powered by blogdefotbal.com & ivangoncearuc.blogspot.com

de fotbalZiarulAnul I Nr.6 12 Aprilie 2010

Jucătorul de Playstation

“Nedemnul” de M.U.

Arta de a fi bou

Sferturile Europa League

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.6

1

2 a

pri

lie

Întotdeauna, fotbalul a avut drept scop victoria asupra adversarului, dar acest lucru nu poate fi atins decît prin marcarea de goluri. Celebrarea golurilor din cele mai vechi timpuri (pentru fotbal desigur) a adus cu sine explozii de emoţii care se manifestau în moduri diferite. Studiind fenomenul bucuriei după marcarea golului, am ob-servat că pînă nu demult (jumătatea anilor ’80) fotbaliştii aveau, în mare măsură cam acelaşi fel de manifestare a bucuriei: fugeau cu braţele ridicate şi săreau în sus, aceasta era tendinţa europeană şi sud-americană. În Africa, după marcarea golului, fotbaliştii aproape întot-deauna, dansau ceva care la origini era “păgîn”, şi semăna cu dansurile cul-tului voodoo.

În zilele noastre, sărbătoririi golurilor li se acordă o importanţă sporită, momentul fiind deosebit de important în ceea ce priveşte demon-strarea de atitudine faţă de ceva, de transmiterea unui mesaj pe care l-ar vedea toată lumea care priveşte meciul sau pur şi simplu de abilitatea de a inventa ceva nou care ar plăcea publicului. Unii goleadori, chiar au drept

scop bine definit inven-tarea la fiecare meci a unei noi modalităţi de sărbătorire a golurilor marcate. Şi acum amintiţi-vă de Pele cu cele peste o mie de goluri ale sale şi mulţumiţii lui Dumnezeu că nu le sărbătorea pe toate într-o altă metodă!

În acest număr vom vorbi de cîteva dintre gesturile deja devenite celbre atunci cînd este vorba despre sărbătorirea golurilor, şi vom începe cu Alan Shearer, omul care se părea (pînă la acest sezon) că are plămîni de fier care-i vor permite să joace încă foarte mult timp în pofida vîrstei sale destul de înaintate (după standartele fotbalistice). Omul-legendă a fotbalului britanic care marca sezon de sezon media sa de gol-uri care de cele mai multe ori era aproape de 20 şi le sărbătorea în acelaşi fel: ridica mîna dreaptă în sus, cu palma deschisă în formă de salut sincer, gest devenit celebru în scurt timp.

Omul-gol a lui AS Roma, Vincenzo Montella a inventat (atunci cînd ac-tiva încă la Sampdoria) şi el un gest care a fost prel-uat de alţi jucători în scurt timp: aşa-zisul “aeroplan”, gest în care poziţionarea

mînilor seamănă cu ar-ipile unui aeroplan, iar mişcările oscilatorii ale corpului imită zborul.

Ajuns deja la Real Madrid, Ronaldo pentru a ieşi din anonimat! A inventat un gest pe care pînă atunci nu l-a făcut niciodată: după marcarea golului îşi punea mîna îndoită la frunte în semn că s-ar fi obosit şi vrea să-şi şteargă transpiraţia de pe frunte.

Nu puteam trece cu vederea sărbătorirea acrobatică a nigerianului Obafemi Martins, care după marcarea golului face un salt fără mîini înainte, fapt care l-a făcut celebru încă din perioada în care activa în Africa natală.

Şi, desigur, la des-ert am lăsat şi ceva din gesturile mai extremiste care întotdeauna au dus la lungi dezbateri în presă. Aici capul de afiş îl are deja cunoscutul fotbal-ist italian Paolo Di Canio. Carismaticul jucător nu se sfieşte să-şi salute tiffosii cu gestul salutului roman, mai cunoscut şi ca “heil

Hitler”, fapt care cauzează o mulţime de contro-verse. Pentru final am pregătit descrierea unui gest care a fost catalogat drept ofensă majoră unui oraş întreg. Se întîmplau lucrurile la meciul AC Torino – Juventus Torino cînd marcînd al doilea gol, Enzo Maresca, fotbalistul lui Juventus l-a sărbătorit arătîndu-le adversarilor de moarte de la Torino două coarne ceea ce însemna pe lîngă atotcunoscu-tul înţeles de înşelătorie conjugală, şi faptul căel îi consideră de “bouţi”, iar atunci cînd simbolul oficial al clubului este taurul nu-i de glumă!

Dacă nu v-am plictisit cu tematica aleasă vă promit că vom mai reveni la temă, pînă atunci vă doresc vizionare plăcută a meciurilor pe care aveţi posibilitatea să le vizionaţi şi bucuraţi-vă de manifestările de bucurie a fotbaliştilor fiindcă pîna la urmă anume acestea sunt sarea şi piperul fotbalului-spectacol!

Ivan Goncearuc

Arta de fi bou

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.6

1

2 a

pri

lie

El ClassicoReal Madrid – XAVIlona 0-2

Catalanii le-au predat din nou o lecţie de fotbal madrilenilor, impunându-se clar pe Santiago Ber-nabeu. A fost unul dintre cele mai dezechilibrate meciuri pe care le-am văzut între cele două echipe, cu un Real ne-putincios şi cu o Barce-

lona ucigătoare.

Toţi ochii au fost aţintiţi, aşa cum bine am anticipat, pe Messi şi Ronaldo.

Argentinianului i-a ieşit, pentru că a marcat un gol şi a avut încă o ocazie uriaşă în repriza a doua.

De partea cealaltă, por-tughezul Realului s-a zbătut mult, dar degeaba. Practic, nu i-au ieşit nici măcar flo-

N-am insistat foarte mult pe rezumatul partidei pentru că sunt sigur că majori-tatea ştiţi ce s-a întâmplat. Vreau, în schimb, să atrag atenţia asupra unui alt aspect. Haideţi să ne uităm puţin peste componenţa celor două echipe la startul meciului.

Real Madrid: Casillas; Ra-mos, Albiol, Garay, Arbeloa; Xabi Alonso, Gago, Marcelo; Van der Vaart; Ronaldo, Higuain.

Rezerve: Dudek, Met-zelder, L Diarra, M Diarra, Guti, Raul, Benzema.

Barcelona Valdes; Pique, Milito, Puyol, Maxwell; Bus-quets; Xavi, Keita; Alves, Messi, Pedro.

Rezerve: Pinto, Marquez, Toure, Iniesta, Henry, Bojan.

În primul unsprezece al madrilenilor a evoluat doar un singur jucător prove-nit din propria pepinieră, şi anume Iker Casillas. Pe banca de rezerve a mai luat loc încă un jucător “Blanco” pursânge, în persoana lui Guti.

De partea cealaltă, catalanii au avut în primul unsprezece nu mai puţin de şapte jucători crescuţi de club, adică Valdes, Pique, Puyol, Busquets, Xavi, Messi si Pedro, în timp ce pe banca de rezerve au luat loc alţi doi: Iniesta şi Bojan.

Acum întreb şi eu, fără supărare…Cristiano Ron-aldo a fost transferat pe aproximativ 93 de milioane de euro de la Manchester United. Oare Barcelona a cheltuit măcar trei din cele nouăzeci şi trei de milioane de euro, pentru a creşte nouă jucători de clasă? Pariez că nici măcar două milioane n-au “costat” cei nouă. Poate că acesta este un semn că fotbalul nu e şi nu va fi niciodată o afacere. Nu poţi avea şi imagine si performanţă în acelasi timp.

Consider că eroarea madrilenilor repatată obsesiv de vreo 6 ani încoace, este aceea de a investi enorm în transferurile de jucători ajunşi vedete la echipele lor.

Nu sunt încă lămurit dacă aceste transferuri pe sume uriaşe sunt realizate cu speranţa că vor reuşi

să construiască o echipă precum cea de pe vremea lui Zidane, Figo, Ronaldo ori Makelele sau doar cu scopul de a obţine profit de pe urma imaginii unor ‘vedete’ precum Beckham sau Cris-tiano Ronaldo.

Cert e că politica celor de la Madrid este un eşec total, iar rezultatele, atât cele pe plan intern cât şi cele din Uefa Champions League, vin în sprijinul aceste afirmaţii.

În ritmul ăsta, Barcelona va domina ani bun fotbalul din Spania şi, probabil, si fotbalul european, pentru că centrul lor de copii şi juniori produce fotbalişti pe bandă rulantă. De asemenea, se vede mâna unui antrenor crescut şi el de catalani, un antrenor tânăr şi dornic de performanţă.

În schimb, Realul a schimbat o grămadă de an-trenori, care mai de care mai cu nume şi palmares, dar nici măcar unul nu a fost ca-pabil să satisfacă pretenţiile fanilor “Albilor”.

Aceasta e adevărată dramă pentru fanii Realului, nu un “El Clasico” pierdut.

Viitorul Barcelonei sună bine, iar sezonul ăsta pot da dubla lovitură din nou, câştigând şi Champions League. Culmea, finala UCL se va juca chiar pe Santiago Bernabeu, iar fanii Realului trebuie să fie pregătiţi pen-tru o umilinţă uriaşă.

În concluzie, referi-tor la meciul de aseară, parafrazând pe cineva, “Eu îi mulţumesc lui Xavi”.

Cosmin Crăciun

lo, l-a trimis acolo pe Carles Puyol şi l-a împins pe Dani Alves la mijlocul terenului, tot în banda dreaptă. Aceste mişcări s-au dovedit a fi deficitare pentru madrileni şi câştigătoare pentru catalani.

Căpitanul Barcelonei a jucat excelent şi pe un post străin lui, în timp ce Dani Alves a reuşit să-l ajute în rarele situaţiile problem-atice.

Totuşi, omul care a făcut diferenţa a fost Xavi Hernan-dez, care a reuşit din nou un meci foarte bun, pasând excepţional de cel puţin patru ori, doua dintre pasele sale fiind pase de gol.

Primul a marcat Messi, în minutul 32, după o pasă

magnifică a lui Xavi, peste toată apărarea madrilenilor. Argentini-anul a preluat mingea cu pieptul, a controlat-o perfect şi l-a învins pe Casillas.

Barcelona s-a apărat perfect din acel mo-ment, Real Madrid reuşind doar să tragă de câteva ori de la distanţă, deloc pericu-los pentru poarta lui Valdes.

În repriza a doua, meciul a părut tras la indigo, cu o defensivă

perfectă a catalanilor şi un atac impotent al Realului. În minutul 56 Barcelona a dat lovitura de graţie prin Pedro, după o nouă pasă extraordinară a lui Xavi. Pedro a şutat

cu stângul în colţul lung, fără niciun fel de speranţă pentru Casillas.

Messi a mai ratat o oca-zie uriaşă, singur cu Iker Casillas, după o nouă pasă magnifică a lui Xavi.

Barcelona s-a închis perfect după golul doi, iar Madridul n-a mai contat practic în atac.

Cred că am asistat la o lecţie de tactică predată de tânărul Pep Guardiola mai bătrânului său oponent, Manuel Pellegrini.

ricelele cu care ne obişnuise. Nu ştiu dacă el e vinovat pentru evoluţia slabă sau dacă Pellegrini şi Guardiola au contribuit decisiv în acest scop. În primul rând, antre-norul Realului nu a surprins cu absolut nimic, pe absolut nimeni. Tot jocul “Albilor” s-a bazat pe pase către Ronaldo, pe principiul “bă, daţi-i-o lu’ ăsta, că ştie el ce să facă cu ea”. Guardiola s-a prins foarte uşor de schemă şi, văzând că pe partea dreaptă a apărării sale

aveau să urce Cristiano Ronaldo şi brazilianul Marce-

Europa League - 1/4 Z

iaru

l d

e F

otb

al n

r.6

1

2 a

pri

lie

Aceeaşi Mărie, aceeaşi pălărie

După meciurile din tur, returul sferturilor de finală din Europa League se anunţau a fi dacă nu spectaculoase, cel puţin, extrem de disputate. Nu a fost să fie. Fulham i-a ex-ecutat pe cei de la Wolfs-burg , iar Hamburg a făcut la fel cu belgienii de la Standard Liege. Singurele momente mai de tras în faţă au fost cele 12 min-ute de pe Anfield Road, timp în care Benfica a spe-rat la un 3-2 ce i-ar fi dus în semifinale şi ultimele zece minute din Atletico Madrid - Valencia, cu un penalty refuzat oaspeţilor, cu tricoul rupt al lui Zigic ( foto, via marca.com ) , cu sfârcul acestuia devenit vedetă în cel mai pur stil

Janet Jackson la Super-Bowl şi cu Atletico Madrid în semifinale după ce a trecut de optimi şi sfer-turi fără să câştige măcar un meci ( două egaluri cu Sporting Lisabona în optimi, două egaluri cu Valenica în sferturi ).

Cu Fulham, Anglia îşi califică cea de-a 19-a echipă diferită într-o semifinală de cupă europeană. Dacă s-ar fi calificat Wolfsburg, Germania ar fi obţinut aceeaşi performanţă. Aşa însă, a rămas la borna cu numărul 18. Un campionat întreg ce a ajuns cel puţin până într-o semifinală de cupă europeană. Eh?

Încă un amănunt după greşelile flagrante de arbi-traj din meciul spaniolilor( minutul 2:50 ): Dacă nici cu cinci arbitrii nu se văd faulturile astea, atunci de câţi e nevoie băi nene Platini? Camera video nu ar ieşi mai rentabilă şi mai ieftină?

Acum, semifinalele arată aşa:

Liverpool - Atleti-co Madrid

Fulham - Ham-burg

Europa League. Fosta Cupa UEFA. Aceeaşi treabă. Ce combinaţie a acestor patru echipe ar produce o finală cât de cât atrăgătoare?

blogdefotbal.com

Cum la mijlocul aces-tei săptămâni s-au disputat meciurile retur din cadrul sferturilor Uefa Champions League şi Europa League, am avut cu toţii ocazia să vedem la treabă mulţi jucători extraor-dinari din întreaga Europă. O să încerc să alcătuiesc un prim unsprezece format din cei care au cântărit decisiv în stabilirea echipelor calificate, dar şi din jucători care au avut o evoluţie excelentă, însă n-au obţinut, poate, calificarea.

1.Mark Schwarzer – Goalkeeperul lui Fulham se află, ca să zic aşa, la o a doua tinereţe fotbalistică. Australianul care în octombrie va împlini 38 de ani, a pus umărul serios la calificarea echipei sale în semifinalele Euro-pa League. Schwarzer a reuşit să nu primească gol pe terenul unei echipe pentru care au evoluat fotbalişti precum Dzeko, Graffite, Misimovic sau Martins.

2.Paul Konchesky – Fundaşul stânga al celor de la Fulham a avut o evoluţie excelentă pe Volkswagen Arena, contribuind şi el decisiv la apărarea rezultatului obţinut de Fulham pe teren propriu, în tur(2-1). Pe lângă asta, Konchesky a avut şi un rol important în ofensivă, centrările sale fiind fo-arte periculoase pentru defensiva nemţilor.

3.Juanito – Spaniolul cu nume celebru a

evoluat excelent pentru Atletico Madrid, reuşind alături de echipa sa o calificare aşteptată după rezultatul din tur (2-2) de la Valencia. Juanito şi colegii săi din defensivă s-au opus cu succes atacurilor lui David Villa şi Juan Mata, păstrând poarta lui David De Gea intactă.

4.Daniel Agger – Evoluţie excelentă pentru dan-

ezul lui Liverpool contra celor de la Benfica. Fundaşul central al “Cormoranilor” a blocat cu suc-ces atacurile portughezilor, golul primit de Liverpool fiind marcat dintr-o fază fixă de Cardozo.

5.Guy Demel -

Joc foarte bun reuşit de jucătorul ivorian al celor de la Hamburg. Demel şi-a ajutat echipa în tentativa de a accede în semifinale, printr-o evoluţie excelentă pe terenul celor de la Standard Liege.

6.Lionel Messi – O să-l pun pe argentinian ca

mijlocaş stânga în cadrul echipei ‘Săptămânii Europene’, pentru că în atac e aglomeraţie mare. Ce ar fi de zis despre cel care a marcat nu mai puţin de patru goluri în poarta lui Arsenal? Un jucător care ne surprinde meci de meci prin evoluţia sa extraordi-nar de dezinvoltă. După părerea mea, Messi va ajunge cel mai bun jucător din istoria fotbalului modern.

7. Xavi (c) – Mijlocaşul catalan este, din

punctul meu de vedere, cel mai bun play-maker din lume, lucru dovedit şi în partida cu Arsenal, când jucătorul de 30 de ani a con-trolat perfect jocul Barcelonei, ajutând atât atacul prin pasele sale senzaţionale, cât şi defensiva prin marcajul şi intervenţiile sale extrem de sigure.

8. Wesley Sneijder – Olandezul de la Inter a marcat

în minutul 6 al meciului contra lui CSKA Moskova, golul care le-a oferit italienilor un meci fără prea mari probleme şi o califi-care liniştită. Cred în continuare că Real Madrid a greşit când a renunţat foarte uşor la Sneijder.

9. Arjen Robben – Un alt fost madrilen, de care

Realul s-a descotoroşit foarte uşor, a calificat-o pe Bayern în semifinalele Ligii Campionilor, după ce a marcat un gol fenom-enal pe Old Trafford. Cu Sneijder şi Robben în formă maximă, Olanda va fi o candidată serioasă la câştigarea World Cup 2010.

10. Mladen Petric – Croatul de la Hamburg a

marcat două goluri în victoria cu 3-1 a echipei sale, pe terenul lui Standard Liege, contribuind la calificarea nemţilor în semifi-nalele Europa League. Evoluţie excelentă pentru Petric, pe care îl ştiam ca fiind un atacant de clasă.

11. Marouane Chamakh – Marocanul lui Bordeaux a

marcat golul care i-a readus pe elevii lui Blanc în cărţile calificării. De asemenea, tot Cha-makh a înscris şi golul din tur, de pe terenul celor de la Olympique Lyon. Deşi golurile sale n-au contat în stabilirea echipei califi-cate, Chamakh este, cu siguranţă, unul dintre cei mai promiţători tineri din Europa. Aparent, Arse-nal este foarte aproape să-i obţină semnătura din vară.

Rezerve: Cedric Carrasso(Bordeaux), Lucio(Inter), Steven Gerrard(Liverpool), Frank Ribery(Bayern Munchen), Fer-nando Torres(Liverpool), Bobby Zamora(Fulham).

Antrenor: Louis Van Gaal - Tehnicianul celor de la Bayern a reuşit să-i califice pe ‘bavarezi’ în

semifinalele Champions League, după foarte mulţi ani, reuşind să elimine pe Manchester United, una dintre cele mai bune echipe europene ale acestui deceniu fotbalistic.

Meciul săptămânii : Manchester United vs.

Bayern Munchen – Un retur pe muchie de cuţit, la capătul căruia învingătorii au fost, de fapt, învinşii.

Echipa săptămânii : Barcelona – Evoluţie

senzaţională pentru catalani îm-potriva celor de la Arsenal.

Surpriza săptămânii : Eliminarea lui Manchester

United din Uefa Champions League – Nu ştiu câţi se aşteptau la acest deznodământ, în ciuda forţei nemţilor.

Stadionul săptămânii : Anfield Road – Îmi era

imposibil să aleg alt stadion. Atmosferă extraordinară aşa cum doar în Anglia şi, în special, doar la Liverpool vezi! Superb!

În concluzie, o săptămână frumoasă pentru fotbalul din Europa, cu multe goluri şi cu multe surprize. Remarcaţii mei la capătul acestei săptămâni sunt Lionel Messi, Wesley Snei-jder şi Marouane Chamakh.

Aşteptăm semifinalele!

Cosmin Crăciun

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.6

1

2 a

pri

lie

Echipa ‘Săptămânii Europene’

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.6

1

2 a

pri

lie

Am dat puţin timpul înapoi sa aflam cine , ce, cum si de ce a adus fot-balul in Spania. Nu e vorba de Real Madrid, nici de Barcelona, nici At Bilbao, nici Valencia, nici Sevilla … povestea începe undeva la ...

.. 1870 ,mai precis o data cu valul de muncitori britanici veniţi sa presteze la companiile miniere din sudul Spaniei, atunci când s-a auzit pentru prima oara in Peninsula Iberica2 zgomotul lovirii unei mingii acompaniate binenteles de strigatele specifice..

In pauzele de prânz si mai ales in weekend-uri se încingeau adevărate partide de fotbal intre emigranţii britanici .. celebrele miuţe .

Fotbalul, un sport nou pentru acea vreme, s-a juc-at la început in curţile com-paniilor miniere , încet-încet apropiindu-se de oraşul in care-si aveau birourile şefii vremurilor, anume oraşul Huelva.

In 1873 , la iniţiativa minerilor s-a jucat si primul meci intre Companii in Huelva-oraş ; de atunci febra fotbalului a prins tot mai mult in rândul tin-erilor andaluzi ; apropierea intre localnici si emigranţii britanici ce lucrau in mine fiind facilitata de acest sport nou, fotbalul.

220px-Guillermo_Sund-hein Totul a culminat in 1889 când dr Alexander Mackay, medic englez ,un om cu o personalitate ex-

traordinara , l-a convins pe Guillermo Sundheim , unul din magnaţii vremurilor sa înfiinţeze si sa investească in primul club spaniol de fotbal .

O data făcuta oficializa-rea clubului sub numele Recreation Club de Huelva au apărut si primele partide . Cum in Spania nu existau alte cluburi , Sundheim plătea fiecărui vas ce ancora in portul din Huelva o anu-mita suma de bani pentru a juca contra lor. Vestea s-a răspândit destul de repede pe mare ajungând si in An-glia , la un moment dat in portul Huelva ancorau vase englezeşti cu adevărate echipe de fotbal formate din marinari.

Prima partida considerata in deplasare s-a jucat in Sevilla contra unei echipe formata din angajaţii unei uzine locale patronata tot de Sundheim. Atunci Recreation de Huelva a deplasat un lot format din 6 spanioli si 19 britanici si a reuşit sa câştige cu 2-0 ; cum a fost ceruta revanşa , cele 2 echipe s-au întâlnit peste câteva zile, de data asta castigand gazdele ( ce au evoluat sub numele Sevilla Football Club –nici o legătura cu Sevilla CF).

Acest meci a fost consid-erat de Federaţia Spaniola de Fotbal ca fiind prima partida oficiala desfăşurata pe un teren din Spania.

Intre 1890 si 1892 s-a construit prima arena , El Velodromo , arena folosita deCartel_Recre_en_el_Ve-lodromo Recreativo pana in 1957 ; atunci echipa s-a mutat pe Estadio Columbino demolat la rândul sau si înlocuit cu Nuevo Colum-bino in 2001. Arena Nuevo

Columbino a fost inaugurata in decembrie 2001 cu mare fast , in memoria britani-cilor ce au adus fotbalul pe meleagurile andaluze , cu o partida contra celor de la Newcastle.

Recreativo Huelva a refu-zat sa participe la primele 4 campionate din Spania intre 1902-1906 motivând prob-leme financiare ; in aceasta perioada castigand cupe si campionate in Andalucia . In 1906 accepta invitaţia si intra in competiţia desfăşurata pe Hipodromul din Madrid .

In 1909 , reprezentanţii din Huelva alături de cei din Bilbao si Madrid au solicitat guvernului crearea unei Federaţii de Fotbal , care sa funcţioneze după legile proprii strict legate de fotbal ; lucru ce de altfel s-a si întâmplat.

In 1920 devine primul club spaniol ce învinge o echipa din Portugalia , in speţa Sporting Lisabona .

1906-1920 au fost anii in care Recreativo a jucat in paralel in campionatul naţional si in campionatul andaluz. 180px-Recre_1906

Intre 1940-1945 clubul a avut doua denumiri, Rec-reativo Onuba si FC Onuba (înregistrat la federaţia de fotbal din sud- Federa-cion Regional Sur datorita fuzionării cu Onuba CF)

In 1945 Federaţia Span-iola a obligat clubul la o singura denumire astfel a devenit Real Club Recre-ativo de Huelva.

COMPETITII –palmares săracRecreativo nu a excelat

pe plan National sau Inter-national ; echipa andaluza balansandu-se intre primele doua divizii spaniole .

-cel mai buna poziţie in Primera –locul 8 (2006-

2007)-18.030 de abonaţi are

Recreativo in 2010 ,capaci-tatea stadionului fiind de 21.000

DE STIUTTrofeo_

Colombino~Începând cu 1965 clubul din Huelva organizează unul dintre

Huelva – La madre del fútbol español

cele mai interesante turnee amicale din lume , Trofeo Colombino , unde participa cele mai vechi echipe din Italia si Franţa alături bi-nenteles de echipa gazda.

~Guillermo Sundheim – de naţionalitate germana – a fost unul dintre cei mai influenţi oameni ai începu-tului de secol XX in Spania ; fiind proprietarul mai mul-tor mine de zăcăminte din sudul Spaniei si a numero-ase corporaţii printre care celebra Rio Tinto Ltd. , a pus pe harta maritima por-tul din Huelva prin exportu-rile făcute la acea vreme .

~Primul preşedinte al unui club de fotbal din Spania a fost englez – Charles Adams la Recreativo Huelva.

Claudiu Bancu

File de istorie

Balonul de aur

Lev Yashin - Paianjenul negruErau ani în care gaze-

tarii sportivi spuneau că atunci când era pe teren Lev Yashin, echipa sa juca doar cu doi fundaşi şi cinci atacanţi.

Născut pe 22 octom-brie 1927 în friguroasa Moscovă, Yashin copilul unei familii de muncitori, s-a văzut nevoit la rândul său, ca la doar 13 ani, să lucreze în aceeaşi fabrică de armament, cot la cot cu părinţii săi. I-a plăcut hockey-ul, sport în care şi-a probat pentru prima oară calităţile atletice, însă poarta montată pe oglinda de gheaţă i-a rămas prea mică în prea scurt timp şi s-a deghizat în paianjen în fotbalul mare. Era unul dintre acei tipi cu person-

alitate unică, diferit de re-stul muritorilor, un tip care înainte de fiecare meci trecea prin cabină pentru a se îmbrăca în super-er-ou, de portar. Impresiona cu cei 1.85 metri ai săi, un uriaş ce a ajungea la Dinamo Moscova în 1949 şi care aducea un nou stil în maniera de a apăra poarta. A fost primul portar care ieşea din careul de 16 metri pentru a îşi intimida adversarii şi pentru a domina ceea ce de atunci se transforma în teritoriul lui. Un teritoriu în care atacanţii cădeau o dată şi încă o dată în acea pânză de păianjen pe care o ţeseau mâinile sale, acel stil revoluţionar ( pentru epoca sa ) de apăra care le-a creat multora iluzia unui portar mare şi abil, mult mai mare chiar şi

decât era el în realitate. Mişcările lui erau frânturi din cele ale unei feline, o figură ce avea să se trans-forme în ultimul fundaş al echipei mult înainte ca

această inovaţie tactică să se fi inventat.

Exact ca un personaj Marvel, s-a îmbrăcat în negru pe durata întregii sale cariere, fidel unei singure iubiri ( Dinamo Moscova, 1949 - 1971 ), ani în care a câştigat 13 titluri naţionale în fosta Uniune Sovietică.

S-a transformat în legendă o dată cu partici-parea la Jocurile Olimpice din 1956 şi la Campio-natele Europene din 1960. A mai jucat la trei turnee finale ale Campionatului Mondial. Aşa a ajuns să îşi treacă în palmares un titlu olimpic, un titlu de campion european şi Balo-nul de Aur primit în 1963, fiind primul portar ce primea respectivul premiu din partea francezilor de la L.Equipe.

Păianjenul negru avea să joace cel de-al treilea mondial al său în Anglia în 1966, acolo unde avea să fie liderul unei echipe

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.6

1

2 a

pri

lie

sovietice ce obţinea cea mai bună performanţă din istoria sa la respectiva competiţie ( locul patru ).

Lev Yashin a fost însă un personaj cât se poate de real, cu peste 150 de penalty-uri apărate de-a lungul carierei sale, cu 812 de meciuri jucate şi 78 de selecţii naţionale. Un personaj care înainte de a se transforma în statuie de bronz şi aşezat în faţa stadionului Dinamo din Moscova, era deja de aur încă din 1963. Opt ani de la acel premiu, se retrăgea pe stadionul Lenin, în faţa a peste 100 000 de spectatori, într-un meci în care a avut alături nume mari precum Pele, Eusebio sau Franz Beck-enbauer. Nume care nu au dorit să lipsească de la întâlnirea cu unul dintre cei mari. Lev Ivanovich Yashin. Balonul de Aur din 1963.

Mai jos aveţi două vid-eoclipuri. Unul, omagial, altul, mult mai complet ( chiar dacă în rusă ) în care se pot vedea imagini cu Yashin încă de pe vremea în care juca hockey.

blogdefotbal.com

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.6

1

2 a

pri

lie Champions League - 1/4

S-au încheiat şi ul-timele meciuri din manşa secundă a sferturilor Champions League. Aşadar, cunoaştem cele două meciuri din semi-finale: Barcelona - Inter Milano, Bayern Munchen - Olympique Lyon.

Manchester United - Bayern Munchen 3-2

Au marcat: Gibson, Nani (2) / Olic, Robben

Părea o simplă formali-tate pentru Manchester califcarea în semifinale. Lucru ca şi făcut, pentru că englezii s-au pus serios pe treabă şi la un moment

Seară de vis în Champions League, Bayern Munchen şi Olympique Lyon s-au calificat în semifinale. Incredibil, Man-chester United a fost eliminată, deşi a învins cu 3-2 şi condu-cea la un moment dat cu 3-0. Bavarezii s-au răzbunat după 11 ani pe Alex Fergusson şi pe trupa lui. Atmosfera înmormîntală de pe stadionul Old Trafford nu poate fi descrisă în cuvinte

O seară magică

dat conduceau cu 3-0, prin dubla lui Nani şi Gibson. Suficient pentru a obţine biletele pentru penultima fază a Champions League. Incredibil, pentru că Bay-ern Munchen nu uită şi nu iartă ce s-a întîmplat cu ani în urmă şi trebuie să se răzbune pe Manchester. Zis şi făcut! Olic redes-chide mintea bavarezilor cu un gol care parcă avea să aducă panică în tabăra britanică, iar Robben a infipt cuţitul în inima celor de pe Old Trafford. Redus la o linişte înmormîntală, după ce Robben a înscris şi a trimis Bayernul în semifinale. Cum în tur

se încheiase 2-1 pentru Bayern, germanii au dat astfel o mare lovitură trimiţînd pe Manches-ter la plimbare. Şi sunt astfel într-o semifinală după care tînjesc de prin 2001, cînd sir Alex Fergus-son şi Manchesterul i-au bătut în ultimele secvenţe ale întîlnirii. Altfel spus, răzbunare numele tău e Bayern. De necrezut, după ce ai avut 3-0... Li s-a întîmplat şi altora, AC Milan jeleşte şi acum acel 3-0 de la pauză într-o finală de Champions disputată la Istanbul, după care au pierdut trofeul...

Bordeaux - Lyon 1-0A marcat: Chamakh

În celălat meci din sferturi, francezii s-au luptat între ei, Bordeaux a căştigat la limită, dar în semifinale merge pentru prima dată în istoria ei Olympique Lyon.

Seara a doua

În primul meci din manşa secundă a sferturi-lor Ligii Campionilor, Inter Milano a bătut, în depla-sare, pe ŢSKA Mosova, cu 1-0 şi s-a calificat în semi-finale. Soarta meciului s-a decis în minutul 6, cînd Sniejder a marcat unicul gol, cu un şut care a trecut prin barajul defen-siv al moscoviţilor şi s-a oprit în plasă. Practic, se terminase totul, trebuiau să marcheze de trei ori pentru a se calica (în tur a fost 1-0 pentru Inter).

O calificare aşteptată de foarte mulţi ani, ultima oară cînd Inter respira aerul înalt al Ligii Cam-pionilor petrecîndu-se în 2003, cînd antrenor

era Hector Cuper, şi se pregătea de derbyul cu concitadinii de la AC Milan.

În cel de-al doilea meci al serii din manşa secundă a sferturilor Champions League, Barcelona a umilit pe Arsenal, cu scorul de 4-1. De fapt, pe londonezi i-a umilit superfantasticul Lionel Messi, autor a patru goluri, unul mai frumos decît celălalt, marcate în minutele 22, 38, 43 şi 89. Leo Messi a făcut show pe Nou Camp, aducînd la delir 80.000 de spectatori. Pentru oaspeţi a marcat Bendtner, în minutul 19.

Imediat după meci, presa spaniolă a scris ca Messi are lumea la picio-are. Tenorul Barcelonei a reuşit un pocker de goluri, comentează şi ziarele ital-iene. Un superjucător car-acterizat ca un extrater-estru venit pe această planetă ca să ne încînte ochii cu driblingurile şi cu golurile sale fantastice. Deja se vorbeşte că Mara-dona va deveni istorie pe lîngă acest Messi, fotbalis-tul de geniu predestinat să cucerească toate trofeele în următorii ani. O merită cu prisosinţă, pentru că ştie cu mingea aşa cum nimeni nu e capabil în acest moment.

În semifinale, Barcelona va întîlni pe Inter Milano.

Celelalte două partide din returul sferturilor se dispută mîine seară, după următorul program: Bor-deaux - Lyon, Manchester United - Bayern Munchen.

Marian Şania

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.6

1

2 a

pri

lieO altă viziune

O eliminare, o gafa a lui Carrick la marcaj si o executie incredibila a lui Robben, au calificat Bayern-ul, nu vreo idee geniala a unui Van Gaal blocat.

Nici o surpriza in aseza-rea celor doua echipe, la fel ca in tur. 4-3-3 ,Man-chester ,4-4-1-1 ,Bayern. Nemtii au prestat acelasi joc bazat pe extremele Ribery si Robben ,cu un singur varf, Olic susu-tinut de Muller. Mijlocasii defensivi au jucat retras, la conservarea rezultatului ,incercand contaatacul, dar felul in care Fergu-son si-a asezat echipa i-a descumpanit. Asta, dar si decizia lui Van Gaal de a-l lasa pe Pranijc pe banca, singurul inchizator auten-tic, care facuse o partida remarcabila in tur. De fapt, de aici li s-a si tras primul gol, din zona cen-trala unde Gibson a urcat si sutat nestingherit.

MAN UTD vs BAYERN MUNCHEN 3-2. Ferguson a jucat ca la carte, l-a facut k.o tactic pe Van Gaal, dar totusi a

pierdut calificarea printre degete.

Care au fost surpri-zele lui Sir Alex. Mai intai titularizarea lui Gibson ca mijlocas central ,in dauna lui Giggs sau chiar Scho-les. Apoi, stiind inca din tur ca jocul germanilor se bazeaza pe extremele Robben si Ribery ,a cerut fundasilor laterali ,Ra-fael si Evra sa-i atace foarte sus in teren. Sa faca pressing la ei inainte ca acestia sa se intoarca inspre poarta englezilor, avand mingea la picior. In general ,cand vrei sa blochezi jocul pe benzi al adversarului, ceri dublaj din partea mijlocasilor, dar asta face ca acestia sa nu poata sa puna presiune pe fundasii laterali ai acelora-si adversari. Ori “diavolii” aveau nevoie de gol, deci de pressing. De aceea decizia lui Ferguson de a cere lui Rafael si Evra sa-si atace adversarul foarte adanc in teren ,este ex-celenta ,pt ca le-a permis

lui Valencia si Nani sa stea si ei foarte sus ,punand o permanentă presiune pe Badsturber si Lahm. Iar asta s-a vazut pe tabela. Al doilea si al treilea gol venind pe filera celor doi atacanti laterali ai lui Man Utd ,Valencia si Nani. Si decizia de a-l titulariza pe Rafael, a fost una bine gandita (in pofida prostiei fara margini a acestuia din momentul eliminarii ) ,pt ca viteza si mobilitatea brazilianului l-a facut pe Ribery un simplu anonim. In tur ,cand Ferguson l-a ales ca titular pe batranul Neville , s-a dovedit mana cereasca pentru francez.

.Dupa eliminarea lui

Rafael ,Manchester a trecut firesc la un 4-4-1 , cu Gibson retras pe stanga si cu Nani ,varf impins ,o decizie nu tocmai buna,

pt ca portughezul nu este sub nicio forma omul care sa-ti tina de minge. Asta a facut ca stoperii germani ,Van Buyten si Demichelis sa urce mult in jumatatea adversa si sa puna o presiune uriasa pe team-ul englez. Van Gaal a reactionat si el prin introducerea unui al doilea atacant ,Gomez ,trecand la un 4-4-2 ,dar chiar si asa ,Manchester ar fi reusit fara probleme sa-si apere avantajul ( pt ca si in 10 oameni, impotriva unui sistem 4-4-2 ,prin-cipiile defensive nu se schimba radical ),daca nu interveneau doua lucruri : pressingul facut in prima repriza care i-a stors in partea a doua cand a trebuit sa compenseze si un om in minus si executia minunata a lui Robben.

tactic-zone.blogspot.com

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.6

1

2 a

pri

lie

Capitalele fotbalului: Torino - Om bogat, om sarac

(continuare din numarul 5)

Stadioanele din Torino

Estadio Olimpico - 28 000 de spectatori

A fost construit în 1933 pentru Mondialul organizat în anul imediat următor de Italia. Iniţial avea o capacitate de 65 000 de spectatori şi se numea Stadionul Benito Mussolini, însă după cel de-al doilea război mondial numele i-a fost schimbat în Comunale, iar în 2006 în Olimpico. Juventus şi Torino l-au împărţit timp de aproape şase decade.

Delle Alpi - 69 000 de spectatori

Construit la poalele Alpilor în 1990, este considerat unul dintre cele mai friguroase stadioane din Europa, atât pentru temperatura ce se înregistrează în timpul meciu-rilor cât şi pentru afluenţa extrem de redusă ce rareori depăşeşte 40 la sută din capacitatea stadionului. Până în 2006 a fost şi el împărţit de Juventus şi Torino, însă în acel an cele două cluburi au

căzut de acord şi s-au întors pe Comunale. Delle Alpi a fost demolat în februarie 2009.

Juventus Arena - 40 000 spectatori

Este numele dat noului sta-dion al celor de la Juventus, proiect ce se proconizează a fi finalizat în 2011 chiar pe terenul pe care a fost situat Delle Alpi. Juventus a plătit 25 de milioane de euro pentru acel teren.

CLUBURILE DIN TORINO

Juventus

Fondat în 1894, este clubul cu cel mai bogat palmares din întreaga Italie: 27 de campionate şi 9 Cupe. De altfel, datorită participării în competiţiile europene, Juventus este singurul club de fotbal din lume care a câştigat toate competiţiile în care a participat.

Torino

Fondat în 1906, ca o fracţiune a celor de la Juven-tus, în anii 40 a fost consid-

erat cel mai bun club de pe continentul european, Istoria sa însă, este o succesiune de tragedii.

FBC Turinese

A fost fondat cu trei ani înaintea Juventusului şi, la fel ca şi aceştia, a fost unul dintre cluburile fondatoare ale ligii italiene de fotbal, chiar dacă istoria sa a durat doar 12 ani. A dispărut în 1906 după ce mare parte din fotbalişti au de-cis să se alăture noului fondat Torino FC.

Ginnastica

Este cel mai vechi club sportiv din întreaga Italie, fiind fondat în 1884.Totuşi, secţia de fotbal a apărut abia în 1897. În prezent nu mai îşi desfăşoară activităţi competiţionale.

VEDETELE ORAŞULUI

Diego - Juventus: Vedeta indiscutabilă a echipei. A sosit la începutul sezonului 2009-2010 şi încă mai are de lucrat dacă vrea să îşi convingă

suporterii că el este cel care poate trage întreaga echipă după el.

Del Piero - Juventus: Idolul şi simbolul suporterilor bianco-nerri. Este fotbalistul care are la activ recordul de meciuri jucate şi de goluri marcate pentru Juventus. Se află la cel de-al 17 sezon în club.

Buffon - Juventus: Consid-erat unul dintre cei mai buni portari ai Europei, a sosit la Juventus în 2001, fiind cel mai scump portar din istorie ( 54 de milioane de euro ).

Rolando Bianchi - Torino: Mare speranţă a celor de la Torino pentru a ajunge din nou în Serie A, acest atacant de 26 de ani pentru care Man-chester City a plătit 13 milio-ane de euro în 2007, a sosit sezonul trecut ca transfer-vedetă al echipei.

Diana - Torino: Internaţional cu Italia de 13 ori, veteranul mijlocaş este unul dintre sim-bolurile actualului Torino.

blogdefotbal.com

Ronaldo în tricoul celor de la PSV Eindhoven. Raritate

Readactor: Ivan Goncearuc

Idee originală: Beleaua (BDF)

Autori: Victor Moşneag,

Marian Şania, Nicu Lungu,

Claudiu Bancu, Sandu Grecu,

Beleaua, Ivan Goncearuc,

Gabriel Toth.

Mulţumiri blogurilor: blogdefotbal.com,

cdf-curier.blogspot.com, rivionze.com

Design şi machetare: Goncearuc&Roman Art

Design (autor IG)

Magazinul Ziarul de Fotbal este un digest complet al blogosferei fotbalistice româneşti.

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.6

1

2 a

pri

lie

În curînd...

E sărbătoare în capitala Italiei, AS Roma învinge şi doboară Interul de pe prima poziţie • Surpriză pe San Siro, Milan se împiedică de Catania.

Etapa de astăzi din Seria A a consemnat schimbarea liderului şi probabil viitoarea căştigătoare a campionatului. Profitînd de semieşecul de ieri al Interului, AS Roma a învins şi a trecut pe prima poziţie în clasament. Era de aşteptat acest lucru, Roma pare o echipă în formă, în timp ce Interul este o echipă care a obosit. Surprinzător,

Serie A: AS Roma trece pe primul loc

o altă pretententă la titlu, AC Milan, s-a împotmolit pe propriul teren, cu Catania, aşa că se distanţează de primele două clasate. Aşadar, cale liberă pentru Roma, care este aproape de a pune în vitrină un nou trofeu, după 10 ani de secetă. Imaginţi-vă ce sărbătoare este acum lîngă Colosseum... Să mai spunem că Juventus a cîştigat greu, dar meritat, şi speră măcar la Europa League.

Rezultate din etapa a 33-a din Serie A:

Siena - Bari 3-2 (Ghezzal

2, Rosi / Rivas, Castillo), Juventus - Cagliari 1-0

(Chiellini), Livorno - Udinese 0-2

(Sanchez, Di Natale), Milan - Catania 2-2 (Bori-

ello 2 / Lopez, Ricchiti), Roma - Atalanta 2-1 (Vu-

cinic, Cassetti / Tiribochi), Palermo - Chievo 3-1

(Pastore, Micoli 2, 1 din 11 m / Marcos),

Bologna - Lazio 2-3 (Guana, Portanova / Mauri, Dias, Rocchi),

Napoli - Parma 2-3 (Qua-gliarela, Hamsik / Antonelli, Lucarelli, Jimenez),

Fiorentina - Inter 2-2 (Keir-rison, Kroldup ( Milito, Eto).

Etapa viitoare: Atalanta - Fiorentina, Cagliari - Palermo, Chievo - Livorno, Lazio - Roma, Sampdoria - Milan, Udinese - Bologna, Parma - Genoa, Inter - Juventus, Catania - Siena, Bari - Napoli.

Marian Şania

Poza zileiSe dezbracă sau nu? Aceasta este întrebarea tiffosilor italieni după ce AS Roma a detronat-o pe Inter din fruntea clasamentului. În poză: Sabrina Ferilli, cea mai înfocată suporteriţă romană.