ziarul de fotbal nr.18

powered by ivangoncearuc.blogspot.com & blogdefotbal.com

Numărul 18Marţi 4 Noiembrie 2010

Editat de: DIA Media Group

3593,16 media de cititori per număr

ziarulfotbalde

www.ivangoncearuc.blogspot.com

Diavolii au fost trimişi în infern

Blog De Fotbal (BDF) se retrage!

Rahatul electoral a făcut o premieră

Editorial

ziarulfotbalde

[email protected]

Clasamentul federatiei internationale de taiat frunza la Caini

Au venit democraţii şi s-a schimbat totul spre bine. Mai ales la Moldova 1, care, în premieră, nu transmite în direct un meci din Champions League

în detrimentul mize-riilor electorale pe care jurnaliştii de la Mu 1, le numesc dezbateri. Să tot fie dezbateri pînă-or albi toţi demnitarii ăştia mincinoşi, dar să nu dai Liga Cam-pionilor, în direct aşa ceva nu se poate!

Şi nu-i vorba despre dragostea mea sau a altor mii de suporteri de prin satele Moldovei, faţă de fotbal, ci despre unele puncte dintr-

un contract semnat cu UEFA, în legătură cu transmiterea în direct a etapelor din CL, contract care astfel, este încălcat fla-grant din cauza unor pălăvrăgeli puerile ale unor papă-lapte politici care trebuie să-şi argumenteze banii pe care-i bagă sponsorii lor în campania asta afurisită.

De atîţia ani se transmit meciurile în direct şi niciodată, sub nicio conducere, nu s-a amînat trans-misiunea live din orice cauze - acum na! ăştia au trei coaie, de şi-au permis asta. Ar trebui sesizată UEFA, pentru încălcarea unor puncte

din contract, dar mi-i milă de microbiştii de la sate care vor rămîne, în general, fără fotbal. Îmi pare foarte rău de faptul că mizeria aceasta numită politică autohtonă intervine peste fenomenul care a unit mai bine ca orice politică oamenii de toate gusturile şi clasele sociale.

Să vă fie ruşine!

P.S. Poziţia luată de Frank Lampard faţă de John Terry, pe coperta suplimen-tului din acest număr este aceeaşi pe care o abordez eu faţă de voi.

Federatia Internation-ala de Statistica si Isto-rie a Fotbalului (IFFHS), un fel de institutie fara sens, a dat publicitatii un nou clasament. Asa cum ne-au obisnuit, cei responsabili de aceas-ta ierarhie continua sa se bazeze pe basme si plaseaza echipele intr-un mod cel putin ciudat, asta daca ne raportam la realitatea din prezent. Probabil ca in cazul in care vor fi chestionate criteriile, se vor prezen-ta argumente de genul “rezultate din trecut” sau stiu si eu ce alte abureli de acest gen. Ei bine, daca arunc o privi-re la primele 10 clasate, observ acolo trei-patru echipe care nu ar merita

Gylfi SiGurdSSon, mândria iSlandEzilor

Nr. 18 4 Noiembrie 2010

ziarulfotbalde

Clasamentul federatiei internationale de taiat frunza la Caini

nici macar un top 50, si ma refer aici la Liver-pool, care e catastrofa in PL de ceva timp, An-derlecht, 0 barat in fot-balul actual, niste “stu-denti” argentinieni de la Estudiantes la Plata sau un anume Porto Alegre din Brazilia. In fine, iata cum arata topul primelor 10:

1. (1.) FC Internazi-onale Milano Italia/4 303,0

2. (2.) FC Barcelona España/4 297,0

3. (3.) FC Bayern München Deutsch-land/4 262,0

4. (4.) Chelsea FC London England/4 238,0

5. (6.) Liverpool FC England/4 237,0

6. (7.) Club Atlético de Madrid España/4 234,0

7. (5.) Club Estudi-antes de La Plata Ar-gentina/4 233,0

8. (19.) Real Madrid CF España/4 222,0

9. (8.) RSC Ander-lecht Belgique/3 221,0(8.)

10. SC Internacio-nal Porto Alegre Bra-

sil/4 221,0

Cat despre echipele romanesti prezente in top, prima dintre ele este nimeni alta decat Dinamo, o “forta” in fot-balul autohton, dar mai ales in cel international, ocupand un honorabil loc 98!

Iata toate echipele ro-manesti prezente in top:

98. Dinamo138. CFR Cluj146. Steaua153. FC Timisoara162. Unirea Urziceni188. FC Vaslui293. Rapid329. Otelul

onyewu.blogspot.com

www.onyewu.blogspot.com

Gylfi SiGurdSSon, mândria iSlandEzilorGylfi Sigurdsson este ultima

descoperire a tinerelor talente din aceasta lume fascinanta a fotbalului. Mijlocasul ofensiv de origine islandeza s-a nascut pe data de 9 Septembrie 1989 in capitala Islandei, Reykjavik. Vazut inca de mic copil drept un fotbalist capabil sa faca fata presiunii permanent, in-diferent de posibilitatile unei echipe profesioniste de fotbal, Gylfi Sigurdsson si-a aratat cu adevarat potentialul, starnind multa mandrie in tara sa na-tala. Iubitorii sportului rege au facut cunostinta cu imensul talent al acestui pusti senza-

tional in urma cu aproximativ 2 sezoane, atunci cand in tri-coul celor de la Reading FC a incantat asistenta englezilor, prestand partide fenomenale, chiar daca avea pe atunci doar 19 ani. Evolutiile fantastice avute pe Madejski Stadium le-a permis conducatorilor din vestul Angliei luxul de a-l vinde in vara acestui an la TSG 1899 Hoffenheim pentru incredibila suma de 7 milioane de euro, stabilind recordul in ceea ce priveste o despartire de clu-bul patronat de catre Sir John Madejski, doborand vechiul record apartinut de catre Kevin

Doyle, actualmente compo-nent al gruparii Wolverhamp-ton Wanderers.

Rigoarea nemteasca a fost exact ceea ce i-a trebuit pentru a deveni respectat de condu-catorii din Bundesliga, cat mai ales de catre fanii celor de la Hoffenheim. Ambitiile patronu-lui Dietmar Hopp vizeaza inca de la promovarea in primul es-alon fotbalistic din Germania o calificare in cupele europene si cum in primul sezon au fost destinati ghinionului, prinzand doar locul 7 la final,

(continuare în pagina 10 )


ziarulfotbaldewww.onyewu.blogspot.com

Lovitura de teatru! Blog De Fotbal (BDF)

se retrage!

Exclusivitate!

Ronaldinho se întoarce la naţională

Jucatorul celor de la A.C Milan, Ronaldinho a fost chemat in lotul Braziliei pentru amicalul cu Argen-tina de peste o luna. Este prima oara cand Ronald-inho va juca pentru Brazilia din aprilie anul trecut cand a jucat la calificarile pentru Cupa Mondiala.Dupa un sezon bun la Milan, era normal ca Dunga sa il cheme la nationala pentru Cupa Mondiala insa fostul atacant brazilian l-a lasat acasa, spre suprinderea tuturor.

Cu 87 de aparitii si 32 de goluri la nationala, Ron-aldinho are acum sansa sa demonstreze ca merita chemat la nationala si poate cine stie sa ajunga la 100 de aparitii pentru Brazilia. In cautarea primu-

lui 11 antrenorul Coach Mano Menezes i-a chemat la nationala si pe debutantii Rafael ( Manchester United ) si Sandro ( Tottenham).

Brazilia are un record deceniul asta si anume faptul ca nu au mai fost invinsi de Argentina de 9 ani. Daca ar fi sa ne luam dupa statisti-ca meciul asta ar trebui sa fie inca o victorie pentru Menezes deoarece actualul antrenor nu a pierdut de cand l-a inlocuit pe Dunga si nu cred ca ar vrea sa inceapa acum, mai ales cu rivalii din Argentina.

golden-sport.blogspot.com

Da, ati auzi bine, FC Blog De Fotbal, sau mai pe scurt BDF, echipa fan-ion a statului Barbados, se retrage din Premier League, campionatul local. Trimisul special al rubricii Fotbal la mi-croscop si totodata al blogului SS la fata locu-lui, Daninho.dj., n-a mai ajuns in zona, fiind mult prea ocupat cu scrierea unor articole pentru nu stiu ce FEDEX, SIDEX, PERPLEX sau naiba stie ce REFLEX pe la el prin blogul personal, fapt pentru care am apelat la agentiile de presa din imprejurimi. Din primele informatii se pare ca actionarii echipei de pe Stadionul Prieteniei (Friendship Stadium) a recurs la aceasta ma-sura extrema imediat dupa meciul pierdut pe teren propriu, scor 0-6, impotriva celor de la Youth Milan, partida

din 11.03.2010. Motivul principal se pare ca a fost reprezentat de lipsa sustinerii financiare din parte primariei precum si, sustin surse neoficia-le, intentia patronului de a vinde paispe jucatori liderului Notre Dame, echipa angrenata si in Caribbean Champions League. Evolutia lucruri-

lor avea sa dea dreptate carcotasilor, intrucat imediat dupa retragerea din campionat, 11 titu-lari plus 3 rezerve de la BDF au ajuns in curtea liderului. Asadar, au si ei Bucsarii lor.

*A se observa cum echipa satelit a lui AC

Milan, si anume Youth Milan, cu tanara speran-ta Billy Costacurta pe post de libero a dispus cu un neverosimil 6-1 in deplasare cu Sandalele de Argint.

...in urma carora cla-samentul se prezinta astfel.

Dupa cum se poate observa BDF s-a retras in etapa a 9-a. Ghinion pentru cele doua echipe de la care a furat 4 puncte.

onyewu.blogspot.com


ziarulfotbalde

Ronaldinho se întoarce la naţională

lui 11 antrenorul Coach Mano Menezes i-a chemat la nationala si pe debutantii Rafael ( Manchester United ) si Sandro ( Tottenham).

Brazilia are un record deceniul asta si anume faptul ca nu au mai fost invinsi de Argentina de 9 ani. Daca ar fi sa ne luam dupa statisti-ca meciul asta ar trebui sa fie inca o victorie pentru Menezes deoarece actualul antrenor nu a pierdut de cand l-a inlocuit pe Dunga si nu cred ca ar vrea sa inceapa acum, mai ales cu rivalii din Argentina.

golden-sport.blogspot.com

Juventus s-a scos pe San Siro din Milano,

învingînd pe AC Milan cu 2-1, într-un meci disputat în etapa a 9-a din Serie A. Bătrîna Doamnă a jucat fot-bal, deşi se prezenta cu o formaţie ciuruită de accidentări şi suspendări, a pus la re-spect echipa lui Alegri.

ghetele în cui). Palida replica gazdelor, care au marcat golul de onoare spre final, prin Ibrahimovich. AC Mi-lan a rămas pe locul

3 în clasament, cu 17 punct, în timp ce Juve a urcat pe poziţia a 5-a, cu 12 puncte.

Marian ŞANIA

www.marsania.blogspot.comJuve dă de pămînt

cu rosso-nerii

Milanul a fost în ipostaza unui luptător fără arme, s-a chinuit mult să construiască atacuri, însă a realizat puţin. Sau nimic, dacă ne luăm după scor. Deci-sive au fost golurile reuşite de Quagliarela şi Del Piero (proba-bil la ultimul derby Milan - Juve pentru se gîndeşte să-şi agaţe


ziarulfotbalde

The derby of ManchesterFile de istorieAcum mulţi oameni de

fotbal utilizează noţiunea de derby foarte des, în cele mai multe cazuri numind aşa meciurile de tradiţie dintre cele mai tari clu-buri din lume, mai ales pe plan intern. În acest articol vom vorbi, însă, despre un adevărat derby, unul de tradiţie în toată plinăciunea cuvîntului – adică unul dintre cele mai vechi confruntări dintre două clu-buri cu tradiţie care sunt din acelaşi oraş. Iar acest oraş se numeşte Manchester.

La prima vedere United este cu un cap peste vecinii săi din City, însă nu a fost aşa întotdeauna. United a fost înfiinţat de către mun-citorii de la calea ferată din Newton Heat, situată în nord-est, în timp ce City se trage din uniunea cî-torva echipe de fotbal din Erdweek, un raion din sud-estul oraşului Manchester.

La începuturi, concurenţa dintre cluburi, era bazată pe difirenţele religioase din-tre apartenenţa jucătorilor şi a suporterilor: United era mai mult catolic, City fi-ind protestant. Dar în scurt timp, concurenţa a luat a altă întorsătură, deosebi-rea religioasă fiind uitată. Acum atenţia cluburilor

era îndreptată doar asupra faptului care-i mai tare din oraş.

Pentru oraşul Manches-ter fotbalul este pe primul plan, acesta din urmă fiind un oraş fotbalistic sută la sută, în pofida faptului că este celebru încă şi prin in-dustria sa foarte dezvoltată. Derby-ul Manchesterului are ceva ce n-au alte mari confruntări celebre din oraşe cu renume în fotbal, aşa precum Milan, Ma-drid, Torino sau Istanbul, şi anume numărul mare de spectatori. Media de spec-

tatori la meciurile jucate de United, se ridică la 76 de mii, iar cea a lui City la 41 de mii, medii neatinse de nicio o altă echipă europeană.

Da, discrepanţa între cluburile din Manchester este foarte mare, mai ales acum, la nivel de titulatură (City n-a mai căştigat nimic din 1976, cînd a reuşit să ia titlul de campioană), şi anume de aceea rezonanţa acestor derby-uri nu este aşa de mare ca la cel dintre Milan şi Inter, sau Atletico şi Real, unde ambele echipe sunt celebre, dar îndîrjirea cu care se joacă fiecare derbu mancunian este caracteristică doar campio-natului englez.

Fanii celor de la City, fiind conştienţi de faptul că clu-

bul lor ”de suflet” cedează mult faţă de ”duşmanii de moarte” de la United, s-au poziţionat destul de inteligent, susţinînd că anume ei sunt adevăraţii reprezentanţi ai culturii din Manchester, numindu-i pe fanii lui United RAGs (Red Arrogant Gets) făcînd aluz-ie la faptul că numărul im-presionant de iubitori ai clu-bului M.U., a crescut doar după victoria din sezonul 1998-99, atunci cînd United a căştigat toate trofeele po-sibile (Campionat, Cupă, Liga Campionilor).

Interesant este faptul că nu întotdeauna a existat ura aceasta mare între fanii ce-lor două cluburi. Mai mult, în anii 70, erau mulţi fani care mergeau la meciurile ambelor cluburi, iar jucătorii cluburilor erau prieteni între ei. Abia mai tîrziu au apărut sloganele dure din ambele părţi. Cei de la City preferă să le amintească celor de la United de catastrofa suferită de avionul care transporta jucătorii ”diavo-lilor roşii” la Munchen. Slo-ganele sună cam în felul următor: ”Can you hear the Munich sing?” (Tu auzi cum cîntă acel Munchen?) sau ”Who is that dying on the runway?” (Cine moare ac-olo, pe pista de decolare?).

Pre fer in ţe le muzicale ale celor două tabere se caracterizează printr-o dragoste comună faţă de interpreţii locali: United are drept fani formaţiile New Order şi Stone Roses iar City şi-a găsit fani în per-

soanele celor de la Oasis, Doves sau Badly Drawn Boy.

Primul derby al oraşului Manchester a avut loc în 1894, pe cînd M.U. se nu-mea Newton Heat, şi a fost cîştigat de ”roşii” cu scorul de 5-2. City se mîndreşte cu faptul că la meciul de cupă împotriva celor de la Stok City a fost realizat recordul de spectatori pe stadioanele din Anglia, în afară de oraşele Londra şi Glasgow – 84 569 de oa-



ziarulfotbalde

The derby of Manchester

meni.

La capitolul jucători care au jucat pentru ambele cluburi, cel mai celbru a fost Meredith, care avea obiceiul să joace cu o sco-bitoare de dinţi în gură. El a jucat 14 derbyuri în componenţa celor de la City şi 15 în componenţa celor de la United. Bobby Charlton a jucat în 27 de derby-uri. Istoria lui Mer-edith este una de-a dreptul fascinantă

– a ajuns la City în 1894, unde a evoluat următorii 11 ani, după care, în urma unei penalizări pentru un scan-dal intern de corupţie, la vîrsta de 32 de ani, a ajuns la M.U., unde a jucat pînă la 47 de ani!

Un alt caz interesant este cel al lui Matt Busby, fostul

jucător al celor de la City a ajuns să fie cel mai longeviv antrenor în istoria lui United (Alex Fergusson l-a egalat în acest an) – 24 de ani la cîrma clubului. După ce United a pierdut jumătate de echipă în catastrofa de la Munchen, preşedintele de atunci a lui City, Alan Douglas, a fost alături de adversarii de moarte a clu-bului său.

În anul 1971, a avut loc cel mai dur derby dintre cele două cluburi, din ultimii ani. City le-a administrat un 4-1 celor de la United chiar pe Old Trafford, meciul intrînd în istorie în primul rînd prin faultul cel mai dur făcut de George Best, care l-a ata-cat atît de dur pe apărătorul lui City Glenn Pardue, încît celui din urmă nu doar că i-a rupt tibia şi fibula ci şi i-a deschis artera principală de la picior.

În 1974, după un derby cîştigat de City cu 1-0, gol marcat cu călcîiul de Denis Law, o fostă glorie a lui M.U., ”diavolii roşii” retrogradează. Meciul nu a fost jucat pînă la fluierul final din cauza mulţimii de

suporteri care au invadat stadionul şi care au cauzat o bătaie generală.

Un alt derby de pomină, pe care fanii lui City nu-l vor uita niciodată a fost cel jucat în 1989, atunci cînd M.U., care-i avea în echipă pe Garry Pallister şi Paul Ince, a suferit o în-frîngere dură cu 5-1. După acel meci, Alex Fergusson a declarat că ”ar vrea să moară”. Echipa lui Fergus-son şi-a luat revanşa, cu acelaşi scor, în 1994.

În momentul de faţă, City a învestit foarte multe milio-ane pentru a aduce jucători cu renume, tranferuri care au drept scop ridicarea din genunchi a clubului ”albas-tru” şi poziţionarea sa în elita celor mai bune cluburi din lume, unde rivalii de la M.U. au un loc călduţ deja de mult timp. Toate aceste tranferuri fac ca derby-urile din acest an să fie aşteptate cu sufletul la gură nu doar de fanii celor două cluburi dar şi de întreaga masă de iubitori de fotbal, aşa că nu ne rămîne decît să aşteptăm confruntările.

Ivan GONCEARUC


ziarulfotbaldewww.blogdefotbal.com

În urmă cu ceva vreme englezii de la BBC spu-neau: Cei mai buni fotbalişti din istoria fotbalului au fost Maradona, Pele, Go-erge Best, Yashin, Cruyff, Bobby Moore, Becken-bauer, Bobby Charlton ... Nimic nou sub soare, cu excepţia unui nume care apare surprinzător în listă: Robin Friday. Câţi dintre voi aţi auzit de Robin Friday? Puţini nu?

Robin Friday, în lista celor mai buni fotbalişti all-time? Hmmm... mulţi vor strâmba din nas. Cum poţi pune un ilustru necunoscut precum acest Robin Friday alături de Pele şi Maradona? Da, ştiu că de Friday mulţi din-tre voi nici măcar nu ştiaţi că a existat până în mo-mentul în care v-aţi apu-cat să citiţi aceste rânduri. De altfel Robin Friday este protagonistul unei cărţi cu titlul The Greatest Footbal-list You Never Saw, iar gru-pul muzical britanic Super Furry Animals l-a avut pe coperta unui album cu tit-lul The Man Don.t Give a Fuck. Vorbim aici de con-troversata poveste a lui Robin Friday, unul dintre cei mai buni jucători din istoria fotbalului, regele care nu a fost niciodată încoronat.

Cine este Robin Fri-day totuşi?

S-a născut în vara lui 1952, mai precis pe 27 mai, cu trei minute înainte de se naşte şi fratele său geamăn Tony. Avea să crească la fel ca Maradona sau Pele într-un cartier privat. Pentru că asta era Hammersmith, cartierul în care şi-a pet-recut copilăria. Un cartier privat din Londra. Privat de energie electrică, de apă şi utilităţi. Ceva în genul favelelor braziliene în care a crescut şi Pele. A început să joace fotbal pentru prima oară la echipele de copii ale celor de la Queen.s Park Rangers, nu i-a plăcut aco-

Povestile fotbalului

Robin Friday - The Greatest Footballist You Never Saw

lo şi s-a dus pe la cei de la Chelsea, pentru ca mai apoi să ajungă la Walthamshow Avenue, echipă modestă din Londra desfiinţată în 1988.

Primii paşi ca fotbalist profesionist avea să îi facă la Hayes, o altă echipă mică din Londra, loc unde a preferat să joace din două simple motive: 1 ) Stadionul era situat foarte aproape de casa în care locuia, 2 ) Sediul clubului era situat în imediata apropiere a unui pub în care se servea cea mai ieftină bere din zonă.

Spune povestea că Hayes, echipă formată din jucători care în marea lor majoritate erau muncitori prin fabricile din cartier, în-cepea meciurile cam mai mereu în zece oameni. Cauza se numea Robin

Friday. Atunci când nu apărea, conducătorii clu-bului plecau în căutarea sa, cercetând bar după bar până în momentul în care îl găseau adormit pe vreo tejghea sau pe băncile vreunui parc. Normal că era ameţit de cantitatea de bere îngurgitată. În momentul în care îi sunau alarma şi îi spunea că Hayes începuse deja meciul, Friday intra pe stadion, îşi punea tricoul şi juca de parcă ar fi fost pose-dat de anumite forţe oculte. Acapara balonul încercând parcă să demonstreze că are aripi în loc de picio-are, făcând din apărătorii adverşi jaloane iar din ga-zon, autostradă către gol. Nu era nimeni capabil de a îl opri. Cu excepţia lui ... Robin Friday. Pentru cel mai feroce adversar al lui Robin Friday era chiar Rob-in Friday.

În 1972, viaţa i-a dat un prim avertisment. Tele-foanele din birourile clu-bului Hayes au început să sune anunţând că Friday este internat în spital, fiind găsit căzut beat criţă cu stomacul perforat de tija metalică a unui gărduleţ. Atât de grav se lovise, încât medicii s-au văzut nevoit să îl bage într-o operaţie ce a durat nu mai puţin de şase ore intense pentru a evita ca Friday să facă pasul spre cealaltă lume. Ceva era în neregulă cu acest om. După numai trei luni s-a întors pe terenul de joc şi ... în baruri de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. A continuat să joace pentru Hayes şi să rupă în două barurile cartierului până în momentul în care a fost remarcat de către cei de la Reading, echipă cu care avea să semneze în 1974 primul său contract profe-sionist pentru un salariu lu-nar de 750 de lire. Începu-turile sale ca jucător al celor de la Reading aveau să fie spectaculoase. În luna mar-tie a acelui an marca un gol care îl lăsa cu gura căscată


ziarulfotbalde

www.blogdefotbal.com

Robin Friday - The Greatest Footballist You Never Saw

până şi pe arbitrul acelei întâlniri ( adversarul era Tranmere Rovers ). Omu-lui, Clive Thomas numele lui, i-au trebuit câteva mo-mente bune pentru a valida golul pentru că după cum avea să recunoască mai târziu: Am rămas stană de piatră şi mi-am pus mâinile în cap în faţa golului pe care îl marcase Friday. Au trecut câteva zeci de secunde până mi-am dat seama că trebuie să fluier pentru ca mingea să fie repusă în joc de la mijlocul terenului.

Imediat după respectivul meci, antrenorul de atunci al celor de la Reading, Maurice Evans, a vrut să vorbeascu cu Friday despre planurile sale de viitor:

- Auzi Friday, dacă vei continua să joci pentru noi încă vreo 2-3 ani, ai să ajungi la naţională.

- Mda. Mister, vreau să te întreb ceva. Ce vârstă ai?

-Păi... Am adunat ceva ani. Mulţi ani.

- Mda. Mister, eu am adu-nat doar jumătate din anii tăi şi deja am trăit dublu pe cât ai trăit dumitale.

Se înşela Friday. Mai avea multe de trăit. În 1975, cei de la Reading l-au dat dispărut. Nimeni nu ştia nimic de el, nici clubul, nici colegii săi, nici măcar fa-milia sa. Poliţiei britanice i-a trebuit mai mult de o lună pentru a îl găsi în Corn-wall, acolo unde descope-rise cultura hippie, filozofia peace and love, marijuana şi cocaina.

Plictisit la Reading, Fri-day avea să plece la Car-diff City echipă care avea să plătească pentru el o sumă enormă pentru acele vremuri: 30 000 de lire ster-line. Mult pentru o echipă de mâna a doua. Avea să joace doar 25 de goluri pentru Cardiff City, însă a lăsat în urmă goluri demne de genul celor marcate de Maradona , driblinguri mar-ca Pele şi avea să îl ridicu-lizeze pe Booby Moore unul dintre cei mai buni fundaşi ai timpului, marcând două goluri într-un meci împotri-va celor de la West Ham United.

Nu avea să îşi lase obicei-urile deoparte şi se întorcea cu faţa către infern. A reluat băutul, de parcă l-ar fi lăsat vreodată, a fost acuzat de consum de droguri şi de faptul că s-ar fi înhăitat cu traficanţii de prin ghetourile Londrei. Ultimul său scan-dal l-a produs într-un tren, acolo unde poliţia l-a reţinut pentru că nu avea bilet. Sur-prins de către agenţi, Friday a început să sară la bătaie, terminând însă cu un sărut

aplicat unuia dintre agenţi. A sfârşit prin a se odihni la puşcărie fiind condamnat pentru ultraj. Nu a mai avut cale de scăpare.

Aura sa de mare fotbal-ist începea să se stingă, nici o altă echipă nu s-a mai arătat dornică de serviciile sale şi a ajuns vagabond pe străzi, prin-tre sticle de whisky şi doze de cocaină.

Avea să fie găsit mort într-o zi de 22 decemb-rie 1990, iar autopsia avea să spună ceea ce bănuia toată lumea. Vina o purta o supradoză fatală. Era cron-ica unei morţi anunţate, fi-nalul trist al unui talent care îşi bătea joc de el însuşi ori de câte ori ieşea de pe gazon. A lăsat în urmă pe lângă numeroase datorii la jocurile de noroc şi în lumea traficanţilor de droguri, o soţie văduvă, Maxine şi o fată, ce astăzi este avocată de Drept Penal.

În urmă cu aproximativ un an de zile, presa britanică publica un top curios care avea următorul titlu: Top 10 footballing Bad Boys. Apare încă o dată surpriza Robin Friday, în faţa unor nume ca Eric Cantona, Paulo di Canio sau Tony Adams. Robin Friday, cu-noscut şi ca Pele din Ham-mersmith, geniul care nu a jucat niciodată în Premier League acapara toate vo-turile microbiştilor englezi. Băiatul cel mai rău al fot-balului englez. În CV-ul său

o întreagă gamă de fapte de război: arestări, bătăi prin baruri, două pub-uri distruse în aceeaşi noapte, droguri, spitale de urgenţă, power-flower sau o lovitură de cap în gura lui Mark Lawrenson, un fost jucător al celor de la Liverpool, în prezent comentator BBC, pentru ca după aceea, nesatisfăcut de isprava sa,

să intre în vestiar pentru a îşi face nevoile în geanta de antrenament a respec-tivului.

Robin Friday, cel mai rău copil al fotbalului englez, continuă să fie un necu-noscut pentru microbiştii români, însă cei care l-au văzut jucând dau asigurări că dacă nu ar fi dus o viaţă extrasportivă execrabilă, ar fi ajuns unul dintre cei mai buni fotbalişti ai tuturor tim-purilor.

De asta sunt convinşi su-porterii celor de la Reading care l-au ales cel mai bun fotbalist din istoria clubului ( pentru Reading a marcat 121 de goluri în 102 meciuri ), la fel şi oamenii de fot-bal englezi , iar de aceeaşi părere sunt şi cei de la BBC atunci când îi pun numele lângă Pele, Maradona sau Cruyff. Fotbalul l-a vrut pe Robin Friday, însă Robin Friday nu a vrut fotbalul.

blogdefotbal.com


ziarulfotbaldewww.fcbspecialblog.wordpress.com

Bojan Krkic nu se afla momentan in cea mai buna dis-

pozitie de joc, motiv pentru care a atras multe discu-tii printre fani in ceea ce priveste mentinerea intr-o forma exemplara pentru a face fata presiunii din inte-rior.

Inca de cand a inceput noul sezon competitional Bojan Krkic nu traverseaza cea mai buna perioada a sa de cand a devenit un obisn-uit in privinta planurilor ma-rete care le poate avea FC Barcelona. In ciuda unui sfarsit de stagiune prece-denta fulminanta, culminata cu aproximativ 10 reusite, tanarul atacant de origine sarba ii lipseste vizibil in-crederea in sine. Ce l-a determinat sa nu mai faca meciuri bune? Probabil in-tr-o proportie covarsitoare simte lipsa unui partener care sa-l motiveze supli-mentar pentru a scapa din aceasta pasa proasta prin care trece. Cu totii stim ca trebuie sa avem un prieten la nevoie care sa ne ofere intotdeauna sfaturi bune, pentru ca doar asa putem profita intr-o oarecare ma-sura de obiectivul propus initial. In cazul sau, Bojan lasa impresia unui biet sar-man care simte nevoia unei consolari amicale venita din partea unor personaje care nu au nimic in comun cu

dorintele sale. Se afla ca sa zic asa intr-o fireasca deca-dere psihica pentru ca nu se concentreaza cum este specificat in manualul de in-struire sufleteasca in viata privata. Exista repercusi-une intotdeauna daca nu urmaresti indeaproape ce-ti propui, iar din acest punct de vedere, tanarul atacant iberic resimte inceputul nu tocmai fast de campanie 2010-2011.

Isi aminteste tot timpul cu ce a gresit in meciul prec-edent si imediat se instau-reaza o neliniste cumplita

care-i face dintr-o data vi-ata agonizanta. Privind din perspectiva unui admirator de-al sau care cunoaste intr-un fel anume taria sa de caracter, nu-mi ramane decat sa astept o eventu-ala tresarire de orgoliu din partea sa pentru ca fanii blaugrana sunt obisnuiti cu partidele fenomenale care le facea inca din urma cu aproximativ 3 ani, cand de altfel a debutat in cadrul echipei mari a gigantului din Catalunya. Eu unul trebuie sa ma obisnuiesc cu faptul

ca Bojan Krkic mai are de lucrat la capitolul determi-narii, deoarece observ cum iminenta stare de spirit ii lip-seste in momentul de fata. Despre o eventuala dorinta de plecare nu cred ca poate fi adusa in discutie, desi in ultimul timp se vehiculeaza nume destul de interesante care sunt dispuse sa-i dea o mana de ajutor. Poate reprezenta insa si un motiv

intemeiat pentru care evo-lutiile sale din ultimul timp dezamagesc. Meciul de astazi cu FC Copenhaga poate insemna automat ie-sirea din aceasta nedorita situatie. Hai baiete, stiu ca poti!

Ionuţ ŞTEFĂNOAICA

Bojan Krkic,tânăr şi neliniştit

(urmare din pagina 3 )conducatorii de acolo au fost

nevoiti sa se miste inteligent pe piata transferurilor. Acest mijlocas ofensiv a fost adus sa-l inlocuiasca pe un alt talent de care Hoffenheim a stiut sa profite de pe urma sa, Carlos Eduardo, plecat la Rubin Ka-zan pentru colosala suma de 22 milioane euro. Debutul in tricoul gruparii antrenate de Ralf Ragnick a fost intr-un meci cu vice-campioana Bundesligii din sezonul precedent, Schal-ke 04. Atunci pe data de 10 Septembrie, Sigurdsson s-a bucurat de un succes imens in dauna echipei care a in-vestit cel mai mult dintre toate echipele nemtesti pe piata

transferurilor in acest inceput de sezon 2010-2011. Explozia acestui mjlocas a fost benefica pana acum, pentru ca de la debutul sau a reusit sa inscrie doua goluri pentru cei porecliti ‘’Hoffe’’, victime fiind FC Kai-serslautern, o nou-promovata si FSV Mainz, surprinzatorul lider al campionatului nemtesc pana spre etapa a 8-a, cand Borussia Dortmund i-a detro-nat de pe prima pozitie.

Daca la echipa de club a avut evolutii foarte bune, la nation-ala sub 21 de ani, Sigurdsson si-a ajutat patria cu o calificare istorica printre cele mai bune opt selectionate, fiind geniul de la mijlocul terenului fara de

care Islanda nu s-ar fi calificat in dauna reprezentativei simi-lare a Scotiei. In retur, magia sa a decis meciul, asta dupa ce scotienii s-au vazut sta-pani pe situatie, dupa reusita fantastica a lui Christopher Maguire. Autor al unei duble, Sigurdsson si-a incantat fanii, facandu-i sa exulte la propriu in urma calificarii istorice la EURO 2011, competitie ce va fi gazduita de catre Dane-marca. Pana atunci, microbistii au mai fost inca odata fascinati de talentul sau, cand intr-o dis-puta avuta cu mult mai experi-mentata selectionata a Ger-maniei, si-a ajutat coechipierii sa obtina o victorie remarca-bila, scor final 4-1. Fara acest

imens succes, islandezii n-ar mai fi putut participa la barajul cu Scotia si sa obtina aceasta fantastica calificare. Islanda se poate mandri in momentul de fata cu niste fotbalisti tineri foarte talentati printre care se regasesc Bjarni Viddarson, Jo-han Gudmunsson sau Alfred Finnbogason, insa nu toti sunt de calibrul sau. Detine printre calitatile sale o clarviziune in joc impecabila si de cele mai multe ori, colegii sai de la Hof-fenheim si nationala profita pe deplin, amintind tuturor ambitia sa cu care vrea sa devina un adevarat superstar in lumea fotbalului.

blogdefotbal.com


Readactor: Ivan GONCEARUC

Idee originală: Beleaua (BDF)

Autori: Victor Moşneag, Marian Şania, Nicu Lungu, Claudiu

Bancu, Sandu Grecu, Victor Ciobanu, Beleaua, Ivan Goncearuc, Gabriel Toth, Alex Cozer.

Mulţumiri blogurilor: blogdefotbal.com, cdf-curier.blogspot.com, rivionze.com

Design şi machetare: Goncearuc&Roman Art Design (autor IG)

Magazinul Ziarul de Fotbal este un digest complet al blogosferei fotbalistice româneşti.

ziarulfotbalde

www.footballmd.blogspot.com


Televiziunea şi foTbalulRevenim la situaţia de

a critica postul de tele-viziune Moldova 1. Am ajuns totuşi la situaţia cînd vom privi meciurile din Liga Campionilor la Moldova 1 în reluare!!!

Cauza fiind dezbat-erile electorale pentru alegerile parlamen-tare de la noi din ţară. Dacă data trecută cînd a fost pericolul de a privi meciurile în reluare, totul a revenit la normal şi au făcut ei modificări în program, astfel încît să vedem meciurile în direct, acum aproape sigur aşa ceva nu va fi efectuat. Ba şi mai mult meciul de mîine ex-act la fel va fi difuzat, şi cel mai probabil cele de săptămîna viitoare la fel.

Cei de la Moldova 1 explică acest fapt că timpul difuzării dezbat-erilor electorale au fost înregistrate deja la CEC şi nu-i posibil de modifi-cat. Păi cine a avut atîta minte să facă program-ul, fără a vedea dacă nu sunt alte angajamente?

Sunt de acord că dez-baterile electorale sunt necesare, căci alegerile sunt de interes naţional,

dar era posibil ca aceste dezbateri să se înceapă mai devreme, nu sufer-ea nimeni de la aceasta.

Aşa însă avem de suf-erit cu toţii: microbiştii că nu ne putem uita în direct la un meci din Liga Campionilor în di-rect, Moldova 1 care cred eu că încalcă nişte drepturi contractuale cu UEFA şi sponsorii Li-gii Campionilor, care au drepturi de publicitate la toate meciurile şi nu în ultimul rînd Repub-lica Moldova, care mai pierde din imaginea (dacă o mai are) faţă de diverse structuri euro-pene. Ruşine fraţilor!

Iar sensul din trans-miterea meciului în re-luare, aproape de orele 24.00 chiar nu îl văd, majoritatea la acea oră deja se pregătesc de culcare, căci a 2-a zi cu toţii suntem la muncă, plus o bună parte din noi o să cunoaştem deja re-zultatul meciului, iar cu-noscînd rezultatul, mie personal de exemplu nu mii tare interesant să privesc nici o partidă.

Nu ne rămîne să sperăm că în viitorul ap-

ropiat alt canal va pro-cura drepturile exclusive de transmitere a meciu-rilor din Liga Campio-nilor, deşi este un număr foarte limitat de canale cu difuzare în toată ţara, iar din cele care emit pe întreg teritoriul ţării, la moment chiar nu văd nici un canal capabil şi interesat de aşa ceva, deci totul va rămîne pe vechi, sau sperăm noi, că se va schimba totuşi ceva...

Vasea POSTOLACHI


Po

ZA

ZiL

ei

Pete

r Cro

uch

“bat

e” u

ltim

ul cu

i în

sic

riul ce

lor

de

la I

nte

r M

ilano

powered by ivangoncearuc.blogspot.com & blogdefotbal.com

Numărul 2Marţi 4 Noiembrie 2010

Editat de: DIA Media Group

3593,16 media de cititori per număr

ziarulfotbalde


Suplim

ent

M-au nenorocit, abia îmi cumpărasem boarfele de la mall!

Fugi de-aici, mă faci să rîd!

Fund la fund şi noapte bună!

Ne-aaaam luat zzzzzborul!

Ne-aaaam luat zzzzzborul!

Hai mai repede colega! Stau şi eu la rînd!

Brown a pierdut norocul, noi trebuie repede să-l găsim!

Şi afară plouă, plouă....

Vorba melodiei populare: Bate vîntu’ şi din faţă, şi din

spate şi din faţă!

Aaaaa, ce mare a crescut!!!!

ziarul de fotbal nr.18

Documents