violenta domesticadoc1

8/7/2019 violenta domesticaDoc1.

http://slidepdf.com/reader/full/violenta-domesticadoc1 1/26

CoordonatorPetronela Talpaş

1



Cuprins

Istoricul Campaniei „ 16 zile de activism împotriva violenţei asupra femeii”……. 3

Violenţa domestică – delimitării conceptuale ………………………………………. 5

Mituri şi realităţi cu privire la violenţa în familie…………………………………... 8

Fenomenul violentei domestice şi fenomenul violenţei în familie………………….. 9

Tipologia abuzului domestic………………………………………………………… 10

Roata puterii…………………………………………………………………………. 12

Ciclul violenţei………………………………………………………………………. 13

Efectele violenţei în familie…………………………………………………………. 15

Efectele asupra copiilor…………………………………………………………….. .18

Legislaţie şi servicii adresate victimelor violenţei în familie……………………... 21

Bibliografie……………………………………………………………………………22

Telefoane utile………………………………………………………………………...25

2



„Campania celor 16 zile de activism împotriva violenţei asupra femei” a debutat în anul 1991

la nivel internaţional, fiind inţiată în Alba Iulia în anul 2002 de către Liga Studenţilor din

Universitatea « 1 Decembrie 1918 » în parteneriat cu Primariă Municipiului Alba Iulia. Pe

parcursul celor 4 ediţii desfăşurate anterior, Campania a atras parteneri şi colaboratori

dintre cei mai importanţi din comunitatea albaiuliana.

De ce 25 noiembrie-10 decembrie? 25 noiembrie – Ziua Internaţională de Luptă Impotriva Violenţei asupra Femeilor 1 decembrie – Ziua Internaţională Anti-SIDA6 decembrie – Comemorarea “Masacrului de la Montreal”10 decembrie – Ziua Internaţională a Drepturilor Omului

Aceste zile au fost alese pentru a stabili o legatură simbolică intre violenţa asuprafemeii şi drepturile omului, sugerându-se astfel faptul că actele de violenţă reprezintă grave încălcări ale drepturilor omului.

În cadrul celor “16 Zile Internaţionale de Activism împotriva Violenţei asupra Femeii”(25 noiembrie - 10 decembrie 2004) Liga Studenţilor din Universitatea „1 Decembrie 1918”Alba Iulia împreună cu alte instituţii publice şi organizaţii neguvernamentale din judeţul Albaorganizează o campanie amplă de constientizare şi lobby privind implicaţiile fenomenuluiviolenţei în familie şi necesitatea eficientizării legislaţiei în domeniu. Semnificativă în cadrulacestei campanii este expoziţia „Martor Tacut”, o expoziţie simbolică a cazurilor de femeiomorâte în urma violenţei existente în familie/cuplu.

Istoricul expozitiei “Martor Tacut”Expoziţia a fost lansată pentru prima data în România în anul 2003, de catre Asociaţia

pentru Promovarea Femeii din România – A.P.F.R., Timişoara în colaborare cu: AsociaţiaAlternative Sociale-Iaşi, Liga Studenţilor de la Universitatea din Alba-Iulia, Forumul deStrategii Locale pentru Prevenirea şi Combaterea Violenţei Intrafamiliale - Suceava, InstitutulRomân pentru Acţiune, Instruire şi Cercetare în Domeniul Păcii – Cluj-Napoca, A.P.F.R – filiala Turnu-Severin, organizaţia Veritas – Floare de Colţ din Sighişoara, precum şiComitetul de Gen şi Dezvoltare – GAD din partea Peace Corps. Organizaţiile şi-au propus caobiectiv principal implicarea autorităţilor locale în vederea implementării legislaţiei în vigoare privind violenţa domestică.

Expoziţia Martor Tacut (Silent Witness), a fost iniţiată în SUA în 1990 şi a jucat un rolsemnificativ în apariţia unui cadru legislativ adecvat pentru violenţa în familie. Oameni dinintreaga Americă au răspuns apelului. Expoziţii “Martor Tacut “ au fost create în toate cele 50

de state şi în alte 8 ţări. In 1993 senatorul Paul Wellstone a adus Martorele Tacute laWashington DC în efortul de a determina votarea legislaţiei istorice împotriva violenţeidomestice. Crima domestică nu mai era ţinuta sub tăcere. Mişcarea a luat amploare. Inoctombrie 1997, Martorele Tacute s-au întors în capitală.

„Violenţa asupra femeii este poate cea mai ruşinoasă violare a drepturilor omului. Şieste poate cea mai predominantă formă de violenţă. Nu cunoaşte graniţe geografice, culturalesau sociale. Atata timp cât continuă, nu putem pretinde că facem progrese reale spre egalitate,

3



dezvoltare şi pace.” (Kofi Annan, Secretar General al Natiunilor Unite, „O lume libera deviolenţă asupra femeii”, Videoconferinţa Globală a Naţiunilor Unite, 8 Martie 1999)

In luna noiembrie, la Parlamentul României se organizează o dezbatere pe temaviolenţei în familie şi necesităţii existenţei unei legi eficiente care să asigure protecţiavictimelor şi responsabilizarea agresorului, cu participarea reprezentanţilor Guvernului şiParlamentului, instituţiilor publice, mass mediei şi organizaţiilor neguvernamentale. Tot înaceasta perioadă, în clădirea Parlamentului, pe parcursul a trei zile, vor fi expuse "MartoreleTacute" precum şi alte materiale pe violenţa domestică realizate de ONG-uri cu scopul de asensibiliza reprezentanţii acestei instituţii.

Obiectivele campaniei• „constientizarea opiniei publice cu privire la fenomenul violenţei în familie;• „educarea şi promovarea drepturilor victimelor violenţei în familie;• „ unificarea instituţiilor cu atribuţiuni în combaterea fenomenului pentru eficientizarea

intervenţiilor asistenţiale”

Scopul campaniei„Toleranţa zero faţă de fenomenul violenţei în cadrul familie”

MESAJE ADRESATE VICTIMELOR VIOLENŢEI ÎN FAMILIE

• Violenţa este inacceptabilă, ea nu este justificată, indiferent de contextul în care

apare;

• Violenţa în familie este un comportament intenţionat iar abuzatorul este 100%

responsabil de abuzul exercitat;

• Actele de violenţă constituie infracţiuni şi se pedepsesc în conformitate cu Codul

Penal;

• Fiecare femeie are dreptul la o viaţă liberă, la siguranţă şi respect;

• Nici o femeie nu merită să fie agresată, indiferent de ceea ce a spus sau a făcut;

• Orice act de violenţă îi afectează şi pe cei din jurul.Gândeşte-te la copiii şi părinţii

tăi;

4



• Numai de tine depinde să spui NU violenţei în familie;

• Apelează la specialişti şi vei obţine asistenţa necesară.

VIOLENŢA DOMESTICĂ – DELIMITĂRII CONCEPTUALE„Noţiunea de violenţǎ are ca şi rǎdǎcinǎ cuvântul <<vis>> echivalent cu <<forţǎ>> şi

care face trimitere la ideea de putere, de dominaţie, de utilizare a superioritǎţii fizice, a forţeiunui individ asupra altui individ.” (Gilles Ferreol şi Adrian Neculau, 2003, pg 121)

Definirea noţiunii de violenţă, indiferent de natura sau de formele pe care le îmbracă,reprezintǎ un proces destul de anevoios care se realizeazǎ întotdeauna dupǎ anumite criteriicare apar configurate la nivelul codurilor culturale şi care sunt produsul direct al unei evoluţiiistorice, dezvoltare ce poate diferi atât de la o societate la alte, cât şi de la o etapă istoricǎ laalta.

Atunci când vorbim despre violenţǎ trebuie precizat caracterul omniprezent al acesteia,

caracter care se refera la doua aspecte importante şi anume indivizii concret istorici pe de o parte şi societǎţile determinate de cealaltă parte.Una dintre explicaţiile violenţei domestice, general acceptată, este ceea care consideră

fenomenul ca fiind o remiscenţă a societăţii patriarhale în cadrul căreia loialitatea datorată“liderului” se baza pe puterea lui de a dispune de bunurile propri, inclusiv de femeie si copii.

Din acest punct de vedere cercetǎrile şi studiile întreprinse de-a lungul timpului aurelevat faptul cǎ violenţa e prezentǎ în multe aspecte ale vieţii individului uman, pornind de la procesul socializǎrii, per ansamblul sǎu, la nivelul discursului raţional şi la nivelul formǎriiconştiinţei umane, cât şi la nivelul organizǎrii şi funcţionǎrii instituţiilor sociale şi alsocietǎţilor în ansamblul lor.

Cercetǎtorii din domeniul social afirmǎ cǎ violenţa în familie este o problemǎ care a

apărut şi persistă ca problemă sau disfuncţie familială încă de la începuturile familei, ca şiunitate fundamentalǎ a societǎţi.În concluzie se poate afirma cǎ violenţa este privitǎ ca fiind parte integratǎ şi

indispensabilǎ a condiţiei umane, şi, deşi ea trebuie percepută ca fiind iraţionalǎ, ea estetotodatǎ intrinsecǎ manifestǎrilor raţiunii integrându-se în geneza conştiinţei.

Una din explicaţiile faptului că violenţa din cadrul familiei nu a fost privită ca o problemă socială este aceea că fie indivizii umani o percepea, până nu de mult timp, ca fiindun comportament uman „ normal” fie era percepută ca fiind o problematică prea intimă, preadelicată pentru a fi făcută şi dezbătută şi analizată în public.

Încă de la început, violenţa domesticǎ a fost privitǎ ca fiind o problemǎ de familie, însensul cǎ aceasta era învǎluitǎ în caracterul tradiţionalist al percepţiei asupra familiei, ca fiindun mediu privat, închis pentru cei din afara, un mediu în cadrul cǎruia problemele se rezolvǎfarǎ specialişti şi farǎ a fi fǎcute publice celorlalţi.

De asemenea familia fiind privitǎ ca şi un mediu etanş, în care nimic nu putea intra şinimic nu putea ieşi, membrii acesteia de cele mai multe ori nici nu au conştientizat existenţaviolenţei în cadrul familiei lor sau dacǎ prezenţa aceasteia era conştientizatǎ fie o acceptau cafiind un lucru normal, firesc, natural ce face parte din natura familiei fǎrǎ a întreprinde nici oacţiune fie o negau reducând la tǎcere orice acţiune de soluţionare a acesteia.

5



Violenţa domesticǎ, fiind aşadar perceputǎ ca fiind o problemǎ personalǎ, privatǎ afiecǎrei familii în parte ea era oarecum ascunsǎ ştiinţelor şi implicit cercetǎrilor asupra eideoarece în acest mod atât agresorii cât şi victimele erau imposibil de abordat şi studiat.

Se poate afirma aşadar faptul cǎ, deşi e o problemǎ cu un debut foarte îndepǎrtat încadrul evoluţiei omenirii, ea a început sa fie studiatǎ şi fundamentatǎ atât teoretic cât şi practiccu foarte puţin timp în urmǎ.

Abordarea violenţei domestice de cǎtre specialişti ca fiind o problemǎ a societǎţii s-a petrecut relativ recent, având o istorie nu foarte lungă, de circa 35 de ani. În momentul în careviolenţa domesticǎ a fost perceputǎ şi conştientizatǎ la nivelul societǎţii ca reprezentând o problemǎ, cercetǎrile, studiile cât şi metodele de intervenţie şi prevenţie au început sǎ capete şiele contur.

1.1. Conceptul de violenţǎ.La nivelul cercetǎrilor şi studiilor asupra violenţei existǎ numeroase definiţii ale

acesteia care urmǎresc sǎ înglobeze toate aspectele pe care termenul le exprimǎ.

Din punct de vedere operaţional, termenul de violenţǎ e definit ca fiind acea acţiunecoercitivǎ aplicatǎ asupra unui persoane cu scopul de a obţine anumite rǎspunsuri aflate înconformitate cu anumite interese. Din acest punct de vedere violenţa ne apare ca o relaţiesocialǎ la nivelul cǎreia regǎsim urmǎtoarele elemente:

• cel care exercitǎ violenţǎ/autorul violenţei (care poate fi o persoanǎ, un grup de persoane fie cu o organizare informalǎ fie cu una formalǎ, o organizaţie sau oinstituţie socialǎ) şi care poate acţiona violent cu scopul de a realiza anumiteinterese ale sale/ale celorlaţi;

• persoana care suportǎ violenţa/victima violenţei (care poate fi o persoanǎ, ungrup de persoane, o categorie socialǎ sau chiar o societate) şi care are altescopuri sau interese diferite de persoanele care exercitǎ violenţa;

• acţiunea coercitivǎ/violenţa ca atare prin intermediul cǎreia autorul violenţeiurmǎreşte de a abţine de la victimǎ un rǎspuns care poate consta într-o atitudine,un comportament, bunuri, servicii, etc care să-i permitǎ acestuia să-şi realizezeanumitescopuri/interese.(Ioan Mihǎilescu, 2003)

Pe cât de dificil este procesul de definire a termenului de violentǎ pe atât de dificil esteşi procesul de realizare a unei tipologizǎri a violenţei pe de o parte datoritǎ faptului ca formelede manifestare ale acesteia sunt extrem de variate iar pe de altǎ parte datorita faptului cǎsemnificaţiile pe care diferite societǎţi le acordǎ acesteia diferǎ de la una la alta.

1.2. Conceptul de agresivitate .Termenul de agresivitate a fost adesea confundat cu cel de violenţǎ fapt care nu a fǎcut

decât sǎ îngreuneze şi mai mult înţelegerea clarǎ a celor doi termeni.Cuvântul agresivitate provine din latinescul „adgradior” care se traduce prin „a merge

cǎtre...”, acesta a evoluat mai apoi în termenul de „agredire” care se traduce cu „ a mergecǎtre...cu tendinţa de a ataca”. Astfel, analizat din punct de vedere etimologic, termenul deagresivitate face trimitere la potenţialitatea individualǎ, la capacitatea individului de a înfruntaun obstacol, de a se confrunta cu altul şi de a nu da înnapoi în caz de dificultate.

Trebuie sesizat aici faptul cǎ, din acest punct de vedere, termenul nu are o conotaţie atâtde negativǎ, el fiind privit ca o instanţǎ profundǎ a individului uman, utilǎ acestuia în adesfǎşura şi finaliza anumite activitǎţi, de a se afirma şi de a nu renunţa pânǎ nu-şi atingescopul activitǎţii sale.

6



De-a lungul timpului însǎ termenul a evoluat ajungând ca astǎzi sǎ exprime un nouînţeles, diferit faţǎ de cel mai sus prezentat şi anume acela de „comportament distructiv şi violent orientat spre persoane, obiecte sau sine însuşi ”(Popescu-Neveanu, 1989).

În Dicţionarul de Psihanalizǎ agresivitatea apare definitǎ în termeni de intenţie astfel, „agresivitatea reprezintǎ acea tendinţǎ sau ansamblu de tendinţe care se manifestǎ înconduite, fie ele reale, fie ele fantasmatice şi care urmǎresc a provoca rǎu altuia, a distruge,a constrânge, a umili, etc. pe o altǎ persoanǎ ”( Laplanche şi Pontalis, 1994). Din acest punctde vedere se poate afirma faptul cǎ nu existǎ conduitǎ, indiferent de tipul ei, negativǎ sau pozitivǎ simbolicǎ sau efectivǎ care sǎ nu poatǎ funcţiona la un anumit moment dat ca şiagresiune.

1.3. Conceptele de traumǎ şi torturǎ. Noţiunea de traumǎ apare definitǎ în dicţionarul de psihanalizǎ ca reprezentând acel

eveniment din viaţa individului uman, definit de intensitatea cu care se desfǎşoarǎ şi destarea de incapacitate în care se aflǎ subiectul de a-i rǎspunde într-un mod adegvat,înglobând tulburarea şi efectele patogene durabile pe care aceasta le provoacǎ în tot ceea ceînseamnǎ organizare psihicǎ ( Laplanche, Pontalis, 1994).

Potrivit acestei definiţii în marea categorie a evenimentelor traumatizante din viaţaindividului uman intrǎ şi categoria traumelor produsǎ de violenţa umanǎ.

Evenimentele traumatizante produc o serie de efecte asupra victimei, denumite efecte posstraumatice şi care împiedicǎ funcţionarea psihosocialǎ, normalǎ a individului uman.Aceste efecte posstraumatice au fost grupate în patru mari categorii de simptome, dupǎ cumurmeazǎ:

simptome de retrǎire, în categoria cǎrora intrǎ flashback-urile, stareadisociativǎ, fanteziile diverse despre eveniment, coşmaruri tulburǎtoare,revǎrsarea bruscǎ şi dureroasǎ de emoţii care par a nu avea niciun motiv;

hiperactivitatea care se manifestǎ printr-o stare de iritabilitate crescutǎ a persoanei, determinatǎ pe fondul existenţei unei sensibilitǎţi accentuate asistemului nervos;

evitarea ce se poate manifesta sub forma evitǎrii acelor situaţii care reamintesc persoanei de evenimentul traumatizant, evitarea acceptǎrii responsabilitǎţii,incapacitatea de a depǎşi sentimentele de pǎrere de rǎu sau de furie determinatede pierderea suferitǎ de traumǎ, amorţire emoţionalǎ, etc;

trǎsǎturile asociative, care apar ca o modalitate prin intermediul cǎreia victimadoreşte sǎ reducǎ intensitatea simptomelot posttraumatice, persoana în cauzǎ putând ajunge la consum de alcool, droguri, „automedicaţia, etc (Gilles Ferreol,Adrian Neculau, 2003).

În ceea ce priveşte tortura, aceasta intrǎ şi ea în categoria factorilor stresanţi produşi deom şi care la rândul ei poate îmbrǎca o mare diversitate de forme de manifestare.

Convenţia Naţiunilor Unite Împotriva Torturii şi a Altor Tratamente sau PedepseCrude, Inumane şi Degradante prezintǎ urmǎtoarea definiţie a torturii: „tortura desemneazǎ orice act prin care se provoacǎ unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice,de naturǎ fizicǎ sau psihicǎ, în special cu scopul de a obţine, de la aceastǎ persoanǎ sau dela o persoanǎ terţǎ, informaţii sau mǎrturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceastasau o terţǎ persoanǎ l-a comis sau este banuitǎ cǎ l-a comis, de a o intimida sau de a face presiune asupra unei terţe persoane sau pentru orice alt motiv bazat pe o formǎ dediscriminare, oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau suferinţǎ sunt provocate

7



de cǎtre un agent al autoritǎţii publice sau orice alta persoanǎ care acţioneazǎ cu titluoficial sau la instigarea sau cu consimţǎmântul expres sau tacit al unor asemenea persoane.” (Convenţia împotriva formelor de tratament sau pedepselor crude, inumane saudegradante, Aprobatǎ de Adunarea Generalǎ a Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1984 ,rezolutia39/46, partea I, articolul1, paragraful1) .

Tratatul de Asistenţǎ Socialǎ prezintǎ o formǎ particularǎ a violenţei umane, respectivviolenţa domesticǎ ca ca fiind una dintre formele care înglobeazǎ cel mai bine în mareamajoritate a situaţiilor aspectele definitorii care ţin de torturǎ, din acest punct de vedere iatǎcum e prezentatǎ violenţa domesticǎ ca o formǎ particularǎ de torturǎ: violenţa domesticǎ provoacǎ durere şi suferinţǎ acutǎ în toate formele, de la cea fizicǎ pâna la cea psihicǎ,emoţionalǎ şi moralǎ; violenţa domesticǎ e de obicei intenţionatǎ, bine gânditǎ şi organizatǎ decatre agresor, agesorul fiind de regulǎ barbatul; prin intermediul violenţei pe care o manifestǎîn cadrul propriei sale familii agresorul urmǎreşte anumite scopuri, de a pedepsi victima, de a-şi impune dominaţia asupra acesteia, de a obţine anumite informaţii de la victimǎ, etc;agresorul care manifestǎ un comportament violent în cadrul propriei sale familii are unoarecare statut recunoscut, cǎruia îi corespund anumite roluri sociale şi care presupun o seriede acţiuni, iar violenţa nu e una dintre aceste acţiuni care-i revin ca membru al unei familii( George Neamţu, 2003).

MITURI ŞI REALITĂŢI CU PRIVIRE LA VIOLENŢA ÎN FAMILIE

În dorinţa de a enunţa explicaţii generalizatoare, la nivelul reprezentărilor socialeasupra fenomenului violenţei domestice au fost formulate diverse mituri explicative:

A. Violenţa în familie„din cauza grutăţiile pe care le au, a greutăţiilor vieţii, o bate”;„tatăl lui era un om violent, îşi bătea soţia, şi deci el a învăţat acasă acest mod de a se

comporta cu soţia”;

„ea îl cicăleşte întruna până îl scoate din minţi şi-l face să o bată”; „ea merită să fiebătută”;„ei îi place- altfel s-ar despărţi”„alcoolul şi drogurile conduc la incidente violente”„violenţa există doar în familiile lipsite de educaţie”„chiar dacă îşi bate partenera, este un tată bun pentru copii şi trebuie să rămână împreună ca să-şi crească copiii”„ea s-a învăţat sa fie fără apărare în faţa lui”„bătaia este fără urmări, este un fenomen de moment datorat pierderii controlului”

( George Neamţu, 2003).„dacă nu a fost anunţată poliţia nu este o problemă aşa de gravă”

B. Violenţa verbală„cuvintele nu pot răni”„Oamenii care agresează prin cuvinte sunt inofensivi”„ameninţările nu sunt urmate de ceva rău, nu sunt puse în practică”„violenţa emoţională este mai puţin gravă decât cea fizică”C. Violenţa în cuplu„în cuplurile de adolescenţi sau de tineri nu există violenţă”„ violenţa în relaţiile de cuplu este de obicei izolată; se întâmplă o singură dată”

8



„violenţa în cuplurile de adolescenţi este ocazională şi tranzitorie; nu este o problemă majoră”

Deşi toate aceste mituri explicaţiive conţin o parte de adevăr,cercetările efectuate petema violenţei în cadrul familiilor sau a cuplurilor arată că:

Violenţa poate fi prezentă şi în famiile care nu se confruntă cu o viată nesigurămarcată de stressul supravieţuiriisau cu nivel crescut de educaţie; Există parteneri violenţi care nu sunt consumatori de alcool sau drog; În 18% din cauzele de parteneri violenţi nu au avut o copilărie marcată de abuzuri;Tinerele cu vârsta între 16 şi 25 de ani sunt, procentual categoria cea mai numeroasă;Femeilor le este frică să anunţe poliţia sa consideră că nu vor fi ajutate;Un procent de 65% din victimele violenţei în familie declară că au fost agresatedemai mult de o singură dată;Cuvintele sunt arme puternice ce pot răni la fel de tare ca şi loviturile propriu-zise; Marea majoritate a agresorilor trec uşor de la ameninţări, intimidări emoţionale, labătaie;

FENOMENUL VIOLENTEI DOMESTICE ŞI FENOMENUL VIOLENŢEI ÎN FAMILIE

Violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie decătre un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă osuferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material*.

Constituie, de asemenea, violenţa în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita

drepturile şi libertăţile fundamentale.*Legea nr. 217 din 22 mai 2003 pentru prevenirea şicombaterea violenţei în familie.

9



Violenţa domestică este inclusă in fenomenul mai amplu al violenţei în familie.

Violenţa domestică reprezintă o serie de comportamente sistematic repetate, de atac fizic,agresivitate verbală şi psihologică, sexuală şi economică, pe care un partener le manifestăasupra celuilalt în cadrul oficializat al familiei sau în relaţia de convietuire în acelaşi spatiu.

Violenta domestica se manifesta întotdeauna în relaţiile intime, în spaţiul restrâns şi privat.

TIPOLOGIA ABUZULUI DOMESTIC

Violenţa fizică este cea mai frecventă şi cea mai uşor de probat, formă de abuzîmpotriva unei femei. Aceasta include lovire cu pumnul, cu piciorul, pălmuire, tras de păr,muscat, ars, încercări de strangulare, vătămare corporală gravă, omor. S-a constatat faptul că gravitatea abuzului creşte direct proporţional cu durata relaţiei .

O femeie abuzată fizic prezintă urmatoarele semne:

• contuzii, echimoze, julituri, zgârieturi, arsuri, fracturi şi luxatii;• leziuni la nivelul capului, gâtului, pieptului, sânilor şi abdomenului;• cicatrici şi urme ale unor răni mai vechi.

Violenţa psihologică se referă la folosirea ameninţărilor şi a oricăror comportamentemenite sa producă teamă: ridicarea vocii, tăcere prelungită, cuvinte şi acţiuni care distrugimaginea de sine a femeii si a increderii in sine, întrun cuvânt stima de sine.

Femeia, împreună cu alţi membrii ai familie sau nu, trăieste în teroare şi teamă permanentă.Problemele emoţionale cronice pe care le prezintă femeile agresate sunt o reacţienormală la acest tratament. Comportamente violente psihologic includ cuvinte jignitoare, în public sau în spatiul privat, acuze de infidelitate, îinvinovăţirea pentru tot ceea ce se întamplă.

Agresorul manifesta control asupra partenerei prin schimbarea dispoziţiei, de laagresiune la căinţă, prin gelozie posesivă care se transformă în timp într-o restricţie a proprieilibertăţi, chestionarea permanentă despre ce a făcut, pe cine a vazut, unde a fost, cu cine şidespre ce a vorbit.

Femeile abuzate psihologic acuză simptome legate de stress, cum ar fi insomnii, pierderea sau luarea în greutate, ulcer, nervozitate, iritabilitate, gânduri suicidare. Depresia sianxietatea sunt comune tuturor cazurilor de abuz şsi fac mai dificilă plecarea femeii din mediul

agresiv, în timp ce imaginea de sine este alterată grav atât timp cât violentele psihologice semanifesta aproape fără întrerupere, devenind un “mod de viaţă”.

Abuzul psihologic este devastator. A fost comparat fără a se exagera cu torturaostaticilor care sunt, în mod similar, privaţi de libertate, de somn, ameninţaţi constant, fără a ştice urmează, când şi ce anume li se va mai îmtâmpla, la ce abuzuri vor mai fi supuşi, sau dacănu cumva vor fi executaţi.

10



Odată teama fiind instalată femeia trăieşte în teroare, întrun conflict permanet cuagresorul şi totodată cu ea însăşi, nefiind capabilă să găsească singură o cale de ieşire dinaceastă relaţie.

Violenţa economică manifestată asupra femeii limiteazăaccesul la finanţele familiei,devenind astfel dependentă de partener.

Controlul financiar generează dependenţă, izolare şi neputinta de a alege, de a luadecizii şi de a-şi păstra stima de sine.

Această formă de violenţă include:

• lipsa de acces a femeii la resursele financiare, mergându-se până la înfometareavictimei;

• interzicerea de muncii, de a fi salariată;• vânzarea bunurilor familiei de catre agresor;• justificarea fiecărei cheltuieli,• neglijarea nevoilor familiei în schimbul satisfacerii celor ale agresorului.

O femeie care este supusă violenţelor economice are în general, o ţinută vestimentarăneadecvată, în unele situaţii nu munceşte (îi este interzis de către partener), împrumută bani pentru plata cheltuielilor familiei sau pentru hrana.

Adesea, nevoile familiei sunt nesatisfăcute, în cazurile în care partenerul abuziv detinecontrolul financiar, cu prioritate agresorul îşi satisface nevoile proprii(consum de alcool şi/sau drog, jocurile de noroc, alte cheltuieli pentru satisfacerea plăcerilor..

Violenta sociala include izolarea socială forţată sau controlul contactelor sociale pecare le are femeia, controlarea strictă a contactelor sociale cu prietenii şi/sau rude, restricţionariale activităţilor partenerei, cu cine se întâlneşte, ce citeşte, unde merge, etc..

Include izolarea prin denigrare în faţa prietenilor şi familiei, ceea ce o duce la evitareacontactelor sociale pentru a nu-şi înfuria soţul; încuierea sa în sau în afara casei, interzicereaaccesului la telefon, intezicerea folosirii maşinii, interzicerea contactelor cu familia,interzicerea tratamentelor medicale în urma abuzurilor, interzicerea solicitării ajutoruluispecialiştilor (psiholog, terapeuţi, asistenti sociali, avocaţi, consilieri, medici).

Violenţa socială este una dintre cauzele cele mai frecvente care duc la izolareavictimei şi incapacitatea ei de a iesi din situatia de violenţă.

Violenţa sexuală este una din formele de violenţă domestică greu de abordat îndiscuţiile cu o persoană abuzată. Include actul sexual fără acordul celeilalte persoane şi umilire

sexuală. Multe femei nu au conceptul de alegere în ceea ce priveste relaţia sexuală cu partenerul şi de aceea nu pot descrie abuzul sexual ca viol. Victimele însele se pot impotriviideii ca partenerii lor sunt violatori, dar descriu în mod frecvent şi cu claritate abuzuri sexualecare, din punct de vedere clinic, sunt şi trebuie tratate ca fiind violuri chiar dacă partenerii suntimplicaţi întro relaţie sexuală de durată .

Aceasta formă de violenţă include:

11



• constrângerea femeii la acte sexuale împotriva voinţei ei,• rănirea în zonele sexuale ale corpului,• tratarea femeii ca pe un obiect sexual,• comentarii sau glume degradante şi umilitoare, cu referinţe sexuale.

O femeie abuzată sexual prezintă:

• probleme ginecologice;• infecţii urinare şi vaginale;• dispareunie ;• dureri în zona pelviană;

Violenţa sexuala poate sa fie asociată cu alte forme de violenţă sau nu.

În concluzie putem spune că în situaţiile de violenţă în familie nu vom găsi un singur tip de violenţă ci o îmbinare, în proporţii diferite de la caz la caz, a celor 5 forme de violenţă,astfel că intervenţia asistenţială trebuie să ia în considerare cele patru mari dimensiuni ale fiinţei umane : bio-psiho-socio-culturală fiind necesar o conjugare a serviciilor puse înslujba rezolvării, a vindecării şi a resocializării victimelor.

ROATA PUTERII

12



CICLUL VIOLENTEI

Teoria violenţei a lui Lenore Walker

FAZA Iconflicte mărunte – interpretări diferite ale mesajelor transmise

Pasul 1

• bătai minore•

negarea furiei ajută victima să facă faţă situaţiei care speră cu disperare că se vaschimba• victima învinovăţeşte factorii exteriori; îşi asumă vina pentru incident; aparentă

acceptare pasivă declansează comportamentul violent iar agresorul nu mai are control.

Pasul 2

• agresorul nu vrea să facă public comportamentul lui, fiindu-i teamă că victima va spuneceva, devine tot mai agresiv

• agresorul ţine victima captivă cu forţa• la victima apare sindromul neputinţei învăţate.

Pasul 3

• pe masură ce faza I evoluează, bătăile se îndesesc, furia escaladează, victima îşi dăseama că va urma faza II şi încearcă să controleze factorii externi: fără telefoane, fărăgălăgie din partea copiilor

• în curând încercările de a face faţă vor eşua.

13



Pasul 4

• agresorul creşte controlul treptat şi brutal; victima devine tot mai incapabilă să se protejeze împotriva durerii şi suferinţei

• victima devine tot mai închisă în sine; agresorul devine din ce în ce mai opresiv• apar tensiuni de nesuportat• câteodata victima declansează faza II pentru a pune capăt tensiunilor, numai pentru ca

"să se termine odată".

FAZA II

lipsa controlului - lipsa anticipării

• bătăi crunte cu efecte distructive• durează, de obicei, între 2 si 24 ore, uneori chiar o săptămână sau mai mult• numai agresorul poate pune capăt acestei faze• riscul de apariţie al crimelor iar victimele consideră scăparea ca inutilă• victima are un colaps emoţional între 22 si 48 de ore după bătaie. Caută izolarea, de

aceea doctorul nu o vede decât după ce s-a vindecat• poate apărea şi abuzul sexual

FAZA III

o perioadă neobişnuită de calm.

• agresorul este extrem de afectuos, drăguţ şi chinuit de remuscări• îşi cere scuze şi promite că nu se va mai întâmpla• agresorul crede că-şi poate păstra controlul• crede ca victima a învăţat o lecţie asa că nu va mai trebui să o bata din nou• promite că va renunţa la băutură• convinge victima că "a cerut-o", o face să se simtă vinovată că a plecat, o face să se

simtă responsabilă• agresorul promite că va cauta ajutor numai dacă victima rămâne lângă el.

Victima vede ca agresorul este sincer si iubitor. Începe să creadă că aşa sunt ei cu adevărat,este ceea ce au căutat într-un partener. Victima crede că dacă îl va ajuta, partenerul se vaschimba.

Apare o SIMBIOZĂ între parteneri: fiecare e dependent de celălalt. In timpul fazei III,cand dragostea este intensă, se naste o legatură sufletească îintre parteneri.

In faza III apar toate avantajele unei căsnicii sau unui cuplu, victimei fiindu-i foarte greusă plece sau să puna capăt relaţiei.

Atitudinea calmă şi iubitoare lasă loc incidentelor mărunte din nou, faza I reapare, unnou ciclu al violenţei, al bătăilor reîncepe.

14



Acest model al ciclului violenţei prezintă anumite diferenţe, de la o situaţie la alta:

• desi ciclul violenţei apare în majoritatea relaţiilor violente, perioada dintre douăepisoade violente poate varia de la zile, la săptămâni sau luni

• nu toate femeile traiesc experienta violenţei în acest fel; unele pot să nu experimentezefaza "lunii de miere"

• ciclul violenţei face referire doar la incidentul violent în sine şi nu ia în considerarecomportamentul dominant care se manifesta tot timpul

• nu sunt luate în considerare toate formele de abuz, cum ar fi cel sexual, verbal, psihologic, spiritual, economic sau social

• conduce la un model de intervenţie în care abuzatorul este învăţat să-şi controlezecomportamentul violent prin managementul furiei, care nu ia în considerare şiatitudinile şi credintele despre statutul femeii.

Multe femei bătute - şi copiii lor - recunosc patternul comportamental al partenerului lor şi încearcă variate mecanisme de a face faţă episodului violent şi de adescreşte intensitatea acestuia.

De obicei, indiferent de ce face o femeie, aceasta tot este bătută. Multe femei abuzatese tem de represalii, se simt vinovate sau îşi fac griji pentru situaţia lor economică dacă şi-ar părăsi partenerul.

Familia este prinsă în această spirală a ciclului violentei. Membrii familiei sunt izolaţi, imobilizaţi, speriaţi şi defensivi.

Toti se iluzionează că totul se va schimba, dar nu fac nimic în mod real .

EFECTELE VIOLENŢEI ÎN FAMILIE

Efectele asupra femeilor In funcţie de tipul de abuz exercitat asupra lor, femeile prezintă anumite efecte la nivel psihic, fizic si social.

Acestea au fost identificate prin contactele directe cu victimele, prin inregistrareacomportamentului lor.

Efectele psihologice au fost identificate ca apartinand sindromului femeii batute, tratatca si categorie separata in DSMIII (Manualul pentru diagnosticul si statistica tulburarilor mentale DSM-III, editat de Asociatia Psihiatrilor Americani, 1981) sub numele de stres posttraumatic.

Stresorul care produce acest sindrom poate fi extrem de dureros pentru aproape oricine,si de regula este experimentat cu o frica intensa, teroare si neajutorare. Cele mai comunetraume implica o amenintare serioasa, fie a vietii, fie a integritatii corporale proprii sau o

amenintare si vatamare serioasa a propriilor copii. Unii stresori produc frecvent tulburarea pecand altii o produc numai ocazional.

Evenimentul traumatic poate fi reexperimentat intr-o varietate de moduri. De regula, persoana are amintiri recurente si intrusive ale evenimentului sau vise terifiante recurente intimpul carora evenimentul este retrăit.

In afara de reexperimentarea traumei, exista o evitare permanenta a stimulilor asociaticu ea sau o diminuare a reactivitatii generale care nu era prezenta inainte de trauma.Diminuarea reactivitatii la lumea exterioara, denumita "insensibilitate psihica" sau "anestezie

15



emotionala" incepe de regula curand dupa evenimentul traumatic. Persoana se poate plange defaptul ca se simte detasata sau instrainata de ceilalti oameni, ca si-a pierdut capacitatea de amai fi interesata de activitatile placute anterior sau ca i-a scazut considerabil capacitatea de asimti emotii de orice tip, in special pe cele asociate cu intimitatea, tandretea si sexualitatea.

Simptomele persistente de alerta crescuta care nu erau prezente inaintea traumei includdificultatile de adormire sau in a ramane adormit (cosmaruri recurente in cursul caroraevenimentul este revivat, sunt acompaniate uneori de tulburari de somn mediane sauterminale), hipervigilenta si reactie de alarma exagerata. Unele victime se plang de dificultatein concentrare sau in realizarea sarcinilor.

Asociate acestui sindrom sunt simptomele de depresie si anxietate, iar in unele cazuri pot fi suficient de severe pentru a fi diagnosticate ca tulburare anxioasa sau tulburare depresiva.Pot exista simptome de tulburare mentala organica, ca de exemplu scaderea memoriei,dificultate de concentrare, labilitate emotionala, cefalee si vertij.

Deteriorarea pe care o implica acest sindrom poate fi usoara sau severa si afecteazaaproape fiecare aspect al vietii. Labilitatea emotionala, depresia si culpa pot conduce la uncomportament autodestructiv sau la actiuni suicidale.

Se dezvolta o hipersenzitivitate la violenta potentiala si femeia, daca nu gasestemodalitati de aparare, atunci adopta mecanisme prin care sa faca fata si sa mentina potentialulviolentei la un nivel minim. Dar unele femei se simt incapabile de a face acest lucru si atunciadopta o atitudine pasiva, de neajutorare. Acest comportament este numit "neputinta invatata" .Acest concept a fost folosit pentru a explica reactiile femeii abuzate, sau mai degraba lipsa dereactii la repetatele abuzuri fizice, psihice si sexuale. Femeile declara ca se simt coplesite deaceste acte violente si de aceea le este dificil sa reactioneze altfel decat asteptand sa treaca"furtuna". Unele victime renunta la orice aparare si se asteapta oricand sa moara. Multe dintreele, insa, se adapteaza la ceea ce se intampla in viata lor si isi schimba modul de a gandi, de asimti si de a rectiona pentru a fi cat mai in siguranta.

La nivel fizic, victimele pot prezenta

• rani• leziuni• fracturi• probleme de auz• probleme ginecologice• dinti sparti• vaginism• amenoree• tulburari de alimentatie• palpitatii

La nivel social

• In cee a ce priveste munca si sarcinile cotidiene:

• probleme de concentrare a atentiei• multe zile de concediu medical• senzatia ca nu poate face fata• gandul ca nu ar trebui sa lucreze

16



• minciuna• izolare• dificultati in a se scula din pat, a se spala, a se imbraca, a manca, a face cumparaturi

• In relatia cu partenerul apar urmatoarele manifestari:

• sunt foarte atente la schimbarile de dispozitie• dau intotdeauna dreptate partenerului pentru a se proteja• ascund lucrurile de el• incep sa minta pentru a se proteja pe sine si copiii• devin distante• isi pierd interesul sexual• fac sex cu el ca sa ii schimbe dispozitia

• Comportamentul lor in societate si familie are urmatoarele caracteristici:

• inhibare• simt ca au dezamagit pe toata lumea• le este frica sa nu afle ceilalti si sa fie judecate• pot pierde familia si prietenii• nu mai au dispozitie pentru socializare

• Si relatia cu copiii are de suferit:

• se simt inadecvate ca mame, neajutorate si vinovate• au fost etichetate ca mame rele• se simt judecate• se simt vinovate pentru ca nu pot pleca• nu i-a putut controla• a devenit agresiva cu ei

Intr-un studiu făcut pe femeile victime ale violentei domestice 25% au declarat ca si-auabuzat copiii in timpul convieturii cu agresorul. Acest procent s-a redus cu 5% cand femeileconvietuiau cu un partener non-violent.Ca urmare a agresiunilor, victimele dezvolta anumite modele comportamentale, dupa cumurmeaza:

1. sindromul Stockholm

Victimele violentei domestice au un comportament asemanator cu cel al ostaticilor.Sindromul Stockholm apare in urmatoarele conditii:

• viata victimei este in pericol• victima nu poate scapa sau crede ca nu are scapare• abuzatorul este prietenos la un moment dat• victima este izolata de lumea de afara

17



Modelul comportamental corespunzător acestui sindrom consta in preluarea de catrevictima a perspectivei abuzatorului, se identifica cu acesta si ajunge chiar sa ii ia partea,distorsionarea perceptiei victimei.

• Atasament traumatic

• Ca rezultat al izolarii si cresterii dependentei, victimele adera tot mai mult catre singurarelatie pe care o au: aceea cu abuzatorul. Sub impactul acestui "atasament traumatic", propriile interese ale femeilor, nevoile si parerile lor ajung sa fie influentate sicontrolate de agresor. Supunerea victimei poate fi atat de puternica, incat dorintele lor pot fi anihilate. Doar (amenintarea cu) violente asupra copiilor va induce in femeiedorinta de a lupta. Oricum, daca abuzul continua o perioada mai lunga, cele mai multefemei nu-si vor mai putea proteja pentru mult timp copiii. Complet demoralizate, vor renunta. Unele pot avea tentative de suicid.

• Strategii de confruntare si de a face fata violentei

In dorinţa de a-si asigura supravietuirea si de a preveni actele violente tot mai grave,victimele dezvolta un numar de strategii axate pe incercarea unei schimbari de situatie.

Aceste strategii de coping ar putea fi centrate pe problema sau centrate pe emotii.

• Strategiile centrate pe problema urmaresc schimbarea practica a situatiei (ex. separarea)si luarea in considerare a faptelor.

• Strategiile centrate pe emotii incearca adaptarea la situatie la nivel interior.

In cele mai multe cazuri, victima va incerca adoptarea ambelor strategii, simultan sausuccesiv. Daca abuzatorul exercita o putere totala asupra victimei, aceasta, intr-o prima faza, seva centra pe emotii, dorind o adaptare la situatie (isi va pune intrebari de genul „cum as puteasa nu-l bag in seama”), pregatindu-se pentru o schimbare de situatie.

• Contra-atacul

• Daca femeile sunt cu adevarat speriate de amenintarile asupra vietii lor sau a copiilor lor, ar putea sa foloseasca contra-atacul fizic. Daca ajung sa raneasca agresorul, risca ointensificare a violentei din partea lui sau ca acesta sa raspunda cu o chemare in judecata. Cateodata se intampla ca femeia sa-l raneasca mortal pe agresor, conformstudiilor americane acesta fiind un semn al lipsei de interventie din afara.

EFECTELE ASUPRA COPIILOR

Copiii care traiesc intr-o familie violenta ajung sa dezvolte aceleasi comportamente casi parintii lor. Indiferent de varsta, copiii sunt invatati ca violenta este o metoda eficienta de acontrola alti oameni. Studiile au aratat ca adolescentii care traiesc intr-un mediu violent sunturmatoarea generatie de agresori si victime.

18



Copiii din familiile violente invata ca:

• este acceptabil ca un barbat sa loveasca o femeie• violenta este modul de a obtine ceea ce vrei• oamenii mari au o putere pe care nu o folosesc cum trebuie• barbatii care pedepsesc femeile si copiii sunt masculi adevarati• exprimarea sentimentelor inseamna slabiciune• nu vorbi despre violenta!• nu avea incredere!• nu simti!

Copiii care trăiesc intr-un mediu violent sunt martori ai amenintarilor verbale, aruncariiobiectelor, batailor, amenintarilor cu arme, torturarii sexuale, incercarilor de sinucidere,crimelor. Copiii nu sunt numai martori, ci pot fi si victime in timpul acestor incidente.

Studiindu-se copiii care au ajuns in shelterele pentru victimele violentei domestice, au fostobservate urmatoarele efecte ale violentei, in functie de stadiul de dezvoltare, indiferent dacaun copil este martor sau victima a agresiunilor.

• Sugarii reactioneaza la mediul din jurul lor; cand sunt suparati plang, refuza mancareasau se inchid in sine si sunt foarte susceptibili fata de deprivarea emotionala. Suntfoarte vulnerabili.

• Copii anteprescolari incep sa dezvolte incercari primare de a relationa cauzele deemotii; prezinta probleme de comportament cum ar fi imbolnaviri frecvente, timiditate profunda, stima de sine scazuta si probleme sociale la gradinita cum ar fi loviri, muscarisau contraziceri. La acest stadiu apar diferentele de gen.

• La varsta prescolara, copiii cred ca tot se invarte in jurul lor si este provocat de ei.Daca sunt martori ai violentelor sau abuzului, pot crede ca ei le-au provocat. Unelestudii au aratat ca baietii prescolari au cele mai mari rate ale agresivitatii si cele mai

multe probleme somatice, fata de alte grupe de varsta.• Copiii de scoala primara, in special in stadiul tarziu, incep sa invete ca violenta este

calea cea mai potrivita pentru a rezolva conflictele intr-o relatie. Deseori au probleme lateme iar la fetele din aceasta grupa de varsta au fost identificate cele mai ridicate nivelede agresivitate si depresie.

• Adolescentii vad violenta ca o problema a parintilor lor si deseori considera victima cafiind vinovata. Conflictele dintre parinti au o influenta profunda asupra dezvoltariiadolescentilor si a comportamentului lor ca adulti si este cel mai puternic predictor aldelincventei violente.

Exista numeroase efecte principale la copiii martori ai violentei domestice si unele efecte

subtile. Cel mai bine documentate si notabile efecte sunt cresterea agitatiei si comportamentagresiv, ca si depresia si anxietatea.

• Comportament agresiv si neobedient

Copiii care au fost martori ai violentei in familie deseori devin agresivi cu colegii, prieteniisi profesorii. Ei tind sa fie neobedienti, iritabili si usor de infuriat. Copiii care distrug obiectelesi au tendinta de a se implica in conflicte, pot dezvolta o personalitate delincventa in

19



adolescenta. Aceste comportamente sunt mai pronuntate la baieti, dar au fost identificate innumar semnificativ si la fete.

• Emotii si conflicte interioare

Problemele emoţionale interioare, cum ar fi anxietatea, depresia, stima de sine scazuta,inchiderea in sine si letargia, au fost identificate la copiii expusi la violenta domestica. Altiicopii prezinta afectiuni somatice (suferinte corporale, dureri si imbolnaviri fara o cauzamedicala). Aceste simptome apar pentru ca exista o tensiune interna acumulata, la copiii carenu gasesc moduri de rezolvare a unor probleme, care nu isi pot exprima conflictele sau nu potcauta ajutor. Multi observatori au constatat ca interiorizarea problemelor, alaturi de nevoia de ase comporta exemplar si dorinta exagerata de a-si ajuta mama, sunt caracteristice fetelor careau fost martore ale abuzurilor in familie.

• Efecte la nivelul dezvoltarii sociale si educationale

` Alte studii au aratat ca acei copii martori ai violentelor sunt influentati la niveluldezvoltarii sociale si educationale. Copiii care sunt sau au fost implicati in incidente familialeviolente sunt preocupati de aceasta problema si nu se pot concentra asupra cerintelor educationale. Dezvoltarea lor sociala poate fi afectata pentru ca ei sunt foarte tristi, anxiosi sau prea preocupati ca sa se implice, sau tendinta lor de a folosi strategii violente in rezolvarea problemelor interpersonale ii fac nepopulari si se simt respinsi. Unii asistenti sociali auconstatat ca femeile din grupuri imigrante, cu o cultura diferita, care au trait intr-un mediuviolent isi neglijeaza educatia, lupta prin metode acceptate cultural de a parasi familia, cum ar fi casatoriile timpurii, luarea unei slujbe inainte de a fi definitivat studiile.

• Stresul post-traumatic (post-traumatic stress disorder - PTSD)

Studiile recente au demonstrat ca multi copii martori ai violentelor prezinta PTSD.Definitia tulburarii post-traumatice, gasita in DSM-IV explica: persoana care sufera de stres post-traumatic a fost expusa unei amenintari cu moartea sau unei raniri sau unei amenintari aintegritatii sale fizice; raspunsul persoanei include frica intensa, neputinta sau oroare; in cazulcopiilor – comportament agitat sau dezorganizat. In plus, evenimentul este reexperimentat princosmaruri, amintiri recurente ale evenimentului produse de anumite elemente sugestive, etc;exista o evitare continua a stimulilor care amintesc persoanei de incident; sunt prezentesimptome ale unei permanente stari de treaza, cum ar fi dificultatile in adormire, iritabilitatea,izbucnirile de furie, dificultati de concentrare, hipervigilenta si o teama exagerata. Multi copiicare au fost expusi la violente nu au cunoscut niciodata un mediu calm, pasnic, chiar dincopilarie, si de aceea dezvoltarea si reactiile lor sunt afectate in mod diferit si cronic decat alecopiilor care nu au experimentat decat un singur eveniment traumatic intr-un mediu linistit si

suportiv.

Simptome ascunseIn mod frecvent, sunt si multe simptome ascunse la copiii expusi la violenta in familie,

cum ar fi atitudinile improprii fata de folosirea violentei in rezolvarea conflictelor; atitudiniimproprii fata de folosirea violentelor impotriva femeilor; acceptarea violentelor in relatiileintime; hipersenzitivitate fata de problemele din mediul familial; sentimentul ca sunt vinovati pentru violente.

20



Trebuie accentuat faptul ca, chiar daca nu exista dubiu ca copiii martori si/sau victimeale violentei domestice sunt afectati in plan comportamental, cognitiv si emotional, cercetarilenu sunt foarte concluzive in ceea ce priveste efectele definitive la nivelul sexului, varstei saustadiului de dezvoltare. Inconsistentele sugereaza ca sunt multi factori care trebuie luati inconsiderare: durata si frecventa violentelor, rolul copilului in familie, numarul separarilor simutarilor, dezavantajele sociale si economice.

LEGISLAŢIE ŞI SERVICII ADRESATE VICTIMELOR VIOLENŢEI ÎNFAMILIE

Opis legislativ

1. Legea nr.30/18.05.1994 privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la această convenţie

2. H.G.R. nr.686/12.07.2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul preveniriişi combaterii fenomenului violenţei în familie, strategia implementată în perioada 2005-2007.

3. Legea nr.217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie(cu modificărileşi completările ulterioare).

4. Legea nr.202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, republicată în2007.

5. H.G.R. 319/2006- Strategia naţională pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi, pentru perioada 2006-2009 şi a Planului general de acţiuni pentru implementareaStrategiei Naţionale pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru perioada2006-2009.

6. H.G.R 285/2004 privind aplicarea Planului naţional de acţiune pentru egalitatea deşanse între femei şi bărbaţi.

7. Legea nr.211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor

infracţiunilor.8. Ordinul 304/385/2004 privind aprobarea instrucţiunilor de organizare şi funcţionare a

unităţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.9. Ordinul 384/306/993/2004 pentru aprobarea Procedurii de conlucrare în prevenirea şi

monitorizarea cazurilor de violenţă în familie.10. Legea nr.116/2002 privind combaterea marginalizării sociale11. Ordinul 383/12.07.2004 privind aprobarea standardelor de calitate pentru serviciile

sociale din domeniul protecţiei victimelor violenţei în familie.12. O.G. nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare13. Legea 678/21.11.2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.14. Codul Penal: art.175,176, 179-183, 189-191, 193, 194, 197, 202, 206, 211, 305-307,

309, 314-316, 318.

21



„ Din punct de vedere practic informarea persoanelor care intră în contact cu victimeleviolenţei domestice poate deveni o problemă. Nu întotdeauna victimele care apelează oinstituţie / organizaţie vor intra în contact cu aceeaşi persoană din cadrul acesteia. Va exista înfiecare instituţie/organizaţie care poate funcţiona ca centru de colectare a cazurilor de violenţădomestică o singură persoană specializată (în sensul de instruită). Esenţial este ca întregul personal al respectivei instituţii / organizaţii să fie informat cu privire la existenţa acestei persoane. În acest mod, orice persoană din cadrul instituţiei / organizaţiei respective va puteasă îndrume o posibilă victimă a violenţei domestice către acea persoană competentă. Acestlucru dă posibilitatea victimei să ajungă la persoana în măsură să o refere la celelalte centre alereţelei în cadrul aceleiaşi vizite, fără să fie nevoită să părăsească instituţia / organizaţiarespectivă.

Compartimentul privind combaterea violenţei în familie din cadrul Direcţiei de Muncă şiProtecţie Socială Alba, are în principal, următoarele atribuţii: răspunde de realizarea şi actualizarea bazei de date pentru gestionarea situaţiilor de

violenţă în familie prin centralizarea informaţiilor primite din teritoriu, pe baza:- rapoartelor lunare primite de la centrele de adăpostire a victimelor violenţei în familie, de lacentrele de recuperare pentru victimele violenţei în familie şi de la centrele de asistare aagresorilor;- informaţiilor primite de la instituţiile cu care direcţiile de muncă şi protecţie socială areîncheiate protocoale de colaborare în vederea prevenirii şi combaterii violenţei în familie lanivel judeţean ( DGASPC, IJP, SPAS, IJJ, Serviciul de probaţiune , ASP, ONG);- sesizărilor directe primite de compartimentul cu atribuţii privind combaterea violenţei înfamilie;- informaţiilor primite de la organizaţiile neguvernamentale active în domeniul prevenirii şicombaterii fenomenului violenţei în familie; întocmeşte rapoarte trimestriale, pe care le transmite conducerii Agentiei Nationale

pentru Protectia Familiei, privind activitatea desfăşurată în cadrul compartimentului cuatribuţii privin combaterea violenţei în familie ;

iniţiază şi dezvoltă parteneriate sociale, în scopul prevenirii şi combaterii violenţei înfamilie cu instituţiile administraţiei centrale şi locale, precum şi cu societatea civilă(organizaţii neguvernamentale, organizaţii de cult, alte persoane juridice şi fiziceimplicate în prevenirea şi combaterea fenomenului de violenţă în familie);

informează membrii familiilor aflaţi în dificultate care se adresează compartimentuluicu atribuţii privind combaterea violenţei în familie cu privire la drepturile şi serviciilede care pot beneficia în condiţiile legii;

sprijină victimele, prin îndrumarea acestora către serviciile specializate care dezvoltă programe de recuperare a sănătăţii şi de reinserţie socială de la nivel judeţean şi local;

asigură protecţia victimelor şi, în special, a copiilor, prin măsuri de păstrare a

confidenţialităţii asupra identităţii şi dificultăţilor lor în timpul instrumentării cazului; sesizează serviciul public specializat pentru protecţia copilului de la nivel judeţean încazul în care constată acte de violenţă în familie împotriva copiilor,

asistă agresorii prin informare şi direcţionare către instituţiile specializate în acordareatratamentelor psihologice, psihiatrice, de dezalcoolizare, de dezintoxicare, după caz;

monitorizează activitatea specifică din centrele pentru adăpostirea victimelor violenţeiîn familie, din centrele de recuperare pentru victimele violenţei în familie şi din centrelede asistenţă destinate agresorilor;

22



organizează şi participă la cursuri de cunoaştere a formelor de violenţă în familie, precum şi a mijloacelor de prevenire şi combatere a acestora, în colaborare cuinstituţiile de formare profesională autorizate;

colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu organizaţiilesocietăţii civile, cu mijloacele de informare în masă implicate în campaniile deinformare şi educare a comunităţilor ţintă, în vederea prevenirii şi combaterii

fenomenului violenţei în familie, precum şi pentru elaborarea materialelor promoţionalespecifice.La nivelul judeţului Alba există şi un grup de lucru consultativ cu atribuţii în prevenirea

şi combaterea fenomenului violenţei domestice din care fac parte, în baza unui protocol decolaborare, majoritatea instituţiilor implicate în combaterea fenomenului violenţei în familie.În urma întâlnirilor de lucru personalul implicat în combaterea acestui fenomen cunoaşteatribuţiile fiecărei instituţii în prevenirea şi combaterea violenţei, existând o bună colaborareinter-instituţională.

Până în prezent au fost acreditate de către Comisia de acreditare a furnizorilor de serviciisociale Alba, care funcţionează în cadrul Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială, un număr de5 furnizori de servicii specializate în domeniul combaterii violenţei în familie, respectivServiciul Public de Asistenţă Socială Alba Iulia ( Centrul pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie –tel verde 0800800135), Serviciul Public de Asistenţă Socială Cugir (Centrul de recuperare şi reintegrare socială a agresorilor familiali şi Centrul de urgenţă pentru primirea victimelor violenţei în familie- telefon 750764 ), Direcţia Generală de AsistenţăSocială şi Protecţie a Copilului în parteneriat cu Organizaţia pentru Suport Comunitar Alba(Centrul de consiliere a victimelor violenţei Abrud ), Asociaţia AS 2001 Alba Iulia ( Serviciu pentru informare, consiliere pentru femei- telefon 814307).

Serviciile specifice acordate în cadrul Centrul de recuperare şi reintegrare socială aagresorilor familiali, acreditat pentru servicii specializate în domeniul combaterii violenţei înfamilie sunt: Consiliere în vederea asigurării şi facilitării accesului agresorilor la tratamente

psihologice, psihiatrice, de dezalcoolizare dau de dezintoxicare; Servicii de consiliere şi mediere a conflictului pentru părţile implicate în vederea

depăşirii situaţiilor de risc; Consiliere juridică; Servicii de informare şi orientare; Distribuirea de materiale de promovare.Centrul de urgenţă pentru primirea victimelor violenţei în familie este o structură de

sprijin şi intervenţie al cărei obiect de activitate vizează prevenirea violenţei în familie prinacordarea de servicii specializate, creşterea nivelului de trai al acestor persoane, conştientizareanevoilor şi participarea activă în luarea deciziilor care privesc această problematică.

Centrul de urgenţă pentru primirea victimelor violenţei în familie a fost înfiinţat pentru a

veni în completarea demersurilor poliţiei şi a îngrijirilor medicale oferite în spital, pentruvictimele violenţei domestice, asigurând pentru acestea găzduire, consiliere şi sprijin psihologic şi juridic, asistenţă socială, pentru depăşirea situaţiei de criză.

Serviciile acordate victimelor violenţei în familie sunt: Primire şi găzduire pe o perioadă cuprinsă între 7 şi 60 de zile; Asistenţă medicală şi îngrijire; Consiliere în vederea integrării sociale(psihologică, juridică,

profesională, familială, suport emoţional );

23



Acompaniere în vederea obţinerii unor documente şi acte de identitatesau stare civilă, precum şi a unor drepturi cu caracter social; Facilitarea accesului la alte tipuri de prestaţii şi servicii sociale; Servicii de informare asupra drepturilor sociale, asupra serviciilor

disponibile pe raza localităţii respective; Distribuirea de alimente, medicamente şi materiale sanitare;

Distribuirea de materiale de promovare.În ultima perioadă de timp s-au realizat progrese în identificarea, ajutarea şi tratareavictimelor violenţei domestice. Cu toate acestea, programele disponibile pentru ajutareavictimelor sunt încă insuficiente în comparaţie cu amploarea problemei. În multe comunităţiresursele existente nu sunt adecvate pentru a oferi servicii în domenii cum sunt sănătateamintală, abuzul de substanţe, planurile de securizare, asigurarea locuinţei şi a locurilor demuncă. Deoarece capacitatea serviciilor comunităţii poate fi inadecvată în anumite domenii, ar putea fi necesar un efort de colaborare al întregii comunităţii pentru a răspunde acestor nevoimultiple. „

Borza Irina

Compartiment combaterea violenţei în familieDirecţia De Muncă Şi Protecţie Socială Alba

Bibliografie

Gilee Ferreol, Adrian Neculau, Violenţa: aspecte psihosociale, Ed. Polirom, Iaşi 2003

Ioan Mihăilescu, Sociologie generala: concepte fundamentale şi studiu de caz, Ed. Polirom, Iaşi 2003

Laplache, Poutalis, Vocabularul psihanalizei, Ed. Humanitas, Bucureşti 1994

George Neamţu( coord), Tratat de asistenţă Socială, Ed. Polirom, Iaşi 2003

www.fundatiasesiblu.ro/fundatia_violenta.aspx

www.politiaromana.ro/violenta_in_familie.htm

24

http://www.fundatiasesiblu.ro/fundatia_violenta.aspx

http://www.politiaromana.ro/violenta_in_familie.htm

http://www.fundatiasesiblu.ro/fundatia_violenta.aspx

http://www.politiaromana.ro/violenta_in_familie.htm



Telefoane utile

Furnizorii de Servicii Sociale acreditaţi

• Serviciul Public de Asistenţă Socială Alba IuliaCentrul pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie – tel verde 0800800135

• Serviciul Public de Asistenţă Socială Cugir Centrul de recuperare şi reintegrare socială a agresorilor familiali şi Centrul de urgenţă

pentru primirea victimelor violenţei în familie- telefon 750764 • Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Alba

Persoană de contact: Director general adj. Frăcea Valentin – tel. 817574

Şef Serviciu Atănăsoaie Cristina – tel. 818266

Telefonul copilului 08008200100 linie telefonică gratuită apelabilă de pe orice telefon

•

Asociaţia AS 2001 Alba IuliaServiciu pentru informare, consiliere pentru femei- telefon 814307

Alte telefoanefix

• Departamentul de Servicii Sociale Alba

Persoană de contact Ciubean Adriana – tel. 831564

• Departamentul de Servicii Sociale Abrud

Persoană de contact Simina Petre – tel. 780090

• Departamentul de Servicii Sociale Blaj

Persaoană de contact Ioana Duma – tel. 711207

• Departamentul de Servicii Sociale Cugir

Persoană de contact Neagu Mariana – tel. 752110

• DGASPC Alba Punct de lucru Aiud

Persoană de contact Baldea Cristian – tel. 865591

• Departamentul de Servicii Sociale Ocna Mureş

Persoană de contact Stamate Ioana – tel. 870398

• Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Alba

Tel-Fax:0258814900

e-mail: [email protected]

25



Persoană de contact: Dr. Sava Mihaela Nadia

violenta domesticadoc1

Documents