2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

ÎN DATA de 9 octombrie 2008, la Muzeulde Artã din Cluj, a avut loc lansarea volu-

mului Noi studii ale avangardei, ediþie îngri-jitã de Cãlin Stegerean. Volumul cuprindecomunicãrile prezentate la simpozionulinternaþional „Noi studii ale avangardei“,desfãºurat la Muzeul de Artã în perioada 9-10 noiembrie 2006.

�

Câºtigãtorii Concursului naþional de prozãscurtã ºi eseu „Pavel Dan“, ediþia 2008

Premiul special: Radu Þuculescu (Cluj)

Premiul „Pavel Dan“: Alexandru Jurcan (Huedin)Dan Marius Drãgan (Cluj)Alexandru Pop (Alex Porc) (Baia Mare)Livia Sfãrãilã (Arad)Tincuþa Horonceanu Bernevic (Bacãu)

Menþiuni: Roxana Veronica Georgiu (Corbu/Harghita)Alexandra Emilia Bucur (Bucureºti)Andreea Balint (Baia Mare)

Premiul Filialei Cluj a USR: Andrei Fischof (Israel)

Premiul revistei Tribuna: Otilia Vanda Pop (Baia Mare)

Premiul Fundaþiei Culturale Carpatica ºi al revistei Oraºul: Lucian Pop (Cluj)

�

UNIVERSITATEA „BABEª-Bolyai“, CNCSIS (prin Unitatea executivãpentru finanþarea învãþãmîntului superior ºi a cercetãrii ºtiin-

þifice universitare) ºi Uniunea Scriitorilor din România (cu spriji-nul financiar al Companiei Naþionale „Loteria Românã“, în cadrulprogramului dedicat Centenarului USR) au organizat la Cluj, înperioada 10-12 octombrie a.c., colocviul Spiritul critic la CerculLiterar de la Sibiu, la care a participat cerchistul Nicolae Balotã.

�

Simpozion cerchist

DEODATÃ CU elevii pentru care s-au deschis ºcolile, deodatã custudenþii pentru care s-au deschis universitãþile, s-au deschis,

pentru toþi, ºi sãlile de spectacole de orice fel din Cluj. La Teatrul Naþional, stagiunea are ca primã premierã a toam-

nei spectacolul Un caz clinic, de Dino Buzzati, în timp ce laTeatrul Maghiar se joacã Cehov.

Filarmonica a debutat în forþã, cu Toamna Muzicalã Clujeanã,în mai multe sãli de concert, la Conservator, la Muzeul Etnografical Transilvaniei (sala asta totuºi ar trebui sã se numeascã, þinîndcont de trecut, Sala Liszt!), la Casa de Culturã a Studenþilor. LaOperã, stagiunea s-a deschis cu Turandot. Cîþiva cîntãreþi, printrecare ºi Marius Budoiu, erau pe scena ambelor instituþii.

La Universitate, viaþa academicã s-a deschis cu o conferinþãdespre filosofia din lumea de azi, a prof. Andrei Marga – aºa cãne-a fost dat sã auzim un îndemn pe placul lui Blaga: „Înapoi lasistem!”

Tot la Universitate, douã simpozioane umaniste, desfãºurateîn concurenþã: unul despre „Raþiune ºi credinþã“, altul despre„Cercul Literar de la Sibiu“. Aºa cã l-am vãzut pe Nicolae Balotã,ultimul cerchist, alergînd între cele douã, pentru cã la amîndo-uã avea cîte-o „vorbire“ (cum îi place sã spunã).

Cãlin Stegerean le fãcea însã amîndurora concurenþã, cu lan-sarea unui volum despre avangardã, iar Ion Pop, uitîndu-ºi decuminþenie ºi amintindu-ºi doar de pasiunea lui pentru avangar-diºti, prezenta cartea.

Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor, ca sã uitãm cã tot românuls-a nãscut poet, a organizat „Zilele Prozei“. Cu lansarea unuivolum aferent.

Urmeazã „sã ieºim cu cartea în calea trecãtorilor“, gest avan-gardist propus pentru al nu ºtiu cîtelea an de Centrul CulturalFrancez, ºi la care se solidarizeazã toate editurile clujene. – ªi nuºtiu cum se face cã Clujul, ale cãrui strãzi sînt pline de pietoni,exact în zilele cînd noi ieºim cu cãrþile în stradã e pustiu caMacondo înainte de a veni vîntul sfîrºitului...

�

Toamna clujeanã

ÎN 8 octombrie, în sala de concerte a Conservatorului, Ars Novaa lui Cornel Þãranu ºi-a sãrbãtorit, fastuos, 40 de ani de avan-

gardism muzical. Sau poate nu trebuie sã îl numim neapãrat„avangardism“, cum l-a numit Ion Pop, ci muzicã extrem-con-temporanã. Concertul aniversar a avut însã un minuscul detaliuavangardist: pe scena de concert, plinã de instrumente, microfoa-ne ºi cabluri, lîngã pupitrul dirijorului a fost uitatã (lãsatã?) ogeantã: mare, neagrã, probabil plinã de partituri... O sã se împie-dice sau nu o sã se împiedice cineva, poate dirijorul? m-am între-bat, ºi am pariat, antidostoievskian, cã nimeni nu va sparge înseara asta de galã vaza chinezeascã... (Nu s-a împiedicat.) În pro-gramul serii, piese dificile de D. Cojocaru, ªtefan Niculescu,Tiberiu Olah, D. Dediu, I. Xenakis ºi Cornel Þãranu. A dirijatCornel Þãranu. Au participat soliºtii Lavinia Cherecheº, IuliaMerca, Marius Budoiu, Gheorghe Roºu, Aurel Marc ºi actorulAnton Tauf.

„Muzica nouã“ seamãnã cu poezia extrem-contemporanã –prin tãceri, comenta dupã concert Nicolae Balotã; prin sunetulînsuºi, credem noi, cãci e „sfãrîmatã“, „nemuzicalã“, contorsio-natã ºi dramaticã. Cînd are ºi forþã – iar programul serii a avut,prin cîteva compoziþii, ºi piese pline de forþã –, „te prinde“ ºi tecopleºeºte. Anaktoria lui Xenakis este copleºitoare. Invocaþiile luiT. Olah erau de asemenea puternice, iar Cîntecele nomade ale luiC. Þãranu, pe versuri de Cezar Baltag – compozitorul ºtie poeziacontemporanã ca un istoric literar ºi o iubeºte ca un poet –, fru-moase ºi provocatoare ca muzica lui Stravinski.

�

Ars Nova a împlinit 40 de ani

Anul XIX, nr. 10 (221), 2008 • 3

„Mie îmi place cel mai mult sã fac ase-menea structuri muzicale care, formaliza-

te, sã-mi imaginez cã mai modeleazã ºialte lucruri pe faþa pãmântului, sau spiri-tuale. […] Pe mine asta mã intereseazã,

dacã se poate face.“AUREL STROE, „… aºa cum a statNietzsche în faþa unei pietre…”,

Secolul 21, 1-6 (2001), p. 438

AUREL STROE a fost dintre acei compozi-tori care erau marcaþi nu doar de geniul

muzicii, ci ºi de cel al inteligenþei. Com-poziþiile sale, dincolo de frumuseþe – o fru-museþe austerã, enigmaticã, provocatoare ºistrãinã – , mobilizeazã dorinþa de a face filo-zofie, iar consideraþiile sale filozofice (re-feritoare la orice) suscitã dorinþa de a letransforma ºi înþelege muzical. Stroe crea fi-lozofic muzica ºi înþelegea muzical gândi-rea. Pentru amândouã, muzicã ºi gândire,era genial dotat. Cine l-a auzit ca profesorori a asistat la prelegerile lui nu poate uitaspectacolul uimitor, fizic palpabil, al inteli-genþei. Înþelegea fraza muzicalã ori con-strucþiile muzicale ca pe niºte argumentefilozofice ºi reuºea sã priceapã ce se întâm-plã în opera muzicalã în termeni de dramã

filozoficã a omului. Pentru un cunoscãtor,un argument din Hegel poate da seamã detragedia omului: relevanþa unui astfel deargument bine înþeles nu este doar acade-micã, ci, precum în epoca tragediei greceºti(când se nãºtea filozofia), profund umanã.Stroe ºtia sã scoatã din muzica lui GustavMahler, din madrigalele lui Gesualdo daVenosa, din muzica ºi mandalele tibetaneori din teoriile matematice ale lui RenéThom un prilej filozofic de reflecþie privi-toare la condiþia omului. Aurel Stroe îºitrãia vocaþia de compozitor nu ca pe o spe-cialitate oarecare (fie ea universitarã ori con-certisticã), ci ca pe o cale de acces la enigmafilozoficã a omului. În analiza simfoniilorlui Mahler, de pildã, Stroe era ghidat depercepþia cã în structura acestora (pe careo caracteriza prin termeni precum „hernii-le“, „anomaliile“ ºi „tumorile“ formei; ori„dezagregarea ontologiei formei muzicale“)funcþioneazã acelaºi principiu de creºtereºi descreºtere spre un punct de catastrofãprecum li se întâmplã obiectelor matemati-ce în teoria catastrofelor elaboratã de RenéThom. Avea nu numai capacitatea sã simtãacest lucru: poseda ºi însuºirea de a-l înþe-

lege teoretic, ºi talentul de a-l exprima ver-bal, ºi geniul de a-l reconstrui muzical.Avea, ca niciun alt muzician pe care l-amîntâlnit, geniul subtil ºi inanalizabil al in-teligenþei.

Aceastã inteligenþã formidabilã era, tre-buie spus, angajatã. Angajatã în respectuletic faþã de caracter ºi în pietatea religioasãfaþã de creaþie – în convingerea cã justifi-carea ultimã a lumii nu este deloc esteticã,ci este cumva, în mod misterios, ºi eticã, ºireligioasã. Cã a fost eticã ne-o spun, pentruel, faptele vieþii sale: Aurel Stroe a fost unveritabil caracter. Mãsura în care a fost reli-gioasã e mãrturisitã, pentru noi toþi, demuzica sa – copleºitoare, ca ºi vieþile noas-tre, în enigma ei. Când se va face bilanþuloperei sale, se va vedea cã muzica sa nu s-a mulþumit sã fie doar un simptom al epo-cii noastre (cum sunt îndeobºte operelegeniale), a fost ºi un examen, ºi o criticã aei – un strigãt scos, parcã, de însãºi deza-gregarea ontologiei muzicale a tradiþiei. Afost, cum li se întâmplã numai celor maimari filozofi, martorul privilegiat al enig-mei noastre.

�

Geniul subtil ºi inanalizabilal inteligenþei

Omagiu lui Aurel Stroe

H.-R. Patapievici

In memoriam AUREL STROE

4 • APOSTROF

Ovidiu Pecican: Stimatã doamnã AnaBlandiana, aveþi un site propriu postat peinternet, ceea ce mi se pare bine-venit pentruoricine ar dori sã vã cunoascã mai bine ºi, casã zic aºa, într-o formulã „autorizatã“. Existãºi poeme de-ale dvs. pe alte site-uri, de care nuvã îngrijiþi chiar dvs., ceea ce marcheazã intra-rea literaturii pe care aþi scris-o ºi a autoareiei într-o altã zodie, într-un alt circuit cultu-ral decât cel tipãrit. Credeþi în viitorul lite-raturii în spaþiul virtual?

Ana Blandiana: Cred în viitorul literatu-rii pur ºi simplu. Spaþiul virtual – oricât arpãrea de imaterial – nu este decât un alt felde suport material al gândirii, iar literatu-ra n-a depins de-a lungul mileniilor de cali-tatea papirusului, a pergamentului sau a hârtiei, ci de calitatea gândirii celor care o creau ºi a celor care o citeau. Deci pro-blema viitorului literaturii nu este dacãpoate supravieþui în noile condiþii tehnice,ci dacã poate supravieþui în noile condiþiiintelectuale ºi spirituale. Eu cred cã da. Dealtfel, numãrul mereu în creºtere al festiva-lurilor de poezie în lume, ca ºi numãrulimpresionant nu numai al poeþilor care par-ticipã la ele, ci ºi al celor care participã caspectatori, este un argument: oamenii în-cep sã simtã cã interesul exclusiv pentruvalorile materiale nu poate þine loc de viaþã.

În ceea ce priveºte ideea de a-mi face unsite, ea s-a nãscut din spaima cu care amdescoperit miile de referiri la numele meupe Google, prezentând, cele mai multe, in-formaþii aproximative, întâmplãtoare, fan-teziste. Mi-am fãcut un site nu pentru a deveni mai cunoscutã, ci pentru a fi cunos-cutã mai corect.

O. P.: M-a interesat foarte mult selecþia foto-graficã pe care o puneþi la dispoziþia vizitato-rilor, pentru cã pozele sunt, de obicei, cele carepot spune mult în foarte puþin, evocând o at-mosferã, o vârstã, o dispoziþie, o clipã istoricã,mode ºi relaþionãri între cei prezenþi în câm-pul fotografic. M-am bucurat sã observ cã nuaþi operat selecþii drastice în imaginile alesesã vã reprezinte, descoperindu-vã ºi în poze maipuþin protocolare. Ce semnificaþie a avut ºi arefotografia în viaþa dvs.?

A. B.: Nu fac parte dintre persoanele cãro-ra le place sã fie fotografiate ºi mã recu-nosc în destul de puþine dintre fotografii.Îmi plac mai ales instantaneele ºi mai alescele în care eu nu bãnuiesc obiectivul foto-grafic. În ceea ce priveºte portretele, amnostalgia acelor portrete ale bunicilor încare cel fotografiat rãmânea încremenit înfaþa obiectivului zeci de minute, cu senti-mentul unui exerciþiu de nemurire care

reuºea sã îi fixeze pe peliculã nu numai trã-sãturile, ci ºi caracterul ºi sufletul; acele por-trete pe care, în cele din urmã, fotograful lesemna ca pe niºte opere de artã.

Nu atât scriitorul, cât cititorul care suntm-a convins sã pun pe site multe fotogra-fii, pentru cã þin minte bucuria cu care des-copeream în adolescenþã fotografiile scrii-torilor pe care îi citeam, ºi ale cãror imaginile prindeam în jurul mesei mele de lucru.Am ºi acum un Caragiale tânãr în trãsãtu-rile cãruia citesc întreaga dramã a celui carenu fusese în stare nici sã suporte lumea ro-mâneascã, nici sã se desprindã de ea.

O. P.: Nu cred cã voi fi primul care sã vã cali-fice, pornind de la imaginile în care apãreþi,drept o Nathalie Wood afirmatã nu în film, ciîn câmpul literaturii. V-aþi gândit vreodatã sãpozaþi artistic, aºa cum o fac manechinele marilor firme de modã, cele ce recomandã coa-furi sau, pur ºi simplu, fetele care apar pe co-pertele unor reviste precum Vogue, Cosmo-politan?

A. B.: Iatã o întrebare cu adevãrat anisto-ricã! Cred cã ar trebui sã fiu flatatã de fap-tul cã uitaþi cã la vârsta la care mi-aº fi pututpune o astfel de problemã revistele se nu-meau cu totul altfel ºi aveau pe coperte þesã-toare fruntaºe în întrecerea socialistã sau peElena Ceauºescu. De altfel, încercând sã rãs-pund la modul „ce-ar fi fost dacã“, rãspun-sul n-ar putea fi decât negativ: verbul „apoza“ este în mod violent strãin de toateverbele existenþei mele.

O. P.: Acordaþi un spaþiu amplu prezentãriiactivitãþii dvs. civice, deºi, în anumite privinþe,civismul dvs. nu era absent nici în vremea naº-terii cãrþii despre motanul Arpagic. A copleºitaceastã sferã de interes, dupã 1989, prestaþiadvs. literarã ca efort ºi muncã sau aþi cãutatsã pãstraþi un echilibru?

A. B.: Am adãugat site-ului, care este unulaproape exclusiv literar, linkuri spre Cen-trul PEN Român ºi spre Memorialul Sighet,ca ºi o listã a principalelor documente de

• Ana Blandiana. Foto: M. P.

Anul XIX, nr. 10 (221), 2008 • 5

principii ale Alianþei Civice. În felulacesta am vrut doar sã dau o idee de-spre zonele în care viaþa ºi ideile de-spre responsabilitatea faþã de lumeaînconjurãtoare mi-au concurat scrisulîntr-un mod aproape sinucigaº. Toc-mai de aceea am cãutat cu disperaresã pãstrez un echilibru în favoareacreaþiei, drept centru al existenþeimele, chiar dacã timpul pe care mi-lrãpea contingentul era mai mare de-cât cel pãstrat pentru scris. Tensiu-nea, uneori aproape de nesuportat,venea din certitudinea cã, pentru mi-ne, istoria literarã este mai importan-tã decât istoria, dar cã, din nefericire,istoria literarã nu poate exista decâtdacã istoria existã. Am vorbit ºi amscris de mai multe ori despre asta.

O. P.: Ce a însemnat ºi înseamnã pen-tru dvs. PEN Clubul Român, de a cãruiorganizare v-aþi ocupat ºi pe care l-aþicoordonat mult timp, rãmânându-ipânã astãzi preºedintã onorificã?

A. B.: PEN este organizaþia mondialãa scriitorilor, care a luat fiinþã dininiþiativa unor mari scriitori engleziºi francezi la începutul anilor ’20 aisecolului trecut, ca un fel de conºtiin-þã literarã a lumii. PEN Clubul Ro-mân a fost înfiinþat în 1924, având înconducere mari scriitori ca Rebreanuºi Blaga ºi interzis imediat dupã rãz-boi. Reînfiinþarea unui PEN Club Ro-mân echivala în mod simbolic cu o reintra-re, cel puþin din acest punct de vedere, înrândul lumii ºi am depus toate eforturilepentru ca acest lucru sã se producã într-unmod cât mai demn de respect. Cele cinciconferinþe internaþionale care au fost or-ganizate în România, ca ºi propunerea mea de cãtre centrele francez ºi britanic lapreºedinþia International PEN dovedesc cãam reuºit. Din pãcate, în momentul în carem-am retras (titlul onorific nu înseamnãnimic), nu s-a mai gãsit nimeni dispus sã-ºidea – într-un mod absolut gratuit – o partedin timp unui scop atât de teoretic ºi delipsit de oportunitãþi.

O. P.: În calitate de liderã a Alianþei Civice,s-ar putea spune cã aþi pregãtit condiþiile pen-tru accesul la preºedinþia României a primu-lui preºedinte necomunist ºi chiar aþi fost impli-catã, fie ºi indirect, în naºterea unei noi forþepolitice (de care s-au legat mari speranþe), Par-tidul Alianþei Civice. Sunteþi mulþumitã derezultatul strãdaniilor dvs.?

A. B.: Bineînþeles cã nu. Vedeam Alianþa ºipartidul, pe care l-a creat ºi cãruia i-a dãruitnumele, ca pe o stea dublã, cu miezul poli-tic ºi marea aurã civicã (capabilã sã scoatãsute de mii de oameni în stradã în numeleunor idei democratice ºi al unor principiimorale). În loc de asta, locul ideilor l-auluat interesele, ambiþiile ºi orgoliile care auînceput prin a vorbi ironic despre „ange-lismul“ Alianþei Civice ºi au sfârºit prin adispãrea de pe scena vieþii politice.

Am pus pe site principalele documenteale Alianþei Civice pentru a se putea vedea,acum când totul aparþine istoriei, în ce mã-surã toate principiile ºi normele care audevenit dupã 2000 condiþii ale integrãriieuroatlantice au fost, cu zece ani înainte,temele pledoariilor ºi protestelor AlianþeiCivice.

O. P.: Vã mai ocupaþi de organismul civic pecare l-aþi înfiinþat odinioarã, Alianþa Civicã?Care sunt marile câºtiguri obþinute în bãtã-liile publice de la tribuna acestui for?

A. B.: Atunci când Memorialul de la Sigheta devenit o instituþie internaþionalã, nece-sitând eforturi de organizare ºi funcþionaredin ce în ce mai complicate, am renunþatatât la conducerea Alianþei Civice, cât ºi aPEN Clubului. Alianþa a iniþiat nu numaiPAC-ul, ci ºi Convenþia Democraticã, ºi chiardacã ºi unul, ºi alta au fost dezamãgitoareîn raport cu marile speranþe care s-au pus în ele, au reprezentat paºi înainte faþã delumea politicã abia ieºitã din dictaturã ºilegatã prin cordoane ombilicale de ea. Darprincipalul merit ºi succes al Alianþei a fostpredarea alfabetului democraþiei de la tri-bunele mitingurilor care au contribuit, maimult decât se putea spera, la schimbareamentalitãþilor.

O. P.: Se ºtie cu ce violenþã a fost întâmpinatãprezenþa dvs. în arena publicã în cursul pri-milor ani de dupã cãderea comunismului. Cre-deþi cã acest lucru se datoreazã misoginismu-lui? A fost o manipulare securistã? A fost vorbadespre o atitudine antiintelectualistã manifes-tatã la nivelul mulþimii? Sau altceva?

A. B.: A fost, evident, vorba de o mani-pulare menitã sã egalizeze nivelul de macu-lare a persoanelor publice, în aºa fel încât sãnu se mai ºtie cine e curat ºi cine nu, cineminte ºi cine spune adevãrul, cine a fost vic-timã ºi cine a fost cãlãu. A fost o mare ºireuºitã operaþiune de construire a confuzieibine organizate, la adãpostul cãreia societa-tea sã devinã o pãpuºã de cârpe miºcatã dedegetele profesioniste ale vechilor serviciisecrete. N-aº vrea însã sã se creadã cã amfost numai obiectul urii publice. Am fost,în egalã mãsurã, sau poate chiar mai mult,

ºi obiectul unei devoþiuni ºi simpatiipublice, cel mai adesea anonime, carem-a emoþionat ºi mã emoþioneazã pro-fund. Chiar ºi azi, când efervescenþaanilor ’90 e de mult revolutã, mi seîntâmplã sã fiu opritã ºi îmbrãþiºatã pestradã de persoane necunoscute, careadesea sunt ºi cititori.

O. P.: Este limpede cã, propunând ºi du-când la împlinire proiectul MemorialuluiSighet, aþi dorit sã corectaþi erorile per-sistente ale manualelor de istorie ºi sã ofe-riþi o simbolicã recompensã moralã celorcare au pãtimit în închisorile comunis-mului. Colocvii, volume de lucrãri ºi, desi-gur, un spaþiu muzeal specific intrã încadrele acestui proiect mai vast. Se apro-pie ceea ce se vede de ceea ce aþi dorit sã senascã? Ce ar mai fi de fãcut?

A. B.: Primul Memorial al VictimelorComunismului ºi al Rezistenþei dinlume, format din muzeul de la Sighetºi din Centrul Internaþional de Studiiasupra Comunismului de la Bucureºti,este un punct de referinþã pe hartaEuropei, de la ghidurile turistice lapublicaþiile de istorie, o instituþie unicãîn felul ei prin faptul cã este, în acelaºitimp, muzeu, ºcoalã ºi laborator decercetare. Marile universitãþi europeneîºi trimit studenþii în practicã la Sighet(din România fac acelaºi lucru doarstudenþii clujeni ai Ruxandrei Ceserea-nu), marile canale de televiziune, când

vor sã vorbeascã despre România, filmea-zã la Sighet. Memorialul a împlinit anulacesta 15 ani ºi nu cred cã, în urmã cu 15ani, am îndrãznit sã visez tot ce s-a realizatîntre timp. Ar mai fi de fãcut doar o copiea lui, esenþializatã, în Bucureºti. Dar pentruasta ar fi nevoie sã existe o clãdire în care sãputem transpune conþinutul computerelornoastre pline de experienþa Sighetului.

O. P.: V-aþi nãscut în Bihor ºi aþi studiat launiversitatea clujeanã. Aveþi proiecte care sãintereseze direct aceste spaþii-matrice?

A. B.: Nu mai am ºi nu mai vreau sã amdecât proiecte literare. ªi ele nu sunt doarregionale. Evident cã sper ca volumele melesã fie bine primite ºi în Ardeal, dupã cummi-ar face plãcere sã vãd cã traducerile cãrþi-lor mele în diverse limbi sunt anunþate ºi înrevistele din Timiºoara, Oradea sau Cluj,oraºele în care m-am nãscut, am crescut ºiam învãþat.

O. P.: În fine, ultima întrebare: veþi posta in-terviul de faþã pe site-ul dvs.?

A. B.: Din pãcate nu. Pentru moment nupot sã postez nimic pe site, pentru cã ampierdut legãtura cu Lucia Darian, autoarealui, ºi nu am cheia de intervenþie pentrucompletãri. Aºa se face cã nu au fost intro-duse nici ultimele volume: Proiecte de trecutîn versiune spaniolã ºi italianã.

�

Interviu realizat de

6 • APOSTROF

Magul ºi mãºtile sale

AAPÃRUT o nouã cartesemnatã Horia Gârbea:

Trecute vieþi de fanþi ºi debirlici: Viaþa ºi, uneori, operapersonajelor (Editura CarteaRomâneascã, 2008, 204pagini). Horia Gârbea esteel însuºi un veritabil „per-sonaj“ al literaturii contem-porane, cu o operã cât unraft de bibliotecã, doldora de premii ºimedalii. Viaþa sa, pe scurt, e ºi ea suficientde palpitantã, în stare sã atragã atenþia.Doctor în inginerie, specialist în fiabilitateaconstrucþiilor, e silit sã suporte privirilelungi ºi îndoite ale filologilor care mai stã-ruie în trandafiria prejudecatã cã Literele tefac scriitor de talent cu cec în alb. A debu-tat ca poet în 1982, dar mãsura talentuluisãu literar o dã cu vârf ºi îndesat dupã 1989.Scrie, cu aceeaºi dezinvolturã ºi mereu ex-presiv – într-un mod atipic –, poezie, prozã,teatru, criticã literarã ºi teatralã, eseuri. Tra-duce teatru (bun) ºi joacã bridge (bine),scrie scenarii de film. Deºi ºtie exact cu cese mãnâncã literatura, iar teoria literarã nuîi este strãinã, profitã copios de statutul de„venetic“ ºi încalcã reguli ºi canoane cu odelicateþe inteligentã a gesturilor icono-claste gata oricând sã fie citite drept legiti-me ºi chiar elegante licenþe. Critica l-a în-tâmpinat de fiecare datã cu epitete laudative,dar subliniindu-i mai ales excentricitatea, nu caratele literare pure ºi simple. Poli-valenþa ºi polimorfismul sunt remarcatemonoton, luciditatea de asemenea, ca ºicum un „adevãrat“ scriitor s-ar cuveni sã fiecam nãuc. Umorul, verva, disponibilitateapentru ludic, „aventura fantasticã ºi halu-cinantã“ în care antreneazã cititorul nu suntnici ele, e adevãrat, trecute cu vederea.

Caracteristicã în primul rând îi e auto-rului o privire atentã ºi prietenoasã asupralumii. O îngãduinþã ironicã ºi usturãtoare selanseazã de pe poziþia unui relativism debunã calitate, asumând slãbiciuni ºi în-gustimi ale lumii cu sentimentul aparþinã-torului. Nu se împiedicã în vorbe mari ºiperspective panoramice, nu are obsesia profundului ºi a înaltului, nici mãcar a for-mei neapãrat noi ºi ºocante. Tocmai deaceea, scrisul sãu e adânc cât încape, pro-fund pânã la tãietura chirurgicalã, deloc ino-cent (Alex ªtefãnescu observã exact acestlucru), cãci ºtie mereu despre-ce-e-vorba.Nu se amãgeºte nicio clipã, dar se joacãmolipsitor de-a amãgirea.

În cãrþile sale de prozã (Misterele Bucu-reºtilor, Cãderea Bastiliei, Enigme în oraºulnostru, Crime la Elsinore), atrage, reþine ºiconstruieºte personaje realiste, de consisten-þa haoticã a oamenilor vii. Horia Gârbeaeste un realist fantast, nu invers. El observã

miºcarea-în-lume, printre obiecte, cutumeºi vremi, a oamenilor ºi exerseazã variaþiunipe aceeaºi temã. Nu patternuri, scheme, fizi-ologii inventariazã în cele din urmã, cãciinventarele sale de mistere, enigme ºi crimefolosesc numãrãtoarea exclusiv ca pretextpentru joc. Într-una dintre definiþiile sale,jocul nu e altceva decât voioasã derogare dela real. În formele sale desãvârºite, se numeº-te artã. Jucãtorul Horia Gârbea îºi priveºtecu un ochi enorm ºi monstruos, de sorgin-te caragialianã, semenii ºi le tulburã anumeaºezãrile pentru a extrage sensuri secunde,devieri ºi creºteri în marginea cotidianului.Realismul sãu are o dozã serioasã de magiejucãuºã în reþeta sa. Lumea vãzutã de HoriaGârbea, prozatorul cu instrumentar de dra-maturg, e, din nou, o scenã. Dar una strictpersonalizatã de actori. Omul este fiinþa ca-re îºi creeazã ºi îºi secretã neobosit mediulºi se strãduieºte, apoi, sã se adapteze la pro-priile „secreþii“. Principiul antropic desprecare vorbesc fizicienii ºi cosmologii de azinu funcþioneazã fãrã piedici ºi împotmoliri.Acordul Fin (ºi necontrolabil) al parametri-lor ºi constantelor, pe o bandã extrem deîngustã de manifestare, care „lucreazã“ pen-tru a face cu putinþã viaþa presupune zba-teri ºi rupturi. Însã, dacã lumea realã e finitãºi duce inevitabil spre moarte, lumea ficþio-nalã e altã lume, liberã ºi fãrã limite. Viaþanu e labirinticã, în schimb textul este. Se-condat de imaginaþie, prozatorul identificãla fiecare cotiturã descoperiri cu rest, pe sea-ma cãrora poate face un pas „lãturiº“ dupãbunul-plac ºi dupã puterile visului sãu ver-balizat. În prozele sale gureºe, dar ºi în tea-tru, promite sã conserve ambiguitatea ºideci carnea/respiraþia caldã a comunicãriiumane. Situat dezinvolt în preajma promi-þãtoare ºi aiuritoare a semnelor, se joacã.Oricât de acid îi este tonul, atitudinea sa efundamental pozitivã. Cum spune el singurîntr-un interviu, literatura „te fereºte degloanþe, dar numai cu condiþia sã stai me-reu de partea armei unde se aflã trãgaciul“.Dar:

Eu scriu cu iluzia cã poate, totuºi, într-un fel,o parte a rãului din lume poate fi alungatãastfel. Cine mã citeºte? Cineva care, cuaceeaºi naivitate, crede cã va gãsi în scrisulmeu un antidot magic împotriva agresiuni-lor din jur, mãcar compensaþia cã, în lumeamea de hârtie, cei buni triumfã câteodatãasupra celor rãi.

Omul fascinat de spectacolul propriei salevieþi reprezentat de personaje ºi/sau actori e „adrisantul“ predestinat al literaturii.Horia Gârbea repetã uimirea unui Simenon,cel care vedea în reprezentarea scenicã ºi în vizionarea ei fascinatã semnul cel maitipic uman dintre toate. Neastâmpãrul au-torului se conjugã cu ieºirea din matcã alumii contemporane, rezultatul fiind oînlãnþuire de tablouri vivante, trecute prinmai multe rânduri de oglinzi incomode,deformatoare, dar ºi, oarecum, re-forma-

toare. Forfota ameþitoare a personajelor eacutizatã de forfota cuvintelor încântate delibertatea lor de a îmbrãca ºi dezbrãca rea-litãþi inconsistente ºi alunecoase. Proza salucreazã dupã reguli holografice, are ambiþiade a sugera întregul în ºi din cioburi, aces-tea multe, colorate, fojgãind de subînþele-suri ºi de trimiteri strãvezii ori absconse. Pescurt, tihna e exclusã pentru cititorul sãu,alerta e obligatorie, participarea, de aseme-nea, fie ea pro sau contra.

Cât despre Trecutele vieþi..., nu e nicide-cum prima datã când personajele literaresunt luate în serios, ca fiinþe în carne ºi oase.Dimpotrivã, tocmai ne-noutatea abordãrii eprovocatoare. Cã un personaj sau altul debunã literaturã are „stare civilã“ ºi cã ne ra-portãm la el ca la semenii noºtri e deja unloc comun al existenþei noastre de cititori.Ce mai poate spune nou Horia Gârbea?Nouã mi se pare modalitatea scoaterii înevidenþã a lucrurilor deja ºtiute din „preon-tologia“ lecturii. De la comentariul preocu-pat de construcþii, structuri ºi psihologii,Horia Gârbea mutã obiectivul pe detaliilede epocã, cele care, citite atent, pot susþinesociologii ºi antropologii. El propune, ºiaici, un inventar rapid, vioi, dezinvolt. Ju-cãuº. Face un soi de „fixare“ metodicã acunoºtinþelor. Toate detaliile pe care le sub-liniazã acum ºi le pune în ramã fãceau deja,pentru toatã lumea, oricât de discret, atmo-sfera cãrþilor respective ºi intrau tacit în por-tretul recompus în orele de literaturã. Tre-cute vieþi... e proiectul comentat al societãþiiromâneºti scripturalizate. Ca în „alfabetele“Ioanei Pârvulescu, frumuseþea cãrþii luiHoria Gârbea stã ºi în tensiunea dintre do-uã forþe ºi douã tânjiri. Pe de-o parte, nostal-gia (discretã) a unei sinteze, inventarul sãuvisând sã reconstituie lumi trecute, sã le re-trãiascã în concentrate de recuzitã ºi atmos-ferã: „O istorie a vieþii personajelor literareromâneºti, în datele ei cele mai palpabile, seconfundã cu viaþa societãþii româneºti, eaînsãºi, din ultimii 150 de ani“. Pe de altãparte, plãcerea analiticã de a degusta „me-tehne“, moravuri, temperamente, psiholo-gii, sãrind de la una la alta, ca într-o bârfãamicalã despre cunoscuþi. Studiul sãu nu seaºazã, autorul scormonind febril mereu înalte locuri ºi din alte perspective, toate lãsa-te într-o incitantã suspendare. Reconstitui-rea lumii reale e, desigur, intermediatã, viaþaºi opera personajelor sunt inevitabil trucate,cãci sunt urmarea ficþionalizãrii. O priviresubiectivã ºi personalizatã (cea a autoruluicãrþii luate ca martor) a reþinut un anumedetaliu din puzderia de manifestãri „costu-mate“ ale realului ºi l-a propus drept simp-tom. Diagnosticul e manipulat, mãsluit încel mai bun – fiindcã omenesc – sens al cu-vântului. Anamneza la care recurge cu sârgºi vioiciune Horia Gârbea întocmeºte o„fiºã“ însoþitã de interpretãri minime. Li-bertatea pe care o lasã cititorului de a conti-nua pe cont propriu radiografia face partedin farmecul acestui ghid ingenios al „jo-curilor din societatea româneascã“, scris cu chef, cu poftã ºi cu o rarã seninãtate, cãci „scriitorul nu e niciodatã nedreptãþit“.Subscriu.

Excelentã ideea lui Radu Rãileanu de a alege pentru copertã o lucrare a lui JeanBéraud. „Ilustratele“ sale ironic-ºãgalnice,veritabile concentrate de atmosferã, consu-nã perfect scrisului lui Gârbea.

�

Anul XIX, nr. 10 (221), 2008 • 7

Celan ºi avangarda

GERMANIST PRIN pregã-tire, dând dovadã de o

foarte nuanþatã cunoaºterea hermeneuticii lui Gada-mer, a avangardismului eu-ropean ºi românesc, MirceaÞuglea (Paul Celan ºi avan-gardismul românesc, Con-stanþa: Ed. Pontica, 2007)a optat ca subiect al cãrþii sale pentru undomeniu relativ puþin cunoscut al interfe-renþelor literaturii române cu blocurile culturale din imediata sa proximitate ling-visticã ºi tematicã, relaþiile autorului bu-covinean cu suprarealismul românesc al grupului din ’47, format din Gellu Naum,Gherasim Luca, Trost, Paul Pãun ºi VirgilTeodorescu, bazându-se pânã acum, subaspect exegetic, pe extrapolarea a opt poe-zii ºi opt poeme în prozã, scrise în limbaromânã, date publicitãþii de cãtre Petre So-lomon. Acestea îl îndreptãþesc pe MarinMincu, realizatorul antologiei de referinþãAvangarda literarã româneascã, sã vorbeascãde un soi de „mimetism“ tematic ºi de at-mosferã (ideea este preluatã ºi de cãtre Mir-cea Þuglea), purtat de textele în prozã alelui Celan într-o direcþie autentic pulsionalã:în ele – precizeazã Mincu –, „se rezolvã ºi sedepãºeºte timiditatea lingvisticã ºi reþinereaexpresivã a scrisului [în altã limbã decât ceamaternã] prin plonjonul liber în abisulsemiotic, în direcþia unei experienþe violen-te“, promovate ºi de cãtre ceilalþi membri aigrupului ’47.

Dificultatea temei asumate de cãtre Mircea Þuglea derivã ºi din faptul cã, printradiþie, asimilarea lui Paul Celan supra-realismului tardiv postbelic românesc estede datã relativ recentã: prima ediþie, din1983, a antologiei deja citate a lui MarinMincu nu îl include pe Celan, acesta fiindadãugat abia la a doua ediþie, din 1999, ceeace duce, dincolo de nuanþa restitutivã foar-te oportunã a gestului, ºi la sugestia unui anexionism cultural corectiv, bazat pe no-torietate. Oricum, existã încã exegeþi aiavangardismului românesc pentru care par-ticiparea la experimentalismul suprarealist alui Paul Celan nu trece de intensitateadecentã a unei simple note de subsol: în-tr-un asemenea context relativizant, dublatde respectul pentru o operã – tematic vor-bind – foarte „datatã“ prin valorificarea cul-turalã a Holocaustului, decizia lui MirceaÞuglea de a consacra o întreagã tezã de doc-torat (din care s-a nãscut cartea) unei relaþiiculturale care ºi pentru Paul Celan a repre-zentat, poate, doar o nostalgie inauguralãdenotã curaj intelectual, echilibru ºi obiec-tivitate. Cu atât mai mult cu cât MirceaÞuglea conferã adeziunii literare a lui Celanla tehnicile destructurante ale suprarealis-mului românesc rolul de spaþiu de trecereesenþial între lirica uºor ezitantã din tinereþeºi patetismul textelor postbelice (Tangoulmorþii, Stretto), sugestia foarte incitantã aautorului fiind aceea cã Celan a avut nevoiede o ieºire din propria sa limbã de culturã pen-tru a configura o esteticã personalã de tipnou, descentratã, deformalizantã.

Realizarea cãrþii trãdeazã, precumpãni-tor, ponderaþie ºi o bunã dozare a accente-lor diferenþiatoare, specifice unui literat cu

un stil expresiv nuanþat, participativ, carenu-ºi absolutizeazã subiectul, privindu-l,dimpotrivã, cu detaºare analiticã. Foarteprofundã este, de pildã, o constatare debazã, reluatã de mai multe ori, referitoare la„hermeneutica dialogicã“ a lui Gadamer,acceptatã de cãtre autor ca principalã moda-litate metodologicã pentru abordarea luiPaul Celan. Analizând mai cu seamã poe-mul Stretto, într-un regim exegetic totuºiprea tributar unui lector anterior al textului,Peter Szondi, Mircea Þuglea conchide cã„unitãþile sintactice au, în textul celanian,mai mult o valoare funcþionalã, decât unasemanticã“: întreaga parte ultimã a cãrþiifiind dedicatã substanþializãrii senzoriale dinpoetica lui Celan, aºa cum se întâmplã cândautorul vorbeºte, tot pe urmele lui Szondi,de tactilul spiritualizat al „degetelor carepipãie peisajele memoriei“. Se vede ºi aici,ca de altfel în întreaga abordare confraternãa lui Peter Szondi, cât de materialã ºi anti-metafizicã este poezia lui Celan, pe care exe-geþii sãi o pot scãpa uneori de sub controlprintr-o terminologie în esenþã mimeticã,neproblematizantã.

Cred cã trebuie totuºi sã ne asumãm cu-rajul lucid de a afirma cã nu ne aflãm în faþaunuia dintre poeþii mari, reprezentativi aiperioadei postbelice, carenþa calitativã a exegezei confirmând aceastã circumspecþie.De pildã, putem accepta, cu titlu de ipotezãsuprainterpretatã, cã antagonismele tensio-nate din poezia lui Celan („mac ºi memo-rie“; „uitare-adormire“, „luminã-noapte“etc.) au „corespondent [ontologic] în con-ceptul gadamerian al «fuziunii de orizon-turi», prin care se realizeazã actul înþelege-rii“ ca „actualizare a fiinþei“, dar mã îndoiesccã cenuºa, care apare de foarte multe ori întextele celaniene, ca reminiscenþã imagisticãlegatã de crematoriile lagãrelor naziste,„descrie chiar rãmãºiþa ontologicã, grun-dul care ne susþine astãzi, dupã reificarea ºiprãbuºirea marilor constructe ideologice, înultimã instanþã mesianice“, împlinite decãtre cel de-al Doilea Rãzboi Mondial.

Mircea Þuglea crediteazã, în subsidiar ºicu lucide rezerve, opinia concluzivã a luiBrian McHale, potrivit cãreia Celan ar fi„singurul reprezentant al postmodernismu-lui poetic european“, într-o accepþiune im-plicit politizatã, prin faimoasa afirmaþie a lui Adorno, din 1949, care spunea cã „dupãAuschwitz, a scrie poezie este o barbarie“.Însã autorul este foarte just în a observa cãafirmaþia nu înseamnã câtuºi de puþin unavertisment formulat împotriva „îndrãzne-lii“ de mai scrie poezie dupã un evenimentrasial atât de copleºitor, ci îndemnul de a in-clude în corpul poeziei „zone primare aleexpresiei“, cum sunt „urletul“, „tortura“ saumoartea atroce, aºa cum apar ele, fãrã me-taforizãri estetizante, în Fuga macabrã (To-desfuge), publicatã de Celan în traducerearomâneascã a lui Petre Solomon, în revistaContemporanul din data de 2 mai 1947.

Analiza Fugii morþii (Fugii macabre; Tan-goului morþii, cum mai este numitã) este unadintre cele mai nuanþate din carte, MirceaÞuglea insistând pe valorificarea substan-þialã a „expresiilor primare“ cum sunt „urle-tul“, „suferinþa“ sau agonia morþii. Reluândo sugestie de lecturã pe care o folosise ºi încapitolul ªiretlicul raþionalizator hasidic ºi celepatru limbi, forþa analizei constã în demon-strarea faptului cã Celan gândeºte tragedialagãrelor de exterminare în contextul empi-rismului spiritualizat hasidic, specific Buco-vinei natale în care poetul a trãit. Mai multchiar, „bucuria“ hasidicã este ridicatã de cã-tre autor la rangul de „semn distinctiv [al-ternativ] al zorilor modernitãþii“, cel puþinpentru partea centralã a Europei unde neaflãm noi, în care, în afarã de blocurile cul-turale tradiþionale (german, maghiar, româ-nesc etc.), îºi face simþitã prezenþa ºi foarteputernicul bloc iudaic.

Asimilarea textelor celaniene de dupã1944 unei estetici a „rupturilor cicatrizate“îl apropie pe Mircea Þuglea de programulcultural al „cicatrizãrilor“ integraliste prac-ticate de Ilarie Voronca: ne aflãm, cred, înpunctul de rezistenþã al volumului, acela ca-re de-hermeneutizeazã analiza, propunândo lecturã asistemicã, anarhicã, bazatã, ca înTodesfuge, pe estetica descentratã a fugii mu-zicale. În Stretto – demonstreazã autorul –,Celan face apologia „locurilor de suturã“ din câmpul literarului, ca o consecinþã adestructurãrii voluntare pe care o opereazãautorul, sub directa influenþã a suprarealis-mului românesc. Ipoteza principalã, foarteincitantã, este cã, dupã 1944, Paul Celanrealizeazã destructurarea liricii sale timpuriiîn poezia ºi proza sa poeticã de limbã românã,pe când în cea scrisã în germanã filoanele decontinuitate sunt, dimpotrivã, dominante.

Cartea propune, aºadar, imaginea unuipoet care iese din limba sa principalã de cul-turã, pentru a-ºi impune o revoluþie formalãdefinitorie pentru întreaga sa sensibilitate dedupã rãzboi. Pentru a-ºi ilustra opinia –foarte incitantã, repet! –, Mircea Þuglea es-tompeazã cu bunã ºtiinþã impactul biogra-fic, sugerând, chiar din argumentul intro-ductiv al cãrþii, cã jocul formelor literare ºisemiotice este mai important decât bio-graficul ca atare. Personal, nu sunt integralconvins cã este aºa în cazul particular pecare îl discutãm acum, dar respect premisaeminamente intraculturalã a cãrþii, a cãreidesfãºurare analiticã Mircea Þuglea o urmã-reºte sistematic, cu o bunã dozare a nuan-þelor ºi accentelor.

Însumând: avem o carte care se citeºtecu respect intelectual, datorat unei opþiunitematice dificile, duse la bun sfârºit cu untalent literar participativ, cu echilibru ºtiin-þific ºi vocaþie logicã.

�

8 • APOSTROF

A UTOR A peste 30 de cãrþi, profesor defilosofie, esteticã ºi istoria mentalitãþi-

lor, formator a zeci de generaþii de studenþiºi doctoranzi, traducãtor, Ion Ianoºi a împli-nit în luna mai 80 de ani, cu aceastã oca-zie Editura Europress Group publicând, înîngrijirea Aurei Christi ºi a lui Alexandruªtefãnescu, un volum omagial: Ion Ianoºi80.

Editorii au încercat sã surprindã perso-nalitatea intelectualului octogenar din maimulte perspective, fiºa biobibliograficã, dia-logurile cu Ion Ianoºi ºi articolele ineditescrise de acesta în perioada 2006-2008 al-ternând cu textele critice prin care intelec-tuali români de seamã se raporteazã la scrie-rile acestuia sau încearcã sã-i punã în luminãpersonalitatea complexã.

Dupã parcurgerea volumului, imagineacare se contureazã în mintea cititorului, din-colo de diversitatea perspectivelor din careeste descrisã activitatea creatoare a scriito-rului omagiat, este cea a unui intelectual ca-re încearcã sã nu trãdeze ceea ce el considerãa fi adevãrata vocaþie a unui cãrturar: a scriecãrþi ºi a þine cursuri universitare. Bineîn-þeles cã nu a fost uºor, cei peste 50 de anide activitate intelectualã desfãºurându-se încea mai mare parte în perioada comunistã,însã, la cei 80 de ani, Ion Ianoºi are lucidi-tatea ºi curajul de a privi în faþã trecutul,fãrã a-l cosmetiza sau judeca potrivit cliºee-lor ºi prejudecãþilor la modã. În plin regimtotalitar, scriitorii ºi universitarii profesio-niºti ori se exilau (dacã puteau, bineînþeles),

ori intrau în anonimat sau pendulau întreconcesii mai mici sau mai mari ºi nesupu-nere. De aceea, ei nu trebuie analizaþi, con-form lui Ianoºi, în grup, ci fiecare în parte,încercând sã evitãm generalizãrile excesiveºi categorizãrile maniheiste, chiar dacã pre-siunea exercitatã de prezent în interpretareatrecutului este puternicã. Pentru o înþele-gere pertinentã a acestui fenomen, credemnoi cã trebuie mers chiar mai departe, în-cercând o disociere clarã între valoarea unuiscriitor ºi gradul mai mic sau mai ridicat deoportunism al acestuia, adicã între estetic ºietic, lipsa unei astfel de diferenþieri putândprovoca foarte uºor o confuzie a valorilor.

Desigur, Ion Ianoºi nu e ancorat doar întrecut, chiar dacã se raporteazã constant laacesta, astfel cã mare parte din textele careapar pentru prima oarã în acest volum atingºi probleme stringente ale prezentului: ra-portul dintre credinþã ºi necredinþã, tole-ranþa sexualã, multilingvism, proprietateetc. Aceeaºi luciditate ºi încercare de a rea-liza o analizã nuanþatã a fenomenelor strã-bate ºi aceste texte, fãrã a se cãdea însã într-un relativism nivelator. Scriitorul oc-to- genar rãmâne fidel aceloraºi valori uma-niste în care a crezut toatã viaþa, valori cata-logate de obicei ca de stânga: toleranþã,solidaritate, dreptate, egalitate, încercând sãse raporteze la fenomenele sociale, politicesau culturale pornind de la principii clare ºisã evite presiunile la care este supus oriceintelectual, indiferent de sistemul social ºipolitic în care trãieºte.

La 80 de ani, Ion Ianoºi se încãpãþâ-neazã, aºa cum el însuºi recunoaºte, sã reiazilnic „jocul cu mãrgele de sticlã“, citind ºiscriind cãrþi sau þinând cursuri. Calitatea sade dublu minoritar (evreu ºi maghiar),hotãrârea de a-ºi schimba identitatea cul-turalã, renunþând la limba maternã (ma-ghiara) în favoarea românei, cunoaºtereacâtorva limbi strãine, capacitatea de a in-terpreta fenomenele dintr-o perspectivãinterdisciplinarã, spiritul cosmopolit ºi to-lerant ne oferã nu atât imaginea unui cãr-turar dintr-o lume pe cale de dispariþie, câto prefigurare a intelectualului mileniuluitrei, capabil sã-ºi asume identitãþi multipleîntr-o lume globalizatã, fãrã a renunþa în-sã la rigoare ºi profesionalism. El poate fideci un posibil model pentru orice viitorintelectual, parcurgerea volumului omagialputând fi un prim impuls pentru a mergemai departe ºi a pãtrunde în lumea celorpeste 30 de cãrþi scrise de cãtre Ion Ianoºi.

�

ION IANOªI

la 80 de ani

• Ion Ianoºi

Angst

o vom pune în pãmântn-ai cum sã te-mpotriveºtidacã taci noapteaauzi cum chinul forþeazã uºileºi-þi face creierul sã suneca un fiºic de 50 de bani

din clipa în care ai fost flegmat în existenþãdevii proprietarul unui suflet întreþesut cu viermiîn timp ce te dezvolþi, prolifereazã umbraai gustul þipãtului ce te va gâtuiîndesat sub limbã

o vom pune în pãmântaud cum sparge chinul uºileconsistenþa destinului prinde, uneori,alura cãlãului care apasã trapa

Lunetiºti în creierîn oraº te poþi pierde foarte uºorei trimit puºcaºii marini sã mã hãituiascãsniperi mã vegheazã la fiecare intersecþieprin satelit mã urmãresc cei de la nasaaºteptând prilejul sã mã bombardeze

ca o þintã mã plimb ºtiind mereu cã fiece clipã poate fi ultima

dar am kalaºnikovul strecurat în ghipsul fals de la mânã stângãghipsul pe care þi-l pun în gât când îþi spun cuvinte dulciºi te aþintesc ca pe un peon ce eºtitacimã asculþi

voi lepãda aceastã deghizaredoar ca sã mã încord mai mult

ºi dintr-un target am sã mã prefac în bombã vie

atunci când sniperii îºi intersecteazã ocheadelecând marea conspiraþie a declarat cã e vremea execuþieischijele creierului meuvor sãgeta întreg oraºul

e destulã fiere în mine sã strãlucesc mai abraziv ca soarele acesta acrusã mã detonez la septupla intersecþie din gruiasã fac din cetãþuie un manhattandin toatã românia un ground zerosã ardã de nervi vecinii noºtricã þara a devenit un muzeu peren al terorismuluio poartã între cultura binladen ºi civilizaþia macdonald’s

o românie atomicã al cãrei abur, profil ºi cadavruîl vezi ºi de pe partea întunecatã a lumiica pe un piranha expulzat din uterul pãmântului

Fatum

mã plimb printr-o grãdinã cu statui care îmi dicteazã direcþiamai sus, la dreapta, înainteurc prin biblioteca fundaþiilor regaleaceleaºi statui îmi aratã drumulle folosesc în chip de hartãurc tot mai sus

a doua trezirenu mai mã recunosc în oglinzimi s-au lichefiat degetele ºi privireapot sã controlez aparatelepot sã diluez timpulpot amplifica senzaþiile

urcºi ultimul nivel e subsolulunei biblioteci mai ample

ies din nou în grãdinãreiaude data asta sub mine e amplasat oraºulsunt la nivelul lunii

urc, urmând exemplul statuilorceva din paloarea lor o regãsesc în oglinzide data aceasta reflecþia merge în paralel cu mineîmi pune piedicã, se schimonoseºte, trebuie sã mã debarasez de

ea

urc ºi mansarda acestei bibliotecie fundaþia unui turnal cãrui vârf nu-l zãresctrebuie sã escaladez în spiralãîn final sunt obligat sã pãºesc prin aer

parcã anticipez cã acoperiºul lunii este subsolul unui bordeiparcã vãd râtul unei maimuþe lingând machiajul de slut al beatriceiumbrele cresc, nisipul îmi îngheaþã în nãri ºi limba mi s-a

strepezit de amar

buddha mediteazã sub lotus sfidând toate armatele lumiiisus incendiazã pãdurea amazonianã îl vor rãstigni de data aceasta pe schela unui iglumohamed intrã în meccaîn fruntea unei armate de asini retrograzi

n-am luxul necesitãþiiºi trebuie sã luptsã urcasemeni unui sisif nevropatce face jonglerii cu bolovaniiîn condiþii de avalanºã

�

Poeme de

Anul XIX, nr. 10 (221), 2008 • 9

10 • APOSTROF

SINGURA, PÂNÃ acum,carte a lui Andrei

Doboº (n. 1984) poar-tã un titlu „americã-nesc“, Mãnãºtur story(2007) poate cu trimi-tere ironicã la celebrulWest-side story, sugerândun soi de micã epopee de mahala, cu deva-lorizarea programaticã a tot ce poate fisolemn, eroic, „înalt“ ca atitudine ºi limbaj.Ne aflãm în linia directã a „minimalismu-lui“ ºi „mizerabilismului“ definitorii pentruo bunã parte a „generaþiei 2000“, cu un dis-curs articulat prin excelenþã ca notaþie a fap-tului cotidian celui mai comun, într-unmediu urban marginal, ce nu mai promitenimic din exaltãrile modernist-avangardisteîn faþa „oraºului feeric“, cu ºtiuta reabilita-re poeticã a banalului ºi cu prospeþimea sen-zaþiei neafectatã de rafinamente ºi stilizãriestetizante. Iar ipostaza eului conturatã aicieste, pe scurt spus, un soi de portret-robotal „bãiatului de cartier“, ajuns acum la o vâr-stã ceva mai maturã, dar modelat cam înacelaºi tipar. Este elocvent, astfel, faptul cãprimul poem din sumar vorbeºte desprecapul acestuia (al autorului) rostogolindu-sepe suprafaþa moale a butucului, cãci titlulanunþã deja un soi de detaºare, de neutra-litate a subiectului faþã de propriile „aven-turi“ ºi un refuz al conºtientizãrii lor dra-matice. „Gândire slabã“, s-ar zice, în pas cunoile vremuri... Imaginea de recuzitã a de-capitãrii, cu „butucul“ tradiþional, acum„moale“, e montatã în decorul sordid al car-tierului clujean cu fast-fooduri ºi „gealaþi“spãrgãtori de seminþe, cu „trepidaþia halbe-lor de bere pe mesele teraselor“ sub feþecongestionate (de comparat cu cealaltã tre-pidaþie, a marilor metropole, precum înUlise al lui Voronca), în care plãcerea inten-sã a plimbãrii cu bicicleta, mãrturisitã în pri-mele versuri („ador sã mã dau cu bicicletaprin mãnãºtur“), ºi mimarea extazului înfaþa „frumosului“ superlativ al locului, ca ºia energiei insuflate de mediul suburban („sãtrag puternic, în nãri, forfota demenþialã aºmecherilor“), nu mai are nevoie de niciodecriptare: suntem evident în registrul deri-zoriului, trãit la modul elementar, strictfiziologic, generator de senzaþii nici ele„tari“, deºi sunt înregistrate drept „cutre-mur“, respiraþie furioasã, lichefiere a dinþi-lor, sudoare abundentã. Ultimele versurisunã, cumva, „în poantã“, cãci totul seîncheie cu gestul ducerii mâinii „la buzu-nar / sã vãd dacã am toþi banii la mine“...

În acest regim al notaþiei cvasiexclusivsenzoriale se desfãºoarã toate poemele. Eulse declarã din principiu insignifiant, deva-luat, inerþial, cu trãiri coborâte la nivelul

minimei reflexivitãþi, cu reacþii primare, în-scris în seria anonimã a perifericilor ºi ne-dramatizându-ºi condiþia, afiºând un firescal manifestãrilor vitale netulburat de cineºtie ce neliniºti „majore“. Suita de cântecesimple oferã variante ale acestei stãri: „amdouãzeci de ani ºi deja se întâmplã / tot maides sã-mi tremure mâinile / când îmi pri-vesc fãrã de gânduri trupul // abia trezit dinsomn ºi parcã fãtat / pe cearºaful galben mi-rosind a vechi / din care nu m-am ridicat ni-ciodatã // cu o altã stare decât aceea / a uneipãroase neimportanþe. / ºi cu inima învâr-toºatã.// cu unghiile lungi ºi murdare, / li-niºtit ºi organizat / mã rostogolesc greoi /spre galeria de hârtie a zilei, / cãptuºitã cufelii de ou fiert, / pe care o bat de la un ca-pãt la altul // þinându-mã cu mâinile de pe-reþi / ºi înfulecând la amiazã“. Am transcrisîntreg textul fiindcã spune mai totul de-spre... mai tot ce se întâmplã în aceastã car-te. Citim de asemenea aici cã „în generalviaþa unui om e o chestie ok, adicã / niciprea-prea, nici foarte-foarte“ ºi cã „se miºcãnesimþitoare / ºi se duce dracului, aºa, / din-tr-odatã“, – ceea ce nu e prea încurajatorºi nici foarte exigent ca problematizare, darsunã „firesc“, ca orice observaþie devenitãfoarte comunã. Reacþia faþã de „real“ e unade repulsie, a unei fiinþe definitiv prizonie-re a mediului dat: „nu vãd nicio scãpare /trag din þigarã ºi-mi vine sã vomit, / mã uitpe fereastrã ºi-mi vine sã vomit“. Stil con-statativ, aºadar, radical „tranzitiv“, dar carecâºtigã totuºi o anumitã expresivitate abiaîn secvenþe unde câteva imagini surprinzã-toare sunt convocate în sprijinul notaþieibrute, conferind atitudinii o notã de miccinism ºi de bravadã repede consumatã:„vocea interzisã þiuie insuportabil pe toatestrãzile. // golit stau în faþã la plãcintãrieaºteptându-mi plãcinta / ºi niciun triumf nuvine sã-mi apere liniºtea / nicio libertate sã-mi lingã sarea de pe piept, / nicio moar-te nu mã face azi sã strãnut. // cãci aºa vãdeu: libertatea precum limba unei vaci, moar-tea ca o rãcealã. // sunt un chip de mort /fãrâmicios ºi amorf, / dar asta nu mã speriecâtuºi de puþin. // scârba se îndepãrteazã“.

Un aspect de „story“, de desfãºurareepic-anecdoticã a unor evenimente mãrun-te, au textele din ciclul de Întâmplãri de pestrada Petuniei, cu personaje (amici stu-denþi, cu nume reale – Lobonþiu, Carmen,Derevlean) prinse în situaþii cotidiene, de obanalitate extremã (aprinderea unei þigãri ehiperbolizatã sumar, ca mare, spectaculoseveniment, „capul zburlit al lui lobonþiu“ ºi„vocea lui lobonþiu þâºnind“ mobilizeazã ad hoc un mic arsenal retorico-hiperbolic,ce dilatã gesticulaþia, supraliciteazã reacþii-le, le intensificã ludic, prin repetiþie ºi majus-cule). Limbajul colocvial, mulat pe ne-sti-lul oral al strãzii, altminteri bine înregistrat,ambianþa autumnalã mizerã, cu frunze ca

excremente, ciori, „studente cu fundul ma-re“, un parc provincial, „într-un oraº în careaerul se muleazã vâscos / ºi sumbru pe fan-tasmele-i colcãitoare“ – zice, de data aceas-ta foarte pretenþios, un vers –, face notãcontrastantã, subliniatã ca atare, faþã de dis-cursul „cult“ (este vorba totuºi de un stu-dent): „lobonþiu observã, uºor nedumerit/ liniºtea acestui pãrculeþ / ºi pe nesimþite /paºi dubioºi, de la sute de metri depãrtare,/ îºi cresc zgomotul în urechile lui. / cu oaltã ocazie, lobonþiu ne-ar fi vorbit / de-spre maladiv-frumoasa carmen, despre su-fletul ei abisal, / despre generaþia beat, gãurinegre sau poate / despre fenomenologie“.Nota „programatic“ anti-„elitistã“ e imediatsesizabilã, iar o ureche atentã va surprin-de, în plan stilistic, ºi un ecou din MirceaIvãnescu, cel din ciclul Mopeteeana, unde îngesticulaþia himericelor personaje apare unprocent de ironie antiretoricã. Sub un titlutot „ivãnescian“ (lobonþiu ºi minunatele si-napse demoniace), se desfãºoarã un discurssubliniat derizoriu, împins la exces, undeacelaºi lobonþiu e vãzut în ipostazã domes-ticã nocturnã, bând la nesfârºit oranginã ºicoca-cola, în faþa calculatorului, ba chiar „cupenisul înfipt în calculator“ ºi cu... „niºtebudigãi interesanþi“, întâmpinat cu o serietâmpã de „hã hã hã“, cu adaosul: „dar întimpul liber / lobonþiu citeºte platon“, cã,în schimb, viseazã „buci fine de bãrbat lipi-te / unele de altele“, colega carmen, ce „poar-tã niºte / pantaloni de pijama miºto“, îºiameninþã cu „bluziþa de la pijama“ pe ceicare care „stãm ca – hã hã hã – boii / lângãcafele“. Am citat cam mult dintr-o secvenþãilustrativã pentru extrema la care se poateajunge în materie de deriziune sumarã, deun gust foarte discutabil. (E cam ceea ce seîntâmplase ºi în proza de acum câþiva ania lui Adrian Schiop, unde învãþãcei într-alefilosofiei se comportau ºi vorbeau, în cãmi-nele lor promiscue, ca niºte lumpeni neduºila ºcoalã.) Un ciclu de Alte poeme simple in-sistã în acelaºi registru al compromiterii ulti-melor rãmãºiþe de sentimente ºi stãri „cu-minþi“) – sfialã, visare, fericire –, coborâteîn registrul grotescului ºi al deriziunii, cuo cotã de trivialitate programatã, ca în mi-cul text intitulat (fericit): „þopãi prin oraº caun cangur / îmbrãcat, din creºtet pînã-ntãlpi / în luminã. // sunt fericit / ºi de feri-cit ce sunt / pun mâna pe fundul / tuturorbunoacelor care-mi ies în cale“...

Marile noþiuni – moarte, salvare – su-portã un tratament asemãnãtor, cu, uneori,o notã de gravitate mai marcatã, însã în perspectiva aceleiaºi devalorizãri radicale aeului ºi a vieþii: „spuneam atunci adevãratzic moartea este cel mai tare fleac / spuneamatunci adevãrat zic eu însumi sunt cel maimiºto dintre fleacuri // ºi într-adevãr nu

Viaþa ºi poezia ca „o chestie OK“

�

Anul XIX, nr. 10 (221), 2008 • 11

mâncasem nimic în ziua aceea / dar nu-mipãsa cãci tu erai acolo încolãcitã ca o mâþãcafenie / privind cum plin de speranþã îmiaprind þigara // ca un grumaz tãiat“; sau:„nu ºtiu cum te cheamã, dar cântã / acorde-onul este aici, avem cidru / ºi vom vorbitoatã ziua / vom mânca salatã / ºi ne vomsalva fãrã nicio îndoialã / cã aºa vom face“;ºi încã: „eram în staþie ºi aºteptam autobu-zul / mã gândeam la conflicte / la europa /la mirosul de brânzã topitã închegând aerul/ la cum am zburat când eram mai mic / laun meci de fotbal“. Procedeul e simplu, sta-rea de o oarecare gravitate e montatã întretermeni ai cotidianului insignifiant.

Un soi de de-problematizare programa-ticã poate fi dedusã din toatã aceastã pro-ducþie de versuri ce se vor cumva lipite demodestia realului imediat ºi anost, faþã decare subiectul nu pare a avea pretenþii preamari sau, dacã le are, se lasã dus de un felde inerþie obositã – „slab ºi molâu, / visezcartofi, plãcinte, unt, / guturai, rãguºealã,tuse cu vãrsãturi, temperaturã, / dureri decap“, într-o stare de mahmurealã, de apatiesau cu vagi impulsuri organice, care cu-nosc punctuale intensificãri expresioniste.În esenþã, poezia ºi subiectul ei vor sã se re-ducã la „un martor ºi un raport / un mar-tor ºi un raport“, aflându-se, cum zice titlul

textului din care tocmai am citat, într-osituaþie de blocadã. Mãrturia ºi „raportul“despre real sunt însã minimale cu voinþã,ochiul mai degrabã apatic înregistreazã fap-tul cotidian cel mai banal, eliminând dincâmpul conºtiinþei formele „tari“ ale expe-rienþei ºi trãirii: „singuri ºi nervoºi / pescu-iesc pe malul someºului // mã cam strângecãciula / ºi am niºte scame pe bluzã. // as-tãzi nu mã gândesc la mizeria lumii / nu mãgândesc la înfometaþii planetei / nici la bach,nici la hegel / nici la mântuirea sufletului// astãzi stau ºi mã uit la oamenii ãºtianervoºi / cum pescuiesc“.

E destul pentru a defini miza mãrunt-minimalistã a acestei poezii menþinute deo-camdatã în regim de sãrãcie evenimenþialãºi de renunþare la reflecþia mai exigentã asu-pra condiþiei, fie ºi precar-marginale, aomului. Nu-i lipseºte, desigur, acestui modde a vedea lumea ºi scrisul despre ea o anu-mitã expresivitate în transcrierea faptului„nud“, concuratã de „rapoarte“ lipsite deculoare ºi relief, iar din când în când – rar –„ceva din graþia ºi lumina“ trecute printreamintirile copilãriei ori din vaga tristeþe ainutilitãþii vieþii, exprimat direct ca în scur-tul poem de sub titlul raag: „de ce sã ne tre-zim / de ce sã ne trezim // ºi dacã ne trezim// ce sã facem“. E, aici, expresia unei anu-mite inadaptãri, dar ºi, poate în mai mare

mãsurã, a unei inerþii a acceptãrii ºi com-placerii în datul imediat al existenþei, a uneiepuizãri înainte de termen a energiilor eu-lui, nici mãcar resimþite la modul tensionat,dramatic, care sã transmitã un sentimenttulburãtor al alienãrii. Acest laisser aller lene-vos împinge cumva în plan secund fondultensionat ºi grav al trãirii, reduce, astfel, ºidin impactul ansamblului poeziei asupracititorului confruntat cu „story“-ul uneivieþi periferice, oarecum complezente cusine. Cãci aºa poate apãrea paradoxalul in-confort al... comuniunii posibile dintre su-biect ºi lume, ca ºi cum acesta ºi-ar cultivadinadins, ca odinioarã avangardiºtii, con-flictul ºi ruptura sau, mai degrabã, indife-renþa radicalã faþã de tot ºi de toate: „îmiiubesc din ce în ce mai mult pãrinþii / îmiiubesc din ce în ce mai mult prietenii / îiiubesc din ce în ce mai mult pe necunoscuþi/ ºi simt cum toate se rãstoarnã în mine /cum se învârt haotic ºi cald // asta la 22 deani, seamãnã destul de mult cu o presimþi-re a morþii“. Poate cã totuºi o trezire e nece-sarã ºi ea va avea loc atunci când poetul cuînzestrãri reale care este Andrei Doboº îºiva da seama cã ceea ce a cerut, la debut, dela viaþã ºi de la poezie, era totuºi destul depuþin.

�

CITIND CARTEA (care va deveni) inevitabilã

despre Iluziile literaturii române scrisã de EugenNegrici, mã întrebamcum va fi fost ea primitãde tinerii literatori de cca25-30 de ani sau de ceicare au împlinit 50 de ani– adicã optzeciºtii –, înfine de cei care se învîrt în jurul celor 70 deani – adicã ºaizeciºtii, între care mã numãr.Cei care îmi vor face onoarea de a citi tex-tul de faþã au acum rãspunsurile, sau o bunãparte din ele. Cînd am scris aceste rîndurinu citisem decît articolul semnat de Dan C.Mihãilescu din Idei în dialog, text incitant ºimai degrabã nehotãrît, ºi cronica lui DanielCristea Enache din România literarã, de oobiºnuitã, pentru mine, seriozitate ºi clari-tate, în care se simþea cã Iluziile... au fostdestul de surprinzãtoare ºi pentru el.

Oricît de întîrziate, presupunerile melesînt cã tinerii – cei nu mulþi care au citit car-tea – vor gãsi în ea toate motivele sã creadãcã tabula rasa ce o propun se justificã pedeplin, deci cã literatura românã reîncepede la ei (nimic nou, nu?), mulþi fiind (aproape) convinºi cã bunicii, pãrinþii lorliterari sînt neglijabili – fiind compromiºidefinitiv de... compromisurile fãcute pute-rii comuniste. Ceilalþi, adicã generaþia ca-re a dominat literatura ºi valoarea timp de aproape 25 de ani, vor gãsi cartea luiNegrici fie exageratã, fie nedreaptã, chiar o

eroare plinã de ingratitudini; e greu sãadmiþi cã cei mai valoroºi romancieri ºi cri-tici din ultimele decenii (pentru cã mai alesde ei se ocupã Eugen Negrici) au spusnumai jumãtãþi de adevãr (acum istoric), cãvaloarea cãrþilor scrise în acest interval (ºinu numai) e doar localã, cã literatura noas-trã – cãci a noastrã e – este minorã, pro-vincialã ºi defazatã „de la origini pînã înprezent“. (Nu e nimic mai adevãrat cã pre-supunerile mele de mai sus sînt „extreme“ºi cã între aceºti poli vor fi fost ºi vor mai fimulte poziþii intermediare. Opinia meadespre aceastã carte este cã sosirea ei pelume a fost beneficã, radicalitatea ei în-dreptãþitã, cã e scrisã ºi susþinutã cu brio.Cã ea marchezã un reper peste care e greude trecut ignorîndu-l – ceea ce însã se vaîntîmpla totuºi, de multe ori, cãci suficien-þa daco-romanã e abisalã.)

Toate cãrþile importante într-o culturãapar exact atunci cînd devin necesare – niciprea devreme, nici prea tîrziu. Nu e o fata-litate, ci, mai degrabã, o evidenþã. Chiarîn cazul de faþã, tinerii contestatari cu oricepreþ nu aveau prea multe cunoºtinþe despreliteratura românã în totalitatea ei ca sã seaventureze la o atît de amplã „revizuire“, iarconfraþii cei mai cunoscuþi ºi recunoscuþierau prizonierii unui canon, cum se spune,ai unei ierarhii a valorilor pe care ei, ºi nualþii, o construiserã, o recomandaserã, o„consacraserã“, de fapt automistificîndu-se– adicã intrînd într-o tradiþie a nevoii derespectabilitate prin supraevaluare care pri-

veºte întregul literaturii române, nu numaipe contemporani (între ei, cei mai puþinvulnerabili fiind poeþii ºi eseiºtii). Acestcanon s-a cam ruinat însã odatã cu venirealibertãþii, nu numai în ceea ce priveºte im-portanþa contemporanilor, persoane, pres-tigii ºi cãrþi, ci, cum era de aºteptat, ºi înceea ce priveºte imaginea trecutului, apoitradiþia, valorile ei. ªi acest proces va dura,începutul unei revizuiri capitale îl face acumEugen Negrici, care discutã pe larg ºi cuargumente pe deplin calificate care au fost„iluziile“, miturile ºi complexele literaturiinoastre; el nu se sperie nici de idoli, de sta-tui ºi „mumii“, nici de mulþimea atîtor „ca-podopere“ care au împînzit literatura noas-trã, fãcînd irespirabilã viaþa altor cãrþi mai...modeste, nici de „clasicii în viaþã“ sau deautoritãþile eterne ºi de neclintit. El face, pescurt, dar cu precizie, istoricul acestor „insti-tuþii“, le scoate din prejudecata necontestã-rii – mutîndu-le, pe cele mai multe din ele,de pe raftul „valorilor fundamentale“ în celal importanþelor istorice ce primeazã în faþacelor estetice, a cãror debilitate o numeºte,o descrie ºi o resitueazã. Aici el rosteºte cuglas tare ceea ce ºi alþii au gîndit ºi chiarau spus, dar fãrã a „clama“ ºi pune pieseleîmpreunã, alcãtuind astfel un tablou gene-ral pe cît de expresiv ºi de ºocant, pe atît decurajos ºi de neconcesiv. Aºa face el, depildã, cu „iluziile“ penibile în legãturã culiteratura de dinainte de secolul 19; dar nuse opreºte la aceste evidente mistificãri, ci

Lanþul slãbiciunilorGelu Ionescu

�

�

12 • APOSTROF

atacã ºi valabilitatea altor false „realitãþi“consacrate sau în curs de consacrare, cumar fi preromantismul, apoi onirismul saubalcanismul, termeni intraþi în uz, chiar ºiîn manualele ºcolare, dar fãrã o acoperiresuficientã, aºa cum el o dovedeºte. An-tecesoare ale poziþiei sale critice sînt scrie-rile lui Maiorescu, Lovinescu, numai apa-rentul pamflet al lui Eugen Ionescu, MirceaMartin în ceea ce îl priveºte pe Cãlinescu.Cu siguranþã ºi alþii. Revenind la valorileistorice, cine poate susþine cã azi mai inte-reseazã, mai produce delectãri lectura poe-ziilor lui Conachi, a teatrului lui Alecsandrisau chiar a romanelor lui Holban? Cine sîntºi vor mai fi cititorii lor? Sînt aceºtia „cla-sici“, nu? Pe alte meleaguri îºi pune cinevaîntrebarea aceasta referitor la romanele luiFlaubert sau cele ale lui Turgheniev – totclasici, nu? Nu, pentru cã primii ºi-au pri-mit justa lor valoare pur istoricã, ceilalþipentru cã... existã ºi azi, sînt vii ºi „inevita-bili“, cu alte cuvinte. Pentru cã atît critica,cît ºi exegeza naþionalã opereazã de decenii,dacã nu de un secol, cu douã mãsuri, cudouã criterii de valoare – cel pentru pro-ducþia româneascã ºi celãlalt pentru litera-tura lumii. Cãlinescu, ºi nu altul, este celcare în Istoria... sa a tratat, cu intenþie, aºacum subliniazã Negrici, literatura românãca pe o mare literaturã europeanã, cot la cotcu cele cu adevãrat mari. O „iluzie“ care s-a dovedit pe cît de cuceritoare ºi flatantã,pe atît de nefastã în consecinþe.

Dar dacã „revizuirile“ lui Eugen Negricinu iritã prea mult atunci cînd sînt aplicateaºa-zisei literaturi de dinainte de secolul 19,

cel modernizator, încruntãrile devin graveatunci cînd e atinsã „epoca de aur“, adicãdezvoltarea interbelicã a unei valoroase li-teraturi. Aceastã epocã a devenit „de aur“atunci cînd, în numele valorilor ei, genera-þia literarã a „deschiderii“ ºi antidogmatis-mul de dupã 1964 (aproximativ) au avutdrept ideal invocarea ºi întoarcerea la acestevalori redevenite, prin reconsiderare (cudestule opreliºti politice), „clasice“. Efortula fost real ºi prin recuperarea ºi reintrarea încircuit a celor mai importante opere inter-belice, dar ºi printr-o regãsitã (timidã) liber-tate a scrisului. Mie mi se pare – ºi nu sîntsingurul, desigur – cã valoarea esteticã a li-teraturii noastre din deceniul al ºaptelea ºipînã la strangularea ei din anii ’80 a fost cutotul comparabilã cu cea a „paradisului (in-terbelic) pierdut“. Însã, nu trebuie uitat,modelul acesta mult admirat era deja peri-mat chiar de la... impunerea lui, retardareae deci evidentã, dar aproape deloc discutatã;Eugen Negrici o face, dar cred cã mai sîntmulte de discutat. Însã problema egalãriistrãlucitei (sã zicem) literaturi interbelicedin punctul de vedere al libertãþii de opinierãmîne discutabilã – ºi aici autorul punepremise sigure ºi greu de negat (dar ºi deacceptat de cãtre cei în cauzã, nu puþini ºifoarte bine cotaþi în „canonul“ pus în dis-cuþie dupã 1990).

Cît despre discuþia despre „rezistenþaprin culturã“, „est-eticã“ (idee din cele mainefericite ºi creatoare de numeroase ºi încãvii confuzii) sau „am salvat ceea ce s-a pututsalva“, discuþie de mult începutã ºi departede a se încheia – chiar foarte departe –,punctul de vedere al lui Eugen Negrici este

tranºant ºi va produce multe iritãri, unelepoate chiar justificate.

Sînt atîtea subiecte ºi luãri de poziþieîn aceste Iluzii... deºarte, încît mã opresc aicicu comentarea lor – ceea ce citiþi acum enumai o cronicã ºi cîtuºi de puþin un stu-diu. Opinia mea este cã intransigenþa de-mersului conteazã mult, infinit mai multdecît tot felul de „justificãri“ sau de anali-ze „tehnice“ sau tematice aplicate unor scri-eri „clasice“ a cãror valoare esteticã s-a prã-buºit de mult în cea istoricã. Atîtea teze dedoctorat ºi monografii excesiv analitice de-dicate (fãrã o situare valoricã esteticã, pre-supusã de plano) unor scriitori importanþi lavremea lor (dacã au fost cu adevãrat...) îm-preunã cu stupiditatea manualelor ºcolarece au adoptat un canon „patriotic“, dar abe-rant, cu o adevãratã epidemie de „capo-dopere“, sînt consecinþele unei mentalitãþidescurajante, pe care Negrici o discutã demai multe ori în cuprinsul cãrþii sale. Mãr-turisesc însã cã în succesiunea „etapelorarse“ – o altã idee pusã în discuþie de autor– ºi a analizei modernitãþii, pe Arghezi,Barbu ºi Bacovia îi consider vii, chiar da-cã „defazaþi“. De altfel, Eugen Negrici nususþine deloc contrarul.

O astfel de carte ce propune atîtea su-biecte de discuþie ºi care are o evidentã gra-vitate în atitudinea ei fundamentalã, scrisãcu ironie, dar ºi cu nãduful unei exasperãrifaþã de prejudecãþi, de atîtea false judecãþide valoare, faþã de ideea unei dezvoltãri „or-ganice“ a literaturii noastre, faþã de un ca-non încremenit într-un conservatorism ca-re, dacã n-ar fi încã operant ºi nociv, ardeveni rizibil. O „revizuire“ nu este o „de-molare“ decît pentru semidocþi.

M-am gîndit, citind ºi reflectînd la opi-niile autorului, la o altã problemã pe careeu o cred, de asemeni, fundamentalã nu nu-mai pentru literatura românã, ci mai alespentru cei care au scris-o, pe care ea îi repre-zintã ºi pentru cei cãrora le este destinatã– cu alte cuvinte, societatea româneascã dinveacul trecut. România a trecut în acest se-col, într-un ritm aproape supraomenesc,prin experienþe istorice de o mare impor-tanþã ºi gravitate naþionalã: Primul RãzboiMondial, Unirea ºi România Mare, cel deAl Doilea Rãzboi, în fine, ocuparea þãrii decãtre un teribil totalitarism (cu numeroa-sele lui victime), care a deteriorat chiar fundamental orizontul ei specific. Ei bine,luînd în consideraþie toate cenzurile ºiobstacolele, multe, foarte multe, care le-austat în faþã, cîte opere literare – mai ales celeîn prozã – au rãspuns acestei istorii, acestorevenimente privitoare la destinul unei în-tregi naþiuni? Nu e vorba – evident, pentrucine vrea sã vadã – nici de o tematicã a „oglindirii“, nici de o tipologie sau obliga-þie impusã „de sus“, cum se spunea în aniiîn care „obsedantul deceniu“ era recoman-dat ºi încurajat. Este, probabil, simptomulunei alergii la „cele tragice“ veche ºi netra-tatã de decenii. Sau mai mult?...

�

�

Avangarda rusã

Tu eºti îmbrãcatã-ntr-o rotondã de fulgi scânteioºi.Deja se duce ºi-al cincelea ceas. Seara-i sobrã, tihnitã.Iar în depãrtatul azur Cineva gheaþã bucãþele-miiRisipi neglijent dintr-o sfãrâmatã sitã.Imagineazã-þi cum, noaptea, va luci dens-intensSmaralde revãrsate de-al tãriilor ocean,Cum plana-va pasãrea cu ochii negri, Cu negre aripi, de-asemeni – antic-eternul bâtlan.Imagineazã-þi cum se va-nãlþa ancestralul luminãtorDin argintie raclã, cum ºi cât de calm, neauzitTundrei ocol va da, locaºul ocrotindu-ºiDe ochi rãi, de obide ºi cuvânt rãstit.Imagineazã-þi cum, în noapte, cu vãz friguros, ªi mai mult se rãcesc gheþari, acostând la Novaia zemlea,Precum copleºi orfani, nomazi sinilii,Plutitori, lic de faruri ca ºi purtând.Pe pervaz – plâns-ozor din lacrimi îngheþate.Ca ºi mine, capricios, el e stih care moare.Tu treci în rotondã de fulgi scânteioºi.S-a dus ora cinci. Seara-i tihnitã, se pare.

(1913)�

Traducere ºi antologie de

* * * Dmitri Kriucikov

(1887-1938)

D O S A R

D O S A R

La închisoarea militarã

SCRªNETUL METALIC al zãvorului de lauºã m-a trezit. Buimac, aud vocea rãgu-

ºitã a gardianului: „Hai!“. Urc treptele cuinima bãtând în gâtlej, trec prin curtea lu-minatã de reflectoare, împleticindu-mã printre grãmezi de cãrãmizi, gãleþi cu var,movile de nisip, zorit din urmã de mârâitulimpacient al sergentului. ªi intru în încã-perea cu lustra mare de cristal.

Mai rãu chiar decât în prima noapte pe-trecutã, cu luni în urmã, în salonul acestade altãdatã, becurile mã orbesc. Vieþuind înîntuneric precum sobolii, am pierdut obiº-nuinþa luminii lor crude. Anchetatorul efoarte grãbit. „Semneazã aici“ – îmi aratã elcu degetul locul unde sã-mi pun iscãlitura.Dintr-o aruncãturã de privire, recunosc de-claraþia mea fãcutã anterior ºi semnatã demine. „Am semnat o datã declaraþia aceas-ta...“ – încerc eu sã obiectez. „O mai sem-nezi încã o datã!“ – mi-o reteazã el. Amsemnat. Tot grãbit, anchetatorul aºazã celedouã file ale rãspunsurilor mele la intero-gatoriu într-un dosar, apoi, fãrã sã se uite lamine, adaugã cu o voce albã: „Mâine pleci“.„Unde?“ – întreb eu, dar nu aud niciun rãs-puns. În schimb, ofiþerul sunã gardianul,care aºtepta probabil la uºã, cãci intrã deîndatã ºi-mi porunceºte, pe acelaºi ton mâ-râit: „Dã-i drumul!“ Înainte de a ieºi dinsalonul cu lustra orbitoare, o privire arun-catã pe cadranul orologiului din colþ îmiarãta ora 11. Am ieºit în curtea mirosindproaspãt a zãpadã, deºi o zãream doar adu-natã în muºuroaie murdare prin colþuri, amtras adânc în piept aerul tare ºi am coborâtzorit din urmã în celularul din beci.

Nu cred sã fi dormit prea mult în noap-tea aceea. Poate spre zori, înfrigurat, dâr-dâind, învelit în sacoul lejer, dupã metodapescarului meu. ªi m-am trezit în curând,aºteptând deschiderea celulei, ciulind ure-chile sã prind orice pas care se apropia peculoar, orice voce care nu putea sã anunþedecât scoaterea mea de acolo. Dar pentrua merge încotro? Acasã? La o altã închisoa-re, în vederea unui proces? Repetarea sem-nãrii singurului act prin care recunoºteamcã eram în posesia cãrþilor ce mi se confis-caserã însemna, oare, o trimitere în jude-catã? Dar nici eliberarea nu era exclusã,zbârnâia insistent speranþa în mine. Petre-cusem orele lungi ale acelei nopþi albe pen-dulând între supoziþii, tremurând de frigºi de nerãbdare. O singurã presupunere nu-mi trecuse prin minte, nu mã sãgetaseprin inimã, or, aceea pãrea cã se adevereºtepe mãsurã ce, dupã ivirea zorilor, nici îndimineaþa aceea, nici dupã-masa sau searaacelui „mâine“ al anchetatorului nu aveasã se petreacã nimic, nu aveam sã plec ni-cãieri. Orele acelei zile s-au scurs vâscos degreu, deºi era ca toate zilele petrecute pânãatunci în beciul Securitãþii. Sau poate toc-

mai de aceea. ªi, apoi, a fost ziua a doua aaºteptãrii înfrigurate, ºi a treia, ºi nimic. Deparcã nici nu fusese vorba despre o plecare.Pe mãsurã ce zilele treceau, înfrigurarea scã-dea, aºteptarea recãdea în rutinã, în moro-zitatea obiºnuitã a vieþii celulare. DacãDiavolul n-ar fi mincinos – îmi spuneam –,n-ar mai fi diavol. ªi urmarã alte zile ºisãptãmâni tot mai ceþoase, ca o noapte con-tinuã. Lihnit, parcã nici nu mai simþeamfoamea, chircit pe scândura de cãlcat, nu mãmai chinuia frigul. Când mã ridicam sã mã

dezmorþesc, ameþeam, mã lãsam sã cad iarîn culcuºul din fundul celulei; mã clãtinamfãcând cei câþiva paºi pânã la spãlãtor, zoritde gardieni. Somnolam tot timpul. Unsomn comatos, cu vagi treziri, în care fila-mente de gânduri se încurcau în ghemuride vise. Cu toate eforturile de a veghea, aþi-peam în timp ce mã rugam ºi meditaþiileîmi erau întrerupte de sincope ca de niºteleºinuri. L-am auzit, oare, odatã, pe un ve-

Anul XIX, nr. 10 (221), 2008 • 13

• Nicolae Balotã

�

14 • APOSTROF D O S A R

cin de celulã, probabil de curând introdusºi nu peste mult scos sau mutat, evocândLegiunea ºi Cãpitanul, sau mi s-a nãzãrit?Când aveam sã ajung la Închisoarea militarã,acesta, într-adevãr un legionar, avea sã mãrecunoascã, dupã voce, zicea el. Îmi era re-cunoscãtor, spunea, pentru acele „ºoapte din Scripturi“ pe care i le strecurasem, darde care nu izbuteam sã-mi amintesc. Vor-bisem, poate, cu el ca într-un somn hipno-tic. În tot timpul acela, în care nici nu maiaºteptam sã plec „mâine“, mã strãduiam za-darnic sã strãbat o mlaºtinã fãrã margini, pe o interminabilã zi-noapte neguroasã.

Trecuse mai bine de o lunã din searaaceea când mi se anunþase pentru a doua ziplecarea ºi, iatã, într-o dimineaþã, pe neaº-teptate, tresar din aromealã auzind ivãrul de la uºã ºi vocea poruncitoare a caraliu-lui: „Ia-þi catrafusele ºi ieºi!“. Cum n-aveamniciun fel de catrafuse, m-am grãbit pe câtputeam sã pãrãsesc celula, sã o iau înainteasergentului. Totul s-a desfãºurat apoi ca însecvenþele de film cu miºcãrile mult grãbi-te: redarea ºireturilor, a ceasului ºi a por-tofelului, ce mi se luaserã la sosire, o semnã-turã, predarea mea unui agent în civil ºi,rapid, de parcã s-ar fi vrut sã mi se facã vânt,scoaterea pe poarta scârþâind în draci, cese trântea în urma noastrã, a însoþitorului ºia mea, cu un zgomot ca al unei uriaºe tobede tinichea, aºa cum se auzea de jos, dinbeciul pe care-l pãrãsisem. Coboram îngrabã strada Regalã, devenitã a Republicii.

„Unde mergem?“ – l-am întrebat. Dupão lungã tãcere, în care rumina probabil dacãavea sau nu voie sã-mi rãspundã, dacã riscasau nu ceva, s-a îndurat ºi a spus scurt: „LaÎnchisoarea militarã“. Deci mã dau în jude-catã. „Aº dori sã-i anunþ pe pãrinþii mei“ –am încercat eu, deºi cum era sã ajung la eidecât repezindu-mã pânã acasã, telefoanepublice nu existau încã pe vremea aceea laCluj. Dar agentul îºi vedea impasibil dedrum, pãrea cã nici nu mã auzise. Înceti-nise paºii (probabil îºi dãdea seama cã slãbã-tura de lângã el nu era prea validã) ºi se fã-cea cã nu-mi dã nicio atenþie, cã nici nu ecu mine. Strãbãteam lunga stradã AvramIancu, uitându-mã atent la fiecare trecãtor,

doar voi întâlni vreun cunoscut. Erau pu-þini pe stradã la ora aceea, rari ºi grãbiþi, aferaþi sau, mai degrabã, zgribuliþi, pãtrunºide gerul sec care se lãsase. „Aº avea nevoiede o hainã mai groasã“ – insistam eu, fãrãsã fiu învrednicit de vreo reacþie din parteaindividului. Dârdâiam în vestonul meu subþire, mã dureau oasele de frig, vântuldinspre munþii Gilãului îmi înfigea cuþite înspinare. Treceam prin faþa porþii mari deintrare în cimitir ºi ne apropiam de capã-tul strãzii, de turnul lui Baba Novac, cândmai de departe am zãrit, în faþa fostei meleªcoli Primare nr. 3 „Avram Iancu“, un inspurtând o tablã atârnatã de gât ºi pe ea, bã-nuiam mai mult decât vedeam, niºte dul-ciuri. Pe vremuri, când eram mic elev laaceastã ºcoalã, ne aºtepta tot acolo un„turc“, cum îl socoteam noi, copiii, cãcipurta fes ºi din cãruciorul lui, lãcuit alb,cu capace strãlucitoare de alamã, vindeazaharicale (printre care indimenticabilemere în glazurã sticloasã roºie ºi superbeîngheþate la cornet, multicolore, toate in-terzise mie de pãrinþi din raþiuni de igienãºi de aceea mult jinduite). De astã datã, n-am aºteptat, nici n-am cerut încuviinþareaagentului de lângã mine (pe care nu mi-arfi dat-o dacã, imprudent, i-aº fi solicitat-o,dar nu din raþiuni de igienã), ci ajungândîn dreptul vânzãtorului de dulciuri, i-am de-ºertat pe tablã tot mãrunþiºul pe care îlaveam în buzunar ºi, în timp ce auzeamvocea alarmatã a agentului: „Ce faci, dom-nule?“, i-am cerut vânzãtorului, zgribulit caºi mine, sã-mi dea de ei tot ce crede dinmarfa lui. Omul s-a grãbit sã-mi umplepumnii cu acadele, mulþumindu-mi cãldu-ros. Recunoºtinþa noastrã a fost reciprocã.Doar agentul, mai sumbru chiar – dacã seputea – decât fusese pânã atunci, mormã-ia îndârjit, dupã ce ne-am vãzut de drum,cãci în faþa vânzãtorului ambulant nu seîncumetase sã se trãdeze fãcând scandal: „Sãnu mai faci una ca asta! N-ai voie sã ieilegãtura cu nimeni!“, iar când i-am rãspuns:„N-am luat nicio legãturã, am cumpãratdoar niºte dulciuri pentru cã mi-e foame“,s-a mulþumit sã mârâie indescifrabil. Amstrãbãtut tot drumul, nu prea lung, pânãla Închisoarea militarã, despre care aflam

atunci cã se afla într-o stradã lãturalnicã, nudeparte de Palatul Tribunalului, îndulcit da-cã nu ºi încãlzit întrucâtva de acadelele pecare le sugeam ºi ronþãiam de zor, ca unºoarece flãmânzit ce eram, cu gândul cã s-ar putea sã mi se confiºte acolo la în-chisoare.

Ceea ce nu s-a petrecut. Am înþeles, deîndatã ce am ajuns în clãdirea anostã adu-când cu o veche ºcoalã sau o cazarmã de pevremea austro-ungarã, cum probabil fusesemai demult, cã aici rigoarea nu mai era ace-eaºi ca în vila cu celule dosite în pivniþã aSecuritãþii. Aici nu plutea în aerul – cât sepoate de puturos, dar duhnind oarecummai uman – teroarea rece, ameninþareamisterioasã, teama generalã ce strãbãtea dincolo deþinuþi ºi paznici deopotrivã, pânãla anchetatorii ºi ºefii lor cei mari dinumbrã. Aici nu erai dezbrãcat la piele, nu þise luau la sosire nici ºireturile, nici ceasul,nici portofelul (al meu fiind de altfel gol),nici acadelele. Aici cei „ai casei“ se arãtaudrept ceea ce erau, purtându-ºi rãpãnoa-sele uniforme militare, nemascându-se în ci-vili, în paºnici funcþionari, nefãcând peoamenii de treabã. În odãiþa ofiþerului deserviciu unde am fost introdus domnea oîndeajuns de nonºalantã harababurã. Re-begit cum eram, m-am simþit ca ajuns laliman dând de cãldura din jurul sobei în care duduia focul. Mirosuri straºnice,înãbuºitoare mã învãluiau, mã îngreþoºau,duhnea ca într-o cazarmã de rãcani, într-uncãmin de ucenici, ca într-o tãbãcãrie (refe-rinþele mele în materie de duhoare nu erauprea bogate), puþea, în sfârºit, ca într-opuºcãrie, dar era o putoare caldã. Mã încãl-zeam pe încetul, mi-era bine. Pornise parcãceva sã fredoneze voios în mine, asemeneacornului de vânãtoare al vizitiului saniei încare gonea prin stepele înzãpezite ruseºtibaronul Münchausen, corn în care îngheþa-serã sunetele ce porneau sã iasã, sã cânteodatã ajuns lângã o vatrã caldã. Câþiva ser-genþi, plutonieri (nu le prea distingeam gra-dele) erau antrenaþi într-un joc de cãrþi careîi absorbea, iar sosirea noastrã îi deranja închip vãdit. Pânã în cele din urmã, unul din-tre ei se simþi totuºi obligat sã ne facã faþã,ºi nu atât mie, cât agentului care se impa-cienta, foarte grãbit sã se descotoroseascãde mine. Transmiterea mea din mâinile luiîn cele ale jucãtorilor de cãrþi n-a durat preamult. Odatã cu persoana mea, „civilul“preda un plic din care ofiþerul de serviciuextrãgea o hârtie. Semnãturi, ca la predarea-preluarea unei mãrfi, ºi omul Securitãþiipãrãsea încãperea, scârbit probabil de at-mosfera prea relaxatã ce domnea acolo.

Dupã ce s-a încheiat partida, m-au luatîn primire. Abia acum, dacã am înþeles bine,eram declarat în stare de arest. Lunile petre-cute pânã atunci în beciul de pe Regalã nufuseserã decât un avans, o introducere lapenitenþã. Odatã lãmurit acest lucru, amfost dat în grija unui gradat sã mã conducã„la camerã“. Înþelegeam cã e vorba de în-cãperea de la etaj a „politicilor“. Întovãrãºitde un cãprar vorbãreþ, dispus sã dea toatelãmuririle, ca unul mai ºtiutor, am traversataproape toatã puºcãria. O adevãratã Courdes Miracles! Forfoteau pe culoare, se zoreauprintr-un fel de piaþã centralã, intrau, ieºeaudin camere deþinuþi în zeghi vãrgate, þi-gani lãieþi cu laibãre de piele, dormitaupitiþi prin colþuri zdrenþãroºi famelici, seiveau ºi se ascundeau pe datã figuri pa-tibulare, un bãtrân chior scârþâind dintr-o

�

• Fostul sediu al Securitãþii din Cluj, de pe str. Republicii (astãzi, Palatul Copiilor). Foto: L. J.

Anul XIX, nr. 10 (221), 2008 • 15D O S A R

vioarã dezacordatã ºi chiar unul dintre aceiGhizi-Gheza, cum îi chema vorbirea popu-larã clujeanã, asociind un prenume mascu-lin maghiar cu unul feminin pentru a de-semna androginii, fãpturile hermafroditepururi reprezentate prin exemplare pitoreºti,notorii în viaþa bãtrânelor oraºe ardelene.

Dupã îndelungata singurãtate din celu-lã, miºuneala asta pestriþã, fãrã sã mã încân-te, nu-mi displãcea. Nu erau „politici“, îmi dãdeam seama chiar ºi fãrã explicaþiilecãprarului limbut. Dezertori, Martori ai lui Iehova care refuzaserã serviciul militar,hoþomani, vagabonzi, bieþi scrântiþi în rup-turã cu o societate tot mai sever, mai durîncadratã, supravegheatã, condamnatã, nuse aflau printre aceste epave criminali de soi.Deºi nu era nimic sau aproape nimic co-mun între aceºti pãcãtoºi de la „dreptulcomun“ ºi noi, pãcãtoºii ceilalþi, „politicii“,cãtre camera cãrora de la etaj mã îndreptamîntovãrãºit de cãprarul meu locvace, am avutdin prima clipã a intrãrii mele o slãbiciunepentru ei. Nu în zadar, jucându-mã încopilãrie cu fraþii Boilã „de-a hoþii ºi jan-darmii“, n-aº fi acceptat în ruptul capului sã fac pe jandarmul. Furiºându-mã cu ini-ma bubuind în mine, înfruntând riscul de-ada peste un „jandarm“ la pândã printretrandafiri ºi pelargonii, pitit dupã horten-siile abundente din grãdina casei pãrinteºti,ferindu-mã cu ochii în patru sã nu cad încursa lui perfidã, cãutând sã triumf asupralui ajungând înaintea lui la þintã, am pre-ferat întotdeauna sã fiu „hoþ“.

În încãperea mare unde am fost intro-dus, atmosfera era alta, mai puþin sordidã,mai paºnic orânduitã decât aceea din culoa-rul ºi sãlile vraiºte de la parter. Nici larmanu era aceeaºi. ªi poate nici duhoarea. Pri-ciuri suprapuse pe douã etaje de-a lungulpereþilor îºi fãceau faþã de la uºã pânã înfund ºi, pe ele, ghemuiþi, culcaþi pe spate,ºezând turceºte, întinºi într-o rânã, tovarãºiimei de puºcãrie. Primii. Peste imaginea ace-lei prime camere comune de închisoare un-de am intrat s-au aºezat imaginile atâtor al-tor încãperi cu gratii ºi obloane, atâtorcelule minuscule ori largi sãli boltite de temniþã, în care avea sã-mi fie dat mai târ-ziu sã trãiesc, încât îmi este greu sã dibuiescdin noianul lor acea primã impresie deve-nitã în amintirea mea una de paºnicã mulþu-mire. Cãci cu acest sentiment mã vãd desco-perind întâia mea camerã de detenþie, careîn amintirea mea, poate falsã, înºelãtoare,poartã numãrul 48. ªi cum sã nu fi fostmulþumit când, abia intrat, mi se fãcea unloc pe priciul de sus, pe care mã puteamîntinde în voie, în sfârºit – dupã atâta amarde sãptãmâni –, cât eram de lung, ºi cândprimeam de îndatã un alt dar la care nu mãaºteptam: o gamelã plinã cu o ciorbã destulde groscioarã de cartofi. Picasem numaibine, era tocmai ora mesei.

Ciorbã de neuitat! Încãlzit acum ºi pedinãuntru, ogoit, chiar dacã nu sãtul, aº fiputut urma pilda celor mai mulþi din odaie,sã mã întind pe o rânã, cãci n-aveai spaþiusã te lãbãrþezi, ºi sã pun bila pe cinci – dupãvorba plasticã a hoþilor, pe care aveam são învãþ în zilele acelea. Dar eram prea dor-nic sã-i cunosc pe cei din jur, sã aflu une-le ºi altele din cele petrecute în lume decând fusesem þinut la poprealã în beznabeciului. Din pãcate, cei din jurul meu nupãreau prea dispuºi sã stea la taifas. Înmuiaþide ciorba caldã, vecinii aceºtia, biniºor maivârstnici decât mine, pãreau toropiþi de

somn. Le picau pleoapele, în timp ce rãs-pundeau cam într-o doarã la întrebãrilemele. Cum iscodeam chipurile tuturor celordin camerã, pentru a recunoaºte poate pevreunul ºtiut „de afarã“, mã izbea tristeþearesemnatã din privirile celor ce mai aveauochii deschiºi, tristeþe atât de asemãnãtoa-re cu aceea a animalelor în cuºcã. Doar lacapãtul celãlalt al încãperii, în colþul din-spre fereastrã, am remarcat oarecare ani-maþie. Era un grup de vreo cinci-ºase inºi,în jurul celui ce mã luase în primire la intra-rea mea în camerã ºi îmi desemnase locul pecare aveam sã-l ocup pe prici. Înþelesesemcã era un fel de responsabil, de ºef al nostru,al deþinuþilor din acea încãpere. „Îs legio-nari“ – m-a lãmurit laconic un vecin, înain-te de a-mi întoarce spatele, trãgându-se spresomn. Nevoind sã mai tulbur liniºtea carese lãsase, m-am întins ºi eu pe o laturã, amînchis ochii încercând sã mã rog. Dar credcã am aþipit curând, moleºit de cãldurã.

M-a trezit un scârþâit de vioarã. Þiganulviorist, zãrit în trecere pe culoarul dreptu-lui comun, stãtea proþãpit în mijlocul came-rei, pe cãrarea dintre priciuri, ºi, cu ochiiînchiºi, trãgea cu foc la vioara de care îºilipise bãrbia. Scârþâia cu arcuºul sãu chelos,vergea de lemn cu prea puþine fire de pãr,bine-cunoscutul ºlagãr unguresc: Csak egykislány van a világon. Unii dintre ai noºtri seluaserã dupã el ºi fredonau nostalgic melo-dia lãcrãmoasã a celui ce tânjea dupã o fatã,pentru el unica fatã de pe lume, iar þiganular fi continuat dacã ºeful camerei nu i-ar fifãcut vânt, însã nu înainte ca acesta sã-ºi fistrâns în pripã o micã recoltã de þigãri ºi din parte-mi de acadele, din care îmi mairãmãseserã vreo câteva lipite prin buzunar.Înviorat de somn, m-am dat jos de pe priciºi am pornit prin camerã. Drumul nu eraprea lung, vreo zece-doisprezece metri pânãîn fund, la geam, de unde n-aveai decât sãte întorci pe aceeaºi cãrare spre uºã. Repe-tând parcursul acesta de câteva ori, aveaiimpresia cã te plimbi. Dar nu de preum-blare îmi ardea mie. Acolo, la capãtul din-spre fereastrã, ochisem pe priciurile de susce-ºi fãceau faþã deoparte cei despre careaflasem cã ar fi legionari ºi de alta mai mulþipreoþi, cãlugãri ºi mireni greco-catolici. Mãvãd, undeva în depãrtãrile acestui tunel altimpului, strãbãtând cei câþiva metri, fãcândprimii paºi liberi, chiar dacã nu în libertate,ºi îndreptându-mã fãrã nicio ezitare spreunul din aceste grupuri (ceea ce presupuneatotuºi o alegere liberã), spre fraþii mei întrucredinþã. Erau cu toþii mai bãtrâni decât ceide pe priciul din faþa lor ºi decât mine. Maipotoliþi, mai tãcuþi decât aceia ºi decât mi-ne, în care clocoteau vorbele nerostite deatâta vreme. Dar înainte de toate doreamsã-i ascult pe ei, despre cele ce se petrecu-serã afarã în ultimul timp ºi îndeosebi de-spre persecuþia ce se abãtuse asupra Bise-ricii, dupã cum bãnuiam din numeroaselesemne desluºite prin bezna din beciulSecuritãþii. Sub setea aceasta de veºti se ascundea însã alta, prea adânc pentru ca înclipele acelea în care fãceam cei câþiva paºispre feþele bisericeºti din fundul odãii sãpoatã erupe din mine. Setea aceea, ca ºi iz-vorul care o poate potoli, se ascunde une-ori în adâncuri.

Cãþãrându-mã pe prici, dupã ce le-amcerut voie cu surâzãtoare supuºenie de fi-del, pãrinþii îmi fãceau loc, nu fãrã o rezervãdestul de vãditã. Nu purtau reverenda, darhainele lor negre, chiar ºi mototolite, pono-

site, ca ºi puloverele groase, scãmoºate, aleunora dintre ei, fãrã îndoialã croºetate demâinile dibace ale unor vrednice preotese,le trãdau condiþia ecleziasticã. Nu mã mi-ram pe atunci, cum m-aº fi mirat mai târ-ziu, cã niciunul dintre deþinuþii politici dinacea încãpere nu purta clasica zeghe a puº-cãriaºilor. Moda acestor uniforme jerpeliteºi jegoase, pe care aveam sã le port mai târ-ziu ani de zile, fiind unica mea îmbrãcãmin-te, nu se introdusese încã la „politici“. Dardacã nu haina face pe om – cum se spune–, dupã ea mã judecau, la o primã vedere,feþele bisericeºti. ªi li se fãcea milã vãzân-du-l pe studentul acesta, cum mã socoteauei, sau poate doar licean, cãci descãrnat cumeram, numai piele ºi os, arãtam mai junechiar decât eram. „Nu þi-e frig, tinere?“ – seinteresa binevoitor, mãsurându-mi cu în-doialã vestonul subþire de varã, cel mai vârstnic dintre preoþi, cel despre care aveamsã aflu de îndatã cã era canonic. Nu, nu-mi mai era frig aici, mã bucuram eu sã-mi amintesc ºi sã-i rãspund. În cãldurade grajd a încãperii, emanatã de trupurilenoastre chircite pe saltelele de paie, uitasemparcã de îngheþul din pivniþa Securitãþii. Totcanonicul a fost cel dintâi care m-a „recu-noscut“. De fapt, aflând cum mã cheamã,m-a identificat ca fiu al Domnului DoctorBalotã. Numele Tatãlui meu era, desigur,o recomandare. Dar, hãrþuiþi, urmãriþi, rãupresaþi în timpul din urmã, þinuþi prin celu-le din pivniþi, supuºi la anchete, umiliþi,brutalizaþi în fel ºi chip, bãrbaþii aceºtia cufrica lui Dumnezeu prinseserã dacã nu oteamã de oameni mãcar o reþinere suspi-cioasã, o prudenþã bãnuitoare în faþa strãi-nilor, mai ales a celor ce, setoºi de veºti,cum eram eu, le puneau multe ºi grãbiteîntrebãri. În zadar mã arãtam de-o lege cuei, le simþeam reticenþele, tãcerile circum-specte. De aceea – asemenea acelui animalcare pentru a-ºi dezarma semenii, pe câtde temãtori, pe atât de agresivi, le prezin-tã propriul sãu pântece moale, invitându-iparcã sã muºte din el – am încetat de a-i maiîntreba cu privire la cele pãtimite de ei, caºi la cele ce se abãtuserã în ultimele luni asupra Bisericii noastre, ºi le-am povestit ceanume mã adusese pe mine în camera aceeade închisoare, dupã zãcerea îndelungã înbeciul Securitãþii, bine cunoscut ºi de ei,apoi m-am întors mai departe în trecut, laBlaj, la Casa Domnului de bunã amintire…În timp ce istoriseam ºi bunii mei preoþi mã ascultau cu tot mai multã atenþie, unuldintre ei îºi amintea deodatã de mine: cuani în urmã, în toamna cedãrii Ardealului,mã vãzuse venind cu Tatãl meu la episcopulHossu, al cãrui secretar era pe atunci, ºidupã ce-l introdusese pe pãrintele meu la ierarh, stãtuse îndelung de vorbã cu bã-ieþandrul mintos rãmas în anticamerã sã-laºtepte. Apoi altul spunea cã mã ascultasevorbind la o reuniune bisericeascã, din timpul verii, cu câteva luni în urmã. Pânãcând sã-mi isprãvesc povestirea, eram cu-noscut ºi recunoscut de toþi. ªi prinserã –aproape toþi deodatã – sã vorbeascã. Rezer-vele se risipeau pe mãsurã ce vorbeau, ni-mic nu-i mai stânjenea în istorisirea abun-dentã, minuþioasã a celor trãite, a celorpãtimite de fiecare dintre ei ºi, împreunã cuei, de comunitatea întreagã a preoþilor,cãlugãrilor ºi credincioºilor greco-catolici.

Am început astfel, în acea primã searã,ºi am continuat apoi în dupã-amiezile ºi se-

�

16 • APOSTROF D O S A R

rile urmãtoare sã iau parte, ascultându-i, laasaltul dat de autoritãþile comuniste asu-pra Bisericii Unite, la bãtãlia cu totul ine-galã dusã împotriva unor oameni dezarmaþide agenþii armaþi ai Partidului Comunist,deghizat în Partidul Muncitoresc Român,ca ºi ai statului român ce-ºi mobilizase forþe-le, îndeosebi cele ale Securitãþii, care îºi ar-bora de curând acest nume sortit unui sinis-tru destin. În amintirea mea, peregrinareape care o întreprindeam în acele zile pecâmpul suferinþelor – ce abia începeau – aleacestei Eclesii, cu preoþii, cãlugãrii ºi cre-dincioºii ei, se apropie în mod straniu derãtãcirile lui Fabrice del Dongo, eroul luiStendhal, pe câmpul bãtãliei de la Water-loo. Bineînþeles, nicio asemãnare între sce-nele episodice, dezlânate, ale celebrei încleº-tãri, aºa cum erau vãzute, trãite de tânãrulnobil italian, naiv în elanul sãu, în pofta sanebunã de a se bate, de a lua parte ca unfãptaº eroic la o bãtãlie, dar care se întrebaºi-i întreba pe ostaºii din jur dacã toate câtele vede – toate acele detaºamente de cava-lerie ce gonesc de colo pânã colo, liniile depuºcaºi ce înainteazã undeva în depãrtare,grupul de generali din jurul mareºaluluiNey, cu acompaniamentul lor de husari ro-ºii ce galopeazã ºi ei nu se ºtie încotro, dacãfugarii aceia francezi ce o iau la goanã spresearã auzind cã se apropie les cosaques – dacãtoate cele la care asistã în ziua aceea repre-zintã ori nu o „adevãratã bãtãlie“, nimic co-mun între agitaþiile incoerente de pe câm-pul însângerat de la Waterloo ºi violenþelesuferite de preoþii ghemuiþi în jurul meu pepriciul puºcãriei, înfãþiºate mie, ce e dreptnu mai puþin dezlânat, dezordonat decât lui Fabrice del Dongo, violenþe ale uneilupte duse de forþe oculte ori agresiv fãþiºeale puterii politice împotriva unor oameniale cãror singure arme erau rugãciunile ºi oîndãrãtnicã voinþã de a-ºi pãstra credinþa.Ascultând povestirile popilor din jurul meu,nimic nu mã ducea cu gândul la husarii roºiicare galopau alãturi de Fabrice, se prãvãleausub tãiºul sãbiilor prusace sau sub copitelecailor cãzãceºti. Dar de aici, din depãrtãrileîn timp ºi spaþiu la care mã aflu, mã vãd lao vârstã apropiatã de aceea a tânãrului Fabrice participând asemenea lui, cu fer-voare, indignare ºi milã, la nãpastele ce seabãtuserã peste fraþii mei întru credinþã,dorind, cu naiva înfocare a nobilului mila-nez de a participa la o bãtãlie, sã împãr-tãºesc încercãrile fraþilor mei întru credinþã.Aº fi dat orice sã sufãr temniþa pentru cauzalui Cristos mai degrabã decât pentru aceeaa unor cãrþi ce nici mãcar nu mi-erau dragi.Dar le va veni rândul ºi acelor suferinþe.Cãci toate la timpul lor.

Cu febrilitatea de a povesti cele pãtimi-te a oamenilor paºnici peste care a dat, par-cã din bun senin, nãpasta, preoþii mei mãfãceau sã iau parte la preluãri silnice de bise-rici, batjocoriri ale celor sfinte, percheziþiinocturne în cãutarea unor probe inexisten-te de culpabilitate, scotociri ale dulapuri-lor necãjite sau ale rafturilor din care secu-riºtii recoltau vreo fotografie a peºteriiapariþiilor Fecioarei de la Lourdes, pãtatãde buzele ce o sãrutaserã cu evlavie, avândpe dos câteva cuvinte pioase în limba fran-cezã, limbã a odioºilor capitaliºti. Din frag-mente de povestire ale unuia întrerupt dealtul, dornic ºi el sã-ºi relateze necazurile,din cele vãzute sau auzite, trecute de la ogurã la alta, de la o ureche la alta, aflam

multe din cele petrecute sau pe cale de ase petrece pe câmpul tot mai plin de victi-me ºi ruine al Bisericii mele. Pe Vasile Fene-ºan, parohul din satul Suceag, la câþiva ki-lometri de Cluj, îl bãtuserã mãr, apoi îlscoseserã în palme ºi sudãlmi din casa pa-rohialã, împreunã cu preoteasa ºi copiii sãi.Cu toþii, opt la numãr, azvârliþi în uliþã, îºiaflaserã adãpost într-o cãsuþã gata sã se nã-ruie peste ei, în timp ce el, popa, era ares-tat, urmând sã fie judecat ºi osândit pen-tru refuzul de a trece la ortodoxie. PreotulAlexandru Necula mai fusese o datã, cu unan în urmã, întemniþat, îndatã dupã o pre-dicã þinutã de el în catedrala din Dej. Dupãun timp, i se dãduse drumul fãrã sã suferevreo condamnare, dar de astã datã era închisdin nou pe temeiul unor predici ale salesocotite „anticomuniste“, în realitate pen-tru cã nu voia sã-ºi lase credinþa. Tot dinbisericã, în timp ce liturghisea, l-au ridicatpe Pãrintele Ion Deliman din Arad. „Euslujeam pentru surorile infirmiere din spitaldis-de-dimineaþã, la cinci ºi jumãtate – între-rupe Pãrintele Gheorghe Neamþu –, pentrucã ele þineau sã asiste la liturghie înaintede a-ºi începe serviciul la spital, iar acumãºtia mã acuzã cã liturghiseam la ora aceeaanume pentru a le face pe ele sã întârzie laslujbã. Or sã mã condamne, de bunã seamã,cã m-au încadrat la sabotaj!“ Pe pãrinteleVasile Gherman, protopopul din Turda, îl„ridicaserã“ (cum începea sã se spunã) dupãce þinuse o predicã în biserica romano-cato-licã. Dar nu puºcãria îl necãjea ºi nicidecumpropriile sale suferinþe („doar ºi Mântui-torul a fost prins, biciuit, ba chiar þintuit pecruce“), cât chinurile nevestei ºi copiilorrãmaºi pe drumuri. Aflase cã, dupã aresta-rea sa, fuseserã scoºi cu anasâna din locuin-þa lor parohialã, ca atâþia alþi oameni aiBisericii. Se perpelea neavând ºtire desprebieþii de ei („S-or fi dus poate la Oarda de Sus, la bãtrâni...“). Despre acest preotaveam sã aflu, mult mai târziu, cã, fiindsupus chiar ºi dupã eliberare unor ancheteºi grele presiuni, a acceptat sã slujeascã înbiserica ortodoxã, dar cã ofta uneori zicândcu amãrãciune: „Era mai bine la închisoa-re decât acum, liber“. Înainte de a se stin-ge, în 1984, va cere în cele din urmã sã fieîngropat de un preot catolic.

ªedeam turceºte pe prici, în jurul meuoamenii Domnului se destãinuiau, istori-seau, îºi luau vorba unul altuia din gurã,fãrã sã învinuiascã pe cineva ori sã se plân-gã de ceva, cu blândã mansuetudine ecle-ziasticã, bucuroºi doar cã au cui sã li sedescarce cât de cât de povara ce-o purtau pesuflet. Toþi fuseserã arestaþi ºi anchetaþi ca„elemente foarte duºmãnoase“. Li se cãu-tau pricini vagi, politice, ca „agenþi ai Papei“ori ai „imperialismului anglo-american“, aº-teptând sã fie judecaþi pentru trãdare sauspionaj. Alþii erau acuzaþi pentru „sabotajagricol“. De cele mai multe ori, preoþii erauînvinuiþi de „agitaþie“, „instigaþie“ sau „tulburare a ordinii publice“. Anchetatoriicãutaserã sã evite referirea la adevãratul capde acuzare, ce revenea mereu în timpulanchetei, acela al refuzului de a pãrãsi Bi-serica Greco-Catolicã ºi de a trece la orto-doxie. De aceea, dosarele de trimitere înjudecatã ale acestor ecleziastici erau pline deformule generale, precum „activitate con-trarevoluþionarã“, iar câte o scriere religioasãa acuzaþilor devenea un „manifest antide-mocratic ºi reacþionar“. Toþi rezistaserã cudemnitate, dar fãrã revoltã, lãsându-se

prinºi, târâþi, acoperiþi de avalanºã, duºi ase-menea mielului evanghelic la tãiere, toþi seidentificaserã în aºa mãsurã cu Cel pe careîl slujeau, încât, mai curând decât desprenecazurile lor personale, preferau sã-mi vor-beascã despre cele ale Bisericii. Mã fãceausã particip la preluãri agresive ale biserici-lor, caselor parohiale, la interogatorii inchi-zitoriale, ameninþãri cu moartea alternândcu promisiuni de promovare la înalte dem-nitãþi în ierarhia ortodoxã, anchetatorii re-curgând la clasica dublã metodã, folosindcând bâta, când morcovul. Mãrturiile se pe-rindau, se încãlecau, se desfãºurau în faþaochilor mei ca pe un câmp de bãtaie. Alunei bãtãlii, repet, foarte inegale, puterilelumeºti fiind toate de o parte, de alta rã-mânând cele duhovniceºti.

I-am întrerupt pe povestitorii mei între-bându-i despre soarta episcopului Hossu.„Cum, nu ºtii?“ – se mirau ei. „E închis canoi, ºi nu numai el, ci toþi arhiereii noºtri.“N-aveam cum sã ºtiu, toate acestea se petre-cuserã dupã arestarea mea. Fiecare dintrepreoþii din jurul meu îºi aducea mãrturia saproprie asupra acelor ultime zile dramati-ce trãite de pãstorul clujean în mijlocul tur-mei sale surprinse de furtunã. Unul fusesearestat pe când suna la poarta Episcopiei.Altul dupã ce ieºise pe portiþa grãdinii dinspatele reºedinþei episcopale. „Auzi, mã în-trebau pe mine, protopop greco-catolic, cecãutam la episcopul meu.“ Îmi aminteam ºieu tulburarea acelor zile de la începutultoamnei, zilele dinaintea arestãrii mele. Îlvãzusem pentru ultima oarã pe PreasfinþitulHossu la geamul unui mic balcon al re-ºedinþei episcopale. Mã oprisem pe trotua-rul din faþã ºi priveam faþada clãdirii închi-se, când l-am zãrit. Mi s-a pãrut cã înalþãuºor mâna ºi face un mic gest de binecu-vântare. Strada largã era pustie, nu treceanici mãcar o cãruþã cu pãmânt de flori. Deo parte ºi de alta, pe trotuare, foarte puþinitrecãtori. Iar aceºtia îºi vedeau de drum,furiºând rareori câte o privire spre modestareºedinþã episcopalã. Cu paºi mici, preum-blându-se parcã agale, distrat, în sus ºi înjos, sau strânºi laolaltã câte trei-patru în cio-por ºi conversând în ºoaptã, agenþii „se-creþi“, civili duhnind de departe a ceea ceascundea de fapt „civilia“ lor, instituiserã un fel de blocadã, ca o stare de asediu înjurul Episcopiei. Iuliu Hossu pãrea un pri-zonier în reºedinþa sa. Tatãl meu ºi alþii maiintraserã în clãdire cu câteva zile în urmã,vorbiserã cu arhiereul întors din satulTârliºua, unde sfinþise o bisericã. Erau tul-buraþi de zvonurile insistente din oraº cuprivire la un „congres“ de „unificare a Bi-sericilor“ ce ar urma sã se þinã la Cluj în-tr-una din zilele urmãtoare, când o seamãde „delegaþi“ ai Bisericii Greco-Catolice araccepta „revenirea“ la ortodoxie. Preasfinþi-tul tocmai aflase ºi el zvonul acesta, dar, maibine informat decât credincioºii nedumeriþicare-l cercetau, ºtia cã zvonul era, din nefe-ricire, întemeiat. Hotãrârea sa era luatã: îispusese Tatãlui meu cã toþi cei ce aveau sãia parte la acel „congres“, punând mâna alã-turi de vrãjmaºii Bisericii la dãrâmarea acesteia, vor fi excomunicaþi.

Despre Casa Domnului din Blaj preoþiimei nu aveau decât o singurã veste sigurã,ºi aceasta foarte tristã: cãlugãrii au fost izgo-niþi, biserica era închisã, Casa a fost pre-luatã, nu se ºtia prea bine de cine, de auto-ritãþile poliþieneºti sau de cele ale BisericiiOrtodoxe, dacã nu de amândouã împreunã.

�

Anul XIX, nr. 10 (221), 2008 • 17D O S A R

Locul luminos, spre care mã întorceam une-ori în gând ca spre un adevãrat sanctuar,adicã un lãcaº sfânt ºi un loc de refugiu, sepierdea în negurã. Canonicul mitropolitanFolea, care fusese arestat la sfârºitul luniioctombrie, vãzuse cãrþile asumpþioniºtilor,din care mã înfruptasem nesãþios cu câþivaani în urmã, aruncate în stradã. Le mai cu-legea cu ferealã câte un credincios.

Îi ascultam pe preoþii din jurul meu ºinu mã puteam împiedeca sã nu vãd într-în-ºii, în ciuda vârstei lor (mi se pãreau cu toþiimult mai bãtrâni decât erau de fapt), niºtecopii nevinovaþi. Cei mai venerabili erauchiar cei mai apropiaþi de figura copilului-martir. Îi vedeam poate mai fragili decâterau de fapt, mai ameninþaþi de a pieri acoloîn temniþã… ªi de ce? Învinuiþi de a rãmâ-ne fideli unei credinþe ce nu fãcea rãu nimã-nui. Mi se strângea inima privindu-i, ascul-tându-i, în timp ce urca în mine indignareaîmpotriva celor ce-ºi arogaserã dreptul de alua viaþa celorlalþi pentru vini nãscocite, ab-stracte. Din gura acestor primi mãrturisi-tori ai Domnului, din lungul ºir al celor ceaveam sã-i întâlnesc mai târziu prin puºcã-rii, nu ieºea însã nici cea mai mãruntã vorbãrea împotriva fraþilor ortodocºi, ba chiarnici împotriva celor ce-i închiseserã. Deºimai ales pe cei dintre ei care aveau familii îiîngrijora vãdit soarta celor rãmaºi afarã,reflectau parcã, în acelaºi timp, o liniºte, unfel de nepãsare copilãreascã. Nu-l auzeampe niciunul amintind promisiunea fericiriicelor prigoniþi pentru dreptate sau mai alesa celor ce vor fi ocãrâþi ºi izgoniþi dintreoameni pentru Fiul Omului. Dar cred cãfiecare dintre ei nutrea în sine încredereaprofundã în acea promisiune. Poate cã ºi eu, care îi preþuiam tocmai pentru cã erauprigoniþi pentru acele pricini, simþeam plu-tind în sinea mea, mult deasupra zaþuluinegru ºi amar adunat pe fundul sufletuluimeu, un caimac lejer de insusianþã copilã-reascã. Oricât de apãsat, de împovãrat, deobidit eram, întrucâtva asemenea acelei fãp-turi fabuloase despre care bãsnarii vechispuneau cã n-a greul pãmântului.

Atent la spusele celor din jurul meu, mi-a trebuit, cred, oarecare timp pânã sãsesizez, în zumzetul ce se îngroºase al vo-cilor din camerã, o anume voce sau maicurând o anume vociferare monotonã, continuã, sacadatã, în care azi, ºase deceniimai târziu, aº recunoaºte frazarea ritmatãrap. Turuia cineva de unul singur ca omoarã stricatã într-un colþ al camerei? Bi-zareria acestui monolog pe unul ºi acelaºiton, fãrã suiºuri sau coborâºuri, a ajuns sãmã distragã de la povestirile atât de pline de interes pentru mine ale preoþilor mei.Trãgând din când în când cu urechea, sur-prindeam, venind de undeva din capãtulcelãlalt al încãperii, o înºiruire rapidã neîn-treruptã de vorbe, al cãror sens nu-l price-peam ºi, tocmai de aceea, mã strãduiam sã-l desluºesc. În van. Pãrea un galimatias,o saladã de cuvinte ce erupeau continuu,din care urechea mea ciulitã sesiza totuºiuneori repetarea ca a unor bizare laitmoti-ve ritmate, cât de cât inteligibile: „Singurcuc culcat în cucuta bolºevicã“ sau „Sunt unghimpe, un ghimpe, te doare, ai, te doare,te-mpung unde te doare“ ºi altele. În þesã-tura cacofonicã apãreau uneori rime, deparcã vocea insistentã ar fi recitat un ne-sfârºit poem barbar, punctat din loc în loccu variaþii ale unor vocabule ce cuprindeaugrupul agresiv scatologic de sunete „cac“.

Din toate acestea, înþelegeam singurulcuvânt „cactus“, care revenea des, rostitcând cu brutalitate, când cu o intonaþiedureroasã. Când m-a surprins întorcându-mã ºi cãutând sã-l zãresc pe cel ce ne ciocã-nea auzul cu solilocviul sãu fãrã cap ºicoadã, unul dintre preoþi, fãrã sã scoatã ovorbã, mi-a indicat tãcut, cu degetul la tâm-plã ºi cu o schimã compãtimitoare, cã ar fivorba de un biet dezechilibrat. Aruncând oprivire, descopeream perorând acolo, peprici, lângã uºã, un omuleþ mãrunt cu pletealbe ce-i cãdeau peste urechi. De la aceaprimã vedere, mi s-a pãrut cã-l cunosc, cã l-am mai întâlnit pe undeva, nu ºtiam însãunde ºi cu ce împrejurare. L-am uitat de alt-fel de îndatã, nu pentru cã ar fi încetat sãmonologheze, ci pentru cã un tânãr dingrupul legionarilor, cum aveam sã aflu maitârziu, îl întrerupea brusc din povestire pebãtrânul canonic: „Sã-þi fie ruºine, popã, sãvã fie ruºine la toþi, cã vã pretindeþi români,dar nu vreþi sã reveniþi la credinþa noastrãstrãmoºeascã. Sunteþi cu toþii niºte boan-ghine! Bine v-a fãcut cã v-a închis aici!“Proþãpit între cele douã rânduri de priciuri,numai piele ºi os, cu obrajii supþi, din careieºeau pomeþii ca douã globuri purpurii defurie, de febrã, legionarul se sufoca, trepi-da, dãdea pe dinafarã de mânie. Se vede cãizbucnea din el o urã îndelung reþinutã,mocnitã sub spuzã, exacerbatã de povesti-rile pãrinþilor uniþi pe care le ascultase.„Fãtu’ meu, stai, fãtu’ meu...“, cãuta cublândeþe cel mai bãtrân dintre preoþi sã-lpotoleascã. În zadar. Camarazii tânãrului se hlizeau, fãrã sã-l secundeze sau sã-l do-moleascã. În jurul meu feþele bisericeºti

tãceau cu capetele plecate, nu ripostau nici-decum, poate se adânciserã în rugãciune.Energumenul, câtuºi de puþin dezarmat decuvintele lenifiante ale bãtrânului prelat saude tãcerea celorlalþi preoþi, continua sã-ºi re-verse veninul. Uluit la început, apoi tot maiindignat, nu m-am mai putut reþine la unmoment dat ºi am început sã ripostez, laînceput mai stãpânit, apoi pe un ton tot maiviolent. Îmi pierdusem cumpãtul, revoltatde neruºinarea cu care, în numele credinþei,tânãrul acesta (putea sã fie doar cu câþivaani mai în vârstã decât mine) îi invectiva peslujitorii mai vârstnici ai credinþei în Dom-nul ºi Dumnezeul de la care se revendicaºi el. ªi, mai mult decât aceasta, mã exas-pera rãutatea, lipsa de-a dreptul diavoleascãde milã cu care un om în suferinþã îi puteaapãsa pe cei ce împãrtãºeau suferinþa cu el.ªi aceasta în numele Preamilostivului.Preoþii mã rugau în ºoaptã sã încetez, sã tac,mã apucau de braþe, de parcã aº fi fost gatasã mã iau la bãtaie, mã îndemnau în nume-le Domnului la îndurare; canonicul îmi po-runcea ascultarea, supunerea. ªi l-am ascul-tat. De altfel, iritat, dar ºi descumpãnit deriposta mea, legionarul îºi înceta ºi el dia-triba, se cãþãra, mai aruncând în urmã câteo vorbã de ocarã, pe priciul de unde cama-razii sãi îl încurajaserã ºi acum îl întâmpi-nau cu glume ºi hohote de râs.

Câteva ore mai târziu, culcat pe o rânãla locul meu, dezbrãcat la cãmaºã ºi chiloþipentru întâia oarã dupã câteva luni, vârât caîntr-un plic în dura pãturã cazonã, cãutamsã-mi stârnesc cãinþa pentru mânia ce puse-se stãpânire pe mine. Nu prea reuºeam, in-

�

• Nicolae Balotã. Foto: M. P.

dignarea rãbufnea, mânia dãdea iarãºi ºiiarãºi în clocot. Dar, deodatã, un alt gândsau mai curând o subitã revelaþie pornindde la o asociaþie de amintiri mã fãcu sã ridiccapul ºi sã privesc cu luare aminte spre col-þul unde îl zãrisem pe acel biet scrântit ºi-lauzisem debitând în delirul sãu frenetic.Dormea acum ca un prunc, încovrigat, cupumnii strânºi ºi pletele albe rãvãºite pesteobraz. Nu, nu era nevoie sã-l vãd la faþã,bineînþeles, îl recunoºteam, îl cunoºteamdoar de când cu luni în urmã, pe la înce-putul verii, intrasem împreunã cu Claude încãsuþa lui de lângã canalul Someºului, undenu ºtiu zãu cum putea sã se miºte, sã aibãun culcuº, ºi cum am mai putut încãpea ºinoi doi, strecurându-ne lipiþi unul de altul,cãci totul, dar absolut totul, de la duºumeala tavan, de-a lungul pereþilor, pe rafturileridicate în mijlocul acelei unice încãperi, baaº putea spune chiar ºi în puþinul aer ce arfi putut rãmâne liber, totul era plin de cactuºi.

Da, era bãtrânul pãtimaº al cacteelor, în-þelegeam acum de ce în divagaþiile sale rit-mate revenea tot mereu grupul acela fonicde care se râdea prin camera noastrã („iara pornit moºul sã se c...“) ºi care debuºauneori în cuvântul cactus, obiectul pasiuniisale. Cum de ajunsese în puºcãrie? Ce fãcu-se de nimerise aici, printre „politici“, doarnu vedea, nu ºtia pe lume altceva decât cac-tuºii, nu trãia decât pentru ei? Nu izbuteamsã adorm, în timp ce în jurul meu se sforãiade zor. Mã tulbura întâlnirea bãtrânului,figura sa trezise în mine tarantula veninoa-sã ce dormita prin galeriile mele subtera-ne. Amintiri dulci-amare aþipite de un timpnãvãleau iar. Claude fusese cea care se opri-se fascinatã în faþa geamului mare, murdar,cãptuºit pe dinãuntru cu plantele suculen-te, grase, pãroase, þepoase, oprindu-mã ºiobligându-mã oarecum sã le contemplu, pemine care pânã atunci treceam pe lângã elefãrã sã le privesc, respins tocmai de pãro-ºenia ºi þepoºenia lor rebarbativã, nicidecumatras de exotismul lor barbar. Ea fusese ceacare m-a îndemnat sã intrãm în vizuina cese dovedea mai mare decât ai fi bãnuit deafarã ºi mai luminoasã, cu un perete de sti-clã spre sera din spate, ºi ea numai sticlã,cãci – cum aveam sã aflu în curând – cac-tuºii pot sã se lipseascã de apã, fãcându-ºi,grijulii, precum cãmilele ºi alte fãpturi aledeºertului, îmbelºugate rezerve de lichid,dar nu pot vieþui fãrã luminã, multã lumi-nã, neputând-o uita pe aceea, eclatantã, aobârºiei lor mexicane. Sedusã de îmbulzea-la plantelor bulboase, Claude îmi arãta cuochii strãlucitori, cu bãrbia ei rotundã, cucâte o exclamaþie înãbuºitã cãci, împresu-ratã, nu putea gesticula printre micii mon-ºtri, ici un glob mãrunt cu o stranie floarerozã ieºind oblic din pielea sa de un verdeveninos, colo un soi de falus întunecat cuþepi delicaþi, albi, dispuºi dupã o geometriedecorativã, ºi între ei un puf uºor precumpãrul de înger de pe pomii de Crãciun. Du-pã roºeaþa din obrajii ei, vedeam cã se simtepicatã într-un paradis la care îmi va spunemai târziu cã de mult râvnise, dar în care nucutezase sã intre singurã, temându-se maiales de bondocul ºi hirsutul paznic bãtrân aledenului vegetal. Acesta se arãta însã de ogentileþe angelicã; era vãdit încântat de în-cântarea tinerei blonde care îºi strecurasesânii ºi fesele printre cactuºii sãi dragi, fãrãsã se teamã de nemiloasele împunsãturi ale

miriadelor de spini. Pofticioasã, seducãtoa-rea sedusã izbutise sã apuce unul din acelemãrunte ghivece din care apãrea în erecþieun cactus pe cât de fin pe atât de vânjos, iarorganul acesta þepos ejacula o singurã floa-re, candidã, cu petale prelungi, albe trecândspre roz în vârfuri, la urmã dând în vioriu.„O doresc“ – îmi spuneau ochii ei pofticioºi.„Ia-o, te rog.“ I-am propus bãtrânului sã ocumpãr. „Vã vând orice vreþi, dar pe ãsta îldau domniºoarei.“ I-am mulþumit ºi am alesîmpreunã câþiva care-i plãceau. Era fericitã.Dãdeam sã ies. „E un Echinopsis“, mã lãmu-rea eruditul stãpân ºi dispunãtor al plante-lor, arãtând spre cactusul cu floarea albã pecare Claude îl purta cu grijã amoroasã,„aveþi noroc, a înflorit azi pentru primaoarã, deºi are cinci ani deja, floarea nutrãieºte însã decât câteva zile, cel mult o sãptãmânã, ºi cine ºtie dacã va mai înflorivreodatã…“ „Ca ºi mine“ – o auzeamºoptind pe ea. Dar numai eu îi auzeamºoapta care nici nu era adresatã nimãnui.

În zilele ºi sãptãmânile urmãtoare ammai trecut uneori pe la „Cãsuþa cu cactuºi“,cum o numeam, de lângã canalul liniºtit alSomeºului. I-am mai ales o seamã de exem-plare bosumflate, þepoase, scãmoase, înflo-rite ori ba, pe care le primea exultând ºi leaºeza pe pervazul ferestrei sale ce dãdea spregrãdinã ºi apoi spre Someº, pervaz pe ca-re-l escaladam, ferindu-mã de ghimpi ºi depriviri indiscrete, în nopþile fierbinþi – chiarºi atunci când erau rãcoroase – ale verii. În-tr-una din acele nopþi, am pândit ore în-tregi îmbrãþiºaþi deschiderea unei flori deRegina nopþii, anunþatã sentenþios de bãtrâ-nul împãtimit al cacteelor: „Sã ºtiþi cã Seleni-cereus dã o singurã floare, ce se deschide osingurã noapte pe varã! Va înflori la noap-te“. S-a deschis spre zori, exalând un par-fum aþâþãtor. Am riscat mult la ora aceea,cãci ciocârlia luase deja locul privighetorii.

Cu amintirea dureros de dulce a acelornopþi adormisem în acea primã noapte dintemniþa militarã. A doua zi mi-a trebuit untimp pânã sã pot sta de vorbã cu bãtrânul.Toatã dimineaþa a rãmas ghemuit la loculsãu cu pãtura trasã peste cap. N-a coborâtla spãlãtor (în sfârºit un duº, chiar dacã cuapã rece!), nici la cele câteva minute de ie-ºire la aer, pe care le-am savurat, cu toate cãmã zgribuleam. De altfel, n-aveam sã maisufãr din pricina frigului, cãci, dupã-masa,eram dus la camera de gardã, unde un ser-gent îmi înmâna un teanc de haine cãl-duroase ºi un colet cu de-ale gurii, toatelãsate, spunea un ofiþer, de pãrinþii mei în-tovãrãºiþi de un avocat. Le cãrasem, foartebucuros, „la camerã“ – cum se spunea – ºi,în curând, lepãdam de pe mine straieleîmpuþite ºi rupte purtate zi ºi noapte sãp-tãmâni de-a rândul. Schimbat, primenit,eram bucuros sã împart camarazilor dincelulã câte ceva din alimentele primite încoletul destul de voluminos (unii dintre eimã regalaserã cu o searã înainte din ale lor).Singurul care mã refuzase, mârâind îndârjit,fusese legionarul cu care avusesem altercaþia.Bãtrânul cu cactuºi nu mai ieºea din letar-gie. Cãniþa de tablã cu licoarea neagrã careþinea loc de cafea, un coltuc de pâine uscatãºi gamela cu ciorba de la prânz îl aºteptausleite, nu se atinsese de ele. Se însera cândam observat cã avea ochii deschiºi. Ghe-muit, nu se apuca nici acum sã mãnânce,privea în gol. Mi-era tare milã de bietul om.M-am apropiat încetiºor ºi l-am întrebatdacã îºi aminteºte de noi, de mine ºi de

frumoasa mea prietenã blondã care adorãcactuºii. Pomenirea plantelor dragi, maidegrabã decât a noastrã, pãrea cã-l scoatedin amorþealã. Nu-mi spunea dacã îºi amin-teºte ori nu, dar primea felia de pâine cusalam pe care i-o întindeam, apoi o prãjiturãde casã din cele în care recunoscusem mânamult iscusitei mele bunici, Matata. Nu vor-bea ºi nici eu nu insistam, voiam sã-l mena-jez, nicidecum sã-l aþâþ, sã-l vãd lansându-seîntr-o peroraþie ca în seara precedentã. Mise pãrea cã suferã de ceea ce – ca un studiospe acea vreme al psihopatologiei, cititoratent la Institutul de Psihologie al „clasici-lor“ Kraepelin, Bleuler, Jaspers – numeamcu termenul azi desuet psihozã maniaco-depresivã, ceea ce acum s-ar denumi o tul-burare bipolarã. ªi dacã nu diagnosticamchiar o psihozã, savantlâcul meu mã în-demna sã vãd în torpoarea bãtrânului, îndepresiunea urmând agitaþiei maniacale dinziua precedentã, ceea ce tot pe atunci nu-meam, dupã dascãlii mei în ale psihicului, ociclotimie. Îmi aminteam, de altfel, cum semonta vorbindu-mi despre obiectul pasi-unii sale, în cele câteva vizite ale mele la„Cãsuþa cu cactuºi“. Când pãtrundeam învizuina aceea verde, luminoasã, simþeam cãmã înãbuº. Exaltarea sa era pentru mine totatât de tulburãtoare, de sufocantã, ca foj-gãiala vegetalã din jurul meu. Cãutam sãscurtez vizitele, sã scap cât mai repede dindublul delir al vorbelor ºi plantelor, ca deo îndoitã, mortalã apãsare. Într-adevãr, acelpreaplin al vieþii înghesuite în mãrunteletrupuri bondoace plesnind de sevã zãcutãdin jur îmi duhnea a moarte. Îi spuneam,de altfel, lui Claude, care râdea, cã-mi veneagreu sã intru în „Cãsuþa cu cactuºi“ din pri-cina acelui miros. Voind – ceea ce nu-i spu-neam ei – sã-i fac plãcere, aducându-i dinplantele þepoase îndrãgite de ea ca ºi broaº-tele þestoase din grãdina lor ori foxterierulsârmos pe care i-l dãruisem, nu procedamprecum acel strãmoº îndepãrtat al meu carerupsese o logodnã, refuzase sã-ºi mai vadãlogodnica dupã ce o gãsise, vizitând-o în-tr-o zi de toamnã, înconjuratã de o profu-ziune de crizanteme, în ghivece ºi bucheterisipite prin toatã casa, ceea ce crea – fãrãvoia ºi ºtiinþa bietei fete – o atmosferã ce-meterialã de nesuferit pentru logodniculnostru. Nicio exaltare acum la bãtrânulîmpãtimit al cactuºilor. Pãrea istovit, inca-pabil sã izbucneascã într-o fabulaþie deli-rantã. Abia luase câteva îmbucãturi ºi-lvedeam încovrigându-se ºi vârându-se iarsub pãturã. Dãdeam sã plec de lângã el, sãcobor de pe prici, când mã simt apucat debraþ. Mã întorc spre el ºi-l aud ºoptindu-mi:„Domniºoara blondã seamãnã tare bine cuClari“. „Cine-i Clari?“, l-am întrebat. „Fetiþamea... care nu mai e…“ ªi ºi-a tras pãturapeste cap.

(Continuare în numãrul viitor)�

Fragment din Abisul luminat, Cartea întâi

18 • APOSTROF

�

D O S A R

Anul XIX, nr. 10 (221), 2008 • 19

Chipul ºi asemãnarea

De câte ori mã trezesc uluitã, pe stradã, pe câmp,Nerecunoscând nicio floare Din mormanul de plante care mã acoperã, Neºtiind câte suflete moarte port cu mine,(mã þine de umeri, gelos, un chiparos albastru), În timp ce copilul ce-ar fi putut fi al meu Mã trage de mânecã, indispus ºi obtuz,Iar cineva pãºeºte în locul meu,Eu, care nu sunt nici mãcar imagineaA ceea ce-ar putea reprezenta mersul,Din moment ce mã întreb,Fãrã încetare,De unde am învãþat acest obicei bizarªi cum de pot auziCeva ce mã surprinde în fiecare orã din zi,Pe când trec spre singurul drumAl alteritãþii identificatoareªi limita Dumnezeirii mã gãseºte,Infailibil, într-o anemonã, într-un iris,Întâmpinatã cu cavalereascã miºelieDe salutul ologului abrutizat de nesomn ºi nespãlare:„Bunã sã vã fie ziua, preacuratã Doamnã!“

A treia înviere

Sã cred cã m-ai uitat, o, Doamne, Între cele nouã ºi încã ºapte morþi,Sã cred cã nici nu mai trãiesc ºi întru neºtiinþa mea, Tu, Doamne, te-ai milostivit, sã trãieºti în mine, Eu, cea neîntrupatã încã de-atâtea suferinþe,Dar eu trãiesc ºi semnul peste toate,Trimis de Tine Privirea mamei din icoana naltã, Departe sunt de mine, Doamne, ºi totuºi mai aproapeCu Maica Preacuratã, în chipu-i bizantin,ªi ochii ei de tainã surâd în faþa mameiªi primãvara crudã pe frunte i se pune,Cu vocea cea din urmã, cea care nu se-aude,Îmi face semn cã ºtie tot ce gândesc…ªi nici o desperare în drumul fãrã margini…Ajutã, Doamne, necredinþei meleªi-acelui fel de îndoialã Lucind de-atâta siguranþã,În simplitatea însãºi… ªi iatã, minunea vine, firesc, prea firesc…Cele nouã luni în care-am crescut moartea,Moartea din mine peste cele nouã morþi ale ei,ªi-acum semnele tale, Doamne, neaºteptate, Coboarã în mine, din mine,Din îmbãtãtor miros de busuioc,Într-o duminicã tihnitã,Biserica mea mã-ntâmpinãCa o rãstignire, iertãtoare,Nu mã îndoiesc de simþurile meleBãnuind cã totul, desigur, e numai pentru mine,Când, aplecatã, dintr-odatã, bãtrânica de alãturiExclamã: Ce miros de busuioc vine de la dumneata!Cred, Doamne, eu…Ajutã, Doamne, îndoielii mele ºi iartã-mi ºi nepãcatele,Mai ales cele ce desfrunzesc stingerea,Ajutã, Doamne, smereniei veºnic vãduveªi, dupã cum din moartea mea, cea încã nedeplinã,Ai înviat, pãzind peceþile întregi, Tu, Luminã nenãscutã,

Vino ºi te aºazã Întru moartea mea abia începutã ºi mã mântuieºte De orice închipuitã corabie, de orice dãinuire care strigãCu glas întinãtor: eu, eu, eu…Ajutã iarãºi, Doamne, necredinþei meleªi vino în altã înviere Din crucea nervurilor de lemn La care ochii mei neîncrezãtoriÎngenuncheazã…

Cãlãtoria visului

Lui AUGUSTIN, dupã 10 ani de dincolo

În miezul de nucã al visuluiîmi revin cuvintele tale,atunci repetate, prea-bineînþeleseºi totuºineincizate,în carapacea fãrã-nceputa memoriei, cea cu inimã nemiloasã.Acum mã cutremurã semnulcare întârzie în beatitudine:– Neprihãniþi-vã, pãcãtuiþi-vã, voisâmburi ºi voi oameni,„Toate trec, toate se duc,Dragostea rãmâne-n trup“.

*

Plouã sticlos ºi nãpraznic în oraºulunde e cea mai mare bisericã din lume, veche ºi neterminatã,cu ochii celuilalt, magnetici, mã vãd cãlcând pe tot felulde umbrele rupte, ocolesc,ocolesc ziduri uriaºe, trec printre niºteimense umbre ºi labirinturi acoperite,ajung sub cupola neagrã de fumdin care tocmai se spune cãs-ar fi scos Statuia Libertãþii,poate ca sã rãmânã hãul în carese scaldã sunete de-o nefireascã puritate(vag îmi dau seama cã este muzicã modernã),adast într-o capelã lãturalnicãºi ascult cum oasele mele udezâmbesc unei preotese ce-mi întinde,pe rând, trupul, apoi sângele Domnului;e ceva strãvechi ºi intim în cupadin care bem cu toþii (ei sunt anglicani),ca marmura pe care stau în chip de crucealte cuvinte ale tale:„Luaþi, mâncaþi! Inima mea începe de oriunde“.

�

Poeme deRODICA MARIAN

20 • APOSTROF

Ovidiu Pecican: Iatã-mã în atelierul luiOvidiu Avram, un vechi prieten de-al meu,plastician de renume care a pãrãsit þara, aregãsit þara ºi acum este din nou printre noi,dupã un lung periplu prin Europa. Aºa este,Ovidiu?

Ovidiu Avram: Da, aºa este, în mare.

O. P.: Acum sigur cã eu nu pot sã dau decâto versiune mult simplificatã... De fapt, ce s-aîntâmplat?

O. A.: Am fugit în ’88.

O. P.: Pot sã te întreb cum?

O. A.: Prin Polonia.

O. P.: Ai mers în Polonia ºi de acolo ai gãsito soluþie?

O. A.: N-am gãsit-o nici acolo. M-au aju-tat niºte prieteni, am cunoscut lume, pe ceide la „Solidaritatea“.

O. P.: Asta trebuie sã povesteºti, pentru cã pâ-nã în prezent am auzit o singurã datã o poves-te despre „Solidaritatea“, trãitã de un clujean.Mã refer la regretatul meu prieten, cu sigu-ranþã îl cunoºteai ºi tu, poetul Augustin Pop.

O. A.: Da.

O. P.: El a fost special sã-l întâlneascã pe LechWałesa, am publicat odinioarã un interviu cuel despre toate astea. Dumnezeu sã-l ierte! Deasta mã intereseazã foarte mult o altã povestelegatã de aceleaºi vremuri ºi aceleaºi figuri.Cum a fost?

O. A.: Eu am un prieten foarte bun care ºi-a dat înainte de revoluþie doctoratul la Filologie aici, Kazimierz Jurczak.

O. P.: E ºi prieten de-al meu.

O. A.: El mi-a aranjat o invitaþie la o expo-ziþie de artã, sã am o expoziþie acolo.

O. P.: La Cracovia? La Varºovia?

O. A.: Cracovia. Era foarte greu sã ieºi.

O. P.: Þi-ai luat angajamente ca sã te lase?

O. A.: Nu neapãrat, dar nu aveam voie sãies cu marfã.

O. P.: ªi atunci?

O. A.: Atunci am fost ajutat de prietenulmeu Dragoº Viþelaru, din Bucureºti, care semai ºtia pe la vãmi pe acolo ºi prin Rom-trans mi-am scos vreo douã lãzi de tablouri.

O. P.: Extraordinar.

O. A.: Dacã nu a fost voie…

O. P.: Ai rezolvat cumva.

O. A.: Acolo am fãcut expoziþie la Kusnicza.

O. P.: Aminteºte-mi. Era încã pe vremea dic-taturii lui Wojcieh Jaruzelski. ªi se simþea înaer tensiunea?

O. A.: Da, era Wojcieh Jaruzelski. La înce-put nu se simþea nimic. Era foarte efer-vescentã viaþa culturalã la ei, extraordinar,am picat în altã lume. Am fãcut o expoziþieacolo, am vândut, am ajuns milionar în zloþi.A funcþionat extraordinar, nu-mi venea sãcred ce se întâmplã. De la o vreme însã, m-am gândit: „Am venit pentru altceva“.

O. P.: Porniseºi, aºadar, cu actele, cu tot ceaveai nevoie pentru o eventualã…

O. A.: Aveam o vizã care îmi dãdea voie sãstau douãzeci de zile. Kazimierz nici nu segândea ce am de gând. Am întâlnit niº-te studenþi la Academia de Filosofie deacolo...

O. P.: Nu te-ai temut cã vreunul ar putea fidin serviciile secrete?

O. A.: Tot acolo eram.

O. P.: Decizia era luatã.

O. A.: Ei mi-au fãcut o legãturã la Gdańskcu un om al „Solidaritãþii“ de acolo.

O. P.: Ei erau atunci în ilegalitate.

O. A.: Da. În Gdańsk, în garã, mã aºteptaun om de al lor cu pancartã.

O. P.: Te-a ajutat de dragul solidaritãþii mun-citoreºti internaþionale sau ai cotizat? Nu te-a costat nimic?

O. A.: Nu. Dupã aia a trebuit sã lucrez cevagraficã pentru ei, ceva timbre de samizdat.

O. P.: Ai fãcut timbre de samizdat? Ce ai puspe ele, îþi aminteºti?

O. A.: Am fãcut o mare de cranii care nuse terminau în Afganistan din URSS. O ideecare le-a plãcut.

O. P.: Au tipãrit aceste timbre?

O. A.: Da, le-au tipãrit. M-au dat în custo-dia unui membru de-al lor care terminasearte plastice. Erau foarte interesante legã-turile între membrii „Solidaritãþii“ ºi restul.

O. P.: Simpatizanþi, familii.

O. A.: Era o reþea foarte bine pusã la punct.

O. P.: ªi funcþiona. Biserica catolicã era foar-te implicatã.

O. A.: Da, acolo l-am cunoscut pe Jankow-ski, primarul Gdańskului. El mi-a fãcut rostde vizã germanã ca sã pot ieºi. Am înce-put sã ies în Suedia, cu ferryboatul, ºi de fiecare datã eram arestat, dar mã eliberaucunoºtinþele.

O. P.: Dupã ce te arestau ce se întâmpla?

O. A.: Te puneau în camera de arest, în ae-roport, ºi dupã aceea se dãdea un telefonºi aveai noroc sã scapi mai repede dacã eraun schimb cu mai mulþi membri ai „Soli-daritãþii“ sau viceversa. Cam ce vroiau ei sã facã fãceau.

O. P.: Nu se temeau?

O. A.: Erau ciocniri destul de dure, dar separe cã erau în superioritate numericãmembrii ºi simpatizanþii.

O. P.: Deci tu ai prins toatã atmosfera aiade viermuialã.

O. A.: L-am cunoscut ºi pe Wałesa. Are ºidouã lucrãri de-ale mele.

O. P.: Da? Cum a fost întâlnirea cu el?

O. A.: Destul de scurtã, e scump la vedere.

O. P.: El cum e, de fapt? Scund? Înalt? Eradeja în faza de robusteþe?

O. A.: Era plin deja.

O. P.: În ce limbã comunicai cu ei?

O. A.: În germanã.

O. P.: Toatã lumea vorbeºte germanã acolo?

O. A.: Da.

O. P.: Þin minte cã eram student în Cluj,deci era prin ’83-’84. Într-o zi eram în garã ºitrecea un tren cu polonezi ºi câþiva români depe peron au început sã-i aplaude. Am rãmaschiar uimit de curajul lor. La care unul din-tre polonezii din tren l-a aplaudat, în semn derãspuns, cu o grimasã pe figurã, pe Ceauºescu,în mod clar dispreþuitor la adresa laºitãþii ro-mâneºti. Cum te tratau ca român?

O. A.: Foarte bine.

O. P.: N-aveau reticenþe?

O. A.: Nu. Chiar am discutat foarte mult de-spre situaþia din þarã. Spre deosebire de noi,ei chiar aveau mult curaj, se întâmplau multechiar ºi pe stradã. La unul din incidentele pecare le-am avut, eram în aeroport ºi trebuiasã fiu evacuat de acolo repede pânã nusoseºte poliþia lor localã. Aveau mulþi susþi-nãtori care îi ajutau cu maºini, cu logisticã.

OVIDIU AVRAM

O. P.: Da, coordonarea asta mã uimeºte.

O. A.: Noi ieºeam din aeroport chiar înmomentul în care a ajuns poliþia ºi, pentrua putea noi sã scãpãm, cineva i-a blocat pepoliþiºti cu o maºinã. Ca sã pot ieºi, în celedin urmã, s-a ajuns la concluzia cã nu maiaveam nicio ºansã. Atunci mi-au tipãrit, ceide la „Solidaritatea“, în paºaport, o vizãfalsã de expulzare. Cu viza respectivã amreuºit sã trec în Ungaria.

O. P.: Pentru cã în direcþia cealaltã nu puteai.

O. A.: În Ungaria, de la capãt. Ei mi-au dato scrisoare de recomandare cãtre Jurta Szín-ház, dar mã gândeam cã nu am nevoie deea. Am mers direct la o agenþie turisticã, mi-am luat un bilet cãtre München, cã eramîn regulã, aveam viza de tranzit germanã pepaºaport, pe lângã nenorocirile ce erau aco-lo. Nu m-am gândit nicio clipã cã nu e înregulã, m-am urcat în tren ºi am pornit spregraniþã. Acolo, când mi-au vãzut paºapor-tul, le-a sãrit chipiul. M-au legat, mi-au luattoþi banii, tablourile nu prea i-au interesat,ceea ce m-a dezamãgit foarte. M-au þinutcâteva zile în vamã, dupã care m-au suit din nou pe tren în direcþia inversã, laBudapesta.

O. P.: Ce sã faci la Budapesta? Ai vândut tablourile?

O. A.: Nu. Am fãcut o sãptãmânã o foamede aia de nu se poate povesti, pânã când amaflat unde e locul acela Jurta Színház. În celedin urmã am aflat unde e ºi am mers acolocu scrisoarea. Ca sã poþi sã pleci mai depar-te îþi trebuia buletin de ºedere temporarãºi paºaport de pãrãsire temporarã a Unga-riei. Acolo am cunoscut ºi gruparea asta,„România Liberã“.

O. P.: Nu ºtiu nimic despre ea.

O. A.: Era o grupare a emigraþiei româneºtisprijinitã de Ion Raþiu. Raþiu a fãcut foar-te mult pentru emigraþia românã din Bu-dapesta. El a închiriat câteva apartamenteunde a instalat paturi suprapuse ºi acolodormeau emigranþii.

O. P.: Un fel de azil de noapte. Numai poli-ticii sau ºi refugiaþii economici?

O. A.: Nu. Oricine avea dreptul, nu se fãceanicio deosebire.

O. P.: ªi cum? Mergeai ºi ziceai: „Fraþilor,ajutaþi-mã!“?

O. A.: Da. Raþiu a fãcut foarte multe ºi chiarnu am vãzut nicãieri scris despre faptele sale.

O. P.: Jurnalul lui Ion Raþiu a fost editat decãtre fiul sãu, dar în cele ºapte volume nu gã-seºti informaþii despre aceste lucruri, dacã îmiaduc eu bine aminte.

O. A.: A ajutat ºi cu alimente ºi îmbrã-cãminte. Eu desenam pe stradã, fãceam portrete.

O. P.: ªi reuºeai sã vinzi?

O. A.: Da, vindeam chiar câte patru-cincipe zi. ªi cu greu am reuºit sã plec cu avio-nul. Am fost ajutat de doi studenþi de la Fa-cultatea de Arte Plastice din Budapesta.

O. P.: Dacã ar fi sã calculezi arestãrile respec-tive, care sigur n-au durat, cam câte sã fi fostîn total?

O. A.: În jur de zece-cincisprezece.

O. P.: Ai o colecþie întreagã. În România te-ai afirmat ca delincvent?

O. A.: Nu.

O. P.: Nicio arestare? Mãcar pe douãzeci ºipatru de ore.

O. A.: Aºa da. Cum îl cunoºteam pe NicuSteinhardt, s-a fãcut conexiunea.

O. P.: Cum era Nicu Steinhardt? Legendelele ºtim, le-am citit, dar mã intereseazã expe-rienþa ta personalã.

O. A.: Te lãsa sã pãcãtuieºti prin ce vrei.

O. P.: Fumat, bãut?

O. A.: Îþi rãspundea la orice ºi spunea:„Ovidiule, e chestie de opþiune“. Stând cuel, nu însemna mare lucru, dupã aceea amrealizat despre ce e vorba.

O. P.: În perioada în care ne-am cunoscut,prin ’81, ºtiu cã erai foarte pasionat de tarot,de ezoterism în general, de divinaþie, lucruride felul ãsta. ªi acum cum mai e cu ele, ai luato distanþã?

O. A.: Da.

O. P.: Am citit un interviu al tãu care spuneceva în genul acesta.

O. A.: Am avut o bogatã experienþã ocultã,chiar ca practician, în Germania.

O. P.: În sensul cã ai citit mai mult sau chiarai urmat cursuri de formaþie?

O. A.: Aici intri în reþea ºi dupã aceea eºticonfiscat.

O. P.: Ce înseamnã asta? Îþi ocupã timpul?

O. A.: Nu timpul, creierul.

Anul XIX, nr. 10 (221), 2008 • 21

�

Ovidiu Avram.Foto: Liviu Scripcaru

22 • APOSTROF

O. P.: Realmente? ªi dupã o vreme e periculos?Pentru cã aceleaºi teze le aud ºi despre televi-ziune, de pildã. Eu sunt un fan al televiziunii,mie îmi place sã mã uit, dar pãrerea mea e cãpoþi sã-þi selectezi propriile lucruri fãrã a te lãsaneapãrat dominat ºi manipulat de ofertã.

O. A.: La ocultism profesionist crezi cãconduci, dar nu conduci.

O. P.: Tu zici cã ai avut totuºi ºansa sã te de-taºezi de aceastã pasiune realã.

O. A.: Am avut noroc. Pe mine personal m-a scos din asta Elias Daud Rashid.

O. P.: Da, îmi amintesc de el de la cenaclullui Titel Zãrnescu de la Tribuna.

O. A.: El a venit, m-a scuturat bine ºi a zis:„Tu îþi dai seama ce faci?“.

O. P.: Când s-a petrecut momentul acesta dedistanþare faþã de trecut?

O. A.: În 1993.

O. P.: ªi parcursul rãgazului trecut de atun-ci încoace, cum îl judeci în 2007?

O. A.: Atunci o vreme am stat la mãnãsti-re la Nicula.

O. P.: Ai avut parte de meditaþie sau doarde niºte ritualuri?

O. A.: M-a sfinþit bine. Cã altfel…

O. P.: Ovidiu, am discutat despre foarte multelucruri pânã acum, dar n-am discutat despreceea ce mi se pare totuºi esenþial în viaþa ta:activitatea ta de plastician. Când noi ne-amcunoscut, tu fãceai coperte la Editura Dacia,unde erai foarte preþuit. Cum ai povesti as-tãzi despre aceastã etapã a activitãþii tale? Cu asta ai început dupã absolvire?

O. A.: Nu. Fãceam ºi picturã. Am fãcut ilustraþie de carte, de presã, cam tot ce apãrea în vremea aceea.

O. P.: Dar cum de te-ai apropiat tu mai multde lumea scriitorilor?

O. A.: Am prieteni care m-au influenþatfoarte mult, din vremea trecutã, ºi întot-deauna m-am miºcat în lumea scriitorilor.

O. P.: În lumea ta, ca intelectual ºi artist, con-teazã mult cititul? Te-ai gândit ºi sã scrii?

O. A.: Nu, nu.

O. P.: Ai scãpat de aceste tentaþii. Ce e maiimportant, viziunea sau tehnica? Ce-þi con-sumã mai multã energie? Decantãrile inte-rioare sau expresia lor propriu-zisã?

O. A.: Tehnica îmi ia mai mult timp.

O. P.: Existã inspiraþie?

O. A.: Da, sunt momente.

O. P.: ªi cum le recunoºti?

O. A.: Asta era!!!

O. P.: Deci picturile astea sunt în primul rândniºte gânduri. Te simþi un artist de sintezã saucum te-ai defini?

O. A.: Se poate spune cã sunt în moºteni-rea suprarealismului.

O. P.: Dar e totuºi diferit, nu?

O. A.: Eu încerc sã dau un rãspuns la lumeaîn care trãim.

O. P.: La lumea exterioarã sau la cea inte-rioarã?

O. A.: Cea exterioarã, ºi anume asupraomului.

O. P.: Suntem într-o perioadã de periclitare acondiþiei umane, dupã pãrerea ta?

O. A.: Cred cã da, dar a viziunii ºi a teorieidespre om. Mi se pare cã sunt falimentaretocmai modelele care ni se aduc. E un în-treg dezastru numai când vezi ce se face, cese scrie despre viitor.

O. P.: Ai menþionat odinioarã atracþia ta faþãde ocultism, m-ar tenta sã cred cã genul tãude sensibilitate, cel puþin la început, era legatde zona ºtiinþelor tradiþionale, cã eºti un tra-diþionalist mai curând decât un avangardist.Te recunoºti puþin într-o asemenea calificare?

O. A.: Sigur. Cam asta fac, pun în discuþietradiþia, dar ºi modernismul ºi pericoleleoculte.

O. P.: ªi ai avea vreo recomandare pe care s-o faci cu instrumentele pictorului ºi pe care são poþi traduce în vorbe acuma?

O. A.: E destul de greu sã spun.

O. P.: Lucrezi mai mult cu instinctul sau com-bini elementele într-o cheie totuºi raþionalã?

O. A.: Da, le combin.

O. P.: Deci eºti o naturã cerebralã ºi pariezimult pe o anumitã simbolisticã.

O. A.: Da, dar de multe ori dau drumulla viziune.

O. P.: De asta te întreb, pentru cã vorbeai maiînainte despre munca pe care o efectuezi în ma-terie de documentare. Nu ºtiu câtã lume se do-cumenteazã în artele plastice, mulþi socotesc cãceea ce pot sã transpunã în culoare e suficient,dupã cum ºtii. Nu împãrtãºeºti genul acesta deconcepþie?

O. A.: Nu. Ai o anumitã responsabilitate,trebuie sã vezi exact unde stai tu în raportcu ceilalþi ºi în raport cu ceea ce se vorbeºtecu ce faci. Pentru mine o mare influenþã aavut-o Gilbert Durand.

O. P.: Nu e o evoluþie inevitabilã? Sã cazi pesteceea ce s-a spus deja...

O. A.: Important e sã realizezi ºi sã-þi daiseama cum poþi spune altfel.

O. P.: Practic, dacã ar trebui sã dai (bine, nue ora reevaluãrilor ºi a retrospectivelor totale,pentru cã eºti în plinã efervescenþã creativã,dupã cum vãd aici), dar dacã ar fi sã izolezipentru o clipã ceea ce þi se pare cel mai consis-tent ºi mai important a fi realizat în cursulanilor de picturã ºi graficã ºi activitate în do-meniul plasticii, care ar fi acel lucru? Ce crezitu cã te-a îmbogãþit cel mai mult?

O. A.: Experienþa din Germania. Pe de oparte, am stat trei ani împreunã cu pictorulNicolae Maniu, care este un as al tehnicii.

O. P.: Ai lua-o ca pe un fel de ucenicie? Deºierai un artist format deja, fãrã îndoialã.

O. A.: Tehnicile de picturã.

O. P.: N-ai de unde sã le prinzi decât de launul care le cunoaºte. Muzeele ce rost au, îþipoþi da seama cum a fãcut o anumitã picturã?

O. A.: Uneori da, alteori nu.

O. P.: Ai vocaþia de dascãl, þi-ar plãcea sã aiucenici? Sã ai un atelier?

O. A.: Nu, nu cred cã am o disciplinã sufi-cientã pentru a-i învãþa pe alþii.

O. P.: Mi-ai spus cã lucrezi mai puþin în ulti-ma perioadã aici, la Cluj, ºi lucrezi mai multla Teiuº. De ce?O. A.: Acolo sunt mai puþine cafele, maipuþine telefoane, deci ai timp sã le termini.

O. P.: Ai avut anul acesta o retrospectivã.

O. A.: Nu neapãrat retrospectivã, o perso-nalã la Muzeul de Artã.

O. P.: Câte tablouri ai expus acolo?

O. A.: Douãzeci ºi ºase.

O. P.: Erau cele mai recente, nu erau din dife-rite etape de creaþie?

O. A.: Nu, dar oricum a fost un an ºi cevade lucru.

O. P.: A fost cumva ºi cu vânzare? ªi cum tedesparþi de lucrãri?

O. A.: Greu, dar m-am despãrþit.

O. P.: Spune-mi: la Cluj ºi Teiuº, un artistpoate trãi din ceea ce produce?

O. A.: La Cluj, da; la Teiuº, nu.

O. P.: Existã o piaþã de artã la Cluj care îþipermite sã supravieþuieºti?

O. A.: Da, dar piaþa nu e numai în Cluj, eºi în Bucureºti.

O. P.: ªi cum faci? Duci tablourile la Consig-naþia, ca sã afle lumea?

O. A.: Vin ei.

O. P.: Existã agenþi care se ocupã de asta în-tr-o manierã mai specialã?

O. A.: ªi asta. Dar sunt deja colecþionaricare cumpãrã în mod curent de la mine.

O. P.: Mã întreb cum poþi afla care sunt ar-tiºtii pe care meritã sã-i ai într-o colecþie. Dacãvrei criterii ºi de rentabilitate, vreau sã zic. Aiidee? Poþi sã mã lãmureºti? Cum pot face eusã cumpãr o lucrare valoroasã, chiar dacã nuºtiu piaþa artei?

O. A.: Te documentezi pe internet, ceea cefuncþioneazã, vezi case de licitaþie, galerii...Dar e vorba de o cotã localã româneascã.

O. P.: Cu excepþia lui Brâncuºi, care crezi cãar fi cel mai bine cotat artist român în strãi-nãtate?

�

(Continuare în p. 30)

Anul XIX, nr. 10 (221), 2008 • 23

Lamento

Oricât aº invoca orfica plângere

– spre furia bacantelor – nu voi putea sã te scot din mreaja destinului –iar tu singurãnu vei ºtisã te mai întorci vreodatã.Doar prin gândul meu vei mai zãbovimutãfãrã cuvinte îngenunchind în rugãciune.Eu voi fi înþelegând sã trec de acumprin grãdinile necreatespre lumile profunde unde clipele tale se vor fi destrãmat.

27 octombrie 2005

Sous les ponts du monde

« Sous le pont Mirabeau coule la Seine »Et sous les ponts du monde,pas seulement la SeineMais tous les fleuves de la terreQui ont la source dans ma cœur –Moi, toujours le « mal-aimé! »Et toi ma bien-aiméeQue je cherche au-delà des miroirs cassés –Mais qu’est-ce que je cherche chez toi,Au son des vagues des fleuvesSauf des question sans réponse ?...« Sous le pont Mirabeau coule la Seine »Et le temps de « nos amours »Qui ont tant d’histoiresMais qui se réduisent à une seuleà notre histoire –Et depuis Guillaume AppollinaireEn déclamant du haut du pont Mirabeau« Notre histoire est noble et tragiqueComme le masque d’un tyran »Semblable au temps qui nous domine –« Notre histoire est noble et tragique... »Et elle coule toujoursSous les ponts du monde.

17 septembre 2005

Poesis

Poesis, fecioara de viþã regalãSãtulã de fast,Se coboarã în stradãRãtãcind solitar prin taverne – se-nchinãÎn templele-i pline de mulþime sãrmanãªi trecerea ei doar aduce luminã –Mulþimea tãlãzuie-n jur sã o vadã...Poesis, fecioara de viþã regalã,Urmatã-i de brazii cântând-o din lirãªi-n lume-i perindã legenda ºi astãzi:Poesis, fecioara de viþã regalã,Aduce pe lume „din flori“ un copil

Cãci nu ne divulgã din farmec boema –Cuprinde în mrejele ei câte-un prinþªi astfel istoria etern se repetã.

20 august 2005

Semne

Sentimente luxuriante au invadat relieful destinelor noastre – râuri revãrsate – ºi nu ne pãsa de isteria lumii – treceam pe lângã stâncile zilei din peºteri astrale scrijelind pe pereþi artã naivã purtând semnele magiei.

21 mai 2004

Puzzle

De atâtea ori plãtim prostia altora –ªi le trecem la gesturile de caritate.

Psihologul, anchetatorul social ne dau punctaje de identificare spre a deveni mai puþin anonimi.

Montãm în stradã câte o piesã de teatrudespre o þarã imaginarãîn care rolul celei seduse ºi abandonateeste jucat de o didonã postmodernãdin mahalaua burgului.

Societãþi civile cautã urme de creierîn pubela politicã de unde mârâiefiarele încolþite.

Oamenii de rând fac rândurila tratamente antialergiceîn paralel cu compromisurile asumatepentru dosarele destinatepostrevoluþiilor viitoare.

Atleþii istoriilor prostituate studiazã fenomeneprecum balcaniade, iberiadeori scandinaviade.

Finalmente brokerii burselor subteranestabilesc într-un relativ nomenclatordomeniile aducãtoare de profitavând în capul listeisex, drog, politicã, imobiliare, petrolspãlãtorii auto, financiare etc.La o addenda se încheie listaîn care sunt consemnateactivitãþi derizorii precum muncaºi câteva elemente conexedin acelaºi câmp lexical.

Filo-sophiile într-o fragmentare infinitezimalãle aranjãm asemenea unui puzzle în expansiuneîn timp ce – sub devoratoare pasiune – jucãm pe piesele albe, pe piesele negrepartide simultane de ºahcu iubirea, cu viaþa, cu Olimpulmulþumindu-ne din ce în ce mai multcu virtuþile ascunse ale remizei.

26 decembrie 2005�

Poeme deCONSTANTIN NICUªAN MICU

24 • APOSTROF

UN AER de dezabuzareabia camuflatã strãba-

te poezia lui Ion Cristofor din volumul O cuºcã pentrupoet (Casa Cãrþii de ªtiinþã,2008). Versurile trãdeazã oobosealã existenþialã, ungust al amãrãciunii atoate-biruitor, o abulie ce stãpâ-neºte gesturile, trãirile, gân-durile poetului: „Ai obosit sã mai citeºtiviitorul în stele/ trecutul se topeºte ca sareaîn staniºtea oilor/ destinul tãu se cufundã înbehãitul lor unanim// doar porumbelul semai roteºte disperat/ peste potopul cuvin-telor tale// nicio ramurã verde/ nicio steanicio luminã cât de firavã/ nicio musculiþãniciun verset niciun semn// doar numele tãu ca o stihie/ scrijelit pe putreda cruce delemn“. Imageria teratomorfã, senzaþia per-sistentã a agonicului, ca ºi sentimentul alie-nãrii, al vieþuirii într-o lume cu contururiînstrãinate sunt dominantele acestor poemecrepusculare ºi, în acelaºi timp, neconcesi-ve, din care orice iluzie a redempþiunii parea se fi retras („Tristeþea se depunea în noica o pulbere finã/ ca sarea mãrii pe vâsleca burniþa-n arbori// glasul Domnului seauzea limpede ca un urlet/ încâlcind gra-matica lupilor/ într-o oglindã de pãmânt/chipul tãu se întunecã sau poate rãsare//morþii danseazã cu arborii pe câmp/ strã-ini în pãmânturi strãine/ rãtãcind cu falºiilor idoli pe mare“). Fire mai degrabã intros-pectivã, retractilã, decât dedatã exterioritãþii,Ion Cristofor ne oferã în aceastã carte re-centã ºi câteva autoportrete lirice necom-plezente, în care luciditatea ºi voinþa de cla-rificare interioarã se întâlnesc cu melancoliagrea a celui înstrãinat, a celui care nu mairecunoaºte un sens plauzibil unei lumi su-puse disoluþiei ºi anomiei. Viaþã de unicãfolosinþã, de exemplu, propune o astfel deinteriorizare a viziunii; aici, poemul devineoglinda unei viziuni coºmareºti a propriu-lui destin: „Palid/ în faþa oglinzii/ îþi spelimâinile cu indiferenþa/ procurorului din Iu-deea// brusc o ranã îºi întinde trandafirul pefaþa ta/ când tocmai te gândeºti la pãrul eipubian/ strãlucind ca barba întunecatã aunui rege asirian// o viaþã rãvãºitã întune-cându-se sub sorii ei negri/ o viaþã împuþitãde zvonuri de laºitãþi de nimicuri// viaþã deunicã folosinþã/ ca ieftinul aparat de bãr-bierit/ pe care tocmai îl arunci în coºul deplastic“. Atent la condiþia poeþilor („acesteoi negre ale marii glorioasei noastre fami-lii“), Ion Cristofor închipuie alegorii aledestinului artistului, supus absurdului ºi de-rizoriului, ca în Testamentul scribului, dincare rãzbate gustul neantului, al zãdãrniciei,al absenþei unui sens mântuitor („Toate cãr-þile mele au ars/ în biblioteca din Alexan-dria/ de la prima pânã la ultima/ tot ce a

mai rãmas dupã mine e doar cenuºa/ ºi pul-berea ce iatã vã vorbeºte acum/ în toate lim-bile pãmântului pe toate drumurile/ maiputernicã decât regii sau decât armatele per-ºilor/ pulberea ce vã intrã în gurã în ochiorbindu-vã/ ºi iatã eu marele scrib ajuns-am/sã tai frunzã la câinii ce latrã-n Alexandria/tovar㺠cu spãlãtorii de morþi/ cu hoþii demorminte cu gureºele târfe/ eu cel ce-amclãdit gloria faraonilor/ ajuns-am un jalnicfluierã-lunã// toatã aceastã întunecatã po-veste o las fiului meu/ bãiatul din flori/ mio-pul pe nume Homer/ lui îi dãruiesc acestraft de cenuºã/ haremul de sirene ºi marea/cu fereastra colibei deschisã spre cer“).

Adept al imaginilor lirice nete, ce tran-scriu fãrã echivoc tresãririle ºi metamorfo-zele lumii, Ion Cristofor trãdeazã uneori ºimomente de delicatã reverie, atunci cândsesizeazã miºcãrile imponderabile ale firii,spasmele inefabile ale fãpturilor, în poemece preiau spiritul auster al haikuului, cu re-velaþii senzitive transpuse în cuvinte con-trase la maximum: „Fluturele tremurã/ pemâna ta/ pietrificatã// Mileniile se retragîn umbrã/ în scâncetul de copil al mãrii“(Fluturele) sau „Un lan de mimoze/ se cu-tremurã/ la trecerea fluturelui.// Apunemarea/ la nordul inimii“ (Cutremur). E limpede cã acea „ceremonialitate estetã,sacerdotalã“ despre care vorbeºte Ion Popmotiveazã în mare mãsurã încadrarea poe-tului de Radu G. Þeposu în categoria „fan-tezismului abstract ºi ermetic“, cu menþiu-nea cã cerebralitatea poetului este mereurelativizatã de exerciþiul melancoliei ºi al fio-rului elegiac. Mircea A. Diaconu ne oferã oimagine elocventã a acestei dialectici a poe-ticului ºi metapoeticului, a fanteziei recu-lese ºi a estetismului sublimat:

desenul exact al melancoliei mizeazã pe unmic scenariu care are drept consecinþã tul-burarea finalã; aproape toate poemele înain-teazã spre o culminaþie, spre o rupturã chiar,oricum, nepateticã, neteatralã, pregãtitã cuminuþie. „Peisajele“ sfârºesc în agonie, cre-pusculul se simte în orice metaforã, o ame-ninþare se iscã din orice verb. Dacã poeme-le lui Ion Cristofor aproximeazã agonia, ofac prin intermediul cerebralitãþii, al unui spi-rit care dezavueazã sentimentalitatea nudã,strigãtul visceral, implicarea epidermicã. Sin-gurãtatea, sentimentul captivitãþii, declinulidentificat în lucruri, dezamãgirile, toateacestea devin parcã obiecte de studiu atent.Umanitarismul lui Ion Cristofor, care arecultul metaforei ºi al echilibrului, stã în capa-citatea de a le face suportabile. Ele nu maiaparþin vieþii, ci artei. Dar nu uneia rupte deconcretul vieþii. De aici, din acest concret alvieþii, se naºte ironia amar-dezabuzatã; totde aici, implicarea eticã. În fond, poezia luiIon Cristofor este a unui sceptic care gãseºteîn melancolie o formã de a contracara pre-zentul degradat. Cerebralitatea lui þine demodul de a face infernul suportabil.

„Palid copist“, „învãþãcelul cel îndãrãtnic“,poetul absolvã „înaltele ºcoli ale Melan-

coliei“ ºi este conºtient cã „poezia ºi stelele/nu sunt cotate la bursã“. Retorica difuzã aangoasei, pe care sintaxa poeziilor lui IonCristofor o induce, exclude, pe de o parte,frivolitãþile reflexive sau autoreflexive, dar,pe de altã parte, structureazã un imaginaral anxietãþii ºi frisonului, al spasmului ta-natic cu figuraþie mitologicã sau parabolicã:„Precum cãmila prin urechile acului/ nevom strecura în nemurire// Moaºtele sfinþi-lor se vor cutremura/ în urma noastrã/luminate de un surâs// Pana cãzutã din vãz-duh/ se va întoarce în aripa vulturului/ ºistrigãtele cezarului/ vor tulbura din nouapele Rubiconului// Vom plânge îndelungpe malurile Babilonului/ cu cenuºa strãmo-ºilor pe creºtet vom urca/ pe golgote ºicruci// În viile morþilor vocea ta abia seaude/ în cântecul a o mie de cuci“.

Retranºat în propriile viziuni ca într-ogeografie simbolicã fabuloasã, angajat înimperativele autoscopiei, poetul capteazã,în versurile sale austere, concise, dar delocaseptice, ºi zvonurile esenþelor, în notaþii cecautã sã surprindã, dincolo de conturul apa-renþelor, aromele metafizice ale lucrurilor,aureola nevãzutului de dincolo de prezenþe(„Rochia ta converseazã neauzitã/ pe o te-rasã/ cu foºnitoare metalele toamnei// Subcleveteala fãrã noimã a vântului/ discursulsocratic al frunzelor/ ascunde-n adânc/ mur-mur de izvoare/ de meteori de morþi/ E oracând degetele tale de busuioc ºi rozmarin/deschid tainice încãperi/ în inima visãtori-lor arbori// La nord de nordul întunecat alsângelui tãu/ frunza despicã pãdurile/ cu oputere cu o luminã nepãmânteanã“). Înstrã-inarea, deopotrivã ontologicã ºi gnoseolo-gicã, pe care o resimte poetul în versurilesale e temperatã, în mare mãsurã, de þinu-ta contemplativã asumatã nu de puþine oride un poet ce ºtie sã adopte ºi tonul cere-monial, poza ritualicã, experimentând febreale sensibilitãþii ºi învestituri ale oracularu-lui. Din acel „enciclopedism ceremonios deimagini“ (Petru Poantã), pe care versurilelui Ion Cristofor îl asumã, rezultã ardenþanotaþiilor prin care sunt puse în paginã an-xietãþi ºi decepþii, smerenii ºi melancolii,într-o sugestivã poeticã a confesiunii nu lip-sitã de fundamente tragice. Apocalipselemai mult sau mai puþin iminente ale coti-dianului sunt întrevãzute abia, în enunþurilapidare ºi refulate în propria lor substanþãhimericã, traumatizate de grotescul uneilumi cu semnificaþii dezafectate ºi con-tururi iluzorii. Chiar dacã îºi mai alimen-teazã viziunile din mirajele clandestine alemântuirii, totuºi viziunile lui Ion Cristoforsunt, în cea mai mare mãsurã, tributarescepticismului ºi abuliei. Gravitatea consti-tutivã a enunþului conferã imaginarului li-ric prestanþã vag vizionarã, iar modulaþiametafizicã a temelor cotidianitãþii impri-mã versurilor iluminãri ºi dramatisme de-voþionale.

�

Ceremonialulmelancoliei

Gala Tânãrului Actor –HOP

ÎNTRE 3 ºi 6 septembrie a avut loc, la Man-galia, a unsprezecea ediþie a Galei Tânãru-

lui Actor – HOP, eveniment care marcheazãînceputul sezonului festivalurilor de teatrudin þarã. Proiect generos al UNITER, galaoferã absolvenþilor facultãþilor de teatru dinultimii cinci ani posibilitatea de a-ºi încercaputerile ºi de a-ºi demonstra calitãþile ar-tistice în faþa juriului, a publicului, a criti-cilor de specialitate ºi, nu în ultimul rând,în faþa directorilor de teatre, posibili an-gajatori. Este singura competiþie dedicatãexclusiv tinerilor, cu atât mai importantã, cucât numãrul absolvenþilor creºte de la an laan, fapt demonstrat ºi prin numãrul marede concurenþi înscriºi la aceastã ediþie.

Desfãºurat pe douã secþiuni – individual(feminin ºi masculin) ºi grup –, pe tema Al-teritate de mulþi ani încoace, concursul in-clude la probele individuale un monolog li-ber ales ºi interpretarea unui text impus. Catext impus, schiþa Statisticã de I. L. Caragia-le a pus la grea încercare concurenþii, foar-te puþini dintre ei reuºind sã o materialize-ze într-o „poveste“ cu un personaj credibil.Monologul, text liber ales de concurenþi, ademonstrat gravele lacune cu care ies dinºcoalã tinerii actori. Unii ºi-au ales texte ce-lebre, care nu li se potriveau ca vârstã saugen, alþii au masacrat personaje shakespea-

riene într-o însãilare nefericitã de show, maidegrabã vulgar.

În ultimii trei ani ai galei s-a observat totmai pregnant lipsa de stãpânire a tehnici-lor actoriceºti, superficialitatea pronunþatãîn asumarea unui rol, într-un cuvânt prima-tul facilului. Juriul a amendat cu curaj sla-ba pregãtire a absolvenþilor, neacordândpentru prima oarã Premiul pentru cea maibunã actriþã. În acest context, nu prea în-curajator, s-a remarcat cu detaºare MateiRotaru, absolvent din 2008 al Facultãþii deTeatru ºi Televiziune din Cluj, clasa MiklósBács. A fost singurul concurent care a ºtiutsã-ºi construiascã personajul din Statisticãcu inteligenþã ºi imaginaþie, iar monologulcu Eºti un animal, Viskovitz de AlessandroBoffa a fost printre puþinele adecvate temeialteritãþii. Jocul sãu a demonstrat, pe lângãstãpânirea tehnicilor actoriceºti, ºi sensibili-tate în interpretare, într-un cuvânt bunã pre-gãtire ºi talent, cucerind publicul, care l-a ºidesemnat, în topul sãu, drept cel mai buninterpret. Juriul i-a acordat Premiul special„Sicã Alexandrescu“, pe care l-a împãrþit cuIoana Barbu, interpretã la secþiunea grup,în Dactilograful de Murray Schisgal.

Aºteptate cu entuziasm de publicul ca-re a umplut pânã la refuz sala CentruluiCultural din Mangalia, în cele patru seri alegalei, spectacolele de grup au evidenþiat mai curând minusurile decât plusurile con-curenþilor. Spectacolul premiat Metamorfoze,prezentat de Ruxandra Chelaru ºi Vlad Drãgulescu, absolvenþi ai Universitãþii dinCraiova, a fost o propunere greu de înþeles,fracturatã: la început publicul era implicatîntr-un numãr de prestidigitaþie, dupã care

cei doi interpreþi evoluau gimnastic la barã.Spectacolul a fost acompaniat concomitentde o interpretare live la vioarã ºi de o mu-zicã la boxe cu mulþi decibeli. Nici specta-colul inspirat din lirica lui ªtefan Aug.Doinaº, Mistreþul cu colþi de argint, nu a fostmai inspirat. Monotonia interpretãrii, lipsade ºtiinþã a rostirii versului au marcat încão lipsã (a câta?) în pregãtirea tinerilor ac-tori. Just Push Play, joc interactiv între scenãºi salã, pe teme de improvizaþie, a întrunitsufragiile publicului, nominalizat de el drept cel mai bun spectacol. Realizat ºi jucatde absolvenþi ai mai multor facultãþi de tea-tru din þarã (Cluj, Iaºi ºi Bucureºti), specta-colul a avut ritm ºi umor, mai potrivit caspectacol de divertisment.

Colocviul care a avut loc înaintea decer-nãrii premiilor – o discuþie între concurenþi,membrii juriului, directori de teatre ºi cri-tici – a evidenþiat o situaþie deloc îmbu-curãtoare: numãrul absolvenþilor în conti-nuã creºtere este invers proporþional cunivelul pregãtirii lor. S-a încercat identifica-rea motivului pentru care Gala HOP, în locsã se menþinã ca o competiþie în care pe par-cursul a patru zile se întrec în diversitatetinereþea, fantezia ºi talentul, migreazã totmai mult spre facil, comercial ºi cu o tot maislabã stãpânire a abilitãþilor meseriei deactor. Rãspunsurile sunt diverse, cauzelemultiple. ªcoala reflectã problemele teatru-lui românesc de acum.

Excepþiile ne întreþin speranþa. Îl fe-licitãm pe Matei Rotaru ºi îi reamintim pe ceilalþi doi câºtigãtori ai galei din ultimiiani, absolvenþi ai ºcolii de teatru din Cluj:Pavel Bartos ºi Ionuþ Caras.

�

Anul XIX, nr. 10 (221), 2008 • 25

• Ana Maria Cazacu, Robert Pavicsits ºi Giorgiana Elena Popan

• Matei Rotaru

26 • APOSTROF

PLIN DE speranþe, mã apuc acum sã scriuprezentul jurnal. Mã numesc Constantinos Pericleus Ar-

vanitis. Sunt primul copil al lui PericleusConstandinu Arvanitu, cãpitan de vas peDunãre. Mama mea se numeºte Froso Theo-dori ºi este vãduva lui Zaharia Ioanaku. Locuim în Mesimvria bulgãreascã, orãºel laMarea Neagrã. Locul meu natal este popu-lat de 2000 de locuitori greci ºi este aºezatpe o peninsulã micã pe a cãrei suprafaþã încap cam vreo 400 de case. Locul este splendid. Seamãnã cu un vapor. Strãluci-rea apei este deosebitã. Locuitorii, toþi, înstã-riþi. Foarte sãraci nu avem. Chiar ºi cel maisãrac are toate cele necesare în „posesia sa“.Peºte mereu, brânzã, unt, grâu, vin ºi altele.

Tata este cãpitan de ºlep pe Dunãre ºiastfel în marea parte a timpului lipseºte deacasã, însã iarna vine ºi stã cu noi. Locuimla casa bunicii Dudu, mama mamei mele,casã pe care a primit-o mama drept zestre.Aici stã sora mea mai mare, Eleni, care estedintr-o altã cãsãtorie, eu, fratele meu (celmai mic), Panaiotis, ºi bunica mea Dudu.Am avut alþi trei fraþi (douã surori ºi un fra-te), toþi au murit de mici. Unchi am. Treifraþi ai tatãlui meu: Iacob, Alexandru ºi Pavel ºi doi fraþi ai lui Erifilin Petridu ºiEcaterina Zografu, care locuiesc în Brãiladin România, ºi trei fraþi dinspre mamã:Zafirakis, care locuieºte la Pirgos, ºi Anto-nios ºi Iacovos, precum ºi o sorã a ei, Sma-ragda G. Hurmugadu, toþi locuitori aiMesimvriei. Mai am alþi mulþi unchi ºi mã-tuºi, veri ai tatãlui ºi mamei mele.

Mai 1893

În urmã cu 10 zile m-am întors din An-ghialu, unde am fãcut o cãlãtorie de o sãp-tãmânã ºi mama a decis sã mã dea ucenic la magazinul de þesãturi al lui HristodulosMoshopulos. Am 13 ani. Mã întreb în si-nea mea ºi constat cã nu sunt fãcut pentrua fi negustor. Încã vreau sã învãþ, sã studiez.Da, vreau sã învãþ. Din pãcate însã, situaþianoastrã materialã nu o permite ºi suntnevoit sã ascult sfaturile mamei. Mã voiduce la magazin.

Iunie 1893

Mi se pare foarte greu la magazin. Mamaa fost de acord cu 300 de groºi ºi o perechede condori (încãlþãminte). Stãpânul meueste tânãr, 24-25 de ani, magazinul nu e deþesãturi, e bãcãnie. Mãnânc la magazin ºiseara dorm acasã la noi. Am ºi un alt colegpe care, spune stãpânul, îl va da afarã ºi mãva pãstra doar pe mine. Îmi este foartegreu. Însã ce sã fac? Voi mai rãbda.

Iulie 1893

Ce tristeþe! Ce tristeþe! Ieri a plecat mama,luând cu ea ºi pe fratele meu mai mic, Pa-naiotis, în România. Multe scrisori i-a maiscris tata sã o implore sã nu plece, însã eanu a vrut. În cele din urmã tata ºi-a datacordul ºi ea a plecat. Pe fratele meu l-a lu-at cu ea, cu scopul de a-l lãsa la Constanþa,la magazinul veriºorului ei, Lascaridis, ºiastfel, dupã cum spunea, sã facã situaþiebunã la ambii fraþi. De multe ori mama afãcut aceastã cãlãtorie, niciodatã însã nu ne-a pãrut aºa rãu ca acum cã pleacã.Niciodatã nu am plâns, nici noi, nici ea, atâtde mult ca de astã datã. A plecat ºi a rãmascasa pustie. De tristeþea ce m-a cuprins nuam mai trecut nici pe la magazin. Nu pu-team nici sã nu mã mai duc ºi iatã-mã dinnou la locul meu de muncã. Mãrturisesccã îmi este foarte greu, dar din fericire segãsesc la magazin smochine, struguri, alune,de dragul cãrora stau. Altfel nu aº fi rãmasnicio secundã.

8 august 1893

Astãzi am primit scrisoare de la mama. Nescrie cã a ajuns la Constanþa ºi cã, dupã cel-a instalat pe Panaiotis la magazinul lui Las-caridis, pleacã spre Brãila sã se întâlneascãcu tata. Bucuria mea ºi a Elenei este mare.

Ieri am cerut permisiunea de la stãpânulmeu ºi am mers la vie. Au început sã se coa-cã strugurii. Am adus ºi douã coºuleþe. Lamagazin îmi merge bine. Celãlalt bãiat afost dat afarã ºi am rãmas singur. Am învã-þat deja gramele ºi mãsurile. Cântãresc ºimãsor singur. Încarc pe umãr stambe, pân-zeturi ºi alte þesãturi ºi merg acasã unde vorclienþii. Îmi dau seama cã acum mi se paremult mai uºor la magazin. Bunica mereumã sfãtuieºte sã mã port frumos la maga-

zin. Mult mã mai iubeºte bunica! Mult maimult decât pe ceilalþi nepoþi ai ei!

28 august 1893

Tare ne-am îngrijorat cã nu am mai primitscrisoare de la mama. Altã scrisoare de la ea,în afarã de cea din 8 ale lunii curente, nuavem. Ieri Eleni ºi bunica plângeau. De ceoare sã nu scrie? Ziarele scriu cã în Româniabântuie holera. Nu cumva au pãþit ceva pã-rinþii noºtri? Neliniºtea noastrã este mare.

4 septembrie 1893

Trãsnet mare s-a abãtut asupra casei noastre.Mult iubita noastrã mamã, draga noastrãmamã, nu mai este. A murit de holerã.Acum înþeleg de ce am plâns aºa mult cânda plecat. Din premoniþie cã nu o vom maivedea. A murit biata mama noastrã depar-te de copiii ei, departe de casã, pustnicã ºidoar pe sãrmanul nostru tatã l-a avut în ulti-mele-i clipe. A murit la 23 ale lunii trecute,la Calafat, în România. Vestea ne-a venitieri. A trimis telegramã unchiul Anagnos-tis Lascaridis. Eleni ºi cu mine plângem ºijelim nefericitul eveniment. Bunica, sãrma-na, este ºi ea îndureratã. Mãtuºa Smaragdacu fiica ei ºi toate rudele sunt adunate la noiacasã ºi ne consoleazã. Jalea din casa noas-trã se aude de departe. Mã tem sã nu pã-þeascã ceva Eleni. Este imposibil sã poatã ficonsolatã. Aºtept cu nerãbdare sã aflu amã-nunte despre moartea ei. Tot aºtept vreoaltã telegramã care sã dezmintã moartea iubitei noastre mame. Nu este posibil. Tre-buie sã fie minciunã. Este imposibil ca soar-ta sã fie atât de nemiloasã sã ne lase orfaniaºa de mici. Mama noastrã, scumpa noastrãmamã trebuie sã trãiascã!

Jurnal1893-1899

Publicãm un jurnal, autentic, de la sfîrºitulsecolului al XIX-lea, scris în limba greacã.Autorul lui, Constantin Arvanitis, nu estescriitor ºi nu a fãcut carierã în culturã.Nãscut în 1880 în Bulgaria, în localitateaMesimvria (azi Nesebar), a murit în 15martie 1933 în Constanþa, unde este în-mormîntat.

A pãrãsit Mesimvria în jurul anului1910, a locuit doi ani la Constantinopol ºi în1913 a venit la Constanþa, unde s-a stabi-lit definitiv.

Jurnalul este scris în perioada 1893-1899, într-un caiet de format mic, ºi are 116pagini. Nu ºtim dacã a existat o continuarea acestui jurnal.

Fiica lui Constantin Arvanitis, EufrosinaArvanitis, a ajuns, în perioada interbelicã,studentã la Cluj, unde s-a cãsãtorit cu pro-fesorul Nicolae Mãrgineanu. Eufrosina Mãr-

gineanu a pãstrat jurnalul tatãlui ei. Dupãmoartea dnei Eufrosina Arvanitis Mãrgi-neanu, copiii sãi, dna Dana Þãranu ºi dlNicolae Mãrgineanu, au descoperit jurnalul,l-au dat la tradus ºi, în final, ni l-au oferitnouã, la Apostrof.

Fãrã sã fie o operã literarã, acest jurnal– cu un aer de copilãrie sumbrã ºi muncitãca-n Marile speranþe – are interesul lui ºifarmecul lui. El ne dã informaþii despre cumarãta clasa de mijloc la sfîrºitul secolului alXIX-lea în România, în general în spaþiulsud-est-european, cum se putea face ºcoalã etc.Cititorul îºi poate da seama, cu stupoare, cãpînã ºi problema cîinilor vagabonzi era,atunci, la fel ca azi (sau la fel ca-n vremealui Eminescu...).

�

A

Constantin Arvanitis

Anul XIX, nr. 10 (221), 2008 • 27

20 septembrie 1893

Astãzi, în sfârºit, am primit scrisoare de latata care ne descrie toate cele despre moar-tea scumpei noastre mame.

Mama a ajuns la Brãila la începutul luiaugust. Nu l-a gãsit pe tata acolo ºi a înnop-tat la mãtuºa Ecaterini. Tata a primit ordinsã meargã la Budapesta ºi a luat douã ºle-puri noi asupra cãrora urma sã rãmânã cãpi-tan. La puþin timp de la sosirea mamei laBrãila, a izbucnit holera. Tata, întorcându-se din Budapesta ºi ajungând la Calafat, afost împiedicat de autoritãþile româneºti sã-ºi continue drumul, pe motiv cã întrea-ga Românie era bântuitã de holerã. Aflândacestea, tata trimite telegramã urgentã ºi ocheamã pe mama la Calafat. Cu toate gre-utãþile întâmpinate, mama a obþinut de laautoritãþi permisiunea de a cãlãtori, pen-tru cã nimãnui nu i se permitea sã pãrãseas-cã Brãila. S-a urcat pe un vapor ºi a plecatspre Calafat. Fie pe vapor, fie înainte, laBrãila, s-a contaminat de holerã ºi cum aajuns la Calafat a cãzut la pat. Înºtiinþate,autoritãþile au refuzat sã o vadã ºi a rãmasdoar tata împreunã cu doi marinari sã aibãgrijã de mama, bolnavã de holerã. Cu toatestrãdaniile depuse de tata ºi de cei doi mari-nari, a doua zi a murit sãrmana mamã, sin-gurã, fãrã copiii ei, avându-l numai pe tataîn ultima ei clipã. Cum a suportat sãracultata este mare minune! Singur împreunã cucei doi marinari a trebuit sã împartã dure-rea, sã plãteascã datoriile, preotul ºi înmor-mântarea. Autoritãþile fuseserã înºtiinþate ºirefuzaserã sã o vadã. Nu au permis nimãnuisã o vadã.

Deci, a fost nevoit sãrmanul nostru tatãsã apeleze la ajutorul celor doi marinari sãsape groapa ºi sã o înmormânteze pe o in-sulã, între Calafat ºi Vidin, fãrã preot ºi fãrãnicio rudã sau prieten. ªi se odihneºte multiubita noastrã mamã pe insula pustie a Du-nãrii, fiind legãnatã monoton de apele re-pezi ale acestui mare fluviu.

Astfel, prin intermediul acestei scrisoria tatãlui nostru, am aflat despre moarteamult iubitei noastre mame care ºi-a gãsit însfârºit liniºtea. Este trist sufletul nostru altuturor ºi jelim moartea scumpei noastremame.

Octombrie 1893

Deºi nu am chef de scris astãzi, totuºi tre-buie sã scriu ceva.

La magazin totul este bine. Luna aceasta am adus marfã ºi am avut de lucrusã o înregistrãm, sã o aranjãm ºi sã o mar-cãm. Uneori mã mai ciondãnesc cu ºefulmeu. Zilele trecute a curs o sticlã cu gazîn butoiul cu sare. Nu am fost eu de vinã,deoarece, fãrã sã observ, o fatã care venisesã cumpere gaz þinuse sticla exact deasu-pra butoiului în care se afla sarea. Deci, fãrãsã-mi dau seama, am dat peste mâna fetei ºigazul s-a vãrsat. Atunci ºeful a þipat. Avea ºidreptate ºeful meu, pentru cã am aruncattoatã sarea. În sfârºit, acum ne-am împãcat.Nu uit, seara când merg acasã, de cãrþilemele. Mereu învãþ, mai ales la francezã,limba pe care îmi doresc atât de mult sã oînvãþ. Ah, de ce pãrinþii mei nu m-au dat lao ºcoalã? De ce m-au luat de lângã multiubitele mele slove?

Acasã continuã sã fie doliu ºi jale. Buni-ca ºi Eleni nu înceteazã sã plângã zilnic pe nefericita noastrã mamã. Noroc cã mergla magazin ºi mai uit. Altfel aº fi plâns ºi euzilnic alãturi de ele.

Decembrie 1893

Sunt aproape nouã luni de când fac însem-nãri în jurnalul meu.

În urmã cu 10 zile a venit tata. Sãrma-nul este de nerecunoscut, într-atât îl schim-base moartea rãposatei noastre mame. Ne-a povestit totul, amãnunþit, despre tra-gicul ei sfârºit ºi pare de neconsolat, pentrucã tata crede cã el a fost de vinã. Dupã câteîmi dau eu seama, dacã nu ar fi rugat-o sãvinã în Calafat, desigur ea nu ar fi venit ºinu s-ar fi întâmplat nimic. Cu toatã durereaºi deznãdejdea lui, se întreabã cum sã facãsã-ºi îndrepte comportarea. Nu cumva cândîþi sunã ceasul, moartea nu þine cont de lo-cul în care te afli? În sfârºit, în loc de bucu-ria ce ne cuprindea anul trecut când a venittata încãrcat de daruri ºi noi toþi, nedes-pãrþiþi de mama noastrã, îl îmbrãþiºam plinide fericire, anul acesta l-am primit cu atâtatristeþe cã nu se poate descrie. Fãrã mamanoastrã ºi fãrã Panaiotis, care este plecatprintre strãini, triºti ºi îndureraþi, ce soi dedaruri ne-ar putea aduce?

Povestindu-ne, tata ne-a spus cã muri-bunda noastrã mamã îl rugase sã aibã grijãde Eleni, care a rãmas orfanã acum ºi de ta-tã, ºi de mamã. ªi dorind sã îndeplineascãultima dorinþã a celei pe care o iubise atâtde mult ºi pentru pierderea cãreia atât demult plânge ºi jeleºte, tata a decis ca spreprimãvarã, când va fi nevoit sã plece iarãºi,sã o cãsãtoreascã pe Eleni cu un bãiat bun.Pretendenþi erau doi ºi cãtre unul din aceº-tia doi trebuie sã se rezolve aceastã pro-blemã, pentru cã astfel s-ar îndeplini ultimaºi singura dorinþã a mamei ºi atunci ºi-argãsi ºi el liniºtea.

Ianuarie 1894

Nu a venit ca altãdatã Anul Nou. Unde estebucuria care, altãdatã, umplea casa noastrãîn ziua de Anul Nou? Nici plãcintã de AnulNou anul acesta, nici fructe, nici cadouri,nici altceva. Monotonia, durerea, tristeþeaînlocuiesc anul acesta toate cele de mai sus.

Oare astfel vor trece anii? Noi se pare cãsuntem incapabili sã readucem bucuria.Poate o vom readuce când o vom uita pe rãposata noastrã mamã. Dar când se va întâmpla asta?

Mi se pare cã va reuºi logodna Elenei cuStiulis Stefanu. Dar cam mult a fãgãduittata: 320 de franci, toatã casa ºi toate hai-nele ºi lucrurile din ea. Sãrmanul, în loc sãreuºeascã sã gãseascã un ginere bun ºi ast-fel sã împlineascã ultima dorinþã a mamei,în loc sã uºureze rãposatul ei suflet, fãgã-duieºte ºi dã pentru sora mea toatã casa cutoate hainele ºi mobila, din care jumãtateîmi aparþine mie ºi lui Panaiotis. Neliniºteaacestui ceas este aºa de mare ºi atât de mareeste respectul faþã de amintirea ei, încât sa-crificã interesele noastre, ale celorlalþi copiiai lui, numai ºi numai sã gãseascã un gine-re bun ºi sã o facã fericitã pe Eleni, pentrufericirea cãreia, în faþa mamei, în ultima eiclipã, promisese cã se va îngriji.

Martie 1894

Într-adevãr, de mult nu am mai scris. Suntaproape douã luni, însã multe, foarte multeam sã scriu în jurnalul meu.

Logodna Elenei a reuºit ºi a avut loc lu-na trecutã. Ginerele, Stiulis Stefanu, esteveriºorul meu de-al doilea, adicã este fiulveriºorului primar al tatãlui meu; nu sun-tem însã rude, de vreme ce sora mea are alttatã. Tata i-a dat 320 de franci, care eraubani moºteniþi de la tatãl ei, în întregimetoatã casa pãrinteascã ºi toate ce erau în-tr-însa, mobilã ºi haine. Evenimentul, seînþelege, ne-a adus mare bucurie tuturor ºimai ales tatãlui meu, care, dupã cum spu-nea, se simþea de parcã îi dispãruse o maredurere ce-i apãsa inima. Astfel, altã viaþã aintrat în casa noastrã. Tata ºi-a aranjatbagajele ºi, mai liniºtit cã ºi-a îndeplinitfãgãduinþa sacrã de a o da în rândul lumiipe Eleni, plecã spre Dunãre, aºa cum fãceaîn fiecare an, cu promisiunea de a reveniîntr-un an pentru nunta Elenei ºi, mai apoi,sã rãmânã mereu cu noi în Monemvasia.Astfel, mare a fost bucuria noastrã, a tutu-ror. Abia a plecat tata ºi din acea zi, curãcealã, ºi-a fãcut apariþia cumnatul nostru.În casã nu a venit ca favorit, ci a venitspunând cã el nu a dorit sã se logodeascã,ci cu greu l-au convins pãrinþii lui. Îlcheamã Stiulis, are 24 de ani ºi este dinMonemvasia. Se înþelege cã noi, speriaþi,aºteptam ceea ce va urma, tremurând ca nucumva sã fie adevãrat ceea ce se zvonise ºineavând pe nimeni în casã sã ne apere, înafarã de bunica noastrã de 70 de ani, penimeni. Exact în a douãzecea zi de la ple-carea tatãlui nostru, instalat în casa de gine-re, acesta a adus „semnele“ de care se vor-bea, adicã logodnicul fusese însurat fãrãvoia lui ºi se considera mic ca vârstã pentrununtã. Este de neînchipuit starea psiho-logicã a nefericitei noastre Eleni, în vârstãde doar 19 ani, orfanã de tatã ºi de mamã,doar la ºase luni de la pierderea mameinoastre, singurã în casã, fãrã altcineva maimare decât ea, care se vedea obligatã sãaccepte toate acele „semne“ ale cumnatu-lui nostru. Nefericita a rãmas închistatã ºinu spunea nimic, fãrã sã vorbeascã ºi fãrã são strige pe bunica. Veneam ºi eu de lamagazin, dar ce-aº fi putut sã-i spun eu,

• Coperta caietului-jurnal

�

28 • APOSTROF

nefericitul de doar 14 ani, vãzând în jurulmeu lucruri pe care mintea mea infantilã nuputea sã le opreascã. Imediat o chemam pemãtuºa Smaragda, care venea de îndatã ºivenea sã o consoleze pe sãrmana Eleni, careîºi plângea soarta nemiloasã. În Monem-vasia se considerã o mare ruºine sã se logo-deascã o fatã ºi apoi sã se despartã ºi deaceea mãtuºa Smaragda, având acum înda-toriri de mamã faþã de noi, pe de o parteo consola pe îndurerata Eleni ºi pe de altãparte pãrea sã ia ºi ea lucrurile cât se poatede în serios. Eleni s-a îmbolnãvit de inimãrea. Mãtuºa, sãrmana, nu ºtia ce sã maispunã. Imediat, printr-o scrisoare, i-am spusºi lui tata.

Mai 1894

Eleni se pregãteºte sã plece la Pirgos, sã pe-treacã acolo douã-trei luni, la unchiul Za-firaki. Aºa îi scrisese tata. Aº fi vrut foartemult sã merg ºi eu sã vãd Pirgosul, pentrucã încã nu fusesem niciodatã. Sã vedemdacã o sã mã lase ºeful meu sã lipsesc atâtde la magazin. Îmi scriu mereu cu Panaiotis,care se pare cã nu este prea mulþumit launchiul lui, deºi eu îl invidiez. Este într-unmagazin mare, într-un oraº mare, cu po-sibilitãþi sã înveþe aºa de multe într-un ast-fel de magazin, ºi cu toatea acestea nu estemulþumit. Ah, ce n-aº da sã fiu eu în locullui!

Mã bucur foarte mult cã se apropie unan de când sunt la magazin ºi, cu siguranþã,o sã-mi mãreascã ºi salariul. Altfel, dacã nuo sã-mi dea mai mulþi bani, o sã demisio-nez. La urma urmei, ce? Toatã munca lamagazin eu o fac. Nu trebuie sã fiu plãtit cucel puþin 500 de groºi? Sã vedem...

August 1894

Ieri m-am întors de la Pirgos, unde am fostsã o iau pe Eleni. Ce oraº frumos Pirgos!Drumuri drepte ºi netede. Case mari, lumemultã, unii urcã, alþii coboarã! Ce frumoa-se ºi mari magazine, unde se vând atâtea ºiatâtea lucruri. Deloc, da’ deloc nu seamãnãcu Mesimvria. Eleni a venit din Pirgos, un-de a stat trei luni, cu o mie º-una de impre-sii. Tristeþea i-a trecut ºi acum este cu zâm-betul pe buze. A fãcut foarte bine cã s-a dusla Pirgos, altfel ar fi putut sã se îmbolnã-veascã.

Salariul la magazin mi s-a fãcut 450 degroºi. Fãrã ca eu sã îi cer ºefului meu, dupãsãrbãtoarea pe care am avut-o cu ocazia hra-mului bisericii Sf. Maria, însuºi dl Hristo-dulos mi l-a anunþat. Sunt mulþumit. Sãmergã lucrurile aºa ºi anul ãsta ºi vedemnoi! Sã vedem ce-o sã zicã ºi tata când osã vinã, la iarnã.

Noiembrie 1894

Din nou însemnez lucruri importante.Stiulis, dupã cum pare, ºi-a dat seama cã

a fãcut rãu unei orfane lipsite de apãrare ºinevinovatã ºi îi pãrea rãu de ceea ce a fãcut,de aceea ne-a întrebat dacã mai vrem sã-i fielogodnic. Eleni se pare cã vrea, însã mãtuºaSmaragda preferã sã-i scriem lui tata ºi sã-icerem pãrerea ºi lui. Am scris, aºadar, ºi aº-

teptãm rãspuns. Credem cã va accepta ºitata.

20 decembrie 1894

Zilele trecute a venit tata ºi a avut loc pen-tru a doua oarã logodna ºi dupã o lunã vaavea loc ºi nunta. Nu mai are încredere sãr-manul tata ºi vrea sã vadã cu ochii lui nuntaoficiatã ºi abia apoi va pleca. Se fac pregã-tirile acasã. Sãrmana Eleni îºi va scoate do-liul ºi va îmbrãca rochia de mireasã. Tata,care a vãzut-o de micã ºi care îºi vede acumîndeplinita sfânta lui datorie, este în al no-uãlea cer. Anul acesta vom petrece Crãciu-nul ºi Anul Nou mai veseli.

10 februarie 1895

În sfârºit a avut loc nunta Elenei. Ginerelene-a fãcut cadou o pereche de pantaloni ne-gri, mie ºi lui Panaiotis. Eu o sã-i port aici,iar lui Panaiotis îi vom trimite la Constan-þa. Nunta a avut loc la casa noastrã, unde valocui ºi ginerele, de vreme ce casa cu toatãmobila i-am dat-o ca zestre. Tata, acum mailiniºtit, se pregãteºte sã plece în România.Bietul de el nu poate sã-ºi stãpâneascã bucuria. I se citeºte pe faþã mulþumireasufleteascã de a-ºi fi îndeplinit menirea.Acum, ne spune, nu mã va ocãrî sufletulcurat al mamei voastre! În mare, toate aufost aranjate. Am fost de acord ca bunica

sã-ºi pãstreze camera ei (vechea ei odaie)pentru sufletul ei pânã la moarte, iar eu ºitata cele douã camere de la parter, unde vaveni, zice, la anul sã rãmânã pânã la sfârºitulvieþii. Mai apoi, dupã moartea bunicii ºi a tatãlui nostru, întreaga casã rãmâne în stãpânirea Elenei ºi a lui Stiulis. Mie nu poate sã-mi revinã nimic ºi nici luiPanaiotis. Noi suntem bãieþi ºi vom aveagrijã singuri de viitorul nostru. În plus,nouã ne-au rãmas casa tatãlui nostru, o ca-fenea, un magazin ºi douã vii. Nu avem dece sã ne plângem. Astfel a venit în casanoastrã o altã viaþã, care la toþi ne plãcea.Toþi suntem mulþumiþi.

(Continuare în numãrul viitor)�

Traducere de CLAUDIU TURCITU

�

• Paginã de manuscris

Anul XIX, nr. 10 (221), 2008 • 29

Prima trâmbiþã

Aparþin lumii strãvechiîn care cioplitorul de piatrãavea locul lui totdeaunaîn care popoarele trãiaucumpãnindu-se dreptîntre fecunda iluzieºi realitatea cea durãoroarea tehnologicãurma doar sã vinã.

Cea de-a doua trâmbiþã

zidar de colineantreprenor de izvoareajustor de pãdurieu vin dintr-o lume strãvecheacolo moarte nu era ocolectivã-antreprizãcotidianul se-nvecinacu regatul morþilor

puteam prin urmare trãi

Cea de-a treia trâmbiþã

Înþeleaptã orânduirede granituri ºi ºisturicând veni cel dintâieram cu toþii acoloîn aspra încolãcirede rãdãcini ºi de stânciîn lãtratul vulpiiîn rãscrucea de vânturi

Cea de-a patra trâmbiþã

Atunci venirã hoardeleîn fumegare de carne vieîn þipãt de rodnicã moartecu fãlci de oþelmãri ieºite din matcãnãpustite potopuri

peste muchia stâncilorbãurã ploile sânge

Cea de-a cincea trâmbiþã

ºi construcþii ciclopiceºerpuirã sub soarepopoare întregi se zidirãpentru zei dispãruþitirani bãrboºi în deºert se pierdurã

sfinþindu-se

ºi noi eram aicide la-nceputuri.

Cea de-a ºasea trâmbiþã

O lacrimã-n inima jaruluiîncremeni lumea-n aburii sãialte feluri de scrierepicurarã marginea paginilorcu boabe de feldspat ºi cuarþcuvântul tunã peste-ntinsul pustiuºi-n peºteri fu arsã tãmâia

Cea de-a ºaptea trâmbiþã

e nevoie de timp îndelungsã porneºti spre veºniciaverbului asumatnu-s leginici corãbiisã poatã oprisuflul vântoaselor

dar dincolo de timpeu sunt cel care este.

�

Prezentare ºi traducerede HORIA BÃDESCU

ZiduriAutor a mai bine de douãzeci de volume de poezie ºi prozã, laureat al Academiei de Poezie„Mallarmé“, redactor-ºef al importantei reviste marseilleze Autre Sud, Jacques Lovichi, scrii-tor adãpat la tradiþia a trei culturi, cea provensalã, pe linie maternã, cea corsicanã, prin tatãlsãu, ºi, desigur, cea francezã, prin formaþie ºi vieþuire, are toatã îndreptãþirea sã se autodefi-neascã drept „poet corso-provensal de expresie francezã“. Beneficiar al moºtenirii întreite a ace-stor orizonturi culturale, dar ºi împovãrat de avatarurile spirituale care fac dificilã aflareaunei unitãþi interioare, cum însuºi mãrturiseºte, ºi de neînþelegerea multora.

Dar dacã acest bãrbos rubicond, cu alurã de cãpitan de galion ori de felucã maurã, purtândîn felul sãu de-a fi întreg farmecul lumii mediteraneene, nu ºi-a gãsit unitatea interioarã,el se aflã în deplinã armonie cu sine în poezie. În poezia care pentru Lovichi nu este literaturã,ci „un mod de-a exista, de a trãi prin intermediul cuvintelor ºi imaginarului, în mãsura încare cuvintele sunt vehicule ºi vectori ai imaginarului“, factori decisivi în constituirea poeti-citãþii. Cãci, adept al poeticii mallarméene, Jacques Lovichi acordã preeminenþã cuvîntuluiîn faþa expresiei lirice ºi sensibilitãþii. Cel puþin în teorie. În practicã, adicã în poezie, lucru-rile apar mult mai nuanþate ºi stihurile sale ne parvin încãrcate de aromele grele ale Suduluiºi de îndãrãtnicia amarã a vântoaselor largului, de mireasma frustã a cioplitorului de piatrãdintr-o lume strãveche, peste care pluteºte sunetul premonitoriu al trâmbiþelor apocalipsei moder-nitãþii.

Jacques Lovichi

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2008, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 9 leipentru 6 luni: 18 leipentru 1 an: 36 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care seaboneazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþprovocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2008, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-tr-un cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13 US$pentru 6 luni: 26 US$pentru 1 an: 52 US$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Praetextatus 2

• IN MEMORIAM AUREL STROE

Geniul subtil ºi inanalizabil al inteligenþei H.-R. Patapievici 3

• CONVERSAÞII CU...Ana Blandiana 4Ovidiu Avram 20

(interviuri realizate de Ovidiu Pecican)

• CRONICA LITERARÃ

Magul ºi mãºtile sale Irina Petraº 6Celan ºi avangarda ªtefan Borbély 7

• CU OCHIUL LIBER

Ion Ianoºi la 80 de ani Ciprian Bota 8Viaþa ºi poezia ca „o chestie OK” Ion Pop 10Lanþul slãbiciunilor Gelu Ionescu 11Ceremonialul melancoliei Iulian Boldea 24

• CRONICA TEATRALÃ

Gala Tânãrului Actor – HOP Roxana Croitoru 25

• POEME

Angst, Lunetiºti în creier, Fatum ªtefan Bolea 9Chipul ºi asemãnarea, A treia înviere, Cãlãtoria visului Rodica Marin 19Lamento, Sous les ponts du monde, Poesis, Semne, Puzzle Constantin Nicuºan Micu 23

• AVANGARDA RUSÃ

* * * Dmitri Kriucikov 12(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• DOSAR: NICOLAE BALOTÃ

La închisoarea militarã Nicolae Balotã 13

• ARHIVA „A“Jurnal: 1893-1899 Constantin Arvanitis 26

(traducere de Claudiu Turcitu)

• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

Ziduri Jacques Lovichi 29

(prezentare ºi traducere de Horia Bãdescu)

O. A.: Nicolae Maniu, cu o cotã de50.000-100.000 de euro.

O. P.: Nu-i rãu deloc. Se vinde ºi în America?

O. A.: Are succes oriunde în lume.

O. P.: Rostul unui catalog de expoziþii este ºiacela de a recomanda spre vânzare lucrãrilesau este pur ºi simplu pentru a înregistra uneveniment artistic?

O. A.: Amândouã.

O. P.: Spune-mi, te rog, dacã în afara de pic-torul Maniu, pe care l-ai menþionat deja, aiavut un maestru, pe cineva care a contat foar-te mult în formarea ta ca plastician.

O. A.: Salvador Dalí.

O. P.: Dar nu te-ai cunoscut în persoanã cu el.

O. A.: Nu.

O. P.: La Cluj care sunt locurile tale prefe-rate? Dacã existã. Ai o întreagã viaþã clujeanãºi mã gândesc cã unele trasee îþi plac mai multca altele.

O. A.: Era cofetãria „Arizona“.

O. P.: Înainte de plecarea ta? Ce avea atunci,spre deosebire de acum?

O. A.: Pe acolo venea lumea. Acum prefero cafea pe terasã la „Diesel“.

O. P.: Eºti mulþumit de viaþa expoziþionalã aClujului?

O. A.: Mai mult mã aflu la Teiuº.

O. P.: Acolo sunt galerii mai interesante?

O. A.: Nu.

O. P.: Sunt mai mici sau nu existã? Dar alþipictori sunt la Teiuº?

O. A.: Nu. Nu e foarte strãlucit nici în Cluj.

O. P.: Ce îi lipseºte capitalei Transilvaniei?

O. A.: Mai multe galerii.

O. P.: ªi atunci care e soluþia? Tu, de pildã,þi-ai fãcut o paginã web?

O. A.: Da, dar eu lucrez cu câteva galeriide afarã.

O. P.: Trimiþi acolo? Trimiþi ritmic?

O. A.: Da.

O. P.: Prin ce þãri ai reuºit sã vinzi pânã acum?

O. A.: Germania, de exemplu, unde lucrezcu un galerist din 1985.

O. P.: Frankfurt? Berlin? Care e marele cen-tru interesat de plasticã, acolo?

O. A.: În Berlin. Am lucrat cu o galerieamericanã ºi probabil cã voi ajunge ºi înParis.

O. P.: Crezi cã Parisul rãmâne ceea ce a fostodinioarã, un mare centru al comerþului artei?

O. A.: Din pãcate, New Yorkul la oraactualã e mai tare. Dar sã ne imaginãm cãîn Statele Unite se întâmplã cam patruzeciºi ceva la sutã din comerþul cu artã mon-dialã.

O. P.: Ovidiu, ne rãmâne timp pentru ungând foarte scurt, pe care sã-l adresezi citito-rilor noºtri.

O. A.: Îi aºtept cu plãcere la urmãtoareleexpoziþii pe care o sã le fac în Cluj saualtundeva.

O. P.: Promitem sã venim ºi noi. Mulþumesc!

Cluj, 19 nov. 2007�

Interviu realizat de

Conversaþii cu OVIDIU AVRAM

(Urmare din p. 22)

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Clujul gotic, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2007, 120 p. 12,50 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii.Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metroutraducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªOANA MORUÞANCIPRIAN BOTATehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XIX, nr. 10 (221), 2008 • 31