powered by ivangoncearuc.blogspot.com & blogdefotbal.com

Numărul 14

Marţi 21 iunie 2010

Editat de: DIA Media Group

3593,16 media de cititori per număr

ziarulfotbalde

www.ivangoncearuc.blogspot.com Omul

care a învins Moldova

Băi, puteam să dau orice pronostic la acest meci, dar să spun că Spania va pierde de la elveţieni - nu aş fi făcut-o în veci. Nu că aş avea o părere atît de bună despre spanioli cît pentru că foştii noştri adver-sari sunt o selecţionată mediocră din Europa.

Însă ceea ce s-a întîmplat pe teren, mi-a demosntrat, a cîta oară deja, că şi o naţională mediocră dacă are un antrenor mare, poate furniza surprize de proporţii. Iar Ottmar Hitzfeld este un mare antrenor, a demonstrat-o în nenumărate rînduri, la echipele de club, iar acum şi la selecţionată.

Mai grav este consistenţa de joc a ibericilor care au apărut pe teren ca o echipă fără fantezie (!!!), punctul forte al selecţionatei spaniole, de obicei. Acum, însă, Spania s-a zbătut undeva în faţă, fără să organizeze un moment cîtuşi de puţin din categoria de “100%”! Este ceva nereal pentru o selecţionată celebră prin jocul de pase şi prin faptul că la finalizare pot apărea mereu 3-4 jucători.

Elveţienii au marcat norocos, după ce i-au îmbrîncit pe Casillas şi Pique, în propriul careu, şi au împins mingea în poartă, prin Gelson

Surpriza surprizelorFernandes, omul care marcase, acum 4 ani, în poarta selecţionatei Moldovei.

Şi mai gravă este reacţia de după gol a spaniolilor care nu prea au arătat că pot întoarce rezultatul. O ofensivă fără fantezie, fără vlagă şi fără inspiraţie în faza de finalizare. Sunt extrem de nerăbdător să văd următoarele meciuri ale Spaniei, pentru a urmări evoluţia (sper eu) a secţionatei “la roja”.

*****

Ştirea cu fugitul din cantonament a cîtorva reprezentanţi ai fotbalu-lui din Correa de Nord, a făcut înconjorul planetei! Eu le dau dreptate, şi umilul vostru prieten ar fugi dacă ar avea posi-bilitatea, din aşa stat ca Coreea de Nord (iertată-mi fie cacofonia).

Ăştia au fugit de viaţă bună nu de alta. Dar înainte de a o face au marcat Braziliei. Wow, nu mă aşteptam la asta cu toate că speram, undeva în suflet, să mar-cheze nord-coreenii. I-aţi văzut faţa marcatorului?! Era mai fericit decît cîştigătorii cupei mon-diale. De parcă numai ce căştigase vreo 200 000 de dolari (pentru realtăţile de acolo este o sumă exorbitantă!) şi, pă

Editorial

SPANIA vS ELvETIA 0-1 HITzfELd ISI ArATA cLASA, dEL BoSquE A ALES grESIT

ziarulfotbalde Nr. 14 21 iuNie 2010

deasupra, libertatea de a pleca din ţară!

Y.Ji este eroul meci-ului, cel puţin pentru mine, mai ales pe fundalul jocului ai-urea a selecţionatei de pe plajele Atlan-ticului de vest. Brazilia a dezamăgit. Asta e clar ca bună ziua. Au învins o selecţionată mică, care juca şansa vieţii ei (ce mai relevant exemplu este cel al jucătorului care a izbucnit în lacrimi la intonarea imnului).

Au învins dar n-au convins, golul lui mai-con fiind unul deosebit de norocos. Nu zic, a şutat omul în ştiinţă de cauză dar nimerit din întîmplare. Cel de-al doilea gol, însă, a fost unul marcat în urma unei combinaţii perfecte - pasă Robinho, gol Elano.

Golul de onoare, în acest caz este mai mult decît onoare, a fost marcat pe final şi mi-a produs o bucurie enormă (încă puţin şi se întreru-pea emisiunea lui Bog-dan şi Seva, “Las’ că-i ghini”, atunci cînd am strigat cu toţii goool!). Îmi pare rău doar de faptul că această selecţionată asiatică nu va avea nicio şansă la calificare.

Ivan GONCEARUC

ivangoncearuc@gmail.com

Dai un ban dar stai in fata. Elvetia nu a accep-tat jumatati de masura in privinta nationalei si l-a angajat ca selectioner pe Otmar Hitzfield. Ok, i-a costat ,dar s-a vazut in meciul cu Spania ca banii nu au fost aruncati. Poate ca Romania ar trebui sa se uite putin in jur si sa ia exemplu.

4-4-1-1 a fost sistemul de joc al Elvetiei. Desi stia ca Pique si Puyol sunt doi stoperi care participa la faza de constructie, Hitzfield a decis sa mearga doar cu un atacant in zona lor, Nkufo. Totul pt a nu permite superioritate numerica pt adversari de la mijloc in sus. Derdiyok avea sarcina de a-l lua in marcaj pe Busquets, atun-ci cand Spania avea min-gea (adica mai tot timpul ) ,iar mijlocasii laterali, Fer-nandes si Barnetta intrau mult in centru pt a nu le da superioritate ibericilor

SPANIA vS ELvETIA 0-1 HITzfELd ISI ArATA cLASA, dEL BoSquE A ALES grESIT

ziarulfotbalde

Nr. 14 21 iuNie 2010

in acea zona. Lucrul asta lasa destul spatiu pt fun-dasii laterali spanioli, de care insa Ramos si Cap-devilla nu au profitat. Xavi nu a fost nici el neglijat ,Huggel jucand mai adanc in fata apararii pt a-l lua in marcaj. Dublaj foarte bun si pe margini, unde acei-asi Barnetta si Fernandes cautau sa nu-i lase singuri pe fundasii laterali, Ziegler si Lichtsteiner, cu rapizii Silva si Iniesta.

Cu toata organiza-rea minunata a Elvetiei, cateva greseli mari de conceptie au facut ca Spania sa nu inscrie. Golul primit a fost mai degraba un carambol nefericit, dar faptul ca nu au reusit sa marcheze se datoreaza unor decizii proaste de pe banca. Mai intai sa vorbim despre sistemul de joc, 4-2-3-1 ,cu Villa in centrul atacului ,Iniesta si Silva pe flancuri, schimband intre ei. Xavi juca si el foarte

sus, in spatele lui Villa, iar Alonso si Busquets erau in fata apararii.

Prima greseala nu a fost a antrenorului, ci a mijlocasilor centrali, Alonso si Busquets, care nu au reusit sa accelereze jocul si nu au facut nici o schimbare de directie pe tot parcursul meciului. Este stiut ca in fata unor aparari aglomerate, este indicat sa schimbi brusc, prin diagonale lungi, direc-tia de joc. A doua greseala a fost impartita intre jucatori si antrenorul Del Bosque.Fundasii laterali nu au urcat sa sprijine atacul decat rar, desi aveau spatiu dat de faptul ca Barnetta si Fernandes strangeau mult in centru. Nu stiu daca antrenorul le-a cerut prudenta sau au fost ei incapabili sa urce pe culoarele pe care Iniesta si Silva le creeau prin taierile in interior. In fine, a treia gafa, exclusiv

a antrenorului, a fost folo-sirea lui Xavi ca al doilea varf. Pozitia asta il prindea tot timpul cu spatele la poarta si nu isi putea pune in valoare ce are mai de pret: PASA DECISIVA.

Dupa pauza, la scorul de 1-0, gol Fernandes, selectionerul Spaniei a facut ceea ce ar fi trebuit sa faca de la inceput in privinta lui Xavi: l-a trecut mijlocas central, alaturi de Alonso. A schimbat sistemul intr-un 4-4-2 ,scotandu-i pe Busquets si Silva si introducandu-i pe Torres si Navas. O mutare buna,macar datorita pozi-tionarii cu fata catre po-arta a lui Xavi Hernandez, plus ca in teren erau acum doi atacanti in gura portii, odata cu intrarea atacan-tului lui Liverpool. Doar ca schimbarea sistemului i-a facut sa piarda un om la mijloc, iar cum Hitzfeld a pastrat modulul 4-4-1-1 ,Elvetiei i-a fost ceva mai

usor sa blocheze jocul de pase al ibericilor. Inca odata Ramos si Capdev-illa, fundasii laterali care ar fi putut debloca jocul echipei prin sarje ofensive ,au fost fricosi si nu au ajutat echipa.

Concluzie: Elvetia a meritat victoria, au fost extrem de bine orga-nizati si au speculat pe contraatac situatiile ivite. Puteau invinge chiar mai categoric,dar Derdiyok a lovit bara. Spania a gresit ca a jucat cu Xavi atat de sus, s-a privat echipa de un coordonator. Nimic nu este pierdut, dar poate ca nu ar fi rau ca Del Bosque sa foloseasca din nou sistemul 4-1-4-1 si sa-l foloseasca si pe Iniesta ca mijlocas central.

tactic-zone.blogspot.com w

ww.tactic-zone.blogspot.com

uzzi_mafia_tm@yahoo.com

Cu Jabulani prin Africa ziarulfotbalde Nr. 14 21 iuNie 2010www.gabrieltoth.blogspot.com

Deşi extrem de dezamăgitoare din punctul de vedere al calităţii jocurilor, ziua a cincea a Mondialului a adus şi primele suprize în adevăratul sens al cuvântu-lui. Noua Zeelandă a cucerit primul punct la Campionatul Mondial, în timp ce nord-coreenii au ţinut în şah Bra-zilia aproape o oră.

Noua Zeelandă - Slovacia 1-1

“All Whites” au revenit, după 28 de ani, la turneul final. La Mondialul spaniol din 1982, Noua Zeelandă a fost “cenuşăreasa” turneu-lui, alături de El Salvador, nereuşind să adune niciun punct. Acum şi-au propus mult mai mult. Selecţionerul Ricky Herbert, fundaş pentru “naţionala” de la Antipozi în urmă cu 28 de ani, n-a mizat pe eternul joc “la ciupeală”, practicat de obicei de formaţiile mici. A început cu un îndrăzneţ 4-3-3, mergând pe principiul că e mai bine să pierzi cu fruntea sus decât să o faci cantonat în apărare. De partea cealaltă, slovacii, aflaţi la primul lor turneu final de la divizarea Cehoslova-ciei, nici nu concepeau să nu se impună în faţa neo-zee-

landezilor. Cu câteva nume grele în componenţă, cum ar fi Hamsik, Skrtel sau chiar Vittek, europenii s-au aruncat încă din primele minute către poarta lui Mark Paston. Golul a picat însă la cinci minute după pauză, graţie lui Vittek, care a fructificat o centrare venită de pe dreapta de la Sestak. Jendrisek, Sestak şi, mai târziu, Holosko au avut şansa desprinderii, însă au ratat cu nonşalanţă. Prac-tic, nimeni nu mai credea că “All Whites” pot reveni, în condiţiile în care până cu cinci minute înainte de final nu trăseseră niciun şut pe poartă. Dar a venit minutul 93. Cen-trare de pe stânga a lui Smeltz şi apariţie surprinzătoare a fundaşului dreapta, Winston Reid. Gol! Slovacii se uitau buimăciţi unii la alţii, nevenin-du-le să creadă. Reid, Smeltz şi ceilalţi sărbătoreau deja pe pista de atletism, în faţa unui grup de fani veniţi de la Antipozi.

Portugalia - Cote d’Ivoire 0-0

Prea puţine de spus despre acest meci. Deşi considerat primul derby adevărat al Mon-dialului, duelul dintre portu-ghezi şi “elefanţi” a lăsat mult

de dorit. Portugalia - Cote d’Ivoire s-a înscris perfect în nivelul acestui turneu final. Anihilare reciprocă, faze nota-bile cu porţia, automulţumire. Doar bara lui Ronaldo din minutul 11 poate fi trecută la capitolul impresie artistică. Ambele echipe au părut satisfăcute de rezultatul alb de pe tabelă cu mult înainte de finalul jocului. Cum şi Portu-galia şi Cote d’Ivoire au, teo-retic, trei puncte asigurate din confruntarea cu nord-coreenii, calificarea se va decide după duelurile cu Brazilia.

Brazilia - Coreea de Nord 2-1

Pe hârtie, acesta părea unul dintre cele mai disproporţionate dueluri din ultima vreme de la turneele fi-nale. Brazilia e mereu punctul de atracţie al unui Campionat Mondial, e principala sursă de rating şi de publicitate. De partea cealaltă, în Coreea de Nord, aceşti termeni nici nu sunt trecuţi în dicţionar. Aflaţi la prima participare după 44 de ani la un turneu final, asiaticii au venit în Africa de Sud cu gândul să-şi reprezinte poporul cu mândrie. Şi ce dovadă mai bună se poate da în acest sens decât imaginea atacantului Jong Tae-Se, pe care l-a podidit plânsul în timpul intonării imnului naţional? Pe teren, brazilienii au încercat să încheie cât mai rapid conturile cu supuşii lui Kim Jong-il. Cu toate aces-tea, tirul lui Robinho, Luis

Fabiano sau Elano încă era departe de a fi reglat. Pauza a con-semnat un surprinzător 0-0 pe tabelă, iar multă lume începea să-şi amintească de performanţa nord-coree-nilor din 1966, când au învins Italia. A venit însă golul din unghi impo-sibil al lui Maicon, din minutul 55, o reuşită ce seamănă întrucâtva cu cea a lui Dan Petrescu din mecul cu SUA de la Mondialul din 1994. Elano a înlăturat orice

dubiu asupra învingătoarei în minutul 72, iar Brazilienii dădeau senzaţia că pot face scor pe final. Suprinzător însă, cei care au închis tabela au fost asiaticii. Mijlocaşul Ji Yun-Nam a punctat, în minutul 88, iar outsiderii grupei şi, probabil, ai turneului final per ansamblu, au părăsit terenul cu fruntea sus după confrun-tarea cu Brazilia.

Ziua a şasea a Mondialului a fost cea în care au evoluat şi ultimele patru debutante. Am asistat la primul mare şoc al turneului final şi am făcut cunoştinţă cu omul care poate opri zumzăitul vuvuzelelor.

Honduras - Chile 0-1

Chilienii erau deţinătorii recordului de ineficacitate la Campionatul Mondial. Nu mai puţin de 13 meciuri fără victorie! Ultimul succes al reprezentativei “La Roja” la un turneu final s-a consemnat în urmă cu exact 48 de ani. La 16 iunie 1962, Eliado Rojas marca unicul gol al finalei mici a Campionatului Mondial con-tra Iugoslaviei. Niciunul dintre cei 67.000 de chilieni prezenţi atunci pe Estadio Nacional din Santiago nu-şi putea imagina seceta ce avea să urmeze. De partea cealaltă, hondurie-nii au revenit la Campionatul Mondial, după prima şi ultima aventură a lor de până acum, cea din 1982. În grupa 5 a Mundial-ului spaniol, “bicolorii” au uimit o lume întreagă, după ce au smuls câte o remiză ţării gazdă şi Irlandei de Nord (ambele cu scorul de 1-1).

Fără vedeta David Suazo, hondurienii au fost aproape inexistenţi în ofensivă, mulţumindu-se să aştepte cuminţi, în propria jumătate, atacurile elaborate ale chil-ienilor. Sud-americanilor nu le-au trebuit însă prea multe invitaţii, deschizând scorul în minutul 34. Isla a centrat de pe dreapta, iar Beausejour a împins balonul în plasă. Valdivia şi Alexis Sanchez au încercat şi ei să-şi treacă numele pe lista marcatorilor,

Cu Jabulani prin Africa Blog de FotBal

prezintă:

C.M. 2010

ziarulfotbalde

Nr. 14 21 iuNie 2010

Ziua 3Faza zilei cu numărul 2 nu a fost, în ciuda insistenţelor,

grava eroare făcută de Robert Green, portarul englezilor, la faza din care au egalat sudamericanii. A mai fost o oroare engleză. Postul de televiziune ITV, cei care retransmit în insula britanică meciurile naţionalei Albionului a făcut o greşeală şi mai gravă: a scăpat printre picioare golul marcat de Gerrard. Nu se ştie din ce motiv, exact în momentul în care Gerrard marca golul de 1-0, s-a emis un spot punblici-tar cu Hyundai. Era primul gol marcat de englezi la acest mondial, iar televiziunea bătea toba cu o marcă de maşini coreeană. Ar fi şi culmea ca cei care au comentat să îi mai reproşeze lui Green golul de 1-1, din moment ce golul de 1-0 iesea pe o ţeavă de eşapament.

Atât de mare a fost greşeala şi atât de tare s-au supărat englezii încât respectivul post de televiziune s-a văzut nevoit să îşi prezinte scuzele publice la doar câteva zeci de minute după întâmplare.

Meciurile:

Corea de Sud - Grecia 2-0 Primul meci al zilei a fost exact aşa se aştepta să fie.

Grecii au uitat că odată, nu foarte demult, au fost campionii Europei şi s-au transformat într-o echipă olimpică, ajungând la Mondial doar de dragul de a participa. Atenţie: În întreaga sa istorie Grecia nu a marcat încă nici un gol la un Mondial.

Cifra curioasă:Antrenorul grecilor, germanul Otto Rehhagel, este cel mai

bătrân antrenor care a antrenat o echipă prezentă la Mon-dial: 71 de ani şi 307 zile.

Argentina - Nigeria 1-0 Meci nici prea prea, nici foarte foarte. Argentina poate să

spună că a avut şi ghinion, Messi l-a învineţit pe portarul ad-vers de cât l-a luat la ţintă, iar Nigeria parcă avea în echipă elevi ce jucau fotbal pe terenul din spatele şcolii. Cum altfel să îţi explici uşurinţa cu care tratau fazele clare de gol pe care le-au ratat nigerienii?

Cifra curioasă:-Ultimul rezultat de 1-0 făcut de Argentina la un Mondial

vine dintr-un meci jucat tot cu Nigeria, la Mondialul organizat de Corea de Sud şi Japonia în 2002. ( Thanks Horia ). Atunci Argentina a terminat grupa pe locul 3, după Suedia şi Anglia, şi a plecat acasă.

Anglia - S.U.A 1-1 -Golul marcat relativ repede de Steven Gerrard a fost mai

mult apă de ploaie. Americanii s-au trezit, iar portarul en-glezilor a adormit. Aşa s-a scris istoria acestui mult aşteptat meci dintre americani şi englezi.

însă fără sorţi de izbândă. S-a încheiat astfel 1-0, iar “La Roja” pune capăt aşteptării de aproape o jumătate de secol.

Spania - Elveţia 0-1

Sincer să fiu, prevedeam un asemenea deznodământ. Ceea ce a păţit Spania păţesc, de regulă, echipele umflate cu pompa înaintea competiţiei. Cum s-a ajuns, totuşi, să fie considerată Spania mare favorită a turneu-lui? Nu vorbim despre ce s-a întâmplat acum doi ani într-o altă competiţie. Nu vorbim despre scoruri de maidan în partide de pregătire. Vorbim despre tradiţia la Campio-natul Mondial, acolo unde, în actualul format, Spania e la nivelul României. Mai simplu, n-a trecut niciodată de faza sferturilor de finală. S-au mai fript unii acum ceva vreme cu asemenea echipe. Să nu uităm de Columbia, în 1994, despre care însuşi Pele a spus că va ieşi Campioană Mondială. Şi ştim cu toţii ce soartă a avut...

Africa de Sud - Uruguay 0-3

Spuneam după prima zi a Mondialului că Uruguay va fi câştigătoarea grupei. Şi îmi menţin poziţia şi acum. Cu unul dintre cele mai nimicitoare cupluri de atac ale momentului, Forlan - Suarez, “celeştii” pot deveni una dintre

surprizele acestui turneu final. Atunci când se află într-o zi de graţie, Diego Forlan, cel care a câştigat aproape de unul singur Europa Leage,

e de neoprit. A reuşit cel mai frumos gol de până acum al turneului. Sigur că a contat şi devierea lui Mokoena, însă nu putem vorbi de hazard în cazul lui Diego. Mai apoi, în minutul 78, penalty-ul său a reuşit să oprească pentru prima oară sunetul vuvuzele-lor în actuala ediţie a Mondi-alului. Golul din final al fostului clujean Alvaro Perreira n-a făcut decât să desăvârşească dezastrul pentru Bafana Bafana şi să înteţească fiesta în sectorul de tribună rezervat uruguayenilor.

P.S.: Stimate dom’ comen-tator, cine mai e şi “Suarej” ăsta? Dacă te refereai cumva la atacantul uruguayan, dă-mi voie să-ţi spun că baţi din nou câmpii. Limba oficială în Uru-guay este spaniola, nicidecum portugheza. Iar dacă tot e să gafezi, de ce n-o faci până la capăt: “Fernandej”, “Gonzalej” etc?

Ziua a şaptea a turneului final a fost, probabil, cea mai spectaculoasă de până acum. Seria a doua a meciu-rilor găseşte multe echipe cu cuţitul la os şi le obligă să ia la ţintă poarta adversă. Evident, regula nu se aplică şi Franţei lui Domenech, care parcă îşi doreşte cu tot dinadinsul

ziarulfotbalde

Nr. 14 21 iuNie 2010www.gabrieltoth.blogspot.com

să-şi bată joc de ultimele sale meciuri la cârma naţionalei.

Argentina - Coreea de Sud 4-1

Argentina este, practic, prima echipă calificată în optimi. Spectacolul din meciul cu sud-coreenii certifică, dacă mai era nevoie, statutul de favorită la trofeu al trupei lui Maradona. Totul a început cu autogolul lui Park Chu-young din minutul 17. A urmat apoi un recital al lui Messi&co., la finalizare aflându-se de fiecare dată Gonzalo Higuain. Cele trei goluri izbutite de vâr-ful Realului îl plasează în frun-tea clasamentului golgeterilor competiţiei. De altfel, acesta este primul hattrick înregistrat la Campionatul Mondial de la cel al portughezului Pedro Pauleta, care la ediţia 2002 a marcat de trei ori în poarta Poloniei.

Grecia - Nigeria 2-1

Fără gol după patru meciuri jucate la Campionatul Mondial în întreaga existenţă, Grecia a arătat că ştie să joace şi ofensiv. Elenii erau obişnuiţi să aştepte cuminţi în apărare, iar apoi să lovească pe contraatac. De această dată însă, duşul rece cauzat de golul norocos al lui Uche din prima parte a schimbat radical datele problemei. Explozia ofensivă a grecilor a fost însă declanşată cu adevărat de eliminarea nigerianului Kaita, din minutul 33. După reluarea jocului, a început nebunia. Practic, nu cred că am mai

văzut la acest turneu final un asalt mai hotărât către poarta adversă. Dacă facem abstracţie de vreo două ocazii mari ale Nigeriei din partea a doua, putem spune că până prin minutul 71, poarta lui Enyeama a fost singura de pe teren. Doar două au fost norocoase pentru eleni, din sumedenia de ocazii. Mai întâi, în minutul 44, şutul lui Salpingidis este deviat decisiv de Shittu, iar trupa lui Rehha-gel marchează primul ei gol din istorie la un Campionat Mondial. A venit apoi minutul 71 şi respingerea greşită a lui Enyeama. Torosidis, pe fază, a “înţepat” balonul şi l-a trimis în colţul scurt al porţii. Grecia învinge, aşadar, Nigeria, iar jocurile din ultima etapă se anunţă cu adevărat intere-sante pentru stabilirea celei de-a doua echipe calificate.

Franţa - Mexic 0-2

Dacă mai sus spuneam că n-am mai văzut la acest turneu final un iureş ofensiv precum cel al elenilor, despre francezi pot spune că n-am mai văzut un iureş defensiv precum cel pe care l-au etalat aseară, cu Mexicul. Practic, indiferent de scorul de pe tabelă, trupa lui Domenech se încăpăţâna să rămână depar-te de poarta lui Oscar Perez. Anelka, Govou şi Gignac au fost, practic, inexistenţi. Nu i-am văzut! Am ratat citirea celor două echipe la începutul partidei şi n-am ştiut că joacă şi Sidney Govou. Am aflat în minutul 69, în momentul în care a fost schimbat cu Val-

buena. În aceste condiţii, cum să nu învingi Franţa? Javi Hernandez a deschis “balul” în minutul 64 pentru ca, 20 de minute mai târziu, veteranul Cu-auhtemoc Blanco să desăvârşească “opera” din penalty. Merită menţionat faptul că Blanco, în vârstă de 37 de ani, este singurul fotbalist din zona CONCA-CAF care a marcat la trei campionate mondiale.

Iată că, încet dar sigur, se îndeplineşte pronosticul meu de la fi-nalul primei zile a Mondialului. Franţa eliminată din grupe, iar Uruguay pe pe primul loc. Un scenariu absolut realizabil, mai ales că în ultimul meci “celeştii” întâlnesc Mexicul. Iar un egal de “salon”, care ar califica ambele echipe, e cât se poate de posibil. Asta ar însemna că Franţa se va întoarce acasă după numai trei meciuri, aşa cum a făcut-o şi la Mon-dialul asiatic din 2002. Însă, poate mai impor-tant, meciul cu Africa de Sud ar fi ultimul pentru Raymond Domenech pe banca “cocoşilor”!

Ziua a opta a Mon-dialului sud-african a fost cea în care două pretendente la trofeu au dezamăgit crunt. Dacă Germania poate invoca ghinionul în meciul cu Serbia, Anglia lui Ca-pello seamănă izbitor cu Franţa lui Domenech, şi ea una dintre marile “vuvuzele” ale turneului.

Germania - Serbia 0-1

Există şi astfel de zile în fotbal. Rare, dar există. Zile în care nemţilor nu le iese nimic. Zile în care şi dacă goal-keeperul advers ar sta în colţul terenului, mingea tot n-ar intra în poartă. Zile în care orice proverb este egal cu zero. De

partea cealaltă, sârbii şi-au adus aminte că au fost una dintre cele mai solide grupări în preliminarii şi că nu au voie să-şi risipească orice şansă la calificare după doar două jocuri.

Surprinzătorul rezultat de pe tabelă a plecat de la elimi-narea golgheterului Germaniei la Campionatele Mondiale, Miro Klose, în minutul 37. După nici 60 de secunde, plasa porţii lui Neuer avea să se scuture. Zigici l-a servit perfect pe Milan Jovanovici, iar jucătorul lui Standard Liege a marcat primul gol al Serbiei la actualul turneu final. Era de aşteptat ca nemţii să con-teste superioritatea “plavilor” de pe tabelă. A făcut-o Sami Khedira, în prelungirile primei părţi, însă bara l-a salvat pe Stojkovic. Sârbilor le-a trecut glonţul pe la ureche în minutul 61. Vidici a plonjat efectiv după minge în careu, iar tot visul unei victorii în faţa “Panzerelor” părea să se ducă de râpă. Podolski a tras însă slab, nici pe centru nici pe colţ, iar Stojkovic a intervenit

Prima zi a mondialului cu trei partide programate a început previzibil şi s-a încheiat incredibil. Coreea de Sud şi Argentina s-au instalat în fruntea Gru-pei B, în timp ce Anglia şi SUA au oferit un meci făcut parcă special pentru cartea de istorie a fotbalu-lui.

Coreea de Sud - Grecia 2-0

“Tigrii asiatici” i-au zgâriat rău pe eleni, în meciul de deschidere al Grupei B. Lee Jung-Soo şi Park Ji-Sung au fost cei care au răpus reduta lui Rehhagel, rămasă doar o umbră palidă a celei de la Euro 2004. Pentru “naţionala” Greciei însă, rezultatul nu pare ieşit din tipare. Ba din contră, a re-spectat la perfecţie tradiţia elenilor la Campionatul Mondial. La precedenta participare (şi singura, de altfel), în 1994, au părăsit competiţia cu trei înfrângeri din tot atâtea meciuri şi fără gol marcat.Argentina - Nigeria 1-0

“El Pibe d’Oro” a revenit la Campionatul Mondial în faţa aceluiaşi adversar pe care l-a întâlnit şi în ultimul meci la un tur-neu final. După meciul cu Nigeria, de la World Cup ‘94, în care a fost integralist, Maradona a fost depistat pozitiv cu efedrină şi suspendat. A fost ultima apariţie a lui Diego în competiţia care l-a făcut nemuritor. La 16 ani distanţă, îmbrăcat la patru ace şi purtând o barbă în stilul eroului său, Che Guevara, “El Pibe” s-a întors. În faţă i-a stat tot Nigeria, iar victoria a reve-nit tot sud-americanilor. Gabriel Heinze a marcat unicul gol al unui meci în care Argentina a amintit, pe alocuri, de echipa care cucerea trofeul în urmă cu aproape un sfert de secol.

Anglia - SUA 1-1

Vă vine să credeţi sau nu, Anglia n-a bătut SUA niciodată într-un meci

ziarulfotbaldeNr. 14 21 iuNie 2010

Cifra curioasă:-În cele cinci meciuri jucate până acum la Mondial s-au

marcat şapte goluri, însă nu a marcat nici un atacant.

-Gerrard este cel de-al treilea căpitan din istoria Angliei care marchează la un Mondial după Alan Shearer şi David Beckham.

Ziua 4Au trecut trei zile de mondial şi au defilat deja jumătate

din participantele la turneu. Ziua de duminică a fost salvată de prestaţia Germaniei care apare ca favorită şi pe gazon, nu doar pe hârtie.

Înainte de a vorbi despre meciuri şi despre ce s-a mai întâmplat pe la Mondial, să remarcăm prestaţia deplorabilă a comentatorilor televiziunii naţionale şi a lui Ovidiu Ioaniţoaia care scrie pentru GSP din Africa de Sud. Primii, comentato-rii, sunt exemplul viu de cum NU trebuie comentat un meci: plictisitori, insipizi, fără informaţii utile la dispoziţie, cele pe care le dau sunt de cele mai multe ori greşite, într-un cuvânt, lamentabili. Ovidiu Ioaniţoaia scrie la acest Mondial, probabil cele mai slabe cronici trimise de la un turneu de acest gen, fapt care se vede şi din numărul de comentarii pe care le primeşte. Nu e de mirare din moment ce pe blogul dumne-alui se cenzurează, trecând doar comentariile pozitive, iar până acum, cele mai multe dintre articole au fost doar critici aduse Mondialului. De ajuns.

Meciurile de duminică:

Slovenia - Algeria 1-0 O glumă proastă. Meci plan, între două echipă fără prea

mari resurse tehnice şi tactice, decis de greşeala portarului algerian într-un moment în care echipa sa juca cu un om mai puţin pe teren.

Serbia - Ghana 0-1 O altă glumă proastă făcută de acest Mondial. Naţionala

Ghanei fără Essien e aproape zero, Serbia lui Antic cu tot ce are mai bun, e la fel. Ba nu, atât timp cât Zigic a fost pe teren, sârbii au jucat cu zece. A fost scos Zigic, a luat roşu Lukovic şi sârbii au continuat în zece. Un 1-0 din penalty, trei puncte şi cam atât. Suficient pentru ca Ghana să privească optimile mai de aproape.

Germania - Australia 4-0 Meciul vedetă al zilei. Şi nu pentru că cele două echipe

au făcut un meci senzaţional, ci pentru că Germania şi-a revendicat postura de favorită şi pe teren, nu doar pe hârtie. Australia, inexistentă. Germania, o echipă închegată bine de Joachim Low, cu Ozil şi Muller pe un nivel superior faţă de coechipierii lor, cu Podolski şi Klose făcându-şi treaba. După trei zile şi opt meciuri, Germania este cea mai bună ştire de la acest Mondial.

Cifrele curioase:-Este pentru prima oară în istoria Campionatului Mondial

de fotbal când se produc trei eliminări în trei meciuri diferite ce se joacă în aceaşi zi. Mai mult, e pentru prima oară când în primele opt meciuri s-au arătat patru cartonaşe roşii deja.

-Philipp Lahm este cel mai tânăr căpitan de echipă din is-toria participărilor Germaniei la World Cup: 26 ani şi 214 zile.

-Gyan ( Ghana ) este primul atacant care înscrie la acest Mondial.

fără probleme. Sârbii au mai încercat şi ei poarta lui Neuer, însă Jabulani s-a încăpăţânat să se ciocnească în două rânduri de bară. S-a încheiat 1-0, iar calculele în această grupă devin din ce în ce mai complicate. De exemplu, dacă Australia reuşeşte minunea şi învinge Ghana, atunci înaintea ultimei runde, toate cele patru echipe vor fi la egalitate de puncte. Cred, totuşi, că nemţii şi sârbii, în această ordine, se vor califica în optimi. Serbia va avea un meci facil cu “can-gurii”, în timp ce nemţii găsesc întotdeauna resurse atunci când se simt cu cuţitul la os.

Slovenia - SUA 2-2

Două reprize diametral opuse pe Ellis Park. Prima jumătate a aparţinut euro-penilor, care au condus la pauză cu 2-0, după golul ireal al lui Birsa din minutul 13 şi reuşita lui Ljubijankic, care a marcat, cu trei minute înainte de pauză, după ce a scăpat singur cu Tim Howard. În repriza secundă, soccer-ul a luat cuvântul. Landon Dono-

van a readus SUA în joc după trei minute de la reluare, după o execuţie splendidă, dintr-un unghi imposibil. Americanii au început imediat goana după egalare, asta în timp ce slove-nii s-au mulţumit să îi aştepte cuminţi, în propria jumătate, şi să respingă tot ce se poate. Inevitabilul s-a produs însă în minutul 82, după ce fiul selecţionerului Bob Bradley, Michael, a venit din linia a doua şi a tras fără preluare, învingându-l pe Handanovic. S-a încheiat 2-2, rezultat care îi menţine pe sloveni, în mod surprinzător, la şefia Grupei C, cu 4 puncte.

Anglia - Algeria 0-0

Albionul nu se regăseşte. Statutul de favorită la câştigarea unui trofeu nu i-a priit niciodată. Poate doar în 1966, când a triumfat în pro-pria ogradă. De altfel, englezii n-au depăşit faza sferturilor unui Mondial disputat “în deplasare” decât o singură dată, la Italia ‘90. Şi atunci, culmea, nimeni nu le dădea vreo şansă măcar la calificar-

ea în optimile competiţiei. Anul acesta, inventatorii fotbalului au părăsit Insula mai decişi ca niciodată. Simţeau că e momentul lor. O ţară întreagă aştepta să-i vadă pe elevii lui Capello cu trofeul în braţe. Ceea ce au arătat însă Gerrard&co. în primele două meciuri nu e decât chin, frustrare, neputinţă.

Agonizant a fost jocul Angliei în meciul cu Alge-ria. Nord-africanii nici n-au avut prea mult de furcă cu cei 11 îngâmfaţi din faţa lor. Baloanele zburau mai de fiecare dată la metri buni de poarta lui M’Bolhi. Construcţia a fost mai chi-nuitoare decât o naştere. Elevii lui Capello au părut crispaţi, s-au simţit incon-fortabil în prezenţa mingii. Practic, unii dintre ei au dat senzaţia că n-au văzut o minge în viaţa lor. Englezii au semănat izbitor cu marii lor rivali, francezii. Norocul băieţilor din Regat a fost că algerienii n-au avut un Hernandez, un Blanco sau un Carlos Vela.

Gabriel TOTH

alexandru.cozer@gmail.com

Pumele sclipitoare

Argentina încă odată superbă şi Maradona încă odată inspirat. Inspirat cel puţin la alcătuirea echipei, titularizarea lui Higuain şi introducerea după pauză

Mondialul lu’ Cozer

a lui Aguero fiind două mişcări decisive pentru rezultatul de astăzi.

Superb şi Messi, pe care nu-l deranjează deloc Jabulani din a da pasele senzaţionale cu care ne-a obişnuit la Barcelona.

Punctul slab al Argenti-

nei a fost însă în apărare, acolo unde accidentarea lui Samuel şi trecerea în centru a lui Hainze, alături de Demichelis, au făcut din apărarea ”pumelor” o redută uşor de cucerit.

Uitându-mă şi pe bancă, observ că dacă nu revine Samuel până în op-timi, atunci Maradona s-ar putea trezi fără fundaşi centrali, iar aceasta ar putea să conteze odată cu avansarea în turneu, atunci când întâlneşti nişte atacuri de forţă.

Coreenii… bătăioşi, ca-n’totdeauna, nimic mai mult însă. Şi golul a venit întâmplător, în urma unei gafe uriaşe a lui Demichelis, iar celălat şut pe poartă al asiaticilor a fost mai mult o pasă spre Romero.

Urmează Nigeria – Grecia, o partidă foarte interesantă. Pe nigerieni i-ar putea mulţumi chiar şi un egal, în timp ce grecii, dacă vor să mai spere, sunt obligaţi la victorie.

Spectacol!

Grecia spectaculoasă!?

gol-grecia Dacă-mi spunea cineva înainte de începerea Mondialului că Grecia va furniza cel mai spectaculos meci până acum, atunci îl luam de nebun.

Dar grecii, ajutaţi desigur şi de nigerieni, au făcut un meci foarte spectaculos astăzi, care le dă clasa tuturor partidelor disputate până acum la Mondial.

Deşi meciul începuse foarte prost, deschiderea scorului de către nigerieni i-a făcut pe eleni să iasă la joc. Şi chiar dacă au ieşit, oricum nimic nu le reuşea, asta până la naivitatea, prostia chiar, de care a dat dovadă Kaita, care a luat un roşu în urma unei gafe rar întâlnite.

Apoi, introducerea lui Samaras şi panica în care intraseră „Super Vulturii” au făcut ca grecii să mar-cheze primele lor goluri la un Mondial, eveniment istoric pentru o ţară aflată în momente chiar mai grele decât atunci când erau invadaţi de Imperiul Roman.

Victoria grecilor a

ziarulfotbalde Nr. 14 21 iuNie 2010www.analizemd.blogspot.com

Mondialul lu’ Cozercomplicat puţin şi cal-culele în grupă, în acest moment toate echipele putând să se califice, dar şi să rămână acasă. În cea mai bună situaţie se află Argentina, care în cazul unui egal merge sigur în optimi de pe primul loc. Chiar şi cu o înfrângere argentinienii merg mai departe, doar ca aceasta să nu fie la scor, ceea ce este imposibil. Nigerienii se pot şi ei califica dacă bat la două goluri iar gre-cii pierd cu Argentina, în timp ce coreenii se califică la un egal aproape sigur, dar şi dacă pierd la un gol cu nigerienii, iar elenii nu remizează cu Argentina.

Urmează Franţa – Mex-ic, o partidă de pe urma căreia am putea avea eliminată prima mare echipă de la Mondial.

Am ajuns s-o trăiesc şi pe asta, Grecia spectaculoasă!

Irlandezi, bucuraţi-vă!

Ce faci atunci când ai o echipă de super valori, care ar putea la orice oră să bată pe oricine din lume, dar tu doreşti ca ei să nu marcheze nici un gol la Mondial şi să fie ciuca bătăilor? Îl ţii antrenor pe Domenech!

Nu ştiu de unde l-a scos Franţa pe acest tip, ce este în mintea celor de la Federaţia Franceză şi de ce nu s-a găsit niciun suporter francez care să-i sucească gâtul acestui

tip? La cum îi ştiu eu pe francezi de „fierbinţi”, chiar mă mir cum de acest individ încă n-a păţit nimic. Dar are tot timpul înainte.

A convocat jucătorii după zodiace, a schimbat căpitanul cu 2 săptămâni înainte de turneul final, a insistat pe teren cu jucători mult sub cei de pe bancă, a pierdut vesti-arul din mână, a distrus o naţională de vedete şi a acoperit de ruşine o Franţă întreagă. Toate acestea le-a făcut un singur tip, numele său e Raymond Domenech.

Primul nume mare al Mondialului pleacă acasă, iar în Irlanda berea curge acum gârlă. Ar fi curs şi mai multă dacă un arbitru chior şi-un Henry hoţ ar fi procedat omeneşte. Era mai bine pentru francezi dacă nu se calificau, decât să trăiască asemenea ruşine precum la acest turneu final.

Irlandezi, bucuraţi-vă! Francezi, desfiinţaţi-l pe Domenech, o merită din plin!

Ca să nu fiu chiar taciturn de tot, felicit din suflet naţionala Mexicului, la ce fotbal a arătat astăzi, chiar merită să iasă din grupe.

Fotbalul face dreptate, chiar dacă uneori o face mai târziu!

Alex COZER

ziarulfotbalde

Nr. 14 21 iuNie 2010

-Ghana şi Serbia sunt singurele naţionale care s-au prezentat la Mondial cu un lot format din 23 de jucători de la 23 de cluburi diferite. Ghana la Mondialul din Germania 2006, Serbia la cel jucat acum.

Ziua 5Pe zi ce trece Mondialul ăsta arată din ce în ce mai nasol.

Vuvuzele, jabulani, iară vuvuzele, iară jabulani, fotbalişti cu freze care de care mai şucare, Platini explicându-i lui Zidane ce trebuie să facă pentru a ajunge într-o bună zi şef ca el, iară vuvuzele, vuvuzele.... De altfel, vuvuzeaua este marea vedetă a acestui Mondial, şi dacă, din cele ce au mai rămas de jucat, Brazilia, Portugalia, Spania sau Coasta de Fildeş nu încing puţin spiritele, tare mi-e teamă că Mondialul ăsta va fi ţinut minte doar pentru vuvuzea şi Jabulani. Apropo, tot ne luăm de negri şi de faptul că suflă ca apucaţii în vuvuzele, însă de câte ori văd un alb pe transmisiunea televiziunilor, suflă în aceaşi blestemată vuvuzea. Pentru moment, doar două chestii pozitive, una este Mesut Ozil, neamţo-turcul, sau turco-neamţul ( cum o fi ), înmulţindu-şi preţul cu 4 în doar 90 de minute jucate împotriva amărâţilor de australieni şi naţionala Statelor Unite, care ne-a luat rolul de Noi îi facem mereu varză pe englezi. O naţională curajoasă, de urmărit în continuare.

În rest, apă de ploaie.

Olanda - Danemarca 2-0 Olandezii au câştigat cu un autogol şi un gol norocos.

Nimic din promisiunea de fotbal spectacol. Un 2-0 sec presărat pe ici pe colo cu şuturi ale lui Van Bommel şi Snei-jder, toate cu o singură ţintă: tribunele din spatele porţii.

Japonia - Camerun 1-0 Ăsta a fost un meci clar pierdut de antrenorul francez al

camerunezilor. Să îi laşi pe banca de rezerve pe Kameni, Song şi Emana este o chestie pe care doar al francez, pe nume Domenech, ar mai putea să o facă. Sângele apă nu se face. Wenger, Guy Roux, Gerrad Houllier ... aştia sunt pe alt nivel. Şi uite aşa, cu ajutorul lui Paul le Guen, Japonia a obţinut prima sa victorie la un Mondial departe de continentul asiatic, fără să arate cine ştie ce. Apă de ploaie.

Italia - Paraguay 1-1 Remiza asta dă senzaţia că sud-americanii au pierdut

două puncte şi italienii au câştigat un punct care îi va ajuta să ajungă în optimi. Pentru că aşa e cu italienii. Dacă nu îi omori de două ori, degeaba. Priviţi ce adversari mai au italienii în grupă. Ăştia erau cei mai tari, aici au salvat mingea de meci. În rest, Italia e în optimi. Apă de ploaie.

Cifrele curioase:-Este pentru prima oară în istoria Mondialelor când Italia

schimbă portarul titular cu rezerva sa ( Buffon a fost schimbat la pauză pe motiv de accidentare ).

-Pentru prima oară în istoria participărilor sale la World Cup, când Danemarca nu a reuşit să marcheze într-un meci din grupe.

- Este pentru prima oară când Danemarca îşi marchează un gol în propria poartă la un Mondial şi este pentru prima oară când Olanda beneficiază de un autogol la un Mondial.

Ziua 6Dragi prieteni a mai trecut o zi de Mondial. Nimic nou sub

soare. Aceeaşi apă de ploaie. Ne-ar fi plăcut să discutăm

www.blogdefotbal.com

Sărăc în spectacol e acest Mondial, campioana va fi o surpriză?

ziarulfotbalde Nr. 14 21 iuNie 2010www.marsania.blogspot.com

Cad favoritele una după alta la această Cupă Mondială. Echipe mari, cu jucători care valorează saci de bani, se fac de rîs pe tărîm african, dînd peste cap toate pronosticurile lansate înaintea primu-lui meci din această competiţie. World Cup 2010 va rămîne în istorie ca manifestarea cea mai sărăcă, incluzînd aici spectacolul fotbalistic, numărul de goluri, tinerii jucători care să exploa-deze. Totul a început cu balonul de joc, Jabulani, care prinde traiectorii ciudate în zbor, specialiştii afirmînd de vreo doi ani că vina este a altitudinii din Africa de Sud, nicidecum a producătorului. Au urmat cîteva probleme care n-au treabă cu fotbalul, dar fac parte din peisaj, cum ar fi jafurile petrecute la hotelurile unde sunt cazate delegaţiile sau

babuinii care se plimbă nestingheriţi pe străzi, speriind turiştii. Istoria mai spune că echipele europene au cîştigat tro-feul doar cînd Cupa s-a organizat pe vechiul con-tinent. Nu suntem de-parte să vedem cum se cară acasă selecţionatele europene, unele dintre favorite pregătîndu-şi deja biletele de avion. Lista cuprinde Franţa, Spania, Anglia, Italia... Nici alte selecţionate nu merg deloc bine,

încurcîndu-se de formaţii ale căror loturi valorează, hai să zicem, cît unu-doi jucători de la Brazilia, de exemplu. Anticipam evenimentul afirmînd că va fi cîştiga o echipă care nu e văzută favorită. Nu mai e mult pînă la final, iar acest lucru, după cum merg lucrurile în prezent, se poate realiza. Va fi o surpriză învingătoarea Cupei Mondiale! Ceva de genul Greciei la Cam-pionatul European din

2004 din Portugalia. Nimeni nu se aştepta ca naţionala elenă să cucerească trofeul. Gre-cii l-au cîştigat, bătînd în finală Portugalia chiar la Lisabona, după care au intrat în anonimat. Ne vom consola cu imag-inile cu Maradona care se agită ca un leu în cuşcă, cu acel coreean care plînge în lacrimi la intonarea imnului, cu Shakira şi al ei Waka-Waka acuzat de plagiat, pentru care i se cer

daune de 11 milioane de euro, cu vuvuzelele care i-au îmbogăţit pe producătorii chinezi, cu acest Jabulani care a înnebunit portarii! Dacă favoritele cad ca merele din pom, pe cine îndrăzniţi să vedeţi campioană mondială? Ce ziceţi de Serbia, Elveţia, Mexic, Paraguay? Totul e posi-bil în Africa de Sud!!!

Marian ŞANIA

Iată ce scriu ediţiile online ale ziarelor sport-ive italiene! Corriere dello Sport: O Italie urîtă se salvează din penalty; Tut-tosport: Lipseşte Cassano; Gazzetta dello Sport: Flop

ruşinea albastră

Italia, acum se riscă

Urît a mai jucat Ita-lia. Nu a convins deloc, a greşit nepermis de mult în faţa unei echipe ordonate care şi-a jucat şansa şi a

luat un punct mare cît roata carului. Ce deziluzie această echipă pusă în teren de Lippi, singurul care s-a zbătut fiind De Rossi, ceilalţi făcînd figuraţie. Este poate şi vina selecţionerului, care a lăsat acasă fotbalişti iubiţi ca sfinţii în Italia - Cassano, Totti, Balotelli. Fără o minte limpede în teren, de Italia nu îi mai este frică nici măcar selecţionatei

din Noua Zeelandă. Cum în celălat meci din grupă Paraguay a bătut Slo-vacia cu 2-0, Italia îşi leagă acum speranţele de

ultimul meci din grupă şi de jocul rezultatelor. Riscul ca Lippi şi compania să-şi facă bagajele este mare, mare, mare! Deocamdată, presa este calmă, nu vrea să strice atmosfera. Dar dacă părăsesc Mondi-alul din faza grupelor, să vedeţi ce vor scrie ziariştii din Peninsulă despre Gilardino (ce figuraţie a făcut) şi ceilalţi! Jucătorul meciului: De Rossi.

Clasamentul grupei F la zi:

1. Paraguay 4 puncte; 2. Italia 2; 3. Noua Zeelandă 2; 4. Slovacia 1.

Marian ŞANIA

Readactor: Ivan GONCEARUC

Idee originală: Beleaua (BDF)

Autori: Victor Moşneag, Marian Şania, Nicu Lungu, Claudiu

Bancu, Sandu Grecu, Victor Ciobanu, Beleaua, Ivan Goncearuc, Gabriel Toth, Alex Cozer.

Mulţumiri blogurilor: blogdefotbal.com, cdf-curier.blogspot.com, rivionze.com

Design şi machetare: Goncearuc&Roman Art Design (autor IG)

Magazinul Ziarul de Fotbal este un digest complet al blogosferei fotbalistice româneşti.

ziarulfotbaldeNr. 14 21 iuNie 2010

mai multe de tacticile aplicate de antrenori, însă antrenori se par că îşi păstrează echipele pentru sprintul final. Ne-ar fi plăcut să vorbim mai mult despre goluri frumoase, însă golurile frumoase s-au ascuns în Corea de Nord şi de acolo a scăpat doar unul. Nu îmi spuneţi de golul lui Maicon. A fost nimereală, însă e adevărat, cine nu încearcă, nu are noroc. Am fi vrut să vorbim mai mult despre jucători revelaţie, însă tot ce am putut scoate este un nord-corean care plânge în hohote când îşi ascultă imnul, cu toate că e născut în Japonia iar părinţii săi sunt sud-coreeni.

Ceva pute în Africa de Sud şi nu e de la vuvuzele. Da, am mai repetat de zeci de ori. Majoritatea jucătorilor au ajuns leşinaţi de oboseală, timpul de recuperare a fost prea scurt. Mulţi dintre voi aţi spus că de aia sunt plătiţi, ca să joace. Uite că nu joacă. Mondialul a început cu o primă rundă de amicale. Probabil că va începe cu adevărat de prin runda a doua a grupelor.

Meciurile de marti 15 iunie:

Slovacia - Noua Zeelandă 1-1 Galacticii Pacificului au arătat de ce li se mai spune Noua

Zeelandă. Mult mai buni ca Vechea Zeelandă. Au luptat până în minutul 93 şi au reuşit să le dea peste cap arti-colele tuturor ziariştilor profesionişti care îşi trimiseseră deja articolele la publicat dând ca şi făcută victoria amărâtă a Slo-vaciei. Nimic interesant. La golul slovacilor marcat de Vittek , jucătorul cu numărul 4 neo-zeelandez a sărit aşa cum o fac eu când joc fotbal cu prietenii: cu ochii închişi şi D-zeu cu mila. A ieşit un gol pentru slovaci. Acelaşi numărul 4, pe nu-mele lui Reid şi erou de acum în Noua Zeelandă, a zis că e bine să îşi repare greşala prin minutul 93 al meciului. Aşa ca să aibă şi meciul ăsta poanta lui. Atât. Restul, apă de ploaie.

Portugalia - Coasta de Fildeş 0-0 De unde şi până unde atâtea pretenţii de favorită la titlul

mondial ale portughezilor? Cristiano Ronaldo o bară şi un cartonaş galben. Restul colegilor săi, nişte mumii. Portugalia a avut noroc că Drogba este umărul ţăndări în timp ce cole-gii săi din iarbă aveau crampe musculare la fiecare fază de parcă ar fi jucat 180 de minute. Coasta de Fildeş a fost clar peste Portugalia, însă i-a lipsit puţin mai mult curaj.

Brazilia - Coreea de Nord 2-1Probabil că la această oră televiziunea nord-coreeană

lucrează cu sârg şi spor la rezumatul video al acestui meci. Dimineaţă, în momentul în care tovarăşii tovarăşului Kim se vor trezi, vor avea parte de o mare surpriză. Titlul de-o şchioapă va spune clar şi concis rezultatul: Brazilia - Corea de Nord 0-1. Capitalismul a fost învins. Brazilia? Apă de ploaie. Joga Bonito este Joga Resultado. Este felul lui Dunga ( fundaş de meserie ) de a înţelege fotbalul. Nu se încadrează cu ceea ce erau obişnuiţi brazilienii, însă rezul-tatele contează.