powered by ivangoncearuc.blogspot.com & blogdefotbal.com

Numărul 16

Marţi 10 iulie 2010

Editat de: DIA Media Group

3593,16 media de cititori per număr

ziarulfotbalde

www.ivangoncearuc.blogspot.com

Portocaladigitală

vs.

Vă propun un supli-ment, zic eu, extrem de interesant pentru unii dintre cititorii noştri şi anume - Top cele mai sexy prezenţe la “mondialul” din Africa de Sud 2010.

Este vorba despre soţii, iubite sau pur şi simplu amante de fotbalişti care au jucat

Frumoasele “mondialului”sau mai joacă încă la acest Campionat Mon-dial.

Suplimentul are 4 pagini ilustrate frumos cu iubitele sau parte-nerile de sex a starurilor careau impresionat sau au dezamăgit lîn Africa.

Aici v-o prezint pe una dintre ele, şi anume

Editorial

ziarulfotbalde Nr. 16 10 iulie 2010

Larissa Riquelme, care aprefaţat parcă suplimentul de azi, în numărul trecut.

În numerele viitoare voi veni şi cu alte sur-prize de acest gen.

Enjoy!

Ivan GONCEARUC

ivangoncearuc@gmail.com

Fraza sablon sau limba de lemn: daca joci mai bine, castigi ! Este simplu. Spania a fost mai buna cand a avut mingea si a facut un pressing eficient cand nu o avea. Low a incercat sa joace ce a jucat Elvetia, care i-a invins pe iberici in grupe. Nu degeaba elvetienii sunt antrenati de un neamt. Sistemul de joc a fost 4-4-1-1, Ozil jucand mai aproape de Klose, varful impins, decat o facea de obicei. La mijloc, Podolski acoperea flancul stang, iar Trochowski l-a inlocuit pe Muller, in dreapta. Ca de obicei Schweinsteinger si Khedira erau mijlocasii centrali, primul cu sarcina de a-l bloca pe Xavi.

Spania este foarte greu de incadrat intr-o matrice, dato-rita celor trei mijlocasi, Xavi-Alonso-Iniesta, care schimba permanent pozitiile,formand o morisca. 4-2-3-1 pare ca este modulul spaniolilor, Busquets fiind singurul mijlocas care nu participa la constructie, el jucand foarte jos in fata apararii. Alonso

SPaNia vS GErMaNia 1-0SiMPly thE bESt

ziarulfotbalde

www.tactic-zone.blogspot.com

Nr. 16 10 iulie 2010

SPaNia vS GErMaNia 1-0SiMPly thE bESt

urca mai mult cand echipa sa este in posesie, iar Xavi are o libertate mare de actiune, jucand in spatele varfului impins, ieri Villa, dar coborand mult pt a sta cu fata catre poarta adversa si a-si distribuii pasele. Pedro asigura deschiderea jocului pe flanc stand lipit de tusa, in stanga, iar Iniesta intra mult in centru si ii lasa tot flancul drept lui Ra-mos, care pe faza de atac este o veritabila extrema. Cand Spania pierde posesia, Iniesta il preia pe fundasul stanga advers. Desi Busquets pare jucatorul cel mai putin inzestrat tehnic din lotul ibericilor, rolul sau si pozition-area in teren sunt esentiale. Joaca foarte jos pt ca trebuie sa asigure spatele unei echipe care ataca ad-versarul cu toate liniile, inclusiv cu fundasii laterali. De aseme-nea ,inchizatorul Barcelonei l-a transformat pe vedeta germanilor, Ozil, intr-un anonim. Stand atat de aproape de stoperi, Busquets a limitat spatiul de actiune al turco-germanului, care cand cobora ,era

intampinat de acesta, iar cand urca ,era preluat de unul dintre Pique sau Puyol.

Intrarile in centru ale lui Iniesta au fost cele care au decis in mare parte cine conduce jocul. Mijlocasul Bracelonei forma un romb la mijloc ,alaturi de Alonso, Xavi si Busquets si astfel Spania avea o superioritate numerica aproape covarsitoare in acea zona care este sentiala in fotbalul ac-tual, practic era un 4 contra 3 in favoarea “roşilor” si uneori chiar 4 la 2 ,pt ca Ozil nu-si urmarea tot timpul omul, pe Busquets. Germanii ar fi putut profita de eliberarea zonei din dreapta (vezi desenul), daca ar fi avut un fundas stanga mai ofensiv, care sa urce pe spatiul lasat liber de Iniesta, dar Boateng a avut o atitudine defensiva si acesta a fost motivul pt care Low l-a si schimbat. Probabil selectionerul neamt i-a cerut la pauza sa urce mai mult, dar fundasul stanga n-a facut-o ,fiind inlocuit cu Jansen, un jucator care ,desi a jucat fun-

das stanga, este la baza mijlocas. Lahm nu a putut nici el sa urce asa cum o face in general pt ca Pedro l-a tinut foarte ocupat, iar Podolski si Trochowski au trebuit sa coboare mereu in defensiva, sa-si urmareasca adversarii directi, asadar sa stea departe de poarta lui Casillias ,pt ca atat Ramos ,cat si Capdevilla au urcat mereu in banda, au avut o atitudine ofensiva, spre deosebire de omologii lor nemti. Totusi, nu toate au mers ca pe roate in team-ul spaniol. Principala problema a fost ca nu aduceau suficienti oa-meni in fata portii adverse. David Villa a facut o partida modesta, fiind foarte aproape tinut de Mertesacker si Friederich, nu i s-a dat spatiu, nu a avut cine sa-i creeze spatiu , pt ca Torres a fost pe banca. Tocmai de aceea, in po-fida unei dominari destul de cat-egorice, Spania a avut nevoie de o faza fixa pt a inscrie prin Puyol golul victoriei. Imediat Germania a trecut la un sistem 4-1-3-2 , cu Ozil retras mijocas central

in spatele a doi atacanti masivi, Gomez si Klose. Renuntarea la un inchizator, Kkhedira, dar si urcarile disperate in ofensiva ale lui Lahm si Jansen, nu au adus decat spatiu urias de contraatac pt spanioli ,carora putin le-a lipsit sa nu inscrie si golul doi.

Concluzie: In momentul de fata nu vad cine ar putea opri masinaria infernala de pase a Spaniei. Nu vad cum, altfel decat prin duritati, pot fi opriti Xavi si Iniesta, ei sunt motoarele echipei. Busquets face mereu un joc tactic minunat si el este responsabil pt faptul ca ibericii nu pot fi prinsi pe contraatac, desi toata lumea urca in ofensiva. Germania a facut un turneu final foarte bun, este o alta echipa, mult mai ofen-siva, mai spectaculoasa. Aseara insa, pur si simplu ceilalti au fost mai buni.

tactic-zone.blogspot.com

uzzi_mafia_tm@yahoo.com

ziarulfotbalde Nr. 16 10 iulie 2010www.gabrieltoth.blogspot.com Olanda - Uruguay

3-2

32 de ani, 2 săptămâni şi 2 zile. Atât au avut de aşteptat olandezii pentru a-şi vedea favoriţii într-o finală de Campio-nat Mondial. La 25 iunie 1978, Olanda disputa a doua finală consecutivă la un turneu final. Şi, la fel ca în Germania, avea să dea peste reprezentanta ţării gazdă în ultimul act. Iar scenariul de la München avea să se repete. Kempes şi Bertoni marcau în prelungiri în poarta lui Jong-bloed, iar Argentina îşi trecea în cont primul titlu mondial. Acea generaţie de excepţie a “bata-vilor”, dominată de personali-tatea impunătoare a lui Johann Cruyff, ar fi meritat cu siguranţă să triumfe măcar la una dintre cele două ediţii. Fie şi pentru faptul că, de-atunci, olandezii poartă după ei o adevărată “piatră de moară” la statistică. Batavii, ungurii şi cehoslovacii au ajuns fiecare de câte două ori într-o finală de Mondial, însă n-au pus niciodată mâna pe trofeu.

De atunci, generaţii întregi s-au jurat să-i răzbune pe Cruyff, Neeskens, Rep sau Rosenbrink. Nu s-a mai reuşit însă decât un titlu european, în 1988. Şi cam atât. Olanda a dat, de atunci nume enorme fotbalului. Gullit, Rijkaard, Van Basten, Koeman, de Boer, Seedorf, Kluivert sau Van Nisterlooy n-au avut şansa să egaleze performanţa echipei din anii ‘70. Au reuşit însă Sneijder, Kuyt, Van Bommel şi Robben.

Drumul către finală a fost deschis de căpitanul van Bronckhorst. Veter-anul din trupa lui van Marvijk a trasat o diagonală perfectă, de la 35 de metri direct în vinclul porţii lui Muslera. Uruguayenii, rămaşi doar cu Forlan şi Cavani în avanpos-turi, nu păreau a fi în stare să pericliteze poarta lui Stekelen-burg. Căpitanul “celeştilor”, obişnuit

mai mult cu Suarez lângă el, a greşit aproape fiecare pasă către Cavani. Mai mult, se părea că nu va avea nici şansa unui şut de la distanţă - specialitatea casei - deoarece Van Marvijk a dat ordin să-i fie blocată orice tentativă de a trimite spre poartă, fie ea şi

din propriul său teren. A venit însă minutul 41. Forlan a preluat o minge în “marea portocalie” din faţa porţii lui Stekelenburg. Aparent, nu avea nicio şansă. S-a întors, a intrat în centru, sub privirile buimace ale lui Mathi-jsen, şi a şutat. Goalkeeperul olandez, deşi a atins mingea, n-a mai putut-o opri din drumul către plasă. La pauză, Van Marvijk l-a întrodus pe Rafael van der Vaart,

cu gândul de a dinamiza jocul ofensiv al “batavilor”. Mijlocaşul lui Real nu i-a fost însă de mare folos, deoarece acţiunile pericu-loase erau tot opera cvartetului Robben - Sneijder - Kuyt - Van Persie. Iar golul a venit în minu-tul 70, după o acţiune pornită de pe dreapta, de la Robben. Balo-nul a ajuns la Sneijder, interistul a tras, printre picioarele unui fundaş uruguayan, dar şi prin cele ale lui Van Persie. Gol, la colţul lung, fără speranţe pentru Muslera. O reuşită contestată vehement de sud-americani, deo-arece Van Persie, aflat în ofsaid, a influenţat faza, chiar dacă nu a atins mingea. Uruguayenii au primit lovitura decisivă trei min-ute mai târziu. Kuyt a centrat de pe stânga, iar Robben a scuturat şi el plasa printr-o lovitură de cap. În echipa “celestă” a intrat şi “nebunul” Abreu, pentru a-i ajuta pe Forlan şi Cavani. Însă fazele periculoase întârziau să apară la poarta batavilor. A marcat, în cele din urmă, Maxi Pereira, dar în minutul 92, mult prea târziu pentru ca La Celeste să mai spere la ceva.

Uruguayul a murit superb. Trupa lui Oscar Tabarez şi-a câştigat, cu siguranţă, mulţi fani în întreaga lume, după isprava de la acest Mondial. M-au cucerit, evident, şi pe mine. O echipă pe care am mizat că va ajunge departe, bazându-mă pe forma fantastică în care se afla cupul Forlan - Suarez. Cei doi au mar-cat împreună 77 de goluri pentru formaţiile lor în sezonul recent încheiat. Personal, sper ca această semifinală să fie semnul renaşterii

Cu Jabulani prin Africa

primei campionae mondiale din istorie, iar performanţele de la Montevideo 1930 şi Rio de Janeiro 1950 să fie reeditate în ediţiile viitoare.

P.S.: Da, din nou despre comentatorii TVR. De astă dată, Mihnea Ionescu şi Cătălin Cârnu de la Radio România. Fraţilor, poate nu ştiţi, dar niciuna dintre cele patru echipe nu pleacă acasă până în weekend din Africa de Sud. Există şi finala pentru locul 3, programată sâmbătă la Port Elizabeth.

Germania - Spania 0-1

Gute Nacht, Deutschland! Drumul Germaniei a fost curmat, la fel ca şi în urmă cu patru ani, în penultimul act al competiţiei. Trupa lui Löw nu s-a mai putut folosi de principala ei armă, contraatacul, aşa cum a făcut-o în precedentele două partide, cu Anglia şi Argentina. Pressingul agresiv cerut de Vicente del Bosque s-a dovedit, în cele din urmă, antidotul pe care nu l-a găsit nici Fabio Capello şi nici Diego Maradona.

În aceste condiţii, Ger-mania s-a apropiat rarissim de buturile lui Casillas în prima repriză. Primul şut pe spaţiul porţii, semnat de Trochowski, a venit de-abia în minutul 32. Die Mannschaft n-a fost nevoită niciodată să aştepte atât de mult, într-un meci de Cam-pionat Mondial, pentru a bifa prima ocazie. De partea cealaltă, Spania a replicat periculos prin Villa şi Puyol, însă Neuer a menţinut poarta intactă până la pauză. La revenirea de la cabine, “Jogi” Löw a simţit că trebuie să schimbe ceva în garnitura sa. Astfel, a fost scos Boateng, care a creat un veritabil bulevard pe partea sa, în locul său intrând Marcell Jansen. Mutarea n-a avut efectul scontat, ba dimpotrivă. Imediat după intrarea fundaşului de la Hamburg, ibericii au călcat pedala de acceleraţie, ratând câteva ocazii enorme în cascadă. A intrat şi foarte tânărul Toni

Kroos, cel care a avut calificarea Germaniei în bocanc, însă a tras mult prea slab pentru a-l pune în pericol pe Casillas. Aceasta a fost, de altfel, singura mare ocazie a Germaniei în această semifinală. Iar ceea ce trebuia să se întâmple, s-a întâmplat în minutul 73. Xavi a executat un corner de pe stânga, iar Puyol a trimis puternic, cu capul, fără speranţe pentru Neuer. Un gol pe care îl aşteptam mai degrabă

de la nemţi, nu de la iberici. Finalul a fost gestionat perfect de spanioli, care au blocat toate culoarele pentru trupa lui Löw. De altfel, nemţii au fost cât pe ce s-o încaseze şi mai rău, dar Pedro şi-a bătut joc de o ocazie enormă. În minutele de prelungire, în loc să vedem un forcing al “Panzeru-lui”, am asistat la ţesătura de pase frustrant de perfectă etalată de băieţii lui Del Bosque.

Spania este, aşadar, pentru prima oară în finala unui Cam-pionat Mondial. În urmă cu doi ani, la Viena, aproximativ aceiaşi jucători realizau cea mai mare performanţă a fotbalului iberic (culmea, tot în faţa Germaniei). De această dată, suntem în faţa unui record. Spania ar putea de-veni prima echipă care să-şi ad-judece titlul mondial din postura

de campioană europeană en titre. Iar dacă tot vor-bim de recorduri, trebuie spus că o echipă europeană va triumfa în premieră în afara “bătrânului conti-nent”. Mai mult, niciuna dintre combatantele de duminică de la Johannes-burg n-au reuşit să pună mâna pe trofeu. Dar despre cifre, date şi statistici, vom avea timp să vorbim zilele viitoare.

Gabriel TOTH

Cu Jabulani prin Africa Nr. 16 10 iulie 2010

ziarulfotbalde

Nr. 16 10 iulie 2010www.blogdefotbal.com

viSca ESPaNa

Fotbalul este un joc de 11 contra 11, în care nu mereu câştigă Ger-mania. Caracatiţa aia pe nume Paul a avut dreptate. Spania va juca prima sa finală mondială. Meritul nu e al caracatiţei, ci al unui grup de jucători care a ştiut să domesticească această frumoasă şi tânără echipă a Germaniei. Au început şchiopătând acest turneu, însă spaniolii au ştiut să se repună pe picioare

după înfrângerea în faţa Germaniei şi, credincioşi propriului stil, unul în care mingea este sub contro-lul total al celor patru de la mijlocul terenului Xavi - Xabi Alonso - Iniesta - Busquets.

Cu gazonul irigat de cei trei colegi ai săi, Xavi a făcut cam tot ce a vrut. A făcut piruete până şi în jurul umbrei sale buimăcite, iar când Xavi face pirute, mingea se

simte mângâiată, devine ascultătoare. Spania era stăpâna, Germania nu făcea decât să alerge în spatele mingii, un stil de fotbal care îţi oboseşte muşchiul şi îţi slăbeşte nervii.

Lui Joachim Low i-a lipsit curajul. S-a temut de Spania, punându-şi jucătorii să aştepte greşeala adversarului, un adversar care a greşit foarte puţin, ceea ce e şi greu în condiţiile în care cei care conduc jocul sunt cei patru de care am vorbit mai sus, maeştri absoluţi în manevrarea cu capul sus a unui balon.

P.S.: Cât de imbecil trebuie să fii pentru a ajunge comentator la televiziunea punblică din România. - Dacă Spania nu câştigă această finală, Pedro este un jucător ter-minat, spunea comenta-torul meciului în momen-tul în care Pedro ( 21 ani,

jucător care acum două sezoane juca în cea de-a treia divizie din Spania ) a fost schimbat la puţine momente după ce ratase o ocazie. Cred că terminat e altul, nu Pedro, tu comen-tatorule.

CIFRELE CURIOASE:

Spania a câştigat ul-timele trei meciuri de la acest Mondial cu acelaşi rezultat: 0-0 la pauză, 1-0 la final.

Din 1994 încoace, toate echipele care au eliminat Argentina în fazele eliminatorii ale World Cup, au căzut în turul următor. În 1994 a fost România, acum Germania.

Germania este naţionala cu cele mai multe meciuri jucate la Mondiale, 98, peste Brazilia cu 97.

blogdefotbal.com

ziarulfotbaldeNr. 16 10 iulie 2010

MadouraM

Olanda s-a calificat în finala Mondialului sud-af-rican şi e sigură că a bătut un record: pentru prima oară în istorie o echipă europeană va câştiga un turneu final ce este organizat în afara Europei. Olanda nu a impresionat din punct de vedere es-tetic pe parcursul acestui Mondial, însă istoria parcă s-a simţit datoare, după tot fotbalul frumos dăruit de olandezi de-a lungul anilor, de la echipa ce pierdea finala jucată în Argentina 1978 până la echipa nebună formată, printre alţii, de Van Bas-ten, Gullit, Rijkaard sau Koeman.

Olanda a înşirat din calificări şi până acum 25 de victorii consecu-tive. Nu-i de ici de colo, eh? Uruguay a încercat, a ţinut piept şi s-a luptat până în ultimele secunde, însă s-a văzut afectată de

un gol marcat de Snejder cu Van Persie în poziţie de offiside. Acolo s-a rupt filmul. Arbitrajul trebuia să îşi mai spună o dată murdarul cuvânt. Uruguay îşi ia adio de la finală cu capul sus, Olanda ajunge acolo după 32 de ani de aşteptare.

În Olanda există un oraş numit Madouram, considerat cel mai mic oraş din lume. La propriu. Este un oraş în miniatură, cosntruit la scara 1:25, atracţie principală pentru copii din Ţara Lalelor. Aşa şi cu această naţională a Olandei. Pare să fie de 25 de ori mai mică şi mai lipsită de strălucire decât generaţia lui Cruyff sau a lui Van Basten, însă este la un pas de a fi cea mai atractivă naţională a lumii. Regina. Un pas, doar atât.

CIFRELE CURIOASE:

Gio van Bronkhorst este primul fotbalist cu numărul 5 pe tricou care mai marchează la acest Mondial. Nu au înscris jucători cu numărul 22 pe spate. Dacă numărul 1 este al portarilor, în competiţie au mai rămas doar doi jucători cu numărul 22: Navas ( Spania ) şi Ca-ceres ( Uruguay ).

Robben a marcat golul cu numărul 2200 din istoria Mondialelor.

În meciul Olanda -

Uruguay au marcat am-bii căpitani de echipă. Ultima oară când s-a întâmplat asta la un Mondial a fost în 1994, în Elveţia - România ( Bregy şi Hagi ).

Olanda câştigase ultimele trei meciuri de la Mondial cu acelaşi rezultat: 2-1 ( Cam-erun, Slovacia, Brazilia

). Şirul a fost întrerupt. Nici o naţională nu a reuşit să repete rezul-tatul în patru meciuri consecutive.

Adunata zilei:

Scuze, nu ne stă în fire să dăm piţipoance aici, însă de când cu caracatiţa aia numită Paul şi tipa numită Larissa Riquelme pe post de vedete ale Mondialului, lumea nu ştie ce să mai facă pen-tru a fi băgată în seamă. Aşa şi cu această Bobbi Eden care promite câte un blow-job fiecăruia dintre cele aproape 13 000 de persoane care o urmăresc

pe Twitter în cazul în care Olanda iese campioană Mondială. Chestia e mai nasoală pentru olandezi decât Paul-Caractiţa pen-tru Germania. Înaintea lui Bobbi Eden a mai fost una care făcuse această ofertă, iar naţionala pe care o susţinea a plecat acasă.

blogdefotbal.com

alexandru.cozer@gmail.com

Mondialul lu’ Cozer

ziarulfotbalde Nr. 16 10 iulie 2010www.analizemd.blogspot.com

Portocala Digitală

Pe vremea lui Cruyff, atunci când se trecea la mecanizarea a cam tot ce conta în lume, iar un lucru mecanizat era motiv de fală mare, naţionala Olandei primise numele de ”Portocala Mecanică”, datorită prestaţiei ex-traordinare de la cele două Campionate Mondi-ale în care a jucat finală.

Astăzi, când partidele de la Mondial au ajuns să fie transmise în format 3D, iar High Definition-ul a ajuns un lucru rudimen-

tar, Olanda lui Sneijder cu siguranţă şi-ar mer-ita numele de Portocala Digitală.

Este fantastic cum Bert Van Marwijk a reuşit să schimbe în doar 2 ani o mentalitate de dece-nii bune a olandezilor. Decenii în care ”batavii” aveau câte 20 de şuturi pe poarta şi marcau de 2 ori, pentru a primi 3 gol-uri. Astăzi, Olanda joacă foarte economicos, se ap-ropie de mult mai puţine ori de poartă, dar atunci când o face, e prăpăd în defensiva adversă.

Partida cu Urugua-yul nu iese din tiparele cu care ne-au obişnuit olandezii, chiar dacă s-au marcat 5 goluri, meciul nu a fost extraordinar de spectaculos, iar olande-zii au marcat de 3 ori la

primele lor 3 ocazii de gol, ratările din finalul meciului nemaicontând.

Merită salutată şi prestaţia sud-ameri-canilor, care au crezut în şansa lor tot timpul, şi la 0:1 şi la 1:3, ridicându-se la nivelul unei semifinali-ste de Campionat Mon-dial.

Mâine vom afla adver-sarele celor două echipe din Finala Mare şi cea Mică.

2010 poate fi anul Olandei.

Espania es una fiesta

Dacă fotbalul a fost vreodată 100% corect, atunci asta s-a întâmplat cu siguranţă în semi-finalele Campionatului Mondial din 2010. Două dintre cele mai frumoase echipe ale istoriei, poate chiar cele mai frumoase, cel puţin din Europa, vor juca o finală istorică pentru fotbalul mondial, finală ce va aduce o nouă campioană a lumii.

Spania a dominat cap coadă meciul de astăzi, dând impresia că poate marca oricând, dar că nu prea-şi doreşte asta. De partea cealaltă, nemţii cei mult lăudaţi, au întâl-nit pentru prima dată o echipă cu adevărat matură şi nici n—au mai beneficiat de norocul ex-traordinar din partidele cu Anglia şi Argentina.

Elevii lui Low parcă şi-au amintit de fotbalul cinic din ‘90 sau 2002, în care s-au apărat timp de 90 de minute, pentru a marca pe un contraatac norocos.

Sunt fericit! Fericit pentru că, în sfârşit, vor fi în finala unui Campionat Mondial două echipe pe care eu le plac enorm, două echipe care practică un fotbal total şi care respectă acest superb joc.

Olanda – Spania în marea finală, nu ştiu care din ele va câştiga, dar cu siguranţă va triumfa fotbalul!

Alex COZER

ziarulfotbalde

Nr. 16 10 iulie 2010

www.tactic-zone.blogspot.com

Olanda merge in finala Cupei Mondiale pe merit, dupa un joc pe care l-a controlat tactic, doar o greseala de plasament si un sut marca Forlan ,dandu-le oarec-are emotii. Batavii au revenit la sistemul 4-2-3-1 ,pt ca impotriva Braziliei jucasera 4-1-4-1 . Van Persie era varful impins, tripleta Kuyt-Sneijder-Robben in spatele lui, iar Van Bommel si De Zeeuw la inchidere, ultimul luandu-i locul suspendatului De Jong. Si in linia de fund au intervenit schimbari, Mathijsen revenind ca titular, iar Bouhlarouz jucand fundas dreapta in locul lui Der Wiel.

Uruguay a schimbat din nou sistemul, jucand un 4-1-3-2 ,cu Arevalo ca singur inchizator, Alvaro Pereira pe stanga, Perez pe dreapta, ambii cu sarcina de a strange in centru in functie de zona in care olandezii atacau, Gargano jucand cel mai avansat dintre mijlocasi, in spatele celor doi atacanti, Forlan si Cavani.

Jocul a fost controlat de olandezi in primul rand datorita superioritatii numerice din cen-trul liniei de mijloc. Van Bommel si De Zeeuw erau impotriva unui singur om, Gargano, iar Are-valo avea “mainile” ocupate cu Sneijder, deci erau un trei contra doi in zona aceea. Pt a compensa acea superioritate, Pereira si Perez intrau in centru, langa Are-valo in functie de zona in cre se

olaNda vS uruGuay 3-2tactic Mai buNi.

afla mingea. Daca batavii atacau pe dreapta, A.Pereira se ducea in tusa, iar Perez strangea in centru. Rolurile se inversau cand Olanda ataca pe stanga. Era foarte clar ca sistemul ales de uruguayeni este unul riscant si lasa multe gauri. Oscar Tabarez stia ca adversarii din semifinala pornesc construc-tia inca de la stoperi si alesese sa joace cu doi atacanti centrali care sa impiedice acest lucru, dar asta a lasat o inferioritate clara la mijloc. Desi golul prin care Van Bronkhorst a deschis scorul poate fi catalogat ca o executie formi-dabila si nu ca rezulatat al unei dominari tactice, nu este chiar asa. Asa cum scriam mai sus, mi-jlocasii laterali ai Uruguay-ului strangeau mult in centru si lasau echipa vulnerabila la schimbarile de directie si la urcarile fundasi-lor laterali (mai mult ale lui Van Bronkhorst, pt ca Bouhlarouz este stoper si s-a vazut). Fundasul stanga “oranj” a avut timp sa preia, sa-si pregateasca mingea si sa suteze tocmai pt ca Perez nu a avut timp sa ajunga langa el din cauza dublei sarcini la care era suspus. Dupa deschiderea scorului ,Olanda s-a retras si parea ca este capabila sa inghete jocul. Forlan si Cavani erau bine izolati de cei doi inchizatori, Arevalo nu urca pt ca pe cat de bun este la recuperare, pe atat de rudimentar este cu mingea la picior, A. Pereira si Perez erau

prea departe de poarta, M. Pereira a fost inchis bine de Kuyt, doar Ca-ceres profita de faptul ca Robben nu facea cu tragere de inima faza de aparare si ara flancul stang. Golul egalizator a venit insa din cauza unei faze cel putin stranii. Forlan s-a retras mult inspre linia de mijloc, in zona ocupata de Van Bommel si De Zeeuw, de unde a pre-luat mingea si a sutat direct sub bara. Inexpli-cabil unde erau cei doi inchizatori olandezi. In general ,cand joci cu doi mijlocasi centrali, cand unul urca, altul ra-mane la recuperare, dar teribil de ciudat, si Van Bommel si De Zeeuw erau foarte sus in teren

si Forlan a tras nestingherit din zona lor, desi probabil erau aver-tizati de forta sutului atacantului lui Atletico Madrid.

Dupa pauza ambii antrenori au schimbat sistemule de joc. Tabarez a trecut la un 4-3-1-2 ,Pereira si Perez stabilindu-si zona in centru, langa Arevalo, tocmai pt a anula superioritatea din zona centrala a Olandei. Gargano a ramas cel mai avansat mijlocas, in spatele varfurilor. Van Maarwijk a renuntat la un inchizator, De Zeeuw, pt un mijlocas ofensiv, Van Der Vaart si a trecut din nou la modulul 4-1-4-1 (vezi schema doi) . Sigur ca Uruguay a echilibrat jocul prin aceasta mutare. Sneijder juca acum mai departe de poarta adversa si il lasa pe Arevalo liber, doar ca aceasta libertate nu se transpunea si in atac pt ca inchizatorul sud-american nu urca nici picat cu ceara. Caceres rezolva si el bine duelurile cu Robben pt ca jucatorul lui Bayern Munchen deve-nise previzibil, in sensul ca tot ce face pe teren ,face doar cu stangul. Pana si cele mai simple preluari. Piciorul drept nu exista decat ca sprijin pt el. Un fel de Toja doar ca mult mai rapid si care

mai si trage ( des ) la poarta. Golul doi al batavilor a venit de la Sneijder si a fost mai de-graba norocos. Desi este neplacut ,Uruguay a primit gol mai mult intamplator, intr-o perioada in care parea ca si-a gasit sistemul potrivit pt a bloca portocala me-canica. Asta-i fotbalul, oricat de cinic suna. Al treilea gol a venit insa datorita vulnerabilitatii pe care il prezinta acest sistem fara mijlocasi laterali, jucat de echipa lui Tabarez. Fundasii laterali sunt lasati fara dublaj, mai ales la schimbarile de directie, asa Kuyt a ramas singur cu M. Pereira si a centrat pt Robben, facandu-se 3-1. Uruguay a trecut la un 4-3-3 prin introducerea lui Abreu, dar fara mijlocasi care sa sustina prin pase atacantii, nu conteaza cat de multi ai in teren. Ramane surprinzatoare pastrarea lui Are-valo pana la final, char si la 3-1. In locul lui ar fi fost mai potrivit un jucator cu calitate tehnica sau un bun pasator, pt ca in zona lui Olanda nu avea om si putea sa urce. Golul de 3-2 a fost frumos, dar venit prea tarziu pt a schimba ceva.

Concluzie: Uruguay ar fi putut mai mult, daca ar fi jucat in functie de sistemul adversarului, asa cum a facut-o pana acum. A preferat sa isi impuna jocul ,dar Olanda a fost mai buna in “lupta dreapta.” Uneori, cand adversarul iti este superior, mai trebuie si sa apelezi la tertipuri, Tabarez nu a facut-o si a pierdut. Olanda a fost extrem de constanta pe parcursul mondialului, foarte riguroasa tactic si are in fata jucatori care pot face diferent in meciuri echilibrate, gen Sneijder. Mizez pe ei in finala.

tactic-zone.blogspot.com

ziarulfotbalde Nr. 16 10 iulie 2010www.blogdefotbal.com

Date la o parte de fundul îngrăşat de titluri ale naţionalelor mari precum Brazilia, Italia sau Germania ( cele au strâns împreună 12 dintre cele 18 titluri mondiale puse până acum în joc ), de-a lungul istoriei Cam-pionatelor Mondiale au participat naţionale ale unor ţări care astăzi nu mai există sau echipe pitoreşti care jucat au jucat pentru prima oară la un astfel de turneu şi care abia aveau tangenţă cu fotbalul. Ele formează cealaltă faţă a Mondialelor.

La Mondialul din Africa de Sud a debutat o singură naţională, deşi de mod sui generis: Slovacia, naţională născută din dispariţia Cehoslovaciei.

În Franţa 1938, opt ani de la disputarea primului Mondial s-a întâmplat ceva curios, ceva ce nu s-a mai repetat de atunci: pe stadioanele franceze a jucat naţionala unei colonii olandeze numite Indiile Orientale Olandeze, actuala Indonezie, colonie care avea să îşi obţină îndependenţa abia 11 ani mai târziu, în 1949. Atât colonia, cât şi Olanda, aveau să împartă acelaşi destin la World Cup 1938. Olandezii cădeau în faţa Cehoslovaciei ( 0-3 ), în timp ce jucătorii Indiilor Orientale cădeau în faţa Ungariei ( 0-6 ). A fost un caz unic în istoria acestei competiţii. Echipa din Pacific avea printre componenţi jucători de origine olandeză precum Van den Burgh şi indigieni ca Tejaak Patti-wel sau Mo Heng Tan. Tot la Mon-dialul din 1938 a mai participat o naţională care nu avea să mai simtă vreodată gustul acestui tur-neu: Cuba. Naţionala din Caraibe avea să elimine România în prima rundă, pentru ca în turul 2 să fie spulberată de Suedia ( 0-8 ).

Opt ani mai devreme, în 1930, la Mondial participau naţionalele Statelor Unite şi Boliviei, două ţări care nu prea aveau legătură cu fotbalul. Americanii au participat la turneele din 1930, 1934 şi 1950, pentru ca mai apoi să dispară de pe harta fotbalistică până prin decada anilor 90, ceva asemănător întâmplându-se şi cu bolivienii care în 80 de ani s-au mai întâlnit cu Mondialul doar de două ori.

În 1934, la Mondial, par-ticipa pentru prima oară o echipă africană: Egipt. Aveau să piardă singurul meci jucat 2-4 cu Un-

garia. M

Mondialele din anii 50, au fost cât se poate de tradiţionale. Nu a participat nici o naţională ciudată.

Ceva unic s-a întâmplat totuşi la turneul organizat de Suedia în 1958, atunci când au participat toate naţionalele britanice: Anglia, Scoţia, Irlanda de Nord şi Ţara Galiilor. Pentru galezi a fost unica participare, în ce Irlanda de Nord a mai jucat la Mondialele din 1982 şi 1986. Irlanda-mamă a trebuit să aştepte până în 1990 ( remember Timofte? ) pentru a bifa prima sa participare.

Începând cu 1966, evantaiul ţărilor participante s-a mărit ceea ce a dat posibilitatea calificării naţionalelor care până atunci doar visau la o asemenea performanţă. La turneul organizat de Anglia a participat pentru prima oară Coreea de Nord, naţională care avea să fie protagonista unuia dintre momentele mitice ale acestui turneu după ce învingea Italia cu 1-0 şi a fost cât pe ce să doboare şi Portugalia după ce a ajuns să o conducă cu 3-0 ( 3-5 rezultat final ).

Patru ani mai târziu, în Mexic 1970, şi-au făcut apariţia alte trei naţionale: Maroc, Israel şi El Salvador. Salvador-ienii aveau să mai joace şi la World Cup 1982 ( Spania ) atunci când au fost masacraţi de Ungaria ( 10-1 ), în timp ce Israelul nu s-a mai întors la acest turneu. Marocanii în schimb, au jucat patru ediţii finale.

Curios cazul naţionalei Zairu-lui, actuala Republică Congo. Au participat la World Cup 1974 ( Germania ) şi au plecat cu un bilanţ de 0 goluri marcate şi 14 primite. De altfel această naţională a intrat în istorie pentru faza de mai jos, al cărei protago-nist se numeşte Mwepu Ilunga.

La acelaşi turneu au mai participat două naţionale care nu mai aveau să repete performanţa: Republica Democrată Germană şi Haiti, plus Australia care era şi ea la prima ei participare. RDG-ul a intrat în istorie câştigând în faţa fraţilor din naţionala Federală, în timp ce Haiti şi Australia au ieşit destul de şifonaţi din turneu. Singura care avea să repete, era Australia la turneele din 2006 şi la cel organizat în acest an în Africa de Sud.

Cu un an înainte de izbucnirea revoluţiei islamice în Teheran, Iranul participa pentru prima oară la Mondiale. S-a întâmplat în Argentina 78, iranienii fiind prima

naţională din Golf care juca un turneun de acest nivel. Au pierdut în faţa olandezilor şi peruanilor însă au scos un egal cu Scoţia, pe atunci o echipă destul de tare. La celaşi Mondial participa, tot pentru prima oară, şi naţionala Tunisiei, în timp ce după patru ani, turneul s-a mărit la un număr de 24 de participante, fapt ce a produs o altă avalanşă de debu-

tante, în Spania 82 debutând naţionale precum Camerun, Algeria, Noua Zelandă, Ku-weit şi Honduras, făcându-se reapariţia şi cei din El Salvador. Dintre toate aceste naţionale, celei căreia ulterior i-a mers cel mai bine, a fost Camerun, naţională care -sa transformat într-o constantă a turneului, fiind considerată prima echipă africană cu adevărat competitivă până în momentul în care, Nigeria reuşea să atragă privirile în 1994 şi 1998, Senegalul în 2002, iar în 2006, în Ger-

mania, debutau Coasta de Fildeş şi Ghana. De altfel, Camerunul este prima naţională africană ce a reuşit să ajungă în sferturile de finală ale acestui turneu, în Italia 1990.

Croaţia a debutat ca echipă naţională la Mondialul organizat de Franţa în 1998. O generaţie extraordinară de fotbalişti conduşi de Davor Suker ( golgeterul acelei ediţii ) care au ajuns în semifi-nalele turneului şi care au fost doborâţi doar de Franţa, viitoarea campioană mondială.

Ultimele naţionale care au debutat la Mondiale au fost Serbia şi Muntenegru ( moştenitorii Iugo-slaviei ), Ucraina, Trinidad şi To-bago, Angola, Togo sau Jamaica ( în 1998 ). În marea lor majoritate, participările lor au fost simple anecdote, însă prezenţa lor nu a făcut decât să confirme faptul că lumea, în multe ocazii, se învârte pe orbita balonului de fotbal.

blogdefotbal.com

Cealalta fata a Mondialelor

Readactor: Ivan GONCEARUC

Idee originală: Beleaua (BDF)

Autori: Victor Moşneag, Marian Şania, Nicu Lungu, Claudiu

Bancu, Sandu Grecu, Victor Ciobanu, Beleaua, Ivan Goncearuc, Gabriel Toth, Alex Cozer.

Mulţumiri blogurilor: blogdefotbal.com, cdf-curier.blogspot.com, rivionze.com

Design şi machetare: Goncearuc&Roman Art Design (autor IG)

Magazinul Ziarul de Fotbal este un digest complet al blogosferei fotbalistice româneşti.

ziarulfotbaldeNr. 16 10 iulie 2010

www.marsania.blogspot.com

Furia roşiE E îN FiNala cuPEi MoNdialE

S-au adeverit din nou prezicerile caracatiţei-oracol Paul: Spania a bătut Germania, cu 1-0, în cea de-a doua semifinală a Cupei Mondiale 2010, şi s-a calificat în ultimul act al competiţiei. Unicul gol a fost marcat de Puyol, care a reluat cu capul în plasă, în minutul 73. Aşadar, Spania, deţinătoarea titlului de campioană a Europei, va întîlni Olanda în finala Campionatului Mondial din Africa de Sud,

meci care se va disputa duminică, 11 iulie, de la ora 21.30. În finala pentru locurile 3-4 se vor întîlni Germania şi Uruguay. Furia roşie, cum este denumită echipa Spaniei, poate pune în vitrină şi cel mai preţios trofeu al fotbalului, Cupa Mondială. Mai are de făcut un pas, cel mai important însă.

Foto: Siteurile co-tidianelor sportive MARCA şi AS relatează bucu-

ria calificării îbericilor în finală, în timp ce publicaţia germană BILD prezinţă amărăciunea

conaţionalilor pentru ratarea ultimului act al Cupei Mondiale

Portocala MEcaNică E îN FiNala cM

URUGUAY - OLANDA 2- 3 (Forlan 41, Pereira 92 / Van Bronckhorst, Sneijder 71, Robben 74.

Portocala mecanică şi-a văzut de treabă în Af-rica de Sud şi îşi încununează evoluţia

cu prezenţa în ultimul act al competiţiei. Trecută pe lista favoritelor, însă după alte echipe galonate,

Olanda a avut un parcurs constant, adunînd victorie după victorie. Şi, uite-aşa, Olanda ajunge după 32 de ani în finala Cupei Mon-diale, un va juca împotriva învingătoarei dintre Span-ia şi Germania, cealaltă semifinală.. Ultimul pas spre fericire...

Siteul cotidianului ger-man Bild (imaginea de sus) a scris: Ne vedem duminică. Cotidianul olan-dez De Telegraaf (imag-inea de jos) a scris: Acum la aur.

Marian ŞANIA

powered by ivangoncearuc.blogspot.com & blogdefotbal.com

Numărul 1Marţi 10 iulie 2010

Editat de: DIA Media Group

3593,16 media de cititori per număr

ziarulfotbalde

Suplim

ent

Luciana SaLazarfosta iubită a lui Lionel Messi

SiLvie van Der vaartsoţia lui Rafael Van Der Vaart

abbey cLancysoţia lui Peter Crouch aLena SereDova

soţia lui Gianluigi Buffon

LariSSa riqueLmecea mai înrăită fană

a Paraguayului

cheryL coLefosta soţie a lui Ashley Cole

DoriSmarcea mai înrăită fană

a Argentinei

zaira naraiubita lui Diego Forlan

Sarah branDneriubita lui Bastian Schweinsteiger

LariSSa riqueLmecea mai înrăită fană

a Paraguayului

cheryL coLefosta soţie a lui Ashley Cole

DoriSmarcea mai înrăită fană

a Argentinei

nereiDa GaLLarDofosta iubită a lui Cristiano Ronaldo

FrancoiSe bouFhaLiubita lui Rio Ferdinand

Gemma arkinSonfosta iubită

a lui Cristiano Ronaldo

Sara carboneroiubita lui Iker Casillas

PameLa DaviDfosta iubită a lui Maradona