2. gestoze,accidente(1)

7/22/2019 2. Gestoze,Accidente(1)

http://slidepdf.com/reader/full/2-gestozeaccidente1 1/109



Boli de adaptare care au drept cauză principală gestaţia şi care, în majoritatea

cazurilor, se vindecă odată cu terminarea acesteia.Se manifestă prin devierea patologică a schimburilor metabolice din

organismul matern, menţinută şi agravată de evoluţia gestaţiei.

Etiopatogeneza generală - nu este complet elucidată.

Ipoteze - prezenţa unor toxine provenite de la făt şi/sau de la anexele acestuia;

- apariţia unor alterări viscerale materne generate de unele impulsuri

biochimice, neurovegetative sau cortico-viscerale, existente în timpul gestaţiei;

- existenţa anticorpilor antiplacentari;

- hiperactivitatea unor glande endocrine (ale fătului sau ale mamei);

- creşterea conţinutului de glucozaminoglicani în substanţa fundamentală a ţesutului conjunctiv;

- labilitatea echilibrului hidro-mineral;

Apar numai la femelele gestante care nu-şi pot asigura

homeostazia în noile condiţii, din cauza unor procese patologice

subclinice.



Patogeneza generală a gestozelor

Perturbarea circulaţiei capilare

(Leziune primară)

Activitate

circulatorie

intensă, solicitatăde uterul gestant

Vasodilataţie iniţială

(în organele cu vascularizaţie intensă)

Stază

Creşterea presiunii venoase centrale

Modificarea permeabilităţii capilare

Extravazarea de lichid din patul vascular

EDEME

Vasoconstricţie arterială (angiospasm) - (uneori cu caracter permanent)

Încercări decompensare

Hipoxie tisulară

Modificări Degenerative locale Tulburări funcţionale

La nivel Hepatic, renal, glandular



GESTOZE

EDEMUL DE GESTAŢIE

EFORTURILE PREMATURE

(DURERILE FALSE)

HEMORAGIA UTERINĂ

(METRORAGIA)

PARAPLEGIA ANTEPARTUM



REPREZINTĂ INFILTRAREA REGIUNILOR DECLIVE ALE CORPULUI, ÎN

A DOUA JUMĂTATE A GESTAŢIEI, CU TRANSSUDATE.

POATE FI FIZIOLOGIC - NU PREA VOLUMINOS;

- NEÎNSOŢIT DE ALTE MANIFESTĂRI CLINICE.

Etiopatogeneză

Dezechilibru hidrosalin

Modificarea permeabilităţii vasculare

Retenţia de apă şi de sodiu în celulele şi spaţiile interstiţiale ale părţilor declive ale

abdomenului, glandei mamare şi membrelor posterioare

Cauze favorizante:

- deficienţe de exploatare - lipsa mişcării active;

- deficienţe de alimentaţie - furaje suculente, acide şi contaminate cu micotoxine;

- zooigienă necorespunzătoare.



Mărirea cantităţii de mucopoliglucide şi acid hialuronic în ţesutul conjunctiv şidepolimerizarea lor

Menţinerea afinităţii crescute pentru apă

- hipofuncţia tiroidei - scăderea tireotropinei - creşterea concentraţiei acidului

hialuronic la nivelul ţesutului conjunctiv;

- scăderea proteinemiei urmare a - consumului fetal;

- proteinuriei.

Cauze determinante:

Creşterea concentraţiei estrogenilor în ultima parte a gestaţiei

Creşterea hidrofiliei ţesuturilor

Retenţia apei la nivelul ţesuturilor

Creşterea concentraţiei hormonilor suprarenalieni

Tulburările în eliminarea şi resorbţia la nivel glomerular



- în perioada de debut şi în forme uşoare:

Extindere: - în partea anterioară - cuprinzând chiar salba; - în partea posterioară - glanda mamară;

Simptomatologie

Infiltraţii hidrosaline discrete în regiunea inferioară a abdomenului

- regiunea vulvară şi perivulvară;

- perineul;

- membrele posterioare;

- ligamentele şi articulaţiile bazinului.

- uneori edemul poate deveni invadant - tulburări - de deplasare;- cardiace;

- respiratorii.

- ruperea sau deşirarea ligamentelor

suspensoare ale glandei mamare (mamela descinsă);- edemul se dezvoltă în trepte - de jos în sus şi se remite în sens invers - de sus în

jos;- caracteristicile edemului - neinflamator;

- rece;- nedureros - păstos.



MARILE FUNCŢII ALE FEMELEI SUNT NEMODIFICATE.

- rece;

- păstos;

- nedureros.

Diagnostic:

- pe baza: - semnelor clinice - edem - decliv;

- momentului apariţiei - a doua jumătate a gestaţiei.

Prognostic:

- favorabil - se reduce şi dispare de la sine după fătare.

Tratament:- profilactic - alimentaţia corespunzătoare a femelelor în a doua jumătate a

gestaţiei.- scoaterea din alimentaţie a furajelor acide şi suculente;

- administrarea furajelor salubre.

- asigurarea mişcării zilnice active.



- curativ - stimularea circulaţiei de întoarcere:

- masajul mamelei de jos în sus;

- aplicare de comprese reci, hidroterapie;- dietă hidrică;

- mişcare activă.

- în cazul existenţei riscului deşirării ligamentelor se aplică suspensoarele

mamare.

- administrarea - de diuretice - Furosemid - 0,5 mg/kg;

- de purgative saline - Sulfat de magneziu.

În edemeleinvadante

- frecţii cu substanţe revulsive - soluţii alcoolice;- oleu şi/sau ungvent camforat.

- ungvente rezolutive - ungvent cu acid salicilic 10%.

În edemelecu tendinţă

la

cronicizare



EFORTURI PREMATURE - PREZENŢA

EFORTURILOR DE EXPULZARE A

FĂTULUI ÎN ABSENŢA DESCHIDERII

CERVIXULUI ŞI ÎNAINTEA

TERMENULUI NORMAL AL

PARTURIŢIEI

POT APARE ÎN ULTIMA TREIME A

GESTAŢIEI LA IAPĂ, VACĂ, OAIE ŞICAPRĂ



ETIOLOGIE - INCOMPLET ELUCIDATĂ

ADMINISTRAREA APEI SAU A FURAJELOR RECI

TRAUMATISME ASUPRA REGIUNII ABDOMINALE A

FEMELEI GESTANTE:

CĂZĂTURI, LOVITURI

EFORTURI EXAGERATE

ETR BRUTALE

URMAREA COMPRESIUNII UTERULUI GESTANT

ASUPRA UNOR NERVI SAU PLEXURI NERVOASE DIN

CAVITATEA ABDOMINALĂ SAU PELVINĂ

DEZECHILIBRE HORMONALE (EXCES DE FSH –

HIPERESTROGENEMIE)PROCESE INFLAMATORII GENITALE

HIPERESTEZIE UTERINĂ



SIMPTOMEINIŢIAL - NELINIŞTE

APARIŢIA EFORTURILOR DE EXPULZARE

COLICĂ

FACIES SPERIAT

MODIFICARE REDUSĂ A MARILOR FUNCŢII

LIPSA SEMNELOR PRODROMALE ALE FĂTĂRII NU SE CONSTATĂ SCĂDEREA TEMPERATURII

COMPLICAŢII: PROLAPS: - RECTAL

- VAGINAL

COLICA EVIDENTĂ – adoptare bruscă a decubitului - rostogolire

- cifoză

- privire către flancuri

Prin iritaţiile induse determinămenţinerea eforturilor de expulzare



DIAGNOSTIC

PE BAZA SEMNELOR CLINICE

- prezenţa eforturilor de expulzare în lipsa deschideriicervixului

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL – faţă de torsiuneauterină

PROGNOSTIC

REZERVAT – ÎN SPECIAL LA IAPĂ

FAVORABIL – LA CELELALTE SPECII

ESTE INFLUENŢAT DE:

- INTENSITATEA ŞI DURATA DE ACŢIUNE AFACTORILOR ETIOLOGICI

- MODIFICĂRILE UTERINE APĂRUTE



TRATAMENT

CALMAREA FEMELEI

Plimbări la pas 20-30 min

Plasarea femelei pe un plan înclinat postero-anterior

– diminuarea compresiunii asupra deschiderii

anterioare a cavităţii pelvine

Anestezie epidurală joasă repetată de 2-3 ori laintervale de 5-6 ore

Anestezie generală - iapă

Tranchilizare

Spasmolitice - tocolitice

ADĂPOSTIREA FEMELELOR ÎN GRAJDURICĂLDUROASE, LINIŞTITE CU AŞTERNUT GROS

ALIMENTAŢIE ŞI ÎNGRIJIRE CORESPUNZĂTOARE



HEMORAGIA UTERINĂ APARE ÎN URMA: DEZANCORĂRII PLACENTEI PE ANUMITE REGIUNI EXTRAVAZĂRII SÂNGELUI DIN PATUL VASCULAR

SÂNGELE SE ACUMULEAZĂ ÎN UTER SAU SE ELIMINĂ LA

EXTERIOR (când cervixul este deschis) ETIOLOGIE

DEZANCORAREA PLACENTEI POATE FI URMAREA:

UNOR TRAUMATISME ABDOMINALE

SINDROMULUI DE COLICĂ-traumatisme apărute în urma trântirii

ETR BRUTALE TULBURĂRILOR ENDOCRINE – excesului de estrogeni

CARENŢELOR VITAMINICE SEVERE – vit. A şi C

RAPORTULUI FOSFOCALCIC INCORECT

GESTAŢIILOR GEMELARE CU MOARTEA UNUI FETUS

ANOMALIILOR PLACENTARE - MOLELE



EXTRAVAZAREA SÂNGELUI DIN PATUL VASCULARPOATE FI DETERMINATĂ DE: HRĂNIREA FEMELELOR CU BORHOTURI ŞI SILOZURI

ACIDE – fragilitate vasculară

INTOXICAŢIA CU DERIVAŢI CUMARINICI – CARNIVORE ŞISUINE- hipoprotrombinemie urmată de hemoragii

SIMPTOMATOLOGIE

DIFERITĂ – ÎN FUNCŢIE DE: - STATUSUL CERVIXULUI

- INTENSITATEA HEMORAGIEICERVIX ÎNCHIS – ACUMULAREA SÂNGELUI ÎNTRE CORIONULFETAL ŞI MUCOASA UTERINĂ

CERVIX ÎNTREDESCHIS – APARIŢIA SÂNGELUI ÎNTRE LABIILEVULVARE



ÎN HEMORAGIILE MICI – GESTAŢIA NU ESTE COMPROMISĂ

- SEMNE CLINICE ABSENTE – dacăcervixul este închis

ÎN HEMORAGIILE MARI - DECOLĂRI ALE PLACENTEI PEPORŢIUNI ÎNTINSE

MĂRIREA INTENSITĂŢII HEMORAGIEI DESPRINDEREA ÎN TOTALITATE A VILOZITĂŢILOR CORIALE DIN

CRIPTELE UTERINE

AVORT – mai frecvent la speciile cu placentă difuză epitelio-corială

- la speciile cu placentă multiplă-cotiledonară – avortulapare mai rar – sângele se acumulează la nivelul paraplacentei

MODIFICĂRI ALE STĂRII GENERALE – ŞOC HEMORAGIC :

AnemieTahicardie

Tahipnee

Puls slab şi accelerat Moartea femelei



ÎN HEMORAGIILE PRODUSE DE DERIVAŢII CUMARINICI

HEMORAGIILE APAR ÎNTÂI LA NIVEL UTERIN ŞI APOI ÎNALTE ZONE – TIMP DE COAGULARE MĂRIT

DIAGNOSTICLA CAZURILE CU CERVIX ÎNCHIS se suspicionează pe baza modificărilor stării generale

specifice hemoragiilor interne (mucoase sidefii,tahicardie, tahipnee, puls slab şi accelerat, hipotermie).

LA CAZURILE CU CERVIX DESCHIS Diagnosticul de certitudine se pune uşor pe baza

emisiunii de sânge la nivelul labiilor vulvare

PROGNOSTIC – rezervat spre grav în funcţiede: - intensitatea hemoragiei

- rapiditatea diagnosticului

- rapiditatea intervenţiei



TRATAMENT

OPRIREA HEMORAGIEI

HEMORAGIILE FOARTE MICI:

– Comprese reci pe regiunea lombară

- Antihemoragice

HEMORAGII DE INTENSITATE MARE

- Antihemoragice (Adrenostazin, Etamsilat, Fitomenadionă,Vit.K3, etc.)

- Soluţii perfuzabile coloidale sau cristaloide – refacereavolemiei (HES, GFM, Dextrani, Ringer, Ringer lactat, NaCl 0,9%)

- Transfuzie sanguină! - Avort mecanic – la iapă – urmat de administrare de

ocitocice, antihemoragice şi soluţii perfuzabile

HEMORAGII PRODUSE DE DERIVAŢI CUMARINICI - Fitomenadiona – antidot specific, administrat per os sau i.v.

în doză de 1 mg/kg/zi, fracţionat în mai multe reprize la interval de 4 ore. - durata administrării 15-20 zile

- posibilitatea apariţiei reacţiilor adverseanafilactice la administrarea I.V.



ATÂT ÎN HEMORAGIILE MARI, CÂT ŞI ÎN CELEPRODUSE DE DERIVAŢI CUMARINICI, SE POATEEXECUTA, LA CARNIVORE O SINGURĂ

TRANSFUZIE DE SÂNGE, FĂRĂ DETERMINAREAPREALABILĂ A GRUPELOR SANGUINE

RATA DE ADMINISTRARE TREBUIE SĂ FIE DE 0,25 ml/kg ÎNPRIMA ½ ORĂ, IAR DACĂ NU APAR PROBLEME, ACEASTĂRATĂ SE POATE DUBLA

NU SE RECOMANDĂ EXECUTAREA CELEI DE-A DOUATRANSFUZII FĂRĂ DETERMINAREA COMPATIBILITĂŢILORDE GRUPE SANGUINE – ŞOC POSTTRANSFUZIONAL -

MOARTE



Sindrom caracterizat prin imposibilitatea femelei de a se ridica de trenul

posterior, marile funcţii şi apetitul păstrându-se în limite normale.

- Apare în a doua jumătate a gestaţiei;- întâlnită mai frecvent la vacă şi capră.

ETIOLOGIE - Puţin elucidată.

Pot fi incriminate:

- producţiile mari de lapte;- mişcarea redusă;

- întreţinerea în adăposturi neigienice, umede, întunecoase, reci;

- organopatiile cronice;

- infestaţiile parazitare;

- gestaţiile gemelare;- hidropizia învelitorilor fetale;

- alimentaţia - săracă în principii nutritivi şi vitamino-minerali;

- alterată.

- tulburări ale echilibrului Ca/P

- eliminare prin lapte a unor cantităţi crescute;

- consumul crescut al acestora în organism;



- tulburarea absorbţiei intestinale;

- tulburarea echilibrului hormonal calcitonină/parathormon.

- compresiunile exercitate de uterul gestant asupra nervilor şi vaselor din cavitateapelvină;

- bascularea uterului şi lovirea plexului lombo-sacral în timpul culcării şi ridicării femelei - senzaţii dureroase.

PATOGENEZĂ

Mecanismul primar - dereglarea metabolismului şi a sistemelor de autoreglare afemelei

Intervenţie de lungă durată şi progresivă

Apariţia proceselor infiltrative

Modificări metabolice

Tulburări neuromotorii

PARAPLEGIE



SIMPTOME

I - nesiguranţă în staţiune;

- culcare şi ridicare greoaie.

II - imposibilitatea femelei de a se ridica de trenul posterior

(se consideră că semnele clinice apar brusc).

Pot trece neobservate

- Facies şi privire expresive, normale;

- Apetit prezent;

- Marile funcţii în limite normale;

- Sensibilitate prezentă (inclusiv la nivelul trenului posterior);- Slabe eforturi de ridicare la nivelul trenului posterior;

- Tendinţa de deplasare pe genunchi.



SIMPTOME

- Boală apărută cu mult timp înainte de fătare (4-7 săptămâni) - apariţia plăgilor decubitale care se pot infecta;

- modificări la nivelul trenului posterior - relaxarea ligamentelor bazinului;

- amiotrofie.

- se poate complica cu: - inversiunea şi prolapsul vaginal;

- edeme declive la nivelul organelor interne;

- tulburări: - respiratorii;

- digestive.- autointoxicare şi moarte.



MODIFICĂRI ANATOMO-PATOLOGICE

Evoluţie de scurtă durată - modificări necaracteristice;

- uşoare infiltraţii în musculatura trenului posterior.

Evoluţie mai lungă - infiltraţii şi edeme de stază în zonele declive şi organele

interne;

- atrofie musculară la nivelul trenului posterior;

- leziuni decubitale.

DIAGNOSTIC

- se stabileşte uşor:

- imposibilitatea ridicării femelei de trenul posterior în gestaţie avansată;

- funcţiile vitale şi sensibilitatea se păstrează în limite fiziologice.

- diagnostic diferenţial - luxaţii;- miozite;

- fracturi;- paralizia esenţială - lipseşte sensibilitatea.



PROGNOSTIC

- favorabil - în paraplegia de scurtă durată - se remediază spontan după fătare;

- rezervat - în paraplegia de lungă durată – din cauza complicaţiilor;

- grav - în cazul în care femela nu se ridică în primele 3-4 zile după fătare.

PROFILAXIE

- respectarea condiţiilor optime de furajare şi adăpostire a femelelor gestante, în

special a celor debilitate şi a celor cu producţii mari de lapte:

- administrarea în ultima perioadă de gestaţie a:

- cretei furajere;

- produsului Catosal (ATP + B12) - 40 ml/animal, la intervale de o lună;

- fosfatului de calciu 75% - 100 – 200ml/animal;

- drojdiei de bere - 100 - 200g;

- uleiului de peşte (oleum jecoris).



TRATAMENT

- igienico-dietetic:

- plasarea femelei într-un adăpost cald şi luminos, pe un aşternut de paie gros şi uscat;- întoarcerea de două – trei ori pe zi a femelei de pe o parte pe alta şi efectuarea unor

buşumări pe regiunile pe care a stat pentru a activa circulaţia periferică şi a preveni

plăgile decubitale;

- administrarea furajelor de bună calitate, complete şi uşor digestibile;

- suplimentarea furajelor cu grăunţe încolţite, tărâţe de grâu, săruri de Ca şi P, drojdiede bere.

- terapeutic:

- obiective: - normalizarea metabolismului;

- asigurarea echilibrului vitamino-mineral şi hemodinamic;

- stimularea cardiacă, neuromusculară şi a diurezei;

- prevenirea acidozei.Refacerea echilibrului mineralo-vitaminic se va realiza prin administrarea:

- sărurilor de Ca şi P;

- vitaminei C – 10 g i.v./vacă, iar în zilele următoare 5 g i.v./vacă.

Administrarea: - veratrinei, sol. alcoolică 0,5%, câte 1 ml în 3-4 puncte, în muşchii

fesieri, repetat, la 2-3 zile;- stricninei, 0,1 mg/kg s.c., din 2 în 2 zile.



În cursu l gestaţiei po t apărea modificări care interesează:

- topog raf ia şi integr i tatea vaginulu i ;

- topog raf ia şi integr i tatea uterulu i .



Modificări

topografice aleconductului

copulator

Inversiunea vaginală

Prolapsul vaginal

Ptoza şi hiperplazia vaginului



Constă în dizlocarea peretelui vaginal superior, urmată de exteriorizarea lui

între labiile vulvare, având forma unei mase globuloase, de dimensiuni variabile,

prezentă numai când femela este în decubit.

Este întâlnită mai frecvent la vacă, dar poate apărea şi la alte specii.

ETIOPATOGENEZĂ

Cauze predispozante:

- stabulaţia permanentă;

- standurile scurte sau mult înclinate antero-posterior;

- alimentaţia cu furaje grosiere, fermentescibile – destinderea accentuată a

cavităţii abdominale;

- vârsta înaintată a femelelor;- îngrăşarea exagerată a femelelor – depozitele de grăsime perivaginale

favorizând creşterea mobilităţii acestuia;

- alimentaţia carenţată.



ETIOPATOGENEZĂ

Cauze determinante:

Modificarea echilibrului endocrin

(creşterea concentraţiei hormonilor estrogeni) Modificări circulatorii

la nivelul bazinului

Infiltrarea şi relaxareafibrelor conjunctive

perivaginale

Uterul gestant + viscerele supraîncărcate

Creşterea presiunii în fundul de sac Douglas înmomentul adoptării decubitului

INVERSIUNE VAGINALĂ



SIMPTOME

- apariţia peretelui vaginal superior între labiile vulvare când femela este în

decubit, acesta retrăgându-se în vagin atunci când femela se ridică:

- perete vaginal superior exteriorizat:

- formă globuloasă;- uşor hiperemiat;

- mărime diferită (poate ajunge la mărimea unui cap de copil);

- cu posibile traumatisme.

- starea generală nemodificată, exceptând situaţiile în care apar

traumatisme grave la nivelul peretelui vaginal superior.



B

A C



DIAGNOSTIC

- inspecţie – la femela în decubit şi în poziţie patrupodală;

- palpaţie;

- exploraţie vaginală manuală.

Se va executa diagnostic diferenţial faţă de:

- prolapsul vaginal;

- tumori vaginale;

- chiştii glandelor Bartholin.



EVOLUŢIE – benignă – uneori cu tendinţă de transformare în prolaps vaginal.

PROGNOSTIC- favorabil – gestaţia poate fi dusă la termen;

- fătarea poate avea loc.

TRATAMENT

- obiective:- reducerea presiunii intraabdominale;

- aseptizarea peretelui vaginal.

Reducerea presiunii intraabdominale:

- plasarea femelei pe un pat înclinat postero-anterior;

- dimensiuni pat –

L –

170 cm;- l – 110 cm

- înălţime posterioară – 30 cm.

- eliminarea: - furajelor de volum;

- furajelor uşor fermentescibile.

Aseptizarea peretelui vaginal:

- aplicarea repetată de ungvente cu antibiotice sau sulfamide



Răsfrângerea pereţilor vaginali printre labiile vulvare către exterior,

menţinându-se la acest nivel, indiferent de poziţia femelei (decubit, staţiune

patrupodală, mers).

Apare frecvent: - în gestaţie;

- în puerperium;- la vacile bătrâne, menţinute în stabulaţie permanentă, pe

paturi scurte şi furajate cu grosiere în cantităţi mari.

ETIOPATOGENEZĂ

– cauzele sunt identice cu cele ale inversiunii vaginale, acţionând însă mai mult

timp, modificările apărute fiind deci mai grave.



SIMPTOME

LA VACĂ - apariţia între labiile vulvare a unei formaţiuni globuloase de mărime

variabilă (la început cât un cap de copil, apoi se măreşte din cauza edemaţierii ţesuturilor), cu un orificiu central (lumenul vaginal);

- pe partea ventrală este prezent meatul urinar;

- din pricina expunerii la curenţii de aer: - mucoasa vaginală se usucă, apar

crevase,apare durerea, se acoperă cu o secreţie gleroasă murdară şi cu fecale;

- peretele vaginal îşi pierde elasticitatea, se îngroaşă, se edemaţiază, devine rece şi de culoare violacee.

Dacă nu se repune – apare necroza mucoasei vaginale şi sfacelarea ei.

Modificările generale – apar treptat şi numai după o anumită perioadă:

- apetit diminuat – anorexie;- oprirea rumegării;- retenţia urinară;

- colică.

- se poate complica cu prolapsul rectal – din cauza eforturilor de expulzare.

- netratat poate determina moartea femelei.



PROLAPS

VAGINAL LA

VACĂ



SIMPTOME

IAPA

- prezintă simptomatologie asemănătoare cu cea de la vacă, cu câteva

deosebiri:

- eforturile de expulzare sunt mult mai puternice (violente), ceea ce poate

determina complicarea prolapsului vaginal cu:

- prolapsul rectal;

- inversiunea vezicii urinare.- starea generală este profund afectată.

OAIA ŞI CAPRA

- prezintă simptomatologie asemănătoare cu cea de la vacă;

- oaia rămâne în urma turmei;- capra prezintă agitaţie pronunţată şi eforturi frecvente de expulzare.

- starea generală este profund afectată.



Prolaps vaginalla oaie



SIMPTOME

CARNIVORE

- prezenţa între labiile vulvare a unei formaţiuni cilindrice, tumefiate,sensibile;

- formaţiunea prolabată:

- prezintă la extremitatea posterioară o depresiune circulară;

- faţa externă este tapisată de mucoasa vaginală, de culoare roz-

pală sau roşiatică-violacee (prolaps vechi);- la nivelul feţei inferioare este prezent meatul urinar;

- femela prezintă nelinişte, se culcă şi se scoală des;

- îşi linge vaginul prolabat şi chiar se poate automutila.

La căţea, prolapsul vaginal apare postcoital – determinat de separarea bruscă

a celor doi parteneri, înainte de terminarea actului sexual.

DIAGNOSTIC

- se stabileşte uşor prin inspecţie.

Se va executa diagnostic diferenţial faţă de:

- tumorile vaginale;

- prolapsul vezicii urinare.



TRATAMENT

- obiective:

- repunerea vaginului prolabat;

- menţinerea vaginului în conductul pelvin;- înlăturarea cauzelor.

LA VACĂ Repunerea vaginului prolabat:

- se realizează destul de uşor;

- se lucrează cu femela în poziţie patrupodală;

- anestezie epidurală joasă (3-5 ml procaină 2-4%, xilină 1-2%, marcaină 0,5%);- toaletă chirurgicală;

- asepsie: - rivanol 1‰;

- permanganat de potasiu 3-4%o;

- betadină diluată 1/10.

- lubrifierea vaginului prolabat;

- repunerea vaginului prolabat:

- se execută cu palmele şi pulpa degetelor ambelor mâini;- se compresează între mâini pentru reducerea volumului;

- se respinge vaginul prolabat în conductul pelvin, redându-i topografia

normală, începând din apropierea vulvei.

În cazurile în care vaginul este foarte edemaţiat se poate înfăşura în bandă elastică

(Esmarck) pentru a-i reduce volumul şi apoi se reîncepe repunerea.



LA VACĂ

Menţinerea vaginului în conductul pelvin:

- suturi vulvare;

- vaginopexie (sutura Mincev);

- vaginorafia;

Sutur i le vulvare:

- sutura Williams;- sutura Flessa;

- sutura Flessa modificată de Dagonfski;

- sutura Buchner;



Vaginopexia (sutura Mincev);

- materiale necesare:- ac Gerlach;

- 4 fire nailon nr. 5 cu un burdoneţ la un capăt.- tehnica operatorie:

- se lucrează pe vaca în poziţie patrupodală;

- anestezie epidurală joasă;- pregătirea câmpului operator (crupa) prin tundere, radere şi dezinfecţie;

- se repune formaţiunea prolabată;

- pentru fixarea anterioară:

- se trece cu acul Gerlach prin piele, musculatura crupei, marea

incizură ischiatică şi prin peretele vaginal, până la lumenul vaginului;

- o mână a obstetricianului este introdusă în vagin, urmărind

traiectul acului;

- se introduce firul de nailon în ac şi se scoate la exterior, fixând şi cel de-al doilea burdoneţ la capătul exterior al firului;

- se execută aceeaşi manoperă şi pe partea opusă.



- pentru fixarea posterioară:

- se trece cu acul Gerlach prin aceleaşi regiuni, dar la nivelul

micii incizuri ischiatice şi se trece firul la fel ca în fixarea anterioară;- se aplică aceeaşi manoperă şi pe partea opusă;

- firele nu trebuie să fie prea strânse pentru a nu apărea necroze;

- prin această sutură se asigură o bună fixarea a vaginului şi crearea unor

aderenţe, care menţin vaginul în topografia normală după îndepărtarea firelor;

- firele de sutură se scot după 6 zile.ATENŢIE! RISC MAJOR DE ÎNŢEPARE A ARTERELOR VAGINALE !!!

Vaginorafia – poate f i folosită şi în inversiunea vaginală - materiale necesare:

- ac Hagedorn;

- fire de sutură.

- tehnica operatorie:

- se lucrează pe vaca în poziţie patrupodală, sub anestezie

epidurală joasă;

- se execută o sutură de tip bursă – incompletă (pungă de tutun)

la 4-5 cm înaintea meatului urinar;



- se începe pe un perete lateral, se continuă pe peretele superior şi se termină pe celălalt perete lateral;

- acul trece prin mucoasă şi musculoasă, punctele de sutură fiind

la o distanţă de 1 cm, apoi capetele firului se înnoadă;

- se poate executa şi o dublă sutură, prima fiind la 10-12 cm în

faţa meatului urinar;

- se menţine câteva săptămâni;- menţinerea vaginului în poziţie topografică normală se

realizează prin sutură şi prin procesele inflamatorii locale care apar la acest nivel.

LA IAPĂ

- suturile vulvare nu dau rezultate satisfăcătoare;

- se poate practica vaginorafia sub anestezie generală;

- tranchilizantele şi celelalte mijloace de calmare pot da rezultate bune în

prevenirea complicaţiilor.



LA OAIE

- suturile vulvare sunt folosite cu succes;



LA CAPRĂ - se pot folosi suturile vulvare, dar numai aplicând concomitent intravaginal

ungvente cu anestezină de 2-3 ori/zi;

LA CĂŢEA - suturile vulvare nu se recomandă, din cauza riscului de automutilare;

- se poate executa:

- vaginoplastia;- vaginectomia parţială;

- histeropexia;

- ovariohisterectomia.

Vaginoplastia – constă în rezecţia parţială a mucoasei vaginale la nivelul

peretelui superior sau inferior;

- se excizează un lambou dreptunghiular, triunghiular sau în felie

de pepene, după care se execută hemostaza şi se suturează marginile plăgii în

puncte separate sau în surjet întretăiat;- se va avea grijă la protejarea uretrei şi a meatului urinar,

introducând în uretră un cateter.



Vaginectomia parţială - constă în rezecţia circulară a porţiunii de vagin

prolabate, cu păstrarea meatului urinar.

Histeropexia – constă în fixarea uterului la nivelul pereţilor cavităţii

abdominale, după repunerea vaginului în poziţie topografică normală.

Ovariohisterectomia – constă în aplicarea tehnicii clasice, dar bontul cervical

rămas se fixează la peretele cavităţii abdominale, după repunerea vaginului în

topografie normală;

În prolapsul incipient, la căţea, administrarea repetată a progesteronului (100mg) poate da unele rezultate, DAR, există riscul inducerii unui piometru iatrogen !



Înlăturarea cauzelor prolapsului vaginal:

- acest obiectiv este foarte frecvent neglijat;

- constă în reducerea presiunii asupra fundului de sac recto-vaginal;

- se poate realiza prin:

- reducerea furajelor voluminoase şi uşor fermentescibile;

- asigurarea mişcării zilnice active;- modificarea înclinării paturilor şi lungirea acestora:

- menţinerea femelelor pe paturi înclinate postero-anterior timp

de 3-4 săptămâni.



• AFECŢIUNE PREZENTĂ LA CĂŢEA: ÎN PRINCIPAL LA RASELE BRAHICEFALE (BOXER,

BULLDOG ENGLEZ ŞI FRANCEZ, BULLMASTIFF,ETC.)

FRECVENTĂ ŞI LA CIOBĂNESCUL MIORITIC

• CONSTĂ ÎN HIPERPLAZIA MUCOASEI VAGINALE ŞIPROTRUZIA ACESTEIA ÎNTRE LABIILE VULVARE

• POATE FI CONSIDERATĂ UN PROLAPS VAGINALPARŢIAL CARE DEBUTEAZĂ ÎN ESTRUS



ETIOPATOGENEZĂ DEBUTUL ARE LOC ÎN TIMPUL

ESTRULUI – CEL MAI FRECVENT

PROESTRULUI – MAI RAR

FACTORUL DETERMINANT – HORMONII ESTROGENI

SECRETAŢI DE FOLICULII OVARIENI ÎN TIMPULPROESTRULUI ŞI ESTRULUI TIMPURIU.

H. ESTROGENI

MULTIPLICARE STRATURICELULE EPITELIALE VAGINALE

(HIPERPLAZIE VAGINALĂ)

RELAŞAREA ŢESUTURILOR DESUSŢINERE A VAGINULUI

EXTERIORIZAREA

MUCOASEI VAGINALE

(PTOZA VAGINALĂ)



• ÎNCEPE LA NIVELUL

PLANŞEULUI VAGINAL

• EXTERIORIZARE

PEREŢI LATERALI

• EXTERIORIZARE

PLAFON

PTOZĂ GRAD I

PTOZĂ GRAD II

PTOZĂ GRAD III



• PTOZA DE GRADUL II are forma uneitumefacţii trilobate; situată imediat deasupracomisurii inferioare

vulvare;segmentul median, celmai important,corespunde planşeului vaginal;

părţile laterale-

pereţilor vaginali laterali;meatul urinar se observăsub lobul median.



• În cazul ptozei de gradul I şi II simptomele localese atenuează şi dispar spontan la sfârşitulcăldurilor.

•În ptoza de gradul III dispariţia spontană este rară.De regulă, apar complicaţii: congestie pasivă,traumatisme, porţiunea ptozată devine violacee, senecrozează parţial şi se poate deşira.

• Nu se observă tulburări de micţiune.• În cazul dispariţiei spontane sau în urma

tratamentului medicamentos, recidivele suntfrecvente la căldurile următoare.



DIAGNOSTIC : uşor de stabilit pe baza semnelor clinice respectiv apariţia lacăţelele tinere, în timpul căldurilor a unei tumefacţii de mărime variabilă, fără continuitate cu labiile vulvare.

se confirmă prin examen vaginal. Diagnosticul diferenţial: – prolapsul vaginal complet - se ţine cont de perioada de apariţie

(prolapsul vaginal apare, de regulă, în timpul actului sexual iar porţiunea prolabată are continuitate cu labiile vulvare;

– tumorile vaginale sau vestibulare - nu există un raport între apariţiasimptomatologiei şi călduri, caracterele leziunii sunt diferite:consistenţă fermă şi forme diferite.



PROGNOSTIC :

• Ptoza de gradul I şi II - rezervat spre favorabil.

• Ptoza de gradul III - grav datorită complicaţiilor locale. • Din punct de vedere al reproducţiei – prognostic grav, deoarece, mai

ales în ptoza de gradul II şi III, este împiedicat actul sexual.



PROFILAXIE :

• constă în executarea ovariectomiei sau a ovariohisterectomiei.• poate fi aplicată la femelele care nu sunt destinate pentru reproducţie.



MODIFICĂRITOPOGRAFICE ALE

UTERULUI

VENTROFLEXIUNEA

RETROFLEXIUNEA

LATEROFLEXIUNEA

TORSIUNEA UTERINĂ

HISTEROCELUL

(HERNIA UTERULUI

GESTANT)



DEVIAŢIILE UTERULUI DE LARAPORTURILE TOPOGRAFICE NORMALESUNT ACCIDENTE CARE DETERMINĂ

TULBURĂRI GRAVE ÎN EVOLUŢIAGESTAŢIEI

POT INDUCE:

TULBURĂRI CIRCULATORII

ALTERAREA PEREŢILOR UTERINI

OBSTACOLE ÎN CALEA EXPULZĂRIIPRODUŞILOR DE CONCEPŢIE



VENTROFLEXIUNEA – DEVIEREA VENTRALĂ A UTERULUIGESTANT

FIZIOLOGICĂ – LA IAPĂ

PATOLOGICĂ – LA RUMEGĂTOARELE MARI ŞI MICI

RETROFLEXIUNEA – RĂSFRÂNGEREA CORNULUI UTERIN

SPRE ÎNAPOI PATOLOGICĂ – LA TOATE SPECIILE

LATEROFLEXIUNEA - DEVIEREA UTERULUI SPRE STÂNGASAU SPRE DREAPTA;

FIZIOLOGICĂ – LA TOATE SPECIILE

TORSIUNEA UTERINĂ – RĂSUCIREA UTERULUI ÎN JURULPROPRIULUI AX

HISTEROCELUL – EXTERIORIZAREA UTERULUI SUB PIELEPRINTR-O BREŞĂ A PERETELUI ABDOMINAL



ROTAŢIA UTERULUI ÎN JURUL PROPRIULUI AX

MODIFICARE FOARTE GRAVĂ DE TOPOGRAFIECARE INTERESEAZĂ UTERUL :

ÎN TOTALITATE, LA UNIPARE; NUMAI UNELE PORŢIUNI ALE LUI LA PLURIPARE.

ROTAŢIA UTERULUI POATE FI:DE 45, 90, 180, 270 SAU 360º; SPRE STÂNGA SAU SPRE DREAPTA,

ANTECERVICALĂ SAU POSTCERVICALĂ.



ETIOLOGIE. CAUZE FAVORIZANTE

LA RUMEGĂTOARELE MARI: CONFORMAŢIA ŞI TOPOGRAFIA UTERULUI, PRECUM ŞIMODUL DE INSERŢIE A LIGAMENTELOR LARGI PE MICA

CURBURĂ A CORNULUI UTERIN CARE ESTE ORIENTATĂLATERO-VENTRAL;PARTEA CRANIALĂ A COARNELOR UTERINE ESTE LIBERĂ ŞI SE

MĂREŞTE ODATĂ CU EVOLUŢIA GESTAŢIEI;GESTAŢIA UNICORNUALĂ ŞI ORIENTAREA CONVEXITĂŢIICORNULUI UTERIN SPRE LATURA DREAPTĂ SAU STÂNGĂ A ABDOMENULUI POATE FAVORIZA RĂSUCIREA ACESTUIA ÎNJURUL AXULUI SĂU LONGITUDINAL;



ALIMENTAŢIA CU FURAJE GROSIERE ÎN CANTITĂŢI MARI -

DESTINDEREA PEREŢILOR ABDOMINALI;STANDURILE SCURTE CARE FAC GREOAIE CULCAREA ŞIRIDICAREA ANIMALULUI.

LA RUMEGĂTOARELE MICI: FORMA ŞI RAPORTURILE TOPOGRAFICE SUNT ASEMĂNĂTOARE CU CELE DE LA RUMEGĂTOARELE MARI

DAR:MOBILITATEA UTERINĂ ESTE MAI REDUSĂ

FRECVENŢA GESTAŢIILOR GEMELARE ESTE MAI MARE -CREÂND ASTFEL UN ECHILIBRU ÎNTRE CELE DOUĂ COARNEUTERINE – TORSIUNEA UTERINĂ APARE MULT MAI RAR.

LA POLITOCICE :

SE STABILEŞTE DE ASEMENEA UN ECHILIBRU ÎNTRECELE DOUĂ COARNE UTERINE, CEEA CE FACE CA ŞILA ACESTE SPECII TORSIUNEA UTERINĂ SĂ FIERARĂ.



LA IAPĂ

INSERŢIA LIGAMENTELOR LARGI PE MICA CURBURĂ PÂNĂ LA VÂRFUL CORNULUI UTERIN ŞI ASPECTUL DE TĂLPICI DESANIE AL COARNELOR UTERINE (CU MICA CURBURĂORIENTATĂ DORSAL), ÎMPIEDICĂ ÎNTR -O MARE MĂSURĂ APARIŢIA TORSIUNII UTERINE.

CAUZELE DETERMINANTE POT FI DE NATURĂ:

MATERNALĂ FETALĂMIXTĂ.

CAUZELE FETALE MIŞCĂRILE VIOLENTE ALE FETUSULUI ÎN CAZUL ÎN CARE FEMELA CONSUMĂ

APĂ RECE SAU FURAJE ÎNGHEŢATE CARE PRODUC VASOCONSTRICŢIEUTERINĂ, ÎN URMA CĂREIA APARE HIPOXIA FETALĂ, FĂTUL REACŢIONÂNDPRIN MIŞCĂRI BRUŞTE, ANTRENÂND ÎN ACESTE MIŞCĂRI ŞI CORNULUTERIN CARE POATE SUFERI O ROTAŢIE ÎN JURUL PROPRIULUI AX. REALIZAREA ACOMODĂRII, ÎN TIMPUL PARTURIŢIEI, ÎN CAZUL ÎN CARECERVIXUL SE DESCHIDE GREU.



CAUZELE MATERNALE

MIŞCĂRILE BRUŞTE ALE FEMELEI, CÂND SE CULCĂ SAU SE RIDICĂ (UTERULBASCULÂND ÎNAINTE ŞI ÎN LATERAL),

ALUNECĂRILE ŞI CĂZĂTURILE; ROSTOGOLIREA IEPELOR ÎN TIMPUL COLICILOR; LOVITURILE PUTERNICE ÎN ABDOMEN; SĂRITURILE PESTE OBSTACOLE;

TRECEREA PRIN SPAŢII STRÂMTE CARE PRESEAZĂ PUTERNIC PE ABDOMEN;ÎMPUNSĂTURILE; PĂSCUTUL ŞI MERSUL PE TERENURI ÎN PANTĂ.



SIMPTOME APAR CA URMARE A DURERII CARE SE PRODUCE

LA LOCUL TORSIUNII ŞI A ÎNTINDERIILIGAMENTELOR LARGI.

DEPIND ÎN MARE MĂSURĂ DE: GRADUL TORSIUNII

SPECIE

MOMENTUL ÎN CARE S-A PRODUS.

LA IAPĂ, INTENSITATEA DURERII ABDOMINALE

DEPINDE ŞI DE IMPLICAREA VISCERELOR GASTRO-INTESTINALE ÎN TORSIUNE.



LA POLITOCICE :

APARE ÎN APROPIEREA FĂTĂRIIDIN PUNCT DE VEDERE CLINIC – PREZENŢA EFORTURILOR DEEXPULZARE, FĂRĂ ELIMINAREA TUTUROR PRODUŞILOR.

LA CARNIVORE : TORSIUNEA UNUI CORN SAU NUMAI A UNEI PORŢIUNI

DE CORN UTERIN PROVOACĂ: NELINIŞTEA ANIMALULUI

TEMPERATURA CORPORALĂ SE MENŢINE ÎN LIMITENORMALE

ABDOMENUL ESTE ÎNCORDAT ŞI PREZINTĂSENSIBILITATE, DURERE – ABDOMEN ACUT.

DECLANŞAREA ACTULUI PARTURIŢIEI SE DEREGLEAZĂ LA PALPAŢIA ABDOMENULUI SE PERCEPE O ZONĂBALONATĂ LIMITATĂ - CORNUL DISLOCAT SAU OPORŢIUNE TORSIONATĂ A LUI, CARE SE DEOSEBEŞTE DECEL NORMAL PRIN MOBILITATEA MAI REDUSĂ



TORSIUNE UTERINĂ LA PISICĂ.(ORIGINAL)

TORSIUNE UTERINĂ LA CĂŢEA(ORIGINAL)



DIAGNOSTIC

ANAMNEZASEMNELE CLINICE

E.V.M. ŞI E.S.V. EXAMENUL TRANSRECTAL

LAPAROTOMIA DE DIAGNOSTIC - LA ANIMALELE MICI

ÎN CADRUL DIAGNOSTICULUI SE URMĂREŞTESTABILIREA URMĂTORILOR PARAMETRI:

SEDIUL TORSIUNII (ANTE- SAU POSTCERVICALĂ); SENSUL TORSIUNII (DREAPTA SAU STÂNGA); GRADUL TORSIUNII (45-90-180-360 GRADE);

VECHIMEA TORSIUNII.

LA ANIMALELE

MARI



ÎN TORSIUNEA POSTCERVICALĂ

DE GRAD REDUS

LA NIVEL VULVAR - ÎNFUNDAREA LABIEI VULVARE DE PE PARTEA OPUSĂ TORSIUNII.

LA NIVEL VAGINAL - PREZENŢAFALDURILOR SPIRALATE, ORIENTATE ÎNSENSUL TORSIUNII.

DE GRAD MARE

MÂNA PĂTRUNDE CU GREU SAU NU POATEPĂTRUNDE ÎN CERVIX, ACESTA PUTÂND FIUNEORI COMPLET ÎNCHIS.



ÎN TORSIUNEA ANTECERVICALĂ EXAMEN TRANSRECTAL - DEOARECE LA E.S.V. SAUE.V.M. NU EXISTĂ MODIFICĂRI (PEREŢI FĂRĂ PLIURI,CERVIX ÎNCHIS).LA IAPĂ, EXAMENUL TRANSRECTAL ESTE SINGURAMETODĂ PRIN CARE SE POATE PUNE DIAGNOSTICUL DECERTITUDINE, DEOARECE ÎN MAJORITATEA

CAZURILOR, CERVIXUL NU ESTE IMPLICAT ÎNTORSIUNE (SEDRISH, A.S., 2002).LA EXAMENUL TRANSRECTAL:

STRANGULARE - LA LOCUL TORSIUNII – ASPECT DE RUFĂSTOARSĂ. MODIFICAREA POZIŢIEI LIGAMENTELOR LARGI:

LIGAMENTUL LARG OPUS SENSULUI TORSIUNII ESTE

TENSIONAT ŞI TRAS PESTE SUPRAFAŢA DORSALĂ A UTERULUI LIGAMENTUL DE PE PARTEA TORSIUNII ESTE MAI GREU DEPALPAT, ÎNTINS ŞI TRAS VENTRAL SUB UTER.



PROGNOSTIC

FAVORABIL ÎN TORSIUNILE DE GRAD MIC(PÂNĂ LA 90°)

GRAV ÎN TORSIUNILE MAI MARI DE 90°.

TRATAMENT OBIECTIVE

DETORSIONAREA UTERULUI

EXTRAGEREA FĂTULUI. ALEGEREA TEHNICII DE DETORSIONARE DEPINDE DE:

VÂRSTA GESTAŢIEI

VIABILITATEA FĂTULUI

GRADUL TORSIUNII

VALOAREA ECONOMICĂ A FEMELEI

PREFERINŢELE OBSTETRICIANULUI.



METODE DE

DETORSIONARE

NESÂNGEROASE

SÂNGEROASE

DIRECTE

INDIRECTE

DETORSIONARE

DUPĂLAPAROTOMIE

DETORSIONARE

DUPĂ

HISTEROTOMIE



METODE DE DETORSIONARE NESÂNGEROASĂ

PREGĂTIREA FEMELEI ADMINISTRAREA UTERORELAXANTELOR - TOCOLITICELOR:

IZOXUPRINE – DUVADILAN - STIMULEAZĂ CIRCULAŢIA PERIFERICĂFIIND UN BUN IRIGATOR PERIFERIC. A FOST FOLOSIT ŞI ÎN VEDEREAPREGĂTIRII CAILOR PENTRU EFORTURI SPORTIVE, ÎNSĂ DIN ACESTPUNCT DE VEDERE TREBUIE CONSIDERAT CA AGENT DOPANT (BRION,

A., 1978).

DUPHASPASMIN

HANEGIF

EFOSIN

PLANIPART

MONZAL- DIMINUĂ TONUSUL UTERIN, DETERMINÂND REGULARIZAREACONTRACŢIILOR UTERINE ÎN TIMPUL PARTURIŢIEI.

EFECTUAREA ANESTEZIEI EPIDURALE JOASE AŞEZAREA FEMELEI PE UN PLAN ÎNCLINAT POSTERO-ANTERIOR .



METODA DE DETORSIONARE NESÂNGEROASĂ DIRECTĂ

APLICATĂ ÎN TORSIUNILE DE GRAD REDUS, PRODUSE RECENT (DEREGULĂ, ÎN TIMPUL PREGĂTIRII PARTURIŢIEI) ŞI DACĂ CERVIXULESTE DESCHIS (PENTRU A PUTEA ABORDA UNELE EXTREMITĂŢIFETALE).

DUPĂ PREGĂTIREA FEMELEI, OBSTETRICIANUL FIXEAZĂ CU MÂNAO EXTREMITATE FETALĂ (HUMERUSUL ÎN PREZENTAREA

ANTERIOARĂ, RESPECTIV FEMURUL ÎN PREZENTAREAPOSTERIOARĂ). FETUSUL DIN UTER ESTE ÎMPINS ÎNAINTE ŞIÎNAPOI, CONCOMITENT CU EXECUTAREA UNOR MIŞCĂRI DEBALANSARE A ACESTUIA ÎN SENS INVERS TORSIUNII, LA FIECAREMIŞCARE CRESCÂND AMPLITUDINEA MIŞCĂRII PENDULATORII.

CONCOMITENT CU ACEASTĂ MIŞCARE, DOUĂ AJUTOARE

ACŢIONEAZĂ DIN EXTERIOR, UNUL PRESÂND CU COATELE ÎNFLANCUL SPRE CARE SE EXECUTĂ DETORSIONAREA, IAR CEL DE-ALDOILEA RIDICĂ CU ZONA LOMBARĂ ŞI SPATELE ABDOMENULFEMELEI DIN PARTEA ÎN CARE S- A PRODUS TORSIUNEA. DUPĂREPOZIŢIONAREA UTERULUI, SE VA EXECUTA EXTRAGEREA FĂTULUI.



METODA DE DETORSIONARE NESÂNGEROASĂ DIRECTĂ



METODA DE DETORSIONARE NESÂNGEROASĂ INDIRECTĂ

APLICATĂ ÎN TORSIUNILE UTERINE DE GRAD REDUS, CU CERVIXDESCHIS.

CULCAREA FEMELEI ÎN DECUBIT LATERO-LATERAL, PE PARTEATORSIUNII, CONTENŢIONÂNDU-SE ÎN BIPED ANTERIOR ŞIPOSTERIOR, DUPĂ CARE MEMBRELE SE ADUC ÎN BUCHET. UN AJUTOR VA FIXA CAPUL. SE EXECUTĂ MULGEREA COMPLETĂ.

OBSTETRICIANUL ADOPTĂ POZIŢIA CULCAT ŞI INTRODUCEMÂNA ÎN CAVITATEA UTERINĂ, FIXÂND O REGIUNE FETALĂ.

AJUTOARELE VOR ROSTOGOLI FEMELA ÎN SENSUL TORSIUNII,LA COMANDA OBSTETRICIANULUI, ACESTA ŢINÂND FIX FĂTUL,PENTRU A NU SE ROTI O DATĂ CU FEMELA. DE REGULĂ,

DETORSIONAREA NU REUŞEŞTE DIN PRIMA ÎNCERCARE, FIINDNECESARĂ REPETAREA MANOPEREI DE MAI MULTE ORI. DETORSIONAREA ESTE REUŞITĂ ÎN MOMENTUL ÎN CARE, ÎN

TORSIUNEA POSTCERVICALĂ, FALDURILE ELICOIDALE VAGINALE SE DESFAC, IAR LICHIDELE PERIFETALE SE ELIMINĂ.

DACĂ SENSUL DETORSIONĂRII ESTE GREŞIT, FALDURILE SE

VOR STRÂNGE.



METODA CRESCĂTORILOR FRANCEZI , DESCRISĂ DE BENESCH

(1960) - METODĂ DE DETORSIONARE NESÂNGEROASĂINDIRECTĂ SE FOLOSEŞTE CÂND FETUSUL NU POATE FI ABORDAT PE CALE

VAGINALĂ, DIN CAUZA ÎNCHIDERII CERVIXULUI. FIXAREA FĂTULUI SE VA REALIZA CU AJUTORUL UNEI SCÂNDURI CU

LUNGIMEA DE 4M, LĂŢIMEA DE 45 CM ŞI 5 CM GROSIME. CULCAREA ŞI CONTENŢIA FEMELEI SE REALIZEAZĂ CA ÎN METODA

PRECEDENTĂ. SCÂNDURA SE VA AŞEZA CU UN CAPĂT PE FLANCUL FEMELEI, IAR

CU CELĂLALT CAPĂT PE PĂMÂNT. ÎN TIMPUL ROSTOGOLIRII, PESCÂNDURĂ SE VA AŞEZA UN AJUTOR, CU O GREUTATE DE

APROXIMATIV 50KG. OBSTETRICIANUL VA VERIFICA, PE CALE VAGINALĂ, MODUL ÎN

CARE SE REALIZEAZĂ DETORSIONAREA. DUPĂ DETORSIONARE, FEMELA VA FI LĂSATĂ ÎN REPAUS TIMP DE 1

ORĂ PENTRU A SE REALIZA DILATAREA COMPLETĂ A CERVIXULUI ŞI APOI SE VA EXECUTA EXTRAGEREA FĂTULUI.



METODA CRESCĂTORILOR FRANCEZI



METODELE SÂNGEROASE DE DETORSIONARE SUNT FOLOSITE ATUNCI CÂND PRIN METODELE

NESÂNGEROASE NU SE OBŢIN REZULTATE. CONSTAU ÎN :

EXECUTAREA LAPAROTOMIEI URMATE DE DETORSIONARE;

HISTEROTOMIE URMATĂ DE DETORSIONARE.



ACCIDENT APĂRUT ÎN TIMPUL GESTAŢIEI ŞI CARE DETERMINĂ MODIFICAREATOPOGRAFIEI NORMALE A UTERULUI (ÎN TOTALITATE SAU PARŢIAL) CA URMARE AANGAJĂRII ACESTUIA PRINTR-O BREŞĂ APERETELUI ABDOMINAL.ACEST ACCIDENT SE PRODUCE ÎN PARTEA ADOUA A GESTAŢIEI.

APARE MAI FRECVENT LA VACĂ, IAPĂ ŞI OAIE.

LA CĂŢEA POATE FI ÎNTÂLNITĂ ŞI HERNIAINGHINALĂ A UTERULUI GESTANT.POATE APARE ŞI ÎN AFARA GESTAŢIEI LACĂŢELELE CARE PREZINTĂ PIOMETRU.



ETIOPATOGENEZĂ: CAUZE FAVORIZANTE:

HRĂNIREA CU FURAJE DE VOLUM;

STABULAŢIA ÎNDELUNGATĂ; GESTAŢIILE MULTIPLE ŞI GEMELARE

HIDROPIZIA ANEXELOR FETALE

VÂRSTA ÎNAINTATĂ A FEMELEI.

LA CĂŢEA, PREZENŢA LIGAMENTULUI ROND, PRECUMŞI A INELELOR INGVINALE LARGI, CONSTITUIEPRINCIPALA CAUZĂ FAVORIZANTĂ AHISTEROCELULUI.

SLĂBIREATONICITĂŢIIPERETELUIABDOMINALVENTRAL.



CAUZE DETERM INANTE: TRAUMATISME EXTERNE (LOVITURI CU COPITA,CĂDERI PE CORPURI CONTONDENTE BOANTE,ÎMPUNSĂTURI CU CORNUL, ACCIDENTE DECIRCULAŢIE)

INTERNE (MIŞCĂRI PUTERNICE ŞI BRUŞTE ALEPRODUSULUI DE CONCEPŢIE).

ÎN URMA ACŢIUNII ACESTOR FACTORIETIOLOGICI SE PRODUCE DEŞIRAREA ŞI RUPEREA FIBRELOR MUSCULATURIIABDOMINALE, URMATE DE FORMAREA UNUITRAIECT ŞI A UNUI SAC HERNIAR PRIN CARE SEANGAJEAZĂ UTERUL GESTANT. UNEORI, PELÂNGĂ UTER SE POT ANGAJA ŞI ANSELEINTESTINALE.



LA CĂŢEA UTERULNEGESTANT SE POATEANGAJA PRIN INELULINGHINAL,(CAREFORMEAZĂ TRAIECTUL

HERNIAR), FĂRĂ APREZENTA SEMNECLINICE.

SEMNELE CLINICE APAR ÎN MOMENTUL ÎN CAREFEMELA RĂMÂNE

GESTANTĂ SAU APARE OCOLECŢIE PURULENTĂ, DIN PRICINA MĂRIRII ÎN VOLUM A UTERULUI. Hernia uterului gestant prin inelele ingvinale,

la căţea.



SIMPTOMATOLOGIE: SEMNE CLINICE LOCALE:

APARIŢIA BRUSCĂ A UNEI DEFORMĂRI A ZONEI INFERO-LATERALE A ABDOMENULUI (PARTEA DREAPTĂ SAUSTÂNGĂ),

EVIDENŢIEREA CORZII FLANCULUI, ÎNFUNDAREA GOLULUI FLANCULUI ŞI LORDOZA. LA CĂŢEA, ÎN HERNIA INGHINALĂ A UTERULUI SE OBSERVĂ:

DEFORMAREA LENTĂ UNI- SAU BILATERALĂ A REGIUNIIINGHINALE.

POATE HERNIA UN CORN UTERIN SAU CÂTEVA LOJI FETALE.LA PALPAŢIE SE EVIDENŢIAZĂ UNA SAU MAI MULTEFORMAŢIUNI DURE (REPREZENTATE DE FETUŞI) SAU PĂRŢI DINCORPUL FETAL.

LA ASCULTAŢIE SE POT PERCEPE BĂTĂILE CARDIACEFETALE (BCF).

ÎN MOMENTUL PARTURIŢIEI, FĂTUL SAU FETUŞII NU POT FIEXPULZAŢI DIN CAUZA STRANGULĂRII PRODUSE DE INELULINGHINAL ŞI A ABSENŢEI PRESEI ABDOMINALE.



SIMPTOMATOLOGIA GENERALĂ: AGITAŢIE, LOVIREA ABDOMENULUI CU MEMBRELEPOSTERIOARE (CONSECINŢA DURERII APĂRUTE ÎN

MOMENTUL PRODUCERII ACCIDENTULUI),TAHIPNEE ŞI TAHICARDIE, PE MĂSURA TRECERII TIMPULUI DUREREA SEESTOMPEAZĂ, ÎNSĂ FEMELA VA STA MAI MULT ÎNDECUBIT.

LA CĂŢEA, DUREREA POATE CREŞTE ÎN INTENSITATE,

DETERMINÂND MODIFICĂRI ALE STĂRII GENERALEDIN CAUZA TULBURĂRILOR CIRCULATORII DIN CE ÎNCE MAI ACCENTUATE, GENERATE DE CREŞTEREA ÎNVOLUM A UTERULUI.



DIAGNOSTIC: INSPECŢIE

PALPAŢIE

ASCULTAŢIE

LA CARNIVORE SUNT URMĂRITE:SEDIUL DEFORMĂRII ABDOMINALE;

MODUL DE EVOLUŢIE; CONSISTENŢA LA LOCUL DEFORMĂRII; ABSENŢA LEZIUNILOR INFLAMATORII. DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL FAŢĂ DE TUMORILE MAMARE PE M5

LA RUMEGĂTOARE - DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL: HERNIA RUMENULUI - CONŢINUTUL SACULUI HERNIAR ESTEPĂSTOS

HERNIA INTESTINALĂ: INELUL HERNIAR ESTE MAI REDUS

CONŢINUTUL SACULUI HERNIAR ESTE MOALE

LA ASCULTAŢIE SE PERCEP BORBORIGMELE INTESTINALE.



PROGNOSTIC:

DEFAVORABIL PENTRU REPRODUCŢIE,

LA FEMELELE ANIMALELOR MARI.FAVORABIL LA ANIMALELE MICI.

DEFAVORABIL - PENTRU PRODUŞII DE

CONCEPŢIE.



TRATAMENT:

LA ANIMALELE MARI, DACĂ HERNIA APARE ÎN

APROPIEREA PARTURIŢIEI ŞI MODIFICĂRILE STĂRII

GENERALE NU SUNT GRAVE, FEMELA VA FI LĂSATĂ SĂ

DUCĂ GESTAŢIA LA TERMEN.ÎN MOMENTUL PARTURIŢIEI, DIN CAUZA IMPOSIBILITĂŢII FĂTĂRII (LIPSA PRESEI ABDOMINALE) SE VA EXECUTA

EXTRAGEREA MANUALĂ A FĂTULUI.

PENTRU ACEASTA, FEMELA SE VA CONTENŢIONA ÎN DECUBIT

DORSAL SAU LATERO-LATERAL, PE PARTEA OPUSĂ HERNIEI,SE VOR FIXA EXTREMITĂŢILE FETALE,

FĂTUL VA FI ANGAJAT ŞI APOI EXTRAS PRIN CONDUCTUL

PELVI-GENITAL.



ÎN CAZUL ÎN CARE EXTRAGEREA FĂTULUI ESTEIMPOSIBILĂ PRIN ACEASTĂ METODĂ, SE VA RECURGE LAEXECUTAREA LAPAROTOMIEI ÎN DREPTUL BREŞEI ABDOMINALE ŞI APOI A HISTEROTOMIEI.

DUPĂ EXECUTAREA HISTEROTOMIEI, SE VOR REFACE

STRATURILE ABDOMINALE. ÎN SITUAŢIA ÎN CAREAFRONTAREA MARGINILOR INELULUI HERNIAR ESTEIMPOSIBILĂ DIN PRICINA RETRACŢIEI STRATURILOR MUSCULARE ABDOMINALE, SE VA EXECUTA OADEVĂRATĂ PLASĂ DIN FIRE DE SUTURĂ SAU SE VAAPLICA O PLASĂ CHIRURGICALĂ SAU O BUCATĂ DEPERDEA DIN MATERIAL PLASTIC, STERILIZATĂ

(ALOPLASTIE) PE PLAGA MUSCULARĂ, FIXATĂ ÎN CÂTEVA PUNCTE LA PERETELE ABDOMINAL. ÎN OCHIURILEACESTOR MATERIALE SE VA DEPUNE FIBRINĂ ŞI APOIŢESUT CONJUNCTIV, CARE VA CONSOLIDA PERETELEABDOMINAL. LA VACĂ, RECIDIVELE SUNT FRECVENTE.



CÂND HERNIA APARE CU MAI MULT TIMP ÎNAINTE DE

FĂTARE, IAR FEMELA PREZINTĂ MODIFICĂRI ALE STĂRII GENERALE, SE VA EXECUTA LAPAROTOMIA, REPUNEREA

SACULUI HERNIAR, URMATĂ DE REFACEREA PERETELUI

ABDOMINAL PRIN UNA DIN METODELE PREZENTATE MAI SUS.LA CARNIVORE SE PRACTICĂ, DE REGULĂ,

OVARIOHISTERECTOMIA INGVINALĂ SAU ABDOMINALĂ.

PENTRU A SE PUTEA REALIZA ACEASTĂ INTERVENŢIE:

SE VA LĂRGI INELUL INGHINAL. LĂRGIREA INELULUI

HERNIAR SE VA EXECUTA DE REGULĂ PRIN INCIZIA

COMISURII ANTERIOARE A ACESTUIA, DEOARECE LA

NIVELUL COMISURII POSTERIOARE A INELULUI INGHINAL

EXISTĂ TRUNCHIUL PUDENDO-EPIGASTRIC.

MORAILLON, R. ŞI COLAB. (1997) RECOMANDĂ

HISTEROTOMIA INGHINALĂ, REPUNEREA UTERULUI ŞI APOI

HISTERECTOMIA.



REPREZINTĂ DEZVOLTAREA PRODUSULUISAU A PRODUŞILOR DE CONCEPŢIE ÎNAFARACAVITĂŢII UTERINE.

ÎNTÂLNITĂ MAI FRECVENT LA CĂŢEA ŞI LASCROAFĂ; POATE FI ÎNTÂLNITĂ ŞI LAFEMELELE ANIMALELOR MARI, ÎNSĂEXTREM DE RAR.

POATE FI:PRIMARĂ

SECUNDARĂ



ETIOPATOGENEZĂ: GESTAŢIA EXTRAUTERINĂ PRIMARĂ ESTE CAUZATĂ DE

DIFERITE ANOMALII SAU AFECŢIUNI EXISTENTE LANIVELUL OVIDUCTULUI, CARE ÎMPIEDICĂ MIGRAREAOVULEI SAU ZIGOTULUI, FĂRĂ A ÎMPIEDICA ÎNSĂ

AVANSAREA SPERMATOZOIZILOR CĂTRE OVIDUCT,PENTRU REALIZAREA FECUNDĂRII. ACESTEA SUNT REPREZENTATE DE: DIFERITE ADERENŢE,ANEXITE,SALPINGITE ŞI PERISALPINGITE, CAREDETERMINĂ OCLUZII PARŢIALE ALE OVIDUCTULUI.

UNEORI, OCLUZIA POATE FI PREZENTĂ LA NIVELULOSTIUMULUI TUBAR ABDOMINAL (PAVILIONULTROMPEI), FECUNDAREA REALIZÂNDU-SE ÎN APROPIEREAOVARULUI.



DIN CAUZA ÎMPIEDICĂRII MIGRAŢIEI ZIGOTULUI CĂTRECAVITATEA UTERINĂ, NIDAŢIA SE VA REALIZA LA NIVEL:

TUBAR – GESTAŢIE EXTRAUTERINĂ TUBARĂ

OVARIAN - GESTAŢIE EXTRAUTERINĂ OVARIANĂ

ABDOMINAL - GESTAŢIE EXTRAUTERINĂ ABDOMINALĂ.ÎN GESTAŢIA ECTOPICĂ ABDOMINALĂ, NIDAŢIA SE VAREALIZA LA NIVELUL PERITONEULUI PARIETAL, AL

EPIPLOONULUI SAU AL MEZENTERULUI.

GESTAŢIA EXTRAUTERINĂ SECUNDARĂ APARE ÎN URMARUPTURII PERETELUI UTERIN, URMATĂ DE CĂDEREAFETUŞILOR ÎN CAVITATEA ABDOMINALĂ.



FETUŞII ECTOPICI ÎŞI MENŢIN VIABILITATEANUMAI DACĂ PLACENTA RĂMÂNE INTACTĂ.

DACĂ PLACENTA FUNCŢIONALĂ ESTE REDUSĂ CA

SUPRAFAŢĂ, SAU LEGĂTURA FETO-MATERNALĂ SERUPE, FĂTUL: MOARE

SE ÎNCHISTEAZĂ

SE PIETRIFICĂ

SE TRANSFORMĂ ÎN ABCES – ÎN URMA INFECTĂRII.



SIMPTOMATOLOGIE:

ESTE EXTREM DE DISCRETĂ - GESTAŢIAEXTRAUTERINĂ CONSTITUIND O SURPRIZĂ DE

ABATOR, AUTOPSIE SAU LAPAROTOMIE.LA FEMELELE ANIMALELOR MICI SAU MIJLOCII

SE POATE SESIZA LA PALPARE SAU LA EXAMENUL

ECOGRAFIC, O FORMAŢIUNE INTRAABDOMINALĂCU ASPECT TUMORAL, MOBILĂ ŞI DE DIMENSIUNIVARIABILE.



DIAGNOSTIC:

POATE FI SUSPICIONAT PRIN EXAMEN:

CLINIC

ECOGRAFIC

RADIOGRAFIC.DIAGNOSTICUL DE CERTITUDINE SE PUNE PRIN

LAPAROTOMIE.

TRATAMENT:

LAPAROTOMIE (DE REGULĂ ÎN SCOP DIAGNOSTIC) ŞIÎNDEPĂRTAREA FĂTULUI.DE FOARTE MULTE ORI, ELIMINAREA FĂTULUI SE

EXECUTĂ CONCOMITENT CU A UNEI PORŢIUNI DIN

2. gestoze,accidente(1)

Documents