tema_nr._2_dd2204_id_s2_14-15 - copy

7/18/2019 Tema_nr._2_DD2204_ID_S2_14-15 - Copy

http://slidepdf.com/reader/full/temanr2dd2204ids214-15-copy 1/4

Tema nr. 2 DD2204 ID S2 14-15

Universitatea “Danubius” Facultatea de Drept , Anul IICiobănuc Ionuţ

I. Compară pedepsele cu măsurile de siguranţă;

Cele doua categorii de sanctiuni de drept penal, pedepsele si masurile de siguranta, au ca

trasaturi comune faptul ca, in primul rand, amandoua sunt concepute si prevazute de legea penala ca

"sanctiuni", consecinte coercitive ale incalcarii normelor incriminatoare, prin savarsirea faptelor

interzise de dispozitiile acestora si, in al doilea rand, ca ambele sanctiuni pot fi aplicate numai dupa

savarsirea unor fapte prevazute de legea penala, ele fiind, deci, sanctiuni post delictum.

Dincolo insa de aceste trasaturi comune, sunt evidente, pentru fiecare dintre cele doua

categorii de sanctiuni, o serie de trasaturi specifice, care le deosebesc. In esenta, masurile de

siguranta difera de pedepse, prin temeiul, natura si finalitatea lor, iar din aceste elemente distinctive

decurg si alte trasaturi specifice, care scot si mai pregnant in evidenta deosebirea de natura juridica

dintre ele.

a) din punct de vedere al temeiului aplicarii lor;

In timp ce pedepsele sunt o consecinta inevitabila a raspunderii penale si, deci, a savarsirii

unei infractiuni, masurile de siguranta au ca temei o stare de pericol care ar putea face ca persoana

fata de care se iau, sa savarseasca din nou o fapta prevazuta de legea penala.

Pentru aplicarea unei pedepse este necesar ca fapta prevazuta de legea penala, savarsita de cel

sanctionat, sa constituie infractiune, deci sa fie savarsita cu vinovatie si sa nu existe vreo cauza care

sa excluda caracterul penal al faptei, in timp ce, pentru luarea unei masuri de siguranta, este

suficient ca fapta prevazuta de legea penala, savarsita de cel fata de care urmeaza sa se ia aceasta

masura, sa dea in vileag o stare de pericol, adica o stare care ar putea face ca persoana care a

savarsit o fapta penala, sa savarseasca noi fapte prevazute de legea penala.

In concluzie, pentru luarea unei masuri de siguranta, nu este necesar ca fapta prevazuta de

legea penala, savarsita de o persoana, sa constituie infractiune, dar nici nu este exclusa aceasta

situatie, esential fiind ca, fapta savarsita, indiferent daca constituie sau nu o infractiune, sa

dovedeasca existenta acelei stari de pericol pentru care este necesara luarea respectivei masuri de

siguranta.

Pedeapsa are ca temei savarsirea cu vinovatie de catre faptuitor a faptei prevazute de legea

penala, culpabilitatea sau vinovatia faptuitorului constituind o dovada a periculozitatii sale,

impotriva careia pedeapsa este destinata sa reactioneze, modificand in sens pozitiv mentalitatea

antisociala a infractorului.

Pagina 1 din 4



Tema nr. 2 DD2204 ID S2 14-15


Dimpotriva, starea de pericol, care se defineste drept temei pentru luarea unei masuri de

siguranta nu are legatura cu vinovatia faptuitorului, nici ciar atunci cand aceasta s!a manifestat in

savarsirea faptei.

Periculozitatea nu poate fi examinata in afara starii de pericol, care are o existenta obiectiva,

ciar atunci cand este legata de starea biopsiica sau fiziologica a faptuitorului. De aceea, masura

de siguranta destinata sa inlature starea de pericol apare ca o masura cu continut material, capabila

sa actioneze asupra acelei stari de pericol, in obiectivitatea ei, iar nu sa determine o modificare a

mentalitatii antisociale a faptuitorului, ca in cazul pedepsei, ciar daca nu exclude un astfel de efect

indirect si indepartat al inlaturarii starii de pericol respective.

b) in ceea ce priveste natura juridica a celor doua sanctiuni de drept penal;

Deosebirea dintre pedeapsa si masura de siguranta este pusa in evidenta de faptul ca

pedeapsa este o masura de constrangere cu caracter aplicativ, in timp ce masura de siguranta are un

caracter esentialmente preventiv si curativ. Daca o constrangere care implica o anumita suferinta

morala sau o privatiune traita ca o suferinta, este de esenta pedepsei, in scimb, pentru existenta

masurii de siguranta, constangerea, in sensul de suferinta, nu numai ca nu este necesara, dar ea este

de cele mai multe ori inutila sau direct daunatoare.

Cele doua categorii de sanctiuni sunt adaptabile si trebuie sa fie luate in raport cu obiectullor, care este diferit si, desigur, in raport cu finalitatea lor specifica. e poate observa ca, in timp ce

pedepsele ce implica durata, se aplica pe o perioada determinata de timp ! stabilita in mod relativ de

lege si absolut determinata prin otararea judecatoreasca ! , masurile de siguranta se iau, de regula,

pe o durata de timp nedeterminata, intrucat nu se poate cunoaste dinainte cat va persista starea de

pericol care urmeaza sa fie inlaturata printr!o anumita masura de siguranta. #n timp ce pedepsele ca

masuri de constrangere sunt susceptibile de trepte de gravitate diferite, nu numai in functie de genul

lor, dar si in raport de cuantumul sau durata de timp pe care sunt aplicate, masurile de siguranta nusunt susceptibile de astfel de diferentieri, fiindca nu au caracter de masuri de constrangere, ci

caracter preventiv si curativ, durata lor depinzand de cea a starii de pericol pe care sunt cemate s!o

inlature.

c) din punct de vedere al finalitatilor;

$asurile de siguranta se diferentiaza de pedepse prin scopul lor exclusiv preventiv, care se

realizeaza in afara oricarei functii de constrangere. %sa cum s!a aratat, prin luarea masurilor de

siguranta se urmareste inlaturarea unei stari de pericol si, pe aceasta cale, prevenirea savarsirii de

noi fapte penale determinate de existenta acestei stari de pericol.

Pagina 2 din 4



Tema nr. 2 DD2204 ID S2 14-15


&elizarea scopului pedepsei are loc, deci, prin influenta pe care aceasta o are asupra

constiintei condamnatului.

In cazul masurilor de siguranta, situatia este diferita. copul acestora se realizeaza nu prin

actiunea lor asupra constiintei faptuitorului, ci prin inlaturarea starii de pericol.

pre deosebire de pedeapsa, la care scopul este urmarit atat timp cat pedeapsa se executa, iar

executarea pedepsei inceteaza odata cu executarea ei in intregime, indiferent daca scopul a fost atins

sau nu, in cazul masurilor de siguranta, scopul ei, adica inlaturarea starii de pericol, nu inceteaza a fi

urmarit decat in momentul in care a fost atins, deci in momentul in care a fost definitiv inlaturata

starea de pericol care a impus luarea masurii respective.

Prin continutul si natura lor juridica, masurile de siguranta apar ca un nou tip de sanctiune dedrept penal, destinate sa inlocuiasca sau sa completeze pedeapsa, in lupta impotriva acelor

manifestari antisociale determinate de existenta unei stari de pericol pentru a carei combatere

pedeapsa este neputincioasa.

II. Explică diferenţa dintre discernământ şi responsabilitate

'. &esponsabilitatea ( termen juridic) definete capacitatea unei persoane de a!i controla i

aprecia at*t faptele c*t i consecin+ele sociale ale acestora, de a!i asuma integral obliga+iile ce!i

revin dintr!o ac+iune liber consim+it, pe care o delibereaz i o -ntreprinde, de a -n+elege

consecin+ele ac+iunilor sale -n interesul propriei persoane dar fr a prejudicia interesul

colectivit+ii, de a accepta i suporta consecin+ele faptelor sale contrare normelor de convie+uire

social.

Discernm*ntul (termen psiiatric) reprezint capacitatea unei persoane de a!i da seama defaptele comise i de urmrile acestora, de a putea distinge -ntre bine i ru, av*nd reprezentarea

consecin+elor negative ale faptelor antisociale; persoana cu discernm*nt este -n msur s conceap

planul unei ac+iuni, s premediteze i s ac+ioneze cu inten+ie (direct, indirect sau

praeterinten+ie).De fapt, discernm*ntul este o sintez a personalit+ii i contiin+ei -n momentul

sv*ririi unei ac+iuni, intervenind atunci c*nd fapta respectiv este realizat i -n consecin+

susceptibil de a suferi rigorile legii (aa cum se cunoate, simpla idee reprobabil nu este pedepsit

de lege, ci doar punerea -n aplicare, materializarea ei -ntr!o fapt o face pasibil de pedeaps).

Pagina 3 din 4



Tema nr. 2 DD2204 ID S2 14-15


III. Compară tratamentul penal aplicabil persoanei juridice

în cazul săârşirii unei infracţiuni în stare de recidiă cu cel aplicabil persoanei fizice

Portivit art./0.c.p exista recidiva pentru persoana fizica, cand dupa ramanerea definitiva

a unei otarari de condamnare la pedeapsa incisorii de / an si pana la reabilitare sau implinirea

termenului de reabilitare, condamnatul savarseste din nou o infractiune cu intentie sau cu intentie

depasita, pentru care legea prevede pedeapsa incisorii de / an sau mai mare. 1xista, de asemenea,

recidiva si atunci cand una dintre pedepse este detentiunea pe viata.

Potrivit art. /2 alin./ 0.C.p., exista recidiv pentru persoana juridic atunci c*nd, dup

rm*nerea definitiv a unei otr*ri de condamnare i p*n la reabilitare, persoana juridic

sv*rete din nou o infrac+iune, cu inten+ie sau cu inten+ie depit. 0ici -n cazul persoanei juridice

condamnrile men+ionate la art. ' 0.C.p. nu atrag starea de recidiv.

Potrivit art. /2 alin.' i 3 0.C.p., -n caz de recidiv, limitele speciale ale pedepsei

prevzute de lege pentru noua infrac+iune se majoreaz cu jumtate, fr a depi maximul general

al pedepsei amenzii.Dac amenda anterioar nu a fost executat, -n tot sau -n parte, amenda stabilit pentru

noua infrac+iune, potrivit alin.', se adaug la pedeapsa anterioar sau la restul rmas neexecutat

din aceasta.

#n cazul recidivei postexecutorii regimul sanc+ionator este similar celui prevzut pentru

persoana fizic, -n sensul majorrii cu /4' a limitelor speciale. #n cazul amenzii, aceast

majorare opereaz numai cu privire la numrul zilelor!amend.

#n cazul recidivei postcondamnatorii, tratamentul este mai sever dec*t -n cazul persoanei

fizice. %ceasta deoarece pedeapsa pentru infrac+iunea ce constituie al doilea termen nu se stabilete

-ntre limitele prevzute pentru infrac+iunea comis, ci -ntre limite majorate cu 5, la fel ca -n cazul

recidivei postexecutorii.

6lterior, amenda astfel stabilit se adaug la restul rmas neexecutat din prima amend.

1ste de precizat c -n acest caz cumulul aritmetic nu se face -ntre numrul de zile!amend

prevzut pentru cele dou infrac+iuni, ci -ntre sumele stabilite prin aplicarea sistemului

zilelor!amend ceea ce presupune c -nainte de adunare se va -nmul+i numrul de zile!

amend stabilit pentru infrac+iunea de la termenul II cu suma corespunztoare unei zile!amend, iar

suma astfel ob+inut se adaug la suma nepltit din amenda stabilit pentru prima infrac+iune).

Pagina 4 din 4

tema_nr._2_dd2204_id_s2_14-15 - copy

Documents