powered by blogdefotbal.com & ivangoncearuc.blogspot.com

de fotbalZiarulAnul I Nr.8 26 Aprilie 2010

Super Robben

Rivaldo - o legendă

Barca - OUT

Prima echipă galactică din istoria fotbalului

..... au mai rămas lupi pe pămînt moldav!

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.8

2

6 a

pri

lie ..... au mai rămas lupi

pe pămînt moldav!

Lupuşorii de culoare...galbenă

A fost odată o mică,

dar mîndră tărişoară, unde lupul era un animal special, aproape sa-cru, deoarece imaginea acestei fiare se regăsea pe vechile steaguri de luptă a strămoşilor acelei ţărişoare - dacii liberi, proveniţi din Dacia. Cu aceste steaguri vechii băştinaşi ai Daciei mer-geau la luptă, iar capul de lup, care împodobea vîrfurile steagurilor, erau predestinate să sperie duşmanul. Şi duşmanul se temea, chiar Marele Imperiu Roman a fost nevoit să recunoască că aceşti băştinaşi sunt făcuţi, parcă, din oţel. Din păcate, cu timpul lu-pul a început să dispară de pe acel pămînt leg-endar, se ajunsese la un moment cînd se zvonea că nu mai rămăsese nici urmă de lupi, pe pămînt moldav. Dar, să nu credeţi acest lucru - nu-i adevărat, lupi sunt şi vor fi întotdeauna. Aceleaşi animale semeţe şi mîn-dre ca şi tot poporul care îşi duce veacul pe acest pămînt.

Acum, 10 ani, patru dintre strănepoţii acelor

lupi legendari, au hotărît că ar fi vremea să arate tuturor unde este locul acestui simbol naţional. Igor Ursachi, Alexandr Şkaruba, Marin Levădaru şi Valeriu Plujnic sunt, de fapt, cei care au înte-meiat actuala mîndrie naţională - clubul FC Da-cia Chişinău. Tot aceşti oameni au hotărît ca prima “vizuină” oficială să fie modestul stadion al Şcolii Republicane de Fotbal, de la Rîşcani. Primul pas fusese făcut, mai rămînea ca acest proaspăt produs fotbal-istic să se înscrie pentru participarea în Divizia A. Sezonul 2000-2001, îi “prinde” evoluînd în Divizia A, a campionatu-lui Republicii Moldova. La finele acelui sezon, echipă termina pe 4 dar,

la orizont apăreau norii negri a crizei financiare. Rolul “salvatorului” şi l-a asumat, atunci, miliarda-rul Gabriel Stati, cunos-cut fiind prin dragostea sa faţă de sport (dacă nu punem la socoteală no-torietatea sa ca cel mai bogat om din Moldova), el fiind finanţator a mai multe competiţii sport-ive, de orice gen.

Businessmanul cu centură neagră

Gabriel stati este,

fără îndoială, o person-alitate controversată pe piaţa mondenităţii moldoveneşti. Miliardar care a făcut taekwon-do, ajungînd pînă la primirea centurii negre, fiu al unui tată celebru şi extrem de influient, a reuşit să iasă

din umbra tatăşui pentru a duce numele de Stati la un nou nivel. Ca orice om foarte bogat are şi el unele ieşiriextravagante ca aceea de a plăti un avion particular pentru al aduce la Chişinău, pe Steven Seagal, doar ca să se întreţină (pe banii moldoveanului) cu ve-deta de la Hollywood şi să ia lecţii particulare de Aikido, lupta practicată de celebrul american.

Totodată nu uită de finanţarea a mai multor turnee sportive de lupte, fiind numit şi Preşedinte a Federaţiei de Taekwon-do, din Moldova. În 2001, preia FC Dacia, care putea să dispară de peorizontul fotbalis-tic moldovenesc, ducînd “lupii” spre performanţe demult uitate de supor-terii fotbalului moldove-nesc.

Lupul Go(a)lba(e)n Sub bagheta lui Stati,

clubul ia o altă faţă, iar avîndu-l pe teren pe tînărul şi talentatul Alexandru Golban, pe atunci un anonim pen-tru “naţională”, Dacia reuşeşte, fără prob-leme, trecerea în Divizia Naţională. Acel sezon în “A”, aducînd pentru “lupii galbeni” şi titlul de gol-gheter a diviziei - Golban reuşind să marcheze 23 de goluri! Astfel, FC Dacia oferă selcţionatei autohtone un prim mare jucător, crescut de “lupi”. Dacă arfi să anticipăm evenimentele, Golban avea să evoluieze în 14 partide “internaţionale”, marcînd 4 goluri.

În primul sezon de Divizie Naţională, Da-

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.8

1

26

ap

rilie

După 1990 multă lume s-a aşteptat ca dominaţia formaţiilor din Bucureşti să înceteze. Primul campio-nat în totalitate liber, ediţia 1990/1991 s-a dorit a fi un prim semnal de schimbare. Atunci Universitatea Craiova, echipa cu cele mai mari suc-cese europene dintre provin-ciale s-a impus în detrimen-tul Stelei şi a obţinut al 4-lea titlu din istoria “juveţilor”. A fost o luptă strânsă ce s-a decis în cele din urmă la golaveraj. Peste timp au curs multe poveşti…

Ce a urmat a fost o dezamăgire mare pentru echipele din afara Capi-talei. 16 ani de dominaţie a Stelei (9 titluri), a celor de la Dinamo (5) şi a Rapidului (2 titluri).

A venit sezonul 2007/2008 când CFR a izbutit să oprească şirul impus de reprezentantele Bucureştiului, şir ce părea a fi interminabil. A urmat Urziceniul, o echipă mică,

AnomAliile ligii 1:RetetA de succes - evitAti excesul cu steAuA!

StatiStica lu’ liviu

neinteresantă până anul trecut, dar care a produs (poate) cel mai spectaculos triumf din intrecerea internă.

Aşadar, 3 titluri au mers în provincie după Revoluţie. 3 oraşe, două centre universi-tare şi unul recunoscut doar prin amplasarea sa în inima Bărăganului – acea câmpie din sud-estul României cunoscută pentru solul său negru şi cu un conţinut bogat de humus, precum şi datorită vegetaţiei de stepă.

O altă diferenţiere între ele poate fi făcută la nivelul alcătuirii loturilor: Craiova

s-a impus cu o generaţie formată în majoritate de propria pepinieră, Clujul a câştigat şi datorită unei politici de import masiv cu jucători, iar Urziceniul a fost iarăşi atipică, ei bazându-se pe nebunia frumoasă ce le-a fost imprimată de D.Petrescu şi Mihai Stoica unor jucători ce fuseseră catalogaţi de mulţi drept expiraţi.

..

Dar ce au în comun cele trei?

Pe lângă faptul ca toate-s din provincie, un alt aspect le uneşte: în sezoanele când

au devenit campioane nu au câştigat împotriva Stelei!!

Aşadar, în 90/91 oltenii au scos doar un punct în dubla cu roş-albaştrii, la fel consemnându-se şi în cazul celorlalte două.

Liviu (BDF)

Să fie oare asta reţeta succesului?

Aruncaţi puţin o privire asupra ediţiei actuale. Liderul CFR nu a izbutit sa învingă Steaua nici la Bucureşti, deşi au condus în două rânduri, nici la Cluj.

Poate că da...

cia a furnizat poate cea mai plăcută surpriză, reuşind să se califice în Intertoto. Primul gol “european” pentru daci a fost marcat de “vulpoiul” (poreclit aşa din cauza părului roşcat) Sergiu Jăpălău care, alături de fratele său Vladimir Jăpălău, erau tinerele speranţe ale clubului. Se întîmpla asta într-un meci din turul I, îm-potriva amatorilor Gotu, Insulele Feroe.

Cum şi era de aşteptat, Dacia a tre-cut de primul obstacol internaţional şi calificîn-du-se în turl doi, unde avea să întîlnească pe Partizan Tirana. Ceea ce a urmat auimit pe toată lumea, inclusiv casele de pariuri care o cotau ca favorită pe formaţia albeneză. 5 goluri mar-cate şi 0 primite, este

bilanţul dublei cu Parti-zan şi “lupii” sunt deja o echipă despre care vorbeşte toată lumea.

Următoarea “dublă”

avea să fie şi ultima, în acest sezon “european” pentru “lupi”. Confrun-tarea cu Schalke 04, a fost pentru daci una cu scîntei, fiind la un singur pas de a furniza supriza cea mare. După un 0:1 acasă, “lupii” au stăvilit bine atacurile formaţiei din Gelsenkirchen, pe AufSchalke, dar Dum-nezeu nu a vrut să le întindă mîna, pînă la urmă, ei primind două goluri chiar pe finalul meciului. Primul sezon la nivel înalt, jucat de FC Dacia aproape perfect.

(va urma)

Ivan Goncearuc

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.8

2

6 a

pri

lie

Fantastică evoluţia italienilor, care, deşi conduşi cu 1-0, au reuşit să învingă cu 3-1 • A fost meciul tău, Mourinho, l-ai făcut şah-mat pe Guar-diola! • Messi a atins de puţine ori mingea, fiind anihilat cu străşnicie • Milito, omul meciului, un gol şi două pase de gol • Urît gestul lui Balotelli, care a aruncat tricoul la final şi s-a cărat la vesti-are, fără să salute publicul • Mourinho spune că ar fi avut curajul să dea semnătură că bate cu 3-1

E chiar de legendă ceea

Legenda s-a scris pe San Siro: Inter - Barcelona 3-1

ce s-a întîmplat în această seară pe stadionul San Siro din Milano, într-o partidă din cadrul primei manşe a semifinalelor Champions League. Inter a învins Barcelona cu scorul de 3-1, prin golu-rile marcate de Sneijder 30, Maicon 48, Milito 61, respectiv Pedro 15. Atmosferă fantastică pe arena din Milano, spec-tacol fotbalistic oferit de trupa lui Mourinho în faţa cele mai bune echipe de fotbal din lume. Barca a început bine, a deschis scorul prin Pedro, însă

În prima manşă din cea de-a doua semifinală din Champions League, Bay-ern Munchen a învins pe Olympique Lyon cu 1-0, prin golul marcat de Rob-ben. Meciul nu a mai avut spectaculozitatea celui pe care l-am văzut cu o seară în urmă, Inter - Barcelona 3-1, însă bavarezii au făcut un pas spre finală. Ambele echipe au terminat meciul în 10 oameni pe teren, Ribery (în minutul 37), de la gazde, şi Tou-

Bayern Munchen - Lyon 1-0

pe parcurs Milito (cel mai bun de pe teren, un gol şi două pase de gol) şi ai lui au făcut legea. Messi a fost blocat în permanenţă, însă nici Ibrahimovic nu s-a văzut. De fapt, Barca a avut probleme mari în defensivă, primind goluri din careul mic. Campionii lumii la echipe de club au fost puşi la respect de Inter, o echipă care a jucat magnific. Este meritul antrenorului Mourinho, care i-a dat o lecţie de fotbal omologului său de la Barcelona, Guardiola. În două-trei cuvinte, l-a

făcut şah-mat. Singura pată neagră în sărbătoarea fotbalului de pe San Siro a fost atacantul Interului, Mario Balotelli. Introdus în repriza secundă, Super-Mario a greşit mai multe mingi şi şi-a atras, ca de obicei, antipatia publicului. Spectatorii l-au fluierat co-pios, nu cred că era vreun sector din arenă care să nu-l huiduie pe Mario. Nervos din cale afară din acest motiv, Balotelli a dat cu tricoul de pămînt şi s-a cărat la vestiare, fără să mai facă turul stadionu-lui cu colegii săi, deşi un oficial al clubului a încercat să-l calmeze. Inter e cu un pas în finală, e de ajuns să facă un meci bun pe Nou Camp în retur şi visul al patronului Moratti se poate îndeplini. Îi ajunge şi lui cîte milioane a băgat în club fără să pună mîna pe un trofeu european. Între-bat de reporterul RAI dacă ar fi crezut că bate Barce-lona, Mourinho a răspuns în stilul său caracteristic: Aş fi dat semnătură înainte de meci că învingem cu 3-1. Inter a fost aproape perfectă, însă suntem de-parte de finală, pentru că ne aşteaptă un meci greu acasă la ei. Şansele sunt egale, 50 % pentru fiecare echipă. Ştiu de înseamnă să joci pe Nou Camp. Chiar aşa, Mou, ai fi jurat pe acest scor? Eşti tare...

lalan (în minutul 54), de la francezi, fiind eliminaţi. Singurul care ne-a dovedit cu adevărat că are stofă de fotbalist este autorul singurului gol de pe Alianz Arena, şi ce gol, Rob-ben, care în minutul 69 a marcat cu un şut puter-nic de la 30 de metri. Se prefigurează, aşadar, o finală Inter Milano - Bay-ern Munchen...

Marian Şania

INTER vs BARCELONA 3-1 Guardiola a gresit si a platit

Mourinho a nimerit-o din nou, ar spune unii,dar eu cred

ca mult mai important este ca Guardiola nu a nimerit-o deloc in alegerea primului 11. Intr-o postare precedenta spuneam ca Arsene Wenger a gresit ca a ales sa joace cu un singur inchizator in fata Barcelonei. Se pare ca Mourinho m-a citit si mi-a urmat sfatul :)) .

Nicio surpriza in felul in care cei doi tehnicieni au ales titularii si pozitiile in teren.Guardiola a mers pe acelasi sistem de joc cu care surclasase Arsenalul (4-1), adica o variatie intre 4-4-1-1

/ 4-1-3-1-1. Ibrahimovici era punctul fix, atacantul central iar in spatele lui era Messi. Pe banda dreapta, Pedro ,foarte avansat pt a compensa faptul ca in stanga Keita evolua ca o aripa falsa ,el venind din interior spre exterior. Xavi ,cand echipa avea mingea, urca mai mult lasandu-l la aco-perire pe Busquets.

Mourinho nu a venit nici el cu noutati. Principalul lui obiec-

tiv era sa nu lase superioritate numerica Barcelonei de la mijloc in sus,dar nici fundasilor laterali care puteau ,prin urcarile lor, sa devina amenintatori. Asadar a mers pe sistemul 4-2-3-1 , cu Milito varf impins, Sneijder in spatele lui si cu Eto`o si Pandev lipiti de tusa. Evident ,Cambiasso si Motta la acoperire.

Unde a gresit Guardiola.--Titularizarea lui Ibrahimov-

ic. Faptul ca l-a preferat ca pivot pe suedez ,a facut ca intregul joc al spaniolilor sa devina mai putin imprevizibil. Fostul atacant al lui Inter era un punct fix in jocul Barcei si asta i-a ajutat enorm pe Lucio si Samuel in a-l anihila. Mai mult, prin pozitionarea sa ,i-a restrans zona de actiune a lui Messi ,care a jucat mult mai departe de poarta de cat o face de obicei.

--Folosirea lui Keita pe stanga. Stiind ca acolo se afla cel mai ofensiv fundas dreapta din lume ( chiar mai ofensiv ca Alves) ,Pep ar fi trebuit sa joace cu un mijlocas stanga veritabil, pt a bloca urcarile in atac ale brazil-ianului. A ales sa joace cu Keita in acea zona ,un jucator ce intra (prea) mult in centru ,si asta i-a dat o nesperata libertate interistu-lui ,care a reusit sa inscrie golul doi al meciului.

De fapt, la scorul de 3-1 ,Guardiola si-a admis greselile si l-a scos pe Ibra ,a introdus un fundas stanga, Abidal si l-a urcat ca aripa stanga pe Maxwell. Messi a trecut sa joace ce-i place, adica varf fals si si-a reasezat echipa intr-un 4-3-3 ,doar ca mutarea a venit prea tarziu. O mutare buna a fost si urcarea lui Pique in atac, acesta fiind un pericol permanent pt aparatorii italieni.

Ce a facut excelent Mourinho.--A cerut echipei sa joace

foarte compact,cu compartimen-tele apropiate la extrem, iar asta a restrans semnificativ spatiile de manevra ale lui Messi in special, dar si ale lui Xavi si Ibrahimovic.

--Nu a cerut nimic special

cand mingea era la Messi. In general era preluat de Motta ,care a facut o partida minunata, dar mult mai important era sistemul. Liniile foarte apropiate si jocul agresiv,l-au oprit pe argentinian sa-si faca numarul. Asta, dar si decizia lui Guardiola de a juca in fata cu Ibrahimovic ,care ,cum am scris mai sus, i-a ocupat spa-tiul preferat al micutului atacant al Barcelonei.

--Pandev. Desi m-am asteptat la o abordare prudenta in zona lui Alves, poate cu Stankovic sau Chivu titular ca mijlocas stanga, pt a bloca urcarile in atac ale fundasului dreapta brazilian, Mourinho a mers pe mana unui jucator ofensiv. Acesta ,desi a avut probleme in a-l opri pe Alves sa urce, a creeat practic golul egalizator. A intrat in centru, l-a tras pe Alves dupa el si Sneijder s-a trezit singur in dreapta apararii spaniolilor,inscriind.

--Dejucarea pressingului. Nici aici Mourinho nu a inovat. A cerut elevilor sai sa joace cu mingi aruncate in spatele aparato-rilor, pt a-i prinde cu fata catre propria poarta. Din nou, tocmai simplitatea acestei tactici, arata priceperea portughezului.

In concluzie, multe decizii neinspirate ale lui Pep Guardiola, care s-a bazat prea mult pe geniul jucatorilor sai, dar si inca o lectie de tactica a portughezului Jose Mourinho,pe care i-a servit-o mai tanarului sau adversar.

tactic-zone.blogspot.com

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.8

2

6 a

pri

lie

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.8

2

6 a

pri

lie Opinie

Ţin minte când a in-trat Veaceslav Manola-chi în direct, prin tele-fon, la emisiunea Fotbal Hebdo într-o polemică cu Natan Bartfeld vizavi de terenul cedat com-paniei de construcţii

Glorinal. Compania despre care se spune că ar fi patronată de fiul lui Voronin, Oleg, se angaja în schimb să finiseze construcţia unui blog al Universităţii de Sport, unde Manolachi este rector. Bartfeld se plângea atunci că pe acel teren de pământ se afla şi terenul de fotbal unde se antrena echipa lui, Unisport-Auto şi chiar echipa naţională (o scurtă perioadă de timp). În acel dialog

Bartfeld vorbea doar că e un lucru foarte prost că s-a distrus un teren de fotbal, iar Manola-chi repeta în continuu că terenul a fost cedat companiei GLO-RI-NAL!!!

Nu înţelegeam atunci de ce Manolachi îmi repetă numele com-paniei de construcţii şi chiar i-am spus de 2 ori să nu mai spună numele firmei pentru că nu facem publicitate gratis.

După scandalul de săptămâna trecută când rectorul USEFS a fost decorat de Ghim-pu, care a făcut un show gratuit, zic eu,

Manolachi: hoţ sau victimă?

de vreme ce s-a dus să recunoască oficial meritele unui om (cred că ştiţi despre ce vor-besc, nu mai repet povestea cu scrisoarea şi acuzaţiile aduse de o parte din lectorii de la USEFS la adresa lui Manolachi), am ajuns la concluzia că Manolachi este mai mult victimă decât hoţ. De ce spun asta? Nu ştiu cât de

mult a avut de câştigat şeful de la USEFS în urma afacerii ultra-du-bioase dintre Institutul Sportiv şi Glorinal, de vreme ce toată lumea ştie cum se făceau astfel de lucruri în acea perioadă. Iar dacă nu ştiţi, vă spun eu. Venea un telefon de sus, cel mai sus, în care erai pus în faţa faptului îm-plinit. Şi încearcă să nu execuţi. Pe lângă fap-tul că riscai să-ţi pierzi postul, mai riscai să te pomeneşti şi cu vreun dosar (sau mai multe) penal.

Aşa că nu ştiu cât de mult a avut de câştigat Manolachi din această afacere. Poate a avut şi el ceva, dar SIGUR partea leului au luat-o alţii. Şi anume cei de la Glorinal.

Sandu Grecu

BalOnul de aur

Enrique Omar Sivori - El Cabezon

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.8

2

6 a

pri

lie

Spune povestea că fotbalul adevărat a început în Argentina o dată cu câştigarea titlului de către Racing Club, fără să aibă nici un jucător britanic în lot. Britanicii exportaseră fotbalul acolo şi, până atunci, acaparaseră cam tot protagonismul. A fost momentul în care s-a pornit un nou stil de fotbal, un stil izvorât din locurile virane ale oraşelor, terenuri de fotbal în care datorită aglomeraţiei de jucători, singura şansă de a reuşi era talentul de a dribla tot ceea ce îţi ieşea în cale. A fost momentul în care lumea a început să îi cunoască pe acei mingic-ari care nu se antrenaseră

în viaţa lor însă le treceau mingea printre picioare englezilor cu uşurinţa

Unul dintre principalii exponenţi al acestui stil de fotbal avea să fie Enrique Omar Sívori, El Cabe-zon, un geniu al anilor 50 în Argentina, crescut pe campurile desfundate de la marginea capitalei Buenos Aires. A fost găsit de antrenorii celor de la River Plate care pieptănau săptămânal periferiile metropolei, dus la echipă şi pus să debuteze în campionat în 1954 în faţa celor de la Lanus. Primul meci, primul gol. Enrique Omar Sívori îşi cerea

dreptul la o bucăţică din istoria fotbalului.

Aspectul său de jucător ignorant, cu părul dezlânat şi jambierele căzute nu au împiedicat transferul său la Juventus Torino pentru o sumă record pe atunci: 250 000 de dolari. Cu aceşti bani, River Plate a construit o tribună nouă la stadion ( actuala tribună Almirante Brown ), o peluză cu care s-a închis cercul stadionului Monu-mental.

În timpul ăsta, Ita-lia îl primea pe Sivori cu braţele deschise şi începea să îi savureze talentul şi să caşte gura la driblin-gurile sale. Sivori avea să ajungă vedetă într-o epocă în care nu exista televiziunea prezentului, iar ziarele sportive se pu-teau număra pe degetele unei singure mâini. Motiv pentru care comparaţiile cu jucători ai zilelor noastre pot părea une-ori ridicule în lispa unor imagini care să te prindă în acţiune din orice unghi posibil sau a camerelor de vederi care te urmăresc pe teren 90 de minute din 90 de minute.

Pentru a înţelege mai bine amploarea fenomenului Sivori la Torino, trecând peste cele 3 titluri de campion şi cele două Cupe ale Ital-iei câştigate, trebuie să vă imaginaţi apariţia sa ca marcă înregistrată.

Portierele taxiurilor, uşile de hotel sau restaurant se deschidea singure doar pentru orgoliu de îl primi pe cel mai bun jucător al momentului.

Momentul său magic la Juventus Torino a coincis cu starul englez John Charles si cu vedeta autohtonă a torinezilor, Gianpiero Boniperti. Atât de mult a impresionat Sivori încât, după ce a câştigat Balonul de Aur în 1962, Italia l-a naţionalizat şi l-a luat în naţionala sa pentru a juca la Mondialul din Chile dis-putat în 1962.

Câştigând admiraţia întregului Nord al Italiei, Sivori a coborât spre Na-poli acolo unde s-a retras pe 1 decembrie 1968 după ce a suferit o accidentare gravă la genunchi. De alt-fel, atunci când Maradona a ajuns cu elicopterul la Napoli în ziua prezentării sale a auzit că înainte sa a mai fost un argentin-ian care domnise acolo cu fotbalul său unic, ducând echipa spre titlul de vice-campioană a Italiei.

Enrique Omar Sívori, câştigător al Balonului de Aur în 1961, premiu acor-dat de France Football, drept omagiu terenurilor de pământ de la mar-ginea oraşelor, driblingului dezordonat şi miuţei de cartier.

blogdefotbal.com

Enrique Omar Sivori, mică biografie:

nascut pe 2 octombrie 1935, San Nicolas, Buenos Aires.

debut pe 4 aprilie 1954 cu River Plate. echipe: River Plate 1954-1957 ( 63

meciuri-28 goluri ), Juventus Torino 1957-1965 ( 215 meciuri - 134 goluri ) şi Napoli 1965-1969 ( 63 meciuri - 12 goluri ) .Pentru naţionala Argen-tinei a jucat 19 meciuri şi a marcat 9 goluri, iar pentru Italia 9 meciuri, marcând 8 goluri.

titluri: titlul in Argentina în 1955, 1956 şi 1957, titlul în Italia în 1958, 1960 şi 1961 şi Cupa Italiei în 1959 şi 1960.

a decedat în 2005 la varsta 70 de ani

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.8

2

6 a

pri

lie pOveStile fOtBalului

Cu mult timp înainte ca Real Madrid să deschidă o nouă eră a echipelor “galactice” şi ca David Beckham să debarcheze în Major League Soccer, a exi-stat o echipă americană la finalul anilor 70 care reuşea să îi adune pe cei care , în acele vrem-uri, erau declaraţi cei mai buni jucători de fotbal ai lumii.

Se numea New York Cosmos iar istoria sa merită amintită. Totul avea să înceapă în 1971, trei ani după in-augurarea North Ameri-can Soccer League ( NASL ), una dintre numeroasele ligi de fotbal care s-au creat de-a lungul anilor în Statele Unite ( actuala Major League Soccer este cea de-a 20 încer-care ). Soccer-ul era pe atunci, sportul numărul unu în Europa, însă marginalizat în SUA. Pe stadioane abia se adu-nau trei-patru mii de spectatori, majoritatea sud-americani, soccer-ul sitându-se în coada listelor de preferinţe a publicului american, sub baseball, fotbal american, hockey sau

Prima echipă galactică din istoria fotbaluluibaschet.

Lucrurile aveau să se schimbe însă în 1975, an în care preşedintele celor de la Cosmos, Steve Ross, decidea să schimbe radical faţa fotbalului în Statele Unite. Reuşea ca War-ner Comunications să îşi dea acordul pentru a finanţa un plan de investiţii, considerat imens în acele vremuri. Şapte milioane de dol-ari anual. Cum gândise totuşi Ross să rentabi-lizeze masiva investiţie a celor de la Warner, bazându-se pe energia unui sport care abia se târa în State?

Planul avea să fie următorul: Să creeze o echipă alcătuită din cei mai buni jucători de fotbal din lume la acel moment. Iar pentru lansarea proiectului, nimic nu era mai spectac-ulos decât contrac-tarea celui care era considerat cel mai bun jucător al lumii : Edson Arantes do Nascimento Pelé.

Pele împlinise deja 35 de ani,

cucerise trei titluri mon-diale ( ultimul cinci ani înainte ) şi abandonase clubul său de-o viaţă, FC Santos. Trecând peste vârsta sa, O”Rei nu avea chef de re-trageri iar ofertele nu îi lipseau. Cei care şi-l doreau foarte puternic erau cei de la Juven-tus, al căror preşedinte de atunci îi oferise un

contract de excepţie pentru ca Pele să îşi finalizeze cariera la To-rino. Americanii au ştiut cum să îl tenteze însă pe brazilian, iar acesta sub asediul unei oferte mai mult decât genero-ase a decis ia direcţia Statelor Unite. Spune legenda că fraza ce l-a convins pe Pele să se decidă pentru aven-tura americană a fost “ Dacă alegi Italia vei câştiga Liga. Dacă alegi New-York-ul vei cuceri o ţară întreagă”. În 1976 lângă Pele avea să ajungă italianul Giorgio ‘Long John’ Chinaglia liderul celor de la Lazio, campioni în 1974. Chi-naglia avea să înscrie pe pâmânt american nu mai puţin de 242 de goluri în 254 de partide. O medie de aproape meciul şi golul.

Următorul an, 1977, aveau să ajungă la Cos-mos alţi doi campioni mondiali:brazilianul Alberto Carlos cel care cucerise alături de Pele Mondialul din 70, fiind căpitan al acelei selecţionate braziliene şi Franz Beckenbauer, “Kaiserul”, campion mondial în 1974 cu naţionala Germaniei. Avea să fie marele an al celor de la New York Cosmos. Asistenţa de pe stadion creşetea de la o medie de doar 3000 de persoane în 1974, la mai mult de 34000 în 1977 sau 47000 în 1978. Obiecti-vul de a atrage atenţia asupra unui sport marginalizat până la acea ore în SUA, fusese atins. Toate echipele din lume doreau să joace cu echipa stelelor din

Prima echipă galactică din istoria fotbalului Zia

rul d

e F

otb

al n

r.8

2

6 a

pri

lie

New York.La finalul anului 1977

Pele se retrăgea din fotbal într-p partidă disputată intre Cosmos şi FC Santos, jucând câte o repriză pentru fiecare echipă. Cos-mos retrăgea tricoul cu numărul 10.Au mai rămas Chinaglia, “Kai-serul” şi Alberto Carlos. Însă visul continua. Trecând peste const-antele pierderi financi-are pe care le suferea clubul, Ross continua să adune staruri şi să câştige titluri ( titlul în 1977, 1978, 1980,şi 1982 ). Soseau rând pe rând Vladislav Bogicevic, cel pe care cei de la Bayern l-ar fi dorit drept urmaşul lui Beckenbauer, Johan Neeskens, mijlocaş olandez venit de la Bar-celona, finalist al Mon-dialelor din 74 şi 78 şi paraguyanul Romerito, cel care mai târziu avea să plece la Barcelona

pentru a îl înlocui pe Neeskens, chiar dacă fără prea mult succes.

Puţin câte puţin însă, banii se terminau, transferurile nu mai creau iluzii atât de put-ernice, asistenţa de pe Giants Stadium scădea iar marii jucătorii nu mai vedeau Statele Unite ca tărâm al

făgăduinţei financiare. În 1984, NASL intra în faliment împreună cu ea şi New York Cosmos. Visul lui Ross de a crea cea mai bună echipă din lume într-o ţară în care soccer-ul abia era cunoscut durase exact 14 ani, din care doar şase de maximă splen-doare. Fără îndoială, nici o altă echipă nu

va putea afirma că în 11-le său titular aveau să apară împreună, în acelaşi timp, Pele şi Beckenbauer, iar pe lângă ei Chinaglia şi Alberto Carlos. Un vis superb atât cât a durat.

blogdefotbal.com

Rivaldo. O legenda!Astazi este ziua de

nastere a, poate celui mai consacrat jucator al catalanilor din ultimele doua decenii, brazilianul Rivaldo. Actualul jucator al uzbecilor de la Bun-yodkor Taskent nu a avut tocmai o copilarie fericita.

Saracia traita impreuna cu familia sa in orasul Pau-lista l-au determinat insusi pe Rivaldo sa-si incerce norocul in fotbal. Brazil-ianul stapanea mingea ca un adevarat profesionist in copilarie. Partidele jucate impreuna cu prietenii sai pe meleagurile natale erau inca de pe atunci o adevarata placere. In anul 1989 soarta nu a fost blanda cu fostul campion mondial, asta deoarece tatal sau a fost omorit intr-un accident rutier,dar

doi ani mai tarziu a sem-nat primul sau contract de profesionist cu gruparea Santa Cruz.

La aceasta echipa nu a apucat sa joace nici macar o partida, iar in sezonul 1992-1993 a semnat

cu gruparea Mogi Mirim din statul Sao Paolo, iar primul sau gol pentru aceasta formatie este de povestit nepotilor: Rivaldo inscrie la doar cateva secunde de la fluierul arbitrului de la mijlocul terenului, vazandu-l iesit mult in afara suprafetei de pedeapsa pe portarul celor de la Noroeste.

Timpul petrecut in Sao Paolo a fost de bun augur pentru brazilian, iar dupa un an realmente

senzational pentru cei de la Mogi Mirim, Rivaldo a semnat cu gruparea din prima liga braziliana Corinthians. Anul 1993 a fost un vis devenit re-alitate pentru brazilian. Evolutiile sale de exceptie de la Corinthians au atras atentia selectionerului de atunci al Braziliei, domnul Carlos Alberto Parreira, iar la debutul sau in nationala ”cariocas” contra celor de la Mexic, Rivaldo a inscris singurul gol al acelui meci amical.

In anul imediat urma-tor a schimbat din nou o echipa,incercandu-si de aceasta data norocul la Palmeiras. ”Verzii” erau detinatorii titlului in Bra-zilia pe atunci iar venirea lui Rivaldo a insemnat recucerirea campionatului pentru formatia antrenata pe atunci de Vanderlei Luxemburgo. Datorita acestor superbi ani traiti de Rivaldo in Brazilia el a fost ales doi ani consecuti-vi intre 1993-1994 ca fiind cel mai bun mijlocas ofen-siv din Brazilia, primind premiul Bola de Oro, un fel de Balon de Aur sud-american. In anul 1996 a reprezentat nationala ”cariocas” la Olimpiada din Atlanta, insa n-a fost sa fie tocmai cea mai fasta perioada din cariera sa. De ce spun asta? Rivaldo a fost exclus din lot de catre Mario Lobo Zagallo pentru prestatia antisportiva din meciul contra selectionatei ”vulturilor nigerieni” din semifinala. Practic de aici porneste povestea de suc-ces a lui Rivaldo pe melea-gurile europene.

Prima grupare europe-ana care a avut onoarea de a-l transfera pe Rivaldo a fost Deportivo La Coruna in anul imediat urmator dupa ceea ce patise brazil-

ianul la Olimpiada de vara desfasurata in Atlanta, Statele Unite ale Americii. Pana atunci insa cei de la AC Parma anuntau sus si tare ca l-au achizitionat pe ”omul foarfeca” impreuna cu Amaral, un coechipier de-al sau de la Palmei-ras, dar a fost sa fie doar un simplu zvon menit sa atraga atentia inspre clubul din nordul Italiei. In primul sau sezon petrecut pe El Riazor,Rivaldo a fost al patrulea golgeter al Spaniei,reusind sa insc-rie 21 de goluri pentru ”SuperDepor”. Ei bine dragii mei ajungem la cel mai important moment al carierei sale.

(va urma)

www.rivionze.com

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.8

2

6 a

pri

lie

Ronaldo în tricoul celor de la PSV Eindhoven. Raritate

Readactor: Ivan Goncearuc

Idee originală: Beleaua (BDF)

Autori: Victor Moşneag,

Marian Şania, Nicu Lungu,

Claudiu Bancu, Sandu Grecu,

Beleaua, Ivan Goncearuc,

Gabriel Toth.

Mulţumiri blogurilor: blogdefotbal.com,

cdf-curier.blogspot.com, rivionze.com

Design şi machetare: Goncearuc&Roman Art

Design (autor IG)

Magazinul Ziarul de Fotbal este un digest complet al blogosferei fotbalistice româneşti.

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.8

2

6 a

pri

lie

În curînd...

Juventus a fost în mare formă astăzi, învingînd de o manieră categorică pe AS Bari şi mai speră măcar la un loc în Europa League. Golulrile celor de la Juve au fost marcate de Iaquinta, autorul unei duble, şi de Del Piero, care a marcat din penalty. Pentru Napoli lui Walter Mazzari visul de a juca în Champions League pare să se fi spulberat după semieşecul de pe teren pro-priu, 0-0, cu Cagliari. Impinşi de la spate de un stadion iarăşi plin ochi, napolitanii au făcut o bună partidă, singurul lucru, cel mai important, care le-a lipsit fiind golul care să le aducă victoria. Lazio (în

serie a cu marian

deplasare) şi Bologna au obţinut victorii importante care le menţin speranţele vii că vor evolua şi anul viitor în Serie A. Din această etapă din Serie A, cea cu numărul 35, a mai rămas de disputat un meci, Roma - Sampdoria, care se joacă în această seară.

Rezultate:

Bologna - Parma 2-1, Fiorentina - Chievo 0-2, Udinese - Siena 4-1, Genoa - Lazio 1-2, Inter - Atalanta 3 - 1, Juventus - Bari 3-0, Livorno - Catania 3-1, Napoli - Cagliari 0 - 0,

Palermo - Milan 3-1.

Etapa viitoare:

Milan - Fiorentina, Atalanta - Bologna, Bari - Genoa, Cagliari - Udinese, Catania - Juventus, Chievo - Napoli, Parma - Roma, Sampdoria - Livorno, Siena - Palermo, Lazio - Inter.

În ultimul meci al etapei al etapei a 35-a din Serie, Sampdoria a dat lovitura pe stadionul Olimpic din Roma, învingînd pe AS Roma, cu 2-1. Atacantul Pazzini a mar-

cat ambele goluri ale Samp-doriei, în minutele 52 şi 85, punctul gazdelor fiind realizat de Totti 15. O înfrîngere nemeritată a trupei lui Clau-dio Ranieri, care îi este fatală în lupta pentru titlu. Gazdele au dominat categoric prima repriză, cînd, de altfel, au şi condus pe tabelă, însă mitanul secund a aparţinut oaspeţilor, Pazzini înnebun-ind Cetatea Eternă prin cele două goluri marcate. Sampdoria are acum mari şanse să prindă un loc în Champions League, în timp ce AS Roma a lăsat cale liberă Interului spre un nou titlu. Mai sunt doar cîteva etape şi e greu de crezut că Mourinho şi ai săi mai pot da rateuri.

Marian Şania

Po

za z

ilei

Lui Sam

uel

Eto

’o n

u-i

vin

e să

cre

dă

că e

ste

atît d

e ap

roap

e de

final

a Cham

pio

ns

Leag

ue.