violenta domestica -ghid de recunoastere si asistare

8/8/2019 Violenta Domestica -Ghid de Recunoastere Si Asistare

http://slidepdf.com/reader/full/violenta-domestica-ghid-de-recunoastere-si-asistare 1/16

Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară - Ia şi ♦ Departamentul de Prevenire şi Interven ţ ie în Violen ţ a Domestic ă ♦

Violenţa Domestică - Ghid de recunoaştere şi asistare, 2002auto r: Emilia Diana Munte an

Violenţa Domestică:

Ghid de recunoaştere şi asistare

CUPRINS:

1. INTRODUCERE

2. DEFINIRE

3. ARGUMENT4. PREJUDECĂŢI DESPRE VIOLENŢA DOMESTICĂ

5. BIOLOGIC ŞI DOBÂNDIT ÎN AGRESIVITATE

(motivaţiile agresorului şi victimei)

6. “PROFILUL” FAMILIEI AFECTATE DE VIOLENŢĂ

7. TIPURI DE ABUZ

8. EFECTELE VIOLENŢEI DOMESTICE ASUPRA COPIILOR

9. CONSECINŢE ALE VIOLENŢEI DOMESTICE ASUPRA VICTIMELOR

10. ATITUDINI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN LUCRUL CU VICTIMELE

11. STRATEGIE GENERALĂ DE ABORDARE



Violenţa Domestică:

Ghid de recunoaştere şi asistare

1. INTRODUCERE

• Violenţa domestică este un fenomen vechi, originat in mentalităţile transmise cultural şi toleranţă înmajoritatea societăţilor. Studii de antropologie relevă însă că există societăţi considerate „primitive”, care nucunosc violenţa domestică, sau dacă ea apare, individul care o cauzează este pedepsit imediat prin alungareasa din comunitatea respectivă şi protejarea femeii de către membri săi.

• În majoritatea ţărilor însă, a celor considerate dezvoltate, violenţa în familie nu a fost vizată de către statelerespective până acum două decenii. Dezvoltarea ştiinţelor socio-umane şi a curentelor egalitariste au dus laabordarea acestui domeniu. Costurile cu tratamentele afecţiunilor generate de violenţă au determinat

guvernele să re-evalueze programele de prevenire.

• În ţările foste comuniste, obişnuiţi să gândim într-o paradigmă limitată în care individul este mai prejosdecât ideologia de masă, amploarea reală a fenomenului este necunoscută, dar estimată de o gravitate extremde mare. Ţările foste comuniste raportează un număr mult mai mic de violenţe familiale decât alte stateeuropene. Şi asta nu datorită violenţelor mai puţine, ci lipsei unor sisteme de raportare şi recunoaştereadecvate precum şi a toleranţei crescute faţă de fenomen, considerat în multe familii ca „normal”. O societateîn care indivizii ei sunt afecta ţ i în însăşi modul lor de a fi proteja ţ i şi în drepturile lor fundamentale, este osocietate “bolnavă”.

2. DEFINIRE

• Violenţa domestică se manifestă întotdeauna în cadrul unei relaţii intime, în spaţiu restrâns şi privat. Înultimii douăzeci de ani, state ca SUA sau Marea Britanie, au început cercetări şi acţiuni de protejare şisprijinire a victimelor violenţei îndreptate impotriva femeilor şi copiilor. Costurile cu restaurarea şi costurilemedicale sunt mult mai mari decât cele cu prevenirea şi educarea cetăţenilor.

Violen ţ a domestică este o combina ţ ie de comportamente de atac fizic, agresivitate verbal ă şi psihologică , sexual ă şi economică pe care un partener le manifestă asupra celuilalt în cadrul oficializat al familiei sau în rela ţ ii de convie ţ uire în acela şi spa ţ iu. Violenţa domestică se consideră şi violenţa manifestată împotrivacopiilor de către parinţi sau întreţinătorii acestora, cât şi asupra persoanelor vârstnice în cadrul domestic.

3. ARGUMENT

• Unul dintre parteneri tinde sa preia puterea şi controlul asupra celuilalt. De obicei se manifestă pe operioadă lungă de timp (victimizare repetată). Ţinta iniţială poate fi partenerul, dar ea poate fi îndreptată asupra copiilor şi prietenilor acestora sau rudelor care încearcă să intervină. Un procent de doar 3 până la 5 %dintre cei abuzaţi este reprezentat de bărbaţi, restul de 95-97% îl reprezintă femeile.

• Adesea violenţa începe cu comentarii insultătoare referitor la celălalt, de ex: “nimeni nu te place, a şa căţ eacum e şti”, „nu e şti în stare de nimic”, „uit ă-te la tine în ce hal ar ăţ i” etc.Acţiuni care însoţesc violenţa domestică sunt: intimidarea şi manipularea, izolarea şi sechestrarea, controlul

asupra banilor şi abuzuri asupra copiilor.



• Datoria poliţistului este să apere orice cetăţean de violenţa fizică, inclusiv cea aparută în mediul domestic;dar acţiunea pe care poliţistul o poate avea este parţială, ceea ce generează frustare în încercarea sa derezolvare a situaţiei.

“Poli ţ istul are o influen ţă limitat ă în rezolvarea situa ţ iei. Dacă ar avea mai mult ă putere, ar puteainterveni mai eficient. Dar a şa cum stau lucrurile acuma, nu e de mirare ca victima renun ţă laacuza ţ ii/plângere. A şa că , de ce să intervenim?” 1

Acesta este un exemplu de inacţiune bazată pe sentimentul de frustrare al poliţistului care simte că nupoate interveni mai eficient în rezolvarea unei situaţii de violenţă domestică.

• Violenţa domestică este un act grav de încălcare a drepturilor omului la securitate şi integritate fizică şipsihică. Chiar dacă se manifestă „în spatele uşilor închise”, nu este un motiv de acceptare a ei de cătrecomunităţi şi profesionişti. Ea se manifestă de regulă pe perioade îndelungate de timp, cu frecvenţă variabilă şi de intensităţi diferite. Are efecte negative în toate aspectele vieţii persoanelor afectate.

• Dincolo de ceea ce simţim că este eficient sau nu, de frustrările fiecărui profesionist implicat, trebuie să reţinem că e de datoria noastră să apărăm şi ajutăm persoanele aflate în dificultate, în manieră profesionistă,f ără să ne lăsăm afectaţi de sentimentele negative sau prejudecăţile noastre personale. Altă problemă care se

pune la ora actuală în România este capacitatea de asistare a victimelor, în termeni de resurse alocate, serviciişi pregătirea personalului chemat să intervină în domeniul victimologiei. Poliţia este prima instituţie care deobicei intervine în aceste tipuri de cazuri. Primul contact al victimei cu această instituţie este esenţial,respectiv este unul dintre momentele când femeia se poate hotărî pentru o acţiune mai eficientă sau poaterenunţa la demersuri.

• Acest domeniu necesită cunoştinţe şi deprinderi suplimentare referitoare la psihologia victimei şiagresorului, tehnici calificate de intervievare, atitudinea pe care o avem vis-à-vis de persoana în chestiune peparcursul anchetei cât şi relaţionarea profesională, în aşa fel încât demersurile noastre să aibă un rezultatfavorabil. De exemplu, cercetările recente ne spun că tipul de anchetă “direcţionată” în care întrebările

închise (cu răspuns „Da” sau „Nu”) crează puternice rezistenţe ale celui intervievat şi erori de reamintire, cu

“forţarea” încadrării evenimentelor într-o schemă tip şi disconfort emoţional puternic. De aceea ultimelespecializări fac referire la un alt mod iniţial de anchetare care au ca rezultat descărcarea emoţională a victimei

în urma traumei, restaurarea confortului psihologic, a încrederii în sine şi în profesionişti. E mai uşor să “rezolvi” un dosar după metoda veche, dar calitativ mai slab, tratând persoanele ca pe un “obiect” al ancheteidecât ca pe un “subiect”.

• Profesioniştii care lucrează cu cazuri afectate de violenţă sunt mai expuşi la stres profesional (ex. poliţiştii,procurorii, medicii, psihologii etc.) decât alte categorii, deoarece vin în contact permanent cu informa ţiitraumatizante, cu persoane afectate puternic. De aceea în ţările avansate ei beneficiază de consiliere calificată pentru tratarea stresului profesional.

4. PREJUDECĂŢI DESPRE VIOLENŢA DOMESTICĂ

• Prejudecăţile transmise cultural sau învăţate de mici ne împiedică atât ca cetăţeni cât şi ca profesionişti,uneori, să realizăm faptul ca violen ţ a domestică este un act cu conota ţ ie criminal ă îndreptat împotriva uneipersoane şi încălcând dreptul său fundamental la protecţie şi libertate.

• Tipuri de prejudecăţi (sau concepţii eronate) pe care le transmit oamenii şi societăţile:a) Violenţa domestică nu este atât de extinsă sau gravă.2 Din păcate, studiile realizate în SUA arată că la

fiecare 15 secunde o femeie este bătută. 60 milioane de femei au fost omorâte în situaţii de violenţă apartenerului. 35 % dintre femeile care apelează la secţiile medicale de urgenţă sunt victime ale violenţeidomestice. Una din 5 femei în Europa este agresată în cadrul familiei. 75% dintre femeile care au rupt o

1 “Domestic violence” , COLPI - OSI Budapest, 20012 Curseu, P. (2001): “Child abuse and personality disorders” In Cognition and Development, ed. Miclea M. si Benga Oana, PUC, Cluj



relaţie cu partenerul violent, au fost agresate după ruperea relaţiei, cu consecinţe medicale şi mai grave.Estimările arată că 3,6 milioane de copii sunt agresaţi în fiecare an, şi nu sunt toate raportate, aşa că probabil numărul lor să fie mai mare decât cel cunoscut. Din păcate, în România nu există statistici clarecare să arate amploarea acestui fenomen, nici obligativitatea raportării cazurilor. Ca atare, nu putemaduce statistici corecte pentru exemplificare.

b)

Bătaia survine într-un moment de pierdere a cumpătului. De fapt, aceasta survine într-o relaţie încare abuzatorul controlează deja prin frică şi înspăimântare partenera. Una din cinci femei care şi-aupărăsit soţul au raportat abuzuri şi hărţuiri din partea acestora. Bătaia este numai o formă de manifestareagresivă, în fapt este insoţită şi de alte comportamente: intimidare, ameninţare, abuz psihologic, izolareşi pedepsire.3

c) Dacă violenţa ar fi atât de serioasă, femeia ar rupe relaţia cu partenerul ei.Femeia afectată, de cele mai multe ori nu găseşte resurse să rupă o relaţie după prima agresiune

îndreptată asupra ei; motive: dependenţa ei emoţională şi financiară faţă de agresor, sentimente deloialitate şi iubire pentru acesta, prezenţa copiilor şi resurse limitate de creştere a lor, neîncredere în sineşi stimă de sine scăzută, sărăcia relaţiilor de sprijin social şi familial, sentimente de ruşine şi depresie,izolare.

d) Violenţa domestică apare numai în medii sărace şi la persoane f ără educaţie. Fals! Violenţadomestică se manifestă în toate mediile socio-culturale, f ără excepţie. Există victime ale acestui fenomenşi în rândul persoanelor cu carieră, a celor cu studii superioare, nu ţine cont de vârstă. Mai posibil caaceastă prejudecată să pornească de la ideea că oamenii cu studii sau venituri ridicate pot rezolva maiuşor o situaţie conflictuală. Realitatea este că din aceste medii femeile raportează mai greu agresiunile,din diverse motive: ruşine, presiune socială mai mare, afectarea imaginii la serviciu, deasemeneadependenţă emoţională de agresor şi sprijin redus din partea reţelei sociale şi comunitare.

e) Violenţa domestică apare mai frecvent în grupurile etnice decât la populaţia majoritară. Fals!Violenţa domestică apare pe scara largă şi în rândul populaţiei majoritare.

5. BIOLOGIC ŞI DOBÂNDIT ÎN AGRESIVITATE

• Ne punem adesea întrebări de genul: Ce anume determină unele persoane să fie mai agresive decât altele?De ce bărbaţii par a fi mai agresivi decât femeile? Are agresivitatea un rol sau este un comportament negativ?Cât anume suntem condiţionaţi genetic şi cât ne influenţează ceea ce învăţăm? Putem avea control asupraimpulsurilor noastre agresive? La aceste întrebări caută răspuns o serie de ştiinţe printre care psihologia,genetica, biologia, antropologia, sociologia.

• S-a lansat ipoteza transmiterii genetice a caracteristicilor agresive sau criminale, existenţa unei “gene acriminalităţii”. Nu s-a putut demonstra cu certitudine existenţa unei astfel de gene, însă studiile realizate pegemeni monozigoţi (la care bagajul genetic este identic), identifică un risc de 4 ori mai mare în apariţia

comportamentelor criminale. Bagajul ereditar are un cuvânt greu de spus, însă nu exclusiv. Este însă evidentcă o mare importanţă o are substratul hormonal. Există studii care identifică principalii hormoni implicaţi înagresivitate – adrenalina şi testosteronul în cantităţi ridicate. Se ştie că testosteronul se găseşte în cantităţi mairidicate la bărbaţi decât la femei iar adrenalina creşte în episoadele de furie.

• La om învăţarea are o mare importanţă. S-a observat că la copiii care au trăit în familii cu violenţă, riscul caşi aceştia să devină violenţi este de 15 ori mai mare. 60% dintre băieţii agresaţi în familiile lor au devenitagresivi cu păartenera, când au întemeiat o familie. Dar de ce 40% dintre ei, chiar dacă au trăit în familiiviolente, nu manifestă agresivitate mai târziu asupra partenerei? Preiau ei roluri de victimă şi nu de agresor?Sau au reuşit să controleze furia prin alte mecanisme? Inteligenţa joacă un rol important în controlulagresivităţii, credinţele si filozofia de viaţă a persoanei, capacitatea de a recunoaşte şi controla impulsurile

agresive, modelele pozitive din timpul copilăriei.

3 Jamaica, P: “The Basics of Batterer Treatment”, Common Purpose, Inc., apud [2].



• Oamenii de ştiinţă au identificat parte din factorii care pot proteja sau favoriza violenţa. Asupra lor se poateacţiona în diferite stadii ale vieţii. Enumerăm spre exemplificare aceşti factori:

- Factori de protecţie: reţea puternică de suport social, trecut f ără agresiuni în familia de origine,resurse disponibile (financiare, educaţionale, sănătate, resurse psihologice), sprijin comunitar,mecanisme de adaptare la stres, capacitate crescută de rezolvare a problemelor, în special în situaţiiimprevizibile, coeziune familială crescută.

- Factori de risc: statut educaţional scăzut, venituri reduse, status ocupaţional scăzut sau f ără ocupaţie,stimă de sine slabă, istoric personal încărcat de abuz, martor la violenţă în familia de origine, unelenorme religioase.

Trebuie să înţelegem că risc nu înseamnă neapărat că un anume comportament se va produce, ci că aceapersoană este mai vulnerabilă la producerea lui dacă există condiţii ca sa se poată manifesta (ex. acceptareaviolenţei în societate sau comunitate, încurajări din partea prietenilor, pedepse reduse, mentalităţi de“inferioritate” a femei şi “superioritate” a bărbaţilor).

Motiva ţ iile agresorilor şi motiva ţ iile victimelor• Cei mai mulţi dintre agresori au două tipuri de sentimente care stau la baza motiva ţ iei lor în actele agresiveşi anume: sentimentul de inferioritate şi egoismul. Cum acţionează acestea două în producerea agresiunilor?

- Sentimentul de inferioritate produce frustrare, frustrarea generează furie, furia duce la tendinţa de aacţiona impulsiv şi agresiv asupra celorlalţi, în încercarea de a restabili “balanţa” (băieţilor li seinoculează de mici idei de felul: un bărbat este mai puternic, bărbatul este superior, băiatul care plânge sepoartă ca o fetiţă) şi alte idei care pun bărbaţii mereu în competiţia dintre sexe prin a demonstrasuperioritatea, controlul şi puterea. Şi cei care nu reuşesc prin comportamente pozitive, încearcă să confirme aceste idei prin forţă şi agresiune.

- Prin al doilea sentiment, egoismul, bărbatul care este agresiv cu partenera, încearcă să obţină mereuavantaje asupra acesteia, cel mai mare dintre ele fiind impresia de control şi putere pe care o are şi faptulcă victima “execută” ceea ce doreşte agresorul. Mulţi agresori sunt insensibili la nevoile celorlalţi, nurespectă persoana, proprietatea, sentimentele semenilor sau pur şi simplu reacţionează “automat”, pentrucă au observat că pot obţine ceea ce doresc de la victimă dacă o înfricoşează, înspăimântă, ameninţă,inoculând în aceasta frica, dependenţa şi teroarea. Putem face compara ţ ie cu comportamentele dintrevictime şi călăi în lagăre (unde impresia de putere şi control asupra celorlal ţ i a şters din minteagardienilor limitele între uman şi inuman în aplicarea unor pedepse sau chinuire a de ţ inu ţ ilor).

• Motivele pentru care rămân femeile în situaţie de violenţă: speranţă că lucrurile se vor îmbunătăţi;promisiuni din partea abuzatorului; dependenţă emoţională şi/sau financiară; sentimente de loialitate şi iubirefaţă de agresor, combinate cu frică de bătăi ulterioare; se simte incapabilă să facă faţă singură vieţii; lipsa desuport şi presiuni din partea grupurilor sociale (familia de origine, grupul de colegi); izolarea socială care seagravează în timp; existenţa copiilor (nu doreşte să-i priveze de prezenţa tatălui); interdicţii religioase deseparare; stereotipii de rol masculin şi feminin, frica de represalii ulterioare din partea abuzatorului,ineficienţa unor demersuri anterioare de ieşire din situaţia de violenţă.

6. “PROFILUL” FAMILIEI AFECTATE DE VIOLENŢĂ

• Primul aspect care trebuie clarificat este că familia în care se manifestă acest fenomen nu este una de tip standard , cu profil bine definit, dar regăsim trăsături comune. Familii cu violen ţă domestică regăsim în toatestraturile sociale, indiferent de nivel de şcolarizare, pozi ţ ie socială , surse de venit, condi ţ ii de locuit, vârst ă sau etnie.

• Există însă unele caracteristici comune care se referă la comportamentele actorilor implicaţi, respectivagresorul, victima-femeie, copii. Credem că este util de urmărit în paralel, pentru a putea face comparaţii şiidentifica modurile de relaţionare şi parţial mecanismele care se declanşează. Vom avea un tablou al cărei

esenţă constă în dezechilibre de comunicare şi comportamente agresive, cu rolurile pe care fiecare şi leasumă con ştient (în vederea ob ţ inerii de avantaje asupra celorlal ţ i) şi incon ştient (ca modalit ăţ i de adaptarela o situa ţ ie anormală) - tabelul I.



Tabel I. „Profilul” familiei cu violenţă

ABUZATORUL FEMEIA ABUZATĂ COPILULRăspunde într-o manier ă impulsivă lasituaţii, frecvent cu furie şi izbucniriviolente, urmate de promisiuni şiremuşcări

Interiorizează sentimente de supă rare şi frustrare, sper ă că lucrurile se vor îmbunătăţi dacă e tolerantă

Exprimă sau reprimă sentimente de furie şi frustrare, control redus asupra impulsurilor

Maschează problemele sale prin disfuncţiesau blamând pe al ţ ii , evită să-şi asumeresponsabilitatea pentru comportamentelesale problemă

Îşi ia responsabilitatea pentru agresivitateapartenerului asupra ei, seautoînvinovăţeşte, interiorizează sentimente de ru şine şi vinovăţ ie care ducla afectări somatice (dureri de cap,hipertensiune arterială şi tulburărirespiratorii, dureri de stomac, dureri degât şi spate etc.)

Ia responsabilitatea pentru violenţă (funcţie devârstă şi maturitate) asupra lui, interiorizează sentimente de ruşine şi vinovăţie care duc ladepresie, tristeţe şi suferinţă, afecţiuni somatice,probleme şcolare, chiul, delincvenţă

Răspunde agresiv la situa ţ ii conflictuale, încercând să le rezolve prin violenţă,constrângere sau metode de control

Răspunsurile variază de la izbucniri defurie până la tactici manipulative în încercarea de a stopa escaladarea violenţei

Slabe abilităţi de rezolvare a problemelor. Estetentat să folosească violen ţ a sau manipularea (minţind) în privinţa problemelor şcolare, cucolegii, prietenii sau membri familei

Manifestă dorin ţ e egoiste şi modalităţiimature de satisfacere a lor

Incertă şi confuză referitor la propriilenevoi, se defineşte pe sine în raport cupartenerul, copiii, familia, slujba etc.

Confuz referitor la propriile sale nevoi de copil,incapabil să le exprime şi să le împlinescă evitând violenţa, adesea preia rolul parental înintenţia de a-şi proteja mama sau fraţii

Stimă de sine scă zută ; percepţiidistorsionate despre scopurile personaleneîmplinite, comparându-se cu modelelede “succes” ale colegilor sau alţe rude degen masculin

Stimă de sine scă zută , aşteaptă cu răbdareca agresorul să-şi îmbunătăţească comportamentul – “soluţia magică” pentruproblemele familiei

Stimă de sine scă zută , aşteptări scăzute înprivinţa reuşitelor sale sau ale fraţilor

Se percepe ca având abilităţi socialereduse, incapabil să menţină prieteniapropiaţi, a ş teaptă aten ţ ie exclusivă şiloialitate din partea partenerului şicopiilor, este anxios în privinţacontactelor cu prietenii şi familia, se

a şteapt ă ca “treburile familiei” să r ămână secrete.

Se izolează treptat de propria sa familie,prieteni şi colegi, preocupată să împlinească nevoile partenerului, trăieştesentimente de ruşine şi vinovăţie faţă decomportamentul partenerului pe care aretendinţa să îl ţ ină secret.

Izolare socială crescută, abilităţi socialescăzute, se teme să devină prea apropiat decolegi ca aceştia să nu afle cum merg lucrurile în familia sa, trăieşte sentimente de vină şiruşine pentru comportamentul agresorului , ţ inesecrete “treburile familiei”

Gelozie şi posesivitate, acuză partenera deinfidelitate, supraveghere constantă arutinelor zilnice, teamă de abandon,foloseşte violenţa sexuală ca răspuns laabstinenţa parteneri

Inabilitatea de a convinge partenerul deloialitatea sa, devine tot mai conştientă deaspectul şi comportamentul său faţă deceilalţi, se simte neajutorată şi lipsită deputere în situaţii de violenţă sexuală

Încearcă să demonstreze loialitate, este confuz în ceea ce priveşte acuzaţiile care i se aduc, se simte neajutorat şi lipsit de putere, încearcă să se adapteze prin ascundere, fugă, “uitare” etc. ,imagine identitar-sexuală scăzută, incert cuprivire la corectitudinea comportamentelor,imaturitate în relaţiile cu colegii; la fete,neîncredere în bărbaţi ca viitori parteneri; labăieţi, neîncredere în femei ca partenere loiale.

Teama că va fi abandonat de cătrepartener şi copii, teama de a fi singur

Teamă constantă de agresor, inabilitatepercepută de a face faţă copiilor sau friciilor de a rămâne singuri

Simte pericol pentru viaţa lui sau a mamei,confuzie şi insecuritate referitoare la viitor, sentiment de neputinţă, lipsa de control asupra

spaţiului personal sau în definirea acestuia,violarea spa ţ iului intim al altora, acceptă sauproiectează vina

Încalcă limitele altora sau invadează spaţiul lor intim, percepe acest lucru cafiind un comportament normal, intolerantla critică sau întrebări, solicită acceptareabsolută a dreptului său de a face asta

Pierdere treptată a perspectivei asupraspaţiului său personal sau al copiilor, percep ţ ii distorsionate despre siguran ţă /securitate, uneori incapabilă să discearnă între securitate şi pericol,acceptă toate învinuirile

Definire să racă a propriilor limite, violareaspaţiului intim al altora, acceptă sau proiectează vina



7. TIPURI DE ABUZ

• În procesul de recuperare, pasul iniţial este cel de identificare şi recunoaştere a semnelor, simptomelor,caracteristicilor relevante. Forme recunoscute de abuz domestic sunt: abuzul fizic, , sexual,emoţional/psihologic, economic, social. Unele abordări consideră şi abuzul spiritual.

• Următoarele semne de identificare, pe categorii de abuz, sunt important de recunoscut, cu amendamentul că un abuz se poate încadra ca atare ţ inând cont de frecven ţ a, intensitatea şi durata cu care el se produce:

a) Abuzul fizic este forma cea mai raportată de abuz, aceasta nu înseamnă că este neapărat forma cea maifrecventă şi poate include:- lovire cu palma, cu pumnii, tras de păr, zgâriere, ruperea oaselor, arsuri, răsucirea braşelor, izbirea

victimei de pereţi sau mobilă, aruncarea de obiecte şi folosirea armelor;- include deasemenea şi distrugerea bunurilor din casă, a mobilei, omorârea animalelor domestice,

negarea trebuinţelor de bază (deprivarea de somn şi/sau alimentaţiei) – alte clasificări include acestetipuri de comportamente la abuzul psihologic, prin hărţuirea şi înspăimântarea victimei

- atacurile pot fi ameninţări la integritatea corporală (oase rupte, răniri serioase). O mare parte a victimelorsunt ameninţate cu moartea, cu arme (cuţite, topoare, arme de foc). Violenţa fizică se poate solda cumoartea şi adesea duce la vătămări fizice grave.

b) Abuzul sexual: violenţa sexuală în familie este o formă de violenţă domestică.• Contactul sexual f ă ră consim ţă mânt este considerat atac sexual . Atacul sexual nu presupune neapăratfolosirea forţei fizice, el poate fi “realizat” prin metode de intimidare, hărţuire, ameninţare, constringere.“Abuzul sexual este orice contact sexual nedorit de către partener. Mulţi bărbaţi continuă să creadă că audreptul nelimitat de a avea contact sexual cu soţiile lor.”4

• Exemple de abuz sexual: glume deochiate, o tratează ca pe un obiect sexual, îi critică sexualitatea, ocategorizează ca frigidă, târf ă, gelozie extremă, o forţează să întreţină relaţii sexuale sau cu el sau cualţi bărbaţi, foloseşte obiecte sau arme în actele sexuale, sadism, mutilare.

c) Abuzul psihologic cuprinde, ca şi comportamente manifestate de către abuzator: degradarea continuă şi umilirea partenerei (este numită proastă, urâtă, infidelă, părinte denaturat ) ori alteapelative de acest gen care pot indica existenţa sau potenţialul de violenţă domestică.

• Chiar dacă abuzul psihologic şi cel financiar (economic) nu sunt considerate comportamente criminale, elesunt forme ale violenţei domestice care pot duce la abuzuri de tip criminal.

• Include abuz verbal: comentarii umilitoare, insulte, jigniri (referitoare la aspectul fizic, inferioritate,incompetenţă, incapacitate de adaptare, rolurile de mamă, soţie, gospodină etc.);

• Ameninţările cu violenţa fizică şi izbucnirile verbale violente induc în victimă sentimente de teroare,scăderea în timp a stimei de sine, neîncredere în sine şi sentimente de neajutorare care o impiedică mult timp

să încerce ieşirea din relaţia abuzivă. Exemple de abuz emo ţ ional • O umileşte. O face să se simtă rău relativ la propria persoană

• Îi spune că e nebună, anormală. O “încolţeşte” mental/jocuri ale minţii

• O face să se simtă vinovată

• Ia singur deciziile majore, f ără consultarea ei

• Ţipă la ea, o insultă, etichetează ca: proastă, tâmpită, nebună, târf ă...

• Defineşte rolurile masculin şi feminin în familie

• Foloseşte puterea financiară ca să o controleze

• Nu o lasă să găsească sau să păstreze o slujbă

• O face să-i ceară bani4 Family Violence Professional Education Taskforce, (1991), p. 62



• Nu-i permite să facă ceva f ără aprobarea sa.

• Nu permite accesul la veniturile familiei şi nici nu o informează referitor la acest lucru

• O controlează prin ameninţări şi constrângere

• O ameninţă că o omoara sau că se sinucide

• O forţează să facă lucruri ilegale

• Controlează prin intimidare• O face să se simtă prost de felul cum arată, de ceea ce face şi cum se exprimă

• Distruge lucruri

• Abuzează animale domestice

• Ameninţă cu arme (albe/foc)

• O controlează prin copii

• O face să se simtă vinovată pentru copii

• Transmite mesaje prin intermediul copiilor

• Ameninţă că îi ia copiii

• O controlează prin izolare

• Controlează ce face ea, cu cine se întâlneşte, cu cine vorbeşte, ce citeşte şi unde se duce

• Foloseşte gelozia ca justificare pentru acţiunile sale

• O minimizează, reneagă şi învinovăţeşte

• Spune că abuzul nu s-a întâmplat

• Dă vina pe ea pentru abuzul petrecut (ea a cauzat, ea m-a provocat etc.)

Abuzul emo ţ ional este folosit în manipularea şi controlul partenerului. În general, acest tip de abuz “spune” : e ş ti nebun, prost şi inutil. Efectul este cumulativ în timp , are consecin ţ e grave pe termen lung pentru persoana abuzată . Acest tip de abuz este factor central în abuzul intrafamilial.

Exemplificare: “Când vrea ceva de la mine, e foarte insistent şi încearcă să mă convingă. Întotdeauna cedez, ca să nu se enerveze. De exemplu, copiii sunt cam obr ă znicu ţ i, el e mai sever cuei. Dacă nu stau drep ţ i în timpul mesei, ţ ipă la ei şi bate cu pumnul în masă de-i sperie pe to ţ i. Când e beat mă face jigodie, proast ă , curvă , tâmpit ă , trântor, mă înjur ă. Eu aduc banii în casă , dar lui îi

place să controleze banii – dacă vreau să-mi cumpăr ceva, mă ceart ă. Când aduce el bani, îi ţ ine lael, când îi aduc eu, îi cheltuim împreună. Nu mă lasă să merg la părin ţ ii mei şi nu le d ă voie să vină în vizit ă , dar are preten ţ ia de la ei să îi dea bani. M-a amenin ţ at cu bătaia, cu moartea dacă nu facsex cu el. A pus cu ţ itele alături şi mi-a spus : hai, că dacă nu, bag cu ţ itul în tine…” –M.C.-34 ani, clientă a Centrului de Mediere şi Securitate Comunitară Iaşi. Au fost căsătoriţi de 13

ani. Are 3 copii şi violenţa soţului s-a manifestat progresiv, din primii ani de convieţuire, cu

episoade grave în perioada gravidităţii. Soţul este consumator frecvent de alcool. Din exemplul demai sus, putem identifica toare tipurile de abuz manifestate asupra so ţiei (fizic, sexual, psihic,economic şi social) şi asupra copiilor (emoţional, social). Clienta declară că el nu bate copiii, dar nuse ocupă de ei – neglijare- .

d) Abuzul economic

• Survine când bărbatul are control total asupra resurselor financiare.• Include: interzicerea angajării sau găsirii unei slujbe înafara casei şi câştigarea unui venit care să-i conferefemeii independenţă, neacceptarea participării ei la decizii referitoare la cheltuirea banilor, refuză să-i deabani pentru necesităţile de bază (haine, mâncare)5

• (ex): un bărbat interzice femeii să lucreze sau dacă o face, îi cere salariul. Ea poate îi cere bani pentru a cumpăra cele necesare şi i se d ă o sumă insuficient ă. Apoi este criticat ă că a gestionat cuincompeten ţă suma alocat ă.

5 (Family Violence Professional Education Taskforce, 1991, p.64)



e) Abuzul social este una dintre cauzele cele mai frecvente care duc la izolarea victimei si incapacitarea ei dea iesi din situatia de violenta.

• Include abuz verbal în faţa altor persoane, umiliri, glume, criticism referitor la greutatea femeii, aspectul,sexualitatea, inteligenţa sa etc, comportamente de control (urmărirea ei la serviciu, telefoane la serviciu şiprieteni pentru a o verifica, acuzaţii de infidelitate, izolarea prin denigrare în faţa prietenilor şi familiei, ceea

ce o duce la evitarea contactelor sociale pentru a nu-şi înfuria soţul; încuiarea sa în sau înafara casei,interzicerea accesului la telefon, n-o lasă să folosească maşina etc.)

“Rezultatul este umilirea publică a femeii şi izolarea sa de prieteni şi membrii familiei sale.” 6

Exemplificare:“Îmi spune că sunt grasă ca o scroaf ă , proast ă. Odat ă când am ajuns acasă cu copilul de la pia ţă ,era cu o femeie în pat şi s-a uitat lung la mine şi mi-a spus că sunt atât de proast ă că n-am să fiuniciodat ă în stare să în ţ eleg lucrurile astea […] Trebuie mereu să cedez, că el zice că areîntotdeauna dreptate. Nu a respectat pe nimeni, are obiceiul să prostească oamenii de cap, e foarteconvingător. A şa m-am trezit acasă cu diverse obiecte, ba de câteva ori a venit cu ma şini pe care le-a luat de la prieteni, că le-a promis afaceri…oamenii după ce încep să-l cunoască , îl evit ă , dar laînceput reu şe şte să-i cucerească , pentru că are farmec. Dacă merge cu mine pe strad ă , zice că-i

este ru şine de felul cum ar ăt, dacă i se pare că vreun bărbat se uit ă după mine mă jigne şte: curvo,ia uite cum te ui ţ i după …..e foarte gelos, chiar f ăr ă motive. M-a pocnit peste fa ţă chiar şi în public,nu-i e jenă de lume.”

I.D., 44 de ani, 3 copii, căsătorită de 22 de ani, studii medii, soţul cu studii superioare.Abuz emoţional, fizic, social (umilire publică şi izolare datorită sentimentului de jenă şi ruşine),abuz psihologic intens asupra copiilor prin denigrarea lor (îi numeşte “proşti, tâmpiţi şihandicapaţi”).

În cele mai multe cazuri aceste forme de violenţă domestică sunt interconectate.Asaltul fizic este frecvent însoţit sau precedat de abuzul verbal şi psihologic şi urmat de sex forţat.

8. EFECTELE VIOLENŢEI DOMESTICE ASUPRA COPIILOR

7

• Recent cercetările au arătat că violenţa domestică la adulţi şi maltratarea copiilor apar adeseori împreună.• Liderii din comunitate trebuie să stabilească anumite priorităţi şi responsabilităţi în ceea ce priveşte violenţadomestică şi maltratarea copilului acordând suport şi servicii familiilor. În acelaşi timp, comunitatea trebuie

să-i considere responsabili de comportamentul lor pe indivizii violen ţ i din familie şi să intervină legal pentru a opri violen ţ a. Acesta este primul principiu care stă la baza celorlalte intervenţii. Pentru aimplementa acest principiu intervenţia trebuie să aibă ca obiectiv crearea securităţii, bunăstării şi stabilităţiifamiliei şi a copilului.• Pe cât este posibil, copiii trebuie să ră mână în îngrijirea pă rintelui care nu este violent pentru a se simţi însiguranţă în mod permanent. Siguran ţ a adultului şi oprirea abuzului sunt două căi importante pentru a realiza

acest lucru.• Promovarea securităţii şi stabilităţii familiei se poate realiza numai prin crearea unei reţele de servicii cumai multe deschideri în cadrul comunităţii. Aceste servicii trebuie să intre în acţiune cât mai repede posibil pemăsură ce problemele sunt identificate. Abordarea se realizează într-o manieră înţelegătoare şi respectuoasă.Acestea vor veni în întâmpinarea nevoilor victimei şi vor utiliza resurse pentru rezolvarea acestor nevoi şievitarea plasării victimei în afara domiciliului.

6 idem7 Acest capitol a fost realizat cu sprijinul psih. Corina Mighiu – CMSC şi Centrul pentru Copil şi Familie “Salva ţ i Copiii” Ia şi şi asistent social M ăgurianu Daniel (2001): “Ghid pentru comunitate”, CMSC - uz intern



Tabel IIa) Ce învaţă copiii care trăiesc în familii violente:

Violen ţ a este o modalitate eficientă de a rezolva conflicte:- Control scăzut al impulsivităţii- Agresivitate şi violenţă - Pasivitate şi dorinţa de a plăcea- Singurul răspuns la mânie este violenţaViolen ţ a este ceva normal într-o familie:- Nici un model pozitiv de rol- Nu există limite personale- Nu există siguranţă emoţională Sexismul este valabil:- Bărbaţii şi femeile se comportă stereotip- Femeile sunt inferioare bărbaţilor- Bărbaţii au control asupa familiilorVictimele provoacă violen ţ a- Victimele sunt cele care trebuie să-şi schimbe comportamentul- Abuzatorul acţionează justificat

b) Ce poate face un consilier pentru copii

C ăi de rezolvare non-violente a conflictelor:- Controlarea furiei- Rezolvări de probleme în maniera paşnică - Tehnici de reducere a stresului

A învăţ a despre familie:- Diferite tipuri de familii şi roluri- Corectitudine şi dreptate- Respect mutual- Modele adecvate despre rolurile de sex

A învăţ a despre violen ţ a domestică:- Ce este violenţa domestică - Cum se simt copiii- Cine poate oferi ajutor- Oameni şi locuri sigure- Abilităţi de ajustare

A învăţ a toleran ţ a:- Rolurile de gen- Stereotipii- Diversitate

A învăţ a despre stima de sine:- Responsabilităti personale- A greşi este omenesc

• Când ne referim la copiii care sunt martori la violenţa domestică, aceasta este considerată ca fiind un abuz

indirect. Cu toate acestea ea are efecte similare cu cele ale abuzului fizic îndreptat direct asupra copilului.

• Chiar dacă copiii sunt consideraţi drept victime indirecte ale violenţei domestice, ei manifestă deseori

aceleaşi simptome ale depresiei şi stimei de sine scăzută ca şi în cazul copiilor ce sunt victime directe ale

abuzului fizic. De asemenea, aceşti copii prezintă acelaşi grad de risc de a deveni dependenţi de alcool sau

droguri , de a fugi de acasă şi de a se sinucide.

• După Schaffer (1990) factorii vulnerabilit ăţ ii copiilor pot fi în “interiorul” copilului (factorii

temperamentali, condiţiile naşterii, etc.) sau în “exterior” (sărăcie, conflicte familiale, etc.). De fapt aceşti

factori nu acţionează izolat, ci combinaţi.



• Rezilien ţ a (rezistenţa) este o caracteristică individuală în care intervin factori de protecţie care includ în

acelaşi timp caracteristici individuale şi caracteristici individuale şi de caracteristici de mediu. Lopez

precizează că rezilienţa este opusul, vulnerabilităţii. Ea este un concept care permite explicarea faptului de ce

unii indivizi, supuşi greutăţilor existenţiale sau unor evenimente traumatogene, nu prezintă tulburări

psihologice.

Cercetările arată că există o serie de factori, la copii, de protejare a ordinii psihologice şi sociale:

1. o relaţie normală cu cel puţin un adult referent;

2. capacitatea de a face faţă în mod activ problemelor;

3. uşurinţă în a crearea de relaţii interpersonale bune;

4. o competenţă recunoscută, într-un domeniu particular, de către copilul în cauză şi de către anturajul social.

Trei tipuri de variabile sunt identificate ca factori de protecţie posibili pentru copil:

a) caracteristici biologice, psihologice şi socio-afective ale copilului (la nivelul sănătăţii, al temperamentului, al

stimei de sine, al nivelului de dezvoltare);b) caracteristici ale părinţilor, ale mediului familial şi ale interacţiunilor părinte-copil (disciplină, sprijin etc.)

c) caracteristice ale mediului social (resurse disponibile, susţinere socială etc.).

Copiii din familiile violente pot crede că:

Este normal ca bărbaţii să lovească femeile;

Prin violenţă poţi obţine ceea ce vrei;

Exprimarea sentimentelor este un semn de slăbiciune;

Nu trebuie să vorbim despre violenţa;

Nu avea încredere;

Nu simţi.

• Efectele violenţei domestice asupra copilului diferă în funcţie de sex

Fete

• Acuze somatice;

• Retragere şi pasivitate;

• Caută aprobare;

• Rezistenţă scăzută la frustrare sau răbdare “infinită”;

• Unicul ajutor al mamei.

Băieţi• Reactivitate/Impulsivitate;• Bătăuşi;• Rezistenţă scăzută la frustrare;• Comportament de terorizare.

Tabel III. Comportamente ale copiilor care trăiesc în familii violente8 0-3 ani- Eşecuri- dificultăţi în vorbire şi achiziţionarea limbajului- dezvoltare motorie întârziată /lentă

8 Trebuie înteles ca risc de manifestare, nu ca obligativitate de apari ţ ie a comportamentelor antisociale. Însă tulbur ările de somn, de afect şiagresivitate (auto sau hetero- îndreptat ă împortiva lui sau a altora) apar întotdeauna.



- furie excesivă - coşmaruri/tremor nocturn- comportament regresiv (se comportă ca un bebeluş)- balans al capului- comportamente periculoase (suicidare)- teamă excesivă

- frică intensă de separare 4-8 ani- începe să verbalizeze frica şi mânia- agresivitate sporită - plictiseală /depresie/comportament suicidar- fuga de acasă - absenteism şcolar- nelinişte exagerată - coşmaruri/insomnii/teama de a merge la culcare- lipsa motivaţiei- simptome somatice (dureri de cap, de burtă etc.)- întârzierea limbajului, neîndeminare

- chinuie sau omoară animale 9-13 ani- luptă, agresivitate- loveşte mama, fraţii- răneşte sau omoară animale- depresie, sentimente de neputinţă /tentative de sinucidere- începe consumul de substanţe- acţionează sexual- implicare în găşti- izolare- absenteism şcolar

-

minciuna- comportamente antisociale14-18 ani- izolare- depresie - tulburări de somn - consum de substanţe şi alcool - abandon şcolar - comportamente antisociale

9. CONSECINŢE ALE VIOLENŢEI DOMESTICE ASUPRA VICTIMELOR

A) Trauma psihică este unul dintre cele mai semnificative efecte care apar în simptomatologia de tipvictimologic.

Un număr semnificativ de persoane care sunt expuse unor evenimente traumatice stresante dezvoltă reacţii psihologice devictimă.Două dintre cele mai frecvente manifestări sunt Tulburarea de Stres Acut şi Tulburarea de Stres Postraumatică.Nu toate persoanele expuse la un stres vor dezvolta aceste tulburări, chiar dacă sunt afectate într-o anumită măsură.Această traumă psihică nu este doar o simplă consecinţă a expunerii la stres; este deasemenea o consecinţă a felului cumun individ percepe un eveniment traumatic (individual trauma experiences) asociat cu un număr de caracteristiciindividuale (personal vulnerabilities).

B) Experien ţ ele traumatice şi vulnerabilitatea persoanei • Vulnerabilitatea persoanei, asociată cu trauma psihică include factori externi şi interni.Factorii externi se regăsesc în mediul persoanei şi includ factori familiali şi resursele sociale.



Factorii interni sunt relativ stabili şi includ sănătatea mentală, nivelul de dezvoltare/maturizare, istoria deviaţă traumatică.

1. FACTORI FAMILIALI. Persoanele care nu mai trăiesc cu familia nucleară, provin din familiidisfuncţionale, expuse violenţei domestice, au în familie antecedente de boli mentale sau trăiesc înpreajma persoanelor cu Stres Acut şi/sau Stres Posttraumatic pot deveni victime ale traumeipsihologice.

2. FACTORI SOCIALI. Lipsa unui prieten apropiat, lipsa unor modele adulte pozitive înafara familieişi/sau legătura cu organizaţii sau instituţii pro-sociale creşte vulnerabilitatea la traumatizarea psihică.Persoanele care se confruntă cu o traumă şi nu au suport în prieteni sau rude suferă mai mult decât ceicare au cel puţin o sursă de sprijin.

3. SĂNĂTATEA MENTALĂ. O boală mentală preexistentă influenţează evoluţia actuală a stresului şitrauma consecventă psihologică.

4. NIVELUL DE DEZVOLTARE. Dacă imaturitatea în dezvoltare poate fi un factor protectiv în raportcu prima traumă (ex. copiii mici nu au înţelegerea completă a unie prime ameninţări, în schimb tineriisunt într-o situaţie mare de risc pentru trauma psihică).

5. ISTORIA TRAUMATICĂ. Un trecut cu traume creşte vulnerabilitatea la traumatizări ulterioare.

C) Consecin ţ ele violenţei domestice asupra victimei suunt multiple şi foarte serioase, ele apar de regulă pe toate planurile, în unele cazuri apar izolat, funcţie de factorii protectivi, dar toate includ impact şi rezonanţă

în câmpul psihic al persoanei afectate.

- Medicale

- Psihologice- Sociale- Profesionale- Economice

EXEMPLE: boli psihosomatice (ulcer de stres, hipertensiune arterială şi boli de inimă , artrit ă reumatoid ă , neurastenii,astm bron şic, psoriazis), afec ţ iuni genitale, nevroze, stimă de sine scă zut ă , depresie, anxietate, atacuri de panică , stres

postraumatic, tentative suicidare, fobii, tulbur ări de memorie, tulbur ări cognitive şi de aten ţ ie, tulbur ări de alimenta ţ ie(bulimie, anorexie), tulbur ări de somn (co şmaruri, insomnii), stil de via ţă nesănătos (consum alcool, ţ igări), etc.■ Izolare socială , marginalizare, fluctua ţ ie, absenteism, dependen ţă financiar ă şi afectivă de agresor, sentimente de

neputin ţă , neajutorare, acestea conduc la vulnerabilitate şi risc de repetare a abuzului.

11. ATITUDINI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN LUCRUL CU VICTIMELE

Victima în faţa opţiunilor instituţionale: suntem tentaţi să credem că o victimă ştie ce are de f ăcut în situaţii deviolenţă. De multe ori o tindem ca oameni să o tratăm cu superficialitate, cu o anumită rutină, ne aşteptăm caea să cunoască locaţiile unde suntem de găsit şi procedurile de urmat, ba uneori chiar să insiste ca să obţină ceea ce doreşte sau ca să-şi apere drepturile. Aceasta este o abordare neprofesionistă şi slab calitativă.



Victima “faţă în faţă” cu instituţiile9

A) Atitudini faţă de violenţa domestică ce facilitează procesul de asistare:

- adultul este responsabil de propriile sale acte (abuzatorul este cel responsabil de agresiunea sa, nuvictima)

- nimeni nu merită să fie tratat prin violenţă Victima are dreptul la:■ restituirea pierderilor financiare şi morale

■ de a fi ferită de agresor prin pedepsirea acestuia■ dovezi relevante în instanţă ■ de a fi protejată de atacuri sau abuzuri ulterioare■ de a fi tratată cu respect, onestitate şi păstrarea demnităţii■ de a apela la instanţă pentru prejudicii ce i-au fost aduse■ de a fi anunţată cu privire la demersurile care se fac în instanţă ■ confidenţialitatea înregistrărilor■ plata costurilor pentru recuperare medicală sau psihologică în urma agresiunii

B) Pentru ca un serviciu să fie oferit la modul profesionist şi eficient, trebuie să luăm în considerare nişteprincipii de bază în lucrul cu orice persoană vulnerabilă, în special cu victimele violenţei domestice:

a) Este indicat ca asistarea să fie f ăcută de către profesionişti femei (ofiţer de poliţie, consilier pentrufemei) sau acolo unde nu este posibil, să fie întrebată victima dacă se simte confortabil să fie asistată decătre profesionist bărbat. Scop: evitarea traumatizării suplimentare în cazul în care are reacţii negativesau resentimente proiectate asupra bărbaţilor datorită trecutului cu agresiuni.

b) Protejarea victimei să se facă rapid şi nebirocratic. Uneori întârzierile pot fi fatale victimei. Saudezvăluirea locaţiei unde aceasta este adăpostită poate pune în pericol atât femeia cât şi profesioniştii,dacă nu s-au luat măsuri eficiente de siguranţă şi de ţinere la distanţă a agresorului.

c) Principiul accesului facil la servicii. Serviciile să fie promovate către comunitate, cu date uşoare deidentificare, să fie accesibile oricăror persoane victimizate, f ără favoritisme sau preferinţe de statutsocial, profesional sau stare materială.

9 Romanică B. (2001): “Sistemul de referire a cazurilor cu privire la violen ţ a domestică”, CMSC –uz intern

Poliţie Parchet Judecătorie Tribunal

Servicii de asistenţă psihologică

Servicii de asistenţă socială

Sistemul sanitar

Cabinete demedicină legală

Medici defamilie

Alte servicii

medicale

Servicii de asistenţă şiconsiliere juridică

Organizaţii

neguvernamentale

adăpost

help-line

grupuri de suport

?



d) Principiul confidenţialităţii: informaţiile obţinute de la victimă să fie confidenţiale, întotdeauna se cereacordul prealabil al acesteia în cazurile în care trebuie să informăm terţe pesoane sau este informată referitor la scopul pentru care dezvăluim informaţiile. Scop: încrederea pe care victima o are înprofesionist nu trebuie şubrezită, evitarea pericolului de atac ulterior de către abuzator.

e) Tratarea cu seriozitate a problemei. Nu minimizăm problema victimei (“eh, s-a mai întâmplat şialtădată şi v-aţi împăcat”, “cu o palmă nu înseamnă că te-a omorât”, “se mai întâmplă şi la case maimari”). Pentru o victimă, să treacă peste prejudecăţi şi ruşine este şi aşa destul de greu, dacă se maiizbeşte de neîncredere şi minimizare va scădea motivaţia de rezolvare şi se expune unui pericol ulteriormai grav decât cel anterior. Scop: stabilirea încrederii în profesionişti şi în mecanismele de protejare

f) Implicarea victimei în demersurile care se fac. Nici o decizie nu se ia în lipsa acordului persoanei, înceea ce o priveşte, decât în situaţia în care se consideră risc iminent sau pericol pentru copiii săi. Esteinformată despre consecinţele şi riscurile la care se expune prin anumite decizii pe care le ia, se face plande siguranţă împreună cu ea. Este informată în permanenţă despre demersurile care se fac şi procedurileca atare. Scop: arătăm respect pentru deciziile sale, creşte motivaţia sa de implicare în rezolvareapropriilor probleme

g) Manifestăm atitudine empatică şi înţelegere faţă de problemele sale. Nu ne arătăm compătimitori

sau să exprimăm părerea noastră personală despre situaţie. Victima nu vine la noi ca să ne afle părereapersonală, ci ca să o ajutăm să rezolve o problemă care este prea mare pentru ea ca s-o gestionezesingură. Folosirea tehnicilor de sumarizare, repetare a unor afirmaţii, întărire non-verbală şi verbală.Scop: permite descărcarea emoţională, sentimentul că este înţeleasă, întăreşte încrederea şi facilitează procesul de comunicare.

h) Instituţiile şi profesionişti 10să colaboreze între ei în rezolvarea situaţiilor de violenţă domestică. Seevită astfel sindromul “plimbatului victimei pe la institu ţ ii” cu rezultate minime sau ineficiente. Seevita revictimizarea de data asta instituţională (altfel ea va fi şi o victimă a sistemului care n-o poateproteja)

12. STRATEGIE GENERALĂ DE ABORDARE

• Reamintim aici faptul că violenţa fizică nu survine niciodată izolat, ci în conexiune cu alte tipuri de abuz.Victima de regulă încearcă să se adapteze situaţiilor de violenţă în primele stadii. Motivele pentru care rămânfemeile în situaţie de violenţă: speranţă că lucrurile se vor îmbunătăţi; promisiuni din partea abuzatorului;dependenţă emoţională şi/sau financiară; sentimente de loialitate şi iubire faţă de agresor, combinate cu frică de bătăi ulterioare; se simte incapabilă să facă faţă singură vieţii; lipsa de suport şi presiuni din parteagrupurilor sociale (familia de origine, grupul de colegi); izolarea socială care se agravează în timp; existenţacopiilor (nu doreşte să-i priveze de prezenţa tatălui); interdicţii religioase de separare; stereotipii de rolmasculin şi feminin, frica de represalii ulterioare din partea abuzatorului, ineficienţa unor demersuri anterioarede ieşire din situaţia de violenţă.

• În momentul când ea apelează la suport exterior, de regulă nu mai poate gestiona situaţia de violenţă şi nugăseşte resurse nici externe nici interne ca să reuşească sau se află în pericol aproape constant. De foarte multeori, ea doreşte ca violenţa să înceteze, nu ca să rupă relaţia cu partenerul. Ea poate fi confuză, disperată,

înfricoşată, neclară în idei şi nu î şi poate identifica uşor nevoile şi resursele. Pentru uşurarea demersurilornoastre putem urma o strategie de lucru:

Strategia aplicabilă în abordarea situaţiei de violenţă domestică urmează următorii paşi şi implică activclientul în propria capacitare:a) Intervievarea . Începe cu întrebări generale şi treptat se focusează spre întrebări particulare referitor la

violenţa în familie. Întrebările abordează stilul de rezoluţie a conflictelor, abuzul verbal şi fizic. Poateurma un standard de interviu semi-structurat, permiţând victimei şi descărcarea emoţională. Aceasta

procedură necesită o formare specială în tehnici de intervievare a victimelor.

10 Romanică B. (2001): “Sistemul de referire a caurilor cu privire la violen ţ a domestică”, CMSC –uz intern

violenta domestica -ghid de recunoastere si asistare

Documents