Gripa la copii. Sindroame clinice de valoare. Diagnostic. Tratament.Sindromul neurotoxic include astenie, ameţeli, tulburări de somn şi de ordin psihic, apatie, stări depresive (la copii mai mari). La sugari pe fundalul febrei de 39-40°C apar convulsii, dereglări de deglutiţie şi respiratorii, vome repetate, nelinişte imotivă, semne meningiene pozitive. Se instalează edemul cerebral acut.Sindromul de crup se dezvoltă de regulă la sugari şi copii de vârstă fragedă (până la 3 ani), fapt ce se explică prin particularităţile anatomo-fiziologice ale căilor respiratorii, laringe îngust, inervaţie şi vascularizaţie abundentă etc. Toate acestea contribuie la formarea unui edem subcordal şi spasm reflector al muşchilor laringelui chiar şi în cazuri cu inflamaţie uşoară. Crupul se instalează brusc, pe neaşteptate, de obicei noaptea. Toate simptomele de bază - voce răguşită, tuse aspră lătrătoare, dispnee cu inspiraţie îngreuiată - apar concomitent pe fond de febră mare şi semne de intoxicaţie pronunţate Gravitatea crupului e determinată de gradul stenozei (I, II, III, IV) In lipsa suprainfecţiei bacteriene evoluţia crupului este benignă şi de scurtă durată (1-3 zile). în cazul aderării florei bacteriene, starea se agravează, boala evoluând lent cu acutizare.Sindromul bronhoobstructiv caracteristic pentru gripă la 4-6% din copii se manifestă pe fond de febră mare şi intoxicaţie pronunţată. Apar tuse neproductivă, dispnee cu expiraţia prelungită, îngreuiată, cianoză perorală, paliditatea tegumentelor.Sindromul hemoragic - frecvent în formele grave constă din epistaxis, spută sanguinolentă, erupţii hemoragice pe piele etc.Sindromul abdominal se manifestă prin. inapetenţă, greţuri, vome, uneori diaree, dureri abdominale. Limba este intens saburală. Uneori survine şi un sindrom pseudoapendicular.DIAGNOSTIC. Diagnosticul clinic este justificat doar în epidemii. Confirmarea se face în baza datelor de laborator: izolarea virusului gripal nu reprezintă o metodă de rutină şi este utilă numai pentru precizarea unei epidemii. Virusul se poate izola din secreţiile nazofaringiene însămânţate pe corioalantoida oului embrionat de găină sau pe culturi tisulare, evidenţierea virusului gripal cu anticorpi fluorescenţi pe amprenta de mucoasă nazală permite un diagnostic precoce. diagnosticul serologic se practică în dinamică, folosind 2 reacţii: RFC cu antigen S pentru stabilirea tipului A,B sau C şi RIHA. Reacţia se consideră pozitivă dacă titrul anticorpilor în serul de convalsecent este de 4 ori mai mare comparativ cu serul în perioada acută. In perspectivă se preconizează spre aplicare: metoda ELIZA şi testul radioimun.TRATAMENT. La nivelul circumscripţiilor sanitare, pentru o conduită corectă în cursul epidemiei de gripă se recomandă: 1. Selectarea corectă a bolnavilor: identificarea copiilor bolnavi cu gripă cu risc crescut indiferent de vârstă. In grupa de risc se includ copiii de un an, copiii cu afecţiuni pulmonare cronice (bronşită sau pneumonie cronică, astm bronşic) şi afectări cardiovasculare (vicii cardiace ş.a.), copiii cu anemie feriprivă, diabet zaharat, cu imunitate compromisă, copiii trataţi o perioadă îndelungată cu aspirină (riscul de dezvoltare a sindromului Reye); utilizarea clasificării bolii conform gradului de severitate în scop de identificare precoce a formelor grave de gripă şi hipertoxice, precum şi de sesizare a complicaţiilor, evaluare a indicaţiilor de spitalizare, precizare a tratamentului. 2. Tratamentul: se începe cu repaus la pat şi în condiţii de izolare: la domiciliu pentru bolnavii de gripă simplă, necomplicată; - în spital pentru bolnavii cu formele severe sau complicate, la fel şi copii cu malnutriţie severă;în secţii de terapie intensivă pentru bolnavii cu convulsii, sindrom neurotoxic şi hemoragie, insuficienţă respiratorie, cardiovasculară sau renală. Terapia de bază în gripa necomplicată este următoarea: regim la pat până la normalizarea temperaturii corpului 2-3 zile; alimentaţie bogată în vitamine, calorică, suficientă conform vârstei. Copilul sugar mai frecvent trebuie să fie alăptat la sân. După boală se intensifică alimentarea copiilor (se hrănesc mai frecvent ca de obicei), aport de lichide variate conform vârstei şi toleranţei: sucuri proaspete de mere, portocale, struguri, morcovi care pentru sugari se dizolvă în apă fiartă sau apă minerală (1:1), ceaiuri cu miere de albini, zmeură, floare de tei, lămâie, ceai antipiretic (la 1 pahar de apă fiartă răcorită se adaugă 1-2 linguriţe de zmeură, coacăză neagră sau răchitele). Lapte cald cu bicarbonat sau cu apă minerală. Combaterea inflamaţiei, cefaleei şi durerilor musculare cu paracetamolă (a se vedea doza), analgină, tailenol pentru copii, antigripină.Paracetamol (doza pentru o singură priză)

Vârsta sau greutatea Pastilă 100 mg Pastilă 500 mgDe la 2 luni până la 12 luni 6-9kg

1 ¼

De la 12 luni până la 3 ani 10 - 14 kg

1 ½

De la 3 ani până la 5 ani 15 - 19 kg

1 ½ 1/2

Febra nu necesită tratament cu antibiotice. Sugarilor în vârstă de până la 2 luni cu febra înaltă se recomandă a le administra prima doză de antibiotice şi a-i spitaliza.Metode fizice de reducere a febrei sunt indicate în febra cu hiperemia pronunţată a tegumentelor (febra roşie). Copilul trebuie dezvelit, aerul răcorit cu ventilatorul sau deschizând fereastra, aplicarea unei fricţiuni a corpului cu apă răcorită sau cu alcool de 50%, oţet cu apă (1:1). în febra albă (spasmul vascular, tegumente palide şi reci) e necesar să fie încălzit copilul cu termofoare calde, băi la picioare, sunt indicate spasmolitice - no-şpa, papaverină în doze conform vârstei.Rinoreea se tratează cu instilaţii nazale cu vasoconstrictoare - naftizină 0,05% dizolvată cu ser fiziologic, sulfaţil de natriu 25%, protargrol 1%, fiecare se indică către 2-3 picături de 3 ori pe zi nu mai mult de 3 zile.Tuşea se tratează cu pertusină, ceai din floare de tei, pătlagină, coacăza neagră etc. In tuşea persistentă se administrează expectorante: bronholitină sau glauvent; copiilor nu li se indică bromhexina şi alte antitusive, Copiilor mai mari de 2 ani în primele zile ale bolii le sunt indicate inhalaţii alcaline cu bicarbonat de natriu de 1-2%, infusie din romanită, mentă sau salvie. Rezistenţa organismului copilului poate fi stimulată prin administrarea vitaminei C (doze mari), multivitamine, imunomodulatoare (dibazol, izoprinozină, bronhomunal P). Copiilor predispuşi la stări alergice le sunt indicate preparate antihistaminice (taveghil, suprastină, zaditen).Terapia etiologică. în formele medii şi grave ale gripei se indică remantadină la copiii în vârstă de 7-10 ani câte 50 mg x 2 ori pe zi, mai mari de 10 ani - câte 50 mg x 3 ori pe zi. Arbidol se indică câte 100 mg x 2 ori pe zi copiilor de 7-10 ani, şi 100 mg x 3 ori pe zi celor mai mari de 10 ani.Imunoglobulina antigripală este indicată copiilor în vârstă de până la 2 ani în doze de 1,5 ml, de 2-7 ani - 3 ml, de 7 ani şi adulţilor - 4,5 - 6 ml pe zi. în formele hipertoxice doza se repetă după 12 ore.• Toţi copiii, indiferent de gravitatea bolii, trebuie să primească interferon leucocitar intranazal - 3-5 picături de 4 ori pe zi 5-7 zile. Copiilor predispuşi la viroze respiratorii le sunt indicate picături nazale de timogen.