Psihosociologia accidentelor de muncaProf Dr Mihai Anitei

Elemente de legislatie Prin accident de munca se intelege vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca (ITM) de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate (INV) ori deces(D). (Art. 5 (g), din Legea 319/2006)

Accidentul de munca se clasifica in raport cu urmarile produse si cu numarul persoanelor accidentate in: accident care produce incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice; accident care produce invaliditate; accident mortal; accident colectiv, cind sunt accidentate cel putin trei persoane in acelasi timp si din aceeasi cauza.

Accidentele de munca in Romania - prevederile legislative 1. accidente care produc incapacitate temporara de munca (ITM): Accidentul care produce ITM determina intreruperea activitatii lucratorului pe o anumita perioada, cu o durata de cel putin 3 zile calendaristice consecutive, confirmata prin certificat medical ca fiind urmare a accidentului produs. Perioada de ITM se calculeaza prin insumarea numarului de zile calendaristice consecutive, acordat imediat dupa producerea accidentului, prin certificatul / certificatele medicale, incepand cu prima zi si terminind cu ultima zi inscrisa n acestea. In cazul n care accidentatul si-a reluat activitatea dupa o perioada de ITM si, ulterior, apar consecinte asupra sanatatii victimei, confirmate prin act medical ca fiind urmare a accidentului suferit, accidentatul va beneficia n continuare de drepturile ce decurg dintr-un accident de munca;

2. accident care produce invaliditate: Accidentul de munca care produce INV determina pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca, confirmata prin decizie de ncadrare ntr-un grad de INV, emisa de organele medicale n drept. In situatia n care, la momentul producerii accidentului, consecinta acestuia este o infirmitate evidenta (de exemplu: un brat smuls din umar), evenimentul va fi declarat ca accident de urmari de INV, numai dupa emiterea deciziei de INV de catre organele medicale; 3. accident mortal: Accidentul de munca mortal presupune decesul accidentatului imediat sau dupa un interval de timp, daca acesta este confirmat, n baza unui act medico-legal, ca fiind urmare a accidentului suferit;

4. accident colectiv - daca au fost accidentate cel putin 3 persoane, n acelasi timp si din aceleasi cauze, n cadrul aceluiasi eveniment.

Baza reglementarilor privind accidentele de munca o constituie Legea protectiei muncii nr.90/1996, cu normele metodologice privind comunicarea, cercetarea, nregistrarea, raportarea si evidenta accidentelor de munca. Legea defineste cadrul organizatoric al protectiei muncii si responsabilitatile privind coordonarea si controlul acestei activitati, transpunnd Directiva cadru 89/391/CEE.

Dreptul la viata, la integritate fizica si psihica a tuturor persoanelor, precum si dreptul la ocrotirea sanatatii sunt drepturi fundamentale, garantate prin Constitutia Romniei n art.22 si art.34. Completarea cadrului legislativ este asigurata de 8 norme metodologice pentru aplicarea legii, Normele Generale de Protectie a Muncii, de 105 norme specifice privind protectia muncii n sectoare de activitate avnd riscuri comune, si de Normativul cadru de acordare a echipamentului individual de protectie.

n sensul prevederilor art. 5 lit. g) din Legea 319/2006, este, de asemenea, accident de munca:

a) accidentul suferit de persoane aflate n vizita n ntreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;

b) accidentul suferit de persoanele care ndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv n cadrul unor activiti culturale, sportive, n tara sau n afara granitelor tarii, n timpul si din cauza ndeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul survenit n cadrul activitilor cultural-sportive organizate, n timpul si din cauza ndeplinirii acestor activiti;

d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei aciuni ntreprinse din proprie initiativa pentru salvarea de viei omenesti; e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei aciuni ntreprinse din proprie initiativa pentru prevenirea ori nlturarea unui pericol care ameninta avutul public si privat; f) accidentul cauzat de activiti care nu au legatura cu procesul muncii, dac se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, n calitate de angajator, ori n alt loc de munca organizat de acestia, n timpul programului de munca, si nu se datoreaz culpei exclusive a accidentatului; g) accidentul de traseu, dac deplasarea s-a fcut n timpul si pe traseul normal de la domiciliul lucrtorului la locul de munca organizat de angajator si invers; h) accidentul suferit n timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru ndeplinirea unei sarcini de munca;

i) accidentul suferit n timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o alta persoana juridic sau fizica, pentru ndeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normal de deplasare; j) accidentul suferit nainte sau dup ncetarea lucrului, dac victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, dac schimba mbrcmintea personal, echipamentul individual de protecie sau orice alt echipament pus la dispoziie de angajator, dac se afla n baie ori n spalator sau dac se deplasa de la locul de munca la iesirea din ntreprindere sau unitate si invers; k) accidentul suferit n timpul pauzelor regulamentare, dac acesta a avut loc n locuri organizate de angajator, precum si n timpul si pe traseul normal spre si de la aceste locuri; l) accidentul suferit de lucrtori ai angajatorilor romani sau de persoane fizice romane, delegai pentru ndeplinirea ndatoririlor de serviciu n afar granielor tarii, pe durata si traseul prevzute n documentul de deplasare;

m) accidentul suferit de personalul roman care efectueaz lucrri si servicii pe teritoriul altor tari, n baza unor contracte, convenii sau n alte condiii prevzute de lege, ncheiate de persoane juridice romane cu parteneri strini, n timpul si din cauza ndeplinirii ndatoririlor de serviciu; n) accidentul suferit de cei care urmeaz cursuri de calificare, recalificare sau perfecionare a pregtirii profesionale, n timpul si din cauza efecturii activitilor aferente stagiului de practica; o) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna, viscol, cutremur, inundaie, alunecri de teren, trasnet (electrocutare), dac victima se afla n timpul procesului de munca sau n ndeplinirea ndatoririlor de serviciu; p) disparitia unei persoane, n condiiile unui accident de munca si n mprejurri care indreptatesc presupunerea decesului acesteia; q) accidentul suferit de o persoana aflat n ndeplinirea atribuiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.

In sensul prezentei legi, bolile profesionale sunt afectiunile care se produc ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzate de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului in procesul de munca. (2) Sunt boli profesionale si afectiunile suferite elevi, studenti si ucenici in timpul efectuarii practicii profesionale, in conditiile prevazute la alin. (1).

Art. 31 (1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie si se face de catre medicii unitatii sanitare care acorda asistenta medicala participantilor la procesul de munca desfasurat de persoana juridica, precum si de persoana fizce (2) Bolile profesionale se comunica inspectoratului judetean de politie sanitara si medicina preventiva, indiferent daca sunt sau nu urmate de incapacitate temporara de munca.

(1) Cercetarea cauzelor imbolnavirilor profesionale, in vederea confirmarii sau infirmarii lor, precum si stabilirea de masuri pentru prevenirea altor imbolnaviri din aceleasi cauze se fac de inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva al judetului, respectiv al municipiului Bucuresti, impreuna cu inspectoratul teritorial de munca. (2) Rezultatul cercetarii bolii profesionale se consemneaza intr-un proces-verbal care va cuprinde elementele prevazute la art. 27 alin. (2). (3) Intoxicatia acuta profesionala se declara, se cerceteaza si se inregistreaza atat ca boala profesionala, cat si ca accident de munca.