Prima lupta Hotarisem sa plec afara in strada dupa cum scrie la Evanghelie, descult , fara bani

sa ma lepad de orice avere si de orice lucru lumesc. Chiar hotarisem sa ma lepad pina si de viata mea daca va fi nevoie. Voiam sa nu maninc nimic si sa dorm afara in strada vreme de 40 zile ca sa cer Legea Dreptului la Existenta . Hotarisem sa-mi pun viata complet in miinile lui Dumnezeu si sa-l las pe El sa faca ce-o vrea cu viata mea. O anuntasem si pe mama ca sa stie sa nu fie o surpriza. A venit mama inainte sa plec si iar a inceput scandalul obisnuit , ca sint nebun , ca trebuiesc internat la Socola , ca nu am nici un drept asupra apartamentului meu , ca-i casa ei pentru care a muncit o viata intreaga …- Asa spui mama ? Ca-i casa ta pentru care ai muncit si ai chinuit o viata intreaga ?

Peretii acestia si banii ce ii reprezinta sint mai de valoare pentru tine decit singurul tau copil ? O viata intreaga ai iubit banii mai presus de insasi viata ta ! Poftim mama ! Ia-ti casa inapoi ! Bani vrei , atunci na-ti banii inapoi !

M-am descaltat de sosete , si asa descult cu talpile goale mi-am luat cartea subt brat si am iesit din casa. Era straniu de tot sa pasesc pe asfaltul rece si zgrumpturos asa descult. Fiecare pietricica mai ascutita ce iesea din pavaj se resimtea dureros in talpile mele neobisnuite cu mersul descult. Talpile erau la fel de sensibile precum pielea obrazului. Dupa citeva sute de metri incepusera sa ma usture de la zgirieturi , iar pina la Mitropolie simteam o durere continua asa de parca imi ardeau talpile subt mine incit abia asteptam sa ajung acolo si sa ma pun in genunchi numai sa nu mai stau pe talpi.

Am urcat treptele Mitropoliei . Mi-am imbracat cu patura mea colorata, adica costumul meu de calugar . Batea un vint turbat de-mi spulbera pletele si pelerina de calugar. Mi-am acoperit capul cu gluga si m-am asezat in genunchi tinind cartea mea in miini incit s-o vada orice trecator. Alaturi de mine mi-am pus cartonasul cu Greva Foamei pentru pacatele lumii. Am stat asa citeva clipe in liniste si incepusem chiar sa ma simt bine caci din Biserica se auzea o muzica frumoasa. Dar nici 10 secunde n-am apucat sa stau ca am simtit niste ghionturi in umar si o voce aspra si autoritara a strigat la mine :- Ce-i cu tine aicea mai ? Greva Foamei ? N-ai voie aici !Am intors capul si am vazut ca era paznicul Mitropoliei . I-am raspuns linistit :- Eu am voie.- Cine ti-a dat tie voie ? Ce ai autorizatie de la cineva ?- Da , eu am autorizatie sa fac asa ceva. M-a trimis Dumnezeu aici sa fac gestul asta.- Cine uai ? Cin’ te-o trimis pe tine ?- Dumnezeu . - Tu-ti mama matii de nebun ! Te-a trimis Dumnezau pe dracu ! Hai valea ! Iute !

Pleaca de aici pina nu ma infurii. Ma tu n-auzi ? Ma ! Scoala de aici ! Hai repejor sterge-o acuma cit te vad eu ca nu stau la discutii cu tine !

- Eu nu plec de aici. Fa ce vrei ca eu oricum nu plec de aici , am raspuns eu linistit.- Da ce crezi ca faci aicea ce vrei tu ? Hai scoala ! Fuguta ! Ma ! Nu ma enerva ! Pleaca

odata de aicea ca-mi ies din fire si dupa aia … sa stii ca schimbam foaia !- N-ai decit sa schimbi foaia . Fa ce vrei , eu nu ma misc de aici .- Ma omule ma ! Vino-ti in fire ma ! Tu nu pricepi ca n-ai voie sa stai aicea ? Uite daca

ai o problema fa o cerere sa fii primit in audienta la Inalt Prea Sfintitu , daca vrei uite hai ca te ajut. Merg cu tine sa faci o cerere . Asa se procedeaza.

- N-are decit sa vina Mitropolitu aicea sa discute cu mine. De ce sa merg eu la el ?

189

- Doamne Dumnezeule ! zice paznicul facindu-si cruce . Ati auzit ce-a zis asta ? se adreseaza paznicul lumii ce se adunase in jurul nostru. Cica vrea sa vina Inalt Prea Sfintitu la el. Doamne Dumnezeule Mare ! Ce de-a nebuni pot fi pe lumea asta ! Da cine esti tu mai copchile ca sa vina Inalt Prea Sfintitu la tine ? Cine te crezi tu ?

- Eu sint Oliver. Si sint aici trimis de Dumnezeu sa spun oamenilor vorbele Sale.- Ia asculta mai baietele ! Tu nu faci aicea misto din mine ! Auzi ma ? Nu faci misto de

mine ! striga paznicul cu o voce sugrumata de nervi. Aicea e un lacas de cult , n-ai voie sa vii aicea sa tulburi oamenii .

- Eu nu tulbur cu nimic pe nimeni. Eu doar stau in genunchi si tac. Eu vad ca tu racnesti si strigi aicea in vreme ce eu stau linistit.

- Da tu nu intelegi ca n-ai voie aici ? Du-te in alta parte , unde vrei tu , numai nu aici.- Aici mi-a spus Dumnezeu ca trebuie sa stau. - Daaa ? Asa ti-a spus tie Dumnezeu ? Tocmai aici ? Pe treptele Mitropoliei ? - Pai nu aici e casa lui Dumnezeu ? Asta e scara spre cer … - Daca nu pleci imediat de aici dau telefon la politie si aia nu mai stiu de gluma. - Poti sa dai telefon , poti sa faci ce vrei , ca eu de aicea de bunavoie nu plec. - Daaa ? Ei las’ ca vezi tu puisor ! Ce amenda ai sa primesti tu… Ei las’ ca vezi tu !- M-am lepadat de orice avere si de orice ban. N-am frica de nici o amenda. - Las’ ca vedem noi ! Apoi paznicu scoate celularu : Alo ? Politia ? Avem un caz aicea

pe treptele Mitropoliei . Va rugam sa trimiteti urgent o echipa de interventie ! Apoi pune inapoi telefonul in buzunar rinjind satisfacut . Ei baietele … las ca vezi tu ! N-ai vrut sa asculti de vorba frumoasa ? Las’ ca dai tu acuma de dracu !

Daca as spune ca nu imi era frica as minti. Imi era frica destul de tare . Dar am strins cartea mai puternic la piept si am plecat capul in jos zicind :- Eu am implinit Voia Lui , si am facut intocmai ceea ce El m-a trimis sa fac. Fie cu

mine ce va vrea Dumnezeu. O maicuta ce se nimerise pe acolo a venit la mine si m-a intrebat cu mila :- Ce s-a intimplat cu tine ? Ce-ai patit ? De ce nu vrei sa pleci ? Te ia jandarmii...- Doamna , eu ma aflu aici fiindca l-am visat pe Iisus care mi-a spus sa vin aicea sa fac

acest gest sa cer o lege pentru saraci. Daca Dumnezeu asa mi-a zis , eu ce vreti sa fac?Intr-o clipa expresia de pe chipul maicutei s-a preschimbat din mila in severitate. Si-a facut cruce si a plecat fara sa mai zica un cuvint. Apoi au inceput oamenii sa ma huiduie strigind la mine ca se zice “Maicuta” si nu “Doamna” .

Apoi a venit un preot tinerel , grasut , foarte amabil si de treaba care m-a poftit la dumnealui in birou sa discutam. Se adunasera multi oameni in jurul nostru asteptind sa vada spectacolul unei arestari fortate , sa vada ce va fi cu mine cind vor sosi jandarmii. Dar preotul i-a convins pe oameni sa se imprastie zicindu-le ca asta nu-i o problema de competenta politiei . A spus multimii adunate acolo ca vom purta o discutie si desigur vom rezolva problema omeneste. Ca doar sintem crestini ! Sintem oameni ! Ne putem intelege ca oamenii nu-i nevoie chiar de asemenea masuri radicale !

Vazindu-l pe acel om asa de binevoitor si asa de amabil si de bine intentionat am hotarit sa merg cu dumnealui sa purtam o discutie ca intre oameni. Eu ca om care vorbesc cu Dumnezeu sint obisnuit cu sinceritatea absoluta si neconditionata pe care o impune comunicarea cu Dumnezeu. De asta eu nu m-am prins de viclenia ce o punea la cale

190

amabilul preot. El cauta doar sa ma traga cumva deoparte dintre oameni incit sa ma poata lua politia pe ascuns fara sa vada lumea.

Am mers in birou la el si incep eu sa-i spun de legea pentru saraci , bilbiindu-ma eu pe acolo si straduindu-ma sa explic ca asa o lege ar face mult bine in lume , iar preotu m-a lasat sa vorbesc citeva minute pina cind a intrat paznicul si a zis :- Au venit baietii ! Ce facem ? Il luam ? Atuncea preotul imi spune :- Domnule , uitati cum facem , depuneti cartea asta la registratura , completati un

formular , apoi mergeti acasa si asteptati raspunsul nostru.- Parinte, da nu intelegi ca de un an tot aduc foi aicea la voi ? Ce raspuns sa mai astept

de la voi ca raspunsul mi l-ati dat deja. Eu am dat cartea mea Bisericii foaie cu foaie in trei locuri. Adica eu v-am dat deja cartea asta. Nu depun cartea asta la registratura fiindca eu am depus-o jos pe podeaua Bisericii alaturi de racla Sfintei Paraschiva. Vorbele lui Dumnezeu nu vor merge niciodata pe calea birocratiei . Ca doar asta-i carte de la Dumnezeu, nu de la mine. Ori ce crezi tu ca Dumnezeu are sa depuna Vorbele Sale la o registratura si sa completeze formulare ? Asa ceva nu va fi ! Niciodata nu are sa se intimple asa ceva !

- Imi pare rau , dar asa este procedura. Daca nu sinteti de acord sa va linistiti si sa mergeti acasa , atunci nu va putem ajuta cu nimic. Politia este la usa biroului meu . Ori mergeti acasa ori va iau politistii. Acolo in fata Bisericii oricum nu veti mai sta.

M-am si eu la dinsul cum se transformase deodata. Ce amabil era acolo intre oameni si ce aspru si autoritar este aici. Adica acolo afara de fata cu lumea zicea ca sintem oameni si crestini pozind public in postura de mielusel blind , iar aicea intre patru pereti cind nu ne vede nimeni , preotul se preface deodata in lup si ma da pe mina lupilor zicindu-le : Infascati-l baieti ! Hai ca eu l-am tras deoparte din turma ca sa-l puteti voi lua mai usor. Prin urmare am fost predat politistilor imediat fara alte discutii.

Cind am iesit din birourile Mitropoliei , m-am uitat spre treptele Mitropoliei gindind ca nu asa trebuia sa se intimple. Trebuia sa fiu luat de acolo si nu de aici. Trebuia sa fiu luat pe sus si nu sa merg de bunavoie. N-am respectat sfaturile lui Dumnezeu chiar intocmai. Dar cautind totusi sa le respect macar cit de cit , m-am pus in genunchi acolo pe treptele birourilor Mitropoliei si n-am vrut sa mai merg spre masina politiei. Ce nervi i-au apucat pe politisti ! Ce tipete si strigaturi si injuraturi ! Cum adica un om sa nu se supuna unui ordin direct ? Cum adica sa-i zica politaiul cuiva : scoala de jos si mergi la masina , iar el sa raspunda linistit : N-am incalcat nici o lege nu aveti nici un drept sa-mi porunciti nimic. Eu nu voi face ce-mi spuneti voi pentru ca eu ascult de o autoritate mult mai mare decit voi. Dupa ce au racnit o vreme politistii la mine incercind sa-si impuna autoritatea prin violenta verbala au trecut la violenta fizica m-au luat de miini si m-au tiriit pina la masina si m-au bagat inauntru injurind de nervi si furie .

M-au dus la Politia Municipala . Acolo m-au plimbat o vreme de la un birou la altul fiecare politai fiind foarte sever cerind o multime de date si completind formulare dar ... neavind absolut nimic pentru care sa ma acuze. Nu incalcasem nici o lege , nu facusem nici o fapta demna de vreo pedeapsa. In fiecare birou dupa ce afla politaiul despre ce-i vorba ma trimitea in alta parte zicind ca asa un caz nu-i de competenta lui sa decida. Situatia incepuse sa devina hilara si-mi venea sa rid de dinsii fiindca nu mai stiau ce sa faca cu mine. De acuzat nu puteau sa ma acuze de nimic , dar nici sa-mi dea drumul nu se putea. Fiindca eram descult , aveam barba , purtam pe umeri o patura si declarasem ca

191

daca imi dau drumul ma duc imediat inapoi linga poarta Mitropoliei. Prin urmare eram un om care nu putea fi nicidecum eliberat dar nici acuzat de ceva nu puteam fi.

Un general de politie a gasit o solutie zicind : Duceti-l la circa de politie de care apartine . Sa decida sectoristul asupra lui. Adica metaforic vorbind Pilat s-a spalat pe miini de orice responsabilitate . Insa acolo la circa din cartier am dat peste un om binevoitor care a avut mai multa rabdare sa ma asculte si am reusit sa spun mai clar tot ce aveam de spus. I-am explicat ca orice mi-ar face cineva eu odata eliberat ma voi intoarce acolo si imi voi continua protestul meu. La care politistul mi-a spus urmatoarele:- Legea spune ca nu ai dreptul sa faci Greva Foamei fara autorizatie . Legea spune ca

nu ai dreptul sa porti aceasta patura pe umeri deoarece poate fi considerata hilara . Dar daca renunti la acest cartonas cu Greva Foamei si la aceasta patura atunci esti liber sa faci ce vrei. Daca tu vrei sa nu maninci nu te obliga nimeni , daca vrei sa stai in genunchi pe strada intr-un loc public cu o carte in miini nu incalci absolut nici o lege. Intr-o tara democratica atita vreme cit un om nu incalca nici una din legile statului atunci acel om este liber sa faca ce vrea.

- Deci am voie sa merg sa stau in genunchi la poarta Mitropoliei ? Nu mai fac Greva Foamei dar vreau macar sa fac un post religios. Nu mai port patura pe umeri ci o pliez si o pun subt genunchi. Am voie sa fac aceste lucruri ?

- Da , asta ai voie . Atita vreme cit nu cersesti, nu protestezi, nu tulburi linistea publica, nu esti indecent, nu esti hilar , nu te afli pe terenul vreunei institutii publice , atuncea ai dreptul legal sa faci acest gest. Constitutia acestui stat democratic iti ofera acest drept , sa stai in genunchi si sa taci.

Foarte fericit am plecat eu de acolo , bucuros ca pot sa-mi fac gestul meu. Oricum ideea cu Greva Foamei era o prostie moderna care nu-mi placea. Desigur ca asa se obisnuieste in vremurile noastre ca metoda de lupta sociala , dar nu prea se potriveste cu religia.

Am mers din nou pe jos descult facind acelasi drum si sint vreo citiva kilometri de mers pe pietrele strazii. Ma dureau acuma talpile si mai tare ca inainte . Ajung la Mitropolie si ma pun in genunchi in afara curtii , exact linga stilpul portii. In citeva clipe apar politistii , altii decit cei dinainte. - Dumneavoastra ce cautati aici ?- Pai eu am vrut sa fac Greva Foamei da pentru ca n-am voie atunci tin un post religios.- Nu aveti voie aici .- Am mai fost luat de politie si mi s-a spus ca am voie sa fac acest gest.- Cine v-a spus asta ?- Politistul cutare .- Aici e sectorul nostru nu al lui iar noi nu-ti dam voie sa stai aici. Pleaca imediat !- Nu vreau !- Cum adica nu vrei ? Ce inseamna asta ca nu vrei ? - Uite asa simplu stau aici in genunchi si nu ma ridic de aici. Am mai fost odata luat de

politie dus la Politia Municipala , trecut prin toate birourile si am fost eliberat. Eu nu incalc nici o lege si prin urmare nu aveti nici un drept sa-mi porunciti ceva.

- Lasa glumele astea. Tu acuma pleci de aicea ! Ai inteles ? Aicea e primaria este zona prevazuta cu camere de filmat . Daca te vede primarul dupa aia pe mine ma ia la suturi ca n-am rezolvat problema. Hai intelege si pleaca odata de aicea !

- Nu plec .

192

- Ei daca nu vrei … atuncea trebuie sa chemam masina sa te ieie .- Masina a mai fost aici si m-au mai luat odata si m-au eliberat. In citeva minute am

fost inapoi . Ce rost are ? Au dat imediat telefon si in citeva clipe a venit masina. - Ce se intimpla aici ?- Uite asta nu vrea sa plece de aicea . Ce facem cu el ? - Ce-i cu tine uai ? Daca ti s-o spus sa pleci de aicea , tu de ce nu pleci ?- Fiindca intr-o tara democratica daca un om nu incalca nici o lege atunci este liber sa

faca ce vrea.- Uaai ! Da tu faci pe-a desteptu cu mine ? Crezi ca eu stau sa ma joc aicea cu tine ?

Scoala imediat de jos si urca in masina !- Nu !- Cum nu ? Ce vrei sa fac circ aicea sa se uite lumea la mine ? Scoala odata si urca in

masina . Nu ma fa sa zic de doua ori !- Poti sa zici si de trei ori ca eu tot nu ma scol de aicea .- Tu-ti Hristosu matii ! Tu-ti Dumnezaul Dumnezaului … etc , etc , si scoate bastonu

de cauciuc de la sold . Uai tu vezi ce am aicea ? Vrei sa faci cunostiinta cu asta ?- Doar scrie in Evanghelie : Bucurati-va cind va vor lovi pentru Numele Meu ! Asa ca

daca m-ai lovi eu sincer iti zic ca m-as bucura de acest lucru.- Haide , lasa-l in pace ca-i sonat rau , intervine alt politist. Haide pune mina pe el eu

de-o parte tu de ailalta si hai sa-l ducem la masina.Ma suie baiatii in masina cu multe strigaturi si injuraturi si amenintari si ma duc … acasa in fata blocului unde imi dau drumul. Eu le spusesem clar ca ma intorc inapoi numaidecit. Dar politaii tot mi-au dat drumul ca n-aveau ce-mi face altceva. Fusesem odata trecut prin toata birocratia politiei nu mai avea nici un rost sa ma duca din nou. Singurul lucru ce il mai puteau face era sa ma ia de ici sa ma duca mai incolo.

Ei , insa de data asta drumul inapoi a fost foarte dureros. Fiecare pas pe care il faceam ma durea tare ca eram julit tot pe talpi. Eu ma jucasem pina acuma de-a martirul dar acuma joaca incepea sa devina serioasa. Ma gindeam ce va fi daca ma mai iau inca odata politistii de acolo. Daca mai fac din nou acelasi drum descult atunci au sa ramiie urme de singe pe jos asa ca-n filmu cu Sfintu Francisc. Dar eram hotarit sa vin iar si iar inapoi indiferent de orice durere fizica. Imi purtam si eu crucea mea de carton de pe coperta cartii jucindu-ma de-a Hristos si gindindu-ma cit de usor imi este mie si cit de greu trebuie sa-i fi fost lui Iisus sa duca nu doar o carte ci ditamai crucea mare de lemn . Imi era sete. Era cald si nu bausem apa de dimineata. Si totusi cumva ma simteam asa de bine cum parca niciodata in viata nu ma simtisem asa. Da , ma dureau talpile imi era foame si sete , dar … eram fericit. Ma gindeam ca prin suferinta mea voi da oamenilor Dreptul la Existenta. Orice om are sa poata trai linistit fara frica zilei de miine. Eram mindru de gestul meu. Eram mindru ca am curajul si puterea sa fac asa un gest. Uite ca nu-s doar un filozof lenes , ci uite chiar lupt cu adevarat pentru implinirea viselor mele. Gindind asa ajunsesem sa simt durerea aproape ca pe o placere.

Am ajuns istovit la poarta Mitropoliei si m-am pus iarasi in genunchi . Au venit iar politistii . S-au uitat la mine … eu la ei... N-au mai spus nimic. Au plecat mai departe. Au trecut de multe ori pe acolo dar nu mi-au mai spus nimic si m-au ignorat complet . Ma simteam ca si cum as fi cistigat o mica victorie , fiindca uite ca pina la urma reusisem sa

193

imi impun vointa mea si demonstrasem politistilor ca totusi Dumnezeu e mai mare decit Legea si mai mare decit toate regulamentele si standardele sociale. Intotdeauna restrictiile sociale spun oamenilor ca Nu-i voie ! Nu-i voie ! Nu-i voie ! Iata ca eu reusisem sa sparg standardul social si sa demonstrez ca : Este voie !

Stind acolo in genunchi cu cartea mea in miini a inceput lumea sa-mi dea bani crezind ca-s probabil vreun om de-al Bisericii. Fiindca aveam barba si cruce pe carte se pacaleau multi fiindca lumea nu observa semnul de intrebare si credeau ca-i Biblia. De asta imi dadeau bani multi asa cum se da la Biserica cite 100 mii , cite 50 … Daca as fi primit toti banii aia in citeva luni imi luam masina. Nu-mi venea sa cred cit de usor se pot cistiga banii in acest fel simplu fraierind oamenii . Dar am refuzat sa primesc banii.

Eu inainte sa fac acest gest imi cheltuisem absolut toti banii. Facusem cinci carti destul de scumpe pe care le-am dat la citiva oameni gratuit si nu mai ramasesem cu nici un ban. Ultimele monezi pe le mai aveam le dadusem pe autobuzul spre manastire unde dusesem si acolo o carte. Nici un ban si nici o proprietate nu-mi mai murdarea sufletul. Ma simteam pentru prima data complet curat inaintea lui Dumnezeu si fara de pacat.

Aveam asa un sentiment de libertate absoluta. Nu-mi mai trebuie bani , nu-mi mai trebuie mincare , nu-mi mai trebuie absolut nimic . Sint un om liber subt cerul liber. Viata mea e in miinile lui Dumnezeu .

Multi oameni treceau pe strada grabiti fara macar sa ma vada . Pe altii ii auzeam comentind : Saracul de el … E nebun … Altii mai tineri izbucneau in ris strigind la mine: Sony ! Jesus ! Ar fi trebuit sa-mi fie rusine dar nu-mi era ci dimpotriva ma simteam mindru de insultele lor . Stranie rasucire a mintii mai e si crestinismul asta aplicat practic. Tot ce pentru un om obisnuit este rau , pentru mine devenise bun. Batjocura oamenilor, brutalitatea politiei , foamea, setea , durerea talpilor ma faceau sa ma simt bine si nu rau. Este uluitor dar intr-adevar toate astea ma faceau sa ma simt super-fericit.

Toate lucrurile de care un om se teme in aceasta viata , toate spaimele unui om imi erau date mie acum iar eu le infruntam cu o stranie bucurie. Omul in aceasta viata se teme de o gramada de lucruri. Se teme de lipsa banilor , se teme de batjocura celor din jurul sau , se teme de violente, de tilhari si politisti, se teme de boli , se teme de moarte. Iata ca eu acum infruntam deodata toate spaimele lumii. Prin acest gest ma expusesm practic la toate pericolele imaginabile. Bani nu , casa nu , mincare nu . Ajunsesem de risul intregului oras. Dar credinta in vorbele lui Iisus , credinta ca aceste lucruri trebuiesc facute ca sa pot trece in alta lume asta inseamna pierderea oricaror spaime. Credinta ca pentru faptele mele voi trece in alta lume ma facea sa nu mai simt teama nici de moarte si de nici una din spaimele lumii. In loc sa-mi fie frica sau rusine simteam o mare bucurie un fel de exaltare fanatica. Pasisem catre moarte si de aceea ma simteam eliberat de toate spaimele vietii. Daca oamenii m-ar fi lasat , eram pregatit sa mor acolo.

Incepusem sa vorbesc oamenii. Ei veneau sa-mi dea vreun ban , eu refuzam banii zicind ca nu-s cersetor ci scriitor iar oamenii ma intrebau ce fac acolo stind asa. Atuncea le explicam pe scurt ca scrisesem o carte de la Dumnezeu si ca fac aicea un protest ca sa cer o lege pentru saraci. Unii se suparau si-mi ziceau ca-s nebun sau sectant. Dar majoritatea oamenilor in special cei saraci cind auzeau de asa o lege care sa dea bani pe gratis oamenilor imi ziceau : Ce bine ar fi sa fie asa ! Sa te ajute Dumnezeu ! Chiar multi carora le explicasem mai multe despre Legea Existentei ziceau : Omul asta are dreptate ! E foarte bun ce spune el ! Sa ne deie dreptul la viata ! Altu mi-a zis : Daca candidezi la presedintie sa stii ca eu te votez ! ( legea asta are o putere politica enorma , daca un partid

194

va propune vreodata asa o lege atunci 90% din populatie ii va da votul ; nu ar fi asa ca acuma cind prezenta la vot e slaba , ci s-ar imbulzi oamenii la urne sa voteze acel partid, cu atit mai mult cu cit Legea Existentei este de la Dumnezeu si nu de la vreun om ; de asta eu Cred ca legea asta va deveni cindva o lege mondiala, in toate tarile lumii )

Stateam acolo in genunchi si ma rugam la Dumnezeu zicind in mintea mea : Doamne , te rog Doamne ajuta legea asta sa ajunga la oameni si sa fie data peste lume ! Nimic nu-ti cer pentru mine Doamne. Nu-ti cer sanatate , nu-ti cer noroc , nu-ti cer averi , nu-ti cer fericire . Iata Doamne am pus trupul meu aici in strada in Miinile Tale asa dupa cum mi-ai cerut sa fac . Fringe-l Doamne daca trebuie pentru inaltarea legii acesteia ! Ia Doamne viata mea din trupul acesta daca vrei , dar da Doamne viata viselor mele !

Insa Dumnezeu nu-mi mai raspundea nimic. Fiindca intre oameni nu mai puteam auzi pe Dumnezeu. Ma zapacea lumea din jurul meu. Imi dadeau bani , imi dadeau mincare , eu refuzam orice . Se lasase noaptea peste oras. Imi era sete . Dupa o zi intreaga de stat in soare si mers kilometri pe jos prin zaduful amiezii acuma eram mort de sete. Ce stupid sa-ti dea lumea bani ! Eu voiam apa nu bani. Apa ! Am patit si eu ca aia care picasera cu avionu in desert peste un filon de aur. Mureau de sete da aveau … aur . Nu ceream nimic de la nimeni caci asta e imi asumasem riscul. Era la Mitropolie o cismea da fusese oprita asa ca nu aveam de unde sa iau apa. Si mai tineam si discursuri catre diversi batjocoritori ai mei care veneau sa se amuze de nebunul de la poarta Bisericii. Toti cei cu care vorbeam afisau un aer superior , imi dadeau sfaturi si ma invatau credinta in Dumnezeu. Unii ma invatau ortodoxia altii incercau sa ma traga la adventism , toti erau profesori de religie. Studenti politehnisti , muncitori beti , babe habotnice , cersetori , toti cu aere de superiori dadeau lectii de religie celui ce statea in genunchi inaintea lor flamind si insetat. La un moment dat trece pe acolo si o fiinta jalnica aratind ca una scapata de la Auschwitz. Cheala , slaba , pitica , in haine ponosite , vai de ea. Se baga si ea in vorba sa afle ce se intimpla acolo de ce sta omu ala in genunchi asa. Ii raspund si ei ca oricarui om. Iar ea se bucura zicind Vai ce bine ar fi sa fie asa cum spuneti ! Mai discutind cu ea am fost impresionat puternic de un lucru. Era primul om care nu-mi dadea sfaturi nu imi poruncea nimic. Fiinta aia era primul om care se credea … egal cu mine. Toti ceilalti oameni care ma vazusera stind acolo venisera la mine poruncindu-mi cu aere de mari superiori. Evident cind vezi un om in genunchi inaintea ta imediat te simti superior fata de el fiindca tu stai in picioare in vreme ce el sta in genunchi inaintea ta. Insa femeia asta jalnica nu-mi dadea sfaturi si nu ma judeca , ci numai se bucura de visul meu. Mi-a spus ca-i bolnava si mi-a aratat , avea o umflatura ingrozitoare pe burta. Un fel de tumoare uriasa , ceva ca-n filmele de groaza. I-am zis ca n-am primit puteri sa vindec . Dar i-am cerut sa-mi aduca niste apa caci mi-e sete. Mi-a adus o sticluta de apa si dupa ce am baut I-am zis : Femeie sa stii ca mare are sa-ti fie rasplata pentru aceasta apa. Multe pacate iti vor fi sterse inaintea lui Dumnezeu pentru ca eram insetat si mi-ai dat sa beau. Caci eu sint dintre cei trimisi sa judece lumea aceasta. Primita vei fi in imparatia cereasca si vei trai acolo in bucurie caci sa stii ca aceia care sint mici si necajiti in aceasta lume vor fi mari dincolo. Mergi acum in pace. Binecuvintarea mea sa fie asupra ta si Dumnezeu sa te ocroteasca !

Toti oamenii cu care vorbisem ma priveau oarecum ironic , sceptic cu un zimbet asa … adica chiar ai vrea sa credem ca vorbesti … tu … cu Dumnezeu ? Ha , ha ! Hi, hi ! Frumos basmu da nu ne duci tu pe noi de nas chiar asa ! Noi sintem baieti destepti , cititi , cultivati, educati , noi mergem la Biserica , pupam icoane , nu ne pacaleste pe noi chiar

195

asa orice Sectant asa cum esti tu. Degeaba le ziceam ca eu nu-s Sectant ca eu cred ca toate Sectele is bune in felu lor , eu le ziceam ca nu ma bag in obiceiurile sectelor , eu vreau numa piine pentru saraci . Indiferent din ce secta sint oamenii au nevoie de piine . Iar istetii imi ziceau Pai asta-i deja Secta fiindca interpretezi altfel scriptura !

Erau vreo citiva adunati acolo la discutie. Unii mai plecau veneau altii. Era placut sa stam asa noaptea pe strada adunati asa la un fel de Consiliul Trecatorilor pe Acolo. Erau oameni de toate categoriile de le boschetar pina la student , veneau, discutau plecau. Filosofie libera ! Asa ca-n Grecia antica cind se adunau asa pur si simplu oamenii in piata publica si discutau liber despre orice. Isi zice parerea liber si boschetaru si intelectualu si muncitoru. Un fel de universitate stradala unde vii si iti spui parerea despre orice ai chef. Era superb sa vezi cum disparusera barierele sociale si cum discuta studentu la medicina cu cersetoarea de la poarta bisericii , iar boschetarul se contrazicea cu muncitorul beat pe teme filosofice si era straniu sa-i vezi ca amindoi se considerau oameni unul pe altul. Cumva pentru o clipa uitasera cine cu cine discuta. Uitasera ca erau boschetar si intelectual. Imi placea sa vorbesc cu oameni , sa aud parerile lor , sa-mi zic si eu parerile mele . Era superb ne simteam bine cu totii si-am stat la taclale pina pe la ora 4 noaptea cind fiind obosit am hotarit sa inchid Universitatea Filosofica a Trecatorilor pe Acolo. Le-am zis : Baieti imi cer scuze da eu de acuma ma retrag si eu ca-s obosit si vreau sa dorm oleaca. Mi-am asternut paturica pe jos acolo linga poarta Mitropoliei , mi-am pus cartea subt cap m-am invelit cu jumate de patura si-am incercat sa adorm. Da cam nu prea ai cum. E straniu sa fii asa in strada. Auzi pasii trecatorilor pe la citiva centimetri de capul tau , multi trecatori veseli care se intorceau de pe la discoteci si petreceri , le auzi comentariile : Saracu de el in ce hal a ajuns … Fereasca Dumnezeu de asa ceva ! Auzi ciinii cum alearga in jurul tau si speri sa nu te creada comestibil , si mai era un ciine in curtea Mitropoliei care latra chiar linga capul meu. Era frig… tremuram tot si-mi inghetasera picioarele descult. Asta e ! Sint aicea ca sa mor nu ca sa traiesc. O sa ma imbolnavesc si o sa mor aici si atuncea oamenii vor lua cartea din miinile mele si o vor spune intregii lumi… Trebuie neaparat sa mor aicea caci altfel n-are putere cartea mea. M-am chinuit asa vreo citeva ore ghemuit acolo pina cind doua ghionturi in umar ma fac sa ridic capul sa vad ce-i. Cin’ sa fie ? Dracii in uniforme albastre , politaii. - Scoala de aicea ! - Iara politisti ? Da credeam ca m-ati lasat in pace ! Ce mai vreti de la mine ?- Numele ! … Domiciliul !… Mda , sigur ca da …scriitor… Si asa doarme un scriitor

pe jos asa in strada ? - Apoi daca asa e lumea asta in care traim … ce-s de vina eu ? Arta cere sacrificii…- Va rugam sa mergeti de aici nu aveti voie sa dormiti aici. Mergeti in parc pe-o banca.Eram confuz ca omu trezit din patu lui si fara chef sa ma mai cert cu ei. In plus o masina de spalat trotuarele venea chiar spre mine si matura si stropea trotuarul asa ca trebuia sa-i dau voie sa-si faca treaba. M-am dus in parc si m-am intins pe-o banca. Stind asa pe banca vad inaintea mea in iarba o punga cu prajituri , nuci din alea umplute cu crema. Din alea superb de bune. Ma ridic de pe banca si iau punga de prajituri. Ma uit la ele cu atentie si pareau bune adica nu erau murdare de nimic. Imi era asa o pofta sa maninc din prajiturile alea ! Erau bune , foarte bune , cu crema de ciocolata… Da , dar eu fac greva foamei…dar la urma urmei cine va sti ? As putea sa maninc si sa nu spun la nimeni… Fara sa gindesc prea mult fiindu-mi pofta am bagat mina in punga si am luat o prajitura . Am dus prajitura spre gura si am deschis gura sa musc din prajitura … si m-am oprit asa.

196

Un miliard de oameni flaminzi…daca maninc asta nu voi mai putea zice oamenilor ca postesc , nu pot sa mint. Nu … nu pot sa maninc . Nu pot ! Am lasat prajitura din mina si a cazut in iarba. M-am pus pe o banca alaturi si ma uitam ca hipnotizat la prajitura din iarba abia acuma parca realizind ca gata chiar nu mai maninc. Nu mai e filosofie. E lupta.

M-am intors inapoi linga stilpul portii si m-am asezat iarasi in genunchi. Era o zi din aia de vara torida cu soare puternic. O zi din aia cind se topeste asfaltul pe strada de cald ce-i. Stateam acolo linga stilpul ala in plin soare . Ma ardea soarele … si iar mi se facuse sete. Ma uitam cum treceau oamenii pe strada cu sticle de apa in mina . Ma gindeam ca rastignirea e o moarte care vine prin sete. Ca doar de la doua rani in palme nu moare omul. Ci de la sete . Asa se moare pe cruce . Stai asa in arsita soarelui si sa n-ai apa. Ci uite asa mori ti se usuca gura si nu mai poti vorbi si te toropeste caldura. Asa probabil ca s-o fi simtit Mintuitorul. Asa a murit. Catre dupa-amiaza ma lasasem rezemat de stilpul portii si picoteam asa cu ochii inchisi , ca nici nu dormisem noaptea trecuta.

Insa a venit mama pe acolo si mi-a adus apa. I-am cerut sa ma ajute sa primesc o aprobare oficiala sa fac Greva Foamei ca sa pot transmite oamenilor mesajul meu. Am mers mama la primarie , a mers la televiziune , a mers la ziare… Nimeni n-a miscat un deget sa faca ceva. Primaria a bagat-o pe o foarte intortocheata cale birocratica cu cereri , formulare , birouri , functionari , hirtogaraie. Directorul Televiziunii a dat-o afara din biroul lui zicindu-i : Eu am bani destui ! Pe mine nu ma intereseaza de fiul dumitale ! N-are decit sa crape acolo in strada daca-i nebun ! Iesi afara din biroul meu ! La redactiile ziarelor a dat mama citeva texte scrise de mine , poezia , si i-a spus asa reporterul : E foarte frumoasa poezia scrisa de el , e chiar geniala , dar cind incepe cu legile alea … deja nu mai avem ce discuta cu el. Pai daca orice om ar ajunge sa dea legi asa el de capu lui unde s-ar ajunge ? Intelegeti doamna ca nu pot merge sa ii iau un interviu. Fiindca asta ar insemna sa ma duc eu in locul lui la Socola. Am o slujba , am copii de crescut , imi pare rau , dar nu pot.

Disperata mama s-a dus la Mitropolie sa vorbeasca cu cineva. Acolo cind se duce la Sfinta Paraschiva sa vorbeasca cu preotul , acela vrea sa o miruiasca cu untdelemn sfintit , iar mama ii zice : - Ia mina de pe mine ! Copilu meu moare de foame la poarta bisericii tale iar tu vrei sa

ma binecuvintezi ? Dar ce fel de oameni sinteti voi ? Cum poti sa lasi sa moara un om acolo in strada de foame ?

- Dar nu doamna , ca nu sintem noi de vina . Ce treaba avem noi cu el ? Sa vina aicea daca vrea sa discutam.

Vine mama la mine si-mi zice ca uite Parintele Serafim , e de acord sa discute cu mine. Ma duc eu acolo cu cartea ma in mina. Descult , schiopatind ca avem besici dureroase in talpa , si ma duc acolo. Imi fac cruce linga racla Sfintei Paraschiva ca sa nu zica lumea ca nu-s ortodox , si ma duc la Serafimu ce tinea somoiage mari de bani in miini. Acela ia cartea , o rasfoieste grabit zicind :- Frumos , foarte frumos , e o carte minunata. Uite o bucata de piine ! Ia si maninca !- Dar nu pot ca fac Greva Foamei .- Da dar asta e o bucata de piine de la picioarele Sfintei Paraschiva ! Daca tu refuzi sa

primesti bucata asta de piine inseamna sa desconsideri pe Sfinta Paraschiva si inseamna ca ne jignesti credinta noastra !

(atunci nu mi-a trecut prim minte dar ma gindesc acuma cum a putut omu ala sa zica ca bucata aia de piine este de la picioarele Sfintei Paraschiva ? Pai da sfinta Paraschiva nu

197

are picioare ! In rivalitatea dintre doua Biserici care dorindu-si fiecare sa detina trupul Sfintei Paraschiva au gasit solutia si au taiat-o in doua . Picioarele Sfintei Paraschiva sint pe undeva prin Grecia . Asa ca serafimu deja a spus o minciuna fiindca bucata aia de piine nu avea cum sa fie de la Picioarele Sfintei Paraschiva )Dar eu insa am zis altceva . Am aratat catre teancurile de bani de pe masa si le-am zis :- Dar astia ce-i cu ei aicea ? Or fi si astia niste obiecte sfinte ?- Nu nicidecum ! Asta-i lucru dracesc ! Sigur ca da ! Dracesc !- Si ce cauta un lucru dracesc aicea la picioarele Sfintei ?- Astia-s pentru ajutorarea saracilor…- Pentru saracutii de de voi … nu-i asa ? - Domnule , daca nu maninci bucata asta de piine atuncea nu avem ce discuta .Uite asa

mi-a zis mie chiar acuma Sfinta Paraschiva sa-ti dau bucata asta de piine si numai daca o maninci stam de vorba.

- Dar mie mi-a zis insasi Dumnezeu Tatal sa nu maninc , iar Dumnezeu este mult mai mare decit Sfinta Paraschiva. Ce ai vrea sa ma pun impotriva Lui ? Si apoi eu nu cred ca ti-a zis Sfinta tie asa ceva fiindca eu de aicea am plecat cind am inceput sa-mi scriu cartea . Aicea am venit si-am pus mina pe racla Sfintei si atuncea mi s-a poruncit sa scriu aceasta carte. Cum are sa zica Sfinta Paraschiva ceva impotriva lui Dumnezeu ?

- Uite asa mi-a spus mie ! M-am uitat cam urit la dinsul gindindu-ma : ia sa-l pun eu sa puie mina pe racla Sfintei si sa jure ca chiar i-a zis lui Sfinta asa ceva. Ca il paralizeaza acolo pe loc Dumnezeu ! Ca doar cunosc ce putere este acolo , de fiecare data cind am pus mina pe racla Sfintei am simtit ceva de parca m-ar fi fulgerat pe dinauntru. Dar am gindit ca asa a facut Moise asa si-a nimicit acela vrajmasii. Eu nu am voie sa merg pe calea asta caci as fi impotriva lui Hristos. Eu trebuie sa merg inapoi acolo in strada si sa ma chinui acolo pina la sfirsit caci asa este crestinismul. I-am mai zis Serafimului :- Lasa piinea , ca nu mi-e foame acuma am abia doua zile de cind n-am mincat. Hai sa

discutam despre carte. - Nu , nu , nu se poate ! Daca tu nu faci ascultare , atunci nu avem ce discuta .M-am intors inapoi in strada. M-am pus din nou in genunchi. Si-am stat acolo . Spre amiaza arsita se mai potolise caci se adunasera nori mari pe cer. Venea ploaia. Dar eu trebuia sa ramin acolo indifernt daca-i arsita ori ploaie. Daca asa a hotarit Dumnezeu sa deie ploaie atunci Faca-se voia lui ! Eu aici ramin asa dupa cum mi-a poruncit El ! Am infruntat eu politia , acuma doar n-am sa fug de la citiva stropi de ploaie !

A inceput sa ploua torential. Am desfacut patura si m-am imbracat in costumul meu de Sfint . Mi-am acoperit capul cu gluga si am ramas asa acolo in ploaie. Am cautat punga de plastic pe care o luasem de acasa special ca sa imi invelesc cartea. Dar… nu era. Tineam minte foarte clar cum impaturisem punga si o pusesem in buzunar si uite acuma ca nu-i. A disparut din buzunar pur si simplu ! Uite ca respect evanghelia chiar litera cu litera. Da , dar eu ce ma fac acuma ? O sa-mi ude cartea ! Pe cind ma gindeam eu asa nestiind cum sa mai acopar cartea cu hainele mele vine la mine unul dintre cersetorii de la poarta bisericii si-mi da o punga zicind : Uite inveleste-ti cartea , e pacat sa se ude ca totusi e o carte Sfinta . Am luat repede punga si am invelit cartea. Dar ploaia torentiala n-a tinut prea mult s-a linistit repede . Inca nu trecuse apa prin toate hainele .

Indata ce s-a linistit ploaia au venit repede la mine niste tineri zicindu-mi : Da-ne si noua CD-ul acela ! Aveam la mine un CD cu textul cartii pe care voiam sa-l dau la

198

oameni dar toti ma refuzau nimeni nu voia sa-l primeasca , nici pe gratis. Acuma insa vazindu-ma cum stau asa in ploaie au fot probabil impresionati de gestul meu si au devenit curiosi. Ce poate sa scrie oare in cartea aia asa de important incit sa determine pe un om sa stea acolo cu atita incapatinare incit nici o ploaie torentiala nu-l poate alunga ?Pe urma fiindca era ud pe jos nu mai puteam sa stau in genunchi . Trebuia sa stau in picioare ca se usuce patura de pe mine. Fiindca cu asta ma invelesc noaptea. M-am asezat pe o banca. Se lasase iarasi inserarea peste oras. O fata ce trecea pe acolo mi-a facut o poza . Am intrebat-o de ce imi face poza si-a zis ca asa … pentru albumul ei personal… Fiindca nu se uscase acolo ci era inca balta de la ploaie m-am asezat pe o banca de alaturi. M-am intins pe banca si m-am culcat. Auzam oamenii cum ziceau Ia uite la ala doarme cu Biblia sub cap… Dar n-am stat mult ca iar m-au inghiontit politistii. N-ai voie! Pleaca de aici ! M-am gindit si eu ca daca oricum este ud pe jos acolo linga stilpul portii atuncea nu conteaza unde stau si hai sa merg in parc. In parc gasesc o banca uda leoarca , o sterg cu un ziar ce gasisem pe acolo si ma pun sa dorm . Dar ce sa dormi ca era un frig patrunzator incit tremuram tot. Imi era un frig la picioare … ca statusem descult in ploaie si eram ud. Patura era si ea jilava. Nu puteam dormi. Ascultam sunetele orologiului de la Mitropolie care masura ceasurile si ma rugam sa treaca odata noaptea sa vina ziua si sa rasara Soarele sa fie cald din nou , ca nu mai puteam de frig imi clantaneau si dintii in gura . Greu , si incet a trecut noaptea aia , secunda dupa secunda timpul se tiriia lenes … O pasare stranie cinta intr-un copac exact linga mine. Pina acuma nu-mi amintesc sa mai fi auzit asa o pasare. Ori poate oi fi auzit dar n-am bagat de seama . Cinta incontinu dar nu placut ci strident asa ca un fel de tipat crispat de durere si de jale. De parca odata la citeva secunde ar fi omorit-o cineva. (Si acum la doua saptamini de la acele zile inca o aud noaptea cintind pe undeva prin copacii de linga blocul meu . Cinta si acuma .)

Dimineata atit de mult asteptata insa m-a lasat rece. Ploua. Stateam intins pe banca si simteam picaturile de apa rapaind incetisor peste patura care ma invelea. Era o ploaie marunta . Am gindit ca decit sa stau culcat mai bine stau in picioare fiindca ofer o suprafata mai mica de udat si astfel patura o sa primeasca mai putina apa. Eram amortit de frig. Aproape nu mai simteam picioarele. M-am dus linga stilpul portii asa imbracat in costumul meu de Sfint si cu cartea in miini . Stateam asa in picioare picotind de somn. Nu dormisem de doua nopti. M-am asezat acolo jos pe o marginuca de ciment si stateam ghemuit acolo cu carte mea in miini . Ca sa-mi fac curaj cintam in soapta niste cintece din alea Bisericesti , “Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul” , si “Doamne tu esti nadejdea mea”. Mai treceau oameni si ma intrebau si trebuia iarasi sa le vorbesc si sa le tin discursuri zicind ca sint aici ca sa cer o lege pentru saraci. Afara ploua marunt si nu parea ca are de gind sa se opreasca. Era zi de sarbatoare . Sfintu Constantin. Eu nu-s de acord cu Sfintu Constantin. Acela nu se poate numi Sfint. De aia ma aflu eu aici si de aia tremur aicea in ploaie ca sa arat oamenilor ce inseamna un Sfint. Nu imparati si regi si Mari Ierarhi care au trait o viata de huzur si desfatari. Ci uite asta inseamna sa fii Sfint. Pe mine Biserica n-are poate ca sa ma declare niciodata Sfint. Dar nu eu umblu sa cistig aprobarea Bisericii ci pe aceea a lui Dumnezeu. Daca vrei sa fii Sfint inaintea lui Dumnezeu apoi asta trebuie sa faci. Sa ai parte de batjocura pe nedrept a oamenilor , trebuie sa suferi pentru dreptate si trebuie sa te chinui ca sa arati lumii un adevar . Dar nu sa te chinui aiurea din habotnicie ci pentru ceva clar si precis. Vreau o lege pentru saraci ! De aia ma aflu aicea ! Nu sint aicea fiindca am innebunit eu acuma si m-a apucat asa o criza de nebunie. Ci ma aflu aici pentru ca prin gestul acesta al meu sa-mi cistig o putere

199

spirituala de a cere oamenilor aceasta lege. Eram hotarit sa stau acolo cit ma vor tine puterile , pina cind ma voi prabusi cu totul si pina cind imi va inchide ochii Dumnezeu.

Lumea imi dadea bani si mincare. Unii nu intelegeau ca eu nu vreau nimic si imi lasau banii pe genunchi iar eu aruncam banii pe strada cit mai departe de mine. Altii se suparau cind vedeau ca arunc pe strada cu banii si mincarea ce-mi dadusera ei , si-mi ziceau ca-s un nesimtit care nu merita sa primeasca nimic! Acestia erau aceia care treceau repede pe linga mine aruncindu-mi un ban ,dar fara sa aiba timp sa stea la discutii.

La un moment dat cineva da unui cersetor un sandwich cu salam si acela se intimpla ca il scapa jos . Se rostogolesc felioarele de salam si poposesc chiar in fata mea cam la un metru de mine. Stau eu acolo … stau … ma tot uit la felioarele alea de salam… si imi lasau gura apa. Incepusem sa simt mirosul salamului . E innebunitor sa stai asa flamind si sa te holbezi la citeva felioare de salam . Vine un ciine. Iar eu ma bucur ca uite are sa manince felioarele alea si am sa scap sa nu le mai vad inaintea mea. Catelul vine le miroase … Apoi se uita tinta drept la mine. Da din coada bucuros … si pleaca mai departe. Fara sa manince salamul ! Ce nervi m-au apucat ! Fir-ai tu sa fii de javra ! , ii ziceam eu in gind. Nu-ti place salamul ? Te pomenesti ca vrei pastrama , nu-i asa ? Un miliard de oameni din aceasta lume sint malnutriti si crapa de foame dar ciinii maidanezi din centrul Iasului fac mofturi cind vad o bucatica de salam ! Asta-i rezultatul mentalitatii omenesti ca “Mai degraba hranesti un ciine decit sa faci bine unui om !”

Nu mai stiu cit am stat acolo ca n-aveam ceas . Politistii comunitari ce patrulau pe acolo ma cunosteau si trecusera de multe ori pe linga mine dar fara sa-mi mai zica nimic. Dar deodata apar alti politisti si-mi zic scurt : - Hai de-aici !- Nu ca eu nu plec …- Hai ca nu stam la discutii… Haide…Pusesera mina pe mine si ma trageau dupa ei fiindca eram in picioare. M-am lasat imediat in genunchi acolo unde eram tinind cartea pe piept si zicindu-le : Nu ! Nu plec de aici ! Nu aveau masina acolo fiindca fiind sarbatoare era inchisa circulatia pe strada din fata Mitropoliei. Asa ca trebuiau sa ma duca pe sus o distanta cam lunga de vreo 200 metri. Eu am ramas asa in pozitia in care eram adica in genunchi tinind strins cartea la piept. Cind ma ridicau de jos tineam picioarele strinse subt mine incit ma duceau asa ca pe o statuie a unui om in genunchi tinindu-si cartea sa pe piept. De fiecare data asa m-au luat politistii ca pe o statuie . Ma mai lasau jos sa se mai odihneasca , ma mai tiriiau pe jos ca le era greu sa ma duca … Cu greu am ajuns pina la masina. Ce de-a injuraturi impotriva lui Hristos si a lui Dumnezeu am auzit de la politisti nici macar nu vreau sa mai scriu. Ce ura cumplita aveau impotriva mea ! Imi zicea politistu :- Uai ! Eu nu pot sa va sufar pe voi preotii ! Sinteti niste haite scirnave care mincati si

de pe viu si de pe mort ! Niste boaite spurcate asta sinteti !Eu am tacut si l-am lasat sa zica ce vrea. Iesisera din masina si se sfatuiau unde sa ma duca. Unu zicea sa ma duca undeva departe pe la Bucium sa ma lase pe acolo ca sa nu mai pot ajunge azi inapoi. Altu insa a zis ca mai bine sa ma duca acasa . M-au dus acasa dar de data asta m-au dus pina sus la apartament. Acolo intilnindu-se cu mama au devenit mai politicosi si i-au zis :- Doamna nu-i vina noastra . Noi nu ne-am facut decit datoria. Am primit un telefon

“de sus” si-am primit ordin clar : Sa dispara omul acela de acolo urgent ! Nu-i treaba

200

mea sa stiu de ce , eu asa am primit ordin. Intelegeti si dumneavoastra ! O fi azi sarbatoare mare la Mitropolie si cine stie cui i s-o fi pus pata pe el si ce telefoane a dat , dar ordinul a fost : Urgent !

- Urgent , neurgent sa stii ca eu tot ma intorc inapoi acolo. Am si eu datoria mea.- Omule intelege. Azi nu ai ce cauta acolo . Miine fa ce vrei dar azi stai acasa !- Adica miine am voie sa stau acolo ?- Treaba ta faci miine . Treaba mea este sa nu fii azi acolo. Aicea trebuia sa admit ca am cam … cedat oleaca . M-am lasat convins , nu de frica sau fiindca ar fi avut dreptate politistul ci fiindca … voiam sa ma pun in pat si sa dorm. De doua nopti nu mai dormisem , de trei zile nu mincasem si eram complet amortit de frig. Ideea de a sta in pat la caldurica invelit cu plapuma si de a dormi ma atragea extrem de puternic. Fiindca eram constient ca daca nu dorm atunci nu mai dureaza mult si cad. Si voiam sa mai pot sta o vreme ca sa afle macar citiva oameni de mine si de cartea mea. Asa ca am cedat si-am zis :- Bine o sa stau azi acasa si o sa vin miine.A plecat politistul si nici nu apuc bine sa ma bag in pat ca ma pomenesc cu musafiri , venisera Martorii lui Iehova. Eu m-am bucurat fiindca chiar voiam eu sa discut ceva cu ei ca sa-mi clarific anumite aspecte. Voiam sa discut controversa asta Pavel-Iisus sa discut aspectele cu Marta si Maria , pilda corbilor , pilda samariteanului , pilda muncitorilor , adica toate aspectele astea care imi intaresc mie Legea Existentei. Iar ei ca nu si nu si nu nimic nu-i bun din ce zic eu. Incit m-am suparat si le-am zis Ce tot atita Nu ? Voi nu vedeti chiar in cartile voastre pozele alea cu copii flaminzi de prin Africa ? Ce facem ii lasam sa moara de foame ? Iar ei baga textu oficial iehovist zicind ca :- Saracia si foamea lumii este opera lui Satan .- Ba nicidecum ! Nu-i opera lui Satan ci este opera nesimtirii si indiferentei voastre !

De ce nu vreti sa facem ceva ca sa-i ajutam ? - Aceste lucruri se vor sfirsi doar atunci cind Iehova are sa vina din cer si il va alunga

pe Satan din lume.- Si asteptam sa vie Iehova din cer ca sa le deie de mincare la copiii aia ?- Da ! Asteptam !- Ei bine uite ca Iehova m-a trimis pe mine sa ma lupt cu Satan si sa-l inving si sa dam

oamenilor Dreptul la Viata.- Nu-i adevarat , nu te-a trimis nimeni. Nu esti tu nici un prooroc.- Ba da ! Sint !- Ba nu esti ! Ia arata in Biblie sa vedem ce zice Isaia despre proorocul bilbiit.Ii arat eu exact textul in Biblie iar el zice :- Din contextul in care vorbeste acolo Isaia nu reiese ca va fi un prooroc .- Daca tii neaparat sa interpretezi cu rea-vointa atuncea poti intelege orice din orice.

Dar eu iti spun ca chiar daca n-as fi prooroc , tot este drept gestul meu inaintea lui Iehova caci voi face bine oamenilor. Este un lucru bun sa faci bine oamenilor.

- Nu ! Daca nu esti prooroc atuncea esti impostor si nu trebuie sa te creada nimeni !- Mai omule tu nu intelegi un lucru ? Prooroc sau neprooroc sint om si maninc piine si

am nevoie de aceasta piine ca sa traiesc ! Eu imi cer dreptul la o piine pe zi ! Imi cer dreptul la viata ! Pentru mine si pentru toti oamenii acestei lumi ! Vreau ca acei copii schilozi si subtiratici din pozele alea sa primeasca cite o piine pe zi ! Ce-ti trebuie

201

atitea texte si interpretari de scripturi ca sa stii ca oamenii aceia au nevoie de ajutor ? Filosofati de mii de ani din scripturi si din cauza voastra lumea a ramas tot o mizerie. Iar cind vine unul care vrea sa faca ceva bun pe lumea asta il criticati si-l darimati . Eu daca nu m-as crede prooroc n-as putea face toate faptele astea pe care le fac.

- Dar tu nu intelegi ca n-ai voie sa te dai drept trimis al lui Dumnezeu ? Chiar daca lupti pentru o cauza dreapta tot nu ai voie sa te declari prooroc daca nu esti !

- Dar eu cred ca sint ! Daca n-as crede atunci n-as face ceea ce fac! Si Pavel la fel a zis: Am crezut si de aceea am vorbit ! La fel si eu : Cred si de aceea vorbesc !

- Nu , nu , nu vrei sa intelegi . Nu esti tu trimisul lui Iehova , nu vorbesti cu Iisus ci totul este doar imaginatia ta . Daca nu intelegi asta atunci n-are rost sa mai discutam.

- Niciodata ! N-am sa ma lepad niciodata de credinta mea ! Cit voi trai voi crede acest lucru si niciodata nu mi-l va lua nimeni ! Nu voi admite ca-i doar imaginatie ceea ce am scris eu in aceasta carte doar asa de dragu de a ma intelege cu oamenii. Este adevarat ceea ce am scris in aceasta carte. Spre deosebire de tine eu stiu o gramada de lucruri despre Dumnezeu care nu sint scrise nici in Biblie si in nici o alta carte din aceasta lume. Stiu lucruri pe care nici o minte omeneasca nu le cunoaste. Tu te dai profesor si consideri ca stii mai mult decit mine si vii sa ma inveti pe mine religie dar ce stii tu in plus fata de mine ? Nu aceeasi Biblie am citit amindoi ? De ce tu crezi ca ai priceput Biblia si eu nu am priceput-o ? Esti tu mai destept ca mine ? Tu ai citit cartea mea ? Nu ! Cum poti tu sa ma judeci fara sa stii ce am scris ? Iar daca vei citi cartea vei afla ca aceasta cuprinde abia 1 % din cunoasterea mea despre Dumnezeu. Cum poti tu sa ma judeci daca nu cunosti cele 99 % care au ramas nescrise ? Eu am vazut pe Iehova ! Daca El a vrut sa mi se arate mie si sa-mi vorbeasca atuncea nu poti tu sa-i interzici lui Iehova sa faca acest lucru. Dumnezeu face ce vrea el !

- Gresesti ! Iehova nu face orice ci numai ceea ce este scris in Biblie. Iar in Biblie scrie ca nu va mai vorbi oamenilor pina la venirea sa.

- Ei , da ! Cum sa nu ! Are sa-i porunceasca o carte lui Dumnezeu ce sa faca ! Dumnezeu poate sa respecte sau poate sa nu respecte Scripturile fiindca El e Stapin si poate sa faca ce vrea. Daca El se razgindeste cine il poate opri ?

- Dumnezeu nu se razgindeste ! - Desigur ca nu ! Dar daca ar avea El chef ar putea oricind sa se razgindeasca fiindca

nu-i nimeni care sa-i impuna Lui ce trebuie sa faca.Au plecat foarte suparati ca nu ne putem intelege deloc.

M-am spalat si m-am bagat in pat. Ce fericire sublima poate fi sa stai intr-un pat ! E cald si bine si liniste …- Oliver ! Nu maninci ceva ? Haide uite macar bea o limonada ! Sa-ti fac niste

cartofiori prajiti ? Cu mamaliguta … si omleta …- Nu , mama , lasa-ma in pace , ca nu maninc nimic …- Haide numai putin … Am mai meditat oleaca la situatie si am gindit ca hai totusi sa maninc ca sa am putere sa continui protestul meu. La urma urmei important e sa stau acolo si sa vorbesc cu oamenii asta conteaza ca de murit acolo nu prea se poate. N-ai cum sa mori fiindca in clipa in care ai cazut te ia salvarea. Deci logica gestului meu este in primul rind sa vorbesc cu oamenii. Imi facusem vreo citiva prieteni care mai veneau pe acolo si mai stateam la taclale. Prin urmare in seara aceea am mincat oleaca.

202

A doua zi dimineata m-am dus din nou in fata Mitropoliei. Intimplarea face sa ma intilnesc pe drum cu preotul cel bun. Unul din putinii oameni care au citit complet cartea mea . Poate chiar singurul om. Doar calugaru de la manastire daca o mai fi citit si preotul asta. Altii nu mai stiu sa fi citit. Iar preotu acesta imi zice :- Ai in cartea ta multe lucruri bune , chiar cu sclipiri de genialitate uneori. E cam utopic

ce scrii, dar daca noi am face ce spui tu in cartea ta ar fi un mic rai pe pamint . Desigur ca nu sint de acord chiar cu tot ce ai scris.

- Nici nu am pretentia ca tot ce am scris e perfect. Sint om si este omeneste a gresi. Cartea mea are multe lucruri gresite . Dar are si citeva lucruri bune pe care le consider aproape perfecte si pe care ma lupt sa le duc inainte. Fiecare om este liber sa aleaga ce vrea din cartea mea , sa aleaga ce este bun de ceea ce este rau ca doar de aia avem cap pe umeri. Insa trebuie sa-mi spun cumva gindurile ca sa le stie oamenii.

- Si tu crezi ca asa descult ai sa reusesti tu sa faci ceva ?- Apoi daca asa a zis Hristos la apostoli sa mearga descult ce sa fac ? Nu asa scrie ?- Da scrie … dar vezi tu … scrie si sa-si taie mina omu daca pacatuieste… si doar nu o

sa ne taiem de acuma miinile fiindca pacatuim. Trebuie sa ai oleaca de discernamint nu sa interpretezi chiar asa la propriu.

Mda , alaturi de noi era parcata masinuta de lux a preotului … si asa in sinea mea ma gindeam … tare convenabil discernamintu asta… Adica preotu cunoaste invatatura Hristosului , da dar … pe diverse scuze inventate de inteligenta noastra noi facem tocmai invers fata de invatatura lui Hristos. In loc sa mergem descult noi mergem sa propovadum Crestinismul de la volanul vreunui Mercedes. Ca-s alte timpuri acuma … Hristos a murit pe cruce iara discipolii lui Hristos stau comfortabil la volanul masinutei ca le-o fi tare greu Sfintiilor Lor sa mearga de acasa si pina la Biserica cu tramvaiu ! Culmea este ca daca cineva chiar vrea sa respecte Evanghelia asa ca la carte atuncea Preotul se straduie sa-l opreasca zicind ca nu-i bun ce face el. Nu-i bine sa respecti Evanghelia chiar asa de mult. Fiindca i-e frica sa nu vada lumea pe un om respectind scriptura chiar ca la carte. Unu merge descult … iar altu cu masinuta de lux … ce va gindi omul ? Care-i oare adevaratul ortodox ? Cel care se plimba cu masinuta luxoasa este denumit de lume Sfintia Ta in vreme ce eu cel care merg descult sint denumit schizofreinic! Voi mai stiti oare ce inseamna Sfintenia ?

Cineva mi-a dat o carte cu parintele Cleopa . Multe lucruri sint bune . Dar la un moment dat tine o predica despre avere. Zice scurt in 3 rinduri despre saracia absoluta la care ne indeamna Hristos … dupa care zice : Da , dar … Avraam , Iov , Solomon , si doua pagini ii ridica in slavi pe acestia aratind ce bogatii enorme au avut Sfintii. Apoi daca aceia sint oameni Sfinti ce sa ne mai miram ca preotii au averi si bogatii nemasurate si nici macar nu li-e rusine de oameni. Adica Sfintii in viziunea ortodoxilor is asa niste bogatani cu haremuri de 1000 neveste … Solomon avea o mie de neveste si bogatii fara numar ... Este acela un om Sfint ? Urmind exemplul lui Solomon , un Papa de la Roma a avut o gramada de concubine cu care facuse o gramada de copii… Si acel Papa se credea drept-credincios si om Sfint . Dar Hristosul ce zice ? Mai usor va trece camila prin urechile acului decit bogatul in imparatia cerurilor… Da cine sa-l mai auda ? Hristos a zis ceva , si-a dat viata pentru vorbele sale iar acuma preotii crestini ne predica exact invers fata de Hristos. Ne predica religia evreilor !

Uite in cartea lu Cleopa. Ca nu vorbesc eu de la mine ci el insusi asa scrie. Zice scurt in 3 rinduri despre saracie si pe urma 2 pagini se straduie sa intoarca invers vorbele

203

Hristosului. Iar asta nu-i doar la Cleopa ci toate Sectele Crestine fac magaria asta. Toti se straduie sa stoarca cit mai multi bani din crestinism. Ca-i iehovist ca-i ortodox tot excroci sint cu totii. Bani , Bani si iara Bani !( Scriam aceste rinduri si … a sunat cineva la usa… Era postasul. Mi-a venit o amenda… M-au acuzat de cersetorie ! Si trebuie sa platesc o gramada de bani ! Adica eu nu cistig bani din propovaduirea crestinismului ci dimpotriva, eu trebuie sa dau bani din buzunarul meu pentru crima de neiertat de a fi spus oamenilor vorbele Hristosului ! Daca n-ai aprobare oficiala si autorizatie de la guvern atunci esti ca in Roma antica . Crestin ilegal ! Te omoara pur si simplu ! Eu n-am nici de mincare si ei vor sa platesc amenda ! Pentru ce m-au acuzat daca eu nu am luat nici o moneda de la nimeni ? Ba inca dimpotriva orice ban de-al meu am dat de la mine ! Din banii mei de micare eu am facut carti si CD-uri pe care le-am dat pe gratis la oameni. Nici macar pe ascuns n-am luat vreun ban de la cineva daramite pe strada. Iar acuma ma acuza politia ca as fi primit bani de la oameni ! )

Am mers inapoi in fata Mitropoliei si imediat au aparut alti politisti , au chemat imediat masina si m-au luat iarasi de acolo pe sus , scena repetindu-se cu aceleasi vorbe grosolane si aceeasi brutalitate. Mai trebuie amintit ca m-au amenintat ca ma duc la Holboca si ma lasa pe un cimp undeva departe. Iar paznicul Mitropoliei le-a zis sa nu ma duca la Holboca ca-i prea aproape de Iasi ci ii sfatuia sa ma duca undeva departe spre Vaslui ca sa nu ma mai pot intoarce. Am mai aflat si din alte surse ca intr-adevar asa se procedeaza neoficial cu boschetarii care cersesc. Ii duce undeva departe ii lasa pe cimp si foarte greu mai ajung inapoi in oras. Dupa asa o aventura isi invata lectia si nu mai vin la cersit in centrul orasului. Desigur ca-i ilegal si inuman, dar cum boschetarii nu-si permit sa plateasca un avocat ei nu au nici o aparare din partea legii. Politia face ce vrea cu ei.

Politistii m-au dus undeva in spate intr-un garaj al lor si au chemat Salvarea. Voiau sa ma duca la Socola sa ma interneze fortat. Au asteptat insa vreo trei ore dar Salvarea n-a venit. De ce ? Nu se stie… Poate…o fi avut vreun accident pe drum…

Politistii erau foarte nervosi ca nu mai vine Salvarea si ca trebuie sa stea atita cu mine. Au vrut sa-mi ia cartea ca sa nu mai am cu ce veni . Le-am zis ca mai am una. Au vrut sa ma lege de-o banca , dar pe urma s-au gindit ca mai bine ma lasa sa ma duc in fata Mitropoliei ca le-am promis ca nu plec nicaieri si cind vine Salvarea o sa ma ia de acolo.

M-am dus iar acolo si iar m-am pus in genunchi. A venit un baiat ortodox si am vorbit mult cu el. Era cam habotnic , dar totusi era foarte credincios. Voia sa devina calugar. Ma trimitea pe la tot felu de duhovnici celebri si ma sfatuia sa fac tot felu de ritualuri. Ma trimitea sa merg sa ma inchin la moastele Sfintei Paraschiva iar eu ii ziceam ca n-are rost fiindca ingerul Sfintei a plecat de acolo si sta aicea la poarta alaturi de mine. Iar el ca nu si nu si nu , ca neaparat trebuie sa fiu ortodox si nu altceva ! Dar pe cind vorbeam noi nus ce l-a apucat asa deodata asa o emotie de aproape ca-i venea sa plinga si atunci mi-a zis : Daca ai inceput o lupta atunci nu te opri ! Du-o pina la capat ! Si atunci am inteles ca nu el vorbise in acele clipe ci Duhul lui Dumnezeu imi vorbise prin el. Caci nu avea nici o logica sa zica el asa ceva .

Intr-adevar se cam flescaise gestul meu eroic fiindca le ziceam la oameni ca eu fac Greva Foamei de 4 zile si nu am mai mincat de ieri. De mintit insa n-am mintit pe nimeni ci le-am zis la toti ca am mincat ceva in ziua a treia a protestului meu . Adica desi gestul meu era teoretic fanatic insa practic n-am fost nici eu chiar ca la carte. Dovedind astfel ca am si eu discernamint nu-s complet nebun. Insa zilele urmatoare n-am mai

204

mincat nimic , vreme de 4 zile n-am mai pus deloc gura pe mincare. Culmea aste ca incepusem sa ma simt bine fara micare . Dupa 4 zile nu-mi mai era foame deloc.

Desi nu prea m-am inteles cu baiatul acela ortodox totusi m-a aprovizionat din belsug cu cele trebuitoare credintei. Mi-a adus icoane frumoase pe care le-am pus in carte , mi-a adus in fiecare zi aghiazma , si lucrul cel mai important mi-a dat o cruce mare de lemn pe care o purta el atirnata de git pe subt haine. Acuma eu nu sint habotnic mistic sa cred in puterile magice ale unei bucatele de lemn , dar totusi aceasta cruce mi-a dat putere si curaj sa imi continui lupta simtind cumva ca am primit si eu de purtat o parte mica din crucea lui Hristos. Dupa o vreme baiatul acela n-a mai vrut sa-mi aduca aghiazma pentru ca duhovnicul sau i-a interzis zicind ca : Sectarii n-au voie sa bea agheazma ! Era buna agheazma aia tinea de sete , beam multa cam un litru jumate pe zi.

Eu nu pricep de ce sint oare eu considerat Sectar ? Eu am venit la Sfinta Biserica si m-am pus in genunchi linga usa Sfintei Biserici . Dar in citeva secunde au navalit politistii peste mine cu binecuvintarea preotilor si m-au dat afara din curtea Bisericii. Cu ce drept e alungat un om din curtea unei Biserici ? M-a luat politia de miini si de picioare si m-a aruncat afara din curtea “Sfintei” Biserici. Asta ca sa se implineasca vorbele Hristosului : Au sa va dea afara din sinagogi Ioan 16.2 Adica trimite Dumnezeu pe un om sa vorbeasca Bisericii Crestine iara dinsii nu numai ca nu-l asculta ci pune mina pe dinsul il apuca de miini si de picioare si-l arunca in strada. Apoi asa crestini sinteti voi ?

Nu reuseam sa ma inteleg cu baiatul acela fiindca eu ma consideram deja un Sfint iar el zicea ca-i mare pacat mindria sa te declari tu insuti Sfint. Iar eu ii ziceam : Dar ce pacat mai am eu acuma ? M-am lepadat de toate pacatele. Uite nici casa nu mai am nici bani , nici nu mai manic nimica , stau aicea in genunchi si ma rog toata ziua , ma iau politistii si ma tiriie pe strazi de nevinovat …ce pacat mai am eu acuma ? Tu nu vezi ca m-am lepadat de toate pacatele lumii ? Si chiar daca am mai avut pacate inainte sa stii ca prin gestul meu de acum mi se vor sterge toate pacatele vietii mele. Asa ca de ce sa nu ma cred un Sfint daca sint ? De ce ma trimiti la duhovnic ? Ce a vazut vreodata vreun duhovnic pe Dumnezeu Tatal ? Nu , nimeni nu l-a vazut. De aia eu sint mai mare decit toti duhovnicii fiindca eu am vazut pe Dumnezeu Tatal. De la vorbele astea baiatul acela nu ma putea suferi. Cu toate ca ii placea gestul meu de a sta acolo in genunchi totusi nu putea suferi aceasta mindrie a mea . Dar daca este adevarat ce vreti sa fac ? Vreti sa mint ca sa va fac voua pe plac ? Nu ! Eu nu mint ! Asta gindesc, asta cred, atunci asta spun !

A mai trecut si-o fata ortodoxa , erau elevi pe la vreo scoala de religie de pe acolo si a inceput si aia sa ma critice zicindu-mi ca de ce-s asa de murdar si neingrijit ? Hristos n-a zis niciodata ca oamenii trebuie sa stea murdari. Eu i-am raspuns ca asa-i, dar daca stau in strada si dorm pe jos n-am cum sa fiu altfel. Oricum nici Hristos nu prea se grabea asa de tare la spalat. Si ma mai critica fata aceea ca nu-s smerit ca judec pe altii si ca nu ascult de duhovnicii bisericii . Am intrebat-o si eu : De ce-mi zici mie ca nu sint smerit ? Eu stau aici in genunchi in fata tuturor oamenilor . Din vorbe poate ca sint mindru dar smerenia mea se vede prin faptele mele. Dumnezeu pretuieste mai mult fapta decit vorba. Sint oare mai smeriti duhovnicii bisericii care din vorbe se declara smeriti dar cu fapta ei pun pe toti oamenii sa stea in genunchi inaintea lor, sa le pupe mina, si sa le dea bani ? Sint oare faptele lor o dovada de smerenie ?

Iar o batrinica ce asista si ea la discutie i-a zis : Mai da tu cum il judeci pe omu asta ? Tu nu te uiti oleaca la tine ? Nu vezi ca umbli cu burta goala , ce asa se imbraca o

205

fata ortodoxa si credincioasa ? Eu il vad pe omu asta ca sta aicea in genunchi de atitea zile iar voi veniti si va dati mari religiosi . Mergi acasa si te imbraca cuviincios si dupa aia sa vii aicea sa dai lectii altora .

Ma gindesc si eu …is chiar culmea oamenii astia cu smerenia lor. Toti sint mindri de crapa dar pe mine ma invata sa fiu smerit. Apoi eu ma intreb … ca pozitie sociala eu sint un nimeni , ca bani sint un sarac , cind vorbesc cu un om eu nu-mi dau aere de superior. Insa cind un religios oficial imi vorbeste mie, preot , calugar sau chiar elev de scoala teologica , acesta incearca sa se impuna asupra mea. Bagind porunca smereniei in fata incearca sa ma smereasca incit sa ascult de dinsul. Inca de mici copii astia invata in scoala cum sa supuna pe alti oameni . Cei mai crinceni si mai dusmanosi judecatori ai mei au fost niste tineri elevi ai unei scoli teologice ortodoxe de pe acolo care mergeau ori ieseau de la scoala. Fete , baieti de vreo 15-16 ani veneau si ma criticau cu-n tupeu de zici ca ei erau sfintii sfintilor de parca ei erau atoatestiutori si perfectiunea intruchipata. Ei erau vajnicii aparatori ai Dreptei Credinte ! Sa alungam Sectarul de la poarta Bisericii ! Venisera odata mai multi si isi bateau joc de mine rizind si zicindu-mi : - Uai ! Tu l-ai vazut pe Hristos , uai ? Mergi si cumpara-ti un sampon anti-matreata ,

hai ca-ti dau eu bani . Ca esti murdar, li-e scirba oamenilor sa se uite la tine ! Spala-te uai poate ai sa-l vezi pe Hristos mai luminos !

Multe ocari mai ziceau la adresa mea. Insa ciudat era ca nu ma suparau deloc jignirile lor ci dimpotriva eu ma bucuram de batjocura ce-mi faceau. Eu ii priveam si zimbeam linisit catre ei . Fiindca prin batjocura lor ei aratau cit de proasta este educatia ce primesc in institutul ala al lor de religie. Aratau cit de prosti sint profesorii lor duhovnicii care ii indeamna sa se poarte asa , cit de prosti sint parintii lor care i-au educat in felul acesta.

Preotii vor zice ca nu-i adevarat , nu educam noi oamenii asa ! Cum nu ? Acei copii erau elevii unui faimos seminar teologic ! Unde preotii ii invata sa dusmaneasca pe Sectari zicindu-le ca Sectarii sint dusmanii lui Dumnezeu ! Numai noi ortodoxii sintem drepti ! Toate celelalte Secte sint de la Diavol ! La fel zice si Iehovistul ca doar Iehovistii sint drepti si toti ceilalti sint religiile Diavolului ! Uite asa de mici ne educa Sfintii Parinti sa ne dusmanim unii cu altii. Imi zicea preotul cel bun ( care poate n-o fi asa bun dar asa i-a ramas numele ) ca iehovistii sint periculosi si ca au un compotrament deviant. Zicea ca acuma recent un Martor al lui Iehova a omorit un preot ortodox . Mda…dar oare staretu ortodox de la Tanacu care a omorit pe o maicuta in manastire aia ce-i ? Nu tot comportament deviant ? De ce nu vezi si birna din ochiu tau ?

Oare nu zice Hristos sa ne iubim dusmanii ? De ce voi predicati ura ? Daca spuneti ca Iehovistii sint Dusmanii vostri … atunci … de ce nu-i iubiti ?

Pe mine nu ma pot atinge batjocorile nimanui , eu imi cunosc valoarea mea. Cine ma batjocoreste pe mine loveste cu pumnii intr-o stinca. Cine ride de mine se acopera pe el insusi de rusine inaintea lui Dumnezeu. Pe cit de mare va fi batjocura si prigonirea lumii impotriva mea , pe atit de mare va fi pretuirea lui Dumnezeu pentru mine. Cind veti veni la Judecata de Apoi ma veti vedea si pe mine stind alaturi de Hristos. Iara cei ce vor fi ris pe nedrept de mine se vor inspaiminta si-mi vor zice : Iarta-ne Sfinte Oliver ca n-am crezut ca esti Sfint si ca te-am batjocorit . Iar eu le voi zice : Nu doar ca va iert ci eu chiar va multumesc fiindca daca nu erati voi ca sa ma batjocoriti atuncea eu n-as fi devenit niciodata Sfint. Insultele si batjocura voastra sint acelea care m-au innaltat. Dar daca eu va iert ca ati ris de mine eu nu va pot ierta daca n-ati urmat invatatura mea de a face bine lumii. Daca nu aveti fapte bune atuncea nu exista nici o iertare. Unde vi-s faptele voastre

206

bune ? Si-mi vor zice atunci Iata am ajutat pe citiva oameni ! Am devenit Mari Ierarhi si am construit azile si case pentru o mie de saraci ! In plus am fost oameni cumsecade si nu am pacatuit cu nimic. Eu ii voi spune atunci : Da , ai ajutat o mie de necajiti si ai fost politicos si cuviincios , dar ai lasat pe un miliard de saraci sa moara de foame ! Degeaba ai ajutat citiva oameni daca ai abandonat o lume intreaga. Ai o mie de fapte bune dar ai un miliard de pacate ! Imi pare rau dar mergi in iad oricit de bun si cumsecade ai fost tu. Pe linga acela va veni si un pacatos despre care Diavolul va marturisi ca a fost un tilhar si un criminal , un pervers si-un desfrinat. Toate cele rele le va pune Diavolul pe Balanta Judecatii. Dar daca acel om a luptat pentru Legea Existentei atuncea un miliard de suflete vor cere lui Dumnezeu iertare pentru acel om. O singura fapta buna pentru intreaga lume va cintari mai mult decit o mie de pacate. Astfel pacatosul se va mintui iar fariseul nu.

Cind Hristos zice ca Ioan Botezatorul este cel mai mic din imparatia cerurilor el zice ca neprihanirea este nesemnificativa. Numai faptele bune sint mintuitoare.Revenind la povestea strazii imi mai amintesc si urmatoarea discutie : - Auzi da nu-mi dai mie cartea aia ? zice unu dintre elevii aia ortodoxi ce rideau de

mine. Hai ca o cumpar ! Cit vrei pe ea ?- Costa cam vreo 400-500 da nu pot sa ti-o dau pe asta. Daca vrei iti pot face alta la fel.- Nu ! Eu o vreau chiar pe asta !- Da de ce iti trebuie tie neaparat asta ?- Ca sa-i dau foc nu de altceva ! Sa fac un bine lumii ! Uite iti dau 500 vrei ? Se merita

sa dau banii astia sa dau foc la prostia ta de carte! Fac o fapta buna inaintea lui Dumnezeu !

- Da ai citit ceva din cartea asta de vrei sa-i dai foc ? Stii macar ce scrie ? - Nu uai da eu nici n-am nevoie sa citesc. Numai cit ma uit la tine si mi-e destul ca sa

stiu ce prostii scrii in cartea ta. Tu vrei sa te dai drept Hristos. Vrei sa amagesti lumea. Nu ne trebuie cartea ta. N-avem nevoie de alta carte. Avem Biblia ! Ce ne mai trebuie alta carte ? Pe bune uite chiar iti dau banii , dai cartea ?

- Degeaba arzi cartea ca am dat textu electronic la o gramada de oameni . S-a imprastiat pe internet de la unu la altu. O poti arde dar n-o poti distruge.

- Nu conteaza da-o ncoa s-o ardem macar asa pentru placerea noasta .- Ei lasa , nu mai arde tu cartea , ca eu n-am muncit doi ani pentru placerea ta.- Lasa-l in pace intervine altul. Hai mai bine sa mergem la o bere .Tocmai fusese un concert la Mitropolie in care baietii cintasera muzica ortodoxa si acuma tocmai iesisera de la concertul bisericesc. Iata deci cam ce fel de oameni cinta in biserici. Iata viitorii nostri preoti si duhovnici. Dupa ce au cintat ingereste asa cum bine stim ca-i muzica bisericeasca iata cu ce suflet plin de ura si dusmanie ies ingerii din biserica si dupa ce batjocoresc pe un amarit flamind si descult ce sta in genunchi la poarta bisericii, se duc fuguta la bere ca li-e sete. Niste oameni care de mici invata sa dusmaneasca pe altii si sa interzica oamenilor orice este in afara autoritatii lor .

Stai sa vezi ca acestia is numai aceia mici ! Aia mari insa … preotii si calugarii nici macar nu se uitau la mine. Ei erau deja Sfintiile Lor… nici macar nu-si coborau privirile spre mine… eu eram doar un gunoi de pe jos de pe strada … treceau eleganti si rafinati cu asa un aer de siguranta si superioritate… de parca eu nici macar n-as fi existat. Adica cum mai ? Moare un om de foame la poarta Bisericii tale iara tu nici macar nu te uiti la dinsul ? Apoi ce fel de crestini sinteti voi ? Unde-i mila crestina ? Unde-i iubirea aproapelului ? Apoi voi trebuia sa fiti invatatorii iubirii si iertarii ! Ati facut facultate de

207

iubire de oameni ! Sinteti cei mai iubitori dintre paminteni ! Aveti diplome care va atesta calitatea de iubitori de oameni ! Asta va este meseria sa iubiti pe oameni ! Unde este acesta iubire caci nu se vede , eu v-am gasit mai cruzi si mai ingimfati decit orice alt om ce a trecut pe strada . Unde-i smerenia voastra ? Prin ce fapte va arati voi calitatea de crestini ? Aratati-mi faptele voastre ! Ca eu de aia am venit acolo sa va judec si iata ca dupa faptele voastre eu n-am gasit nici un pic de crestinism in Marile Voastre Sfintii !

Sa nu credeti ca doar ortodoxii sint asa , ci au trecut si niste Sectari pe drum. Purtau in piept niste ecusoane mari pe care scria mare de tot : “ISUS HRISTOS” Toti imbracati in uniforme speciale toti unu si unu cu cravata si camasi la dunga frizati si barbieriti de parca erau ingeri nu altceva. Culmea elegantei si rafinamentului ! Iar un cersetor le zice : Mergeti si vorbiti cu omul acela care sta in genunchi ca are sa va zica ceva. Ei n-au vrut sa vina dar cersetorul a insistat asa de mult incit pina ala urma au venit la mine. Le-am zis : Sint aici ca sa cer oamenilor o lege pentru saraci . Iar ei au raspuns : Ne pare rau dar nu va putem ajuta cu nimic. Apoi au plecat mai departe zimbitori si eleganti , fericiti ca ei vor mosteni imparatia cerurilor… si desigur excrocind si aceia pe oameni smulgindu-le banii din buzunare si traind astfel in mare bogatie si bunastare. Ca doar pentru uniformele alea elegante de unde banuti ? Oamenii crapa de foame si de saracie in toata lumea dara ei traiesc bine si isi ghiftuiesc buzunarele cu bani.

A mai fost si unu care cunoscind bine scripturile m-a incuiat rational instantaneu. Aflind despre Legea Bisericii din cartea mea mi-a raspuns : Sa nu legi gura boului care treiera ! Vrednic este lucratorul de plata sa ! si Cine nu munceste sa nu manince ! Ce raspunzi dai la astea ? Intr-adevar astea-s temeliile sarlataniei Bisericesti. Acuma asa in strada nu poti sa dezbati prea larg problema. Trebuie raspunsuri scurte si convingatoare. Asa ca i-am zis scurt: Eu ma aflu aici ca sa respect legea lui Pavel. Nu muncesc deci nu am voie sa maninc. Daca legea lui Pavel e dreapta atunci eu voi muri aici respectind-o. Iar el a zis : Mai vorbim peste o saptamina !

Tin sa explic totusi . Hristos zice asa catre apostoli : Nu luati bani asupra voastra! In dar ati primit in dar sa dati ! Totusi aveti voie sa primiti de la oameni mincare si gazduire caci “Vrednic este lucratorul de hrana lui ! zice Matei in 10.10 iar Luca 10.7 zice “sa mincati si sa beti ce vi se va da caci vrednic este lucratorul de plata sa. Asta a spus Hristos. Doar mincare ! Nu altceva ! Nu aveti voie sa luati bani din propovaduire ! Nu aveti voie sa dati bani preotilor ! Cine ia bani pacatuieste fiindca vinde pe Hristos iar cine da bani preotului acela este complice la pacatul preotului ! Amindoi vor arde in iad.

Insa sarlatanii religiei sustinuti cu generozitate de Pavel , au rastalmacit vorba Mintuitorului si au scos ideea ca apostolii trebuiesc platiti cu bani ! Insa Pavel … a indemnat pe altii dar el insusi n-a pus mina pe banuti. Pavel stia ce face ca doar si el a vazut pe Hristos si credea si el cu adevarat in lumea ailalta . De aia eu va zic Faceti ce-a facut Pavel , nu ce spune Pavel ! Pavel a spus vorbele sale ca sa se imprastie crestinismul…dar aceia care au mers dupa invatatura lui Pavel si au primit bani din religie aceia nu s-au mintuit . Cine primeste o singura moneda in numele lui Hristos va ajunge pe lumea cealalta in acelasi loc cu Iuda. Asa dupa cum Hristos a ales pe Iuda si l-a chemat sa-l urmeze stiind ce va face , tot la fel si Pavel a incurajat pe alte Iude sa vinda pe Hristos ca sa se imprastie crestinismul in lume. Vinzatorii de Dumnezeu au prosperat , s-au imbogatit , au mintuit poate pe altii dar …. pe ei insisi nu s-au mintuit !

Bogatia este categoric un pacat ! Banii nu se iau din drum, se iau din buzunarul altora. Orice om care cistiga un ban il ia in mod indirect din buzunarul saracului. Nu

208

exista bogatie fara furt. Ai salar mare ? Esti un hot si-un ticalos ! Cine are un salar mare acela este vinovat de saracia lumii. Povestea cu bogatia agonisita prin munca…asta e un basm pentru fraieri. Nu furi nu cistigi. Prin munca cinstita abia daca poti sa traiesti. Numai excrocii si prostii sustin munca. Ca sa existe bogati trebuie sa existe si niste fraieri care sa munceasca pentru dinsii. Nu te poti imbogati fara sa furi de la sarac .

Un trecator de pe strada mi-a povestit urmatoarele : Lucram la tipografie la Golia si vedeam cum cite o batrinica saraca vai de capu ei venea si punea si ea un banut in cutia milei ca sa ajute pe saraci…. Si venea preotul , elegant , cu celular , cu mofturi in cap , si scoatea banii din cutia milei si le zicea celorlalti : Haideti baieti mergem la o bere ? Si preotul cheltuia apoi prin restaurante banii din cutia milei mincind numai mincaruri scumpe si bauturi fine. Si imi zicea omul respectiv ca chiar s-a certat tare cu preotul de acolo pentru lucrul asta. Adica cum ? Vine omul sarac si da acolo ultimele sale monezi pentru reparatul Bisericii iara tu ii cheltui pe chefuri si distractii ? Hristos zice despre acestia : Vai voua carturari fatarnici ! Voi mincati casele vaduvelor in vreme ce de ochii lumii faceti rugaciuni lungi ! Pe dinafara va aratati neprihaniti oamenilor dar pe dinauntru sinteti plini de fatarnicie si faradelege !

Acuma preotii zic ca Hristos vorbea despre fariseii evrei… Noi nu sintem farisei ! Noi sintem crestini . Dreapta credinta ! Si … prin ce fapte dovedesti tu ca esti crestin ? Mincind banii vaduvelor si ai orfanilor ? Asta-i dreapta ta credinta ? Apoi uite eu stau aicea in strada sa cer lege pentru saraci si indur ploaia ce curge peste mine si frigul noptii si arsita amiezii , indur foame si sete , pun capul pe jos in praf ca sa dorm , sint imbracat intr-o zdreanta de patura , ma batjocoresc trecatorii , ma tiriie politistii pe strazi . Si totusi eu n-am plecat de acolo. Acuma cind scriu aceste rinduri mai pot adauga ca am primit si amenda de la politie si ca m-au dus dupa gratii la Socola ca pe un nebun periculos , mi-au facut injectii , mi-au dat acte de schizofreinic ca sa-mi stearga orice credibilitate in fata oamenilor . Iata faptele mele de pina acum ! Iata prin aceste fapte imi dovedesc eu dreapta mea credinta ! Nici un ban n-am luat de la nimeni ! Am stat cuminte in genunchi acolo vreme de 7 zile fara mincare. Am fost blind ca un porumbel, am vorbit cuviincios oamenilor. Pentru ce m-a luat politia sa ma tiriie dupa gratii ? Ce rau am facut eu ca sa merit asa ceva ? M-au dus acolo si m-au declarat nebun schizofreinic , ca sa ma discrediteze in ochii oamenilor ca nu care cumva sa ma creda oamenii si sa urmeze exemplul faptelor mele. Dar are sa arate Dumnezeu oamenilor adevarul despre mine.

Pe vremuri un prooroc se ducea la templu si isi striga in gura mare profetiile sale. Acuma asa ceva nu se mai poate face este interzis, zice politia ca tulburi linistea publica. Asa ca de aia eu am mers si am stat in genunchi asa tacut , ca sa incerc sa vorbesc lumii macar prin gestul meu daca prin vorbe mi se interzice .

Sapte zile am stat acolo cu totul . O saptamina intreaga in care am mincat doar o singura data in ziua a treia o omleta cu cartofi prajiti. Pot spune ca in ziua a saptea ma simteam bine si in putere , adica nu simteam nimic deosebit. Nu-mi mai era foame deloc. Eram curios sa vad ce voi simti dupa mai multe zile. Eram incredintat ca voi rezista inca multe zile. Imi faceam curaj gindind ca au trecut 7 zile , pina la 40 nu mai e mult.

Incepusem sa devin asa un fel de Sfint al strazii nu doar declarat de mine insumi dar si de ceilalti oameni. A venit un om la mine si mi-a cerut sa pun mina pe el . L-am intrebat mirat : De ce ? Ca sa aiba noroc in viata ! Altii veneau si imi ziceau ca sint pacatosi si imi cereau sa ma rog la Dumnezeu sa-i ierte. Chiar si aceia care la inceput imi erau dusmanosi parca incepusera oarecum sa se mai inmoaie la suflet vazind cum ma

209

chinui acolo. Nici chiar politaii nu se mai uitau chiar asa de urit la mine. Adevarul este ca suferinta unui om atrage pina la urma un fel de respect din partea celor din jur.

A venit un om la mine vrind sa-mi dea o moneda. Eu l-am refuzat . Omul a ramas nehotarit inaintea mea cu moneda in mina si mi-a zis : Sint bolnav , m-am operat … M-am uitat la dinsul si am inteles . I-am zis : Si tu crezi ca ai sa-ti cumperi sanatatea de la mine cu o moneda ? El mi-a raspuns : N-am servici , nu pot munci , n-am nici o sursa de venit. Ce sa-i raspund ? Sa-i spun ca nu pot face miracole ? La urma urmei am o cunoastere superioara si asta imi da in anumite conditii puterea de-a face miracole reale. Omul acela care statea in fata mea cu moneda in mina rugindu-ma s-o primesc, el chiar credea sincer ca eu il pot ajuta. i-am zis : Vino incoace sa pun mina pe tine si boala ta are sa se vindece in scurt timp.

Acuma nu stiu de s-o vindecat sau nu fiindca asta a fost ultima intimplare petrecuta in strada. Pe urma a venit politia si m-a dus dupa gratii. A venit la mine un politist asa de blind si amabil cum nu mai vazusem niciodata vreun politist. Mi-a vorbit asa de frumos si-a fost asa de intelegator … Toti ceilalti politisti veneau si racneau la mine violent cu injuraturi , ma tiriiau pe strazi cu brutalitate de parca erau zmeii zmeilor insa eu tot acolo ramineam. Adica politistii cei brutali nu m-au putut dobori din lupta. Insa eu intotdeauna devin fraier cind un om imi vorbeste cuviincios fiindca eu il cred. Eu nu percep minciuna. Acest politist m-a intrebat frumos daca n-as fi de acord sa discut cu un medic … Iar eu i-am raspuns ca sigur ca da discut cu oricine , de asta ma aflu aici ca sa discut si sa spun oamenilor ce gindesc. Dupa atitudinea politistului nu parea nimic periculos . Era si mama acolo venise inainte de a veni politia. Am zis: Bine! Hai sa vorbesc cu medicu. Politistu cheama o masina ma urc eu insumi in masina pe picioarele mele si ma duce … direct la Socola. Acolo cind ma dau jos din masina vine un infirmier solid si ma apuca zdravan de brat si ma trage dupa el. Eu ii spun Stai domnule oleaca ce ma tragi asa ? Pot sa merg si singur nu-i nevoie sa ma tragi dumneata ! Iar acela imi raspunde: Asa sint regulile aicea. Haide ! Nu era indicat sa fac scene acolo asa ca n-am opus nici o rezistenta si l-am lasat sa ma “conduca” cu forta pina in cabinetul doctorului.

In cabinetul doctorului , dupa o scurta discutie , se decide internarea mea in spital. In citeva minute ma trezesc in pijamale inchis dupa gratii.

Venise si mama cu mine si am fost uluit sa constat ca mama avea pijamalele deja pregatite pentru mine le luase de acasa . Adica ea stia dinainte ca urma sa fiu internat . O amenintasera politistii ca o amendeaza daca nu ma duce la spital iar mama fusese de acord cu dinsii si acceptase internarea mea. Prin urmare mama era inteleasa cu politistii iar eu fusesem vindut dinainte. Iata ca se implineste intocmai precum a spus Hristos : Veti fi dati in miinile lor pina si de parintii fratii rudele si prietenii vostri . luc 21.16. Asa zice scriptura ca insasi cei din familia ta vor fi aceia care te vor vinde.

Dar a mers si mama cu mine pina in salon dar cind a avazut ce era acolo s-a speriat si ea. Ceea ce era inspaimintator acolo nu erau nebunii. Ci infirmierii si asistentii. Atitudinea lor era stranie… Era ceva care ma umplea de-o groaza nemarginita. Nu se mai purtau cu mine ca si cum as fi om ci ma tratau ca pe un animal. Orice om care intra acolo dupa gratii in clipa in care a pasit acolo isi pierde statutul de fiinta umana. Fiindca se considera ca daca esti dupa gratii atunci nu mai ai discernamint si deci nu mai esti om. Lucrul acesta se vedea groaznic de evident din atitudinea infirmierilor. Erau doi asistenti care ma preluasera imediat cu autoritate zicind mamei : Nu va faceti griji doamna … avem noi grija de el …. pina miine vi-l facem … mielusel.

210

Mielul lui Dumnezeu … Pina sa completeze mama niste acte ma asez pe un scaun…. Deodata vine un

infirmier si striga la mine poruncitor : Scoala uai de aici ! Ma scol eu speriat de pe scaun nestiind ce rau oi fi facut de se rasteste asa la mine si … dupa aia il vad ca se aseaza el si se intinde relaxat. Adica voia pur si simplu sa stea el pe scaun. Din asta se vede ca regulile de comportament uman , universal valabile intre oameni nu se mai respectau acolo. Oare cum ar fi ca intr-un tramvai sa vina cineva sa porunceasca altuia sa se scoale de pe scaun , fiindca vrea sa stea el ? Cu ce drept ? Insa infirmierul era un om obisnuit sa porunceasca bolnavilor de acolo asa … cam la modul in care ai porunci unui ciine.

M-a luat o groaza… In puscarie sa fi ajuns si nu m-as fi inspaimintat in halul asta. Daca se considera ca nu mai ai discernamint atunci nici nu poti refuza tratamentul. Oamenii aceia au toata libertatea sa bage injectii si pastile in tine ca intr-un animal. Esti nebun si deci trebuiesti vindecat ! Iti spala creierul de toate amintirile si iti tranchilizeaza vointa incit sa nu mai vrei nimic niciodata. Iti omoara sufletul. E o moarte scirboasa fiindca nici nu mori dar nici nu traiesti. Ramii asa un fel de cadavru umblator.

Aflind ca nu maninc s-au pregatit imediat sa ma bage in perfuzie cu glucoza. Atuncea am hotarit ca decit perfuzie sa stau cu ace infipte prin vene mai bine maninc. Mi-a adus mama niste banane si-un iaurt. Ma pun eu sa maninc dar unul dintre nebunii de acolo imi cere sa-i dau si lui o bucatica de banana. Ii dau ce-mi mai ramasese si apoi ma uit ingrozit la el : dupa ce a mincat banana … a inceput sa manince si cojile. Am gindit ca ori e nebun ori cine stie ce foame indura pe aicea. Vazindu-ma ca dau mincare au venit si altii sa-mi ceara incit le-am dat lor aproape toata mincarea . Straniu , mie nu-mi era foame desi nu mincasem de atitea zile.

Ma asez in pat. Doctorul imi spusese la internare ca voi sta doar noaptea asta in spital iar miine dimineata dupa ce o sa fac niste teste psihologice voi fi eliberat. Deci doar o singura noapte stau in spital si miine plec… Ma uitam la gratii si aveam o senzatie de groaza. Ma gindeam ca miine va trebui sa-mi sustin ideile in fata doctorului psihiatru . Va trebui sa-i spun doctorului ca l-am vazut pe Iisus Hristos cu ochii deschisi inaintea mea. Daca spun asta sint sanse mari sa nu mai scap niciodata de aici. Gratiile erau apasatoare , aveam senzatia ca incep sa ma sufoc. Eu de doi ani am fost liber. Nimeni nu mi-a mai poruncit de multa vreme si m-am obisnuit cu libertatea absoluta. Nu suport sa fiu inchis !

Dar n-am apucat sa intru prea tare in ginduri ca ne-au chemat la masa . In sala de mese in vreme ce asteptam mincarea imi studiam cu atentie colegii de nebunie. La prima vedere nu mi se pareau nebuni. Erau oameni normali care vorbeau normal. M-au intrebat de ce fusesem adus acolo . Le-am spus de ce . Fiindca am scris o carte de la Dumnezeu si-am stat in genunchi pe strada ca sa cer oamenilor o lege pentru saraci. Ma vazusera cu cartea in miini inainte de a mi-o fi luat infirmierii cu care ma certasem zicindu-le ca eu nu dau cartea. Insa dupa gratii n-ai voie sa detii carti si nici un alt obiect personal. Animalele n-au voie sa detina lucruri !

Nebunii m-au poreclit “Parintele” probabil din cauza barbii si-a pletelor. Ca sa vezi , oamenii normali ma cred nebun iar nebunii ma cred preot. Ma intreb daca nu cumva definitia nebuniei este insasi libertatea de gindire. Libertatea de a gindi orice si oricum . Libertatea de a simti liber orice , lipsit de reguli. Libertatea de a exprima liber ceea ce simti … Oare daca voi cei care va credeti normali ati avea libertatea de-a face orice ati vrea voi sa faceti … ati mai fi oare normali ?

211

Era acolo un nebun autentic care exprima foarte liber ceea ce simtea. Era un tinar de vreo 15-16 ani care se plimba prin salon cu un mers straniu tiriia asa un picior dupa el de parca ar fi fost schiop, cu privirile rasucite nefiresc intr-o parte si in sus . Tinea o mina ceva in genul unui Hamlet de parca ar fi tinut ceva invizibil in mina , insa mina ii era inclestata groaznic de nefiresc cu degetele rasucite aiurea. Mergea prin salon si din cind in cind striga : Nu ! Nu-u ! Nuuu ! si se ferea de parca ar fi vrut cineva sa-l loveasca. Apoi iar mai mergea citiva pasi si iarasi racnea : Nu vreeaauuu ! Nu-mi plaacee ! Nu vreau gliicoobiit !!! Nu vreau ! Aarrghhrr ! Racnea foarte tare din toate puterile si era incredibil ce sunete neomenesti putea sa scoata. Nu pot reda prin scris felul in care striga. Pe unii ii deranja faptul ca racnea asa si veneau la dinsul si se rasteau la el sa taca odata ca daca nu il pocnesc. Insa interveneau alti nebuni si il protejau zicindu-le celor ce voiau sa-l bata : Daca dai intr-insul ai de-a face cu mine ! Cu toate ca striga cit putea de tare insa baiatul acela inspira mila mai degraba decit spaima. Nu era un nebun violent ci era un nebun protestatar. Era o fire slaba. Numai cit ridica cineva palma spre el si se speria tare acoperindu-si capul cu miinile ca sa se apere . Iar oamenii de acolo il simpatizau oarecum fiindca … ei bine fiindca baiatul acela exprima sentimentele tuturor. Daca fiecare dintre cei inchisi acolo si-ar fi exprimat liber sentimentele ar fi inceput sa strige cu totii : Nuu-mi placeee ! Nuu vreaaauuu ! Aarrghrr ! Fiindca nimanui din cei inchisi acolo nu-i place mizeria asta de viata . Nimanui nu-i place glicobitul ( probabil numele unui medicament) Eu insumi simteam ca-mi vine sa racnesc si eu ca si dinsul fiindca asa simteam in sufletul meu . Nici mie nu-mi place ca sint inchis aici ! Nici eu nu vreau pastile ! Arghhhh ! Nu vreaauuu !

Baiatul acela era total terminat ca om. Nu se putea discuta nimic cu el . In afara de frazele astea nu mai stia sa zica nimic altceva. Probabil ca tine minte ultimele sale vorbe inaintea de-a fi luat pastile. O fi spus ca Nu vreau pastile ! Nu vreau glicobit ! Insa probabil ca i s-a administrat fortat “medicamentul” si dupa ce i-au sters creierul asa a ramas inscris in mintea lui doar ultimul lui strigat : Nu vreau glicobit !

Eu consider ca administrarea de medicamente psihiatrice este o crima. Ramine viu doar trupul. Ai reflexe dar esti o mortaciune . Numai ca trupul ramas viu al acestui baiat , trupul lui striga la nesfirsit asa din reflex acuzind astfel de crima pe medicii psihologi. Acel baiat nu mai poate fi acuzat de minciuna , este sincer fiindca nu mai gindeste nimic. Este precum un mort care merge aratind tuturor cine sint aceia care l-au omorit. Acel om arata prin strigatul sau ca i-a fost adminsitrat medicament fortat si ca acesta a fost ultima lui amintire. Acesti criminali in halate albe considera ca fac un lucru bun dind oamenilor pastile pentru vindecarea sufletului. O deceptie in dragoste sau in viata se vindeca in secolul nostru cu pastilute. Inghiti pastila dormi si cind te trezesti ai uitat de ce erai nefericit. Fiindca ti-au sters o bucata din minte. Problema este ca nu exista nici un control despre care bucata din memorie se sterge. Daca se sterge prea mult atunci informatiile nu mai alcatuiesc o entitate. Ramin doar asa niste fragmente disparate care nu mai pot alcatui un om. Cum era cazul de fata in care singurul lucru care nu s-a sters din mintea acelui copil era ca : Nu vreau medicament ! N-am avut curajul sa incerc sa vorbesc cu el dar dupa cum arata , nu cred ca-si mai cunostea numele sau .

Eu cred ca medicamentele psihiatrice ar trebui interzise prin lege . In unele tari se practica condamnarea la moarte prin injectie letala. Eu consider medicamentul psihiatric

212

drept o forma de injectie letala. Crima sub acoperire. Adica in acest fel oamenii au posibilitatea de a face niste crime pentru care nu ii poate condamna nimeni.

Am auzit odata de un caz real in care un barbat se insoara cu o femeie bogata. Dupa aia o provoaca la o cearta , femeia face scandal , sparge niste farfurii , iar sotul pune mina pe telefon si cheam salvarea si o declara bolnava psihica. Apoi barbatul fiind un om cu bani si cu relatii si stiind cum sa puna problema reuseste sa aranjeze treburile incit o interneaza definitiv intr-un azil de nebuni. Ramine astfel stapin pe averea femeii.

Acest lucru este oricind posibil oricui fiindca nu exista niste teste psihologice clare prin care sa se poata diferentia clar omul normal de omul bolnav psihic. Practic decizia este la latitudinea doctorului si in acest fel medicul psihiatru hotaraste orice are el chef . Poate sa faca orice din oricine. Scoate pe bogatani de dupa gratii declarindu-i bolnavi , interneaza pe incomozi declarindu-i nebuni. Pentru o spaga serioasa poate extermina pe oricine . Daca Primarul ori vreun Inalt Prea Sfintit al Bisericii ar avea chef sa scape de-un individ incomod ca mine care nu poate fi eliminat legal atunci da un telefon cheama o salvare ma interneaza si s-a sfirsit . Cind esti adus cu salvarea la spital mai intii iti dau pastile si te tranchilizeaza , abia dupa aia te intreaba ce-i cu tine.

A fost cindva demult…. Odata ca niciodata…cind am fost eu in armata. Dupa vreo 10 zile de armata ma plictisisem . Am sarit gardu si-am plecat in oras sa ma plimb. M-am plimbat vreo 2 ore dupa care m-am intors inapoi dar am fost prins cind saream gardul inapoi. Am fost raportat la ofiterii superiori si luat la intrebari. Imi spuneau ca am facu o fapta foarte grava care se pedepseste cu inchisoarea. Dezertare ! Mie nu mi se paruse nimic anormal sa merg si eu oleaca prin oras. Ce naiba ! Sint om ! Cum adica sa nu pot sa ies pina in oras ? Ce-s puscarias ? Dar pentru ca voiau sa ma bage la inchisoare pentru asa o fapta m-am speriat si am inceput sa ma bilbii. Vazind ca nu mai puteam vorbi m-au intrebat : N-ai vrea sa consulti un psiholog ? Iar eu zic Da , de acord ! Atunci ma iau si ma duc la spital. La spital primul lucru : Ia pastiluta ! Le zic eu ca nu vreau pastila ca nu-s nebun dar atuncea m-au amenintat ca-mi face injectie daca nu iau pastila. Am fost obligat sa iau pastila… O pastiluta mica si roza … Am adormit bustean. A doua zi m-am trezit abia dupa-amiaza si ma cheama medicul sa discute cu mine. Eram intr-un hal de parca as fi tras cea mai crincena betie din viata mea. Ma simteam de parca as fi baut un kil de tuica. Nu ma puteam tine pe picioare. Se invirtea lumea cu mine. A trebuit sa ma sprijine cineva ca sa pot merge pina la cabinetul doctorului. Acolo mi se impleticea limba in gura si nu puteam vorbi , nici nu puteam gindi clar. Medicul si infirmierul ma priveau cu mila zicind : E bolnav tare saracul ! Dar de la pastile eram asa nu de la altceva. Ca doar ieri mersesem prin tot orasul la plimbare in vreme ce acuma nu eram in stare sa merg de la pat pina la cabinetul doctorului. Nu-i de mirare ca am o groaza cumplita de spitale psihiatrice si de pastilele psihice .

O pastiluta mica si roza … in greutate de un gram… Are puterea unui kil de tuica. Inseamna ca pastiluta aia este un fel de otrava. Iti baga pe git otrava curata. Iti paralizeaza creierul. Se obisnuia si in antichitate asa ceva unii prizonieri de razboi care aveau aprecierea oamenilor nu erau omoriti direct ca sa nu devina martiri si eroi. Samson dupa ce a fost prins era hranit cu venin si cu fiere incit sa-l slabeasca si sa moara treptat ca si cum ar fi fost vorba de o boala si nicidecum de o ucidere. Napoleon a fost otravit cu arsenic incetul cu incetul in timp ca sa para ca a murit in mod firesc de boala. Eu nu cred ca-i prea mare diferenta intre pastilele psihiatrice ale medicilor si veninul care i-l administrau lui Samson. Amindoua si veninul si pastila te doboara la pamint tranchilizat.

213

Diferenta este ca vipera este sincera si te omoara pe loc in vreme ce serpii cu ochelari (adica medicii ) te omoara incetisor paralizindu-te intr-un pat vreme de citeva saptamini. Nu-mi dadeau una ci cite 3 pastile pe zi ! Adica nu degeaba spun ca-i crima curata ce se face in spitalele psihiatrice. Pentru ca eu insumi am trait experienta tratamentului psihic. Stiu ce vorbesc fiindca am trait asa ceva. Dupa o saptamina iesi de acolo un om terminat. Insa eu am luat doar o singura pastila psihiatrica in toata viata mea. A doua … Nu ! Niciodata n-am mai luat vreo pastila din aia. Desi eram obligat de asistente eu luam pastila si o puneam in gura subt ochii asistentei dar ascundeam pastilele subt limba. Apoi beam toata apa constiincios si mergeam sa ma culc. Subt patura scoateam pastilele si le ascundeam. Asa am scapat atunci cu multi ani in urma. Si asa am scapat si acum. Nici o pastila ! Deloc ! De altfel eu n-am luat nici un fel de pastila de foarte multi ani. Nici macar o aspirina ! N-am incredere in medicina moderna . E sint un om sanatos fiindca nu iau pastile . Orice pastila are si un efect advers. Pastilele sint niste otravuri care ataca microbii , adica ataca niste celule vii. Dar si trupul omenesc inseamna celule vii. Otrava ataca si trupul nu doar microbii. Pastila trebuie luata numai in cazurile grave de boala .

Pastila psihiatrica este specializata in atacarea celulelor neuronale. Le omoara ca pe niste microbi. De ce credeti voi ca baiatul acela nebun din salon cu mine isi tinea mina inclestata asa de nefiresc ? Fiindca pastilele stricasera nu doar creierul omului ci si neuronii din nervii trupului. Adica practic semnalul din creier nu mai ajungea la mina fiindca erau firele taiate si de aia tinea mina inclestata si rasucita asa. Spunindu-le medicilor despre bolnavii din salon ca : Uite in ce hal i-ati adus ! Voi sinteti vinovati de starea acelor oameni ! Voi cu pastilele voastre i-ati adus in halul asta ! Iar medicii mi-au raspuns ca nu-i adevarat ca ei le-au facut un bine bolnavilor si ca atunci cind au venit in spital erau in stari cu mult mai grave . Mda … cunosc ! In povestea cu armata inainte de tratament mergeam si vorbeam , iar dupa tratament nu puteam nici merge si nici vorbi ! Deci stiu ce vorbesc ! Doctorii spun niste minciuni sfruntate ca sa pacaleasca oamenii. Psihologii sint la fel ca si preotii , niste excroci care se imbogatesc pe seama suferintei oamenilor. Dar diferenta intre preot si psiholog este insa … otrava.

Si mai este o diferenta. Bataia. Daca acolo dupa gratii nu te supui regulilor spitalului atunci vin niste infirmieri solizi iti administreaza pumni in ficat. Nu mi s-a intimplat mie dar am vazut asta cu ochii mei intimplindu-se acolo. Venise noaptea. Cita vreme a fost zi multi dintre nebuni se plimbau prin salon. Altceva n-ai ce face acolo , esti inchis ca intr-o cusca. Poti doar sa mergi de la un perete pina la altul. La puscarie se mai iese in vreo curte dar acolo n-ai voie nici macar atit. Esti inchis in cusca definitiv . E o puscarie pe viata cu mult mai oribila decit puscaria obisnuita. Eu n-am fost inca in vreo puscarie dar din zvonurile pe care le-am auzit asa se zice ca-i mai rau decit la puscarie. N-ai usi la baie si nici clante la usi. N-ai nici un obiect de nici un fel. Ore in sir nebunii patrulau grabiti de la un perete la altul. Insa asta era voie numai ziua! Noaptea insa pina si acest lucru era interzis !

Se da stingerea. Unul dintre nebuni nu vrea sa doarma si vorbea galagios. Vine asistentul si-i ordona sa se bage in pat si sa se culce. Nebunul se baga in pat si dupa citeva clipe se scoala iar si incepe sa vorbeasca. Vine asistentul furios si racneste la dinsul: Uai da tu vrei sa stau dupa tine ? Ti-am zis sa dormi ! Daca te mai scoli odata te leg de pat . Pleaca asistentul nebunul iar se scoala din pat. Cind il vede asistentul turbeaza de nervi il tirnteste in pat si-l leaga zdravan urlind o gramada de injuraturi. Nebunul insa dupa o

214

vreme reuseste sa se dezlege. Fara sa se mai dea jos din pat ia o bucata de ziar de alaturi si se uita pe ea fiindca era lumina , asa se dormea acolo cu lumina aprinsa.

Cind il vede asistentul il apuca iarasi nervii : Uai da eu ti-am spus sa dormi ! Cum te-ai dezlegat tu-ti mama matii de nebun ! Citesti ziare , ai ? Si vine la el si-i trage doi pumni zdraveni. Nebunul incepe sa strige ca Valeu ! Nu mai da! Ce faci ma omori aicea ? Mi-ai sfarimat plaminii in mine ! Iar asistentul ii zice : Plaminii ? Las ca data viitoare iti dau la ficat , sa nu te mai plingi de plamini ! Daca te mai prind treaz sa vezi ce pumni in ficat iti trag de te scoate cu targa de aicea ! Atuncea omul de frica tace si nu mai zice nimic. Somn nesomn a ramas acolo cu ochii inchisi .

Mai tirziu in timpul noptii nu dormeam dar picoteam asa cu ochii inchisi . Aud deodata un racnet furios : Uaaii ! Nici tu nu dormi ? Tu-ti Dumnezaul Dumnezeului tau ! Apoi aud niste bufnituri infundate si un strigat Nu-u-u ! Nu vreau ! Nuu ! Apoi alte injuraturi minioase Tu-ti Hristosul , si Evanghelia si toate injuraturile unui bun crestin ortodox. Apoi am auzit pe nebun zicind : “Doamne , Maica Domnului !” Deci nebunul mai stia si alte cuvinte decit cele pe care le striga mereu. Apoi alte bufnituri si alte strigate . Il tirie pe nebun pina la pat si il trinteste acolo . Ia niste fisii de pinza si-l leaga cu brutalitate zicindu-i Am se te leg aicea fir-ai tu sa fii ! Daca te mai dezlegi tu ei lasa ! Te leg aicea ca pe Hristos ! Fr-ai tu sa fii ! Nebunu dracului ! Bagami-as …etc etc. Dar cu asa o dusmanie si ura in glas vorbea , ceva de groaza .

( Jur inaintea lui Dumnezeu ca n-am inventat nimic. Nu scriu literatura fictiva, nu exagerez de dragu artei , ci scriu realitate si adevar. Scriu ceea ce am vazut si-am auzit. )

La scurt timp dupa asta mi-a venit o nevoie urgenta sa merg la baie. Dar n-am indraznit sa ma dau jos din pat. Fiindca eu speram ca plec miine si nu voiam sa am nici o problema pina miine. Am rezistat asa pina dimineata.

A doua zi vazindu-l din nou pe baiatul acela intelegeam de ce se comporta asa de straniu. Doar cit ridica cineva palma asupra lui fie si-n gluma el se ghemuia speriat acoperindu-si capul cu miinile ca sa se apere. Eu cind il vazusem ieri ziceam ca-i nebun si ca de aia se comporta asa. Dar acuma dupa ce vazusem ce patise noaptea trecuta intelegeam motivele gestului sau. Fiindca probabil ca nu-i prima data ci eu cred ca asa o scena s-a repetat de multe ori. De aia racneste mereu disperat : Nu Vreau ! Nu-mi place !

Vedeti in ce fel spitalele ajuta bolnavii ? Ii vindeca pe sarmanii bolnavi ! Le face un bine ! Pumnii in ficat sint un tratament foarte indicat pentru vindecarea de boli psihice. Prin urmare daca eu ma scol noaptea din pat si merg citiva pasi prin casa imaginati-va ce lucru minunat si folositor sanatatii mele psihice ar fi sa navaleasca cineva asupra mea racnind furios si sa-mi administreze citiva pumni in ficat. Ma vindeca la sigur !

Adevarul este ca lucrurile care se intimpla acolo in lumea de dincolo de gratii nu prea se cunosc. Rareori ajunge acolo pana unui scriitor care sa arate oamenilor asemenea adevaruri. In mod normal presa , jurnalistii si televiziunile ar trebui sa spuna aceste lucruri pentru a le opri sa se mai intimple. Fiindca sint oameni acolo care traiesc in vremurile noastre drama unui adevarat Auschwitz . Oamenii aceia se afla acolo nu pentru tratament ci pentru exterminare. Alaturi de pavilionul acela era si atelierul de sicrie . Te omoara acolo , dupa aia te baga repede in sicriu , te ingroapa si nimeni nu stie nimic.

Apoi pe vremuri la Auschwitz , nu tot la fel era ? Te lua , te baga dupa gratii si te ducea in camera de gazare. Acolo te omorau, crematoriul era alaturi. Acuma fie ca-i gaz otravitor fie ca-i medicament psihiatric nu tot otrava este ? Ca-i o otrava mai lenta si mai subtila tot otrava ramine. In vremurile de atunci un om putea sa dispara instantaneu fara

215

nici o urma. Acum in vremurile noastre istoria a ramas aceeasi , exterminarea cetatenilor incomozi se face dupa o procedura standard , aprobata legal. Pastila , gratiile si sicriul.

Nu se poate nega si faptul ca exista si cazuri in care se merita sa fie exterminat un om. Spre exemplu cite vreme am fost acolo am vazut cum a fost adus un om de catre politie. Avea catuse la miini si se zbatea sa scape incit patru politisti abia daca-l puteau tine. Omorise pe cineva. Ei , in cazul in care ai facut crima mi se pare oarecum cinstit sa fii exterminat in acest mod psihiatric. Adica ce poti sa mai faci cu un asemenea om care dupa ce a facut o crima se zbate revoltat incit patru oameni nu-l pot tine ? Daca ii dai drumul mai face o crima. Trebuie oprit cumva ca nu-l poti lasa sa faca ce vrea.

Dar nu cred ca era cazul meu. Unii vor zice ca era un gest sinucigas ceea ce am facut eu . Insa dupa cum vedeti eu am mai si mincat ceva a treia zi deci cam nu prea merge ideea cu gestul sinucigas. Pentru ca am mincat nu ma poate nimeni acuza de tentativa de sinucidere. Atunci de ce m-ati arestat asa ? Nu poti sa internezi un om dupa gratii fiindca tine un post religios. Ori fiindca isi cere dreptul la o viata normala . Pai vreau sa traiesc si eu in lumea asta dati-mi si mie un loc in societatea asta ! Dar un loc dupa capacitatea mea de om . Ca au venit cei de la protectia sociala si mi-au oferit un ajutor social in schimbul caruia trebuia sa prestez munca . Ce fel de munca ? La maturat strazi ! Pentru ei nu conta ca-s intelectual si scriitor genial ca am scris ditamai cartea de 3 kilograme. Nu conta ca sint unul dintre cei mai buni ingineri din tara asta ale carui realizari au primit medalii de aur la expozitii. Nu conteaza ca esti destept ! Vrei dreptul la viata ? Treci si matura strazi! Le-am spus : Mai oameni buni da pe Eminescu ori pe Einstein, ii puneti si pe aia la maturat strada ? Mi-au raspuns ca aceia sint oameni speciali care se nasc odata la 100 de ani. Si cum adica eu nu-s special ? Da am scris si eu poezii ! Nu inteleg ! De ce Eminescu e mai mare decit mine ? Am scris si eu stiinta si filosofie ! Nu-s cu nimic mai prejos de Kant ori Einstein. Uite am scris 3 kilograme de carte ! A citit macar cineva cartea asta ca sa aiba dreptul sa ma judece si sa-mi zica ca-i o carte proasta? N-a citit nimeni , dar asa din principiu ma trimite la maturat strazi. Imi pare rau dar eu la maturat stazi nu merg ! Decit sa matur strazi prefer sa mor de foame !

Eu gindesc ca-i foarte rational si logic protestul meu nicidecum produsul unei minti bolnave. Desi nefiresc totusi am facut acest protest ca sa imi cer si eu un drept la viata. Pentru asta sint internat dupa gratii? Fiindca vreau sa traiesc ? Dumneata ca psiholog ai salarii , primesti spagi , traiesti bine ai o pozitie sociala … eu ce am ? Nic !

Acuma ma inteb si eu … a fost oare opera Bisericii aceasta arestare a mea ? Presupun ca nu. Dar… as putea banui acest lucru mai ales vazind dusmania cu care au intimpinat gestul meu . Voi stiati ca Luther l-a adus la faliment pe Papa din vremurile sale ? Din cauza scrierilor lui Luther nu mai dadea bani lumea la Biserica deloc si Marele Papa Catolic era disperat cind vedea cum ramine fara bani. De aia l-au prigonit in halul asta pe Luther de la bani. Daca eu ajung sa public scrierile mele si lumea ma va crede ca vorbesc de la Dumnezeu atunci or sa scada zdravan banii ce-i primesc preotii . Crezi ca or sa rabde sa la strice cineva afacerea ? In cazul unei crime primul suspect este cel care are vreun interes de a ucide. Iar Biserica are tot interesul sa scape de mine ca le iau banii.

216

Am sa va spun o pilda. Imaginati-va o fata al carei vis de mica copila a fost sa devina balerina , sa ajunga sa danseze pe scena in admiratia si aplauzele publicului. Toata viata a muncit pentru acest lucru si a visat ca va veni o zi in care visul ei se va implini. Dar…cind ajunge la virsta maturitatii isi da seama ca nu oricine poate sa devina balerina. Chiar daca arata bine si chiar daca danseaza perfect totusi nu e destul doar atit ca sa devii balerina. Conditia esentiala pentru ca o fata sa ajunga balerina este sa fie nepoata directorului de opera . Nu conteaza cum arata , nu conteaza daca are talent, dar daca-i nepoata directorului atunci toate portile ii sint deschise. Nu exista nici un concurs nicaieri. Posturile se dau oriunde pe baza de relatii, pile si cunostiinte si nicidecum pe baza de talent. Iar fata respectiva nu cunoaste nimic din toate intrigile si mizeriile sociale. Ea stie doar sa danseze superb. Totusi vazindu-si portile inchise in fata si visul ei sfarimat atunci se va intreba : Bine balerina nu , dar ce altceva sa fac ? Raspunsul societatii vine simplu si crud : Vrei sa traiesti ? Treci la munca ! Arati bine , deci pune-ti o fusta scurta si treci in strada la produs bani . Asta-i viata ! Ai sa fii balerina la coltul strazii ! Nu exista alegere. Ori stii sa te descurci in societate ca sa urci sus si sa apuci vreo functie , ori daca esti naiv si fraier atunci ajungi jalnic la munca de jos.

Dar fata aceasta raspunde : Nu ! Nu vreau sa devin asa ceva ! Eu sint o balerina ! N-am sa va las sa-mi furati visul ! Se imbraca apoi in costum alb de balerina si merge apoi in fata teatrului si incepe sa danseze Lacul Lebedelor asa pe strada neoficial si neautorizat de nimeni. O balerina pe scena unui teatru este ceva normal si firesc. Dar sa vezi asa ceva pe strada ... Neautorizat , neorganizat de catre nimeni ci doar asa o fata care s-a apucat sa danseaze ea de capu ei Lacu Lebedelor fiindca asa vrea ea. Unii trecatori vor ride de dinsa , altii vor zice ca a suferit o deceptie in viata si a innebunit , altii vor zice ca-i superba si danseaza foarte frumos. Ea insa va fi fericita asa fiindca isi va vedea in acest fel visul implinit , si impotriva ridicolului la care se expune se va simti cu adevarat o balerina in adevaratul sens al cuvintului . Fiindca desi neoficiala totusi va fi cu mult mai reala decit cele de pe scena. Fiindca acelea de pe scena joaca doar un rol se prefac ca pling sau ca-s disperate. Insa aceasta care isi va juca rolul pe strada , chiar va plinge cu lacrimi adevarate , isi va juca insasi rolul vietii ei sfarimate. Durerea si suferinta reala vor face ca dansul ei sa fie cu mult mai frumos si mai expresiv decit a celorlalte. Poate ca ar fi placut oamenilor . Insa …directorul operei, scandalizat , face o reclamatie la politie zicind ca fata aceea nebuna care danseaza in fata teatrului sau ii face de rusine institutia lui. Politistii ii pun catuse la miini si-o duc la Azilul de Nebuni pe motiv ca-i interzis sa dansezi neautorizat pe strazi ! Se strica imaginea publica a orasului !

Eram acolo dupa gratii si venise dimineata dupa o noapte de cosmar . Rasarise soarele aruncind peste mine dungile de intuneric ale gratiilor. M-am dus la geam si ma uitam afara. Erau copaci era verde totul si fumos. Cintau pasarelele de dimineata. Era atita viata afara. Am apucat gratiile cu miinile si am simtit cum ma cutremur de groaza. Eu imi facusem planul altfel. Banuiam eu dinainte ca voi ajunge internat in spital dar nu-mi era prea frica de asta. Planuiam ca daca ma interneaza atunci o sa evadez si am sa fug in munti si ma fac pustnic . Dar nu ma asteptam sa ajung la gratii. Nu era logic sa fie asa. Acuma de aicea cum mai scap ? Am analizat problema inginereste . Chiar daca as taia o gratie cum ajung pina jos ? Usa de la intrare era fara clanta si fara cheie. Doar cu cartela electronica se deschidea usa. Iar accesul la mecanismul usii e doar pe dinafara.

217

Sentimentul ca de aici nu se poate iesi era sufocant. Aproape ca simteam ca nu mai pot respira. Stateam cu miinile inclestate pe gratii privind lumea de dincolo.

Incercam sa-mi fac curaj gindindu-ma ca mi-a spus doctorul ieri ca azi voi fi eliberat. E doar o formalitate asa a zis doctorita care m-a internat. Totusi ceva dinauntrul meu un simt interior imi spunea ca voi ramine prizonier mai multa vreme aici iar simturile astea nu ma inseala niciodata. Intotdeauna se intimpla asa cum simt ca va fi.

In sfirsit vine si mama in vizita. Imi zice ca a vorbit cu doctorita si ca va trebui sa mai stau aici inca vreo citeva saptamini…. Niste formalitati… Citeva saptamini ? M-a luat groaza cu adevarat. Intr-adevar de aici nu mai am scapare ! Aici imi va fi sfirsitul ! Daca imi fac injectii ma omoara de viu.

M-am intors inapoi in pat complet pierdut incoltit de-o groaza nemarginita. Citeva saptamini ? Dar de unde pot eu sti ca nu vor fi citeva luni ? Sau citiva ani ? Daca m-au mintit ieri atunci pot sa ma minta oricind. Doar aicea nu mai este nici o regula si nici o lege. Oare nebunii astia care patruleaza asa neincetat de la un perete la altul cine stie de citi ani se afla aici ? Asa am sa ajung si eu ? O sa patrulez toata ziua de la un perete la altul ani in sir ?

Am intrat in asa o panica si-o disperare incit eram intr-o adevarata criza de nebunie. Stateam in pat ghemuit subt patura aparent linistit dar inauntrul sufletului meu se dezlantuise o adevarate nebunie a spaimei. Mintea imi urla cuprinsa de o frica fara de margini. Sa nu credeti ca pina acuma nu-mi fusese frica. Din clipa in care am pasit afara din casa descult am trait mereu senzatia unei frici stapinite. Fiindca eram constient ca pasisem in afara vietii. Imi era frica de clipa in care foamea va deveni durere si suferinta , imi era frica de moarte. Imi era frica de politisiti . Imi era frica de batjocura societatii . Dar pina acuma tinusem frica in friul ratiunii zimbind ironic catre toate spaimele mele. Insa acuma tot ceea ce oprisem constient pina acuma prin ratiune se dezlantuise deodata izbucnind cu toata puterea . Strigam din toate puterile catre Dumnezeu si-i ziceam : Doamneee ! Nu ma lasa aici Doamne ! Omoara-ma Doamne ! Te rog Doamne ! Ia-mi sufletul si nu ma lasa sa ma chinui aici. Asa precum ai omorit pe Fiul Tau pe cruce repede ca sa nu se chinuie , te rog Doamne omoara-ma si pe mine si nu ma lasa sa ma chinui aici . In disperarea ce ma cuprinsese s-a intimplat sa ating cu miinile un obiect ce se afla pe subt hainele mele. Crucea ! Aveam crucea la mine ! Nu ma perchezitionasera pina la piele si nu-mi luasera crucea. Mi-am inclestat miinile pe cruce gindind Asta-i singura mea speranta ! Miinile mi-au alunecat apoi pe snurul de care era atirnata crucea. La o cruce asa de mare , era un snur destul de gros. Destul incit sa suporte greutatea unui trup. Asta e singura solutie. La noapte cind or dormi toti o sa bag crucea printre gratii o rasucesc si ma spinzur de cruce. Asta-i singura scapare de aici ! De aia a vrut Dumnezeu sa-mi ramina crucea asta la mine ca sa pot scapa de aici. Asta-i singura salvare din mizeria acestei lumi. Insa pe cind gindeam eu asa am simtit din nou in mintea mea Vocea lui Dumnezeu vorbindu-mi si zicind : - N-ai voie sa faci asa ceva ! Daca faci lucrul acesta distrugi tot ceea ce ai construit prin

cartea ta ! Prin asa un gest ma faci de rusine pe Mine si ma discreditezi in fata oamenilor ! Sa nu faci asta ! N-ai voie sa mori pina nu-ti dau Eu voie sa mori. Vrei sa dai dreptate psihologilor ? Iti interzic sa faci asa un gest ! Nici macar sa nu incerci !

- Dar Doamne cum scap de aici ? Trebuie sa ies de aici ! Trebuie sa scap ! Mi-ai promis ca in caz de nevoie ai sa ma scoti de oriunde. Ne-am inteles dinainte , mi-ai

218

pregatit o boala prin umflatura asta de la git si-ai zis ca in caz de nevoie vei agrava boala aceasta si voi muri repede. Acum am nevoie sa scap de aici. Scapa-ma !

- Ai rabdare. Unde te grabesti asa ? Toate vor fi la vremea lor.- Dar acuma e vremea ! Acuma trebuie sa se intimple ! Trebuie sa ma omori Doamne !

Dezleaga boala aia acum si sfirseste cu mine. - Nu se poate chiar asa. Pina nu-ti fac doctorii vreun tratament fortat incit sa poata fi

acuzati ei de moartea ta atunci nici Eu n-am cum sa te omor. Daca mori asa de-o simpla boala nu mai esti martir. Trebuie sa fii omorit de alti oameni nu de mina ta si nici de-a Mea. Eu pot doar grabi ceea ce incep altii. Pe Fiul Meu l-am omorit Eu dar numai dupa ce l-au rastignit altii. Daca cineva iti va administra vreun tratament impotriva vointei tale ai Cuvintul Meu ca vei suferi putin si vei muri la scurt timp de la inceperea tratamentului. Doctorii vor fi acuzati de aceasta moarte. Iar tu vei fi atunci nevinovat inaintea Mea si te voi putea primi aici alaturi de ceilalti .

- Nu-mi pasa Doamne de alta lume ! Tot ce vreau e sa scap de lumea aceasta de aici !- Ai rabdare !- N-am !

In isteria ce ma apucase incepusem a stringe snurul crucii in jurul gitului sa vad daca nu ma pot sugruma asa cu miinile mele.

Insa cum stateam asa in pat ghemuit subt patura , aparent foarte cuminte si linistit , deodata ma bate cineva pe umar. Ma scol eu si vad ca era un asistent . Imi zice :- Scoala de aici ! Esti transferat jos ! Jos…? Jos … nu erau gratii ! Aveai voie sa iesi sa te plimbi pe afara. Adica scapam de la gratii ? Iata ca Dumnezeu nu m-a lasat aici ! M-a scapat instantaneu ! In citeva clipe de la exprimarea dorintei mi-a si implinit-o. Da asa brusc ! Scoala din pat ca esti liber ! Incredibil ! Naucit inca si nerevenindu-mi inca din criza si surpriza am fost condus jos .

Stateam in pat si ma uitam la geam. Incepeam sa respir normal . Fusesem mutat jos si acolo jos nu mai erau gratii. Priveam geamul acela lipsit de gratii si nu-mi venea sa cred ce comfort si ce bucurie iti poate darui simpla priveliste a cerului fara gratii. Ce senzatie de libertate ! Am iesit afara din salon. Stateam pe-o banca si ma holbam la gratiile de sus de la etaj , de acolo de unde mai inainte contemplasem lumea din partea cealalta. Acuma eram dincoace . Auzeam cum racnea acela ramas acolo : Nu Vreaau ! Nu-mi Plaacee ! Nu vreau Glicobiit ! Aaaaa ! Aaarghrhh ! Ma cutremuram de goaza auzind racnetele acelea ! Baiatul acela nu va mai iesi niciodata de acolo . Eu … am scapat , da am scapat. Dumnezeu m-a scos de acolo. Dar simteam ca l-am tradat pe Dumnezeu. Fiindca voia Lui era sa ramin acolo, trebuia sa ramin acolo si sa merg pina la capat . Cred ca as fi murit repede acolo. Intrasem in asa o criza de panica incit nu mai puteam respira. Poate era Voia Lui sa mor acolo. L-am tradat pe Dumnezeu. Nu trebuia sa-mi fie frica . Nu trebuia sa-l fortez sa ma ajute. N-am avut curajul sa merg pina la capat. Doi dintre colegii de nebunie au venit la geam si vorbeau intre ei: Ia uite pe Parintele l-au mutat jos ! Mi s-a facut rusine de ei … imi era rusine sa fiu liber. Ei n-au avut pe-un Dumnezeu alaturi de dinsii ca sa-i scape.

Pe urma m-au dus la psiholog. Acolo in fata psihologului mi-a fost frica. Nu mai eram omul acela puternic din strada care zimbea ironic in fata politistilor ce-l amenintau cu bastonul de cauciuc. Acuma eram speriat si debil fiindca lucrasem impotriva lui Dumnezeu. Era cel mai prost moment sa apar in fata unui psiholog . Cu citeva secunde

219

inainte trageam cu miinile de snurul crucii ca sa ma sugrum iar acuma trebuia sa imi dovedesc… normalitatea psihica ? Care normalitate ?

Am spus psihologului tot ce m-a intrebat . Sincer fara discernamint. Am recunoscut ca-s groaznic de speriat de ceea ce trebuie sa spun dar ca trebuie neaparat sa spun aceste lucruri. Am spus ca am vazut pe Dumnezeu Tatal in timp ce dormeam. Am marturisit ca am vazut pe Dumnezeu Fiul pe cind eram treaz si cu ochii deschisi si consider acea intimplare ca fiind adevarata.

E foarte greu sa declari asemenea lucruri unui psiholog , fiindca eram foarte constient ce consecinte pot avea. Mai ales dupa noaptea de cosmar pe care o traisem si dupa criza ce avusesem cu citeva clipe inainte . Vorbeam dar vorbeam cu o mare frica de propriile mele vorbe. La un moment dat doamna psiholog m-a intrebat :- Da de ce te temi asa sa vorbesti ? Ce crezi ca-ti face cineva vreun rau ?- Da ! Ma tem ca nu-mi veti mai da drumul niciodata de aici !- Aici n-avem voie sa tinem pe nimeni mai mult de trei saptamini. - Am auzit sus vorbe ca pe unii ii trimiteti in alta parte la Grajduri unde ramin definitiv.

Si-am auzit ca acolo sint batuti bolnavii cu parul nu cu pumnii ca aicea. Mi-au spus oamenii ca aicea regimul este blind , acolo e groaznic.

- La Grajduri merg doar cazurile penale. - Si eu de unde sa stiu asta ? Eu am auzit si eu zvonuri din ce vorbeste lumea. - Apoi daca va luati dupa ce vorbeste lumea… Informati-va precis inainte de a vorbi .- Lumea vorbeste realitatea. Dumneata stii ce se intimpla acolo sus ? Cum primesc

bolnavii pumni in ficat ? Ati dormit vreodata vreo noapte acolo sus ca sa vedeti realitatea ? Informati-va si dumneavoastra inainte de a vorbi ! Eu am fost acolo !

S-a uitat asa la mine c-o privire…Gindea in mintea ei : Sa dorm eu acolo ? O noapte sus intre nebuni , dupa gratii ? Doamne fereste ! Cum poate sa-i treaca macar cuiva prin cap asa o idee ? O domnisorica eleganta cu o masinuta noua de lux , rafinata , n-are ce cauta acolo dupa gratii intre nebuni. Mi-a zis ca asemenea lucruri nu se mai intimpla fiindca au montate in saloane camere de luat vederi care filmeaza orice miscare deci asistentii nu mai lovesc in bolnavi chiar asa ca inainte.

Am povestit deasemenea si de multele mele tentative de sinucidere din tinerete , si de tentativa de crima cind am luat cutitul sa lovesc dar n-am putut lovi. Daca-i adevarat trebuia sa le spun . Nu-mi pot sterge trecutul si nici nu caut sa-l ascund. Pina si sfintii pot avea trecuturi intunecate.

A notat totul pe-o foaie. Apoi un test psihologic . Mi-a pus in fata un cartonas cu citeva patratele colorate. Imi zice : alege culoarea care iti place mai mult si acoper-o cu un patratel de hirtie alba. Din cele ramase alege iarasi ce culoare iti place si acopera din nou. Fa asa pina se termina toate culorile. Acoper eu culorile dar la un moment dat ramin nehotarit ce sa aleg intre albastru si mov . Aleg mov. Dupa aia domnisoara psiholog intoarce invers acelasi carton cu aceleasi culori si-mi zice : Alege acum din nou ! Aleg eu dar la un moment cind ajung la albastru si mov mi se pare mie ca albastrul este mai frumos decit movul , si aleg albastru. Eram perfect constient ca logica testului acesta era sa alegi aceleasi culori. Sint baiat destept si pricep repede ratiunea din spatele testului. Daca nu alegi aceleasi culori inseamna ca nu esti normal. Faptul ca un om isi poate schimba preferintele de la o clipa la alta este un semn de boala psihica. Dar mie mi-a placut in acea clipa albastru mai mult decit mov. Daca as fi ales culoarea mov ca si mai inainte ieseam normal la testul acela. Dar mov alesesem inainte si ma plictisisem de mov.

220

Acuma mie imi placea albastru mai mult decit mov ! Nu am dreptul sa-mi placa ce culoare vreau eu ? Ati vrea sa mint ca sa respect standardul vostru ? Nu, eu sint sincer! Am ales albastru … si-am fost declarat shizofreinic .

Stiu ca pare o gluma da-i o gluma din aia cu umor negru. Pe asa o gluma cu alesul culorii care iti place mai mult , primesti un diagnostic in urma caruia nu mai esti om. Daca esti declarat schizofreinic oficial atunci nu te mai angajeaza nimeni nicaieri , nu mai ai drepturi de proprietate , nici sa te insori nu mai ai voie cu diagnosticul asta. Daca nu esti ferm hotarit asupra culorilor care-ti plac atunci esti declarat un animal inconstient lipsit de orice discernamint. Iar daca mai faci multe glume din astea prin testele psihologice atuncea sfirsesti dupa gratii.

Desigur nu a fost singurul test. Am mai primit un formular care continea inceputuri de fraze de genul : Cind dorm …Sa mergem … N-am reusit sa… Iti cere sa completezi frazele cu ce-ti vine in minte prima data. Iata citeva din raspunsurile mele :**Cind sint cu adevarat sincer atunci chiar cred ca vorbesc cu Dumnezeu .**Cind dorm visez ca am ajuns in rai iar acolo judec sufletele psihologilor .**Sa mergem la o bere daca vreti sa purtam o discutie libera si sincera. Cum poate un prizonier sa vorbeasca sincer cu temnicerul sau ?**Munca este rasplatita cu bani in vreme ce gindirea libera se rasplateste cu detentia. In aceasta lume ginditul liber este strict interzis. **Uneori ma dor palmele. Uneori ma dor tare. Imi privesc palmele si nu vad nimic.**Cind voi merge acasa primul lucru pe care-l voi face va fi sa consult un avocat .

Doctorita s-a scandalizat de asemenea raspunsuri . Mi-a zis :- Ce ai scris tu aicea ? Cind dormi te visezi in rai si judeci psihologii ? Chiar visezi ? - Nu doamna ! Am facut doar o gluma. Ati spus sa scriu primul lucru care-mi vine in

minte si asa am scris.- Nu cred ca era cazu sa faci glume. Nu ne jucam aicea . Si ai mai scris “Sa mergem la

o bere daca vreti sa discutam “ Da tu crezi ca o sa merg eu acuma la o bere cu tine ? Aicea este o institutie , nu se poate ca medicul sa mearga la o bere cu pacientul. Asa ceva n-are sa se intimple niciodata , nicaieri.

- Atuncea nici comunicare nu poate exista fiindca intotdeauna comunicarea va fi deformata de prejudecata ca unul e medic si altul pacient. In asemenea conditii nu poate exista un dialog ci doar un interogatoriu.

Nu-mi amintesc toate intrebarile dar ideea e ca am dovedit in majoritatea raspunsurilor o gindire scandalizant de libera. La acest test daca voiam sa fiu declarat normal trebuia sa dau raspunsuri seci si scurte. De genul Sa mergem … la munte ! Ori : Cind dorm … nu visez nimic. Sau : Munca … innobileaza omul ! Daca as fi dat raspunsuri din astea prin care sa raspunzi la un test vorbind fara sa spui nimic as fi fost declarat normal.

Dar eu din fiecare raspuns al testului psihologic am facut cite o sageata otravita si critica la adresa spitalului si a societatii. Fiecare raspuns cuprindea deranjant de multa semnificatie. Pai cind raspunzi la testul psihologic zicind ca vei consulta un avocat e deja o amenintare clara impotriva medicilor care te tin acolo prizonier.

Al treilea test a fost iarasi o cautare a unor contradictii de gindire. Si a gasit asa de multe contradictii incit ieseam cu mult subt limitele admise. A trebuie sa “aranjeze” testul si sa modifice raspunsurile mele de fata cu mine ca sa nu ma trinteasca chiar complet cu un diagnostic de ultima fiinta umana. Ziceam in test “Imi vine greu sa am incredere in oameni”. Si pe urma ziceam “Exagerez foarte mult in a avea incredere in oameni”.

221

Apoi judeca logic ! Ori ai incerdere in oameni ori iti vine foarte greu sa ai incredere in oameni. Nu poti sustine simultan doua afirmatii care se contrazic reciproc. Nu pot fi adevarate amindoua.

Pai … eu am fost pacalit de un politist amabil de am ajuns aici dupa gratii. Deci am fost foarte naiv si am avut exagerat de multa incredere in oameni. Dar datorita acestei increderi am ajuns aici dupa gratii. Prin urmare eu ca fire de om am o foarte mare incredere in oameni dar cind ma aflu inchis dupa gratii nu mai am incredere in nimeni. Este logic si firesc sa fiu asa !

Dar … teoria stiintelor psihice presupune un lucru absurd. Ca la un test omul se va gindi la toate intimplarile vietii sale si ca va face o medie a comportamentului sau pe tot parcursul vietii. Si ca va da astfel un raspuns in deplin acord cu principiile teoretice ale psihologiei. Asta este teoria . Insa in practica un om care raspunde la niste intrebari raspunde din perspectiva momentului prezent. Adica eu cind raspund nu ma gindesc la cum eram eu acu 3 ani sau acu 3 luni. Ci raspund cum sint eu acum ! Cum am fost ieri si cum am fost azi ! Pai de ieri si pina azi am fost brutalizat psihic ! Sa stai acolo dupa gratii intr-un regim de groaza incit ti-e frica sa te dai jos din pat ca sa te duci pina la baie.

Pai da am vazut cum un om a incasat niste pumni zdraveni in ficat pentru ca s-a dat jos din pat. Dar cum se poate oare pe lumea asta ca un om sa fie batut in halul asta pentru ca s-a dat jos din pat ? Voi va dati seama ce nebunie de regim este acolo dupa gratii ? Nici la puscarie nu cred ca se intimpla asa ceva. Si tu vrei sa mai am incredere in oameni ? Cum ?

Intotdeauna am avut incredere in oameni. Intotdeauna am crezut ca daca eu nu mint atunci nimeni nu minte. Dar acolo dupa gratii mi-am pierdut complet si brusc increderea in oameni.

De asta m-am certat destul de tare cu psihologul care imi zicea ca n-am voie sa spun afirmatii contradictorii iar eu ma incapatinam sa le sustin ferm pe amindoua. Dar daca amindoua sint adevarate de ce sa nu le sustin ? Daca asa simt eu in sufletul meu atunci de ce sa nu spun ceea ce simt ? De ce sa ma oblige cineva sa mint ? Am o foarte mare incredere in oameni si n-am absolut nici o incredere in oameni. Amindoua erau adevarate in acel moment si in acel context. Asta gindesc , asta simt , asta spun !

Cu toate ca eu n-am fost de acord psihologul mi-a modificat raspunsurile din testul psihologic , ca sa-i iasa lui punctajul pentru diagnosticul pe care voia el sa mi-l puna. Fiindca daca nu modifica raspunsurile , iesea un diagnostic cu mult mai grav.

Concluzia este ca … nebunia inseama acordul intre inima si creier. Cind ratiunea este in acord cu pasiunea atunci omul devine un nebun. Cind un om se conduce dupa sentimente si nu dupa ratiune atunci acel om este un nebun. Un indragostit este ilogic. Raspunsurile unui indragostit la niste teste psihologice ar fi foarte irationale si nebunesti . Dar oare este ceva mai frumos pe lumea asta decit sa fii indragostit ?

Orice om normal una gindeste alta simte si alta spune. Asta este normalitatea psihica. Toate aceste trei parti ale omului sint separate si trebuie sa ramina separate. Atuncea cind se rup barierele intre gindire si simtire iar faptele corespund intocmai cu sufletul atuncea se instaureaza nebunia. Daca un om spune sincer ce gindeste atunci primeste pumni in ficat ! Cei care trag altora pumni in ficat sint declarati … sanatosi !

In viata de multe ori trebuie sa spui altceva decit ceea ce gindesti. Spre exemplu eu cind merg la preot ii zic Buna ziua parinte ! si zimbesc politicos in vreme ce in mintea mea imi zic poate: Ce vulpoi esti matale ! Dar totusi mint fiindca daca as fi sincer si-as

222

spune ce gindesc atuncea n-as mai putea vorbi niciodata cu nimeni ... N-as putea trai intre oameni. De asta nici nu traiesc intre oameni.

De ce spun ca-i un vulpoi preotul cel bun ca despre el e vorba ? Pentru ca acela in inima lui este de acord cu mine. Mi-a spus cindva : eu cred ca unele din vorbele pe care le-ai scris sint de la Dumnezeu pentru ca asa imi spune si mie inima mea. Eu trebuie sa citesc la slujba Evanghelia si ma inspaimint eu insumi uneori de ceea ce citesc fiindca atunci cind ii mustra pe carturari imi dau seama ca sint eu insumi chiar asa cum scrie acolo. Fiindca zice Vai voua carturari si farisei ! Care faceti rugaciuni lungi de ochii lumii , care umblati in haine lungi si va place sa va sarute mina oamenii in biserici si sa va zica Parinte ! Vai voua caci mai mare osinda veti avea ! Si spune preotul : cum sa nu ma inspaimint cit eu vad prea bine ca sint chiar asa cum zice acolo. Deci iata un preot care recunoste adevarul si zice despre el insusi ca este asemenea unui Fariseu !

Este un preot foarte respectat de lume si foarte bine privit in institutia Bisericii , am auzit ca tocmai a fost promovat la o functie mai inalta. Deci un foarte bun ortodox care recunoaste pe ascuns ca Biserica e cam aiurea. Dar daca ar recunoaste asta public atunci ar fi instantaneu dat afara din Biserica .

Am aflat ca preotul asta a trecut pe acolo pe la poarta Mitropoliei si m-a vazut stind acolo. Dar n-a venit acolo la mine sa vorbeasca cu mine. S-a temut sa nu-l vada lumea vorbind cu mine. Adica declaratia sa publica a fost : Nu-l cunosc pe omul acesta ! Este un nebun si sint total impotriva gestului sau ! Desi n-a vorbit cu gura aceste lucruri insa el a vorbit prin faptele sale. Desi acest preot a citit tot ce am scris eu si m-a laudat pentru ce am scris , totusi cind a trecut pe acolo s-a prefacut ca nici nu ma cunoaste . Exact asa cum a facut Petru cind s-a lepadat de Hristos zicind ca el nici nu-l cunoaste pe acel om. Dar se zice ca atunci Iisus s-a intors catre Petru si l-a privit drept in fata .

Si Martorul lui Iehova a fost pe acolo . N-a venit sa vorbeasca nici el cu mine dar l-a intilnit mama in apropiere. Probabil ca atit preotul ortodox cit si Martorul lui Iehova se simteau cumva responsabili caci erau oarecum duhovnicii mei . Preotul era mai linistit fiindca stia ce-i in capu meu insa martorul lui Iehova nu citise cartea mea. Cu vreo citeva luni in urma Martorul lui Iehova imi spusese : Nu cred ca esti prooroc dar totusi gestul de a lupta pentru o lege de protectie sociala asta este un lucru bun care merita tot respectul . Iar acuma i-a spus mamei : Gata s-a terminat cu el ! Oliver a cazut !

Poate ca in inima lor amindoi si iehovistu si preotu erau de acord cu gestul meu. Amindoi si-ar fi dorit sa se ajunga sa fi fost data legea aia pentru saraci. Amindoi si-ar fi dorit sa reusesc in lupta pe care o incepusem. O bucatica din inima lor se afla acolo in genunchi impreuna cu mine in fata bisericii cerind viselor mele implinire. N-as fi avut niciodata pretentia sa vina alaturi de mine. Au amindoi familii. Totusi ma gindesc ca era cineva care trebuia sa fi venit alaturi de mine. Calugarul. Acela a jurat credinta totala lui Hristos. Nu are familie nu are nevasta. Are doar o cruce si-o datorie. Sa vii sa te pui in genunchi si sa te rogi lui Dumnezeu si oamenilor pentru o lume mai buna , asta era cred eu de datoria lui. Lumea zice despre calugarul acela ca-i un Sfint , iar mie imi zic ca-s un pacatos. Da , e adevarat. Stateam in genunchi si fara voia mea tot imi fugeau privirile dupa femei , fuste scurte ... De fiecare data cind realizam ca ma uit dupa femei imi smulgeam imediat privirile si ma uitam in jos furios gindindu-ma ca uite nici acuma nu-s in stare sa fiu asa cum trebuie. Pina si acuma pacatuiesc ! Eu trebuie sa fiu om al lui Dumnezeu ! Nu trebuie sa ma uit dupa asa ceva ! Si-mi tineam cu forta o vreme privirile pironite in pamint. Dar dupa o vreme veghea slabea si privirile iar incepeau sa alerge

223

aiurea. Da , recunosc , ramasesem un pacatos care ma laudam aiurea la lume ca-s un Sfint. Dar … totusi asa pacatos cum eram , eu macar ma luptam pentru ceva bun. Calugarul poate ca-i un Sfint adevarat. Dar cui foloseste Sfintenia lui ? Cind am fost sa-i duc cartea mea Sfintu Calugar statea la masa si nici macar nu s-a dranjat sa se scoale de la masa . Inalt Prea Sfintia Sa avea pretentia ca mesagerul lui Dumnezeu sa astepte citeva ore pina sa-si termine el masa si discutia cu musafirii. Daca venea Mitropolitu sa vezi ce rapid sarea in picioare drepti. Asa vine doar un biet arhanghel de-al lui Dumnezeu sa-l judece… ce sa ma mai scol de pe scaun ? Nu vedeti ca-i nebun ? Se crede deja arhanghel! La spital cu arhanghelul ! Dupa gratii ! N-are decit sa fie imparatul lumii in pijamale … Apoi unde s-ar ajunge daca am incepe sa ne credem cu totii niste arhangheli trimisi de Dumnezeu pe pamint intr-o misiune secreta ? Hai sa fim seriosi ! E nebun !

Eu n-am avut prieteni ori oameni in jurul meu care sa ma sustina asa cum a avut Iisus. Eu de la inceput am fost singur si n-am adunat nici un om ca sa ma urmeze pe mine. Un prieten de-al meu a trecut pe linga mine mi-a facut semn din mina discret dar nu s-a apropiat sa vorbeasca cu mine. A trecut mai departe prefacindu-se ca nu ma cunoaste. Bausem impreuna la chefuri , muncisem impreuna … Cum poti oare trece pe linga cineva pe care il stii de atitia ani si sa-ti fie rusine sa te apropii de dinsul ?

Eu nu am nimic de reprosat nimanui. Eu am fost doar eu si cu Dumnezeu. Nici un singur om n-a fost de partea mea . Intreaga societate omeneasca a fost impotriva mea. Singurii care m-au binecuvintat au fost boschetarii fara de casa , saracii lipsiti de orice venit , bolnavii neajutorati si necajitii acestei lumi. Cersetorii strazii sint cei care mi-au dat o gura de apa atunci cind mi-era sete iar vagabonzii fara de nici un capatii au stat alaturi de mine pe strada ascultind vorbele mele. Imi amintesc prietenii mei de-o noapte. Unu era bolnav de astm bronsic. Horcaia si tusea ingrozitor. Dupa ce muncise o viata intreaga si crescuse doi copii acestia il batusera si il dadusera afara din casa, era de 2 luni in strada. Imi povestea ca fusese in gara cu inca 6 oameni tot fara locuinta dar ii fugarise politia de acolo. Altu de 15 ani nu mai avea casa . Plingea cind vorbea cu mine , avea lacrimi adevarate pe fata. Imi povestea cum dormea iarna prin vagoane de tren. Le-am promis la oamenii aceia ca de acuma n-are sa mai fie asa . Vor avea o casa . Le-am spus ca pentru ei m-a trimis Dumnezeu sa stau acolo. M-au privit ca pe un nebun. Pina si vagabonzii ma considerau nebun. Nu credeau ca se va schimba ceva vreodata. Si-ar fi dorit foarte mult sa fie adevarat ce le ziceam eu dar nu credeau . Nu puteau sa creada . Eu … trebuia sa cred. Daca nu mai cred nici eu … cine va mai crede ? Eu trebuie sa cred ca odata si odata are sa se schimbe lumea asta. Trebuie sa cred asta …

Toti oamenii mari ai acestei lumi s-au rusinat sa vina sa vorbeasca cu mine. Toti preotii au trecut pe acolo fara macar sa-si intoarca privirea spre mine. Ma uitam direct spre dinsii cind treceau si-i urmaream cu privirea , stiau toti ca sint acolo dar nici unul nu avea curajul sa intoarca capul sa ma priveasca . Zicea 5doctorate mamei despre mine ca : “Ne face de rusine Biserica !”

Adevarat va spun ca de toti aceia care s-au rusinat de mine si Fiul Omului se va rusina de ei atunci cind va veni sa judece lumea. Caci am fost strain si nu M-ati primit intre voi , am fost flamind (dupa dreptate) si nu Mi-ati dat sa maninc , Mi-a fost sete si nu Mi-ati dat sa beau , am fost in temnita si n-ati venit pe la Mine .

Adevarat va spun ca orideciteori n-ati facut aceste lucruri unuia dintr’acesti foarte neinsemnati frati ai Mei , Mie nu Mi le-ati facut.

224

Ar trebui sa va fie rusine , dar nu va este. Pentru voi astea inseamna doar niste vorbe ritualice din evanghelie care se spun Duminica la Sfinta Liturghie. Voi credeti ca aceste vorbe au puteri magice. Pentru voi inseamna un fel de “abracadabra” ! Nu-i asa ?

Of , of , of ! Mai bine muream acolo in spital decit sa traiesc in prostia asta de lume. Nu inteleg de ce mi-a fost asa de frica atunci cind mi-au facut prima injectie . Da , mi-a fost groaza cind au bagat acul in mine. Credeam ca o sa pierd pe Dumnezeu. Dupa ce mi-au facut injectia stateam in pat tremurind de incordare asa precum un om ce se stie muscat de vipera si stie ca moare. Asteptam sa vad ce o sa mi se intimple ? Ce o sa simt ? O sa-mi paralizeze trupul ? O sa adorm brusc ? Cum o sa mi se stearga mintea ? Ce o sa se stearga ? Daca as fi un prooroc adevarat ar trebui sa nu aiba efect otrava asupra mea. Este scris ! Aceia trimisi de Hristos nu sint afectati de otravuri . Este scris ! Nu trebuie sa mi se intimple nimic ! Nu trebuie ! Macar la o vipera mai are omul o sansa sa scape , isi taie omu rana ca sa singereze , dar aicea ce vrei sa-mi tai ? Fundul ?

Mi-am vazut colegii de salon adormind cu totii si incepind a sforai subt efectul medicamentelor. Eu…nu adormisem ! Trecuse multa vreme si nu adormisem ! Oare chiar sa fie adevarat ? Da ! Este adevarat! Sint prooroc, n-are nici o putere injectia asupra mea ! Un miracol ! Uite nu dorm sint treaz ! Singurul ramas treaz din tot salonul ! Stiam eu ca sint prooroc adevarat , dar uite chiar nu-s tranchilizat deloc. Dar… daca are un efect mai subtil, netranchilizant ? Daca imi sterge creierul asa treaz fiind ? Cine stie ce medicamente or fi acuma in farmacii. Oricum a bagat in mine un medicament impotriva creierului. Ceva se intimpla acolo in capul meu . Dar ce ? Am stat multa vreme acolo in pat straduindu-ma sa-mi amintesc cit mai multe amanunte importante din viata mea , ca sa nu se stearga. Dar deja vedeam ca se stersese o gramada . Incercam sa-mi aduc aminte primul meu sarut cu o fata si nu-mi mai aminteam cum era. Apoi am incercat sa-mi amintesc macar ultimul sarut si iarasi aveam un lapsus , un vid in memorie. Asta-i ! Gata! Mi-au sters creierul ! Nu-mi mai amintesc nimic ! Mai spre dupa-amiaza am mers la asistenta si am intrebat cum se numea medicamentul ala care mi-l injectase. Mi-a zis :- Ei … nimic important. Numai niste vitamine .- Daaa ? “Vitamine” ? Si cum se numesc …“vitaminele” astea daca nu va suparati ?- B6 si B9 , uite in registru.M-am uitat si intr-adevar erau prescrise chiar vitamine ! Vitamine ? Adica eu trecusem prin toate sudorile mortii pentru niste vitamine ? Ce fericire ! Sint salvat ! Vitamine ! De pastile scapam eu ascunzindu-le dar de injectie nu ma puteam ascunde. Asa insa singurul lucru care ma putea ucide era total inofensiv . A doua oara m-am dus de dreptul bucuros la injectie. Insa am observat ca mai si doare injectia aia. Ma gindeam pe cind imi facea injectia … uite ce tare ma doare … sint torturat … pentru credinta. Sint un adevarat mucenic uite chiar imi curg si citiva stropi de singe … Wau ! Aa-au ! Sint un adevarat martir al crestinismului care-si varsa singele pentru Hristos! Pacat ca era singe de pe fund si asta nu stiu daca se poate considera sfint. Cit de jalnica este lumea asta moderna ! In alte vremuri martirii erau schingiuiti groaznic , batuti , taiati , zdrobiti , fierti de vii. Cum o sa ma compar eu cu aceia ? O sa ajung la portile raiului si-o sa zic : Stiti , nu va suparati am si eu trei injectii , torturat pentru credinta in Hristos … nu pot intra si eu la mucenici ? O sa rida tot raiul de mine. Adevarul e ca traim zile grele. Nu te mai omoara nimeni ca-n vremurile de alta data. Nu mai poate omul sa devina Sfint, fiindca s-a smecherit dracul. Dar si eu am fost fricos. Cine stie poate ca tratamentul era cu otrava psihiatrica dar Dumnezeu vazind ca mi-e asa de frica i s-o fi facut scirba de mine si o fi trimis un inger

225

sa preschimbe otrava in vitamine gindind cu parere de rau ca nu ma poate primi inca la El Mai am de chinuit in viata asta ca sa-mi vie mintea la cap. Sa nu ma tem de mintuire.

Am stat acolo in spital multa vreme. Stateam in pat ghemuit subt patura si nu voiam sa ma dau jos din pat . Ma straduiam sa fiu cit mai cuminte ca sa scap cit mai repede de acolo. Imi era suficienta libertatea de a privi cerul fara gratii la geam. Eu acasa pot sta luni intregi in pat , dar acolo ma simteam rau tare. Nu mai auzeam pe Dumnezeu si asta era groaznic. In jurul meu erau oameni care vorbeau , horcaiau , sforaiau , mirosea oribil a urina de la cei paralizati de batrinete in pat care faceau pe ei. Toata atmosfera aceea de spital ma impiedica sa ma rup de realitate si sa ma intorc la Dumnezeu.

Cita vreme am stat in strada in genunchi eram fericit si bucuros. Desi trupul meu se simtea rau , sufletul meu se simtea bine. Acuma insa intins comod pe patul de spital si ghiftuit cu mincare , trupul meu se simtea bine dar sufletul meu plingea de suferinta. Era groaznic acolo. Eu nu suport spitalele de nici un fel. Nu suport boala. Eu sint un om foarte sanatos nu vreau sa vad boli. Erau multi batrini terminati si vedeam moartea cu ochii. Vedeam oameni paralizati de batrinete la pat cu tuburi bagate in gura si in vene , care erau tinuti in viata artificial si chinuiti groaznic. Horcaiau si gemeau de suferinta dar nu li se permitea sa moara. Timpul lor de viata hotarit de Dumnezeu trecuse de multa vreme dar doctorii nu pareau sa priceapa asta. Ii tineau obligatoriu in viata pe acei batrini. Atita vreme cit un om poate fi mentinut in viata cu aparate si tuburi bagate intr-insul atuncea doctorul il tine viu. Nu-i pasa ca omul acela sufera . A opri aparatele se considera crima si se pedepseste cu puscaria. Nici un doctor nu risca asa ceva. Asa ca obligatoriu chinuie bolnavii de batrinete tinindu-i cu forta in viata. In America un medic a facut un gest de eutanasiere la cererea bolnavului ca sa-i curme suferinta. Medicul a fost judecat si condamnat la moarte. Este asta drept ? Fiecare dintre noi ajungem sa murim asa intr-un pat de spital . Este drept oare sa fim mentinuti in viata in mod fortat si artificial si sa avem parte de-o moarte atit de lunga si chinuitoare ? E groaznic ! Legea tarii obliga medicul sa ne chinuie inainte de moarte cit poate el de mult subt pretextul ca apara viata. Care viata ? Ce viata mai avea omu ala paralizat acolo ? Era foarte batrin . Ala nu se mai scoala de acolo niciodata. Dumnezeu nu-i asa de crud ca medicii. Cind ti-a venit vremea , mori. De ce sa intirzii clipa asta impotriva lui Dumnezeu in mod artificial ?

Dupa o vreme de stat acolo in atmosfera aia oribila alaturi de cadavre pe jumatate putrezite care duhneau deja a mort , am primit si vestea eliberarii. Venisera asa de multi nebuni incit nu mai era loc in spital , stateau cite doi in pat. De aia m-au dat afara pe mine fiindca aveau cazuri mai grave decit joaca mea de-a martirul .

Cina am aflat ca plec poimiine , deoadata am inviat . M-am dat jos din pat si am inceput sa merg prin curte. Am mers intr-o livada de linga spital. Iar acolo era superb de frumos. Sa iesi de la acea semi-morga imputita si sa stai culcat intr-o pajiste parfumata , sa asculti fosnetul vintului printre frunzele de un verde proaspat ... Ce bine era ! Era asa o liniste si-o frumusete acolo incit mi se parea ca ajunsesem in rai. De fapt eu care am vazut raiul, stiu ca-i cu totul altfel , dar asa isi inchipuie omul obisnuit raiul ca pe o livada verde si parfumata. In raiul adevarat nu mai ai nici nas sa mirosi si nici ochi ca sa vezi.

Acolo in livada cea verde am inceput din nou sa vorbesc cu Dumnezeu .- Doamne , iarta-ma ca ti-am gresit. N-am fost in stare sa fac nimic. M-au invins pina

la urma. O sa merg din nou in strada si-o sa-mi incep lupta de la inceput. Dar ma vor aduce inapoi dupa gratii. Si a doua oara n-o sa mai scap.

226

- Deocamdata ai sa te retragi din lupta. Mai intii scrii tot prin ce ai trecut. Oricum sa stii ca Eu sint multumit de ceea ce ai facut. Ai dat oamenilor un bun exemplu de lupta crestina. Ti-ai indeplinit misiunea cu succes si sint multumit de tine. Singurul lucru care M-a suparat la tine a fost gestul acela cind te stringeai de git cu snurul crucii. Aceea nu mi-a placut deloc . Nu esti destul de puternic ca sa duci o astfel de lupta. Dar chiar si asa slab precum esti totusi te-ai luptat atit cit ai putut. Nu cer de la oameni mai mult decit pot duce. Nici Eu nu mi-am putut duce crucea pina la capat . In rest ai fost procedat bine. Ai dovedit o foarte buna adaptabilitate la context ai aratat oamenilor ca desi era scris si hotarit ceva dinainte totusi omul trebuie sa fie dupa cum ii dicteaza inima si nu dupa cum este scris. Fiindca era scris sa te pui de-a curmezisul portii si sa blestemi oamenii cu voce tare. N-ai facut intocmai ce ti-am poruncit Eu . Si ai facut foarte bine. Omul trebuie sa judece intotdeauna ce face si cu mintea si cu inima. Fara sa-si piarda credinta ori vointa totusi omul trebuie sa judece si sa decida el insusi asupra faptelor sale . Sa scrii tot. Apoi vei merge in munti .

- Nu Doamne , nu ma duc in munti. Vreau sa se sfirseasca odata. Sa se termine povestea asta. Sa se aleaga o cale din viata mea. Ori ajung om pe lumea asta ori ma duc dupa gratii definitiv si mor acolo. M-am pornit sa dovedesc ceva lumii si trebuie sa reusesc. Vreau sa vorbesc oamenilor.

- Oamenii cu care vorbesti sint niste oameni morti. Ce rost are sa vorbesti unor morti ? Se nasc , traiesc si apoi dispar ca si cum n-ar fi existat. Ei nu vor sa traiasca. Tu ai ales viata cea vesnica. Ai ales sa traiesti acolo unde ai vazut deja, viata lipsita de trup.

- Poate ca n-are rost sa vorbesc cu niste morti. Dar era placut. Sint om. Imi placea sa vorbesc cu oamenii. Imi placea sa fiu intre oameni. M-am saturat sa tot stau sa scriu la o carte nesfirsita pe care n-o citeste nimeni. Trebuie sa merg din nou in strada sa imi cer fie dreptul la viata fie dreptul la moarte. Traiesc intr-o lume care nici nu-mi da voie sa traiesc , dar imi mai si interzice sa mor. Scirbele dracului de psihologi ! Ii urasc fiindca s-au amestecat fara nici un drept in povestea asta. Viata mea este viata mea si nu are dreptul un psiholog sa-mi interzica sa ma sinucid in semn de protest la adresa societatii asteia. N-ai voie sa protestezi in nici un fel ! Nici mincare pe gratis nu-ti da nimeni , dar nici Greva Foamei nu ai voie sa faci. Te baga la nebuni si te omoara acolo pastrindu-ti trupul viu. Cred ca ar trebui sa-mi torn benzina pe mine si sa-mi dau foc ca altfel n-am cum sa protestez. Ori sa ma spinzur de vreun copac in fata Primariei si Mitropoliei. Stii ce ma enerveaza ? Ca la stiri nici macar nu se dau astfel de cazuri. Omul care si-a dat foc in fata primariei nu a fost dat la stiri decit aici local in oras. Asemenea cazuri sint musamalizate si ascunse ca sa nu afle lumea de ce se fac acele gesturi. De cazul cu nebuna din Taize nu se mai stie nimic nu s-a spus nimic de motivele acelui gest. Pina si nebunii au un motiv atunci cind fac un gest nefiresc. Se ascunde adevarul sub pretextul bolilor psihice. Trebuie sa lupt din nou.

- Ai sa lupti din nou. Dar mai cu grija. Vorbesc foarte usor lumii prin tine. Nu vreau sa te pierd inainte de a fi spus tot ce-i de spus.

- Dar cine are sa citeasca Doamne ? E prea mare cartea mea. N-o mai poate nimeni citi. Oricum lumea nici macar Evanghelia n-a citit-o daramite cartea mea. Doamne intelege ca imi doresc sa se sfirseasca. Imi doresc moartea. Nu mai pot trai in lumea asta. Mi-e prea scirba de oameni. Ia-ma Doamne in ceruri ca nu mai suport viata asta.

- Toate la timpul lor. Inca nu ti-a venit vremea sa mori. Nu ti-ai adunat fapte destule ca sa fii primit aici in lumea Mea. Este drept ca ai purtat o lupta frumoasa si te laud

227

pentru asta , fiindca majoritatea oamenilor nu fac nici macar cit ai facut tu. Dar sa stii ca numai pentru citeva injectii n-o sa fii primit in rai. Asta e doar inceputul luptei tale. Trebuie sa te invrednicesti de fapte mai mari.

- Dar ce fapte mai mari sa fac? Mai mult de ce-am facut nu pot face. - Intelegerea dintre noi era ca iti dau viata dupa moarte chiar si fara sa fii sfint dar

numai daca reusesti sa dai Legea Existentei in lume. Daca legea nu ajunge sa fie data, nici tu n-ai sa ai parte de viata dupa moarte. Trebuie sa dai Legea aceasta in lume. Asta este fapta mare pe care o vreau de la tine. Trebuie sa-i determini pe oameni sa lupte si ei pentru Legea Dreptului la Existenta. Nu-i destul daca lupti doar tu. Important este sa ai urmasi spirituali ai ideilor tale care sa lupte pentru aceasta Lege. A fost frumoasa lupta ta dar cu o singura floare nu se face primavara. Trebuie sa lupte si altii. Crezi tu ca daca vei muri vor mai lupta si altii pentru cauza aceasta ?

- Asta-i treaba Ta Doamne. Eu am scris cartea , mi-am facut datoria mea de a scrie si mi-am purtat lupta mea. Treaba Ta e sa te ocupi de carte dupa ce eu n-oi mai fi.

- Deocamdata esti . N-ai murit inca. Cind tu nu vei mai fi o sa am Eu grija de cartea ta , dar pina atunci este de datoria ta sa lupti cu intelepciune si curaj pentru ideile tale. Lupta ce ai facut acum nu-i ultima ci abia prima . Ai cistigat o batalie dar razboiul este abia la inceput . Aproape un secol va dura Cruciada pentru Dreptul la Existenta. Nu va fi usor de cistigat . Multi oameni vor lupta iar unii vor muri in aceasta lupta . Ai sa mori si tu pentru aceasta cauza in ultima ta batalie. Dar pina atunci mai este.

- Tare ma indoiesc ca va lupta cineva pentru ceva. Tu nu-i vezi ce indolenti sint ? Putea sa ma fi omorit in toata voia aici in spital ca nimeni nu misca un deget. Numa pentru niste prostii sint in stare sa se lupte. Pentru ceva bun nimeni nu lupta. Cum vrei sa-i conving eu pe oameni sa lupte pentru o cauza ? Da stiu …Bobul de griu cazut pe pamint … daca nu moare ramine singur. Trebuie sa mor ca sa dau spic …

- Da , trebuie sa mori , dar trebuie sa ai grija cum mori ca nu orice moarte e mintuitoare. Daca bobul de griu ce cade pe pamint … il calca in picioare boul care treiera atuncea este sfarimat subt copita boului si nu mai da nici o roada. Iarasi daca bobul de griu ce cade pe pamint il maninca boul care treiera atunci iarasi nu mai da roada ci se preface in balegar. Asa ca trebuie sa ai foarte mare grija de faptele tale. Sa tii minte ca mai de pret inaintea Mea este “Boul care Treiera” adica Biserica decit un simplu bob de griu. Drept este ca daca bobul de griu nu da roada atunci nici boul nu va avea ce sa manince. De asta iti zic fereste-te si de copita boului si de botul lui , adica nu te pune prea tare impotriva Bisericii si nici nu te lasa inglobat in ea. Incearca sa-ti implinesti misiunea fara sa Ma pui vreodata sa aleg intre tine si Biserica Mea. Caci desi mi-ar place mai mult de tine totusi Eu as alege Biserica.

- Dar Doamne ai spus ca daca ma vor izgoni preotii de pe treptele Bisericii atuncea Tu te vei lepada de Biserica la fel cum te-ai lepadat de neamul evreilor.

- Da asa am spus. Fiindca Eu stiam viitorul si piesa in care ai jucat era scrisa dinainte. Ai fost luat de pe treptele Bisericii unde ti-am zis Eu sa stai ? Nu ! Ci ai fost luat de pe treptele Birourilor Bisericii. Ce cautai acolo ? Ti-am zis Eu sa te duci undeva ? Eu imi tin promisiunea Mea ! Ma lepad de … toate Birourile Bisericii. Dar de pe treptele Bisericii n-ai fost luat. Deci nu ma lepad de Biserica.

- Se poate aranja usor , merg din nou si ma iau baietii imediat.- Da , dar fara porunca de la Mine n-ai voie sa faci nimic. Tine minte bobule de griu ca

trebuie sa te feresti de bou ca sa mori pentru a-i aduce lui hrana. Nu-ti uita adevarata

228

misiune. Eu nu spun ca nu-i drept ceea ce vorbesti rau impotriva Bisericii. Este drept dar nu-i intelept. Cu toate pacatele sale Biserica Mea face mai mult bine decit rau lumii. Trebuie pastrata. Nu uita ca trebuie sa aperi Biserica. S-o cureti , nu s-o darimi.

- Sa apar pe cine ? Pe nesimtitii si pe magarii aia de preoti ?- Nu pe preoti. Fiindca aceia sint oameni si vor muri. Nu zidurile si cladirile Bisericesti

pentru ca acestea se vor narui. Ci apara credinta oamenilor in Mine ca aceasta este vesnica si va dainui. Aceasta este Biserica pe care trebuie tu s-o aperi. Dar daca n-ar fi preotii si cladirilea alea si tot ceea ce inseamna Biserica atunci Eu n-as putea exista intre oameni. As exista in plante in animale in stele , dar nu in mintile oamenilor. Gindeste si intelege. Trupul tau nu-i oare plin de cacat pe dinauntru ? Si totusi ai putea tu sa traiesti fara cacatul din care esti alcatuit ? Daca n-ai avea burta si intestine ai mai putea trai ? Oare nu trebuie sa ai oleaca de respect chiar si fata de cacatul care te tine in viata ?

- Mersi Doamne pentru sfatul Tau intelept dar cacatul pute si eu nu-l pot respecta.- Vrei sa iti trimit o durere de burta ? Iti mai amintesti ce rau era cind aveai dizinterie ?

Anu trecut cind luasesi bani in numele Meu, tii minte cum te zvircoleai de durere ? Vrei sa-ti tin iarasi o predica asa de convingatoare ?

- Apoi ce faci Doamne ? Predai intelepciunea cu pumnul ? Nu-i cinstit ! Ce de acuma daca esti Tu Dumnezeu trebuie neaparat sa gindesc cum vrei Tu ? Unde-i libertatea ?

- Oare ti-ai uitat viata ? Eu intotdeauna predic intelepciunea cu pumnul. Eu sint Acela care te-am batut toata viata. Daca nu te intorceai catre Mine te-as fi omorit. Oricarui om dau suferinte in viata ca sa-l aduc la ceea ce vreau Eu sa fie . Dar atuncea cind omul se opreste de la nebunia sa si se intoarce la Mine atuncea viata lui se va linisti si va trai in bucurie . Scrie omule ! Scrie Vorbele Mele catre oameni ! Spune oricarui om ca de mi se va impotrivi Mie il voi lovi necontenit in viata si-l voi chinui cu boli si necazuri pina cind moartea il va lua de pe acest pamint. Spune oamenilor ca iadul incepe inca de aici din aceasta viata pentru aceia care-Mi stau impotriva. Dar spune acelora care vor urma Voia Mea chiar si pe departe si cu neputiinta , dar tot ii voi rasplati si ajuta. Sa vad ca omul se straduieste spre Mine si Eu il voi ajuta. Multi dintre voi fugiti de Mine pentru ca este grea calea Mea. Dar iata ca m-am milostivit de voi si v-am dat voua o cale mai usoara pentru oamenii slabi de fire . Calea scrisa aici este usor de urmat pentru oricine. Orice om obisnuit si pacatos poate sa faca o lupta asemanatoare cu ce a facut omul care va scrie aceste rinduri. O lupta usoara pentru dreptate si adevar . Nu trebuie sa fii un om extraordinar. Nu trebuie sa ai puteri magice , nu trebuie sa fii un Sfint neprihanit. Ci orice om , pacatos asa cum este el , isi poate lua crucea sa si poate sa duca atita cit ii sta in puteri din povara Mea. Cei care Ma vor ajuta in implinirea Voii Mele scrisa in Evanghelie si in cartea de fata si in multe alte carti care s-au scris si se vor mai scrie pe acestia ii voi rasplati aici sau dincolo dupa cum are sa fie posibil. Pe cei tineri ii voi rasplati aici in aceasta viata , pe cei batrini ii voi rasplati dincolo. Fie ca Ma vor ajuta mult , fie ca ma vor ajuta putin , le voi sterge pacatele lor inaintea Mea. Multe din necazurile care ii chinuie se vor indeparta de la ei iar bolile ii vor ocoli . Iar daca acestea nu se intimpla atuncea inseamna ca n-au facut ceea ce voiam Eu de la dinsii sa faca. Nu orice rugaciune este primita la Mine , nu orice nevointa este placuta inaintea Mea si nu orice moarte este cu folos Mie. Dar daca o sa va luptati pentru cele patru legi mari ale acestei carti , Legea Legilor , Legea Dreptului la Existentei , Legea Bisericii si Legea Scolii , atunci

229

veti primi ajutor de la mine direct prin ingeri. Nu voi lepada pe nimeni care am sa-l vad ca-i cu bune intentii si hotarit sincer sa Ma ajute.

- Adica rasplatesti si aici oamenii ? Si mie ce rasplata imi dai pentru lupta asta ?- Tu esti deja rasplatit. Ai casa ai bani ai mincare. Ai tot ce-ti trebuie esti un om liber.

Dar pe linga asta rasplata ta va fi acum o binemeritata excursie in munti.- Doamne , mi-e greu sa traiesc singur. Imi lipsesc oamenii din jurul meu .- Am spus ca voi rasplati pe cei care vor lupta pentru Mine. Nu voi rasplati pe nimeni

cu bani ci cu fericire. Singur spui ca te simti ? O femeie vei avea care te va iubi . - O femeie ? Dar cum? Asta nu mai este crestinism ! Eu sint calugar , nu ? - Nu stiu daca tu esti calugar , dar stiu ca Eu sint Dumnezeu si dau orice oricui voiesc.

Banii si puterea sint ale Diavolului. Dar iubirea este a Mea si o dau oricui voiesc Eu . Eu am spus in Evanghelie sa iti urasti familia si sa iti urasti viata daca vrei sa vii dupa Mine. Am spus aceste lucruri nu pentru ca acestea ar fi bune ci pentru ca omul lipsit fiind de familie si lipsit fiind de obligatiile vietii sa aiba libertate de miscare ca sa poata implini nestingherit Voia Mea in lume. Daca tu ai fi avut o nevasta si copii atunci nu mai faceai gestul pe care l-ai facut. Daca nu erai un depresiv sinucigas iarasi n-ai fi avut indrazneala de a face asa un gest fiindca ti-ar fi fost frica de moarte. Am mare nevoie de acesti depresivi si sinucigasi , fiindca prin ei se pot face gesturi marete pe care nu le-as putea face prin alti oameni. Atita doar ca trebuie sa faca ce le spun Eu si nu ce vor ei. Ca nu orice lucru este folositor Mie.

- Dar daca voi avea o femeie cum voi mai face eu asemenea gesturi ? - Vei face ceea ce-ti voi spune Eu sa faci. Unele lucruri sint date pentru ca mai apoi sa

fie luate. Viata insasi va este data pentru a va fi luata. Femeia iti este data spre a indrepta greseala crestinismului . Sexul si crestinismul nu au nici o legatura intre ele. Un calugar daca se face calugar, apoi ori lupta total pentru cauza Mea , ori mai bine sa nu se mai faca deloc calugar. Fiindca un calugar care nu-si implineste datoria lui inaintea Mea pacatuieste dublu fata de un laic . Cine nu aduna cu Mine risipeste ! Calugarul care nu face Voia Mea isi risipeste viata inca mai tare decit un pacatos. Un calugar si un laic care vor face Voia Mea vor fi egali inaintea Mea , caci inaintea Mea nu conteaza ca unu-i calugar si altu nu-i. Cine face Voia Mea acela este prietenul Meu. Cine n-o face, pe acela nu-l cunosc.

- Calugarii n-au sa asculte niciodata de vorbele astea Doamne. Vor zice ca-s un Sectar .- Stiu . Is mindri , asa de mindri incit nu mai primesc Vorbele Mele si nici vorbele

Sfintilor Mei ci primesc mai degraba vorbele superiorilor lor ierarhici. Cinta ritualic despre “sfinti far de arginti” tinind banii si crucea in aceeasi mina ! De ce crezi ca nu mai fac minuni si nu le mai dau nici o putere si nu mai vorbesc cu ei ? Pentru ca mi-e scirba de dinsii ! Mai mult asculta calugarul de un ierarh bisericesc decit de Mine care sint Dumnezeu Mai tari sint dogmele Sfintilor Parinti decit vorbele Mele din Sfinta Scriptura. S-au inpotmolit in superstitii si traditii si nu mai fac absolut nimic din ce as fi avut Eu nevoie sa faca. Eu cind am fost in aceasta lume nu am facut nici ritualuri , nici sarbatori , nici cintece si descintece. Eu am spus oamenilor adevaruri si i-am chemat sa lupte sa sufere si sa moara alaturi de Mine. Eu nu am murit ritualic ci am murit in lupta cu Diavolul. Am nevoie de osteni intr-o lupta nu de niste demoazele batrine si superstitioase care cred in tot felul de lucruri numai in Mine nu. Voi ati ajuns sa credeti mai mult in icoane si-n uleiu vorstru sfintit decit in Mine. Degeaba te unge preotu cu toate agheazmele si Sfintele lui Taine daca EU , EU acesta MARE

230

care ma numesc Dumnezeu nu vreau sa-ti dau tie nimic. Daca Eu nu-ti dau , degeaba mergi la biserica degeaba imi saruti icoanele , poti sa stai si-n cap ca tot nu primesti nimic pina nu pun Eu mina sa-ti dau ceva. Iar Eu nu dau nimic nimanui fara un motiv. Asa ca ca omule ce vii la Biserica ! Tu vii sa ma rogi tot felul de lucruri. Dar ce motiv imi dai tu Mie ca Eu sa te ajut pe tine ? Tu vii si-mi zici in Biserica : Te rog Doamne ajuta-ma in cutare lucru. Iara Eu de dincolo de icoana ma uit scirbit catre tine si te intreb : Dar de ce sa te ajut ? Ce ai facut tu pentru Mine ? M-ai lasat sa mor pe-o cruce si vrei ajutor de la Mine ? Nici un pic de rusine n-ai ?

- Chiar Doamne ca bine zici ! Eu muream acolo in strada si altii veneau sa puna mina pe mine ca sa aiba noroc in viata. Culmea ! In loc sa faca ceva sa ma ajute cumva ei veneau sa ia noroc . Se bucurau ca eu mor acolo ca sa aiba ei sanatate si fericire.

- Vezi ? Tu mori acolo ca sa-i faci sa le fie rusine de nesimtirea lor , iara ei se bucura de suferinta ta si fiindca se bucura nu se mai schimba niciodata in inima lor. In loc sa devina mai buni ei devin mai rai si mai pacatosi. De aia nici nu te-am omorit si de aia te si rasplatesc. Fiindca ei vor avea ghinion si ii voi pedepsi pentru bucuria lor iara tu vei avea noroc si te voi rasplati pentru suferinta ta. Eu nu vorbesc aicea doar de tine. Ci de toti Sfintii Mei. La fel voi pedepsi pe aceia care se duc si pun mina pe trupurile sfintilor cu gind necurat. Pentru ce mergeti voi sa va atingeti de trupurile sfintilor ? Pentru bani ? Ca sa va mearga bine ? Si … va merge bine ? Eu cred ca nu. Aceia care cer bani de la Sfinti primesc saracie. Fiindca eu pastrez trupurile neputrezite ale celor care sint placuti Mie pentru ca voi sa-i luati de exemplu. Dar Sfintii au fost saraci. Daca tu imi ceri bani cind pui mina pe un Sfint inseamna ca tu declari ca nu vrei sa urmezi exemplul lui si atuncea inseamna ca-l hulesti pe acel om. Am sa va traznesc cu ghinioane de n-o sa stiti ce-i cu voi daca-mi cereti ce nu trebuie cind va rugati Mie. Rugaciunea cel mai des spusa de cel ce va scrie a fost Omoara-ma Doamne ! ori Ajuta-ma sa implinesc Voia Ta ! Foarte rar m-a rugat : Ajuta-ma Doamne sa-mi mearga mie bine ! Sa fiu eu sanatos ! Sa am eu bani si bunastare ! Iar cind m-a rugat asa ceva aspre mustrari a primit de la Mine, am plecat de la el si n-a mai auzit Vocea Mea . Adevarat va spun ca acela care se roaga pentru viata lui cea de acum sau pentru viata lui cea viitoare acela nu va auzi niciodata glasul Meu in inima sa. Iar cine nu aude Glasul Meu acela este orb si nu poate gasi drumul catre Mine. Cine isi va iubi viata o va pierde. Dar acela care isi va iubi viata cea vesnica , o va pierde si pe aceea ! Fiindca este egoist. Eu nu primesc egoisti in imparatia Mea ! Ioan Stilpnicul pe care voi il numiti Sfint , adevarat va zic ca Eu n-am primit pe acel om in imparatia Mea. Iata un om care-a stat 40 de ani pe un stilp fara de nici un pacat numai in posturi si rugaciuni si nevointe , luptindu-se sa se mintuiasca , si nu s-a mintuit . Iata ca acest om care va scrie , in adincul inimii sale, el nici nu crede in viata cea vesnica. Nu crede ca este vreo rasplata dupa moarte. Ba inca l-am adus aici si i-am aratat lumea Mea. Dar tot n-a crezut. El nu se lupta pentru mintuire ci pentru o lume mai buna. Iata un om care nu crede dar care va avea mai mult decit aceia care cred. Fiindca nu credinta conteaza inaintea Mea ci Faptele pe care le face un om. Rostul Credintei este sa indemne pe om la niste Fapte. Dar daca un om face Faptele fara Credinta atunci inca mai mare va fi decit aceia care cred si fac. Caci oricine cauta o rasplata, il platesc , dar mai tare ma bucur de acela care lucreaza pe gratis fara sa se astepte la vreo plata. Care oare ma iubeste mai mult ? Acela care imi cere plata muncii sale ori acela care ride de Mine cind ii zic ca-l voi plati ? Pe acela care a muncit pe plata, il voi plati. Dar

231

pe acela care a muncit pe degeaba il poftesc la masa alaturi de Mine caci imi este prieten. Acela care va lupta pentru binele acestei lumi va fi mai mare decit acela care va lupta doar pentru mintuirea sufletului sau.Dupa ce am stat pina pe inserat in livada cea verde de linga spital , sprea seara m-am

intors inapoi in salon. A venit asistenta cu tratamentul , am luat pastilele dar , de asta data fiindca ma simteam deja liber si visam la excursii prin munti n-am mai avut obisnuita precautie de a scoate pastilele din gura doar subt patura. Am scos pastilele din gura inainte de a fi ajuns in pat. Iar asistenta m-a vazut cum le-am ascuns in buzunar.- Tu de colo ! Ia vino incoace ! Arata buzunarul !- Eu ? Da de ce ? Nu … ca eu nu…- Arata buzunarul imediat !Am bagat mina in buzunar. Pastilele erau umde si s-au lipit pe podul palmei. Am intors buzunarul pe dos aratindu-i ca n-am nimic .- Ia intoarce palma ! Aha ! Nimic zici ? Inghite imediat pastilele !M-a luat o groaza… Cind credeam ca am scapat , la o zi numai pina la eliberare iata ca am intrat iarasi in necazuri . Am refuzat sa iau pastilele.- Cum adica nu vrei sa iei pastilele ? Ce inseamna asta ? Da ce te crezi aicea de capu

tau ? Pune mina si bea pastilele . Hai repede acum subt ochii mei.- Nu , eu nu iau pastile.- Da eu de asta sint pusa aicea ca sa ma asigur ca bolnavii isi iau tratamentul ! Se adunasera si niste infirmieri din aia solizi in jurul meu care imi ziceau amenintatori :- Daca nu iei pastila te declaram bolnav necooperant si te urcam sus dupa gratii.- Da eu trebuie sa plec poimiine ! De ce sa mai iau pastile ? N-are rost …- Nu mai pleci tu nici un poimiine. Daca nu iei pastila asta acuma de bunavoie te

ducem sus la gratii si de acolo nu se mai iese asa de usor. Haide fii baiat intelegator si inghite pastiluta.

Imi pusesera cana cu apa intr-o mina si pastiluta in cealalta mina. Si stateau cu totii in jurul meu gata parca sa ma apuce si sa ma duca dupa gratii. Ma uitam la pastiluta aceea verde si simteam deja ca ma ia ameteala. Daca iau pastila asta scap poimiine. Da , dar n-o sa mai fiu eu insumi. O sa fie altcineva in locul meu. Numai trupul meu va scapa. Imi era o frica… Dar am lasat din miini si cana si pastila zicind cu hotarire :- Nu ! Eu de bunavoie nu iau nici o pastila ! Faceti ce vreti cu mine !Iar ei au mai strigat si au mai tipat la mine o vreme dar dupa aceea si-au vazut de alte treburi iar eu am ramas tot acolo . Nu intelegeam de ce nu ma dusesera la gratii . Apoi mi-am dat seama ca ei erau doar asistenti si infirmieri. Aveau nevoie de stampila si semnatura doctoritei ca sa ma poata transfera la gratii. Eu fusesem mutat jos fiindca intervenise mama plingind la doamna doctor sa fiu scos de la gratii. Fara acordul doctoritei nu se pot face transferuri din astea.

A doua zi ma cheama doctorita la ea in cabinet si foarte severa imi zice :- Domnu pacient ! Noi vrem sa va facem un bine prin acest tratament ! Sa stiti ca daca

nu luati tratamentul de bunavoie atunci … (am zis , gata sint terminat acuma chiar ca ma baga inapoi la gratii ) … atunci noi nu va dam nici un tratament cu forta ! Semnati o declaratie cum ca pe propria dumneavoastra raspundere nu vreti sa primiti tratamentul si scrieti motivele pentru care nu vreti sa il primiti.

232

Am luat eu formularul acela il completez dar cind sa scriu motivele pentru care nu vreau sa iau pastile … ce sa scriu ? Ce motive ? Il intreb pe Dumnezeu : Aicea ce ma sfatuiesti sa scriu Doamne ? Ce motive sa le zic ca am ? Iar Dumnezeu imi zice : Spune adevarul. Nu-ti fie frica. Spune intocmai ceea ce gindesti. Asa ca m scris : Nu vreau sa iau pastile fiindca eu vorbesc cu Dumnezeu si cred ca este adevarat acest lucru.

E culmea tupeului sa scrii asa ceva intr-un act psihiatric oficial . Scrisesem acolo in doua cuvinte o adevarata declaratie oficiala de nebunie. Nu puteam intelege cum poate cineva sa scrie o asemenea gogomanie intr-un act oficial si sa scape nevatamat. Mai ales ca stiu ca este Lege aprobata in constitutie de la guvern care permite medicului sa dea fortat medicament celor declarati nebuni. Iar eu ma declaram singur nebun. Eram precum un catelus din ala mic pekinez care ar latra cu mare tupeu la un tigru. Se uita tigrul la catelus si … se sperie groaznic si fuge. Dupa care catelusul cel mic se umfla de mindrie si gindeste ca totul in viata e doar o chestiune de curaj . Dupa care priveste in jur si observa ca in spatele lui se afla un vinator cu o pusca.

La fe a fost si in cazul doctoritei psihiatre. Nu curajul meu m-a salvat ci insasi Pumnul lui Dumnezeu care era deasupra ei si a intregului spital. Ia-a zis mamei cind m-a eliberat : Doamna sa stiti ca baiatul dumitale este foarte grav bolnav. Eu n-as fi ezitat nici o clipa sa-i aplic constitutia si i-as fi dat medicamente fortat , pentru ca este clar nebun. Dar acuma tocmai ne aflam intr-un mare scandal public , o colega de-a mea este data in judecata pentru administrare fortata de medicamente si este pasibila de puscarie . Adica noi vrem sa facem un bine unui om si uite cu ce ne alegem drept rasplata !

Cazul era o fata care a vrut sa faca yoga , parintii au vrut s-o opreasca si ca sa o poata opri au internat-o fortat la spital. Acolo i s-au administrat medicamente puternice si a primit un diagnostic foarte grav care dadea drepturi legale parintilor asupra fetei. Adica prin acest act medical fata devenise proprieteatea parintilor. Respectiva fata a vrut apoi sa se marite cu un baiat . Parintii fetei nu erau de acord ca ea sa se marite cu acel baiat. De la starea civila in vreme ce tinerii semnau actele a venit Salvarea si au luat-o fortat si au dus-o undeva departe in alt oras si au internat-o acolo si i s-au administrat medicamente puternice ca s-o linisteasca. Dar logodnicul ei a reusit s-o gaseasca si au deschis un proces in judecatorie. Medicii si parintii fetei risca acum ani grei de puscarie. De asta doctorita s-a temut sa-mi administreze medicament fortat.

Prin urmare Dumnezeu imi pregatise dinainte scaparea din spital nevatamat. Inainte sa ajung eu in spital Dumnezeu a creat asa un context incit eu sa-mi pot declara nebunia mea in mod oficial dar fara sa se poata atinge nimeni de mine.

Nici bine nu ajung eu acasa ca vine un prieten pe la mine. Acesta era acela care mai venise pe la mine si e pomenit des prin carte. Adica ultimul meu prieten. El stia toata povestea cartii mele, chiar a primit si el o carte. A venit o data acolo in fata la Mitropolie si a vorbit cu mine. Acuma insa imi zice : - N-ai sa-mi imprumuti niste bani ? Am nevoie de 500 mii .- N-am nici un ban. Da spune si mie … prietene … tu stii unde am fost eu zilele astea ? - Pai eu am mai trecut pe la Mitropolie dar daca nu te-am mai vazut pe acolo am crezut

ca te-ai dus acasa. Unde in alta parte ?- Ei , uite ca n-am fost acasa ci am fost inchis la Socola dupa gratii. Puteau sa ma

omoare macelarii aia acolo in voia cea buna ca nu stia nimeni nimic de mine. Daca nu era maica-mea eu nu mai scapam intreg la minte de acolo. De ce n-ai venit sa ma cauti ? Sa stii si tu macar unde sint , poate aveam nevoie de ceva.

233

- Crede-ma ca n-am avut timp . Am terminat si eu facultatea , am avut banchet , am fost foarte ocupat zilele astea.

- Banchet ! Adica eu sint acolo dupa gratii , iara tu te duci la banchet !- Dar ti-ai asumat riscurile cind ai pornit sa faci gestul tau. Stiai ce patesti , nu ? - Da , mai omule , mi-am asumat eu riscurile dar asta nu inseamna ca trebuia sa ma

abandonezi asa. Ca doar pentru tine fac lupta asta nu pentru mine. Eu am casa, am bani , am de toate. Tu stai vai de capu tau inghesuit , trei frati intr-o cameruta mica . N-ai nici un ban , n-ai nici un viitor. Tu crezi ca daca ai terminat facultatea o sa ai ceva ? Eu nici macar nu m-am mai dus sa-mi scot diploma de la doctoratul ala nenorocit unde nu m-au primit. Si stii de ce nu m-am dus s-o mai scot ? Fiindca n-are nici o valoare. Nici de sters la fund nu-i buna diploma aia. Nu-mi foloseste la nimic. De asta am fost in strada sa ma lupt. Pentru tine si pentru toti cei asemena tie.

- Nu cred ca lupta ta a folosit la ceva. N-ai reusit nimic. - Fiindca m-ai lasat singur de aia n-am reusit nimic. Dar eu mi-am facut datoria

inaintea lui Dumnezeu. Tu ce faci ? S-a aranjat pina la urma si el. A avut o prietena frumoasa dar saraca care l-a parasit fiindca n-avea locuinta, n-avea servici, n-avea nimic , a gasit in schimb alta grasa si bogata. A zis ca el nu se mai uita la aspectul fizic. Nu pare totusi prea fericit. Mama in urma demersurilor facute la primarie a reusit sa obtina o mica suma de bani ca ajutor social. Eu i-am zis : Nu lua banii aceia ca nu-i bine ! Nu-i voie sa se cistige bani din luptele astea crestine ! Ea insa i-a luat. S-a imbolnavit de dinti si a cheltuit aproape toti banii pe doctor.

Am fost pe la edituri , costa prea mult sa-mi public cartea. As putea cere de la Dumnezeu bani , ma pot oricind duce la un Loto trag un bilet si probabil as cistiga oricit as avea nevoie. Dar mai bine sa nu ispitesc pe Dumnezeu. Daca El ar fi vrut sa se publice cartea asta atunci s-ar fi publicat deja. Eu gindesc ca un scriitor nu trebuie sa-si publice el insusi cartile. Daca cartea mea este buna atunci sa se publice singura. Nu cred ca un prooroc publica carti. Proorocul doar le scrie . Altii le publica.

O batrinica ortodoxa habotnica mi-a adus un teanc mare de carti ortodoxe cu sfinti. Mi-a zis ca eu nu sint prooroc si nici Sfint fiindca am pacatul acela sexual , pe care l-am pomenit in carte , pacatul masturbarii. Iar un om care are asa un pacat nu poate sa fie om al lui Dumnezeu. M-a invatat ca daca vreau sa scap de acest pacat ca atunci cind imi mai vine sa fac asa ceva sa iau un chibrit aprins si sa il apropii de un deget . Cica un Sfint si-ar fi ars de tot un deget pina s-a facut scrum , ca sa scape de pacatul asta. Adica sa-mi dau eu … foc la un deget ? Decit sa-mi dau foc la un deget mai bine ma insor …

In primul rind cit am trecut prin toate aceste intimplari povestite mai sus nici n-am mai pacatuit cu asa ceva . Dar ma gindesc ca uite lumea nu vede ceea ce-i bun la mine ci vede numai ce-i rau. Ca bine mai zice Eminescu ala :

Dar afara de acestea , vor cata vietii tale Sa-i gaseasca pete multe, rautati si mici scandaleAstea toate te apropie de dinsii… Nu luminaCe in lume-ai revarsat-o , ci pacatele si vinaOboseala , slabiciunea , toate relele ce sintIntr-un mod fatal legate de o palma de pamintToate micile mizerii unui suflet chinuit

234

Mult mai mult ii vor atrage decit tot ce ai gindit.

Dupa mareata poezie Eminesciana asa din plictiseala ma uitam si eu prin teancul gros de carticele cu Sfinti. Ma uitam la poze ca imi era lene sa citesc. Eu sint prea destept ca sa mai citesc ceva. Eu am vazut pe Dumnezeu Tatal ! Am cea mai mare cunoastere pe care o poate avea vreun om ! Eu sint mai mare si mai destept decit toti Sfintii ! Dar pe cind rasfoiam eu asa plictisit prin carticelele alea imi spune Dumnezeu despre una din carticele : Citeste asta ! Povestea acolo despre o oarecare Fevronia o calugarita foarte frumoasa care voia sa ramina fecioara fiindca o invata stareta ca asta-i foarte important pentru mintuirea sufletului. Iar eu deja ma supar zicind uite ce calugari habotnici si superstitiosi. Apoi daca sta acolo degeaba in manastire la ce foloseste ? Nu se va mintui nicidecum ! Trebuie sa mearga in lume sa predice nu sa doarma in manstire pe pat de lemn chinuindu-se si postind. Dar viata linistita a manastirii se schimba fiindca vin prigonitorii de crestini. Toate maicutele si calugarii fug si se ascund , aceea ramine. O aduc la judecata. Intii o bat cu ciomegele si o prajesc deasupra unui foc . Fiindca tot nu voia sa se lepede de Hristos ii zgirie tot trupul cu un pieptene de fier , dupa aia ii smulge toti dintii din gura unul cite unul cu un cleste , dupa aia ii taie o mina cu securea, pe urma ii taie mina ailalta , si pe cind sa-i taie un picior sa vezi ca nu reuseste sa-l taie din prima si mai loveste cu securea de citeva ori pina reuseste sa-l taie. Le urma ii taie sinii . Si inca ramasese vie. Se povesteste asa cu amanunte si cu vorbele pe care inca le zicea Sfinta cind era chinuita. Povestea cum Sfinta Fevronia fara miini si fara un picior , cu dintii scosi , cum intindea si ultimul picior ramas in trup , il intindea catre butuc sa-l taie fiindca desi nu mai putea vorbi ca avea gura plina de singe , arata lumii prin ultimul sau gest ca tot nu s-a leapadat de Hristos si ca tot nu-i este frica de nimic. Apoi dupa ce i-au taiat capul , cei care au chinuit-o s-au sinucis de groaza propriilor lor fapte , iar toti oamenii ce au asistat la asa o intimplare s-au crestinat iar multi s-au calugarit.

Dupa ce am citit povestea asta am mai meditat asupra ideii babei habotnice cu degetul si chibritul. Am luat o bricheta si treceam cu degetul prin flacara incercind sa vad cit de mult il pot tine in foc. Nu-l puteam tine deloc in foc. Ustura nu se poate ! N-am stofa de sfint am spus-o intotdeauna. Nu pot suferi durerea.

Eu nu citisem nimica despre Sfinti. Doar de Ecaterina citisem. Stiam fiindca-mi spusese Dumnezeu ca multi au fost ca ea. Dar pina nu constientizezi ce au patimit acei oameni nu intelegi. Eu nu stiam mare lucru despre Sfinti, iehovistii nu mi-au zis nimica. Ce mai auzisem de la unu ori de la altu. Un zvon despre Nicolaie , o vorba despre Spiridon. Nu cunoasteam aproape nimic din ce a fost dupa Hristos. Abia acuma am inceput sa aflu mai multe. De obicei eu is Mare Judecator chiar si pe Sfinti ii judec si-i critic. Stilpnicul a fost mare idiot , Spiridon a mai schiopatat pe ici pe colo , Nectarie e jalnic , Maria Egipteanca o aiureala simpatica. Dar nici unul dintre acestia nu m-a facut sa bag un deget in foc sa-mi aflu limitele. Asemenea tortura oribila ca Fevronia nici chiar Hristos n-a indurat. Desi toti au indurat suferinte aceasta a fost cu intelepciune Dumnezeiasca facuta. Eu pot judeca pe Pavel ori pe Spiridon fiindca sint mai mare ca dinsii in cunoastere. Sint mai mic ca Spiridon in miracole si mai mic decit Pavel in nevointe. Dar sint si lucruri care depasesc cu mult orice cunoastere miracol sau nevointa. Jertfa este o putere mai mare decit toate acestea la un loc.

235

Cred ca Dumnezeu mi-a trimis carticelele astea ca sa invat din ele. Sa-mi amintesc de faptele acelor mucenici sa nu-mi mai fie frica . Eu nici n-am fost in stare sa stau dupa gratii o zi ca intrase groaza in mine. Cind va veni vremea sa port a doua lupta cu Diavolul am sa fiu mai puternic decit am fost acuma.

Gestul meu pare un gest de om nebun , dar daca ne gindim la proorocul Ezechiel vedem ca Dumnezeu i-a spus sa se lege cu funii linga zidul cetatii si sa steie acolo nemiscat 390 zile culcat pe o singura parte fara sa se intoarca. Apoi daca eu sint declarat nebun atuncea Ezechiel cum se mai poate numi ? 390 zile inseamna mai mult de un an !

Altii vor zice ca nu-i cine stie ce mare lucru ce-am facut eu , e doar asa o joaca de copii. In teorie toti sintem mari si superbi. De vorbit e tare usor. Da ia incearca sa stai numai oleaca in genunchi sa vezi cum e. In citeva ore de stat in genunchi iti vine sa urli de durere. Eu am stat acolo in genunchi 7 zile si fiecare clipa a fost durere. Ca sa poti sa faci asa un spectacol din trupul tau , un fel de statuie evlavioasa prin care sa exprim ideea de rugaciune , ca sa reusesc sa vorbesc oamenilor fara vorbe ci numai prin gestul meu , pentru asta trebuia sa suport o durere continua. Pe dinafara paream linstit si cuvios facind un frumos spectacol dar pe dinauntru tipam de durere. E drept ca n-o sa ma compar eu acuma cu vechii mucenici ai crestinismului. Fata de aceia ramine o joaca gestul meu. Eu am ramas intreg si sanatos. Dar chiar si gestul asta simplu sa stai in genunchi citeva zile in fata unei biserici nu-i deloc usor de facut. In plus pot spune ca vedeam cum se aduna o putere in mine. Vedeam in cele nevazute cum imi cresteau aripi nu la trup ci la suflet. Desi trupul meu de om era mic si ghemuit acolo jos in praf vedeam cum ingerul meu creste si se face mare , vedeam cum aripile mele cresteau si se facusera uriase mai mari decit Primaria si decit Biserica si se intindeau incetul cu incetul deasupra intregului oras. Pentru prima data stind acolo in genunchi in fata tuturor m-am simtit cu adevarat mai mare decit oricine. Vedeam toate acestea cu cea de a treia vedere . Cu toate ca uneori ma indoiesc si eu de viata cea de dincolo , totusi uneori “vad” dincolo de ce poate vedea un om. De aia fac ceea ce fac. Fiindca “vad” . Cind “vezi’ mai poti oare sa nu crezi ? Nu stiu daca-i adevarat ceea ce vad eu poate sa fie doar o halucinatie a mintii mele dar cert este ca eu “vad” niste lucruri pe care alti oameni nu pot vedea.

Desigur e doar Schizofrenie , delirant mistica … Auzi la el are trei vederi , trei rinduri de ochi cu care vede in trei lumi. E nebun saracu … Trebuie internat de urgenta. Dar voi cind visati noaptea oare cum de vedeti daca aveti ochii inchisi ?

Ma pregatesc acum sa merg din nou in strada. Am rugat pe un prieten sa ma ajute in lupta mea . I-am zis uite eu stau in genunchi , tu imparti niste foi la oameni , hai sa fim macar doi ca sa luptam , tu esti cu papagalu , eu cu gindirea. Hai sa facem ceva. Hai sa urnim lumea asta. Dar el a raspuns ca nu vrea sa se amestece in povestea asta. I-am zis Mai omule ! Ajuta-ma ! Nu ma lasa singur. Eu sint bilbiit , nu pot sa vorbesc cu oamenii. Vezi cum vin politaii si ma tiriie pe strazi ca pe un infractor. Macar stai acolo pe-o banca sa am un martor sa-i pot da in judecata. Vezi ca ma inchide dupa gratii la nebuni si nu mai am nici un drept. Am nevoie de inca un om alaturi de mine. Dar el raspunde ca nu se baga. Si-mi zice ca nici un om nu se va baga in povestea asta. Fiindca toti sint formati cu o mentalitate inca din scoala din copilarie. Nu se poate schimba . Sta si trage linistit din tigara cu berea alaturi…zicind : Nimic nu voi face ! O sa ma duc in iad si asta e !

Adica trebuie sa ma lupt iarasi singur ? Nici un om nu vine sa-mi stea alaturi ? Daca un prieten care ma stie de-o viata de la gradinita si nu misca un deget sa ma ajute

236

atunci inseamna ca nici un om nu va veni sa ma ajute cu nimic. Fie , mai oameni de nimic ce sinteti voi , daca asta-i voia voastra atunci tot singur am sa ma lupt si-a doua oara.

Lupta a douaAaauu ! Ce doare ! Isuse Hristoase ! Cu ce ti-am gresit de m-ai nenorocit asa ?

Am stat doar in genunchi pentru Tine Doamne. Ce rau am facut ? Ce-am gresit ? Am stat in genunchi pina cind mi-au amortit de tot picioarele ca nici nu le mai simteam. Iar cind m-am ridicat de jos sa vorbesc cu cineva picioarele amortite nu m-au tinut si-am cazut jos. Duhul e plin de rivna dar trupul e neputiincios. Nu stiu cum de-am reusit sa cad in halu asta dar cred ca mi-am scrintit glezna ori ceva in genu asta. M-am si julit la picior de-mi curgea singe. Nici nu pricep cum de-am reusit sa vin pina acasa. Abia daca pot sa sa pun piciorul in pamint. Ca sa ma duc pina la bucatarie trebuie sa sar intr-un picior ca doare cumplit daca pun piciorul jos. Spune-mi Doamne cu ce ti-am gresit oare tie ?- Cu prostia si cu mindria ai gresit. Ai facut si tu acolo o lupta vai de steagu ei , si ai

iesit repede in strada ca sa te lauzi la oameni ca esti Mare Sfint.- Dar Doamne tot timpul am fost mindru. Toata cartea am fost mindru . De ce inainte

m-ai lasat sa fiu mindru si acuma ma pedepsesti ?- Pina acuma ai avut o mindrie copilareasca de jucarie. Te credeai Mare Brinza. Acuma

ai inceput sa-ti iei mindria in serios. Acuma nu te mai dai Mare Brinza ci Mare Sfint. E o mare diferenta.

- Pai da tu nu vezi ce timpiti sint oamenii ? Ma trimit la Mitropolitu sa cer binecuvintare pentru cartea mea iar eu ma enervez numai pina si la gindul acesta . Le zic oamenilor ca trebuie sa vina Mitroplitu la mine ca sa primeasca binecuvintare . Fiindca eu is sef peste toate Bisericile lumii.

- Uite de aia am dat cu tine de pamint ca sa-ti vina mintea la cap. Mindria este de doua feluri , este o mindrie care te inalta si alta care te doboara spiritual. Mindria ta de la inceput prin care tu te credeai Sfint era o mindrie de jucarie . Tii minte cind erai copil aveai vreo bucata de plastic in miini si credeai ca-i avion sau masina si te jucai crezind cu toata convingerea ca aceea este avion. Ei , la fel si acuma erai un Sfint de jucarie , si te jucai cu toata convingerea de-a Sfintul. Erai si tu la fel de Sfint precum bucata de plastic era avion . Dar te straduiai din rasputeri sa devii chiar ceea ce credeai ca esti. Si straduindu-te sa devii una cu modelul mindriei tale chiar ai reusit sa te ridici oleaca. Mindria de acest fel este benefica , te ridica spiritual. Dar atuncea cind joaca incepe sa devina adevarata si chiar incepi sa te crezi cu adevarat Sfint atunci este groaznic de rau fiindca mindria te opreste de la orice inaltare spirituala si cazi inapoi pina la cea mai adinca prostie si trindavie. Un om flamind alearga dupa mincare si este foarte viu dar un om satul se culca si doarme si este precum un mort. Oamenii mindri sint morti inaintea mea.

Si mai gresesti crunt de tot fiindca ai inceput sa ai indoiala mare in Mine. Ai inceput sa te temi ca Eu as fi Diavolul. Omule ! Ti-am zis clar sa nu citesti despre Sfintu Pahomie cel Mare ? Tu de ce-ai citit daca Eu ti-am spus sa nu citesti ? Nu odata ti-am zis ci de doua ori te-am oprit sa citesti iara tu tot inainte ai mers si-ai citit ceea ce Eu te-am oprit . Eu ti-am spus sa citesti despre Andrei , despre Fevronia , despre Ecaterina adica despre oamenii puternici tari si total neclintiti din credinta lor. Despre mucenici ti-am spus sa citesti nu despre ierarhi si monahi. Nici un ierarh nu este drept inaintea Mea. Toti ierarhii

237

pacatuiesc fiindca intra in pacatul mindriei si al inrobirii de oameni. Orice ierarh este rob al Satanei. Iara tu imi citesti despre Pahomie care vorbea cu Satana si vedea numai draci peste tot ? Si despre flusturaticii aia de calugari pacatosi ai lui care m-au facut de rusine ? Ai citit despre calugarul care s-a rugat Mie sa fie mucenic si cind l-au prins tilharii el m-a tradat si a jertfit zeilor pagini de frica mortii , iara dupa aia Gata ! Ti-ai gasit tovarasul de pacat. Si eu is asa ! Si eu l-am tradat pe Dumnezeu acolo in spital ! Sint si eu pacatos ! Uite asa iti pierzi credinta si te zapacesti. Daca citesti tot ce a scris lumea asta de doua mii de ani incoace ai sa innebunesti. Mergi dupa exemplele Sfintilor dar numai dupa aceia pe care ti i-am aratat Eu ca-s buni. Nu te mai lua dupa toate babele. Tu nu vezi ca baba care te invata ortodoxia , iti vorbeste Satana prin gura ei ? Nu ti-a spus ea sa faci lucruri impotriva exemplelor Sfintilor Mucenici ? Ti-a zis : Ai grija sa te feresti ca nu care cumva sa te bata vreun politist . Iar Eu si toti mucenicii iti zicem sa nu te feresti nicidecum. Nici sa nu cauti gilceava dinadins dar nici sa nu te feresti daca vine ceva rau peste tine. Nu te mai prosti cu Diavolul. Da-l afara cu mintea ta. Nu te mai gindi la asa ceva. Daca te iei dupa Pahomie ai sa incepi a vedea numai draci peste tot si te prostesti de cap. Trebuie sa ai credinta tare . Nu lasa indoiala sa-ti intre in inima.- Dar ma doare Doamne ! Ma doare groaznic piciorul si mi s-a umflat tare. Ce credinta

ai vrea sa mai am cind ma doare asa de tare piciorul ? S-a scrintit glezna. Cum ai vrea sa ma mai cred trimisul lui Dumnezeu cind am asa un ghinion ? Mi s-a facut frica. Daca gresesc ? Daca tot ceea ce fac e impotriva lui Dumnezeu ?

- Stiu ca te doare dar ce vrei sa-ti fac ? Vrei sa fac miracol sa te vindec ? Pe Mine crezi ca nu m-a durut cind eram pe cruce ? Dar mi-am lepadat Eu credinta ? Tu ce faci ? Fugi ? Miine sa mergi inapoi in strada si stai acolo.

- Adica sa ma duc inapoi cu piciorul asta ? Imi pare rau Doamne dar nu mai pot merge. Abia am ajuns acasa. N-am cum sa ma intorc acolo.

- Ai un picior sanatos. Sari intr-un picior si sa mergi inapoi la lupta.- Adica sa sar descult intr-un picior citiva kilometri ? Tu iti dai seama ca se face

flenduri si al doilea picior ? Incit n-am sa mai pot merge deloc. Si chiar daca m-as duce cum ai vrea sa mai stau in genunchi ? Nu pot indrepta talpa .

- Nu conteaza , daca vrei poti. Stai intr-un singur genunchi precum catolicii.- Si sa topai asa intr-un picior prin tot orasu ? Iti dai seama ce-ar ride lumea de mine ?- Daca vrei sa schimbi lumea atunci asta trebuie sa faci. Lumea oricum ride de tine.

Numai asa le poti intoarce risul inapoi . Sa vada ca chiar si cu piciorul scrintit tu tot nu te indoiesti de credinta ta. Ai vazut Sfintii cum oricit de rau au fost chinuiti ei tot erau neclintiti din credinta lor. Alfel cum vrei sa-i schimbi pe oameni ?

- Da , Doamne dar pe Sfintii mucenici i-au chinuit altii. Insa eu am cazut aiurea din picioare ca prostul . E chiar straniu ca am cazut asa de urit.

- Ai cazut fiindca ti-au amortit picioarele . Nu stateai in genunchi nici pentru bani si nici pentru mintuirea sufletului tau. Ci ai cazut pentru Legea Dreptului la Existenta. Ai cazut intr-o lupta pentru Mine.

- Ce sa spun … m-am impiedicat si te pomenesti ca oi fi vreun mare erou de acuma …- Dar de ce in lupta dinainte n-ai cazut ? - Fiindca atuncea desi stateam in genunchi dar totusi ma mai mutam cu trupul intr-o

parte sau in alta si de aia nu amorteam asa de tare.- Si de ce acuma n-ai mai putut sta la fel ca inainte ?

238

- Acuma politistii mi-au facut scandal fiindca astern patura pe strada si am fost obligat sa string patura. Am stat o vreme in genunchi direct pe asfaltul zgrumpturos. Insa ma durea prea tare, imi intrau zgrumpturii asfaltului in glezne si dupa vreo jumate de ora n-am mai rezistat si-am pus inapoi patura dar pliata in asa fel incit nu se mai observe de subt mine. De asta nu mai puteam sta cu trupul intr-o parte ori in alta si-am intepenit complet acolo. Ma straduiam sa fiu mai puternic decit prima data. Ma gindeam la mucenicii aia ce au indurat atitea , trebuie sa fiu si eu in stare sa fiu ca ei. Ma straduiam sa ignor picioarele alea afurisite care nu vor sa stea cum le zic eu. Trupul este jalnic. Nu ma slujeste deloc . Trupul meu este dusmanul sufletului meu . M-a facut de risu lumii. Ba inca am mai cazut si peste niste maicute ce treceau pe acolo de era sa le darim si pe ele. M-au ajutat maicutele alea sa sa ma ridic de jos si mi-au ridicat cartea pe care eu o scapasem din miini. Mare rusine mi-a fost. Incit am plecat imediat de acolo. Asa de prost mi-a mers astazi acolo ca niciodata. Si ploaia , de ce Doamne ai dat ploaie chiar indata ce m-am pus eu acolo ?

- Ploaia este de ajutor in lupta ta. Daca lumea te vede stind in ploaie atuncea vor crede in tine si in cartea ta.

- Nu-i adevarat. Un politist de vizavi de la primarie se uita la mine pe cind stateam in ploaie si gindea despre mine : Daca chiar ar fi adevarat ca l-ar fi trimis Dumnezeu atunci ar trebui sa aiba putere sa opreasca ploaia. Asa insa uite ca Dumnezeu e impotriva lui si da ploaie ca sa-l impiedice sa-si propovaduiasca cartea. Nici nu trebuie sa-l alungam noi de acolo caci uite ca-l alunga insasi Dumnezeu.

- Omule , gindirea Mea este diferita de a oamenilor dar gindirea Mea este dreapta. Ca sa poti sa impui oamenilor gindirea ta care de fapt este a Mea trebuie sa poti ajunge pina la inimile oamenilor. Fiecare suflet are o bariera care opreste orice invatatura sa intre intr-insul. Daca nu strapungi aceasta bariera a inimii atunci nu vei putea niciodata sa schimbi oamenii. Fara o suferinta si jertfa sa stii ca nu vei putea niciodata sa strapungi sufletele pina la inima oamenilor. Oricit de destept ai fi nimeni nu te va asculta. Uite Solomon Inteleptul. Tu zici despre Solomon ca a fost un Mare Porc , fiindca traia bine. Solomon avea 1000 femei iar tu n-ai nici una. Iara despre Sfintul Nectarie iar zici ca a fost alt mare porc. Fiindca Nectarie sarmanul prigonit avea o obste de mii de credinciosi in vreme ce tu n-ai nici macar cu cine sa schimbi o vorba. Si de ce spui asta ? De invidie pe bogatiile lor si pe functiile lor mari. Unu a fost imparat altu mare episcop stapin peste manastiri si averi , toti mari si puternici . Dar despre Ecaterina , Fevronia si altii ca ei ce mai zici ? Mai ai invidie si pe aceia ? Dupa ce-ai citit despre Fevronia , nu ai luat chibritul si-ai pus degetu in foc ? De ce ? Fiindca a avut putere sa iti stapunga bariera sufletului . Fevronia ti-a trezit compasiunea si vinovatia in vreme ce Solomon iti stirneste invidia si ura. Cei mari nu pot schimba inima omului. Doar acestia mici si chinuiti subt puterea Numelui Meu doar acestia pot schimba oamenii cu adevarat. Ia uite in cartea ta ce-ai scris . Pe calugarul cel slab si chinuit locuind intr-un bordei de lut i-ai zis “Frate” , iar pe Mitropolitul gras si umflat de averi si puteri locuind in cine stie ce palate il numesti “Marele Cacat”. Asa-i firea omului sa iubeasca si sa compatimeasca pe cel mic si chinuit , si sa invidieze si sa urasca pe cel mare si puternic. Tu insuti cind ai fost in strada si-au venit oamenii cu aere de superiori sa rida de tine nu i-ai urit in inima ta ? Dar ai vorbit cu placere cu cersetoara cea slaba si bolnava pentru ca n-o mai vedeai ca pe-o superioara tie. Prin urmare daca cineva vrea sa propovaduiasca crestinismul

239

trebuie sa strapunga inimile oamenilor . Iar asta se poate doar daca esti mai prejos de toti celor carora le predici. Cind tu erai pe strada dormind pe jos in ploaie cu crucea ta de carton puteai si tu sa zici : Pasarile cerului isi au cuibul sau si vietuitoarele pamintului isi au vizuinile lor numai Fiul Omului nu are unde-si odihni capul sau. Iti dai seama ce putere au avea vorbele astea in gura unui om care chiar face ce zice? Care chiar arata oamenilor prin fapte ce inseamna aceste vorbe ? De aia torn ploaie peste tine. Ca sa te vada lumea ud , cu picioarele descult in ploaie , sa te vada tremurind de frig murdar cu singe pe picioare. Sa dormi acolo pe jos cu capul in praf ! Asa se propovaduieste Evenghelia ! Sa vada oamenii cit de cumplite sint vorbele alea. Fiindca oamenii in Biserica nu constientizeaza cit de crincene sint acele cuvinte. Asa se face laudat Numele Meu prin acesti chinuiti micuti care ma reprezinta pe Mine. Dar cind vede omul cite un bogatan de preot imbracat numa in aur si diamante care zice aceleasi vorbe atuncea ce vrei sa mai creada omul ? Birfeste si el pe preot zicind ca parintele vorbeste frumos , da nu face nimic din ceea ce zice. Dupa aia omu se duce acasa si ma injura pe Mine. Uite de aia Eu nu mai am putere sa schimb nimic. Uite asa devine crestinismul o utopie. De asta am foarte mare nevoie de oameni cu adevarat Sfinti care sa mai arate din cind in cind lumii, utopia crestina devenita realitate. Asta inseamna Fevronia si Ecaterina si Andrei. Crestinism dus pina la capat. Asta astept si de la tine.

- Adica sa fiu mucenic ? Dar pe mine cine vrei sa ma omoare ? Nu mai sintem in vremurile acelea. Nu mai pot exista mucenici. Nu cred ca mai poate exista utopia crestina in vremurile noastre.

- Sint multe feluri de eroism. De ce crezi ca-ti zic: Sari intr-un picior prin tot orasul ! Chiar de ai un picior scrintit tu du-te asa sarind in celalalt picior . Iar daca se raneste si al doilea picior si nu mai poti sari intr-un picior atunci tiriie-te pe jos si tot du-te. Fiindca nu-i rusine acest lucru ci asta inseamna eroism. Inseamna victoria spiritului asupra trupului. Facind acest gest si altele asemanatoare ai sa ai putere sa schimbi inimile oamenilor .

- Doamne , daca lumea m-ar vedea sarind intr-un picior crezi tu oare ca ei ar sti ca am celalalt picior scrintit ? Nu , ei ar crede ca-s un nebun schizofreinic delirant mistic care face cine stie ce ritual de exorcizare si de aia sare intr-un picior. Nimeni nu ar sti pentru ce fac acest gest. Uite cum stau acolo la poarta Bisericii si nimeni nu stie ce fac eu acolo. Am o carte de 3 kilograme din care nimeni n-a citit un cuvint. Lumea ma priveste cu mila, ma cred nebun si isi linistesc constiinta aruncindu-mi vreo moneda si gindind mai apoi : Am facut tot ce mi-a stat in puteri ca sa-l ajut ! Nu Doamne nu cred ca asa un gest ar schimba ceva. Si apoi chiar nu pot. Abia stau pe scaun de durere iar Tu vrei sa ma duc in strada ? Nu pot ! Intelegi ? Ma doare ! Fa un miracol sa nu ma doara ca doar asa scrie despre Fevronia ca nu simtea durerea fiind anesteziata prin miracol divin.

- Fara suferinta ce valoare ar mai avea jertfa ? Daca nu te doare atunci ce rost ar mai avea sa sari intr-un picior ? Doar asa de ochii lumii ? Ar fi o falsa jertfa , o minciuna , un ritual. Asa fac preotii , o falsa jertfa care nu schimba cu nimic pe nimeni. Degeaba zice preotul in altar : Iata trupul meu care se fringe pentru voi… dupa care rupe simbolic un biscuite. Cu jertfe simbolice se face crestinism utopic. Pe cind tu acolo pe strada cind ai cazut pe jos si ti-ai sucit glezna aratai prin fapte le tale : Iata trupul meu

240

care s-a frint pentru voi. Si pentru ca iti picura singe real si concret din picior spuneai lumii fara cuvinte : Iata singele meu care se varsa pentru voi.

- Ei Doamne , abia daca o picatura de singe a curs. Ce asa mare lucru ?- Eu vorbesc fiindca iti stiu viitorul . Nu pentru picatura asta te laud Eu. Vor fi multe

picaturi de singe. Vei muri pentru cartea ta. Multa suferinta vei patimi . Dar vei avea si rasplata pentru acestea asa cum numai Eu pot sa dau.

- N-ai putea sa proorocesti altceva Doamne ? Nu prea imi place suferinta. E o idee foarte proasta sa-mi proorocesc singur suferinte. E ca si cum mi le-as hotari eu insumi. Si apoi nu vreau. Decit sa sufar nu mai bine mor ? De ce sa ma chinui ?

- Pentru carte. Pentru ca oamenii lumii sa aiba o piine. De aia.- Oamenii lumii… Mi s-a cam acrit de oamenii lumii. E foarte usor sa iubesti oamenii

cind esti departe de ei. Dar stind acolo in strada intre oameni mi se face scirba de oamenii lumii. Care oameni ai lumii ? Betivanu ala ce venise la mine abia tinindu-se pe picioare, care duhnea a tuica si ma tragea de barba ? Zicea la cei din jur : Ia priviti la dinsul ! Nu-i asa ca seamana cu Hristos ? Ma apucase de barba ca sa ma arate celorlalti zicind : Uite ! Leit Hristos ! Si imi mai dadea si cite vreun mic ghiont prietenesc sau ma tinea asa de umar vrind sa arate trecatorilor cit de bun prieten imi este. Mie imi era rusine cu dinsul si i-am zis Du-te omule acasa ca esti beat ! Dar el nici pomeneala. Ii eram asa de simpatic incit nu se mai dadea dus de acolo . Voia sa-mi ia cartea . In mintea lui avea gindul s-o vinda sa scoata bani. Gindea ca poate sa scoata un milion pe ea. Era un cersetor dintre aceia care mereu stau la poarta Mitropoliei. Cind imi amintesc de betivanu ala mi se face lehamite de oamenii lumii.

- Nu uita ca mai sint si alti oameni pe lume. Care poate merita sa-i ajuti. - Arata-mi macar unu Doamne. Prietenu meu se duce la banchet si nici macar nu-l

intereseaza ca eu sint dupa gratii , calugaru nici nu se scoala de la masa , preotu trece si se preface ca nici nu ma cunoaste , iehovistu la fel , cersetorii ma trag de barba , copiii vor sa-mi dea foc la carte … oamenii lumii … batjocura cit incape. Unde-i Doamne omu ala pentru care sa se merite sa lupt ? Nu cred ca s-a nascut inca asa un om pentru care sa se fi meritat sa moara atitia Sfinti in frunte cu Tine.

- Te inseli. Afla ca este Unul pentru care se merita sa lupti si sa mori iar acela sint Eu. Chiar daca ti-e sila de toti oamenii lumii , lupta macar pentru Mine . Ori vei zice poate ca nici Eu n-as merita sa lupte cineva pentru Mine ?

- Nu Doamne , nu zic asta. Zic doar ca acuma nu pot . E greu de luptat . Ma doare piciorul si nu-s in stare sa fac ce-mi ceri.

- Eu doar te sfatuiesc nu te oblig. Alegerea iti apartine.O saptamina mai tirziu. Alegerea mea a fost sa nu ma duc in strada pina cind nu ma vindec la picior. Dar si Dumnezeu se pare ca a ales sa nu se vindece piciorul pina cind nu ma duc in strada. Ma doare inca piciorul destul de tare. E umflat si nu trece deloc. Stranie durerea asta. E localizata intr-un punct pe mijlocul labei piciorului. Se vede un punct rosu unde s-a julit piciorul. Cum am cazut oare incit sa ma lovesc numai intr-un punct din mijlocul labei piciorului ? Durerea asta ciudata imi alimenteaza delirul mistico-religios. Cred ca s-a rupt ceva pe acolo innauntru de nu mai trece odata. Glezna e intreaga a trecut. A ramas numai ciudatenia asta. Am senzatia ca … as avea un cui infipt in picior …

Am intrebat mai demult pe Dumnezeu de ce ma dor uneori palmele? Iar El a spus: - Eu sint in mintea ta si tu esti in Mintea Mea si amindoi sintem una uneori. Cind

sufletele noastre se amesteca atunci amintirile Mele se amesteca cu senzatiile tale. De

241

asta te dor palmele fiindca simti ce-mi amintesc Eu iar durerea de palme este una din cele mai puternice amintiri pe care o am despre umanitate. Gindurile si faptele tale (dar numai cele bune ! ) acestea vor devini amintirile Mele si prin Mine vei trai vesnic. Prin amestecarea mintilor noastre Eu sint om si tu esti Dumnezeu. De multe ori te resping fiindca esti murdar sufleteste. Atunci cind noi comunicam se amesteca sufletul tau cu al Meu . Asa sint Eu Dumnezeu Fiul cu Dumnezeu Tatal. Eu sint in Tatal la fel precum Tatal este in Mine si amindoi una sintem. In acelasi fel toti cei care vin catre Mine trebuie sa-si amestece sufletul cu al Meu fiindca numai prin Mine se poate trece inspre Tatal. Cine nu-si amesteca sufletul cu al Meu acela nu poate trece in imparatia cereasca.

- Dar tu ziceai despre trup Doamne . Ziceai sa-ti mincam trupul si sa-ti bem singele.- Multe lucruri am spus foarte clare pentru mine dar de neinteles pentru voi. Eu vin din

alta lume. Ai vazut lumea Mea . Acolo am alt trup si am alt singe. Despre acel trup si singe din lumea Mea vorbesc Eu. Acelea trebuie sa le mincati si sa le beti.

- Eu inteleg ce-mi vorbesti fiindca am “vazut” aceste lucruri. Dar cum pot sa le zic celorlalti ? Cum pot eu s-ai explic cuiva care-i orb din nastere ce inseamna lumina ? Cum as putea oare vreodata sa descriu unui orb frumusetea unui rasarit de soare ? Cum sa-i zic ca uite e un cer superb rosietic cu niste nori albastri si verzi … Orbul nu poate intelege cuvintele “cer” “nori” “albastru” , “rosu”. Pentru un orb asemenea cuvinte sint notiuni neimaginabile fiindca nu poate sa puna mina pe “albastru” ca sa-l pipaie. Si nici nu-l poate mirosi ori auzi. Notiunea de “albastru” nu poate fi perceputa de nici unul din simturile unui orb. Si daca toti oamenii din lume ar fi orbi atunci nu ar exista cuvintul “Albastru” in vocabularul omenesc . Intr-o lume a orbilor un om care s-ar naste cu ochi ar fi un ciudat care ar putea percepe lucruri total invizibile si necunoscute pentru altii si atit de diferite de perceptia orbilor incit niciodata nu ar putea explica celorlalti ceea ce vede. Nici un orb nu poate sa perceapa ori sa-si imagineze cerul de deasupra lui. Decit intr-un mod rational stiintific si foarte incilcit. Adica eu ii pot explica unui orb sub o forma matematic-stiintifica ce este lumina. Ii explic orbului ca lumina este o functie sinusoidala aplicata cimpului electromagnetic si culorile sint date de lungimea de unda a oscilatiei. Numai un orb genial si extraordinar de destept va putea intelege ce este lumina fara sa o vada. Restul orbilor nu vor intelege nimic. Vazatorul va fi acuzat de catre orbi ca are halucinatii si delir. In lumea orbilor autoritari si extrem de siguri pe orbenia lor , chiorul este rastignit. Lumea se straduieste sa ma indoape pe mine cu carti. Batrinica habotnica ortodoxa mi-a adus vreo 20 carti cu Sfinti si Preoti , iehovistii si ei mi-au dat vreo 10 carti… Cartile sint numai pentru orbi. E ca si cum un orb ar citi pipaind in alfabetul Braile despre existenta luminii. Al cincelea simt ! Dar eu care “vad” ce nevoie mai am de carti ? Eu care pot vedea minunea unui rasarit de soare de ce sa-mi acoper ochii cu niste carti in care scrie despre lumina ? Eu care l-am vazut pe Dumnezeu ce nevoie as mai avea de vreo carte care sa mi-l descrie ? Eu nu mai suport sa aud pe cineva dindu-mi lectii mie. Detin cunoasterea suprema , maxima pe care o poate atinge o minte omeneasca. Nimeni si niciodata nu va putea depasi cunoasterea mea fiindca aceasta cunoastere nu-i cistigata prin studiu ori prin gindirea mea, ci e daruita de la Dumnezeu. Eu sint Invatatorul acestui veac. Eu nu sint vreun Mare Ierarh ori vreun mare preot cu studii doctorale ci sint un simplu om. Eu nu predau cursuri de religie ci sint un biet amarit care sta pe strada si-l trag betivanii de barba. Dumnezeu a pus in

242

mine cunoasterea in acest om mic si banal obisnuit si pacatos . Daca pe mine nu ma ascultati si nu ma credeti atuncea pe cine veti crede ? Pe Papa de la Roma ? Ori pe Mitropolitu acesta nerusinat linga a carui biserica stau in genunchi si nici nu vine sa vorbeasca cu mine ? Credeti voi ca stralucirea vesmintelor si coroanele de aur le dau intelepciune si cunoastere si bunatate ? Bine va zice : Nebuni si orbi ! Stiti voi oare ce zice Hristos prin a minca trupul sau si-a bea singele sau ? Nu stiti. V-as putea spune dar daca v-as spune voi nici nu m-ati asculta si nici nu m-ati crede. De aceea eu nici n-am sa va spun. Fiindca oricine cere primeste , dar aceluia care crede ca are aceluia nu i se mai poate da nimic. Voi ziceti : Noi avem cunoasterea deplina asupra Hristosului , noi mincam piine sfintita si bem vin rosu sfintit si prin acestea ne vom mintui sufletele. Bravo ! Ce pot eu sa va mai zic in plus ? Nimic !

Doua zile mai tirziu. Sint si momente in viata mea in care sint prost. Asta e , sint om. Credeti oamenii de

geniu nu au avut si ei momentele lor de prostie ? Omul nu-i intotdeauna geniu sau erou. Uneori omul poate sa fie fricos sau idiot . Spre exemplu eu acuma n-am chef de nimic . N-am chef de nici o lupta , n-am chef sa mai vorbesc cu Dumnezeu . L-am alungat pe Dumnezeu de la mine zicindu-I : Pleaca Doamne si lasa-ma in pace ca nu-s bun de nimica. Nu-s in stare sa lupt pentru Tine. Nu pot. N-am chef sa mai lupt. Acuma as avea chef …sa ma spinzur. Am asa o scirba fata de oameni ... Nu mai vreau idealisme. Imi era asa o scirba infinita si-o sila incit nici n-aveam chef sa ma mai scol din pat. Dar Dumnezeu n-a vrut sa plece. Stateam in pat. Si vad deodata ca se deschide calculatorul. S-a deschis pur si simplu singur fara sa apese nimeni pe buton. Alta data as fi sarit in sus si-as fi strigat : “Un miracol !” Insa acuma plictisit ridic din umeri si gindesc : Iarasi miracol ? M-am prea obisnuit cu intimplarile stranii incit nu ma mai impresioneaza asa ceva . Ce-o mai fi vrind Dumnezeu de la mine ? S-ar parea ca … ma invita la scris. Mi-a deschis calculatorul. Dar ce sa mai scriu ? Oare Dumnezeu nu vede ca nu-s bun de nimic? Sint o epava de om. As bea o votca . Da n-am bani .- Ce vrei Doamne ? Ce mai vrei de la mine ? Nu vezi ca nu pot face nimic ? Mergi

Doamne la altcineva si vorbeste-i ca mie degeaba imi vorbesti. Eu nu-s in stare sa fac lupte din astea stradale. Eu sint numa un filosof lenes care poate numai sa scrie povestioare aiurite. De la o mica durere de piciorus gata s-a isparvit cu orice putere . O mica boala si m-am facut fleasca , nu mai sint in stare de nimic.

- Apoi omule si Eu sint bolnav . Sectele Crestine sint madularele trupului Meu care sint bolnave. Sint putrede . Trebuiesc vindecate. Si Eu neputiincios fata de trupul Meu , tot la fel precum tu esti neputiincios fata de trupul tau. Trag si Eu de tine cit pot. Macar cu tine pot vorbi. Cu altii ce vrei sa fac ? Daca tu care esti om si le vorbesti omeneste si tot nu te inteleg si nu te asculta , cine crezi ca va putea sa ma inteleaga pe Mine care nu vorbesc omeneste ? Ma doare si pe Mine ca nu pot sa vindec pe crestini de stricaciunea sufletelor lor. De asta ma stradui sa creez un medicament. Tu trebuie sa fii medicamentul care sa vindece religia Mea de putreziciune. Trebuie sa fii precum un antibiotic si un dezinfectant pentru trupul Meu.

- Dar n-am putere Doamne . N-am putere destula sa fac ceea ce-mi ceri. Eu care am scris cartea asta , eu trebuia sa fiu un exemplu de urmat. Trebuia sa arat oamenilor prin faptele mele cum trebuie sa lupte un om. Iar eu nu pot sa fac nimic. Zac aici in pat doborit de descurajare. Picioru ma doare mai tare decit inainte. De ce nu-mi vindeci Doamne piciorul asta ?

243

- Fiindca asa este bine sa mergi asa lovit la picior. Asa vreau sa mergi si nu altfel.- Dar daca vezi ca nu pot , atuncea de ce nu intelegi ca nu-s in stare sa merg asa ?

Vindeca-ma si o sa ma duc.- Daca nu mergi asa cu aceasta durere atuncea e mai bine sa nu mergi deloc. Daca Eu

te las sa te duci fara aceasta durere atunci te-ai crede superior fata de alti oameni. Data trecuta ai vorbit frumos cu oamenii. Acuma incepi sa-i repezi si sa strigi la dinsii ca esti Mare Sfint si Mare Sef peste toate Bisericile. A inceput sa-ti fie scirba sa vorbesti cu cei saraci. Foarte urit din partea ta. Nu , sa stii ca fara o durere care sa te smeareasca si sa-ti coboare nasul in jos , nu te mai las sa mergi la lupta. Intr-o astfel de lupta stradala ai nevoie de armura smereniei daca sa fii protejat. Nimeni nu loveste intr-un om ranit. Fii destept nu mindru ! Nu-mi aduci nici un folos daca esti mindru. Daca vei fi mic si necajit atunci oamenii te vor privi cu simpatie. Dar daca te vei da mare si te vei ingimfa atuncea oamenii te vor privi cu batjocura. Nu cauta sa cistigi respectul oamenilor ci mai degraba cauta sa cistigi mila lor. Fiindca respectul este frate cu ura , pe cind mila naste iubirea. Cauta sa te faci iubit de oameni nu respectat. Nu lasa omenescul sa-ti intunece sufletul. Stiu ca mindria e calea fireasca a sufletului omenesc. De asta intre noi Eu te-am lasat sa fii cit de mindru vrei fiindca pe Mine nu ma deranjeaza cu nimic mindria ta. Dar de fata cu lumea fa-te mic ca sa devii mare. Fii ceea ce trebuie sa fii. Fii Eu.

- Dar uneori sint prea prost Doamne . Ce sa fac cind sint prost ?- Cind te mai apuca cite vreo criza de prostie atunci retrage-te imediat din lupta. Cita

vreme esti prost stai in casa si nu vorbi cu nimeni. Ai rabdare si stai linistit pina trece. Eventual mergi undeva prin munti, plimba-te , baga-ti capul subt o cascada… Refa-ti puterea spirituala si dupa ce ti-ai vindecat sufletul si te-ai intarit inapoi in credinta atunci intoarce-te la lupta. Sa nu incerci sa lupti fara credinta deplina . Acuma te-ai izbit oleaca de realitate si-ai slabit in credinta. Dar ai sa-ti revii.

- Ma intreb Doamne… tu stiai ca daca ma doare piciorul eu nu voi avea puterea psihica sa ma duc in strada. Oare nu cumva Tu ai vrut sa ma opresti sa ma duc? Fiindca e clar ca de la Tine e durerea asta . Mi-ai batut un cui in picior sa nu pot iesi din casa.

- Nicidecum . Voia Mea era sa te fi dus in strada din nou. Daca tu aveai credinta in Mine atunci te duceai cu durere cu tot. Dar tu ai slabit in credinta. Fara o credinta clara si puternica in Mine , n-ai ce cauta acolo in strada.

- Ma simt asa de neputiincios Doamne… N-am reusit nimic. - Aicea te inseli tare. Lupta pe care ai facut-o mai inainte va schimba mult in aceasta

lume. Tie ti se pare o infringere fiindca judeci dupa prostia ta de om. Insa lupta ta reprezinta o cale usoara de mintuire pe care foarte multi oameni o vor urma. E mult mai usor sa fii Cavaler al Adevarului decit calugar. Lupta e mai puternica dar mai scurta. Iar rasplata este mai mare dar numai daca aduci roade bune. Mucenicii si Sfintii au fost puternici dar putini . Au fost prea putini Sfinti ca sa se schimbe lumea.

Afara rasuna cartierul de drujbe. Se taie copacii. Ma doare … Copacii aia nu vor mai creste niciodata inapoi. Nu vor mai fi copaci deloc in lume. Oamenii sint nebuni. Toata lumea zice ca de la taiatul copacilor au veniti inundatiile astea. Iar ei taie , taie cu inversunare pina si copacii din orase sint retezati si doboriti la pamint. Mi-e groaza sa ma duc in munti fiindca rasuna muntii de sunetul drujbelor. In China vine desertul peste orase. Se arata la televizor cum furtunile de nisip acopera capitala Chinei cu un strat de

244

nisip gros de citiva centimetri. Drujbele astea parca imi sfirteca creierul. Vrrum….Vrum , Vrrrrrrrrrrr…. Si iar si iar. La nesfirsit. Cit e ziua de lunga taie si sfirteca totul. Mi-e rau , nu mai suport , trebuie sa fac ceva …

Mi-am luat cartea sub brat si am plecat schiopatind sa ma duc sa stau in fata Mirtopoliei din nou. Pe drum insa m-am trezit ca mergeam aproape normal , imi trecuse durerea asa deodata. Culmea ! Azi dimineata ma strimbam de durere sa parcurg distanta de la pat si pina la baie iar acuma merg descult in voia cea buna kilometri intregi. Uite ca pina la urma nu m-a lasat Dumnezeu. Degeaba ma rugam sa ma vindece cit stateam acasa Insa cind am plecat la lupta asa schiop cum eram atunci a pus si El mina sa ma ajute incit sa pot merge fara durere.

A fost o zi usoara. N-a plouat si nici nu m-au mai chinuit betivanii cersetori. N-am putut sta in genunchi fiindca nu puteam indrepta piciorul lovit dar am stat numai intr-un singur genunchi dupa moda catolica . Asa ingenuncheaza catolicii pun numa un singur genunchi in pamint cind se inchina in biserica. Am stat numa pina ce-am dat niste foi si vreo doua CD-uri. M-a criticat cineva fiindca purtam crucea la git. Zicea ca nu trebuie sa purtam cruce fiindca nici unul dintre noi nu meritam asa o lauda de sine. Are dreptate crucea asta e ca un fel de lauda , e ca si cum as zice Priviti-ma ce Mare Crestin sint eu ! Port ditamai crucea de lemn la git … deci sint un … Foarte … Mare …Crestin. Insa spre apararea mea pot zice ca nu eu mi-am pus crucea asta la git. Adica nu mi-am cumparat-o de undeva sa mi-o pun la git eu insumi. Crucea asta mi-a fost pusa la git de un copil din propria lui initiativa fiindca asa a gasit el de cuviinta. Asa ca si cum as fi primit decoratia Crucea de Lemn pentru tentativa de eroism. Eu n-am refuzat-o si fiindca crucea asta m-a insotit peste tot chiar si dupa gratii, acolo unde n-ai voie sa detii nimic, de asta eu n-o mai dau jos de la git niciodata. Acuma fiind vara si cald nu port haine deloc stau complet gol dar nu dau jos crucea de la git. Nici cind fac baie n-o dau jos. A devenit parte din mine.

A doua zi a venit mama ca sa mergem la judecata . Mama a facut o contestatie la amenda primita si urma sa se judece cazul meu la Judecatoria Civila . Mergem noi acolo si era o cameruta mica in care erau ingramaditi aproape 100 oameni. Erau programate 70 cazuri de judecat in acea zi. Vine un om si se pune pe-un scaun cu spatar inalt iar lumea se inghesuie in jurul lui. Nu vedeam ce se intimpla acolo si era o harmalaie de nu auzeam ce se vorbea. Fiecare isi striga numarul si care avea noroc sa fie luat in seama era judecat. Dupa o vreme aud strigat si numele meu. Ma duc acolo tinind in miini cartea mea cu crucea pe ea. Judecatorul deschide dosarul meu si il rasfoieste 10 secunde dupa care zice:- Si ce doriti ? Sa se anuleze amenda ?- Vreau sa aflu daca-i legal gestul meu.- O sa primiti raspunsul acasa prin posta. Urmatorul !- Domnule dar stati putin ca nici n-am apucat sa zic nimic. Eu inca mai stau acolo in

strada si am probleme cu Politia. Am nevoie de un raspuns. Cum ma judecati daca nici nu stiti despre ce-i vorba ?

Dar n-am avut voie sa mai zic nimic altceva. Procesul meu de judecata a durat mai putin de un minut. Dar ce fel de judecata e asta ? Pe ce baza judeca omul acela ? Pe ce criterii imi da omul acela un raspuns ? Asa … dupa chefu lui ? Asta-i golaneala nu lege . Adica este omu brutalizat pe strada in mod ilegal de catre politie si se duce la Lege sa-si ceara drepturile iar Judecatorul nici nu-l baga in seama. Dar mi s-a facut o nedreptate ! De ce nu mi se face dreptate de catre Lege ? De ce nu sint pedepsiti cu nimic vinovatii ? In tara

245

asta nu exista nici o lege. E tilharie pe fata oriunde. Daca n-ai bani n-ai nici un drept pe lumea asta. N-am avut voie sa zic nimic. Eu niciodata si nicaieri n-am voie sa zic nimic.

Ma sufoc . Nu mai pot. Nu mai pot sa tac. Dati-mi dreptul sa exist ! Vreau sa vorbesc in lumea asta . Nu mai suport sa fiu trecut cu vederea ! Nu mai suport sa fiu un om invizibil ! Parca as fi o fantoma in lumea asta. Nimeni nu ma vede nimeni nu ma aude Oriunde ma duc mi se interzice orice. Mi se interzice sa gindesc , mi se interzice sa vorbesc , mi se interzice sa exist. Nu mai pot ! Nu mai vreau !

Am cam luat o decizie. Si cred ca asta chiar va fi viitorul meu. Imi iau o funie si ma duc frumusel intr-o noapte in strada in fata Mitropoliei ma sui intr-un copac si ma spinzur de-o creanga. Fiindca nu mai suport sa va bateti joc de mine.

Am cerut mamei sa-mi dea voie sa-mi vind casa . Daca mi-as vinde locuinta as putea publica un numar foarte mare de carti , in toata tara in toate librariile ar ajunge cartea mea. As putea sa le pun si la un pret foarte mic incit sa fie accesibila oricui. In numai citeva saptamini o tara intreaga ar avea cartea mea. Dupa aia ma pot duce in strada cu adevarat , fara sa mai am o locuinta unde sa ma mai intorc inapoi. Dar mama nu-i de acord cu asta. Iar eu nu am nici un drept sa vind nimic fiindca am acte de bolnav psihic.

Prin urmare eu daca nu am nici o proprietate ce pot sa fac ? Daca as avea proprietatea as vinde-o si m-as lupta dupa cum zice Hristos fara casa, fara bani , fara doua haine , fara papuci in picioare . Evanghelie ca la carte ! As merge si iarna descult prin zapada fiindca oricum n-as mai avea incotro. Daca n-ai casa unde sa te mai duci ? Stai in strada , dormi pe jos in zapada si lupti pina la sfirsit . Dar daca n-am cum sa-mi vind casa atunci ce pot face ? Doar sa-mi pun streangul de git ca altceva nu mai am ce face. Nu mai suport sa traiesc in izolarea asta. Cit pot sa traiesc aici inchis intre patru pereti ? Am terminat toate jocurile din calculator . Nici la carte nu mai are nici un rost sa scriu. Daca o lume intreaga ma refuza complet si imi refuza orice drept de a exista in aceasta lume atunci ce mai pot face ? Nu mai pot sta inchis in casa la nesfirsit . Situatia asta trebuie sa se termine odata. Daca nu mi se da dreptul sa exist atunci … streangul si gata !

Nu suport sa traiesc in lumea asta . Sint prea multe reguli. Eu aici in lumea mea nu am nici o regula de viata. Nu urmez nici un program , nu am ceas si nu masor timpul fiindca nu mi-ar folosi la nimic. Uneori ma apuc sa sar in sus ori fac tumbe prin camera ... Ori dupa cum am mai povestit , uneori dansez … Lacul Lebedelor. Sint liber sa fac orice! Si nimeni nu-mi zice nimic . Dar poti sa faci asa ceva in lumea oamenilor ? As avea oare voie sa fac tumbe pe strada uite asa fiindca ca mi-a venit mie chef ? Nu ! Nu poti sa faci asa ceva intre oameni ! Exista reguli ! Multe reguli ! Ai incalcat regulile ? Te ia omenirea de miini si de picioare si te arunca dupa gratii ! Iar acolo iti da pastile si pumni la ficat pina te dezvata sa mai sa faci tumbe prin societate.

Pai Sfintul Francisc exact asta a facut. S-a dezbracat de toate hainele de pe el in mijlocul orasului si a inceput sa sara in sus si sa faca tumbe pe strada asa in fundul gol strigind : Sint asa cum m-a facut Dumnezeu ! Ei poftim! Uite ce-a putut sa faca un Sfint ! Eu n-am facut nicidecum asa ceva. Eu numai adidasii mi i-am dat jos din picioare si am ajuns la gratii. Eu n-am facut tumbe pe strada sarind in sus si strigind ca Sfintul Francisc. Ci eu am stat cuminte in genunchi linga o poarta de biserica. Cum se poate ca pentru asa ceva sa ajung la gratii ? Daca exista un Sfint care-i culmea comportamentului anormal cum ma puteti judeca pe mine asa de aspru ? Daca eu is nebun atuncea Francisc ce-i ? Cind am spus asta oamenilor insa lumea mi-a zis ca Francisc nu-i Sfint fiindca e catolic. Dar doua miliarde de oameni sint catolici pe lumea asta. Doua miliarde de oameni il

246

considera pe Francisc unul dintre cei mai mari Sfinti ai crestinismului. Cum poti sa treci peste parerea lor ? Da uite asa se tezeste o babuta ortodoxa care-a citit si ea trei carti de religie si se crede mai desteapta decit mii de milioane de oameni. Autoritara ! Sigura ! Ea e totul ! Ea stie totul ! Ortodoxia e perfecta si indiscutabila iar sfintii parinti ortodoxi sint autoritatea suprema si absoluta. Stiti citi Martori ai lui Iehova sint in orasu asta ? 500. Abia citva oameni. Dar pina si astia se cred … Perfecti !

Vreme de vreo doua saptamini am avut o criza psihica de depresie in urma careia am facut planul pentru urmatoarea lupta stradala. M-am gindit ca sint prea slab psihic ca sa pot rezista acolo in strada flamind. Si de asta m-am gindit la ideea ca poate ar fi bine sa ma leg cu un lant de gardu bisericii ca sa nu mai pot pleca de acolo. Insa n-or sa ma lase politistii. Or sa imi taie lantu cu ceva si dupa aia ma duce iarasi la spitalul de nebuni. Iar eu nu mai suport sa ajung iarasi acolo. In pijamalute dupa gratiii… Prooroc in pijamale. Nu ! Nu mai vreau ! Prizonier dupa gratii sa rida lumea de mine nu mai vreau sa ajung. Imi voi lua cu mine un cutit si am sa ma apar. Daca se apropie vreun politist la mai putin de un metru de mine imi tai gitul precum regele Decebal. N-au sa ma mai prinda viu sa ma puie iarasi in cusca sa rida de mine . Nu mai suport sa puie mina politistii pe mine si sa ma tiriie pe strada . Daca in tara asta nu exista lege , daca nimeni nu te apara cu nimic si politia face ce vrea , atuncea omul trebuie sa-si faca legea cu miinile lui.

Am povestit de planul asta cuiva si acela mi-a zis : Sa nu care cumva sa faci asa o prostie ! Daca te prinde politia cu un cutit asupra ta iti face proces verbal pentru “port de arma alba” si faci puscarie. Nu te juca cu asa ceva ca nu-i de gluma ! Iar eu I-am raspuns: Daaaa ? Proces verbal zici ? Atuncea eu o sa fac Harsti ! O sa ramiie politaiu cu procesu verbal in mina . N-am sa-i las sa ma prinda viu.

Gindindu-ma apoi cum sa ma protejez ca sa nu fiu prins mi-a mai venit inca o idee. De prostanacii astia de politisti nu te poti apara nici cu vorbele si nici cu gesturi eroice. Tot gasesc ei o metoda sa te prinda ei cumva pina la urma. Se imbraca unu in civil si se preface ca trece pe linga tine , te apuca de mina si gata s-a ispravit . Ajungi la gratii pentru multi ani in azil sau in puscarie. Iar la azil nici nu mai poti sa te sinucizi macar. Esti obligat sa traiesti intr-o cusca ! Mi-e frica mai tare de gratii decit de moarte. Trebuie neaparat sa impun o cumva o bariera fizica intre mine si politisti incit sa am destul timp sa-mi tai gitul in caz ca incearca sa ma prinda. Ca sa nu poata ajunge nici un politai pina la mine ma voi urca pe stilpul de piatra de la poarta bisericii. E un stilp inalt de aproape doi metri si are o mica platforma deasupra. Acolo nu mai poate ajunge politia in timp util ca sa ma opreasca.

Si daca tot ma dau in spectacol hai macar sa fac o adevarata piesa de teatru jucata pe viu. Daca tot voi juca rolul de imparat al lumii atunci imi trebuie si o coroana. Nu ? Imi voi face o coroana din tabla vopsita fumos si pe care voi scrie mare sa vada toata lumea scris pe fruntea mea “Schizofreinic”. Mantie , sabie , coroana , lant… Iese un spectacol de toata frumusetea. Voi muri. Mai mult de citeva ore nu pot sta acolo pe stilp. Iar odata urcat acolo cu un cutit in mina , cu mantie si coroana , pe urma nu mai exista cale inapoi. Fiindca a ma da jos ar insemna sa-mi petrec restul vietii dupa gratii in azil. Scopul pentru care vreau sa fac asa o panarama publica este acela de a ajunge sa zic citeva cuvinte pe un canal de televiziune la stiri. O sa zic pe scurt in citeva cuvinte Legea Dreptului la Existenta iar dupa asta imi voi semna cartea cu viata. Viu nu ma mai dau jos.

Ar mai fi o problema. Lumea nu ma va crede. Vor zice ca glumesc. Vor ride de mine. Oamenii au asa un simt al abjectului incit spurca tot ce vad. Sint asa de porniti catre ris

247

incit vor crede ca joc o comedie si nu isi vor da seama ca-i o drama. Oamenii vazindu-ma acolo vor ride si se vor distra de caraghiosul situatiei. Un om cu mantie coroana si sabie care ameninta ca-si taie gitul. Coool ! N-o sa vrea nimeni de la nici o televiziune sa vina sa ma filmeze ca sa nu se faca de ris. Vor incerca sa ma dea jos de acolo fiindca nu ma vor crede ca chiar sint in stare sa fac gestul.

Cunosc doar cu ce oameni am de-a face. O sa vie golanu ala de paznic si-o sa zica Uai nebunule da-te imediat jos de acolo. Hai repejor ca nu stau la discutii cu tine. Si pina sa apuc eu sa-i explic ce fac eu acolo , paznicu pune mina pe mine si ma trage jos ca ala nu stie multe. E drept ca o sa se umple de singe dar cui ii pasa ? Se spala de singe , de condamnat nu-l condamna nimeni … a doua zi lumea a si uitat cazu.

Nu prea mi-ar conveni sa mor inainte sa apuc sa vorbesc. Trebuie sa rezist acolo viu macar vreo citeva ore pe stilp daca vreau sa am o sansa sa vina vreo televiziune. Trebuie cumva sa reusesc sa oblig pe oameni sa ma ia in serios si sa nu faca bascalie. Cred ca o sa fie nevoie sa mai fac si alt gest oribil ca sa fiu luat in serios si sa opresc politia sa ma dea jos de acolo.

Cind are sa vie politistu sa ma ia la misto, asa ca de obicei iar lumea o sa rida de nebunu urcat pe poarta bisericii atunci … am sa-mi tai un deget si am sa le arunc degetul jos plin de singe ca dovada ca nu glumesc ci chiar sint hotarit sa-mi fac sepukku in mod public. Cind or vedea singe pe jos si un deget taiat atuncea nu are sa mai rida nimeni . Stiu ca asa un gest pare o nebunie. Dar este rational. Este logic. Nu ai cum altfel.

Intr-o lume care traieste intr-o asa de cumplita indiferenta numai niste gesturi extrem de nebunesti pot avea vreo sansa sa schimba ceva. Daca voi cei care ati vazut prima mea lupta ati fi facut ceva atuncea poate ca nici eu n-as fi fost obligat sa ajung la asemenea planuri nebunesti. Vor zice : Ce putem face noi ? Multe se pot face atunci cind omul vrea sa faca ceva. Dar nimic nu se poate face cind omul nu vrea.

Poate prin acest gest disperat voi urni in cele din urma nenorocita aia de televiziune si presa, ca sa vina sa pot vorbi oamenilor. Cei mari si puternici au intotdeauna dreptul la cuvint. Cei mici si necunoscuti nu au niciodata dreptul sa aiba vreo opinie publica. Oare omului acela care si-a dat foc in fata primariei de saracie de ce n-a venit nimeni la dinsul sa-i ia un interviu inainte sa-si dea foc ? A stat omul ala citeva zile cu sticla de benzina in mina in fata primariei amenintind ca isi da foc ca nu mai poate indura saracia. De 20 ani nu avea casa si traia pe strazi ! Omul acela isi cerea si el un drept la o viata normala. De aia statea in fata primariei cu sticla de benzina in mina ca sa isi ceara dreptul la viata ! Dar toata lumea si-a batut joc de el. Politia i-a zis Uai nebunule pleaca de aicea , nu mai ameninta oamenii ca-ti dai tu foc fiindca oricum nu-i pasa nimanui de tine. Primaru nici nu s-a deranjat sa vina sa vorbeasca cu el. Preotii au trecut eleganti si tacticosi pe linga dinsul total indiferenti la soarta lui. Nimeni n-a venit sa-l ajute cu nimic. Eu am avut pe mama care m-a ajutat si s-a zbatut pentru mine sa ma ajute. Dar pe omul acela nimeni n-a venit sa-l ajute cu ceva. Incit pina la urma n-a mai avut incotro si-a turnat sticla de benzina pe dinsul si a scaparat chibritul.

Iar cind am vorbit cu preotii eu le-am zis : Uitati ! Vedeti in ce lume traim ? Vedeti cit de nesimtiti sintem ? Iar ei au raspuns : Omul acela era … bolnav psihic.- Apoi cred si eu , daca de 20 ani nu avea casa si statea pe strazi cum sa fie normal ?

Dar voi ca preoti de ce nu l-ati ajutat cu ceva ?- Nu-i vina noastra ca omul acela si-a vindut casa, a baut banii si a ramas pe drumuri.

248

Atunci n-am mai zis nimic si am tacut. Dar acum zic: De ce il judeci pe omul ala ? Ca eu daca ma leg de averile preotilor imediat sar cu gura strigind Nu ne judeca ! N-ai voie sa ne judeci ! Pacatuiesti inaintea lui Dumnezeu daca judeci. Adica eu n-am dreptul sa te judec pe tine ca ai Mercedes si vila de lux dar tu ai dreptul sa-i judeci pe saraci zicind ca-s bonavi psihici si ca isi merita suferinta.

Uite de aia lumea este asa cum este. Fiindca cei care au puterea cuvintului , preoti, directori de televiziuni si de ziare sint niste bogatani umflati de bani care predica nesimtirea. Ei se scalda in bani. Nu-i intereseaza pe preoti si pe directorii de televiziuni de soarta saracilor si a marginalizatilor social. Dimpotriva ei incearca sa astupe glasul adevarului sa nu ajunga pina la inimile oamenilor. Asa i-a zis directorul de televiziune lui maica-mea: “N-are decit sa crape de foame in strada ca pe mine nu ma intereseaza !” In lumea asta un om sarac nu are dreptu la cuvint , nu are dreptu la Lege , nu are dreptul la Munca , nu are drept nici macar sa cerseasca ! Un om sarac este un condamnat la o suferinta vesnica fara nici un drept de apel.Cineva trebuie sa faca ceva ! Trebuie sa va smulga odata din nesimtirea asta in care traiti.

Eu Oliver , Om al lui Dumnezeu , Nebun Schizofreinic si Cavaler al Adevarului , declar razboi saraciei si nesimtirii. Un razboi singeros si oribil. Cruciada Dreptului la Existenta. Pentru saracii lumii ! Pentru marginalizatii social . Pentru Dumnezeu ! Singurul razboi sfint , singura cauza pentru care se merita sa mori. Singurii nemuritori sint doar aceia care au murit pentru Dumnezeu.

Mesajul meu este pentru toti sinucigasii , pentru toti tilharii si criminalii condamnati la moarte ori la ani grei de puscarie , pentru bolnavii de cancer sau de alte boli incurabile, pentru toti descreieratii si nebunii acestei lumi. Pentru toti aceia care si-au pierdut orice speranta in aceasta viata si pentru care viitorul e mai negru decit iadul. Pentru voi amaritilor si necajitilor voua vi se da cea mai nobila misiune. Fiti Soldati ai lui Dumnezeu Luptati pentru Legea Existentei pe care a dat-o Dumnezeu asupra acestei lumi si toate vi se vor ierta voua. Orice om isi poate lua daca nu cu totul dar macar jumate din cununa muceniciei intru Hristos. Cine moare pentru Hristos traieste vesnic , dar cine moare degeaba intr-un pat de spital acela isi risipeste sansa nemuririi. Daca tot ai cancer si mori in chinuri groaznice de ce sa nu mori repede si glorios facind din moartea ta cea mai mareata fapta a vietii tale ? Sau daca esti un criminal condamnat la ani grei de puscarie. Gindeste-te ! Are vreun rost sa stai toata viata in puscarie ? Eu unu n-as sta. Daca tot ai facut o crima macar ispaseste-ti vina . Du-te in fata unei biserici cu o cruce intr-o mina si cu un pumnal in cealalta. Strigi : Pentru Legea Existentei eu cutare cutarescu imi dau viata mea lui Dumnezeu. Si-ti tai gitul de fata cu toata lumea. Sinuciderea este un mare pacat , insa jertfa ta iti va sterge orice pacat. Cind vei ajunge inaintea lui Dumnezeu vei zice Doamne n-am fost un Sfint in viata mea si am pacatuit gresind cu multe. Dar Doamne, desi am trait pentru mine , macar am murit pentru Tine.

Am discutat cu Dumnezeu despre problema asta si l-am intrebat :- Ce parere ai Doamne e bun planul meu ? Se aproba ?- Da este bine ce spui tu . Un om bolnav de cancer da , ii dau voie sa moara pentru

Mine in acest fel. Unui criminal ii dau voie sa-si rascumpere vina in acest fel. Tu insa nu esti nici bolnav si nici n-ai facut vreo crima. Esti sanatos , liber , ai casa , ai bani. Tu de ce vrei sa te sinucizi ?

- Pai … eu vreau sa ma lupt in acest fel pentru o lume mai buna. Prin asa un gest as reusi poate sa-i urnesc pe oameni din indiferenta si nesimtirea in care traiesc.

249

- Asta e doar imaginea de suprafata. Realitatea e alta. Te-ai uitat la niste filme erotice , te-ai enervat ca nu ai si tu o femeie , ai hotarit ca nu mai suporti sa mai traiesti si gata hai sa … devenim martiri ai credintei taindu-ne gitul. Nu merge chiar asa ! Nu-mi convine ca orice om la o criza de depresie sa-si taie gitul in fata unei Biserici crezind ca va merge in rai pentru gestul sau.

- Doamne , dar daca prin gestul sau lupta pentru cauza Ta , atuncea ce mai conteaza din ce motive face gestul sau ? L-a dat afara din servici , l-a parasit iubita , e deprimat, gata i-al nostru. E numa bun de soldat kamikaze.

- Da , dar Eu vreau ca omul sa fie foarte constient cind face un asemenea gest . Gestul aceste de sinucidere publica in semn de protest este intr-adevar bun si o sa aiba o oarecare putere de a schimba cite ceva prin lume . Dar totusi nu se poate ca orice betivan care-si taie gitul la un pahar de vodca sa-l primesc in imparatia cereasca. Trebuie mai intii ca omul sa se gindeasca foarte bine inainte de a face asa ceva.

- Dar eu m-am gindit foarte bine. Ca de doi ani tot gindesc. - Parca era vorba sa mergi intr-o excursie nu ? Imi ziceai ca nu-ti place la munte si ca ai

vrea mai degraba sa mergi la mare ? Bine , vei merge la mare. Dar vei merge pe jos. - Dar Doamne sint 500 kilometri pina la mare. E prea mult de mers pe jos.- Cine vrea sa moara pentru Mine prin sinucidere acela trebuie mai intii sa iasa din

starea de depresie. O excursie de lunga durata prin natura , este un lucru bun . Daca si dupa aceasta plimbare o sa mai vrei sa mori atunci iti dau aprobarea Mea sa te sinucizi asa dupa cum ai spus. Dar pina nu parcurgi cel putin 500 km pe jos nu ai voie sa-ti iei viata fiindca poate fi doar o hotarire luata intr-un moment de criza psihica. Vei avea timp sa te gindesti daca vrei intr-adevar sa faci asa un gest. La fel trebuie sa faca si orice alt om care vrea sa primeasca de la Mine aprobare de sinucidere. Trebuie sa faca o excursie de minim 500 km pe jos prin natura evitind pe cit posibil soselele si orasele , si propovaduind lumii Evanghelia sau cartea ta. Numai asa isi poate cistiga un om dreptul la sinucidere fara a-si pierde sufletul .

- Nu mi se pare la urma urmei chiar asa imposibil. In citeva saptamini am ajuns si dupa aia sint liber sa plec oricind din rahatu asta de lume.

- Doar 7 zile dupa excursie e valabila aprobarea de sinucidere. Daca in 7 zile n-ai murit atunci trebuie sa faci iarasi 500 Km pe jos.

- Da ce-i cu birocratia asta Doamne ? Ce 7 zile , 500 Km , parca am fi la biroul politiei. - Omule, sinuciderea este un pacat cu care Eu nu sint de acord. Asta sa-ti fie foarte clar.

Dar oamenii oricum se sinucid chiar si impotriva vointei Mele. Stii doar ce mi-ai zis chiar tu insuti. Mi-ai spus : “Nu-mi pasa ca-i un pacat , nu-mi pasa nici de iad , daca nu-mi dai voie sa mor , atunci fac asta fara Voia Ta fiindca nu mai pot.” Daca ti-as porunci direct sa nu faci asta, tu nu m-ai asculta si as pierde controlul asupra situatiei. De asta iti aprob gestul dar numai in conditiile impuse de Mine. N-ai voie sa folosesti nici un alt mijloc de transport decit propriile tale picioare. Pe durata acestei excursii nu ai voie sa faci nici un pacat de nici un fel , altfel iti pierzi dreptul . Tine minte ! N-ai voie nici macar sa privesti la o femeie ! In plus cind vei trece pe linga orice Biserica pe care o vei vedea pe drum , te vei aseza in genunchi si vei sta acolo cel putin o ora cu cartea ta in miini. Daca esti intrebat vorbesti , daca nu esti intrebat taci. Daca ti se cer foi le dai , daca ti se dau bani sau mincare primesti. Ai grija cu banii pune-i separat de banii tai si sa nu-i amesteci fiindca n-ai voie sa cumperi nimic in folosul tau din acesti bani ci doar ai voie sa tragi foi la xerox sa dai la oameni. Vei

250

purta tot timpul costumul tau de Sfint chiar si in orase. Punctul final al excursiei tale este pestera ta din Mangalia. Pina acolo trebuie sa ajungi pe jos. Daca nu ajungi pina acolo fara de nici un pacat atunci n-ai voie sa te sinucizi . Dar daca vei implini toate aceste lucruri , si inca iti vei pastra intentia se a face gestul asa dupa cum ai scris atunci Eu insumi voi fi alaturi de tine si te voi ajuta sa reusesti .

Voi merge. Dar asta nu va schimba nimic. Fiindca hotarirea asta nu-i doar o hotarire luata la un moment de depresie. Ci e o hotarire luata de societatea umana. Atuncea cind intreaga societate omeneasca este impotriva unui om atunci omul respectiv nu are de ales Nu se poate trai cind toata lumea este impotriva ta.

Oamenii ar trebui respectati dupa valoarea lor. Exista valoarea data de bani , valoarea data de talent , valoarea data de cunoastere , valoarea data de caracter . Eu n-am bani sau talent . Dar am o cunoastere pe care nici un om nu o are si n-a mai avut-o de la Iisus si pina la mine. Am vazut inainte de inceputul lumii. Am vazut lucruri care existau inainte de inceputul timpului. Am vazut pe Dumnezeu Tatal.

Nici un om nu poate sa vada pe Dumnezeu. Doar Dumnezeu poate sa vada pe Dumnezeu. Pentru ca eu sa-l pot vedea nu s-a putut alfel decit prin aceea ca Dumnezeu mi-a dat pentru citeva clipe mintea Lui. Atunci cind spun ca am vazut pe Dumnezeu , eu insumi am fost Dumnezeu fiindca numai asa puteam sa-l vad pe El. Trecind prin aceasta experienta am inteles intr-o clipa totul. Eu cind am citit Evanghelia am citit doar ceea ce eu stiam deja. Cind zice Hristos “Inainte sa fi fost Avraam eram Eu”. Stiu ! Fiindca si eu pot spune asta. Atunci cind am vazut pe Dumnezeu am fost in afara timpului. Eram inainte ca lumea aceasta sa fi existat. Pe buletin scrie ca eu am 30 de ani , dar prin amestecarea cu Dumnezeu , virsta mea se numara in multe miliarde de ani. Am vazut Creatia acestei lumi. Am fost de fata cind s-a creat lumea. As putea spune oamenilor lucruri extraordinare pe care nici o minte omeneasca nu le-a stiut vreodata.

Dar oamenii imi zic : Esti bolnav psihic ! Tot ce iti putem oferi noi ca societate umana este un Ajutor Social pentru saraci in valoare de vreo 3 milioane dar pentru care trebuie sa prestezi munca in folosul comunitatii . Sa ingrijesti un strat de flori prin parcuri sa stringi gunoaiele de pe strazi …

Sint cel mai mare om al vremurilor noastre ! Am cea mai mare cunoastere pe care o poate avea vreun om. Am vazut pe Dumnezeu Tatal ! Si unui asemenea om voi ii oferiti pozitia sociala de … maturator de strada ?

Chiar daca nu ar fi nimic adevarat din ce zic eu , dar totusi am scris o carte. O carte enorm de mare si grea la propriu adica cintareste citeva kilograme cartea mea. Sint un scriitor ! Ce fel de minte imbecila poate avea un om incit sa ofere unui scriitor o slujba de maturator de strada ? Asta mi-au oferit reprezentantii oficiali ai primariei.

Dupa mintea mea un scriitor poate primi vreo functie de redactor la un ziar , poate primi vreo functie de profesor undeva. Dar nu poate admite ideea de a matura strada. Lumea nu numai ca imi reneaga conditia de prooroc si vazator de Dumnezeu. Dar nici macar scriitor nu ma considera. Degeaba le arat cartea. Cartea mea … nu are numar de inregistrare . Adica nu este publicata nicaieri. Fara numar de inregistrare nu se poate numi carte. Nu este aprobata nicaieri de nici o editura si nu-i recunoscuta in mod oficial de nimeni ca fiind o carte. Mi-au spus oamenii ca obiectul pe care il tin in miini nu se numeste carte ci e doar un maldar de foi intre doua coperti. O carte este altceva.

Intelegeti de ce trebuie sa ma sinucid ? Fiindca nu pot admite o asemenea atitudine a societatii la adresa mea. E prea de tot ! Nici macar ca scriitor nu sint acceptat.

251

Mi se ofera doar pozitia sociala de bolnav psihic . Cum as putea oare sa lupt impotriva acestei nedreptati pe care mi-o face lumea ? N-am cum sa lupt. Trebuie sa mor ca alta solutie eu nu vad. Atita doar ca inainte de-a muri trebuie sa-i fac hatirul lui Dumnezeu care zice sa merg sa ma pun in genunchi cu cartea mea in miini linga fiecare biserica din Iasi si pina in Mangalia. Dupa aia pot sa-mi tai gitul.Oliveriada

Iulie 2006

Dupa ce am incarcat rucsacul cu toate obiectele necesare unei excursii de lunga durata devenise asa de mare si greu incit abia daca-l mai puteam ridica de jos. Eu nu sint deloc un sportiv. Sint un om care in ultima vreme nici nu ma mai scol din pat. Mi-am tras calculatorul linga pat si scriu asa stind culcat fiindca pina si efortul de-a sta pe un scaun e prea obositor pentru mine. Sint un fel de molusca anemica , lipsit de orice putere . Stateam si ma uitam la rucsacul enorm de linga mine si mi se parea o adevarata prostie ideea ca eu trebuie sa ajung la mare cu rucsacul asta . E absurd ! Total absurd ! Imposibil! O adevarata utopie ! Cel mai greu obiect din tot rucsacul este cartea mea . N-as fi vrut s-o iau cu mine dar Dumnezeu asa mi-a poruncit. Neaparat sa iau si cartea mea cu mine. Ca si cum nu era destul de imposibil sa merg pe jos Iasi-Mangalia dar hai sa mai adaug inca vreo citeva kile in plus ca sa fie imposibilul si mai imposibil . N-am cintarit-o niciodata dar acuma incep sa cred ca are 4 kg. Am mai adaugat inca o gramada de lucruri absolut necesare si m-am trezit c-o greutate de vreo 20 kg de carat in spinare.

Mi-a trebuit foarte mult curaj ca sa ma pornesc la drum. Mi-am facut cruce si-o rugaciune , am saltat in spinare rucsacul urias si am plecat.

Era pe la amiaza si era o zi din aia caniculara in care arde Soarele de se topeste asfaltul pe strazi. In primele clipe am vazut ca pot merge si ca rucsacul parca nu-i chiar asa de greu. Vazind asta m-am bucurat gindind ca ia uite Dumnezeu a pus un inger sa ma ajute si probabil trage de rucsac in sus de aia e asa de usor. Dupa citiva kilometri eram terminat , mergeam impleticindu-ma ca o curca beata , dar nu puteam sa ma opresc din mers sa ma odihnesc fiindca se uita lumea la mine . Eu de cind am fost acolo in fata la Mitropolie imi era rusine sa mai ies din casa fiindca pur si simplu striga oamenii dupa mine diverse batjocuri. Unii fluiera altii striga dupa mine Isuse! ori Sony! ori Ben Laden ! Striga dupa mine sa ma tund ori sa-mi rad barba. Altii ziceau despre mine : Uite la ala , il vezi ? Se crede Iisus Hristos . Chiar azi unu a racnit la mine Uaai ! Du-te la morga uaai ! Apoi cum sa mai ies din casa ? Ca sa scap de batjocura lumii am incercat solutia sa ies numai noaptea din casa cind nu-i nimeni pe strada ca sa pot si eu sa ma duc sa-mi cumpar ceva de mincare dar nici macar noaptea n-am scapat de gura lumii fiindca am dat de-un politist care mi-a zis in batjocura : Cind vine sfirsitu lumii ?

Spuneti si voi ! Cum pot eu sa traiesc in asa o lume ? Nu se mai poate ! Ma duc si eu unde oi vedea cu ochii sa scap de orasu asta. Cind ajunsesem la iesirea din oras fiindca nu ma oprisem nici o clipa de frica batjocurii lumii. , mi se impleticeau picioarele ca la un om beat imi zvicneau timplele si ma durea ficatul. Ii ziceam la ingerul care ma ajuta :- Haide ingere , trage de rucsacu ala , ca nu mai pot ! Ajuta-ma , nu ma lasa singur !- Am obosit si eu . Prea multe lucruri ai luat cu tine. Doar stii ca in Evanghelie scrie sa

nu iei nici un bagaj asupra ta. Dar daca ti-am dat voie sa iei bagaj de acuma trebuia sa iei toata casa cu tine ? Si ingerii obosesc. Caratul bagajelor grele nu-i treaba de inger .

252

- Atuncea fa macar altceva ! Porunceste vintului sa sufle ca sa ma racoreasca sau acopera Soarele cu vreun nor sa-mi tie umbra .

- Sigur ca da ! Cum sa nu ? Sa ma apuc acuma sa schimb prognoza meteo ca i-e cald lu domnu prooroc ? Mai rabda si tu ca nu se fac miracole pentru orisice fleac .

- Of ! Asta e viata … Ne-am nascut ca sa suferim…Abia la marginea orasului am dat de un petec de iarba si m-am pus jos sa ma odihnesc dar n-am putut sa stau prea mult fiindca dogorea prea tare Soarele. Am pornit din nou. Eram suparat ca strigau mereu oamenii dupa mine cind ma pomenesc ca striga unu la mine “Sarumina Doamne !” Ma uit furios la dinsul crezind ca-si bate joc de mine dar nu observ nimic la dinsul care sa ma faca sa cred ca ride de mine. Mi s-a mai intimplat sa-mi zica lumea si “Sarumina parinte !” la care raspundeam si eu in gluma : “Sa traiesti fiule !” Dar vorba ca asta “Sarumina Doamne !” asta nu mi-a mai zis nimeni pina acum si nici chiar la preoti n-am auzit sa le zica lumea asa. N-am stiut ce sa-i raspund si-am trecut mai departe fara sa zic nimic. Adevarul e ca asa ar trebui sa-mi vorbeasca oamenii. Fiindca eu nu sint preot ci un fel de mic Dumnezeu. Un pui de Dumnezeu. Am dat oamenilor Legea Existentei care-i cel mai important lucru pentru viata oamenilor. Am dat Lege de la Dumnezeu cu 3 luni de concediu obligatorii pentru mintuirea sufletului. Am dat copiilor copilaria inapoi cu Legea Scolii. Cind ma gindesc la toate astea atunci chiar ca ajung sa ma cred Dumnezeu si cred ca merit sa-mi zica lumea “Sarumina Doamne !” Este drept ca Legile astea nu s-au dat inca . Nici macar n-a aflat lumea de ele. Dar lumea are sa afle pina la urma iar atunci cind oamenii vor afla de Legile acestea atuncea ele se vor da si de catre guverne . Nici un lucru bun si durabil nu se face usor. Eu stiu ca se vor da cindva aceste Legi fiindca sint bune si nici un lucru bun nu se pierde ci pina la urma ajunge sa fie innaltat si recunoscut ca fiind bun. Trebuie rabdare si lupta.

Se pare ca Dumnezeu mi-a daruit un chip care seamana oarecum cu al Lui , altmiteri nu-mi explic de ce striga lumea dupa mine “Iisus!” Cel putin asa dupa cum e desenat in icoanele ortodoxe , ca iehovistii l-au desenat pe Hristos tuns scurt dupa moda vremurilor noastre. Cind sint pieptanat si aranjat e drept ca arat precum unele chipuri din icoanele cu Iisus. Dar atuncea cind merg pe strada imi atirna parul peste fata incit arat salbatic rau de tot ca unu scapat de la nebuni. Si de ce sa nu recunosc, chiar asta-i adevarul , eu chiar sint scapat de la spitalu de nbuni. In plus cu rucsacu ala in spinare , leoarca de sudoare , ametit de soarele dogoritor cred ca aratam groaznic altmiteri nu-mi explic de ce asa de multe strigate in urma mea. Apoi da ce n-a mai vazut lumea calugari ? Am barba si plete ! Ce altceva ? Ce am eu asa de straniu incit striga lumea dupa mine ? Cred ca arat groaznic de urit cu paru asta peste fata… Nici Hristos nu cred ca arata prea bine cind isi ducea crucea. Asa si eu acuma imi duceam in spinare crucea mea de carton , Legile mele, care erau cel mai greu lucru din tot rucsacul.

Pina la urma am reusit sa ajung la Ciorbesti , acolo am parasit soseaua si-am mers de-a lungu iazului. In sfirsit scapasem de oras ! Eram liber , acolo nu mai erau oameni , puteam sa stau linistit. M-am bagat in apa… Era asa de bine … Ce fericire sublima… sa plutesti alene lipsit de greutate prin apa racoroasa … Cu adevarat agonie si extaz … De doi ani nu mai innotasem. Pe cind pluteam alene , super-fericit , aud ca-mi vorbeste Dumnezeu si ma intreaba : - Ei ? Cum e ? Mai vrei sa te mai sinucizi ?- Aaa… Nu stiu … O sa ma mai gindesc …

253

Ma scufundam in adinc rostogolinu-ma prin apa. Imi era frica sa nu-mi pierd crucea de la git. Am iesit apoi din apa. Era cam frig ca se innorase si incepuse sa bata vintul. Ma uitam si eu la norii aia aparuti pe cer din senin si ma gindeam ca uite cu o ora in urma am cerut de la Dumnezeu nori si vint , si uite-i ca au aparut . Mi-a implinit rugamintea.

Am urcat pe deal si-am stat acolo o vreme in bataia vintului. M-au furat amintirile. Aicea veneam cindva cu fata pe care am iubit-o. Stateam aici noaptea la foc. Am stat chiar aici unde stau acum … Atunci eram fericit , acuma simt doar tristete . Au trecut 7 ani de atunci… Timpul a trecut , viata mi s-a luat … N-ar fi trebuit sa vin aici . Ce rost are sa-mi amintesc ?

Ma straduiam sa ma simt bine , sa ma simt ca in vremurile de alta data , sa ma simt in vacanta. La urma urmei bani am , nu duc grija zilei de miine. Atunci ? Ce-mi lipseste ca sa ma simt in concediu ? Cred ca imi lipseste munca . Dar oare nu am muncit si eu ? Scrisul la cartea asta nu-i o munca ? Oare ma va plati cineva vreodata ?

Am mers pe malul Ciorbestiului pina la o fintinita. Acolo am poposit si mi-am facut culcusul peste noapte in iarba. A doua zi am fugit repede de acolo fiindca veneau niste tarani la cosit iarba. Nu ca as fi facut ceva rau , dar mi-e tare nesuferit sa fiu vazut de oameni. Adevarata mea problema se pare ca nu-i religia ci teama asta de oameni . Am devenit un fel de animal salbatic care nu sufera sa se apropie de oameni. Imi vine greu sa cred ca am stat eu 7 zile in plin centru al orasului in vazul tuturor oamenilor.

M-am dus mai incolo pe malu baltii si m-am asezat in iarba la umbra padurii. Era prea cald ca sa merg undeva. Stateam intins pe spate si ma uitam la norii albi si pufosi de pe cer . Vintul batea alene leganind frumos stuful de pe balta , tot felu de pasari se roteau domol prin cer … Era asa o pace si-o liniste … Cintau greieri. Eu ma simteam tare nefericit. Sa stai asa aiurea pe malu unei balti fara nici un rost … Ce plictiseala … Egroaznic sa nu ai calculator. Incepusem sa ma joc ca pe vremea copilariei cind incercam sa-mi imaginez tot felu de forme prin nori : un castel , un copac ,un profiterol , o cruce , iarasi un profiterol , si uite un chip de om care ride de mine . De ce ride ? Toti oamenii rid de mine . Am ajuns ultimu ratat al societatii . Un om care nu mai are nimic de facut decit sa stea culcat in iarba pe malu unei balti si sa se uite la nori. Altceva nu mai am ce face . Viata mea e sfirsita …- De ce esti nefericit omule ? ma intreaba Dumnezeu Ce-ti lipseste ? Nu esti multumit

sa stai aici la umbra liber si fara nici o grija ? Tu iti dai seama ca oamenii aia care cosesc la iarba sau aduna finul de pe dealuri stau in arsita zilei acolo pe cimp si muncesc ? Iti amintesti doar cum era la munca , nu ? Te dureau miinile de la coada sapei sau a furcii , te usturau umerii si fata de la dogoarea Soarelui . Dar trebuia sa stai acolo ca n-aveai incotro . Erai la servici . Munca de 8 ore pe zi , 6 zile din saptamina. Si aminteste-ti omule ca muncind zi de zi , fara odihna , aveai de trei ori mai putini bani decit acuma stind degeaba.

- Doamne , Doamne intelege-ma si Tu. Oriunde am muncit , niciodata n-a fost recunoscuta munca mea. Am adus fabricii unde am lucrat premiu la expozitii. Au primit medalia de aur pe aparatu construit de mine. Dar asta n-a contat deloc. Am facut realizari extraordinare in stiinta . Ar trebui sa primesc premiul Nobel pentru ce am gindit eu. Dar nimeni nu m-a bagat in seama. Inidferent ca ideile mele or fi bune sau nu dar nici macar nu am cu cine sa discut aceste lucruri. Chiar am facut concret aplicatie practica si am dovedit ca ideile mele sint bune . Dar tot degeaba. Nici macar

254

nu te asculta nimeni . N-ai cui vorbi in lumea asta ca nu te baga nimeni in seama. Acuma am scris si eu cartea asta . Am muncit , nu ? Unde-i recunoasterea lumii pentru munca mea ? Cum ai vrea sa ma simt bine si sa nu-mi fie amar sufletu cind vad ca zadarnic e totul orice as face ?

- Si crezi tu oare ca Mie ca Dumnezeu nu mi-e amar sufletul cind vad ca zadarnic ma zbat si ma lupt cu voi oamenii sa va fac mai buni ? M-am rastignit pentru voi si tot degeaba a fost caci voi cu nimic nu v-ati schimbat. Mi-e greu si mie dar fac si Eu ce pot. De ce nu te multumesti si tu cu ceea ce ai ? Uite , totul e frumos in jurul tau , esti liber ca pasarea cerului , ai mincare destula … De ce nu te bucuri de ceea ce ai in loc sa te amarasti de ceea ce n-ai ?

- Dar ce voi minca Doamne ? Am numai 7 conserve mici la mine , o piine si 3 oua fierte. In citeva zile mincarea asta se termina si voi fi nevoit sa ma intorc acasa.

- Crede-ma ca nu vei duce lipsa de mincare pe tot drumul chiar de-ar fi sa nu cheltui nici un ban.

Am gindit ca Dumnezeu vorbeste despre radacinile pe care le maninca pustnicii si m-am gindit sa verific si eu sa vad cum arata radacinile alea . Pe vremuri eram pasionat de botanica asa ca se intimpla sa cunosc foarte bine toate buruienile de la noi din tara . Radacinile de papura si de stuf sint comestibile. M-am bagat in balta si am smuls din namol niste crini de balta despre care scrie in carti ca ar avea in pamint un rizom comestibil asemanator la gust cu cartoful . Insa degeaba scormonesc eu prin namol ca nu gaseam nici un rizom. Dupa ce clatesc eu bine radacinile alea de mil descoper ca tulpinile avea o mica umflatura in partea de jos. Rup eu vreo citeva asemenea mici tulpini , mai culeg si vreo doua scoici de prin namol si ma intorc pe mal cu prada. Mincare din natura ! Dupa ce studiez eu rizomii , ma apuc sa-I curat de coaja cu cutitul si gasesc pe undeva pe la mijloc un miez mai alb , dar mic de tot , cit o aluna. Gust eu din miezul acela si parea ca se aseamana la gust cu un cartof crud. Poate or fi comestibili dar sint prea mici. Trebuie sa culeg jumate de iaz ca sa-mi fac o mincare. Poate la toamna or fi mai mari ca si cartofii. Apoi studiez scoicile . Ma uit cu mare indoiala la materia aia gelatinoasa dinauntru si le arunc. Poate fierte si in caz de foame extrema or fi bune .

Am ramas foarte dezamagit de oferta naturii . Nu cred ca se poate trai cu asa ceva. Nu stiu la ce se refera Dumnezeu cind zice ca voi avea mincare din belsug ca eu am mari indoieli in privinta asta. Mai ales ca porumbul nu-i inca bun de copt iar floarea soarelui nu are inca semintele formate , murele nu-s coapte , fragii sint trecuti. Eu nu prea vad cum o s-o scot la capat numai cu 7 conserve. Am la mine bani dar ideea e ca nu trebuie sa-i cheltui. Acesti bani sint pentru drumul inapoi. In caz ca ma imbolnavesc sau nu mai am mincare ori pur si simplu nu mai rezist atunci am scos imediat banul si in citeva ore sint acasa. De asta banii ce-i am sint de necheltuit.

M-am pornit la drum si vrind sa trec catre o padurice am luat-o catre niste smircuri cu balti. Duhul imi zice Nu te du incolo ca n-ai sa poti trece pe acolo. Mergi pe drumul asta. Dar drumul ce-mi aratase Dumnezeu mergea auirea inapoi spre nord. Iar eu voiam sa merg catre sud . Asa ca eu indaratnic n-am vrut sa ascult gindind ca lasa ca trec eu cumva pe acolo nu se poate sa nu reusesc am mai trecut doar cindva pe acolo cu multi ani in urma. Incerc eu pe ici pe colo , dar peste tot numa balti si mocirle de mi se inglodau papucii. Pina la urma am fost nevoit sa ma intorc la drumul pe care mi-l aratase Dumnezeu desi mergea inapoi. Merg eu pe drumu ala si la un moment dat vad niste ierburi mari pe drum la fel ca acelea de prin baltile dinainte iar eu m-am temut sa nu fie si

255

aicea balti si mocirle. Asa ca m-am oprit nestiind pe unde sa mai merg. Dar Duhul imi zice : Mergi inainte fara nici o frica fiindca e uscat inaintea ta. Merg eu pe acolo si era uscat cu toate ca ierburile erau la fel ca cele din mlastina. Mai merg eu incolo pe dealu acela si deodata aud ca-mi zice Duhul : Ai grija ! Ma uit eu pe drum inainte , nici un semn de mocirla. Ma uit in jur , nu-i nimeni cit vezi cu ochii. La ce sa am grija ? Uneori mai vorbeste si prostii Duhul asta … Mai fac 10 pasi si dau de albia unui piriu secat acoperita de tarina uscata. Era lat cam de un metru. Si-mi zice : “Vezi ? Uite la asta iti ziceam sa ai grija !” Iar eu ii raspund ironic : “Ce grija sa am Doamne ? Tu nu vezi ca-i secat piriul si uscat ? Ce grija vrei sa am ? Si am pasit inainte linistit. Insa cum am calcat in albie cum mi s-a scufundat picioru in namol pina mai sus de glezne Am sarit repede dincolo , dar ma alesesem cu un picior negru de namol puturos. - Fir-ar a naibii de treaba ! ziceam eu scuturind picioru de pamint .- Eu ti-am zis doar sa ai grija . Daca n-ai vrut sa Ma asculti …

Poate oare sa raspunda cineva ceva rational la intimplarea asta ? Daca Vocea cu care vorbesc eu este doar imaginatia mea atunci de unde am stiut eu cu 10 secunde inainte ca ceva mi se va intimpla ? O gramada de astfel de intimplari am trait in viata mea nu una ci mii de astfel de intimplari. Odata chiar mi-a salvat viata acest simt al primejdiei. Conduceam masina si am pus o frina brusc . Fara absolut nici un motiv logic ci doar asa ca mi-a venit mie sa pun frina si trupul a reactionat inainte ca mintea sa apuce sa gindeasca si sa se intrebe “De ce ?” Iar gestul acela mi-a salvat viata fiindca de dupa colt a trecut cu viteza o masina care m-ar fi lovit din plin daca nu opream. Iar eu nu vazusem masina aceea fiindca era dupa coltul unui zid de beton si n-aveam cum s-o vad. De unde am stiut atunci dinainte de a se intimpla ? Poate sa-mi raspunda cineva ?

Am mai mers o vreme da era asa de cald incit n-am mai putut rezista. M-am pus jos in umbra unor tufe de maces si-am stat acolo sa treaca zapuseala amiezii. Spre seara mi-am continuat drumul , pina ce am ajuns pe Golgota. Dealu ala se numeste asa fiindca am fost odata de Pasti cu prietenii si a fost asa de greu de urcat incit cineva a zis ca parca ar fi urcat pe Golgota. Iar de atunci asa i-a ramas numele dealului asta . De aici se vede toata valea Birnovei si Iasul. E unul dintre cele mai fumoase puncte de vedere din zona fiindca ai senzatia ca de acolo vezi intreaga lume.

N-am apucat sa stau mult ca au venit doi copii sa ma intrebe ce caut acolo. Era pamintul lor. Le spun eu ca-s turist si ca am plecat aiurea prin paduri si am stat mai mult de vorba cu ei. Le-am dat si niste foi sa citeasca , le-am zis de Legea Existentei , dar ei stateau tacuti. Nu le venea a crede ca s-ar putea da bani pe gratis . Ei locuiau intr-o casa in care nu aveau curent. Stateau noaptea la lumina lampii de gaz. Ocupatia lor era munca la cimp si visul lor era sa-si gaseasca un servici , oriunde si orice.

Am dormit acolo pe Golgota intre doua brazde de fin. A doua zi la primele raze ale rasaritului am pornit la drum. Mai departe de Golgota nu trecusem niciodata in excursiile mele la Birnova. Acolo era pentru mine piatra de hotar adica punctul cel mai indepartat de Iasi pina la care se putea ajunge pe jos intr-o singura zi. Acuma paraseam locurile cunoscute si ma pregateam sa explorez necunoscutul. Am intrebat pe Dumnezeu pe unde sa merg . Iar Dumnezeu m-a indrumat prin lastarisuri si m-a dus pina la un drum din adincurile padurii. Dar era un drum asa de frumos de parca mergeam prin paradis. Drumul era acoperit cu iarba marunta si proaspata pe care stralucea roua diminetii , pe margini era o bordura de flori albe inalte pina la jumatate de metru , iar mai sus se ridicau doua ziduri verzi de frunzis des. Era asa de superb incit ma gindeam ca nici Cezar in toata

256

gloria lui cind pleca la razboi nu avusese parte de asa o splendoare de drum acoperit cu flori. De parca toata frumusetea padurii o adunase Dumnezeu in acel loc ca sa o astearna inaintea privirilor mele ca sa ma vindece de depresii.

Dar tot ce-i frumos nu dureaza mult si minunatia aceea de drum magic s-a terminat si am nimerit pe un drum forestier , oribil si chinuitor. Numai maldare de copaci taiati , si un soare arzator de care nu aveam unde sa ma feresc. Eram insetat si nu aveam apa. Ultima aprovizionare cu apa fusese ieri inspre Ciorbesti , iar acuma Ciorbestiul ramasese departe in urma cu mult dupa orizont. Ajunsesem pe undeva aproape de manastirea de la Hadimbu iar Dumnezeu ma indemna sa merg inspre manastire ca sa ma pun sa stau in genunchi la usa bisericii sa propovaduiesc Legea Existentei , asa dupa cum scrisesem porunca de la Dumnezeu in cartea mea. Dar eu n-am vrut sa ma duc . Am o ura si-o scirba de calugari peste care nu mai pot trece. Fiindca am stat acolo in genunchi la poarta Mitropoliei si treceau numa calugari in sutane lungi si negre , eleganti , rafinati , cu nasu pe sus , dar nimeni nici macar nu-si cobora privirile in jos catre omul care statea in genunchi inaintea lor murind acolo de foame. Nu le pasa de nimeni si de nimic. De asta eu cind vad vreun om in sutana imi vin in minte acele imagini si mi-e scirba pina sa si vorbesc cu vreun astfel de om. Degeaba ma sfatuieste Dumnezeu sa fiu mai intelegator ca sint si ei oameni. Sa-i ierte Dumnezeu ca El e bun. Eu nu-i iert. Si sa stiti ca eu mai cred ca nici Dumnezeu nu are sa-i ierte pe aceia la Judecata de Apoi .

Era trecut de amiaza si nu mai puteam de sete si de oboseala. Nu mai bausem apa de ieri si pe arsita asta ti se face sete imediat. Eram leoarca de transpiratie fiindca rucsacul era foarte greu. As fi vrut sa ma opresc sa ma odihnesc , dar nu ma puteam opri pina ce nu gaseam apa. Setea ma obliga sa merg inainte. Aproape ca-mi venea sa beau apa din baltile de pe drum. Am incercat sa beau dintr-un piriu dar era prea tulbure si cind umplam sticla se vedeau avea tot felu de viermisori si gindacei care misunau prin sticla . Nu se putea bea asa ceva. Adevarul e ca apa potabila este ceva foarte greu de gasit in zona de cimpie. Numai in sate se gaseste apa . In rest izvoarele sint rare si ascunse . Pentru mine care ma feresc sa intru in sate e ca si cum as strabate un desert. Am iesit din padure undeva intr-o vale frumoasa cu niste copaci solitari foarte frumosi. Am desfacut o conserva de peste si am mincat amestecind bucatele crude de ciuperca in conserva .

De acolo am coborit in vale unde se vedea o casa . Eu de obicei nu prea indraznesc sa intru in vorba cu oamenii , dar de data asta de sete am intrebat pe cineva unde pot gasi apa. M-a indrumat catre casa de la canton. Dar cind ajung acolo nu gasesc nici o fintina afara. Era in curtea casei dar eu nu indrazneam sa strig la poarta. Ma pregateam sa plec sa caut in alta parte cind o femeie ce era prin curte ma vede si ma intreaba daca m-am ratacit pe acolo. Eu ii spun ca nu , ca sint turist si ii cer apa. Mi-a dat. Am baut cit de mult am putut ca sa am rezerve. Dupa aia cu burta plina de apa si cu sticla de un litru plina ma simteam iarasi vesel si plin de incredere. Mergeam pe o pajiste verde si mare cit vezi cu ochii. Din spate sufla vintul cu putere si ma impingea inainte iar la orizont se vedea un drum galben serpuind catre sud. Era cam asa ca in filmul ala Vrajitorul din Oz cu drumu ala serpuind peste dealurile de la orizont. M-am apucat sa cint si eu ca aceia din film : We want to see the Wizard , The wonderful Wizard of Oz , Tra la la , ta , ra , ra … (ce caraghios sa incerci sa redai muzica prin cuvinte ) Oricum eram foarte voios si mergeam saltind in ritmul muzicii si cintind cit ma tinea gura. Ma simteam asa de parca as fi intr-o poveste din aia cu Fat Fumos care merge si merge tot inainte pe

257

un tarim fermecat. Mergeam undeva catre infinit . Nu era nimeni in jur cit vezi cu ochii. Traiam asa o senzatie de libertate si de bucurie …

Am gasit apoi un drum prafuit care urca la deal. Am poposit oleaca intr-un mic copacel de pe marginea drumului . Stateam in copacel pe-o creanga la umbra si vintul batea tare , racorindu-ma si leganind creanga pe care stateam. Ma gindeam ca pentru un bolnav psihic e mult mai indicat sa mearga pe o pajiste verde cintind cit il tine gura si dansind iar dupa aia sa se balangane pe-o creanga de copac decit dupa gratii in cusca si cu injectii tranchilizante. Imi aminteam cusca aia cu gratii in care fusesem recent si-mi aminteam nebunii care patrulau la infinit de la un perete la altul racnind : “Nu vreaaaau !“ Groaznica aminitire. Ce bine-i sa fii liber ! Sa poti sa faci ce vrei ! Sa rizi si sa dansezi si sa cinti uite asa de unu singur fara sa te judece nimeni : “De ce te comporti anormal ?” Da recunosc ca-i foarte anormal sa te bucuri fara motiv si sa te manifesti asa. Bucuria nejustificata este evident un semn de boala mintala … Ei si ? We want to see the Wizard , The Wonderful Wizard of Oz …Tra la la ra ra … La dracu cu toti psihologii si cu toate standardele lor sociale ... Din pacate trupul nu poate tine pasul cu sufletul si drumu ala infinit ma obosise peste masura. Mergind inainte pe acel drum am ajuns la o padurice. M-am pus jos cu gindul sa trag un pui de somn , dar treceau mereu carute pe drumul acela si se uitau lung oamenii la mine. Nu-mi place sa se uite oamenii asa la mine . Fiindca ma smulg din lumea mea de poveste si ma aduc la realitate. Nu-s nicidecum vreun Fat Frumos trimis de Dumnezeu in nu stiu ce misiune nobila ci te trezesti la realitatea ailalta de a fi doar un fel de mic vagabond sarac si necajit . Ce scirbosi de oameni ! Niste tarani hidosi care nu stiu altceva decit munca si bautura ma privesc cu superioritate de la inaltimea carutelor lor. Adica ei se cred normali ! Uite-i cum se uita la sosetele mele rupte din care imi ies degetele afara … Taranii rinjesc cu superioritate gindind ca macar ei au sosete intregi. Pina si acestia se cred superiori mie fiindca ei … Muncesc ! Ei sint cineva ! Au caruta , au casa , au familie , si cum sa nu rida de unu care n-are nimic ? Eu in clipa de fata n-am nimic nici macar casa nu mai am fiindca mi-am lasat casa acasa. Asa ca lumea ride de mine ca de ultimu nenorocit al vietii. Chiar daca nu-mi ziceau nimic totusi eu stiam ce gindesc. Nu trebuie sa fii neaparat geniu ori sa ai puteri paranormale , ca sa-ti dai seama ce gindeste un om despre tine.

E o realitate care merita mentionata. Lumea nu prea simte mila fata de un om nenorocit . Foarte rar intilnesti vreun om care sa simta mila. Ci in general am observat ca oamenii simt bucurie cind vad nenorocirea altuia. Au cruzimea asta in suflet de a le place suferinta altuia. Le place sa vada pe cineva mai nenorocit decit dinsii. Mult mai mult usor se reped oamenii sa batjocoreasca cu rautate pe cel aflat in nevoie decit sa-l ajute cu ceva. Pe tot drumul am intilnit foarte putini oameni care m-au ajutat . Cred ca-i pot numara pe degetele de la o mina. Hai sa zic doua miini ca sa fiu mai generos. Dar cei care au strigat diverse batjocuri la mine , cred ca sint aproape suta de oameni . Iar multi dintre cei care m-au ajutat mai intii m-au batjocorit si abia dupa ce am discutat cu ei si au aflat ca : sint scriitor si nu boschetar adica am casa , am bani , am studii superioare , sint cu Dumnezeu , abia atuncea au mai plecat nasu in jos si au devenit … buni , nu fiindca ar fi fost buni la suflet ci pentru ca si-au dat seama ca au ris de cineva cu mult superior lor si li s-a facut rusine. Pai strigi rizind la unu: Uai golane! iar dupa aia golanu iti prezinta ditamai cartea de 3 kilograme scrisa de el. Golan … intelectual ? Taranu se mai rusineaza in fata unui om cu facultate pe care tocmai l-a facut golan.

258

Dupa aceasta calatorie concluzia mea in calitate de Judecator trimis de Dumnezeu sa cercetez sufletele , este ca numai vreo 5 % dintre oameni se apropie de ideea de crestini restul sint fiare salbatice care nici macar oameni nu ar avea dreptul sa fie numiti . Numai legile laice ii tin in friu pe aceia sa nu ucida pe oricine din jurul lor .

Am cautat un loc mai adapostit de ochii lumii inauntrul padurii. Insa era un lastaris asa de des si de incilcit incit nu aveai unde sa te pui jos. Insa fiindca nu mai puteam de oboseala , pur si simplu m-am pus acolo jos pe frunze uscate si pe vreascuri. Imediat m-au napadit tintarii. Nu exista nici un loc in vreo padure in care sa nu fii invadat imediat de tintari. Mi-am tras eu palme o vreme dar pina la urma nici macar sa-mi trag palme nu mai aveam putere intr-atita eram de istovit. Cu toate ca era foarte cald m-am bagat in sacu de dormit . Cu greu am reusit sa adorm putin. Hotarisem sa nu mai plec de aici pina nu-mi revin puterile trupului . Cu toate ca locul era groaznic de urit macar avea avantajul ca nu o sa ma deranjeze nimeni . Mai spre dupa-amiaza mi s-a facut foame. Mincasem azi deja o conserva si ratia era de o conserva pe zi. Mai aveam insa si citeva fasole pastai ce le culesesem dintr-un lan de porumb si-o ciupearca mica. Am hotarit sa incerc sa le fierb sa vad ce iese. Luasem cu mine si un cazanel de fiert chestii. Adica o cutie de conserve din aia de mazare la 800 grame la care facusem doua gauri si agatasem o sirma de ele . Am pus fasolea si ciupercile , am pus apa si tineam cazanelu deasupra focului cu o creanga asa ca la pescuit . Imi era frica sa nu vada careva fumul de la foc si sa vina sa ma gaseasca acolo . Fiindca eram ca-n povestile alea cu puscariasi evadati din inchisoare care se ascund prin paduri , si acolo fierb intr-o cutie de conserve niste fasole furata de pe cimp. Nu am reusit sa fierb fasolea prea bine. Ramasese oleaca cam cruda fiindca nu aveam apa destula. Dar de foame a fost buna , macar ca era cam trecuta si cam atoasa. Dupa asta am simtit ca as avea putere sa mai merg oleaca sa gasesc vreun loc mai bun de innoptat si poate sa gasesc si apa caci iar ramasesem cu sticla goala. Am mers iarasi pe drum inainte. Treceau masini pe drumu ala si ridicau nori de praf in urma lor , incit dupa o vreme am abandonat drumul si mergeam asa de-a dreptu pe deal. Era acolo un deal innalt si frumos si m-ar fi tentat foarte mult sa ma sui pina sus in virf ca sa ma uit in jur si sa-mi dau si eu seama unde sint. In iarba verde a dealului am zarit undeva departe un punct mai intunecat si parca iarba era oleaca mai verde in jurul punctului. Merg eu incolo si intuitia nu ma inselase gasesc o gaura in pamint cu citeva pietre in jur. Un izvor. Era buna apa , rece si limpede . Mi-am umplut sticla si am urcat mai departe la deal. Dumnezeu imi zicea ca nu merg deloc pe drumul cel bun , si ca nu voi ajunge niciodata la mare daca tot alerg asa in dreapta si-n stinga dupe orice loc frumos. Ce-i drept dealu era foarte inalt si urcusul era istovitor. Vorbeam multe cu Dumnezeu , intotdeauna vorbesc cu Dumnezeu cind sint singur. Am ajuns in cele din urma sus. Dar acolo am vazut ca mai era de urcat inca o bucata. Parca era un munte dealu ala. Nu mai puteam. Eram sfirsit de oboseala asa ca m-am oprit chiar acolo unde eram. Mi-am pus patura pe iarba , m-am imbracat cu flaneaua cea groasa si m-am bagat imediat in sacu de dormit. Dar n-am putut adormi prea curind. Era tare pamintul subt mine fiindca era iarba mica . Noptile trecute fusese mai moale patul ca dormisem pe o brazda de fin. Perna oricum era tare fiindca dormeam cu capu pe carte , caci imi puneam rucsacul sub cap cu toate ca aici n-ar fi avut cine sa mi-l fure. Ma uitam cum apar stelele . Erau multe stele , asa de multe incit nu mai incapeau pe cer si uneori mai cadea cite una. Si atunci imi puneam cite o dorinta. Era o stea mai mare decit toate celelalte si ma minunam cum de-i asa de mare. Pina cind mi-am dat seama ca aia nu-i stea e un bec mare de la manastirea

259

Hadimbu care-i pe un deal inalt. Ma gindeam oare cum traiesc oamenii acolo ? In manastire … In orice caz e mult mai bine decit aici. Acolo ai prieteni cu care sa vorbesti , , mai faci si tot felu de activitati distractive precum cintatu in biserica , iar munca e numai asa o chestie necesara innaltarii spirituale nu muncesti ca sa maninci ci muncesti ca sa-ti mintuiesti sufletul. La manastire e probabil o viata cam asa precum eram in tabara cind eram copil. E super fain sa fii calugar ma gindeam eu cu invidie privind la becu ala de la manastire care ma facea parca sa vad acolo cu ochii mintii. Oricum nu cred ca se doarme acolo pe un pat asa de tare ca asta pe care dorm eu. A te face calugar inseamna sa scapi de grija vesnica a zilei de miine. Ai casa si masa asigurate. Desigur muncesti , dar ce parca la servici nu muncesti ? Dar la servici stai tot timpu in stress ca-i fabrica in faliment si te da afara si ajungi somer. Da manastirea e vesnica , n-a dat niciodata faliment. Nici un calugar n-a ajuns vreodata somer. E foarte placuta viata de calugar. Numai ca eu ca om nu mai suport deloc ascultarea in fata nimanui. Eu as putea sa fiu calugar dar numai daca m-ar primi direct in functia de staret . Iar eu ca sef as da libertate totala oricui adica fiecare ar fi liber sa faca ce vrea. N-ar ma tine nimenea nici un post, nu s-ar mai tine nici slujbe la ore fixe fiecare s-ar duce in biserica sa cinte cind vrea, n-ar mai exista nici un program nici nu s-ar mai sti care-i Duminica sau cind e Pastele . D-apoi voi credeti ca pustnicii care traiesc prin pustie mai stiu ei cind este Duminica ? Ori mai stiu pustnicii cind e vreo sarbatoare de asta ortodoxa? Nicidecum fiindca aceia care traiesc in pustnicie uita de socoteala timpului asa dupa cum si eu am uitat-o.

A fost cam frig in noapte aia ca batea vintu tare acolo pe deal. M-am pornit la drum de dimineata la primele raze de lumina. Am urcat mai sus spre virfu dealului ca sa prind rasaritul Soarelui dar cind am ajuns sus am descoperit ca dealul nu avea virf ci era un platou mare cit vezi cu ochii cu parcele de iarba sau porumb. Am mers catre marginea din sud a platoului si am analizat geografic peisajul care urma sa-l strabat in acea zi intiparindu-mi harta in minte. In dreapta era linia ferata in stinga era un lac , citeva drumuri ce brazdau valea in diverse directii . Mi-am ales de acolo de sus drumurile pe care urma sa merg azi iar dupa aia am poposit acolo la umbra unor salcimi asteptind sa treaca amiaza fiindca deja se ridicase Soarele. Trebuia sa poposesc ca sa scriu in caiet fiindca altfel se uita. Mincasem dimineata conserva zilnica dar pe la amiaza mi se facuse iarasi foame. Alaturi de mine era un lan de porumb care avea si fasole prin el. Am gasit citeva crengi uscate si am facut focul. Dar de data asta n-am mai pus la fiert pastaile ci numai boabele de la fasole. A iesit un cazanel bun cu fasole fiarta si a fost excelenta. Eram bucuros ca am descoperit o sursa de mincare gratuita fiindca daca am mincare atunci pot sa stau oricit de mult pe dealuri. Coborind apoi de pe platoul acela intr-un sat am gasit pe marginea drumului pruni si visini.

( Culmea ! Iar mi s-a deschis calculatorul singur ! Cum se poate asa ceva ? Cum se poate ca un aparat electric sa porneasca fara sa apese nimeni pe butonul de pornire ? Ce este pe aicea prin camera vreun om invizibil care a apasat acuma pe buton ? eram in pat la doi metri distanta cind s-a deschis. E a doua oara cind patesc asa ceva . Nu se poate sa fie adevarat. Si totusi uite ca scriu acuma la calculatoru asta pe care nu l-am deschis eu cu mina mea ci Altcineva. Si tocmai acuma cind Dumnezeu ma indemna la scris iar eu nu prea aveam chef. Nu mai am chef de scris . Nu mai vreau sa mai scriu Doamne ! Am scris o gramada , prea mult am scris. N-a citit nimeni , iar cine a citit n-a facut nimic. Ce rost are sa mai scriu ? De ce sa mai plictisesc oamenii cu halucinatiile mele ? De vreo

260

citeva saptamini n-am mai scris nimic. Joc jocuri, maninc mult, beau mult, dorm mult … Viata de porc … )

In excursia aia am trait exact invers fata de acum. Spre deosebire de viata de porc de acuma atunci duceam o viata de ciine. Dormeam putin si chinuit , mincam putin , fasole fiarta putina, fara sare , uneori si fara piine. Cazanelu ala era mic si nu incapea in el prea multa fasole si era foarte complicat sa fierbi ceva in el. Trebuia sa intrunesti multe conditii ca sa apuci sa vezi un cazanel de fasole. Trebuie in primul rind sa furi fasole . Dupa aia sa gasesti lemne . Apoi trebuie sa fie o vreme potrivita. Daca bate vintul prea tare sau daca ploua si-s ude lemnele nu poti sa faci foc. Adica pe vreme rea ramii flamind. Daca nu gasesti un loc adapostit de privirile oamenilor nu poti sa faci foc si in consecinta in locurile prea populate cu multe sate , n-ai mincare. Apoi daca ai reusit sa faci focul trebuie sa ai o sticla plina cu apa , ceea ce nu-i deloc usor de avut fiindca apa de obicei se termina inainte de a ajunge la un loc cu lemne. Mincarea devenise pentru mine cel mai important lucru din viata. Ma bucuram de fiecare pruna pe care o sterpeleam de prin copacii de pe marginea drumurilor. Era ciudat sa-mi amintesc cum acasa imi aducea mama de la tara sacose intregi cu fructe asa de multe incit nici nu le puteam minca pe toate ci se stricau si le aruncam la gunoi. Ce de-a mofturi faceam acasa... Acuma insa mincam absolut orice se putea minca. Am incercat sa maninc si griu crud , fiindca asa zice Evanghelia ca mincau apostolii , scrie ca pe cind mergeau impreuna cu Iisus si trecind pe linga un lan de griu , fiind flaminzi luau spice de griu si le frecau in miiini ca sa iasa boabele de griu si le mincau. Am incercat si eu chestia asta dar oricit frecam spicele de griu in palme nici pomeneala sa iasa boabele . N-ai cum sa maninci griul decit daca-l cojesti bob cu bob . Mai pe urma insa am gasit si floarea-soarelui care se putea minca insa nu prea mult ca faci bube pe limba de la semintele alea. Iar fructe erau doar prunele care le gaseam pe marginea drumului acolo unde crengile copacilor ieseau in afara gardului sau … acolo de unde mina mea le putea ajunge inauntru gardului. Desigur ca-i furt dar e un furt legal dupa legea lui Dumnezeu. Moise Legiuitorul a decretat lege Sa nu furi ! Dar tot Moise Legiuitorul precizeaza in Biblie la capitolu Deuteronom. 23.24. ca omul are voie sa fure de foame (dar precizeaza ca cine fura de foame are voie sa fure putin , doar atit cit maninca ) . Acela care fura de foame si care fura doar atit cit maninca acela nu este hot.

Poate unii or sa se gindeasca , dar totusi cu ce drept intinzi mina sa furi daca nu ai pus mina la munca ? Cum adica sa iei ceva ce nu-i al tau ? Desigur taranul a muncit pentru fasolea aia. Dar a platit el ceva lui Dumnezeu pentru ploaie ? A platit lumina Soarelui ? In vechiu Testament Dumnezeu porunceste sa i se plateasca aceste lucruri cu a zecea parte din recolta. Nu doar la zeciuiala data templului ci Dumnezeu porunceste taranului sa lase pe cimp o parte mica din recolta ca jertfa. De acolo sa se duca sa culeaga si saracii sa aiba si ei ce minca. Adica Dumnezeu a dat dreptul sa manince si acelora care nu muncesc. Le promitea in schimb taranilor recolte foarte bogate incit sa aiba de unde da si sa nu duca lipsa niciodata de nimic.

Voi acuma mai respectati aceasta lege ? Nu. De mii de ani s-a uitat de legea asta. Cu ce drept ati facut voi alte legi ? Hristos n-a venit sa darime lgea lui Dumnezeu ci s-o intareasca. Aceasta lege veche de mii de ani ratacita printre textele vechilor scripturi este insasi Legea Existentei pe care eu ma lupt acum s-o dau lumii. Faptul ca am gasit scris in scripturi cu trei mii de ani in urma Legea mea , asta arata ca chiar de la Dumnezeu este aceasta lege si nu-i doar o simpla naivitate de-a mea. Legea aceasta are radacini adinci in

261

intreaga istorie a lumii. Inceputurile civilizatiei omenesti respectau aceasta lege. Acuma in modernism ne-am rupt total de aceste radacini ca ne credem noi destepti si nu mai vrem sa urmam caile lui Dumnezeu. Multa lume mi-a spus ca e o totala prostie absurda Legea Existentei , este imposibil asa ceva. Mi se zice ca eu sint un nebun . Dar daca legea este de la Dumnezeu (E scrisa in Biblie !) atunci ce mai ziceti ? Este nebun Dumnezeu ?

Mergeam pe-o sosea pietruita dinspre Scheia incolo cind deodata ma pomenesc improscat cu o ploaie de boabe de griu dintr-un camion ce trecuse pe drum si uitindu-ma dupa el am zarit citiva tarani aflati in camion rideau de gluma lor buna. Ce distractiv tre sa fie sa-ti bati joc de un vagabond sarac si sa arunci cu ceva intr-insul... Altii au aruncat si cu mere dupa mine… Oricum stau mai bine decit Iisus in care au aruncat si cu pietre…

Am parasit soseaua si am apucat pe-un drum laturalnic. Mergind pe acel drum am ajuns intr-un sat Dragusesti. Nenorocitu de drum ma scoate chiar in fata unei biserici. Ei , acuma i-acuma . Ce ma fac ? Conform instructiuinilor de calatorie era scris de la Dumnezeu : Te vei pune in genunchi in fata oricarei biserici care iti va iesi in drum si vei sta cel putin o ora acolo la fel precum ai facut in Iasi. Eu pina acuma ocolisem bisericile ca sa nu fiu obligat sa respect conditia asta. Nu ma mai simt in stare sa repet gestul pe care l-am facut in Iasi. Si-asa m-am facut de ris in fata intregului meu oras , nu ma mai simt in stare sa ma fac de ris si in fiecare sat prin care trec. Dar Dumnezeu mi-a poruncit direct acolo pe loc sa merg si sa ma pun in genunchi la poarta bisericii. Insa si eu l-am refuzat direct si categoric spunindu-i ca Nu pot ! si am plecat mai departe refuzind pur si simplu sa ascult de Dumnezeu.

Niste femei care erau pe drum si vorbeau , atunci cind m-au vazut au tacut toate brusc iar dupa citeva clipe au izbucnit toate in ris una din ele zicind : am mai vazut unu din asta intr-un film … Ha ! Ha ! Ha ! Niste copii mici care se catarasera pe garduri si se uitau la mine au inceput sa strige dupa mine : Hai la oaliii ! Hai la oaliii ! crezind ca oi fi probabil vreun tigan care vinde oale. Nu stiam cum sa ies mai repede din satu ala. Ce am oare de se manifesta oamenii in halu asta cind ma vad ? Oare sa fie de la patura ? Purtam patura impaturita si bagata pe subt chingile rucsacului ca sa nu ma taie la umeri si probabil ca o fi aratat cumva hazliu . Ori ce altceva sa fie ? Barba ? Da ce nu mai sint calugari pe lumea asta ? Nu-mi puteam explica ce au oamenii cu mine.

Scapasem de sat si urcasem pe un deal de linga sat. Ma uitam cum apune Soarele si ascultam cum bat clopotele la Biserica. Inseamna ca-i slujba in seara asta acolo . Probabil ca de aia mi-a poruncit Dumnezeu sa ma pun in genunchi si sa stau acolo . Daca as fi facut asta poate primeam ceva de pomana. Nu mi-ar fi stricat niste provizii de drum. Ce buna ar fi fost niste coliva… Dar asa ceva eu nu pot face. Eu nu pot cersi. In Iasi mi-a dat lumea o gramada de bani si mincare dar eu am refuzat sa primesc orice si de asta nu ma simteam deloc cersetor. Insa aici daca as face acelasi gest ar insemna sa cersesc. Iar eu sint mindru . Nu pot face asa ceva. Dar mi-a vorbit Dumnezeu si mi-a zis ca El nu m-a trimis in lume ca turist ci ca propovaduitor al legii celei noi . Nu m-a trimis doar asa sa ma plimb ci m-a trimis intr-o misiune sfinta si trebuie sa lucrez pentru El si sa vorbesc oamenilor despre Legile cartii mele. Mi-a spus ca trebuie sa dau cuiva foile astea pe care le luasem cu mine nu sa le tin pentru mine in rucsac. Dar eu I-am zis : Doamne eu nu pot sa fiu ca apostolii. Eu nu sint in stare sa ma duc sa vorbesc oamenilor. Eu is timid nu-s in stare sa ma duc sa ma bag in vorba cu cineva. Daca ma intreaba cineva ii pot raspunde dar sa ma bag eu in vorba , asta nu pot. Apostolii nu erau bilbiiti. Tu nu vezi ce-au ris de mine oamenii in sat aici de nu stiam pe unde sa scap mai repede si sa fug sa ma ascund de

262

privirile lor ? D-apoi sa le vorbesc ? Sa le zic ca io-s … Sfintu Oliver ! Nu ride si mai tare de mine ? Nu pot Doamne! Nu pot sa fac ce-mi ceri. Nu-mi cere mai mult decit pot face !

M-a lasat in pace Dumnezeu si nu mi-a mai zis nimic. Dar intelegeam . Pe asta s-a bazat Dumnezeu atunci cind m-a trimis in excursie. Pe faptul ca eu voi fi in stare sa vorbesc cu oamenii si ca oamenii imi vor da mincare. Asa au fost apostolii. Au primit mincare de la oamenii cu care vorbeau. Dar nu stiu cum faceau aceia , eu nu ma simt in stare sa ma duc la un om si sa-i zic ceva . Eu am o problema de comunicare. De aia scriu ca nebunu la infinit. Fiindca eu nu-s in stare sa vorbesc. De aia eu n-am o femeie . Fiindca n-am fost niciodata in stare sa ma duc la cineva si sa-i zic : Salut ! Ce mai faci ? Un handicap psihic ma impiedica sa fac asta. Un gest din asta firesc pe care il poate face orice om pentru mine este de domeniul imposibilului. Dumnezeu ar fi trebuit sa stie asta. N-ar fi trebuit sa-mi ceara ceea ce nu pot face !

Numai Iisus a fost singurul dintre oameni care a fost in stare sa vorbeasca si cu oamenii si cu Dumnezeu. Proorocii n-au vorbit niciodata cu Dumnezeu decit in vis. Singurul dintre prooroci care vorbea direct cu Dumnezeu treaz fiind a fost doar Moise. Dar Moise nu putea vorbi cu oamenii, era bilbiit . Cine vorbeste usor cu Dumnezeu acela vorbeste greu cu oamenii.

De acolo de sus de pe deal ma uitam dupa un loc unde sa innoptez caci incepea sa se lase intunericul. Cautam un loc ferit de privirile oamenilor dar nu se gasea asa ceva pe toata valea fiindca era iarba marunta si de pe deal se vedea totul ca-n palma. Era si o turma de oi care cobora in vale si putea sa ma vada ciobanul sa spuna la altii si sa vina peste noapte la mine. Ma tem fiindca am bani la mine si fiindca oricum oamenii sint rai. Ziua mai e cum mai e dar noaptea este mai indicat sa nu ma vada nimeni unde ma opresc sa dorm. Asa ca mergeam pina seara tirziu cind se lasa intunericul complet. Cautam sa innoptez la distanta cit mai mare de orice sat si de orice zona locuita , in afara drumurilor si la adapostul unor tufe unde sa ma ascund. Nimeni nu m-ar fi putut gasi noaptea chiar daca m-ar fi cautat.

Drumul pe care mergeam ducea catre un alt sat . Dar fiind noapte m-am temut sa trec noaptea prin sat fiindca eram ca in cintecu lui Tudor Gheorghe cu Voinicul Strain care zicea : intra noaptea-n sat , de ciini e latrat , de lume-njurat , doarme linga gard , noaptea nemincat… Imi era foarte amar sufletul fiindca ajunsesem zilele astea. Nu-mi puteam deloc accepta conditia de boschetar. Eu trebuia sa fiu la o facultate la un doctorat sa fiu om de stiinta respectat, bine platit ... Dar se vede ca Dumnezeu vrea neaparat sa ma invete viata de prooroc din ala de moda veche care traia vai de capu lui chinuit in pustie. M-am asezat subt o tufa de catina in mijlocul cimpului si m-am bagat in sacul de dormit fericit fiind ca macar sac de dormit am in care pot sa ma odihnesc. Dumnezeu mi-a spus ca a doua zi sa plec in zori la prima raza de lumina si sa apuc pe directia cutare. Incontinuu Dumnezeu imi poruncea sa merg ! Nu voia sa ma lase nici o clipa sa stau sa ma odihnesc. Incontinuu imi zicea Hai mergi ! Nu te opri ! Scoala de jos ! Mergi inainte ! Mergi pe acolo , mergi pe dincolo , nu pierde vremea , nu dormi ! Mergi , mergi si iar mergi . Eu cam nu prea il ascultam fiindca eram lenes din fire , dar El mereu ma siciia si nu-mi dadea nici o clipa de liniste. Incit m-am suparat si i-am zis :- Da ce tot ai Doamne cu mine ? De ce tot atita sa merg ? Eu am iesit sa ma plimb ca sa

ma relaxez nu ? Trebuie sa ma relaxez … sa merg prin locuri frumoase … sa vad daca pot sa ma vindec de depresia psihica in care ma aflu.

- Nu-i numai atit. Eu chiar vreau sa ajungi pina la mare.

263

- Asta-i o prostie Doamne. E-he-he tocmai unde-i marea… N-am nici o sansa sa ajung pina acolo . Macar pina la Vaslui de-as ajunge dar nu cred nici macar atita ca pot. Asa ca ma plimb si eu vreo citeva zile pe aicea pe dealurile astea si pe urma iau trenu si ma intorc acasa. Chiar daca prin absurd as ajunge la mare… De ce ? Doar ca sa-mi cistig dreptul la sinucidere ? Pot sa ma sinucid si fara sa ajung la mare ….

- Ar trebui sa intelegi un lucru. Eu nu vreau sa te sinucizi . Dupa cum ti-am mai spus nu vorbesti intotdeauna chiar cu Dumnezeu Tatal ci in treburile mai marunte vorbesti cu mine care sint numai un inger al lui Dumnezeu . Eu sint ingerul tau pazitor, iar eu am primit misiunea sa te tin in viata pina cind Dumnezeu va avea nevoie de tine. Daca tu mori inainte de vreme atuncea inseamna ca eu nu mi-am implinit misiunea si voi fi pedepsit. De asta dupa cum vezi eu nu te las nici o clipa singur si mereu iti vorbesc. Ai facut o lupta ca sa schimbi ceva in lume , ai senzatia ca n-ai reusit nimic si acuma te simti infrint. Esti descurajat si te gindesti ca nu mai ai alta solutie decit sinuciderea. Ti-ai luat cu tine in rucsac o bucata de fringhie care nu are alt rost decit ca sa te spinzuri. De asta vreau sa mergi cit mai mult si fara de oprire. Vreau sa fii mereu obosit ca sa nu-ti lasi mintea sa gindeasca prea mult.

- Ei Doamne , tu chiar ma crezi ? De-o viata intreaga tot spun la toata lumea ca ma sinucid si n-am reusit nici pina acuma. De la virsta de 12 ani tot incerc sa-mi iau viata. Nici un om nu ma mai crede ca as fi in stare sa fac asta , si oricum nimanui nu i-ar pasa daca as muri. De ce crezi ca acuma as fi in stare sa fac asta ?

- Cita vreme ai fost ateu erai liber sa faci ce vrei cu viata ta. Dar acuma te afli in responsabilitatea Mea fiindca vorbesti cu Mine. Sinuciderea nu-i chiar asa un pacat mare caci mai pacatos este un preot bogat decit un sinucigas , caci de omul care isi ia viata din disperare imi mai este mila de sufletul lui chinuit si-l mai iert uneori dar de preotul bogat imi este scirba si nu-l iert niciodata. Asa ca degeaba vorbesc preotii de rau pe sinucigasi caci preotii pacatosi ajung mai rau decit sinucigasii. Dar tu nu esti om. Nu mai ai voie sa fii om. Esti prooroc ! Ai scris o carte! Daca te sinucizi atunci cartea ta va fi declarata ca fiind de la Diavol si toate legile pe care ti le-am dat de la Mine sa le inalti in lume se vor prabusi. Miliarde de oameni vor ramine in foamete si saracie.

- M-am saturat de miliardele de oameni ! Nu-mi pasa de ei ! Ii urasc ! Fiindca sint rai si scirbosi . Isi merita din plin saracia si nenorocirea ! Nu mai vreau sa fiu bun ! Imi dau demisia din slujba de prooroc. Gata ! Nu mai vreau sa fiu om al lui Dumnezeu ! Tu ai creat lumea nu eu ! Nu-i lumea responsabilitatea mea !

- Fiule , ai batut la usa mea iar Eu ti-am deschis. Ai cerut si Eu ti-am dat. Crede-ma ca nu degeaba ti-am raspuns. Inainte de a-ti raspunde am cercetat sufletul tau si am vazut ca merita sa-mi pun increderea in el. Tu imi vorbesti mie acuma cu minie si cu trufie strigi ca ma urasti din tot sufletul dar eu stiu ca miine dimineata ai sa te ridici la prima raza de lumina si ai sa mergi unde te-am trimis Eu. Pe cind alti oameni sint foarte umili si respectuosi inaintea Mea sarutindu-mi icoanele cu mare iubire si piosenie dar nici unul nu face ceea ce Eu le-am spus sa faca. Toti se prefac ca n-au inteles. Tu-ti dai demisia numai din virful buzelor dar Eu vad inima ta si stiu ca pot avea incredere in tine. Tocmai faptul ca-ti urasti viata , asta te face perfect inaintea Mea. Aminteste-ti ce au scris apostolii in scripturi : Acela care nu-si uraste viata lui nu poate sa-mi urmeze Mie. Nici un om care nu-i sinucigas nu va merge pe calea Mea. Dorinta ta de sinucidere este un lucru pe care il apreciez foarte mult la tine, atita doar : Sa n-o faci !

264

Un soldat care isi doreste moartea va fi intr-o lupta cel mai curajos si mai neinfricat soldat , va face gesturi extraordinare de eroism care pot da curaj in lupta intregii armate . Orice comandant de osti si-ar dori sa aiba asa un soldat minunat. Dar ce prostie ar fi ca asa un om grozav sa se spinzure de-o creanga in ajunul bataliei. Asta ar demoraliza toata armata. Asa ceva nu vreau.

- De ce nu mi-ai spus asta direct ? De ce-a trebuit sa ma duci asa cu zaharelul ?- Fiindca nu m-ai fi ascultat. Ai vazut doar ca nu mai ascultai de Mine deloc.- Adica tu crezi ca eu chiar m-as fi sinucis ?- Da. Cred ca ai fi facut asta. Am vazut multi oameni murind de propria lor mina . Un

om traieste numai daca mai are cel putin un punct de referinta , un tel , ceva de care sa se agate. Atunci cind omul isi pierde toate punctele asta de referinta atunci moare. Singurul tau punct de referinta sint Eu si misiunea ce ai primit de la Mine. Odata ce ajunsesesi la concluzia ca nu esti in stare sa-ti implinesti misiunea atunci ai ramas fara ultimul punct de care se agata sufletul tau. Mureai. De asta ti-am pus repede subt picioare un nou drum pe care sa mergi si de asta nu te las sa gindesti prea mult. Am pierdut foarte multi oameni buni si n-as vrea sa te pierd si pe tine. Poti face multe lucruri pe lumea asta.

- Sint slab Doamne. Nu pot.- Oare nu intelegi de ce te-am trimis la mare ? Ca sa te inveti sa rezisti. Ca sa te

intaresti. Pregatirea teoretica s-a terminat. Acuma urmeaza scoala practica. Vreau sa inveti sa fii un prooroc adevarat. Invata sa traiesti subt cerul liber. Asa au trait proorocii si Sfintii. Trebuie sa te antrenezi pentru acest mod de viata. Cind te-am trimis in strada Eu stiam ca nu rezisti acolo. Toti cad prima data. Ce credeai ca vei reusi din prima sa schimbi o lume ? Ai stat numai doua zile in strada si-ai fugit pe urma repejor acasa.

- Nu-i adevarat ! N-am fugit eu ! Politistii m-au adus cu forta acasa .- Si de ce ai ramas acasa ? Te-au tinut tot cu forta politistii ? Te-au legat incit sa nu mai

poti sa mergi in strada ? Nu ! Ba inca mai mult , atunci cind ai plecat din casa ai declarat la toata lumea ca te-ai lepadat de orice avere … dar… ai pastrat in buzunar cheile apartamentului tau. Ce cautau acele chei in buzunarul tau ? Adevarul a fost ca tu nu te-ai lepadat de avere. Pastrind cheile casei tale ti-ai pastrat proprietatea. Prima ta lupta a fost o joaca de copil. Te-ai jucat de-a Sfintul. Mergeai descult ca sa arati lumii ca uite cit de mult respecti tu Evanghelia si ce mare Crestin esti tu si te declarai in fata lumii pe tine insuti ca fiind deja un Sfint …ba inca nu uita ce-ai scris : “Eu sint Cel mai Mare Sfint dupa Hristos” mai mare decit Pavel , mai mare decit Ioan Botezatorul , erai Sfintul Sfintilor … N-am nimic impotriva ca sa te crezi un Mare Sfint ci Eu chiar incurajez pe oameni sa devina Mari Sfinti dar uite care era adevarul. Tu pe ascuns detineai o valoare de 2 miliarde in buzunar .

- Nu-i adevarat Doamne ! Eu chiar asa gindeam sincer ca ma lepadasem de proprietati. Eu in sufletul meu ma stiu lipsit de minciuna . N-am mintit !

- Atunci ce cautau cheile in buzunarul tau ?- Nu stiu. Ramasesera acolo …- Mare Cavaler Al Adevarului ! E asa de greu sa recunosti ca te-ai mintit pe tine insuti?

Ti-a fost frica sa faci pasul definitiv. Ai incercat sa te minti pe tine insuti , ai incercat sa minti pe lumea din jurul tau . Dar ai crezut ca pina si pe Mine poti sa ma minti ?

265

- Adica am mintit ? Imi vine greu sa cred asta. Nu se poate ! Macar atita credeam despre mine ca nu mint. Hai ca sfint stiu ca nu eram dar macar sincer credeam ca sint. Dar intr-adevar rational gindind daca eram sincer atunci trebuia sa-mi semnez cartea cu viata asa dupa cum hotarisem. M-am pregatit sufleteste vreme de doi ani pentru moarte dar m-am dovedit un fricos si-un mincinos. N-am fost in stare sa-mi port lupta pina la capat.

- Lupta ta nu s-a terminat inca ci abia e la inceput. Iar ceea ce ai facut deja nu-i o infringere ci o victorie care va schimba lumea foarte mult tocmai pentru ca n-ai murit. A fost doar o joaca de copil . Ai facut o lupta de jucarie in care n-ai patit nimic grav. Te poti plinge de ceva ? Te-a lovit macar cineva ? Ti-au facut vreo injectie cu otrava? Nu , doar te-au purtat pe brate brate politistii pe strazi, ti s-au facut injectii cu vitamine , ti s-a dat o suma de bani de la primarie, te-ai facut cunoscut in tot orasul , e drept ca nebun dar totusi un nebun cunoscut , iar atunci cind ai sa-ti publici cartea o sa se cumpere . In plus ai reusit sa detensionezi situatia din familie, parintii au inceput sa te iubeasca mai mult si sa le pese mai mult de tine , toti cunoscutii au inceput sa aiba o atitudine mai favorabila in a te ajuta… Numai avantaje si nimic de pierdut ! Deci unde vezi tu vreo drama ori vreo prigonire din partea lumii ? Noroc de Mine ca am mai dramatizat putin situatia cu oleaca de frig si oleaca de ploaie si ca ti-am scrintit putin glezna ca sa zici si tu ca ai suferit oleaca pentru credinta. Altfel nu era nici o drama. Trebuie sa intelegi ! A fost o lupta de jucarie ! Pentru ca Eu am vrut sa fie o lupta de jucarie. Aceasta lupta de jucarie va schimba lumea mai mult decit toate revolutiile militare de pina acum. Fiindca oricarui om ii place sa se joace . Oricui o sa-i placa sa sfideze politia in joaca fara sa incalce vreo lege , mai ales ca sint multiple avantaje de cistigat. Foarte multi oameni or sa inventeze astfel de lupte de jucarie. Ai sa vezi ca prin aceste lupte de jucarie se va schimba lumea mai mult decit prin luptele adevarate. Luptele martirilor au fost crincene si dure. Au fost niste lupte puternice cu mare impact asupra oamenilor. Dar Sfintii au fost putini si vazind cit de cumplite au fost vietile lor nimeni nu se ingramadeste sa le urmeze exemplul. Insa exemplul tau ca “Hai sa ne jucam si noi de-a Sfintii !” asta o sa tenteze pe foarte multi oameni. E placut sa te joci. Mii de oameni or sa urmeze exemplul tau. Deci tine minte: Prima ta lupta n-a fost un esec ! Daca niste copii se joaca de-a razboiul si unul cu o pusca de lemn zice Pac ! atunci cel care este impuscat se preface ca moare fiindca asa-i joaca. Dupa care se ridica de jos fara sa fi murit . Iar dupa aceea nu-l apuca nicidecum regretele ca a fost o minciuna lupta de mai inainte. Un copil poate si sa se joace atunci cind este cazul dar poate si sa fie serios atunci cind trebuie. Un matur nu poate niciodata sa se joace si tot timpul vede lumea numai in serios si de aia este inferior unui copil. Fiindca copilul poate fi serios dar maturul nu poate fi copil.

- Prin urmare eu n-am mintit ci m-am jucat ? Dar nu-i totuna ?- Nu pentru ca joaca e o minciuna nevinovata. Dar acuma vreau mai mult de la tine.

Vreau sa-ti dovedesi tie insuti ca poti duce o lupta pina la capat atunci cind va fi nevoie. Fiindca joaca-i joaca si lupta-i lupta. De obicei joaca e o pregatire pentru o lupta reala. De asta vreau acum neaparat sa ajungi la mare pe jos. Ca sa vezi ca poti face lucruri pe care n-ai fi crezut ca le poti face. Incearca sa te obisnuiesti cu viata subt cerul liber. Asa am trait Eu cita vreme am fost Iisus pe pamint. Eu n-am avut locuinta ci am dormit in boscheti exact ca si tine acuma. Prin ceea ce faci tu acuma experimentezi modul de viata al proorocilor . Sa-ti dai si tu seama cum a trait Ioan

266

Botezatorul sau Ilie. Toti cei care au fost mari prooroci au trait subt cerul liber precum boschetarii. Asa va trebui sa traiesti si tu daca vrei sa fii prooroc. Tu crezi ca Eu nu aveam parinti si casa? Ori crezi ca Ioan Botezatorul nu avea si el parinti instariti ? Dar noi ne-am lepadat de averile noastre , caci proprietatea este pacat inaintea Mea. Tot ce exista pe aceasta lume este al Meu iar acela care se face proprietar pe vreunul din lucrurile Mele inseamna ca fura de la Mine. De asta Eu nu voi primi la Mine pe absolut nici un om care detine vreo proprietate de orice fel. Eu am spus clar aceste lucruri cind am venit la voi sub forma lui Iisus. Daca voi va prefaceti ca n-ati priceput atunci e treaba voastra. Eu v-am daruit nemurirea. Luati-o ! Sa nu credeti ca veti reusi sa ma pacaliti pe Mine. Calugarul care sta in manastire este co-proprietar pe averea manastirii dar el isi inchipuie ca m-a pacalit pe Mine fiindca daca sint mai multi proprietari pe aceeasi avere , isi inchipuie ca Eu n-o sa observ ori ca il voi ierta. Nu asta nu voi face pentru ca Eu vad miciuna voastra. Cei care i-am primit la Mine n-au avut nimic , au stat prin pesteri ori in pustie , ori in puscarii. Trebuie sa te lepezi cu adevarat si complet de orice avere daca vrei sa devii chiar Sfint cu adevarat si sa-ti cistigi nemurirea. Nu merge cu minciuna in fata Mea. Altmiteri vei ramine doar Sfint de jucarie iar asta sa stii ca nu te face nemuritor. Imparatia cerurilor nu-i o minciuna si de aceea nu va putea fi cistigata de nimeni prin minciuna. Degeaba oamenii se pacalesc pe ei insisi ca-i voi primi . Pina nu faceti ce scrie in evanghelie nimeni nu va trece la Mine.

- Dar Doamne Sectele astea au atitea interpretari incit te zapacesc de cap si nu mai stim ce trebuie sa faca un om.

- Crede-ma ca toti oamenii stiu perfect ce trebuie sa faca. Fiindca Eu am scris Evanghelia in inimile voastre si nu in carti. De asta va zic : Toti stiti perfect ce trebuie sa faceti . Dar nu vreti. Nu faceti fiindca nu credeti in Mine. Umblati cu toti cu prefacatorii si cu amagiri inaintea Mea ! Cine crede , face ! Tu de asta n-ai reusit nimic fiindca n-ai crezut cu adevarat in Mine. Cind vei crede vei reusi.

Tirziu am adormit privind la stelele cerului si ascultind suieratul vintului prin crengile tufelor de deasupra mea. A doua zi m-a trezit frigul si vintul la primele semne de lumina ce se mijeau pe cer. M-am gindit ca daca merg o sa ma incalzesc , asa ca mi-am strins bagajul si am pornit la drum. Era inca intuneric si urcam prin iarba catre un deal unde imi spusese Dumnezeu sa merg. Acolo am gasit un drum spre sud. Era foarte greu sa gasesti un drum direct spre sud fiindca drumurile de tara se abateau cind la dreapta cind la stinga de la directia de mers iar prin lanurile de porumb si floarea soarelui nu se putea trece. Numai prin iarba se putea merge direct spre sud . Am inceput sa merg pe drumul acela si-am tot mers multa vreme pina cind s-a innaltat Soarele si a inceput sa dogoreasca. Ma gindeam sa ma opresc undeva la umbra dar Dumnezeu mi-a spus sa merg inainte in continuare. Eu am ascultat si am mers inainte desi incepuse sa fie cald. Pe urma a venit un nor si a acoperit Soarele. Era un nor subtire si lung pe care il ducea mereu vintul , dar in asa fel incit umbra norului statea mereu peste mine. Dealurile din jur erau dogorite de soare fiindca norul era subtire ca o dunga pe cer si numai in valea prin care mergeam eu era mereu umbra. Si aveam si vint care ma racorea. A tinut citeva ore norul acela tot trecea pe cer batut de vint si nu se mai termina. Dar daca Dumnezeu in cer isi facea datoria si ma ajuta in schimb eu pe pamint duceam greul fiindca mergeam impotriva oboselii si a durerilor de spate si de picioare. Incepusera sa-mi apara besici pe talpi si ma dureau. Dar asa mi-am zis , cit tine noru ala straniu umbra asupra mea atita vreme o sa

267

ma tin si eu pe picioare . Iar noru a tinut multe ore pina la amiaza. Drumul acela m-a scos la soseaua asfaltata, drumul pe care merg masinile la mare. Cind am ajuns la sosea m-am oprit intr-o padurice de salcimi. Am facut un foculet si mi-am facut o cana cu ceai. Am taiat o sticla de plastic gasita pe drum si mi-am confectionat un castronel pe care il foloseam si drept cana de ceai . Pentru ca aveam apa destula am pus la fiert si niste fasole Ma dezbracasem de haine si le atirnasem prin copaci la uscat fiindca erau ude leoarca de transpiratie si cu un bat tineam cazanelu cu fasole deasupra unui foculet mic caznindu-ma mereu sa potrivesc flacara. Fiindca daca era prea tare bulbucii se revarsau din cazanel si trebuia sa-l tin in asa fel incit sa fiarba incetisor. Eram flamind caci de dimineata nu mincasem nimic si abia asteptam sa se fiarba cit de cit. Cind s-a facut cit de cit comestibila am pus-o in castronel si am amestecat-o cu o conserva de peste in sos tomat. Superba mincare … Am mincat jumatate de castronel , iar dupa asta gindindu-ma ca imi va fi foame si mai tirziu am mai pastrat jumatate pentru dup-amiaza atirnata de-o creanga ca sa nu intre furnicile. Apoi m-am intins pe patura sa ma odihnesc. Era un loc urit , un lastaris intunecat si buruienos , plin de paianjeni. Dar eram mult prea obosit ca sa-mi mai pese de asa ceva. Spre seara am mincat restul de fasole si apoi am pornit la drum.

Pe sosea era usor de mers , dar era foarte urit. Treceau mereu masini si carute cu tarani. Ma deranjau mai tare carutele decit masinile . Masinile treceau repede ca niste bolizi , n-aveau timp sa ma vada ori sa-i vad. Era ca si cum am fi existat in universuri paralele care nu se pot vedea unul pe altul. Dar taranii din carute mergeau incet si aveau timp sa ma vada si chiar sa vorbeasca . auzeam dialoguri de genu :- Ia uite la aista ! Oare ci-i cu dinsu ?- Aista-i zaltar.- Cum sa fie zaltar ? Tu nu vezi ci cruce mare are la git ?- Ii zaltar , daca-ti spun …Patura mea colorata cred ca era de vina. Eu acasa facusem proba sa vad cum pot sa port rucsacul si mantia de sfint , si aratam foarte misto , ceva asemanator cu un cavaler jedi de prin filme, insa nu puteam sa merg asa la drum. Nu din cauza parerilor lumii ci fiindca chingile rucsacului ma taiau la umeri. De asta patura era impaturita si bagata pe subt chingi. Nu ma mai interesa absolut deloc esteticul ci era o problema pur medicala sa nu ma doara asa de tare umerii.

Pe borna kilometrica am vazut ca mai aveam numa 23 km pina la Vaslui iar asta mi-a dat curaj. Dupa cum imi aminteam eu harta tarii , era o bucata marisoara intre Iasi si Vaslui si daca reusesc sa ajung la Vaslui atuncea poate ca am sanse sa ajung si la mare.

Se mai luau copii de mine prin sate ,unii ziceau “aista merge in juru lumii”. Spre seara ajunsesem intr-un sat in care copiii ce se jucau pe marginea drumului incepusera sa arunce cu mere in mine. Dar a intervenit un om strigind la ei :- Maa ! De ce aruncati in el ? Ce aveti cu dinsul ? Lasati-l in pace !Apoi adresindu-mi se mie mi-a zis :- Te-am vazut pe drum , eram cu camionul , eu is sofer de meserie. Si m-am gindit si

eu : Ci-i cu omu asta ? Unde se duce el asa pe drum ?- Apoi daca vrei sa stii hai sa-ti povestesc. Eu vin de la Iasi si ma duc la mare pe jos.- La mare ? Da tu crezi ca ai sa ajungi pina acolo ?- Incerc si eu , merg cit oi putea.- Da de ce n-ai luat trenul ?- Fiindca n-am avut bani de tren. Si asa am vrut eu sa merg pe jos.

268

- Da de ce ?- E poveste lunga. Fiindca de doi ani stau inchis in casa de unu singur si n-am mai

suportat sa mai stau in casa. Am vrut sa ies in lume. - Si ce maninci daca zici ca n-ai bani ?- Fasole de pe cimp. Am un cazanel in care pot sa fierb fasole.- Si cum mergi tu asa pe jos ? Da nu ti-e frica ? Noaptea…- Nu ! N-am frica de nimic. Am crucea asta la mine si asta ma apara de tot ce-i rau. - Da daca ploua ce faci ?- Dumnezeu ma apara. E destul sa zic o vorba catre cer si ploaia s-ar opri.- Uite ca sa te ajut si eu cu ceva , ia o suta de mii , sa-ti iei si tu ceva de mincare.- Multumesc. O sa iau banii astia nu pentru mine ci ca sa trag foi la xerox sa pot sa dau

si la alti oameni . Uite sa iti dau si tie niste foi din ce am scris eu.Am mai vorbit mai multe apoi am plecat inainte in drumul meu. Ma grabeam sa ies din sat ca sa gasesc loc de dormit fiindca se lasase deja intunericul. Eram foarte bucuros ca primisem suta aia de mii. Pe cind mergeam inca prin sat deodata “Trosc !” mi se rupe o catarama de la rucsac. - Hei Doamne ! Ce se intimpla ? De ce s-a rupt catarama asta ? Nu trebuia sa se rupa !- Se vor mai rupe si alte lucruri. Urmeaza o perioada mai grea a excursiei tale. Ai grija. - Ei , greu a fost si pina acuma. Viata-i grea oricum.Dupa ce am iesit din sat am mai mers o bucata ca sa ma indepartez destul si apoi am parasit soseaua urcind pe un deal cu iarba. Ma cam impiedicam prin niste santuri orbecaind prin bezna da pina la urma am gasit un loc drept si bun unde mi-am asternut patura. N-am apucat sa ma asez bine ca am simtit picuri reci de apa pe fata. Ploua. Hmm.. Ploua ? Dar de ce ? Oricum ce-mi pasa mie de ploaie ? N-are decit sa ploaie daca asa vrea Dumnezeu. Am scos iute folia de plastic din rucsac am pus jumate subt mine si cu cealalta jumate m-am acoperit. Am verificat cu grija ca marginile de deasupra sa fie in afara ca nu care cumva sa se scurga apa inauntru. Am pus cartea in spatele meu adica in mijlocul plasticului in locul cel mai ferit de ploaie ca nu care cumva sa se umezeasca. Ascultam rapaitul ploii deasupra mea si ma simteam excelent. In plastic e fantastic. Poti sa dormi linistit in ploaie perfect uscat. Totusi ma ingrijora rapaiala aceea asa de puternica a ploii deasupra mea. Ploaie serioasa nu gluma. - Hei Doamne , ce faci ? Ce ploua in halu asta ? Ce-ti veni ? Ori vrei poate sa-mi pui

credinta la incercare ?N-a raspuns nimic dar ploaia de deasupra mea s-a intetit puternic . Am ridicat din umeri. Faca ce-o vrea Dumnezeu , eu in plastic dorm linistit , n-am nici o treaba. Tehnologia maselor plastice e un lucru grozav…totusi ma cam sufocam in plasticul ala si trebuia mereu sa ridica marginea ca sa pot respira. Stateam foarte incomod caci rucsacul era gol si capul imi atirna cam in jos. Si-mi zice Dumnezeu : De ce nu-ti pui cartea subt cap ? Buna idee gindesc eu si intind mina sa iau cartea. Dar bijbiind in spatele meu dupa carte mina nimereste o balta cu apa , in spatele meu se adunase o punga cu apa , foarte multa apa incit intrasera degetele pe un sfert in apa. Cartea mea zacea intr-o baltoaca mare de apa. Cartea ! Cartea mea ! O smulg disperat din apa , era uda toata leoarca. Vai ! Desenele mele ! Povestile mele ! Ma ridic repede sa caut sa vad pe unde intrase apa aia inauntrul plasticului dar vintul mi-a smuls cu totul plasticul de deasupra lasindu-ma complet subt ploaia torentiala . Si fiindca m-am miscat s-a revarsat si punga cu apa ce se

269

adunase in spatele meu inundind toata partea de jos . Bijbiind disperat prin bezna am tras inapoi plasticul peste mine dar deja zaceam efectiv intr-o balta si eram ud leoarca la picioare si la sold simteam apa rece. Dar nu-mi pasa de asta, cel mai tare ma durea ca mi se stricase cartea. As fi vrut sa ma uit sa vad daca a mai ramas ceva din text dar era bezna totala. Probabil ca totul s-a stricat si s-au prefacut dire de cerneala. Toata gindirea mea ! Tot sufletul meu e in cartea asta. De ce ? Doamne ! De ce s-a udat cartea asta Doamne ? De ce ? Daca asta era o carte de la Tine atunci trebuia sa ai grija de ea. Ce sa mai arat eu acuma oamenilor ? Cartea asta nu trebuia sa se ude ! Sint Legile tale ! Pe care Tu m-ai pus sa le scriu ! De ce Doamne ti-ai stricat Legile Tale ? Ce-am gresit Doamne ?

Fiindca era uda si totu era balta in jur am bagat cartea pe subt haine tinind-o la pieptul meu ca sa se usuce de la caldura trupului meu. Simteam cartea uda la pieptul meu ca si cum ar fi copilul meu pe care l-a batut Dumnezeu. Plingeam si ma rugam la Dumnezeu sa opreasca ploaia si sa nu-mi distruga cartea. Alti oameni au copii pentru care se lupta si muncesc gindindu-se ca acestia vor ramine in urma lor pe lume . Dar eu n-am copii. Cartea asta este tot ceea ce va ramine in urma mea pe aceasta lume . Pentru cartea mea traiesc si muncesc si ma lupt, sa fie o carte buna , sa fie o carte grozava de care sa-si aminteasca lumea. Iar acuma Dumnezeu mi-o distruge. Fiindca loveste nu doar hirtia ci loveste insasi credinta cartii mele si mi-o strica. Daca aceasta carte e de la Dumnezeu atunci de ce a lasat sa fie udata de ploaie si stricata ? De ce ?

Te rog Doamne ! Opreste ploaia ! Opreste ! Nu ma mai lovi ! Ca nu-mi pasa de trupul meu Doamne , nu-mi pasa ca-s ud, fa ce vrei cu mine da nu mai lovi in cartea mea. Daca tu nu opresti acuma ploaia asta imi darimi cartea. Te rog Doamne ! Te rog ! Opreste ploaia ! Dar ploaia continua sa cada necrutator peste mine in siroaie pocnind peste plasticul meu si fiecare strop se prefacea in cuvinte in mintea iar stropii de ploaie hohoteau batjocoritor catre mine: Nu este nici un Dumnezeu! Nu este! Nu este ! Nu este ! Dumnezeu nu exista ! N-a existat ! Si nu va exista niciodata ! Cartea ta e doar o minciuna sfruntata ! Iata ca degeaba plingi si te rogi la Dumnezeu ca ploaia nu se opreste!Daca Dumnezeu ar fi existat atunci ploaia s-ar fi oprit indata. Dar ploaia nu s-a oprit , a plouat multa vreme pina spre dimineata. Dumnezeu nu-mi mai raspundea nimic. Tacea. Pentru prima data Vocea Lui disparuse din capul meu. Degeaba il strigam ca nu-mi mai raspundea nimic. Ma parasise Dumnezeu ? Plecase de la mine ? Dar de ce? Ce-am facut ? Cu ce am gresit ?

Multi vor spune ca a fost doar o ploaie. O ploaie obisnuita ca oricare alta. Iar eu am gresit fiindca i-am cerut lui Dumnezeu sa opreasca ploaia , fiindca m-am pus in situatia de a verifica adevarul. Daca n-as fi cerut de la Dumnezeu nimic si rabdam totul atunci puteam sa zic ca exista . Dar fiindca am facut prostia sa cer si nu mi-a dat atunci m-am facut de ris si intreaga mea carte se clatina gata sa se prabuseasca.

Dar eu va intreb si ma intreb … cum de-a intrat atita aparaie in plastic ? Erau citiva litri buni de apa in balta din spatele meu. Pe unde a intrat apa aia ? Caci eu tin minte ca verificasem cu grija inainte de a ma culca marginile plasticului sa fie in afara. Am mai dormit si alta data in ploaie dar nu am mai patit niciodata asa ceva. Sa-mi intre citiva litri de apa fara ca eu sa simt nimica si sa stea cuminti in spatele meu tocmai acolo unde pusesem eu cartea adica in cel mai ferit loc de ploaie.

N-am mai dormit in noaptea aceea. Am stat asa culcat in apa rece cu cartea mea la piept plingind pina ce s-a vazut o geana de lumina la rasarit. Atuncea m-am ridicat si eu de jos si am pornit catre Vaslui. Incepusera sa ma doara foarte tare picioarele si mergeam

270

schiopatind de la besicile din talpi. Dupa 12 km am intrat in Vaslui ca un sobolan murat si schiop. Eram murdar, ud si transpirat si obosit ca nu dormisem asta noapte. Am cautat o terasa si m-am pus la o masa la o cafea ca sa pot sa scriu in caiet. Dar ma simteam asa de stingher acolo incit n-am putut scrie nimic. Un oras este locul cel mai inconfortabil de poposit din punct de vedere sufletesc. Cindva eram obisnuit sa stau la astfel de terase la bere. Dar pe vremea aceea nu aveam barba si plete. Cindva ma simteam bine in astfel de locuri dar acuma ma simt ca ursul la restaurant. La o terasa n-ai voie sa te descalti si sa-ti atirni ciorapii uzi prin vreo creanga , n-ai voie sa iti asterni patura pe jos si sa te intinzi la odihna . Ai voie numa sa stai civilizat si stingher pe un scaunel. Si mai sta si chelnerita la o masa in fata ta privindu-te acru cu aerul de parca ar spune: Hai cioflingarule, bea-ti cafeaua mai repede si sterge-o de aici ca-mi alungi clientii !

Pe cind beam cafeaua , straduindu-ma sa ma relaxez si eu o clipa privirea imi cade pe o femeie frumoasa si ma uit la dinsa gindind : Ce femeie ! Ce trup ! Ce fund ! Unde n-as avea si eu asa o femeie superba ! Imediat aud pe Dumnezeu zicindu-mi :- Dreptul la sinucidere in Numele Meu ti s-a anulat.Imediat ma trezesc din visare si imi mut repede privirea in alta parte zicind :- Stai Doamne , ca n-a fost cu voia mea . Eram obosit si pentru o clipa de neatentie ma

urgisesti in halu asta ?- Legea-i lege. Ai incalcat conventia pe care am facut-o intre noi. Ti-am spus 500 km

fara de nici un pacat. Iar tu ai pacatuit. Imi pare rau dar n-am ce-ti face . Ti-ai pierdut dreptul la sinucidere.

- E groaznic Doamne ! Groaznic ! E groaznic sa trebuiasca sa traiesc toata viata fara o femeie ca aia . Pur si simplu nu vreau !

- Iadu e mai rau decit viata fara o femeie ca aia.- Dar Doamne , macar iadu mi-e necunoscut si de aceea parca ma tem mai putin de iad

decit de viata. Nu vreau sa mai traiesc in conditiile astea ! De atitia ani mi se scurg ochii dupa orice femeie. Nu mai pot ! Da-mi drumul sa plec Doamne !

- Conditia e clara si simpla. 500 Km fara de nici un pacat ! N-ai decit sa iti prelungesti plimbarea cu inca 60 km si totul e perfect.

Am baut repede cafeaua si-am plecat. Abia am iesit din Vaslui ca m-am impiedicat de-o piatra si mi s-a desprins talpa de la adidas din virf si pina la jumatate. Asta mai lipsea ! Nu-i destul besicile dureroase de la picioare , mai merg acuma si cleamp, cleamp. Uf ! De-as iesi odata din orasu asta ! Sa ajung undeva la o padurice sa ma pun in iarba. Trebuie sa repar cumva adidasu asta. Ma supara si faptu ca am cheltuit 100 mii pe nimic . Apoi daca cheltui asa in fiecare oras de pe drum , ma costa mai mult mersu pe jos decit trenu. Si culmea ca nu m-am ales cu nimic din suta de mii. Cafeaua din bar , 2 cirnati , o piine , 2 foi la xerox , 3 plicuri de ness si gata suta. Asta nu intra in plan. Eu nu trebuia sa cheltui deloc bani. Teoretic.

Mergind pe drumu spre Birlad am dat de-o fintina cu acoperis si cu bancuta alaturi. M-am asezat aici , am pus caietul pe colacul fintinii si am scris aceste rinduri. Din pacate trebuie sa plec de aici. O usoara durere de burta ma indeamna sa ajung urgent undeva. Problema e insa Unde ? Sint numai case si vile somptuase , oameni peste tot. Singurul loc potrivit pentru a rezolva o asemenea durere de burta ar fi numai padurea aia care se vede incolo departe la orizont...

Am mers eu cu mult curaj kilometri multi pina la padurea aia , dar cind ajung acolo gasesc un lastaris oribil de salcim in care nu se putea intra fiindca era prea des si

271

ghimpos. Dar de voie de nevoie , a trebuit sa intru. Acolo am descoperit ca hirtia igienica se udase leoarca. E cel mai cumplit cosmar care i se poate intimpla unui prooroc.

Dupa ce am iesit din desisu ala am scos cartea din rucsac. Era uda toata leoarca. Dar cind am deschis-o am vazut ca apa se oprise la citiva milimetri de text si nici un cuvint din carte nu era stricat de apa desi paginile erau ude pe margini de jur imprejur dar nu umede ori jilave ci ude tare de tot incit imi era frica sa dau o pagina ca nu cumva sa se rupa cind o ating. Nu puteam sa-mi imaginez cum aveam eu sa usuc cartea asta fiindca ar fi trebuit s-o pun la soare si s-o dau foaie cu foaie ca sa se usuce toate foile. Coperta din spate era jupita si stilcita , dar partea din fata cu crucea de carton scapase neatinsa de apa. Cartea asta a trecut prin multe. A stat cu mine in ploaie in fata Mitropoliei , a fost tiriita odata cu mine pe strazi , a fost trintita zdravan de pamint cind am cazut , s-a jerpelit acuma de tot. La asa un prooroc jerpelit cum sint eu se potriveste asa o carte jerpelita. Am analizat apoi adidasu. Nu se poate coase talpa inapoi. Singura solutie ar fi sa gasesc o bucata de sirma sa-mi leg talpa de papuc. Deocamdata n-am incotro trebuie sa merg asa pina imi gasesc un loc de poposit.

Mi-a mai dat un om niste bani. Teoretic am mai multi bani decit cind am plecat. Dar banii astia nu-s ai mei. Sint ai lui Dumnezeu. Acesti bani sint pentru foi la xerox.

M-am pus jos sa ma odihnesc. Mi-am scos totul din rucsac si le-am pus la uscat. Am atirnat plasticu de crengile unui copac , si toate hainele si corapii le-am pus in crengi la uscat. Cu cartea era mai greu. Am deschis-o si am pus-o la soare. Iar vintul a dat o pagina. A stat citeva secunde si apoi s-a dat inca o pagina. Pagina cu pagina vintul rasfoia cartea avind grija sa lase citeva secunde fiecare pagina in bataia soarelui. Dupa ce s-a terminat de rasfoit , am pus-o de la inceput din nou pina cind s-a uscat complet. Ma uitam si eu uimit la cartea aia cum se rasfoieste singura asa in bataia vintului si ma gindeam : Daca nu exista Dumnezeu atuncea cine rasfoieste cartea asta asa ? Uite cum se dau paginile ! Delicat, foaie cu foaie cu grija sa nu se rupa le sufla vintul sa usuce toate foile. Pe cind stateam eu acolo a venit o batrinica si mi-a adus niste brinza . Oare chiar asa de jalnic arat incit inspir atita mila ? De doua zile merg pe sosea si uite ca-mi da lumea bani si mincare. Am mai multa mincare in rucsac decit cea cu care am plecat din Iasi si am si mai multi bani decit banii cu care am plecat de acasa. Mai sa fie ! Cu o mina Dumnezeu ma bate iar cu cealalta ma mingiie.

Spre dupamiaza mi-am continuat drumul. Am trecut pe linga statuia lui Stefan de la Vaslui. As fi baut o bere la circiuma de linga statuie dar n-aveam bani. Eu am la mine o singura hirtie de 1 milion pe care nu o schimb pina nu ajung la mare. Iar ce-mi da lumea i-a lu Dumnezeu nu a meu. Eu am judecat ca trenu o fi costind vreo 6-700 mii , deci cind ajung la mare pun deoparte banii de tren , restu imi iau si eu o bere si-o mincare. Asa ce fac , cheltui banii la Vaslui si la mare beau apa ? Nu , pina la mare nu iau nici o bere. Dumnezeu zice ca voi gasi si harbuji pe drum.

Am trecut pe linga o padurice frumoasa linga Crasna unde am poposit oleaca mai mult. Era o iarba lunga si curata in padurea aceea , asa de matasoasa si fina incit nu parea naturala padurea aceea , parca nimerisem asa deodata in Dumnbrava Minunata din basmele copilariei. Eu am vrut sa ramin acolo peste noapte dar Dumnezeu mi-a spus sa plec mai departe pe sosea. Cu parere de rau am plecat de acolo si-am mers cale lunga in afintitul Soarelui. Treceau masinile precum niste bolizi pe linga mine , gata sa ma darime cu suflul de aer din urma lor. Deodata o masina incetineste opreste linga mine iar soferu imi intinde o hirtie de 50 mii zicind : Ia ! Sa ai de-o piine ! Am luat banu si apoi masina a

272

plecat. Am ramas nedumerit cu banii in miini. Ce l-o fi apucat pe soferu ala ? Adica vezi asa un om pe drum si imediat ii dai un ban fara ca el sa fi cerut nimic ? Straniu ! Oricum e un ban binevenit. In primul oras imi refac provizia de foi la xerox. Si-o sa ma ierte Dumnezeu da la Galati daca nu-mi da putere sa merg pe apa atuncea va trebui sa platesc trecerea cu bacu din banii Lui.

Peste noapte mi-am facut culcusul undeva in mijlocul cimpului in lunca Birladului. Mi-a zis Dumnezeu ca n-o sa mai ploaie in noaptea asta si ca n-o sa fie frig. Peste noapte mi-a dezvaluit de ce m-a incercat asa de rau inainte de Vaslui. Ca sa vada daca are vreun rost sa ma ajute sa ajung la mare. Pentru mine Vaslui era asa un fel de bariera psihica nu stiam daca voi putea trece de el. Eram ud , cartea era uda de la ploaie , aveam basici dureroase la picioare , eram istovit , papucii mi se rupsesera , abia mai puteam merge. Iar la Vaslui am mai si pacatuit , excursia pierzindu-si orice rost. Nici bani n-aveam. Ma durea si burta , cerul era innorat amenintind sa ploaie din nou. Ce rost mai avea sa mai merg inainte ? Care om aflat in asemenea conditii si-ar mai fi continuat drumul ? Era asa comod sa ma fi suit in tren si in citeva ore sa fiu acasa … Insa pentru mine casa a devenit un fel de inchisoare. N-am la ce sa ma mai intorc inapoi acasa fiindca acasa nu ma asteapta nimic. Asa mergind inainte , nu stiu , poate se face pina la urma o schimbare in viata mea. Inainte macar e o speranta inapoi nu-i nimic. Daca m-as intoarce acuma acasa as ajunge in scurt timp la nebuni dupa gratii. Si-asa oricum is nebun da macar isi un nebun liber. Ma uit la o floare , ma uit la un fluture , ma uit la norii albi de pe cer , iar noaptea ma uit dupa stele. Pindesc stelele cazatoare ca sa-mi pun dorinte.

A saptea zi. Inca 33 km pina la Birlad. La borna 20 m-am oprit naucit de caldura si istovit de efort. Nu-i nici un copac nicaieri. Toti copacii de pe marginea drumului au fost taiati. Se vad buturugile din care ies tinere mladite. E un soare arzator si cit vezi cu ochii pina la orizont nu-i nici un pic de umbra nicaieri. O balta imi iese in drum. Fara sa mai stau pe ginduri intru imediat in apa. Dar apa-i mica si plina de buruieni acvatice multe si incilcite. Plutesc ca o broasca pe deasupra buruienilor peste care efectiv ma tirii cu burta si cu pieptul. Degeaba am cautat vreun loc mai adinc ca nu era nicaieri. Am iesit de acolo murdar tot de matasea broastei si m-am ghemuit subt o tufa de rachita intre niste scaieti si crengi uscate ca sa scap de dogoarea soarelui. Si aici au fost cindva copaci. Acuma numai dintr-o buturuga de salcie mai

Un sarpe ! Scriam rindurile astea si un sarpe a trecut pe linga mina mea facindu-ma sa sar deoparte speriat. A trecut repede la citiva centimetri de mina mea dupa care a intrat in balta. Eu am sarit deoparte abia dupa ce disparuse sarpele. Nu mi-e frica de serpi dar chiar sa treaca asa pe linga mina mea, chiar nu-mi place deloc . Oare era Diavolul ? As pleca de aici dar n-am unde. E amiaza soarele dogoreste prea tare iar eu n-am acuma putere sa merg cine stie citi kilometri pina dau de un copac. Trebuie sa ramin aici.

Nu pot sa repar adidasu , nu merge legat nici cu sfoara nici cu sirma. Iar pe masura ce merg talpa se dezlipeste tot mai tare. De m-ar tine macar pina la Birlad sa iau niste prenadez. Imi studiez talpile de la picioare. Besici si bataturi. Fiecare pas ma doare. Am sa caut frunze de patlagina si-am sa le pun pe subt sosete.

Ziua a 8-a Aseara am poposit pe un delusor in apropiere de Birlad si mi-am facut culcusul in

mijlocul unui lan de imortele, niste floricele albastre care nu se ofilesc niciodata. Nemuritor intre nemuritoare… Imi era cam foame dar n-am decit brinza si e sarata si iar am ramas fara apa. Am mincat numai citeva lingurite de zahar si oleaca de piine.

273

A doua zi dimineata am constatat ca patlagina functioneaza. Adica acolo unde am pus ieri o frunza experimentala durerea a disparut.

Am ajuns la Birlad. Am trecut pe linga o fabrica si ma uitam cum intra oamenii dimineata in fabrica la munca. Imi era groaza sa-mi amintesc cum eram si eu asa cindva. Si eu mergeam la munca zi de zi , cu speranta ca voi ramine acolo si voi munci pentru domnul director pentru tot restul vietii mele. Toata viata mea era inchinata si daruita directorului fabricii. Munceam pentru masina directorului , pentru femeile directorului , pentru luxul birourilor directorului. Iar eu de multe ori veneam la servici pe jos fiindca ma zgirceam la un bilet de tramvai , ca la salaru meu era scump pina si tramvaiu. Imi amintesc cum stateam la servici prizonierul celor 9 ore si ma uitam afara pe geam. In fata fabricii era un deal cu iarba si pe deal era un cioban cu oile. Il invidiam pe ciobanul ala. Fiindca sta asa liber pe cimp si nu are nici un sef in spatele lui cu ochii pe dinsul ca sa-l urmareasca mereu daca munceste sau nu. Acuma ma uitam invers din afara spre fabrica si ma simteam foarte bine aici unde eram. Liber ! Liber ca pasarea cerului ! Eram fericit precum vrabia ce care trece-n zbor pe linga o colivie cu papagali ! Degeaba e colivia plina cu mincare , poate sa aiba si zabrele de aur ca nici o vrabie n-ar da albastrul cerului pe mincarea din colivie. Nu-i oare curios ca omul aceasta fiinta superioara traieste cu mult mai prejos decit o vrabie ? Omul traieste toata viata in colivie. La adapostul gratiilor. Omului ii este frica sa iasa din colivie fiindca isi inchipuie ca daca ar iesi dincolo de gratii ar muri. E drept ca eu omul liber nu eram prea departe de moarte caci plateam dureros pretul libertatii mele caci eram flamind si istovit, un picior schiopata iar altu clempaia de la talpa dezlipita , dar chiar si asa sontic-cleamp, sontic-cleamp si tot mai bine e aici decit acolo. Mai bine mor decit sa ajung din nou prizonier in fabrica.

Ceea ce nu suport la un servici este supunerea in fata unor sefi si in fata unui regulament. Nu efortul fizic sau intelectual al muncii ma deranjeaza la servici ci seful , ierarhul in fata caruia trebuie trebuie sa stai drepti subt amenintarea cu moartea. Fiindca daca nu stai drepti atunci imediat esti concediat si devii muritor de foame. O slujba e greu de gasit daca n-ai relatii. Ori eu am fost intotdeauna dat afara de oriunde din orice institutie sociala fiindca nu reuseam sa stau drepti in fata nimanui. Nu din cauza orgoliului ca pe atuncea n-aveam asa ceva , ci din cauza slabiciunii psihice. Ca sa poti sta drepti trebuie sa fii un om puternic care sa-ti infringi toate pornirile sufletului. E greu sa te scoli in fiecare dimineata sa mergi la servici. Eu am avut zile in care pur si simplu nu m-am dus. Uite asa nu m-am mai ridicat din pat fiindca n-am mai putut. Lenea a fost mai puternica decit instinctul de conservare. Voiam pur si simplu sa dorm si sa fiu liber nu mai puteam astepta pina Duminica. N-am fost in stare sa am un servici. Sint oare un ratat? Eu cred ca nu. Eu cred mai degraba ca voi sinteti ratatii.

Am mers in continuare prin oras. Ma uitam la vitrinele pline cu sucuri si prajituri pe care nu mi le puteam cumpara. Oftam si treceam mai departe. Pretul libertatii ! Am cautat prin tot orasu un xerox mai ieftin si mi-am facut din nou un teanc de foi ca sa le impart la oameni pe drum. Cind am iesit din Birlad am cautat sa iau niste apa si fiindca treceam am intrebat niste oameni de unde as putea lua apa. N-am gasit apa dar auzind ca ma duc la mare pe jos s-au adunat mai multi oameni in jurul meu la vorba curiosi sa afle mai multe. Erau niste luratori pentru ajutor social , acelasi ajutor social pe care mi-l oferise mie primaria. Maturau strazi , curatau iarba dintre dalele de beton a unei alei , cunosc munca asta. Exact asta faceam si eu la Gradina Botanica unde lucrasem un an. E o munca foarte grea si obositoare. Ca sa cureti iarba dintre dale trebuia sa mergi

274

toata ziua ghemuit in “mersu piticului” ori sa te tirii in genunchi pe jos pina te umpli de vinatai pe genunchi. Eu le-am intrebat pe domnisoarele psiholoage de la Protectia Sociala care venisera sa discute cu mine : Dar de ce se mai numeste Ajutor Social daca oricum trebuie sa muncesti pentru banii aceia ? Iara domnisoarele simandicoase mi-au raspuns : Pentru ca munca pe care o presteaza, nu merita banii cu care sint platiti. Acuma fiindca intilnisem acesti oameni care erau chiar in situatia Ajutorului Social i-am intrebat : Cit e Ajutoru asta Social ? Cit va plateste pentru munca asta ? Un milion jumate pe luna !!!

Munca asta este o munca crunta. Munca de ocnas. Sa mergi mersu piticului vreme de 8 ore pe zi iti da o febra musculara la picioare de abia mai poti merge. Dar domnisoarele psiholoage care stau la birou picior peste picior, cu cafeluta si ciocolata alaturi , cu aer conditionat , si cu salarii de vreo 8-9 milioane declara sclifosite ca munca bruta a omului obidit si chinuit nu merita nici macar 1,5 milioane ! Dar eu va intreb omeneste , cum poate trai un om din 1,5 milioane pe luna ? Cum ? Cu piine si apa ca alceva n-ai cum sa-ti cumperi. Adica dupa ce muncesti pe rupte mai si traiesti doar cu piine si apa. Am trait si eu asa. Ma duceam la servici uneori flamind ca n-aveam bani fiindca nu-mi ajungeau banii de la un salar la altu.

Da de ce sa traiesc eu asa ? De ce sa traiasca cineva chinuit in halu asta ? Fiindca niste hoti de intelectuali si afacerisiti au furat dreptul la existenta al omului ? Fereasca-va Dumnezeu sa ajung eu sa capat vreo putere in lumea asta. Ca ce-a facut Hitler cu evreii e blind pe linga ce-as face eu cu sclifositii astia de bogatani si intelectuali care fura dreptul la viata al oamenilor. Eu as aplica metoda lui Vlad Tepes. I-as trage in teapa pe bogatani la propriu exact ca pe vremuri si i-as pune in piata publica sa intre groaza in oameni incit nimeni sa nu mai indrazneasca sa se imbogateasca. Fiindca bogatia este furt !

Si inca eu va zic ca sint blind fata de Dumnezeu, caci daca exista iadu ortodox atunci e mult mai cumplita suferinta din iad decit tragerea in teapa. Eu nu prea cred ca exista iadu , dar …. Fereasca Dumnezeu sa fie adevarata Evanghelia !

Mi-a placut sa vorbesc cu muncitorii aia. Erau tigani , barbati , femei , tineri si batrini. Am ris , am glumit si le-am povestit despre Dumnezeu si despre legea banilor pe gratis. Incit mai in gluma mai in serios devenisem asa un fel de mic erou al saracilor. Cind am plecat de acolo, din saracia lor si tot mi-au dat 10 mii, ba vazind ca am papucii rupti si-au scos papucii lor din picioare si au vrut sa mi-i dea. In Birlad trecind pe linga o vitrina m-am speriat vazindu-ma cum arat. Ma-m oprit si ma uitam uluit la imaginea salbatica care eram eu. Parul imi era asa de zburlit incit nici in filme nu vezi asa ceva. Ioan Botezatorul din film oricit s-au straduit sa-l faca salbatic era elegant fata de mine. Atunci cind facusem baie in Ciorbesti si scormonisem prin mil dupa radacini si scoici se facuse neagra apa in jurul meu de la namolul negru , iar cind am iesit de acolo mi s-a incleiat parul asa de tare incit nu-mi mai puteam trece nici macar degetele prin par . Apoi ma tavalisem si prin balta aia de dinainte de Birlad si iesisem plin de matasea broastei pe trup. Iar prin paduri mereu luam inainte pinze de paianjeni care mi se agatau de cap. Mi se incleiase parul intr-un fel de suvite groase rasucite si incilcite in toate felurile. Nu aratam urit dupa parerea mea , dar eram cumva … socant. Cu patura pe umeri aratam si mai ciudat. Patura ar fi aratat asa ca un fel de hlamida cum poarta regii din basme in juru gitului , numai ca eu eram un rege zdrentaros si jerpelit . Abia acum intelegeam reactiile oamenilor care ma vedeau. Se blocau pur si simplu cind ma vedeau. Se opreau din mers si se holbau la mine. Pe unu l-am auzit zicind : Aista-i popa, ori ce-i ? Fiindca nu stiau cum sa ma clasifice. Atunci cind vezi un om il clasifici imediat si-ti dai

275

seama ce-i cu el. Adica un taran arata ca un taran , boschetaru arata ca un boschetar . Eu nu aratam ca nimic cunoscut. Adica se vedea clar ca nu-s nici taran si nici boschetar fiindca n-am vazut nici eu vreun boschetar care sa arate ca mine. De asta majoritatea oamenilor strigau dupa mine : Iisus ! Mesia ! Desigur ca in batjocura si probabil ca ma considerau nebun dar se pare ca asta era principalul lucru cu care ma asocia mintea lor. Oamenii aceia habar n-aveau ca eu port o carte in spinare nu stiau nimic despre mine. Dar totusi strigau : Isus ! Mesia !

Dupa Birlad am poposit subt o tufa de dud. Spre seara a venit o ploaie. Ce poti sa faci cind te prinde o ploaie torentiala pe drum ? Sigur ca da sa te pui subt bucata de plastic si sa astepti sa treaca ploaia. Da ,dar… daca eu chiar as fi un prooroc n-ar trebui sa ploaie peste mine. Si ma prinsese ploaia si intr-un loc aiurea cu niste balarii inalte in loc de iarba. Am stat acolo in ploaie multa vreme chinuit de indoiala in Dumnezeu. Mai apoi s-a oprit ploaia si m-am ridicat din balariile acelea ca sa pornesc iar la drum. Tocmai atuncea trecea o caruta cu tarani pe drum , iar o taranca care mina caii a strigat catre ceilalti : Ia uite la ala ! Apoi aista ti sparie daca-l vezi noaptea. Ce face ala acolo ? E nebun ! Si a dat bice cailor sa mearga mai iute. M-am uitat si eu amar in urma lor. Eram ud si totul era balta in jurul meu. E foarte urit cind ploua. Nu mai ai unde sa te asezi jos si nici macar rucsacul nu mai ai unde sa-l pui jos fara sa se ude. E oribil ! Si ma gindeam ca nici unul din taranii astia care au trecut cu carutele pe linga mine nu s-au gindit : Unde doarme omu asta la noapte ? Ce maninca omu asta ?

La o familie de 10 tarani care traiesc 60 ani fiecare un Ajutor de la Dumnezeu de 1 milion de persoana inseamna in total 6 miliarde. Cite 6 miliarde de fiecare familie ! Uite ce se lupta Dumnezeu sa faca pentru voi , iar voi in schimb , nici macar un blid de mincare nu sinteti in stare sa dati unui nenorocit flamind care-l vedeti pe drum.

Ba inca odata am intins mina peste un gard si am luat o pruna dintr-un copac , iar un taranoi gras si voinic, rosu la fata a racnit catre mine Uaai ! Ia vin incoa uai ! Ma duc eu spre dinsul iar el se rasteste autoritar la mine : Ci-i cu tine uai ? I-am raspuns : Sint scriitor si merg de la Iasi la mare pe jos ca sa dau niste foi la oameni. Uite vrei si dumneata o foaie ? M-a lasat in pace sa-mi vad de drum.Foarte scirboase satele astea , Grivita si Balabanesti. Uriti oameni la suflet ! a mai fost o faza in care un taran vorbea cu alti doi care erau intr-o caruta. Cind m-am apropiat de dinsii cel care era jos le zice celorlalti : Ia uitati ci om nacajit ! Luati-l cu voi in caruta macar pin la marginea satului. La care cel din caruta zice : Nu-l ieu ca-mi da paduchi ! Si da bice cailor plecind din loc si rizind spre mine ca si cum ar fi facut o gluma tare buna. Eu oricum nu m-as fi suit in caruta lui ca n-am voie de la Dumnezeu dar nu pot intelege ce fel de om poate sa fie acela care atuncea cind vede un om necajit in loc sa-l ajute isi mai si bate joc de el ?Ziua a 9-aCer innourat. Totu e ud si patura si plastic si haine. Am dormit aseara intr-un lan de porumb , adica aproape in noroi fiindca nu gasisem nici un loc cu iarba. Noroc ca porumbu nu era prasit si mai erau niste buruieni intre plastic si noroiu de pe aratura. Foarte urit ! Eram asa de demoralizat cind m-am trezit incit nici nu-mi mai venea sa ma ridic de jos. Unde sa te duci si ce sa faci ? Imi venea sa ramin acolo cu ochii inchisi sa nu mai vad realitatea. Totul e ud leoarca in jur. Nu poti sa te asezi jos pe iarba nicaieri. Macar aici inauntrul bucatii mele de plastic e mai putin ud decit afara. Iar cerul asta innorat parca ameninta sa ploua iarasi. Ce mizerie groaznica si oribila ! Ce ma fac eu in situatia asta ? Am intrebat pe Dumnezeu ce faceau proorocii vechi cind ii prindea ploaia in pustie. Iar Dumnezeu mi-a zis ca isi cautau vreun adapost. Iar daca nu gaseau adapost ?

276

Atunci aveau o mare revelatie. Isi dadeau seama ca ploaia nu omoara pe nimeni. Ii uda leoarca dar dupa o vreme se uscau.

Judetu Galati. Seara la asfintit. Un stol mare de corbi zboara pe deasupra mea. Sint aici niste plopi seculari. Stolu de corbi zboara oleaca peste dealurile din jur si se aseaza pe crengile de deasupra capului meu. Apoi iar pleaca si iar se intorc tot aicea. Ma tot uit in sus dupa dinsii si le zic : Mai corbilor ! Aduceti si voi vreo bucata de carne cum ati adus lui Ilie. Vreun cabanos , vreo pastrama , ceva ….Ziua a 10-a Aseara am experimentat putin mersul noaptea. E mult mai placut decit ziua , e racoare , cinta greierii , straluceste Luna , soseaua e pustie. Superb !

Azi am mincat ultima rosie. Mai am numa o sfarimatura de piine cit sa iei o gura si brinza cam tot atita. Mai am o singura conserva din cele 7 luate de la Iasi. Bani ioc. Hirtia de 1 milion si o hirtie de 50 pentru trecerea cu bacu. Mai am inca inaintea mea inca 300 km iar mincarea si banii sint sfirsiti.

Mergind pe drum ajung intr-un sat la o fintina. Ma duc sa iau apa de acolo si erau mai multi oameni adunati cu galetile asteptindu-si rindul. Oamenii m-au primit cu un neasteptat respect crezind ca sint vreun calugar , unu chiar a venit si mi-a sarutat crucea de la git. Le spun eu de carte de Lege , le arat cartea , le dau foi , iar unu dintre dinsii care era dascal in sat imi cere putin cartea sa se uite . Deschide cartea la nimereala si vede titlul “ Impartasania iehovista” - Apoi de astia imi esti ? Cu iehovistii ? Imediat inchide cartea si mi-o da inapoi

strigind la mine : Daca stiam asa ceva nici nu vorbeam cu tine ! Pleaca imediat de aicea ! Afara din satu asta !

Imediat toti oamenii s-au intors impotriva mea si mi-au dat inapoi toate foile pe care le primisera devenind deodata foarte dusmanosi gata aproape sa ma ia la bataie.(fac aici o paranteza ca sa ma minunez cit de usurateci pot fi oamenii. Cu o clipa inainte imi sarutau crucea de la git fara sa stie nimic despre mine iar peste citeva clipe erau gata sa ma ia la pumni tot fara sa cunoasca absolut nimic despre mine Acest lucru dovedind o realitate a lumii in care traim. Respectul oamenilor nu-i acordat pe baza cunoasterii valorii cuiva ci respectul e daruit aceluia pe care il respecta toti. Voi il respectati pe Iisus nu fiindca l-ati cunoscut si inteles ci il respectati numai fiindca il respecta toata lumea . Daca toata lumea ar ride de Iisus si-ar zice c-a fost doar un nebun idiot atuncea sa stiti ca nimeni nu s-ar mai declara crestin indiferent de vorbele ori faptele lui Iisus. Chiar daca vorbele sale ar fi cele mai drepte vorbe din lume totusi nimeni n-ar fi de acord cu El . Eu le zic oamenilor Legea Existentei care este cea mai dreapta lege dintre toate Legile care au existat vreodata pe acest pamint , si lumea imi zice ca nu-i de acord cu mine. Nu fiindca ar fi gindit cineva ceva. Ci pur si simplu pentru ca pentru ca eu nu mi-am cistigat inca nici un prestigiu ci dimpotriva eu pina acuma mi-am cistigat rusinea si dispretul tuturor oamenilor . De ce ? Fiindca port pe umeri o mantie de clown , o jerpelita de patura colorata in patratele galbene si portocalii , si nicidecum vreo haina din aia preoteasca stralucitoare cusuta cu fire de aur. Eu sint un boschetar flamind ce doarme pe marginea santului si nu vreun inalt conducator al vreunei institutii religioase. Haina stralucitoare a preotului cu coroana de aur si diamante stralucitoare arata innalta functie oficiala sint semnul unui inalt respect din partea oamenilor. Asta-i tot ce conteaza ! Cel care poarta coroana de aur ii saruta lumea miinile in biserica in vreme ce eu cel imbracat in zdrente ma ia lumea la suturi numa cit deschid gura sa vorbesc. Acuma recent s-a dovedit ca Mitropolitu si toti capii bisericesti erau informatori ai Securitatii comuniste . Eu am trait

277

personal realitatea concreta in care un preot s-a prefacut ca ma cheama deoparte la o discutie prieteneasca , dar el chemse politia ca sa ma aresteze. Din fata preotului m-au luat politisitii si m-au bagat in duba ! Voi oare sinteti constienti de cit de groaznica e realitatea sa puie mina politia pe tine sa te aresteze de nevinovat ? E cumplit ! Traiesti un soc psihic. Oare pe citi oameni au bagat in duba Sfintii Preoti ? Probabil pe multi caci am vazut ca sint obisnuiti cu asa ceva. Nu li-e deloc greu sa dea pe un om pe mina politiei. N-au remuscari , n-au rusine , n-au nici o frica de nimeni. Am stat in genunchi la usa bisericii lor si pentru aceasta crima m-au bagat dupa gratii ! Cu toate acestea Inalt Prea Sfintiile lor au ramas in functii inalte si le saruta lumea miinile coplesindu-i cu iubire si respect in vreme ce pe mine sint gata sa ma bata fiindca am spus cea mai cinstita si mai corecta Lege din cite au existat vreodata pe acest pamint. Caci bine v-a spus Hristosul : Fii ai Diavolului sinteti voi ! Cum puteti respecta pe un ticalos de turnator care baga oameni in beciurile securitatii ? Si ce vina imi gasiti mie de ma batjocoriti si ma prigoniti oricind si oriunde ? Pe unde am trecut ma huiduiau oamenii ! De ce ? Fiindca aveam barba lunga , haine murdare si papuci rupti . Eram o rusine a neamului omenesc !

hai sa inchid paranteza si revin la fintina din satu Craiesti)- Stati mai oleaca ca nu-s Iehovist ! Sint si eu ortodox ca si voi ! Uitati am cruce la git !- Si ce dca ai cruce ? Si iehovistii poarta cruce !- Ba nu , Iehovistii nu au cruce.- Ba au ! Cum sa n-aiba ? Si sectarii au cruce. Da daca tu zici ca esti ortodox atunci ia

zi Crezul sa vedem daca-l stii.- Pai… nu-l stiu. Eu stiu numai Tatal Nostru si atita. Dar ce parca nu sint si ortodoxi

care nu stiu Crezul ?- Apoi uite sa ti-l zic eu. Cred in unul Dumnezeu… si-mi recita el tot Crezul.- Bravo domle stii crezul si la ce-ti foloseste asta ? Zi si mie ce fapte bune ai facut

matale in viata ?- Adica ce … fapte bune ?- Pai nu stii ca in cer cind te duci la Dumnezeu acolo e balanta cu cele doua talgere. Pe

unul se pun pacatele pe altul faptele bune. Mata ce vei pune pe talgerul faptelor bune?Pentru citeva clipe omul a fost descumpanit dar si-a revenit repede zicind :- Ei , ia mai lasa-ma in pace cu prostiile tale ! Ca va stiu eu pe astia iehovistii. Uite asa

prostiti voi omu de cap de-l faceti sa se lepede de dreapta credinta.Am mai vorbit noi multe dar tot dusmanie impotriva mea tinea. Imi zice : Uite , eu n-am nimic cu tine si nu ma intereseaza nimic din ce zici tu, dar vrei sa vii sa iei masa cu mine? Ca te vad aflat in nevoie.- Sigur ca da. Vin daca ma poftesti.Merg eu cu dinsul acasa si el ii zice nevestei : - Femeie , pune si fa niste oua si da-i sa manince omului asta.Femeia se uita cam acru la mine si sta in cumpana daca sa faca sau nu ce i-a zis barbatul .- Haide tu , du-te si fa ce ti-am spus ca nu-l tin mult aicea. Ii dau sa manince si se duce

in drumul lui.In cele din urma se duce si pune de mincare. Vorbim noi ce mai vorbim , maninc bine doua ochiuri si o farfurie cu salta de rosii dupa care ma scol sa plec. Dar inainte de-a pleca i-am zis femeii .- Am vazut ca sinteti bolnava.

278

- Da sint beteaga de-o mina , uite am aici o umflatura si dincoace , imi zice ea.- Da oleaca miinile la mine.Mi-am pus miinile pe locurile care imi aratase ca o doare si-am zis :- Doamne ajuta pe femeia aceasta sa se vindece cit mai grabnic de boala ei.Iar dupa asta am vrut sa plec. Dar femeia mi-a zis : - Mai stai oleaca mai descinta-ma poate trece.Insa barbatul i-a zis :- Nu-l crede mai femeie ! Asta n-are nici un har ! Ca doar nu-i hirotonit !- Dar de unde stii tu ca n-are har ? Poate ca are. Haide mai zi ceva poate trece.Ce sa-i mai zic ? La Dumnezeu nu trebuie decit o vorba ca n-are nevoie de rugaciuni lungi. Da daca omu are nevoie de mai multe vorbe ca sa creada atuncea m-am gindit si eu sa ma joc oleaca de-a preotu si sa-i cint oleaca de muzica bisericeasca ca alea-s rugaciunile oficiale in care cred ortodoxii. Si-am cintat citeva versuri din Doamne tu esti nadejdea mea… Dupa care barbatu ca sa arate ca stie si el a cinta , ca doar era dascal in biserica, a inceput si el sa cinte. Ce-i drept cinta foarte bine se vedea ca-i om al bisericii. Iar femeia s-a apucat si ea sa cinte de parca am fi fost cu totii copii si ne jucam de-a biserica. Dar dupa aia s-au asprit imediat inapoi la suflet , fiindu-le rusine parca de clipa de copilarie de mai inainte. Pe urma am plecat in drumu meu.

( Unii care au citit au zis ca mi-am batut joc de femeia aceea. Dar nu-i nicidecum nici gluma nici sarlatanie. Magia inseamna doar o cunoastere superioara a realitatii. Am scris in cartea mea teoria miracolelor care este perfect demonstrata in medicina prin efectul placebo si prin psihoterapie. Diferenta era ca eu aveam in plus avantajul contextului. Adica femeia aceea facuse o fapta buna si putea crede cu usurinta ca Dumnezeu are s-o rasplateasca pentru fapta ei. Daca femeia a crezut in vorbele mele atunci boala ei si-a grabit procesul de vindecare, iar daca n-a crezut atunci a ramas la fel cum era. Eu mi-am facut datoria mea in calitate de cunoscator al tainelor lui Dumnezeu, iar femeii i-a fost dupa credinta ei. )

Aveam senzatia ca am capatat putere de la mincarea aceea si-am mers toata ziua. Dupa ce s-a innoptat am continuat sa merg in continuare. Era o distanta mare intre sate de vreo 17 km incit intre sate era pustiu. Eram singur in noapte si mergeam pe soseaua luminata de luna. Rareori cite o masina singuratica mai trecea pe sosea . Fiindca aveam ude picioarele de transpiratie si infierbintate de la mers m-am descaltat de adidasi si mergeam descult sa mi se racoreasca picioarele. Era asa de frumos noaptea incit m-am apucat sa cint muzica bisericeasca. Pentru prima data cintam liber fara sa ma mai tem ca m-ar putea auzi cineva. Intotdeauna si oriunde imi era greu sa cint cu tot glasul fiindca aveam senzatia ca m-ar putea auzi cineva. Cum sa va spun , eu sint inginer nu preot , adica cint ca ingineru si de aia prefer sa nu ma auda nimeni. Insa aici imi puteam da drumul liber la glas fiindca era pustiu in jurul meu. Din cind in cind ma opream ca sa ma odihnesc si poposeam in geununchi si continuam sa cint. Era asa de frumos sa cinti rugaciuni noaptea subt stelele cerului si in lumina Lunii. Ma jucam de-a calugarii din povestea Mariei Egipteanca care mergeau singuri departe in pustie si din loc in loc se opreau si cintau rugaciuni. De data asta am indraznit sa cint rugaciuni si catre Maica Domnului spre care de obicei nu prea cint fiindca mie jena ca sint prea pacatos fiindca ma gindesc uneori la femei nu tocmai cuviincios. Dar acuma nu ma mai simteam deloc pacatos fiindca de multa vreme nici macar nu ma mai gindisem la asa ceva.Intr-un tirziu de noapte am adormit pe marginea soselei ghemuit dupa o tufa de salcim.

279

Ziua a 11-aDimineata nu mai aveam nimic de mincare. Aveam doar o ultima conserva si nimic altceva. Nici o bucatica de piine nici brinza , nimic. Mai aveam 50 km pina la Galati. Am hotarit sa pastrez conserva si sa caut mincare in jur. Am gasit un lan de porumb din care am cules 3 porumbi buni de copt. Am parasit soseaua si m-am dus spre o padure sa caut lemne. Am gasit o poienita unde am facut foc si-am copt porumbul. Pe cind stateam eu acolo un taran a trecut cu o caruta si m-a vazut stind la foc. Si asa de departe stind in caruta m-a intrebat ce-i cu mine. Eu i-am spus ca-s scriitor si l-am poftit sa vina sa stam de vorba. Dar el a dat bice cailor si-a plecat fara sa mai zica nimic.

Dupa ce am terminat de mincat m-am intors inapoi la sosea si mi-am continuat drumul spre mare. O masina care mergea pe strada sa opreste in spatele meu , eu merg inainte, masina pleaca ma depaseste se intoarce, si tocmai incepusem eu sa ma intreb ce-i cu masina aia de face asa tot felu de manevre ciudate in jurul meu cind opreste linga mine si soferul striga la mine :- Uai golane ! Da de ce faci foc in padure ?- Pai … eram intr-o poiana nu in padure.- Uai , tu vrei sa ma dau acuma jos la tine sa-ti trag vreo doua ?Si cum zice chiar se si da jos din masina si se repede cu un picior spre mine ca sa-mi traga un sut. Eu am stat fara sa ma feresc si fara sa ripostez , dar lovitura lui s-a oprit in aer linga mine si nu m-a lovit. Pesemene ca se prefacuse doar ca ma loveste. Vazind ca nu are cu cine sa se ia la bataie mi-a zis :- Ma , da tu esti constient ca putea sa ia foc padurea ?- Focul era stins cind am plecat eu de acolo. - Da , dar mai era jar.- Ba nu mai era jar fiindca ultimul porumb nici n-am avut la ce-l coace. Da oricum

daca tot te-ai dranjat sa vii cu masina ca sa ma prinzi , hai macar sa-ti spun cine sint si ce fac. Sint scriitor , vin de la Iasi si merg la mare pe jos si pe drum dau niste foi la oameni. Uite sa-ti dau si tie o foaie vrei ?

- Nu, nu ma intereseaza.- Stai macar sa-ti arat cartea …Dar acela se suie in masina si pleaca strignd dupa mine sa nu mai fac focu in padure. Cind a plecat am vazut pe locu din dreapta pe taranu acela cu caruta care ma vazuse in padure. Adica eu il chemasem sa vina sa stam de vorba iar el fugise sa aduca ajutoare ca sa ma prinda. Ce oameni pe lumea asta ! Adca tu ii intinzi mina iar el da cu pumnu.

Pe cind ma minunam eu de mirlania si rautatea unor oameni vad un copil mic de vreo 6-7 ani cu oile la pascut. El ma intreaba : Cit ii ceasu ? Eu ii spun ca n-am ceas. El ma intreaba unde merg . Ma uit eu la el si ma gindesc ca-i prea mic ca sa ma apuc sa-i povestesc. Dar m-am gindit ca Dumnezeu m-a trimis sa vorbesc oricui ma intreaba si de ce sa fac discriminare de virsta. Si asa eram obosit si un popas ar fi fost numai bun. Asa ca mi-am dat rucsacul jos , m-am asezat pe iarba si am inceput sa-i spun povestea. I-am zis : Stiu ca tu esti acuma mic. Dar intr-o buna zi ai sa fii mare si poate ai sa-ti amintesti ca a trecut pe aici un om care ti-a spus lucrurile astea ca sa le spui mai departe si tu altora.

Dupa ce i-am povestit toata povestea m-am ridicat sa plec. Iar ciobanasul a zis cu multa hotarire. Da ! Ii foarti buna legea aiasta ! Sa ni deie si noua macar de-o piine pe zi ! M-am uitat si eu la dinsul mirat la copilasul acela jerpelit cu cita hotarire vorbea si isi cerea dreptul lui la viata : Sa ne deie si noua ! Macar de-o piine pe zi !

280

Multi mari intelepti si carturari inalti mi-au spus ca-i gresita legea existentei ca-i o aberatie de la legile firii . Dar uite ca ciobanasul asta mititel zice ca-i buna . Ca facem ? Sa nu-i dam acestui copil nici macar o piine pe zi ? Il punem la munca de la virsta de 6 anisori ? Fiindca am mai intilnit si alti ciobanasi de-a lungul drumului oleaca mai maricei carora am vrut sa le dau foi dar nu le-au primit fiindca nu stiau sa citeasca. Adica un copilas din asta este pus la coada oii de la virsta de 6 ani si niciodata nu mai ajunge sa mearga la o scoala . Nici macar nu invata sa citeasca din cauza ca inteleptii carturari, ii interzic acestui copil orice drept la viata prin simpla refuzare a Legii Existentei.

Am mers mai departe si am ajuns in satul Cuca. Acolo am vazut o biserica foarte frumoasa cred ca cea mai frumoasa biserica pe care am vazut-o de-a lugul drumului asta. Am vrut eu sa intru pina in biserica sa vad cum arata si pe dinauntru si sa ma odihnesc vreo citeva clipe in genunchi in fata unor icoane, mai ales ca-i racoare in biserica si liniste . Dar era un ciine afara care a inceput sa latre la mine cind am intrat in curte si m-am simtit oarecum stingher, stinjenit de parca as fi facut vreo nelegiuire. Era prea frumoasa biserica aia ca sa intre in ea asa un jerpelit imputit ca mine. Incit am iesit din curte si am plecat de acolo gindindu-ma : Asta-i culmea bisericii : sa fie asa de frumoasa incit sa-i fie rusine lui Dumnezeu sa intre in ea.

Dupa ce am iesit din satul Cuca , am poposit la umbra unor salcimi. Am gasit si citiva pruni pe marginea drumului din care am mincat si mi-am facut si provizii.

Mergind eu pe drum vad harbuji pe marginea soselei , ii vindeau paznicii. Nu aveai cum sa intri pe tarla sa furi harbuji ca erau paznici cu ciine si ciomag. Eram cam insetat si necajit fiindca ma gindeam ca degeaba exista harbuji daca au paznici. Eu nu aveam bani sa cumpar. Hirtia de 1 milion e pusa deoparte si gindesc ca si cum nici n-ar fi. Nici sa cer vreun harbuz nu puteam fiindca eu is prea mindru ca sa cer . Culmea e ca de furat as fura dar la cersit nu admit sa ajung. Trec eu necajit gindindu-ma ca Dumnezeu mi-a promis harbuji. Acuma uite cimpu-i plin da eu ramin numa cu pofta…

Ceva mai incolo pe sosea era alta harbuzarie. Cind ma apropii eu de locu cu pricina incepe sa bata un vint turbat , iar cind ma uit vad un nor mare si negru ca se napustea spre mine ridicind nori uriasi de praf. Venea ploaia , da o ploaie din aia urita si infricosata de ziceai ca auma-i sfirsitu lumii nu alta. Ma uit eu in jur sa caut vreun loc unde sa-mi astern plasticu meu gaurit si dau cu ochii de paznicu harbuzariei cu ciomagu in mina. Avea o coliba de strujani. Speriat fiind oleaca de vijelia turbata care se apropia ii zic paznicului :- Omule , pot sa stau si eu in coliba matale pina trece ploaia asta ?- Poti sa stai.Merg eu in coliba paznicului. Incepe ploaia. Omul foarte tacut scoate un harbujel mic de subt paiele colibei sale il puna pe pamint. Il taie felioare si ma pofteste sa maninc. Am mincat impreuna tot harbujelu. A fost foarte bun , dulce. Dupa ce am terminat de mincat i-am povestit toata povestea mea , i-am aratat cartea , i-am dat si-o foaie. Dar omu era foarte tacut incit n-am de unde sa stiu ce gindea despre mine , carte si lege.

Cum am terminat de spus tot ce aveam de spus numa bine s-a oprit si ploaia. Am plecat de acolo rizind de bucurie ca pot scrie asa un miracol in carte. Auzi minune , sa vie paznicul cu ciomagu sa-ti puie harbuzul in fata , ba inca sa ti-l mai si taie felioare !

Culmea cum de-a potrivit lucrurile Dumnezeu incit sa vina asa un vint si-o vijelie exact la momentu potrivit cind treceam eu pe acolo. Ei , uite ca Dumnezeu si-a tinut promisiunea . Mi-a promis harbuji si uite ca insusi paznicul ma serveste ca pe un oaspete.

281

Unii vor spune ca nu-i miracol asta. Vor zice ca miracol era sa se ridice harbuzul singur din cimp si sa pluteasca prin vazduh sa vina singur la mine. Dar eu va zic ca asa lucreaza Dumnezeu , prin coincidente favorabile. A mesterit El ceva cumva si uite ca s-a tinut de cuvint pina la urma.

Apoi ce credeti voi ca miracolele biblice nu tot la fel s-au facut ? Cind au trecut evreii Iordanul cu chivotul si s-a oprit riul ca sa-i lasa se traca stiti ce-a fost ? A fost in amonte o alunecare de teren care a blocat pentru citeva ore curgerea apei . Asta mi-a povestit Dumnezeu pe cind eram la Lacul Rosu , mi-a spus uite vezi cum am oprit Iordanul ? La fel ca si aici am prabusit muntele si-am blocat cursul riului incit Iordanul nu a mai curs pina ce toti evreii nu au trecut dincolo. Pe urma lacul s-a umplut si riul a inceput sa curga din nou. Dar nici unul dintre evrei n-a stiut ce s-a intimplat si cum de s-a oprit riul doar ca sa-i lase pe ei sa treaca . Dar acel lucru a fost adevarat ca s-a intimplat intocmai dupa cum a fost scris ca a fost , si nu-i nicidecum basm .Ziua a 12-a Aseara am adormit intr-o miriste pe o gramada de paie ude de la ploaie. Dimineata m-a trezit Dumnezeu cu vreo citiva stropi de ploaie darabanind pe plasticul de deasupra mea. Eu i-am zis ca n-am chef sa ma scol , fiindca ploua , iar el mi-a zis Haide scoala ca n-are sa ploua ci asta-i numai ceasul desteptator. Scoala ca azi ai de mers mult .

M-am sculat suparat . Intotdeauna dimineata ma scol suparat , dar logica e simpla. Numai dimineata si seara se poate merge . La amiaza e prea cald.

Pornirea de pe loc este intodeuna cel mai dureros lucru fiindca picioarele imi erau umflate si foarte dureroase. Erau besici crescute unele peste altele , adica acelea vechi se sparsesera si de subt rana care ramasese incepusera a creste alte besici. Necazul era ca in judetu Galati n-am gasit nici o frunza de patlagina. De aia picioarele ajunsesera in ultimu hal. Ca sa merg un metru trebuia sa fac 4 pasi , fiindca aproape nu mai puteam merge. Abia dupa citeva sute de metri mi se mai dadeau picioarele cu drumul si durerea scadea in intensitate la un nivel suportabil. De asta nu faceam popasuri fiindca cum stateam 10 minute cum iarasi pornirea era se facea foarte dureroasa. Trebuia sa merg aproape incontinuu fara sa ma opresc decit popoasuri scurte de mai putin de un minut.

Pe drum am parasit oleaca soseaua si am intrat intr-o vie purtat de niste necesitati trupesti. Acolo in via aceea am gasit o intreaga gradina. Am furat un pepene galben , un harbujel , un castravete si 4 rosii cam stricate ca erau manate dar pe jumatate erau bune. Am iesit de acolo cu traistuta plina de legume si m-am dus mai departe. Am mincat harbujelu , era mititel de 1 kg , da bun , dulce , ales de Dumnezeu personal , mi-a aratat si mi-a zis : Ala e bun ! Dupa inca vreo 10 km am mincat si rosiile. Castravetele din pacate era prea amar si nu se putea minca asa ca l-am aruncat. Ma uitam cu jind la cutia de conserve dar imi era frica s-o desfac. Fiindca ma gindeam : asta-i ultima mea rezerva , asta ma sustine moral fiindca atita vreme cit am conserva asta stiu ca mai am inca mincare si deci o sa am curaj sa merg inainte. Nu pot s-o maninc fiindca pe urma as intra in panica gindind ca nu mai am nimic de mincare. Conserva asta , am s-o declar Sfinta ! si nu ma ating de ea pina la mare… Am pus Sfinta Conserva departe pe fundu rucsacului ca sa nu mai dau de ea… Dar imediat mi s-a facut asa o pofta grozava de peste incit am rascolit imediat rucsacul si-am taiat capacul infulecind lacom toata Sfinta Conserva. Tot ce-i interzis devine extraordinar de atractiv…

Dupa un drum lung de 25km si foarte obositor am ajuns in Galati. Un om ma vede pe strada si ma intreaba ce-am patit de merg pe jos. Eu incep sa-i zic povestea fiindca mergeam in aceeasi directie , dar dupa o vreme omu se opreste la o casa. Din casa iese alt

282

om. Vorbim noi trei si am vrut sa le dau si lor povestea mea sa citeasca. Cind ma aplec eu sa caut foile in rucsac aud ca-mi zice duhul Nu le da nimic acestora ! Da daca ma pornisem deja sa le dau , le-am dat. Ma intreaba unu daca am mincat ceva , iar eu … ce sa raspund ? Eram satul dar … ar mai fi incaput ceva in stomac … totusi fiind mindru si nevoind sa mint le-am spus adevarul : Da am mincat nu mi-e foame. Eu le spun haidem sa stam jos pe iarba ca sa vorbim ca-s obosit , iar ei zic Pai noi vrem sa jucam un sah… M-am bucurat auzind de sah si le-am zis : Ei , da ! Un sah as juca si eu , ca de multi ani de pe vremea cind aveam prieteni n-am mai jucat un sahulet…La care omul m-a intrebat :- Ai buletin ?- Da , am da-i acasa. Mi-a spus mama sa nu-l iau cu mine ca sa nu-l pierd.- Atunci imi pare rau da eu nu pot sa te primesc la mine in casa daca n-ai buletin. Ca

doar s-au intimplat atitea si atitea cazuri…Ma uit la casa din care iesise , era o viloaie mare cu etaj. Abia atunci am realizat ca vorbeam cu un bogatan. Probabil ca se temea sa nu-i fur ceva de prin casa. M-a apucat asa o scirba de omul acela incit am plecat imediat fara sa le mai zic nimic. Asa ca fapt divers , eu ii dadusem lui foi in valoare de 50 mii , ca atita costa la xerox sa trag capitolul “Prima Lupta”. Adica eu ii dau lui 50 mii iar el pe linga ca nu-mi da nimic (nici nu aveam nevoie ! ) dar ma mai si jigneste fara de nici un motiv . Apoi cind iti arat ditamai cartea si-ti spun ca sint scriitor , atuncea tu drept cine ma iei ?

Mergind inainte pe drum s-au luat niste ciini de mine. Eram obisnuit cu asa ceva , si din experienta stiu ca se mai linistesc ciinii daca le vorbesti , asa ca le-am spus citeva vorbe de linistitoare de genu : Stai cuminte catel ! Pace ! Dar ciinii nici pomeneala sa se linisteasca parca erau turbati, latrau in jurul meu cu coltii rinjiti. Erau numai doi ciini. Am dat sa trec mai departe incercind sa-i ignor dar deodata fara sa vad din spatele meu o javra se repede si ma musca de picior. Am incercat eu sa ma intorc si sa-i trag un sut cu celalalt picior dar s-a ferit. Am apucat niste pietre de pe jos si am aruncat dupa ciini de s-au mai indepartat oleaca si asa cu durere cu tot a trebuit sa mai merg repede inca vreo citeva sute de metri sa scap de ciini. Abia dupa ce au ramas departe in urma , m-am pus si eu jos pe marginea santului sa vad rana de la picior. Am suflecat pantalonul si am, vazut ca aveam doua gauri rosii de-o parte si de alta a muchiului gambei, cu o vinataie mare intre ele. De parca m-ar fi muscat un sarpe urias. N-aveam nimic ce sa pun pe rana , nici spirt nici nimic. Era bine macar ca nu curgea singe. Ar fi trebuit sa fac injectii antirabice , asa a facut un cunoscut care a fost muscat de un ciine , nu stiu cite injectii in burta. Acuma eu ce sa fac ? Sa ma declar invins , si sa iau trenul inapoi spre casa ? Mai pot eu sa mai merg inainte cu rana asta la picior ? Si asa talpile imi erau o numai o rana de la besici, numai muscatura asta imi mai lipsea. Cum sa mai merg eu acuma pina la mare ?

Am stat acolo si m-am odihnit o vreme . Am mincat si pepenele galben , era mic cit un mar dar a fost foarte bun si asta mi-a mai ridicat oleaca moralul. Am continuat sa merg inainte catre Galati.

Oamenii isi vor inchipui un om care merge sute de kilometri ca pe un turist voios care merge normal asa ca toti oamenii , asa dupa cum vezi mergind pe oricine pe strada. Realitatea a fost insa aceea ca pe tot parcursul drumului am mers schiopatind de la durerile de picioare. Sontic, sontic , cu pasi mici clatinindu-ma subt greutatea rucsacului , aveam si dureri de umeri aproape la fel de mari ca durerile de picioare. Adica eram un om care abia mai putea merge. Acuma ca ma muscase si ciinele era culmea eram schiop de

283

ambele picioare. Dar n-am avut incotro si a trebuit sa ma tirii inainte cum puteam. Fiindca odata intrat intr-un oras n-ai incotro , neaparat trebuie sa iesi din el pina la asfintitul soarelui , sa gasesti loc bun de popas. In oras nu se poate dormi si nici nu se poate poposi decit asa in trecere pe-o banca. In oras merg eu ce merg cind deodata ma pomenesc strigat de cineva. Ma uit eu mirat in jur si vad ca ma aflam linga spitalul de nebuni din Galati , si ma strigase cineva dinauntru de la o fereastra. Ii raspund. El zice sa-l astept oleaca si vine indata pina la gard. Era un baiat tinar care ma intreaba daca vin de la vreo manastire si-mi cere sa-I dau ceva ,vreun talisman care sa-l ajute. Fiindca nu puteam vorbi asa peste gard ne dam intilnire la poarta. Acolo imi dau jos din spinare poverile, scot din rucsac cartea si foile si incep sa-i zic toata povestea. Dar el nu m-a lasat sa vorbesc prea mult ci mi-a spus imediat : Stiu totul. Eu sint Arhanghelul Gavriil iar Dumnezeu te-a trimis la mine ca sa te ajut. Vorbea cu atita convingere si siguranta in glas incit eu l-am crezut imediat si chiar m-am bucurat si m-am emotionat ca uite am intilnit un arhanghel. Era un tinar innalt si slabut imbracat in pijamale si care iesise dintr-o camera prevazuta cu gratii a unui spital de nebuni spunind ca-i arhanghelul Gavriil. Iar eu l-am crezut. Mi-a zis :- Vei merge aici in Galati si vei locui la mama mea. E il cunoaste personal pe Inalt Prea

Sfintitul cutarescu (episcopul acelei regiuni) , si acela te va ajuta sa-ti publici cartea.- Dar eu nu pot ramine in Galati , eu trebuie sa ajung la mare. Si n-are cum sa ma ajute

pe mine nici un episcop ca ar fi impotriva lui Dumnezeu daca m-ar ajuta.- Taci , si fa ce-ti spun eu sa faci ! Ai uitat ca sint Arhanghel ? Prin mine iti vorbeste

Dumnezeu . Uite :Si imi ia din mina caietul si incepe sa mazgaleasca ceva pe o foaie : Apoi imi da foaia zicind : Uite ! Vezi ?- Ce sa vad ? Ce-i asta ?- E un mesaj de la Dumnezeu ! Aici a scris Dumnezeu prin mine !- Da nu se intelege ce scrie. De ce Dumnezeu a scris asa neinteligibil ?- Fiindca e suparat ca nu vrei sa asculti de El. Vezi ? E foarte suparat !- Si ce anume scrie ?- Sa ramii in Galati citeva zile pina ce ies eu de aici , si sa mergi cu mama la episcopul

cutare.- Ciudat lucru ! Asta ar insemna o schimbare radicala in planurile lui Dumnezeu …( Eu il intrebasem odata pe Dumnezeu de ce nu ma ajuta nimeni dintre oamenii bisericilor sau ai sectelor ? Ca doar acestia-s oamenii lui Dumnezeu vesnic cu Evanghelia in mina. Daca ei nu ma ajuta atuncea cine sa ma ajute ? Ateii ? Iar Dumnezeu mi-a raspuns ca daca vreo Secta ori Biserica , m-ar ajuta cu ceva atunci cartea mea ar apartine Sectei care m-a ajutat si ar fi respinsa si Dusmanita de toate celelalte secte. Adica daca spre exemplu vreun episcop ortodox si-ar da binecuvintarea si ar sustine cu bani publicarea cartii mele atuncea cartea mea ar deveni o carte orodoxa apatinind numai ortodoxiei si ar fi respinsa de catolici ori de iehovisti si de oricare alta secta. De asta Dumnezeu mi-a zis : Aceasta e o cruce pe care trebuie sa porti singur. Nici oameni nu ai voie sa aduni in jurul tau ca sa nu se faca o noua secta si nici nu ai voie sa te alaturi vreouneia din organizatiile deja existente.

Asa ca vborbele Arhanghelului Gavriil m-au uimit peste masura . Dar neavind nici o alta alternativa am hotarit sa ascult de sfatul Arhanghelului si sa fac cum zice el.

284

Probabil ca Dumnezeu stie ce face. Daca are posibilitati sa ma ajute atuncea de ce sa nu primesc ? - Ai bani la tine ? ma intreaba Arhanghelul Gavriil .- Da , am un milion. (de obicei eu nu zic la nimeni ca am bani , dar acesta fiind un

Arhanghel nici nu se punea problema sa ascund ceva de dinsul )- Da-mi si mie 500 mii pentru citeva zile. Ti-i dau inapoi cind ies de aici.

Pina in clipa aceea eu chiar il crezusem. Chiar credeam ca era Arhanghelul Gavriil . Dar in clipa in care mi-a cerut bani am inteles indata totul. Fiindca ma vazuse asa mai naiv si mai credul se daduse drept arhanghel ca sa preia un control psihic asupra mea si sa ma jumuleasca de bani. Un excroc. Pacat. Mi-ar fi placut sa fi fost adevarat.- Imi pare rau da nu pot sa-ti dau asa de multi bani.- Da-mi te rog macar 10 mii sa-mi iau si eu o cafea…(ce patetic devenise dintr-o data… Nici macar 10 mii sa nu aiba ditamai arhanghelul ? Eu is numai prooroc si se stie ca asa-i soarta proorocilor sa fie saraci si necajiti , dar macar eu is mindru de crap. N-as cere o moneda de la cineva subt nici un motiv. De furat mai fur mincare de pe cimp dar de cersit n-as putea. Sa stiu ca mor de foame , asta e , ma pun jos si mor acolo de foame dar tot n-as cersi fiindca eu ca prooroc ma consider cel mai mare om din aceasta lume, plesnesc de mindrie si pot chiar sa imi ratez mintuirea de la atita orgoliu. Dar un arhanghel este din punct de vedere ierarhic cu mult mai mare decit un prooroc. Cum sa ceara bani ? Ar trebui sa fie si mai mindru decit mine. Eu spun ca vorbesc cu Dumnezeu dar ramin totusi un simplu om. Sper sa devin arhanghel dupa ce oi muri , sau macar vreun inger mai mititel , dar nu se stie daca voi reusi. Viata este un examen pentru functia de inger , daca nu treci cu bine examenul atuncea ai picat … in iad .)- Imi pare rau da nu pot sa-ti dau nici macar 10 mii. Am doar o hirtie de 1 milion

intreaga pe care nu pot s-o schimb.- Da-i incoace ca-i schimb eu.- Lasa , nu-i mai schimba tu , ca eu vreau sa ajung cu hirtia asta intreaga pina la mare.- Oricum sa mergi totusi la maica-mea si sa-i spui sa te ajute.- Da eu stiu unde locuieste mama ta ?- Iti dau adresa.- Nu n-are rost ca nu nimeresc , eu nu-s din Galati , nu cunosc orasul.Pe strada trecea un tinar imbracat elegant in costum si arhanghelul l-a oprit rugindu-l sa ma ajute sa nimeresc la adresa cutare. Acela a fost de acord si uite asa ma pomenesc mergind prin oras pe un labirint de stradute purtat cine stie unde de un necunoscut. La un moment dat tinarul respectiv imi zice- Auzi ? Nai putea sa-mi dai si mie 100 mii ? Ca vreau sa mearg pina la manastirea

Cucosi si-mi trebuie bani pentru drum. Daca-mi dai o sa ma rog pentru tine.Ma uit eu uluit la dinsul si ii zic :- Tu imi ceri tu mie bani ? Tu nu vezi in ce hal arat eu ca-s aproape in zdrente , iar tu

esti imbracat la costum ? Ce crezi ca daca sint scriitor sint bogat ? - Eu te-am rugat frumos , n-am dat cu parul… Daca vrei sa ma ajuti…- Sa te ajut ? Pai sigur ca te pot ajuta. Unde-i manastirea aia ?

285

- La vreo 70 km de Galati.- Apoi e aproape , la o aruncatura de bat. Pune mina pe-un rucsac si porneste la drum.

Eu vin tocma de la Iasi cale de aproape 300 km , tu de ce n-ai putea merge 70 ?El tace si nu mai zice nimic. Am mers noi o bucate de drum tacuti , iar eu il mai intreb : - Lucrezi undeva ? Cu ce te ocupi ?El tace.- Da scoala , ceva ai facut ?Tace iarasi.- Haide mai ca nu se poate , chiar nici o scoala n-ai facut ?- A… ba da , sigur ca da , am facut scoala…Nimerim noi pe strada respectiva scrisa in adresa aia si ajungem la o vila mare, imensa, un adevarat de palat cu trei etaje. Aicea tinarul respectiv se opreste si suna la poarta. Eu ma uit uluit la inaltimea palatului la care ajunsesem si incepusem sa cred ca poate l-oi fi judecat gresit pe musiu arhanghel. Apoi daca maica-sa locuieste intr-o asemenea viloaie atunci cine stie ce copil de mari stabi o fi arhanghelu ala si chiar ca inseamna ca maica-sa il cunoaste personal pe episcopu cutare si chiar ca ma poate ajuta. Totusi cum de n-avea nici macar 10 mii de-o cafea ?

Tinarul suna multa vreme la poarta cu insistenta , pina cind vine cineva. - Ce vrei ?- Domnul cutarescu este acasa ?- Nu , nu-i acasa . Da ce traba ai cu el ?- As fi avut nevoie sa ma ajute intr-o problema. Daca era acasa sigur ma ajuta…- Ce ajutor ai nevoie ?- Niste bani…- Cit ? - Vreau sa merg pina la manastire la Cucosi , si ma costa 180 mii biletul …- Asteapta oleaca.Asteptam noi acolo in fata portii iar el zimbeste stinjenit si imi zice scuzindu-se :- Nu-i nici o rusine sa ceri. Nu fac nimic rau.- Da , nu-i rusine dar n-ai sa poti face asta tot timpul. Nu poti sa traiesti din asa ceva .

Dupa ce termini banii astia ai sa ai nevoie de altii. Si eu am cerut odata bani indirect de la un preot si mi-a dat , da nu pot sa ma abonez la cerut bani mereu de la dinsul. Intelegi ca trebuie o solutie prin care sa ai bani toata viata percum Legea Existentei ?

Vine acela din casa si ii intinde 200 mii spunindu-i : Poftim ! Si sa nu ma mai deranjezi Duminica . Pe urma mergem noi in continuare pe strada si ajungem la o maghernita darapanata. Bate asta la poarta , striga , si tocmai cind ne pregateam sa plecam iese de dupa gard un cap de femeie batrina si obosita cu vorbirea impleticita si ne intreaba ce vrem. Tinarul ii da biletelul primit de la arhanghel si ii spune sa ma ajute iar ea dupa ce citeste ce-i scrisese fiul ei zice : Eii… el zice multe… Daca ar fi dupa dinsul… Apoi adesindu-mi se mie Sa-ti dau o piine ? Ca altceva n-am cum sa te ajut. Eu ce sa zic ? Buna si-o piine . Se duce ea sa caute piine dar nu gaseste nici piine, nu avea ca se terminase. Ei atuncea nu-i nimic , lasati ca ma descurc , eu am venit numai ca m-a trimis fiul dumneavoastra . Pe urma m-am despartit de ei si mi-am vazut inainte de drumul meu.

Imi era sufletul amar de saracia in care traiau acesti oameni. Niste tineri complet fara nici un viitor. Iar eu imi dau seama ca nu-s unul sau doi ci sint foarte multi in aceeasi

286

situatie. Am ajuns pe malul Dunarii si m-am pus oleaca jos. As fi vrut sa fac o baie dar erau oameni in jur si n-aveam unde sa ma schimb in slip.

Ma gindeam la arhanghelul pe care il intilnisem si il intelegeam fiindca si eu eram ca el. Acela era doar un om care traind in realitate asta absurda si nemernica , care nu-ti ofera nici o sansa de a trai , acel om si-a construit, ca si mine, o lume a lui. In loc sa cerseasca pe la porti ca celalalt el a preferat sa innebuneasca si sa se creda Arhanghel. Imi venea sa pling fiindca si eu eram la fel ca si dinsul in aceesi situatie. Si eu am innebunit la fel , decit sa fiu un amarit mic si sarac , mai bine un nebun care se crede prooroc. Oare asta sint eu ? Un excroc care pacaleste oamenii ? Oare asta a fost si Iisus ? Un schizofreinic ca si mine si ca acela din spital ? Pai care-i diferenta ? Ca Iisus a facut miracole ? Eu n-am vazut acele miracole , iar asa dupa vorbele oamenilor si Fat-Frumos se da peste cap si se preface in porumbel … Si Spartacus se zice ca a inviat a treia zi dupa ce a murit… Legende sint multe. Dar oare adevarul sa fi fost acesta ? Asa a fost Hristos ? Doar un tinerel din asta in pijamale ? Ma durea sufletul sa admit ca ar putea fi adevarat asa ceva.

Tinerii ce se plimbau pe acolo au inceput sa faca bascalie din mine zicind : Ia uite o tipa mustacioasa… Uite asa o barba avea… Nu-mi mai tihnea sa ma mai odihnesc desi eram foarte obosit si am plecat de acolo.

Am trecut pe linga portul unde se trecea cu bacul cautind drumul catre Braila. Am ajuns la un deal pe care trebuia sa-l urc. Ar trebui sa fiu un artist si sa descriu cu foarte mult talent literar suferinta pe care am indurat-o la urcarea acelui deal. Fiindca oamenii sint flaminzi dupa adrenalina si dupa senzatii tari. Oamenilor le place rastignirea lui Hristos. Le place sa se uite cum este batut si rastignit. Le place sa vada singe si suferinta fiindca ii face sa se simta bine deoarece ei sint intregi si nevatamati. Patimile lui Hristos e cel mai cautat film. Fiindca PLACE ! De aia nu vreau sa povestesc artistic , ca nu care cumva sa va placa. O sa zic doar ca acel delusor a insemnat durerea maxima pe care am trait-o in toata excursia. De cind au aparut besicile din talpi fiecare pas din excursia asta m-a durut. Acuma insa probabil se adunase toata oboseala drumului in acel moment . Facusem 25 km in acea zi si 300 km in zilele anterioare. Talpile imi erau o rana vie. Si mai eram si proaspat muscat de ciine. Intregul trup ma durea crincen . In mod normal un om cu asa o durere ar trebui sa cada jos doborit pur si simplu si sa nu mai poata merge. Nu stiu altii cum sint , dar eu asa dupa cum ma cunosc pe mine insumi ar fi trebuit sa cad. Dar n-am cazut. Tot ce pot spune e ca n-am cazut.

Imi aminteam de sfintii pe care ii batjocorisem in cartea mea , rideam la un moment de o sfinta careia ii batusera cuie in picioare apoi ii pusesera in spinare un sac de nisip si o pusesera sa mearga nu stiu citi kilometri , iar eu rideam de ma prapadeam citind si-i ziceam lui Dumnezeu : Haida de Doamne ! Si-ai vrea sa cred asa o bazaconie ? Cum o fatuca de 16 ani sa faca asa ceva ? Ce era Superman ? Daca bati unui om cuie in talpi nu mai poate merge ! Nu exista nici un om in lumea asta caruia sa-i bati cuie in talpi si sa mai poata merge, daramite sa mai duca si-un sac de nisip in spinare. E imposibil ! Povestile cu Sfinti is bancuri d-ale popilor ca sa deie lumea bani la biserica !

Acum imi venise vremea sa traiesc eu insumi durere . Traiam senzatia concreta de-a avea cuie batute in picioare si un sac de nisip in spinare si totusi paseam inainte . De multe ori mi-a fost greu de-a lungul drumului cind abia ma mai tiriiam inainte pe drum infruntind durerea si oboseala si de fiecare data imi gaseam puterea de a mai merge gindindu-ma la Hristos cum isi ducea crucea. Dar parca niciodata nu fusese asa de greu

287

ca acuma. Imi inclestasem amindoua miinile pe crucea de la piept si ma tineam de ea sa nu cad. Acuma cind stau acasa comod la calculator nu pot intelege de ce atunci nu m-am oprit sa ma asez jos sa ma odihnesc. Dar atunci si acolo in clipele acelea parca innebunisem. Ma gindeam : N-am sa ma las invins ! Nu ! N-am sa las visul meu sa cada ! Trebuie sa dovedesc oamenilor ca visele se pot implini ! N-am sa cad ! N-am voie sa cad! Trebuie sa merg inainte cu orice pret . Urcam pieptis la un deal abrupt si fiecare pas era o agonie a durerii , iar rucsacul era ingrozitor de greu imi rupea umerii. La orice pas m-as fi prabusit pur si simplu jos daca nu era crucea pe care o tineam in miini si care nu-mi dadea voie sa cad. Am sa merg inainte ! Pentru o lume mai buna ! Pentru o lume in care sa se merite sa traiesti ! Pentru Hristos ! N-am sa las visul acelui om sa se prabuseasca. Auzi Doamne ? N-am sa te las sa cazi ! N-am sa te las sa devii istorie ! Visul tau Hristoase va trai si nu are sa-l doboare nimeni si niciodata ! Crestinismul nu este utopie n-a fost utopie si nu va fi niciodata utopie. Fiindca eu acum si aici imi dovedesc mie insumi ca nu-i utopie . Visele omului se pot implini ! Trebuie sa se poata implini !

Intr-un sfirsit am ajuns sus la capatul dealului acela si pe loc drept parca era mai usor de mers. Era acolo o mica circiuma cu vreo citeva mese afara unde stateau oamenii la bere. Si unul dintre cheflii cind m- vazut trecind pe acolo a inceput sa strige : “Isus ! Isus ! “ L-am ignorat fiind obisnuit cu asa ceva dar el a continuat sa strige dupa mine Isus! Isuu-uus ! Isu-uu-us !Vazindu-l ca tot striga asa de disperat dupa mine m-am gindit: Hai sa ma intorc din drum sa vorbesc cu el sa-i propovaduiesc cartea mea. Poate cine stie, face si el cinste c-o bere. Mi-ar prinde bine o bere , mai ales dupa ce am urcat dealu asta ingrozitor , ce minune ar fi sa stai pe-un scaun la o terasa la bere… Asa ca ma intorc eu din drum si ma duc la chefliu respectiv si zic : Cine ma striga ? Dar acela raspunde : Nu am strigat eu, era un baiat , a plecat de aici , in vreme ce ceilalti de la masa abia se abtineau sa nu pufneasca in ris. Ei , asta e ! N-am parte de bere . Pacat ! Plec eu de acolo dar dupa citiva pasi iar aud strigind pe omul acela : Isuu-uus ! Intorc capul si ma uit la el , iar el imediat intoarce si el capul prefacindu-se ca se uita undeva in departare ca sa arate ca altcineva strigase. Iar cei de la masa se stricau de ris.

Am continuat sa schiopatez inainte cautind iesirea din oras. Am intrat intr-un magazin si mi-am luat doua piini si doua plicuri de ness. Cheltuiam din banii lui Dumnezeu de care n-ar fi trebuit sa ma ating dar in halul de epuizare in care eram pur si simplu nu mai conta nimic. Eram hotarit sa ajung la mare cu orice pret si aveam nevoie de absolut orice resursa de hrana , fiindca trupul imi era zdrobit si aveam nevoie de hrana ca sa se refaca. Din pacate nu mai aveam nici bani de-ai lui Dumnezeu. Imi daduse numai un om 20 mii la intrarea in Galati si atit. Hirtia de 50 o pastram pentru bac.

In magazinul acela am vazut intr-o cameruta alaturi o baie cu chiuveta si m-am gindit sa cer niste apa caci in oras e greu sa gasesti apa. Am intins sticla goala catre vinzatoare si am rugat-o sa-mi dea apa. Dar mi-a raspuns : Ne pare rau dar nu avem apa aici. M-am uitat si eu la dinsa si … am inteles ce gindea. Se temea sa se duca pina alaturi ca nu care cumva lasindu-ma singur in magazin sa fur ceva.

Am continuat sa merg prin oras gindindu-ma cit de ingrozitori pot sa fie oamenii. Nici macar o gura de apa nu-ti da nimeni daca te vede mai jerpelit. Imi era sete si eram intre oameni, ma uitam cum beau altii sucuri si bere pe la terase. Inainte de iesirea din oras am vazut printr-o vitrina o femeie cum spala halbe de bere , si de sete m-am dus si am cerut apa. Ma gindeam : Oare si asta pe care o vad ca spala halbele de bere o sa-mi zica ca nu are apa ? Mi-a dat. Am multumit si am plecat mai departe.

288

Inainte de a iesi din Galati s-au luat niste ciini de mine. Ham ham ! Ham ham ! Se adunasera in jurul meu vreo 5-6 ciini si care mai de care se repezea spre mine gata sa ma rupa. Oamenii din jur stateau si se uitau la scena asta rinjind bucurosi gindind : Ia uite, l-au incoltit pe boschetar ! Bine-i face ! Eu tot incercam sa ma feresc de ciini ori sa ma apar cu picioarele ca de acuma gata voiau sa ma muste se repezeau cu coltii la picioarele mele si erau multi din toate partile. Nemaistiind ce sa fac am strigat in mintea mea : Doamnee !!! Fa ceva ! Si indata un om a intervenit a strigat la ciini si m-au lasat in pace. M-am indepartat repejor de locul acela , speriat. Oare ce au ciinii astia cu mine ? Eram in plina strada era plin de oameni pe strada si era zi afara. Ce i-o fi apucat asa deodata incit sa se repeada toti asupra mea ? De ce asupra mea si nu asupra altui om de pe strada ?

Mergeam pe-un pod la iesirea din Galati spre Braila. Ma uitam in apa si imi veneau prin minte ginduri oare cum o fi sa sari de aicea ? E mai usor decit sa traiesti. Dar am alungat gindurile astea si m-am tiriit inainte. La capatul podului am intilnit un om si am vorbit cu el . Era un om necajit si modest care venea de la munca si avea un salar mic si se temea si el ca va fi dat afara din servici inainte de pensie . I-am spus omului acela ca o sa fie in curind mai bine, ca Dumnezeu o sa aiba grija de oameni. Pe urma stringind mai cu vointa chingile rucsacului in miini , am continuat sa merg insufletit de-o noua putere. Trebuie sa ajung la mare. Pentru oamenii astia necajiti , trebuie sa infring pe Diavol. Trebuie sa-mi cistig puterea de a ma invinge pe mine insumi. Trebuie sa-mi inving trupul si sa-l supun vointei mele !

Ma indreptam catre o padure de plopi de linga sosea unde voiam sa ramin peste noapte dar cind am ajuns acolo era doar o balta intreaga padure. Plopii cresteau din apa. Iar de la sosea si pina la apa era doar un povirnis abrupt si plin tufe ghimpoase. Nu aveai unde sa stai. In dreapta soselei era prapastie terminata cu apa iar la stinga erau un manunchi de tevi uriase din care tisneau aburi . Nu era nici un loc unde sa poti macar sa te asezi jos o clipa , eram prins intr-un fel de coridor ingust de unde nu se putea iesi. Soseaua ingusta era marginita de balustrade dar nu puteai sa te asezi pe ele fiindca erau de tabla ingusta. N-aveam practic cum sa ies din sosea. Inapoi era Galatiu din care abia iesisem fugarit de ciini si nu ma puteam intoarce acolo. Nu puteam decit sa merg inainte oricit de obosit eram. Era noapte. Soseaua era ingusta si era un trafic intens de masini mergea aproape bara la bara intre Galati si Braila, orbindu-ma cu farurile si innecindu-ma in fumul de benzina. Din cauza balustradei toate gunoaiele aruncate din masini , cutii de bere , sticle si alte ambalaje ramasesera pe marginea soselei alcatuind un covor aproape compact de gunoaie printre care cu greu in faceam drum. Dupa citiva kilometri balta din dreapta s-a terminat lasind locul unei intinderi de argila care parea ceva ca un santier ori ca o exploatare de ceva. Eu m-as fi oprit oriunde , si pe un morman de gunoi m-as fi oprit sa dorm peste noapte numai sa gasesc un loc in afara soselei unde sa ma pot intinde pe jos. Asa ca santierul ala sau ce-o fi fost el mi se parea o salvare divina din suferintele pe care le induram. Dar indata ce am ajuns acolo niste hoarde de ciini au inceput sa latre chemindu-se unii pe altii si adunindu-se spre mine incit n-am putut sa ma opresc acolo. Cuprins de spaima am traversat soseaua in partea cealalta simtindu-ma protejat de coloana de masini care trecea neintrerupt pe strada. In partea astalalta tevile gigantice ma improscau cu aburi si fisiau la mine ca niste serpi uriasi. Era un loc ingrozitor , o zona industriala din care disparuse complet orice natura. Doar pe ici pe colo vreun scaiete prafuit mai strapungea prin ambalajele de plastic. Mergeam , mergeam inainte in agonie impiedicindu-ma printre bidoane si cutii si orbit de farurile masinilor. Dincolo de tevi

289

erau fabrici, scintei , mecanisme vechi care huruiau si se invirteau scrisnind , oameni murdari care trebaluiau in jurul lor. Iar eu in pofida suferintei prin care treceam ma gindeam la valaorea artistica a situatiei, un Hristos tiriindu-si crucea prin cosmarul industriei si printre mormane de deseuri nemuritoare .

Departe s-au sfirsit tevile si au lasat locul unei alte balti cu plopi , tot asa cu povirnis abrupt unde nu aveam cum sa stau. Prin bezna noptii am vazut o barca pe balta trasa la mal. Am coborit pina la barca gindindu-ma ca as putea sa dorm in barca , dar pe fundul barcii era apa si nu se putea dormi in ea. Ma-am intors la sosea si mi-am continuat agonia pina cind in parta dreapta s-a ivit o bucata de iarba si eram departe de ciini. M-am coborit pe povirnisul abrupt ca o prapstie si am alunecat la vale zgiriindu-ma prin bezna de niste tufe cu spini . Acolo jos erau niste balarii innalte si era cam butucanos pamintul cu bolovani . Dar nu mi-a mai pasat de nimic , m-am pravalit jos acolo unde eram fara sa mai caut alt loc mai comod. Era fantastic de bine ! Am scos din rucsac cutia cu zahar si am mincat lacom tot zaharul impreuna cu o piine. Am adormit bustean. A doua zi m-am trezit plin de melci peste tot si pe sacu de dormit si pe rucsac se plimbau melci. Am mai mincat niste piine si stateam intins nevrind sa ma mai ridic de jos. Dar a venit pe acolo o turma de oi si fiindu-mi frica de ciini , m-am sculat si am plecat de acolo.

Am escaladat inapoi povirnisul si catarindu-ma pina la sosea. Prin zona asta soselele is un fel de diguri innaltate cu vreo 10 metri deasupra pamintului . Am mai mers pe sosea pina ce a inceput sa ploua. Atunci am coborit din nou in afara soselei si m-am acoperit cu plasticul . Nu era loc bun de popas si nu aveam cum sa ma intind ca sa ma odihnesc ci stateam ghemuit peste rucsac avind grija sa nu patrunda apa la carte.

Dupa o vreme ploaia sa- mai potolit dar a continuat asa mai marunta. Eu intepenisem acolo ghemuit si nemaiputind sta asa m-am ridicat si am inceput sa merg prin ploaie inainte. Totusi ca sa nu ma ude imi pusesem pe mine costumul de Sfint cu gluga . A fost singura data in toata excursia cind am purtat costumul de Sfint in varianta completa , adica cu mantie si gluga. Am mers inainte pina la Braila. Acolo drumul trecea pe linga niste mormane mari de gunoaie printre care se gaseau si mormane de darimaturi si moloz. Urcati pe muntii de gunoaie se aflau multi oameni care scormoneau prin ele. Unii aveau ciocane mari cu care spargeau bucati de beton. M-am uitat si eu la oameni astia nedumerit. Ce fac astia aici ? M-am dus si eu la dinsii sa-i intreb. Cel care era ma aproape de mine statea in genunchi aplecat peste niste sirme pe care le aranja. L-am intrebat : Nu te supara , dar ce fac oamenii asia aici ? A ridicat privirea spre mine si avea o fata de parca era un arhanghel adica avea parul blond si cret in bucle , un chip frumos , ochii albastri si barba , cam asa cum vezi prin biserici desenati ingerii. Mi-a raspuns : Cauta fier ! M-am uitat si eu la dinsii nevnindu-mi sa cred. Spargeau grinzi de beton armat ca sa scoata armaturile de fier din beton. Era o munca groaznica sa sfarmi cu ciocanul betonul compact si ceea ce ma ingrozea era ca pentru niste sirme faceau asta. Pentru niste sirme oleaca mai groase, munceau crunt sfarimind munti de darimaturi. Ce disperare nebuneasca trebuie sa impinga pe un om sa faca asta ? Am intrebat : Si cit cistigati voi pe zi de la munca asta ? Mi-a raspuns : Cam 100 mii pe zi. L-am mai intrebat: Dar tu servici ai undeva ? A clatinat din cap semn ca nu.

M-am uitat la omul acela si m-am gindit pentru o clipa sa-i zic sa vina cu mine. Daca ii ziceam sa vina cu mine ar fi venit fiindca nu avea nimic de pierdut. Dar deocamdata e lupta mea cu mine insumi. N-are rost sa amestec si pe altii in povestea asta macar ca i-ar fi mai bine cu mine intr-o excursie decit la o asa munca cumplita.

290

Am plecat de acolo cutremurat de cele ce vazusem . Asta era culmea disperarii omenesti. Nici macar boschetarii nu sint in halul asta.

Am urcat apoi pe bac si am trecut dincolo. M-a costat numai 10 mii si am rams cu 40 rest. Am inceput iarasi sa merg de-a lungul soselei si-am mers pina ce am ajuns la baltile cu nuferi. Nu prea erau nuferi , er anuma unu singur departe de mal. Am hotarit aici sa fac un popas mai indelungat si sa stau si eu oleaca la plaja. Aveam de mincare numai piine si apa. Am scos din rucsac pentru prima data masca de scafandru si am intrat in apa. Era interesant , nu mai vazusem niciodata peisaje subacvatice de apa dulce. Era destul de limpede apa si se vedea cam la un metru , vedeam o gramade de pestisori unii mai maricei si intindeam miinile spre dinsii sa-i prind . Ar fi fost tare buni de mincat. Am innotat catre nufarul pe care il vazusem , dar n-am reusit sa ajung pina la el fiindca era inconjurat de buruieni subacvatice printre care nu se putea innota ca te incilceai in ele. Asa ca am iesit pe mal si m-am pus la soare la plaja. Apoi au aparut pe balta niste rate salbatice. Ma uitam la ratele alea c-o pofta gindindu-ma ce grozav ar fi o friptura de rata. Ma gindeam la ideea fantastica a unui pui fript pe jar si imi lasa gura apa. Numai ca nu stiam cum as putea sa le prind. Oare sa incerc sa arunc cu un bat ? Sau ce-ar fi sa-mi fac un arc ? Am sfoara. Cind eram copil eram foarte bun tintas cu arcul nimeream usor centrul tintei de la 3-4 metri. Chiar sa povestesc si asta daca tot veni vorba. Atunci cind duceam arcul la ochi asa dupa cum se tinteste in mod oficial nu nimeream nici macar cercul tintei daramite centrul. Dar cind tineam arcul jos in dreptul burtii si ma uitam la tinta , dupa o vreme vedeam in mijlocul tintei un ochi rau care ma privea cu ura si in clipa aceea slobozeam sageata. De fiecare data cind vedeam acel ochi rau sageata se infingea exact in centrul tintei si niciodata nu dadeam gres. Asa ma jucam cind eram copil.

Din pacate eram prea obosit ca sa imi mai fac arc si oricum n-aveam nici cuie si nici unelte ca sa-mi fac virfuri de sageti. As fi devenit probabil si mai interesant sa merg prin orase asa ca un salbatic cu arcul pe umar. Am stat acolo la plaja lasindu-ma toropit de caldura soarelui. Am mincat piine simpla si am spalat cutia cu zahar de ultimele resturi de zahar . Eram ingrijorat ca nu mai am zahar fiindca fara zahar n-o sa mai am putere sa merg. Pe cind ma ingrijoram eu asa ca n-am zahar gasesc o punguta mica de zahar linga mine uitata de vrun pescar. Era plasticata si nu se udase. Am strins lemne am facut focul, si am pus de ceai. Am stat in noaptea aceea la foc , facusem pentru prima data un foc mai mare asa de frumusete. Pina atunci facusem numai focuri utilitare mici , incit chiar ma specializasem sa fac focuri cit mai mici din numai citeva betisoare ca sa nu scoata fum, sa nu vada lumea fumul. Poate sa para absurda asa o precautie dar dupa experienta aia cind venise taranu sa ma bata am vazut ca precautia mea nu era inutila. Ca sa fierbi ceva n-ai nevoie de o flacara mai mare decit cea de la aragaz. Acuma insa pe malu baltii facusem un foc frumos ca acelea din vremurile tineretii cind mergeam cu prietenii.

Ziua a 14-a Muntii Dobrogei , Macin. Am poposit la 151 km de Constanta in fata muntilor Dobrogei. Ma atrage foarte mult sa ma catar pe vreounul din acesti munti dar mai tare ma atrage marea. Cu cit ma apropii mai mult de mare cu atit mai mult ma intreb de ce ma duc acolo. Aceea nu-i o lume potrivita pentru un om fara bani. Ma tem sa ma duc la mare. E foarte multa suferinta acolo cind esti sarac si fara prieteni fiindca nu poti sa faci nimic altceva decit sa privesti la distractia altora. Singurul lucru care ramine acelasi pentru toata lumea e doar apa marii si razele soarelui. Uneori ma gindesc ca imi place mai mult drumul catre mare decit marea propriu zis. Poate ca adevarata distractie si fericire este aici pe cimpul asta pustiu valurit asa de frumos de un vint racoros si placut.

291

In orasul Macin am cheltuit ultimii bani ramasi de la trecerea cu bacu. Doua piini si o punguta de bomboane astea sint proviziile pentru 150 km de drum. Oare voi reusi sa ajung la mare fara sa schimb hirtia de 1 milion ? Eu cred ca da. Pai Maria Egipteanca a trait vreme de 7 ani cu numai 3 piini , ce eu oare nu-s in stare sa rezist 4-5 zile numai cu 2 piini ? Necazu era ca nu mai gaseam fasole pe cimpuri , in judetu Galati aproape ca disparuse complet fasolea de prin cimpurile de porumb. Nici in Dobrogea nu era.

Ziua a 15-aMergeam eu aseara pe drumul dintre Macin si Cerna fiindca asa imi poruncise

Dumnezeu sa merg in seara aceea cu 10 km in plus fata de norma zilnica de 30 Km . Eu l-am intrebat :- De ce Doamne sa merg mai mult azi ?- Fiindca asa iti cer Eu.Eu fiind cam trindav cam as fi vrut sa nesocotesc pe Dumnezeu si sa ma culc pe vreo miriste de pe acolo. Insa vazind ca nu-l ascult atuncea Dumnezeu a repezit un nor mare de ploaie spre mine si mi-a spus : - Daca nu pleci de aici are sa vie norul acela peste tine si are sa te ude leoarca.- Si daca plec nu are sa ma mai ude ploaia ?- Nu , daca pleci vei scapa de ploaie.Ma scol eu de acolo si incep a merge repejor inainte pe sosea. M-au mai ajuns din urma vreo citiva stropi de ploaie dar putin de tot. Am continuat sa merg inainte pe sosea in ciuda oboselii trupului. Inainte de a se innopta am vazut niste fasole intr-un cimp de porumb si mi-am cules mai multa ca sa am provizii de drum. Asta era furt in toata regula fiindca luasem o cantitate mare , culesesem o jumatate de sacosa cu pastai. Se inoptase aproape de tot cind vad deodata aud niste latraturi si vad doi ciini care alergau spre mine. Unul mai mic se opreste la o oarecare distanta continuind sa latre dar celalalt un ciine mare a continuat sa alerge spre mine in salturi mari hotarit fiind sa ma muste. Ma uitam ingrozit la dihania uriasa care se repezea spre mine si nu stiam ce sa mai fac , intepenisem de spaima fiindca nu mai vazusem niciodata un ciine care sa atace in halul asta. Ajunge dihania la mine , si se arunca cu labele pe mine iar dupa aia incepe sa se gudure si sa dea din coada de parca i-as fi fost cel mai bun prieten. Mi-a venit si mie inima la loc gindind : Stai ca asta nu musca asta e un ciine bun. L-am mingiiat eu pe cap si dau sa-mi continui drumul , cind prin intunericul amurgului deslusesc o umbra de om care mergea pe miriste ca sa-mi taie calea. Avea un ciomag in mina. Eu ma tem totusi de oameni ca am bani la mine . Daca imi ia hirtia de 1 milion ce ma fac ? Cum mai ajung acasa ?

Omul iese din miriste pe sosea inaintea mea si se opreste asteptind sa ajung la el. Se uita el la mine , ma uit si eu la el , iar eu dau sa trec inainte pe drum fara sa zic nimic. Dar dinsul ridica ciomagul inaintea mea asa ca o bariera si zice :- Stop ! Cine esti si un te duci ?- Eu vin de la Iasi si ma duc la mare. Sint scriitor.- Te-am intrebat fiindca unu tot asa ca tine a trecut ieri pe drum si mi-a spart bordeiu.- Eu n-am nici o treaba cu asta.- Ia hai cu mine ! zice el autoritar.Eu ma simteam de parca as fi fost arestat , mai ales ca furasem fasole cu citeva clipe inainte. Poate ca m-o fi vazut la furat. Desigur , pare ceva nevinovat sa furi oleaca de fasole de pe cimp , dar Legea iti da 4 ani de puscarie pentru furt calificat. De asta nu ma simteam prea bine si tot incercam sa scap de el zicindu-i, sa vezi ca eu isi scriitor, ca

292

vorbesc cu Dumnezeu , ca am facut Greva Foamei in Iasi , toata povestea. Iar el se minuna mereu de cele ce ziceam si zicea mereu : Bravo ! Chiar asa a fost ? Culmea !

O vreme am crezut ca-si bate joc de mine de ma lauda atita. Ma ducea undeva departe de sosea catre munti unde zicea el ca are oile si stina. Mie imi era teama sa nu ma prade de bani. Dar dupa o vreme mi-am dat seama ca nu-i om rau. Mi-a zis :- Parca nici nu-mi vine sa cred ca am intilnit un om ca tine. Nu stiu cum sa zic, dar

dupa vorbele pe care le spui si dupa felul in care arati parca ai fi Dumnezeu.Eu m-am simtit tare stinjenit de vorbele astea ale lui , si i-am spus sa inceteze sa ma laude caci nu-mi place. Sint atit de obisnuit cu ironia si batjocura lumii incit laudele ma fac sa ma simt foarte nefiresc.Am ajuns la tirla pe intuneric. Ciobanul a aprins un felinar palid care a dezvaluit prin lumina lui o lumea arhaica de parca as fi fost pe vremea dacilor. Niste blanuri de oaie asternute pe-un pat de scinduri , niste bancute mici si o mesuta joasa . Ne-am asezat la masa in lumina felinarului. A scos de subt pat un harbuz si l-a taiat felii , iar de pe un raft a scos si niste piine . - Foarte bun harbuzul , zic eu- Ce-ai spus ?- Scuza-ma ca ma mai bilbii , ti-am spus ca am un defect de vorbire- Nu nu de asta . Ai zis ceva haluz , havuz …- Harbuz ! - Si ce-i aia ?- Pai asta care il mincam acuma , asta-i harbuz.- Aaa ! La noi se cheama pepene.- Da , si la noi se mai zice asa da mai rar. De obicei noi moldovenii ii zicem harbuz.- Vrei sa maninci si un ceaunas ?- Ceaunas ? Cum adica sa maninc un ceaunas ?- Pai nu stii ce-i aia ceaunas ? Ia uite la el nu stie ce inseamna ceaunas…Si scoate un pepene galben si mi-l arata zicind : Uite asta-i ceaunas.- La noi aista se cheama zamos . Mai pe ce lume traim ! Numai ce-am trecut dincolo de

Dunare si deja se vorbeste pe alta limba. Ba inca am vazut si-o moschee. Nu-i oare de mirare cum poate sa se schimbe lumea de la un loc la altu ? Ca doar tot oameni sintem , dar uite ca nu-s la fel oamenii nici macar de la un sat la altu daramite de la o tara la alta. Si ia spune-mi cum de ti-a venit ideea sa iesi la sosea inaintea mea ? Ca doar era departe de stina si de turma. Ce te-a facut sa vii pina acolo ?

- Apoi eu am mai luat asa oameni de pe strada in ospetie. Inca nu ca tine ci chiar boschetari de aia care n-au unde sa steie. Da ti-e si frica sa iei oameni din aia ca numa la furat le merge mintea. Am luat odata unu si pe cind stateam la masa cu el numa in jur ii fugeau ochii sa vada ce se poate fura de pe aicea.

- D-apoi ce sa fure ?- Ei , crezi ca n-are ce ? Gaseste el ceva. Vreun miel , vreo oaie ... Am mai luat pe altii

care dupa ce ca i-am primit nici nu erau multumiti voiau sa le dau de baut si de fumat.- Greu tare cu oamenii astia. Am intilnit si eu din astia si am vorbit cu ei. Cunosc si eu

ce scirbosi sint. Totusi trebuie cumva ajutati. Nu-i vina lor ca sint asa de rai. Ei au devenit asa din cauza conditiilor groaznice in care traiesc. Noi sintem vinovati de rautatea lor.

293

Am mai povestit noi multe in seara aceea , pe urma mi-a asternut niste blanuri pe patu de la intrare si m-am culcat acolo in cameruta aceea cu acoperis de stuf si avind drept usa doar o poarta de nuiele. Era asa de bine sa stai intr-un pat…. Moale , comod , in siguranta… Eram tare bucuros ca am gasit asa un om. Ma gindeam ca uite tocmai unde am gasit omenia si civilizatia lumii : La tirla ! Prin orase lumea se crede civilizata da-s mai salbatici decit fiarele . Caci nimeni prin orase nu-ti da gazduire si mincare , toti te injura si te blefturesc care mai de care. Oameni cu masini , cu vile , cu pretentii de intelectuali , si preoti imbunatatiti cu aere de superiori spiritual cu mofturi in cap dar cu inimi de rahat ! Iata ca ciobanu de la tirla v-a facut de rusine pe toti ! Mai civilizat este omu de la tirla decit voi civilizatii de prin orase ! Ca doara si lui i-e teama sa nu-l fure boschetarii pe care-i primeste dar uite ca totusi asta nu-l impiedica sa fie om.

A doua zi cind am plecat mi-a dat niste mincare cu mine: 4 pesti prajiti , o bucata de brinza , o piine si niste ceapa. Erau 4 pesti maricei , cred ca aveam aproape un kilogram de peste. Va dati seama cit ar fi costat asa ceva la un restaurant ? O avere ! Eram foarte bucuros de mincarea aia si calculam ca-mi ajunge pe 3 zile.

Cind am plecat am urcat in sus pe munte si fiind urcat asa pe o stinca mai inalta de acolo de sus m-am jucat putintel de-a apostolul , asa cum vezi prin filme cite un apostol pe o stinca ridicind asa o mina spre cer si vorbind oamenilor , si i-am zis :- Domnul sa te binecuvinteze , sa-ti dea sanatate si sa aiba grija de tine si de oile tale…Pe urma fiecare si-a vazut de drumul lui. Eu am urcat pe muntele acela dobrogean. Acolo sus pe munte am gasit un izvor unde m-am oprit , am mincat un peste si mi-am spalat hainele mai mici. Era superba privelistea de acolo de sus si ma gindeam ca uite ce minunat este sa mergi pe jos la mare. Cite privelisti apuci sa vezi si prin cite locuri treci . Asa cu trenu te pui acolo pe scaun , te hurducaie acolo citeva ore noaptea de nu vezi nimic iar pe urma te dai jos la mare fara sa fi cunoscut cu nimic locurile si oamenii printre care ai trecut.

Spre amiaza m-am coborit in partea cealalta spre sosea. M-am pus la odihna in umbra unei paduri de pini care mirosea frumos a brad. Am prins o broasca testoasa mare foarte frumoasa cu o carapace galbena. Dar neavind ce face cu ea i-am dat drumul.

Spre seara m-am intors spre sosea cu gindul sa-mi continui calatoria. Ajung eu in Cerna si pe drum vad niste pere cazute pe jos pe marginea santului. Ma aplec eu sa le iau de jos cind deodata un om striga la mine. Ma cheama la el in curte si incep eu a-i zice despre povestea cartii mele dar el n-are rabdare sa ma asculte pina la capat . Imi da voie sa iau rosii din gradina lui cite poftesc. Ii multumesc omului imi culeg citeva rosii si plec mai departe.

Eram foarte bucuros ca am o gramada de mincare. Cind eu plecasem de la Iasi Dumnezeu imi spusese : Nu te ingrijora de ce vei minca caci vei avea mincare din belsug oriunde te vei duce. Iar acuma trecusem Dunarea si cu restul de la bac imi cumparasem doua piini si o punga cu bomboane sima ingrijoram : Cum voi ajunge sa strabat 200 Km numai cu 2 piini ? Caci fasole nu mai era pe cimp deloc. Dar iata ca gasisem nu doar fasole ci abia mai tiriiam rucsacul de greutatea mincarii ce duceam in spinare : peste, rosii, brinza castraveti , ceapa , si piine destula. Cu adevarat ca si-a implinit promisiunea.

Ca si cum nu era destul , nici nu apuc sa ies din Cerna ca intilnesc alt om care ma opreste pe strada si-mi zice :- Ce-i cu tine ? Un te duci ?- Vin de la Iasi si merg la mare .

294

- Si unde dormi noaptea ?- Pe cimp , pe unde apuc.- Hai sa dormi la mine in noaptea asta.- Da sa stiti ca eu n-am bani.- Lasa ca nu-ti cer bani.Merg eu la el acasa, acolo era nevasta lui cu un nepotel mic. Ma pune la masa si pina sa se faca mincarea mi-au adus un lighean cu apa ca sa ma spal pe miini. Eu m-am bucurat ca am un lighean si am vrut sa-mi spal tricoul de pe mine care era foarte murdar dar femeia m-a oprit zicind sa o las pe ea ca sa spele tricoul. Eu i-am spus sa nu se deranjeze dar ea a insistat zicindu-mi amindoi ca ma considera ca si cum as fi fiul lor.

Am mincat bine niste ardei umpluti , foarte buni ca nu mai mincasem anu asta asa ceva si oricum eu acasa nu ma pricep sa gatesc. M-a servit la masa si cu vreo doua paharele de visinata . Mi-au povestit ca au avut un fiu care s-a sinucis la 21 ani. Mai aveau si alti copii , dar au spus ca intotdeauna va ra mine in sufletul lor un loc gol pentru fiul pe care l-au pierdut. Era totusi mare bucurie in curtea aceea cu nepotelul cel mic. Ma gindesc cit de usor este sa fii om pe lumea asta. Oare de ce ai mei parinti n-or fi fost si ei oameni ca acestia ? Tatal meu a spus ca nu ma mai recunoaste drept fiu al lui iar daca as muri a spus ca ar veni si ar scuipa pe mormintul meu . Si iata ca niste straini imi sint mai apropiati decit tatal meu.

M-au intrebat cum ma cheama iar eu le-am spus ca ma numesc Oliver. Iar omu a ramas tacut privindu-ma fix . Iar eu simtindu-ma stinjenit de felul in care ma privea incepusem sa gindesc ca nu ma crede ori ca il deranjeaza numele asta al meu.- Ce-i omule ? Te supara cu ceva numele asta al meu de ai tacut asa deodata ? Nu-s eu

de vina , asa m-au numit parintii. Au vazut un film englezesc si asa mi-au pus numele dupa cel al lui Oliver Twist.

- Nu…pe tine nu te cheama Oliver …- D-apoi cum altfel ? Daca asa ma cheama…- Nu . Tu esti Iisus… (omu bause mai multe paharele de visinata )- Cum o sa fiu Iisus daca-s Oliver ? E drept ca l-am vazut pe Iisus si ca mi-a vorbit dar

eu nu sint El. Ce daca spre exemplu vorbesc cu Gigel inseamna ca sint Gigel ? Si apoi orice om cu barba si cu plete seamana cu Iisus.

- Nu chiar oricine. Ai o anumita fizionomie… Am mai stat multe de vorba in seara aceea . Mi-a povestit despre el. Era de meserie zidar, si imi povestea ca era rupt de oboseala il durea spatele , tocmai descarcase un camion de doua tone de ciment aproape singur. Muncise o viata intreaga pe multe santiere si acuma traia destul de prost din ce mai pica de munca pe ici pe colo.

A doua zi m-am trezit de dimineata vrind sa plec dar omul m-a mai oprit sa mai ramin oleaca sa maninc ceva. Stateam in curte la o masa si vorbeam tot felu de lucruri. Ma uitam la el cum culegea chistoacele de tigari de pe jos , scotea tutunul care mai ramasese il presara pe o bucatica de ziar, o rasucea si isi facea o tigara. Penale asa le numea el, tigari penale. Si ma gindeam si eu , ia uite cine e in stare pe lumea asta sa fie om. Unu care de saracie culege chistoacele de tigari de pe jos . Iata omul !

Bogatanul care avea vila cu etaje n-a vrut nici macar sa ma primeasca in curte ca nu aveam buletin. Am mai intilnit si un primar al unei comune care iarasi a stat de vorba cu mine , i-am dat foi , dar de ajutat nu s-a gindit sa ma ajute cu nimic. Adica cei care

295

aveau bani si bogatie si putere m-au privit ca pe un gunoi iar omul acesta sarac si necajit iata ca m-a primit in casa ca pe fiul lui. Iata cum se arata adevarul spus de Hristos ca : “Mai degraba ar trece camila prin urechile acului decit bogatul in imparatia cerurilor.”

Asa cum acest om m-a primit pe mine , adevarat va spun ca asa il va primi si pe el Hristos in imparatia Lui.

L-am intrebat pe acest om ce parere are de Legea Dreptului la Existenta. Iar el a raspuns ca este o lege foarte buna. Adica omul care descarca camioane de doua tone de ciment adica care munceste cu adevarat si a muncit o viata intreaga pe santiere si care nu s-a fofilat de la munca precum intelectualii , iata ca acest om care chiar munceste spune ca e corecta Legea Existentei.

Si totusi atitia oameni s-au declarat impotriva Legii Existentei. Preoti , politisti , psihologi si alti intelectuali cu aere de superiori au spus ca-i o prostie aceasta lege. Cum de acest om este de acord ? Fiiindca preotul politistul , si intelectualul nu muncesc nimic si sint constienti de acest fapt . Sint constienti ca cineva tot trebuie sa munceasca . Nu merge sa se fofileze toata lumea de la munca reala. Unii trebuie sa duca greul. Pentru ca politaiu sa se plimbe toata ziua de aiurea pe strada liber si linistit fara nici un efort fara nici o munca de nici un fel , intr-o simpla plimbare platita , pentru asta cineva trebuie sa munceasca crincen sa care in spinare tone de ciment sa-si stilceasca trupul sau pentru a da bani politistilor intelectualilor si altor frecatori de menta. Deci muncitorul este si el constient ca daca s-ar da o asemenea lege atunci ar fi obligati sa treaca si ceilalti la munca. Fiiindca cine va munci va avea iar cine nu, va ramine cu Dreptu la Existenta. Frecatorii de menta vor avea de pierdut bani grei. Fiindca daca se da asa o lege atunci nimeni n-ar mai munci pentru bani putini. Munca reala ar fi platita , iar munca prefacuta si inutila ar dispare. S-ar lua banii de la falsii intelectuali inutili societatii si s-ar da acelora care muncesc pentru ceva util.

(Spre exemplu politistii ar dispare sa zicem . Unii s-ar ingrozi de lipsa politiei gindind ca se dezleaga infractionalitatea. Dar eu cred ca nu. In urma disparitiei politiei atunci fiecare om ar trebui sa isi asume autoritatea de politist. In cazul in care se constata o crima intreaga comunitate de la mic la mare ar interveni si ar pedepsi faradelegea. In vremea evreilor orice om care incalca vreo lege era omorit pe loc de cei din jurul sau. Direct pur si simplu fara nici o politie, era o justitie publica, punea mina orice om pe pietre si il omorau pe nelegiuit. Eu cred ca disparitia politiei oficiale ar trezi automat in oameni aceasta justitie colectiva. Unii ar zice ca asa o justitie publica poate sa dea gres si sa fie pedepsiti nevinovati. Precum Sfintul Stefan. Dar justitia oficiala da erori si mai mari de judecata precum Iisus. Asadar iata ca justitia oficiala greseste mai tare decit justitia naturala. Dar in cazul justitiei oficiale sint mentinuti in functii bine platite niste paraziti sociali absolut inutili . Care ei insisi sint hoti prin insasi definitia parazitismului.)

(Se poate spune ca in aceasta calatorie am facut un sondaj de opinie asupra Legii Existentei. Am fost intrebat daca consider reprezentativ esantionul de populatie intrebat. Iar eu va raspund ca unii oameni au drept de decizie mai mare decit altii. Acest om are tot dreptul sa-si spuna parerea fiindca munceste. Ceilalti , excrocii care nu muncesc , nu au nici un drept sa fie luati in consideratie fiindca sint paraziti . Inclusiv eu. )

Cind am plecat de la acei oameni mi-au dat cu mine mincare si bani de sufletul fiului lor , si mi-a spus : “Multumesc ca ai trecut pe aici si ca ai stat in casa mea. Caci vad ca esti om cu putere trimis de la Dumnezeu”. I-am multumit si eu pentru gazduire si pentru mincarea ce-mi daduse i-am binecuvintat si am plecat mai departe in drumul meu.

296

Nu stiu ce fel de “om cu putere” oi fi fost eu si ce a vazut acel om la mine de a spus asemenea vorbe dar iata un om care m-a crezut. De ce ? Fiindca a pierdut un fiu care s-a sinucis si fiindca voia sa creada ca fiul lui traieste undeva intr-o imparatie a cerurilor. Fiindca credinta lui in Dumnezeu ii alina durerea.

Oamenii acestia din Dobrogea erau total diferiti fata de cei din Moldova. Dincoace de Dunare am intilnit multa bunatate omeneasca de parca eram in alta lume.Ziua a 16-a Am mers putin azi si am mincat foarte mult cu scopul de a usura greutatea rucsacului. Principiul era ca mincarea sta mai bine in stomac decit in rucsac. Iata cit am mincat azi : 1 peste prajit , 2 oua prajite , 1 piine , ¼ kg brinza , 1 cazanel de fasole fiarta , 1 corn cu ciocolata , prune , 2 cafele , 2 litri de apa , 4 rosii , 1 castravete.

Ca si cum nu era destul atita mincare spre seara s-a nimerit ca am mai intrat in vorba cu niste baieti care treceau pe strada cu o caruta. Initial ei voiau mai degraba sa rida de mine asa ca de un boschetar , dar dupa ce am vorbit mai multe nu au mai ris. Au vrut sa ma duca cu caruta pina la ei in sat dar eu i-am refuzat zicind ca neaparat vreau sa merg pe jos. Am trecut apoi prin satul Horia si dincolo de sat am urcat apoi la un deal innalt. Se innoptase afara si pe cind urcam eu asa la delaul acela , aud ca ma striga cineva. Era unul dintre cei doi baieti pe care ii intilnisem pe drum , si care aflind ca trecusem prin sat a venit dupa mine cu bicicleta ca sa-mi aduca o punga cu mincare. Urcase 3 km la deal cu bicicleta si gifiia de oboseala . M-a impresionat mult gestul lui , fiindca dovedea ca uite chiar ii pasa daca a urcat atita la deal ca sa ma gaseasca . Am primit bucuros mincarea si i-am multumit dupa care el s-a intors inapoi iar eu mi-am continuat drumul. De acuma gluma incepea sa se ingroase. Aveam 3 bucati mari de brinza , mai multe piini , kilograme de castraveti , fasole , rosii , ceapa , era burdusit rucsacul cu mincare incit imi rupea umerii. Nu mai puteam de durere , dar nici nu ma induram sa arunc mincarea. Pai omul mi-a dat mincare de sufletul fiului sau si eu vrei sa arunc mincarea ? Nu se poate , trebuie neaparat s-o car in spinare si s-o maninc. Si auzi la mine ma ingrijoram ca nu voi avea ce minca ? Iar acuma mi se rup umerii de durere si stau gata sa se rupa chingile rucsacului de la greutatea mincarii ce-o port in spinare. Se vedea ca asta a fost pedeapsa lui Dumnezeu pentru necredinta mea in vorbele sale. Caci n-as fi crezut ca mi se poate intimpla asa ceva , sa am mai mult decit pot duce. Oricit de mult as fi mincat, rucsacul mi se umplea mai repede decit puteam minca. Si ce ma enerva cel mai tare era brinza. Mie nu-mi place brinza deloc. Mai ales brinza de oi. Dar asta e, la tara ce vrei sa-ti dea omul ? Mincam si eu ce aveam .

Apoi luna a fost acoperita de nori si a inceput sa picure apoi de ploaie. Atunci imi amintesc ca eram foarte necajit si chinuit. Dar acuma iarna cind stau si imi amintesc toate acele intimplari si le retraiesc , nu-mi pot imagina ceva mai frumos. Imi amintesc norii aceia printre care strapungeau uneori razele lunii , imi amintesc copacii frematind in bataia vintului ce mirosea a iarba uda , imi amintesc ropotul ploii peste plasticul de deasupra mea , erau toate niste senzatii atit de extraordinare de parca as fi ascultat o simfonie a naturii. Desigur atunci eram ud si chinuit imi era frig nu-mi ardea mie de frumusetea naturii , dar acuma am uitat suferinta si imi amintesc doar frumusetea fantastica a celor traite atunci. Stateam ghemuit subt plasticul meu gaurit , si incercam sa adorm. Dar nu prea se putea dormi. Intr-un tirziu de noapte, o geana de lumina la rasarit a dat de veste ca incepe o noua zi.

Ziua a 17-a Spre dimineata parca se mai oprise ploaia si am incercat sa-mi continui drumul. Dar nici n-am plecat bine ca iarasi a inceput sa ploua. M-am oprit din

297

nou ghemuit subt plastic. Am stat eu asa multa vreme asteptind sa se opreasca dar ploua mereu si nu dadea semne ca s-ar opri. Am hotarit in cele din urma sa incerc sa merg asa pe ploaie acoperit cumva cu plasticul. Imi alcatuisem din folia de plastic ceva asa ca un fel de pelerina de ploaie , si incercam sa merg asa inainte prin ploaie. Dar a venit un ropot de ploaie asa de puternic combinat cu o vijelie de vint incit m-a udat fleasca cu pelerina cu tot. Nici nu mai vedeam sa merg inainte . Numai partea de sus a trupului ramasese oarecum mai jilava , restul trupului si a hainelor erau balta, se scurgea apa de pe mine . Necazul era ca ropotul acela ma prinsese blocat pe sosea intre doua povirnisuri abrupte. Adica la vale era povirnis abrupt si la deal alt povirnis abrupt. Iar pe sosea nu ma puteam opri caci era ingusta si treceau masini. Am gasit eu in cele din urma un locunde am putut iesi in afara soselei dar deja era prea tirziu. Eram leoarca aproape complet. M-am pus si eu acolo ghemuit in iarba subt bucata mea de plastic , si fiindca trecea vremea iar ploaia continua sa toarne deasupra mea , m-am apucat sa maninc ceva. Fiindca stateam asa ghemuit peste rucsac si n-aveam loc sa ma misc mi se mestecau mustatile si barba cu mincarea pe care o mincam si ma simteam oribil. Ma gindeam ca … Gata ! sint invins , nu mai am ce face . S-a terminat ! Scot hirtia de un milion si fac semn la primul maxi si plec acasa. Nu mai am ce face. Sint ud complet , ploaia nu se mai opreste , sint obosit, epuizat , terminat. Gata , excursia mea se sfirseste aici.

Pe urma intr-un tirziu sa oprit ploaia . M-am intors la sosea si mergeam nehotarit daca sa fac semn sau nu la un maxi dintre cele care treceau mereu pe drum. Ajunsesem atit de aproape. Numai o suta de kilometri mai mai desparteau de mare. Daca nu era ploaia asta idioata… Dar asa eram ud in jur erau numai balti si noroaie… Ce sa fac ? Sa fac oare semnul ? E destul un simplu semn cu mina sa fac si totul se termina. In citeva ore as fi acasa . Si acasa ce sa fac ? Nici sa ma sinucid nu am voie macar. Macar daca as merge inainte o sa-mi capat dreptul sa mor …

Am trecut printr-un sat Atmangea si ma uitam la copiii care se jucau pe marginea strazii. Curgeau suvoaie mari de apa la vale si copiii puneau masinute de plastic in torentele de apa si se uitau cum sint rostogolite de apa la vale. Oare de-a ce se joaca copiii astia ? Ori isi inchipuie ca masinutele or fi vapoare ori poate ca se joaca de-a inundatiile asa cum au vazut la televizor ca sint rostogolite camioanele de torentele de apa , la fel se joaca si ei.Dupa ce am iesit din Atmangea m-am asezat pe iarba. Gasisem patlagina si imi bandajam picioarele cu frunze. Aveam niste picioare stilcite si malformate intr-un asemenea hal cu niste zvirciuri de piele moarta intarite si incit pareau niste talpi asa ca la un fel de mutant de prin filme. Multe luni dupa excursie mi-au ramas acele zvirciuri de piele pe talpi.

Pe cind stateam eu acolo necajit , opreste pe strada o masina alba. Ma intreaba ce-i cu mine caci ma mai vazusera pe drum. Eu le spun ca merg la mare pe jos. Ei ma intreaba daca m-ar putea juta cu ceva. Eu le raspund ca nu , nu au cu ce sa ma ajute. Soferul scoate o suta de mii si imi zice: Uite te rog ia totusi banii astia poate iti vor trebui. Am luat banii si le-am multumit. Apoi a plecat.

Ma simteam pe urma mai bine ca primisem acei bani. Aveam senzatia ca Dumnezeu si Diavolul joaca un fel de sah cu mine. Pur si simplu simteam cum odata era mutarea Diavolului , si apoi mutarea lui Dumnezeu. Odata ceva ma lovea , si pe urma ceva ma ajuta. Simteam ca undeva in ceruri se joaca un “joc cu reguli”. Simteam ca-i important pentru Dumnezeu ca eu sa ajung la mare. Dar nu intelegeam de ce.

298

Mai departe am ajuns in Ciucurova, acolo inainte sa ajung in sat a mai oprit o masina . Era primarul din Ciucurova , o comuna foarte mare aproape un oras. Am vorbit eu cu el ce am vorbit , i-am dat niste foi si apoi a plecat in drumul sau. Minune mare este ca acel om , vorba aia primar al unei comune mari , si totusi nu m-a ajutat cu nimic. Nu mi-a dat nici un ban si nici mincare. Adica unu care culege chistoace de tigari de pe jos de sarac ce este a putut sa-mi dea bani si mincare , ciobanu de la tirla iarasi m-a ajutat dovedind omenie , dar diatamai primarul nici macar un gest nu a facut ca sa ma ajute cu ceva. Inca este de mirare ca s-a oprit din drum sa vorbeasca cu mine. La functia lui probabil ca nu vedea in mine decit un potential pericol , un fel de posibil infractor care trece prin comuna lui . Probabil ca s-a oprit sa vorbeasca cu mine doar ca sa vada daca n-ar fi mai indicat sa cheme politia…

Ziua a 18-aUltima suta de km. Dimineata eram la 84 km pina la Constanta , la prinz am ajuns

la 67 km. Mai e putin. Cu cit ma apropii de sfirsitul calatoriei mele cu atit incep sa ma apese iarasi gindurile negre. Voi ajunge la mare ! Si ce daca ? asta nu va schimba nimic. Voi ramine acelasi ciudat la care striga lumea pe strazi : Uai nebunule ! asa cum tocmai a strigat azi un taran la mine.

Ma uit amar de-a lungul soselei. Acum as fi putut sa fiu deja la mare…Dar nam vrut. A oprit o masina si s-a oferit sa ma duca la mare. Era tot masina aia alba care imi daduse suta de mii inainte. Insa eu am refuzat. Mi-e frica sa ajung la mare. Pentru altii litoralul inseamna distractie , pentru mine inseamna suferinta. Unii probabil ma vad mergind pe drum schiopatind de la durerile din talpi si gindesc : Vai ce se chinuie omul asta ! Da intr-adevar este o anumita suferinta fizica. Insa eu cred ca mult mai mare ar fi pentru mine suferinta sa stau la mare intins pe plaja , sa ma uit la oamenii din jurul meu. E greu sa suporti comparatia. Fiecare s-a realizat in viata , are o familie un anturaj , o slujba , are un loc pe lumea asta , face parte din lumea asta. Pe cind pentru mine daca as fi intre oameni m-as simti inca mai singur decit aici , aglomeratia de pe litoral mi-ar accentua singuratatea. Te uiti la tineri indragostiti si te simti singur , stai la o masa si bei bere de unul singur privind in jur cum altii discuta veseli si ciocnesc halbele de bere … Ei , dar ce sa-mi fac eu griji ? Oricum eu n-am bani de stat pe la terase O sa ma uit numai din mers la terasele cu bere si mici. Pai imi pot eu permite sa stau la o masa in vreun restaurant ? Sa maninc si eu o mincare mai serioasa ? Acolo la mare peste tot miroase numai a mici si a fripturi si peste tot vezi numai popcorn si prajituri Aoleu…numai cind imi amitesc de puii aia rumeniti care se rotesc in vitrine si simt ca-mi lasa gura apa…Nu , in nici un caz nu mi-as dori sa fiu acuma la mare. E mai bine aici , o miriste , un ogor negru proaspat arat , un copac , o sosea si … nici un om pe o raza de 1 km in jurul meu. Da, aicea pot sa stau linistit si sa maninc o bucatica de brinza cu piine. La mare as innebuni de la cite ispite sint acolo. Intrebarea e , de ce totusi merg spre mare daca nu-mi doresc sa fiu acolo ?

De 4 ori au oprit azi masini pe drum poftindu-ma sa ma duca pina la mare. De 4 ori am avut sansa de a pune capat acestei agonii turistice. Mai am inca 62 km. Inca 2 zile de mers. As fi putut ajunge intr-o ora fara sa ma coste nimic. E extrem de tentant sa-ti pui fundul pe scaun si sa ajungi intr-o ora la mare. M-am saturat de mers , m-am saturat de durerile din talpi. Dar… Trebuie ! Trebuie sa rezist pina la capat !

Eu cind am plecat de acasa mi-a fost rusine sa-i spun mamei ca plec la mare. I-am zis doar ca plec asa pe dealurile din jurul Iasului. Fiindca ideea de a merge la mare pe jos

299

mi se parea o absurditate , un delir de om nebun. Eu nici macar pina la Vaslui nu credeam ca voi ajunge. Ajunsesem abia la Birnova dupa 2 zile de mers si cotrobaind prin rucsac dadusem peste masca de scafandru si ma uitam la ea zimbind ironic : Adica eu chiar cred ca o sa ajung la mare ? Oare nu aveau dreptate medicii psihiatri sa ma declare nebun ? Auzi ce idee ! Sa te duci la Birnova cu masca de scafandru crezind ca o sa ajungi la mare. E hilar. Oricui as fi spus asta ar fi ris de mine si mi-ar fi spus ca intotdeauna am fost un visator naiv care crede ca totu-i posibil… Dar uite, 500 km au fost si mai sint numa 62 ! Chiar ajung ! Schiopatind de durere , murat de ploaie si muscat de ciini dar uite ca utopia incepe sa devina realitate. Reusesc sa-mi dovedesc mie insumi ca nu eu sint nebun ci ca voi sinteti nebunii cind ziceti “Utopie !” Uite ca daca vrei , se poate !

Ziua a 19-a Nu mai pot merge… nu mai am apa si ma simt terminat , epuizat complet de orice energie psihica. Marea e asa de aproape… Chiar acum de aici de unde stau se vede marea, o dunga de lumina stalucind in orizontul diminetii. Da , vad marea dar se vede printr-un gard de sirma ghimpata. Si probabil ca ala-i lacu Sinoe caci pe borna kilometrica arata ca mai am inca 46 km pina la Constanta. Azi dimineata am mers toata ziua prin cenusa si scrum . Era o miriste arsa complet pina la orizont cit vedeai cu ochii lumea era numai scrum si cenusa de parca eram dupa Armaghedon. Am scurs ultimii stropi de apa care mai ramasesera pe fundul sticlei… Nu mai e apa , iar soarele torid dogorea peste un desert negru de cenusa prin care mi se impleticeau pasii… Decit pe sosea pe linga masini mai bine era pe aici pe miristea arsa caci macar puteai merge linistit. Ajung la urmatoarea borna kilometrica si descifrez printre urmele de vopsea scorojita ca urmatoarea localitate va fi la 34 km. Ovidiu… Adica eu n-o sa mai gasesc apa decit peste 34 km ? Mincasem brinza sarata , iar apa va fi abia peste 34 km… Dar sint obosit si nu mai pot merge. Ar trebui sa merg fara oprire ca sa ajung la apa. Da-i prea mult. E aproape amiaza . Inca 34 km nu pot face azi . Abia miine la prinz ajung la 34 km de aici. Adica pina miine la prinz nu mai beau apa ? Nu se poate , nu mai pot.

Ar fi destul numai sa fac un semn cu mina la un maxi-taxi si toata agonia asta s-ar sfirsi. M-as putea aseza linistit pe plaja cu o sticla de bere alaturi… Doar un semn cu mina si as scapa de durerea trupului istovit. De ce nu fac semn ? De ce ma incapatinez sa ma chinui aiurea ? Am senzatia ca acesti ultimi km sint cei mai grei din toata excursia.

Mergind pe marginea drumului m-am impleticit de-o sticla aruncata. Apa ! Era o sticla de apa minerala de jumate in care mai ramasese oleaca de apa. Dupa aspect nu parea aruncata de multa vreme. Am verificat daca-i buna de baut si parea buna. Era fierbinte de la soare. Pe urma am mai cautat astfel de sticle aruncate. Unele mai aveau oleaca de apa sau suc si scurgeam ultimii stropi de suc din sticle. Asa am capatat curaj sa mai merg inainte gindind ca uite m-a ajutat Dumnezeu. Mi-a dat apa. Caci trupul merge oricit ar fi de obosit daca il poarta vointa . Dar unde nu-i vointa nici trupul nu mai poate merge. Din pacate o gura de apa mi-a mentinut vointa de-a merge doar vreo jumate de ora dupa care iarasi ma demoralizasem gindind ca : ce asa mare ajutor mi-a dat Dumnezeu decit o gura de apa imputita dintr-o sticla aruncata pe marginea santului ?

Abia am reusit sa fac 10 km de azi dimineata. Poposesc din km in km la fiecare borna. Acuma am ajuns si mai rau incit poposesc de la un copac la altu.Pur si simplu nu mai pot merge. M-am impotmolit aici si nu stiu ce sa mai fac. Nu am nimic de mincare decit brinza goala foarte sarata care nu se poate minca. Dumnezeu zice Mergi inainte ca

300

vei gasi mincare si apa. Da , desigur pina la urma tot voi gasi , dupa 34 km o sa gasesc ca doar n-o sa mor pina miine la prinz. Dar … nu mai pot merge.

Tiriindu-ma asa de la un copac la altul si plingindu-ma lui Dumnezeu ca nu mai pot , am gasit o punga cu mincare atirnata in creanga unui copac si un bidon cu apa de 5 litri jos linga trunchiul copacului. In punga erau oua , rosii si piine.

Ma uit eu in jur , nimeni pina la orizont , pe o raza de kilometri nu era nimeni. Probabil ca o fi fost un cioban cu oile , si o fi atirnat punga asta aici ca sa vina sa manince mai tirziu ? Dar totusi unde-i ciobanul ? Ca doar se vede pina departe in jurul meu si nu-i nimeni. Cine si-ar lasa mincarea si sa plece dincolo de orizont ? Oricum ma simteam cam neplacut sa bag mina in traista altuia si sa-i fur mincarea. Am impartit in mod cinstit mincarea in parti egale , jumatate am luat eu si jumatate am lasat ciobanului.

Mergind inainte pe drum imi era rusine ca furasem mincare si ma gindeam ca ar fi fost cinstit sa fi lasat macar o hirtie de 10 mii in locul mincarii ce furasem. Si ma gindeam ca nici n-am impartit mincarea tocmai cinstit. Am lasat o rosie mica si o bucata de piine iar mie mi-am luat rosia mai mare si piinea si oul . La fel ca si politicienii , care impart in mod cinstit banii publici lor facindu-si salarii mari fiindca cine imparte parte-si face. Care tine punga in mina ala face legea. Daca politicientii sint cinstiti , atunci de ce eu as fi acuzat de hotie ?

Atunci nu mi-a trecut prin cap ca acea intimplare ar fi fost un miracol , ci doar ca furasem niste mincare din traista unui cioban , dar acuma povestesc intimplarea asta la toata lumea ca pe un mare miracol extraordinar. Fiindca Dumnezeu mi-a dovedit ca chiar de-as fi in mijlocul cimpului la zeci de kilometri de orice om si de orice asezare omeneasca adica in pustie dar uite ca totusi chiar si acolo nu ai de ce sa te ingrijorezi ce vei minca si ce vei bea, fiindca in mijlocul pustiului sa fii dar daca ai credinta si nu te lasi coplesit de disperare iata ca in mijlocul pustiei te asteapta un bidon cu apa si o traista cu mincare. La fel precum se povesteste despre evreii in pustie iata ca desi mai modest si la o scara mai mica dar totusi traisem si eu aceeasi intimplare. Daca eu as fi cazut prada descurajarii faceam semn la un maxi si abandonam excursia nu mai gaseam aceste lucruri si nici nu mai aveam vreun miracol de povestit. Dar asa fiindca eu m-am tiriit inainte cum am putut , uite ca Dumnezeu a aratat si El ca ajuta pe acela care se straduieste.

De asta zic ca eu in sfirsit m-am vindecat de frica zilei de miine. In sfirsit m-am vindecat de spaima vesnica a omului care zice : Ce voi minca ? Si ce voi bea ? Caci acuma stiu ca Dumnezeu are grija de cel care se increde in El.

Dupa vreo citiva kilometri am dat de un fel de popas turistic. Am vrut sa ma duc sa-mi cumpar mincare , dar cind am intrat acolo am vazut ca era doar restaurant si nu era nici un magazin. Multi oameni stateau acolo la masa , mincau pizza , sau fripturi cu cartofi prajiti si cu salata , beau bere… Am iesit repede de acolo, amarit fiind ca eu nu-mi pot permite sa stau si eu la o masa sa manic o mincare. Sa zic mersi de ce gasisem pe drum… Da dar eu siint scriitor , sint inginer , sint geniu , sint om destept. Nu ar fi trebuit sa am si eu un salar , o viata de om ?

Am urcat iarasi un deal infinit si iarasi o vale si iar un deal si in vale am zarit ceva ca un fel de orasel , dar mic avea numai citeva blocuri. Am gindit ca unde-s blocuri trebuie sa fie si un magazin si am mers intr-acolo. Am luat niste bomboane si o bucata de salam si piine. Ei, uite aici am pacatuit si eu fiindca desi n-ar fi trebuit cheltuiam cu nerusinare din banii lui Dumnezeu pe care mi-i dadusera oamenii. Caci asa scriam eu in carte ca cine va lua macar o moneda in numele Domnului va ajunge in iad in acelasi loc

301

precum Iuda. Insa… eu nu primisem bani cerind in numele lui Hristos asa ca preotii. Erau bani dati de oameni fiindca ma vazusera sarac si chinuit si nu imi dadusera fiindca eram om al lui Dumnezeu. Dar oricum n-ar fi trebuit sa maninc din banii aceia.

Cind am iesit din magazin un tinar s-a oprit sa stea de vorba cu mine. Si pe cind vorbeam noi cineva mi-a dat o jumatate de pepene galben. M-am asezat acolo la o masa si in timp ce mincam vorbeam cu tinarul acela. I-am povestit despre mine si despre carte. Iar el mi-a povestit despre dinsul. Vesnic aceeasi poveste , tinarul fara nici un viitor , dar acesta avea un plan maret. Stringea bani cu un scop sublim : voia sa se duca in Franta sa se inroleze in Legiunea Straina… Iar eu i-am zis ca daca tot vrea sa fie un barbat adevarat un tip dur si puternic atuncea mai degraba sa se faca crestin ca mine. Caci excursia asta a mea e mai tare decit orice s-ar face acolo in acea Legiune Straina. In mod sigur un asemnea antrenament fizic asa de crunt ca acesta prin care tocmai trecusem eu , nu se face acolo. Un soldat al lui Dumnezeu e mai puternic ca orice soldat obisnuit. Un fanatic asa cum eram eu am reusit sa-mi inving pur si simplu durerea trupului , talpile imi erau carne vie din care atirnau ramasite de piele si totusi mergeam inainte impotriva durerii. Fanatismul religios e o chestie grozava, e fantastic de bine sa ai o cauza sfinta pentru care sa lupti , cu mult mai presus decit orice alta cauza imaginabila …Este grozav sa ai un ideal, sa ai un sens pe lumea asta, sa stii ca nu traiesti degeaba , sa stii ca Dumnezeu are nevoie personal de tine… Sa stii ca esti o mica parte a unui plan grandios si necunoscut…

Dar… tinarul acela mi-a explicat ca nu faptul de a deveni un barbat puternic il atragea la Legiunea straina ci faptul ca este bine platit acolo cu nu stiu cite mii de euro… La care m-am uitat la dinsul cu un infinit dispret , si rinjind ironic , din politete m-am abtinut sa-i spun ce gindeam despre el…

Spre seara de pe virful unui deal am vazut in sfirsit departe la orizont si orasul Constanta. In sfirsit miine urma sa ajung unde mi-am propus. Cu blocurile acelea inalte stralucind parca in luminile amurgului aveam parca senzatia ca era Orasul de Smarald. Am poposit in seara aceea intr-o padurice de salcimi. Am facut foc si-am fiert fasole. Treceau tot felul de ciini noaptea pe acolo prin jurul meu dar m-au lasat in pace.

A doua zi dimineata era o ceata densa . De parca cineva trasese cortina peste lume incit sa nu se mai vada nimic. Fara indoiala ca atunci cind ceata se va ridica o sa ajung la mare. Era straniu ca nu mai simteam nici o durere de picioare. Mi se vindecasera talpile. Mergeam normal pentru prima data in toata excursia. De parca Dumnezeu mi-ar fi spus : Gata ! Ai reusit ! Nu mai e nevoie de durere…Ziua a 20-a Beat mort pe marginea santului…Ce bine-i…Am ajuns la mare…Stau pe undeva pe la vreo 7 km de Navodari pe o margine de drum cu o sticla de bere in mina si-s beat si fericit. Am ajuns la mare ! Desigur tot o sa ma sinucid dar deocamdata sint fericit. Acusi dupa numai 7 km o sa ma scald in mare… 7 Km ! Ha , ha ! Hi hi ! 500 km au fost ! 500 ! Iar acuma numai 7 . Eu imi inchipuiam ca o sa beau prima bere pe plaja. Dar n-am mai rezistat. Imi luasem mincare din primu magazin si niste bere pentru plaja… Berea era rece , pina la plaja se incalzea asa ca am baut citeva guri. N-a fost asa cum imi imaginam eu , adica o bere pe plaja , ci stateam pe-o margine de ciment intr-o intersectie ordinara prafuita , plina de masini si gunoaie. Dar…ce gust sublim… Dupa 20 zile de mers si dupa 500 Km sa bei prima bere…

Dupa prima gura de bere am decretat stare de vacanta. Gata ! Drumul s-a sfirsit ! Nu ma mai grabesc nicaieri nu mai alerg obsedat de ideea de a ajunge undeva. Ca mai sint inca 7 km pina la Navodari si 17 km pina la Constanta asta deja nu mai conteaza. Am

302

gasit o tufa de catina care face oleaca de umbra in dogoarea amiezii si m-am pus pe baut. As vrea sa dorm … Ma deranjeaza idiotii astia cu masinile. Vrum , vrum , nici o clipa de liniste… Ar trebui sa mai merg… ultimii 7 km…dar nu mai pot am mincat prea mult, am baut prea mult… Pace si tihna…

Dupa ce am pornit iarasi la drum am dat imediat cu ochii de mare. Nu puteam intelege cum de mai am inca 7 km cind marea era chiar aici aproape linga mine.

2 Km ! Doi afurisiti de Km atit ma mai despart de mare. Nu mai pot is transpirat tot si absolut complet epuizat psihic. Vreau sa se sfirseasca odata drumul asta. M-am asezat pe-o margine de ciment si simt cum mi se scurge durerea din picioarele obosite. Mi-am atirnat tricoul ud de transpiratie intr-o creanga de copac. Astept sa-mi revina puterile trupului si sa fac ultimul salt inainte.

Ceea ce-i teribil de chinuitor e faptul ca marea e numai la 100 m de mine dar nu se poate ajunge la ea. Este ceva , un fel de canal cu apa care ma desparte de mare , de-a lungul caruia merg de-o ora si nu se mai termina.

In Navodari m-am aprovizionat cu mincare. Mi-am luat o sticla intreaga de Pepsi. Apoi am cautat sa ajung la plaja. Mergeam pe trotuar si inaintea mea mergea o fata cu o fusta foarte scurta si cu un fund superb. Tot ma straduiam sa ma uit in alta parte sa nu mai vad fundu ala, dar faceam ce faceam si pina la urma tot acolo mi se indreptau privirile oricit de mult m-as fi straduit eu sa fiu Sfint. Pe urma am mai vazut in Navodari si o troita cu niste Sfinti pictati mari in mijlocul unei intersectii si niste fete isi faceau poze cu Sfintii. Dar nu poze cuviincioase ci poze sexy. Nu-i destul ca purtau fuste aproape deloc dar se mai si arcuiau , mai ridicau un picior , de parca Sfintii pictati acolo ar fi fost mari amatori de senzatii tari. Probabil ca voiau sa prinda in aceeasi poza pacatul si sfintenia ori poate ca le enerva teribil faptul ca oamenii aia chiar au fost sfinti adevarati , complet imuni la farmecul lor dracesc. Of ! De ce nu sint si eu sfint ca aceia ? De ce tot ma uit la fundul fetei alea care merge in fata mea ? Precis diavolu a pus-o sa mearga in fata mea ca sa ma innebuneasca pe mine de cap. Ce n-ar putea sa se duca in alta parte ? De ce merge tot timpu in fata mea ? Da eu de ce merg in spatele ei ? Vai si vai de mine ! O sa-mi pierd dreptul la sinucidere si pe urma o sa ard in iad fiindca-i scris : Acela care se uita la o femeie deja a pacatuit in inima lui. Groaznic ! E imposibil crestinismul asta. Cum pot eu sa merg pe strada si sa vad un fund asa de superb si sa ma uit in alta parte ? E imposibil ! Pina la urma furios am inceput sa merg mai repede si am depasit fata respectiva fiindca nu mai suportam s-o vad inaintea mea. De aia-i bine la manastire. Acolo poti sa fii sfint . Dar pe litoral un calugar innebuneste.

Am gasit podul peste canal si am trecut dincolo grabindu-ma sa ajung in sfirsit la mare. Dar tot nu se putea trece. Era un gard de la tabara Navodari si intrarea spre mare era interzisa. Desi marea era la numai citiva metri eu trebuia iarasi sa parcurg iarasi inca cine stie citi km pina sa pot ajunge la mare.Mergeam chinuit rau prin arsita amiezii pina cind ajung la o poarta in gard. Acolo vad ca intrarea pe plaja costa. Ma uit indoielnic si sovaitor la pretul de 10 mii intrarea , si dau sa trec mai departe. Insa zice paznicul : Haide mai intra asa. Intru eu repede si ma grabesc catre mare cuprins de-o bucurie nemaipomenita. Aproape ca alergam. A trebuit sa ma opresc undeva sa ma schimb in slip si dupa aia am intrat pe plaja. Paseam pe nisip adevarat si eram linga mare cu adevarat. Am lepadat jos rucsacul si ma straduiam sa ma dezbrac cit mai repede , dar hainele ude de transpiratie mi se lipisera de trup si ma

303

incurcasem in haine , tremuram de emotie . Niste fete ce erau alaturi de mine vorbeau : Ia uite la asta ! Oare ce-o fi cu el ? Iar alta raspunde : O fi vreun alcoolist…

In sfirsit am aruncat hainele murdare si imputite de pe mine si am alergat in apa. Am mers o vreme prin apa mica nervos ca era prea mica apoi am inceput sa alerg pina cind apa a crescut oleaca. Alergind m-am impiedicat si am cazut in apa. Era sarata ! Eram la mare. Nu-mi venea sa cred ! Ma uitam in jur si nu-mi venea sa cred ca sint la mare. Tocmai din Iasi din apartamentul ala al meu si pina aici ajunsesem numai cu piciorusul meu , pas cu pas . Mi se parea ceva ireal ! Imposibilul devenise posibil. Rideam de bucurie ca reusisem. Pluteam prin valuri culcat pe spate si am inceput sa cint de bucurie “Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul”

N-am stat prea mult in apa. Eram totusi obosit de pe drum si nu puteam innota mult. M-am intors inapoi la rucsac si mi-am intins patura. Am stat la soare si o vreme m-am simtit fericit. Dar pe urma am inceput sa ma uit in jur si am inceput sa mai simt mai putin fericit. Fete peste tot…teoretic nici n-ar trebui sa ma uit. Dar practic e cam greu sa fii un sfint pe litoral. De aia calugarii se ingroapa intre ziduri de manastiri ori prin pesteri de pustnici fiindca pur si simplu nu se poate sa nu fii om.

Am mai facut o baie. Pe urma am cautat sa stau la umbra unui copac fiindca e amiaza si n-as vrea sa ma arda soarele. Acolo insa m-au invadat niste furnici si nu m-am putut odihni. Am mers oleaca sa caut un loc fara furnici si am hasit o jumatate de harbuz asezata pe o punga de plastic , abandonata asa la umbra unui copac. Erau o multime de furnici adunate pe jumatatea aia de harbuz. Totusi nu parea chiar asa vechi. Ma uit eu in jur sa nu ma vada cineva si incerc cu un deget suprafata harbuzului. Era tarisor…Pacat ca are furnici…Dar cine stie ? Poate ca inauntru n-or fi patruns furnicile. Scot eu cutitul si tai partea cu furnici. Ramine o suprafata curata de harbuz proaspat. Gust eu o bucatica… Era bun ! Ma uit in jur sa nu ma vada nimeni ca imi era rusine sa maninc harbuz gasit pe jos , adica un fel de gunoi. Dar daca era proaspat , curat si bun , atuncea ce are ? Am multumit lui Dumnezeu pentru darul sau si l-am mincat tot. A fost foarte bun fizic vorbind insa sufleteste a avut un gust cam amar. Cu ce tupeu as mai indrazni eu sa vorbesc cu vreo fata cind eu sint un om care a ajuns sa scurga sticlele de suc aruncate de altii pe marginea santului si sa manince gunoaie ? Asa ziceam in cartea mea ca daca as fi Papa m-as duce sa maninc de la gunoi spre a arata lumii realitatea vietii unora dintre noi. Iata ca fara sa vreau s-a implinit ceea ce am scris in carte. Fiindca desi nu-s Papa sint totusi imparat al acestei lumi. Adevarat va spun voua ca aceia care maninca de la gunoi sint imparatii lumii inaintea lui Dumnezeu. Eu nu consider totusi un gunoi harbuzul asta ci un cadou de la Dumnezeu si ceea ce-i daruit de la Dumnezeu nu poate fi un gunoi. Ce daca era acoperit de furnici ? Furnicile sint naturale…

Ca sa stai pe-o plaja plina de femei goale este greu pentru un calugar. Dar macar sint niste femei obisnuite asa ca toate femeile. Dar Diavolul vazind ca totusi rezist ispitelor s-a prefacut intr-o femeie superba , perfecta , si a venit pe plaja de si-a asternut paturica in apropierea mea. Era … vorba ceea “Dracul gol !” Incit nu doar eu ci toti barbatii se uitau la ea, atragea privirile ca un magnet. N-am mai rezistat imi venea sa scot fringhia din rucsac si sa ma duc sa ma spinzur de primul copac. E groaznic sa vezi asa ceva. La orice rezist numai la asta nu.

Ca sa vezi ce rasplata ofera Satana celor ce merg pe calea lui. Un om cu bani poate avea oricind o asemenea femeie , alta in fiecare noapte. Iar rasplata celor ce merg pe calea lui Dumnezeu este sa manince gunoaie de pe jos. Amara e viata oamenilor lui

304

Dumnezeu ! Ma uit dupa superbitatea aia de femeie si cirtesc impotriva lui Dumnezeu zicindu-i : De ce Doamne m-ai facut om ? De ce ma opresti sa parasesc lumea asta ?

Dumnezeu n-a raspuns nimic. Dar superbitatea si-a strins paturica, s-a imbracat si a plecat iar in locul ei au venit niste grasanci urite de peste 100 kile. Dar urite , urite , cu sunci atirnind pe ele in maldare de grasime revarsate in valuri. Ma uitam cu placere la trupurile acelea hidoase fiind tare fericit ca nu-s insurat. La urma urmei orice superbitate din aia perfecta , mai devreme sau mai tirziu tot se ingrasa si se transforma intr-un monstru din ala ingrozitor.

Acuma e seara. Lumea pleaca de la plaja. Eu ramin. Ce rost are sa ma mai ridic de aici ? Sint complet istovit , stors de orice puteri. O sa dorm aici unde ma aflu chiar la citiva metri de valurile marii. In linistea serii , la marginea marii…

Noapte…Stele… a rasrit Luna raspindind o punte de argint stralucitor peste valurile marii. In lumina Lunii se vad uriasi deasupra orizontului o pereche de adidasi flenduri si o sticla goala de bere. Nisipul era asa de moale si confortabil…Asa o pace si-o bucurie aveam in suflet. Ma simteam implinit si linistit. Am adormit fericit …

Deodata simt niste ghionturi si un racnet poruncitor rascoleste noaptea :- Sus ! Haide ! Scoala !N-apuc eu prea bine sa ma dezmeticesc ca ma pomenesc cu lumina puternica a unei lanterne intre ochi.- Ce… Ce se intimpla ? Politia ? Ce vreti de la mine ?- Prezinta actele la control !- Iarasi porcaria asta ? Ce tot aveti cu actele astea ? De la Iasi si pina aici numai cu

prostia asta m-am intilnit. La ce foloseste prezentarea asta de acte ?- Ca sa va putem identifica .- N-am buletinu la mine. Mi-a spus mama sa nu-l iau de acasa ca sa nu-l pierd. Si

oricum mie nu-mi place sa port buletinul asupra mea. Ma deranjeaza. Eu sint un om si nu un numar. Degeaba iti spun un nume si un numar fiindca asta nu inseamna nimic. Cu un nume si-un numar nu stii nimic despre omul respectiv , cine este si ce face aici. Eu sint scriitor si am venit tocmai de la Iasi pina la mare pe jos.

- Numele, va rog !- Oliver .- Oliver si mai cum ?- Stan Oliver . Dar voi nu pricepeti ca nu are nici un rost sa faceti asta ? E total absurd

si inutil !- Numele parintilor ?Vazind ca vorbesc la pereti le-am dat toate datele. Pe cind asteptau sa vina raspunsul prin statie le-am mai zis :- Adica mii de ani a trait lumea fara buletine si fara acte iar acuma v-ati trezit voi

destepti ca nu se mai poate trai fara buletin. Dar cine va da voua dreptul sa-mi puneti mie un numar ? Voi numa atita stiti sa cereti acte si sa dati amenzi. Dar de ajutat nu ajutati pe nimeni cu nimic. Umblati aiurea noaptea pe strazi si deranjati oamenii …

- Ia asculta mai baietele ! Adica tu … ma certi pe mine ? - Sigur ca da ! Te cert !- Da tu n-ai nici un drept sa ma certi .

305

- Ba am. Cum sa n-am ? Tu esti platit ca sa fii de ajutor oamenilor nu sa-i chinui prosteste. Am dreptul sa te cert pentru ca m-ati chinuit si mi-ati distrus viata !

- Cine ? Eu ?- Sistemul pe care il reprezinti. Legile astea neghioabe pe care le aperi. Adica vine omu

la mare si imediat politia il ia la suturi. Da cu ce drept ? Ce am facut ceva de ma luati asa la intrebari ?

- Am impresia ca te simti …asa… deranjat .- E si normal sa ma simt dranjat. Tu cum te-ai simti ca atunci cind dormi sa vina cineva

sa racneasca la tine : Scoala ! Sus ! si sa-ti puna o lanterna intre ochi ? Abia apucasem sa adorm si eu oleaca…

- Da de ce nu esti cazat undeva ? De ce dormi asa pe plaja ? Daca erai cazat la o camera n-aveam nimic cu tine.

- Fiindca n-am bani ! De aia ! Eu de doi ani nu mai am servici.- Apoi daca nu-ti place sa muncesti…- Dar cartea asta pe care am scris-o nu-i oare o munca ?- Nu, asta nu-i munca. Daca nu iese banu atunci nu se numeste munca.- Dar asta-i carte de religie. Eu n-am voie sa scot bani din cartea asta.Incepusem sa tremur . Stateam descult pe nisipu rece iar afara era frig. Le-am zis :- Domnu politist, haideti va rog sa nu mai lungim discutia asta ca nu are nici un rost.

V-am dat datele, m-ati verificat, mergeti in treaba voastra si lasati-ma sa ma odihnesc.- Nu puisor ! Nu asa ! Tu acuma iti stringi frumusel bagajele si pleci de aici.- Unde sa plec ?- Nu stiu ! Nu ma intereseaza ! Tu acuma pleci de aici ! Ai inteles ? Aici e plaja si nu ai

voie sa dormi pe plaja.- Da unde vrei sa ma duc omule ? Ce vrei sa ma duc sa dorm pe strada in oras ?- Da tu nu intelegi ca n-ai voie sa dormi pe plaja ? Du-te de unde ai venit ! Spui ca ai

venit de la Iasi pe jos ? Atunci inseamna ca stii drumul ! Iti stringi bagajele si te duci inapoi la Iasi ! Sens giratoriu ! Stii ce-i aia ? Cum ai venit asa te duci !

M-am uitat si eu naucit la oamenii aceia.Adica ei voiau ca asa pe loc in toiu noptii sa-mi iau bagaju in spinare si sa plec repejor 500 km inapoi spre Iasi. Nu mi se pareau intregi la minte oamenii aia. Nici nu mi se pareau ca glumesc. Erau 4 jandarmi in jurul meu caci se adunasera inca 2 de cind ma tineau acolo drepti tremurind de frig inaintea lor. Mi se uscase gura. Nu stiu de ce dar intotdeauna cind vorbesc cu politia sau cu psihologul mi se usuca gura si nu mai pot vorbi. Am scos sticla de pepsi din rucsac si am baut o gura.- Ia uite la el ! Are Pepsi ! Apoi tu ai bani ma, ce ne minti pe noi ca n-ai ?- Am bani de tren inapoi si de-o mica cheltuiala. Domnu politist , va rog frumos sa ma

intelegeti. E noapte si nu am unde sa ma duc , vin de la un drum lung de 500 km si sint complet epuizat. Lasati-ma sa ramin aici pina miine dimineata . Mai sint citeva ore si acusi rasare soarele ca noaptea e aproape pe sfirsite. Doar citeva ore mai ramin aici , pe urma imi iau bagaju si plec in drumu meu.

- Nu , nu se poate ! Tu pleci acum ! Ai inteles ?- Atuncea daca nu ma lasati sa stau aici ma duc in fata sediului Politiei din Navodari si

imi astern acolo patura pe treptele de la intrare si ma culc acolo.- Cum sa faci asa ceva ? Pai iti impusc o amenda de nu te vezi. Ce , esti oleaca dus ?

306

- Da , sint foarte dus. Am acte de schizofreinic cronic si acut , adica sint nebun oficial daca la asta te referi. Eu si in Iasi am avut probleme cu politia, de 4 ori m-au arestat.

- Pentru ce ?- Fiindca am facut Greva Foamei in fata primariei din Iasi. M-am pus acolo in

genunchi si n-am vrut sa mai plec. M-a luat politia pe sus de 4 ori. Asa ca sint in stare sa fac gesturi din astea. Daca nu ma lasi in pace sa dorm aici ma duc si ma pun in fata sediului Politiei si acolo dorm.

- Da de ce ai facut Greva Foamei ?- Ca sa cer o lege de protectie sociala.- Da cine esti tu ca sa faci legi ?- Sint un scriitor care am scris o carte de la Dumnezeu.- Ce Dumnezeu ma ? Care Dumnezeu ? Ce tot il amesteci pe Dumnezeu in povestea

asta?(Eu n-am redat conversatia completa ci doar fragmente , dar ideea e ca mereu bagam in discutie citate din Evanghelie , ca Iisus a spus aia ori ca a facut ailalta si asta ii irita foarte tare pe domnii politisti. Ii enerva faptul ca exista o autoritate mai mare decit a lor si ca exista niste legi mai mari decit legile lor.)- Cartea mea este de la Dumnezeu prin aceea ca eu aud direct vocea lui Dumnezeu si

am scris in carte ceea ce El mi-a spus sa scriu.- Adica tu auzi asa … o voce pe care n-o mai poate auzi nimeni altcineva ?- Pai de ce crezi ca am acte de nebun ? Asa pe degeaba ? De asta m-au declarat

schizofreinic , pentru ca aud Vocea asta.- Apoi atuncea inseamna ca nu esti scriitor…- Cum sa nu fiu scriitor daca am scris o carte ?- Pai din cite inteleg vocea asta e scriitorul nu tu.- Da , aici aveti dreptate Mi s-ar potrivi mult mai bine denumirea de prooroc decit

aceea de scriitor.- Prooroc ? Si deodata s-a enervat tare si a inceput sa stige cu violenta la mine : Ia hai !

Sterge-o de aici! Haide ! Pune mina si stringe-ti bulendrele de pe jos si rade-o de aici! Uite la el boschetaru , se crede vreun Ilie de acuma… Ma ! Pune mina si stringe-ti lucrurile ! Tu n-auzi ma ? Ori ce astepti sa te pocnesc ?

- Dom politai eu nu plec de aici ! Faci ce vrei da eu nu plec si gata. Eu nu ascult de nici un ordin de-al tau si de-al nici unui alt om. Mie nu-mi comanda nimeni ! Nimeni ! Eu ascult numai de Dumnezeu si de nimeni altcineva ! Eu sint un om liber si voi ramine liber atita timp cit voi trai !

- Dar esti liber ! Cine spune ca nu esti liber ? Esti liber sa pleci imediat de aici.- Da cu ce drept imi interzici tu sa stau pe malu marii ? Ce-i marea ta ? Ai facut tu

marea si pamintul ca sa-mi interzici tu mie sa stau aici ? Eu n-am batut atita drum de la Iasi si pina aicea ca sa-mi zici tu sa plec. Nu ! Nu plec ! N-ai decit sa ma tirii de aicea cum au facut si cei din Iasi , dar eu de bunavoie nu plec !

- Da tu crezi ca eu stau sa te tirii pe tine ? Iti trag vreo 20 bocanci si te las aicea lat.- Trage ! N-ai decit !Vazind el ca nu ma poate intimida cu bataia ci dimpotriva mai mare curaj capat cind ma ameninta cu bataia si vazindu-ma ca tot tin cartea mea in miini ca pe un lucru de mare pret atuncea si-a schimbat tactica zicind :

307

- Auzi ? Da daca-ti iau cartea asta si ti-o fac varza ? Atuncea ce mai zici ?- N-ai decit , mai am acasa inca una. Ba chiar m-as bucura s-o faci varza , ca sa stie

toata lumea ce fel de oameni sinteti. Adica un om scrie o carte , se duce si el la mare , iar acolo vine un politist si-i face cartea varza. Am sa scriu despre voi sa va stie toata tara asta ! Ia spune-mi te rog si mie cum te numesti ? Sa stiu si eu care-i politaiu care vrea sa-mi faca cartea varza ? Ia va rog prezentati-mi si voi un act . O legitimatie , un buletin sa stiu si eu cu cine vorbesc.

- Noi ne-am prezentat la inceputul discutiei.- Daa ? Eu nu-mi amintesc. Eu imi amintesc doar : Hai scoala ! Sus !- Apoi daca esti schizofreinic si nu-ti mai amintesti , ce sintem noi de vina ? Noi ne-am

prezentat ! Nu-i asa baieti ?- Da sigur ca da ! Ne-am prezentat ! raspund ceilalti.- Si ce va e asa greu sa va mai prezentati inca o data ?- Pai n-are nici un rost sa ma prezint din nou fiindca tu daca esti schizofreinic oricum o

sa uiti din nou.- Arata omule o legitimatie , un buletin ceva. Ca doar esti om al legii !- Pai sa vezi ca eu nu port acte la mine ca mi-a zis mama sa las actele acasa ca sa nu le

pierd … (zice el maimutarind vorbele mele )- Auziti mai ? intervine alt politist care fusese mai tacut. Ia haideti sa mergem ca stam

aicea de-o ora. Iara tu … auzi baiatu ? Eu in juma de ora trec inapoi pe aicea. Daca te mai gasesc tot aici sa stii ca a doua oara nu mai stam la discutii cu tine ci o sa luam masuri. Si o sa te tavalim si oleaca prin apa ca sa te racoresti nitel sa te trezesti oleaca la realitate ca tu nu esti constient pe ce lume traiesti. Tu te visezi pe alta planeta. Asa ca ai grija ! In juma de ora sa fii plecat de aici ! Ai inteles ?

Apoi au plecat si am ramas singur. Eram hotarit sa nu plec de acolo. Ma plimbam agitat in jurul paturii asteptind sa vina din nou politistii. Tremuram de nervozitate si stress si ma gindeam : auzi ma , sa vina omu pe jos atita drum si la capatu drumului sa dai de asa niste dobitoci care-mi strica toata bucuria. Visam ca macar dupa atita drum o sa ajung macar sa stau o noapte sa dorm linistit pe plaja linga valurile marii , si uite ca nici macar asta n-am voie. N-au nici un pic de respect pentru un scriitor , tipa la mine si ma injura de parca eu as fi de-o seama cu dinsii. Da ce sint si ei scriitori ca si mine ca sa-si permita sa discute de la egal la egal cu mine ? Da cunosc ei teoria relativitatii ? Da au habar de fizica cuantica ? Da au proiectat ei sisteme cu microprocesor? Au scris ei vreodata vreo poezie? Nu , ei doar atita stiu : Hai sa-ti tragem vreo 20 bocanci sa te lasam lat aici ! Asa respecta societatea valoarea intelectuala ! Daca eram vrun bogatan cu jeepu pe plaja sa vezi cu ce respect mi-ar fi vorbit. Dar asa fiindca eram doar un zdrentaros c-o carte jerpelita la dinsul erau gata imediat sa ma ia la pumni si la suturi pentru simplul motiv ca n-am bani. E culmea ! Nu-mi vine sa cred in ce cacat de lume traiesc ! Si mai spuneti dupa aia ca sinuciderea-i un pacat ? In asa o lume … e pacat sa traiesti ! Inca pot spune ca am noroc ca totusi nu am incasat cei 20 bocanci , rasplata oficiala a omenirii pentru orice geniu sau prooroc. Dar mai e timp. Acusi or sa se intoarca politistii si va trebui sa-i infrunt. Mi-e frica , daca ma duc iarasi la spitalu de nebuni aicea in Constanta nu mai este mama ca sa intervina la doctorita plingind si sa ma scape. Aicea ma omoara doctorii daca pun mina pe mine. Dar o moarte are omu. Nu plec de aici orice-ar fi sa fie !

Mi-am impachetat totul in rucsac si asteptam sa vina politia sa vad ce masuri vor lua impotriva mea. Dupa o vreme mi-am dat seama ca imi clantaneau dintii in gura. Abia

308

atunci am constientizat cit de frig imi era si ca stau descult pe nisipul rece. Pina acuma eu nu simtisem frigul intr-asemenea un hal de surescitare nervoasa ma aflam.

Am asteptat multa vreme in picioare. Pe urma insa fiind obosit si nemaiputind sa stau am zis hai totusi sa stau culcat in sacu de dormit. N-am inchis un ochi in noaptea aia. Tresaream speriat la fiecare zgomot gindind Gata ! Au venit sa ma ia !

Dar pina la urma a rasarit soarele si atuncea m-am mai linistit si eu oleaca. Acuma aveam dreptul sa stau pe plaja. Rasaritul Soarelui stergea tenebrele noptii care trecuse

Ziua a 21-aIn rasaritul soarelui un grup de copii de la tabara alergau pe malu marii. La un

moment dat instructoru lor ii opreste si-i intreaba :- Pe care din voi il cheama Marin sau Marian ?- Pe mine , zice unu din copii.- Ia vino incoa la mine , zice instructoru si-l trage de urechi. Sa cresti mare ba , ca azi e

ziua ta , e Sfinta Maria.Asadar prima mea zi la mare e de Sfinta Maria. Se zice ca-i ocrotitoarea marinarilor . Oare o fi si a calatorilor ? Nu stiu , n-am vorbit niciodata cu Maica Domnului. N-am vorbit cu nimeni altcineva decit cu Dumnezeu. Adica niciodata n-am vorbit cu vreun sfint ori cu vreun inger ori cu vreun arhanghel. Asa mi-a interzis Dumnezeu sa nu vorbesc cu nimeni altcineva decit cu Fiul ca sa nu imi zapacesc mintea. Dar ei , Sfintii , exista si traiesc acolo unde i-am vazut ca sint. Atita doar ca nu mai sint oameni. Noi cintam cintece catre Maica Domnului precum “Imparateasa Mea” , dar asa ceva nu exista. Fiintele de dincolo nu au sex.

M-am dus sa caut niste apa. Gasesc eu un punct sanitar prin tabara si intru sa iau apa. Erau mai multi copii acolo care se spalau. Cind am intrat s-au oprit toti uitindu-se la mine de parca ar fi vazut o fantoma. Pina si cei ce se spalau pe dinti au incremenit cu periutele in gura uitindu-se speriati la mine. Foarte stinjenit m-am dus catre o chiuveta sa iau apa si acolo pentru prima data de cind plecasem de acasa mi-am vazut chipul intr-o oglinda. Aratam ca un fel de monstru . Nici in filme nu vezi asa ceva. Eram ceva asemanator cu Bestia din “Frumoasa si Bestia”. Adica parul era oarecum dat pe spate si alcatuia ceva asa ca o coama de leu , iar mustata crescuse incit aproape ca-mi acoperise gura . Plus cu patura de pe umeri care ma facea sa par mai lat in umeri , plus faptul ca mergeam oarecum aplecat inainte din cauza rucsacului , ce mai aratam exact ca Bestia. Intrebarea e … daca asa aratam…atunci de ce mai striga lumea dupa mine Iisus daca eu nu semanam absolut deloc cu Iisus ? Eu cred ca faptul acesta ca strigau oamenii dupa mine Iisus a fost doar una dintre incercarile Satanei ca sa ma faca sa ma cred cine nu sint. Dar eu stiu foarte clar ca sint Oliver si nu o sa fiu niciodata altceva.

Mi-am gasit un loc bun la umbra si am dormit. M-am relaxat toata ziua. Am facut plaja , am innotat si am scris toata ziua. Mi-am cumparat 10 oua pe care le-am fiert in cazanel ca sa am mincare ieftina. Spre seara mi-am ascuns rucsacul intr-o tufa si am plecat sa ma plimb pe plaja. Era petrecere de Sfinta Maria , am stat la un foc de tabara. Imi amintesc cum cinta cineva o melodie : Asa-mi fu dat sa fiu pe lume , mai dorule mai , ca floarea de maracine…

Am dormit in acea noapte ascuns in niste tufe de frica politistilor.Ziua 23

309

Azi am hotarit sa mai merg. Eram asa de obisnuit cu mersul incit mi se parea nefiresc sa stau pe loc. Am pornit la drum catre Constanta. Mergeam pe plaja descult chiar pe linga valuri , printre oameni. Era lunga plaja aia de la Navodari si pina la Constanta. Ma gindeam ca poate o sa mai vorbesc cu oameni dar Dumnezeu mi-a spus ca n-am nici o treba cu nimeni pe plaja asta , dar mi-a spus ca la capatu plajei va fi ceva. Imi era greu sa merg pe plaja , multe femei , multa lume , dar ma straduiam sa-i ignor. Incercam sa-mi inchipui ca oamenii aceia nici nu exista.

La capatu plajei dau de un om care intra in vorba cu mine. Bucuros ca am cui sa propovaduiesc cartea am vorbit cu el si am mers sa stam jos pe o margine de ciment oleaca mai deoparte de lume. Ii spun eu ca vin de la Iasi pe jos , ca-s scriitor , iara el zice Ce picioare frumoase ai ! Iar eu zic E-he , apoi dupa 500 Km, sport nu gluma, cred si eu ca am picioare frumoase. Dar… individu pusese o mina pe unul din picioarele mele si ma mingiia asa , tandru… Am ramas blocat. Ce-i asta ? - Mai omule , ii zic , tu nu cumva esti homo ? - Da sint , imi raspunde el. - Cum adica ? Chiar esti homosexual ?- Da , chiar sint. Ce zici , o facem ?M-a bufnit risu. Dupa ce m-am oprit din ris i-am zis :- Imi pare rau pentru tine da eu nu-s asa ceva. Dar cum puteti sa fiti asa ?- Uite ca putem.- Ei , asta e , nu conteaza ca esti. Dumnezeu m-a trimis sa vorbesc oricui , chiar si

homosexualilor . Hai sa-ti zic ce-i cu mine. Cu doi ani in urma am auzit o voce care mi-a spus ca este Dumnezeu si m-a pus sa scriu intr-o carte tot ce-mi va spune El. Pe urma m-a trimis sa spun la toti oamenii ce scrie in carte. Uite asta-i cartea…

Omu se holbeaza ingrozit la mine si apoi la ditamai cartea cu cruce pe ea , probabil abia acuma dindu-si seama ca eu is un fel de calugar , si zice :- Eu am ceva treaba tre sa plec. Si se ridica imediat si pleaca- Stai mai omule ! Stai sa-ti mai zic de carte…- Nu , nu stau, ca am treaba…- Vezi sa nu mai pacatuiesti ! … Ca-i rau tare dincolo… ii mai strig eu.Imi venea sa rid de dinsu . Ce s-a speriat ! Numa cit a auzit de Dumnezeu si-a fugit imediat nestiind cum sa se ascunda din fata mea. Uite asa trebuie sa fie omul. Sa-i fie rusine de el insusi si de faptele sale. Curios lucru dar acel homosexual credea in Dumnezeu. M-a crezut imediat cind i-am spus ca vorbesc cu Dumnezeu. Iar eu ma minunez ca atitia preoti ingimfati nu m-au crezut ca sint de la Dumnezeu , atitia credinciosi habotnici nu m-au crezut si iata ca un homosexual a crezut vorbele mele. Este oare mai credincios homosexualu decit preotu ? Pai uite ca omu asta m-a luat in serios in vreme ce toata lumea ma ia in batjocura. Adevarat va spun, mai mare frica de Dumnezeu are homosexualu acesta decit preotu. Un homosexual mai are o sansa de a se mintui dar un preot ingimfat acela n-are nici o sansa. Fiindca acela care se stie vinovat inaintea lui Dumnezeu va pune mina pe aceasta carte si va lupta pentru cele 4 legi si se va mintui , in vreme ce ingimfatul fara de pacate acela se va crede deja mintuit si nu va face nimic .

Noi consideram homosexualitatea ca fiind un mare pacat. Dar v-ati gindit voi ca exista pacate cu mult mai mari decit homosexualitatea pe care noi le consideram virtuti ? Bogatia este un pacat mai mare decit homosexualitatea. Patriotismul este un pacat mai mare decit homosexualitatea. Eroii patriei vor ajunge in iad pe cea lume mai rau inca

310

decit bogatasii. Fiecare va fi judecat dupa faptele sale si dupa consecintele faptelor sale. Homosexualu pacatuieste impotriva lui Dumnezeu aratind imperfectiunea Creatorului. Dar bogatul si patriotul pacatuiesc si mai tare , unul generind saracie si foamete in jurul sau iar altul declansind si purtind razboaie. Bogatul ajunge conducator de tari si este respectat de lume iar patriotu e inca si mai mare este slavit in cintece si este personaj de legende este considerat erou, dar inaintea lui Dumnezeu patriotul este un pacatos.

Mi-am continuat drumul . Nu ma simteam prea confortabil dupa aceasta intilnire. Fiindca ajungi sa te temi sa mai vorbesti cu vreun barbat . E drept ca ma simteam acum un om foarte puternic , nu mai eram acea molusca anemica care plecasem de acasa ci devenisem un om puternic precum Samson si ma simteam in stare sa ma apar de oricine. Dar oricum raminea inconfortabila ideea sa vezi in orice om un posibil homosexual.

De aici plaja se termina. Incepea digul de stabiloponti. M-am grabit catre dig si m-am catarat pe stabiloponti. Pentru mine asta inseamna marea. Stabilopontii. Pentru altii marea inseamna plaje cu nisip , ori baruri si discoteci dar pentru mine cind spun mare asta am in minte acest piesaj de forme tetraedrice scaldat in spuma valurilor. Aici e singurul loc comfortabil pentru mine fiindca iti ofera intimitate. Intre stincile acestea te poti ascunde usor de ochii lumii , si poti fi singur. Nu mai ai in permanenta o gramada de ochi curiosi atintiti in permanenta asupra ta. E un loc ascuns in liniste si pace unde poti evada din tumultul vietii agitate de pe litoral.

M-am asezat aici sa maninc. Brinza cu rosii si cu oua fierte. Ce mult m-a tinut brinza asta , si inca mai am un borcanel plin. Apa era limpede si am fost tentat sa fac o baie. Dar am observat niste mizerii suspecte care pluteau prin apa si n-am mai intrat. Am stat o vreme si m-am odihnit intre stabiloponti dupa care am plecat . Voiam sa merg doar pe marginea marii . In Constanta am trecut prin tot felu de plaje mici si mizerabile , iar intr-un final am ajuns spre seara si la portul de iahturi. Voiam sa mai interesez sa vad cit costa un yaht. Caci ma gindeam ca daca oricum vreau sa-mi vind casa si imi public cartea , mi-ar ramine destui bani sa-mi cumpar si un yaht si sa plec departe in lume. Toata viata am vrut sa am o corabie si sa plec pe mare in cautarea vreunei insule exotice si pustii unde sa-mi construiesc propria mea lume.

Am intrat in vorba cu doi oameni de le bordul unui yaht si i-am intrebat tot felul de lucruri. Despre cit costa un yaht mic. Cel mai mic era de vreo 5000 E si avea cam vreo 6 metri lungime. M-au primit pe yahtul lor si am stat acolo oleaca. Ma uitam curios inauntrul cabinei si mi se parea asa ca un fel de sicriu plutitor. Fiindca asta insemna un yaht pentru mine. O cutie de lemn in care te bagi ca sa mergi pe ultimul drum. Fiindca in cazul in care mi-as vinde casa si imi cumpar yaht atuncea nu mai am la ce sa ma intorc inapoi. As merge inainte pina cind mi s-ar termina banii sau pina cind vreo furtuna imi scufunda barca. Pentru altii yahtingul este doar un sport de vacanta dar pentru mine ar fi ultima calatorie a vietii mele. E drept ca ar putea fi o calatorie foarte lunga…

Dumnezeu mi-a spus ca voi dormi peste noapte pe yaht. Dar din pacate proprietarii erau ocupati si nu aveau timp sa vorbeasca cu mine. Lucrau la pregatirea yahtului , intindeau cablurile de otel care sustineau catargul. I-am ajutat si eu oleaca cind a fost nevoie. Am aflat insa ca pentru a putea merge cu yahtul trebuia sa faci o scoala si sa obtii un brevet un fel de permis de conducere cu mult mai sofisticat decit acela de sofer. Adica era ceva in genul unei scoli de planorism. Iar asta costa foarte mult. Fara acel brevet nu ai voie pe mare. Uite asa mi-au pus capat visului meu de a pleca pe mare. Nu mai sintem pe lumea aia din vechime in care rasturna omu citiva copaci isi facea o

311

pluta si pleca liber pe mare traversind oceanele. Acuma exista un super sofisticat sistem de legi si regulamente care nu-ti mai permite sa faci absolut nimic daca nu faci parte din Sistem. Iar eu fiind un revoltat impotriva Sistemului , un om ilegal si impotrivitor legilor , nu aveam nici o sansa sa pot obtine acel brevet. Yahtingul devenind astfel ceva scirbos si oprimant nicidecum o eliberare din rigorile vietii sociale.

Pe cind stateam acolo pe yahtul acela a mai venit un yaht si a tras la tarm si fiindca eram pe acolo l-am ajutat pe capitanul celuilat yaht sa se lege la chei. Era un tinar cam de-o virsta cu mine. Spre seara am plecat de la yahturi gindind sa-mi caut vreun loc unde sa innoptez (fiindca nu se implinise ce-mi spusese Dumnezeu ca voi dormi pe yaht ) si pe cind ieseam din port m-am intilnit cu tinarul acela si din intimplare am schimbat citeva vorbe. A devenit imediat interesat si curios cind a aflat ca am mers de la Iasi la mare pe jos. I-am povestit eu mai multe , se mai adunasera si niste paznici ce se intimplase sa fie acolo. Dintr-o vorba in alta intimplator ajunge discutia la capitolul femei. Eu le spun ca de 7 ani n-am mai avut o prietena , iar tinarul acela s-a oferit sa-mi plateasca el o prostituata. Am refuzat. Oricit de chinuit as fi de sexualitate nu vreau asa ceva. Am avut citeva astfel de experiente in tinerete si au foast foarte neplacute. Eu nu ma pot simti bine cu o prostituata oricit de bine ar arata. E o relatie puternic dezumanizanta . Ceea ce e oribil la o prostituata sint ochii , au ceva murdar si scirbos incit ti se face scirba de tine insuti. Zimbetul unei prostituate este un fel de rinjet hidos. Pur si simpu mi-e greata sa ma ating de-o asemenea fiinta. Nu fiindca as fi un puritan ci pur si simplu fiindca nu-mi place.

Am fost cindva si eu om, am avut prietena, am avut si aventuri. Acestea mi-au placut si le pastrez in mintea mea asa ca niste poze frumoase intr-o cutie cu amintri vechi. Dar prostituatele se numara printre cele mai urite amintiri din viata mea. Cu toate ca prietena era mai urita decit oricare dintre acele prostituate totusi mi-a placut mai mult . De ce ? Fiindca era fericita impreuna cu mine. E minunat sa stii ca ii place cuiva de tine sa te simti iubit. In ochii ei vezi fericirea si bucuria pe care i-o produce prezenta ta.

In ochii unei prostituate vezi doar scirba si ura pe care i-o produce prezenta ta . O prostituata nu doreste altceva decit sa se termine mai repede timpul acordat , sa-si ia banii si sa plece. O prostituata nu doreste sa fie impreuna cu tine , nu-i place sa faca sex , pentru ea este munca asa ceva nu distractie. Se preface ca-i place fiindca e inclus in pret dar e doar un teatru jalnic in care partenerii se prefac ca s-ar iubi dar in realitate este o relatie a dispretului reciproc . Cel platit este umilit si raspunde prin ura . Da, prostituata iti zimbeste dar ochii ei iti spun : Da, ticalosule mi-ai cumparat trupul si sint obligata sa zimbesc fortat , dar te urasc din tot sufletul meu. La rindul sau barbatul simte aceasta ura si acest dispret din partea femeii si cauta cumva sa se razbune cumva . Uite asa iese o relatie ingrozitor de hidoasa si nefireasca bazata pe dusmanie si dispret reciproc. Prostitutia este o relatie a urii si nicidecum a iubirii . Prostitutia este sexul Diavolului.

Prostitutia este si ramine un mare pacat inaintea lui Dumnezeu. Fiindca femeia aceea care este prostituata ar putea sa iubeasca si sa fie iubita. Ar putea sa fie fericita si sa daruiasca fericire. Da a fost obligata sa urasca si sa fie urita.

Lucrul straniu este ca dupa o vreme oamenii nici macar nu mai sint constienti ca sint anormali. S-au scufundat atit de tare in aceasta anormalitate incit nebunia a devenit norma universal valabila. Intr-o astfel de lume corupta insasi casatoria legala a devenit o forma de prostitutie. Fiindca femeia se marita pentru bani si nu din dragoste. Femeia analizeaza rational viitorul si nu se lasa purtata de sentimente. Iar asta este in mod clar si

312

categoric … prostitutie. Degeaba se marita cu acte legale si oficiale ca tot prostituata ramine in inima sa. Iubirea adevarata … este pe gratis.

Eu am fost un baiat foarte frumusel in tinerete. Dar fiind mai timid si bilbiit n-am avut deloc succes la femei . Succesul meu a venit doar in clipa in care am avut masina. Deci m-a iubit oare vreo fata pe mine ? Sau au iubit … masina mea ?

Intr-o lume in care este promovata ideea muncii platite atunci devine evident ca in asa o societate prostitutia este un lucru de-a dreptul firesc. O lume capitalista este o lume imorala. Iar imoral inseamna nefiresc adica bolnav. Capitalismul este o lume patologica , este un organism bolnav care doare , si toti oamenii sufera. Intr-o lume capitalista nu poate exista iubire. Intr-o lume capitalista prostitutia este ridicata la nivel de standard general al normalitatii. Fiindca orice subaltern se prostitueaza in fata sefului. Supunerea fortata a unui om in fata altui om pe baza unei plati este prostitutie. Eu ma supun lui Dumnezeu nu pentru o rasplata ci din iubire. Eu sint prieten al lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu poate fi prietenul unui om atunci cum poate vreun om sa fie stapinul altui om? Orice sef este Diavol si oricine se supune unui sef acela se supune Diavolului.

Eu sint declarat bolnav psihic fiindca sint un om normal intr-o lume nebuna.Pe cind stateam de vorba cu tinaru capitan de yaht au mai venit si niste paznici de

pe acolo ce s-au bagat in discutie. Unu dintre paznici fusese paracliser la biserica si s-a apucat sa-mi dea si acela invataturi religioase. Zicea ca trebuie sa am carte de rugaciuni din care sa citesc zilnic. Aflind ca n-am unde sa stau mi-au zis ca mai bine ramin aici ca sa nu am probleme cu alti politisti. Fiindca erau paznici la yahturi mi-au aratat un yaht tras pe uscat unde puteam dormi.

Ziua 22-a Inainte sa rasara soarele m-am trezit foarte chinuit. Vazusem o chelnerita aseara intr-un bar si ma chinuise toata noaptea amintirea ei. M-am simtit groaznic sa dorm pe yaht. Asa pe dealuri sau pe miriste ma simt cumva liber de orice comparatie cu oamenii. Dar acolo ghemuit in luxu altuia pe puntea yahtului ala , ma simteam foarte inferior social. Fiindca yahtul ala apartinea vreunui mare stab bogat , in vreme ce eu eram doar un amarit de vagabond furisat clandestin acolo. Curgea apa peste mine de la roua , picura mereu de pe acoperisul cabinei si o vreme am ignorat-o , dar pina la urma m-a udat balta mai rau decit ploaia. Zgribulit si ud am plecat de acolo. Am trecut pe linga statuia lui Eminescu si m-am gindit ca iata un om care si-a cunoscut valoarea inca din timpul vietii. El stia ca nu-i apreciat de societate la adevarata lui valoare. Dar macar el a fost director de biblioteca ori inspector de scoli. Dar eu nu am nici macar atita respect in lumea asta din partea semenilor mei , desi sint mai mare decit Eminescu. Pai un prooroc si un vazator de Dumnezeu este cu mult mai mare decit un simplu poet.

Am fost asa de nefericit si chinuit acolo in yahtul acela gindindu-ma la chelnerita aia frumoasa, incit eram hotarit sa iau azi trenu spre Iasi unde sa merg sa ma spinzur de-o creanga in fata Mitropoliei si a Primariei.

Acuma stau linga statuia lui Eminescu pe-o bancuta , zgribulit de frig si confuz. Ma uit cum rasare soarele . Nu stiu ce sa fac. Sa-mi continui oare excursia ? Ori sa merg la Iasi sa ma sinucid ? Acuma as avea dreptul sa fac asta. Mi-e frig , caietu pe care scriu e ud , patura e uda. M-am saturat pina peste cap de litoral si de excursia asta nenorocita. Drept sa spun cred ca drumul pina la mare a fost cu mult mai frumos decit drumul de-a lungul litoralului. Ma chinuie groaznic sa vad femei frumoase, mai ales ca-n ultima vreme n-am mai pacatuit sexual fiindca ma straduiesc sa ma las de pacatul asta.

313

Mi-as dori sa pot sa dorm undeva linistit fara sa ma mai deranjeze nimeni. De multa vreme nu mai dorm . Trebuie sa ies din orasu asta nenorocit. Orice oras e o adevarata tortura psihica pentru mine. Nu ma simt bine decit atunci cind sint singur si departe de oameni.

Haide Soare odata rasari si incalzeste-ma ca nu mai pot de frig !As vrea sa ma intind oleaca pe banca sa dorm putin ca nu prea am dormit asta-noapte , dar nu se putea fiindca treceau mereu jandarmi pe acolo si stiu ca nu-i voie. Am descoperit insa niste platforme de ciment undeva in jos catre mare , chiar alaturi de statuia lui Eminescu unde nu ma mai puteau vedea jandarmii si m-am intins acolo oleaca. N-am apucat sa atipesc ca a inceput sa dogoreasca Soarele. Iata ca si de aicea sint alungat… Mi-am ridicat trupul chinuit de jos si m-am dus de acolo. Tare amar imi era sufletul… Ce viata jalnica am ajuns sa duc. Eu care ma uit la Eminescu de sus in jos ca la un pitic macar ca statuia lui e mai inalta ca mine , dar iata ca n-am unde-mi pune capul jos sa ma odihnesc in acest oras. …Dar Fiul Omului n-are unde-si odihni capul sau. Atita mingiiere mai am sa stiu ca si Hristos a trait asa .

Da-i tare greu sa fii obosit dupa 48 ore de nesomn si sa n-ai unde sa te asezi sa dormi. Acolo pe yaht n-am putut dormi stateam ghemuit intr-un fel de cutie de plastic in care nu ma puteam intinde si de pe acoperisul cabinei picura incontinuu apa de la roua pina cind mi-a facut patura fleasca si atunci n-am mai rabdat si am plecat de acolo.

Inca eu ar trebui sa fiu fericit ca pentru mine aceste lucruri inseamna doar o aventura fiindca eu am o casa unde ma pot intoarce oricind. Dar ma gindesc ca sint atitia oameni care traiesc in conditiile astea , nu de 20 zile cum traiesc eu ci de 20 ani asa cum a trait omul acela care si-a dat foc in fata primariei. Oare nu este justificat gestul lui ? Eu numa de 20 zile traiesc viata de boschetar si mi se pare o mare fericire a muri. Dar daca as fi trait asa 20 ani ? In tara la noi sint 15 mii de boschetari. Uneori se mai arata pe la televizor oameni care traiesc in canale precum sobolanii , care fac copii si ii cresc acolo in canal. Iar lumea ii socoteste pe ei vinovati. Tot la fel cum si pe mine lumea ma considera tot pe mine vinovat de soarta mea. Caci imi vor zice : tu te chinui fiindca asa vrei tu fiindca esti masochist si iti place sa te chinui. Dar mie nu-mi place deloc aceasta chinuiala prin care trec si urasc din tot sufletul mizeriile prin care trec si nicidecum n-as vrea sa le traiesc. Dar asa mi-a fost mie soarta sa fie , asa a fost hotarit de la Dumnezeu , sa traiesc aceste mizerii si sa le scriu spre a va fi voua rusine de indifernta voastra si de voi insiva , caci datorita lasitatii si indiferentei voastre am trait aceste mizerii. Voi ziceti : Nu putem face nimic sa schimbam lumea. Dar macar ati incercat ? Atit incercat sa schimbati lumea si n-ati reusit ? Macar ati avea o scuza inaintea propriei voastre constiinte , dar asa voi cei care n-aveti curajul sa faceti nimic indrazniti sa ma judecati pe mine ? Eu nu mi-am hotarit singur aceste suferinte prin care trec acum ci eu am vrut numai sa merg la mare sa scap de o criza psihica. Dar n-aveam bani de o excursie. Imi cheltuisem toti banii pe cele 5 carti pe care le-am dat pe gratis la citiva oameni si n-aveam decit hirtia asta de 1 milion. Era imposibil sa merg la mare. Iata ca am reusit sa ajung la mare dar desi sint aici linga valurile marii tot imposibila a ramas excursia mea. Fiindca este imposibil sa ma simt bine aici. Totul in jurul meu ma doare. Ma doare valoarea mea nerecunoscuta de cei din jurul meu. Sint un scriitor sint inginer sint savant sint o minte luminata pe acest pamint. Pentru ce mi-ati harazit suferinta aceasta oameni ? - Prezentati va rog actele la control !

314

Sint culmea jandarmii astia ! Ma asezasem pe o banca si scriam in caiet cind iarasi se iau jandarmii de mine. Nu mai poate sa steie omu pe-o banca ca imediat i se cer actele fiindca are barba si paru lung si dezordonat. E culmea ! E culmea culmilor !- Prezentati-mi si voi o lume in care sa se poata trai normal, si dupa aia am sa va

prezint si eu actele ! le-am raspuns eu.A trebuit sa plec si de acolo. N-am voie sa stau nicaieri. A fost o idee proasta excursia asta. Imi doresc acum moartea inca mai mult decit atunci cind am plecat de acasa. Si daca Dumnezeu imi mai porunceste sa mai traiesc aceasta este numai spre osinda sufletelor voastre. Caci prin orice suferinta de-a mea si de-a celor asemenea mie , voi sinteti osinditi inaintea lui Dumnezeu.

M-am dus catre port si m-am ascuns de lume , intre stabiloponti. Era o apa adinca si albastra inspumata cu alb de la valurile care se spargeau de stinci. M-am dezbracat de toate hainele si m-am aruncat in mare. M-am lasat citeva clipe sa cad in adincuri invaluit de racoarea proaspata a marii apoi am iesit la suprafata. Am inotat putin incoace si incolo scufundindu-ma din cind in cind spre adincuri si plutind in zbor peste covoare de alge. Mai apoi am incercat sa ies din apa. Intotdeauna iesirea din apa este un lucru foarte dificil in astfel de locuri in care valurile se izbesc cu putere de stinci imporscind in aer suvoaie de spuma alba. Daca nu esti atent si te izbeste vreun val cu capul de o stinca, poti muri. Am reusit sa ma agat de stinci iesit pe jumatate din apa . Dar … am mai ramas acolo. Era fantastic de placut. Fiecare val se napustea cu putere printre stinci, plesnindu-ma , ridicindu-ma . Orice val putea sa fie ultimul caci daca reusea sa ma desprinda de stinca m-ar fi luat si m-ar fi zdrobit de celelalte stinci. Stateam acolo luptindu-ma intre viata si moarte, sfidind moartea in fiecare clipa si gasind o placere grozava de a trai in fiecare clipa. Era o framintare a trupului si-a sufletului , era ca o simfonie a naturii traita in toata fiinta mea. Era ca un nou fel de-a vorbi cu Dumnezeu. Caci asa este vorbitul cu Dumnezeu precum aceste valuri care imi famintau tumultos intreaga fiinta. Aveam senzatia ca imi spala din mine toata mizeria vietii mele. Uitasem de oboseala noptii nedormite si chinuite , uitasem de mizeria oamenilor si-a vietii sociale. Acolo eram doar eu, marea si lupta fantastica dintre noi. Miinile inclestate de stinca cu toata puterea si trupul incordindu-se luptindu-se sa reziste viltorii inspumate. Apa aceea era atit de vie , era atita viata in confruntarea aceea dintre mare si stinci… Imi aminteam acolo versurile scrise in cartea mea (pag. 393) :

“As vrea sa fiu precum o picatura de ploaie ce cade in mare. Stropul de ploaie care cade in mare nu se va usca niciodata ci va deveni la fel de nemarginit precum marea .

Departe esti Mare , uscat esti PamintuleSint Lacrima Domnului. Mingii-o vintule !Sa zboare departe prin pustiuri desarteCatre valuri albastre lipsite de moarte

Dupa ce am stat citeva ore acolo ascuns de arsita soarelui subt stabiloponti , pe urma mi-a venit ideea de a merge in oras sa caut o prajitura. Macar ca era scumpa totusi voiam neaparat o prajitura din aia foarte dulce cum stiam eu ca erau cindva. Asadar am pornit din nou la drum cautind o cofetarie. Am cautat in toata Constanta dar n-am gasit nici o cofetarie din aia clasica. Doar niste prostii moderne care n-aveau prajituri clasice . Ce ma enerveaza modernismul asta ! Prajituri din spuma poliuretanica care zice ca-i frisca . Eu

315

voiam prajitura de aia comunista veche cu mult zahar si ciocolata. Am ajuns la gara si acolo negasind altceva mi-am luat o placinta. M-am asezat undeva pe iarba ca sa maninc placinta si sa ma odihnesc. Mai erau acolo oameni , asteptau trenu sau vreun autobuz si deci puteam sa ma intind si eu pe iarba ca nu eram singurul care statea asa. Dar un tinerel idiot cu casti pe urechi s-a apucat sa ma necajeasca si sa strige dupa mine Iisus ! Mai statea oleaca si iar striga : Isus ! L-am ignorat o vreme si m-am intins pe iarba incercind sa ma odihnesc. Era si-un calugar pe acolo si niste maicute care stateau pe iarba. Ma uitam cum venise la ei un tinar si foarte cuviincios vorbea cu ei , in vreme ce la mine se strimba idiotul ala de alaturi de mine. Macar ca aceluias Dumnezeu ii slujim dar iata de cit respect au parte unii si de cita batjocura au parte altii. Caci desi ma striga Iisus asta-i o batjocura . Am plecat si de acolo caci nu-mi tihnea sa stau . Mai strigau oamenii dupa mine si felurite alte lucruri. Multi strigau Ben-Laden ! Altu a zis despre mine : “Parca-i moartea cu coasa !” Iar mai incolo spre iesirea din Constanta a mai zis un tinar dintr-un grup ceva in genu “Salutare prea inalte maestre !” si izbucnind apoi in ris cu totii. In mod firesc orice om care ma vedea se observa pe fata lui o senzatie de stupoare, de soc. Unii reactionau strigind ceva si izbucnind apoi in ris.

Am mai vazut unu la fel de barbos ca mine. Semana foarte bine cu Sfintu Petru ala din filmul lui Zefirelli. Statea jos linga un zid cu o cutie de carton alaturi in care erau citeva monezi si niste covrigi. Tinea o punga la gura din care respira.

Iata sfintii lui Dumnezeu, Sfintu Petru sta la colt de strada inhalind aurolac, arhanghelii umplu spitalele de nebuni si ingerii sparg betoane ca sa scoata fier vechi. Iar proorocii sint blefturiti, injurati si alungati oriunde s-ar duce. Iata lumea in care traim.

Oricit de obosit as fi fost mergeam inainte in disperare sa ies odata din oras, sa ies la libertate, la cimp liber, unde sa pot si eu sa ma odihnesc linistit.

Odata ce-am iesit din oras , mergind eu pe sosea am luat-o pe-un drumeag laturalnic care ducea undeva spre mare. Merg eu pe acolo pe linga un gard de beton si de undeva de sus de pe o platforma un paznic striga la mine :- Ma ! Un te duci ?- Incolo pe drum !- La ciordit floare ? Ori la ce ?- Nu eu sint scriitor. - Pai si un te duci incolo ? Nu-i nimic acolo , e numai cimp !- Incolo e marea. Si mai e si linia ferata…- Da nu-s trenuri de calatori acolo.- Lasa nu-i nimic , stai linistit ca ma descurc.Am mers inainte foarte fericit stiind ca nu-i nimic acolo unde mergeam. Doar cimp liber. Auzi la el ! Nimic ? Dar buruienile astea inseamna nimic? Miristea asta inseamna nimic ? Iata ca pentru mine inseamna un hotel de lux unde pot dormi linistit fara sa mai vie politaii sa-mi puie lanterna in ochi si sa racneasca la mine : Hai ! Scoala ! Sus ! Aici imi pot intinde patura, imi pot pune ciorapii la uscat pe vreo tufa , pot sa maninc linistit , pot sa dorm dimineata pina tirziu oricit vreau fara sa ma deranjeze nimeni. Aici sint liber !

Am dormit in noaptea aceea pe undeva pe linga ecluza peste canal Dunare- Marea Neagra , alaturi de linia de tren.Ziua a 24-a Am trecut canalul peste podul de linie ferata iar dincolo m-am pus la un mic popas la umbra subt o tufa de catina ca sa maninc ceva si sa ma odihnesc putin. Imediat

316

apar niste politisti si iar incepe panarama de care de acuma sint satul pina peste cap. Am inceput aproape sa strig la dinsii de exasperare : - Ce tot aveti cu timpenia asta ? Ce aveti cu mine ? De la Iasi si pina aici numa cu

prostia asta cu prezentarea actelor m-ati chinuit !La care politistu s-a enervat si a inceput sa racneasca si el la mine furios :- Adica cum , noi ce sintem aicea ? Niste timpiti ?Nici acolo nu-i voie sa stau. Pe plaja n-am voie , in oras pe-o banca n-am voie , pe cimp subt o tufa de catina n-am voie. Nicaieri n-am voie sa stau. Aicea era ecluza , obiectiv strategic si zona de frontiera. Nu-i voie !

Chestiunea asta incepe sa ma calce pe nervi. Meditez asupra intrebarii pe care tocmai mi-a pus-o politistul : Esti cetatean romin ? Atunci trebuie sa te supui legilor acestei tari. Ma intreb sint eu oare un cetatean romin ? Printre multele porunci pe care mi le-a dat Dumnezeu si eu nu le-am implinit a fost si aceea de a-mi da foc la buletin, de a-l arde de tot ca semn al lepadarii statutului de cetatean al acestei lumi.

Cred ca ar fi cazu in calitate de vorbitor cu Dumnezeu si imparat al lumii sa fac si o lege a proprietatii ca nu se mai poate trai in halul asta. Unii n-au absolut nici un drept pe aceasta lume. Auzi sa fii imparatu lumii si n-ai voie sa stai oleaca jos pe-un cimp !

Apoi vad ca oriunde m-as duce sint haituit ca un animal. Mai rau decit un ciine am ajuns sa fiu pe aceasta lume. Cum se poate ca pe un maidan oarecare cu iarba sa n-am voie sa stau la umbra unei tufe ? Cum se poate asa ceva ? Dar voiam sa ma odihnesc si eu oleaca ! Si dupa aia zice lumea ca exagerez cind ma compar cu Hristos cind isi ducea crucea ? Pai da nici pe El nu-l lasau sa se odihnesca macar o clipa. Asa si pe mine intr-un fel sau in altul ma alunga oamenii de oriunde mai mult sau mai putin direct. Fie prin batjocuri fie prin fortele de ordine mesaju oamenilor e clar : Pleaca de aici ! Bine , bine , plec dar unde sa plec ? Trebuie sa fug incontinuu oriunde vad cu ochii ca daca ma opresc undeva iese scandal. Numa daca stau ascuns prin balarii unde nu ma vede nimeni doar acolo am si eu parte de tihna. A fi boschetar este un fel de “rastignire sociala” esti chinuit incontinuu pina ce mori. Singura diferenta este doar aceea ca fiind o chinuire mai lunga si aparent mai blinda nu pare la fel de dramatica ca rastignirea pe-o cruce. Dar eu va spun ca e cu mult mai grea de indurat e “rastignirea pasnica” decit aceea violenta.

Merg printr-o statiune. Mi-e foame. Am mincat mult azi dimineata, 2 oua si o cutie de conserve de peste. Dar degeaba ca tot mi-e foame. Peste tot se prajesc fripturi si miroase extraordinar. Mici bere gogosi , prajituri . La tot pasul ti se face pofta de cite ceva. Asta ca sa nu mai amintesc de femei dureros de frumoase. Ma uit in jur la toate lucrurile pe care nu le pot avea si pe care nu le voi avea niciodata. Si ma doare… Ar fi trebuit sa nu ma doara , sa nu-mi pese , sa fiu un ascet perfect complet insensibil la toate ispitele acestei lumi. Dar nu sint asa. Nu sint decit un om flamind care se plimba printr-un paradis al mincarii si al luxului. Faceam in minte diverse calcule cu bani. Sint de 5 zile la mare in care am cheltuit 400 mii. Si asta nu pe restaurante ci luat doar mincare ieftina de la magazine piine , oua si conserve. In 5 zile am luat doar 2 beri. E scumpa berea. Dar cu toata zgircenia mea totusi banii s-au topit asa dintr-o data. Am inceput sa maninc mult. Si mi-e pofta de prea multe lucruri. Nemairezistind ispitelor am decis sa-mi iau o prajitura… Ma apropii eu de-o vitrina cu prajituri, intreb cit costa si-mi raspunde : 30 mii ! Ma dau inapoi. Era de 3 ori mai scumpa decit in Iasi ! Nu-mi pot permite asa o cheltuiala absurda. Pai imi cumpar mai bine o conserva si-o piine. Am plecat fara sa mai cumpar nimic.

317

Merg inainte… Vile de lux , femei , mincare superba , masini , oameni fericiti, veseli… Adevarat va spun ca daca n-as avea cartea mea in spinare as pune mina pe un topor si as sparge totul in jurul meu, as sparge vitrinele cu prajituri , as face zob masinile de lux , si as lovi si in oameni… da in oamenii acestia care rid si se distreaza prin restaurante si care dorm in vilele astea de lux , in vreme ce eu trebuie sa dorm prin boscheti laolalta cu ciinii ! Adevarat va spun ca daca n-as fi intru Hristos v-as omori. Macar citiva dintre bogatanii astia ar plati cu viata lor luxul in care se scalda.

Mi-a placut foarte mult filmul “Rambo” fiindca asta era Rambo, un boschetar care a tot fost alungat de politisti si batjocorit pina cind s-a infuriat si a pornit pur si simplu la razboi impotriva politiei. A devastat un oras intreg si l-a impuscat pe serif in biroul lui. Mi-ar place sa pornesc si eu la un astfel de razboi direct.

Dar sint intru Hristos si nu pot face asta. Sint o minte superioara care inteleg multe , prea multe ca sa pot fi un simplu animal. Da… o minte superioara…si ce frumos miroase a fripturi… Poate ca trebuie sa admit ca uneori sint si un simplu animal.

Nu inteleg de ce mi se termina asa de repede banii si de ce imi este asa de foame. Pe drum spre mare am rezistat 20 zile , iar acuma incep sa ma gindesc ca miine poimine se termina toata aventura. Mai am numa 250 mii. Azi numa intr-o clipa au disparut inca 50 mii, o conserva o piine si niste turta dulce…Pe drum fie imi dadeau oamenii fie gaseam mincare pe cimp . Dar aicea nu mai e nici cimp cu mincare si nici nu-mi mai da nimeni nimic. Si mai am si-o foame de zile mari. Practic acum maninc dublu fata de inainte. O fi poate de la innotul zilnic in apa marii .

Iesisem din Eforie si mergeam pe marginea soselei cin deodata simt niste intepaturi usoare pe o mina. Tineam ambele miini pe chingile rucsacului. Cind intorc privirea spre mina vad doi miriapozi (adica viermi cu multe picioare ) negri cu picioare rosii pe mina mea . Erau unul linga altul si erau foarte mari. Ingrozit am scuturat mina de viermi si cred ca am si tipat. Apoi m-am uitat pe jos sa vad dihaniile alea groaznice pe care le aruncasem de pe mina. Dar nu erau. Nu era nimic pe jos. Ori poate sa ii fi aruncat mai departe ? Si de unde au aparut asa deodata pe mina mea ? Sa fi cazut de prin vreun copac ? Dar cum de-au ajuns amindoi chiar pe mina mea ? Si oricum ce erau ? Nu-mi amintesc sa exista asa o specie de miriapozi in tara la noi. Am cunostiinte foarte bune despre natura , nu exista asa ceva nicaieri in lume. Mi-am dat seama ca nu fusesera reali. Innebunisem ! De data asta innebunisem cu adevarat ! La fel ca aceia care vad paianjeni si urla ingroziti ca sint atacati de paianjeni , asa ajunsesem si eu acuma. Aveau dreptate doctorii . Sint bolnav ! Niciodata nu mi se mai intimplase asa ceva. Da, sint om care pot vedea dincolo dar lucrurile din lumea de dincolo nu arata ca nimic din lumea de aici. Acesta nu era de dincolo fiindca arata ca un miriapod. Si nu avea nici un sens sa vad asa ceva, nu avea nici o logica. A fost doar o halucinatie datorata probabil starii de nervi si de furie prin care trecusem in statiune.

Am mers in continuare pe marginea soselei uitindu-ma din cind in cind speriat la mina sa nu apara din nou miriapozii. Spre asfintit am iesit oleaca spre mare sa vad daca nu pot gasi vreun loc unde sa poposesc peste noapte. Iesisem pe plaja si ma uitam in jur cind deodata de la foarte mare distanta , cam 200 metri un ciine negru incepe sa urle sare in picioare si incepe sa alerge spre mine latrind furios. Dar plaja era plina de oameni. Alerga printre oameni direct spre mine si asta de la o distanta foarte mare. Pina sa-mi dau eu seama ce se intimpla ajunsese la mine si latra furios cu coltii rinjiti gata sa ma atace. M-a apucat si pe mine o furie de nedescris , ma uitam in ochi lui si era o rautate cumplita

318

care mi s-a transmis parca si mie. I-am zis : Nu ! N-ai sa ma mai musti din nou ! Te omor daca te atingi de mine ! Mi-am incordat trupul si m-am pregatit de lupta , voiam sa-l omor pe ciinele ala , voiam sa omor pe Diavol. N-aveam timp sa scot cutitul din rucsac dar asteptam sa se repeada la mine si sa ma muste , voiam sa-l prind cu miinile si sa-l sugrum. Eram grozav de frurios si acuma aveam ocazia sa-mi descarc furia pe cineva , gasisem pe cineva pe care aveam voie sa-l omor. Ciinele latra de parca turbase cu coltii rinjiti . Au mai venit inca doi ciini negri mai mici , dar care nu latrau ci dimpotriva sareau asa cu labele si dadeau cu boturile peste ciinele turbat de parca ar fi incercat sa-l opreasca. Pina la urma a intervenit alt om de pe plaja care a inceput sa arunce cu pietre in ciinele turbat si l-a alungat.

Am ramas apoi nedumerit. Ce-a fost asta ? Ce-a avut ciinele ala cu mine ? De ce a traversat asa printre toti oamenii de pe plaja si s-a oprit tocmai la mine ? De ce ? O vreme am crezut ca din cauza mirosului meu poate au ceva ciinii cu mine. Ca eram imputit de transpiratie. Dar acuma fiind la mare faceam baie in fiecare zi de mai multe ori pe zi. Apoi am gindit teoria ca poate hainele mele sint nespalate de mult si fiind mereu ude de transpiratie probabil ca emana un miros groaznic incit innebunesc ciinii . Dar … vrind sa verific aceasta teorie am luat tricoul si l-am mirosit. Culmea era ca avea un miros placut , parfumat. Mirosea a iarba, a pelin. Desi nu il spalasem de foarte multa vreme.Si inca un lucru straniu era ca nu toti ciinii reactionau asa. Unii turbau dar altii dimpotriva veneau si se gudurau pe linga mine. Spre exemplu ciinele acela ciobanesc de la stina a mers pe urma cu mine multi kilometri pe sosea dupa ce am plecat de acolo.(acuma citind niste evanghelii apocrife citesc cum veneau fiarele salbatice la Iisus si i se inchinau. Iar asta mi-a amintit de o faza cu un ciine petrecuta in Galati in care dupa ce ma muscase un ciine , mergind mai departe prin oras , de dupa o poarta a iesit un alt ciine. Era alb. Si ciinele asta alb a venit pina linga mine. Eu fiind deja muscat de unul imi era frica si am sat linistit si i-am zis rugator : Mai catel te rog, nu ma mai musca si tu ! Iar ciinele acela alb s-a lasat pe labele dinainte cu capul in jos , asa ca si cum s-ar intinde. Atunci nu mi-a trecut prin minte ca asa un gest ar fi ca si cum s-ar inchina , doar citind aceste apocrife ma gindesc la aceasta posibilitate. Eu nu stiu ce sa cred dar in orice caz eu spun realitatea , scriu exact ceea ce-am vazut si ce-am trait , nimic altceva. )Ziua 25-a Am ajuns la Costinesti. Aicea era plin de femei , fete super-frumoase , complet goale fara nici un costum de baie. Am innebunit complet. M-am imbatat si am hotarit sa ma spinzur la noapte de obeliscul ala din Costinesti. Am la mine fringhie. Din pacate cind am ajuns la obelisc am vazut ca nu ma pot urca pe el ca sa agat fringhia , era prea mre. Mai erau copaci prin jur da n-avea nici un rost sa te spinzuri de-un copac. Obeliscul acela era un simbol. Aici a inceput cartea mea aici e prima pagina din cartea mea si mi s-ar fi parut logic sa se sfirseasca tot aici unde a inceput. Un om atirnind intr-un streang e un bun sfirsit pentru o carte in care Dumnezeu a fost invins. Da ! Caci eram complet invins . Simteam ca nu mai pot continua , nu mai pot suporta. Eu nu sint Iisus, eu nu sint calugar , eu sint om si nu pot trai fara o femeie. Mai ales cind te afli pe o plaja plina cu femei goale , superbe ! E innebunitor !

Eu in toata viata mea am avut o singura prietena pe la virsta de 23 ani cu care am fost impreuna doar citeva luni si am avut o relatia normala cu o femeie. Dar inainte de asta n-am avut nici o femeie iar dupa asta iarasi nimic. Adica eu in toata viata mea doar citeva luni am fost si eu impreuna cu o femeie. Nu fiindca n-am cautat ci dimpotriva am

319

cautat ca disperatul. Pur si simplu nu mai suport viata asta ! E groaznic de chinuitor si umilitor sa n-ai o femeie !

Si mai vin si niste natarai care te invata ca masturbarea e un pacat si ca n-ai voie sa faci asa ceva , ca nu stiu care Sfint si-a ars un deget ca sa scape de pacatu asta ! Iata ca eu o sa fiu si mai mare sfint decit acela , eu am sa-mi tai gitul ca sa scap de pacatul asta !

Intr-adevar cred ca se poate scapa de pacatul asta doar in situatia in care nu te uiti deloc la femei si faci si un efort fizic istovitor care sa-ti consume energia. In cazul asta da se poate. Dar in conditiile in care stai si trindavesti si ai mereu numai femei in fata ochilor , e imposibil sa nu pacatuiesti. Eu vreme de-un an nu m-am uitat la nici o femeie decit accidental, iar acuma deodata sa te trezesti pe-o plaja plina cu femei complet goale si foarte frumoase toate , studente din alea tinere , asta era cu mult peste puterile mele de a suporta.

Neavind cum sa ma spinzur de obelisc m-am gindit sa folosesc cutitul , sa-mi fac sepukku. In curind avea sa se intunece si sa plece lumea , o sa-mi scriu asa dupa moda japoneza de facut sepukku , ultimul poem si dupa aia … in rasaritul soarelui… aici unde a inceput cartea mea, si unde Dumnezeu a fost infrint.

Aici este orasul acela despre care ziceam ca a fost sters de pe fata pamintului de ploi. Dar nu-i adevarat. Nu-i nimic adevarat. Nu se cunoaste nimic din dezastrul care a fost. Orasul e intreg si aproape neschimbat. S-au alocat fonduri europene si s-a refacut tot orasul. Obeliscul sfarimat a fost reconstruit inca mai mare decit cel dinainte. Singurul semn al urgiei care a fost aici este doar canalul care leaga lacul de mare. Acest canal nu a fost sapat de oameni ci de suvoiul apelor. Despre Moise se povesteste cum s-a despartit marea in doua. Dar aici iata aici s-a despartit pamintul in doua ca marturie ca e existat totusi ceva adevarat in ceea ce am povestit eu. Dar ceea ce era ingrozitor era ca lumea se plimba cu hidrobicicletele pe canalul acela. Adica acolo au murit oameni , a fost urgie si dezastru si ia uite la dinsii cum se plimba turistii cu barcile pe deasupra cadavrelor omenesti. Categoric Dumnezeu a fost invins. Oricita putere ar avea, n-are ce mai face. Daca oamenii au ajuns sa se plimbe cu hidrobicicleta peste semnele miniei Dumnezeiesti ce mai poti sa mai ceri de la oamenii astia ? Credinta ? Frica de Dumnezeu ? In secolul asta nu mai are putere Dumnezeu. Chiar daca i-ar omori nu-i poate face pe oameni sa se intoarca la El. Toata lumea crede ca dezastrul de aici a avut cauze naturale… eu sint singurul din lumea asta care crede ca e datorat cartii mele. Aici s-au intimplat lucrurile povestite in prima pagina a cartii mele. Aici a inceput cartea mea. De aia a fost urgia !

Evident ca sint nebun, nu ? Daca sint nebun atunci de ce sa nu plec din existenta ? Mi-am facut datoria am ajuns la mare acuma gata am voie sa mor. E dreptul meu! Pe care mi l-am cistigat cu atita suferinta ! Am dreptul sa nu mai sufar ! Pe cind asteptam sa se intunece afara si sa plece lumea , mi-a vorbit iarasi Dumnezeu si mi-a zis ca vrea sa imi termin calatoria si sa ajung pina la Pestera de la Mangalia , altfel n-am voie sa mor. Iar eu i-am raspuns: Esti de-a dreptul patetic Doamne, nu vezi ca s-a sfirsit ? Nu mai pot , gata ! Ori ce crezi ca 10 km cit mai sint pina la Mangalia mi-ar schimba cu ceva hotarirea ? Iar El mi-a zis totusi sa merg pina la capat asa dupa cum ne-a fost intelegerea. Odata ajuns acolo am voie sa-mi iau viata. Atunci eu am zis : Bine ! Ce mi-s 10 kilometri ? Intr-o clipa is acolo. Si m-am pornit indata la drum. De fapt erau 17 km si de-a lungul marii era mai lung drumul. In seara aceea am ajuns la o manastire. Avea ziduri albe compacte in care ferestrele camerelor erau inguste ca niste creneluri de cetate . Ziduri anti-pacat ... Ce straniu sa gasesti manastire pe litoral. Cred ca se cheama “Sfinta Elena de la Mare”

320

Fiindca imi era sete m-am dus sa caut apa. Am gasit o portita intredeschisa si am intrat inauntru. Era intuneric afara. M-am furisat ca un hot pina la o fintina si am luat apa de acolo. Pe urma am mai mers oleaca dincolo de manastire si m-am culcat.

Peste noapte mi-a vorbit Dumnezeu , si mi-a dezvaluit ce aveam sa fac in continuare. Mi-a spus ca acum ii pot cere mamei sa-mi dea voie sa-mi vind casa si cu banii sa-mi public cartea caci acum mama va fi de acord cu asta. Fiindca dovedisem prin aceasta calatorie dusa pina la capat ca sint in stare sa implinesc ceea ce spun ca voi face. Mi-a spus ca acuma ma va crede ca sint in stare sa ma sinucid . Se va teme sa nu fac acest lucru si de asta ma va lasa sa-mi lepad averea.

(cam in aceeasi perioada mama a avut niste vise groaznice , cosmaruri cu mine cum cadeam intr-o prapastie intunecata , si alte vise inspaimintatoare incit s-a speriat crezind ca am murit , chiar a anuntat la Politie si am fost dat in urmarire generala )

M-am trezit a doua zi cu o noua speranta. Daca voi putea sa-mi public cartea atunci poate ca nu-s invins complet. Fiindca eu n-aveam nici o sansa ca sa dau lumii cartea mea. Doar cinci carti scosesem din banii mei si le dadusem pe la Biserici la preoti si calugari dar acestia stiam ca le vor ascunde de oameni. Aveam o carte in spinare si atit. Era complet imposibil sa transmit lumii mesajul meu. Discutasem problema vinzarii casei cu mama iar mama a fost categoric impotriva mi-a spus clar ca daca incerc sa vind ceva ma declara bolnav psihic fara discernamint si nu-mi da voie sa vind nimic.

Ziua 26-a Mangalia…Pace si liniste in sfirsit. Am ajuns la pestera. Inca n-am intrat inauntru sa vad cum e.

A fost groaznic de chinuitor drumul de la Costinesti la Mangalia. Eram obosit . deprimat si abia asteptam sa ajung la gara sa iau primul tren spe casa. Ideea e ca nu mai am bani. In afara de banii de tren pusi deoparte , mai am doar 60 mii. Am cheltuit mult gindind ca oricum cind ajung la Mangalia plec acasa. Dar odata ajuns aici parca nu ma indur sa plec miine. Am batut atita drum ca sa ajung aici… Iar aici e superb… Marea e limpede, vremea e superba , am cazarea asigurata la pestera… si cel mai important lucru stau aici intr-o relativa singuratate fiindca oamenii normali nu pot merge pe stabiloponti. Numai copiii se aventureaza pe aici , unii pscari si cel mai rau indragostitii romantici. Dar aicea la pestera e singuratate. La numai 4 metri de lumea civilizata si aglomerata stabilopontii ridica un zid de netrecut pentru majoritatea oamenilor.

Am intrat in pestera. Era plina de gunoaie care cazusera de pe “horn” sticle sparte, cutii , bidoane … Am gasit barca ! Barca mea de acuma doi ani ! Cu doi ani in urma cind ma dadusera afara din servici ma apucase aceeasi nebuneala a plecatului la mare. Eram distrus psihic de faptul ca de 5 ani nu mai plecasem nicaieri in nici un concediu. Cu ultimul salar m-am dus la mare… Dar inainte de-a pleca la mare mi-am amintit de visul meu de-o viata , visam sa merg pe mare cu ocorabie cu pinze. Acuma ca-mi pierdusem pina si amaritul ala de servici , cum voi mai ajunge eu vreodata sa-mi implinesc visul ? Sa renunt oare la vis ? Nu ! Vreau corabie cu pinze ! Vreau corabie ! Intotdeauna am fost un visator … practic . Am pus mina pe bani si mi-am cumparat un pachet de scinduri si o camera de tractor. Citeva zile am taiat cu fierastraul si am slefuit bucatile unei corabii demontabile. Mi-am construit o ambarcatie stranie un fel de pluta cu catarg chila si visle . Pinza era nelipsita mea patura care-i acuma mantia de Sfintu Oliver. Intentionam sa innalt pinza pe doua vergi ca pe un zmeu si manevrind din sfori pinza-zmeu sa pot naviga pe mare in aproape orice directie. Pe urma am impachetat toata corabia si am infasurat-o cu patura intr-un balot mare si enorm de greu. Am tiriit-o asa pina la tren. Si… da, s-a

321

implinit visul meu am navigat cu corabia mea cu pinze pentru … citeva minute. Am avut parte chiar si de o furtuna si de un naufragiu. Am pierdut corabia din cauza ajutorului prietenilor mei. Daca nu erau ei n-as fi pierdut corabia. M-au chemat sa stau cu ei la gazda si a trebuit sa abandonez corabia am scufundat-o in adincul marii acoperind-o cu bolovani. Dar n-am mai gasit-o a doua zi. Cred ca a luat-o cineva ca se vedea de pe dig subt apa . Am salvat din naufragiu doar cauciucul de tractor . L-am dus in aici pestera. L-am infasurat in folia de plastic si l-am acoperit cu bolovani grei. Iar acum l-am gasit aici exact asa cum il lasasem cu doi ani in urma.

Stau si ma intreb oare la noapte sa dorm in pestera ? E cam oribil aici , inca n-am facut curatenie, e mult gunoi si miroase urit. Oricum am gasit doua bucati de lemn pe care le-am sprijinit pe niste bolovani intruchipind un fel de pat si l-am probat. Mda , se putea sta culcat pe scindurelele alea intr-un echilibru precar dar nu era prea placut.

Am iesit afara . E asa de bine afara ! Stabilopontii sint un lucru foarte confortabil daca te obisnuiesti cu ei. Chiar la intrarea pesterii mele este un sezlong confortabil de piatra , ceva mai incolo este un loc drept pe care se poate sta la plaja.

Deocamdata am sa folosesc pestera drept depozit pentru bagaje si o sa dorm afara. Atunci cu ani in urma am intrat in pestera numai fiindca ploua si aveam neaparat nevoie de un adapost. Daca era vreme buna n-as fi intrat niciodata in vagauna asta. Acuma fiind o vreme atit de frumoasa ce rost ar avea sa stau inauntru ? In pestera imi pot lasa rucsacul fara nici o grija. Fiindca nimeni nu poate descoperi intrarea in pestera mea decit doar daca ma vede intrind sau iesind. Si chiar daca m-ar vedea, tot ramine un loc sinistru in care oricui i-ar fi frica sa intre. E o gaura intunecata si ingusta care intra in adincul pamintului . Nimeni n-are curaj sa intre acolo. Dar odata intrat inauntru parca nu mai e chiar asa de sinistru. Este oleaca de lumina care vine pe un fel de “horn” care duce la suprafata , si mai este si lumina care intra pe gura pesterii. Spatiul este foarte ingust numai atita cit sa se intinda un om pe jos. Mai este si un bolovan intr-o parte care poate fi folosit ca mesuta de scris ori de mincat.

Noaptea m-am dus alaturi la “Casalot” unde erau o fisie mica de nisip . Stateam intins pe nisip si ma uitam la luminile Mangaliei . Ma simteam atit de bine ! Ma simteam atit de … implinit ca om. Ma simteam foarte puternic psihic si chiar fizic , de parca eram asa vreun fel de Rambo sau alt erou din ala care sta linistit noaptea pe malul marii. La orice miscare imi simteam muschii ca niste fiinte vii incolacite pe mine tresarind la fiecare gest al meu. Nu aveam asa ceva inainte. Vreme de-o luna facusem doar efort incontinuu. Iar acuma devenisem foarte puternic fizic. Macar ca trupul acesta e doar un simplu sac cu lut , totusi e o senzatie interesanta si placuta sa fii alcatuit dintr-un lut atit de viu si atit de puternic. Niciodata nu m-am simtit asa plin de sanatate si vitalitate.

Voiam sa dorm acolo , dar au venit niste copii , niste adolescenti din astia neastimparati care se jucau pe acolo. Cu un sparay , dadeau foc cu bricheta si scoteau flacari mari. Pe urma au facut un foc acolo. O vreme i-am ignorat gindindu-ma ca n-am nici o treaba cu ei. Dar pe urma au aruncat sprayu in foc si a explodat sarind ca o racheta prin aer ingrijorator de aproape de mine. In plus a trecut si un scurt ropot de ploaie de citeva secunde . Am hotarit ca-i mai bine sa plec de acolo si sa merg la pestera.

In drum spre pestera incepuse sa fulgere pe tot cerul in toate partile , si spre port si catre statiuni , peste tot erau fulgere semn ca era acolo ploaie torentiala . Numai aici unde eram eu nu ploua. Vazind acele fulgere si tunete in jurul meu fara sa ploaie deasupra mea, ma bucuram ca uite iarasi miracol eram protejat de un fel de clopot protector care ma

322

ferea de ploaie in mijlocul ploii. Mi-am facut culcusul intre doi stabiloponti si ma bucuram ca nu ploua desi fulgera si tuna asa tare. Era firesc sa ma apere Dumnezeu de ploaie , doar citeva zile am si eu de relaxare , hai ca pe drum era logic sa ma chinuie ca sa ma incerce dar dupa atita chinuiala prin cit trecusem era drept sa-mi dea si mie citeva zile linistite sa am si eu parte atita cit mai stau aici. Am incercat sa adorm bucuros fiind ca Dumnezeu are grija de mine…prin miracol . Dar pe urma ratiunea a inceput sa cirteasca zicindu-mi ca n-are sa tina miracolul fiindca vintul bate cu putere si pina la urma are sa vina ploaia si aici. Pe de alta parte credinta se impotrivea zicind ca Nu! Aici nu va ploua ! Doar n-are sa-si strice Dumnezeu miracolul ! N-ar fi drept . Doar 3 zile am si eu de stat aici linistit la mare , macar astea 3 zile vreau sa nu ploaie. Am atipit cu frica ca o sa ploua apoi am simtit o usoara rapaiala de ploaie, m-am trezit si am fugit speriat inauntru, in pestera. Era bezna totala inauntru. Nu intelegeam de ce nu mai erau stelute fosforescente. Cu doi ani in urma mi-a fost o groaza cumplita sa intru noaptea in pestera dar cind am intrat m-am bucurat mult cind am vazut o ghirlanda de stelute luminoase care scaparau si tresaltau subt picioarele mele. Erau un loc in care marea patrundea in pestera si in apa pluteau acele stelute fosforescente care scaparau cind le miscau valurile . Erau asa de frumoase incit alungau tenebrele intunericului din pestera si nu-mi mai era frica. Acuma nu intelegeam de ce disparusera stelutele . Bijbiind prin intuneric m-am asezat pe scindurelele acelea pe care le pregatisem din timpul zilei. Stateam foarte incomod si imi era cald in sacul de dormit , si mirosea oribil. Uneori mai cadea o scindurica de subt mine si ma rasturnam pe-o parte si pe urma imi era groaza sa bag mina sa scot scindurica din gunoi si sa o potrivesc iarasi pe bolovanii pe care era sprijinita. Fiindca cine stie ce dihanii fosgaiau noaptea pe acolo. Cred ca erau multi crabi care se plimbau pa acolo prin bezna aia , dar nu-i puteam vedea. Imi parea foarte rau ca nu facusem curatenie in timpul zilei. Acuma noaptea n-aveam ce face trebuia sa stau asa ca n-aveam incotro. Probabil ca afara ploua zdravan. Ma simteam foarte rau acolo in bezna aceea. Avem senzatia ca sint ingropat intr-un mormint. Si mirosea urit , aveam senzatia ca miroase a cadavru , ceva e mort pe aici ! Apoi am inceput sa am senzatia ca eu sint cadavrul ingropat la 4 metri subt subt pamint si care putrezeste. M-a apucat o groaza … Vreau afara! Vreau sa ies de aici! Vreau aer curat ! Nu-mi pasa ca ploua ! Ploaia e curata! Ma zbateam sa ies de acolo cit mai repede tiriindu-ma pe canalul ingust si abrupt care era iesirea. E foarte greu si complicat de iesit din pestera. Trebuie sa te lasi pe spate si sa te tirii in sus si poti iesi numai daca pui piciorul in anumite crapaturi si sa te agati de anumite colturi de stinca , si dupa ce te zgirii de toti peretii abia daca poti iesi.

Afara am vazut ca nu ploua. Era uscat , nu plouase. Ma speriasem degeaba. M-am pus iarasi intre doi stabiloponti incercind sa dorm. Dar nu se putea dormi fiindca era foarte incomod patul. Dormeam intre doi cilindri de beton in forma de Y si contactul dintre trup si piatra se facea doar in citeva puncte. Dupa ce atipeam incepeau sa ma doara acele puncte si trebuia sa ma trezesc si sa ma misc , sa-mi caut alta pozitie. Apoi iar atipeam si iar durerea ma trezea , si ma tot frasuiam asa toata noaptea pina cind ma durea tot trupul si atunci rasarea soarele. Ma ridicam de acolo mai obosit decit ma culcasem. Nu cred sa fi dormit vreodata pe-un pat mai incomod.Ziua 28-a Teoretic acum ar trebui sa ma simt bine. Sint la mare ! Visul meu de doi ani… Da, dar sint mult prea obosit. Eu de multa vreme cam nu prea mai dorm noptile decit asa iepureste. Nu se poate dormi in orase. E prea multa lume. Fugi de politisti dai de alte minuni . Nicaieri n-ai unde sa pui capu jos sa te odihnesti intr-un oras… Nu-i de mirare

323

ca acu 2 ani m-am bagat in pestera asta. Am s-o botez Pestera Sfintului Oliver , macar ca nu-s sfint. Si apoi de ce sa nu ma autodenumesc Sfint ? Daca Stefan cel Mare ori imparatu Constantin , au fost oameni sfinti atuncea cu cit sint eu mai sfint decit ei ? Pai da ce a stat vreunul dintre ei in vreun loc asa de urit precum Pestera Sfintului Oliver ? Oare nu asa se zice in biserica despre sfinti ? Ca au locuit in crapaturile pamintului , ei cei de care lumea nu era vrednica. Apoi ia sa-l vad eu pe Sfintia sa Mitropolitu macar intrind vreodata in pestera asta sa vada macar unde am trait eu. Dar porcul acela e prea gras sa incapa pe intrarea Pesterii Sfintului Oliver ca-i precum poarta raiului, ingusta. Preotii vorbesc in biserici despre Sfinti cistigind bani in numele Sfintilor dar preotii n-ar fi in stare niciodata macar sa intre citeva clipe sa vada in ce fel de locuri au trait Sfintii. Nici n-ar avea curajul sa intre dar nici n-ar incape. Numai oamenii slabi pot sa intre aici. Acesta-i ultimul loc in care si-ar dori sa fie cineva. Stau si scriu aici in pestera la mesuta de scris si mi-as dori sa ies chiar acum de aici. Numai ca iesirea este un lucru foarte dificil , trebuie sa te ridici in miini , sa te zgirii de pereti , sa te zbati in fel si chip pina cind te vezi iesit din vagauna asta. Iar acolo afara te asteapta … oamenii… Mereu cu ochii pe tine. Aseara m-a luat la rost cineva de la restaurantu de deasupra parindui-se foarte suspect ca stau atit de multa vreme aici. De asta m-am retras in pestera ca sa nu ma mai vada nimeni. Mi-e scirba de pestera asta . Mi-e o scirba infinita sa stau aici. Dar si mai scirba mi-e de oameni. Aici macar ca indur mirosul asta de gunoi putred macar sint complet ferit de privirile oamenilor. Am incercat sa dorm aici macar ziua dar nu pot. Ma uit pe gura pesterii si vad ca-i amiaza. Degeaba am venit la mare daca stau aici in pestera. Ar trebui sa ies afara sa fac plaja sa innot… Dar sint obosit , un fel de oboseala cronica adunata noapte de noapte de cind sint pe drumuri si nu mai dorm. Tot ce mi-as dori acum ar fi un pat si-o camera inchisa unde sa pot dormi. Aseara n-am dormit si nici alaltaseara. Pe stabiloponti nu se poate dormi decit intr-un fel foarte chinuit. Ar trebui sa ies din oras si sa caut un cimp unde sa pot dormi ca aicea nu se poate. Dar de acuma mi-am luat biletul de tren. Poimiine plec. N-are nici un rost sa mai plec nicaieri de aici. Mai rezist azi si miine , iar poimiine sint in tren. Imi pare rau ca n-am luat biletul pentru azi. Ce chestie! Sint la mare si tot ce mi-as dori este sa fiu acasa. Asta nu se cheama vacanta ci chinuiala. Intr-adevar sa mergi la mare doar cu o hirtie de un milion ramine o utopie imposibila. Sint aici dar degeaba sint, ca nu-mi tihneste.

Bere, seara, petunii…Ma gindesc oare ce sanse ar avea sa dorm aici in parc linga stratul de petunii ? Comparativ cu pestera mea imputita aicea ar fi un adevarat paradis , sa dorm pe gazonul verde in mirosul parfumat de petunii…

Nu vreau sa ma mai duc la pestera ! Nu vreau ! Dar aicea oricum nu m-ar lasa politistii sa dorm. Unde am ajunge daca am permite boschetarilor sa doarma asa linga straturile de flori din parcuri ? Nu se poate ! Se strica imaginea publica a orasului…

Mi-as dori sa merg in noaptea asta prin statiuni , asa cum faceam alta data. Mergeam noaptea de la Mangalia pina in Venus si chiar pina la Neptun. Era frumos. Dar acuma sint obosit si banii sint treminati. Am gasit aici un magazin foarte ieftin dar din pacate acuma e prea tirziu . Am luat ultima bere si acuma cu berea alaturi m-am asezat aici in parc sa scriu in caiet.

Am vorbit azi cu o fata. Venise singura la plaja acolo linga dig. Adica unde nu-i nimeni. M-am gindit ca poate o venise si ea singura la mare ca si mine. M-am uitat multa vreme la ea dar de la distanta nu se vedea cum arata. Mi-am facut drum incolo cu scuza ca merg sa fac scufundari in partea cealata a digului. Nu prea am vazut cum arata fiindca

324

de stinjenit ce eram abia daca am aruncat o privire. Dincolo de dig insa am gasit niste peisaje submarine grozave cu pesti mari si frumos colorati , cu stinci si covoare de ierburi submarine , incit pentru o vreme am uitat de fata respectiva. Dar dupa o vreme mi s-a facut frig si am iesit din apa. M-am asezat acolo la uscat pe o piatra fierbinte. Era totul superb in jur dar eu eram foarte necajit. Ma gindeam ca eu nu mai pot vorbi niciodata cu vreo fata… Nici inainte nu puteam intotdeauna am fost un timid , dar acuma in plus mai eram si boschetar fara bani, fara masina, fara casa, fara nimic altceva decit un rucsac cu zdrente murdare si o carte jerpelita. Pe linga asta mai sint si om al lui Dumnezeu si port ditamai crucea la git. Ce sa fac ? Nu se poate sa vorbesc c-o fata ! Atuncea inseamna ca tre sa ma sinucid ca altceva nu-mi mai ramine de facut. Nici calugar nu pot fi, dar nici c-o fata nu pot vorbi. Cum e mai rau !

Am stat acolo multa vreme acolo dincolo de dig straduindu-ma sa-mi fac curaj sa merg sa vorbesc cu ea. Imi fac eu curaj si ma duc spre ea , dar trec pe la distanta. Ma uit la ea. Parca ar fi frumusica… Da , dar oricum nu indraznesc sa-i vorbesc. Ma indrept eu hotarit sa plec de acolo si sa termin odata cu prostia asta , dar dupa citiva pasi ma opresc. Gindesc : Mai da chiar totusi nu sint in stare sa vorbesc cu o fata ? Doar am vorbit cu atita lume de la Iasi si pina la Mangalia. Ce poate sa mi se intimple daca vorbesc cu ea ? Doar spun ca nu mi-e frica nici de moarte , cum sa-mi fie asa de frica sa vorbesc c-o fata? Nu se poate trebuie sa merg sa vorbesc cu ea ! Si m-am dus la ea si am intrebat-o de ce sta asa singura aici ? Desigur m-am bilbiit foarte tare dar totusi am vorbit. Mi-a spus ca este din Mangalia si ca prietenul ei lucreaza si de asta a venit singura la plaja . Eu mi-am cerut scuze ca am deranjat-o , si i-am spus ca am venit de la Iasi pe jos pina aici si i-am mai povestit cite ceva despre mine . Ma bilbiiam asa de tare si imi ceream asa de multe scuze ca vorbesc cu ea , eram atit de jalnic si patetic incit pe cind vorbeam cu ea ma gindeam : “Sarmanul imparat al lumii !” Eu care am ajuns acuma sa ma rastesc autoritar la politisti , sa fiu atit de jalnic in fata unei fete. Oricum m-am bucurat ca a avut politetea rabdarea si bunavointa sa discute cu mine citusi de putin. M-am bucurat ca reusisem sa vorbesc cu ea fiindca aveam senzatia ca imi depasisem o spaima.

Pe cind scriam eu aceste rinduri, acolo, noaptea in parc pe banca subt lumina unui lampadar , au venit doua fete frumusele de s-au asezat pe o banca chiar in fata mea. Si discutau tot felul de lucruri interesante, filosofie , literatura. Zicea una ca viata este determinata de noi insine , ca nu exista soarta si predestinare. Apoi au discutat despre carti care merita sa fie citite si care nu , si despre cum ne influenteaza cartile pe care le citim viata noastra. M-am gindit ca ar fi o idee buna sa intru in vorba cu ele , sa le intreb ce anume face o carte sa fie buna. E drept ca bausem mai mult de jumate din sticla de bere si eram in acea stare euforica in care incepi sa crezi ca tot ce zboara se maninca… Desigur povestea cu scriitoru interesat de cine stie ce discutie filosofica era doar un pretext de a intra in vorba , in realitate erau doua fete foarte frumusele iar eu visam sa-mi gasesc vreo prietena. Dumnezeu a zis mai demult ca ar putea fi asa ceva. Merg eu catre ele si le intreb :- Nu va suparati, imi permiteti sa iau si eu parte la discutie ? Eu sint din Iasi , sint

scriitor si imi place sa stau de vorba cu oamenii.S-au uitat la mine citeva clipe c-o expresie de uluire si groaza si mi-au spus :- Ne pare rau dar…acum sintem ocupate…- Atunci va rog sa ma scuzati ca v-am dranjat…- Nu face nimic…

325

Am plecat de acolo foarte stinjenit trezit brusc la realitate de un dus rece. Cit de mult poate sa te raneasca o singura privire… Oare cum de am putut sa-mi imaginez ca as putea sa stau de vorba cu ele ? Pai…ma gindeam ca as fi scriitor nu ? Am un caiet murdar si mototolit pe care mazgalesc aceste rinduri cu un pix si ma cred “Scriitor” adica o mare personalitate. Cu adidasii flenduri cu haine murdare si rupte, c-o barba lunga si incilcita , cu mustatile care mi-au acoperit gura, cu pletele astea zburlite si incilcite amestecate cu alge si cu nisip, arat ca un monstru marin iesit dintr-o caverna. Am fugit repede sa ma ascund inapoi in bezna pesterii mele, sa nu ma mai raneasca privirile oamenilor.

Numai in basme Frumoasele se indragostesc de Bestii. Dar vedeti voi ca in basme Bestiile sint de fapt niste printi fermecati prefacuti in monstri de catre o vrajitoare rea . Eu chiar m-as fi putut foarte usor transforma din Bestie intr-un Print Charming. Hainele se pot schimba barba se poate rade, sint un barbat frumos , bogat sint , destept sint , am toate atuurile de a fi o alegere perfecta pentru orice femeie. Daca vreo fata frumoasa m-ar iubi m-ar putea transforma. Dar nu se poate sa ma iubeasca pe mine cineva fiindca … aparenta e totul .

Si mai e si soarta care nu este deloc in puterea omului de-a o hotari . Nu-mi pot schimba soarta oricit as incerca. Iar acuma e prea tirziu sa mai incerc. Pur si simplu Dumnezeu m-a vrut pentru El , si n-am nici o alegere.

Ziua 29-a Ultima mea zi la mare ! Ma bucur nespus ca miine plec acasa si ca se termina cosmarul asta de excursie. Nu spun ca ar fi rau la mare e chiar superb , o mare asa de frumoasa , si limpede o vreme minunata. Da dar vreau o camera si-un pat unde sa dorm. Aici noaptea pentru mine e un lucru chinuitor , nu prea pot dormi pe stabiloponti ci toata noaptea ma rasucesc de durere pe pietrele astea incomode. Nici nu doare tare incit sa ma faca sa plec de aici , dar nici nu pot sa dorm linistit. De asta nici ziua nu-mi mai tihneste. Daca as avea un loc unde sa dorm ar fi minunat la mare.

Cind am plecat de acasa vedeam casa ca pe un fel de inchisoare. Acuma o vad ca pe un adapost minunat , abia astept sa ajung acasa , sa incui usa pe dinauntru si sa ma bag in patul meu moale … Oricum nu mai am nici bani asa ca e minunat ca merg acasa.

A venit repede un baiat angajat aicea la bar. I-a dat voie seful sa faca o baie… A sarit in apa de 2 ori si fuga inapoi la munca. Zicea ca inainte era mai bine ca era numai o femeie care ii supraveghea dar acuma a venit sefu si-i tine din scurt. Munceste de dimineata pina seara tirziu inclusiv Duminica pentru 4,5 milioane. Adica munca non-stop si viata deloc. Eu stau aicea si trindavesc pur si simplu. Nu fac nici plaja ca-s acoperit cu patura si nici nu innot ca mi-e lene. Stau uite asa degeaba fara sa ma gindesc la nimic , ma uit in apa marii traind intr-o lene infinita si-o pace eterna. N-as suporta sa mai fiu la comanda vreunui sef. Auzi la el ! Pauza de 2 minute si fuga repejor inapoi la munca !

Din lenea in care zac aici toropit de o caldura placuta ma uit la hotelurile alea de lux de pe plaja si ma gindesc ca acei oameni care stau acolo sint mai desperati decit mine. Isi traiesc si ei in concediu cele citeva saptamini de libertate dupa care se duc inapoi la munca subt papucul sefului.

Imi inchipui ca pentru alti oameni ultima lor zi de concediu e tare nefericita . Eu n-am de unde sa stiu ce-i un aia un concediu fiindca eu n-am avut niciodata concediu. Am muncit si eu 3 ani dar n-am avut concediu ci cind se apropia perioada de concediu ma dadeau afara din servici. Pesemene ca nu le convenea sa-mi dea concediu platit. Asa ca eu in loc de concediu am cunoscut doar disperarea somerului fara nici un ajutor de

326

somaj. Acuma insa nu mai am nici o frica de ziua de miine. O bucata de piine s-o gasi si pentru mine. Iar daca n-oi gasi oi muri si tot nu-i bai.

Acum la sfirsitul excursiei mele mi-a vorbit Dumnezeu si m-a intrebat :- Acuma ce ai hotarit sa faci in continare ? Mai vrei sa te sinucizi ?- Pai… mai intii vreau sa dorm foarte mult. Si sa maninc bine. Pe urma … o sa mai vad

ce voi mai face. Dupa cum va fi sa fie viitorul.- Bine. Acum mergi acasa si odihneste-te . Pregatirea practica s-a terminat deocamdata.

Ai trecut inca o etapa din Scoala lui Dumnezeu . Aceasta calatorie a fost doar primul antrenament pentru a deveni un bun soldat al Meu. Va fi nevoie de mai mult. Dar deocamdata e bine. Te-ai dovedit vrednic pina la urma fiindca cu toate poticnelile tale totusi ai ajuns la capatul calatoriei. Ti-ai cistigat o noua putere , iti cunosti acum alte limite ale propriei tale fiinte. Acum stii pina unde poti suporta durerea foamea si oboseala. Ai vazut ca poti rezista cu mult dincolo de ce credeai ca poti. Acum esti pregatit sa lupti cu adevarat cu lumea si nu numai in joaca. Prin aceasta calatorie ai devenit mai puternic decit inainte. Iarna asta vei sta acasa si vei scrie. Te odihnesti si te pregatesti pentru o noua lupta. La primavara vei lupta din nou. Si aminteste-ti ca numai victoria in aceasta lupta iti va fi rasplatita. Daca nu-mi cistigi pentru Mine aceasta Lege a Existentei in lume atunci degeaba iti va fi totul caci nu te voi rasplati cu nimic , orice efort ai face.

- D-apoi Doamne nu rasplatesti Tu oare pe orice crestin fie el catolic sau ortodox cu viata vesnica, chiar daca n-a facut nimic nimic in viata ?

- Asta spun preotii nu Eu. Dar Eu am zis lumii, si-i scris si in Evanghelie ca Imparatia cerurilor se ia cu navala. Adica prin lupta se cistiga nemurirea si nicidecum altfel. Cine sta si doarme acasa linistit nu va capata niciodata viata vesnica. Eu iti spun ca nu vei avea parte de nici o viata dupa moarte daca dai gres in misiunea pe care ti-am incredintat-o. Vreau aceasta Lege in lume. Doar atunci cind orice om din aceasta lume va primi bani gratuiti dupa cum e scris in Legea Existentei , doar atunci sufletul tau va fi nemuritor. Altfel nu. Alti crestini au si ei rostul lor pe lume , tu ai misiunea ta. Ei vor fi raspaltiti pentru ceea ce au ei de facut. Cei care n-au facut nimic vor primi nimic, iar tu si toti ceilalti care te vor urma pe tine, Cavalerii Adevarului, acestia vor fi rasplatiti dupa implinirea acestei misiuni pe care v-am dat-o in lume. Fiecare om trebuie sa-si implineasca rostul sau.

- Doamne nu stiu cum sa reusesc. Mi-ai dat o misiune imposibila. Nu voi putea niciodata s-o implinesc.

- Nu uita ca esti un soldat al lui Dumnezeu si nu vei putea fi invins atit de usor fiindca Eu sint Acela care lucrez prin tine. Esti Cavaler al Adevarului si asta iti intinde puterea pina dincolo de aceasta lume. Vei lupta si mort fiind caci nu-ti vei gasi linistea nici in mormint pina cind nu se va da in lume Legea Existentei. Ba inca mai tare vei lupta cind vei fi mort si mai puternic vei fi atunci decit acum cind esti viu. Puterea omului sta in credinta sa. Tu nici macar pina la mare n-ai crezut ca poti sa ajungi dar iata ca ai ajuns. Multe lucruri nu le crezi tu , dar sint.

- Pai da daca ma sinucid nu inseamna ca am fost invins ?- Nu , fiindca ramine cartea in urma ta si tot va merge inainte lupta pe care ai inceput-o.

Dar va fi mai greu . Daca te sinucizi iti pierzi trupul si Eu pierd o piesa importanta din aceasta lume fizica . Dincolo am ingeri destui dar aici am nevoie de oameni . Stai aici si lupta mai intii de aici .

327

- E greu Doamne. E foarte greu. - Rabda si lupta. Credeai ca nemurirea se cistiga usor ?- O sa fac tot ce-mi va sta in puteri Doamne. Dar … cit oi putea si eu .- Ti-am dat urmatoarele mutari ale luptei tale. Implineste-le pe acestea si pe urma vei

primi altele. Deocamdata ti-am dat sa te odihnesti si sa scrii. Asta ar trebui sa poti .

Statetam acolo pe malul marii degeaba si priveam in apa. Am inteles ca viata e precum mersul pe bicicleta , ca sa-ti pastrezi echilibrul trebuie sa pedalezi inainte. Daca stai pe loc cazi , numai daca mergi inainte iti poti mentine echilibrul psihic. Am inteles ca omul in viata are neaparat nevoie de o destinatie , de-o lupta , de-o motivatie de-a trai , de ceva care sa-l duca inainte. Altmiteri omul se prabuseste.

Probabil ca Legea asta a Existentei n-o sa schimbe lumea prea mult. Saracia va ramine in lume. Cu Lege cu tot, dar oamenii vor ramine nefericiti. Insa este important ca omenirea sa aiba un ideal , sa aiba oamenii ceva de facut ca sa-si pastreze echilibrul. Macar pentru o vreme oamenii vor avea un ideal pentru care sa se lupte. Dupa ce se vor da aceste legi ale cartii mele vor fi nevoie de alte idealuri care sa duca lumea inainte …

Am dat cartea mea la baiatul de aici de la bar. Mi-a cerut cartea ca sa citeasca cite ceva si daca l-am vazut interesat i-am dat-o lui de tot. Mi-a fost oleaca cam greu sa ma despart de cartea asta fiindca am trecut prin multe impreuna. Dar daca un om e curios sa citeasca cum as putea sa-l refuz ? Lasa ca eu imi fac alta carte. Totusi n-o sa fie la fel de pretioasa ca asta. Eu ma necajeam ca se jerpeleste de la ploi si de la diverse lupte stradale iar Dumnezeu ca sa ma incurajeze mi-a zis ca prin jerpeliturile pe care le capata , cartea mea nu se strica ci dimpotriva creste in valoare. Imi zicea ca va deveni o piesa de muzeu , cartea originala pe care a purtat-o in spinare Sfintul Oliver in primele sale cruciade.

Ei , hai lasa sa nu-mi para rau , era jerpelita de tot. Oricum trebuia sa-mi fac alta. Si apoi oricum doar n-am scris cartea asta pentru mine ci pentru altii.

Ziua 30-a Am plecat azi de la mare. Cind am urcat in tren locul meu era ocupat. Erau doi boschetari care se urcasera in tren si desigur din tot trenul coincidenta facuse sa vina sa se aseze exact pe locul meu ca sa pot eu vorbi cu ei. Unul era un copil de 12 ani si celalalt eraun tinar de 25 ani . Amindoi erau descult si fara nici un bagaj la ei. Copilul nu avea nici macar acte. Am stat de vorba cu ei si le-am spus cite ceva despre mine si despre Legea lui Dumnezeu de a se da gratuit la tot omul un ban si o casa. Le-am spus sa vorbeasca si ei cu altii saraci sa ne adunam si sa facem un grup. Fiindca de unul singur pe mine ma declara imediat nebun , dar daca am fi mai multi atunci poate ca as ajunge sa am si eu un cuvint de spus. Eu oricum sint pregatit sa ma lupt si de unul singur dar mult mai mare putere ar avea lupta mea daca as avea si citiva oameni in jurul meu. Un astfel de grup de boschetari si saraci ar fi ca un fel de armata efemera care ar dispare imediat la cel mai mic semn de pericol si atunci as ramine eu singurul care sa platesc in fata autoritatilor pentru agitatia provocata. Acelasi lucru a facut si Hristos. Intr-o asemenea context as deveni erou si asta ar insemna victorie fiindca abia atunci oamenii m-ar urma.

Oricum cel ma incredibil lucru a fost ca boschetarul a spus despre Legea Existentei : “Eu daca as fi Presedinte n-as da niciodata asa o lege ! Fiindca trebuie sa munceasca oamenii. ” Am ramas socat de vorbele lui. Foarte inteligent boschetarul acela! A priceput imediat ca prin Legea Existentei s-a terminat cu cersetoria iar asta nu-i

328

convine deloc. Fiindca daca omul va plati impozit pentru Legea Existentei atunci nimeni nu va mai da nici o moneda la cersetori. Eu ziceam se se dea de la Stat macar un milion pe luna ca venit social gratuit . Iar boschetarul si-a dat seama imediat : Ce fac eu cu un milion pe luna daca nu-mi mai merge cersetoria ? Fiindca el cistiga mai bine din cersit. Iata o realitate incredibila dar adevarata. Saracii sint primii impotriva Legii Existentei.

Pai ma intreb atunci … De ce sa ma lupt pentru o lege pe care n-o vrea nimeni ? Culmea este ca oamenii care muncesc au fost de acord cu Legea Existentei , in vreme ce toti parazitii sociali de orice fel s-a declarat impotriva. Stranie lume ! Dumnezeu s-o mai inteleaga ca eu nu mai pricep nimic. Daca pina si boschetaru e impotriva acestei legi atunci ce mai pot face eu ? Dar Legea Existentei o vrea Dumnezeu . Nu-mi pasa de ce vor oamenii. Daca Dumnezeu vrea asta atunci eu ma voi lupta pentru ea. Atit cit voi putea.

Spre seara am ajuns in Iasi. Mi se parea un oras strain la fel ca unul din multele orase prin care trecusem. Ma gindeam ca poate nu mai am casa. Poate or fi schimbat parintii butucul de la usa si nu mai am cheie. Ma gindeam ca poate va trebui sa ies din oras sa-mi caut undeva un loc bun de innoptat. Ma obisnuisem atit de mult sa dorm afara incit imi venea parca greu sa cred ca o sa mai dorm intr-o casa.

Dar cheia s-a potrivit si am intrat in casa. Era bezna si nu mergea nici un bec. Erau scoase sigurantele covoarele strinse , parca eram intr-o locuinta fantoma. Nu era nimic de mincare in casa decit un borcan de 1 kg cu miere de albine. Am mincat miere , asa simpla , am mincat deodata mai mult de jumate de kilogram , si nu mi-a fost rau.

Zilele urmatoare am continuat sa maninc mult si sa dorm mult. Abia dupa o saptamina de mincat incontinuu m-am saturat incit mi-a fost rau de la mincare. Deschizind televizorul au venit imediat una dupa alta stirile : Prefectul Iasului a fost arestat pentu coruptie , Directorul Spitalului Psihiatric mort brusc , Mitropolitu descoperit ca fost colaborator al Securitatii si tavalit in noroi pe prima pagina a ziarelor impreuna cu intreaga Biserica. Acestia sint Capii Institutiilor care m-au condamnat pe mine Biserica, Primaria si Spitalul. Unul e in pamint mort si il maninca viermii, altu e dupa gratii in puscarie pentru multi ani iar altu e facut de toata rusinea publica. Aceste sint Faptele concrete care le-am auzit la stiri. Voi credeti ce vreti , da eu cred ca a fost mina lui Dumnezeu aici ca sa nu-si inchipuie Marii Stabi ca Dumnezeu ar fi neputiincos . E drept ca de obicei Dumnezeu nu face astfel de lucruri , dar sa nu creada ca n-ar putea. Oricind Dumnezeu poate ucide, aresta, ori desfiinta , pe absolut orice om oricit de mare ar fi el in functie.

Fiindca imi amintesc pe cind stateam acolo in fata Primariei iesisera citiva oameni pe balcon la o tigara. Eleganti si rafinati la costum si cravata Marii Stabi se uitau la mine de la inaltimea balconului lor oficial. Se uitau la mine care stateam acolo in genunchi in fata lor ca la un gunoi mic si marunt. Ma priveau atit de amuzati si atit de ironic zimbeau si discutau intre ei... Intr-un mod straniu intelegeau ca sint un fel de rival al puterii lor. Eram un om care le contesta puterea lor oficiala prin simpla mea prezenta acolo neautorizata de ei. Dar n-a catadicsit nici un oficial sa vina sa vorbeasca cu mine. Trimisul lui Dumnezeu era ceva prea marunt si neinsemnat pentru ei. Ei uite ca unul dintre acei Inalti Oficiali a fost doborit de la inaltimea puterii sale si azvirlit dupa gratiile inchisorii. Nu-i o idee prea buna sa ignori pe Trimisul al lui Dumnezeu … mai ales cind se pune in genunchi in fata autoritatilor. Caci si Hristos s-a pus in genunchi in fata mea

329

cind m-a rugat sa-l ajut . Iata ca la fel si eu acuma m-am pus in genunchi in fata lor . Dar ei nici nu m-au bagat in seama .

Nu inteleg de ce a fost lovit Prefectul si nu Primarul ca doar Prefectul e mai mic in grad e al doilea dupa Primar. Oare sa nu stie Dumnezeu gradele astea politice si sa nu fi cunoscut care e dintre ei mai mare ? Ori cine stie ce alte motive o fi avut El de l-a lovit pe Prefect si nu pe Primar. Pesemene Prefectu o fi avut mai multe pacate…

Eu spun doar faptele concrete care au fost. Spun ce am auzit la stiri. Fara indoiala ca eu comentez stirile si le interpretez intr-un mod favorabil cauzei mele dar totusi trebuie sa admiteti ca am niste fapte reale si concrete de care ma agat ca sa le interpretez in folosul meu. Iar aceste fapte reale nu puteam sa le fac eu. Nu puteam sa-l omor eu pe Directorul spitalului psihiatric care m-a tinut prizonier. Nu puteam sa-l bag eu pe Prefect dupa gratii . Si nu puteam eu sa-l fac eu de rusinea lumii pe Mitropolit oricit de Porc il fac eu in cartea mea. Ci numai Dumnezeu putea sa faca aceste lucruri.

I-am cerut voie mamei din nou sa-mi vind casa si cu banii sa-mi public cartea . I-am spus mamei cu foarte mare hotarire ca daca nu-mi da voie sa fac acest lucru atunci voi merge si imi voi da foc in fata Mitropoliei si Primariei . De data asta m-a crezut ca sint in stare de asa ceva. Aceasta carte trebuie sa fie publicata. N-a avut incotro decit sa ma lase sa-mi vind casa pentru carte fiindca altfel chiar as fi facut acel gest.

Nu mi-e deloc usor. Mi-e frica si mie sa fac asa ceva ca-s om si eu. Dar trebuie. Vreau sa las o carte lumii , vreau sa ramina in urma mea o carte mai mare decit vreun Eminescu ori decit vreun Sheakespeare. Iar asta costa mai mult decit bani.

Mama a continuat lupta pe cale oficiala pentru reabilitarea mea ca om. Adica a continuat sa mai caute alti medici psihici in speranta ca va gasi pe cineva care sa-mi dea alt verdict . Fiindca mama ma crede bolnav. Atita vreme cit 5 psihiatri m-au declarat schizofreinic n-am absolut nici o sansa sa-mi curat vreodata numele de acest diagnostic.

A avut loc si recursul procesului in justitie unde s-a rejudecat cazul meu in conflict cu Politia. De data asta a fost un proces mai serios , la tribunal , cu 3 Judecatori , cu avocat al Politiei. Cind am fost chemat sa vorbesc , n-am putut vorbi nimic din cauza defectului meu de vorbire. Dar scrisesem pe-o foaie ce aveam de spus . Fiindca nu puteam vorbi am cerut sa mi se permita sa vina mama ca martor sa vorbeasca ea in locul meu. Dar avocatul Politiei , a luat cuvintul si a spus ca in baza atricolului cutare si cutare nu am dreptul sa chem un martor in proces. Adica nici mama n-a putut vorbi. Prin urmare daca un om nu are bani sa plateasca un avocat si daca nici nu poate vorbi din cauza unui defect de vorbire, nici nu se citeste ce este scris , nici martori nu am voie , atunci Legea cum se aplica? Am reusit totusi sa spun in fata tribunalului ca sint Scriitor si nu Cersetor dar mi-au respins recursul. Adica in mod oficial tribunalul m-a declarat Cersetor.

Prin urmare statutul meu social este de Cersetor. Nu doar ca n-a venit nimeni sa-mi ofere vreo slujba sau vreun statut social corespunzator inteligentei mele dar m-au declarat Cersetor Oficial hotarit atit la Judecatorie cit si in Tribunal.

In situatia in care totusi eu nu am luat nici o moneda de la nimeni si in mod clar nu pot fi acuzat de cersetorie si s-a judecat de doua ori cazul meu atit la Judecatorie cit si in Tribunal atunci eu cred ca Legea se anuleaza pe ea insasi. Ma declar asadar deasupra legii fiindca nu exista nici o lege. Prin urmare eu nu mai respect nici una din legile oficiale. Fereasca-va Dumnezeu sa ma urmeze oamenii ca nu se stie ce iese.

Iata rasplata si pretuirea lumii ! Cersetor si Schizofreinic. Ar trebuie sa ma bucur nu ? E culmea crestinismul asta. Tre sa ma bucur ca sint batjocorit in halul asta !

330

Uneori regret ca m-am nascut crestin. Daca eram islamic … ce razboi porneam cu lumea … Incit m-ar fi tinut minte mai ceva ca pe Ben Ladden. La urma urmei modelul actual al eroului american slavit si pretuit de omenire este Rambo. Si conditia fizica pe care o aveam asta vara era mult mai apropiata de Rambo decit de Iisus. Povestea lui Rambo a fost ca s-a certat cu sistemul politienesc si dupa ce conflictul s-a agravat pur si simplu Rambo a renuntat la mentalitatea de civil supus legilor , s-a intors impotriva politistilor care-l haituiau macar ca nu facuse nimic rau si a declarat Razboi! I-a considerat dusmani si a atacat pur si simplu orasul. A omorit un politist , i-a luat arma, s-a suit intr-un camion a spulberat tot ce-i statea in cale incit nu l-a putut opri nimeni sa intre in oras. Cu camionul a darimat citeva pompe dintr-o statie de benzina , a aprins un chibrit si tone de benzina au inceput sa explodeze. Cu arma in mina nu-i statea nimeni in cale asa ca a mai dat foc la vreo citeva magazine cu vopseluri de intreg orasul ardea in flacari. In dezordinea si haosul creat de incendii s-a dus la sefu cel mare al Politiei din acel oras cu care avea el conflict si l-a impuscat. E drept ce-a facut Rambo ? Este corect ? Daca nu sinteti de acord cu o asemnea Justitie Divina atuncea de ce ati facut asa un film superb ? Asta e dreptate dincolo de orice coruptie si birocratie.

Daca asta este modelul eroului actual , de ce nu l-as urma si eu ? Trebuie sa va dati seama ca ce-a facut Rambo poate face absolut orice om. Fiindca muschii nu au folosit la nimic in film decit asa pentru frumusetea eroului. Orice om chiar si un om mic si slabut se poate sui la volanul unui camion si face intocmai acelasi scenariu . Tot ce ai nevoie ca sa faci asa ceva este curajul de-a face asa un gest. Intr-un sistem corupt e singurul fel prin care poti sa-ti faci dreptate. Trebuie sa iau o pusca si sa impusc pe toti psihiatrii care m-au declarat nebun. Asta inseamna sa gindesti liber si deasupra oricaror legi. Fiindca cinstit si corect dupa dreptatea lui Dumnezeu asa trebuie sa fie.

Sincer sa fiu mi s-a cam acrit de tot cu armele spirituale si de superioara mea inteligenta inutila. Degeaba scriu. Fiindca orice as scrie oricum nu citeste nimeni. Sincer sa fiu ma gindesc cu toata seriozitatea la o lupta din aia necrestineasca , violenta brutala. Hristos a dat gres cu lupta lui. N-a reusit sa schimbe lumea. Macar daca tot mor nu s-ar merita oare sa-mi vars si eu rautatea din mine inapoi celora care m-au chinuit ? Mare pacat ca m-am nascut crestin. Daca as crede in Mahomet cum ca devin nemuritor prin violenta atunci chiar as face o lupta din asta terorista. Dar din pacate cred in Hristos si cred ca o sa ajung in iad daca fac asa ceva. Ufff … !

Totusi a ma declara in afara legii inseamna razboi. Desigur razboi din ala crestin inteligent si plictisitor incit nu s-ar uita nimeni la asa un film , dar ramine totusi razboi. Am sa-mi cumpar o sabie din aia japoneza si o pun frumusel la briu si ies cu sabia in strada. Desigur o sa-mi fac si un costum mai special ca sa se potriveasca cu sabia. Adica un om cu sabie trebuie sa arate special ca nu merge sa fii imbracat in blugi si sa porti sabie. Mantie am , ma gindesc sa-mi fac si o haina ceva asemanatoare cu cea de calugar. Si pe urma cu sabie si imbracat asa frumos o sa merg iarasi in centrul orasului. Sa vedem ce vor zice politistii. Un nebun cu o sabie … liber de orice lege… cu mantie colorata… Nu cred ca vor putea sa ma lase sa stau acolo. Dar vom lupta cinstit si drept fara viclesuguri birocratice si va fi care pe care. Pur si simplu care va fi mai iute de mina va cistiga lupta.

Adica in momentul in care o sa vina politistul o sa-mi pun sabia la git si discutam oricit poftesc. Dar in clipa in care politia incearca sa puna mina pe mine atunci am

331

aprobare de la Dumnezeu sa-mi tai gitul. El Insusi mi-a spus asta ca am dreptul sa ma apar in acest fel. Daca politistii m-ar aresta ca sa ma duca intr-o inchisoare obisnuita atunci n-as avea nici un drept sa-mi iau viata fiindca majoritatea Sfintilor au stat in puscarii si e o cinste pentru un crestin sa stea intr-o puscarie din cauza credintei sale. In acest caz m-as lasa arestat si as suporta inchisoarea asa dupa cum si alti Sfinti au suportat. Dar nici un Sfint nu a fost vreodata inchis intr-un spital de nebuni. Cu acest lucru nu sint de acord . Fiindca ma distruge spiritual. Mult mai mare cistig spiritual am daca imi tai gitul decit daca ajung intr-un azil de nebuni. Adica altfel spus impactul cartii mele asupra mintii oamenilor este mai mare in situatia “om liber in legitima aparare” decit in cazul “nebun inconstient internat dupa gratii”.

Scopul meu este sa dau in lume Legea Existentei. Prin orice metoda posibila. Privind lucrurile din contextul in care ma gasesc eu acum, acest gest este cistigul spiritual maxim pe care il pot obtine. Nu-i nicidecum solutia perfecta , asa un gest nu ofera nici o garantie ca va fi data aceasta lege in lume . Dar este maximul a ceea ce pot eu face. Desigur soarta este ceva in continua schimbare . Daca miine contextul s-ar schimba atunci si eu mi-as schimba planurile. Adica daca as avea alta cale mai buna asa alege alta cale. Dar deocamdata nu vad ce as putea face altceva.

Unii mi-au spus ca nu cred ca as fi in stare sa faca un astfel de gest . Pina acum n-am fost in stare sa fac asa un gest desi am avut zeci sau poate sute de tentative de sinucidere. Nici eu n-am de unde sa stiu daca voi fi in stare sau nu. Cind va veni momentul atunci se va vedea daca sint in stare sau nu sa fac asa un gest. Altii mi-au spus ca sint prea destept ca sa fac un asemenea gest . Carora le raspund ca omul oricum moare. Ca este acum sau mai tirziu , intr-un context sau in altul , sfirsitul e acelasi pentru toti , pamintul si viermii. Cu diferenta ca unii tremura toata viata de frica mortii in vreme ce altii asteapta cu bucurie trecerea la Dumnezeu. Pentru un crestin moartea ar trebui sa fie o fericire , o eliberare , o plecare intr-o lume mai buna. Iar eu care am vazut lumea aceea , care am fost acolo si am vazut-o , n-ar trebui sa-mi mai fie frica. Nu ? De ce mi-ar fi frica de moarte daca moartea inseamna sa mergi in rai si sa fie mai bine decit aici ?

Tot omul care traieste fuge de moarte cit poate de mult straduindu-se sa fie cit mai tinar si cit mai sanatos. Numai Sfintii isi doresc sa vina moartea cit mai grabnic ca sa scape odata de aceasta lume si de trupul acesta murdar sa mearga in ceruri in lumea lui Dumnezeu sa primeasca celalalt trup. Iar eu am vazut. Am fost acolo, am vazut lumea aceea , am trait acolo. Si vreau sa ma intorc inapoi acolo. Am senzatia merg acasa. Desigur inainte de eliberare trebuie sa-mi indeplinesc misunea pe pamint altfel nimeni nu pleaca nicaieri. Ca doar nu degeaba mi s-au aratat acele lucruri ci ca sa ma determine sa fac ceea ce Dumnezeu imi spune sa fac.

Victoria ideala intr-o lupta crestina este sa fii omorit pentru ca iti sustii ideile . Dar in secolul nostru nu mai functioneaza asa ceva. Poti sa spui ce vrei ca nu te mai omoara nimeni. Acuma in vremurile noastre, de cind cu libertatea gindirii, nu te mai baga nimeni in seama orice ai spune , cel mult ta inchide intr-un azil ca sa scape de tine.

Poate or fi existind solutii sa fii omorit chiar si in secolul nostru , cu putin noroc daca flutur oleaca sabia prin aer poate ca m-ar impusca politistii si as deveni martir… Dar tot nu merge fiindca in acest caz politistii ar avea scuza ca eram periculos. La vremuri noi trebuiesc gasite solutii noi. Iar in timpurile noastre eu cred ca in orice caz cistigul spiritual e mai mare in cazul sinuciderii decit in cazul tranchilizarii psihiatrice.

332

Deci un schizofreinic liber de orice lege, purtind sabie si costum de Jedi… Inspaimintator nu-i asa ? Si inchipuiti-va ca boala asta s-ar raspindi in lume si o multime de Cavaleri ai Adevarului or sa apara asa din senin iesind in strada cu sabiile la lupta liberi de orice lege fiindca ei sint Legea. Cavalerii Adevarului ar fi o armata de nemuritori care-si cauta moartea spre a trai vesnic. Asta e un fel de terorism crestin in care omul creeaza contexte in care raminind cit mai nevinovat posibil trebuie sa-i faca pe altii sa loveasca in el. Aceasta idee este foarte bine spusa in Evanghelia lui Toma (apocrifa) unde Iisus zice : Ferice de leul care maninca pe om caci leul va deveni om. Dar blestemat fie omul care maninca pe leu caci leul va deveni om. Deci metaforic vorbind daca vrei sa umanizezi o fiara salbatica trebuie s-o determini sa te manince. Numai asa ramii om si ceilalti devin si ei oameni. Adica un luptator crestin trebuie pur si simplu sa atraga tot Raul din lume spre el si sa nu-l mai intoarca inapoi. Sa pastreze nerazbunate rautatile lumii si sa ia cu dinsul tot Raul in mormint. In acest fel lumea s-ar curata de Rau. Desigur ca scenariul acesta de “carte si spada” este complet nebunesc. Dar ce pot face altceva? Sint un scriitor care trebuie sa scrie o carte buna , nu ? Daca nu-i interesanta o carte nu se citeste. Atita vreme cit societatea ma ignora total atunci trebuie neaparat sa fac ceva foarte interesant incit sa nu ma mai poata ignora.

Intotdeauna mi-am dorit sa port o sabie, macar asa de jucarie. Iar acuma ma uit si la tot felul de filme cu Super-Eroi din aia gen Bat-Man , Spider-Man , in care uite asa un omustean se trezeste el deodata Justitiar isi coase un costum de Super-Erou isi face vreo citeva arme speciale si se porneste sa lupte cu infractorii. Iar in cazul de fata infractorii sint politistii , judecatorii si psihiatrii. Au incalcat legile firescului , au incalcat Legile lui Dumnezeu . Asa ceva nu trebuie tolerat . Trebuie luptat impotriva acestor banditi oficiali.

Asa a cucerit Hristos lumea. Cu citeva mii de soldati martiri Iisus a cucerit o lume intreaga si imparatia Lui este vesnica. Ar fi destul sa ma urmeze doar citeva mii de oameni si atunci lumea intreaga se va supune celor patru legi ale cartii mele.

Si in orice caz eu imi doresc moartea in primul rind din cauza neacceptarii mele de catre societate. Daca lumea m-ar accepta atunci as putea trai. As vrea sa fiu recunoscut in aceasta lume ca scriitor, geniu si vorbitor de la Dumnezeu. Dar cum sa acepte lumea pe un om care vorbeste cu Dumnezeu ? Nu se poate asa ceva, ar insemna sa fiu Seful Sefilor Este imposibil sa accepte vreodata lumea pe vreun om viu ca vorbitor de la Dumnezeu . Desigur eu n-as primi nici o functie oficiala fiindca nici un om dela Dumnezeu nu poate detine functie oficiala dar ar trebui sa fiu acceptat ca un fel de sfatuitor al inaltilor oficiali. Adica tot un fel de sef ar trebui sa fiu pina la urma. Dar atita vreme cit lumea nu ma accepta deloc nici macar ca scriitor , atunci eu n-am cum sa traiesc in aceasta lume. Eu nu cred ca este normal ca un scriitor de geniu trebuie sa-si vinda casa pentru a-si publica cartea si sa faca astfel de gesturi disperate ca sa-l bage lumea in seama. Eu cred ca societatea ar trebui sa-si respecte geniile.

Un minunat exemplu de geniu indumnezeit a fost Mahatma Ghandi. Un caz in care o societate a respectat un geniu si avut de cistigat. Ghandi era un simplu om fara nici o functie era un fel de Sfint intelept dar toti politicienii indieni ascultau de el fiindca era extrem de inteligent si oamenii au recunoscut si au apreciat aceasta inteligenta. Adica cind exista o problema in tara conducatorii politici mergeau la Ghandi sa-i ceara sfatul ce sa faca . Problema Indiei in acea perioada era cistigarea independentei. Asta insemna sa porneasca la un razboi cu imperiul Britanic si insemna milioane de morti si oricum ar fi fost invinsi fiindca oricit de mare era India , totusi Imperiul Britanic era cu mult mai mare

333

si mai puternic. Ghandi a purtat un extraordinar razboi al inteligentei , un razboi crestin. . Adica oricit de incredibil ar parea armata britanica si-a luat tancurile si mitralierele si s-a retras din India . Cum ? Prin niste gesturi aparent foarte absurde.

Spre exemplu Ghandi a declarat : Voi merge pe jos o mie de kilometri pina la mare , voi lua o cana de apa din mare o fierb si obtin sare , si pe urma Anglia va fi infrinta si va parasi India. Toti au ramas uluiti neintelegind nimic ! Adica ce legatura este intre mers pe jos o mie de kilometri apoi fiert niste apa sarata si razboiul cu Anglia ? N-a putut nimeni pricepe , fiindca omul era pur si simplu geniu si nu putea fi inteles. Dar intr-adevar a fost asa cum a spus el si de la acel gest stupid Imperiul Britanic a cazut. Dupa acest gest, l-a chemat Regina Angliei pe Ghandi la Londra sa discute conditiile retragerii trupelor britanice si a autoritatii englezesti din India.

Printre alte metode de lupta ale lui Ghandi este si aceea de a declara o sarbatoare generala in care toti indienii s-au oprit din munca. Adica de fapt era o Greva completa a intregii tari dar mascata sub numele de sarbatoare. Intelgeti ? Adica in loc sa iei armele in miini si sa ucizi dusmanii mai bine pornesti o sarbatoare generala in care petreci , chefuiesti si sarbatoresti mai multe zile, intocmai asa cum spuneam eu ca trebuie sa fie cruciadele. Asa ma sfatuia si pe mine Dumnezeu sa cer oamenilor citeva zile fara munca.

Toate ideile lui Ghandi se regasesc in cartea mea spuse de la Dumnezeu. M-a invatat lupta crestina. Cu diferenta ca … Ghandi avea acces la mass-media si era cunoscut in toata tara. Adica daca un politist ii dadea o palma lui Ghandi afla toata planeta. Ghandi era sprijinit de intreg poporul sau. El nu detinea nici o functie oficiala era doar un simplu om intr-o casuta mica dar toti inaltii politicieni ascultau de sfaturile lui. Dar ascultind de un astfel de om uite ca India a reusit sa rezolve pe cale pasnica un lucru care altfel nu s-ar fi putut cistiga decit prin razboi si milioane de morti.

Dar eu nu pot sa fac acelasi lucru. Eu , n-am nici un om alaturi de mine. Pe mine daca ma baga dupa gratii nu stie nimeni in afara de mama .

De asta metodele lui Ghandi nu se potrivesc in cazul meu. Nici metodele lui Iisus nu merg in cazul meu fiindca traim in alte vremuri. Eu acum trebuie sa gasesc solutia de a purta o lupta crestina a unui om singur .

Ei , poate ca totusi n-oi fi asa de singur … caci pina la urma fara oameni tot nimic nu poti face. In cele din urma mama a gasit o doctorita psiholog care a negat ca as avea vreo boala psihica. A spus ca … dupa parerea ei nu este boala ci ea crede ca am intrat in contact cu o entitate dintr-un alt plan al existentei… Adica mai clar spus, m-a crezut ca sint un om de la Dumnezeu. Dar in cazul in care 5 medici psihiatri m-au declarat nebun , atunci inseamna ca si aceasta doctorita psiholog este nebuna ? Cum a putut sa ia atitudine impotriva colegilor ei de breasla ? Chiar am intrebat-o :- Daca 5 medici m-au declarat bolnav , cum se poate ca dumneata sa ai alta parere ?- Fiindca pe linga psihologie eu cunosc o multime de alte domenii , religie , filosofie ,

si asta ma face sa am un punct de vedere mai larg asupra lumii pot sa judec un om dupa mai multe criterii. In lumea actuala se considera ca unii oameni sint mai sensibili la anumite vibratii si pot percepe lucruri pe care altii nu le pot percepe. Pe cind psihiatrul e doar psihiatru si judeca doar dupa criteriile psihiatriei.

Aici se pare ca exista un conflict intre doua ramuri ale medicinii psihice. Psihiatria si Psihologia au puncte de vedere foarte diferite despre nebuni si despre metodele de tratament. Psihologii incearca vindecarea omului prin discutii iar eu n-am nimic impotriva discutiilor. Eu chiar vreau si imi face placere sa discut cu oamenii.

334

Mi-a dat o carte de psihologie in care am citit si eu cite ceva din istoria metodele si conceptiile medicinii psihice. In aceasta carte parintele psihiatriei moderne Emile Kraepelin este descris aproape ca un fel de monstru , iar primele experimente cu electrosocuri aplicate pe creier sint ceva de domeniul filmelor de groaza. Adica au prins politistii pe strada un vagabond si profitind de faptul ca pot dispune de el dupa cum doresc “medicii” l-au bagat la experimente. La inceput nu se stia ce curent trebuie sa se bage in om asa ca au experimentat … sa vada pina la cit rezista omul. Mai intii l-au bagat la 80 volti si vazind ca dupa ce s-a zgiltiit bine a ramas inca constient , pe urma l-au pus la 110 volti. Dupa care … omul n-a mai spus nimic. Inspaimintator este ca psihiatrii isi justificau actiunile cu idei de genul : daca statul tine om in puscarie 20 ani asta costa Statul 100 mii dolari , pe cind tratamentul medical costa numai 6 mii dolari. Deci e mai ieftin sa aplicam electrosocuri si lobotomie decit sa tii un om intr-o puscarie.

Fara indoiala ca desi unele carti critica psihiatria si metodele sale nu exista nimeni cu suficienta autoritate ca sa interzica psihiatria. Psihiatria si Psihologia sint precum sectele crestine Iehovistii si Ortodoxii. Nu se inghit dar sint obligati sa se accepte reciproc. Bine … In calitate de imparat al lumii am sa scriu un edict imperial de interzicere a psihiatriei in intreaga lume.

Medicii mi-au spus ca sint nebun dar eu le-am spus la toti medicii cu care am discutat ca stau singur de doi ani izolat de lume inchis aici in cameruta mea intunecata ca si cum as fi la o puscarie. Cum ai vrea sa fiu normal in asemenea conditii ? Atita vreme cit tu ca medic nu ai facut nimic sa ma scoti din aceasta situatie in primul rind sociala atunci cum poti avea pretentia de la mine sa fiu normal daca situatia in care ma aflu este complet anormala ? Ba inca pe linga complexele si problemele mele mele mai adaugi si stigmatul de schizofreinic ca sa ma adincesti si mai tare in izolarea mea sociala. Pai daca eu ma stiu ca sint schizofreinic , adica chiar ma stiu nebun cu acte in regula , atunci cum vrei sa mai am curajul sa mai ies in lume si sa discut normal cu oamenii ? Prin acest act oficial nu-mi iei oare si ultima sansa sansa de a ma mai putea intoarce inapoi in lume ?

In cazul acestei doctorite psiholog pot spune ca a facut ceva pentru mine. A incercat sa ma aduca inapoi intre oameni. M-a invitat la niste seminarii si acolo am putut sa vorbesc studentilor despre cartea mea devenind un fel de coleg neoficial la seminarii. Si uite asa in calitate de invitat neoficial undeva am fost citusi de putin din nou in lume. E mare lucru sa ai macar o data pe saptamina un loc unde sa te duci si sa vorbesti cu niste oameni nu conteaza ce , conteaza in primul rind ca iesi din casa si vorbesti cu oameni. Acest lucru m-a ajutat foarte mult fiindca oricit as fi eu de profet am si eu intr-adevar problemele mele psihice. Sint departe de a fi perfect am si eu descurajarile mele si limitele mele. Sint un biet om. Dumnezeu e mare si puternic dar eu sint mic si slab. Simteam ca nu mai rezist ca nu mai pot suporta situatia in care ma gaseam. Nu mai puteam sa scriu nimic nici macar o litera. Eram doborit de inutilitatea si neputiinta mea de-a iesi din izolare cu atit mai mult cu cit misiunea mea imi cere sa vorbesc cu oamenii. Este imposibil sa existi in asemenea conditii. Dar nici un psihiatru nu a vrut sa inteleaga acest lucru , ei atita stiau , pastile si altceva nimic.

Si cred ca este ceva care tine nu doar de medicina ci de omenie. Aceasta doctorita psiholog cred ca o pot numi primul om care in limita posibilitatilor sale s-a alaturat cauzei mele. Merita sa-i amintesc numele in aceasta carte. Se numeste Roxana. Fiindca daca observati in cartea mea personajele nu au nume. Prietenu, preotu, 5doctorate , iehovistu … Dar nume nu au. Si stiti de ce ? Fiindca nici unul dintre ei n-a avut curajul sa

335

mi se alature. Fiindca au stat cuminciori fiecare in bancuta lui si m-au privit cum ma zbat si ma chinui dar n-au miscat nici un deget ca sa ma ajute cu nimic. N-au luat nici o atitudine, n-au avut curajul sa se declare public de partea mea. De asta nu le amintesc numele in aceasta carte fiindca acei oameni n-au avut curajul sa aiba vreun nume. Acei oameni sint nimeni si de aceea nimeni nu-si va aminti numele lor. Insa aceasta Roxana a avut curajul sa fie in primul rind om si sa faca ceva dincolo de statutul oficial. Adica inainte de a fi politist , preot sau psiholog , trebuie sa stii sa fii om. Fiecare om ar trebui sa inteleaga ca are o datorie dincolo de datoria oficiala. Daca nu esti in stare sa fii mai intii om si abia pe urma politist atunci esti un infractor. Daca nu esti mai intii om si abia pe urma preot atunci esti un excroc. Iar daca nu esti mai intii om inainte de-a fi medic atunci esti ucigas. Daca fiecare persoana din aceasta lume ar face asa ceva adica sa fie mai intii oameni si abia pe urma oficiali atunci intreaga lume s-ar schimba din temelii.

Adica nu-i neaparat nevoie de gesturi din astea extraordinare de genu sa iei sabia si sa iesi in strada sa-ti tai gitul ca sa schimbi lumea si sa devii nemuritor. Ci trebuie sa-ti faci datoria ta de om acolo unde te afli.

Cei pe care ii chem sa ma urmeze pe mine sint foarte putini. Citeva mii de oameni de-a lungul veacurilor inseamna putini. Adica nu oricine poate merge pe calea Sfintilor. Dar pe majoritatea oamenilor ii indemn sa urmeze exemplul Roxanei , de a face acele gesturi mici si simple , banale chiar dar care fac diferenta intre om si neom. Caci psihiatrul la care am fost prima data ar fi putut sa faca si el gestul acesta simplu de a ma intoduce neoficial intr-un colectiv. Si preotul “cel bun” putea face asta . Dar nu l-au facut. S-au limitat la functia lor oficiala. Psihiatrul mi-a dat bilet de internare in spital si asta a fost tot ajutorul lui , cu o stampila si un diagnostic toata datoria lui fata de mine s-a incheiat . Nu putea oare sa gaseasca acel om ceva cumva unde cit de cit sa pot fi reintegrat in societate ? Era un gest atit de simplu firesc. Pai psihiatrul care aflind ca de doi ani stau inchis intr-o camera intunecata singur si in loc sa ma ajute, mi-a prescris pastile si mi-a pus pe frunte stampila de nebun apoi acela se mai poate numi om ? Sau mai degraba e o fiara salbatica care ucide pe oricine intilneste ?

Adevarat va spun voua ca mai mare schimbare s-ar aduce in lume urmind exemplul simplu si firesc Roxanei decit urmind exemplul meu. Foarte putin e nevoie ca sa schimbi o lume dar numai daca fiecare ar avea curajul sa-si faca putinul sau.

Majoritatea dintre voi nici macar atit nu sinteti in stare sa faceti. Mai sint in lume oameni care fac astfel de gesturi ale firescului, dar sint foarte rari, doar 5% dintre oameni sint oameni. Restul sint animale. Pot fi transformati din animale in oameni doar cu ideea :

Ferice de leul care maninca pe om caci leul va deveni om. Dar blestemat fie omul care maninca pe leu caci leul va deveni om.

Alta solutie in afara de asta nu cred ca exista. Discutind cu studentii am constatat ca sint total refractari la ideile mele. Legile lui Dumnezeu li s-au parut… glume , bancuri. Sa se dea salariu pe gratis… Pur si simplu s-au amuzat copios de asa ceva. A fost o experienta uluitoare sa imi dau seama ca niste idei atit de normale si firesti si corecte pot sa para atit de nebunesti pentru altii. Acesti oameni s-au nascut si au crescut educati intr-o mentalitate, si orice contravine educatiei lor este absurd. Pur si simplu nu pot fi schimbate mentalitatile printr-o simpla discutie. Eu ca sa fiu asa cum sint acum a trebuit sa trec printr-un soc existential . Pina cind nu vor trece si ei printr-un soc , prin ceva care sa-i zguduie din temelii pina atunci nu vor vedea adevarul vorbelor mele. Cind vorbesc oamenilor parca as vorbi la pereti. Ma privesc dar nu ma vad , ma asculta dar nu ma aud.

336

De fapt au fost si unii dintre studenti deosebiti care au fost interesati de experientele mele fiindca … traisera si ei asemenea experiente… Am fost foarte bucuros ca pot vorbi unor oameni dar… am constatat ca sint prea bucuros rideam incontinuu de la orice spuneam… Fiindca respiram aerul de la tigarile lor … Ne uitam la un documentar cu Iisus si rideam de ne prapadeam , unu a si adormit amortit de la atita buna dispozitie.

Droguri…

Legea Dreptului la Existenta ( 3 )Deoarece am intilnit un numar foarte mare de oameni care s-au declarat impotriva

acestei Legi , se impune rescrierea mai clara a acestei legi .In primul rind aceasta lege ar trebui acceptata ca fiind o Lege de la Dumnezeu

adica o lege primita prin revelatie divina , si deci ar trebui acceptata pur si simplu fara nici un comentariu deoarece Dumnezeu este singurul care are dreptul sa dea legi. O lege de la Iisus Hristos ar trebui acceptata ca fiind o lege divina. Ar fi bine ca inainte de a citi aceste rinduri ar fi indicat sa plecati oleaca nasucurile in jos asa ca in biserica caci nu de la mine va vorbesc aceste vorbe. Ci de la Dumnezeu sint spuse. Macar ca sint in termeni moderni si cu limbajul meu personal , totusi este vocea din adincul inimii mele , este o voce de dincolo de mintea mea.

Legea Dreptului la Existenta Orice om ce traieste pe aceasta lume sa primeasca gratuit o mica suma de bani suficienta incit sa poata trai decent. Sa nu mai fie nici un om care sa traiasca sub limitele decentei omenesti. Sa nu mai existe nici un cersetor in aceasta lume. Orice om care nu are o casa unde sa locuiasca sa primeasca gratuit o locuinta incit sa nu mai fie nici un om care sa doarma pe strazi.Adica :

- asigurarea unui venit lunar minim gratuit pentru orice om- oferirea celor fara adapost a unei locuinte gratuite de confort minim

Motivatiile Legii Dreptului la Existenta :- existenta cazurilor de venit lunar zero , ceea ce este o condamnare la moarte

( nu este drept sa condamni la moarte un om care n-a facut nimic)- ineficienta sistemelor actuale de protectie sociala

Metodele de aplicare ale Legii Dreptului la Existenta :- impozitarea suplimentara a veniturilor si averilor tuturor oamenilor- reimpartirea in mod egal la toti oamenii a banilor adunati din acest impozit

337

(Ma refer aici la un impozit procentual adica bogatul va plati acelasi impozit procentual ca si saracul , dar va suma platita de bogat va fi direct proportionala cu venitul si averea sa . Adica se “ia de la bogati si se da la saraci” dar in mod legal si controlat prin lege )

- pentru a preveni greselile, aplicarea acestei legi sa se faca incet pornind de la sume mici simbolice, crescind treptat si urmarind cu grija evolutia economica a tariiConsecintele aplicarii Legii Dreptului la Existenta :

- disparitia cazurilor disperate de saracie- prevenirea si diminuarea delicventei (majoritatea delicventelor sin provocate

de saracie. Decit statul sa intretina niste criminali intr-o puscarie este mai ieftin sa intretina niste nevinovati in libertate )

- cresterea confortului psihic si cresterea nivelului de sanatate mintala a lumii (omul nu se va ingrijora de ziua de miine, va sti ca Dumnezeu are grija de el. Decit Statul sa intretina nebuni in azile mai bine sa previna boala psihica )

- crearea unui instrument de reglaj social la nivel global (ajustind parametrii acestei legi se poate controla global situatia intregii societati adica se va putea ajusta nivelul de comunism-capitalism al unei tari , in vederea asigurarii unei bune stabilitati a Sistemului )

In afara originii sale divine acesta lege are la baza niste principii matematice. Teoria Stabilitatii Sistemelor este o teorie matematica valabila pentru absolut orice sistem. Fie ca se pune problema stabilitatii unui montaj electronic , fie ca e problema stabilitatii unui vapor pe valuri ca sa nu se rastoarne , pentru orice lucru din aceasta lume, Teoria Stabilitatii Sistemelor ramine valabila. Societatea umana este si ea un Sistem. Deci se supune acelorasi legi matematice. Orice abatere de la aceste principii ale stabilitatii va duce in mod sigur la nemultumiri si framintari sociale , de genul razboaielor si revolutiilor sau in cazul cel mai blind la suferinta membrilor intregii societati.

Ca sa explic principiile matematice ale stabilitatii unui sistem o sa folosesc drept model problema stabilitatii unei corabii cu pinze.

vint

338

Corabie Corabie inclinata Corabie rasturnata

Dupa cum se observa mai sus orice Sistem este supus influentelor mediului. Daca nu este capabil sa-si pastreze echilibrul atunci este rasturnat definitiv si irevocabil. Stabilitatea se poate obtine prin doua metode : Printr-un integrator sau printr-o reactie negativa. Ambele principii sint foarte clar ilustrate mai jos :

Fig.1 Reactia negativa Fig.2

In cazul corabiilor omul din cele mai vechi timpuri a inventat chila ca element stabilizator al unei corabii. Adica orice ambarcatie cu catarg si pinze trebuie obligatoriu sa aiba o greutate considerabila in partea cea mai de jos a corabiei ca sa nu se rastoarne.

Elementul integrator este toata corabia. Cu cit este mai grea cu atit se va opune mai puternic oricarei schimbari de situatie. Chila prin greutatea sa desigur contribuie la cresterea elementului integrator al corabiei. ( Fig.1 )

Dar avantajul esential al chilei este ca adauga elementul de reactie negativa in sistemul corabiei. Adica in cazul in care elementul perturbator destabilizeaza sistemul , reactia negativa inseamna aparitia unei forte de sens opus perturbatiei care sa traga inapoi sistemul catre pozitia de echilibru ( Fig.2 ) Cu cit inclinarea corabiei va fi mai mare cu atit si forta de readucere la echilibru va fi mai mare.

Spre deosebire de reactia negativa , mai exista si termenul de reactie pozitiva care are efect invers reactiei negative. Ca sa ilustrez principiul reactiei pozitive imaginati-va cazul in care corabia nu este un corp intreg ci contine diverse obiecte independente, sa zicem niste butoaie care nu sint legate de corpul corabiei si care se pot deplasa liber cu vointa independenta de interesele stabilitatii corabiei. Priviti ce se intimpla :

Fig. 3 Reactia pozitiva

339

Sistemul Perturbatia Miscari sociale Colaps

Deci intr-o societate in care vor exista entitati libere si independente (precum grupurile sociale ) atunci la orice perturbatie aceastea se vor adauga imediat la perturbatie si vor amplifica efectul destabilizator.

Exemplu concret : in conditii materiale dificile , minerii au pornit la mineriada sa rastoarne guvernul. Ca sa-i linisteasca guvernul a fost fortat sa le mareasca salariile , dar asta a declansat alte probleme. Au intrat in greve profeosorii , CFR-ul , spitalele si tot asa continua o panarama care denota un adevarat haos social. Incit s-a ajuns in situatii critice de colaps incit merge omul la un spital si doctorul nu ii poate oferi nici macar o aspirina. (adica conditii la fel de grave ca cele din vreme de razboi)

Deci un bun capitan trebuie mai intii sa lege bine butoaiele alea de corpul corabiei incit butoaiele sa fie corp comun cu corabia si nu sa se rostogoleasca libere prin cala.

Dar sa nu uite capitanu ala ca oamenii nu sint butoaie ca sa-i poti lega cu fringhii , ci pe oameni ii poti unifica doar daca le oferi un interes comun .

Hristos insusi spune asta : Orice imparatie desbinata impotriva ei este pustiita; si o casa desbinata impotriva ei se prabuseste. (Luca 11.17) Asadar o lege care sa uneasca benevol interesele tuturor oamenilor laolalta duce la un sistem unitar care poate fi controlat ca un intreg si nu ca fragmente independente.

Ei uite asta este efectul integrator al Legii Dreptului la Existenta , ca leaga interesele tuturor oamenilor laolalta. Fiind o lege cu caracter global si aplicabila in mod absolut direct individului , atunci toti de la primul si pina la ultimul om vor fi interesati in mod direct de acasta lege. Astfel sint legati toti impreuna societatea devenind un monolit.

Prin aceasta legare impreuna a intereselor se elimina reactia pozitiva din sistem. Adica facem toti un front unit in fata unui dusman comun , si nu ne mai luptam intre noi pentru interese personale sau ale unei singure categorii sociale, ci luptam impreuna umar la umar toti impotriva aceleiasi probleme.

Dar cel mai mare avantaj pe care il aduce Legea Dreptului la Existenta este introducerea elementului de reactie negativa.

Saracia este datorata unor indivizi care dintr-o lacomie inconstienta si dintr-un individualism exagerat au acaparat banii oamenilor prin furt. Afacerile sint furturi legale. Prin aceasta Lege a Dreptului la Existenta se mai repara din nedreptatea sociala prin aceea ca un procent din banii furati se intorc inapoi la pagubasi. Cu cit bogatii vor “fura” mai mult de la saraci cu atit si “Ajutorul de la Dumnezeu” va creste. Cu cit mai agresiv va fi sistemul capitalist cu atit mai puternica va fi protectia sociala . In acest fel s-ar obtine o forta care intotdeauna ar trage automat inapoi Sistemul spre situatia de echilibru.

O lege de la Dumnezeu are o multime de ratiuni. O gramada de fenomene sociale nebanuite pornesc din aceasta Lege a Dreptului la Existenta. Imaginati-va un buton pe care il rotesti ca sa dai muzica mai tare sau mai incet. Daca e prea incet nu se mai aude muzica ,daca e prea tare te asurzeste si te deranjeaza. Optimul confortabil nu se gaseste nici la un capat al butonului nici la celalalt . Comunismul si capitalismul sint cele doua

340

capete ale butonului , iar Dumnezeu le respinge pe amindoua ca fiindu-i foarte neplacute. El vrea ceva intre cele doua capete ale butonului. Desigur uneori putem da mai tare muzica alteori mai incet dar important este sa nu exageram in vreo directie. Trebuie sa pastram un echilibru intre extreme. Comunism absolut sau capitalism absolut sint niste lumi oribile si groaznice. Nici una dintre ele nu trebuie lasata sa-si impuna complet felul de-a fi. Trebuie ca ambele principii politice sa coexiste simultan ca se se echilibreze in permanenta unul pe celalalt. Legea Dreptului la Existenta ofera posibilitatea de reglaj intre comunism si capitalism. Fiindca din parametrii acestei legi adica din impozitul acela se poate ajusta cantitatea de comunism si de capitalism din lume. Adica atunci cind Ajutorul de la Dumnezeu va fi mare atunci vom avea o lume “mai comunista” adica o lume mai lenesa dar mai stabila iar cind va fi mai mic acest ajutor social vom avea o lume “mai capitalista” adica mai eficienta dar mai instabila.

Unii politicieni vor tage butonu intr-o parte , altii se vor lupta sa-l intoarca in partea celalata si cirma corabiei se va roti dupa cum va cere vintul istoriei. Dar macar corabia va avea o cirma pe care o veti putea roti fie la stinga fie la dreapta.

Legea aceasta va deveni cindva realitate fiindca este de la Dumnezeu si nu de la mine. Cine va sta impotriva lui Dumnezeu va fi nimicit. Eu sint un mesager si un luptator social. Voi lupta pentru acesta lege prin absolut toate metodele posibile si imaginabile. Eu pot fi invins oricind. Dar aceasta Lege nu va putea fi oprita . Si sa nu uitati ca neimplicarea inseamna impotrivire. Insasi Hristos spune acest lucru : Cine nu este cu Mine este impotriva Mea Luca 11.23. Orice om care nu se va implica pozitiv in aceasta poveste va ridica pe Dumnezeul cel Viu al acestei lumi impotriva sa.

Cei care vor crede aceste vorbe si vor lupta pentru Legea Existentei vor fi binecuvintati vesnic in amintirea acestei lumi iar sufletele lor vor trai alaturi de Hristos.Locuinta sociala

Acuma dupa ce am experimentat vreme de 30 zile viata de boschetar sint cu mult mai convins de dreptatea Legii Existentei. Fiindca una e sa fii doar un filosof lenes care sta confortabil la calculator cu cafeluta si prajiturele alaturi si sa scrie basme despre boschetari care ar trebui ajutati…si cu totul altceva este sa traiesti tu insuti pe pielea ta viata de boschetar. E groaznic ! Este ceva inuman . Practic un boschetar traieste precum un ciine. Dar pina si ciinele are o cusca unde sa stea si macar il mai mingiie cineva. Oamenii iubesc ciinii. Dar boschetarul nici macar avantajele unui ciine nu le are fiindca fiind om atunci oamenii il urasc. Un om fara locuinta se modifica mental. Devine un fel de animal. Iara aceasta animalizare a unor semeni de-ai nostri pe care noi o toleram cu indiferenta ne face si pe noi insine sa fim niste animale.

Dumnezeu atit in Vechiu Testament cit si in Noul Testament cit si in scrierile mele insista mereu sa-i ajutam pe acesti oameni. Oare se merita sa-i ajutam ? Noua de obicei nu ne pasa de ce zice Dumnezeu. Dar chiar daca l-am da complet deoparte pe Dumnezeu asa cum chiar facem cu totii in fiecare zi a vietii noastre , dar totusi acesti oameni sint o permanenta sursa de pericole publice. Acesti oameni marginalizati pot devinhoti , tilhari si poate chiar criminali. Sint o continua sursa de neplaceri . Ii vedem cersind , ii vedem dormind pe strazi , ii vedem facindu-si nevoile in public .

Putem oare sa-i ajutam cu ceva ? Desigur. Boschetarii au nevoie de locuinta. Primaria poate construi locuinte sociale pentru acesti oameni. Prin locuinta sociala eu inteleg o camera extrem de mica de 2x 2.5 m adica 5 metri patrati cit sa incapa un pat si-o masa fara baie fara bucatarie. Adica un model de locuinta extrem de ieftina care sa poata

341

fi oferita gratuit acestor oameni fara drept de proprietate dar fara sa li se ceara chirie . Intr-un astfel de bloc social ar incape de 10 ori mai multe apartamente decit intr-un bloc obisnuit . In blocul meu sint 60 apartamente , in blocul acela ar fi 600 apartamente. Deci ar fi suficient un singur astfel de bloc ca sa incapa in el toti boschetarii din Iasi.

Mai exista si un model japonez de locuinte , am vazut un hotel in care oamenii locuiau exact ca la morga. Adica bagati intr-un fel de sertare supraetajate. Ceva asemanator cu niste cusete de tren. Adica o camera de 1x2 suprafata si inaltime de 1 m. Vazut din afara parea ceva ingrozitor . Ti se parea claustrofobic sa stai in asa o camera. Era o cutie ! Ca si cum te-ai baga intr-o lada si ai trage capacu peste tine asa erau camerele alea. Cum sa locuiesti intr-o cutie in care nici nu poti sa te ridici in picioare ? Dar au filmat reporterii cum era inauntru si era foarte simpatic dragut si placut. Spatiu intr-adevar mic dar aranjat fumos cu beculete cu perdelute decorate frumos incit parea ceva foarte placut si interesant sa stai acolo. Aveai senzatia ca te afli intr-o camera de jucarie. Iti dadea un sentiment de intimitate spatiul acela mic. Chiar si oameni bogati se duceau acolo fiindca era interesant. Un stil din asta japonez micut , dragut si practic. Era ceva foarte civilizat, foarte ieftin care convenea de minune la foarte multi turisti. Fara indoiala ca asa o locuinta e ca si cum ai sta intr-un sicriu oleaca mai spatios. Ca turist temporar poti sa dormi acolo. Ar fi poate mai greu de conceput sa locuiesti o viata intreaga in asa o cutie. Dar pentru un boschetar care doarme pe strazi , asa ceva ar fi un lucru minunat sa aiba macar o cutie din asta cu un pat unde sa doarma.

Daca unui ciine comunitar pe care il prinde hingheru i sa ofera o cusca , oare sa fie un om mai prejos decit un ciine incit sa lasam oameni sa doarma afara in strada ? Macar o cutie putem oare sa-i oferim unui boschetar unde sa doarma ?

Imi veti zice ca exista adaposturi pentru oamenii saraci ca primaria are grija de oameni si ca exista un milion de filiale si asociati si organizatii caritabile… Realitatea e ca locurile in adaposturile pentru saraci nu sint destule , si se dau in baza unor acte pe care in multe cazuri boschetarii nu le au . Aceste locuri la comun nu inseamna o locuinta. Eu in propria mea experienta de boschetar am intilnit multi politisti care m-au gasit noaptea dormind pe strada. Un politist care intilneste un boschetar ii cere actele completeaza in caiet seria si numar buletin , si dupa aia il lasa acolo pe boschetar . Nu-l ajuta cu absolut nimic ! Il lasa sa moara acolo de frig sau de boala si nu-l intereseaza. Tot ce intereseaza pe politisti este sa nu apara boschetarii prin locurile publice ca sa nu fie vazuti de catre oameni. Asa mi-au spus mie: Du-te in boscheti si dormi ! Nu dormi pe strada ca sa nu te vada lumea aicea ! Ca ne faci de rusine orasul !

Este o cruzime asa o atitudine. Dar realitatea e ca n-au ce face. Nimeni nu vrea sa fie magar da n-are incotro. Insa daca primaria ar aproba construirea de astfel de locuinte sociale atunci scenariul ar putea fi altul. Politistul care va intilni un boschetar l-ar putea lua de pe strada , si il va putea duce la aceste blocuri sociale unde ii poate oferi direct fara nici o formalitate cheile la o cuseta din asta unde sa doarma peste noapte , si unde sa locuiasca temporar macar citeva zile pina va reusi sa gaseasca o rezolvare a situatiei. Probabil o rezolvare insemnind o trecere de la cuseta la o locuinta sociala de aia de 4 metri patrati. Cam asa imi inchipui eu ca ar trebui sa fie o societate civilizata.

Primaria detine fonduri si sume mari de bani pe care le investeste in diverse lucruri. Au facut constructii extraordinar de luxoase in oras , piete moderne foarte scumpe cu faianta pe jos , cuburi ciudate de care nu stiu cine are nevoie , au investit in

342

utilaje sofisticate de curatenie, drujbe si masini speciale de taiat copaci . Artificii superbe, lumini pe toate strazile de zici ca-i Las Vegas ! Se vede ca… are primaria bani nu gluma.

Nu stiu cit de necesare erau aceste investitii ciudate dar eu gindesc nu exista nimic mai important pe lumea asta decit viata omului. Un om care moare de frig in strada care il vezi cum isi face nevoile in public ca n-are unde , e ceva asa de oribil incit eu as considera asta ca o situatie de maxima prioritate. Am vazut pe o babuta boschetara care se caca intr-un parc aproape in vazul lumii. E ingrozitor sa vezi asa ceva. Iar eu care am trait personal viata de boschetar o inteleg pe batrinica. Este om . Are nevoi fiziologice. Daca nu ai o casa , atunci esti in situatia ca n-ai incotro ajungi sa iti faci aceste nevoi acolo unde esti. Este ceva dezumanizant atit pentru ea cit si pentru noi cei care ajungem sa vedem asemenea hidosenii. Macar ca iti intorci imediat privirea in alta parte totusi asemenea imagini sint dintre acelea care iti ramin pe veci intiparite in minte si-ti amintesc de inumanitatea ingrozitoare in care traim. Ar trebui facuta o poza cu o asemenea scena jenanta si publicata in toate ziarele ca sa deranjeze puternic opinia publica. Fiindca acea femeie nu-i vinovata cu nimic. Noi sintem vinovatii , noi acestia care privim, tacem si nu facem nimic.

Solutii se pot gasi multe daca am vrea . Dar noua nu ne pasa de suferinta altora. Sintem precum nazistii care daca ei traiau bine nu-i interesa ca alaturi de ei in lagar se intimplau orori de neimaginat. Este cumplit ca noi ne-am obisnuit cu aceste orori si le consideram ceva firesc. Este cumplit ca nici macar nu mai sintem constienti de ce inseamna normalitatea si firescul uman.

Avind in vedere constructiile grandioase de pina acuma finantate de catre primarie nu cred ca construirea citorva blocuri sociale ar depasi puterile unei primarii. Este destul sa vrem si se poate.

Oare nu ar fi minunat sa nu mai vedem niciodata pe strazi asemenea cazuri ingrozitoare ? Oare voi n-aveti o constiinta umana care sa va mustre si care s-ar linisti in acest fel ? Trebuie sa intelegeti ca eu nu cer aceste lucruri de la primarie sau de la guvern. Ci in primul rind de la voi oamenii obisnuiti. Primaria este intotdeauna reprezentarea voastra ca oameni. Trebuie sa luati atitudine. Trebuie sa nu mai spuneti niciodata vorbele: Eu sint mic , nu pot face nimic. Nu mai spuneti asta ! Fiecare dintre voi este un copil al lui Dumnezeu. Sinteti Fii de Dumnezeu cu totii . Caci El v-a dat viata si daca Dumnezeu n-ar fi in voi , atunci ati muri pe loc. Viata care pilpiie in voi este insasi Duhul lui Dumnezeu. De asta puterea care salasuieste in fiecare din voi este enorma . Oricare dintre voi poate schimba o lume intreaga. Eu sint la fel de mic ca si voi , sint pacatos , sint rau la suflet si dusmanos si imoral. Uneori sint prost . Dar asa prapadit cum sint eu , totusi ma tirii si ma zbat si eu sa fac ceva in lumea asta. Chiar daca nu voi reusi nimic totusi asta nu intseamna ca n-am sa ma lupt. Eu n-am primit puteri de-a face miracole tocmai cu rostul ca oricare dintre voi sa ma poata urma , caci orice am facut eu poate face oricine.

Unii dintre voi m-ati vazut stind in fata Mitropoliei in genunchi cu cartea mea in mina si n-ati stiut ce este cu mine. Le-am spus oamenilor ca sint trimis de Dumnezeu sa le vorbesc si sa le dau Legi potrivite pentru aceste timpuri. Eu am venit la voi ca sa va invat niste lucruri bune si drepte, care v-ar face pe toti mai fericiti. Adevarat va spun ca orice om din aceasta lume are nevoie de vorbele cartii mele ca de aer. Sinteti chinuiti , stresati innebuniti de viata . Nu mai stiti unde sa cautati o scapare din problemele vietii. Eu va aduc solutii. Practice concrete . Eu nu predic sfirsitu lumii ori nemurirea sufletului. Asta a predicat Hristos. Eu sint trimis sa va aduc altceva ceea ce va trebuie voua acum.

343

Locuinte gratuite , eradicarea somajului , protectie sociala, concediu de 3 luni , salarii decente . Legile pe care vi le-am adus de la Dumnezeu sint cele mai mari dorinte ale voastre. Sint marile necesitati ale lumii noastre contemporane. Ani intregi am stat si-am gindit. Am gindit mult inainte de-a vorbi.

Eu am venit la voi asa dupa cum se cade sa vina un prooroc. Adica un om simplu barbos pletos si descult care vine si se aseaza la usa templului si incepe a spune lumii invataturile sale. Dar oamenii … nu doar ca au ris de mine dar m-au luat de miini si de picioare si m-au azvirlit dupa gratii la spitalu de nebuni. Asta mi-au facut oamenii pentru ca am indraznit sa ma declar trimisul lui Dumnezeu. Va veni o vreme cind veti ajunge sa cititi cartea mea si atunci are sa va fie rusine ca mi-ati facut asa ceva. Caci atuncea cind veti citi o sa va dati seama ca nu meritam sa va purtati asa cu mine. Eu nu v-am facut nici un rau. De ce v-ati purtat asa cu mine ?

Anul viitor in primavara imi voi vinde casa . Cu banii am sa-mi public cartea. Odata casa vinduta si banii cheltuiti nu mai am cale de intoarcere. Va trebui sa locuiesc in strada. Nu am de gind sa ma ascund prin boscheti ci voi sta si voi dormi in plina Centru al orasului la vedere spre rusinea intregului oras ca un scriitor a trebuit sa-si vinda casa ca sa-si poata publica cartea pentru ca alta solutie n-a avut.

In prezent am primit amenintari din partea autoritatilor , niste politisti i-au spus mamei ca daca mai vin din nou in fata Primariei , si mai incerc iarasi sa manipulez opinia publica , atunci data viitoare o sa ma duca nu la Socola ci la Grajduri acolo unde este un azil de nebuni special despre care am auzit ca acolo nebunii sint batuti cu ciomagul , si de unde nu se mai iese niciodata. Adica tot ceea ce va cer eu voua este sa nu mai vad copii saraci dormind pe strazi iarna pe cite vreun capac cald de canal , si pentru asta sint declarat un nebun periculos ? Dar ce crima am facut ca sa merit asemenea amenintari ?

Imi veti spune ca nu-i adevarat ca ar prea de tot sa fiu amenintat in acest fel caci cica sintem int-o lume libera. Am sa va povestesc scena care s-a petrecut. Mama se mai duce uneori in piata sa vinda fructe si acolo nu vrea sa plateasca taxa de piata ca n-are multa marfa ci doar doua galeti cu mere ca mai mult nu poate duce. Daca mai platesti si autobuzul si taxa de piata cu ce mai ramii ? Se duce si ea si pune cele doua galeti pe jos intr-un colt de piata si sta mereu cu grija sa n-o prinda politaii. Intimplarea face ca acuma politistii care erau acolo o cunosteau datorita problemelor avute inainte cu mine la poarta Mitropoliei. Vazind-o acolo i-au spus: “Da cum fecioru-tu cerseste la poarta Mitropoliei iar tu vinzi mere in piata ? Ai carnet de producator? Ai platit taxa de piata? Iar mama le-a raspuns : Pentru doua galeti de mere , ce taxa vreti sa mai platesc? Iar politistii I-au spus: Frumoase merele astea. Ia pune si noua aici in sacosa asta niste mere. Si ca sa nu plateasca amenda , mama a trebuit sa le dea pe gratis o sacosa de vreo 2-3 kg de mere. Iar cind au plecat i-au zis politistii : Zii lu fecioru-tu ca daca il mai prindem odata pe acolo la poarta bisericii incercind sa manipuleze opinia publica , data viitoare o sa-l ducem la sanatoriul de la Grajduri si de acolo nu se mai iese !

Si ii banuiesc sincer ca sint intr-adevar chiar in stare de asa ceva. Cit e pentru dinsii sa ma arunce intr-o masina si sa ma duca direct acolo ?

Numai ca eu nu pot da inapoi. Trebuie sa merg inainte oricare vor fi consescintele. Eu tin in miinile mele o Lege de la Dumnezeu. Eu nu-s doar un Sfint ci mai mult decit atit. Sint un mesager de la Dumnezeu si un implinitor al Legii sale. Datoria mea este sa cer de la voi implinirea aceastei Legi. Datoria mea este sa reusesc sa

344

va manipulez psihic incit sa acceptati aceste Legi. Prin urmare eu nu ma duc in strada ca sa ajung in rai , ci ca sa va santajez pe voi moral incit sa acceptati Legea si sa o impliniti.

Discutind problema locuintelor sociale cu preotul “cel bun” mi-a spus ca nu se poate asa ceva fiindca daca s-ar da locuinte pe gratis atunci toata lumea si-ar vinde casele ar cheltui banii si pe urma sa ceara de la Stat locuinta gratuita. In primul rind eu nu inteleg de unde va vine voua gindirea asta asa de apocaliptica : Daca s-ar da bani pe gratis conform legii atunci Toata lumea s-ar lasa de munca ! Sau : Toata lumea si-ar vinde casele . Ginditi de parca ar veni sfirsitul lumii daca s-ar da legea asta . Da intr-adevar ar fi sfirsitul lumii rele de pina acum si inceputul unei lumi mai bune.

Ma uimeste insa inteligenta preotului. Mie mi-a trebuit multa vreme pina sa ma gindesc la o asemenea problema , si credeam ca daca eu is geniu si mi-au trebuit saptamini de gindire ca sa observ aceasta deficienta a Legii Existentei atunci cu siguranta ca ceilalti oameni n-or sa-si de seama de problema decit atunci cind vor intra serios in ea. Da nici n-am apucat bine sa zic ca preotului i-a si venit ideea. Uimitoare inteligenta , pacat insa ca-i inclinata spre impiedicarea Legii si nu spre implinirea ei.

Uitati insa de fiecare data ca Legea Existentei este de la Dumnezeu si fiind gindit de o Minte dincolo de omenesc atunci nici o minte omeneasca nu poate prevedea consecintele implementarii acestei legi. Prin urmare ideea este ca trebuie sa faceti intocmai ce vi s-a poruncit sa faceti si mai apoi veti vedea consecintele.

Vreau sa va amintesc intimplarea petrecuta pe munte cind ma ratacisem noaptea in padure si Dumnezeu imi indruma pasii ca sa ma duca la un loc bun. La un moment dat Vocea lui Dumnezeu ma duce pina in fata unui zid de stinca innalt si lat cit vedeai cu ochii si imi zice : Mergi inainte si vei ajunge intr-un loc bun asa dupa cum ti-am promis. Eram la 10 metri de un zid compact de stinca. Nu se putea tece pe acolo. Era zid ! Trebuia sa merg in dreapta ori in stinga , inainte drumul era blocat. Vedeam clar cu ochii mei zidul in fata mea si totusi Dumnezeu imi poruncea sa merg inainte direct inspre zid. Si atunci impotriva oricarei ratiuni si a oricarei realitati eu m-am dus inainte catre zid , fiindca asa mi-a spus Dumnezeu. Atunci am primit una dintre cele mai mari lectii de teologie am invatat sa ma incred mai mult in Vocea lui Dumnezeu decit in ratiunea mea ori in simturile mele. Caci ratiunea mea omeneasca poate gresi, iar simturile mele omenesti sint limitate , dar Dumnezeu este deasupra acestor lucruri.

Mi-e necaz ca preotul a citit aventura din munti dar n-a invatat lectia credintei. Probabil ca pentru dumnealui credinta in Dumnezeu o fi ceva cu program numai Duminica dimineata de la ora 8 si pina la 12 . Acea lectie n-a fost numai pentru mine ci pentru intreaga omenire. Nu degeaba m-a tiriit Dumnezeu prin toti spinii aia de pe munte ci ca sa predice astfel lumii o lectie a credintei.

Dar fiindca voi sinteti indaratnici si impotrivitori in a crede ca va vorbesc de la Dumnezeu si nu de la mine atunci iata ca am sa va dezvalui ce planuri are Dumnezeu pentru voi daca veti asculta de El , si veti vedea astfel nu doar intelepciunea acestei Legi dar si bunatatea nesfirsita a lui Dumnezeu .

Presupunind ca s-ar construi un bloc de locuinte sociale gratuite. Intr-un singur astfel de bloc incap aproape toti saracii unui oras. Dar odata cazati saracii or sa apara si altii care se vor preface saraci ca sa capete si ei locuinta pe gratis . Unii oameni isi vor vinde casele vor cheltui banii si pe urma vor cere de la Stat locuinta pe gratis. Si cum Legea Existentei va fi o lege divina intarita prin singele a nenumarati martiri ai credintei

345

atunci Statul va fi obligat sa pastreze legea valabila. Deci se va mai construi inca un alt bloc de locuinte sociale pentru falsii saraci. Consecinta ? Pai daca dai nas lui Ivan el se suie pe divan… vor apare si mai multi falsi saraci… Foarte , foarte, multi…

Prin urmare Statul va trebui sa se apuce de construit la modul serios multe blocuri de locuinte sociale . Intrebarea e cit de multe ? Pai daca intr-o singura scara de bloc incap 500 apartamente atunci cu 3-4 blocuri din astea acopera necesitatile unui cartier in situatia in care care o mare parte din populatie va solicita locuinte sociale.

In primul rind aceste locuinte vor fi solicitate de majoritatea tinerilor care sint la inceput de drum in viata. Fiindca desi mica de 5 metri partati totusi pentru inceput e buna. Viata din aia boema de student sarac…

In situatia in care multa lume isi va vinde apartamentele atunci este de asteptat ca pretul locuintelor sa scada foarte mult . La fel si pretul chiriilor o sa scada considerabil. Adica chiar daca la inceput o sa apara intr-adevar o adevarata migratie a populatiei catre locuintele sociale asta se va opri destul de repede fiindca daca scad preturile locuintelor atunci n-o sa mai fie prea convenabil sa-ti vinzi casa pentru a locui intr-o cusca de 5 m .

Multi se vor satura repede de cusca-carcera de 5 metri si or sa vrea sa se intoarca innapoi la case normale , si cum pretul caselor si chiriilor va fi mic atunci trecerea de la casa sociala la casa normala se va face destul de usor. Orice om care va munci si va avea si un salar in plus pe linga salariul existential , va putea foarte lesne sa sta in chirie fiindca preturile vor fi destul de mici . In acest caz multe din locuintele sociale construite anterior in situatia de “criza migrationala” vor ramine libere. Adica vom avea o lume in care va exista un surplus de locuinte in care n-o sa vrea sa locuiasca nimeni. Si care probabil vor ajunge sa fie folosite de copii la joaca drept casute de jucarie… in care de mic copilul va avea cheia personala a unei casute de jucarie… Si la urma urmei de ce nu? De ce sa nu oferim si copiilor niste jucarii ? Eu am avut asa o casuta de jucarie si a insemnat pentru mine una dintre cele mai frumoase amintiri a vietii mele. Era un uscator de rufe pe care eu il amenajasem ca pe o cameruta. Drept va spun ca nici acuma in tot confortul apartamentului meu nu ma simt la fel de bine ca in cameruta aceea mica in care gaseam un coltisor de libertate. Acolo eram liber sa fac tot ce vreau eu. Mi-am pictat peretii cu creta colorata. Acolo aveam voie sa fac dezordine fara sa urle nimeni la mine. Acolo am fost prima data cu o fata. Acolo ma intilneam cu prietenii sa jucam sah sau sa bem vreo sticla de bere. Acolo puteam sta pina noaptea tirziu fara sa deranjam parintii. Era un lucru extraordinar de important pentru mine cameruta aceea. Eu cred ca pentru orice om din lume ar foarte important sa aiba cite o astfel de casuta a lui separata de restul apartamentului. Adica sa aiba omul pe linga casa oficiala si cuibusorul lui secret pentru toate nebuniile care-i trec lui prin cap. E o chestie foarte placuta , si daca-i placuta atunci de ce sa n-o aplicam in realitate ? Daca putem face o lume mai buna in care oamenii sa fie mai fericiti atunci de ce sa n-o facem ?

Prin urmare iata care era planul lui Dumnezeu. Ajutorarea saracilor insemna doar prima etapa , fiindca odata cu aplicarea invataturilor acestei carti dispar saracii . Dar a doua etapa era sa ofere posibilitatea oamenilor de a se intoarce uneori la “cel ce sint”

Un om traind intre oameni trebuie sa se supuna regulilor colectivului. Trebuie sa poarte o masca a “Celui ce isi doresc altii sa fii”. Iar asta este incomod si obositor , duce la stress la nervi si uneori chiar la criza psihica fie violenta fie depresiva. Vindecarea acestei suferinte s-ar face prin aceasta casuta sociala unde omul se va putea retrage temporar pentru a se regasi el insusi. Adica cind un om simte ca nu mai suporta o situatie

346

(Ex: sotul se cearta cu nevasta , sau copilu fuge de acasa, sau alte cazuri asemanatoare ) atunci omul se duce isi ia aceasta casuta sociala si sta acolo pina ii trece starea de criza , dupa care se intoarce inapoi la viata lui obisnuita.

E intotdeauna cu mult mai usor sa previi o boala decit s-o vindeci. Daca intr-o situatie de conflict familial sau social nu apare o destindere a situatiei si daca omul nu are unde sa scape , nu are cum sa iasa din conflict , atunci conflictul se agraveaza pina cind explodeaza. Se ajunge la violenta , sinucidere , crima . Spre exemplu eu cind ma cert cu mama , simt ca nu mai suport , vreau sa plec sa fug undeva sa scap . Vara ies afara ma duc in padure , ma plimb citeva ore , ma linistesc si pe urma vin inapoi. Dar iarna unde sa ma duc ? Stau aici si ma cert cu mama si tipam ca nebunii unu la altu. In situatia asta se gaseste o mare parte a lumii. Fratii se cearta intre ei , parinti cu copii , sotul cu nevasta. Si daca nu ai unde sa pleci , unde sa te retragi din conflict ajung oamenii sa-si dea in cap unu altuia. Prin urmare locuinta sociala poate fi privita si ca o metoda de terapie psihica , de detensionare a unui conflict.

De fapt si spitalul de nebuni face exact acelasi lucru cu omul , il interneaza si astfel il izoleaza fizic de cauza suferintei. Da dar , il pune in situatia altui conflict cu mult mai grav , conflictul nebun-societate. Adica daca un om se duce si isi ia o locuinta sociala pentru citeva saptamini cind se intoarce inapoi nu-i da nimeni acte de schizofreinic , pe cind din spital iesi intotdeauna cu un diagnostic al carui rol social este puternic destructiv. Omul este declarat nebun daca-i agresiv ori depresiv. Dar in realitate astea sint situatii de criza temporara si sint stari firesti ale omului normal .

Iata dar consecintele nebanuite pe care le poate avea Legea Existentei . Nu doar ca omul va trai lipsit de grija materiala a zilei de miine , dar pina si unele categorii de conflicte familiale ori sociale sint curatate din lume.

Existind intotdeauna locuinte sociale in surplus atunci nu va fi niciodata o problema in a lua sau a ceda o astfel de locuinta. Adica teoretic nimeni n-ar trebui sa tina cu dintii de cheia unei locuinte sociale. Dar daca lasi omu liber atuncea omu din lacomie si-ar lua pe viata fiecare o asemenea locuinta. De aceea criteriul de acordare a unei astfel de locuinte va fi doar acela : Ti se da daca locuiesti in ea. Daca nu locuiesti acolo atunci ti se ia cheia. Oricind ceri ti se da alta. In acest fel va exista intotdeauna un surplus mare de camere sociale libere.

Asadar un om care se va naste in acea lume n-o sa-si mai puna niciodata problema locuintei , caci vor fi locuinte in surplus. Mai ales ca in urma unor conditii bune de viata numarul populatiei va scadea. Se stie ca bogatii au copii putini si saracii au intotdeauna copii multi , precum leul care are un singur pui si iepurele cite 20 pui. Statisticile arata ca in tarile puternic dezvoltate natalitatea este scazuta. Ceea ce este bine. Cu cit sintem mai putini cu atit conditiile de viata ale individului vor fi mai bune. Omul in acea lume isi va pune doar problema confortului si nicidecum a supravietuirii.

Si ce asa de mult si imposibil ar insemna sa construim citeva blocuri in plus in fiecare cartier ? Dati-o naibii de treaba au facut primitivii piramida lu Keops si noi n-om putea sa ridicam acolo citeva blocuri ?

Viata de familie este descurajata puternic in secolul nostru prin lipsa locuintelor pentru tineri. Eu am un prieten care de 6 ani era impreuna cu o fata frumoasa pe care o iubea. Ar fi vrut sa se insoare cu ea dar… unde sa stea ? Ea eleva el student bani ioc , casa nici macar in vis nu poti visa , acasa la ea locuiau 10 oameni in 3 camere , iar el

347

locuieste intr-o camera micuta cu inca trei frati. Eu il invidiam si ii ziceam : Ei , ce-ti pasa tie tu ai prietena frumoasa esti fericit nu ca mine care ma chinui de atitia ani… Iar el mi-a raspuns Si ce daca am prietena ? Inca mai rau ma chinui ca tine , de 8 luni nu m-am culcat cu ea. Fiindca n-am unde. Casatoria e utopie. E imposibil . Pina la urma fata l-a parasit dupa 6 ani cit au fost impreuna . Oricit de mult s-or fi placut, nu se mai putea.

Acuma omu si-a gsit servici e inginer la o fabrica, sef peste 20 oameni si are 7 mil salar. L-am intrebat pe prietenu asta : ti-ar place asa o cameruta de 5 metri patrati ? A zis: Unde n-as avea eu asa ceva ! Pe gratis ? Ar fi ceva extraordinar ! Sa stau eu singur acolo linistit sa nu ma mai chinuie ai mei ca ma cert incontinuu cu dinsii. Deci legea asta nu-i doar pentru boschetari ci este foarte necesara chiar si pentru … Ingineri-Sefi.

Adica nu ma refer doar la saracii strazii ci si la saracu tinar provenit din familie modesta. O locuinta costa un miliard. Salariul unui om obisnuit este de 4 milioane. Cu acest salar este imposibil sa stringi un miliard chiar de-ai trai o suta de vieti. Adica viata unui tinar normal este din start o imposibilitate absoluta. Majoritatea angajatilor acestei tari au salar de 4 milioane . O camera modesta la gazda costa 3 milioane. Dintr-un salariu obisnuit nu poti sa stai in chirie. Deci tinarul e obligat sa stea in casa parintilor pina la adinci batrineti. Ori fugi in Italia , ori furi , ori faci ceva , dar o viata normala in aceasta tara este o utopie.

Asa ca porcu de preot “cel bun” care-mi zice mie ca-i utopie Legea Existentei el zice asta fiindca dinsul traieste ghine. Masinuta , masinuta , apartament , familie , servici. Dar pentru prapaditii astilalti care n-au nimic , viata insesi este o utopie. Pentru ei viata este o continua suferinta o continua durere. Daca apuca vreo sticla de vodca trag de ea ca de picorul lui Dumnezeu. Iata ca in curind ma voi alatura prapaditilor acestora , si daca lumea nu-mi va accepta Legea atunci si viata mea va fi o utopie. Daca ma va lasa politia sa stau in strada atunci voi sta acolo . De mi-o da cineva mincare oi minca , de nu atunci oi posti. Daca va ploua tot acolo voi ramine la poarta bisericii ma voi pune de-a dreptul pe jos in balta cu apa si acolo voi dormi. Iar de va veni iarna tot acolo voi sta voi pune capu jos in zapada si voi dormi in zapada la poarta bisericii. Iar de-oi muri acolo spre rusinea voastra va fi caci veti ajunge precum evreii un neam blestemat de intreaga lume, si veti fi prigoniti si uriti de oricine oriunde v-ati duce, neam de neamul vostru caci vor sti toti ca prin indiferenta si rautatea voastra veti fi ucis inca un om al lui Dumnezeu. Asa cum acuma spuneti unora jidani , asa veti ajunge si voi romanii. Caci evreii au fost popor sfint cita vreme au ascultat de glasul proorocilor , dar cind au inceput a-i prigoni si a-i rastigni s-au facut popor blestemat inaintea lui Dumnezeu.

Insa daca voi veti primi Legea Existentei si daca ma veti accepta si pe mine ca om asa cum sint atunci poate ca o sa traiesc si eu o viata de om. Caci sint si eu pe aceasta lume un pui de Dumnezeu cum multi altii au fost inaintea mea. Dar pe linga aceasta sint totusi om si vreau sa traiesc ca un om . Adevarat va spun voua ca nu mai suport sa traiesc fara o femeie si fara prieteni si fara un loc in aceasta lume. Iar aceste lucruri nu se pot rezolva pina cind lumea nu ma va accepta ca asa cum sint. Da ! Vorbesc cu Dumnezeu ! Si oare chiar nu puteti accepta un om cu acest “defect” ? Am ajuns ca mi-e rusine sa mai ies din casa fiindca rideti de mine si strigati in batjocura pe strada dupa mine “ Isus ! ” Da ! E adevarat! Am in sufletul meu o bucatica din El. Dar de ce trebuie sa rideti de asta? Fiindca nu credeti ca poate fi posibil asa ceva ? Fiindca nu credeti ca Dumnezeu poate vorbi unui om ? Daca voi nu credeti ca Dumnezeu poate vorbi unui om atunci inseamna ca sinteti atei. Macar ca sinteti preoti sau predicatori si invatati pe oameni religie , macar

348

ca sinteti credinciosi nelipsiti de la slujbele si cuvintarile Duminicale dar adevarat va spun ca cine nu crede in mine acela nu crede nici in Iisus si nici in Dumnezeu Tatal ci doar o minciuna fatarnica de ochii lumii , este credinta lui. Voi declarati ca credeti in proorocii vechi si in Hristos dar stramosii vostri n-au crezut in ei decit cind i-au vazut morti. Adevarat va spun ca cine nu crede intr-un prooroc viu acela nu crede nici intr-un prooroc mort. Acela care nu crede pe un prooroc din tara lui nu crede nici in aceia din alte tari. Pentru ce oare este nevoie ca un prooroc sa fie mort de secole si dintr-o tara straina ca sa poti crede in el ? Este oare mai lesne a crede in basme decit in realitati ? Voi ginditi in adincul inimii voastre ca Dumnezeu este un basm frumos si de aceea credinta voastra este si ea un basm Adevarat va zic : cine nu-i in stare sa creada intr-un prooroc viu din propria lui tara , acela nu poate sa creada nici in Dumnezeu.

Eu nu spun ca sint perfect eu nu spun ca sint fara de greseala dar totusi eu spun ca din cele o mie de pagini ale cartii mele doar patru vorbe sint perfecte si le declar Sfinte. Cele patru legi !

Daca veti asculta macar de aceste patru legi multe dintre lacrimile lui Dumnezeu se vor strerge de pe fata lumii.

349