powered by blogdefotbal.com & ivangoncearuc.blogspot.com

de fotbalZiarulAnul I Nr.7 19 Aprilie 2010

Inter-Juve 2-0Sfârşitul unei epoci

5:1

Dezastrul De pe HillsborougH

GuinGamp, locul din care au iesit droGba si malouda

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.7

1

9 a

pri

lie

Am avut azi o discuţie cu nea Sorin Chivu, un om deosebit, un fost sportiv de altfel. Nu este rudă cu fotbalistul Chivu şi nu se mai uită la fotbal de vreo 15 ani. De la asta a pornit vorba. ”Pentru că sportul în general şi fotbalul în special nu mai sînt ce-au fost”, spune nea Sorin. ”Am făcut handbal de performanţă, un sport care însemna ceva pen-tru România acum 20 de ani, la fel ca şi fotbalul. Făceam sport din plăcere. Toată lumea iubea sportul, care însemna spectacol. Astăzi totul s-a schimbat. Sportivii sunt ca nişte roboţi, mai ales fotbaliştii. Fotbalul a ajuns un busi-ness. Nu mai este sport de mult timp…”

Am revenit seara acasă şi am găsit pe Gazeta Sporturilor un interviu re-alizat de Ovidiu Ioaniţoaia cu Fănuş Neagu. Ultimul, aflat pe patul de moarte,

Atunci jucau să fie fericiţi, acum joacă să fie bogaţi

spune nişte vorbe care te cutremură, dar care reflectă realitatea tristă. ”Diferenţa faţă de fotbalul de-acum 15-20 de ani e ca de la cer la pămînt. Atunci jucau să fie fericiţi, acum joacă să fie bogaţi…”

Tinerii îmbătrânesc mai repede decât timpul. Internetul le-a luat minţile tuturor. Toţi au în cap numai banii. Toţi viseză să fie bogaţi. Nu mai citeşte nimeni o carte. Ieri l-am întrebat pe Gheorghe Erizeanu câte cărţi de-ale mele (”Povestea unui vis de vară”, dedicată CM 2006) s-au vândut în 3 ani. Ce credeţi că mi-a răspuns? ”S-au vândut câteva. Cred că voi scădea preţul de la 50 de lei la 10...”. I-am spus că dacă vor costa 10 lei le voi cumpăra eu pe toate. Iar el mi-a răspuns că aşa fac toţi scriitorii în ziua de azi. Pentru că lumea nu mai cumpără cărţi. Nu mai

citeşte. Cred că niciodată în Moldova nu au fost atâţia analfabeţi ca acum.

Aleşii poporului umblă numai cu girofare. Ni-meni nu observă că toţi politicienii îşi apără doar interesele proprii, nu pe ale oamenilor aşa cum ar fi trebuit să fie. Ci-neva spunea că într-o ţară scandinavă prim-ministrul vine la servici cu bicicleta. Omul ajunge la birou, îşi

face treaba pentru care a fost angajat de cetăţenii ţării şi pleaca acasă tot cu bicicleta. În Moldova toată lumea este falsă. Are un comportament fals, munceşte fals şi trăieşte fals. Făţărnicia, invidia şi complexul de inferioritate sunt trăsăturile care ne reprezintă ca popor născut din hibridul inventat de monstrul Rusia.

Sandu Grecu

Ziarul de Fotbal - Statistică

Nr. 1 1057 vizitatori, 2415 viziteNr. 2 1122 vizitatori, 2362 viziteNr. 3 1385 vizitatori, 3008 viziteNr. 4 1303 vizitatori, 2373 viziteNr. 5 1676 vizitatori, 2373 viziteNr. 6 3597 vizitatori, 8910 vizite

E meci, lupta e crîncenă, dorinţa de victo-rie e foarte mare, sunt puse oasele la bătaie şi muşchiu-i încordat.... anume în aceste mo-mente totul poate fi “stricat” de o eliminare. De un cartonaş roşu, acordat celor mai aprigi în joc, celor care, în fu-leul bătăliei, au uitat de fair-play. Aici totul e clar şi, uneori, îndreptăţit. Dar cum se explică eliminările fotbaliştilor care nici măcar nu au reuşit să intre bine în joc? Răspunsuri pot exista multe - lipsă de concen-trare, dorinţă arzătoare de a intra în joc sau, pur şi simplu, intenţie de a pune adversarul la re-spect de la primul con-tact. Din păcate, de cele mai dese ori, este vorba de o prostie. Despre aceste cazuri de eliminări ultra rapide vom vorbi în ceea ce urmează.

Un caz ieşit din comun

s-a întîmplat în 1999,

Bată-i vina de nervi! cînd într-un meci con-tînd pentru eşalonul al treilea valoric din Liga Engleză, şi-au dat întîl-nire formaţiile Swansea şi Darlington. În minutul 83, al acelui meci, Walter Boyd, jucătorul celor de la Swansea a fost intro-dus pe teren, în timpul în care echipa sa trebuia să execute o lovitură liberă. Însă, n-a mai apucat să joace, fiind eliminat încă înainte de a se relua jocul, din cauză că l-a lovit pe fundaşul advers Martin Gray, fiindcă, cel

din urmă îl marca insis-tent! Acest caz, este şi recordul mondial, în ma-

terie de eliminări ultra rapide.

Pînă atunci recor-dul mondial îl deţinea italianul Giusseppe Lorenzo, fostul jucător al Bolognei, care reuşise, în 1990, “performanţa” de a fi eliminat după, doar, 10 secunde. Se întîmpla într-un meci de Serie A, împotriva celor de la AC Parma. Podiumul este comple-tat de un englez - Kevin Pressman, portar de meserie, care la unmeci amical jucat de echipa sa Sheffield Wednes-day împotriva celor de la Wolwerhampton, în anul 2000. Nefericitula fost eliminat în secunda 13, atunci cînd a oprit cu mîna (fapt pe care nu l-a recunoscut nici pînă astăzi, afirmînd că min-gea i-a lovit pieptul) o incursiune a georgianu-lui Temuri Ketzbaia, pe anutci jucătorul “lupilor”. Această eliminare i-a per-mis să bată recordul unui

alt englez Mark Smith, care fusese eliinat de pe teren după “tocmai” 19 secunde. Se întîmpla în 1994, şi era jucătorul lui... Darlington!

Ivan Goncearuc

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.7

1

9 a

pri

lie

Posted on duminică, aprilie 18, 2010 and filed under BDF , Liga I in cifre , Rapid , Statistica , Steaua . You can follow any re-sponses to this entry through theRSS 2.0 . You can leave a response or trackback to this entry from your site

Dupa porumbeii mancati de “Mitica” zilele trecute” derby-ul bucurestean ar fi trebuit sa fie o punere in practica a lectiilor predate de el ani de zile. Dar, iata ca protagonistele au ramas corigente. Asta e, noi ne multumim inca 1000 de ani cu astfel de blaturi!!

18 aprilie 2010, ziua cea mai darnica a Rapidului!

O singura data giulestenii

Steaua si Rapid se iubesc la infinit!

StatiStica lu’ liviu

au mai marcat 5 goluri Stelei in campionat, se intampla pe 21 august 1948 atunci cand elevii lui Petre Steinbach si- au invins rivalii cu 5-2 pe teren propriu.

5-1 inregistrat pe tabela inseamna pentru visinii cel mai categoric succes al acestora (26 total), pana duminica seara ei laudandu-se cu 4 victorii la 3 goluri diferenta;

Aproape 6 ani au trecut de cand Rapidul nu a castigat in fata rivalilor acasa.Si atunci (2-1 Rapid:Steaua) si acum s-au inscris cateo o dubla.

Ultimul 5-1 incasat de Steaua a fost pe 24 iulie 1999, chiar in prima etapa

e sezonului 99/00 si a fost intalnit in partida Petrolul-Steaua iar la finalul campio-natului respectiv ros-albastrii nu au prins cupele europene.

UPDATE

Ceahlaul Piatra Neamt a fost pana pe 18 apriie 2010 ultima echipa ce a primit 5 goluri de la Rapid. S-a intam-plat tot langa Podul Grant pe 29 martie 2008, iar atunci la finele campionatului moldo-venii au retrogradat (Rapid-Ceahlaul 5:1).

Nu s-a întîmplat niciodată din 1947 pînă astăzi, ca Steaua să ia un singur punct în cele 4 meciuri cu rivalele Dinamo şi Rapid şi să aibă un golaveraj de minus 7 goluri,

Dupa 11 etape din retur,

ambele echipe au golavera-jul negativ, -2.

Pentru intaia oara in “derby-ul liniei 41” reusesc sa marcheze 3 jucatori straini, Kapetanos, Cesinha si Helder. Grecul a fost la al 2-lea gol in poarta giulestenilor,primul fiind in returul trecut cand cele 3 goluri fusesera marcate tot de straini, doar ca Spadacio a reusit dubla pentru Rapid.

Liviu (BDF)

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.7

1

9 a

pri

lie

Există un înainte şi un după Hillsborough, tragedia ce a luat pe dinainte viaţa a 96 de suporteri ai Liverpool-ului. Un stadion într-un stadiu precar, super-popularea peluzei şi neglijenţa poliţiei au produs una dintre cele mai negre pete din isto-ria fotbalului.

La jumătatea anilor 80, fotbalul englez suferea de o acută criză de imagine. The Hooli-gans, exodul masiv de jucători către alte cam-pionate şi interdicţia de a juca în competiţiile continentale cântăreau ca o piatră de moară agăţată de gâtul fotbal-ului din Albion. Originea problemelor stătea într-o altă tragedie: Masa-crul de pe Heysel, acolo unde în timpul finalei Cupei Campionilor din 1985, disputată între Liverpool şi Juventus,

aveau să piară alte 39 de suflete.

Guvernul britanic în-cerca prin toate mijlo-acele să controleze de o anumită manieră prob-

lemele fotbalului, având ca scop interzicerea accesului huliganilor pe stadioane, însă efectele întârzâiau să apară. Context în care a sosit meciul de pe Hillsbor-ough.

15 aprilie 1989.

Semifinală în Cupa Angliei disputată în-tre Nottingham Forest şi Liverpool. Locul de desfăşurare, stadionul din Sheffield, stadion ce urma a fi martorul unei confruntări având ca protagoniste două dintre cele mai bune echipe englezeşti ale acelor ani. Meciul a creat un imensă expectativă, mai ales din partea suport-erilor din Liverpool, autostrăzile ce duceau spre Sheffield fiind pline de ambuteiaje provo-cate de masiva depla-

sare a galeriei reds. Fapt ce a stat la origi-nea unei importante agitaţii din partea mul-tor suporteri ce vroiau să intre pe stadion cât mai repede.

Cu un sfert de oră înainte startul meciului peluza est de pe Hills-borough, cunoscută şi ca Lapping Lane, era plină până la refuz, iar fanii Liverpool conti-nuau să intre în acea zonă mică, cu culoare foarte înguste, cu bări de metal brut ce ţineau locul balustradelor şi îngrădit de plase de sârmă ce împiedicau accesul pe gazon. În tot acest timp, în părţile superioare ale tri-bunelor, sute de locuri libere.

Mareea umană conti-nua să intre iar masa-crul se cocea la foc lent.

Dezastrul De pe HillsborougH. Ziua care a schimbat fotbalul din anglia

Opt ani înainte, într-o altă semifinală jucată între Blackburn şi Wolfes, au fost suport-eri care au văzut meciul cu feţele lipite de gar-duri. Scena se repeta, panica era reflectată în ochii oamenilor ce erau pur şi simplu striviţi în partea din faţă a peluzei, şi în pofida acestui lucru, încă mai intra lume în peluza Lapping Lane.

Poliţia avea însă alte preocupări. Văzând toată gloata care rămăsese la porţile stadionului şi temân-du-se de altercaţii violente, şeful dispozi-tivului de securitate, un tip care fusese uns în funcţie cu doar două săptămâni înainte, a dat ordinul ca porţile să fie deschise. O decizie fatală, urmată de un lanţ întreg de alte erori. Suporterii care au încercat să părăsească peluza văzând că lucrurile în-cep să degenereze, au fost întorşi din drum cu ajutorul bastoanelor, iar gardurile care îi separau de gazon au fost ferecate cu lacăte. Masacrul era inevitabil.

Meciul începuse, însă de minute bune, ca-merele de televiziune ale celor de la BBC nu filmau altceva decât peluza Lapping Lane. Un grup de suporteri au reuşit să rupă una din porţi şi să ajungă pe terenul de joc, făcând semne disper-ate şi încercând să avertizeze jucătorii de

cele ce se întâmplau. Disperat, vâzând că jocul nu este oprit, unul dintre ei a reuşit să ajung la capitanul celor de la Liverpool şi să îi spună: Acolo mor oamenii noştri. Meciul a fost oprit.

Mult prea târziu însă. În momentul în care poliţia a deschis porţile de acces spre gazon a fost descoperită cruda realitate. Publicul invada terenul iar în urma lui rămâneau în peluză 96 de corpuri fără viaţă, mare parte din ele corpuri de copii, incapabili de a rezista, morţi prin asfixiere. ( Între cei decedaţi, un văr al actualului căpitan de la Liverpool, Steven Gerrard).

Dosarul Taylor

În zilele următoare s-a încercat arun-carea culpei pe hoo-ligans, însă Guvernul i-a încredinţat ancheta faptelor petrecute pe stadionul din Sheffield judecătorului Taylor, cel care avea să realizeze o analiză dură a ace-lor evenimente şi care avea să pună punct final al felului în care se înţelegea a fi admin-istrat fotbalul englez în acel moment. S-au modernizat şi securizat stadioanele, au fost eliminate gardurile, au dispărut peluze care nu aveau scaune. Guver-nul condus de Margaret Tatcher, iar mai târziu de John Major, nu a stat mult pe gânduri. S-au căutat banii şi sub

piatra seacă, iar fot-balul din Albion a primit o nouă înfăţişare. A născut o nouă manieră de a înţelege fotbalul, cea în care noi ne mirăm cum de poate bate Cristiano Ronaldo o lovitură de la colţ având în spate, la doar câteva zeci de centime-tri, suporterii celor de la Chelsea, cea în care noi decretăm că nu va fi posibil niciodată ca un fotbalist de la Dinamo să bată un aut având la doi paşi în spate galeria Stelei ( sau viceversa ).

Fotbalul s-a schimbat în Anglia în acea după-amiază de 15 aprilie 1989, atunci când au fost sacrificate vieţile a 96 de persoane.

blogdefotbal.com

Dezastrul De pe HillsborougH. Ziua care a schimbat fotbalul din anglia

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.7

1

9 a

pri

lie

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.7

1

9 a

pri

lie Opinie

Campionatul românesc de fotbal

Orice specialist în Liga I ţi-ar spune instant că principala caracteristică a campionatului românesc de fotbal este faptul că acesta este unul extrem de echilibrat, în care mai bine de o treime din clu-buri se luptă de la început pentru cucerirea titlului, existînd însă mereu şanse ca echipele aflate în zona retrogradării să bată sau să le încurce pe cele aflate în plutonul superior. Mulţi se bucură de acest “echili-bru”, considerînd că astfel campionatul românesc ar fi devenit mai puternic şi mai spectaculos.

Fals, din păcate, pen-tru că aceşti oameni se înşeală amarnic. Sincer, eu mi-aş fi dorit enorm ca în Liga I să fi fost doar 2-3 echipe “mari”, într-adevăr puternice, exact ca în Spania, Anglia sau Italia, care să facă legea şi să se bată la titlu, aceleaşi 3 urmând a putea face faţă cu brio şi competiţiilor europene. Aşa însă, în realitate toate cele 6-8 echipe mari care se bat pentru titlu nu sunt decît nişte echipe mediocre (mediocru=mediu), care încă se mai uzează şi epuizează luptînd în-

tre ele, în campionatul intern, şi care nu fac decît figuraţie în cupele euro-pene (sezonul 09-10 a fost sugestiv în acest sens).

Păcat, pentru că unui român adevărat i-ar fi mult mai plăcut să vadă o echipă românească în finala Europa League, sau în sferturile de finală ale Ligii Campionilor, decît să urmărească jocurile încîlcite şi chinuite ale favoriţilor lor din campio-natul intern.

În acelaşi context, con-sider că în Liga I ar fi mult mai bine dacă ar juca 16 echipe. Perioada 2000-2005, cînd în campionatul românesc erau 16 echipe, dacă nu mă lasă memo-

ria, era caracterizată prin creşterea valorii Ligii I (Divizia A atunci), dovada fiind faptul că echipele româneşti obţineau suc-cese tot mai mari pe plan internaţional (Steaua, Rapid, Dinamo).

Apoi, după acceptarea a 18 echipe în Liga I, a avut loc o decădere înceată, dar sigură a campionatu-lui românesc, echipele din Liga I ajungînd să fie pur şi simplu patet-ice în cupele europene. 18 echipe înseamnă, în teorie, mai multe meciuri, şi ca rezultat mai multă oboseală şi epuizare pentru echipele “mari”, care şi aşa jucau nu prea extraordinar în Europa. Plus că, pe baza decăderii

campionatului românesc (şi nu numai a acesteia, ce-i drept), s-a prăbuşit se pare şi naţionala României în ultimile preliminarii, care practic nu are un campionat intern ca bază puternică pentru selecţia unor noi jucători la naţională.

În fine, cam asta e toată “teoria” din mintea mea, realizată în baza urmăririi campionatu-lui românesc de 10 ani (din primăvara 2000 am început să urmăresc Liga I). Acum însă, interesul meu faţă de acesta scade constant, ca urmare şi a decăderii calităţii jocurilor din Liga I...

Victor Ciobanu

BalOnul de aur

Josep Masopust - Minunea ceha

Trăim vremuri în care microbiştii, în spe-cial cei tineri, privesc secvenţele video de acum zeci şi zeci de ani în urmă cu o uşoară urmă de ironie: Du-te mă, ăia nu alergau cum se aleargă acum. Nu ar face faţă nici într-o echipă de diviza a 2-a acum. Însă, există nu-meroase şi incontesta-bile exemple ale faptului că dacă era ceva cu care ieşeau în evidenţă jucătorii de acum 30-40 de ani, aceea era tehnica. Drumul uşor spre o viaţă desfrânată, sau cel puţin departe de fotbalul actual, face fo-arte dificile comparaţiile între starurile de atunci şi cele de acum.

Joseph Masopust. Nu avea un fizic ieşit din comun şi, conştient de asta, în fiecare iarnă urca în munţii Ce-hoslovaciei pentru a trage de el şi se pune la punct cu pregătirea. Departe de oraş şi cu mintea liberă de orice interferenţe exterio-are. El, mai bine decât

oricine, ştia că dacă va avea grijă de munca lui şi finisându-şi calităţile, nu îi vor lipsi coroanele ( moneda cehă ) din bu-zunar într-o ţară în care democraţia strălucea prin absenţă.

Cariera sa avea să fie lungă tocmai din acest motiv, al muncii depuse, al respectului faţă de ceea ce făcea, însă comuniştii cehi nu i-au acordat niciodată şansa de a primi la rân-dul său respectul care i se cuvinea. A crescut ca fotbalist la modesta Banik Most, dar cei care l-au lansat în fotbalul mare au fost cei de la Teplice pe când avea doar 19 ani. Doi ani după avea să semneze cu Dukla Praga, echipă în care va fi sfânt, înger şi tot ce mai era nevoie timp de 16 ani, pentru ca în cele din urmă să reuşească să emigreze în Belgia pentru a juca la Molenbek. Puţin cam târziu. Avea 37 de ani.

Cu Dukla şi-a trăit cele mai frumoase

momente din cariera de fotbalist, iar pe lângă cele opt titluri interne a reuşit să atingă o semifinală de Cupa Campionilor, acolo unde avea să fie eliminat de un Celtic termina se-zonul ca şefă a Euro-pei. În acea generaţie fără comparaţii şi fără schimb la orizont mai erau nume ca Ladislau Novak, Pluskal, Kouba sao Safranek, însă li-derul incontestabile era Masopust.

Maestru de ceremo-nii, recupera, dribla şi repartiza fotbal, nu a renunţat niciodată la vi-sul de a ajunge în finala unui campionat mondial. Ţintă care a fost atins la Mondialul organizat de Chile în 1962. Ju-case deja în cel di 1958, turneu la care câştigase bronzul cu Cehoslovacia, însă acolo, pe pământuri sud-americane, în Chile, avea să se

vadă cel mai bun mijlocaş al lumii în acel moment. Nu doar că a ajuns în finală, mai mult, un trasor pornit din piciorul drept avea să îi pună echipa în avantaj în faţa Braziliei. Chiar dacă în cele din urmă Brazilia a câştigat

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.7

1

9 a

pri

lie

finala, scor 3-1, şi s-a proclamat campioană mondială, faima lui Ma-sopust era imparabilă, iar după câteva luni de zile primea Balonul de Aur. Primul Balon de Aur pentru o ţară din estul Europei. Primul pentru ţara sa.

Lumină printre um-brele oraşului Strimic, oraşul care l-a văzut născându-se şi care la puţin timp a fost demo-lat pentru a îi face loc unei gigantice mine de cărbuni. Aşa că, după schimbarea numelui la Dukla, abandonul stadionului Juliska, locul unde a făcut cunoştinţă cu mingea şi dispariţia fostei Cehoslovacii, lui Masopust îi mai rămân doar acele amintiri ale anilor în care Balonul de Aur pe care îl câştigase era singura sursă care ilumina zilele mohorâte ale oamenilor din Strimic, un mic loc din inima munţilor, ulterior ras de emancipare pe stil comunist. Masopust, geniul cehoslovac ce a luat Balonul de Aur chiar în faţa lui Eusebio.

blogdefotbal.com

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.7

1

9 a

pri

lie GuinGamp,

locul din care au iesit droGba si malouda

O dată cu transferul lui Florent Malouda pen-tru Chelsea, pe Stam-ford Bridge se re-edita povestea unei perechi care a devenit faimoasă în echipa cea mai mică din Liga Franceză, în acel sezon 2002/2003. Fotbalistul din Guyana Franceză era pe atunci, la fel ca Didier Drogba, un ilustru necunoscut, însă impreună au reuşit ca un club mic, de sat, să se apropie la numai TREI PUNCTE de zona Champions League şi la ŞASE de campioană. După ce au lăsat echi-pa bretonă în Inter-toto, drumurile lor s-au separat, fiecare dintre ei pornind în căutarea glo-riei. Unul a semnat pen-tru Lyon, celălalt pentru Ol. Marseille. Acum sunt din nou împreună la Londra.

SEZONUL 2002/2003

Guingamp ajungea în ultima etapă a cam-pionatului cu opţiuni

matematice de a ter-mina în zona UEFA a cla-samentului, însă aveau un ultim meci extrem de greu, o deplasare la OL. Lyon, echipă ce îşi asigurase deja tit-lul de campioană cu o săptămână înainte. Într-o partidă memorabilă, care în micuţa localitate bretonă nu va fi uitată niciodată, Guingamp a măturat pe jos cu campionii Franţei şi le-a îndesat un sec 4-1 chiar pe Stade Gerland. Au-torii golurilor? O dublă a lui Malouda şi alta a lui Drogba. Începuseră să se facă remarcaţi în acel sezon, iar transferul lor către o echipă mai mare era ca şi cântat. Însă înainte de a pleca vroiau să îşi lase amprenta pe istoria Guingampului.

A fost ultima reprezentaţie a unui sezon fantastic în care

câştigaseră în faţa tu-turor echipelor mari din Ligue 1. Poate că acesta a fost un alt motiv pen-tru care ambii fotbalişti au atins aşa de repede faima care le era total necunoscută cu câteva luni în urmă. S-au făcut remarcaţi în faţa celor mai puternice echipe din campionat, în par-tidele cu cea mai mare audienţă mediatică. Drogba înainte de a îi executa pe cei de la Lyon, mai înscrisese în poarta Marsiliei şi într-un duel istoric cu Ronaldinho (atunci la PSG şi cu care avea să se înfrunte, ulterior, din nou în marile derbi-uri Chelsea -Barcelona din Champions League ), reuşind să întoarcă soarta unei partide în care Paris Saint Germain luase avantaj de două goluri. O dublă a lui Drogba şi meciul avea să fie câştigat de Guin-gamp: 3-2. Malouda le-a făcut probleme celor de la Monaco într-un 3-1 din penultima etapă a acelui sezon când echipa era lansată catre un loc de cupă europeană, însumând o remiză şi opt victorii consecutive. Dacă acel campionat mai dura puţin mai mult, ar fi putut lupta pentru titlu cu Lyon.

DUBLĂ IREPETABILĂ.

Deşi suporterii erau conştienţi că au avut în echipă o pereche uni-cat în istoria clubului lor, importanţa dublei Malouda-Drogba a fost evidentă atunci când ei au plecat. Sezonul ime-diat următor celui mai bun din istoria clubului, Guingamp a terminat pe ante-penultimul loc din clasament şi a retrogra-dat în liga secundă iar ceea ce i-a condamnat a fost tocmai lipsa de eficacitate în faţa porţii: 23 de goluri înscrise mai puţin ca în sezonul precedent. În acest timp Drogba, umfla palamaresul celor de la Marseille ducând OM către finala Cupei UUEFA şi câştigându-şi trans-ferul în fotbalul englez. Malouda în schimb, avea să devină pentru prima oară campion al Franţei cu un Lyon ce aduna deja cel de-al treilea titlu consecutiv.

Cu toate că alţi mari jucători au mai trecut pe la Guingamp, fotbalişti ca Stephane Guivarch, campion mondial cu selecţionata Franţei sau legendarul Jean Pierre Papin ( Guingamp a fost ultima echipă din cariera lui Papin, echipă pentru care a jucat şase luni de zile ), nimeni nu contestă faptul că Didier Drogba şi Flo-rent Malouda au fost cei mai buni jucători care

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.7

1

9 a

pri

lie

ÎNAINTE DE GUINGAMPFLORENT MALOUDA

-născut în Guyana Franceză, a învăţat tainele fotbalului pe stradă. Cules de “scoterii” a ajuns în Franţa la Chatereoux,echipă cu care a debuta în cea de-a doua divi-zie franceză la numai 16 ani. Acolo a jucat patru sezoane până în momentul în care a fost transferat de Guingamp, pentru ca ani după să ajungă cu Lyon în Ghencea cu ocazia meciurilor din Champions League.

au îmbrăcat vreodată tricoul roş-negru al celor de la Guingamp. Şi asta trecând peste faptul ca prin anii 90, clubul a mai trecut printr-o perioadă bună, având o participa-re în Cupa UEFA unde au fost eliminaţi de Inter-ul italian şi o finală de Cupa Franţei pierdută. Pentru suporteri, sezonul 2002-2003 rămâne ca cea mai bună perioadă din istoria acestui mic club din inima Bretaniei. Chiar şi peste ultima Cup a Franţei câştigată în sezonul 2008-2009. Mai avea două câştigate în 1965 şi 1971.

O ECHIPĂ DE LA ŢARĂ IN ELITĂ

Guingamp este lo-calitatea cea mai mică din Franţa care a avut o echipă în prima divi-zie franceză de fotbal. Asta datorită faptului că în această mică locali-tate, din departamentul Cotes d”Amour ( Regiu-nea Bretania ), trăiesc aproximativ 8000 de suflete. Echipa de fotbal are un stadion cu o capacitate de 18 mii de locuri, însă toată regiu-nea este în sărbătoare atunci când pe Stade Roudourou este meci. Poate că secretul aces-tui succes stă în figura preşedintelui de club, Noel Le Graet, care este şi primarul localităţii, până şi vicepreşedinte al Federaţiei Franceze de Fotbal, om care s-a încăpţânat să facă din clubul din Guingamp o buturugă fatală carelor mari. Asistenţa medie la meciurile de pe teren propriu este de 8000 de spectatori.

blogdefotbal.com

DIDIER DROGBA -

născut în Abidjan, capitala Coastei de Fildeş, a emi-grat de mic în Franţa pentru a locui cu unchiul său şi el la răndul său fotbalist pro-fesionist la Brest.După ce a trecut prin curtea unor echipe modeste din periferiile Parisului,a ajuns la Le Mans, cu care a debutat în divizia secundă la 19 ani.O dată cu primele semne de strălucire a fost transferat de către Guingamp,unde nu a trecut decăt un an şi jumătate păna la pasul catre elita fotbalului.

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.7

1

9 a

pri

lie

Juventus s-a ter-minat. De fapt, etapa post-2000 de la Juve s-a terminat.

Aseară, juventinii au pierdut la Inter cu 2-0. Formaţia din Milano a marcat prin Maicon şi Eto’o cele două goluri care se pot dovedi a fi deci-sive în vederea stabilirii campioanei în Italia. Meci-ul a fost unul echilibrat până în minutul 37, când Sissoko de la Juve a primit al doilea galben şi a fost eliminat. Apoi, Interul a preluat controlul partidei, nereuşind însă să înscrie mai devreme de minutul 75, când Maicon a reuşit un gol absolut extraordi-nar. Fundaşul dreapta al Interului a preluat o minge la 19 metri, ricoşată din careu în urma unui corner, a controlat-o în aer şi a şutat din vole exact în vin-clul porţii lui Buffon. Juve nu a fost capabilă de o replică pe măsură, având şi dezavantajul de a fi în

10 oameni, iar Interul a mai lovit o dată prin Eto’o în prelungirile partidei. Aşadar, scor final 2-0 pen-tru Inter.

Deşi concluziile legate de Juve au putut fi trase încă din prima parte a sezonului, poate că acum putem spune cu certi-tudine ce se întâmplă la gruparea bianconerilor. Jucători care nu mai au motivaţia necesară performanţei? Antrenori slab pregătiţi? Conducători incapabili de a redresa clubul după scandalul Calciopoli?

Cred că toate varian-tele. Jucători ca Del Piero, Buffon, Zebina, Cannavaro sau Trezeguet au deja foarte foarte mulţi ani în tricoul lui Juventus. Ce-i drept, Cannavaro a mai trecut şi pe la Real Ma-drid, dar Real Madrid este un alt subiect pe care se poate discuta mult şi bine. Poate că la Juventus este

nevoie de un suflu nou, de nişte jucători tineri cu ajutorul cărora să se realizeze o reconstrucţie adevărata. Valoarea celor de mai sus nu poate fi contestabilă, dar există o anumita perioadă în viaţa unui fotbalist când mono-tonia te face să-ţi pierzi cheful de fotbal, oricât de profesionist ai fi.

Referitor la antrenori, Ferrara nu mi s-a părut niciodată omul potrivit pentru a antrena Juven-tus. Italienii au încer-cat, probabil, sa copieze modelul Barcelonei şi să-şi pună un fost mare jucător pe bancă. Catalanilor le-a ieşit, lui Juve nu. Nu e su-ficient să fii mare fotbalist pentru a fi, mai apoi, şi un mare antrenor. A plecat Ferrara după ce Juventus a avut un parcurs dezas-truos, a venit apoi Alberto Zaccheroni, în speranţa că echipa va juca un fotbal mai frumos. Ce-i drept,

Juve e la 3 puncte de locul 4, cel care asigură prezenţa în preliminariile UCL, dar e evident pentru toată lumea că torinezii sunt la pământ.

E nevoie de ceva nou la Juventus, altfel se vor mulţumi an de an cu, cel mult, o participare în preliminariile Champions League obţinută in extre-mis. Inter, Milan şi Roma arată evident mult mai bine faţă de torinezi, iar Fiorentina, Sampdoria, Napoli, Parma şi chiar Palermo au nişte tineri excelenţi care în curând vor face furori în Serie A.

Juventus mai joacă în acest moment doar din mentalitate şi din amintirile trecutului, iar suporterii simt asta.

E nevoie de o schim-

bare!

Cosmin Crăciun

Inter-Juve 2-0Sfârşitul unei epoci

Ronaldo în tricoul celor de la PSV Eindhoven. Raritate

Readactor: Ivan Goncearuc

Idee originală: Beleaua (BDF)

Autori: Victor Moşneag,

Marian Şania, Nicu Lungu,

Claudiu Bancu, Sandu Grecu,

Beleaua, Ivan Goncearuc,

Gabriel Toth.

Mulţumiri blogurilor: blogdefotbal.com,

cdf-curier.blogspot.com, rivionze.com

Design şi machetare: Goncearuc&Roman Art

Design (autor IG)

Magazinul Ziarul de Fotbal este un digest complet al blogosferei fotbalistice româneşti.

Zia

rul d

e F

otb

al n

r.7

1

9 a

pri

lie

În curînd...

Din Steaua nu a mai rămas decît emblema • Favorită la titlu, Steaua este demolată de Rapid cu un scor nimicitor • Be-cali spune că în vară va opri doar un jucător din actualul lot

Dezastru în Giuleşti pentru formaţia Steaua, măcelărită de Rapid cu un ruşinos scor de 5-1, într-o partidă din cadrul etapei a 28-a din Liga I. Au constatat mulţi că actuala echipă a Stelei este o glumă proastă, însă să ajungi în acest

Măcel în Giuleşti

hal nimănui nu-i vine să creadă. Are dreptate Gigi Becali cînd spune că în vară va opri din ac-tualul lot doar un jucător, Tăruşanu.

Deci, Rapid - Steaua 5-1, goluri marcate de Al. Ioniţă 7, 17, Cesinha 22, M. Constantin 33, Helder 73, respectiv Kapetanos 14. Rapidul a avut o evoluţie magistrală sub bagheta noului antrenor, Ioan Andone, şi acum îşi face planuri pentru cupele europene. Preluate de

la preşedintele Băsescu, cele mai uzate cuvinte în fotbalul romanesc sunt acum UN FLEAC! I-AM CIURUIT!

Patronul Rapidului, George Copos, a avut toate motivele să le folosească în declaraţiile de presă după finalul meciului. Acoperă re-alitatea a ceea ce s-a întîmplat pe gazonul din Giuleşti în această seară.

În celelalte două par-tide disputate astăzi în cadrul etapei a 28-a din Liga I s-au înregistrat următoarele rezultate:

FC Braşov - Gaz Metan Mediaş 3-2,

Poli Iaşi - Oţelul 1-1.

Ieri şi alaltăieri s-au jucat meciurile:

Astra - Internaţional 1-1,

Urziceni - Pandurii 1-1, Alba Iulia - Ceahlăul

3-2, Bistriţa - Dinamo 3-2.

Clasament: 1. CFR Cluj 55 puncte; 2. Steaua 52; 3. Urziceni 50; 4. Vaslui 49; 5. FC Timişoara 47.....

15. Poli Iaşi 27; 16. Pandurii 26; 17. Ceahlăul 24; 18. Alba Iulia 23.

Etapa viitoare: Ceahlăul - Astra, Din-amo - Iaşi, Pandurii - Braşov, CFR Cluj - Alba Iulia, Mediaş - Bistriţa, Oţelul - Rapid, Steaua - Timişoara, U Craiova - Urziceni, Internaţional - Vaslui.

(sursa foto: gsp.ro)

Marian Şania

Po

za z

ilei

Faza

cel

ui de-

al d

oile

a gol din

cel

mai

mar

e der

by

al fotb

alulu

i ital

ian