spete-insolvab

Partea III

PROCEDURA INSOLVABILITĂŢII в

AUTORI:

Valentin BARBA, judecător la Curtea Supremă de Justiţie,

formator INJ Gheorghe MACOVEI,

magistru în drept, lector universitar

Partea III 203

Tema 1. INSTITUŢIA PROCEDURII DE INSOLVABILITATE

I. Obiective de referinţă: - să identifice principalele acte ce fundamentează apariţia şi marchează evoluţia

institutului insolvabilităţii; - să identifice natura juridică procesuală a instituţiei insolvabilităţii; - să stabilească momentele definitorii în evoluţia insolvabilităţii în Republica

Moldova; - să definească noţiunile de insolvabilitate, insolvenţă, faliment, proces de

insolvabilitate, procedură de declarare a insolvabilităţii; - să identifice locul procedurii de insolvabilitate ca institut al dreptului procesual

civil; - să determine locul procedurii de declarare a insolvabilităţii în cadrul procedurilor

civile contencioase şi necontencioase; - să evidenţieze principalele asemănări şi deosebiri dintre procedura de

insolvabilitate şi procedura de executare a hotărîrilor judecătoreşti; - să clasifice principiile aplicabile procedurii de insolvabilitate; - să determine importanţa practică a aplicării principiilor ce guvernează procedura

de insolvabilitate.

II. Repere de conţinut Institutul insolvabilităţii reprezintă unul dintre cele mai importante mecanisme

juridico-economice de asigurare a stabilităţii şi siguranţei circuitului civil. Acesta permite a diminua la maxim efectele negative ale situaţiei de facto a unui subiect de drept aflat în incapacitate de plată.

Insolvabilitatea în forma pe care o cunoaştem în prezent are o istorie relativ nouă. în sensul unei proceduri menite de a asigura pe cale judiciară o stabilitate a circuitului civil insolvabilitatea este cunoscută iniţial în Marea Britanie, unul dintre primele acte fiind aşa-numitul „Statutul Anei" din 1705. în Rusia, insolvabilitatea apare în sec. al XVIII-lea, fiind materializată prin „Statutul cu privire la faliment" din 15 decembrie 1740. Ulterior, aceasta a evoluat prin Statutul din 1832 care a existat pînă la revoluţia din 1917.

în Republica Moldova insolvabilitatea s-a încercat a fi introdusă odată cu formarea cadrului legal constituţional. Astfel, evoluţia acesteia a cunoscut cîteva etape. Iniţial, a fost adoptată Legea cu privire la faliment din 1992, ulterior fiind schimbată prin Legea cu privire la faliment din 1996, în cele din urmă culminînd cu Legea insolvabilităţii din 2001.

în formula sa clasică insolvabilitatea este o procedură civilă necontencioasă ce nu soluţionează litigii de drept, dar are menirea de supraveghere din partea unei autorităţi statale, în special judecătoreşti, a tuturor acţiunilor îndreptate spre satisfacerea concomitentă şi proporţională a tuturor creanţelor creditorilor unui debitor insolvabil.

Datorită specificului reglementării în legislaţia Republicii Moldova, insolvabilitatea rămîne a fi o procedură specifică necontencioasă, neavînd menirea de a soluţiona litigii, dar care are şi anumite aspecte ale unei proceduri contencioase.

)4 Procedura insolvabilităţii

în acelaşi timp, este necesar a delimita clar procedura insolvabilităţii de o pro-dură clasică de executare a hotărîrilor judecătoreşti, deoarece există mai multe ^osebiri esenţiale atîtîn ce priveşte subiecţii participanţi, condiţiile de pornire, cît şi enţa desfăşurării procedurii respective.

Procedura insolvabilităţii poate fi definită ca o totalitate de acte procedurale alizate cu participarea obligatorie a instanţei de judecată, îndreptate spre tisfacerea concomitentă şi proporţională a creanţelor creditorilor unui debitor aflat incapacitate de plată sau supraîndatorare. Procedura de insolvabilitate este, în primul rînd, o procedură civilă, fiind guvernată, întîi

! toate, de principiile generale şi ramurale ale dreptului procesual civil. Astfel, subiecţii rticipanţi la procedura de insolvabilitate sînt ţinuţi a respecta principiul legalităţii, alităţii, disponibilităţii, principiul limbii de procedură, principiul publicităţii etc.

Datorită specificului desfăşurării procedurii de declarare a insolvabilităţii, aceasta ezintă şi anumite principii aparte, instituţionale, cum ar fi principiul autonomiei editorilor, principiul repartizării concomitente şi proporţionale a creanţelor, incipiul universalităţii, principiul realităţii etc.

III. Sugestii metodice

A. Activităţi de predare-învătare

Sarcini didactice de nivelul I - cunoaştere şi înţelegere Auditorul trebuie să cunoască: - definiţia noţiunilor de insolvabilitate, faliment, insolvenţă; - originea etimologică a termenului de insolvabilitate; - definiţia procedurii de insolvabilitate;

- actele ce fundamentează apariţia şi evoluţia procedurii de insolvabilitate; - etapele evoluţiei insolvabilităţii în Republica Moldova; - principiile generale, ramurale şi instituţionale aplicabile insolvabilităţii.

Sarcini didactice de nivelul II - aplicare Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a: - analiza natura juridică a procedurii de insolvabilitate;

- stabili coraportul dintre noţiunea de insolvabilitate, noţiunea de faliment şi noţiunea de bancrută;

- delimita aspectul răspunderii penale de cel al răspunderii civile în evoluţia procedurii de insolvabilitate;

- compara procedura de insolvabilitate cu celelalte proceduri civile contencioase şi necontencioase;

- stabili asemănările şi deosebirile dintre procedura de insolvabilitate şi procedura de executare silită a hotărîrilor judecătoreşti;

- analiza principiile instituţionale aplicabile procedurii de insolvabilitate.

Sarcini didactice de nivelul III - integrare Auditorul trebuie să poată: - aprecia ineficienta aplicării legilor cu privire la faliment din 1992 şi 1996 în

Republica Moldova;

Partea III 205

- aprecia rolul insolvabilităţii în asigurarea stabilităţii circuitului civil; - aplica principiile generale şi ramurale ale instituţiei procedurii de

insolvabilitate; - califica raporturile ce pot fi supuse examinării în procedura de insolvabilitate şi

determina caracterul litigios sau nelitigios al acestora; - determina rolul activ sau pasiv al instanţei de judecată în cadrul procedurii de

insolvabilitate;

- analiza importanţa practică a necesităţii aplicării principiilor instituţionale în cadrul reglementărilor cu privire la insolvabilitate.

B. Activităţi ce tin de lucrul individual

Subiecte/probleme Forme de realizare Modalităţi de evaluare

Natura juridică a procedurii de insolvabilitate

Referate - brainstorming -dezbateri

C. Activităţi de evaluare

Lucrări scrise Tema 1. Coraportul dintre natura procedurii de declarare a insolvabilităţii în

coraport cu celelalte proceduri civile contencioase şi necontencioase 1.1. Definiţi noţiunile de procedură contencioasă şi procedură necontencioasă.

1.2. Identificaţi elementele definitorii ale procedurilor contencioase în raport cu

cele necontencioase. 1.3. Stabiliţi locul procedurii de declarare a insolvabilităţii în cadrul procedurilor

civile contencioase şi necontencioase.

Tema 2. Coraportul dintre procedura de declarare a insolvabilităţii şi procedura de executare a hotărîrilor judecătoreşti

2.1. Definiţi procedura executării hotărîrilor judecătoreşti. 2.2. Delimitaţi deosebirile şi asemănările dintre procedura de insolvabilitate şi

procedura de executare a hotărîrilor judecătoreşti. 2.3. Determinaţi actele executorii ce pot fi adoptate în cadrul procedurii de

insolvabilitate şi supuse executării silite.

Speţe

Speţa 1 In baza contractului de vînzare-cumpărare din 23.01.2007, întreprinderea de stat

„Busuiocul" a vîndut S.R.L „Argaz" seminţe de plante cerealiere în sumă de 450 000 lei, cu obligaţia plăţii preţului după încheierea sezonului agricol. La data scadenţei plăţii S.R.L. „Argaz" a refuzat să plătească sumele datorate, motivînd că nu are cu ce plăti din cauza că a suferit mari pierderi în urma secetei din vara anului 2007 şi este în imposibilitate de a achita mai multe creanţe la toţi creditorii săi. S.R.L. „Argaz" a solicitat termen de 2 ani pentru a se reabilita economic, după care va achita toate datoriile.

întreprinderea de stat „Busuiocul" nu a căzut de acord dea i se acorda acest termen şi s-a adresat cu cerere introductivă la Curtea de Apel Economică solicitînd încasarea

'6 Procedura insolvabilităţii

mei de 450 000 lei şi a dobînzii legale pentru întîrzierea executării obligaţiilor cuniare. Instanţa de judecată a returnat fără examinare cererea introductivă, făcînd

mitere în încheiere la art.32 alin.2 din Legea insolvabilităţii.

1. Argumentaţi acţiunile instanţei de judecată. 2. Indicaţi circumstanţele necesar a fi stabilite la primirea cererii introductive.

Banca comercială „RăsăritBank", în baza contractului de credit din 24.04.2006, a ordat Cooperativei de producţie „Octombrel" credit în mărime de 50 000 dolari IA pentru dezvoltarea afacerii. Creditul a fost acordat pe o perioadă de 2 ani cu ligaţia achitării întregii sume şi a dobînzii respective. Peste şase luni după încheierea contractului CP „Octombrel" a încetat a vira în

ntul băncii sumele destinate stingerii creditului. în urma unui preaviz făcut la .10.2007 ВС „RăsăritBank" a solicitat CP „Octombrel" executarea obligaţiilor sale, svenind asupra adresării în instanţa de judecată. La 13.01.2008 ВС „RăsăritBank" s-a adresat în Judecătoria Economică de

cumscripţie cu cerere de chemare în judecată. Prin hotărîrea din 13.03.2008 itanţa de judecată a hotărît încasarea sumelor datorate în baza contractului de ;dit, în temeiul acesteia fiind eliberat titlul executoriu. în cadrul etapei de executare benevolă, fără implicarea executorului judecătoresc, rţile au încheiat tranzacţie de împăcare, conform căreia debitorul i-a transmis băncii imobil pentru a-l înstrăina şi din suma pe care o va obţine urma să stingă creanţa,

sditorul a încercat înstrăinarea bunului, dar fără succes. La 13.04.2008 banca, fără a transmite titlul executoriu spre executare, s-a adresat cu

rere introductivă solicitînd încasarea sumelor datorate, anexînd titlul executoriu. După primirea cererii introductive spre examinare, Curtea de Apel Economică

efuzat intentarea procesului de insolvabilitate şi a scos cererea de pe rol în baza :.267 alin.(l) lit.a) CPC pe motiv de nerespectare a procedurii prealabile.

1. Argumentaţi refuzul instanţei de judecată în primirea cererii introductive. 2. Indicaţi circumstanţele ce duc la scoaterea de pe rol a cererii introductive.

Speţa 3

La 13 septembrie 2001, în baza deciziei BNM, Băncii comerciale „TrustBanK" i-a ;i: retrasă autorizaţia de funcţionare în legătură cu supraîndatorarea acesteia şi ost pornită procedura lichidării conform Legii instituţiilor financiare, fiind numit ministrator din oficiu.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii insolvabilităţii din 14.11.2001 a fost îlementată posibilitatea declarării insolvabilităţii băncilor comerciale conform art.l legii respective.

La 16 aprilie 2002 administratorul din oficiu, care conducea procedura de lidare а ВС „TrustBank", aflate în supraîndatorare, a depus cerere la Curtea de Apel anomică pentru a prelua pe rol cauza derulată în privinţa băncii menţionate şi a îlungi procedura de lichidare. în cererea sa administratorul din oficiu a solicitat

Partea III 207

prelungirea procedurii cu considerarea ca valabile a tuturor acţiunilor desfăşurate de aceasta anterior transmiterii în baza art.226 al Legii insolvabilităţii.

Instanţa de judecată a preluat cauza pe rol şi a intentat procedura de insolvabilitate a băncii respective.

Unul dintre creditorii Băncii comerciale a atacat hotărîrea Curţii de Apel Economice privind intentarea procesului de insolvabilitate, motivînd că, de fapt banca se afla în proces de lichidare, iar Legea insolvabilităţii nu se aplică asupra băncilor aflate în procedură de lichidare.

1. Argumentaţi dacă Curtea de Apel Economică poate intenta procedura de insolvabilitate în cazul insolvabilităţii unei bănci care se află în proces de lichidare conform Legii instituţiilor financiare, redacţia pînă la 09.11.2001.

2. Stabiliţi ce acţiuni urma să întreprindă Curtea de Apel Economică. Putea ea intenta procedura de insolvabilitate sau trebuia să prelungească procedura de lichidare?

3. Determinaţi împuternicirile instanţei de recurs la judecarea recursului declarat de creditorul ВС „TrustBank".

Datorită incapacităţii de plată a S.A. „Nord", la data de 13 decembrie 1996în privinţa acesteia a fost intentat procedura de faliment. în cadrul desfăşurării procedurii de faliment a fost încheiat acord memorandum şi s-a încetat procesul de faliment.

Pe perioada anilor 1997-2006 condiţiile prevăzute în memorandum nu au putut fi îndeplinite, iar creanţele creditorilor aşa şi nu au putut fi executate.

La 12 februarie 2007, unul dintre creditorii S.A. „Nord" s-a adresat cu cerere la Curtea de Apel Economică privind intentarea procedurii de insolvabilitate în legătură cu faptul că creanţa nu a fost executată, anexînd încheierea prin care s-a validat creanţa sa în cadrul procesului de faliment din 1996 şi făcînd trimitere la art.226 din Legea insolvabilităţii.

Instanţa de judecată a refuzat primirea cererii introductive în baza art.169 alin.l

lit.b) CPC.

1. Argumentaţi dacă creditorul are dreptul să înainteze cerere introductivă repetată în condiţiile circumstanţelor enumerate mai sus.

2. Determinaţi dacă actul prin care a fost validată creanţa în cadrul procesului de faliment poate avea statut de titlu executoriu pentru înaintarea unei cereri introductive.

ШЕПШЁШШ1ШШШШШШЯ^^ШШ111^ШВШШШКШ^Л In baza contractului de împrumut, S.R.L. „Vartis" a primit împrumut in mărime de

15 000 lei, obligîndu-se să-l întoarcă nu mai tîrziu de 6 luni de zile. La scadenţă creditorul S.A. „Microinvest" a primit refuz din partea S.R.L. „Vartis"

în ce priveşte restituirea împrumutului, motivînd că la moment se află în incapacitate de plată.

La 14 mai 2004 S.A. „Microinvest" s-a adresat Judecătoriei Economice de Circumscripţie privind eliberarea ordonanţei pentru încasarea sumei împrumutului,

Do Procedura insolvabilităţii

эгеге care a fost satisfăcută. La sediul pîrîtului aflat în or. Călăraşi s-a stabilit că, de ipt, acesta nu are bunuri, iar din bunurile de care dispunea a rămas doar un utilaj, cesta a fost scos la licitaţie, dar nu a putut fi vîndut.

La 13 august 2004 directorul S.R.L. „Vartis" s-a adresat în instanţa de judecată cu эгегеа de anulare a ordonanţei, pe motiv că acesta nu a fost în ţară şi nu a putut iainta obiecţiile sale, pe care le prezintă la moment.

în baza obiecţiilor expuse, instanţa de judecată a anulat ordonanţa idecătorească.

S.A. „Microinvest" a depus cerere introductivă, anexînd copia ordonanţei eliberate dovada faptului că aceasta nu a putut fi executată; ca rezultat, nu este necesară

xistenţa unui titlu executoriu care, la rîndul său, la fel nu va fi executat.

1. Argumentaţi dacă instanţa de judecată poate primi asemenea cerere. 2. Stabiliţi dacă există în cazul dat litigiu de drept. 3. Indicaţi dacă instanţa de judecată poate să primească ordonanţa neexecutată

ca condiţie a respectării prevederilor Legii insolvabilităţii privind notificarea.

шшшяшшшшшшшшт S.A. „Şans Grup" a primit, în baza contractului de credit, suma de 50 000 dolari

UA de la ВС „BCM" pentru dezvoltarea afacerii. Una dintre clauzele contractului de

redit prevedea că pînă la rambursarea deplină a creditului se interzice reorganizarea ebitorului.

La 14 august 2003, în urma reorganizării întreprinderii S.A. „Şans Grup" s-a format nouă societate, care a preluat o parte a patrimoniului primei, denumită S.R.L. „Şans". rin reorganizare s-a decis ca toate obligaţiile privind creditul contractat de S.A. „Şans rup" să fie preluate de S.R.L. „Şans".

Convinsă de faptul că S.A. „Şans Grup" nu achită la scadenţă suma creditului şi avînd (formaţie despre situaţia dificilă a acesteia, ВС „BCM" depune cerere introductivă rivind declararea insolvabilităţii S.A. „Şans Grup".

La etapa examinării cererii introductive reprezentantul SA „Şans Grup" a obiectat supra declarării acesteia insolvabilă, menţionînd că succesor al obligaţiilor rezultate in contractul de împrumut este S.R.L. „Şans" şi că aceasta va plăti suma deplină revăzută în contract. Concomitent a prezentat dovada achitării din partea S.R.L. Şans" a sumei creditului care a fost transferată înapoi pe contul S.R.L. „Şans".

1. Argumentaţi dacă instanţa de judecată poate intenta procedura de insolvabilitate în privinţa S.A. „Şans Grup".

2. Stabiliţi dacă există litigiu de drept în relaţia dintre S.A. „Şans Grup" şi ВС „BCM".

3. Determinaţi dacă instanţa de insolvabilitate se poate pronunţa asupra faptului neexecutării contractului de credit.

Speţa 7 La 23 mai 2004 S.R.L. „Cren" a depus la Curtea de Apel Economică cerere introduc-

vă pentru declararea insolvabilităţii S.A. „Speranţa", solicitînd încasarea sumei de 00 000 lei.

Partea III 209

La etapa primirii cererii introductive debitorul a solicitat ca cererea să nu fie primită, deoarece ea nu urmează a fi examinată de Curtea de Apel Economică, ci de Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lîngă CCI RM, în a cărei competenţă sînt date toate litigiile ce pot apărea între părţi prin compromisul încheiat la 1 martie 2000.

Examinînd clauza de arbitraj din contract dintre părţi, Curtea de Apel Economică nu a primit cererea introductivă, recomandînd creditorului a se adresa conform competenţei, şi anume: Curţii de Arbitraj Internaţional de pe lîngă CCI RM.

1. Argumentaţi legalitatea refuzului în primirea cererii introductive în baza motivelor invocate de Curtea de Apel Economică.

2. Stabiliţi dacă hotărîrea Curţii de Arbitraj Internaţional de pe lîngă CCI RM se consideră act prin care a fost soluţionat litigiul de drept.

3. Apreciaţi dacă Curtea de Apel Economică urmează să primească cererea introductivă sau trebuie să recomande părţilor de a se adresa în instanţa de drept comun pentru soluţionarea litigiului.

IV. Bibliografie:

Acte normative 1. Legea insolvabilităţii, nr.632 din 14.11.2001 // Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 2001, nr.139-140/1082. 2. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225 din 30.05.2003 //

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.111-115/451. 3. Codul civil al Republicii Moldova // Monitorul Oficial al Republicii Moldova,

2002, nr. 82-86/661. 4. Legea taxei de stat, nr. 1216 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1992,

nr. 12/359.

5. Legea Republicii Moldova privind societăţile pe acţiuni, nr.1134 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.38-39/332.

6. Legea Republicii Moldova privind instituţiile financiare, nr.550 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.1/2.

7. Legea Republicii Moldova cu privire la modificarea şi completarea Legii insolvabilităţii, nr.632-XV din 14.11.2001 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.126-130/617, în vigoare la 31.12.2006.

8. Legea Republicii Moldova cu privire la faliment, nr.851 din 03.01.1992 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1992, nr.1/10, abrogată pe 26.03.1996.


10. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la aplicarea Legii insolvabilităţii de către instanţele judecătoreşti economice, nr.34 din 22.11.2004 // Buletinul CSJ a Republicii Moldova, 2004, nr.11/6.

11. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova privind modificarea Hotărîrii explicative a Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.34

10 Procedura insolvabilităţii

din 22.11.2004 „Cu privire la aplicarea Legii insolvabilităţii de către instanţele judecătoreşti economice", nr.9 din 04.07.2005.

Literatura recomandată 1. Acostioaei C. Elemente de drept pentru economişti: Curs universitar. - Bucureşti:

ALL Beck, 2001.

2. Cărpenaru Stanciu D. Drept comercial român. Ed. a lll-a. - Bucureşti: ALL Beck,

2000.

3. Covaliu Gh. Comentariu la Legea cu privire la faliment. - Chişinău: Epigraf,

2000.

4. Furdui V. Falimentul - concept şi reglementări actuale. - Chişinău: TISH, 2004.

5. Noua lege privind insolvenţa. - Bucureşti: Hamangiu, 2006.

6. Pipercea Gh. Insolvenţa: Legea, regulile, realitatea. - Bucureşti: Wolter Kluwer,

2008.

7. Roşea N. Instituţia falimentului în legislaţia Republicii Moldova. - Chişinău,

2001.

8. Roşea N., Baieş S. Dreptul afacerilor. Vol.l. - Chişinău: Tipografia Centrală,

2004. 9. Roşea N. Noţiunea de insolvabilitate prin prisma Legii insolvabilităţii nr. 632/2001

II Buletinul Curţii de Apel Economice şi IFPS de pe lîngă MF, 2006, nr.5. 10. Schiau I. Regimul juridic al insolvenţei comerciale. - Bucureşti: ALL Beck, 2001. 11. Turcu I. Reorganizarea şi lichidarea judiciară. - Bucureşti: Lumina LEX, 1996. 12. Turcu I. Insolvenţa comercială, reorganizarea judiciară şifalimentul.-Bucureşti:

Lumina LEX, 2000. 13. Turcu I. Procedura insolvenţei comercianţilor: Tratat. - Bucureşti: Lumina LEX,

2002. 14. Turcu I. Tratat de insolvenţa. - Bucureşti: C.H. Beck, 2006. 15. Vonica R.P. Drept comercial. Reorganizarea judiciară şi falimentul. - Bucureşti:

Victor, 2001. 16. Гусева T.A., Зубов В.И., Ларина И. В. Ликвидация юридических лиц.- Москва:

Пресс, 2003.

17. Ликвидация и реорганизация предприятия. Нормативная база. - Москва:

Триор, 2000.

18. Папе Г. Институт несостоятельности. Общие проблемы и особенности

правового регулирования в Германии. - Москва: Бек, 2000.

Partea III 211

Tema 2. SUBIECŢII PROCEDURII DE INSOLVABILITATE

I. Obiective de referinţă: - să definească noţiunea de subiect al procedurii de insolvabilitate; - să clasifice categoriile subiecţilor ce participă în cadrul raporturilor procesuale

ce apar la desfăşurarea procesului de insolvabilitate; - să determine criteriile înaintate faţă de calitatea procesuală de debitor; - să aprecieze calitatea de întreprinzător ca condiţie pentru a fi debitor în cadrul

procesului de insolvabilitate; - să identifice principalele categorii de creditori ce pot fi participanţi în cadrul

unui proces de insolvabilitate;

- să indice categoriile organelor de administrare a creditorilor şi să stabilească sarcinile acestora;

- să analizeze rolul şi atribuţiile administratorului insolvabilităţii; - să delimiteze alte categorii de subiecţi participanţi în cadrul procesului de

insolvabilitate; - să analizeze asemănările şi deosebirile dintre administratorul insolvabilităţii şi

administratorul provizoriu.

II. Repere de conţinut Totalitatea raporturilor procesuale ce apar în cadrul desfăşurării procedurii de

insolvabilitate presupune participarea a mai multor categorii de subiecţi. Dificultatea determinării subiecţilor ce pot participa la raporturile procesuale de

insolvabilitate rezidă în interpretarea legii materiale, care este adesea neclară în ce priveşte stabilirea subiecţilor de drept care au calitatea de întreprinzători şi asupra cărora poate fi aplicată procedura de insolvabilitate.

Subiecţii participanţi la procedura de insolvabilitate pot fi clasificaţi în trei mari categorii, şi anume: instanţa de judecată, participanţii la proces şi persoanele ce contribuie la desfăşurarea procedurii de insolvabilitate.

Participanţii la procedura de insolvabilitate includ debitorul, creditorul (inclusiv organele creditorilor), administratorul insolvabilităţii (inclusiv administratorul provizoriu).

în calitate de persoane ce contribuie la desfăşurarea procedurii de insolvabilitate se vor considera acei subiecţi care participă la proces, asupra cărora actele de dispoziţie ale instanţei de judecată nu au influenţă în raport cu patrimoniul acestora; aici putem menţiona specialistul, expertul ce pot participa atît la faza examinării cererii introductive, cît şi ulterior pe parcursul desfăşurării procesului.

Una dintre problemele definitorii în cadrul analizei subiecţilor procedurii de insolvabilitate este determinarea condiţiilor necesare pentru a fi debitor. Astfel, esenţial rămîne a fi calitatea de întreprinzător a debitorului, deci pot fi declarate insolvabile doar persoanele fizice sau juridice ce practică activitate de întreprinzător. în acelaşi timp, luînd în consideraţie prevederile art.26 alin.(l) CC, în afară de activitatea de întreprinzător, aceştia trebuie să fie înregistraţi într-o formă organizatorico-juridică.

Determinarea calităţii de creditor în cadrul procedurii de insolvabilitate este condiţionată de faptul dacă aceştia depun cerere introductivă sau înaintează creanţele după intentarea procedurii de insolvabilitate.


Creditorii participă în cadrul procedurii de insolvabilitate ca participanţi de sine îtătători, precum şi prin intermediul organelor reprezentative ale acestora; în acest ;ens, menţionăm adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor.

în condiţiile reglementărilor actuale administratorul insolvabilităţii reprezintă igura centrală în cadrul desfăşurării procedurii de insolvabilitate. Importanţa sa rezidă n tripla calitate a funcţiei pe care o are, şi anume: îndeplinirea supravegherii realizate ie instanţa de judecată, protejarea şi administrarea masei debitoare şi asigurarea arotecţiei drepturilor creditorilor. Anume datorită cerinţelor înaintate faţă de acesta, egea impune o serie de condiţii de fond obligatorii, pentru îndeplinirea funcţiei de administrator al insolvabilităţii.

De asemenea, în calitate de subiecţi ai procesului de insolvabilitate pot apărea şi Banca Naţională a Moldovei - în cazul insolvabilităţii băncilor comerciale, Comisia Naţională a Pieţei Financiare - în cazul insolvabilităţii unui participant profesionist pe piaţa de asigurări. Tot în această categorie de subiecţi putem include ministerele ie resort, organele administraţiei publice locale ce pot depune cerere introductivă în :azurile prevăzute de lege fără a fi creditori ai debitorului insolvabil.



Sarcini didactice de nivelul I - cunoaştere şi înţelegere Auditorul trebuie să cunoască: - definiţia noţiunii de subiect al procedurii de insolvabilitate; - definiţia noţiunilor de întreprinzător, agent economic, persoană fizică-

întreprinzător; - tipurile organelor reprezentative ale creditorilor; - categoriile de creditori ce nu pot depune cerere introductivă; - definiţia noţiunii de administrator provizoriu, administrator al insolvabilităţii; - condiţiile înaintate pentru îndeplinirea funcţiei de administrator; - sarcinile administratorului insolvabilităţii; - categoriile organelor reprezentative ale debitorului şi persoanele care pot fi

asimilate acestora.

Sarcini didactice de nivelul II - aplicare Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a: - clasifica subiecţii procedurii de insolvabilitate; - delimita calitatea de „întreprinzător" de calitatea de „a fi înregistrat în calitate

de întreprinzător" ca condiţie necesară pentru a fi debitor în cadrul procedurii de insolvabilitate;

- deosebi împuternicirile adunării creditorilor de cele ale comitetului creditorilor;

- delimita atribuţiile administratorului provizoriu de atribuţiile administratorului insolvabilităţii.

Partea III 213

Sarcini didactice de nivelul III - integrare Auditorul trebuie să poată: - determina situaţiile cînd numirea administratorului provizoriu nu este

obligatorie;

- specifica circumstanţele ce stabilesc faptul necorespunderii administratorului funcţiilor sale;

- argumenta importanţa numirii administratorului provizoriu; - analiza drepturile şi obligaţiile creditorilor ca participanţi individuali în cadrul

procedurii de insolvabilitate;

- determina calitatea procesuală a Băncii Naţionale a Moldovei, a Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare în cazul insolvabilităţii băncilor comerciale, respectiv a unei companii de asigurări.



Calitatea de întreprinzător -condiţie obligatorie pentru a fi debitor în procedura de insolvabilitate

Studiu de caz / Rezumate - prezentarea rezultatelor - brainstorming

С. Activităţi de evaluare

Lucrări scrise Tema 1. Caracterizarea insolvabilităţii persoanelor fizice - întreprinzători 1.1. Numiţi formele de organizare juridică a persoanelor fizice întreprinzători. 1.2. Analizaţi deosebirile dintre categoriile juridice „calitatea de întreprinzător"

şi „calitatea de a fi înregistrat în calitate de întreprinzător". 1.3. Argumentaţi acţiunile instanţei de judecată în cazul depunerii cererii de

declarare a insolvabilităţii faţă de o persoană juridică ce practică activitate de întreprinzător nefiind înregistrat în calitate de întreprinzător.

Tema 2. Caracteristica generală a creditorilor ce nu pot depune cerere introductivă

2.1. Definiţi noţiunea de creditor al procedurii de declarare a insolvabilităţii. 2.2. Clasificaţi categoriile de creditori ce pot obţine calitatea de participanţi ai

procesului de insolvabilitate. 2.3. Determinaţi creditorii care nu pot depune cerere introductivă în privinţa

debitorului insolvabil şi argumentaţi acţiunile instanţei de judecată la primirea unei asemenea cereri.

Speţe

Speţa 1 In urma datoriilor formate pentru prestarea serviciilor comunale, S.A. „Termocom",

care se află în proces de insolvabilitate, a înaintat faţă de APLP nr.40 cerere prealabilă privind achitarea datoriilor. în răspunsul adresat către S.A. „Termocom" preşedintele APLP a solicitat amînarea plăţii datoriilor, motivînd prin neachitarea din partea


ocatarilor a plăţilor pentru serviciile comunale, prin existenţa datoriilor majore şi faţă

ie alţi furnizori. APLP a recomandat S.A. „Termocom" să adreseze cerinţele sale faţă de locatari, care

au fost beneficiarii serviciilor respective, motivînd că asociaţia nu poate fi debitor în :azul dat, iar debitori insolvabili trebuie să fie considerate persoanele fizice şi juridice, proprietari ai apartamentelor. Mai mult, a fost prezentată informaţia că proprietarii nchită separat serviciile comunale.

în urma răspunsului primit, S.A. „Termocom" a depus cerere introductivă la Curtea ie Apel Economică privind declararea insolvabilităţii APLP nr.40.

Instanţa a refuzat intentarea procesului constatînd că, de fapt, beneficiari direcţi ;înt coproprietarii locuinţelor care beneficiază de servicii, fapt confirmat şi prin ichitarea separată a serviciilor comunale.

1. Argumentaţi legalitatea refuzului instanţei de judecată in intentarea procesului de insolvabilitate.

2. Apreciaţi dacă instanţa de judecată a stabilit corect circumstanţele de fapt la etapa primirii cererii introductive şi dacă este temeinică hotărîrea de refuz în primirea cererii în privinţa APLP nr. 40.

•••••••••••••к. La 15 martie 2007, la cererea cet. I.Ursachi, pe numele acestuia a fost eliberat de

:ătre IFS OF Ciocana patentă de întreprinzător pentru activitatea de comercializare cu imănuntul din automobil. în urma activităţii desfăşurate, din cauza cererii scăzute pe )iaţă la mărfurile propuse de acesta, deţinătorul patentei de întreprinzător I.Ursachi a icumulat o serie de datorii în ce priveşte achitarea creanţelor furnizorilor săi.

La 13 martie 2008 S.R.L. „Floare" a depus cerere introductivă la Curtea de Apel iconomică, solicitînd declara rea insolvabilităţii deţinătorului patentei deîntreprinzător .Ursachi şiîncasarea de la acesta a sumei creanţelor datorate ca rezultat al prejudiciului :auzat prin vînzarea unei mărfi necalitative la data de 23 aprilie 2007.

La examinarea cereri introductive instanţa de judecată a stabilit că I.Ursachi nu mai ictivează în bază de patentă timp de peste 6 luni.

Instanţa de judecată a refuzat primirea cererii, motivînd că, conform art.l al Legii nsolvabilităţii, procesul nu poate fi intentat faţă de o persoană care nu desfăşoară ictivitate de întreprinzător.

Creditorul a atacat cu recurs refuzul instanţei de judecată.

1. Apreciaţi acţiunile instanţei de judecată în ce priveşte refuzul în intentarea procesului de insolvabilitate.

2. Stabiliţi dacă există caracterul litigios sau nelitigios al creanţelor şi dacă instanţa poate stabili aceasta la etapa primirii cererii introductive.

3. Determinaţi împuternicirile instanţei de recurs.

Pe parcursul perioadei 2001-2003 F.Volontir a comercializat cu amănuntul la una lin pieţele mun. Chişinău roşii în fiecare sezon de vară. Comercializarea era realizată ără ca F.Volontir să se fi înregistrat în calitate de întreprinzător individual sau ca leţinătoral patentei de întreprinzător.

Partea III 215

Furnizorul principal de seminţe de roşii pentru F.Volontir era S.R.L. „Grăuncior". Din cauza datoriilor formate de către F.Volontir la plata preţului materiei prime,

S.R.L. „Grăuncior" s-a adresat în instanţa de judecată pentru a încasa suma creanţelor şi penalităţile deîntîrziere. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani s-a dispus încasarea de la F.Volontir a întregii sume datorate şi a penalităţilor de întîrziere. în urma prezentării titlului executoriu spre executare, executorul judecătoresc a confirmat faptul că acesta nu poate fi executat din cauza lipsei de patrimoniu.

în acelaşi timp, Oficiul Fiscal Buiucani a aflat despre activitatea de întreprinzător pe care o desfăşura F. Volontir şi, evaluînd suma impozitului neachitat şi prejudiciul cauzat statului, a decis adresarea cu cerere introductivă privind declararea insolvabilităţii lui F.Volontir.

La 13 decembrie 2004 S.R.L. „Grăuncior", împreună cu OF Buiucani, au depus cerere introductivă la Curtea de Apel Economică, solicitînd declararea insolvabilităţii lui F.Volontir.

La etapa primirii şi examinării cererii introductive F.Volontir a obiectat în privinţa declarării lui ca insolvabil, motivînd că el nu este întreprinzător şi, ca persoană fizică, nu poate fi declarat insolvabil.

Instanţa de insolvabilitate a respins obiecţiile şi a adoptat hotărîre de intentare a procesului de insolvabilitate, motivînd că, conform art.26 alin.(2) CC, acesta poate fi declarat insolvabil.

Argumentaţi legalitatea hotârîrii instanţei de judecată.

Speţa 4 La 23 iunie 2006 S.A. „Apă Canal" a depus cerere introductivă pentru declararea

insolvabilităţii liceului privat „Gaudeamus". în cererea sa întreprinderea a menţionat că pe parcursul a trei ani şi jumătate liceul nu achită serviciile comunale, inclusiv costul apei furnizate, astfel fiind în incapacitate de plată.

La examinarea cererii s-a stabilit că debitorul invocă încălcarea termenului de prescripţie pentru solicitarea plăţilor datorate.

Instanţa de judecată a examinat cererea introductivă şi a adoptat hotărîre de intentare a procesului de insolvabilitate, stabilind, în baza actelor anexate şi expertizei unui auditor independent, că liceul privat „Gaudeamus" deja pe parcursul a doi ani se află în stare de supraîndatorare, nefiind astfel în stare să achite datoriile sale. în ce priveşte obiecţiile înaintate de debitor, instanţa s-a pronunţat că aceasta nu examinează litigii în cadrul procesului de insolvabilitate şi nu poate să decidă în privinţa circumstanţelor de fapt invocate.

Argumentaţi temeinicia şi legalitatea hotârîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate adoptate de instanţa de judecată.

Speţa 5 La 14 februarie 2004 S.R.L. „Viitorul" a depus cerere introductivă privind declararea

insolvabilităţii Serviciului Pază de Stat pe motivul incapacităţii de plată a acestuia. în cererea introductivă îndreprinderea a motivat ca a furnizat către SPS utilaj electronic în sumă de 750 000 lei, primind asigurare din partea acestuia că sumele vor fi achitate


după instalarea noului utilaj la clienţii acestuia. însă, sumele datorate nu au fost achitate, directorul Serviciului motivînd că cea mai mare parte a clienţilor au reziliat contractele de prestare a serviciilor de pază şi venitul scontat nu a fost realizat.

La primirea cererii introductive reprezentantul Serviciului Pază de Stat a motivat că, de fapt, împotriva sa nu poate fi intentat proces de insolvabilitate, deoarece, conform Legii insolvabilităţii, persoanele juridice de drept public nu pot fi declarate insolvabile, SPS fiind o subdiviziune a administraţiei publice centrale.

Curtea de Apel Economică a adoptat hotărîre de intentare a procesului de insolvabilitate neluînd în consideraţie obiecţiile debitorului, motivînd că, de fapt, conform pct.3 şi 4 din Regulamentul privind Serviciul Pază de Stat, acesta este persoană juridică ce prestează servicii în bază de contract şi prin aceasta se supune tuturor normelor de răspundere civilă ca şi orice altă persoană juridică cu scop lucrativ.

Apreciaţi temeinicia hotărîrii instanţei de judecată.

Speţa 6 Conform contractului de societate civilă încheiat între M.Mitulescu ca persoană

fizică şi S.R.L. „Vara", pe terenul agricol ce aparţinea lui M.Mitulescu erau plantate zarzavaturi care erau prelucrate de către M.Mitulescu, iar cheltuielile pentru irigare, încălzire, alte servicii comunale legate de întreţinerea serelor erau asigurate de S.R.L. „Vara". în baza contractului menţionat s-a instituit dreptul de proprietate comună asupra produsului final.

în baza contractului de achiziţie publică din 14 aprilie 2004, S.R.L. „Vara" s-a obligat să furnizeze către Ministerul Apărării zarzavaturi pentru armata naţională.

în urma livrării întîrziate a produselor agricole în sarcina S.R.L. „Vara" s-au format datorii în mărime de 50 000 lei pentru penalităţile de întîrziere.

Avînd informaţia despre incapacitatea de plată a S.R.L. „Vara", Ministerul Apărării a depus cerere introductivă privind declararea insolvabilităţii S.R.L. „Vara".

La etapa primirii şi examinării cererii introductive directorul S.R.L. „Vara" a solicitat ca debitor insolvabil să fie atras M.Mitulescu, deoarece acesta este de fapt insolvabil şi din cauza acestuia au avut loc întîrzierile în furnizarea mărfii. Mai mult, directorul S.R.L. „Vara" a solicitat ca societatea pe care o administrează să fie atrasă în calitate de intervenient accesoriu.

Instanţa de judecată a admis cererea directorului S.R.L. „Vara" şi a substituit-o pe aceasta cu M.Mitulescu.

1. Apreciaţi dacă instanţa de judecată a admis corect cererea directorului S.R.L. „Vara".

2. Determinaţi dacă M.Mitulescu poate fi declarat insolvabil conform procedurii derulate împotriva acestuia.

Speţa 7 In urma reorganizării din 13 mai 2005 a liceului privat „Lumina" au fost formate

două instituţii de învăţămînt private, şi anume: liceul „Lumina" şi colegiul privat „Speranţa".

La 11 iunie 2006 S.A. „Apă Canal" a depus cerere introductivă pentru declararea

insolvabilităţii liceului privat „Lumina". în cererea sa întreprinderea a menţionat că pe parcursul a 3 ani şi jumătate, începînd din vara anului 2003, liceul nu achită serviciile comunale, inclusiv costul apei furnizate, astfel fiind în incapacitate de plată.

Instanţa de judecată a primit cererea introductivă şi, în urma audierii reprezentantului liceului „Lumina", s-a constatat că beneficiarul de fapt al serviciilor prestate de S.A. „Apă Canal" este colegiul „Speranţa". Reprezentantul liceului a declarat că pe perioada de pînă la 13 mai 2005 liceul „Lumina" a achitat datoriile la apă, prezentînd şi dovada respectivă, iar ulterior întreg volumul de apă a fost utilizat numai de colegiu.

Fiind atras în proces, reprezentatul colegiului „Speranţa" a menţionat că colegiul nu are contract cu S.A. „Apă Canal", deci careva obligaţii faţă de acesta nu are.

Instanţa de judecată a refuzat intentarea procesului de insolvabilitate împotriva liceului privat, motivînd că acesta, în ce priveşte obligaţiile pe care le are, nu este insolvabil.

1. Apreciaţi temeinicia hotărîrii instanţei de judecată. 2. Determinaţi dacă poate fi declarată insolvabilitatea colegiului privat care este

succesor al drepturilor liceului în urma reorganizării.

IV. Bibliografie:


Moldova, 2001, nr. 139-140/1082.

2. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225 din 30.05.2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.111-115/451.

3. Codul civil al Republicii Moldova // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 82-86/661.

4. Legea taxei de stat, nr.1216 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1992, nr. 12/359.






10. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la aplicarea Legii insolvabilităţii de către instanţele judecătoreşti economice, nr.34 din 22.11.2004// Buletinul CSJ a Republicii Moldova, 2004, nr.11/6.

11. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova privind modificarea Hotărîrii explicative a Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.34


din 22.11.2004 „Cu privire la aplicarea Legii insolvabilităţii de către instanţele judecătoreşti economice", nr.9 din 04.07.2005.


ALL Beck, 2001.

2. Cărpenaru Stanciu D. Drept comercial român. Ed. a lll-a. - Bucureşti: ALL Beck,

2000.


2000.

4. Furdui V. Falimentul - concept şi reglementări actuale. - Chişinău: TISH, 2004.



2008.


2001.



I/ Buletinul Curţii de Apel Economice şi IFPS de pe lîngă MF, 2006, nr.5. 10. Schiau I. Regimul juridic al insolvenţei comerciale. - Bucureşti: ALL Beck, 2001. 11. Turcu I. Reorganizarea şi lichidarea judiciară. - Bucureşti: Lumina LEX, 1996. 12. Turcu I. Insolvenţa comercială, reorganizarea judiciarăşifalimentul.-Bucureşti:



Victor, 2001. 16. ГусеваT.A., Зубов В.И., Ларина W.B.Ликвидация юридическихлиц.-Москва:

Пресс, 2003.


Триор, 2000.



Partea III 219

Tema 3. COMPETENŢA ÎN CAZURILE CU PRIVIRE LA DECLARAREA INSOLVABILITĂŢII

I. Obiective de referinţă: - să identifice organele competente de a soluţiona pricinile cu privire la

insolvabilitate;

- să determine instanţele competente de a soluţiona litigiile pendinte la data intentării procesului de insolvabilitate;

- să delimiteze competenţa instanţelor de judecată de drept comun de competenţa instanţei de insolvabilitate în ce priveşte soluţionarea litigiilor ce apar după intentarea procesului de insolvabilitate;

- să stabilească instanţa de judecată competentă a soluţiona litigiile ce ţin de contestarea actelor juridice ale debitorului;

- să compare atribuţiile jurisdictional şi atribuţiile de administrare ale instanţei de judecată în cadrul desfăşurării procesului de insolvabilitate;

- să analizeze deosebirile dintre instanţa de insolvabilitate şi instanţa economică în sensul interpretării art.17 al Legii insolvabilităţii;

- să delimiteze criteriile ce deosebesc cauzele ce ţin de competenţa instanţelor de judecată de drept comun şi cele ce ţin de competenţa instanţei de insolvabilitate în ce priveşte soluţionarea litigiilor privind masa debitoare;

- să aprecieze soarta cauzelor aflate pe rol în instanţele de judecată la momentul intentării procesului de insolvabilitate;

- să specifice circumstanţele ce pot constitui temei pentru anularea actelor juridice ale debitorului.

II. Repere de conţinut

Conform reglementărilor în vigoare, competenţa generală în cauzele cu privire la insolvabilitate este dată în jurisdicţia instanţelor de judecată.

Instanţele de judecată sînt unicele competente de a soluţiona cauzele cu privire la declararea insolvabilităţii unui subiect de drept. Mai mult ca atît, insolvabilitatea este de competenţa exclusivă a instanţelor de judecată specializate, şi anume: a Curţii de Apel Economice.

Curtea de Apel Economică este împuternicită cu intentarea procedurii de insolvabilitate, aceasta avînd competenţa de a primi cererea introductivă şi de a examina circumstanţele ce demonstrează existenţa temeiurilor de declarare a insolvabilităţii.

De asemenea, Curtea de Apel Economică este împuternicită a supraveghea şi dirija desfăşurarea procedurii de insolvabilitate.

Supravegherea din partea instanţei de judecată se realizează sub două forme, prin: a) adoptarea anumitor acte de jurisdicţie obligatorii pentru participanţii la

procedura de insolvabilitate; b) asistarea la anumite acţiuni efectuate pe parcursul procedurii de insolvabilitate,

cu anexarea la dosar a actelor întocmite de participanţi. Competenţa instanţei de judecată în cadrul procedurii de insolvabilitate poate fi

divizată convenţional în două categorii.


Prima categorie o reprezintă atribuţiile jurisdictional care constau în dreptul instanţei de a emite acte jurisdictional sub formă de hotărîri, încheieri sau decizii pentru soluţionarea tuturor chestiunilor ce apar pe parcursul procedurii declarării insolvabilităţii date în competenţa acestuia. Ca atribuţii jurisdictional de prima categorie potfi evidenţiate, de exemplu, admiterea sau respingerea cererii introductive, aplicarea măsurilor de asigurare, intentarea procesului de insolvabilitate, validarea creanţelor etc.

A doua latură a competenţei o reprezintă atribuţiile de administrare. în cazul acestora instanţa de judecată nu emite careva acte de jurisdicţie, dar conduce sau supraveghează acţiunile efectuate pe parcursul procedurii declarării insolvabilităţii sau ia cunoştinţă de actele întocmite de participanţii la proces. Aşadar, putem evidenţia următoarele tipuri de atribuţii de administrare: conducerea adunării de validare a creanţelor, verificarea din oficiu a legalităţii hotărîrii adunării creditorilor, primirea rapoartelor de la administrator, consultarea registrului în care administratorul consemnează acţiunile efectuate etc.

Un aspect aparte în ce priveşte atribuţiile instanţei de judecată îl constituie acţiunile procesuale ce ţin de încetarea procesului de insolvabilitate şi supravegherea realizării planului în cazul aplicării acestuia.

Datorită specificului desfăşurării procedurii de insolvabilitate, în practică este posibilă existenţa a mai multor litigii, a căror soluţionare are influenţă nemijlocită asupra masei debitoare. Astfel, vom deosebi litigiile ce erau pendinte la data intentării procesului de insolvabilitate de litigiile ce pot apărea după intentarea procesului de insolvabilitate a căror soluţionare ţine nemijlocit de bunurile aflate în masa debitoare sau care pot fi atribuite la aceasta.

în asemenea situaţii, trebuie de delimitat competenţa instanţei de insolvabilitate şi a instanţelor de drept comun în ce priveşte soluţionarea litigiilor respective. Conform art.17 al Legii insolvabilităţii, instanţa de insolvabilitate este unica competentă de a soluţiona litigiile ce ţin de masa debitoare.



Sarcini didactice de nivelul I - cunoaştere şi înţelegere Auditorul trebuie să cunoască: - instanţa competentă de a soluţiona cererile cu privire la declararea insolvabilităţii

unui subiect de drept;

- instanţele competente de a soluţiona litigiile cu privire la masa debitoare ce apar după intentarea procesului de insolvabilitate;

- instanţele competente de a soluţiona contestările realizate împotriva actelor debitorului;

- atribuţiile jurisdictional ale instanţei de insolvabilitate în cadrul desfăşurării procesului de insolvabilitate;

- atribuţiile de administrare ale instanţei de judecată la desfăşurarea procesului de insolvabilitate.

Partea III

Sarcini didactice de nivelul II - aplicare Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a: - compara atribuţiile jurisdictional şi atribuţiile de administrare ale instanţei de

judecată în cadrul desfăşurării procesului de insolvabilitate; - analiza deosebirile dintre instanţa de insolvabilitate şi instanţa economică în

sensul interpretării art.17 al Legii insolvabilităţii; - delimita criteriile ce deosebesc cauzele ce ţin de competenţa instanţelor de

judecată de drept comun de cele ce ţin de competenţa instanţei de insolvabilitate în ce priveşte soluţionarea litigiilor privind masa debitoare;

- deosebi cazurile cînd litigiile ce ţin de masa debitoare pot fi soluţionate nemijlocit în cadrul procedurii de insolvabilitate şi cînd acestea urmează a fi obiectul altui fel de procedură.

Sarcini didactice de nivelul III - integrare Auditorul trebuie să poată: - aprecia soarta cauzelor aflate pe rol în instanţele de judecată la momentul

intentării procesului de insolvabilitate; - califica circumstanţele ce pot constitui temei pentru anularea actelor juridice

ale debitorului; - determina normele procedurale ce se aplică procedurii desfăşurate la

soluţionarea litigiilor ce ţin de masa debitoare; - îndeplini actele procedurale necesare în cazul necesităţii desfăşurării unor

şedinţe separate în ce priveşte soluţionarea litigiilor cu privire la obiectele ce ţin de masa debitoare.



Competenţa generală şi jurisdictional! a instanţelor de judecată cu privire la judecarea cauzelor de insolvabilitate

Referate / Rezumate - prezentarea rezultatelor - participarea la mese

rotunde

C. Activităţi de evaluare ^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

Tema 1. Coraportul dintre competenţa instanţelor de drept comun şi cea a instanţelor economice privind soluţionarea cauzelor de insolvabilitate

1.1. Numiţi criteriile ce determină competenţa instanţei de insolvabilitate în cazul primirii cererii introductive.

1.2. Analizaţi circumstanţele ce demonstrează caracterul litigios al cauzei şi exclud competenţa instanţei de insolvabilitate.

1.3. Argumentaţi acţiunile instanţei de judecată în cazul stabilirii existenţei litigiului de drept la primirea cererii introductive.

Tema 2. Soluţionarea litigiilor cu privire la masa debitoare apărute după intentarea procedurii de insolvabilitate


2.1. Numiţi categoriile de litigii cu privire la masa debitoare. 2.2. Determinaţi, în competenţa cărei instanţe este soluţionarea litigiului cu

privire la un bun din masa debitoare apărut după intentarea procesului de insolvabilitate.

2.3. Calificaţi felul de procedură în care se examinează litigiile privind masa debitoare apărute după intentarea procesului de insolvabilitate.

La 23 mai 2004 S.R.L. „Avast" a depus la Curtea de Apel Economică cerere introductivă pentru declararea insolvabilităţii S.A. „Miraj", anexînd şi titlul executoriu privind încasarea sumei de 400 000 lei eliberat în baza hotărîii Curţii de Arbitraj Internaţional de pe lîngă CCI RM.

La etapa primirii cererii introductive debitorul a solicitat ca cererea să nu fie primită, deoarece ea nu urmează a fi examinată de Curtea de Apel Economică, ci de Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lîngă CCI RM în a cărei competenţa sînt date toate litigiile ce pot apărea între părţi prin compromisul încheiat la 1 martie 2000. Examinînd contractul de arbitraj prezentat, Curtea de Apel Economică nu a primit cererea introductivă, recomandînd creditorului de a se adresa conform competenţei, şi anume: Curţii de Arbitraj Internaţional de pe lîngă CCI RM. Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lîngă CCI RM a refuzat primirea cererii, invocînd că este de competenţa Curţii de Apel Economice şi a sesizat Curtea Supremă de Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

1. Argumentaţi dacă Curtea de Arbitraj Internaţional a procedat corect sesizînd Curtea Supremă de Justiţie.

2. Indicaţi instanţa competentă să soluţioneze conflictul de competenţă. 3. Determinaţi instanţa competentă a primi cererea introductivă în cazul dat.

Societatea Comercială „Mazilu şi asociaţii" a depus la Judecătoria Ciocana cerere introductivă privind declararea insolvabilităţii întreprinderii individuale „Marari Ion", motivînd că aceasta este insolvabilă, anexînd actele constatatoare (recipisa ce demonstrează împrumutul în suma de 30 000 lei) şi titlul executoriu.

Judecătoria Ciocana a admis cererea introductivă şi, prin hotărîrea din 13 martie 2004, a decis intentarea procesului de insolvabilitate.

Debitorul a înaintat cerere de apel la Curtea de Apel din mun. Chişinău privind casarea hotărîrii de intentare a procesului pe motiv că lipsesc temeiurile de insolvabilitate.

1. Determinaţi acţiunile Curţii de Apel din тип. Chişinău. 2. Stabiliţi instanţa competentă a examina apelul dat. 3. Indicaţi ce împuterniciri are instanţa de apel la examinarea unei asemenea cereri,

în situaţia în care Legea insolvabilităţii prevede doar atacarea cu recurs. 4. Analizaţi dacă poate instanţă de judecată să-şi decline competenţa în privinţa

altei instanţe de judecată şi în a cărei sarcină poate fi pusă examinarea cauzei.

Partea III 223

Speţa 3 La 28 iulie 2005 a fost anunţată vînzarea la licitaţie a unui imobil în valoare de 235 000

lei ce face parte din masa debitoare a S.A. „Tur" aflată în proces de insolvabilitate. în urma desfăşurării licitaţiei bunul a fost procurat de S.R.L. „Vlas" la suma de 240 000 lei. La data de 1 august 2005 la Curtea de Apel Economică, pe rolul căreia se afla

procedura declarării insolvabilităţii S.A. „Tur", a fost depusă cerere de către S.R.L. „Star", prin care se contesta rezultatele licitaţiei din 28 iulie 2005, pe motiv că au fost încălcate grav regulile de desfăşurare a acesteia, iar bunul a fost ilegal vîndut S.R.L. „Vlas", solicitfndu-se anularea licitaţiei şi desfăşurarea unei noi vînzări.

Curtea de Apel Economică nu a primit cererea de contestare a rezultatelor licitaţiei, motivînd că este înaintată de o persoană care nu este participant la procedura de insolvabilitate.

1. Argumentaţi dacă este legal refuzul instanţei de judecată de a primi cererea S.R.L. „Star".

2. Indicaţi care este instanţa competentă a soluţiona cererea dată. 3. Determinaţi procedura în care urmează a fi examinată cererea de contestare a

rezultatelor licitaţiei la care s-a vîndut un bun ce aparţine masei debitoare.

Administratorul insolvabilităţii S.R.L „Tens" a solicitat expertului merceolog evaluarea preţului unui utilaj industrial pentru a-l scoate la licitaţie. Utilajul a fost evaluat la suma de 350 000 lei.

în urma desfăşurării licitaţiei utilajul a fost vîndut la suma de 135 000 lei. După desfăşurarea licitaţiei expertul a solicitat remunerarea pentru efectuarea

expertizei, în sumă de 5000 lei. Administratorul a refuzat să plătească expertului remuneraţia, motivînd că acesta a efectuat o evaluare incorectă, iar bunul abia s-a putut vinde la o suma de două ori mai mică.

1. Numiţi instanţa competentă a soluţiona cererea expertului privind contestarea refuzul administratorului şi recuperarea cheltuielilor suportate.

2. Determinaţi procedura în care va fi examinată asemenea cerere.

Speţa 5 Creditorul S.R.L. „Martis" a înaintat la Curtea de Apel Economică cerere introductivă

privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul insolvabil S.A. „Primăvara". Instanţa de judecată a primit spre examinare cererea introductivă, a aplicat măsurile de asigurare prevăzute de art.35 al Legii insolvabilităţii, numind şi administrator provizoriu, dar neînlăturînd debitorul de la gestionarea patrimoniului.

Pînă la examinarea cererii introductive debitorul, fără a solicita acordul prealabil al administratorului provizoriu, a preluat o cesiune de creanţă a altui creditor şi a acordat o garanţie unei firme de comerţ în care debitorul deţine 52% de acţiuni.

Administratorul provizoriu s-a adresat instanţei care examinează cererea introductivă cu un demers de a anula actele juridice încheiate de debitor. Debitorul s-a opus anulării, explicînd că instanţa de judecată nu a emis prescripţie legală prin care s-ar fi prescris ca actele să fie întocmite doar cu acordul administratorului provizoriu.


Instanţa de judecată care examina cererea introductivă a admis demersul administratorului provizoriu, a recunoscut nule actele juridice încheiate de debitor.

1. Determinaţi dacă administratorul provizoriu poate să înainteze asemenea demersuri.

2. Apreciaţi temeinicia obiecţiilor făcute de debitor. 3. Indicaţi dacă administratorul provizoriu poate să solicite anularea actelor emise

de debitor şi stabiliţi instanţa competentă. 4. Stabiliţi dacă la etapa examinării cererii introductive instanţa de judecată poate

hotărî asupra nulităţii actelor juridice ale debitorului încheiate cu încălcarea prescripţiilor legale.

în temeiul art.86 alin.(l) lit.a) CC, S.R.L. „Vast" a decis,dizolvarea sa benevolă în legătură cu expirarea termenului pentru care a fost constituită.

Directorul firmei a depus cerere de dizolvare la Camera înregistrării de Stat, motivînd că a expirat termenul pentru care aceasta a fost constituită şi menţionînd că la moment lipsesc careva datorii ale acesteia.

La 12 mai 2003 cererea a fost primită, a fost numit lichidatorul, care a publicat două anunţuri consecutive privind lichidarea întreprinderii. După expirarea a 6 luni de zile după ultimul anunţ lichidatorul a mai publicat unul, conform căruia S.R.L. „Vast" este lichidată.

Citind acest anunţ, un creditor al societăţii comerciale respective a înaintat la Curtea de Apel Economică cerere privind intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de S.R.L. „Vast", anexînd la cerere scrisoare de garanţie, din care reiese că S.R.L. „Vast" şi-a luat obligaţia de a achita datoria în mărime de 500 000 lei pînă la data de 3 februarie 2000.

Instanţa de judecată a primit cererea introductivă, dar, primind referinţa de la debitor, conform căreia acesta se află în proces de lichidare care practic s-a finisat, a încetat procesul în baza art.265 alin.(l) lit.g) CPC.

Creditorul a înaintat recurs contra încheierii instanţei de insolvabilitate, motivînd că, de fapt, debitorul nu este radiat din registru şi încheierea este neîntemeiată.

1. Determinaţi legalitatea încetării procesului de către instanţa de insolvabilitate.

2. Stabiliţi împuternicirile instanţei de recurs la judecarea recursului creditorului.

IV. Bibliografie:




2002, nr.82-86/661. 4. Legea taxei de stat, nr.1216 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1992,

nr.12/359.

Partea III 225





9. Legea Republicii Moldova cu privire la faliment, nr.786 din 26.03.1996// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.58/583, abrogată pe 15.02.2002.


11. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova privind modificarea Hotărîrii explicative a Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.34 din 22.11.2004 „Cu privire la aplicarea Legii insolvabilităţii de către instanţele judecătoreşti economice", nr.9 din 04.07.2005.


ALL Beck, 2001. 2. Cărpenaru Stanciu D. Drept comercial român. Ed. a lll-a. - Bucureşti: ALL Beck, 2000. 3. Covaliu Gh. Comentariu la Legea cu privire la faliment. - Chişinău: Epigraf, 2000. 4. Furdui V. Falimentul - concept şi reglementări actuale. - Chişinău: TISH, 2004. 5. Noua lege privind insolvenţa. - Bucureşti: Hamangiu, 2006. 6. Pipercea Gh. Insolvenţa: Legea, regulile, realitatea. - Bucureşti: Wolter Kluwer, 2008. 7. Roşea N. Instituţia falimentului în legislaţia Republicii Moldova. - Chişinău, 2001. 8. Roşea N., Baieş S. Dreptul afacerilor. Vol.l. - Chişinău: Tipografia Centrală, 2004. 9. Roşea N. Noţiunea de insolvabilitate prin prisma Legii insolvabilităţii nr. 632/2001

II Buletinul Curţii de Apel Economice şi IFPS de pe lîngă MF, 2006, nr.5. 10. Schiau I. Regimul juridic al insolvenţei comerciale. - Bucureşti: ALL Beck, 2001. 11. Turcu I. Reorganizarea şi lichidarea judiciară. - Bucureşti: Lumina LEX, 1996. 12. Turcu I. Insolvenţa comercială, reorganizareajudiciară şij'alimentul.-Bucureşti:

Lumina LEX, 2000. 13. Turcu I. Procedura insolvenţei comercianţilor: Tratat. -Bucureşti: Lumina LEX, 2002.

14. Turcu I. Tratat de insolvenţa. - Bucureşti: C.H. Beck, 2006. 15. Vonica R.P. Drept comercial. Reorganizarea judiciară şi falimentul. - Bucureşti:

Victor, 2001. 16. Гусева T.A., Зубов В.И., Ларина И.В. Ликвидация юридических лиц. -

Москва: Пресс, 2003. 17. Ликвидация и реорганизация предприятия. Нормативная база. - Москва:

Триор, 2000. 18. Папе Г. Институт несостоятельности. Общие проблемы и особенности



Tema 4. CONDIŢIILE DE INTENTARE A PROCEDURII DE DECLARARE A INSOLVABILITĂŢII

I. Obiective de referinţă: - să enumere temeiurile declarării insolvabilităţii;

- să stabilească coraportul dintre supraîndatorare şi incapacitate de plată; - să definească noţiunea de cerere introductivă şi să descrie elementele obligatorii

ale acesteia; - să analizeze dacă debitorul poate introduce benevol cerere introductivă şi să

stabilească condiţiile efectuării actului dat; - să aprecieze consecinţele neintroducerii cererii introductive de către debitor în

cazul cînd acesta este obligat să o depună; - să aprecieze posibilitatea retragerii cererii introductive şi să determine

consecinţele acesteia; - să identifice etapă pînă la care părţile pot retrage cererea introductivă; - să compare acţiunea de retragere a cererii introductive cu acţiunea de renunţare

la cerere şi cu tranzacţia de împăcare; - să identifice cazurile de numire a administratorului provizoriu şi să enumere

atribuţiile acestuia; - să analizeze circumstanţele ce trebuie verificate la etapa primirii cererii

introductive;

- să determine actele de dispoziţie ale instanţei de judecată ce pot fi adoptate la faza intentării procesului de insolvabilitate;

- să deosebească mijloacele asigurătorii ce pot fi aplicate la intentarea procesului de insolvabilitate;

- să aprecieze oportunitatea adoptării, la stadiul intentării procesului, a hotărîrii judecătoreşti, ca act ce marchează începutul procedurii de insolvabilitate;

- să analizeze efectele generale ale intentării procesului de insolvabilitate.

II. Repere de conţinut Procedura insolvabilităţii poate fi pornită atît la cererea debitorului, cît şi la cererea

unui creditor al său. Condiţie fundamentală pentru înaintarea şi primirea cererii introductive este existenţa unui temei de insolvabilitate. Astfel, instanţa de judecată este obligată de a verifica existenţa fie a incapacităţii de plată, fie a supraîndatorării debitorului.

Incapacitatea de plată reprezintă situaţia cînd debitorul nu poate plăti creanţele sale scadente, fiind în lipsă temporară de lichide, deşi în acest caz pasivul nu exceda activul.

Supraîndatorarea, la rîndul său, reprezintă imposibilitatea plăţii creanţelor din cauza excedentului pasivului asupra activului. Supraîndatorarea mai poate fi numită incapacitate de plată absolută şi, spre deosebire de incapacitatea de plată numită mai sus, nu poate fi depăşită prin transformarea activelor în lichidităţi.

^ Pentru intentarea procedurii de insolvabilitate, fie debitorul, fie creditorul, trebuie să depună o cerere introductivă conform condiţiilor de fond şi de formă indicate atît in Legea insolvabilităţii, cît şi în Codul de procedură civilă.

Partea III 227

Depunerea cererii introductive marchează începutul primei etape în desfăşurarea procedurii de insolvabilitate, şi anume: a etapei de primire şi examinare a cererii introductive. Etapa dată presupune totalitatea acţiunilor judecătorului desfăşurate în vederea stabilirii faptului existenţei sau lipsei temeiurilor de declarare a insolvabilităţii.

La desfăşurarea etapei date se realizează un prim pasîn preluarea controlului asupra masei debitoare în scop de supraveghere prin numirea administratorului provizoriu. De asemenea, la această etapă, în vederea asigurării integrităţii masei debitoare, sînt aplicate măsuri asigurătorii conform Legii insolvabilităţii şi Codului de procedură civilă pentru a preveni pe viitor imposibilitatea executării creanţelor creditorilor.

La desfăşurarea etapei date trebuie să deosebim două momente esenţiale din punct de vedere procesual. Astfel, vom deosebi momentul primirii cererii introductive şi momentul intentării procesului de insolvabilitate.

în ce priveşte momentul primirii cererii introductive, sarcina judecătorului rezidă în verificarea faptului dacă cererea îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă, şi anume: dacă este înaintată de persoanele cu drept de sesizare, împotriva unor subiecţi de drept ce pot fi declaraţi insolvabili, cu invocarea temeiurilor legale, dacă sînt respectiv îndeplinite rechizitele cererii, sînt anexate anexele necesare.

La această etapa, judecătorul are dreptul de a decide asupra primirii cererii spre examinare sau poate refuza, restitui sau să nu dea curs cererii. De asemenea, în cazul depunerii cererii de către creditor instanţa de judecată poate decide returnarea fără examinare a cererii în baza art.34 al Legii insolvabilităţii.

în ce priveşte al doilea moment, acesta apare doar după examinarea cererii introductive referitor la existenţa sau inexistenţa temeiurilor de insolvabilitate, în urma stabilirii circumstanţelor date, judecătorul are opţiunea de a intenta procesul, fie de a respinge cererea introductivă ca neîntemeiată, sau de a refuza în intentarea procesului în legătură cu lipsa masei debitoare şi de a porni procedura de lichidare.


A. Activităţi de nredare-învătare

Sarcini didactice de nivelul I - cunoaştere şi înţelegere Auditorul trebuie să cunoască: - definiţia insolvabilităţii de fapt, a incapacităţii de plată şi a supraîndatorării; - cerinţele de fond şi de formă înaintate faţă de cererea introductivă; - măsurile asigurătorii ce pot fi aplicate în cadrul procedurii de insolvabilitate; - actele judecătorului ce pot fi îndeplinite la etapa primirii cererii introductive; - categoriile de persoane cu drept de depunere a cererii introductive; - cazurile de numire a administratorului provizoriu.

Sarcini didactice de nivelul II - aplicare Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a: - stabili coraportul dintre actul procedural de a nu da curs cererii introductive şi

actul procedural de returnare fără examinare a cererii introductive;

Procedura insolvabilităţii

- determina coraportul dintre reglementările Codului de procedură civilă şi Legea insolvabilităţii în ce priveşte actele de dispoziţie ale instanţei de judecată ce pot fi efectuate la etapa primirii cererii introductive;

- delimita stadiile fazei de intentare a procesului de insolvabilitate; - analiza asemănările şi deosebirile dintre acţiunea procesuală de primire

a cererii introductive şi acţiunea procesuală de intentare a procesului de insolvabilitate.

Sarcini didactice de nivelul III - integrare Auditorul trebuie să poată: - califica circumstanţele ce demonstrează incapacitatea de plată şi

circumstanţele ce demonstrează supraîndatorarea;

- elabora proiecte de cerere introductivă;

- elabora proiecte de încheiere de refuz, de restituire a cererii introductive;

- specifica circumstanţele ce permit a înceta procesul de insolvabilitate la etapa

primirii şi examinării cererii introductive.



Circumstanţele de fapt ce demonstrează existenţa supraîndatorării sau a incapacităţii de plată

Referate / Rezumate - prezentarea rezultatelor - participarea la mese rotunde


Lucrări scrise

Tema 1. Coraportul dintre reglementările Codului de procedură civilă şi ale Legii insolvabilităţii în ce priveşte aplicarea măsurilor asigurătorii în legătură cu pornirea procedurii de insolvabilitate

1.1. Definiţi noţiunea de mijloace asigurătorii şi enumeraţi felurile acestora.

1.2. Analizaţi coraportul dintre mijloacele de asigurare a acţiunii prevăzute de Codul de procedură civilă şi mijloacele asigurătorii reglementate de Legea insolvabilităţii.

1.3. Argumentaţi dacă instanţa de judecată este obligată să numească

administratorul provizoriu sau poate să nu aplice această măsură de asigurare.

Tema 2. împuternicirile administratorului provizoriu la etapa intentării procedurii de insolvabilitate

2.1. Definiţi noţiunea de administrator provizoriu şi stabiliţi sarcinile acestuia. 2.2. Comparaţi calitatea procesuală a administratorului provizoriu cu cea de

administrator al insolvabilităţii. 2.3. Stabiliţi felul de procedură în care se examinează nulitatea actelor

debitorului întocmite fără acordul administratorului provizoriu în cazul în care debitorul nu este înlăturat de la gestionarea patrimoniului.

Partea III 229

Spete

Speţa 1 La 15 septembrie 2006 S.A. „Vest" a depus la Curtea de Apel Economică cerere

introductivă pentru declararea insolvabilităţii S.R.L. „Misu". La cererea introductivă a fost anexată hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău, din 23 iunie 2001 privind încasarea de la S.R.L. „Misu" a datoriei în baza contractului de antrepriză în mărime de 500 000 lei în favoarea S.A. „Vest".

De asemenea, la cererea introductivă a fost anexat titlul executoriu din 9 august 2001 eliberat în baza hotărîrii menţionate.

La etapa primirii cererii introductive instanţa de judecată a sesizat că titlul executoriu de fapt nu a fost prezentat spre executare timp de 3 ani de la rămînerea hotărîrii judecătoreşti definitive. în acelaşi timp, la cerere este anexată scrisoare de informare contrasemnată de S.R.L. „Misu", prin care i s-a anunţat că hotărîrea a rămas definitivă şi urmează a fi executată în baza titlului executoriu eliberat.

1. Argumentaţi legalitatea acţiunilor instanţei de judecată.

2. Analizaţi dacă instanţa de judecată poate să primească o asemenea cerere

introductivă.

Speţa 2 S.R.L. „Ajust", în baza contractului de prestări servicii, beneficiază de servicii de

deservire a tehnicii de calcul prestate de către S.A. „Meşterul". Pe perioada iunie-

septembrie 2007 s-a format o restanţă la plata serviciilor în sumă de 35 000 lei. Suma

dată nu a fost achitată, iar în adresa S.R.L. „Ajust" a fost expediată reclamaţie din

partea S.A. „Meşterul" privind necesitatea achitării restanţelor la contract.

S.R.L. „Ajust" s-a adresat cu solicitare către S.A. „Meşterul" de a aplana litigiul pe

cale amiabilă şi de a amîna pe o perioada de două luni achitarea preţului serviciilor,

în acest sens a fost încheiată tranzacţie de împăcare pentru a preveni soluţionarea

litigiului în instanţa de judecată.

După expirarea termenului de două luni S.R.L. „Ajust" nu a achitat suma restantă;

mai mult decît atît, din informaţia obţinută S.A. „Meşterul" a concluzionat că S.R.L.

„Ajust" nu şi-a executat obligaţiile faţă de o serie de întreprinderi, aceasta fiind într-o

criză economică.

La 13 ianuarie 2008 S.A. „Meşterul" a depus cerere introductivă privind declararea

insolvabilităţii S.R.L, „Ajust" şi a anexat tranzacţia de împăcare încheiată, dar

neexecutată, motivînd că are putere executorie conform legislaţiei civile şi nu este

necesară adresarea în instanţa de judecată în procedură generală.

1. Determinaţi acţiunile instanţei de judecată. 2. Analizaţi dacă instanţa de judecată poate primi cererea introductivă.

3. Argumentaţi dacă titlul executoriu se consideră dovadă a încercării de executare

a hotârîrii.

Speţa 3 I.Vasilache, directorul S.A. „Construct", a depus cerere introductivă pentru

declararea insolvabilităţii S.A. „Construct", care se află în incapacitate de plată. La


cererea introductivă au fost anexate toate actele necesare pentru ca instanţa să se pronunţe asupra existenţei temeiurilor de insolvabilitate.

Curtea de Apel Economică a primit cererea spre examinare pentru constatarea temeiurilor de insolvabilitate.

, Pînă la adoptarea hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate, la Curtea de Apel Economică s-a prezentat Preşedintele Consiliului de Administrare al S.A. „Construct" U.Tofan solicitînd retragerea cererii introductive în baza art.41 al Legii insolvabilităţii.

1. Argumentaţi dacă instanţa de judecată are temei pentru satisfacerea cererii înaintate U.Tofan.

2. indicaţi persoanele care sînt în drept a depune cerere introductivă în numele debitorului insolvabil.

Speţa 4 Apreciind situaţia economico-financiară dificilă în care se afla, S.R.L. „Ighitur" a

depus cerere introductivă privind declararea sa insolvabilă. La cererea introductivă au fost anexate toate documentele necesare ce reflectau situaţia reală, existenţa temeiurilor de insolvabilitate, numărul şi cuantumul creanţelor avute.

Analizînd actele prezentate, instanţa de judecată a primit cererea spre examinare fără a numi administratorul provizoriu.

1. Apreciaţi legalitatea acţiunilor instanţei de judecată. 2. Enumeraţi cazurile în care instanţa de judecată poate să nu numească

administrator provizoriu.

Speţa 5 ^ШШШШШШШШШШШШШШШШВШ-

au depus cereri introductive La 15 mai 2005 mai mulţi creditori ai S.A. „Mass pentru declararea acesteia insolvabile.

La examinarea cererilor instanţa de judecată a constatat că o parte din creditori nu au prezentat titlu executoriu sau altă dovadă a respectării procedurii prealabile.

1. Analizaţi dacă instanţa de judecată poate să primească cererile tuturor creditorilor. 2. Indicaţi actul de dispoziţie judecătoresc prin care se va pronunţa instanţa de

judecată asupra fiecărei din cererile introductive prezentate.

Speţa 6

La 5 iulie 2004 cinci creditori ai S.R.L. „Est" au depus cerere introductivă, unii dintre Jceştia anexînd titlul executoriu, alţii nu.

La etapa examinării cererii introductive trei dintre creditori au încheiat tranzacţie de mpacare, iar unul a solicitat retragerea cererii introductive. Cel de-al cincilea creditor, ivind şi titlu executoriu, a insistat asupra intentării procesului de insolvabilitate.

Instanţa de judecată a admistranzacţia deîmpăcareşi retragerea cererii introductive i a încetat procesul, refuzînd celui de-al cincilea creditor intentarea, motivîndu-şi lotărîrea prin faptul că creanţele celor trei creditori care s-au împăcat reprezintă circa >5% din valoarea patrimoniului debitorului şi procesul nu poate fi intentat în raport cu > creanţă minoră, chiar şi imposibil de a fi executată.

1. Argumentaţi legalitatea hotărîrii instanţei de judecată.

Partea IU 231

S.A. „Avast" are creanţă în mărime de 30 000 lei faţă de S.R.L. „Ceresit". Din cauza neexecutării obligaţiilor de plată, S.A. „Avast" a depus în privinţa debitorului său cerere de chemare în judecată la Judecătoria Economică de Circumscripţie.

La şedinţele de judecată pîrîtul nu s-a prezentat - nici în urma citării cu scrisoare recomandată, nici în urma citării publice. Astfel, instanţa de judecată a admis integral acţiunea reclamantului.în baza hotărîrii instanţei de fond a fost eliberat titlu executoriu şi prezentat spre executare.

La prezentarea executorului pe adresa sediului S.R.L. „Ceresit", directorul acesteia a informat executorul că nu are aşa creditor şi că un asemenea contract nu a fost încheiat. Executorul a explicat că aceasta nu schimbă faptul necesităţii executării.

Directorul S.R.L. „Ceresit" a depus cerere de apel solicitînd casarea hotărîrii, deoarece a avut loc o escrocherie şi a anexat ordonanţa de intentare a procesului penal pe fapta dată. Directorul nu a achitat taxa de stat, explicînd că el nu trebuie să achite, deoarece hotărîrea este evident ilegală.

Curtea de Apel Economică a restituit fără examinare cererea, explicînd dreptul apelantului de a se adresa din nou în cazul achitării taxei de stat.

în acelaşi timp, S.A. „Avast" a depus cerere introductivă la Curtea de Apel Economică prezentînd dovada imposibilităţii executării creanţei.

La etapa examinării cererii introductive debitorul a prezentat informaţia privind faptul că creanţa este dubioasă, nefiind de acord cu aceasta şi prezentînd copia ordonanţei de intentare a procesului penal.

1. Argumentaţi dacă instanţa de judecată poate intenta procesul, cu toate că există un proces penal în privinţa creditorului pe baza relaţiei pretinse a fi avute cu debitorul.

2. Stabiliţi dacă instanţa de judecată poate suspenda procesul de insolvabilitate pînă la finisarea procesului penal.

IV. Bibliografie:


Moldova, 2001, nr.139-140/1082.

2. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225 din 30.05.2003 //

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.111-115/451.

3. Codul civil al Republicii Moldova // Monitorul Oficial al Republicii Moldova,

2002, nr.82-86/661.

4. Legea taxei de stat, nr.1216 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1992,

nr. 12/359. 5. Legea Republicii Moldova privind societăţile pe acţiuni, nr.1134 // Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.38-39/332. 6. Legea Republicii Moldova privind instituţiile financiare, nr.550 // Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.1/2. 7. Legea Republicii Moldova cu privire la modificarea şi completarea Legii

insolvabilităţii, nr.632-XV din 14.11.2001 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.126-130/617, în vigoare la 31.12.2006.




lO.Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la aplicarea Legii insolvabilităţii de către instanţele judecătoreşti economice, nr.34 din 22.11.2004// Buletinul CSJ a Republicii Moldova, 2004, nr.11/6.

l l .Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova privind modificarea Hotărîrii explicative a Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.34 din 22.11.2004 „Cu privire la aplicarea Legii insolvabilităţii de către instanţele judecătoreşti economice", nr.9 din 04.07.2005.


ALL Beck, 2001.

2. Cărpenaru Stanciu D. Drept comercial român. Ed. a lll-a. - Bucureşti: ALL Beck, 2000.

3. Covaliu Gh. Comentariu la Legea cu privire la faliment. - Chişinău: Epigraf, 2000. 4. Furdui V. Falimentul - concept şi reglementări actuale. - Chişinău: TISH, 2004. 5. Noua lege privind insolvenţa. - Bucureşti: Hamangiu, 2006. 6. Pipercea Gh. Insolvenţa: Legea, regulile, realitatea. - Bucureşti: Wolter Kluwer

2008.

7. Roşea N. Instituţia falimentului în legislaţia Republicii Moldova. - Chişinău, 2001.

8. Roşea N., Baieş S. Dreptul afacerilor. Vol.l. - Chişinău: Tipografia Centrală, 2004.

9. Roşea N. Noţiunea de insolvabilitate prin prisma Legii insolvabilităţiinr.632/2001 II Buletinul Curţii de Apel Economice şi IFPS de pe lîngă MF, 2006, nr.5.

10. Schiau I. Regimul juridic al insolvenţei comerciale. - Bucureşti: ALL Beck, 2001. 11. Turcu I. Reorganizarea şi lichidarea judiciară. - Bucureşti: Lumina LEX, 1996. 12. Turcu I. Insolvenţa comercială, reorganizarea judiciară şi falimentul. - Bucureşti:

Lumina LEX, 2000.

13. Turcu I. Procedura insolvenţei comercianţilor: Tratat. - Bucureşti: Lumina LEX 2002.

14. Turcu I. Tratat de insolvenţa. - Bucureşti: C.H. Beck, 2006.

15. Vonica R.P. Drept comercial. Reorganizarea judiciară şi falimentul. - Bucureşti: Victor, 2001.

16. ГусеваT.A.,Зубов В.И., Ларина V\.%.Ликвидация юридическихлиц.-Москва: Пресс, 2003.

17. Ликвидация и реорганизация предприятия. Нормативная база. - Москва: Триор, 2000.

18. Папе Г. Институт несостоятельности. Общие проблемы и особенности правового регулирования в Германии. - Москва: Бек, 2000.

Partea III 233

Tema 5. DESFĂŞURAREA PROCEDURII DE INSOLVABILITATE

I. Obiective de referinţă: - să indice actele prin intermediul cărora se convoacă adunarea de raportare şi

cea de validare a creanţelor creditorilor; - să determine scopul desfăşurării adunării de raportare şi de validare; - să aprecieze oportunitatea obligativităţii desfăşurării adunării de raportare;

- să delimiteze sarcinile şi atribuţiile participanţilor la procesîn cadrul desfăşurării adunării de raportare şi adunării de validare a creanţelor creditorilor;

- să evidenţieze specificul actelor de procedură necesar a fi îndeplinite la înaintarea creanţelor de către creditori după intentarea procesului de insolvabilitate;

- să analizeze procedura examinării contestaţiilor contra creanţelor înaintate.

II. Repere de conţinut Unul dintre efectele principale ale adoptării hotărârii de intentare a procesului

de insolvabilitate este convocarea primei adunări a creditorilor, numite adunarea de raportare. Instanţa de judecată este unica competentă şi obligată de a numi desfăşurarea adunării de raportare.

Una dintre chestiunile necesar a fi soluţionate pînă la desfăşurarea adunării de raportare este sistarea activităţii debitorului. La cererea debitorului, instanţa de judecată poate decide asupra refuzului sistării activităţii debitorului, în acest scop fiind audiat administratorul şi analizate circumstanţele ce ar duce la diminuarea masei debitoare.

Rolul principal în desfăşurarea adunării de raportare revine adunării creditorilor care urmează a hotărî asupra destinului debitorului şi posibila desfăşurare a activităţii lui în continuare.

Sarcinile instanţei de judecată sînt multiple în cadrul adunării de validare. Adunarea de validare se desfăşoară cu scopul aprobării finale a creanţelor creditorilor debitorului insolvabil. Astfel, înaintarea, primirea, contestarea şi aprobarea creanţelor, în special a celor ce nu au fost înaintate la etapa primirii cererii introductive, constituie principalele sarcini ale acesteia.

Rolul instanţei de judecată devine unul hotărîtor în ce priveşte dirijarea pricinii de insolvabilitate la etapa validării creanţelor. La această etapă a procesului de insolvabilitate are loc o examinare temeinică a incontestabilităţii şi certitudinii creanţelor înaintate de creditori, precum şi a temeiniciei contestaţiilor înaintate de administrator sau debitor.

De menţionat că deja nu este obligatorie condiţia cu privire la natura creanţei, deoarece însuşi textul legii exclude careva limitare a felului creanţei, fiind folosită sintagma „indiferent de tipul ei"; prin urmare, în cazul depunerii cererii de înaintare a creanţei aceasta poate avea izvorul său în reglementările din orice domeniu, fie civil, comercial, fie de muncă, fiscal, administrativ etc.

Etapa cea mai importantă din punct de vedere procesual în cadrul adunării de validare este şedinţa de validare a creanţelor.în cadrul acesteia se examinează creanţele propriu-zise, potrivit cuantumului şi rangului acestora. Examinarea creanţelor se exprimă în analiza validităţii acestora şi în pronunţarea asupra aprobării lor.


Necesitatea examinării creanţei apare, mai ales, în condiţiile contestării acesteia. Contestarea creanţelor poate fi făcută de administrator, de debitor sau de un creditor chirografar, iar creanţele contestate de aceştia trebuie examinate în mod special. Examinarea creanţelor se face numai la şedinţa de validare a acestora, însă legea admite şi situaţia înaintării tardive a creanţei şi în aceste cazuri instanţa de judecată va numi o şedinţă specială de validare pe cheltuiala creditorului întîrziat cu notificarea administratorului şi a debitorului.

în urma examinării creanţelor şi contestaţiilor împotriva acestora, instanţa de judecată se pronunţă prin încheiere. încheierea de validare a creanţei ori încheierea prin care contestaţia este declarată întemeiată, devenind definitivă, este executorie pentru administrator şi creditori.



Sarcini didactice de nivelul I - cunoaştere şi înţelegere Auditorul trebuie să cunoască: - sarcinile adunării de raportare; - sarcinile adunării de validare a creditorilor;

- categoriile creditorilor ce participă sau pot fi reprezentaţi la adunarea de raportare şi, respectiv, de validare a creanţelor;

- procedura examinării contestaţiilor contra creanţelor creditorilor; - definiţia procedurii de declarare a insolvabilităţii; - persoanele cu drept de contestare a creanţelor înaintate spre validare; - formele prin care se realizează validarea creanţei.

Sarcini didactice de nivelul II - aplicare Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a: - stabili rolul instanţei de judecată în cadrul desfăşurării adunării de raportare şi

validare a creanţelor;

- determina felul de procedură aplicabil la examinarea contestaţiilor contra creanţelor creditorilor;

- deosebi sarcina probaţiunii în dependenţă de categoria de subiecţi ce contestă creanţa;

- aprecia obiecţiile ce pot constitui temei pentru contestarea şi nevalidarea creanţelor;

- stabili dacă instanţa, la depistarea unei creanţe dubioase, poate din oficiu să nu o valideze;

- indica momentul de la care creditorii ce înaintează creanţele sînt consideraţi participanţi la proces.

Sarcini didactice de nivelul III - integrare Auditorul trebuie să poată: - elabora proiecte de cerere de înaintare a creanţelor; - aprecia circumstanţele necesar a fi stabilite la examinarea contestaţiilor

contra creanţelor creditorilor;

Partea III 235

- aprecia oportunitatea desfăşurării obligatorii a adunării de raportare şi rolul creditorilor în cadrul acesteia;

- determina actele necesar a fi prezentate pentru ca administratorul insolvabilităţii să rezerve o parte din masa debitoare pentru creanţele nevalidate.



Contestarea creanţelor creditorilor de către administratorul insolvabilităţii



Lucrări scrise Tema 1. Desfăşurarea adunării de raportare - scopul desfăşurării şi sarcinile

acesteia 1.1. Numiţi actele preparatorii adoptate în vederea convocării adunării de

raportare. 1.2. Analizaţi obligativitatea desfăşurării adunării de raportare a creditorilor. 1.3. Apreciaţi calitatea de participant la proces a creditorilor ce participă la

adunarea de raportare. Tema 2. Tipurile creanţelor ce pot fi înaintate după intentarea procedurii de

insolvabilitate şi categoriile de subiecţi cu drept de sesizare 2.1. Definiţi noţiunea de creanţă tardivă şi numiţi condiţiile pentru primirea

acesteia de către instanţa de judecată. 2.2. Clasificaţi felurile creanţelor înaintate după intentarea procesului de

insolvabilitate în dependenţă de subiectul ce le înaintează şi etapa procesuală la care pot fi înaintate.

2.3. Apreciaţi felul şi procedura examinării creanţelor înaintate în ziua desfăşurării adunării de validare.

Speţe

Administratorul insolvabilităţii S.R.L. „Vis" numit prin hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate din 30 septembrie 2004 a convocat adunare de raportare a creditorilor, aceştia fiind înştiinţaţi despre data şi locul desfăşurării ei.

în cadrul desfăşurării adunării creditorilor s-a decis înlocuirea administratorului. La 3 noiembrie 2004 administratorul insolvabilităţii înlăturat a depus cerere

la Curtea de Apel Economică ce avea pe rol cauza privind anularea hotărîrii adunării creditorilor, motivînd că adunarea creditorilor a fost convocată ilegal, fără dispunerea acestui fapt printr-un act judecătoresc şi, respectiv, hotărîrea urmează a fi anulată.

1. Argumentaţi dacă este întemeiată cererea administratorului insolvabilităţii înlăturat.


4.

Indicaţi unde urmează a fi depusă o asemenea cerere şi în ce procedură urmează a fi judecată. Analizaţi ce act trebuie atacat în cazul dat: hotărîrea adunării creditorilor sau încheierea judecătorească de aprobare a acesteia? Determinaţi dacă pot avea putere juridică actele adunării creditorilor adoptate în modul respectiv.

Speţa 2 La şedinţa de validare a creanţelor debitorului insolvabil S.R.L. „Vast" s-a pus în

discuţie creanţa în mărime de 500 000 lei pe care o are societatea comercială „Miraj", în privinţa acesteia nu a fost înaintată contestaţie - nici din partea creditorilor, nici din partea administratorului şi nici a debitorului.

La examinarea creanţei şi a actelor constatatoare ale acesteia instanţa de judecată a depistat că, de fapt, creanţa este dubioasă, iar actele prezentate nu dovedesc incontestabilitatea ei.

Argumentaţi dacă instanţa de judecată poate valida o asemenea creanţă, în condiţiile în care ea nu este contestată de nimeni.

Speţa 3 mm

In ziua desfăşurării şedinţei de validare a creanţelor S.R.L. „OituZ" unul dintre creditori a depus cerere privind înaintarea unei creanţe în sumă de 1,5 mln. lei. Administratorul insolvabilităţii declară că cererea nu poate fi examinată, deoarece el nu a ştiut din timp despre aceasta şi nu se poate expune asupra ei fără examinarea actelor necesare.

1. Determinaţi dacă, în acest caz, instanţa de judecată poate numi o altă şedinţă de validare a creanţelor?

2. Indicaţi cine va suporta cheltuielile necesare realizării acesteia şi care este temeiul legal, în baza căruia ele vor fi încasate.

Speţa 4 La şedinţa de validare a creanţelor debitorului insolvabil S.A. „Soiuz" s-a pus în

Jiscuţie validarea creanţei în mărime de 3,5 mln. lei pe care o are întreprinderea ndividuală „Costache Andrei". în privinţa acesteia nu a fost înaintată contestaţie-nici i\r\ partea creditorilor, nici din partea administratorului şi nici a debitorului.

La examinarea creanţei şi a actelor constatatoare ale acesteia instanţa de judecată a depistat că, de fapt, aceasta este dubioasă, iar actele prezentate nu dovedesc ncontestabilitatea ei.

Avînd în vedere că lipsesc careva contestaţii în privinţa acestei creanţe, instanţa de nsolvabilitate a validat creanţa.

Ulterior, unul dintre creditorii care nu au participat la şedinţa de validare a depus ecurs la Colegiul Economic al Curţii Supreme de Justiţie privind anularea validării :reanţei pe motiv că aceasta a fost validată ilegal, nefiind prezentate careva acte xmstatatoare ale acesteia.

Partea III 231

1. Argumentaţi dacă instanţa de recurs poate anula validarea creanţei înaintate de îl „Costache Andrei".

2. Indicaţi condiţiile necesare pentru anularea validării creanţei necontestate.

Speţa 5 ШШ La şedinţa de validare a creanţelor debitorului insolvabil S.R.L. „Amis" a fost pusă

în examinare creanţa în mărime de 340 000 lei înaintată de către Filiala S.R.L. „Amis" din r-nul Briceni. La cererea de înaintare a creanţei a fost anexat şi titlul executoriu neexecutat privind încasarea datoriei de 340 000 lei.

Instanţa de judecată a validat creanţa dată în mărime deplină.

1. Apreciaţi legalitatea acţiunilor instanţei de judecată. 2. Indicaţi care sînt condiţiile necesare pentru validarea creanţelor unei filiale.

Speţa 6 în cadrul şedinţei de validare a creanţelor debitorului S.A."Aramis" a avut loc

contestarea uneia din creanţele înaintate de către S.A. „Apă Canal" (în sumă de 35 000 lei pentru apa furnizată) de către administratorul insolvabilităţii. Ca rezultat, instanţa de insolvabilitate nu a validat creanţa.

S.A. „Apă Canal" s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în Judecătoria Economică de Circumscripţie în procedura contencioasă privind încasarea sumei de 35 000 lei pentru apa furnizată. Instanţa de fond a primit cererea şi a intentat procesul civil.

Ulterior, reprezentantul S.A. „Apă Canal" s-a adresat cu cerere către administratorul insolvabilităţii privind rezervarea sumei din masa debitoare pînă la finisarea examinării cererii de chemare în judecată, anexînd şi încheierea de intentare a procesului civil.

Administratorul insolvabilităţii nu a acceptat cererea de rezervare a unei părţi din

masa debitoare. 1. Analizaţi legalitatea acţiunilor administratorului insolvabilităţii. 2. Argumentaţi dacă încheierea privind intentarea unui proces civil poate constitui

temei pentru rezervarea unei părţi din masa debitoare.

Speţa 7 La 23 septembrie 2008 a avut loc şedinţa de validare a creanţelor creditorilor

înaintate faţă de debitorul insolvabil întreprindere individuală „Moraru A.". Unul dintre creditorii acesteia nu a fost la şedinţa de validare. Aflînd despre validarea creanţelor şi cunoscînd că acestea de fapt nu sînt întemeiate, S.A. „Vali" a depus cerere de recurs la Colegiul Economic al Curţii Supreme de Justiţie.

Instanţa de recurs a refuzat primirea cererii, motivînd că asemenea cerere nu poate fi examinată de instanţa de recurs, iar creditorul care nu a participat la şedinţa de validare nu este participant la proces şi nu are drept de a ataca creanţele.

1. Explicaţi dacă creditorul care nu a participat la şedinţa de validare poate contesta creanţele validate.

2. Indicaţi instanţa unde poate fi înaintată asemenea cerere şi indicaţi în ce termen. 3. Analizaţi ce act de fapt se atacă în cazul contestării creanţelor validate.


Sarcina didactică Alegeţi varianta corectă pentru actul procesual prin care se validează creanţele: -încheierea judecătorească, cu sau fără deliberare; - hotărîrea judecătorească, cu sau fără deliberare; -consemnarea în procesul-verbal; - semnarea în tabelul de creanţe.

IV. Bibliografie:


Moldova, 2001, nr. 139-140/1082. 2. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225 din 30.05.2003 //



nr. 12/359. 5. Legea Republicii Moldova privind societăţile pe acţiuni, nr.1134 // Monitorul







ALL Beck, 2001.

2. Cărpenaru Stanciu D. Drept comercial român. Ed. a IIl-a. - Bucureşti: ALL Beck, 2000.

3. Covaliu Gh. Comentariu la Legea cu privire la faliment. - Chişinău: Epigraf, 2000.

4. Furdui V. Falimentul - concept şi reglementări actuale. - Chişinău: TISH, 2004. 5. Noua lege privind insolvenţa. - Bucureşti: Hamangiu, 2006. 6. Pipercea Gh. Insolvenţa: Legea, regulile, realitatea. - Bucureşti: Wolter Kluwer,

2008.

7. Roşea N. Instituţia falimentului în legislaţia Republicii Moldova. - Chişinău, 2001.

Partea III 239



II Buletinul Curţii de Apel Economice şi IFPS de pe lîngă MF, 2006, nr.5. 10. Schiau I. Regimul juridic al insolvenţei comerciale. - Bucureşti: ALL Beck, 2001. 11. Turcu I. Reorganizarea şi lichidarea judiciară. -Bucureşt i : Lumina LEX, 1996. 12. Turcu I. Insolvenţa comercială, reorganizarea judiciară şi falimentul. - Bucureşti:


2002. 14. Turcu I. Tratat de insolvenţa. - Bucureşti: C.H. Beck, 2006.

15. Vonica R.P. Drept comercial. Reorganizarea judiciară şi falimentul. - Bucureşti:

Victor, 2001.

16. Гусева Т.Д., Зубов В.И., Ларина И.В. Ликвидация юридических лиц. - Москва:

Пресс, 2003.


Триор, 2000.




Tema 6. VALORIFICAREA Şl DISTRIBUIREA MASEI DEBITOARE

I. Obiective de referinţă: - să determine structura patrimonială a masei debitoare; - să stabilească etapele valorificării şi distribuirii masei debitoare; - să definească noţiunea de creditori garantaţi; - să indice ordinea executării creanţelor creditorilor; - să caracterizeze activitatea participanţilor la proces desfăşurată în vederea

inventarierii şi evaluării masei debitoare; - să identifice procedura şi metodele aplicabile la valorificarea bunurilor masei

debitoare; - să determine asemănările şi deosebirile dintre procedura executării

creanţelor creditorilor garantaţi şi procedura executării creanţelor creditorilor chirografari;

- să clasifice cheltuielile masei debitoare şi categoria creditorilor cărora le aparţin;

- să analizeze care obligaţii se consideră a fi făcute în interesul masei debitoare; - să delimiteze actele ce fac parte din procedura inventarierii de actele procesuale

ce se consideră a fi făcute în cadrul evaluării; - să determine efectele solidarităţii debitorilor pentru desfăşurarea procesului

de insolvabilitate; - să analizeze etapele distribuţiei produsului masei debitoare; - să aprecieze eficacitatea distribuţiilor intermediare. - să expună procedura valorificării bunurilor debitorilor după încetarea procesului

de insolvabilitate.

II. Repere de conţinut

Conform art.138 al Legii insolvabilităţii, încheierea definitivă privind validarea :reanţelor este executorie pentru administrator şi pentru toţi creditorii chirografari. astfel, este marcat momentul iniţial pentru etapa finală a procesului de insolvabilitate, ?i anume: distribuirea masei debitoare. Distribuirea masei debitoare constă în executarea creanţelor creditorilor conform listei creanţelor validate. De menţionat :ă legea protejează şi creditorii ale căror creanţe au fost înaintate, dar nu au fost /alidate.în acest sens, administratorul insolvabilităţii este obligat să rezerve din masa iebitoare partea pentru creditorii ale căror creanţe nu au fost validate în cadrul procesului de insolvabilitate şi ale căror creanţe se examinează separat într-un proces tendinţe suspendat, în cazul prezentării de către aceştia, în termen de 15 zile din iată depunerii listei de distribuire în instanţa de judecată, a dovezii faptului că refuzul 'alidării a fost contestat sau că procesul în derulare suspendat a fost reluat.

Distribuirea se efectuează de administrator, dar dacă se realizează o distribuire ntermediară, el este obligat să ceară acordul comitetului creditorilor. De menţionat :a administratorul va trebui să rezerve o parte din masa debitoare pentru plata părţii îeacoperite cu garanţii reale a creanţelor creditorilor garantaţi sau cota integrală a icestora în cazul renunţării lor la garanţiile reale.

Partea III 241

In cadrul etapei de distribuire a masei debitoare sînt posibile două tipuri de distribuire în dependenţă de momentul la care se produc. Prima categorie este distribuirea intermediară care se produce anterior şedinţei de distribuire finale. Distribuţia intermediară este executarea creanţelor creditorilor garantaţi sau repartizarea produsului obţinut pe urma lichidării bunurilor care nu pot fi păstrate (uşor alterabile, mărfuri etc.). Pentru fiecare distribuire intermediară administratorul trebuie să întocmească o listă de distribuire intermediară cu indicarea creanţelor ce vor fi plătite şi, respectiv, sumele creanţelor. în cadrul distribuirii intermediare comitetul creditorilor stabileşte cota de distribuire la propunerea administratorului.

Al doilea tip de distribuire, şi cel mai important, este distribuirea finală, care se produce la şedinţa de distribuire finală, în cadrul căreia se exercită toate creanţele validate. Pentru realizarea distribuirii finale aceasta trebuie aprobată de instanţa de judecată, care fixează data adunării creditorilor şi îi convoacă la ultima lor adunare. între data publicării anunţului despre ziua adunării de distribuire finale şi data acestei adunări se va stabili un interval de timp de cel puţin două săptămâni şi cel mult o lună.

Odată cu realizarea sarcinilor adunării finale a creditorilor se decide şi asupra mijloacelor băneşti obţinute. Sumele care la momentul distribuirii finale sînt rezervate se depun de administrator cu încuviinţarea instanţei de judecată, pe cheltuiala creditorului în a cărui favoare s-a făcut rezervarea, pe contul „Mijloace intrate temporar în dispoziţia instanţei de judecată", iar sumele distribuite şi neridicate de cei îndreptăţiţi pînă la finalizarea procesului de insolvabilitate vor fi depuse pe acelaşi cont.în pofida prevederilor legale, lucrătorii practici afirmă că contul „Mijloace intrate temporar în dispoziţia instanţei de judecată" nu se utilizează, deoarece el nu există şi nu există un act ce ar reglementa organizarea şi gestionarea acestuia.

Dacă la distribuirea finală creanţele tuturor creditorilor au fost satisfăcute în volum total, administratorul transmite surplusul către debitor. în caz dacă debitorul este persoană juridică, administratorul transmite fiecărui participant partea din surplus care i-arfi revenit în cazul lichidării în afara procesului de insolvabilitate. După terminarea distribuirii finale şi exercitării tuturor creanţelor validate instanţa de judecată dispune încetarea procesului de insolvabilitate. în acest sens, instanţa va adopta o hotărîre de încetare a procesului de insolvabilitate. în termen de două săptămîni de la data publicării hotărîrii administratorul prezintă la Registrul de stat, fie la Registrul de stat al întreprinderilor, la Registrul de stat al organizaţiilor al Ministerului Justiţiei sau Primăriei, hotărîrea ce constituie temei pentru radierea din registru. Din momentul radierii sale debitorul va fi considerat lichidat.

Pentru protejarea intereselor creditorilor, în special în cazurile în care produsul lichidării masei debitoare nu a ajuns pentru satisfacerea deplină a creanţei, Legea insolvabilităţii prevede posibilitatea distribuirii după încetarea procesului de insolvabilitate. Conform art.152 al Legii insolvabilităţii, în cazul în care procesul de insolvabilitate a încetat totuşi, pot exista situaţii în care instanţa de judecată hotărăşte o distribuire suplimentară după încetarea procesului de insolvabilitate, şi anume: cînd după finisarea adunării de distribuire finală au devenit libere anumite sume rezervate sau sumele plătite din masa debitoare au fost restituite din diverse motive.

Distribuirea suplimentară poate fi pornită din oficiu sau la cererea administratorului,


precum şi a creditorului chirografar. încetarea procesului, la rîndul său, nu seva opune

hotărîrii privind distribuirea suplimentară.


A. Activităţi de nredare-învătare

Sarcini didactice de nivelul I - cunoaştere şi înţelegere Auditorul trebuie să cunoască: - definiţia de valorificare, distribuire a masei debitoare; - structura patrimonială a masei debitoare; - etapele valorificării şi distribuirii masei debitoare; - definiţia creditorilor garantaţi; - ordinea executării creanţelor creditorilor;

- sarcinile instanţei de judecată necesar a fi îndeplinite la şedinţa de distribuire

finală; - felurile valorificării masei debitoare de către administrator.

Sarcini didactice de nivelul II - aplicare Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a: - clasifica creditorii debitorului insolvabil după natura creanţelor deţinute de

aceştia; - determina bunurile ce nu pot fi incluse în masa debitoare; - clasifica cheltuielile masei debitoare şi categoria creditorilor cărora le aparţin; - analiza care obligaţii se consideră a fi făcute în interesul masei debitoare; - delimita actele ce fac parte din procedura inventarierii de actele procesuale ce

se consideră a fi făcute în cadrul evaluării; - determina efectele solidarităţii debitorilor pentru desfăşurarea procesului de

insolvabilitate.

Sarcini didactice de nivelul III - integrare Auditorul trebuie să poată: - aprecia eficacitatea şi importanţa distribuţiilor intermediare; - specifica circumstanţele ce îndreptăţesc redeschiderea procedurii de

insolvabilitate după distribuirea finală a masei debitoare; - determina efectele cesiunii de creanţe în cazul în care aceasta este în sarcina

debitorului insolvabil; - delimita creditorii garantaţi de creditorii gajişti şi să poată califica statutul lor

procesual; - aprecia rolul registrului creditorilor pentru asigurarea drepturilor şi intereselor

creditorilor debitorului insolvabil.

B. Activităţi ce ţin de lucrul individual


Procedeele de valorificare a bunurilor masei debitoare


Partea III 1

С Activităţi de evaluare

Lucrări scrise Tema 1. Valorificarea masei debitoare după încetarea procesului de

insolvabilitate 1.1. Numiţi condiţiile necesar a fi îndeplinite pentru a realiza distribuirea

produsului masei debitoare după încetarea procesului de insolvabilitate.

1.2. Analizaţi acţiunea de redeschidere a procedurii de insolvabilitate încetată pentru o valorificare suplimentară.

1.3. Apreciaţi cine va fi împuternicit să realizeze valorificarea şi repartizarea masei debitoare: administratorul insolvabilităţii sau lichidatorul insolvabilităţii numit în baza Codului civil?

Tema 2. Desfăşurarea şedinţei de distribuţie finală a creanţelor - sarcini, atribuţiile participanţilor la proces

2.1. Numiţi participanţii la proces ce participă la desfăşurarea şedinţei de distribuţie finală.

2.2. Analizaţi rolul administratorului insolvabilităţii la şedinţa de distribuţie finală. 2.3. Apreciaţi soarta bunurilor şi sumelor băneşti din masa debitoare rămase

surplus după finisarea şedinţei de distribuţie finală.

Spefe

Administratorul insolvabilităţii S.A. „Vest" a vîndut la licitaţie unul dintre imobilele ce fac parte din masa debitoare a întreprinderii insolvabile. Unul dintre creditorii S.A. „Vest" solicită anularea contractului de vînzare a bunului la licitaţie pe motivul încălcării regulilor acesteia şi facilitării numai a unuia din cumpărători.

1. Argumentaţi dacă creditorul are dreptul să conteste contractul de vînzare-cumpârare de la licitaţie.

2. Indicaţi instanţa competentă a examina cererea de contestare.

Administratorul insolvabilităţii S.A. „Serin" a vîndut la licitaţie unul dintre imobilele ce fac parte din masa debitoare a întreprinderii insolvabile. S.R.L. „Vinar", unul din creditorii S.A. „Serin", nefiind de acord cu licitaţia, înaintează cerere la Curtea de Apel Economică solicitînd anularea contractului de vînzare a bunului la licitaţie pe motivul încălcării regulilor acesteia şi facilitării numai a unuia din cumpărători, şi anume: а ВС „WestBank".

înstanţa de judecată a primit cererea S.R.L. „Vinar" şi a solicitat prezentarea în instanţă a reprezentantului ВС „WestBank" pentru depunerea declaraţiilor.

Reprezentantul băncii a refuzat să se prezinte în instanţa de judecată, motivînd că el nu poate fi atras într-un proces de insolvabilitate nefiind participant al acestuia şi, respectiv, nu are nici o calitate procesuală ce i-ar permite a se prezenta.

1. Argumentaţi dacă S.A. „Vinar" are dreptul sâ conteste rezultatele licitaţiei. 2. Indicaţi în ce procedură şi de care instanţă urmează a fi examinată cererea sus-

numită. 3. Analizaţi calitatea procesuală a cumpărătorului la licitaţie atras în proces.

243


Speţa 3 în urma analizei situaţiei economico-financiare a debitorului insolvabil S.R.L. „ Sud"

s-a decis că este mai rezonabilă vînzarea întregii afaceri. Primind acordul comitetului creditorilor de a vinde întreprinderea ca complex patrimonial unic, administratorul insolvabilităţii a purces la îndeplinirea tuturor formalităţilor în ce priveşte efectuarea acesteia.

Unul dintre creditorii S.R.L. „Sud" nu este de acord cu înstrăinarea întreprinderii ca

complex patrimonial unic şi doreşte să atace hotărîrea.

1. Argumentaţi daca creditorul poate ataca hotărîrea dată a comitetului creditorilor.

2. Indicaţi instanţa competentă a examina asemenea cerere. 3. Analizaţi dacă asemenea hotărîre poate fi declarată nulă şi care sînt condiţiile

pentru declararea nulităţii acesteia.

Speţa 4 Unul dintre creditorii garantaţi ai S.R.L. „Azuris", aflată în proces de insolvabilitate,

solicită instanţei de judecată ca imobilul aflat pe str. Ştefan cel Mare, 204, ce urma a fi înstrăinat de administratorul insolvabilităţii, să-i fie dat acestuia pentru a-l înstrăina la un preţ mai înalt.

Curtea de Apel Economică adoptă încheiere privind transmiterea imobilului aflat pe str. Ştefan cel Mare, 204, întreprinderii individuale „Saleanic M." pentru a-l înstrăina, fără a specifica careva condiţii.

în urma negocierilor directe desfăşurate, imobilul în cauză a fost vîndut la un preţ mult mai mic decît valoarea reală a bunului.

Ceilalţi creditori ai S.R.L. „Azuris" nu sînt de acord cu preţul la care a fost vîndut bunul.

1. Argumentaţi dacă creditorii debitorului insolvabil sau participanţii la proces pot contesta vînzarea unui bun din masa debitoare de către un creditor la un preţ mai mic decît preţul real.

2. Indicaţi procedura în care urmează a fi examinată contestarea respectivă. 3. Analizaţi împuternicirile instanţei ce examinează recursul, determinaţi dacă

aceasta poate anula contractul de vînzare-cumpărare sau urmează doar să încaseze prejudiciul.

Speţa 5 Banca comercială „ŞansBank", fiind unul dintre creditorii garantaţi ai S.R.L.

„Avantis", aflată în proces de insolvabilitate, solicită instanţei de judecată ca imobilul aflat în raionul Briceni, ce urma a fi înstrăinat de administratorul insolvabilităţii să-i fie dat acestuia pentru a-l înstrăina, la un preţ mai înalt.

Curtea de Apel Economică adoptă încheiere privind transmiterea imobilului aflat în raionul Briceni, pentru a-l înstrăina. Banca a preluat bunul în baza actului de predare-primire, înregistrîndu-l la balanţa sa.

în urma numeroaselor licitaţii şi negocieri directe desfăşurate imobilul în cauză nu a putut fi vîndut. Nici administratorul insolvabilităţii, nici creditorii S.R.L. „Avantis" nu

Partea III 245

solicită întoarcerea bunului în cauză, neavînd pretenţii asupra acestuia.

1. Argumentaţi acţiunile creditorului care a preluat imobilul. 2. Analizaţi dacă bunul dat poate fiîntors în masa debitoare; determinaţi procedura

de restituire.

Speţa 6 Administratorul insolvabilităţii debitorului întreprinderea individuală „Mantaluta

M.", fără a propune creditorului garantat GŢ„Andreev M." bunul (tractor marca MTZ) spre folosire, a decis să-l vîndă la licitaţie.

GŢ„AndreevM." s-a adresat cu cerere de anulare a contractului de vînzare, solicitînd transmiterea tractorului în folosinţă, motivînd că în condiţiile utilizării bunului acesta va aduce mai mult venit pentru masa debitoare decît vînzarea lui.

1. Argumentaţi dacă GŢ„Andreev M." poate adresa asemenea cerere. 2. Indicaţi ce instanţă de judecată urmează să soluţioneze cererea dată. 3. Determinaţi procedura în care se va examina cererea de anulare.

Speţa 7 Unul dintre creditorii garantaţi ai debitorului insolvabil S.A. „Lazuris" a solicitat, în

baza art.128 alin.(4) al Legii insolvabilităţii, plata dobînzii de 21 000 lei formate, din data şedinţei de raportare, din cauza nevalorificării bunului ce-i garantează creanţa. Administratorul refuză să achite dobînda creditorului.

Ca urmare, creditorul contestă acţiunile administratorului insolvabilităţii la instanţa competentă conform art.17 alin.(l) al Legii insolvabilităţii.

Instanţa de insolvabilitate refuză să primească cererea înaintată, motivînd că, de fapt, există un litigiu de drept ce urmează a fi examinat în procedura contencioasă.

1. Apreciaţi acţiunile instanţei de insolvabilitate.

2. Indicaţi instanţa competentă a examina cererea creditorului.

IV. Bibliografie:





nr.12/359. 5. Legea Republicii Moldova privind societăţile pe acţiuni, nr.1134 // Monitorul










ALL Beck, 2001.

2. Cărpenaru Stanciu D. Drept comercial român. Ed. a lll-a. - Bucureşti: ALL Beck, 2000.

3. Covaliu Gh. Comentariu la Legea cu privire la faliment. - Chişinău: Epigraf, 2000. 4. Furdui V. Falimentul - concept şi reglementări actuale. - Chişinău: TISH, 2004. 5. Noua lege privind insolvenţa. - Bucureşti: Hamangiu, 2006. 6. Pipercea Gh. Insolvenţa: Legea, regulile, realitatea. - Bucureşti: Wolter Kluwer,

2008. 7. Roşea N. Instituţia falimentului în legislaţia Republicii Moldova. - Chişinău,

2001. 8. Roşea N., Baieş S. Dreptul afacerilor. Vol.l. - Chişinău: Tipografia Centrală,

2004.

9. Roşea N. Noţiunea de insolvabilitate prin prisma Legii insolvabilităţii nr. 632/2001 II Buletinul Curţii de Apel Economice şi IFPS de pe lîngă MF, 2006, nr.5.

10. Schiau I. Regimul juridic al insolvenţei comerciale. - Bucureşti: ALL Beck, 2001. 11. Turcu I. Reorganizarea şi lichidarea judiciară. - Bucureşti: Lumina LEX, 1996.

12. Turcu I. Insolvenţa comercială, reorganizarea judiciară şifalimentul. -Bucureşti: Lumina LEX, 2000.

13. Turcu I. Procedura insolvenţei comercianţilor: Tratat. - Bucureşti: Lumina LEX, 2002.


Victor, 2001. 16. Гусева T.A., Зубов В.И., Ларина И.В. Ликвидация юридических лиц.- Москва:

Пресс, 2003.

17. Ликвидация и реорганизация предприятия. Нормативная база. -Москва: Триор, 2000.


Partea III 247

Tema 7. ÎNCETAREA PROCESULUI DE INSOLVABILITATE

I. Obiective de referinţă: - să definească noţiunea de încetare a procesului de insolvabilitate; - să stabilească condiţiile generale ce duc la încetarea procedurii de declarare a

insolvabilităţii; - să caracterizeze procedura încetării procesului de insolvabilitate în cazul lipsei

masei debitoare sau a insuficienţei masei debitoare; - să aprecieze posibilitatea încetării procesului de insolvabilitate la acordul

părţilor; - să delimiteze procedura de lichidare a întreprinderii în baza temeiurilor

prevăzute în Legea insolvabilităţii şi ale celor prevăzute în Codul civil; - să aprecieze posibilitatea aplicării normelor generale privind lichidarea

întreprinderilor în cazurile lichidării întreprinderii în baza Legii insolvabilităţii;

- să stabilească circumstanţele ce îndreptăţesc redeschiderea procesului de insolvabilitate după încetarea acestuia;

- să determine dacă la redeschiderea procedurii de insolvabilitate se numeşte un nou administrator sau trebuie rechemat administratorul insolvabilităţii iniţial;

- să califice categoriile juridice de „sumă mică" şi „sumă neglijabilă" în contextul redeschiderii procesului de insolvabilitate.

II. Repere de conţinut Finisarea distribuirii masei debitoare în cazul procedurii de lichidare a patrimoniului

semnifică intrarea procesului de insolvabilitate în ultima sa fază - cea de încetare. Acelaşi lucru este marcat şi de faptul finisării examinării planului şi confirmării acestuia în cazul aplicării procedurii planului.

încetarea procesului de insolvabilitate semnifică finisarea tuturor lucrărilor în legătură cu examinarea pricinii de insolvabilitate. Folosirea sintagmei „încetarea procesului de insolvabilitate" nu trebuie confundată cu instituţia încetării procesului civil reglementată în cadrul procedurii civile. Actul care semnifică finisarea procesului civil este hotărârea de încetare a procesului de insolvabilitate. Legea insolvabilităţii prevede mai multe cazuri în care poate fi adoptată hotărârea de încetare a procesului civil şi acestea diferă în dependenţă de faptul dacă a fost sau nu intentată procedura de insolvabilitate şi de tipul procedurii aplicate - fie procedura de lichidare a patrimoniului, fie procedura planului.

Primul caz de adoptare a hotărîrii de încetare a procesului de insolvabilitate, reglementat de art.149 al Legii insolvabilităţii, prezintă regula generală aplicabilă după finisarea procedurii de lichidare şi distribuire a patrimoniului. în cazul în care după şedinţa de distribuire finală au fost exercitate toate creanţele şi aprobat raportul administratorului, instanţa de judecată va înceta procesul ca rezultat al lichidării patrimoniului debitorului şi satisfacerii creanţelor creditorului, respectiv adoptarea hotărîrii de încetare va semnifica finisarea tuturor actelor procesuale şi va constitui temei de radiere a debitorului din Registrul de stat.


Al doilea caz, echivalent primului în care se adoptă hotărîrea de încetare a procesului de insolvabilitate, este cazul aplicării procedurii planului. Conform art.191 al Legii insolvabilităţii, după ce hotărîrea de confirmare a planului devine definitivă, instanţa de judecată adoptă hotărîrea de încetare a procesului de insolvabilitate şi prelungeşte aplicarea procedurii planului.

Suficienţa masei debitoare constituie o condiţie obligatorie a desfăşurării procesului de insolvabilitate menită a asigura acoperirea creanţelor creditorilor, dar şi acoperirea tuturor cheltuielilor legate de desfăşurarea procesului de insolvabilitate. Potrivit art.154 al Legii insolvabilităţii, dacă după intentarea procesului de insolvabilitate se stabileşte că masa debitoare nu este suficientă pentru a acoperi cheltuielile procesului de insolvabilitate, instanţa de judecată trebuie să înceteze procesul. înainte de adoptarea hotărîrii de încetare a procesului de insolvabilitate instanţa de judecată va audia adunarea creditorilor, administratorul şi creditorii masei debitoare. în cazul adoptării hotărîrii de încetare a procesului de insolvabilitate instanţa de judecată va desemna o comisie de lichidare sau un lichidator pentru lichidarea debitorului. Comisia de lichidare întocmeşte bilanţul de lichidare a debitorului, concluzia despre lipsa masei debitoare şi le prezintă instanţei spre aprobare. Instanţa aprobă bilanţul de lichidare şi decide lichidarea debitorului. Hotărîrea instanţei de judecată constituie temei pentru radierea debitorului din Registrul de stat.

în cadrul reglementărilor Legii insolvabilităţii găsim şi două cazuri specifice de încetare a procesului de insolvabilitate şi de adoptare a hotărîrii de încetare a procesului de insolvabilitate. Conform art.158 al Legii insolvabilităţii, procesul de judecată poate înceta în cazul cînd se stabileşte lipsa temeiurilor de insolvabilitate. Procesul de insolvabilitate va fi încetat în acest caz la cererea debitorului, dacă acesta garantează că, după încetarea procesului, el nu va fi în stare de insolvabilitate sau supraîndatorare. în baza cererii sale debitorul va fi obligat să probeze lipsa temeiului de insolvabilitate.

Art.159 al Legii insolvabilităţii dispune o situaţie similară celei descrise în art.158 al aceleiaşi legi. în acest caz procesul de insolvabilitate încetează la cererea debitorului dacă acesta, după expirarea termenului de înaintare a creanţelor, dispune de aprobarea tuturor creditorilor chirografari, care au înaintat creanţe, de a nu porni procedura insolvabilităţii. în cazul aplicării prevederilor articolelor 158, 159 ale Legii insolvabilităţii, cererea de încetare a procesului de insolvabilitate va fi adusă la cunoştinţă creditorilor şi depusă la dosar pentru accesul liber al creditorilor.



Sarcini didactice de nivelul I - cunoaştere şi înţelegere Auditorul trebuie să cunoască: - definiţia noţiunii de încetare a procesului de insolvabilitate; - calificarea juridică a sintagmelor „sumă mică" şi „sumă neglijabilă" în contextul

redeschiderii procedurii de insolvabilitate; - persoanele care pot înainta cerere de încetare a procesului de insolvabilitate în

legătură cu acordul părţilor;

Partea III 249

- definiţia noţiunii de lichidator prin prisma Legii insolvabilităţii; - clasificarea felurilor de încetare a procesului.

Sarcini didactice de nivelul II - aplicare Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a: - stabili condiţiile generale ce duc la încetarea procedurii de declarare a

insolvabilităţii;

- aprecia posibilitatea încetării procesului de insolvabilitate la acordul părţilor; - delimita procedura de lichidare a întreprinderii în baza temeiurilor prevăzute

în Legea insolvabilităţii şi a celor prevăzute în Codul civil; - aprecia posibilitatea aplicării normelor generale privind lichidarea

întreprinderilor în caz de lichidare a întreprinderii în baza Legii insolvabilităţii; - determina dacă la redeschiderea procedurii de insolvabilitate se numeşte un

nou administrator sau trebuie rechemat administratorul insolvabilităţii iniţial.

Sarcini didactice de nivelul III - integrare Auditorul trebuie să poată: - elabora proiecte de hotărîre de încetare a procesului de insolvabilitate; - întocmi proiectul unei încheieri privind refuzul intentării procesului de

insolvabilitate în legătură cu lipsa masei debitoare; - aplica prevederile Codului civil cu privire la lichidare în caz de încetare a

procesului de insolvabilitate în legătură cu lipsa masei debitoare sau cu insuficienţa masei debitoare;

- califica actele de dispoziţie ale părţilor ce pot constitui temei pentru a demonstra voinţa părţilor de a înceta procesul de insolvabilitate;

- stabili circumstanţele ce îndreptăţesc redeschiderea procesului de insolvabilitate după încetarea acestuia.



Efectele juridice ale hotărîrii de încetare a procesului de insolvabilitate

Studiu de caz -dezbateri - brainstorming


Lucrări scrise Tema 1. Coraportul dintre reglementările Legii insolvabilităţii şi cele ale Codului

civil privind procedura lichidării întreprinderilor 1.1. Definiţi noţiunea de lichidator şi indicaţi condiţiile necesare pentru a fi

lichidator. 1.2. Comparaţi procedura de lichidare a întreprinderii în baza Legii

insolvabilităţii cu procedura lichidării în baza Codului civil. 1.3. Calificaţi statutul procesual şi rolul administratorului insolvabilităţii în cazul

încetării procesului şi trecerii la procedura de lichidare a patrimoniului.


Tema 2. Lipsa masei debitoare - condiţie esenţială pentru încetarea procesului de

insolvabilitate 2.1. Indicaţi circumstanţele necesar a fi stabilite pentru încetarea procesului de

insolvabilitate în legătură cu lipsa masei debitoare. 2.2. Analizaţi procedura redeschiderii procesului de insolvabilitate în legătură cu

depistarea a noi bunuri ce fac parte din masa debitoare. 2.3. Calificaţi rolul şi statutul procesual al participanţilor la procesul de

insolvabilitate în caz de încetare a procesului în legătură cu lipsa masei debitoare.

Spete

Speţa 1 La 25 decembrie 2004 procedura de insolvabilitate în privinţa S.R.L. „Miraj" a fost

încetată, iar întreprinderea lichidată. La 13 martie 2005 unul din creditorii S.R.L. „Miraj" a prezentat informaţia de la

OCT Donduşeni privind existenţa unui bun imobil înregistrat pe numele S.R.L. „Miraj", în urma solicitării făcute de către instanţa de judecată la OCT Donduşeni s-a confirmat faptul unei asemenea înregistrări, dar s-a menţionat că în privinţa bunului dat există o hotărîre judecătorească ce nu a intrat în vigoare privind recunoaşterea dreptului de proprietate a cet. Marin Ion asupra acestui bun.

1. Apreciaţi legalitatea acţiunilor instanţei de judecată. 2. Determinaţi dacă instanţa de judecată poate să redeschidă procedura de

insolvabilitate şi să execute creanţele nerealizate. 3. Analizaţi dacă este necesară rechemarea administratorului (lichidatorului)

pentru adresarea în ordine generală cu privire la soluţionarea litigiului în instanţa de drept comun.

Speţa 2 La 14 februarie 2003 S.A. „Mecon" a fost lichidată, iar procedura insolvabilităţii

desfăşurată în privinţa acesteia a fost încetată. în urma mediatizării pe larg a succeselor economice ale filialei S.A. „Mecon" din

or. Moscova, a fost depistat că la filiala dată se află utilaj acordat acesteia de către întreprinderea - mamă în valoare de 50 000 dolari SUA.

La 24 iunie acelaşi an unul din creditorii S.A. „Mecon" s-a adresat cu cerere privind redeschiderea procedurii de insolvabilitate şi valorificarea bunurilor aflate în Federaţia Rusă.

1. Apreciaţi legalitatea acţiunilor instanţei de judecată. 2. Indicaţi cine este împuternicit a prelua bunurile date şi a le valorifica.

Speţa 3 Prin hotărîrea din 23 martie 2005 a fost încetat procesul de insolvabilitate în

privinţa S.R.L. „Nefrit", aceasta fiind lichidată. Unul dintre creditorii S.R.L. „Nefrit" s-a adresat cu cerere către Curtea de Apel

Economică solicitînd redeschiderea procedurii de insolvabilitate în legătură cu

Partea III

щ

251

depistarea a noi bunuri în sumă totală de 300 000 lei. Curtea de Apel Economică primeşte cererea, intentează procesul de insolvabilitate

şi numeşte administratorul insolvabilităţii. La 13 aprilie 2005 administratorul insolvabilităţii solicită Camerei înregistrării de

Stat redeschiderea procedurii de lichidare în baza art.100 CC pentru a putea valorifica bunurile depistate.

Camera înregistrării de Stat a refuzat în redeschiderea procedurii, motivînd că în acest caz se numeşte obligatoriu lichidator şi i-a recomandat să se adreseze instanţei de insolvabilitate pentru a fi numit în calitate de lichidator, şi nu de administrator al insolvabilităţii.

Curtea de Apel Economică a refuzat modificarea hotărîrii, recomandînd administratorului să se adreseze cu cerere în contencios administrativ în instanţa de drept comun.

1. Apreciaţi dacă instanţa de insolvabilitate poate schimba hotărîrea sa. 2. Analizaţi dacă administratorul insolvabilităţii poate să se adreseze instanţei de

contencios administrativ pentru contestarea refuzului Camerei înregistrării de Stat.

Speţa 4 In urma examinării cererii introductive depuse contra S.R.L. „Sarus" instanţa

de judecată a constatat că, de fapt, lipseşte masa debitoare şi a refuzat intentarea procedurii de insolvabilitate conform art.153 al Legii insolvabilităţii.

Ca urmare, la data de 13 aprilie 2005 a fost numit un lichidator pentru lichidarea persoanei juridice.

Lichidatorul pentru respectarea prevederilor Codului civil a publicat un anunţ în Monitorul Oficial privind lichidarea la data de 30 aprilie 2005.

Instanţa de judecată, respectînd termenele legale după publicarea anunţului respectiv, a lichidat întreprinderea la 15 octombrie 2005.

La 14 ianuarie 2006 în instanţa de judecată a fost depus recurs privind contestarea faptului lichidării întreprinderii de către creditorul S.R.L. „Sarus". Creditorul a motivat că, de fapt, i-a fost lezat dreptul acestuia prin nerespectarea termenului de 6 luni calculat din data ultimului anunţ în Monitorul Oficial, iar, avînd în vedere că a fost făcut doar un anunţ, instanţa nu urma să lichideze întreprinderea.

1. Determinaţi acţiunile instanţei de recurs. 2. Stabiliţi condiţiile pentru anularea lichidării S.R.L. „Sarus". 3. Indicaţi persoanele care vor suporta cheltuielile pentru desfăşurarea procedurii

de lichidare în cazul în care instanţa de recurs decide anularea lichidării.

Speţa 5 în Judecătoria Economică de Circumscripţie pe rol se află cauza privind dizolvarea

S.A. „Vilis" în temeiul art.87 alin.(l) lit.b) CC, pentru a cărei realizare este numit lichidator.

S.R.L. „Benis", fiind un creditor al societăţii menţionate şi necunoscînd faptul desfăşurării procedurii de dizolvare, înaintează la Curtea de Apel Economică cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate. Instanţa primeşte cererea respectivă şi numeşte administrator provizoriu.


Fiind înştiinţat de către administratorul insolvabilităţii despre procedura insolvabilităţii, lichidatorul S.A. „Vilis" a atacat cu recurs încheierea Curţii de Apel Economice solicitînd încetarea procesului de insolvabilitate, motivînd că procesul de lichidare s-a început anterior înaintării cererii introductive.

1. Argumentaţi dacă instanţa de recurs poate satisface cererea lichidatorului. 2. Determinaţi dacă temeiul invocat de încetare poate fi aplicat la încetarea

procesului de insolvabilitate.

S.A. „Monolit" a înaintat cerere introductivă faţă de sine, motivînd că este supraîndatorată şi nu mai are surse pentru a-şi achita datoriile.

Instanţa de judecată a refuzat intentarea procedurii de insolvabilitate şi a trecut la procedura de lichidare a debitorului. Astfel, a fost formată o comisie de lichidare din lichidator şi foşti angajaţi.

Lichidatorul a atacat cu recurs această hotărîre, motivînd că instanţa de judecată nu era în drept să numească comisia de lichidare, deoarece Codul civil nu prevede o asemenea entitate juridică, cu atît mai mult că membrii comisiei de lichidare îi produc impedimente în îndeplinirea atribuţiilor sale, fiind incompetenţi în ce priveşte acţiunile de lichidare.

1. Apreciaţi corectitudinea numirii de către instanţa de judecată a comisiei de lichidare pentru desfăşurarea procedurii de lichidare.

2. Determinaţi acţiunile instanţei de recurs la judecarea cererii lichidatorului.

IV. Bibliografie:





nr.12/359. 5. Legea Republicii Moldova privind societăţile pe acţiuni, nr.1134 // Monitorul





9. Legea Republicii Moldova cu privire la faliment, nr.786 din 26.03.1996

Pan a III 253

// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.58/583, abrogată pe 15.02.2002.




ALL Beck, 2001. 2. Cărpenaru Stanciu D. Drept comercial român. Ed. a IIl-a. - Bucureşti: ALL Beck,

2000. 3. Covaliu Gh. Comentariu la Legea cu privire la faliment. - Chişinău: Epigraf,

2000. 4. Furdui V. Falimentul - concept şi reglementări actuale. - Chişinău: TISH, 2004. 5. Noua lege privind insolvenţa. - Bucureşti: Hamangiu, 2006. 6. Pipercea Gh. Insolvenţa: Legea, regulile, realitatea. - Bucureşti: Wolter Kluwer,



2004. 9. Roşea N. Noţiunea de insolvabilitate prin prisma Legii insolvabilităţii nr.632/2001

II Buletinul Curţii de Apel Economice şi IFPS de pe lîngă MF, 2006, nr.5. 10. Schiau I. Regimul juridic al insolvenţei comerciale. - Bucureşti: ALL Beck,

2001. 11. Turcu I. Reorganizarea şi lichidarea judiciară. - Bucureşti: Lumina LEX, 1996. 12. Turcu I. Insolvenţa comercială, reorganizarea judiciară şifalimentul.-Bucureşti:


2002. 14. Turcu I. Tratat de insolvenţa. - Bucureşti: C.H. Beck, 2006.

-15. Vonica R.P. Drept comercial. Reorganizarea judiciară şi falimentul. - Bucureşti: Victor, 2001.

16. Гусева T.A., Зубов В.И., Ларина И.В. Ликвидация юридических лиц. -

Москва: Пресс, 2003.


Триор, 2000.




Tema 8. PROCEDURA PLANULUI

I. Obiective de referinţă: - să definească noţiunea „procedura planului"; - să determine coraportul dintre procedura planului şi procedura de lichidare a

patrimoniului debitorului insolvabil; - să aprecieze caracterul prioritar al procedurii planului faţă de procedura

de lichidare a patrimoniului în cadrul reglementărilor actuale cu privire la insolvabilitate;

- să delimiteze atribuţiile participanţilor la proces la etapa propunerii planului; - să analizeze procedura admiterii şi confirmării planului şi efectele acestora; - să evidenţieze atribuţiile instanţei de judecată în cazul aplicării procedurii

planului.

II. Repere de conţinut Scopul principal al procedurii declarării insolvabilităţii este protejarea intereselor

creditorilor în condiţiile în care debitorul creanţei acestora devine insolvabil, iar realizarea obligaţiei debitoare devine tot mai dificilă. Astfel, satisfacerea colectivă a creanţelor creditorilor este axioma pe care se bazează procesul de insolvabilitate, constituind unica modalitate care poate garanta satisfacerea totală sau parţială proporţională a creanţelor acestora.

Alternativa lichidării patrimoniului debitorului o constituie aplicarea procedurii planului, ce constituie o totalitate de acţiuni cu caracter economic sau juridic menite a redresa situaţia debitorului cu scopul satisfacerii creanţelor de către debitor însuşi. Argumentul forte în aplicarea procedurii planului este satisfacerea deplină a creanţelor creditorilor. Aşadar, se porneşte de la ideea că un agent economic ce activează poate realiza obligaţiile sale scadente la cotă mai înaltă decît în cazul vînzării patrimoniului acestuia, deoarece produsul rezultat poate fi mai mic decît suma creanţelor pe care trebuie să le achite.

Procedura planului ca alternativă a procedurii de lichidare a patrimoniului este reglementată de articolele 163-199 ale Legii insolvabilităţii şi constituie o activitate extrajudiciară a subiecţilor împuterniciţi, în care instanţa de judecată are doar rol de supraveghere a acestei activităţi. Aplicarea procedurii planului este decisă de adunarea creditorilor în urma adoptării hotărîrii acesteia. Hotărîrea adunării creditorilor de aplicare a procedurii planului constituie temei pentru instanţa de judecată de a adopta o încheiere privind aplicarea procedurii planului în baza căreia se intentează procedura planului.

Durata procedurii planului se stabileşte în baza hotărîrii adunării creditorilor şi nu poate depăşi trei ani. în cazurile în care activitatea întreprinderii debitoare este de o importanţă vitală pentru economia naţională, durata procedurii planului poate fi stabilită pe un termen de pînă la cinci ani prin decizie de Guvern. De menţionat că Legea insolvabilităţii stabileşte anumite restricţii în aplicarea procedurii planului reglementate în art.164 al acesteia.

în dependenţă de sarcinile îndeplinite, putem deosebi procedura planului ca realizare a unei activităţi extrajudiciare de redresare a activităţii economice a

Partea III 255

debitorului sau ca o activitate de înstrăinare totală sau parţială a patrimoniului în vederea măririi rentabilităţii economice a acestuia; de exemplu, înstrăinarea unei întreprinderi ca complex patrimonial unic către un alt agent economic şi realizarea unui produs mai mare etc.

în cazul în care planul prevede redresarea solvabilităţii debitorului, conform Legii insolvabilităţii este necesară instituirea prin încheierea instanţei de judecată a moratoriului asupra executării obligaţiilor pecuniare creditorilor şi a obligaţiilor fiscale pe un termen de pînă la 180 de zile. Moratoriul se consideră aplicat asupra creanţelor a căror scadenţă a survenit pînă la data aplicării procedurii planului. Excepţiile de la moratoriu asupra executării obligaţiilor sînt stabilite de art.164/1 alin.(3) al Legii insolvabilităţii, specificîndu-se neaplicarea moratoriului asupra creanţelor privind plata salariilor, pensiilor alimentare, creanţelor privind recuperarea prejudiciilor cauzate sănătăţii angajaţilor sau creanţelor în legătură cu decesul acestora, precum şi a creanţelor pecuniare şi fiscale a căror scadenţă a survenit în perioada de după aplicarea procedurii planului.

încheierea instanţei de judecată privind aplicarea procedurii planului semnifică doar începutul procedurii de aplicare a planului, care abia după aceasta este propus şi examinat. Conform Legii insolvabilităţii, sînt îndreptăţiţi să propună planul, respectiv, să-l depună în instanţa de judecată doar administratorul şi debitorul. Debitorul poate depune planul împreună cu cererea introductivă sau cu referinţa la cererea introductivă a creditorilor. Dacă nu face aceasta la momentul pornirii procesului de insolvabilitate, atunci debitorul poate oricînd să depună cerere expresă adresată instanţei de judecată privind propunerea planului pînă la şedinţa de distribuire.

Administratorul, spre deosebire de debitor, elaborează un plan doar la cererea adunării creditorilor şi îl depune în instanţa de judecată într-un termen rezonabil. La elaborarea planului administratorului poate contribui comitetul creditorilor în cazul cînd este format, de asemenea şi reprezentaţii angajaţilor şi ai debitorului. Dacă administratorul întîrzie cu depunerea planului mai mult de 90 de zile, instanţa de judecată poate decide lichidarea debitorului sau, la cererea administratorului sau a debitorului, poate prelungi termenul de prezentare cu 30 de zile.

Din punct de vedere structural, planul trebuie să conţină partea descriptivă - care include descrierea măsurilor întreprinse după intentarea procesului de insolvabilitate sau care urmează a fi aplicate în scopul instituirii, prin procedura planului, a unei modalităţi de realizare a drepturilor participanţilor şi partea organizatorică - care stabileşte modalitatea de modificare a statutului juridic al participanţilor la procesul de insolvabilitate prin intermediul planului.

în cazul cînd se hotărăşte redresarea solvabilităţii debitorului, planul urmează să conţină modalităţile de achitare a datoriilor debitorului, perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului. La aplicarea procedurii planului realizat prin lichidarea şi distribuirea masei debitoare, dacă există pericolul prejudicierii acesteia, instanţa de judecată poate, la solicitarea debitorului sau a administratorului, dispune suspendarea lichidării şi valorificării procedurii planului.

într-un termen de cel mult 30 de zile de la data depunerii planului, instanţa de


judecată convoacă adunarea creditorilor pentru examinarea planului, determinarea dreptului de vot al creditorilor şi votarea planului, în care scop participanţii la proces se notifică despre faptul depunerii planului, conţinutul acestuia şi data adunării de examinare şi votare a planului.

în cadrul şedinţei de examinare a planului acesta trebuie să fie aprobat de creditori, debitori şi instanţa de judecată. Votarea planului de către creditori se face pe clase aparte, în care fiecare votează separat. Planul se va considera acceptat de către o clasă de creditori dacă în cadrul ei planul a fost votat de majoritatea deţinătorilor exprimată prin valoarea creanţelor şi de majoritatea creditorilor acestei clase. Acceptarea planului de debitor se va considera făcută în cazul în care debitorul nu înaintează obiecţii asupra planului pînă la adunarea de confirmare. După acceptarea planului de către creditori şi debitor, planul trebuie să fie confirmat de instanţa de judecată. Pînă la confirmarea planului de instanţă, este audiat administratorul, comitetul creditorilor (în cazul în care este format) şi debitorul. Confirmarea de către instanţa de judecată este făcută prin adoptarea hotărîrii de confirmare a planului, care se publică în corespundere cu art.19 al Legii insolvabilităţii.

Instanţa de judecată poate refuza confirmarea planului în cazul existenţei temeiurilor prevăzute de art.186 al Legii insolvabilităţii. De asemenea, planul nu poate fi acceptat de instanţa de judecată dacă unul din creditori înaintează obiecţii în care demonstrează că prin aplicarea planului situaţia sa se înrăutăţeşte în comparaţie cu situaţia în care nu s-ar aplica planul.

După ce hotărîrea de confirmare a planului devine definitivă, instanţa de judecată dispune, printr-o hotărîre, încetarea procesului de insolvabilitate. Din momentul adoptării hotărârii de încetare a procesului de insolvabilitate şi de continuare a procedurii planului, debitorul reintră în dreptul de administrare a masei debitoare. în acelaşi timp, dispoziţiile privind supravegherea realizării planului nu sînt afectate de încetarea procesului de insolvabilitate. Cheltuielile de supraveghere sînt suportate de debitor. Supravegherea instanţei de judecată încetează în cazul executării sau asigurării executării creanţelor supravegheate sau în cazul cînd au expirat 5 ani de la încetarea procesului de insolvabilitate, iar o nouă cerere introductivă nu a fost depusă.

Dacă pe parcursul derulării procedurii planului debitorul nu respectă prevederile lui sau planul nu este realizat în termen, fiecare creditor poate înainta o nouă cerere introductivă care va avea ca efect lichidarea patrimoniului debitorului fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii lui. Cererea introductivă poate fi respinsă în cazul cînd în baza raportului administratorului se va constata că cel puţin două treimi din datoriile debitorului stabilite conform planului au fost achitate.


A. Activităţi de predare-învătare Sarcini didactice de nivelul I - cunoaştere şi înţelegere Auditorul trebuie să cunoască: - definiţia noţiunii „procedura planului"; - atribuţiile instanţei de judecată în cazul aplicării procedurii planului; - persoanele cu drept de propunere a planului;

Partea III 257

- elementele constitutive ale planului; - termenele de elaborare a planului; - subiecţii cu drept de prelungire a termenului de elaborare a planului şi a

termenului de aplicare a procedurii planului; - creanţele asupra cărora nu se poate institui moratoriu prin aplicarea

procedurii planului.

Sarcini didactice de nivelul II - aplicare Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a: - determina coraportul dintre procedura planului şi procedura de lichidare a

patrimoniului debitorului insolvabil; - aprecia caracterul prioritar al procedurii planului faţă de procedura de lichidare

a patrimoniului în cadrul reglementărilor actuale cu privire la insolvabilitate; - delimita atribuţiile participanţilor la proces la etapa propunerii planului; - analiza procedura admiterii şi confirmării planului şi efectele acestora; - deosebi modalităţile de aplicare a procedurii planului; - compara procedura aplicării planului cu procedura restructurării întreprinderii.

Sarcini didactice de nivelul III - integrare Auditorul trebuie să poată: - elabora proiecte de plan; - determina circumstanţele ce îndreptăţesc refuzul aplicării procedurii planului; - elabora proiect de hotătîre privind confirmarea procedurii planului; - stabili soarta procesului de insolvabilitate după confirmarea aplicării

procedurii planului; - califica circumstanţele ce pot constitui temei pentru înaintarea obiecţiilor

împotriva planului;

- aprecia circumstanţele ce îndreptăţesc prelungirea termenului de elaborare a planului;

- stabili acţiunile instanţei de judecată în caz de neelaborare a planului în termenul legal stabilit;

- determina efectele înaintării unei noi cereri introductive în cazul eşuării planului.



Procedura planului - cale alternativă de depăşire a insolvabilităţii unui subiect de drept

Referate / Rezumate - prezentarea rezultatelor -dezbateri - brainstorming


Tema 1. Procedura confirmării planului 1.1. Indicaţi persoanele cu drept de elaborare şi înaintare a planului.

JO Procedura insolvabilităţii

1.2. Analizaţi circumstanţele necesar a fi stabilite la etapa desfăşurării şedinţei de examinare a planului.

1.3. Determinaţi ce acţiuni poate întreprinde instanţa de judecată în cazul înaintării obiecţiilor contra planului de către creditor.

Tema 2. Efectele aplicării procedurii planului 2.1. Indicaţi actele necesar a fi îndeplinite de instanţa de judecată pentru

confirmarea planului. 2.2. Analizaţi rolul şi statutul procesual al participanţilor la proces din momentul

confirmării planului. 2.3. Argumentaţi acţiunile pe care urmează să le întreprindă instanţa de judecată

în momentul încetării procesului de insolvabilitate în legătură cu aplicarea planului.

Speţe

ШШшаииишШшШШШШШШШШШШШШШШШш шяшШШШШшШШШШШШшк

Pe parcursul desfăşurării procedurii de insolvabilitate în privinţa S.R.L. „Artis" >-a constatat că aceasta are numai un singur creditor. Prezentîndu-se la şedinţa de -aportare, creditorul a solicitat aplicarea procedurii planului, argumentînd că în situaţia economico-financiară creată aceasta este unica decizie rezonabilă.

1. Argumentaţi dacă instanţa de judecată poate aplica procedura planului în condiţiile existenţei unui singur creditor care solicită acest lucru.

2. Stabiliţi mecanismul necesar aplicării procedurii planului în circumstanţele enunţate.

Speţa 2 La adunarea de raportare desfăşurată în cadrul procedurii de declarare a

nsolvabilităţii S.A. „Mira" s-a pusîn dezbateri posibilitatea aplicării procedurii planului n privinţa acesteia. în urma votului s-a stabilit că 50% din creditori au votat pentru jplicarea planului, iar 50% au votat pentru lichidarea patrimoniului acesteia.

1. Stabiliţi ce decizie trebuie să adopte instanţa de judecată. 2. Apreciaţi dacă instanţa de judecată poate suplini prin actul său voinţa

creditorilor.

Speţa 3

La şedinţa adunării de raportare a creditorilor debitorului insolvabil S.A. „Cosmos" -a votat majoritar aplicarea procedurii planului faţă de S.A. „Cosmos" şi s-a pus în arcina administratorului insolvabilităţii întocmirea acestuia.

La şedinţa de înaintare şi prezentare a planului s-a stabilit că desfăşurarea acestuia ;ste rezonabilă şi economic avantajoasă, dar termenul de realizare a planului este de l ani. Adunarea creditorilor a acceptat aplicarea planului dat.

Argumentaţi dacă instanţa de judecată poate accepta asemenea plan.

Partea III 259

Speţa 4 Apreciind real situaţia economico-financiară dificilă a S.R.L. „Voltaj", directorul

acesteia, M.Coval, a depus la Curtea de Apel Economică cerere introductivă privind declararea insolvabilităţii societăţii. La cererea introductivă a fost anexat şi proiectul planului pe care debitorul solicita să fie aplicat.

Examinînd cererea introductivă, instanţa de judecată a intentat procesul de insolvabilitate, dar a refuzat admiterea proiectului planului, invocînd prevederile art.164 alin.(3) lit.a) din Legea insolvabilităţii.

1. Argumentaţi dacă instanţa poate substitui voinţa creditorilor prin refuzul în admiterea proiectului planului înaintat de debitor.

2. Interpretaţi prevederile art. 164 alin.(3) lit. a) din Legea insolvabilităţii.

Speţa 5 în cadrul adunării de raportare şi al celei de validare desfăşurate în procedura insol

vabilităţii cu privire la S.A. „Garmin", creditorii în unanimitate au votat transmiterea tuturor sarcinilor şi atribuţiilor comitetului creditorilor, în scopul economisirii de timp şi resurse în legătură cu convocarea a toţi 230 de creditori ai debitorului insolvabil.

La una din şedinţe comitetul creditorilor a propus administratorului elaborarea şi înaintarea proiectului planului.

1. Apreciaţi legalitatea acţiunilor comitetului creditorilor. 2. Stabiliţi dacă administratorul insolvabilităţii poate refuza elaborarea şi

înaintarea planului în lumina circumstanţelor enunţate.

Speţa 6 La solicitarea adunării creditorilor, administratorul insolvabilităţii a purces

la elaborarea planului pentru aplicarea faţă de S.R.L. „Marcus". După 90 de zile administratorul s-a adresat cu cerere pentru prelungirea termenului de elaborare a planului. Instanţa de judecată a prelungit termenul cu încă 30 de zile.

După expirarea termenului de 30 de zile planul nu a fost finisat. Administratorul a mai solicitat termen de 60 de zile pentru finisarea planului.

1. Determinaţi dacă instanţa de judecată poate să prelungească suplimentar peste 30 de zile termenul de acceptare a planului.

2. Stabiliţi acţiunile instanţei de judecată în cazul în care va fi imposibil de a

elabora planul.

Speţa 7 In vederea depăşirii stării de supraîndatorare în cadrul procedurii de insolvabilitate,

s-a hotărît aplicarea planului în privinţa S.A. „Mezeluri". în urma înaintării planului pentru confirmare instanţa de judecată a refuzat

acceptarea acestuia în baza art.186 alin.(l) din Legea insolvabilităţii.

1. Determinaţi acţiunile instanţei de judecată în caz de refuz al acceptării planului. 2. Stabiliţi dacă instanţa de judecată poate cere elaborarea unui nou plan sau

trebuie să purceadă la procedura de lichidare a patrimoniului.


Speţa 8 In urma desfăşurării adunării de raportare şi a adunării de validare s-a decis

ourcederea la aplicarea procedurii planului. în urma elaborării şi prezentării planului acesta a fost adoptat şi confirmat spre aplicare.

După confirmarea aplicării procedurii planului, unul dintre creditorii S.A. „Miraxis" ;-a adresat în instanţa de judecată privind anularea aplicării procedurii planului, jrezentînd obiecţiile argumentate, prin care se demonstrează defavorizarea sa în aport cu situaţia dacă nu s-ar fi aplicat planul.

1. Indicaţi instanţa competentă a examina obiecţiile înaintate după aplicarea procedurii planului.

2. Argumentaţi dacă instanţa de judecată poate să anuleze planul în cazul în care acesta a fost confirmat în lumina circumstanţelor expuse mai sus.

IV. Bibliografie:


Moldova, 2001, nr.139-140/1082.


3. Codul civil al Republicii Moldova // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.82-86/661.









Partea III 261

Literatura recomandată

1. Acostioaei C. Elemente de drept pentru economişti: Curs universitar. - Bucureşti:

ALL Beck, 2001.

2. Cărpenaru Stanciu D. Drept comercial român. Ed. a IIl-a. - Bucureşti: ALL Beck,

2000.


2000.

4. Furdui V. Falimentul - concept şi reglementari actuale. - Chişinău: TISH, 2004.



2008.


2001.


2004.

9. Roşea N. Noţiunea de insolvabilitate prin prisma Legii insolvabilităţii nr. 632/2001 II Buletinul Curţii de Apel Economice şi IFPS de pe lîngă MF, 2006, nr.5.


Lumina LEX, 2000.

13. Turcu I. Procedura insolvenţei comercianţilor: Tratat. - Bucureşti: Lumina LEX,

2002. 14. Turcu I. Tratat de Insolvenţa. - Bucureşti: C.H. Beck, 2006.

15. Vonica R.P. Drept comercial. Reorganizarea judiciară şi falimentul. - Bucureşti:

Victor, 2001.

16. Гусева T.A., Зубов В.И., Ларина И.В. Ликвидация юридических лиц. - Москва:

Пресс, 2003.


Триор, 2000.




Tema 9. CONTESTAREA ACTELOR JUDECĂTOREŞTI ADOPTATE ÎN CADRUL PROCESULUI DE INSOLVABILITATE

I. Obiective de referinţă: - să identifice categoriile actelor de dispoziţie ale instanţelor de judecată ce pot

fi adoptate în cadrul procesului de insolvabilitate;

- să analizeze căile de atac pasibile de a fi utilizate în cazul contestării actelor judecătoreşti adoptate în cadrul procesului de insolvabilitate;

- să specifice elementele recursului contra hotărîrilor şi încheierilor judecătoreşti adoptate în cadrul procedurii de insolvabilitate;

- să clasifice hotărîrile şi încheierile instanţei de judecată susceptibile de atac în dependenţă de subiecţii cu drept de atac;

- să stabilească momentul începerii termenului de atac cu recurs a diferitelor categorii de hotărîrii şi încheieri ale instanţei de judecată;

- să deosebească actele de dispoziţie ale instanţei de judecată adoptate în scopul desfăşurării normale a procesului judiciar de actele de dispoziţie ale instanţelor de judecată adoptate în scopul confirmării actelor procesuale ale altor participanţi;

- să delimiteze încheierile instanţei de insolvabilitate ce nu pot fi atacate separat cu recurs;

- să stabilească împuternicirile instanţei de judecată la soluţionarea recursului contra hotărîrilor şi încheierilor adoptate în cadrul procedurii de declarare a insolvabilităţii;

- să elaboreze proiecte de cereri de recurs;

- să întocmească proiect de decizie de respingere a recursului contra hotărîrilor şi încheierilor instanţei de recurs;

- să determine circumstanţele ce urmează a fi stabilite pentru admiterea sau respingerea cererii de recurs.

II. Repere de conţinut In cadrul desfăşurării procedurii de insolvabilitate instanţa de judecată are

nputernicirea de a adopta încheieri şi hotărîri ca acte de dispoziţie ce materializează oinţa instanţei de judecată.

Avînd în vedere că la realizarea sarcinilor procesului de insolvabilitate instanţa de idecată are dublă ipostază, şi anume: în primul rînd, adoptă anumite acte de jurisdicţie bligatorii pentru participanţii la procedura de insolvabilitate şi, în al doilea rînd, asistă i anumite acţiuni efectuate pe parcursul procedurii declarării insolvabilităţii, rezultă a şi actele de dispoziţie adoptate de aceasta au sarcini diferite.

Astfel, putem deosebi două categorii de acte de dispoziţie în dependenţă de scopul doptării acestora, şi anume:

a) acte de dispoziţie adoptate în vederea realizării unor acţiuni procedurale necesare desfăşurării normale a procesului de judecată;

b) acte de dispoziţie adoptate în scopul confirmării altor acte procesuale ce reprezintă o manifestare de voinţă a participanţilor la proces.

în cadrul primei categorii pot fi incluse, de exemplu:

Partea III

- hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate; - hotărârea de respingere a cererii introductive; - încheierea de aplicare a măsurilor de asigurare; - încheierea cu privire la aplicarea amenzii; - încheierea de respingere a cererii introductive etc. în cadrul celei de-a doua categorii se includ, de exemplu: - încheierea de respingere a cererii de convocare a adunării creditorilor; - încheierea privind confirmarea hotărîrii adunării creditorilor; - încheierea de respingere a propunerii de desemnare a altui administrator; - încheierea privind refuzul validării creanţelor; - încheierea de rectificare a listei de distribuire; - hotărîrea privind confirmarea planului sau respingerea confirmării planului etc. Ţinînd cont de prevederile art.20 din Legea insolvabilităţii, hotărîrile şi încheierile

instanţei de insolvabilitate adoptate în cadrul procedurii de insolvabilitate se vor contesta numai cu recurs şi doar în cazurile şi de către persoanele prevăzute expres în Legea insolvabilităţii.

Vorbind despre elementele acestui recurs, vom menţiona că Legea insolvabilităţii

instituie reguli stricte privind persoanele cu drept de recurs în dependenţă de felul

actului şi de caracterul acestuia. Astfel, pentru unele acte legea instituie un singur titular al dreptului de atac, de

exemplu, pentru: încheierea de aplicare a măsurilor de asigurare - numai de către debitor (art.37 alin.(3) al Legii insolvabilităţii); hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate - numai de către debitor (art.47 alin.(l) al Legii insolvabilităţii); încheierea cu privire la aplicarea amenzii - numai de către administrator (art.77 alin.(2) al Legii insolvabilităţii) etc.

în anumite cazuri, legea prevede dreptul mai multor persoane de a ataca un act de dispoziţie concret. Astfel, putem menţiona: încheierea de respingere a cererii de convocare a adunării creditorilor - poate fi atacată de către creditor, debitor sau administrator (art.67 alin.(6) al Legii insolvabilităţii); încheierea de rectificare a listei de distribuire - poate fi atacată de către administrator şi orice creditor chirografar (art.145 alin.(3) al Legii insolvabilităţii); încheierea de respingere a cererii de distribuire suplimentară - poate fi atacată de către debitor, creditor sau administrator (art.152 alin.(3) al Legii insolvabilităţii) etc.

în ce priveşte obiectul recursului, sub incidenţa actelor de dispoziţie ce pot fi

atacate cu recurs cad doar acele hotărîri şi încheieri pentru care legea prevede

nemijlocit dreptul de atac.

Instanţa competentă a examina actele susceptibile de a fi atacate cu recurs este

Colegiul Economic al Curţii Supreme de Justiţie. De menţionat că depunerea recursului împotriva hotărîrii de intentare a procesului

de insolvabilitate nu are efect suspensiv, datorită faptului că această hotărîre devine executorie din momentul pronunţării ei. Regula dată îşi are reflectare expresă în cadrul Legii insolvabilităţii prin reglementarea ei în art.44 alin.(2).

în ce priveşte suspendarea efectelor acesteia, ea poate fi realizată doar printr-o

încheiere a instanţei de recurs.


La judecarea recursului contra hotărîrilor şi încheierilor instanţei de insolvabilitate nstanţa de judecată poate să respingă recursul şi să menţină hotărîrea primei instanţe ;au poate să admită recursul şi să aplice prevederile art.417 şi 427 CPC, cu derogările espective instituite de Legea insolvabilităţii.


A. Activităţi de predare-învăţare Sarcini didactice de nivelul I - cunoaştere şi înţelegere Auditorul trebuie sâ cunoască: - categoriile actelor de dispoziţie ale instanţelor de judecată ce pot fi adoptate în

cadrul procesului de insolvabilitate;

- căile de atac pasibile de a fi utilizate în cazul contestării actelor judecătoreşti adoptate în cadrul procesului de insolvabilitate;

- elementele recursului contra hotărîrilor şi încheierilor instanţei de insolvabilitate; - subiecţii cu drept de recurs contra hotărîrilor şi încheierilor instanţei de

insolvabilitate.

Sarcini didactice de nivelul II - aplicare Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a: - clasifica hotărîrile şi încheierile instanţei de judecată susceptibile de atac în

dependenţă de subiecţii cu drept de atac; - stabili momentul începerii termenului de atac cu recurs al diferitelor categorii

de hotărîrii şi încheieri ale instanţei de judecată; - deosebi actele de dispoziţie ale instanţei de judecată, adoptate în scopul

desfăşurării normale a procesului judiciar, de actele de dispoziţie ale instanţelor de judecată, adoptate în scopul confirmării actelor procesuale ale altor participanţi;

- delimita încheierile instanţei de insolvabilitate ce nu pot fi atacate separat cu recurs.

Sarcini didactice de nivelul III - integrare Auditorul trebuie să poată: - elabora proiecte de cereri de recurs;

- întocmi proiect de decizie de respingere a recursului contra hotărîrilor şi încheierilor instanţei de recurs;

- specifica circumstanţele care necesită a fi stabilite pentru admiterea sau respingerea cererii de recurs;

- determina împuternicirile instanţei de recurs la judecarea recursului contra hotărîrilor instanţei de insolvabilitate şi să poată determina specificul aplicării art.417 CPC;

- determina împuternicirile instanţei de recurs la judecarea recursului contra încheierilor instanţei de insolvabilitate şi să poată determina specificul aplicării art.427 CPC.

Partea III 265

B. Activităţi ce ţin de lucrul individual


Elementele recursului contra hotărîrilor si încheierilor instanţei de insolvabilitate

Referate - prezentarea rezultatelor - dezbateri


Lucrări scrise Tema 1. împuternicirile instanţei de recurs la judecarea recursului contra hotărîrilor

instanţei de insolvabilitate 1.1. Indicaţi categoriile de hotărîri ale instanţei de recurs ce pot fi atacate cu recurs. 1.2. Analizaţi temeiurile ce pot fi invocate pentru contestarea cu recurs a hotărîrilor

instanţei de insolvabilitate. 1.3. Argumentaţi împuternicirile instanţei de recurs la judecarea recursului contra

hotărîrilor instanţei de insolvabilitate, analizîndu-le prin prisma art.417 CPC.

Tema 2. Actele judecătoreşti adoptate de către instanţa de insolvabilitate 2.1. Indicaţi hotărîrile instanţei de insolvabilitate ce pot fi atacate cu recurs. 2.2. Clasificaţi încheierile ce pot fi adoptate în cadrul procedurii de declarare a

insolvabilităţii. 2.3. Argumentaţi împuternicirile instanţei de recurs la judecarea recursului

contra încheierilor instanţei de insolvabilitate, analizîndu-le prin prisma art.427 CPC.

Speţe

ВС „WestBank", în baza cesiunii de creanţă, a preluat de la S.A. „Minicredit" creanţa în mărime de 3,5 mln. lei pe care aceasta o avea faţă de S.R.L. „Maris" aflată în proces de insolvabilitate. Valoarea creanţei date reprezintă circa 60% din valoarea masei creditoare.

Intervenind în procesul de insolvabilitate, ВС „WestBank" a atacat cu recurs mai

multe acte procesuale îndeplinite anterior intervenirii sale, solicitînd anularea actelor de dispoziţie ale instanţei de judecată, motivînd că nu a ştiut anterior de acestea, dar în forma în care ele sînt formulate lezează grav drepturile băncii.

1. Argumentaţi dacă creditorul cesionar poate contesta actele instanţei de judecată adoptate anterior cesiunii de creanţă.

2. Analizaţi dacă este necesar ca ВС „WestBank" să depună cerere de repunere în termen şi numiţi instanţa competentă a o examina.

Speţa 2


Argumentaţi daca instanţa de judecată poate primi spre examinare o asemenea cerere adresată în interesul altui participant. Indicaţi acţiunile instanţei de judecată în cazul stabilirii faptului că cererea nu este înaintată de persoana respectivă.

Speţa 3 S.R.L „Vestis", creditor garantat al debitorului ВС „MaiBanK", a atacat hotărîrea

adunării creditorilor pe motiv că lezează drepturile sale, subestimînd valoarea creanţei, şi a apreciat incorect modalităţile de valorificare a bunului ce-i garantează creanţa.

Instanţa de recurs a refuzat primirea cererii S.R.L. „Vestis", motivînd că creditorul garantat nu are dreptul de a ataca hotărîrile adunării creditorilor în favoarea sa.

Estimaţi legalitatea refuzului instanţei de recurs în primirea cererii S.R.L. „Vestis".

Speţa 4 S.R.L. „Derus" a înaintat in ziua desfăşurării şedinţei de validare a creanţelor

debitorului S.R.L. „Centis" cerere de înaintare a creanţei solicitînd a fi validată. în :adrul desfăşurării şedinţei de validare, luînd cunoştinţă de materialele dosarului, 5.R.L. „Derus" a depistat că hotărîrea adunării de raportare îi lezează interesele sale :a creditor şi a înaintat cerere de contestare a acesteia.

Instanţa de judecată a refuzat primirea acesteia, motivînd că, de fapt, S.R.L. „Derus" nu este participant la proces, cererea de înaintare a creanţei acestuia nefiind primită şi nici validată creanţa. Astfel, acesta nu are dreptul de a ataca actele adoptate în :adrul procesului de insolvabilitate.

1. Argumentaţi legalitatea refuzului instanţei de judecată. 2. Indicaţi momentul din care S.R.L. „Derus" se consideră participant la procesul

de insolvabilitate.

Speţa 5 S.R.L. „Senti" în cadrul desfăşurării procesului de insolvabilitate a debitorului S.R.L.

,Numis" a înaintat cerere de înaintare a creanţei solicitînd a fi validată. în cadrul desfăşurării şedinţei de validare creanţa înaintată de S.R.L. „Senti" a fost contestată de către administratorul insolvabilităţii. Instanţa de judecată a numit şedinţă de examinare a contestaţiei administratorului în privinţa creanţei S.R.L. „Senti". Luînd :unoştinţă de materialele dosarului, S.R.L. „Derus" a depistat că hotărîrea adunării de raportare adoptată anterior înaintării cererii cu privire la creanţa sa îi lezează nteresele sale ca creditor şi a înaintat cerere de contestare a acesteia.

Instanţa de judecată a refuzat primirea cererii, motivînd că, de fapt, S.R.L. „Derus" nu este participant la proces, creanţa acestuia fiind contestată, iar pînă la soluţionarea contestaţiei administratorului acesta nu are dreptul de a ataca actele adoptate în cadrul procesului de insolvabilitate.

1. Argumentaţi legalitatea refuzului instanţei de judecată. 2. Indicaţi momentul din care S.R.L. „Senti" se consideră participant la procesul de

insolvabilitate.

Speţa 6 La 23 iunie 2006, prin hotărîrea Curţii de Apel Economice, a fost admisă contestaţia

înaintată de către administratorul insolvabilităţii S.A. „Nucaris" faţă de creanţa înaintată de întreprinderea individuală „Vasilachi M.".

Partea III 267

întreprinderea individuală „Vasilachi M." s-a adresat cu acţiune în procedură generală privind încasarea de la S.A. „Nucaris" a sumelor datorate în baza contractului de antrepriză. Prin încheierea din 25 iulie 2006 a Judecătoriei Economice de Circumscripţie procesul civil a fost intentat în privinţa cererii înaintate.

întreprinderea individuală „Vasilachi M." s-a adresat cu cerere administratorului insolvabilităţii S.A. „Nucaris" privind rezervarea unei părţi a masei debitoare, anexînd şi încheierea instanţei de judecată din 25 iulie 2006. Administratorul insolvabilităţii a satisfăcut cererea întreprinderii individuale, rezervînd o parte din masă.

1. Argumentaţi dacă îl „Vasilachi M." are calitate de participant la procesul de insolvabilitate în condiţiile specificate mai sus.

2. Stabiliţi dacă acesta poate contesta actele procesuale adoptate după momentul admiterii contestării creanţei sale.

Speţa 7 La 13 martie 2004, prin hotărîrea Curţii de Apel Economice, a fost admisă contestaţia

înaintată de către administratorul insolvabilităţii S.R.L. „Vest" faţă de creanţa înaintată de S.A. „Vasim".

S.A. „Vasim" s-a adresat cu acţiune în procedură generală privind încasarea de la S.R.L. „Vest" a sumelor datorate în baza contractului de antrepriză. Prin încheierea din 23 aprilie 2004 a Judecătoriei Economice de Circumscripţie procesul civil a fost intentat în privinţa cererii înaintate.

S.A. „Vasim" s-a adresat cu cerere administratorului insolvabilităţii S.R.L. „Vest" privind rezervarea unei părţi a masei debitoare, anexînd şi încheierea instanţei de judecată din 23 aprilie 2004.

Administratorul insolvabilităţii a refuzat satisfacerea cererii de rezervare a unei părţi din masa debitoare, motivînd că valoarea masei debitoare este practic insuficientă pentru creditorii deja existenţi.

S.A. „Vasim" s-a adresat cu cerere de asigurare a acţiunii la instanţa de fond şi, prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie, s-a decis aplicarea sechestrului pe patrimoniul debitorului în mărimea valorii pretenţiei înaintate. Executorul judecătoresc refuză primirea titlului executoriu de punere a sechestrului, pe motiv că asemenea acţiune deja e aplicată. Acelaşi răspuns este primit şi din partea administratorului insolvabilităţii.

La sesizarea instanţei de judecată pentru aplicarea măsurilor de executare instanţa de judecată a refuzat, motivînd că nu este competentă a întreprinde asemenea acţiuni, mai ales în condiţiile existenţei deja a unei măsuri de executare.

S.A. „Vasim" a atacat cu recurs refuzul instanţei de judecată privind aplicarea

sechestrului pe o parte din masa debitoare.

1. Argumentaţi dacă S.A. „Vasim" are calitate de participant la procesul de insolvabilitate în condiţiile specificate mai sus.

2. Stabiliţi dacă aceasta poate contesta actele procesuale adoptate de către instanţa de insolvabilitate.

3. Determinaţi împuternicirile instanţei de recurs la judecarea recursului S.A. „Vasim".


IV. Bibliografie:





nr. 12/359. 5. Legea Republicii Moldova privind societăţile pe acţiuni, nr. 1134 // Monitorul







ALL Beck, 2001. 2. Cărpenaru Stanciu D. Drept comercial român. Ed. a lll-a. - Bucureşti: ALL Beck, 2000. 3. Covaliu Gh. Comentariu la Legea cu privire la faliment. - Chişinău: Epigraf, 2000. 4. Furdui V. Falimentul - concept şi reglementări actuale. - Chişinău: TISH, 2004. 5. Noua lege privind insolvenţa. - Bucureşti: Hamangiu, 2006. 6. Pipercea Gh. Insolvenţa: Legea, regulile, realitatea. - Bucureşti: Wolter Kluwer, 2008. 7. Roşea N. Instituţia falimentului în legislaţia Republicii Moldova. - Chişinău, 2001. 8. Roşea N., Baieş S. Dreptul afacerilor. Vol.l. - Chişinău: Tipografia Centrală, 2004. 9. Roşea N. Noţiunea de insolvabilitate prin prisma Legii insolvabilităţii nr.632/2001

II Buletinul Curţii de Apel Economice şi IFPS de pe lîngă MF, 2006, nr.5. 10. Schiau I. Regimul juridic al insolvenţei comerciale. - Bucureşti: ALL Beck, 2001. 11. Turcu I. Reorganizarea şi lichidarea judiciară. - Bucureşti: Lumina LEX, 1996. 12. Turcu I. Insolvenţa comercială, reorganizarea judiciară şifalimentul. -Bucureşti:

Lumina LEX, 2000. 13. Turcu I. Procedura insolvenţei comercianţilor: Tratat. - Bucureşti: Lumina LEX, 2002. 14. Turcu I. Tratat de insolvenţa. - Bucureşti: C.H. Beck, 2006. 15. Vonica R.P. Drept comercial. Reorganizarea judiciară şi falimentul. - Bucureşti:

Victor, 2001. 16. Гусева T.A., Зубов В.И., Ларина И.В.Ликвидация юридическихлиц.-Москва:

Пресс, 2003. 17. Ликвидация и реорганизация предприятия. Нормативная база. - Москва:



Partea III 269

Tema 10. RĂSPUNDEREA ÎN CADRUL PROCESULUI DE INSOLVABILITATE

I. Obiective de referinţă: - să definească tipurile de răspundere în cadrul procedurii de insolvabilitate; - să evidenţieze cazurile de răspundere subsidiară a asociaţilor debitorului; - să determine consecinţele nedepunerii în termen a cererii introductive de către

debitor; - să stabilească circumstanţele ce demonstrează începutul curgerii termenului

de o lună de zile pentru depunerea obligatorie a cererii introductive; - să indice categoriile de persoane ce răspund subsidiar în cazul nerespectării

obligaţiei de depunere a cererii introductive; - să definească noţiunile de insolvabilitate intenţionată şi insolvabilitate fictivă; - să determine persoanele care cad sub incidenţa sintagmei „persoane care dau

indicaţii obligatorii pentru debitor";

- să analizeze efectele răspunderii subsidiare a asociaţilor debitorului insolvabil; - să aprecieze efectele nerespectării de către debitorul insolvabil a măsurilor de

asigurare;

- să deosebească felurile răspunderii instituite în sarcina administratorului insolvabilităţii în baza Legii insolvabilităţii;

- să determine procedura aplicabilă la stabilirea faptului răspunderii subsidiare şi a cuantumului acesteia.

II. Repere de conţinut Datorită specificului desfăşurării procedurii de insolvabilitate, Legea insolvabilităţii

instituie o serie de norme privind responsabilitatea subiecţilor în cazul încălcării normelor legale privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător.

Răspunderea instituită în cadrul procesului de insolvabilitate poate fi separată în două mari categorii, şi anume: în prima categorie se include răspunderea persoanelor responsabile ale debitorului, iarîn cea de-a doua răspunderea participanţilor la proces.în acelaşi timp, în fiecare categorie de răspundere se disting mai multe feluri ale acesteia.

Unul dintre cel mai important este răspunderea subsidiară instituită în sarcina asociaţilor, persoanelor cu funcţie de răspundere ale debitorului.

Conform art.26 alin.(4) al Legii insolvabilităţii, se instituie răspundere subsidiară a reprezentanţilor debitorului, asociaţilor cu răspundere nelimitată şi lichidatorilor în cazul nedepunerii cererii introductive.

Răspunderea subsidiară materială se impune, conform articolului menţionat, doar în sarcina persoanelor împuternicite a reprezenta debitorul (director, consiliu de administrare etc.), asociaţilor cu răspundere nelimitată (fondatorul întreprinderii individuale, asociaţii societăţii în nume colectiv etc.) şi a lichidatorilor - în cazul desfăşurării procedurii de lichidare conform normelor generale.

Persoanele pot fi trase la răspundere conform art.26 alin.(4) din Legea insolvabilităţii doar în cazul respectării condiţiilor enumerate mai jos. Astfel, persoanele pot fi trase la răspundere subsidiară numai dacă nu au depus cerere introductivă în termen de o lună de la data survenirii temeiurilor de insolvabilitate.


Mai mult, răspunderea subsidiară dată se limitează doar la obligaţiile apărute după expirarea termenului de o lună menţionat mai sus.

De menţionat că, interpretând prevederile art.26 alin.(4) din Legea insolvabilităţii, putem concluziona că asociaţii cu răspundere limitată nu pot fi traşi la răspundere materială subsidiară în cazul nedepunerii cererii introductive. Prin urmare, se exclude răspunderea asociaţilor societăţii cu răspundere limitată, acţionarilor societăţii pe acţiuni sau a comanditarilor din cadrul societăţii în comandită.

O altă categorie a răspunderii subsidiare instituite asupra persoanelor responsabile ale debitorului este în cazul depistării circumstanţelor ce demonstrează insolvabilitatea intenţionată. Astfel, conform art.27 alin.(l) al Legii insolvabilităţii, vor răspunde subsidiar, pe lîngă debitor, pentru obligaţiile acestuia şi fondatorii întreprinderii, membrii organelor executive ale acesteia sau persoanele care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor.

în cazul instituirii răspunderii date condiţia esenţială pentru a putea fi aplicată este stabilirea culpei în acţiunile personalelor responsabile ce a dus la insolvabilitatea debitorului. De menţionat că la o interpretare strictă a normei prevăzute la art.27 alin.(l) al Legii insolvabilităţii rezultă că nu este obligatorie răspunderea subsidiară în cazul insolvabilităţii intenţionate; aceasta poate fi aplicată doar în cazul insuficienţei bunurilor debitorilor pentru executarea creanţelor.

Un caz specific de răspundere materială este stabilit în cazul insolvabilităţii fictive a debitorului. Prin urmare, în cazul declarării insolvabilităţii fără existenţa temeiului obiectiv de insolvabilitate debitorul poartă răspundere pentru prejudiciile cauzate creditorilor.

De menţionat că răspunderea dată nu este una subsidiară, deoarece lipseşte de facto insolvabilitatea debitorului. Recuperarea prejudiciului dat poate fi solicitată doar cu adresarea în condiţii generale, cu obligaţia probării faptului prejudicierii şi a cuantumului prejudiciului cauzat.

Cea de-a doua categorie a răspunderii instituite în cadrul insolvabilităţii este cea impusă în sarcina participanţilor la proces.

In sarcina debitorului insolvabil, ca participant la proces, se impune o serie de abligaţii în scopul asigurării desfăşurării normale a procesului civil. în acest sens, conform art.35 alin.(4) din Legea insolvabilităţii, în cazul încălcării de către debitor 3 măsurilor de asigurare, actele efectuate de acesta sînt anulabile în baza art.113 al aceleiaşi legi.

Datorită rolului major al administratorului insolvabilităţii în cadrul procesului de nsolvabilitate, stabilirea limitelor legale ale împuternicirilor acestuia are o importanţă deosebită în ce priveşte asigurarea drepturilor debitorului, precum şi apărarea ntereselor creditorului.

Conform art.77 al Legii insolvabilităţii, în cazul încălcării de către administratorul nsolvabilităţii a obligaţiilorce ţin de prezentarea informaţiei către instanţa de judecată, ntocmirea rapoartelor în privinţa acţiunilor întreprinse, prezentarea documentelor necesare, faţă de acesta poate fi aplicată sancţiune judiciară sub formă de amendă în mărime de pînă la 30 000 lei.

Un alt fel al răspunderii administratorului este determinat prin prevederile art.82

Partea III 271

al Legii insolvabilităţii, în baza căruia se stabileşte răspunderea materială a acestuia în cazul prejudicierii intereselor participanţilor la proces, indiferent de calitatea acestora. De menţionat că în cazul dat răspunderea urmează a fi aplicată în condiţiile desfăşurării unui proces civil în procedura generală.

Art.80 al Legii insolvabilităţii determină actul de destituire a administratorului insolvabilităţii ca o formă a răspunderii acestuia pentru încălcările comise pe parcursul desfăşurării procesului de insolvabilitate sau pentru încălcarea condiţiilor de fond ce necesită a fi îndeplinite pentru funcţia de administrator.

Un aspect aparte al răspunderii participanţilor la procesul civil reprezintă răspunderea membrilor comitetului creditorilor, în a căror sarcină se instituie răspunderea pentru încălcarea procedurii de desfăşurare a insolvabilităţii, realizată prin destituirea lor din funcţie şi răspunderea materială aplicată în cazul prejudicierii de către aceştia a altor participanţi la proces.

Legea insolvabilităţii prevede anumite reglementări şi în ce priveşte răspunderea succesorilor debitorului insolvabil. Astfel, conform art.46 din Legea insolvabilităţii, succesorii debitorului insolvabil persoană fizică vor prelua calitatea acestuia, chiar dacă pasivele din partea succesorală acceptată nu depăşesc activele. Prin urmare, succesorii vor răspunde în faţa creditorilor debitorului insolvabil indiferent de suma pasivelor şi activelor preluate din averea succesorală. în acelaşi timp, succesorii vor răspunde limitat doar în mărimea valorii activelor preluate din masa succesorală, chiar dacă pasivele preluate le depăşesc.

O latură specifică în ce priveşteanaliza răspunderii instituite prin Legea insolvabilităţii este determinarea mecanismelor în a căror sarcină este aplicarea tuturor felurilor de răspundere. Astfel, lipsesc pîrghii procesuale de realizare a acţiunilor prevăzute la art.221 alin.(l) al Legii insolvabilităţii, în special în ce priveşte actul de dispoziţie al instanţei de judecată necesar a fi aplicat, procedura prin care se stabileşte faptul răspunderii şi cuantumul acesteia, calitatea procesuală a participanţilor şi drepturile, obligaţiile acestora. în condiţiile reglementărilor actuale este recomandabil aplicarea prevederilor generale cu luarea în consideraţie a specificului procedurii de insolvabilitate în ce priveşte tragerea la răspundere subsidiară conform art.221 al Legii insolvabilităţii.


A. Activităţi de oredare-învătare Sarcini didactice de nivelul I - cunoaştere şi înţelegere Auditorul trebuie să cunoască: - tipurile răspunderii în cadrul procedurii de insolvabilitate; - cazurile de răspundere subsidiară a asociaţilor debitorului; - definiţia noţiunilor de insolvabilitate intenţionată şi de insolvabilitate fictivă; - categoriile de persoane ce răspund subsidiar în cazul nerespectării obligaţiei de

depunere a cererii introductive; - tipurile creanţelor pentru a căror executare pot fi trase la răspundere subsidiara

persoanele responsabile ale debitorului care nu au depus cerere introductivă; - felurile răspunderii aplicabile faţă de administratorul insolvabilităţii;


Sarcini didactice de nivelul II - aplicare Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a: - determina consecinţele nedepunerii în termen a cererii introductive de către

debitor; - stabili persoanele care cad sub incidenţa sintagmei „persoane care dau indicaţii

obligatorii pentru debitor"; - aprecia efectele nerespectării de către debitorul insolvabil a măsurilor de

asigurare; - deosebi felurile răspunderii instituite în sarcina administratorului insolvabilităţii

în baza Legii insolvabilităţii.

Sarcini didactice de nivelul III - integrare Auditorul trebuie sâ poată: - stabili circumstanţele ce demonstrează începutul curgerii termenului de o lună

de zile pentru depunerea obligatorie a cererii introductive;

- aprecia efectele nerespectării de către debitorul insolvabil a măsurilor de

asigurare;

- aplica procedura necesară în cazul stabilirii circumstanţelor ce adeveresc faptul

răspunderii subsidiare şi cuantumului acesteia;

- determina efectele răspunderii subsidiare a asociaţilor debitorului insolvabil;

- estima cuantumul răspunderii subsidiare a asociaţilor cu răspundere nelimitată

în cazul nedepunerii în termen a cererii introductive;

- specifica circumstanţele ce adeveresc insolvabilitatea fictivă şi legătura de

cauzalitate dintre acţiunile persoanelor insolvabile şi insolvabilitatea fictivă.



Răspunderea subsidiară a fondatorilor debitorului insolvabil

Referate Studiu de caz

-prezentarea rezultatelor -dezbateri


Tema 1. Condiţiile necesare instituirii răspunderii subsidiare a persoanelor esponsabile ale debitorului în cazul nedepunerii cererii introductive în termenul legal

1.1. Indicaţi temeiurile a căror existenţă determină obligaţia debitorului de a depune cerere introductivă.

1.2. Clasificaţi categoriile de persoane ce pot fi trase la răspundere subsidiară în cazul nedepunerii cererii introductive, atunci cînd depunerea ei este obligatorie.

1.3. Argumentaţi dacă asociaţi cu răspundere limitată pot fi traşi la răspundere subsidiară instituită în cazul nedepunerii cererii introductive, atunci cînd depunerea ei este obligatorie.

Partea III 273

Tema 2. Condiţiile aplicării răspunderii administratorului insolvabilităţii 2.1. Indicaţi felurile răspunderii administratorului insolvabilităţii conform Legii

insolvabilităţii. 2.2. Analizaţi temeiurile în baza cărora poate fi destituit administratorul

insolvabilităţii. 2.3. Apreciaţi felul de procedură aplicabil în cazul răspunderii materiale a

administratorului insolvabilităţii faţă de participanţii la proces.

Spete

Speţa 1 In urma desfăşurării procesului de insolvabilitate asupra S.A. „Macroinvest" a

fost stabilit că situaţia de insolvabilitate a fost în mare parte cauzată prin acţiunile neglijente ale directorului general al S.A.„Macroinvest", R.Coval. în urma stabilirii circumstanţelor date, administratorul insolvabilităţii a solicitat tragerea la răspundere subsidiară a lui R.Coval.

1. Determinaţi calitatea procesuală a directorului general R.Coval, stabilind drepturile şi obligaţiile procesuale ale acestuia.

2. Stabiliţi procedura ce urmează a fi aplicată la determinarea râspunderii subsidiare a directorului R.Coval.

3. Indicaţi actul de dispoziţie prin care se poate stabili faptul răspunderii subsidiare şi cuantumul acesteia.

Speţa 2 întreprinderea individuală „Movila N." a primit credit în sumă de 80 000 dolari SUA

pentru dezvoltarea businessului. 50000 lei din această sumă au fost cheltuiţi pentru a

procura produse alimentare, care urmau a fi comercializate pe una din pieţele agricole

din capitală; 70 000 dolari SUA au fost cheltuiţi la construcţia casei de locuit pentru

fondatorul întreprinderii.

în urma eşuării afacerii, întreprinderea individuală „Movilă N." a fost declarată

insolvabilă.

Argumentaţi dacă „Movilă N." poartă răspundere pentru insolvabilitatea întreprinderii şi indicaţi tipul răspunderii aplicabile.

Speţa 3 în urma desfăşurării procesului de insolvabilitate asupra S.A. „Fructis" s-a stabilit

că pasivele acesteia au fost neîntemeiat mărite, ceea ce a cauzat supraîndatorarea

întreprinderii.

1. Indicaţi cine poate sesiza instanţa în privinţa majorării pasivelor. 2. Determinaţi prin ce act se poate constata mărirea fictivă a pasivelor şi ce probe

pot fi administrate în acest sens. 3. Stabiliţi procedura în care urmează a fi stabilit faptul măririi fictive a pasivelor.

Speţa 4 în perioada iunie - august 2007 au crescut exagerat preţurile la ciment şi la alte

materiale de construrtip ru r irra 75%.


Ulterior, prin hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei, s-a constatat că preţurile au fost ridicate neîntemeiat cu scopul de a submina activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii, persoanele vinovate fiind sancţionate.

La 10 octombrie 2007, directorul S.R.L. „Construct" înaintează cerere introductivă privind declararea acesteia insolvabilă pe motiv de incapacitate de plată.

Astfel, cererea de chemare în judecată a fost primită şi procesul a fost intentat. După una din distribuţiile intermediare administratorul insolvabilităţii a declarat insuficienţa masei debitoare.

Avînd în vedere circumstanţele date, creditorii chirografari rămaşi au înaintat cerere privind tragerea la răspundere subsidiară a directorului societăţii, invocînd că incapacitatea de plată a întreprinderii este condiţionată de faptul că în perioada iunie -august 2007 acesta a procurat ciment la preţuri exagerate. Mai mult, s-a prezentat informaţie, conform căreia directorul este deţinător a 0,1% din activele întreprinderii de comercializare a materialelor de construcţie de la care s-a procurat ciment.

1. Argumentaţi dacă instanţa de judecată poate să-l tragă la răspundere pe directorul S.R.L. „Construct".

2. Determinaţi, cine are dreptul de a solicita instanţei de judecată tragerea la răspundere a directorului debitorului insolvabil?

3. Explicaţi calitatea procesuală a acestuia în caz de tragere la răspundere subsidiară, drepturile şi obligaţiile lui.

4. Analizaţi procedura în care urmează ap examinată cererea contra directorului S.R.L. „Construct".

La 31 ianuarie 2003 a fost înregistrată S.R.L. „AngroPlus", una din ale cărei activităţi de bază era, conform statutului, comercializarea de mărfuri industriale angro.

Activitatea societăţi nu putea fi începută din cauza că lipseau spaţiile comerciale, clădirile pentru depozite.

La 15 martie 2003 aceasta a încheiat contract de antrepriză cu S.A. „Construct Plus" pentru construirea clădirilor pentru depozit.

Toate plăţile erau efectuate de director în numerar din cont propriu, acesta avînd scopul de a înregistra ulterior imobilul după firmă.

Conform contractului, s-a prevăzut că costul lucrărilor şi preţul materialelor se va achita în trei etape. Prima plată se achită la sfîrşitul termenului de demarare a lucrărilor; a doua se achită la sfîrşitul termenului de finisare a construcţiilor auxiliare; a treia se achită la sfîrşitul termenului de finisare a lucrărilor.

în cursul executării contractului de antrepriză au fost achitate doar primele două tranşe pentru preţul contractului. A treia plată a fost refuzată pe motiv de finisare necalitativă a construcţiei.

Refuzîndu-i-se plata, S.A. „Construct Plus" s-a adresat cu cerere de chemare în judecată pentru încasarea sumelor datorate. Careva obiecţii din partea pîrîtului nu au survenit în privinţa acţiunii, aceasta fiind admisă integral. în baza hotărîrii prin care s-a admis acţiunea a fost eliberat şi titlul executoriu, care a fost transmis spre executare.

La etapa executării silite executorul judecătoresc a informat creditorul că, de fapt,

Partea III 275

nu există careva bunuri în patrimoniul debitorului şi creanţele nu pot fi executate. Ca rezultat, creditorul depune cerere introductivă. La etapa examinării cererii

introductive debitorul se opune, spunînd că, de fapt, lucrul s-a efectuat necalitativ şi, dacă i se va acorda timp, el totuşi va achita datoriile.

Instanţa de judecată respinge intentarea procesului de insolvabilitate şi trece la procedura de lichidare a debitorului. în cadrul desfăşurării procedurii de lichidare lichidatorul solicită tragerea la răspundere subsidiară a directorului. Deoarece acesta ducea o contabilitate fictivă, întreprinderea a devenit incapabilă de a achita plăţile.

1. Argumentaţi dacă instanţa de judecată a respins corect intentarea procesului în legătura cu lipsa masei debitoare.

2. Determinaţi dacă directorul S.R.L. „AngroPlus" poate fi atras în proces la răspundere subsidiară.

Speţa 6 Creditorului garantat al debitorului insolvabil S.A. „Medin", aflat în procedură de

insolvabilitate, i-a fost transmis, în baza încheierii instanţei de judecată, bunul spre valorificare prin vînzarea la licitaţie.

în ziua licitaţiei, în rezultatul unui incendiu (vinovatul nu a fost stabilit de organele de resort), bunul a fost nimicit totalmente. Cumpărătorul care a cîştigat licitaţia a refuzat să plătească bunul procurat din motivul inexistenţei acestuia.

Administratorul a înaintat acţiune în instanţa de judecată privind încasarea sumei de la cumpărător.

Creditorii debitorului insolvabil au înaintat acţiune oblică în instanţă faţă de creditorul garantat căruia i s-a transmis bunul privind încasarea de la acesta a prejudiciului cauzat debitorului insolvabilităţii, motivînd că el nu a asigurat integritatea acestui bun pînă la transmiterea lui cumpărătorului.

1. Argumentaţi dacă instanţa de judecată poate sâ impună cumpărătorul care a cîştigat licitaţia să plătească preţul bunului.

2. Determinaţi dacă creditorii sînt în drept să înainteze acţiune oblică în interesul debitorului insolvabil.

3. Stabiliţi dacă creditorul garantat poate fi tras la răspundere subsidiară în lumina circumstanţelor expuse mai sus.

IV. Bibliografie:





nr.12/359.







Literatura recomandata 1. Acostioaei C. Elemente de drept pentru economişti: Curs universitar. - Bucureşti:

ALL Beck, 2001. 2. Cărpenaru Stanciu D. Drept comercial român. Ed. a lll-a. - Bucureşti: ALL Beck,

2000. 3. Covaliu Gh. Comentariu la Legea cu privire la faliment. - Chişinău: Epigraf,

2000. 4. Furdui V. Falimentul - concept şi reglementari actuale. - Chişinău: TISH, 2004. 5. Noua lege privind insolvenţa. - Bucureşti: Hamangiu, 2006. 6. Pipercea Gh. Insolvenţa: Legea, regulile, realitatea. - Bucureşti: Wolter Kluwer,

2008.

7. Roşea N. Instituţia falimentului în legislaţia Republicii Moldova. - Chişinău, 2001. 8. Roşea N., Baieş S. Dreptul afacerilor. Vol.l. - Chişinău: Tipografia Centrală, 2004. 9. Roşea N. Noţiunea de insolvabilitate prin prisma Legii insolvabilităţii nr.632/2001

II Buletinul Curţii de Apel Economice şi IFPS de pe lîngă MF, 2006, nr.5.



2002.


Victor, 2001. 16. ГусеваT.A.,Зубов В.И., Ларина Ликвидация юридическихлиц.-Москва:

Пресс, 2003. 17. Ликвидация и реорганизация предприятия. Нормативная база. - Москва:



Tema 11. PARTICULARITĂŢILE DECLARĂRII INSOLVABILITĂŢII ANUMITOR CATEGORII DE ÎNTREPRINZĂTORI

I. Obiective de referinţă: - să stabilească subiecţii ce pot introduce cerere introductivă în cazul

insolvabilităţii băncilor comerciale, companiilor de asigurări şi participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare;

- să identifice participanţii la proces în cazul insolvabilităţii bancare; - să determine specificul insolvabilităţii gospodăriilor ţărăneşti sub aspectul

limitei responsabilităţii fondatorilor acesteia; - să formuleze efectele intentării procedurii de declarare a insolvabilităţii pentru

participanţii profesionişti la piaţa valorilor mobiliare;

- să determine garanţiile legale în ce priveşte desfăşurarea insolvabilităţii agenţilor economici din ramura agricolă;

- să se pronunţe asupra obligativităţii participării ca subiecţi a BNM şi CNPF în cazul declarării insolvabilităţii unei bănci comerciale, respectiv, a unui participant profesionist sau a unei companii de asigurări;

- să determine sancţiunile neatragerii în proces a BNM şi CNPFîn cazul desfăşurării procesului de insolvabilitate;

- să determine rolul şi statutul juridic al BNM şi CNPF în cazul declarării insolvabilităţii unei bănci comerciale, respectiv a unui participant profesionist sau a unei companii de asigurări;

- să califice efectele declarării insolvabilităţii unui agent economic în străinătate ce are active în Republica Moldova;

- să identifice actele normative europene ce fundamentează insolvabilitatea transnaţională;

- să descifreze abrevierea COMI şi să definească sensul sintagmei date; - să interpreteze sintagma „centru principal al intereselor economice"; - să stabilească coraportul dintre procedura de insolvabilitate principală,

secundară şi particulară; - să aprecieze posibilitatea pornirii unei proceduri principale în afara teritoriului UE.

II. Repere de conţinut Legea insolvabilităţii creează cadrul legal general aplicabil procedurii de

insolvabilitate indiferent de tipul antreprenorilor participanţi. Datorită specificului desfăşurării anumitor activităţi economice, Legea insolvabilităţii stabileşte o serie de reglementări specifice cu privire la desfăşurarea procedurii de insolvabilitate a anumitor agenţi economici.

în cazul insolvabilităţii bancare, legea exclude posibilitatea parcurgerii de către aceasta a unei căi alternative lichidării patrimoniului. Astfel, faţă de instituţia bancară aflată în insolvabilitate este imposibilă aplicarea procedurii planului, aceasta fiind supusă doar lichidării.

Odată fiind în incapacitate de plată sau supraîndatorată, banca comercială este obligată a înştiinţa Banca Naţională a Moldovei privind situaţia sa. Datorită acestei obligaţii, banca insolvabilă este scutită de obligaţia depunerii cererii introductive ca debitor.


Datorită realizării preavizului Băncii Naţionale a Moldovei, unicul subiect ce poate intenta procedura de insolvabilitatea contra unei bănci comerciale este Banca Naţională a Moldovei, care este obligată să retragă autorizaţia de funcţionare şi să depună cerere introductivă la instanţa de judecată.

Un moment deosebit în ce priveşte insolvabilitatea bancară este omiterea fazei procesuale de examinare a temeiurilor insolvabilităţii şi efectuării acţiunilor procesuale de audiere a debitorului, de analiză a circumstanţelor ce ar demonstra insolvabilitatea băncii. Astfel, odată cu primirea cererii introductive se adoptă hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate.

Insolvabilitatea întreprinzătorilor din ramura agricolă, de asemenea, prezintă un specific aparte. Astfel, în prim-plan apare interesul economicîn ce priveşte posibilitatea valorificării masei debitoare în dependenţă de o serie de factori ce trebuie luaţi în consideraţie, cum ar fi tipul producţiei, dependenţa acesteia de factorii naturali şi climatici, locul amplasării bunurilor, caracterul sezonier al producţiei etc.

O garanţie a respectării scopului şi interesului economic în ramura agricolă în caz de insolvabilitate a unui întreprinzător este instituirea dreptului de preemţiune în cazul vînzării bunurilor imobile agricole şi cu destinaţie agricolă faţă de unităţile agricole vecine.

Avînd în vedere răspunderea nelimitată a membrilor gospodăriei ţărăneşti, legea impune, pe lîngă condiţiile de fond generale pentru înaintarea cererii introductive, şi obligativitatea existenţei acordului scris al tuturor membrilor gospodăriei ţărăneşti în cazul înaintării cererii introductive.

în cazul evaluării masei debitoare a gospodăriei ţărăneşti insolvabile, legea include în cadrul acesteia toate bunurile aflate în proprietate comună a membrilor ei şi cele procurate din sursele comune. Iar în ce priveşte valorificarea masei debitoare respective, cadrul legal instituie obligativitatea petrecerii licitaţiilor şi condiţia obligatorie de menţinere a destinaţiei bunurilor vîndute.

Insolvabilitatea companiilor de asigurări prezintă anumite particularităţi în ce priveşte intentarea procedurii de insolvabilitate şi valorificarea masei debitoare. Astfel, pe lîngă creditori şi debitorul insolvabil cererea introductivă poate fi depusă şi de organul de stat autorizat cu reglementarea activităţii de asigurare, a cărei participare este obligatorie la desfăşurarea procesului de insolvabilitate.

Legea instituie, de asemenea, limitări în ce priveşte vînzarea companiei de asigurări ca complex patrimonial. Astfel, aceasta poate fi vîndută doar unei alte companii de asigurări, care, la rîndul său, trebuie să se oblige de a prelua contractele de asigurări încheiate.

In cazul insolvabilităţii unui participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare, cererea introductivă, de asemenea, poate fi introdusă de un subiect specific, şi anume: autoritatea de stat abilitată cu funcţii de reglementare pe piaţa valorilor imobiliare, a cărei participare este obligatorie în cadrul procedurii de insolvabilitate.

O categorie aparte în ce priveşte desfăşurarea procedurii de insolvabilitate o reprezintă insolvabilitatea transfrontalieră. Legea insolvabilităţii se referă doar la cazurile cînd insolvabilitatea a fost pornită pe teritoriul altui stat, iar debitorul insolvabil are active pe teritoriul Republica Moldova. Astfel, executarea acestora nu

Partea III 279

va putea fi realizată dacă între statul respectiv şi Republica Moldova lipseşte un acord de asistenţă juridică.

însă, dacă vom analiza insolvabilitatea prin prisma legislaţiei europene, aceasta prezintă o situaţie mult mai diversă. Astfel, la nivel european este adoptat Regulamentul UE privind insolvabilitatea, care are o aplicabilitate directă şi reglementează regulile desfăşurării insolvabilităţii pe întreg teritoriul statelor UE.

Pentru prima dată este instituită noţiunea „COMI", care sedescifrează ca Centrul principal al intereselor economice, de acesta fiind legată nemijlocit desfăşurarea insolvabilităţii. Regulamentul menţionat deosebeşte trei feluri de proceduri de insolvabilitate, şi anume: procedura principală, procedura secundară şi procedura particulară.

Principală este numită procedura de insolvabilitate deschisă în statul în care se află Centrul principal al intereselor economice şi care este recunoscută pe teritoriul întregii Europe. De menţionat că este interzisă deschiderea a două proceduri principale, deoarece COMI poate fi doar unul.

Secundară este procedura înfiinţată în privinţa unei filiale cu scopul de a facilita procedura principală şi se află în legătură nemijlocită cu aceasta din urmă, existînd o colaborare strînsă între administratorii ambelor proceduri.

Particulară este procedura înfiinţată, de asemenea, în privinţa unei filiale, însă conform legislaţiei locului aflării filialei şi fără a exista o colaborare între aceasta şi procedura principală.


A. Activităţi de predare-învătare Sarcini didactice de nivelul I - cunoaştere şi înţelegere Auditorul trebuie să cunoască: - subiecţii care pot introduce cerere introductivă în cazul insolvabilităţii băncilor

comerciale, companiilor de asigurări şi participanţilor profesionişti la piaţa

valorilor mobiliare; - participanţii obligatorii la proces în cazul insolvabilităţii bancare; - noţiunile de insolvabilitate transfrontalieră şi insolvabilitate transnaţională; - actele normative europene ce fundamentează insolvabilitatea transnaţională; - definirea sintagmei de Centru principal al intereselor economice.

Sarcini didactice de nivelul II - aplicare Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a: - determina specificul insolvabilităţii gospodăriilor ţărăneşti sub aspectul limitei

responsabilităţii fondatorilor acesteia; - stabili garanţiile legale în ce priveşte desfăşurarea insolvabilităţii agenţilor

economici din ramura agricolă; - estima obligativitatea participării ca subiecţi a BNM şi CNPF în cazul declarării

insolvabilităţii unei bănci comerciale, respectiv, a unui participant profesionist pe piaţa valorilor mobiliare sau a unei companii de asigurări;

- determina rolul şi statutul juridic al BNM şi al CNPF în cazul declarării insolvabilităţii unei bănci comerciale, respectiv, a unui participant profesionist sau a unei companii de asigurări;


- stabili coraportul dintre procedura de insolvabilitate principală, secundară şi

particulară.

Sarcini didactice de nivelul III - integrare Auditorul trebuie să poată: - aprecia posibilitatea pornirii unei proceduri principale în afara teritoriului UE; - specifica efectele declarării insolvabilităţii unui agent economic în străinătate

ce are active în Republica Moldova; - determina sancţiunile neatragerii în proces a BNM şi CNPF în cazul desfăşurării

procesul de insolvabilitate; - stabili efectele intentării procedurii de declarare a insolvabilităţii pentru

debitorii insolvabili, participanţii profesionişti la piaţa valorilor mobiliare;

- determina consecinţele nerespectării obligaţiei de informare a BNM din partea băncilor comerciale despre eventualitatea unei insolvabilităţi.

B . A r t i v i t ă t i c e t i n d e l u c r u l individual


Desfăşurarea insolvabilităţii transf rontaliere în cadrul UE

Referate Studiu de caz

-prezentarea rezultatelor - brainstorming - dezbateri


Lucrări scrise Tema 1. Coraportul dintre felurile procedurilor de insolvabilitate desfăşurate în

două state ale UE I

1.1. Indicaţi felurile procedurilor de insolvabilitate clasificate după criteriul

locului de desfăşurare.

1.2. Comparaţi procedura secundară a insolvabilităţi cu procedura particulară.

1.3. Apreciaţi posibilitatea şi efectele benefice ale conlucrării administratorului

ce conduce insolvabilitatea principală cu cel ce dirijează o insolvabilitate

particulară./

Tema 2. Valorificarea activelor unui debitor insolvabil din UE aflate pe teritoriul Republici Moldova

2.1. Indicaţi legea materială şi procesuală aplicabilă în cazul valorificării

bunurilor unui debitor insolvabil, ce are sediul în UE, aflate pe teritoriul

Republicii Moldova.

2.2. Determinaţi efectele declarării unui debitor din UE insolvabil

asupra bunurilor imobile deţinute de acesta în Republica Moldova.

2.3. Analizaţi posibilitatea administratorului insolvabilităţii unui debitor

insolvabil din UE de a valorifica bunurile masei debitoare conform legii

Republicii Moldova.

Partea III 281

Speţe

Speţa 1 Unul dintre creditorii garantaţi ai S.R.L. „Credlnvest", ce practică activitate de

brokeraj pe piaţa valorilor mobiliare, a depus cerere introductivă privind declararea insolvabilităţii S.R.L. „Credlnvest" pe motivul insolvabilităţii acesteia.

Curtea de Apel Economică a refuzat primirea cererii introductive în baza art.216 alin.(l) al Legii insolvabilităţii.

Argumentaţi temeinicia refuzului Curţii de Apel Economice.

Speţa 2 Inspectoratul fiscal a constatat în privinţa ВС „IndBank" datorii la buget în mărime

de 300 000 lei. în acest sens a fost întocmit act privind încălcările fiscale depistate şi s-a pus sechestru pe conturile băncii. în urma verificării conturilor şi altor bunuri s-a depistat că este imposibil a fi executată creanţa bugetară.

Astfel, Inspectoratul fiscal s-a adresat cu cerere introductivă privind declararea insolvabilităţii băncii.

Instanţa de judecată, analizînd cererea şi documentele anexate, a primit cererea introductivă şi a intentat procesul de insolvabilitate.

1. Argumentaţi legalitatea hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate. 2. Indicaţi personale cu drept de depunere a cererii introductive în privinţa băncilor

comerciale.

Speţa 3

M.Graba a deschis la ВС „VisBanK" un depozit în sumă de 30 000 lei pe o perioadă de 6 luni de zile. La expirarea termenului, M.Graba s-a adresat cu cerere privind plata sumei depozitului şi a dobînzilor acumulate. Banca a refuzat plata sumelor datorate şi, ca rezultat, a fost depusă o acţiune civilă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani s-a decis încasarea în favoarea cet. M.Graba a sumelor datorate, eliberîndu-se titlu executoriu în acest sens.

Executorul judecătoresc, în urma încercării de a executa hotărîrea, a declarat că este imposibil a executa hotărîrea din cauza lipsei bunurilor.

M.Graba a depus cerere introductivă la Curtea de Apel Economică privind declararea insolvabilităţii ВС „VisBanK".

Instanţa de judecată a refuzat în primirea cererii introductive a cet. M.Graba, indicînd că acesta nu are dreptul de a depune asemenea cerere şi i-a recomandat să se adreseze BNM.

Argumentaţi legalitatea refuzului instanţei de judecată.

Speţa 4 La 24 septembrie 2005 Banca Mondială a acordat ВС „InvestBank" un credit în

mărime de 3 mln. dolari SUA. Datorită mediatizării pe larg a numeroaselor conflicte cu aspect politic în care a fost implicată ВС „InvestBank", Banca Mondială a decis rezilierea contratului de credit. Datorită faptului că banca comercială a refuzat rezilierea


contratului, în privinţa acesteia a fost depusă cerere de chemare în judecată. Prin hotărîrea instanţei de judecată din 29 ianuarie 2007 s-a decis rezilierea

contractului de credit şi încasarea de la ВС „InvestBank" a sumelor datorate.

La adresarea cu titlu executoriu acesta nu a putut fi executat din cauza lipsei masei

debitoare suficiente. Astfel, Banca Mondială a depus cerere introductivă pentru declararea insolvabilităţii

băncii comerciale. Instanţa de judecată a refuzat intentarea procesului de insolvabilitate, argumentînd

că creditorul nu poate înainta cerere introductivă împotriva unei bănci comerciale. Mai mult, instanţa de judecată a făcut referire la avizul prezentat de BNM, conform căruia ВС „InvestBank" nu este insolvabilă şi poate obţine în timpul apropiat lichidităţi pentru achitarea creanţelor.

Argumentaţi legalitatea refuzului instanţei de judecată.

Speţa 5 La 23 martie 2003 la Primăria satului Caracuşeni a fost înregistrată gospodăria

ţărănească „Miron В.".

în proprietatea acesteia se afla un lot de teren de 0,8 ha în baza căruia aceasta îşi

desfăşura activitatea. La 13 septembrie 2004 gospodăria ţărănească „Miron B."a primit de la

ВС „AgrarBank" credit în mărime de 50 000 lei, garantîndu-şi obligaţia prin lotul de teren deţinut de aceasta. La scadenţa contractului de credit gospodăria ţărănească nu şi-a putut onora obligaţiile şi, ca rezultat, banca s-a adresat în judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Donduşeni, cererea ВС „AgrarBank" a fost satisfăcută integral. în urma vînzării terenului creanţa a fost satisfăcută doar în mărime de 10 000 lei. Titlul executoriu primit în baza hotărîrii Judecătoriei Donduşeni şi dat spre executare a fost întors, motivîndu-se că nu există alte bunuri pentru a fi executată creanţa integral.

La 24 ianuarie 2005 ВС „AgrarBank" a depus cerere introductivă în privinţa declarării insolvabilităţii gospodăriei ţărăneşti.

După intentarea procedurii de insolvabilitate, Miron В. a decedat, instanţa de judecată stabilind că acesta, nefiind căsătorit şi fiind unicul descendent, nu are succesori care ar putea fi atraşi în proces.

Argumentaţi dacă instanţa de judecată poate să purceadă la lichidarea patrimoniului debitorului sau, mai întîi, trebuie de aşteptat expirarea termenului de 6 luni acordat de legea materială pentru acceptarea succesiunii.

Speţa 6 In urma repartizării cotelor valorice ale colhozului „Răsărit" întreg patrimoniul acestuia

a fost predat în natură către titularii cotelor valorice. Astfel, la 13 aprilie 2002 colhozul „Răsărit" avea în proprietate doar obiectele necesare pentru îndeplinirea actelor de secretariat, conducerea acestuia fiind reprezentată de director şi contabilul-şef.

La 17 noiembrie 2003 M.Verdeş a depus în Judecătoria laloveni cerere privind repartizarea cotei valorice deţinute în colhozul „Răsărit". în cerere a indicat că, de

Partea III 283

fapt, el a fost membru al acestui colhoz, însă în perioada ianuarie 1998 - septembrie 2003 s-a aflat peste hotarele ţării, fiind astfel în imposibilitate de a-şi prelua cota valorică. La moment preşedintele colhozului a refuzat să-i dea cota valorică, motivînd că aceasta lipseşte.

Prin hotărîrea judecătoriei laloveni din 14 decembrie 2003 s-a dispus satisfacerea integrală a cererii lui M.Verdeş şi s-a eliberat titlu executoriu în acest sens.

în urma încercărilor de a executa hotărîrea, executorul judecătoresc l-a anunţat pe creditor că executarea creanţei este imposibilă, din lipsa bunurilor.

Astfel, M.Verdeş a depus cerere introductivă la Curtea de Apel Economică privind declararea insolvabilităţii colhozului „Răsărit" şi încasarea sumei cotei valorice.

Curtea de Apel Economică a primit cererea spre examinare.

Argumentaţi dacă instanţa de judecată poate intenta procedura de insolvabilitate în privinţa colhozului „Răsărit".

IV. Bibliografie:

Acte normative

1. Legea insolvabilităţii, nr.632 din 14.11.2001 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.139-140/1082.


3. Codul civil al Republicii Moldova // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.82-86/661.








ALL Beck, 2001. 2. Cărpenaru Stanciu D. Drept comercial român. Ed. a l l l-a.-Bucureşti: ALL Beck,

2000. 3. Covaliu Gh. Comentariu la Legea cu privire la faliment. - Chişinău: Epigraf, 2000.


4. Furdui V. Falimentul - concept şi reglementări actuale. - Chişinău: TISH, 2004. 5. Noua lege privind insolvenţa. - Bucureşti: Hamangiu, 2006. 6. Pipercea Gh. Insolvenţa: Legea, regulile, realitatea. - Bucureşti: Wolter Klawer,




II Buletinul Curţii de Apel Economice şi IFPS de pe lîngă MF, 2006, nr.5. 10. Schiau I. Regimul juridic al insolvenţei comerciale. - Bucureşti: ALL Beck, 2001. 11. Turcu I. Reorganizarea şi lichidarea judiciară. - Bucureşti: Lumina LEX, 1996. 12. Turcu I. Insolvenţa comercială, reorganizarea judiciară şi falimentul.-Bucureşti:



Victor, 2001. 16. Гусева T.A., Зубов В.И., Ларина И.В. Ликвидация юридических лиц.-Москва:

Пресс, 2003.

17. Ликвидация и реорганизация предприятия. Нормативная база. - Москва: Триор, 2000.


Pentru notiţe

spete-insolvab

Documents