Dr. Ihaleakala Hew Len si Terapia IertariiIn urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintificacu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Statdin Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave insectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile. Violentaacestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si lapicioare, personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar ceimai multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativo luna de lucru cu acest gen de pacienti. In ciuda avertismentelorcolegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucrezeintr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in planprofesional, Ddr. Ihaleakala Hew Len a acceptat totusi postul. Si atunci auinceput sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazulmultora dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozelemedicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au sistat in cazul unora.

Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din lipsa de.. pacienti violenti.Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbitcu nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-avazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost dea i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati."Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane" adeclarat ulterior dr. Len. "Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe uncriminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine."

In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungulcarierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand inclusivcu grupuri din cadrul unor organizatii internationale prestigioase precumUNESCO si Natiunile Unite. Dr. Len detine un doctorat in psihologie obtinutla Universitatea din Iowa , Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sausucces ca psiholog clinician practicilor de vindecare traditionale invatatede la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna.

Metoda este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra,fascinata de complex si maestra in a complica masiv si inutil lucrurile,are impulsul de a o respinge imediat.

Lumea este o reflectare a gandurilor noastre.

Noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viatanoastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre. In cuvintele luiMorrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla ininteriorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautamcauza in noi insine, nu in factorii exteriori.

. Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt ooglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decatproiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.

. Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe careil ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noiinsine gandim in sinea noastra despre noi.

. Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, trupul este o casa pentru ganduri:cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand,intr-o eroare de judecata.

"Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata", declara cu umor dr. Len.

"Te pot omori, asta-i tot."

In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurileasemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ceganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce amsemanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot ficorectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutorin afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decatcele pe care le poti obtine singur cautand in tine insuti, sustine MorrnahSimeona.

Pentru kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al niveluluinostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea saupauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostrureflecta nivelul de constiinta la care am ajuns.

Cand judec o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilormele". Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nueste o metafora. Este o realitate. In viziunea lor, care este comuna cu ceaa tuturor religiilor, Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu maiputem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate siceea ce vedem se interpune gandul.

Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriileganduri. "Lumea este ceea ce credem ca este", afirma Serge Kahili King,doctor in psihologie si o autoritate internationala in materie de huna.

Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ceafirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la proprialor perceptie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arata ca oameniitind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunemin mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte caatare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiardaca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in cemai bine.

In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: daca eugandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un"ostatic al gandurilor mele". Asta inseamna ca el tinde sa se conformezeperceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa felincat sa-mi confirme perceptia mea despre el. Prin urmare, actele uneipersoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre acea persoana sitrebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nujudeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta persoana.

Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezintaerorile noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu artrebui sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii lucranddoar asupra lui insusi.

Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii?

"Am repetat incontinuu: Imi pare rau. Te rog, iarta-ma", a declarat senindr. Len. "Asta-i tot". De-a dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len iiplace sa socheze, sa surpinda printr-o lovitura puternica si neasteptatarutina noastra mentala. El spune ca oamenii, in special vesticii, gandescprea mult. Mai exact, sunt prinsi in rutina unor programe care ruleazainconstient. Contrar a ceea ce gandim noi, el sustine cu tarie caintelectul nu poate rezolva problemele. Cred ca Einstein ar fi fost deacord cu el, din moment ce a declarat ca "o problema nu poate fi rezolvatala nivelul de gandire care a generat-o".

De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti lanivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purificigandirea, care a atras problema, printr-un proces de cainta si iertare.

"Imi pare rau. Te rog, iarta-ma. Imi pare rau pentru ca te-am facut ostatical gandurilor mele si fiindca, prin negativismul gandurilor mele, ti-aminfluentat in mod distructiv comportamentul. " Asa este in crestinism: rugatrebuie precedata de cainta si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poateface constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare. Restul este treabasupraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonieriipropriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte, temnicerulinsusi.

Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntembolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu problemeprofesionale, financiare, sentimentale etc.

Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: "Imi pare rauca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma". Sirepetam acest lucru cu sinceritate pana problema dispare.

Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental: "Imi pare rau cati-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma". Esteesential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pedeplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, iar dr.Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca vindecarea ainceput.

Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nueste posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unuicopil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivareainfantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, darsi-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumariiresponsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta - starea in carenu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal -viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne complica viatainutil si ne redobandim bucuria de atrai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficientschimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatatestesemnificativ.

In loc de concluzie

Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foartemult cu bolnavi in faza terminala si a descris experientele si concluziilesale in doua carti devenite best-seller- uri. Una dintre ele se numeste "TheFour Things that Matter Most" si se refera la cele mai frecvente declaratiipe care bolnavii le fac celor apropiati pe patul de moarte.

Acestea sunt:

IARTA-MA !TE IERT!MULTUMESC !TE IUBESC!

Dr. Ira Bylock considera ca nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte pentrua folosi aceste declaratii care, in opinia sa, au un potential imens in ane vindeca relatiile si in a ne transforma profund viata