ZONA ETNOGRAFICA TROTUSPartea II

2008

Mititelu CorneliaGeografia Turismului

An IV, Grupa 1442.

Zona etnografica Trotus

Dupa ce isi aduna apele din muntii impaduriti si dintre dealurile scaldate de soare, Trotusul le

poarta pe o lungime de peste 150 km, pentru a le varsa apoi in albia larga a Siretului.Aceasta este Valea

Trotusului , cu frumoasele plaiuri si sate se munte,care a fosn numita pe buna dreptate de Alexandru

Vlahuta’’Prahova Bacaului’’

Vremurile vitrege, invaziile si razboaiele au distrus partial unele sate de pe Trotus, dar acestea au

reanviat si s-au refacut, ducand mai departe experienta anterioara, reasezand-o pe fagasul cultui populare

multimilenare.

Punctele muzeale, colectiile scolare, satele care isi pastreaza traditionalele gospdarii, interioarele

taranesti, instalatiile populare si monumentele istorice vin sa confirme civilizatia, cultura spirituala si

materiala a trotusenilor.

Gospodaria taraneasca

’’Gospodaria taraneasca traditionala – arata Ion Vladutiu - ,atestata etnografica la finele veacului

trecut si inceputul secolului nostru, a atins un mare grad de orgnizare, raspunzant in modul cel mai eficient

necesitatilor gospodaresti in conditiile zonale date’’Este demna de evidentiat iscusinta taranului trotusean

de a folosi toate particularitatile reliefului pentru a-si aseza locuinta.

Transformarea asezarilor temporare de tipul odailor in asezari permanente avea loc in conditiile in

care odaile preluau o parte din din functiile gospodariei cu care se aflau in legatura permanenta. Astfel se

explica aparitia unor asezari noi, roite din asezarile permanente cu vatra in sat .

Gospodariile taranesti din satele de munte se caracterizau rin prezenta caselor din barne groase, cu

suri masiva, care, de cele mai multe ori, erau mai mari decat casele.’’Sanurile’’ surilor masive ies in afara

planului, formand un spatiu suplientar pentru depozitarea fanului. Acoperisul in doua ape, din sindrila, avea

pe latura mica o perdea inclinata, tot din sindrila, in continuare fiind infundata cu scanduri.

Latura lunga a casei era de obicei legata de sura prin intermediul’’soprului’’(sopronului), formand

un ansamblu unitar.Deasupra camerei centrale a suri sau a grajdului se afla o’’bagea’’ (Dofteana)sau’’gura

lupului’’(Oituz) pe unde se urca fanul in pod. La Ghimes-Faget si Palanca, surile aveau planurile compuse

din doua si trei incaperi, servind la adapastirea animalelor mici, a amimalelor mari si a fanului.Sura era

construita din barne, cu o incapere tencuita ce servea drpt hambar ori se folosea ca bucatarie(sau chiar

pentru locuit). In spatele surii, pe perete, erau atarnate sanciul, scara, grapa si altele . Sura era prevazuta cu

porti masive care inchideau incaperea centrala.

2

In jurul ograzii erau dispuse si alte anexe gospodaresti ca’’soprul’’pentru lemne iar in

fata’’filogloria’’1Bucateria de vara nelipsita de la orice casa, se numeste’’focarie’’.Gerurile mari si iernile

lungi de la munte au determinat oameni sa-si construiasca beciul fie sub casa, fie sub bucataria de vara. In

spatele suri si alaturi de ea se aflau catetele pentru porci si pasari.

Porti mari din lemn masiv, acoperite cu dranita, unele cu motive ornamentale sculptate cu mestesug,

vegheaza intrarea in gospodarie.

In asezarile de p valea Casinului , amplasarea anexelor gospodaresti in jurul curtii pietruite,

inchizand-o pe toate laturile, aminteste de gospodaria traditionala cu ocol intarit .

Ca element nou, in partea deluroasa a zonei unde se practica agricultura si cresterea animalelor,

apare’’cosaritul’’ – din impletitura de nuiele si cuptorul de paine folosit si la uscarea prunelor .

In asezarile cu caracter agro viticol si pastoral gospadariile au curtea dubla ; in fata casei se afla

ograda, bucataria de vara si o gradinita de flori, iar in spate ocolul vitelor, cu grajdul, cotetele, stogurile de

fan si de coceni.

In satele cooperativizate, gospadariile traditinate au suferit o serie de transformari care au modificat

structura si planul gospadariei traditionale.

Locuinta taraneasca

De mii de ani, locuinta a constituit elementul de continuitate si statornicie a romanilor pe aceste

locuri ,reprezentand totodata si un element esential in viata familiei.

Arhitectura

Ca si in alte zone etnografice moldovne, si in zona Trotus lemnul a constituit materialul de baza

folosit la constructia casei .

Alegerea locului de casa invatra satului constituia o problema foarte importanta, deoarece aceasta

trebuia sa indeplineasca o serie de conditii : sa aiba acces la sursa de apa, la drum, pozitie geografica

favorabila si orientare fata de soare si fata de casele din jur.Cand casele se construiau pe locul manastirilor,

acestea percepeau o serie de taxe.

Pentru construirea casei, lemnul se pregatea dupa un adevarat ritual –se taia in luna plina si din

partea dealurilor seci pentru ca era mai tare.In general, lemnul se taia din octombrie pana in februarie,

pentru a nu avea’’mazga’’2, se curata de coaja inainte de inghet, se lasa cinci –sase luni sa se usuce si apoi

era bun de lucru la casa. In zona montana, lemnul de casa se taia ‘’de la fata soarelui si de la varfuri de

munte’’1 Filogloria = cerdac (la Ghimes)2 mazga = seva copacilor

3

Casele batranesti se construiau din barne orizontale, nefasonate,sistem cunoscut in literatura de

specialitate sub numele de ‘’Blockbau’’.Cele mai vechi incheieturi ale barnelor necioplite au fost’’in

cheutori’’, denumite local’’in dinti ursului’’(Ghimes-Faget),’’in berbece’’ (Viisoara-Targu Trotus),’’in

crestatura’’, Termenul cel mai vechi intalnit, cel de’’cheutori’’, a dat nastere unui element de arhitectura

cunoscut sub numele de’’cheutoarea casei’’.

Intr-o perioada mai recenta, folosirea barnelor fatuite sau fasonate pe patru muchii marcheaza un alt

moment in evolutia constructiei caselor.

In timpul ridicari constructiei uni mesteri se fereau sa nu li se ingroape umbra.

Cand se incheiau capriorii, se puneau la bolduri o batista cu bani, o creanga de brad sau un buchet

de flori cu un stergar si cu busuioc.Acestea se tineau toata perioada invelitului cu dranita. Cand casa era

gata, gospodarul facea un prasnic la care invita rudele si vecinii. Cu aceasta ocazie se aduceau asternuturi si

mici daruri trebuincioase,’’ca de casa noua’’.

La casele batranesti din barne, pentru o mai buna izolare, se lipeau cu lut spatiile dintre barne.Si

astazi se mai pot vedea in satele din comuna Palanca si Ghimes case din barne inegrite de vreme, tencuite

si date cu var doar in jurul ferestrelor si usilor, ceea ce le face sa semene cu arhitectura transilvaneana din

imediata vecinatate. La casele mai vechi,dupa ce se varuiau cu alb si cu sineala, se trageau braie de huma.

Casele mai noi ,pe care le incadreaza Paul Petrescu in stratul de vechime mijlocie sunt mari in ceea

ce priveste planul si elevatia.Apar spatii functionale noi cum ar fi chilerul(in spate), cerdacul(in fata)si

beciul(sub casa).

Casa a evoluat in timp iar schimbarile petrecute se refera in primul rand la planurile caselor noi ,

care au un numar mai mare de incaperi, diensiuni mult mai mari precum si destinatii noi. Materiale ca

tabla,tigla, azbocimentul, betonul, caramida si altele au inlocuit cu timpul materialele traditionale.

Strabatand aceste sate, vizitatorului i se vor infatisa casele batranesti alaturi de cele cu o vechime

medie si cele noi, toate fiind rezultatul muncii multor generatii pe aceasta vatra multimilenara.

Decorul

Locuinta taraneasca reprezinta un ideal estetic de echilibru si armonie. In majoritatea satelor din

zona, cu precadere in cele de pe vaile Casinului,Oituzului si Tazlului,ne atrage atentia grija deosebita

pentru impodobirea exterioara a caselor. In general, decorul erste amplasat la fatada casei si pe latura

dinspre ulita. Stalpii au constituit elementul decorativ cel mai raspandit in arhitectura locuintei. De cele mai

multe ori, in partea superioara stalpi sunt insotitide doua aripi traforate, spre a se integra in floraria de la

streasina.

4

La cele mai multe locuinte,stalpi sustin cerdacul, spatiu suplimentar la majoritatea locuintelor din

zona. Cerdacu servea pentru adapostirea uneltelor si pentru primirea oaspetilor (vara), protejand intrarea in

locuinta. Azi spatiul acesta este folosit drept umbrar, la streasina lui find plantati butuci de vie.

Lemnaria ferestrelor si usilor este mai putin ornamentata. Usile mari de la intrare, lucrate in tablii,

au modele care variaza de la un sat la altul, in functie de moda lansata de mesteri.

Motivele ornamentale utilizate la decorarea locuintei , se gasesc ,deopotriva, la sura si la poarta

alcatuind o unitate in infrumusetarea gospodariilor taranesti.

Tipurile de locuinta

Colindant satele indepartate de pe vaile afluentilor Trotusului si de pe dealurile subcarpatice,

turistul mai poate intalnii locuinte batranesti izolate care amintesc de gospodaria traditionala din trecut.

Acestea, impreuna cu bordeiele de alta data, alcatuiesc arhitectura veche din zona.

Radu Rosetti consemna ca la Tamasesti Caiuti existau vreo 15 bordeie acoperite cu pamant si paie.

Unele dintre acestea erau acoperite cu sintrila, avand pereti inalti, cu cate o fereastra in doua ochiuri. Tipul

de bordei vechi avea planul dintr-o camera si o tinda la intrare, pe cand bordeiul mare era’’cu doua odai’’,

despartite printr-o tinda.

Urmatorul tip de casa, care a evoluat din cel anterior, este cel cu doua incaperi, compus din

‘’casa’’si camara.

Locuintele cele mai evoluate care se inscriu in categoria arhitecturi vachi sunt cele cu trei incaperi,

avand o tinda de trecere spre camera si camara. Aceste case, construite din barne si acoperite cu sindrila,

avand pereti albi,sunt aproape lipsite de decor.

Un alt tip de case, mai noi decat precedentele,sunt mai mari si au planul format din mai multe

incaperi. Tipul cel mai raspandit fiind cel cu doua incaperi si tinda centrala. Din tinda se intra in cele doua

camere( camera de locuit si cea curata ).Toate aceste case aveau prispa, cerdac si chiler.

Diversificarea planului locuintei atat in functie de necesitatile crescande ale familiei, cat si de

sporirea gradului de confort, a dus la aparitia unor schimbari in arhitectura populara. La Casin, una din

camere era mobilata sumar( fiind denumita salon)si era folosita la sarbatori. Spatii noi ( bucataria, baia,

dormitorul), nerecunoscute in arhitectura traditionala, au aparut cu timpul in locuintele noi .

Cu toate acestea, in foarte multe case noi, membrii familiei continua sa locuiasca in bucatariile de

iarna si de vara, celelalte camere, frumos impodobite si mobilate modern, fiind pastrate curate.

Interiorul

5

Este atent de urmarit simplitatea cu care se organiza interiorul locuintei monocelulare,astfel incat

aceasta raspundea tuturor cerintelor vietii scial-economice, precum si datinilor si obiceiurilor practicate in

cadrul familiei.

Locul cel mai important in casa de locuit il are sistemul de incalzit- vatra cu soba si cuptor- sau

numai soba( in locuintele moderne). Stravechea vatra constituie un element de statornicie si continuitate,

izvor de lumina si caldura, locul unde se pregatea hrana. Deseori in jurul ei se grupau membrii familiei si

alti membrii ai satului , dezbatand probleme ce priveau intreaga comunitate. Soba cu vatra joasa avea

prichici sau’’brighici’’cu doi stalpi si cotruta1. De jur imprejurul peretilor erau lavite lungi, patul pe colt si

masa , acoperite cu tesaturi.Pe lavita era cladita zestrea fetei da maritat, iar intr-lada bine ferecata se pastrau

lucrurile de pret si actele.

Masa, joasa si de forma rotunda si dreptunghiulara nu ocupa un loc precis in cadrul interiorului,

fiind asezata oriunde este nevoie, de obicei in apropierea vetrei.

Aproape toate lucrurile care se tin azi in dulapurise pastrau atunci in lazi deoarece erau mai usor de

transportat in caz de pericol

Aparitia locuintei cu doua camere a marcat o etapa noua in amenajarea interiorului, insensul ca o

serie de atributiuni au fost transferate camerei curate. Aceasta era o adevarata carte de vizita pentru fata de

maritat, care-si avea zestrea(‘’capatai’’)aranjata dupa o ordine straveche.

In camera curata paturile erau dispuse paralel, masa in dreptul ferestrei iar intr-un colt icoana cu

stergar .

In microzona Casin impodobirea odailor este lasata in seama fetelor de maritat.Era o adevarata

intrecere intre ele in a-si impodobi’’odaia cea mare’’, destinata pastrari lucrurilor de pret. Pereti imbracati

in intregime cu scoarte si ferestrele cu perdele frumos brodate alcatuiesc podoaba acestor case. In odaia de

locuit, paretarele lungi acopera pereti, iar in jurul sobei se gasesc randuite obiectele de bucatarie.

Obiectele din lemn ce fac patre din inventarul gospodaresc sunt interesante prin forma lor si mai

putin prin ornament, care e destul de redus. Se remarca cuierele din trofee de capriori sau din picioare de

caprioara, dulapurile de colt, blidarele cu ornamente in taietura.

Covoarele viu colorate, stargarele, capataiul de zestre, toate oglindesc bunastarea trotusenilor,

modul ingenios de a imbina utilul cu frumosul. Desigur se observa si aglomerarea interioarelor mai noi (a

camerelor curate) cu tesaturi si broderii de tot felul.

Textile de interior

1 cotruta = spatiul dintre soba si perete ,acesta era destinat copiilor mici

6

Tesaturile,in general, au constituit din toate timpurile o categorie de produse ale industriei casnice,

fiind facute din fibre si fire obtinute ca urmare a practicari din cele mai vechi timpuri a agriculturi si

cresterii animalelor.

Mestesugul casnic al tesutului, practicat inca din epoca neolitica, a evoluat de-a lungul timpului,

ajungand azi o veritabila arta.

In timpurile stravechi,cand locuintele monocelulare si bicelulare erau mici, pereti nu se acopereau

cu tesaturi, acestea fiind folosite la acoperirea lavitei si a patului .Abia mai tarziu au fost folosite paretarele

si apoi scoartele pentru pereti. Laicerele, paretarele, asternuturile de pat, cergile si procovitele alcatuiesc

categoria textilelor arhaicede interior ce stau la baza tesaturilordecorative.

Facand parte din categoria tesaturilor arhaice, cergile sunt tesaturi din lana, care se teseau in

razboiul vertical.In ceea ce priveste cromatica acestei categorii de texile distingem daua etape succesiva,

care uneori se suprapun . O etapa se bazeaza pe folosirea culorilor naturale ale lani, iar cealalta(mai noua)

esta marcata de aparitia cergilor viu colorate(tarcate), cu tonuri aprinse.

Stergarele si prosoapele au aparut si s-au definitivat ca o categorie distincta de tesaturi intr-un

anumit stadiu al dezvoltarii societatii umane, functiile acestora diversificandu-se pe masura evolutiei

economice si sociale a comunitatilor rurale.

Cele mai vechi sunt, desigur, stergarele de us casnic care se intalneau in fiecare gospodarie.

Treptat, ele au impodobit interioarele taranesti, au fost folosite la gateala capului, la obiceiurile de peste an,

precum si la obiceiurile legate de ciclul vietii. Acestea din urma erau ornamentate in functie de destinatia

pe care o aveau in cadrul obiceiului respectiv.

Confectionate dintr-o gama larga de materiale (canepa, in, bumbac, borangic si matase ), stergarele

erau impodobite cu motive ornamentale, iar pentru plus de stralucire si eleganta se foloseau produse

complementare provenite din comert (fir metalic, beteala, fluturi metalici, margele).

La inceput, fetele de mese se faceau din doua stergare,incheiate la mijloc, cu dantele lucrata de

mana. Pernele completeaza gama textilelor de interior cu rol utilitar si decorativ.

Textilele de interior erau prezente in momentele cele mai importante ale ciclului vietii. La nunta,

acestea faceau parte din zestrea fetei de maritat, fiind transportate in vazut satenilor de la casa miresei la

casa mirelui.

7

La cununie, mirele si mireasase asezau p un covor. La’’pomana de viu’’si la inmormantarese

dadeau textile de interior. La inmormantare se asezau laicere la scoaterea mortului din casa, la poarta si la

cimitir.

La obiceiurile de Anul Nou, pentru impodobirea caiutilor si caprelor se foosesc tesaturi ornamentate

cu oglinzi, beteala si panglici multicolore.

De Sanzaiene(24iunie), femeile scot in curte, la aerisit, covoarele si celelalte tesaturi din ‘’capatai’’,

iar in lazi si sipete pun pelin si levantica impotriva moliilor.

Textilele de interior din zona etnografica Trotus sintetizeaza elementele comune, de unitate a culturi

populare din cele doua provincii istotice romanesti(Moldova si Transilvania) pe care le leaga.

Monumente de arhitectura

Vechimea monumentelor de arhitectura din zona etnografica Trotus nu depaseste secolul al-XV-lea

iar cele care s-au pastrat pana in zilele noastre sunt constructii din piatra si caramida.

Din epoca lui Stefan cel Mare, cateva monumente de arhitectura aveau sa infrunte veacurile pana

la noi.Dintre acestea mentionam podul lui Stefan cel Mare,ridicat pe paraul Garbovana (comuna Stefan cel

Mare).

Dintre cele 44 de manastiri si biserici zidite de el, doua se afla in zona etnografica Trotus.Vorbim

aici de biserica de la Borzesti si de biserica din incinta manastiri Taslau- acestea doua semanand ca plan si

elevatie.

Alte monumente de arhitectura care au invins lupta cu timpul sunt :manastirea Berzunti( intemeiata

de Bogdan Lapusneanu), manastirea Casin( construita de Gheorghe Stefan), manastirea Bogdana (zidita de

logofatul Solomon Barladeanul si sotia sa ), manastirea Raducanu de la Targu Ocna (construita de logofatul

Buhus si refacuta de Radu Racovia –de la care a luat si numele)- in incinta acestei manastiri se afla

mormantul lui Costache Negrii, mare om plitic moldovean ;Tot in Targu Ocna gasim manastirea

Precista(zidita de vistierul G.Ursache)

Pastratoare de comori de arta medievala romaneasca, manastirile de pe Trotus au fost lacase de

cultura, unde se scria in slova chirilica, contribuind astfel la mentinerea traditiilor culturale in conditiile

grele ale asupriri turcesti.

Intre Palanca si Ghimes, acolo unde exista altadata granita dintre Moldova si Ttansilvania, Miron

Costin localiza o ‘’palanca de zid’’.Aici a fost construita o cetate fortificata in care au fost aduse si

mentinute trupe de granita.Construita din bolovani de piatra de rau si de munte, cetatea a constituit un

punct strategic de mare importanta.. La cateva sute de metri in aval se afla monumentul lui Emil Rebreanu

8

si un monument al eroilor cazuti in al doilea razboi mondial, in luptele pentru alungarea hitleristilor de pe

aceste meleaguri.

Dintre cele 30 de biserici din lemn semnalate in anul 1932 de catre Ggrigore Tabacaru, azi se mai

intalnesc numai 20, dintre care 7 sunt declarate monumente de arhitectura populara : Boistea-Darmanesti,

Casin, Gura Vaii, Merisor-Scorteni, Sesuri-Magiresti, Rusaiesti-Poduri si Beresti-Taaslau.

Majoritatea bisericilor erau amplasate in locuri ascunse, pe vaile aplor, in apropierea padurilor,

pentru a fi ferite de desele incursiuni ale turcilor si tatarilor care le pradau si le luau clopotele pentru a face

tunuri din ele.In general, acestea erau ctitorii colective ale razesilor sau ale unor calugari(Tisesti, Casin) si

mai rar ale voievozilor si boierilor(Targu Ocna ).

Cele mai vechi biserici din lemn care s-au pastrat apartin secolului al-XVII-lea – cea de la Sesuri-

Mgiresti(1648) si biserica domneasca din Targu Ocna, reparate in anul 1725(deci exista in secolul

anterior)

In ceea ce priveste tehnica de constructie, toate monmentele sunt ridicate din barne orizontale,

incheiate la capete( tehnica’’Blockbau’’).Turnul clopotnita, element constructiv nelipsit la aceste lacase,

este amplasat deasupra intrari sau a pritvorului.

Monumentele de la Casin, Poduri si Scorteni mai pastreaza mobilierul original, alcatuit din strane

cu ornamente laice sculptate pe spatar.

Frumusetea peisajului trotusean, bogatiile solului si ale subsolului au atras pe marii

proprietari .Astfel inca din anul 1790 la Caiuti s-a construita casa Rosetti iar la Borzesti conacul familiei

Bogdan, in care a locuit fiica lu Vasile Alecsandri. Pe valea Tazlaului, in satul Tetcani, se afla casa Rosetti

Tescanul- aici a locuit un timp marele compozitor,violonist si dirijor roman George Enescu. In orasul

Comanesti gasim gara si castelul Ghica iar la Dofteana si Darmanesti alte doua castele care au functionat

un timp ca sanatoriu si tabara de pionieri dar azi sunt proprietate privata.

Alte monumente din zona prezinta importanta prin faptul ca pictura interioara a fost excutata de

artisti cunoscuti. Biserica din Scorteni a fost pictata de Nicolae Tonitza, iar cea din Onsti de catre Gheorghe

Tattarescu.

Portul popular

In general,costumul popular traditional barbatesc si femeiesc din zona etnografica trotus, se

incadreaza din punct de vedere structural si morfologic potrului moldovenesc.Situarea acestei zone la

contactul unor mari zone etnografice(Neamt, Bacau,Vrancea) si la granita celor doua provincii istorice

9

(Moldova si Transilvania) a dat nastere la mai multe variante de costume care se diferentiaza din punct de

vedere cromatic si ornamental.

In cadrul portului popular din zona etnografica Trotus deosebim costumele de Ghimes-Palanca, cu

influente transilvanene, contumele de Neamt din satele ce se invcineaza cu aceasta zona(din nordul zonei

etnografice Trotus), costumul din microzona Casin, care se leaga de zona etnografica Vrancea si costumul

de pe valea Siretului,din zona etnografica Bacau, intalnit in satele din partea de sud a zonei etnografice

Trotus.

Se pare ca valoarea pieselor de port nu era de neglijat, de vreme ce acestea erau mentionate in foile

de zestre ale femeilor de maritat. Intr-un izvod din 1835 sunt consemnate, printre altele,si o cataveica,

rochii, scoarte noi, o lada noua, stergare de borangic si prosoape.

Portul femeiesc

Portul femeiesc se diferentiaza de la un anotimp la altul, in functie de varsta si destinatie (pentru

lucru sau pentru sarbatoare).

Din vremuri stravechi gateala capului a atras atentia celor ce s-au opcupat de cumoasterea modului

de viata l romanilor. In legatura cu gateala si pieptanatura capului, Dimitrie Cantemir consemna :’’Ei

(moldoveni)nu socotesc nimic mai de seama deact sa vada parul unei femei maritate sau al unei vaduve ; si

se socoteste foradelege sa descoperi la vedere capul unei femei. Dimoptriva fetele socotesc ca e rusine sa-si

acopere capul , chiar cu panza cea mai subture caci ele socotesc ca a umbla cu capul gol e semnul

curateniei. Pieptanatura traditionala era aceea cu carare pe mijloc sau pe o parte ; cele doua codite, din cate

trei vite fiecare, se legau la ceafa sau se lasau pe spate .

Incepand din seara nuntii, femeile purtau pe cap’’caita’’sau fes. Portul caitei marca trecerea fetelor

in randul nevestelor ; ritualul de trecere avea loc in noaptea nuntii, cand nasii de cununie luau gateala

miresei de pe cap, punandu-i caita si stergarul de borangic.

Dupa nunta,caita si fesul se purtau la costumul de ocazie. Impreuna cu inelul de logodna, ele faceau

parte si din costumul de inmormantare, simbolizand trainicia relatiilor conjugale si in viata de dincolo de

moarte, credinta cu adanci radacini in conceptia oamenilor de pe aceste meleaguri.

In vermurile de demult, printre darurile pe care le aducea mirele miresei, dupa ce se intelegeau

asupra nuntii, erau batista de cap si colacii din paine. Aceasta batista se lega peste fesul de catifea, iar pe

deasupra se punea barizul 1luat din comert.

1 bariz =broboada de lana subtire

10

Piesa cea mai spectaculoasa sub aspect decorativ este stergarul de borangic, denumit si fisiu.

Acesta era confectionat din borangic alb sau galben. Tesatura vaporoasa, cu ornamente,ara asezata peste

caita sau peste fes dand o nota monumentala costumului femeiesc

O alta piesa componenta a costumului femeiesc este ia sau camasa. Din punct de vedere

morfologic, in zona se intalnesc doua tipuri de baza : camasa creata, cu maneca prinsa de la gat, si

camesoiul, cu maneca din umar. Tipul cel mai vechi de camasa care s-a purtat in zona este cel incretit la

gat, numita si camasa batraneasca cu ornamentul dispus de-a lungul pieptului, spatelui si manecilor.

Tipul cel mai raspandit de camasaeste cel cu’’altita’’1,’’incret’’2si’rauri3’’, cu maneca larga sau

cu’’pumnasi4’’si’’fodori5’’.

Camasa ardeleneasca de Ghimes –Palanca apartine din punct de vedere al croitului tipului carpatic

si are o ornamentatie redusa ce se compune din’’him6’’,’’sedis7’’ si’’taslii8’’ cu’’cipca9’’.

Specifica numai satelor de pe valea Casinului este’’camasa cu chirusti’’sau’’camasa cu

larg’’.Aceasta se purata in exclusivitate la sarbatori si la ceremonii.’’Chirustiile’’ erau altite de forma

triunghiulara, din catifea sau matase inflorata, avand marginile brodate cu fir metalic si dantela.

Altitele si raurile erau cusute cu lana ; deasupra motivelor cusute cu lana se broga cu fir metalic si

se presarau fluturi metalici

Catrinta de forma dreptunghiulara infasoara corpul de la brau in jos.Catrinta din zona etnografica

Trotus se purta cu coltul ridicat in brau, lasand sa se vada dantele de la poalele camasii. Aceasta modalitate

este specifica moldovei si se numeste’’catrinta prinsa-n brau’’.

In zona s-a purtat si fusta de tipul androcului10mai ales in zonele Darmanesti si Dofteana, dar mai cu

seama in satele de contact cu zona etnografica a Bacaului, unde se numea’’fusta cu alesaturi’’.

Portul femeilor era completat de bunditele cu prim11 negru, inflorate cu mult gust. In iernile geroase,

cojocelele, cojoacele si sumanelele12, toate inflorate si ornamentate cu multa priceperedadeau o infatisare

specific moldoveneasca trotusencelor.1 altita = portiune ornamentala prin alesatura sau prin cusutura in partea de sus a manecilor 2 incret = ornamentatie a manecii la camasile nationale femeiesti, cuprinsa intre altita si rauri3 rau = cusatura in linii serpuitoare, care impodobeste manecile, de la altita la manseta, si pieptii camasilor de la costumul national. 4 Pumnasi = manseta impodobita cu cusaturi de la manecile camasilor taranesti .5 fodori = volane la mansete 6 him = registru decorativ pe maneca de la camasa7 sedis = incretitura sub cot la camasile femeiesti8 taslii = volane9 cipca = dantela din comert10 androc = fusta de flanela sau de lana 11 prim = blana de miel folosita la garnisitul bunditelor12 suman = haina taraneasca,larga si lunga pana la genunchi.

11

Femeile instarite purtau in loc de suman o haina fara maneci, captusita cu blana de miel sau de

vulpe, denumita cataveica. Femeile din microzona Casin purtau iarna o sarica 1 din lana turcana,tesuta la fel

ca cerga.

Siraguri de margele din coacaze si din cacadar erau purtate drept podoape de fetele sarace.

Margelele colorate cumparate din targuri, alaturi de cercei si inele de argint impodobeau tinerele fete.

Fetele instarite de pe valea Casinului purtau salbe din galbeni si irmilici2.

In vremutile de demult, incaltamintea comuna pentru femei si barbati erau opincile de tip carpatic,

din piele de porc cruda dau din piele de vaca dubita3 .

Diferentierile sociale din zona si continua influenta a orasului au dus la aparitia incaltamintei

moderne de tipul ghetelor si ciubotelelor.

Costumul de mireasa era bogat ornamentat cu materiale ornamentale(beteala, fir metalic,

margele).Piesele componte ale costumului erau imbracate doar la anumite ocazii, fiind pastrate pentru

inmormantare.

Portul barbatesc

Costumul barbatesc din zona etnografica Trotus este sobru, singurele piese inflorate fiind chimirul 4

si pieptarul.

O sumara descriere a portului barbatesc ne-a fost lasata de Nicolaie Iorga, cu ocazia calatoriei sale

prin satele de pe valea Ttorusului :’’Barbatii poarta palarii rotunde cu margini mici, sumane cafenii,

cojocele, adeseori cusute in arnici5, si itari stramti.

Costumul de vara, la tineri si la bartani, impresioneaza prin albul imaculat al camasilor si

izmenelor, completate de cheptarele inflorate, palaria neagra, chimirul si opincice . In satele dintre Palanca

si Comanesti s-au purtata palarii rotunde, cu borduri de marime mijlocie, cu cordica, in timp ce la Ghimes

s-a purtat palaria cu borduri mici, impodobita cu flori si pene de paun.

In celelalte sate din zona se puratau palarii cu borduri mari, cu fundul clopului inauntru, facute

la Targu Ocna. La costumul de lucru, vara, se purta palaria din paie de grau, specifica satelor unde domina

cultura paioaselor.

1 Sarica = manta taraneasca lunga si mitoasa pe dinafara, tesuta din fira groase de lana2 irmilici = cercei sau salba confectionata din icosari ( moneda turceasca )3 dubit = tabacit, preclurat pentru a deveni trainic si impermeabil 4 Chimir = brau lat de piele, adesea ornamentat si prevazut cu buzunare5 Arbici = bumbac rasucit intr-un singur fir si vopsit in diferite culori, intrebuintat la cusutul infloriturilor

12

Camasile barbatesti apartin celor doau tipuru specifice moldovenesti :camasa cu fusta si camasa

batraneasca(dintr-o singura bucata, lunga si larga ).

O atentie deosebita se acorda camasii de ceremonial (de mire, de nas si de socru )care avea o

ornamentatie bogata si era lucrata dintr-o panza de foarte buna calitate.

Peste camasa se purta un cheptar din piele, inflorat. O alta piesa care se purta peste camasa era

cheptarica cumoscuta in doua variante, ambele fara maneci. Cheptarica batraneasca, facuta din suman

negru sau maron, lunga pana la sezut, era ornamentata cu fasii de catifea.Cheptarica mai noua, facuta din

panza de itari, era ornamentata cu gaitan1 din snur negru.

Barbatii mai purtau itari din lana(tesuti in patru ite, si dati la piua ) si izmene stranse pe picior

(vara). In ceaa ce priveste largimea lor, la Ghimes se purtau stransi pe picior, la Balcani (datorita

influentelor zonei etnografice Neamt) aveau creti iar in restul zonei erau ceva mai largi.

Chimirele din piele se purtau peste braiele din lana care erau tesute in patru ite ( rosii, in carouri, cu

capetele inflorate).

Costumul de iarna are in componenta sa, pe langa unele piese ce se poarta la costumul de

vara,sumanul, manecarii2, cojocul, caciula si cioareci sau itari. Cojoacele lungi, pna la pamant,

confectionate din6-8 piei de oaie, garnisite cu balana neagra, constituiau imbracamintea principala pentru

carausi.

Caciula tuguiata, rotunda sau mocaneasca, era confectionata din piele de miel.

Cresterea oilor a prilejuit adaptarea si confectionarea unor piese de port specifice pastoritului,

intalnite la ciobanii de pe ambii versanti ai Carpatilor Orientali, de Curbura si Meridionali : gluga

ciobaneasca, cojocul si plocada3.

O serie de piese de port – cingatorile, manecarii, sumaiesele, naframele( batistele de mana),

opincile- constiruiau o categorie aparte, fiin purtate deopotriva si de barbati si de femei.

1 Gaitan = fir de metal sau siret(impletit ori rasucit )de lana, matase etc.,cusut ca ornament la unele obiecte de imbracaminte.2 Manecarii= piesa complementara la bundita (formata din doua maneci de suman, legate cu doua hamuri), ce se purta pet imp racoros.3 Plocada= tesatura din lana data la valtoare , folosita de ciobani

13

Obiceiurile

Obiceiurile din ciclul vietii

Dimitrie Cantemir a facut urmatoarea ramerca cu privire la obiceiurile din Moldova’’Altmiteri,

obiceiurile sunt tot atat de deosebite, cat este de deosebit aerul de la un tinut la altul al tarii’’

Nasterea unui copil reprezenta si reprezinta u eveniment de o deosebita importanta in viata unei

familii. Pe timpul sarcini femeia trebuia sa manance tot ce poftea, altfel exista pericolul de a pierde copilul.

De asemenea nu trebuia sa fure sau sa ia un lucru fara sa spuna, pentru ca pe corpul copilului sa nu apara

semnul lucrului furat.

In satele din zona exista credinta in ursitoate, care aveau rolul hotarator asupra vietii noului nascut.

Inainte de nastere, pe o masa se puneau paine, miere de albine, rachiu, bani si un manunchi de busuioc,

pentru a imbuna cele sapte ursitoare despre care se credea ca vin noaptea aceea,pentru a hotarii soarta

noului nascut.

Pentru a grabi nasterea si pentru a o usura, exista obiceiul ca moasa sa despleteasca parul femeii.

Aceasta era purtata prin casa, descheiata la gat, i se desceiau cerceii, se deznodau toate nodurile si se

descuiau toate lacatele,’’ca sa se desfaca toate incheieturile trupului.

Imediat dupa nastere, copilul era infasurat in capasa tatalui pentru a-i insufla dragoste paterna si i se

faceau urarile de noroc si viata lunga. Moasa amesteca intr-o sticla de un litru o jumatate de rachiu si o

juatate de undelemn si i-o dadea lehuzei sa o bea, ca sa nu iaba dureri.

Apoi moasa lua o ulcica de lut, cu apa proaspata si cu crengi de busuioc, si mergea la preotul satului,

sa-i’’faca apa’’ cu care lehuza se spala pe maini si stropea copilul.Numai dupa asta puteau veni in vizita

prietenii si familia .

La implinirea varstei de un an, nasii veneau cu daruri la fin, pentru a-i lua din par iar cand finul

ajungea la varsta intemeieri unei familii, nasi de botez deveneau nasi de cununie.

Casatoria era si este momentul cel mai important din viata tinerilor. In satele trotusene ,casatoriia se

desfasura dupa acelas vechi ritual.. Dupa ce flacaul isi alegea fata cu care doarea sa se casatoreasca, erau

trimise ‘’iscoade’’sa afla daca parinti fetei sunt de acord. Abia dupa aceea se trimiteau petitoi care luau

cunostinta de zestrea fetei, stabilind logodna.

Urma logodna, o petrecere la care participa rudele ambelor parti si nasii. Dupa datina, mai ales in

nordul zonei,tinerii erau pusi de catre cei in varsta sa-si caute fericirea in farfuria cu boabe de grau, unde

gaseau inelele de cununie. Dupa logodna mirele aducea miresei daruri sau o suma de bani, drept garantie ca

nimic nu se va schimba hotararea de a se casatori.

14

Nuntile traditionale incepeau sambata dimineata, cand cativa falacai(chematorii), cu plostile pline de

vin, invitau satenii la nunta. Sambata seara se faceau’’ vedrile’’, ultima petrecele a mirelui cu flacai si a

miresei cu fete le.

Duminica dimineata, alaiul de nunta pleca de la casa mirelui la casa nunilor, cu vornicul in frunte,

insotit de alti flacai calari, cu plostile pline cu vin si pocnind din garbace.De aici, alaiul urmat de lautari se

indrepta spre casa miresei unde era astptat la poarta cu vin si cu un colac mare.Aici vornicul spunea

‘’conocaria’’ iar dupa aceasta urma momentul’’iertaciunea miresei’’

Apoi vornicul cotea miresa din casa iar pe scari aceasta rupea deasupra capului un colac in patru si il

arunca in cele patru directii astrale,fara sa se uite. Nuntasi se grabeau sa prinda o bucata din colacul trecut

peste capul miresei, pentru a o da la vitele care urmau sa fie vandute( crezand ca astfel vor avea tot atatia

musteri cati au privit mireasa.

Intreg alaiul de nunta, cu carutele pline cu zestrea miresei,cu muzica si focuri de pistoale,plecau spre

casa mirelui. Pe parcursul drumului , grupurile de flacai improvizau tot felul de obstacole(‘’taxa pentru

luarea miresei’’ iar batranii si copii ieseau inaintea mirelui cu cofe pline cu apa, in care mirele punea bani

si apoi le varsa.

La casa mirelui se juca pana seara tarziu,cand se aseza masa mare. La aceasta petrecere, nasa, ajutata de

rude , lua gateala de pe capul miresei si ii punea in loc caita si un stergar de borangic , momentul marcand

trecerea in randul femeilor.

Inmormantarea .Obcieiul acesta este de fapt un ritual ce marcheaza despartirea de cei vii, trecerea

intr-o alta lume cunoscuta doar imaginar si integrarea in acea lume.. In aceasta perioada, membrii familiei

faceau tot ce au mostenit prin traditie sa usureze drumul decedatului spre taramul celelalt.

Timp de trei zile dupa deces, mortul statea in casa si era privegheat.Noaptea,la priveghiul mortului,

erau povestite intamplari din viata acestuia. In unele sate la priveghi se jucau anumite jocuri cu specific

local care simbolizau ultima petrecere a defunctului printre cei vii.

In zona de munte, carul funerar era impodobit cu brazila cele patru colturi,iar in zona deluraosa cu un

pom in care se ouneau fructe si colaci.

In unele sate se intindeau din pragul usii si pana la poarta 24 de scoarte, denumite punti, insotite de

oale cu vin, colaci si lumanari aprinse.

Groparilor li se dadeau o gaina si un cucos ,pentru ca sufletul celui mort sa fie usor ca pasarea. Dupa

inhumare la casa defunctului se dadea prasnica mare. Alte prasnice se faceau dupa trei, noua si patruzeci de

zile, timp care corespunde cu integrarea mortului intr-o alta lume.

15

Este semnificativa prezenta bradului la nastere, la nunta si la inmormantare, specifica pentru satele

romanesti de vache traditie.

Obiceiurile de primavara

Primavara,oamenii au sarbatorit totdeauna reanvierea naturii. Cu ocazia sarbatorilor de primavara se

fac oua rosii sau inchistrite, cozonac si pasca, se merge la cimitir si se da de pomana pentru morti. In trecut,

la aceste sarbatorii fetele legau’’suratie’’devenind prienene pe viata iar flacaii se faceau’’frati de cruce’’.

Vineri, in saptamana de dupa Pasti, uni sateni cautau izvoare de apa si faceau fantani, iar altii curatau

un izvor sau o fantana de pe camp. Credinta este ca fantana sau un izvor curatat in ziua aceasta nu va mai

seca niciodata.

La 23 aprilie, oameni taiau din codru manunchiuri denuiele pe care le puneau la poarte si la

fereastra.Tot atunci,tinerii se uda cu apa, crezand ca astfel va ploua la timp. In popor exista credintaca cine

doarme ziua, in ajunul acestei sarbatorii, capata somnul mieilor( adica va dormi toata vara) . Tot la 23

aprilie, stanile se urcau la munte, miei erau despartiti de oi, acest moment era cunoscut sub numele

de’’plansul mieilor’’.

De rusalii se punea pelin la icoane, la usile casei si la stalpi, spre a pazi casa de duhurile rele.

Obiceiurile de vara

La 23 iulie se sarbatorea (si inca se mai sarbatoreste ) sarbatoarea Foca. Exista credinta ca celuia ce

lucra in acesta zi , iiva arde casa.

La Poiana Sarata era singurul loc unde se sarbatorea Santila(20 -23 iulie). In aceste zile se adunau in

sat toti cei plecati, se imbracau in costume popularesi participau la manifestarile ce reanviau datinile si

obiceiurile traditionale.

Dintre obiceiurile agrare mentionam Paparudele, care se practicau in verile secetoase, cand seimplorau

fortele naturii spre a aduce ploaia. O fata isi acoperea trupul cu bozi1 si umbla pe ulitile satului, iar copiii se

tineau dupa ia si o udau cu apa.

Obiceiurile de toamna

La 26 octombrie era sarbatorit momentul intoarcerii ciobanilor cu oile de la munte ( Rascolul ). Acum

se alegeau oile, se incheiau socotelile cu baciul, cu stapanul de munte si cu ciobanii.

In seara se Sf.Andrei, trotusenii ungeau usorii casei si ai sopronului cu usturoi, crezand ca astfel lupii

nu se vor apropia de acestea si nici de tarla.

Obiceiurile de iarna

1 Boz = planta erbacee cu miros neplacut, cu flori albe si fructe negre

16

Cand iarna s-a asternut linistea cuprinde satele care parca asteapta sa se reverse tumultul sarbatorilor

de iarne. In fiecare sat, cetele de flacai, de oameni insurati si de copii iais pregatesc din vreme costumele,

invata colindele, plugusorul si textele jocurilor cu mastii. Pana seara tarziu se aud ropotele toblor, se fac

repetitii, se probeaza costume si masti, se repeta jocuri.

Cu o saptamana inainte de schibarea anului se sarbatoreste craciunul. Fiecare gospodar taie porcul si

pregateste fel de fel de mancaruri traditionale.

In dimineata ajunului de Craciun, copii merg la casele oamenilor cu ‘’Buna dimineata la Mos Ajun’’,

primind daruri.Seara, pe sub ferestrele caselor,grupuri de colindatori ma isi mici canta colinde dintre cele

mai vechi si mai frumoase.

Ca in toate satele romanesti ,in ultima zi a anului se umbla cu plugusorul, iar dimineata AnuluiNou cu

semanatul, stravechi obiceiuri agrare care la romani se legau de inceputul unei noi perioade de vegetatie.

Cel mai mare spectacol popular, la care luau parte toate generatiile satului , incepea in ajunul Anului

Nou. De dimineata porneau copii cu plugusorul, mai tarziu plecau cei mai mari, cu buhaiul si garbacele. In

satele de pe valea Taslaului , cativa barbati in varsta injugau boii la un plug adevarat, impodobit cu un

bradut si cu batiste inflorate si porneau pe la casele gospodarilor pentru a le ura belsug si sanatate.

Dar cele mai spectaculoase obiceiuri au ramas jocurile cum asti. Cel mai intereant si plin de inedit este

jocul ursului. La originea acestui obicei stau, se pare fapte reale adica ursarii ce colindau satele cu ursii care

ii calcau pe cei ce sufereau de sale.

Jocul ursilor din Darmanesti,Asau, Dofteana si din satele din jur a evoluat de la un simplu obicei la un

spectacol de marii proportii. In ropotele asurzitoare ale tobelor, mai multi ursi, tinuti in lanturi de catre

ursari, joca intr-un ritm frenetic. De mentionat este faptul ca masca/costumul este format dintr-o blana

intreaga de urs, impodobita cu tinte ,curele si canafi mari rosii.

Jocul capra, cerbul (doar in cateva sate), ‘’incontrarea irozilor’’si spectacolele de teatru folcloric cu

temetica haiduceasca dau un aer special, pentru copii chiar magic ultimei zile din an .

La 2 februarie se sarbatorea Stratenia.Daca in aceasta zi curge apa din streasina, trotusenii cred ca

primavara va fi timpurie si ploioasa iar de Boboteaza, fata punea margeanul de la gat langa pragul usii, sa

treaca preotul peste el. Apoi il ridica, il punea la gat, crezand ca in noaptea urmatoate is va visa ursitul.

Astfel,v-am prezentat Trotusul cu tot ce are el mai frumos, interesant si captivant, cu satele de

munte, cu ospitalitatea si veselia oamenilor de aici, cu obiceiurile, credintele si sarbatorile transmise din

generatie in generatie si tinute cu sfintenie

17

Bibliografie : - Dorinel Ichim – Zona etnografica Trotus, Editura Sport –Turism,1983- http://www.manastireacasin.ro/ - http://turism.agendabacau.ro/biserica-borzesti.html - http://www.padureadepini.ro/ro/Atractii/Atarctii_turistice.htm

18