stoicescu n, continuitatea romanilor

LI

Ig

r.11 "

org 10 ".4,

. O' r1"?

www.dacoromanica.ro

CONTINTJITATEA ROMANILOR

www.dacoromanica.ro

Referenti tlintlficlidr. FLORIN CONSTANTINIU

dr. GHEORGHE BICHIR

www.dacoromanica.ro

NICOLAE STOICESCU

CONTINUITATE AROMANILOR

PRIVIRE ISTORIOGRAFICAISTORICUL PROBLEMEI, DOVEZILE CONTINUITITII

EDITURA STIINTIFICA SI ENC1CLOPEDICA, BUCURE571 1980

www.dacoromanica.ro

Cop erta:

VAS ILE SO CO L IUC

www.dacoromanica.ro

CUP R INSUL

Introducere 7-8

Parlea I-a [1storieul problemei 9-86Partea a II-a Dovezile continultAiii 87-244

Capitolul IDad! nu au fost distrusi 89-101

Capitolul IIRomanizarea Daciei 102-111

Capttolul IIIAbandonaren i evacuarea Daciel de administratia romanA .. 112-127

Capitolul IVUncle s-au format limba poporul romin. Influentele strAineArgumentele filologice ale continuitAtil 128-147

Capitolul VCrestinarea dacoromanilor 148-158

Capitolul VI111 Arturille arheologice, numismatice t epigrafice ale conti-nuitAtii 159-178

Capitolui VIIRomAnii in izvoarele istorice literare medievale 179-202

5www.dacoromanica.ro

Capitolut VIIIRoman% popor sedentar. Argumentele etnografice ale conti-smitAtil 203 218

Capttolul IXContinuitatea organiaril social-politice 219-226

Capifolul XToponimia i continuitatea 227-237

Capitolut XIArgumente de logial istoricA in favoarea continuitatil 238-244In loe de tneheiere 245-246

Abrevierfle folosite 247

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE

,,Dac6 se mal iveste cite un neamtsingular care cautit sit ne aducdde peste Dundre, nu mai intre-b6m ce rice un asemenea om, cice voeste el"(M. Euzieeseu, Scrieri politice fi likware,I, Sac., 1905, p. 139).

Ce poate fi mai strain de gindirea istoria decit negareavietii unui neam sub o stpinire noua; ce poate fi mai absurdpentru istoricul obiectiv decit teoria dezradicinfirii totale aunui popor puternic, adinc infipt in pamintul strfibun; cepoate fi mai lipsit de intelegere decit crearea artificiala aunor goluri de oameni *i de viata pe un pamint binecuvintatca acela al Ora noastre?", se intreba cu ani in urtni savantulC. Daicouiciut.

Discutind, la rindu-i, absurditatea acestei teorii, C. C.Giurescu spunea: I-a trecut cuiva oare prin minte sa nege sausa conteste continuitatea poporului franca in Galia, a celuispaniol i portughez in Peninsula Iberica sau a celui italianin Italia? A admis oare vreun istoric ci galoromanii i-auparilsit locuintele plecind din Galia, peste Alpi sau pestePirinei, pentru a se intoarce mai tirziu, dupa secole, indaratacasa? Sau ea spaniolii au trecut peste strimtoarea Gibral-tar, in Africa, pentru a reveni, dupa sute de ani, in vechiulteritoriu? Simpla formulare a unor asemenea intrebari aratilipsa lor de temei, totala lor 1nanitate"2. i totu,i, dintretoate popoarele Europei, numai poporului roman i se neagacontinuitatea pe pmintul strabun, fijad considerat de uniiistorici une enigme et un miracle historique" I

Lucrarea de fata ii propune drept scop sa infitieze citi-torilor problema atit de dezbatuta a continuitatii romanilor,modul cum a aprut i a fost prezentata aceast problema,care au f ost argumentele aduse de adversarii i de sustinatorii

1 ,,Transilvania", 74, 1943, nr. 1, p. 1.3 C. C. Glurescu, Formarea poporulut rom4n. Craiova, 1973, p. 6.

Ywww.dacoromanica.ro

continuitatii in lucrarile lor. In partea a doua vom prezentape larg dovezile continuittii care arat cit de lipsite de temeilogic si istoric sint argumentele celor ce sustin discontinui-tatea poporului roman.

Autorul acestei lucrari nu are pretentia ea op-ra sa esteoriginald; din dorinta de a informa cit mai complet pe citi-tori, atit romni cit si strini, autorul a Incercat o prezen-tare sistematia a imensei literaturi dedicate acestei problemeattt de controversate, utilizEnd In acest scop bate lucreirilepredecesorilor ,sii concluziile speciali,stilor care s-auocupat de diverse aspecte ale pro blemei (istorici, arheologi,

etnografi, geografi etc.)si care au adus contributii deose-bite la lmurirea acesteia.

Lucrarea de fat raspunde astf el obligatiei istoricilor de acontribui la elucidarea unor probleme controversate din isto-ria Romaniei si de a informa cit mai complet pe cititori,indeosebi pe cei strdini si de buna credint care nu cunosesuficient de bine istoria poporului nostru.

Dup cum arata presedintele -WU noastre, t ovarasulNicolae Ceau,sescu, in cursul ultimei sale v. izite in StateleUnite, daca publicul strain nu este informat prea bine saueste informat gresit cu privire la problemele romfinesti, aceastase datoreste in Mina' msura i factorilor de rspundere dintara noastra, care au datoria de a face cunoscut adevarulasupra acestor probleme si de a combate opiniile gresite sautendentioase emise de diversi invatati. Lucrarea de fafd esteizvorltd din acest trulemn al conducatorului statului nostru de aface cunoscute mai bine peste hotare problemele de baza aleistoriei noastre, Mire care continuitatea ocupti ast6zi din nouun loc important.

In incheiere se cuvine sa aduc caldele mele multumiri con-ducerii Editurii Stiintif ice si Enciclopedice, care intele-gind importanta stiintifick si politic a acestei lucraria asigurat tiparirea ei, precum i conducerii Institutului deistorie N. Iorga", care m-a ajutat la publicarea lucrarii.

www.dacoromanica.ro

Partea I-aISTORICUL PROBLEMEI

Problema continuitclfii este nu numai o problemdci si una politic& ea nu s-a nscut ca problemii deal in secolulal XVIII-lea cind romnii din Transilvania care olcdtuiaumajoritatea populaliei au cerut egalitatea In drepturi cucelelalte nalionalitclii ale 0.7rii; li s-a r&spans atunci cel nu poifi egali cu ceilalfi locuitori deoarece au venit mai tirziu In lard,din care pricincl ar fi fost considera fi tolerar.

Aspectul politic al problemei a fost subliniat de nnmerosicercettori romni, dintre care vom cita pe doi din cei maiautorizati: A. D. Xenopol i A. Sacerdoleanu.

Ian ce spunea primul cu un secol in urm: Originea aces-tei noud teorii nu este de clutat in dorinta de a descoperiadevrul, ci cu totul in alte motive, care nu-si au locul inistorie. Ungurii i sasii din Transilvania (este vorba de nobi-limea maghiaril i patriciatul sAsesc N. S.) apsau in se-colul trecut (XVIII N. S.) pe romfini intr-un mod cu totulneomenos si chiar astzi (1884)... vor sd le ucid viatas le desfiinttze nationalitatea, inlocuind-o cu cea ungureasasau germand. Romfinii, vzindu-se apAsati, protestan si pro-test necontenit contra unui asemenea sistem de ocirmuire;ei i intemeiaz protestrile lor pe dreptul istoric, sustinindc ar fi locuitorii cei mai vechi ai Transilvaniei, ca dreptulde cucerire pe care-si intemeiazA apsatorii pretentiile lor artrebui s fie prAsit intr-un veac de lumini si de civilizatie.Lupta intre apstori i apasati f iind push' pe trimul dreptu-lui, cei dintii cautar s-o curme chiar pe acest trim, tg-duind romnilor tocmai dreptul istoric invocat de acestia".Motivul pentru care apstorii" i-au adus pe romni de lasudul Dunrii de abia in secolul al XIII-lea este limpede:


ungurii *i nemtii f iind veniti In Transilvania inaintea ace-lei epoci, iat cd *i dreptul istoric vorbea in favoarea aces-tora"1.

La rindul siu, A. Sacerdofeanu constata: pini la sfhlitulsec. XVIII niminui n-a prut a romnii din stinga Dunriin-ar putea fi b4tina*i. Simpla prezentare a discutiei in aceas-ti privint e dovada cea mai categorici. Cu totul altfel seprezinti problema rominilor... din sec. XVIII inainte. Anu-mite consideratii pur politice provocaseri o discutie: au saunu au rominii din Ardeal drepturi egale cu ceilalti locuitori?Intere,sul care a dominat lumea imperiului (habsburgic N. S.)in vremea aceea a ficut ca in loc si se dea un rispunscategoric *i onest, bazat pe realitatea zilei *i pe putinele mil--turii istorice (cunoscute atunci N. S.), dar concludente,Si se emiti o serie de ipote,ze care aveau si diuneze natiuniipuse in discutie. In felul acesta se aduceau insi f oloase unorinterese de cu totul alt ordin decit cele puse in serviciul ade-virului istoric *i al eticei"2.

Nu este in intentia noastri de a prezenta aici toate opi-niile invitatilor din evul mediu despre originea *i continui-tatea romnilor pe teritoriul pe care locuiesc. Cele mai multedin aceste opinii se gsesc in lucrarea atit de bine informatia lui A. Armbruster, Romanitatea romdnilor. Istoria unei idei,aparuti in 1972.

Pentru a ilustra ins& afirmatia de mai sus ci, pini in se-colul al XVIII-lea, rominii erau considerati in chip f irescautohtoni pe aceste frumoase plaiuri, vom aminti citeva dinopiniile striinilor care au venit in contact cu poporul nostrusau care-i cuno*teau istoria *i trecutul.

Ina din primele izvoare care-i amintesc ca popor (izvoarepe care le vom prezenta in partea doua), rominii apar ca f iindcontinuatorii populatiei daco-romane aflate in spatiulcarpato-dunirean *i Balcani, cu prelungiri pini in Pannonia.S-a aritat pe drept cuv1nt cd una din cele mai puterniceafirmri ale originii romane a romnilor vine din partea cro-nicarilor maghiari (Anonymus *i Simon de Keza). In acestecronici, anterioare intemeierii trilor romine, nu se poate

1 A.D. Xenopol, Teorta lui ltdsler. Studit asupra starutntet romantlorin Dacia Traiand.. 1110, 1884, p. 8.

1 A. Sacerdoteanu, Constderalli asupra istortei romdnilor In evut mediu.Dovernte continuttdfit f t drepturile romdnilor asupra teritortitor lor actuate.Bnc., 1936, p. 12. Va fi citatA mai departe A. Sacerdoteanu, Constderalit.


se,siza un ton de ostilitate fa ta de romni. In aceasta perioada,statul ungar nu suprimase Inca autonomiile locale, iar roma-ni din Transilvania aveau aceleasi drepturi cu ungurii sisasii"3.

Vom lasa de-o parte pirerile extravagante ale unor inva-tati din secolele XIIIXIV, pentru care rominii ar fi venitdin Asia, tea care convine de minune unor adversari ai con-tinuitatii. Vom remarca lima teza gresita a adversarilor con-tinuitatii, care considera ca ideea descendentei romnilortransilvaneni din colonistii lui Traian urea. la Bonfini, isto-riograful curtii lui Matias Corvin"4; de fapt, nu Bonfini afost primul care a sustinut aceasti descendenta.

La mijlocul secolului al XV-lea, italianul Poggio Braccio-lini afirma continuitatea elementului roman in tarile romane,locuite neintrerupt de la Traian incoace de urmasii colonis-tilor5. Aceleasi idei: popor de origine romana, nascut dintr-ocolonic antica romana, gasim si in opera invatatului EneaSilvio Piccolomini, care a incercat si o explicatie a numeluide vlahe.

Deosebit de importante pentru problema noastra stilt sti-rile date de cronicarul Laonic Chalcocondil, care numestepe romanii de la nordul Dunarii daci, iar pe cei de la sudulfluviului vlahi; acestia din urma ar fi coborit din Dacia.

8 A. Armbruster, op. cit., p. 41.4 L. Tama% Romains, Romans et Roumains dans l'histoire de la Dacie

Trajane, Budapest, 1936, P. 98. Alti istorici maghiari au afirmat chiarcii teoria continuittnii este o fictiune istoricrt a umaniatilor (L. Getldi,Az erdlgi roman &haw krdshez Un chestiunea patriei strAvechi a romA-nilor ardeleni], Budapest, 1942).

Ni se pare curioas5 opinia lui L. Elekes, Die Anfnge der rumantschenGesellschaft. Versuch einer rumnischen Entwicklungsgeschichte im XIIIXIV. Jahrhunderts (A E C 0, 7, 1941, pp. 361-488), dup care romiiniierau conatiee41 In aceastA vreme di au venit din sud, fapt ce s-ar fi pe-trecut In sec. XIII.

6 A. Armbruster, op. cit.; pp. 46-47.1 Ibidem, pp. 48-51. Despre ideile lui Eneas Silvio cu privirc la

romAni vezi mai recent Ion Dumitriu-Snagov, Papa Pius al II-lea cro-nicar al istoriet me:Item:le a romdnilor, In Omagiu lui losif Constan tinDragan, 1, Roma, 1977, pp. 227-238.

Amintim aici un alt Italian, Flavio Rondo, care, referindu-se lalupta de la Adrianopol din 1205, sustine a la ea au luat parte al romfinide la nordul Duntlrii, care erau urmaali romanilor (valachi gens ohm ro-mana, ultra Danubitun ripam sita, Bulgart vicina). De la Biondo atireaa trecut la Bartolomeo Platina, care, In Vitae pontificum, susttne acelaailucru: valachos ohm Romanos, ulleriorem Danubit ripam incolentes, etvulgaros victnos (C. *erban, 0 ;tire prtvind pe romanit din nordul Dunartiln 1205, In R. 1st., 1979, nr. 10, pp. 1949-1957.)


Dei nu cunoaste istoria veche a romnilor, Chalcocondilconstata ca acestia pastreaza nu numai limha striimosilorlatini, dar ca se aseamana cu italienii si in alte privinte siIn intocmirea traiului de toate zilele si se f olosesc de aceleasiarme si de aceleasi unelte inca i acuma ca romanii"7.Constatarea este deosebit de pretioasa deoarece atesta conti-nuitatea obiceiurilor, traiului zilnic i ocupatiilor din vre-mea romanilor.

Unul dintre umanistii care a sustinut continuitatea romd-nilor in sec. XV a f ost Antonio Bonfini, cronicarul oficial alregelui Matei Corvin; el afirma rAspicat ca romdnii sint urmasiicolonistilor i ai legiunilor romane din Dacia, fapt dovedit delimba lor latina, de inscriptiile i ruinele romane, de toponi-mia roman si de numele de vlah. El afirma in chip expres ca,in vremea barbarilor, coloniile i legiunile romane carecrescusera de curind n-au putut fi distruse"8.

Se poate spune deci ca, Inca' din secolul al XV-lea, ideiaromnii stnt coborttori directi ai colonistilor romani din Daciaera cunoscutc1 si admis de numerosi

In secolul urmtor aceste dovezi se inmultesc. Pe la 1534,un italian, Francesco della Valle trecind prin Tara Roma-neasca inregistra aici, din cele auzite, ca romanii se consi-derau ei 1'200 urmasii colonistilor romani (dicono esser venutianticamente da Roma ad habitar in quel paese)9.

Sibianul Georg Reicherstorffer, bun cunoscator al Moldoveiin vremea lui Petru Rares, afirma la rindu-i: asadar, romaniisint de semintie italian si se trag (precum zic) din romaniicei vechi"(igitur Valachi Italic= genus a veteribus(ut aiunt)Romanis derivatum). Acest precum zic", inregistrat de Rei-cherstorffer, arata ca romnii aveau, in secolul al XVI-lea,constiinta originii lor latine, considerindu-se descendentiicol on iil or romane18.

Cam in aceeasi epoca (1542), un alt sas, Johannes Lebel,considerat printele istoriografiei sasesti, intr-un cintec isto-

7 A. Armbruster, op. cit., pp. 52-53.8 Ibidem, pp. 58-60. Idei asemnatoare despre originea latina a ro-

manilor i despre continuitatea asezarilor lor pe teritoriul fostei Dacilromane gasim si la alti doi invatati din aceasta epoca: Pietro Ransano1 Filippo Buonaccorsi (ibidem, pp. 60-63).

I bidem, pp. 79-80. Despre opiniile lui Verancsics vezi N. Drganu,Quelques remarques historiques (R. Trans., I, 1934, nr. 1, pp. 90-97).

1 C. Gliner, Marturii ale umani.gilor sasi despre continuitateasi unitateapolitica a poporului roman (Apulum", VII, 1969, pp. 77); A. Armbruster,op. cit., p. 82.


ric De oppido Thalmus, sustinea Cu convingere teza continui-atii elementului autohton, daco-roman, in Transilvania:romdnii stilt urma*ii coloni*tilor adu*i de Traian in Daciainvins; dupd lupte grele", coloni*tii nu au prsit Dacia,fiind i in acea vreme (sec. XVI) locuitorii Transilvaniei:

Hi post (am duras, am quas superaverant pugnasMansere in Dacia et nunc sunt tellure coloni.Intrucit la Lebel nu se constat o influent strin, s-a

artat c6 el exprim o teorie autohton, con*tiinta romnilorc ei stilt urma0 ai coloni*tilor adu*i de Traian in Dacia".

La rindul sti, umanistul I. Dubravius, autorul lucrariiHistorica Bohemica, sustinea c vlahii slut descendenti directiai dacilor cind afirma cd Iancu de Hunedoara era din neamuldacilor care acum se numesc vlahr12.

Deosebit de importanta pentru problema noasta este di-ploma de innobilare acordaa in 1548 de Ferdinand de Habs-burg umanistului de origine romnd Nicolaus Olahus, incare se recunoa*te nu numai originea roman a romnilor,dar *i faptul c ei ocupd vechea Dacie ca urma*i de drept aistrAmo*ilor A*a sint inceputurile tuturor neamurilorcelor prea laudate, intre care romAnii, neamul tau, nu slutcei mai de pe urmd, despre care se *tie c sint prsiti dinRoma, doamna i sapina imprtiilor, i s-au a*ezat intr-oparte a Daciei cei prea bogate, care se zice Tara Munteneascsau Valahia"".

Peste citiva ani, in 1552, generalul Castaldo comandan-tul trupelor austriece din Transilvania expunea la rindu-iintr-o scrisoare constatarea sa c romnii sint descendentiicoloniilor romane, f apt dovedit de multimea antichiatilorlatine ce se gse*te aici, ca *i de limba lor, asemndtoare cuitaliana".

In acela*i ail, un alt italian, Paolo Giovio, afirma vechimearomnilor din Transilvania, ca i faptul ca au pstrat obice-iurile i legile roman.e".

Peste alti citiva ani, Antonio Maria Graziani, biografullui Despot vodil, explica latinitatea romnilor prin coloniza-

11 Ibidem, pp. 84-85; C. G6llner, op. cit., pp. 77-78.12 Transilvania", 1943, nr. 7-8, p. 594.Is Gh. *incai, Opere, II, Buc., 1969, pp. 254-255; A. Armbruster, op.

cit., p. 87. Despre idelle lui N. Olahus cu privire la originea romftnilorvezi ibidem, pp. 82-83.

12 Ibidem, p. 92.12 Ibidem, p. 93.


rea roman a Daciei, idee din care se degaj concluzia conti-nuitAtii potoorului romn pe acest teritoriu".

Deosebit de importante pentru problema continuitAtiiromfinilor sint cronicile polone din a doua jumAtate a secoluluial XVI-lea, indeosebi ale lui SI. Orzechowski, M. Cromer qiSt. Sarnicki, ultimul cunoscut i lui D. Cantemir i folositde corifeii Scolii Ardelene. DupA opinia primului, romAniis-au nfiscut din italici *i romani rAma*i in Dacia din vremeacolonizArii romane; ei i dovedesc originea romanA nu numaiprin numele lor, dar *i prin f irea, bimba, felul de viatAvitejia lor romanA".

Un italian, Giovanandrea Gromo, care a stat citiva ani inTransilvania in vremea domniei lui Ioan Sigismund, scria pela 1571 cA romAnii 1nii sustin cA se trag din coloni*tii ro-mani lAsati in Transilvania de impAratul Hadrian", a*a cum,la 1568, un alt italian, Giulio Ruggiero, sustinea: sono questiVallachi per antica origine Ballard, per esser colonia de Roman i"10.

Concluzii asemAnAtoare trAgea pe la 1574 un francez care avizitat Transilvania, Pierre Lescalopier: Tout ce pays (laWalachie) et Moldavie et la plus part de Transilvanie a etpeupl des colonies romaines du temps de Traian l'empereur...Ce du pays se disent vrays successeurs de Romains et nom-ment leur parler romanechte, c'est it dire romain"". Lesca-lopier a fost printre primii culegAtori de inscriptii latine dinTransilvania" bis. Dup cum sustin Lescalopier i Gromo,In sec. XVI rondinii tiau ei Inii cd stilt urmafii coloni,stilorromani din Dacia.

Vom aminti in treacAt cA pAreri asemfinAtoare despre origi-nea *i continuitatea romAnilor au sustinut numero*i altistrAini care i-au cunoscut pe romAni in ultimele decenii alesecolului al XVI-lea: Antonio Possevino, Ferrante Capeci, uninsotitor al lui Possevino, apoi Francois de Pavie, seigneur deFourquevaux, Giovanni Botero etc.21.

16 Ibidem, p. 96 i Cdidlori strdini despre tnZe romdne. II, p. 382.11 A. Armbruster, op. cit., pp. 102-104; A. Sacerdoteanu, op. cit.,

pp. 33-35.16 A. Armbruster, op. cit., p. 112. Textul lui Gromo In Cdldtort strdini,

II, pp. 320, 337.11 A. Armbruster, op. cit., p. 113.26/ Ibidem, p. 114. Vezi i Cdidlori strdint, II, pp. 428-429.20 bis I. I. Russu, Introducere la Inscripliile Dodd romane, I, Buc..

1975, pp. 38-40.21 A. Armbruster, op. cit., pp. 116-118, 122-123, 126-127. VezICdidtort strdini, II, pp. 559, 605-606.


De o deosebiti importanta pentru modul cum era vlizutproblema vechimii romnilor din Transilvania citre sfir*i-tul sec. XVI este opera Dialogus, alcituit de cancelarul lui5tefan Bathory, Farkas Kovdcsocsy (1584); in aceast operii,sub forma unui dialog, se expun douk pAreri diferite desprevechimea romfinilor: una potrivit areia rominii din Tran-silvania erau urma*ii coloni*tilor romani, ei mIndrindu-se*i astizi in mod public ci sint romani", *i o alta care incearcs o combati pe prima pe baza situatiei de inferioritate incare se &eau atunci romknii din Transilvania; personajelefictive care discuti aceast problemk nutresc un sentitnentde viditi ostilitate fat de poporul romn22.

In secolul al XVII-lea numerog alti InvAtati *i-au expusprerile despre vechimea rominilor *IL despre continuitatealor de viata pe aceste meleaguri. Iati Oliva dintre aeetia:

Martin Opitz, fost profesor la Academia din Alba Iulia inanii 1621 1622, bun cunoscAtor al poporului romn, sustineack rominii sint urma*ii romanilor, dovadA f iind atit limba,pstrati mai bine decit in alte tad de origine latin, cit *iobiceiurile mo*tenite de la roMani:

In f iece colibk ca pae acoperitk,Un singe nobil spune c limba mo*tenitkSi azi e tot aceia*i, ck datinele sintPfistrate ca credinta, c-al vostru imbrAckmintjocul chiar e martor c-aveti tulpini vecbe".Deosebit de importana pentru problema continuitAtii

romknilor trebuie a fi fost lucrarea lui Opitz Dacia Antigua,pierdut din nefericire in conditii tragice23.

Despre continuitatea rominilor vorbesc *i Giovanni Bat-tista Montalbani, unul din apropiatii lui Gaspar Gratiani,domnul Moldovei (1619-1620), Fredericus Menius, DavidFrlich i alti Inviitati din prima jumatate a sec. XVII".

O atentie mai mare meritk misionarul catolic Marco Ban-dini, care a cunoscut ri1e romAne spre mijlocul sec. XVII;el aratk c Traian, dup ce a supus Dacia prin lupt, a adus

22 A. Sacerdoteanu, op. cit., pp. 38-39; A. Armbruster, op. cit., pp.121-122.

33 C. Gtiliner, op. cit., p. 78; A. Armbruster, op. cit., pp. 148-149;veal 1 Ilie Dianu. Poetul sileztan Martin Opitz i romdnii din Transil-vania (Apulum", II, 1943-1945, pp. 374-385).

34 A. Armbruster, op. cit., pp. 150-151, 152 passim.


aici colonisti romani, iar din amestecul acestora cu bstinasiidaci s-a nscut un neam nou ce si-a spus in limba proprie ro-mn25.

Sibianul Johannes Triister, autorul lucrdrii Dacia. Das istdie neue Beschreibung des Landes Siebenbargen (1666) era con-vins si el de faptul ca romnii de azi ce trdiesc in Tara Ro-mneasc5, Moldova si in muntii Transilvaniei nu sint deciturmasii legiunilor romane de paz; ...dupd originea lor, eisint romanii cei nobili, cei mai vechi locuitori ai acestei tri"(aber ihrem herkommen, nach sind sie die edlen Rtimer, dieltesten Bewohner dieses Landes). Trster este primul autor

care-si fundamenteaz constatarea sa pe citeva dovezi dindomeniul etdografiei, i anume: portul, in primul rind opin-cile, obiceiurile de inmormintare i dansul popular, toate deorigine romanti, pstrate de romani prin continuitatea lorde viatd26.

Asemdnarea portului popular rominesc cu cel al dacilor depe Columna lui Traian, ca i numeroasele inscriptii i mo-numente romane existente ina in Transilvania, au consti-tuit pentru un alt sibian din aceast epoc, Valen tin Frankvon Frankenstein, dovezi evidente c romnii stilt urmasiidirecti ai colonilor romani (existimamus tamen, variorem esseillam sententiam gua statuitur, e colonis eos Romanis, Trajaniimperatoris... supermanisse: sicuti idem, Romae columna Tra-jana et in Transilvania, multae Romanae inscriptiones et mo-numenta lapidea testantur). Dup opinia sa, dintre toti locu-itorii Transilvaniei cei mai vechi slnt romdnii, care odinioardse chemau latineste rornani"27.

Deosebit de insemnat pentru problema continuittii estelucrarea Origines et occasus Transsilvanorum a lui L. Toppel-tinus (Tppelt), aprut in 1667. Acest cronicar sas din Me-

36 Ibidem, pp. 156-157; A. Sacerdoteanu, op. cit., pp. 50-51.36 J. Trtister, op. cit., pp. 338-342; C. Gllner, op. cit., pp. 80-81;

A. Muresianu, in ,,Tara Birser 1936, p. 408; A. Armbruster, op. cit.,p. 178.

Despre opinille lui M. Miles, care-i considerA pe romani descendentidin colonistil adusi de Tratan In Transilvania, vezi ,,Tara Birsei", 1936,pp . 408-409.

27 V. Frank von Frankenstein, Breviculus Originum Nationum et prae-cipue Saxonicae in Transsilvania, pp. 21-22; C. Giillner, op. cit., p. 81;A. Muresianu, In "Tara Birsei", 1936, pp. 409-410; A. Armbruster,op. cit., pp. 216-217. 0 succintA prezentare a pArerilor invAtatilor sasidin sec. XVII la I. Hurdubetiu, Die Deutschen iiber die Herkunft derRumlinen, Buc., 1977, pp. 27-29.


dias, studiind cu atentie autorii antici i iunanistii careau abordat problema originii poporului roman, a ajuns si ella convingerea c romanii slut descendentii romanilor (At-que istorum Romanorum reliquias esse Valachos et Moldavoscerium esse). Intr-un capitol special al lucrarii sale, Toppelti-nus a remarcat asemdnarea portului popular romnesc ell vest-mintele romanilor28.

Cdtre sfirsitul secolului al XVII-lea, cronicarul secui Lisz-nai Kvcs 1361 afirma si el ca rominii se trag din colonistiiromani cu care Traian a umplut Dacia; noul popor s-a nas-cut din amestecul colonistilor romani cu ba'stinasii daci28.

Pentru continuitate s-au pronuntat i alti invatati sasi dela sfirsitul secolului al XVII-lea; dintre ei amintim pe au-torul (anonim) al lucrarii De origine, conditione, religionegentis Valachicae (1697), care sustine ca plebea romana nua fast retrasd de cdtre Gallienus ci a rmas pe loc si ca dinlimba latin a acestora, amestecata cu cea a dacilor, s-a nas-cut bimba romana38.

In al doilea deceniu al secolului al XVIII-lea, un fruntasal sasilor, judele Sibiului Andreas Teutsch, Intr-o istorie aTransilvaniei, sustinea c romfinii din aceast tara erau ur-masii directi i puri ai romanilor, deoarece dacii ar fi dispa-rut de pe scena istoriein.

In aceeasi epoca, un italian, Anton Maria del Chiaro, se-cretarul lui C. Brincoveanu, i exprima la rindu-i convin-gerea ca romnii i trag originea din colonistii romani sta-biliti in Dacia32.

Pentru continuitatea elementului daco-roman in Dacia s-aupronuntat categoric numerosi alti invtati din prima jum-tate a secolului al XVIII-lea, ca eruditii sasi Georg Soterius,

Se L. Toppeltinus, op. cit., p. 52. Vez! si C. Gliner, op. cit., p. 79;A. Armbruster, op. cit., pp. 179-180 si G. Togan, Zur Frage der Herkunftund Sprache der Rumtinen bei Laurentius Toppeltinus (Forschungen zurVolks- und Landeskunde", XI, 1968, nr. 2, pp. 55-58).

Opiniile lui Toppeltin despre asemAnarea portului rominilor cu celal romanilor au fost utilizate al de M. Costin in De neamul moldoventior,care a motivat ,,schimbarea hainelor" dupii conditiile atmosferice diferitela noi fatA de Italia; oamenii mutati din regiuni calde au cAutat a-sischimba portul hainelor dupA vremea acestor locuri" (Opere, ed. P. P.Panaitescu, p. 270).

29 A. Armbruster, op. cit., p. 172.3 Ibidem, p. 175, nota 65. Despre opiniile lui Thomas Scharsius 1

Georg Haner vezi ibidem, pp. 181-182.Ibidem, p. 221.

32 A. Sacerdoteanu, op. cit., p. 58.

172 continuitatea romAniiorwww.dacoromanica.ro

Martin Schmeitzel, Johann Filstich32 bis sau Laurentius Wei-denfelder33; ultimul a adus ca un argument nou in favoareacontinuittii daco-romanilor, i anume pstrarea obiceiuri-lor romane in exploatarea salinelor si in extragerea metale-lor In Transilvania.

Un alt sustinator al continuittii a fost istoricul maghiarAndras Huszti (1700?-1755), care afirma pc la 1740: nicio natiune nu are limba atit de apropiatil de aceia veche ro-man ca natiunea valahilor, ceea ce este un semn sigurcare nu poate insela c ei sint In Transilvania urmasii ve-chilor colonii romane"33 bis.

Faptul c5 numerosi invtati din evul de mijloc au vzutIn romni pe urmasii firesti si de netgliduit ai daco-roma-nilor din Dacia Traian, care au trit far intrerupere pepamintul strbun, nu inseamn c nu au fost i unii care aunegat continuitatea lor, fie din dusmnie pentru acest popor,fie dind crezare unor izvoare istorice gresit intelese.

Unul dintre acestia a fost cronicarul maghiar tefan Sza-mosk6zy care neagd hotrit persistenta romnilor in Dacia,devenind astf el Intiiul istoric (adic cronicar N. S.) ungurcare sustine in scris acest lucru"34. In prima sa lucrare, Ana-lecta lapidum vetustorum et nonnullorum in Dacia antiquita-tum, aprut In 1593, Szamoski5zy sustine, ca toti ceilaltiInvatati din vremea sa, c romnii sint urmasii colonistilorromani de la care s-au pstrat numeroase urme in Transil-vania. Mai tirziu ins, dup domnia lui Mihai Vitea-zul in Transilvania, cind a avut de suferit, Szamosk6zy

32 bis Acesta sustine cA ,,nu toate coloniile romanilor si ostasil ple-carA din Dacia" si cA multi" au rAmas pe loc, pArIndu-le mai bine sAloculascil Intre goti declt sA piece la drum lung l greu. fAr sA stie clacAvor afta In altA parte locuintA mal bunA" (I. Filstich, Incercare de isiorieromdneasal, ed. A. Armbruster, Radu Constantinescu, Buc., 1979, p. 81).Mai departe se aratA cA, dupA nAvala hunilor, coloniile romane ,,stAturAascunse In Intuneric, lndeletnicindu-se fie cu pAstoritul, fie cu agricultura"(ibidem, p. 89).

33 A. Armbruster, op. cit., pp. 224-230. Despre opiniile lui Fr. Fa-sching, Samuel Timon, Martin Felmer etc., vezi ibidem, pp. 230-235.Vezi, de asemenea, I. Hurdubetiu, Die Deutschen, pp. 32-34.

ss bis A. Huszti, 0 s LW Dcia, az az Erdlgnek rgi Es mostanillapoljrl val6 Historia.... Viena, 1791, p. 135; vezi si Tara Blrsei",1936, p. 412. DupA cum s-a arAtat de curad, Andras Huszti formuleazApregnant uncle teze istoriografice ingenioase (partial valabile chiar i azi)asupra situafiei etno-demografice l romanizArii Daciei" (I. I. RUM'.Introducere la Inscriplitle Daciet romane, I, Buc., 1975, p. 45).

" A. Sacerdoteanu, op. cit., p. 44.


schimbat opinia, afirmind c romanii nu sint urmasii colo-nistilor adusi de Traian in Dacia deoarece Gallienus a mutatpe romanii din Dacia in sudul Dunrii, unde au rmas. A-ceasta noua teorie a lui Szamosk6zy a fost combatuta de L.Toppeltinus, care spune: sed ridicula magis est Samoissijconsequentia quam vera"35.

Un alt cronicar care si-a exprimat unele indoieli cu pri-vire la continuitatea romnilor a f ost dalmatinul loan Lu-cius (Luci) in lucrarea sa De regno Dalmatiae et Croatiae(1666). Pornind de la tcerea izvoarelor antice tirzii desprepersistenta romanilor in Dacia, abandonat de Aurelian, Lu-cius considera' ca probabil faptul ea bulgarii au stramutat lanordul Dunarii intreaga populatie romana si ea' aceasta s-aamestecat cu acei romani care vor mai fi ramas acolo de pevremea lui Aurelian ori care vor mai fi f ost strmutati de altibarbari., Aceasta e mai probabil cleat c toti valahii din Daciasi-ar fi tragInd neamul din vechii romani rmasi acolo dintimpul lui Aurelian"36.

Dupa cum s-a observat, Lucius nu neaga continuitatea ele-mentului roman in Dacia Traian, dar crede c acesta a f ostsporit printr-o imig,rare provocat de catre bulgari de la sudla nord de Dunare. Teoria sa a f ost reluat i falsificatpartial de J. Chr. Engel".

Spre sfirsitul secolului al XVII-lea, intr-o epoca In careincepuse miscarea de emancipare national-politica a romani-lor din Transilvania, continuind traditia maghiar mai ve-che a atitudinii ostile fat de romini, cronicarul ungur Mar-tin Szentivangi sustine ea numai romanii din Tara Romaneas-ca si Moldova erau urmasii colonistilor romani; clt priveste pecei din Transilvania, acestia nu erau bastinasi, ci au venitin cursul timpului" (tractu temporis) din cele doua tri ro-mnesti de dincolo de Carpati38. Este teoria imigrarii, careva deveni in secolul al XVIII-lea un instrument politic decombatere a revendicarilor romnesti.

15 Ibidem, pp. 41-43; A. Armbruster, op. cit., pp. 139-140.Despre importanta colectiei de inscriptil strinse de Szamosk5zy, care

a servit ca bazA de plecare pentru studille asupra Dade' antice in- secoleleXVIIXVIII, vezi introducerea lui I. I. Russu la Inscripjitle Dacietromane, I, Buc., 1975. pp. 41-43.

" I. Lucius, op. cit., ed. Viena, 1758, p. 274; A. Armbruster, op.cit., p. 162; A. Philippide, Originea romtIntlor, I, p. 664.

37 A. Armbruster, op. cit., pp. 162-163.3! Ibidezn, pp. 173-174.


Din cele expuse foarte sumar in aceste pagini se degajconcluzia ea, pind in secolul al XVIII-lea, tofi strifinii careau vorbit de istoria romdnilor erau convinfi de faptul c aceftiaerau autohtonii i cei mai vechi locuitort ai aril lor; impotrivacontinuitiffii ca 0 mai tirziu, dealtfel s-au pronunfatnumai acei invdiali care manifestau o atitudine ostild fafei depoporul romein sau care nu-i cuno,steau istoria.

sin' urma,sii populaliei daco-romane, c era adicaautohtoni pe aceste plaiuri, romeinii nu 0-au pus in generalproblema vechimii lor deaf in momenta' In care aceasta le-afost contestatei, atunci chid trebuiau sei reispund'd adversarilorcontinuitti fii Foarte revelatoare in aceasta privinta esteurmatoarea intimplare; cu prilejul unei aniversri a coloni-zarii sasilor in Transilvania, un sas a intrebat pe un taranroman din partile Sibiului daca i romnii ar putea srbatoriasemenea evenimente, la care tranul a rspuns scurtconvingator: Noi nu avem ce s'a sarbtorim, pentru ea nusintem veniti de aiurea; noi sintem de aici"3 9. Raspunsulacesta, izvorit din constiinta populard, sintetizeaza admira-bil realitatea istoria: noi sintem de aici si am fost toldeaunaaici !

Primul invtat roman care a pus aceastd problem a f ostcronicarul Miron Costin, care folosind o bogat literatur.istorica a cautat s combata basnele" care urmareau sadefaimeze poporul roman i originea sa. Nu vom insista preamult asupra ideilor lui M. Costin in aceast privint, ideiin general cunoscute si expuse pe larg in diverse lucrari40.In lucrarea sa De neamul moldovenilor, cronicarul moldoveanafirma ca, dupa abandonarea Daciei de catre Gallienus, ro-manii din Tara Munteneasca au trecut muntii, asezindu-sela Olt, la Herteg ( = Hateg) si pe la Fagaras", iar cei dinMoldova au trecut muntii la Maramords"41. Miron Costineste astfel primul cronicar care afirm ca, dup retragerealegiunilor i administratiei romane din Dacia, populatia

[ 39 $teran Pascu, Istoria Transilvaniei, Blaj, 1944. p. 40.4 A. Armbruster, O. cit., pp. 198-199; Enache Puiu, Viaja gopera tut

Miron Costin, Buc., 1975; Ion Trdistaru, Preocupdri pentru dovedireaoriginit latine a poporului nostru In operele lut Grigore Ureche 1 MironCostin (,,Analele Univ. din Craiova". [II, 1975, pp. 9-16) etc.

" M. Costin. Opere, ed. P.P. Panaitescu, pp. 273-274.


daco-roman s-a retras in locuri adpostite in Transilvania*i Maramure*, de unde, mai tirziu, a desclecat" in TaraRorafineascA *i in Moldova sub conducerea lui Negru vod*i, respectiv, Drago*.

Pentru continuitate s-a pronuntat *i stolnicul C. Canta-cuzino. El se declar impotriva prsirii Daciei (pe care oplaseaz In vremea lui Gallienus), sustinind CA' aceast prereImpotriva crezului *i a socotelii iaste". Dou sint motivelepentru care nu poate admite stolnicul prfisirea Daciei dectre locuitori:

1) Cum au vrut acel imprat a*a lesne a rdica atita suma*i noroade de oameni, cu case, cu copii, a*ezati pre acestelocuri f iind mai mult de 200 de ani ... Deci dara oameni jute-meiati ca aceia *i stpini mari *i bogati facindu-se *i de marineamuri romane aici Intemeiati s-i ja Galien s-i muteintr-alte locuri pe toti ... Deci, darA, au nu mai lesne era*i acelora ce era oblduitori acestor locuri sa nu asculte (deordin), decit mo*tenirile lor intelinate de atitia ani s lelase *i sd meargi de a s a*eza pentr-alte locuri mai aspre*i mai sed?"

2. 5i aceast:1 inert sa mai socotote c4 nicAeri urme de aleacelora romani ce au fost In Dachia ca s fi fost mutati cutotul intr-altii parte nu iaste"42.

Deci, pe de o parte, imposibilitatea ca o populatie nume-roas sli prseasci locurile unde era a*ezata cu temei *i sfipiece intr-o WA srac, pe de alta, lipsa unor urme" (mrtu-rii) c daco-romanii s-ar fi mutat la sud de Dunre, argu-mente valabile *i astzi.

In secolul al XVIII-lea unul din cei rnai mari invtati aipoporului nostru, D. Cantemir, a sustinut cu argumente con-tinuitatea romnilor pe teritoriul unde au locuit stramo*iilot". Titlul crtii a treia a marii lucrri Hronicul vechimiiromano-moldo-vlahilor este chiar sa dovedeaste precum romciniicesti de astadzi In Dachiia stnt tot aceia romani pre care U lpieTraian i-au adus atuncea". Nu vom reproduce aci decit umfragment din aceast important lucrare: Foarte deprtat

42 C. Cantacuzino, Istoria rarit Romane;tt, ed. N. Cartojan DanSimonescu, p. 58. Vezi si A. Armbruster, op. cit., pp. 203-205.

42 VezI indeosebi stefan $tefAnescu, Origtnea, continuitatea ;t unitateapoporulut roman tn conceplia tut Dtmitrie Cantemir (Studii", 26, 1973,nr. 5, pp. 915-922); I. Mitrea, Dimitrie Cantemir despre romanitatea,continuitatea ;i unitatea poporului roman (Studil e cercetAri stlintifice".Bacdu, 1974, p. 20 0 urns.).


de socoteala dreapt ar fi acela care ar dzice s romanii dinDachia i firea cea de romani i armele i mosiia a indats-si fi uitat. i mosiia, mai de 200 de ani tinut, inainteochilor, numai peste o ap stind, ase de tot sd o fi prfisit.M criadzd cititorul si de pre ininia sa sa se adeveriascamosiia de atita vreme, nu numai romanul, pre atuncea alumii biruitoriu, ce asesi nime din neamuri aceasta a rbdaar fi putut, ea' dulce iaste dragostea mo.,sii; de unde mai cuadevrat ar fi socoteala aceia care ar dzice ea mai bucurosiar fi fost romanii aciia cu armele a mini"( in mosie i pentrumosie pin la unul a pieri de cit blOstAmteste, f Ai% nicio primejdiitoare pricin inainte ochilor, casele, viile, tari-nile, orasele i cetdtile varvarilor i supusilor lor sa le lase".Pe lingO argumente de logicA, D. Cantemir introduce si unulsentimental: dragostea de mosie a romanilor, care i-ar fi impie-dicat sa o pOrilseasca.

D. Cantemir a intreprins prima analiz5 stiintificd a izvoa-relor privind parisirea Daciei de catre Aurelian si stramutareaprovincial ilor in sudul Duniirii pe care a interpretat-o in sensulunei retrageri palliate si temporare, sustinind stOruintaromanilor in Dacia, unde au ramas infipti i nezmulti"si de unde niciodat piciorul afard nu si-au scos"44.

Ideile lui Cantemir despre originea, continuitatea i unitatearorminilor au fost preluate de invtifatii ardeleni din secolulal XVIII-lea, care le vor dezvolla si vor face din ele arme poli-tice pentru emanciparea nafionalii a romiinilor45.

Primul care le-a utilizat a fost episcopul Inochentie Micu,care cumparase manuscrisul Hronicului de la un negustor dinViena. In lupta dusd de el pentru emanciparea romnilor,Micu a arOtat c acestia merit o soartd mai bung i pentrufaptul ea' sint cel mai vechi popor, ea vietuiesc neintrerupt inTransilvania din vremea impAratului Traian (Hinc, elsi con-stet, Nos priores uptote, a tempore Trajani Imperatoris, Tran-silvaniae Incolas esse)". Era pentru prima oard cInd romelnii

44 A. Armbruster, op. cit., p. 211.45 Vasile Netea, Dimitrie Cantemir precursor al Scolii Ardelene (Viata

romAneascA", 1973, nr. 9, pp. 108-112).45 G. Bogdan-DulcA, Procesul episcopului loan I nochentie Clain, Garan-

sebes, 1896, p. 74; A. Decei, Memoriul ( Suppler Libellus) lui I. InochentieKlein cdtre regina MariaTereza, din anul 1744 (A I I C. X, 1967, pp. 7-41).

Vez! si N. Nines. Symbolae ad illustrandam historiam ecciesiae orientalis,p. 528, unde se spune: ,,cAci noi de pe timpul lui Traian. ineS Ina-


din Transiluania cereau drepturile ce li se cuueneau pe bazavechimii lor neintrerupte in tara pe care o locuiau.

Dupd cum s-a aratat, incepind cu Inochentie Micu, ideearomanitatii romnilor (care include *i pe cea a vechimii, sta.-ruintei *i unitatii neamului) se transforma dintr-o stare la-tent a con*tiintei colective intr-o idee-forta politica', minu-

activizata de in*i*i romfinii, dupa ce, cu veacuri inainte,strainii i (Mum% seama de importanta ideii romanitatiica forta politica"47.

In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea problema con-tinuittii romanilor a capatat un nou curs; a*a cum am ara-tat in introducere, la argumentele *tiintif ice *i indreptatite,invocate de romani in sprijinul vechimii lor, reprezentantiinatiunilor" privilegiate din Transilvania care se vedeauamenintate in privilegiile lor traditionale au rspuns cucontraargumente i teorii tendentioase i ne*tiintif ice, menitesa dovedeasca" caducitatea unor realitati ancorate de veacuriin Transilvania48. Asupra acestor opinii *i ale altora expri-mate incepind din aceasta vreme vom insista in paginile ceurmeaza'.

Primul invatat strain din aceasta epoca ce *i-a pus problemacontinuitatii romanilor a f ost istoricul i f ilologul I. Thun-mann intr-o lucrare privind istoria popoarelor din Europarsariteana. Vlahii de dincoace de Dunre (de la nordul flu-viului N.S.) sint frati ai celor din Macedonia, coboritoridin tracii, care, sub numele de geti *i de daci, jucard un rolatit de insemnat ... Sub stpinirea romana au primit bimbaobiceiurile romane i, dupa ce sub Caracalla au capatat drep-tul de cetatenie, s-au numit romani. Nu se poate admite caimpratul Aurelian sa fi stramutat peste Dunare pe toti lo-cuitorii Daciei; Ord indoiala ca au mai ramas Inca multiintr-o tara a*a de mare *i a*a de muntoasa. In timpul nava-

inte de a fi intrat natiunea saseasca in Transilvania, am fost mo#eni inacel pamint regesc".

Toth Zoltan, I., Az erdlyi romem nacionalismus els szzada 1697 1792[Primul secol al nationalismului romAn in Transilvania, 1697-1722],Budapest,a, 1946, considera ca Inochentie Micu a sustinut ca romanilamt cel mai yacht locuitori ai Transilvaniei pe baza afirmatillor maivechi ale umanitilor maghiari.

o A. Armbruster, op. cit., p. 239.41 Ibidem.


lirii vandalilor, gotilor, hunilor, gepizilor, slavilor, avarilorbulgarilor, ei cautar mintuire In muntii ion Navalirea

ungurilor la anul 896 i-a &sit In Transilvania si In Ungariade dincoace de Dunare. Acest lucru 11 spune notarul anonim alregelui Bela IV, care merita crezare Vlahii locuiau dintimpuri strvechi si In Valahia si Moldova, unde nu au venitIntiia data sub Negru (Vod) si Bogdan in sec. XIIIXIV".

Thunmann afirm' deci ca macedoromanii sInt urmasiiilirilor romanizati, In timp ce romanii din Dacia Milt urmasiigeto-daciIor romanizati care au ramas pe loc dup retragereaaureliana. Para s faca critica istorica amanuntita, invatatulgerman recunostea ceca ce bunul simt i logica impuneau carealitati de necontestat.

Peste cltiva ani, in 1778, 1ntr-o istorie a Transilvaniei,Iosif Benic pleda si el pentru continuitate In Dacia: valahiise trag din romani, din coloniile pe care Traian i ceilaltiImparati le-au adus In Dacia". El invoca marturia unor scrii-tori de valoare care sustineau aceasta descendenta a roma-nilor din nenumaratele colonii romane din Dacia. Benk ad-mitea ca la abandonarea Daciei o buna parte din romani auparasit Dacia", dar sustinea ca multi romani Impreuna cudacii indigeni au ramas pe loe", unde s-au adapostit In munti.In alai% de acesti urmasi directi ai daco-romanilor, Benkafirma' c valahii s-ar mai trage si din coloniile de la sudulDunarii care, Inmultindu-se, s-au latit Incet, incet spre mia-zanoapte pina la hotarele Podoliei i Rusiei i Odd In Tran-silvania"50.

La 1780 aprea la Viena o istorie a Banatului Timisan dato-rata lui Fr. Griselini, italian de origine. Impresionat de ase-mnarea dintre limbile italiana i romana, el afirma ca aces-tea nu slut cleat doua dialecte" ale uneia i aceleiasi limbi

I. Thunmann, Untersuchungen Ober die Geschichte der silichen euro-piiischen V biker, Leipzig, 1774, pp. 240, 324, 360. Vezi prezentarea 1111Al. Philippide, Originea romdnilor, I, Ia0, 1925, pp. 666-667; A. Sacer-doteanu, Consideraiii, pp. 104-106; Tara Birsei", 1937, pp. 118-1190 I. Hurdubetiu, op. cit., pp. 41-48.

5 Iosephus Benka, Transilvania sive magnus Transsilvaniae Princi-peas, I, Vindobonae, 1778, pp. 474, 476-478. Vezi i Al. Philippide,op. cit., pp. 66'7-668.

In acela0 an, 1778, Stefan Katona sustinea la rindu-i at nu este posibIlca teritoriul Daciei s fi ramas fAr locuitorl, rominii flind urmaii colo-nilor romani adu0 de Traian In Dacia (Historia critica primorum Hunga-riae ducum, Pestini, 1778, pp. 324-326). Vezi I A. Mure,ianu, In TaraBtrsei", VIII, 1936, nr. 5, pp. 404-405, mide se da 1ntreg citatul.


a poporului de jos, vorbit odinioar In acelasi tinap in Italiasi Dacia". Pe Griselini l-a impresionat starea in care au ajunsacesti urmasi ai vestitului popor care minuia in acelasi timpsi sabia i plugul". Griselini aduce i un argument din etno-graf je despre continuitatea rominilor: vorbind despre serb-rile rominilor bnteni din ajunul secerisului i culesuluivii-lor, el afirm c acestea se aseamnd foarte mult cu obiceiu-rile romanilor chid acestia serbau Cerealiile i Bachanalii-le"51.

Primul istoric care a pledat impotriva continuittii a fostun sas, of iter de justitie al armatei imperiale, Franz IosephSulzer, autorul unei istorii a trilor locuite de romni52. Elsustine c romfinii nu se trag din colonistii romani din Daciacare a fost prsit; romnii s-au format ca popor in PeninsulaBalcania (In Moesia, Tracia), de unde au venit la nordulDunrii In numr mare in dou etape: la sfirsitul secolului alXII-lea, chid au fost apsati de Isac Anghelos (adic5 In vre-mea crerii imperiului vlaho-bulgar N.S.) si dup nvalattarilor, din 1241, chid Cumania era golit de toti locuitorii.Sulzer formuleaz urmiitoarele argumente in favoarea acesteiteorii: nu exist In Ihnba romnd nici o urma din timpul mi-

21 Fr. Griselini, Geschichte der Ternescher Banales, Viena 1780; cf. TaraBirsei", 1936, pp. 413-414.

52 Geschtchte des transalpinischen Dactens, 3 vol., Viena, 1781-1782.Preze,ntarea lul Al. Philippide, Originea ronulnilor, I. pp. 668-675; A.Sacerdote,anu, Considerafti, pp. 106-107; I. Hurdubetiu, op. cit., pp. 4850. Despre autor vez! si Klaus Steinke, Tratatul de gramaticd a limbilrorndne al tut Fr. J. Sulzer (A L I L, 22, 1971, pp. 93-111).

CombAtindu-1 pe Sulzer, pe care-1 considera pAtimas, G. Barit citaopinia lui M. S. Kovacid care afirma a Sulzer a fost orn ocAritoriu, min-cinos I cA foarte putin au stiut despre lucrurile de care au scris" (Foalapentru minte", 1842, p. 280).

DupA cum s-a arAtat, pornirea lui Sulzer impotriva rominilor se da-tora edictului de tolerantA al lul Iosif al II-lea din 1781 care proclamaegalitatea romAnilor ca celelaite natiuni"; lucrarea sa si altele de acestgen au lost rezultatul reactiunii impotriva politicii ioseflniste" (TaraBirser, 1937, nr. 2, p. 117).

Vezi si G. BrAtianu, in RHSE E, 1943, p. 84, dup care lucrarealui Sulzer est dj une raction, due sans doute l'opposition des milieuxsaxons, qui se voyaient menacs dans leur situation privilgiCe et enten-daient la dfendre. Le meilleur moyen tait assurment de combattre Fidede la continuit daco-roumaine et de prsenter les oValaques *, non com-me une race ancienne et autoclatone, prive des ses droits naturels, maiscomme des immigrs de date rcente accueillis sur le sol transylvain par lagnreuse inftiative des rois et des seigneurs hongrois de Fre fodale etrduits A s'en tenir A la portion congrue, fort troitement mesure".


gratiilor care au durat 700 de ani; influenta slava (a cardimportann este mult exageran) nu s-a putut efectua decit lasudul Dundrii, deoarece nu au fost slay i in Transilvania; roma-ni s-au asezat in Transilvania dupa venirea ungurilor, numaiastf el putindu-se explica faptul cd slut lipsiti de drepturi;,(de rapt, procesul este exact invers: cuceritorii lipsesc de drepturipe locuitorii mai vechi pe care-i asupresc! N.S.53); romniinu au putut imbratisa credinta ortodoxa decit la sud de Du-mare, aceasta explicind faptul ca si-au putut-o pastra in mij-locul unor populatii catolice54; datorita asemanarii dialecte-lor daco-roman i macedo-romn, nu este de admis o dezvol-tare aparte a romanilor; valahii din Dacia au venit din taracutovlahilor; un ultim argument este acela al parasirii nume-lui de Dacia: dacii valahii au trait totdeauna in Dacia, pentruce n-au pdstrat acest nume Dacia?" Acestea slut pe scurt ideilelui Sulzer, pe care, la sewn vreme, stapinirea maghiarii le vapune in slujba luptelor politice, pentru a contesta romanilordin Transilvania drepturile pe care acestia le cereau.

Lucrarea lui Sulzer nu a convins pe toti invatatii; in 1784,sasul Michael Lebrecht sustinea ca romanii sint urmasii roma-nilor i cei mai vechi locuitori ai acestor regiuni"55, ideieformulata in acelasi an si de Impdratul Iosif al II-lea. Acestaafirma ea romdnii stilt incontestabil cei mai vechi si mai nume-rosi locuitori ai Transilvanier5e (subl. ns. N. S.).

53 Argumentui lipsel de drepturi a romanilor din Transilvania a fostfolosit de istoricii Pray, Thunmann si Schltizer tocmai pentru dovedireavechlmii lor in aceasta tara, cae! nu este de crezut cii romanil sA 11 imi-grat aici din tari straine ca sa sufere jugul roblei; este mult mal de crezut,cd romnti, ca cei mat vecht locultori at Transiloantel, au fost tnolnt caarmele ;i redu$1 la servitute de mal puternicti maghtari" (Fridericus Phleps,De Valachorum origine dissertatio, Cibinii, 1829, p. 23). Cf. Tara Birsei",1937, nr. 2, p. 120.

54 Aceasta opinie a fost combatuta de A. Muresanu in Foaia peatruminte, mimA i literatura", 1846. pp. 236-240, care a suslinut originearomana a crestinismului.

55 Michael Lebrecht, Die Geschichle von Siebenbiirgen in Abendunter-haltungen, Sibiu, 1784, p. 65.

Opinil asemanfitoare cu ale lui M. Lebrecht formulase, in 1780, un altsas, Martin Felmer, care se pronuntase si el categoric pentru continuitatedin aceleasi motive ca cele invocate de Lebrecht (Primae linae M. Prin-ctpatus Trans(lvaniae Sibiu, 1780, pp. 19, 47 si 63). Vezi l prezenta-rea lui D. Ciurea in Anuarul Inst. de istorie si arheologie", Iasi, 1972,p. 187.

56 C. Sassu, Deutsche Zeugnisse Ober Siebenbiirgen im Laufe der Ask-hunderte, in Siebenbiirgen, I, Buc., 1943, p. 365.


In 1787, un mare istoric al Imperiului roman, Gibbon, susti-nea c dupa retragerea aureliand a ramas in vechea tard oparte insemnata din locuitorii ei, care mai mare groaza aveaude emigrare decit de stpinitorul got". Locuitorii daco-romanis-au amestecat apoi cu elementele migratoare, pe care le-auinvatat agricultura si placerile unei vieti civilizate, si au for-mat cu vremea un mare popor57.

Peste citiva ani, la 1790, Ioseph Kereszturi admitea la fin-du-i prezenta vlahilor in Transilvania inainte de venireaungurilor58, pentru ca in anul urmator, intr-o alta lucrare,acelasi M. Lebrecht sa se pronunte In favoarea continuitatii,tinind seama de preponderenta numerica a romanilor dinTransilvania, de limba si de numele lor de origina latina58.

In 1791 avea loc un eveniment deosebit de important inistoria Transilvaniei: printr-un memoriu intitulat SupplexLibellus Valachorum, romanii au cerut imparatului austriaco situatie egala Cu celelalte natiuni" privilegiate ale Transit-vaniei i restituirea drepturilor politice ce le fusesera rpite.Principalul argument era tocmai vechimea lor in Transilva-nia, unde se spune in Supplex natiunea romana este ceamai veche dintre toate natiunile"; ea se trage din colonistiiadusi de imparatul Traian in sec. II, care de atunci traiesc aicif Ara intrerupere. Nvalirile barbare nu i-au putut disloca.tnlturind pina la venirea ungurilor stapinirile straine, ei autrait aici sub voievozi alesi din neamul lor. Numele devlahi,sub care ii gsesc aici ungurii, nu este decit numele pe carepopoarele slave 1-au dat romanilor. Mai departe se face istoriaromanilor din Transilvania, unde ei au fost gasiti de unguri(dupd mrturia lui Anonymus) si se arata ea rominii au ince-put a fi considerati tolerati" in Transilvania numai in sec.XVII, in colectia de legi Approbatae Constitutiones. Acesttermen nu poate fi aplicat natiunii romane deoarece se stie caea este cea mai veche din tara, ca s-a bucurat de drepturi reg-

57 Apud Al. Philippide. op. cit., I, p. 675.68 Joseph Kereszturi, De veten i institutione ret militaris Hungariae.

1790.69 Michael Lebrecht, Geschichte der aboriginen dazischen V61ker in Abend-

Unlerhaltungen, Sibiu, 1791.Este interesant de amintit cA argumentele lul Lebrecht au fost ut111-

zate In anul urmator In favoarea continuittii de preotul roman SavaPopovic1 din Rsinari. Vezi I. Lupas, Chestiunea origintt st continuitdjitromdnilor, tntr-o predicd din 1792, in Studit, conferinle si comunicdri isto-rice, I, 1928, pp. 375-392.


nicolare i &A nu exist nici o lege care s o fi privat de drep-turi *i s o fi declarat tolerath"80.

Memoriul a ajuns in miinile principelui de coroand Fran-cisc, care 1-a trimis spre ref erat cancelarului aulic al Transil-vaniei Samuil Teleki. Acesta a respins te,zele memoriului. Ela recunoscut cd romtinii eta cei mai vechi locuitori ai Transilva-nia, dar afirm c4 stilt supui cu sabia de unguri care i-au sil its se supuna vointei lor; ei n-au avut niciodat drepturi egalecu celelalte natiuni", iar ridicarea lor intre natiunile" re-cepte ar fi primejdioas81.

Opiniile lui Teleki f iind primite de sfetnicii Imparatului,acesta a respins memoriul i 1-a trimis dietei, care, la rindu-i,1-a incredintat unei comisii s' refere asupra lui. Comisia a rds-puns a romanii din Transilvania nu sint sau nu sint decitputini din aceia de care pomenea petitia lor, restul f iind urma-Oi fugarilor i veneticilor din Wile vecine. Dintre toti roma-nii, doar nobilii romfini din regiunea FIgaraului i Hunedoa-rei erau considerati descendentii romnilor aflati aici la veni-rea ungurilor82.

Vzind c' cererea lor e respins, romnii au redactat unnou Supplex in anul 1792, in care, dup ce reamintesc cuprin-sul primului, reafirm convingerea lor 6 sint cei mai vechi

60 David Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Buc., 1967, pp. 1215. Iatti textul despre vechimea romAnilor: Natiunea romfinA este cumult cea mai veche dintre toate natiunile Transilvaniel din vremea noas-trA, intrucit este lucru sigur si dovedit, pe temeiul mArturillor istorice,a unei traditii niciodatA intrerupte, a asenan&rii limbii, datinilor si obi-ceiurilor, cA ea isi trage originea de la coloniile romane aduse la ince-putul secolului al II-lea de cAtre impAratul Traian, in nennmArate rin-duri, In Dacia, cu un numAr foarte mare de soldati veterani, ca sAapere provincia". (,,Est Natio Valachica omnium Transylvaniae huius aeta-tis Nationum longe antivissima, cum a Romanis ipsam coloniis, per Impe-ratorem Traianum seculo II inchoante in Daciam frequenter copiosissimaveteranorum militum numero at tutandcun Provincictm deductis, pro pagi-nem suam habere, fide historica, traditione nunquam interrupta, idioniatiset morum consuetudinumque similitudine sit cerium probatumque").

DupA textul Supplex-ului s-au mai fAcut diverse copii sau prelucrAri,dintre care unele au fost descoperite recent. Una dintre ele, intitulatAKurzer Abrtss der Schicksaale, und des Zustandes der Walachischen Nationin Siebenbilrgen, a fost publicat de David Prodan si Elena Cernea,Ina un text din lupia politicd a romdnilor din Transilvania (LucrAri stiin-Wice", Inst. pedagogic Oradea, Istorie, 1973, pp. 3-17). Vezi si AurelRAdutiu, Ladislau Gymnt, Supplex Libellus Valachorum in varianteleromdnesti de la Schei. Cluj-Napoca, 1975, 132 p. +8 pl.

61 C. Sassu, Romdnii fi ungurii. Premize istorice, Buc., 1940, pp. 119120.

62 D. Prodan, op. cit., pp. 42-43.


locuitori, asa cum o dovedesc marturiile istorice, traditia nein-trerupta, obiceiurile i limba poporului. C it priveste afirmatiac cei mai multi romani ar fi venetici si fugan i din trile ve-cine, aceasta este o simpla afirmatie ce nu poate fi dovedita,romanii alcatuind peste (Iona' treimi din populatia Transilva-niei63. Nici aceasta cerere nu a convins in ce priveste revendi-carile exprimate; curtea din Viena a promis insa ca va tineseama de ele in viitor, dupa dreptate i echitate"64.

Discutiile in jurul Supplex-ului nu s-au incheiat aici; eleau f ost deschise public de sasul I. C. Eder, in notele polemicedin editia sa65 si au fost continuate din partea maghiarilor deprofesorul piarist Martin Bolla din C1uj66.

Considerat de Petru Maior cel dintii i credincios ucenic allui Sulzer" si mare potrivnic al romanilor", Eder a tiparit laCluj Supplex-ul insotit de note istorico-critice" care cuprindnumeroase ipoteze si erori. Bazindu-se pe ideile lui Sulzer, else indoieste de originea romana a poporului nostru, contestfipersistenta elementului roman in Dacia Traiana, unde nu g-seste nici o urma a coloniilor romane (desi acestea erau Incaevidente si fuseser descrise), sustine dupa Sulzer caromanii au emigrat in nordul Dunarii in sec. XIII. El aducegrave injurii romnilor, considerind Supplex-ul o amesteca-tura de insolente si vaicareli dupa drepturi iluzorii". ,,Pti-ma i eau intentionat atunci chid era vorba de lupta de eman-cipare social i nationald a romanilor transilvaneni67, Edernu se da indarat sa-si dezvaluie pina i sila ce I-a cuprins citind

63 Ibidem, p. 51.64 Ibidem, p. 58.os Supplex Laellus V alachorum Transiloaniae tura tribus receptis

tionibus communa postliminio sibi adseri postulantium. Cum notis-historico-criticis, Cluj, 1791.

66 Lucrarea lui M. Bolla poartA titiul: Dissertatio de Valachis, qui Tran-siluania incolunt. Scripta instar Responsionis ad Libellum Suplicum quemAug. Imp. Leopoldo II, an. 1791. Natio V alachica porrexit, qi a fost editatAIn 1931. Vezi i Hunfalvy Pdl, Bolla Mdrton s Eder Karol!' meg az oldhincolatus Erdlgben [M. Bolla si Carol Eder despre locuirea romfinilorIn Transilvania] (Szzadok", .13, 1879, pp. 510-518, 541-563, 668688, 717-761) si A. Bitay, Martin Bolla (1751J831)1 cqa-numitul Sup-plex Libellus (A IINC, II, 1923, pp. 373-377).

67 Intr-o recenzie fAcutA lucrArii lui Eder in ,,Jenaer Allgemeine Lit-teratur Zeitung", nr. 53-55 din 1798, se afirma: fArA indoial cA valahilsint locuitori mai vechi ai Transilvaniei cleat sasii". In rAspunsul sku,Eder a recunoscut cA valahii sint, intr-adevAr, mai vechi in Transilvaniadectt sasii o a deciarat cA a scris Cu zel antivalahic" I (Ioslf Pervain,A. Ciurdariu, A. Sasu, Romdnii in periodicele germane din Transilvania1778-1840, Buc., 1977, pp. 242-243).


anumite paragrafe din Supplex (i s-au rascolit maruntaiele),nici s profereze calif icative incriminatoare. Pentru el roma-ni erau un fel de trintori"68.

Dizertatia" lui Bolla cauta s demonstreze ca romnii nusint de origine romana, ci bulgara, de unde i numele de vo-lohi ( 1); chiar daca s-ar admite cA romnii descind din romani,nu s-ar putea deduce de aici nici un drept pentru ei in Transil-vania. (Valachi cujuscum que sint originis, nihil juris in T ransil-vaniam, iude a condito Rege Hungarico, attribuere sibi posint).Aceasta dogma' a intrunit aprobarea unanima a dietei, formatadin reprezentantii celor trei natiuni" privilegiate.

A cesta era punctul de vedere oficia169, care refuza romd nilordin Transilvania acordarea de drepturi politice pe motiv cif arfi venit tirziu; acest punct de vedere nu era ins acceptat iimpartait de toti locuitorii provinciei i nici de care strini.

In 1792 aparea la Viena o brour a lui G. Hermann care ad-mitea cA romnii stilt cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei:giebt gleich im 1-ten zu erkennen, das die Vlacci oder Blacciein Oberbleibsel der unter dem Kayser Trajan nach Daciengekommenen Rmer und die Vorfahren der heutigen Wala-chen, die ersteren gewesen, die sich hier herum aufgehallen"70.

Rominii au raspuns la notele lui Eder cu numeroase scriericu caracter polemic alcatuite intre anii 1791 1830. Dintreacestea amintim: Responsum ad crisim Josephi Caroli Eder, allui Samuil Micun i o scriere anonima intitulat: Widerlegungder zu Klausenburg 1791 aber die Vorteillung der Walaschischen

68 I. Pervain, in Studii", 1969, nr. 2. Vez! i Ale.x. Lapedatu,riografia romdnd ardeleand In legilturci cu desfdprarea vigii politice a nea-mului romdnesc de peste Carpali, Buc.. 1923, pp. 11-13.

" Intr-un Compendium Hungartae geographicum, 1792. valaiiii" erauconsiderati inquilini tolerati", un neam de oameni necivilizati care tri-lau In zonele muntoase i vorbeau o limb5 compusii din elemente italice"si slave.

78 G. Hermann, Obersicht der Grunduerfassung der sachsischen Nationin Siebenbargen, Viena, 1792. Vez! si I. Lupas, Contribuliuni la istortapoliticd a romdnilor ardeleni (AARMSI, 1915, p. 763).

Amintim i lucrarea croatului P. Katancsid, De istro eiusque adcoltsCommentatio, Buda, 1798, p. 8, care sustinea c romanii Ora singurilcolonisti Italia care au dAinuit pia astiizi".

71 Publicat de I. Pervain si C. Engel In Lucriiri stiintifice", Insti-tutul pedagogic din Oradea, B, 1969, pp. 211-231. La 30 oct. 1791Samna Mica comunica lui Ignatie Darabant intentia sa de a rfispundelui Eder (Z. Piclisanu, Luptele politice ale romdnilor ardeleni din anti1790-2792, Buc., 1923, P. 108). Vez! si S. Mica, Scurld cunostinfil aistortei romdnilor, Buc., 1963, p. 26 si urm.


Nation herausgefommenen Noten, atribuit de 1. Pervain lui I.Budai-Deleanun.

Samuil Micu nu a raspuns decit la 10 din cele 59 de noteistorico-critice" ale lui Eder (sau poate restul nu ni s-au ps-trat). Folosind i alte lucnri ale sale (Brevis historica flotilla

Supplex Libellus Valachorum)72bis, ca i extrasele scoase deG. incai din scrierile autorilor strini (Notata ex variis ancl-horibus), Maior a examinat cu seriozitate si spirit stiintificcontinuitatea populatiei bstinase din Dacia, fcind apel ade-seori la scriitorii antici si knedievali pentru a dovedi netemei-nicia afirmatiilor lui Eder.

Autorul lui Widerlegung combate op iniile lui Eder, afirinindca populatia autohtond nu a f ost exterminan i respinge tezelelui Sulzer privitoare la imigrarea romanilor de la sudul Duna-rii, conchizind c romnii slot bstinasi in Transilvania si ceimai vechi locuitori ai trii. Citind cronica lui Anonymus,dup ce pomeneste de Gel i de Terra Blachorum, trage urm-toarea concluzie: Rezult de aici c romnii sint cei mai vechilocuitori ai trii, di la venirea ungurilor au f ost natiunea st-pinitoare, c ei s-au supus conduckorilor de osti ai ungurilorprin invoiald (m it Accord); asadar, nu s-au npit bunurileliberntile i cu atit mai virtos nu au fost inrobiti".

Aceleasi idei le gsim intr-un alt text romnesc, alctuit in1804, dupd modelul Supples-ului, ceea ce dovedea ca ronnniicontinuau s-si sustin drepturile. In aceast nou scriere(atribuit de David Prodan lui I. Budai-Deleanu) se afirmadin nou c romnii din Transilvania nu slut vreun nationstrein, ci chiar romanii cei vechi, cari din prtile Romei inDatiia la anii de la Hs. 106 ca biruitori i vitezi au venitAcesti romani cu descAleatoarea lor s-au asezat mosteni inDacia, care sti cuprinde din Ardeal, Valahia, MoldovlahiaBanatul". Mai departe se af irm c romnii au primit pe unguriIn Transilvania cu aceast invoial ca romnii cu ungurii

72 I. Pervain, loan Budai-Deleanu i Supplex libellus Valachorum"(,,Studii", 1969, nr. 2, pp. 207-217.) I. Budai-Deleanu 1-a crit1cat peEder 0 intr-o altA lucrare a sa, De originibus populorum Transylvaniaecommentatiuncula. Cum observationibus historico-crilicis (ibidem, p. 211).Vezi 1 I. Pervain, O scriere necunoscutd a lid loan Budai-Deleanu (Lu-crAri stiintifice", Oradea, 1967, nr. 1. pp. 273-286); I. Budai-Deleanu,Scrierl tnedite, pp. 37-114 0 C. Bodea, Mlhal Mitu, Ion Budai-Deleanuscrisoare cdtre Petru Mator Pentru Inceputul limbei romdnesti" (Ma-nuscriptum", 1972, nr. 1, pp. 53-69).

72 bis C. CAmpeanu, lntroducere la Samuil Micu, Scurtei cunostinld atstortei romdnilor, Buc., 1963, pp. XIVXVI.


ffateste sa sta-pineasca Ardealul", invoiald pe care ungurii nuau respectat-o".

In aceeasi vreme in care romanii isi sustineau Cu tenacitatevechimea in Transilvania apareau doua lucrari ale lui I. Chr.Enge174 care afirma ca, nemaiputind sa apere Dacia, Aureliana mutat pe romani (ostasi i provinciali) in Dacia Meditera-nea i Ripensis, unde urmasii lor au suferit influenta slavona

unde au ajuns apoi sub stapinirea bulgarilor de la Volga, dela care si-ar fi luat numele (ideie sustinuta si de M. Bona!).Cind stapinirea bulgara s-a intins la nord de Dunre, in vremealui Krum, acesta a trecut la nordul fluviului multi locuitori deorigine romana pe la 811 813 (ideie preluatd de la I. Lucius).Intrucit i aduce pe romini la nordul Dunarii in sec. IX, Engelnu contesta valoarea informatiilor date de Anonymus si niciprezenta romanilor in Transilvania inainte de venirea ungu-rilor7a.

La inceputul secolului al XIX-lea, aparea o lucrare de sta-tistic privind Transilvania. Autorul ei, Michael Ballmann,recunostea ca romfinii alcatuiau 4/7 din totalul populatiei,erau rspinditi peste tot si c limba lor era f oarte cunoscut,f iecare locuitor intelege i vorbeste in valaha". El i expri-ma teama ca, prin cresterea lor rapidd, romanii puneau inprimejdie existenta celor trei natiuni" privilegiate din Tran-silvania!

Dei recunostea aceste realitati, spre deosebire de FelmerLebrecht, Ballmann se declara impotriva continuitatii,

sustinind ea bimba i poporul valah s-ar fi format la sud de

73 D. Prodan, Inca un Supplex Libellus romdnesc, 1804, Cluj, 1970.74 Commentatio de expedittontbus Trajant ad Danubium et origine Va-

lachorum, Vindobonae, 1794; idem, Geschichte der Moldau und Walachet,Halle, 1804. Vezi si A. Sacerdoteanu, op. cit., pp. 109-110 si I. Hurdu-betlu, op. cit., pp. 52-54. Intr-o alta lucrare a sa. Fortsetzung der Alge-meinen Welthistorie durch eine Gesellschaft, von Gelehrten in Teutschlandund England ausgefertiget..., Halle, 1797, Engel a sustinut o preting colo-nizare a Maramuresului cu vlahl din jurul Constantinopolului, trimiside Andronic al II lea Paleologul in ajutorul lui Ladislau Cumanul lmpo-triva tatarilor. Vezl Tara Birsei", 1936, pp. 494-495.

Ideile lui Engel au fost combatute de Gheorghe Barg., loan HristianEngel (Foaia pentru minte, mima si literatura", 7, 1844, nr. 1, pp.1-4, nr. 2, pp. 9-13, nr. 3, pp. 17-20).

75 Engel a combatut opinia lui Sulzer despre imigrarea ttrzie a romil-nilor, ca si pe aceia a lui Eder, atit de predispus ImpotrIva romanilor,incit nu poate mistui nicidecum pe acest Gelu 1 repeta si acum atacu-rile sale rau sustinute irnpotriva lul Anonymus, fAr nIci un rezultat"(Tara Birsei", 1937, p. 120).


Dunre, in Bulgaria *i in muntii Haemus, 0. a prima urmsigur" a rominilor din Transilvania dateaz din prhnul sf ertal secolului al XIII-lea; cine-i considera pe romni vechilocuitori ai Transilvaniei sustinea Ballmami dovedeaca nu cunoate istoria trii" (pe care, in realitate, n-o cuno--tea el!).

Nu toti istoricii maghiari de la inceputul secolului trecutau imprt4it ins ideile lui Sulzer i Ballmann. Astfel, I. A.Fessler, acceptind tirile date de Anonymus, mentiona peharta statului maghiar din secolele X XI tara lui Gel iadmitea prezenta unei numeroase populatii romine.5ti inTransilvania, populatie condus de cnezii gsiti aici de unguriin fruntea unor localitti sau districte i care se bucurau dedrepturi nobiliare"77.

La 1806 un invtat mitropolit sirb, $tefan Stratimirouici,consemna: istoricii buni sau mai bine zis mijlocii, &it i ceiri, toti deopotriv, masa istoricilor, extrag provenienta vala-hilor de azi din col anule romane pe care impratul Traian le-aaezat in Dacia" ili exprima convingerea ci ar fi fost impo-sibil" ca toti colon4tii s fi fost retra,i din Dacia Traiana, deunde au plecat doar armata, functionarii i oamenii bogati;cea mai mare parte a locuitorilor" a ramas pe loc".

Cel care a combtut pe adversarii continuittii (Sulzer,Eder, Engel) a fost inviitatul Petra Maior care sustine cfi,dup razboaiele cu romanii, Dacia se de.5ert cu totuI de lo-cuitori", in locul carora au fost adui numeroi coloniti ro-mani. Polemizind cu Engel, care sustinea &I romnii ar fi nitecorcituri de barbati romani i din femei dace", Maior exage-reaz afirmind ca nici muieri nici prunci nu au mai ramas inDacia". Prin aceasta, Maior ca i alti fruntai ai ScoliiArdelene urmrea s sustin originea pur roman a popo-

78 M. Ballmann, Sialisiik von Siebenbiirgen, Sibiu, 1801, pp. 30, 31,36-38, 44. Vezi si Siebenbrgische Provinzialbltter", 111, 1808, pp.217-242, unde se reproduc pasaje din compendiul de istoria Transilva-niei al lut Ballmann, In care acesta declarg: ,,pentru a nu lAsa pradi bar-bari lor pe nutnerosii colonisti romani care se stabiliserg In Dacia, Aureliani-a dus peste Dungre".

77 I.A. Fessler, Die Geschichle der tIngern, Leipzig. I, 1815, pp. 7273, 256-257. Vezi prezentarea lui A. Muresianu, in "Tara Btrsei", 1936,pp. 406-407.

78 Silviu Anuichi, Milropoliiul 1e fan Straiimirovici de Carlovil(1790-1836) ilespre valahi. Vechimea 0 staiornicia poporului romdn (Bis.ort. romang", 1975, nr. 3-4, pp. 419).

333 Continultatea romtinilorwww.dacoromanica.ro

rului roman, excluzind elementul dac, teorie greita desprecare vom vorbi in partea a doua a lucrarii.

Maior combate mai departe pe Engel, sustinind ca cea maimare parte a populatiei romane a trebuit sa ramin in DaciaTraiana, f iind imposibil a face s iasa atita multime detrani romani din Dacia, unde erau inrdacinati cu Mewl".Neobinuite Cu viata sedentara, popoarele migratoare aveaunevoie de munca acestor tarani de la care primeau cele nece-sare pentru hrana. Pe linga argumente logice, Maior arat eaVopiscus nu inspira incredere, f iind om ca acela caruia nu-iera great a minti" i aduce ca dovad a faptului c romaniinu fugeau in fata barbarilor un citat din Turoczi dupd caretoti locuitorii din Panonia ar fi fugit de frica hunilor numairomanii au ramas".

Tot Maior a pus in circulatie citatul din Eutropius dupacare i Hadrian a vrut sa parseasca Dacia dar nu l-au lasatprietenii, pentru c ar fi Jost parasiti o multime de cetateniromani in miinile barbarilor. Maior se intreba: daca Hadriannu a putut strmuta cettenii romani peste Dunare, puteafac aceast operatie Aurelian peste un secol i jumatate, cindnumrul cetatenilor romani era cu mult mai mare? i apoide ce i-ar fi dus in Moesia, care era la fel de primejduita ca iDacia? In concluzie: strdmutarea populafiei din Dacia Traiandeste o poveste, iar aducerea lor In secolele XIIXIII este ominciund cif o poli pipdi cu mina!"

Cit privete argumentele lui Eder a romana nu are cuvintede origine gota i ca, in timpul luptelor dintre vlaho-bulgarii bizantini de la sudul Dunarii, primilor le-ar fi venit inajutor cumanii, nu romanii de la nordul fluviului, Maior arataca romnii nu puteau prim i influenta germana ca care nu aveaunici o afinitate i ca, sub numele de cumani, se ascund de faptroman i

Petru Maior, Istoria pentru Inceputul romtinilor In Dacia, Buda,1812. Vez! si I. Lupas, Scrierile istorice ale lui Petra Major, in Scriertalese, I, Cluj-Napoca, 1977, pp. 153-156; Emil Boldan, Petru Maiorf i problema continuitafil romanilor In Dacia, in Cercetari de limba ;i lite-ratura, Oradea, 1971, pp. 223-232.

80In textul lui N. Choniates se spune cA Petru si Asan s-au retrasla nordul DunArii pentru a se uni cu scitii i cA au inrolat de acolomare multime de aliati, dupA plac" (Fontes Historiae Daco-Romanae, III,

Buc., 1975, p. 239). !titre acesti OW se gAseau desigur l romdni. Inplus, acelasi Choniates afirmA cA, in 1199, pe cind Alexios al III-lea An-ghelos era suferind. scitil (cumanii), trecind Istrul cu un corp de vlahi,au devastat mai multe orase din Tracia" (ibidem, p. 273 si D. Onciul,Scriert istorice, II, p. 50, nota 82).


Contemporanul lui Petru Maior, Gheorghe incai, a susti-nut la rindu-i descendenta romnilor din colonistii adusi deTraian din toat lumea romanilor"; dintre acestia, unii auf ost trecuti de Aurelian peste Dunre, dar cei mai multi aurmas in Dacia Traiana, din care s-au prase romanii dinstinga Dunrii. Sincai admite insa (ca si Engel I) ca Krum arfi trecut la anul 812 o parte din populatia romanizat la nordulDunarii81.

Cam In aceeasi epoca, Dimitrie Philippide, autorul uneilstorii a Romdniei (editat la 1816), sustinea In Mod just caAurelian nu a stramutat decit garnizoanele i oamenii bogaticare se temeau de barbari; este evident ins ca cei mai multilocuitori, mai ales cei de la tara, au ramas in vechea Daciecci este greu ca oamenii care locuiesc o tara infiintata, careau case si ogoare i vite, oameni eu stare si proprietari de pa-mint, ce nu slut deprinsi s traiasca In care si In cortan, sase strmute pe pmint strain; cei multi, aproape toti, auramas In tara lor si au fugit pentru moment inaintea furtunei,retrgindu-se in locuri de refugiu, prin codri i munti si prinpartile de dincolo de riuri"82.

Polemica inceput de Petru Maior impotriva ideilor lui Sul-zer si Eder a fost continuata de alti invatati romni. Unuldintre acestia a fost loan Monorai. Intr-o lucrare alcatuita inanul 1820, dar ramasa in manuscris, el sustine, ca i Maior,ea Dacia ar fi ramas goala de oameni", deoarece barbatii auf ost ucisi mai toti". Cu privire la continuitate, el declara:nu e de crezut cum ca toti romanii i-au scos din Dachiaaceasta, pentru ca unde ar fi incaput atita multime care aufost adusa aici din toata Imparatia roman& intru acel putinloe intre dou Misii (Moesii N. S.). Pentru aceaia, de au

trecut o parte de romani din Dachia cea veache In cea noao,totusi cea mai mare parte a ramas; ba si din care a trecut,dup' aceaia iar au avut prilej a sa inturna iara In tara sa""..

81 G. incal, Hronica romanilor, Iasi, 1853, pp. 7, 30 0 Opere, I, Bun.,1967, pp. 48-49, 231. Vezi si A. Sacerdoteanu, op. cit., pp. 117-118.

Despre colonlzarea fAcutA de Krum la sud-vest de asezilrile maghlarevezi H. Grgoire, L'habitat primitif des Maggars (Byzantion", 13, 1938,pp . 267 278).

82 A. Sacerdoteanu, op. cit., pp. 119-120; A. Philippide, op. cit., I,pp. 678-682.

Ed. I. Glivinescu, loan Monorai, un istoric ardelean necunoscut,Arad, 1938, pp. 34, 37. Lucrarea Jul Monorai se nurneste Scurth cunoptinflia lucrurilor Dachiei V mai ales ale Ardealului


Pe Eder 11 acuza ca numai ca s poata gri ceva rau impo-triva romanilor si a cearerii lor cei dreapte" ( Supplex), uitindde autorii cei vrednici de credint i vechi zice a el niceau auzit de numele vlahilor sau a rumfinilor pink' ce nu s-austirnit Petru si Asan din muntii Imului" (Haemus N.S.).CIt despre Engel, acesta greseste i mai cumplit" dad sustineca' pe romni i-ar fi adus Krum, f iind imposibil ca din acealevr-o oarecite mii de robi machidoneani s umpla i Dachiatoat i alte tinuturi, care nice au lost supt stapinirea luiniciodata"84.

Dui:a cum a remarcat David Prodan unul din cei maibuni cunosatori ai problemei continuitatea i originealatina a poporului roman erau de mult cunoscute; ele n-audevenit active decit dupa ce a fost nevoie de ele ca armepolitice, dupa cum negarea descendentzi romane, continuita-tii, autohtoniei romanilor din partea adversa' s-a nascut sau acrescut in functie de aceiasi lupt. A crescut cu deoseb ire chiarin urma lui Supplex Libellus. Revendicrile rominesti interne-indu-se pe istorie, trebuiau infirmate tezele ei. Intemeindu-sepe vechime, continuitate, autohtonie, romnii trebuiautalovediti venetici"85. Din aceastd vreme deci continuitatea

autohtonia romemilor din Transilvania au devenit arme deulilizate In acliunea de emancipare nalionald pe

care o ducea cea mai numeroasd popula fie din Transilvania carefusese lipsit de drepturi.

Este interesant de subliniat faptul ca ideile din Supplex*i din lucrarile polemice ce au urmat, prin care romfinii reven-dicau drepturile celi se cuveneau pe baza vechimii lor in Tran-silvania, au f ost reluate i in alte cereri pe care diverse cate-gorii sociale sau reprezentantii lor le-au adresat autoritatilor,ceca ce dovedea ca romnii erau convinsi de vechimea lorconstienti ca aceasta constituia o arma' de emancipare politic

sociala. De pild, intr-un memoriu din 1827 prin care ne-gustorii din Brasov solicita libertatea comertului, acestiaintemeiaza revendidrile pe vechimea i egalitatea de drept aromnilor de pe pmintul regesc. Ca urmasi directi ai roma-nilor, se gsesc cu mult inainte aici, iar dup asezarea sasilors-au bucurat secole de-a rindul de egalitate de drepturi, invo-cindu-se pentru aceasta diploma andreian de la 1224 ( dum

84 Idem, loan Monorat. Scurld cunqtinfd a lucrurtlor Dachtei, Buc.,1939, pp. 44, 45.

88 D. Prodan, Supplex Libellas Valachorum, pp. 446-447.


Valachi Romanorum posteri a muftis antea sacculis, mixtimcum aliis regnicolarium Hungaricae el Siculicae Nationum indi-viduis, loca sub nomenclatione Fundi Regii venientia libereincolebant ... quia Va lachos longe ante advenas et hospites, proqualibus pereAndreanum Privilegium Saxones declarantur, jamin Transilvania praefuisse cerium est")88.

Continuitatea romnilor a fost sustinutii de numeroi filo-logi din prima jumatate a secolului al XIX-lea: B. Kopitar87,I. C. Schuller88, A. Fuchs" i altii.

Slavistul Paul Joseph Schafarik a respins ca f iind fr bazAistoria" afirmatia lui Engel dup care rominii ar fi fost aduide bulgari dincoace de Dundre prin secolele VIIX; el aartat cfi toti valahii (=romni), atit cei de dincolo, cit i ceide dincoace de Dunre, au aceia*i origine i s-au nscut inacelai timp din amestecul tracilor i geto-dacilor cu romanii.El admite a locuitorii daco-romani de la nordul fluviului s-auadpostit in muntii fostei Daeii Oda* in sec' VIIX, dupcare, chid vremurile s-au linitit, s-au rspindit in cimpieB.

Cam in aceiai epoci se pronuntau pentru continuitate isto-rici i rom An i Mihail Kogdlniceanun, Florian Aaron" sau August

22 D. Prodan, op. cit., p. 4:10; I. Moga, Infiinfarea gremiului comerciallevantin din Brasov (Analele Academiei de inalte studii comercialeindustriale din Cluj-Brasov", I, 1939-1940. pp. 626, 630).

In aceiasi vreme, unit invAtati sal sustineau cA, la inceputul sec.XIII, romilnii din FAgAras erau nomazi i rAtAcitori" (Martin Reschner,De praedialibus Andreani, Cibini, 1824). AceastA opinie a fost combAtutade Iosif Kmeny (despre care yea mai jos).

" Albanische, walachische und bulgarische Sprache (Jahrbiicher derLiteratur", Viena, 1829). Vez! si Tara BIrser, 1937, p. 125.

" Argumentorum pro latinitate linguae valachicae sive rumunae epicri-sis, Sibiu, 1831. Mai tirziu, Schuler sustineat afirmatia despre o migrarettrzie a romAnilor in Transilvania, intrucit nu ar fi vorba despre imigra-rea succesivA a unor grupuri singuratice, ci a intregului lor ram etnic deaici, nu poate fi doveditd" (Zur Frage iiber den Ursprung der Romiinten undliver Sprache, Sibiu, 1855. p. 7).

89 Die romanischen Sprachen in ihrem Verhltnis zum Lateinischen,Halle, 1849.

90 P. J. Schafarik, Slavische Alterthiimer, Leipzig, 1844, p. 205. Vezisl Al. Philippide, op. cit., I, p. 686 si I. Hurdubetiu, op. cit., pp. 63-64.

Dupti cum arAta M. Eminescu bun cunoscAtor al problemei teo-ria lui Safarik c resturile romane s-au retras la munte, de unde apoi s-aucoborit pentru a umple sesul tArilor, ca cea mai aproplatA adevArului, afost ImpArtAsitA de slavistii mai no! precum Kopitar, Miklosich si de invii-tatii germanl Hoff, Wietersheim si Tb. Mommsen" (Conv. literare".X, 1876, nr. 6, p. 326).

91 Bistoire de la Valachie, de la Moldavie el des Valagues transdanubiens,Berlin, 1837.

92 Manual de istoria principatului Romfiniei Buc., 1839, pp. 16, 22.


Treboniu Laurian93, care au sustinut Cu argumente logice cdaco-romanii nu puteau prasi cu totii Dacia, de unde Aure-lian a retras numai legiunile romane. Dupa opinia lui Kogal-niceanu, locuitorii care au trecut in Dacia Aurelian ar fi reve-nit la nordul fluviului ctre sfIrsitul secolului a? VII-lea.

In aceiasi vreme continuau luptele de emancipare ale romi-nilor din Transilvania, reluindu-se ideile din Supplex-ul din1791. Intr-un memoriu Intocmit la 1842, episcopii _loan Le-meni i Vasile Moga cer indreptarea strilor de lucruri de peasa-numitul panfint craiesc", unde romanii erau persecutati;in sprijinul cererii lor, ei invoc faptul ca romnii se aflauaici la venirea ungurilor, iar dupd colonizarea sasilor nici olege nu i-a privat de drepturi".

Ca si Eder, la 1791, un sas, Carol Schuller, a combatut cere-rile juste ale romanilor 1 cu deosebire fundamentul lor: conti-nuitatea romnilor pe acest pamint95. Drept replica, o bro-sur a unui patriot iubitor de dreptate" maghiar din Aiud,din 1846, cautd sA dovedeasca autohtonia romnilor de pe p-mintul crAiesc, combtind tezele lui Schuller96.

Cam in aceiasi vreme, istoricul maghiar Josef Kerningcunoscut editor de documente sustinea la rindu-i cA pina la

98 Tentamen crilicum in originem, derivationem et formam linguae roma-nae in utrague Dacia vigentis, Viena, 1840, pp. IXXI. Despre contri-butia lui Laurian la stringerea materIalului epigrafic din Oltenia si Banatvezi I. I. Russu, Introducere la Inscripliiie Daciei romane, Buc., 1975, pp.48-49.

" D. Prodan, Supplex Ltbellus Valachorum, p. 422.Despre evenimentele anului 1842 si disputele avute de roman' vezi L.

Gyemant, Problema tipdririi memortulut din 1842 In favoarea romdnilor depe ptimtntul crdiesc (A I I C, XX, 1977, pp. 329-342), unde se IndiaIntreaga bibliografie.

In acelasi an 1842, apareau In Foaia pentru minte, inimi 51 literatura",nr. 21-24, 34-36, dou articole semnate de Gheorghe Barit si Ion Maio-rescu care sustineau continuitatea, polemizind ca revistele Bltter fiirGeist" si Satellit"; titlul primului articol era: Ce sd fie cu romeinti?, lar celde-al doilea se intitula: Despre vechimea romdnilor in Ardeal ;1 deosebit Inpeunintul ce se zice Fundus regias". adicd pdmintul sasesca". G. Barit arevenit la aceasta problema Intr-un articol tiparit In aceiasirevista, in1846, cu titlul Romdnii in pdmintul regesc, unde citeazii 18 documente dinsec. XIIIXIV despre vechimea rorndnilor din aceasta regiune.

" Titlul lucrarii: Beleuchtung der Klagschrift gegen die stichstsche Nationwelche die beiden walachischen Bischpfe auf dem Lcuidtage von 1841 1843die Standen des Grossfiirstenthums Siebenbiirgen dberreicht haben, Sibiu,1844. Lucrarea a fost tradusa si publicata In acelasi an si In limba ma-ghiara.

" D. Prodan, op. cit., pp. 425-426.


anul 1200 maghiarii nu cuceriser Inca Transilvania i ca deabia dupa aceasta data au inceput s organizeze comitatele;In aceast vreme, parti insemnate din Transilvania, ca taraFagaraului (terra Blaccorum) i tinutul Hategului, aparti-neau Inca romanilorin. In studiul ski despre cnezii din Transil-vania el admite prezenta rominilor in aceast tara in sec. X98.

La mijlocul secolului trecut numeroi straini care au cunos-cut poporul roman i ceva din istoria acestuia s-au pronuntatcategoric in favoarea continuitatii. Astfel, A. de Gerandodei simpatizant declarat al nobilimii maghiare consideraca valahii erau cei mai vechi locuitori" ai Transilvaniei. Elsustine ca, la venirea maghiarilor in sec. X, tara era ocupatade romani, care aveau aici un principat. (Les Valaques sont,en Transylvanie, les plus anciens habitants du sol. Ils occupaientle pays et y avaient fond une principaut lorsque les Hongroistendirent leur domination sur les montagnes de l'ancienneDacie)99.

J. A. Vaillant care a trait in mijlocul romanilor i le-ainteles aspiratiile se pronunta i el pentru continuitate, sus-tinind ca, din cauza presiunii barbarilor", colonii romanidin Dacia s-au retras in munti, de unde chid a incetat latourmente des peuples" au coborit spre es i au intemeiatcele trei ducate". I. A. Vaillant ii exprima convingerea camasa populatiei romanizate a ramas la nord de Dunare atuncicind administratia roman a prsit Dacia, aa cum populatia

97 Joseph Kemny, Ueber die Entstehungszeit der ungarischen Komitate(Magazin fr Geschichte", I, 1844, pp. 231-238); vezi si Tara Birsei",1937, pp. 204-205.

98 Joseph Kemny, Ueber die ehemaligen Knesen und Knesiate der Wa-lachen in Siebenbiirgen (Magazin fr Geschichte", vol. II, partea a III-a,1846, pp. 256-339).

Vezi si idem, Terra Blaccorum, districtut Fdgdrafului de astdzi (Foaiepentru minte, mima l literatura", 1844, pp. 407-410), in care Kemnycombate opiniiie lui M. Reschner (vezi mal sus nota 86). Despre servicilleImportante facute de Kemny epigrafiel romane a Daciei vezi I. I. Russu,Introducere la Inscripitile Daciei romane, I, p. 48.

99 A. de Gerando, La Transylvanie et ses habitants, I, Paris, 1845, p.309. Vezi sl p. 64, unde se spune ca, in sec. X, ce pays tait occuppar les Valaques, qui y avait form une principaut indpendante" si sepovestesc luptele lui Gelu cu bandele" maghiare ale lui Tuhutum.

Vezi si Corneliu Popeti, Auguste de Gerando despre romdnii transilvd-neni (Tibiscus", II, 1972, Pp. 65-75).

intr-o carte aparuta la Paris in 1836, cu titlul Les Deux Mondes, auto-rul M.G.D.E. sustinea la rindu-i cA romanii sint urmasii colonillor roma-ne stabilite de Tralan et ont conserv le costume de leurs anctres" (TaraBirser, 1936, p. 415).


franceza a ramas in Canada si Louisianacind Frantz a pierdutaceste

Pentru continuitate in vechea Dacie centrala" se pronuntasifostul consul prusian la Iasi I. F. Neigebauer, care admite caurmasii vechilor daci i ai colonistilor romani cu care s-au con-topit s-au retras in munti in fata cuceritorilor

Cam in aceiasi vreme, istoricul francez Amede Thierrg sus-Romnii sint colonistii romani din Dacia, care n-au

parasit aceast provincie, ci au continuat s traiasch ca coloniliberi in timpul stapinirii barbarilor"102.

In 1857, invatatul sas E. .4. Biel: susinea: noi considerampe romni nu ,numai cei mai numerosi, ci i cei mai vechilocuitori de azi ai Transilvaniei; eft priveste presupusa lorimigrare, Bielz era convins ca aceasta nu poate fi adeveritcu nici o dovada istorica"102bis.

In anul urmtor, Iosif Fessler, profesor la Universilatea dinViena, afirma si el continuitatea romanilor, cei mai vechilocuitori ai Transilvaniei, cind spunea: sedebant autem trespraecipue gentes tune in Transilvania, scilicet antiguissimi etprimaevi Valachi seu Daco-Romani, ceteris omnibus numerolonge potiores; his postmodum accesserunt immigrantes Hungariet Siculi denigue Germani seu Saxones"103.

Dei f ilologii au respins in general teoria migratiei admisde Sulzer si Engel, aceasta a gsit un sustinator in persoanaslavistului Fr. Miklosich. Spre deosebire de cei doi care-iaduc" ma i tirziu pe romni la nordul Dunrii, Aliklosich puneemigrarea din Dacia Aureliana la sfirsitul secolului al V-leaca urmare a asezarii slavilor in sudul Dunrii, prin care ele-

J.A. Valliant, La Romanie, I, Paris, 1844, pp. 41-42.I.F. Nelgebauer, Die Donau-Farstenthiimer, II, Breslau1855,

pp. 3-4. Neigebauer are merite i pentru arheologia l epigrafia Dade'romane; el a strIns numeroase inscriptii si a descris monumente (In partedispArute), In timpul allAtoriel prin Transilvania In 1847, pe care le-apublicat In lucrarea Dacien aus den Ueberresten des Klassischen Alterthums,mit besonderer Riicksicht au( Siebenbargen. Topographisch zusammengestellt,Brasov, 1851.

101 A. Thierry, Histoire d' Atila, Paris, 1856. In acelasi an apArea lu-crarea lui A. Ubicini, Provinces d'origine roumaine, Valachie, 114oldavie,Bukovine, Tralnylvanie, Bessarabie, unde se afIrmg (p, 22) al daco-ro-manii s-au adilpostit In munti dupi retragerea legiunilor romane.

102 bis E.A. Rielz, Handbuch der Landeskunde Siebenbargens, Sibiu,1857, pp. 139-143.

103 Iosif Fessier, Relatio historica de Daco-Romanis in Transilvania etHungaria cum ecclesta romana unfits vet uniendis, ed. I. SabAu, Buc., 1942(extras din AARMSI, s. III, t. 24, mem. 20).


mentul romanizat de acolo a fost impins parte spre, sud (mace-doromanii), parte. spre nord (dacoromanii)mbis. Teoria luiMiklosich are la baza unele consideratii f ilologice, care cer canecesara o unitate teritoriala pentru formarea limbii romaneinainte de separarea celar trei dialecte principate (daca-, ma-cedo- i istro-romfin). Opiniile lui Miklosich s-au schimbatmai tiriiu, end el considera c poporul roman s-ar fi formatchiar inainte de cucerirea Daciei, prin romanizarea Illyricului,dei ilirii si tracii sint dou neamuri diferite.

Un partizan al continuitatii a f ost W. Tomaschek, care, in1868, afirma categoric: dacoromanii MIA daci i geti romani-zati, care n-au parasit Dacia niciodat. Macedoromaniibessi romanizati, care, prin navalirea bulgarilor, au fostimpinsi din locuintele lar primitive si s-au dus in Pind". Elsustine ca asemanarile dintre macedoromand i dacoromanase datoresc fondului lingvistic inrudit, nu faptului ca ambelepopoare au locuit in acelasi loci". Mai tirziu insa, sub influen-ta lui Roesler, Tomaschek schimbat opiniile

stoicescu n, continuitatea romanilor

Documents