Violenta domestica- o piedica in dezvoltarea biopsihosociala

a copiilor Violenta domestica este in prezent una din cele mai des intalnite traume ale copilariei in spatiul Romaniei. Doresc sa precizez faptul ca prin violenta domestica inteleg orice act fizic ori verbal repetitiv, realizat de catre un membru al familiei ce lezeaza integritatea psihologica si/sau fizica a unuia dintre membrii familiei. Familia nu este suma tuturor membriilor familiei ci membrii familiei interactioneaza unul cu celalalt construind relatii, relatii ce sunt parti semntificative pentru intreaga familie. De aceea, cand exista atacuri psihice si fizice experimentate doar de catre un membru al familiei, aceste efecte se va reflecta asupra intregii familii, chiar daca ceilalti nu sunt prezenti la act. Drept urmare, chiar daca copilul nu asista la loviturile sau la insultele tatalui fata de mama, totusi el resimte efectele abuzului. Copilul simte un dezechilibru pe care nu si-l poate explica, de obicei nu-si verbalizeaza starea si daca o face mama sau tatal nu raspunde nevoii lui de a fi ascultat si clarificat. Exista si cazul in care mama devine absenta in relatia cu propriul copil sau chiar hiperprotectiva sau chiar devine din victima agresor si ajunge sa-si descarce furia pe propriul copil. Oricare din aceste situatii, mama nu raspunde adecvat nevoii copilului, nu aduce in relatie cele necesare unei dezvoltari psiho-sociale adecvate ale copilului. De asemenea, tatal isi poate extrapola furia asupra copilului aducand injurii la adresa copilului sau chiar vatamandu-l corporal sau il poate invinovatii pe copil pentru propriai violenta. Toate aceste situatii intrerupe evolutia biopsihosociala si aduce cu sine serioase carente in ,ceea ce se va numi mai tarziu, personalitatea adulta. Fiecare persoana proceseaza si integreaza in felului sau propriu trauma traita sau resimtita. Fiecare are resurse pentru a face fata efectelor traumatice, unele mai potrivite altele mai putin potrivite. Insa copilul nu are maturitatea emotionala si cognitiva pentru a face fata cu brio la atacuri fizice si psihice repetitive sau la dezechilibre ale familiei datorate violentei verbale si/sau fizice. Drept urmare, el este afectat pe mai multe planuri cum ar fi: cognitiv (erori in gandire:eu sunt de vina ca tatal o bate pe mama), afectiv (devine depresiv sau furios-preluand ceea ce simte mama), comportamental (preia comportamentul tatalui-violent-sau comportamentul mamei-pasiv), atitudinal (considera ca violenta este necesara, va tolera agresivitatea, considerand-o o atitudine adecvata societatii), social (relationeaza agresiv in grupul sau social sau pasiv alegand un rol de victima). Toate aceste efecte se pot observa in comportamentul scolar,la locul de joaca, in relationarea cu adulti etc. Cu siguranta, copilul care traieste intr-o familie in care violenta domestica este o realitate va avea dificultati de asimilare a cunostiintelor, de a se integra in grupul social scolar si de joaca, de a se dezvolta armonios. Aceste dificultati pe care le-am identificat pot fi estompate in cazul in care copilul ori familia gasesc resursele necesare pentru a face fata traumei care persista in familial lor. Insa adevarata solutie, este taierea de la radacina a violentei, sa gaseasca familia acel echilibru care nu presupune utilizarea unor atacuri la adresa integritatii fizice si psihice a familiei.