spete sem.ii

7/27/2019 Spete Sem.ii

http://slidepdf.com/reader/full/spete-semii 1/22

25 februarie 2010

Prin acţiunea intentată la 14 martie 2008, A a solicitat obligarea lui Bla plata unei chirii majorate de 8 milioane de lei vechi.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că de la momentul încheierii contractului până în momentul introducerii acţiunii, valoarea folosinţei apartamentului închiriat pârâtului a crescut, iar chiria stabilită a devenit preamică.

Din probele administrate, instanţa a reţinut că la 5 octombrie 2006, A i-a închiriat lui B un apartament pe o durată de 5 ani, cu o chirie lunară de 5milioane de lei.

Din expertiza efectuată reiese că din octombrie 2006 până la dataefectuării expertizei, valoarea folosinţei apartamentului reclamantului acrescut cu 60%.

Ce va hotărî instanţa?Instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.Temeiul juridic al existenţei teoriei impreviziunii îl reprezintă principiul

voinţei reale a părţilor. Părţile au urmărit în momentul încheierii contractului săstabilească o echivalenţă patrimonială între prestaţiile lor. Dorinţa părţilor esteca acest echilibru patrimonial să nu se schimbe pe parcursul executăriicontractului. Dacă părţile ar urmări la încheierea contractului să câştige/piardăca urmare a modificării împrejurărilor existente, atunci contractul s-ar

transforma dintr-un contract comutativ într-un contract aleatoriu.Condiţiile aplicării teoriei impreviziunii sunt:1. contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ şi cu executare

succesivă.Contractul cu executare succesivă este cel în care obligaţia principală

presupune o prestaţie permanentă pe o durată de timp pe o perioadă de timpstabilită de părţi.

2. pe parcursul executării contractului să se schimbe împrejurărileexistente la încheierea contractului.

3. această schimbare să determine apariţia unei disproporţii însemnateîntre valorile prestaţiilor părţilor.

4. această schimbare să nu fi fost prevăzută de părţi în momentulîncheierii contractului (caracter imprevizibil).

Într-adevăr, contractul de închiriere este un contract sinalagmatic, cu titluoneros, comutativ şi cu executare succesivă.

Într-adevăr, pe parcursul executării contractului s-au schimbatîmprejurările existente în 2006, schimbare ce a dus la apariţia unei disproporţiiînsemnate de 60% între valorile prestaţiilor părţilor.

Dar, condiţia imprevizibilităţii acestei schimbări nu este îndeplinită înspeţă deoarece pe o perioadă de aproximativ 7 ani înaintea încheierii

1



contractului a fost de notorietate manifestarea unei tendinţe de creştere a valoriifolosinţei locuinţelor. Era previzibilă continuarea acestei tendinţe şi dupăîncheierea contractului.

2 martie 2010

Speţa 1)

La 1 martie 2007, A i-a donat lui B un autoturism. Ulterior, la 10 iulie A şi B s-au căsătorit.

La 13 februarie 2008, A a chemat-o pe B în judecată, solicitând instanţei să-i restituie autoturismul.

În motivare, reclamantul a arătat că la 20 decembrie 2007, i-acomunicat pârâtei că doreşte să revoce donaţia.

Încă din 15 noiembrie 2007 A şi B s-au despărţit în fapt.

Ce va hotărî instanţa?Instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.În temeiul art. 937 C.civ, donaţiile între soţi sunt revocabile. Sunt donaţii

între soţi acele donaţii în care părţile contractului au calitatea de soţi în omentulîncheierii contractului de donaţie.

Dar dacă A şi B s-ar fi căsătorit la 15 ianuarie 2007 şi ar fi divorţat la19 sept.2007?

Instanţa respinge cererea.Din interpretarea gramaticală a art.937 C.civ. reiese că doar în timpul

căsătoriei donaţiile între soţi sunt revocabile; după desfacerea căsătorieidonaţiile revin irevocabile, revenindu-se la principiul irevocabilităţii.

Speţa 2)

La 4 aprilie 2008, A şi B au încheiat un contract sub semnătură privată prin care B s-a obligat să renoveze apartamentul lui A în schimbul unei sumede 5000 Euro.

La 19 martie 2008, B a decedat. Moştenirea sa a fost acceptată de C. Prin acţiunea intentată la 17 mai 2008, A l-a chemat în judecată pe C,

soluţionând instanţei să-l oblige să execute lucrarea prevăzută în contractul încheiat cu B.

Ce va hotărî instanţa?Instanţa va admite acţiunea şi va obliga pe pârât să continue executarea

lucrării începute de autorul său.Din contract nu reiese că părţile au urmărit ca executarea lucrării să fie

făcută numai de antreprenor. Din acest motiv, obligaţia antreprenorului nu are

2



caracter personal, ceea ce înseamnă că la moartea antreprenorului, ea se vatransmite moştenitorului acestuia.

Dacă antreprenorul ar fi prestat în mod obişnuit asemenea lucrări, iar A ar fi cunoscut acest lucru, atunci obligaţia antreprenorului ar fi dobândit caracter

personal, căci contractul ar fi fost încheiat în considerarea experienţeiantreprenorului.

4 martie 2010

Speţa 1)

Prin oferta de vânzare autentificată la 10 iulie 2007, A i-a propus lui Bsă-i vândă un apartament cu preţul de 70.000 Euro. Această ofertă a fost acceptată de B la 25 iulie, iar printr-un înscris sub semnătură privată B i-acomunicat lui A faptul că a acceptat oferta, acest act ajungând la cunoştinţala 3 august.

Prin acţiunea intentată la 10 septembrie, B a solicitat obligarea lui A săse prezinte la un birou notarial pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Pârâtul a solicitat respingerea acţiunii din 2 motive:1. actul de acceptare este nul pentru că nu îmbracă forma autentică pe

care oferta de vânzare o are2. el a revocat oferta de vânzare la 29 iulie printr-un înscris sub

semnătură privată ce a ajuns la cunoştinţa lui B la 5 august.

Ce va hotărî instanţa?Instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.Contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect un apartament este un

contract consensual, fiindcă legea nu impune o anumită formă pentru validitatealui.

Dacă acest contract se încheie între absenţi, atât oferta de a contracta, câtşi actul de acceptare au caracter consensual.

Aşadar, actul de acceptare este valabil fiindcă:

1) legea nu impune o anumită formă pentru vânzarea apartamentelor 2) legea nu impune ca actul de acceptare să aibă aceeaşi formă precum

oferta de a contracta.Pe de altă parte, în temeiul art.37 C.com., oferta de a contracta în cazul

unui contract sinalagmatic poate fi revocată până în momentul în care ofertantulia cunoştinţă de actul de acceptare a ofertei.

Cum în speţă A a revocat oferta sa înainte de a lua cunoştinţă de actul deacceptare, revocarea produce efecte juridice, împiedicând încheiereacontractului de vânzare-cumpărare.

Pentru contractele unilaterale, oferta poate fi revocată doar până înmomentul în care ea ajunge la destinatarul ofertei.

3



Speţa 2)

La 7 iulie 2007 A a acceptat printr-o declaraţie autentică moştenirea lui B. La 15 iulie şi celălalt fiu (C) al defunctului a acceptat moştenirea tot

printr-o declaraţie autentică. Prin acţiunea intentată la 22 octombrie 2007, D i-a chemat în judecată pe A şi C, solicitând instanţei să-i oblige pe pârâţi la plata sumei de 30 mil. lei.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că l-a împrumutat pe B cusuma de 30 de milioane de lei cu 2 luni înainte de a muri, sumă pe care acestanu a mai restituit-o.

A a solicitat respingerea acţiunii pe motiv că la 10 septembrie, îninteriorul termenului de 6 luni de la moartea lui , a dat o nouă declaraţieautentică prin care a renunţat la moştenirea lui B.

Ce va hotărî instanţa?Instanţa va admite cererea şi va obliga pe fiecare din pârâţi la plata sumei

de 15 milioane lei.Art. 701 C.civ. reprezintă o normă specială ce derogă de la principiul

irevocabilităţii actelor juridice civile. Aceasta nu poate fi aplicată prin analogieşi pentru cazul în care un moştenitor a acceptat moştenirea şi ulterior doreşte sărevoce actul de acceptare.

Acceptarea moştenirii este un act irevocabil, fiind supus principiuluimenţionat.

11 martie 2010

La 12 octombrie 2004, A i-a transmis lui B dreptul de proprietateasupra unui apartament printr-un contract autentic, iar B s-a obligat să-i

plătească lui A suma de 50 de milioane de lei şi să-l întreţină pe C, fiul lui A, până la sfârşitul vieţii acestuia (contract de întreţinere).

Prin acţiunea intentată la 18 iulie 2006, C i-a chemat în judecată pe Aşi B, solicitând instanţei să dispună rezilierea contractului încheiat între

pârâţi. În motivare reclamantul a arătat că din februarie 2006 nu a mai primit

întreţinere din partea lui B. Într-adevăr, din probele administrate, reiese că Bnu şi-a mai executat obligaţia de întreţinere din februarie 2006.

Ce va hotărî instanţa?Instanţa va respinge acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active a

reclamantului (C nu poate figura ca reclamant într-o asemenea acţiune).În speţă suntem în prezenţa unei stipulaţii pentru altul deoarece, prin

contractul de întreţinere încheiat între A şi B se naşte dreptul de întreţinere în

favoarea unui terţ, C.

4



În temeiul art.1021 C.civ. rezilierea unui contract nu poate fi cerută decâtde o parte contractantă. Acest text de lege este o normă specială ce nu poate fiaplicată prin analogie şi în cazul terţilor.

Dar dacă C ar fi participat la încheierea contractului în calitate demartor, s-ar modifica hotărârea instanţei? Nici în acest caz C nu devine parte, deoarece consimţământul său la

încheierea contractului dintre A şi B nu produce niciun efect juridic, nucondiţionează validitatea contractului.

Dar dacă A moare şi C este unicul său moştenitor, ce ar hotărî instanţa?

În acest caz instanţa va admite acţiunea deoarece, în calitate de succesor universal al lui A, C va dobândi inclusiv dreptul pe care îl avea acesta de a cererezilierea contractului.

Acest drept nu are caracter strict personal, astfel încât el să se stingă lamoartea titularului lui.

15 martie 2010

Prin acţiunea intentată la 19 decembrie 2005, Ministerul Public achemat în judecată pe B, solicitând instanţei să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între A şi B.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că acel contract este lovit denulitate deoarece la încheierea lui consimţământul lui A a fost viciat prinviolenţă.

Se reţine că la 23 mai 2005 A i-a vândut lui B un apartament cu preţul de 60.000 Euro printr-un contract autentic.

Din depoziţiile martorilor reiese că A a fost ameninţat cu moartea înipoteza în care nu va încheia contractul.

Ce va hotărî instanţa?

Instanţa va respinge acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active areclamantului.

Potrivit art.45 C.proc.civ Ministerul Public poate introduce acţiunea înanularea unui act juridic civil doar în trei cazuri: minor, persoană pusă subinterdicţie, persoană dispărută.

Cum A nu se încadrează în niciunul din cele 3 cazuri, înseamnă că doar el putea introduce acţiunea în anulare.

Dar dacă este invocată nulitatea relativă datorită lipsei

discernământului lui A şi din probele administrate s-a demonstrat că A nuavea discernământ?

5



Soluţia nu se schimbă fiindcă A nu a fost pus sub interdicţie. Art.45C.proc.civ este o normă specială, fiind de strictă interpretare.

Dacă A ar fi dispărut cu un an înainte de introducerea acţiunii?

Soluţia nu se schimbă deoarece dispariţia unei persoane trebuie declarată printr-o hotărâre judecătorească, la 1 an de zile de la ultimele veşti.

16 martie 2010

Speţa 1)

La 14 iulie 2007 Ministerul Public a chemat în judecată pe A solicitând instanţei să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între A şi B.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la încheierea contractului B nu a avut discernământ.

Din probele administrate s-a reţinut că la 10 mai 2007 B i-a vândut lui A un apartament cu preţul de 50.000 de lire sterline.

Ulterior, la 20 septembrie 2007, B a fost pus sub interdicţie printr-ohotărâre judecătorească rămasă irevocabilă.

Ce va hotărî instanţa?Instanţa va respinge cererea pentru lipsa calităţii procesuale active a

reclamantului.

În temeiul art.45 C.proc.civ, Ministerul Public poate introduce o acţiunecivilă atunci când acest fapt este impus de apărarea drepturilor sau intereselor legitime ale persoanelor puse sub interdicţie, minorilor şi dispăruţilor.

Este nevoie, aşadar, ca B să fi fost pus sub interdicţie înainte deintroducerea acţiunii pentru ca Ministerul Public să poată introduce prezentaacţiune.

Hotărârea de punere sub interdicţie produce efecte numai pentru viitor,constând în lipsa capacităţii de exerciţiu a interzisului judecătoresc şi în numireaunui tutore.

Speţa 2)

La 7 februarie 2004, A i-a vândut lui B printr-un contract încheiat subsemnătură privată un autoturism.

Printr-un alt înscris semnat de B acesta declară că renunţă laintentarea acţiunii în anulare, acţiune pe care o putea introduce ca urmare a

faptului că la data încheierii contractului, A nu era proprietarul autoturismului (data redactării acestui înscris este 20 februarie).

Ulterior, la 19 octombrie 2004, B îl cheamă în judecată pe A solicitând

instanţei să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare, pe motiv căla încheierea lui, vânzătorul nu era proprietarul autoturismului.

6



La 10 iulie 2004, C, adevăratul proprietar al autoturismului, moare,lăsând ca unic moştenitor pe B.

Ce va hotărî instanţa?Instanţa va admite acţiunea şi va dispune anularea contractului devânzare-cumpărare încheiat între el şi pârât pentru încălcarea dreptului de

proprietate al lui C în momentul încheierii contractului.Contractul încheiat între A şi B este lovit de nulitate relativă. Aceasta

poate fi invocată, fie de B pentru dolul săvârşit asupra lui de A, fie de C pentruîncălcarea dreptului lui de proprietate.

În ce priveşte acţiunea în anulare pe care B o putea introduce, înscrisulsemnat de el la 20 februarie 2004 produce efectele unui act confirmativ ceînlătură nulitatea relativă pe care el o putea invoca.

Acest act confirmativ este irevocabil, dat fiind faptul că în privinţa lui nuexistă o normă specială care să deroge de la principiul irevocabilităţii.

Pe de altă parte, considerăm că C poate introduce acţiunea în anulare,urmare a încălcării dreptului lui de proprietate, din următoarele motive:

a) principiul garantării dreptului de proprietate impune recunoaştereoricărei acţiuni proprietarului, acţiune prin care îşi poate proteja în mod eficientdreptul său.

b) nu există niciun text de lege care să interzică terţului posibilitateaintentării acţiunii în anulare.

c) dacă recunoaştem această posibilitate terţului, nu se confundă nulitatearelativă cu cea absolută, ele deosebindu-se în continuare prin:

- interesul încălcat la încheierea actului,- prescripţia extinctivă,- posibilitatea confirmării.Acţiunea în anulare pe care C o are o va transmite la moartea sa unicului

său moştenitor, B.

18 martie 2010

Prin testamentul autentificat la 12 februarie 2005, A a dispus caapartamentul său să-i revină lui B.

Ulterior, la 4 mai 2006, A donează acel apartament lui C printr-uncontract sub semnătură privată.

Prin acţiunea intentată la 16 aprilie 2007, B l-a chemat în judecată pe D, solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a contractului de donaţieşi să-l oblige pe D să-i predea apartamentul.

Din probele administrate se reţine că A a murit la 5 martie 2007 şi a

lăsat un singur moştenitor legal, pe D - fratele său.

7



Ce va hotărî instanţa?Instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.Contractul de donaţie este un act subsecvent faţă de testament. Ar trebui

ca din momentul constatării nulităţii absolute a contractului de donaţie, ca

urmare a nerespectării formei ad validitatem, aceasta (nulitatea) să nu mai producă nici un efect.Totuşi, în temeiul art.923 C.civ, în temeiul principiului conversiunii

actului juridic civil, contractul de donaţie va produce efecte ca un act derevocare a testamentului. Din acest motiv testamentul nu va mai produce efecte

juridice şi apartamentul va reveni la moartea lui A unicului său moştenitor legal,D.

Dar dacă contractul de donaţie ar fi fost încheiat sub formă autentică,însă prin vicierea consimţământului lui A prin violenţă?

Instanţa va admite cererea şi va anula contractul de donaţie şi-l va obliga pe D să predea apartamentul reclamantului B.

Deşi din interpretarea logică a art.923 C.civ. din perspectiva regulii „undelegea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem”, rezultă că nu are importanţăcauza de nulitate a actului de înstrăinare.

Totuşi, din interpretarea teleologică a acestui text de lege rezultă că, pentru a putea opera conversiune, trebuie ca voinţa înstrăinătorului să fie liberăşi conştientă. Cum voinţa lui A nu a fost liberă în momentul încheieriicontractului de donaţie, nu va opera conversiunea şi contractul de donaţie nu va

produce nici un efect juridic (nici măcar efectul revocării testamentului).De aceea, la moartea lui A, apartamentul va reveni lui B.

25 martie 2010

Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub forma unei chitanţeîntr-un singur exemplar, la 8 iulie 1987, A i-a transmis lui B dreptul de

proprietate asupra unui teren de 850 mp cu preţul de 15.000 de lei.

În chitanţă se menţionează că preţul s-a plătit şi terenul s-a predat în ziua încheierii contractului.

La 29 martie 1992, B l-a chemat în judecată pe A solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre, care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Reclamantul a depus la dosar copia chitanţei şi o notificare adresată pârâtului cu o lună înainte de introducerea acţiunii prin care îi solicită să se prezinte la un birou notarial, în vederea autentificării contractului.

Potrivit legilor 58 şi 59 1974, înstrăinarea terenurilor prin acte între viiera interzisă. Cele două legi au fost abrogate prin Decretele-lege 1 şi 9 din

1989.

8



Ce va hotărî instanţa?Instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.Contractul de vânzare-cumpărare, încheiat între A şi B în 1987 este lovit

de nulitate absolută fiindcă obiectul său nu se află în circuitul civil. Convenţia

părţilor nu poate produce efecte, în temeiul conversiunii actului juridic civil, nicica un antecontract de vânzare-cumpărare, fiindcă şi acesta ar fi lovit de nulitateabsolută din acelaşi motiv.

Antecontractul rămâne lovit de nulitate absolută şi după 1990. Dacă amconsidera că, după 1990, antecontractul devine valabil, ar însemna ca însăşicauza de nulitate să fie reglementată de legea nouă, ceea ce ar duce la încălcarea

principiului neretroactivităţii legii civile noi. Nu se poate înlătura aplicarea Legilor 58 şi 59 din 1984 pe motiv că

încălcau Constituţia în vigoare la acea dată de vreme ce ele nu au fost declarateneconstituţionale.

Dar dacă obiect al contractului ar fi fost un apartament?Cele două legi permiteau înstrăinarea apartamentelor, dar cereau ad

validitatem forma autentică pentru contract.Instanţa va admite acţiunea şi va pronunţa o hotărâre care va ţine loc de

act autentic de vânzare-cumpărare.Potrivit principiului conversiunii actului juridic civil, contractul de

vânzare-cumpărare nul pentru nerespectarea formei autentice va fi valabil ca unantecontract de vânzare-cumpărare (cele două legi nu cereau forma autenticădecât pentru contractul de vânzare-cumpărare).

Acest antecontract dă naştere obligaţiei părţilor de a se prezenta la unnotar public în vederea autentificării contractului. Cum pârâtul nu şi-a respectataceastă obligaţie, instanţa va asigura executarea ei silită, indirectă, prin

pronunţarea unei hotărâri care va ţine loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.

Această hotărâre va fi titlul de proprietate al cumpărătorului.

30 martie 2010

Speţa 1)

La 17 februarie 2002, A i-a împrumutat lui B suma de 500 mil. de lei peo durată de 8 luni. Părţile au mai stabilit o dobândă lunară de 3% din sumaîmprumutată, dobândă ce se va restitui până în momentul restituirii efective asumei împrumutate.

Prin acţiunea intentată la 17 septembrie 2005, A l-a chemat în judecată pe B solicitând instanţei să-l oblige la plata sumei de 500 de milioane de lei şi a dobânzii aferente pe perioada febr 2002 – sept 2005.


9



Instanţa va admite în parte cererea şi va obliga pe pârât la restituireasumei de 500 mil. lei şi la plata dobânzii convenţionale stabilite începând cuseptembrie 2002 până august 2005 inclusiv.

Dacă o obligaţie presupune prestaţii succesive, atunci termenul de

prescripţie curge pentru fiecare prestaţie de la data scadenţei. Această dată estediferită de la o prestaţie la alta.Pentru fiecare dobândă lunară data scadentă este ultima zi a lunii

respective. Din acest motiv, dreptul la acţiune privind dobânzile pe lunile martie2002-august 2002 este prescris.

În ce priveşte dobânda pe septembrie 2002, aceasta devine scadentă la 30sept 2002, iar termenul de prescripţie de 3 ani nu s-a împlinit până la dataintroducerii acţiunii. Obligaţia de plată pe luna septembrie 2005 este scadentă la30 septembrie 2005, astfel că acţiunea este formulată prematur în privinţaacesteia, fapt ce duce la respingerea ei.

Dar dacă acţiunea s-ar fi introdus la 12 decembrie 2005, s-ar modificahotărârea instanţei?

Instanţa va respinge acţiunea ca prescrisă.Potrivit principiului stingerii dreptului la acţiunea privitor la un drept

accesoriu ce se stinge ca urmare a stingerii dreptului la acţiunea privitor la undrept principal, stingerea dreptului la acţiunea având ca obiect suma de 500 mil.de lei, prin prescripţie, duce la stingerea dreptului la acţiunea având ca obiectdobânzile convenţionale.

Dreptul la acţiune având ca obiect suma împrumutată se naşte la 18octombrie 2002 şi se stinge la 18 octombrie 2005, înainte de data introduceriiacţiunii.

Din acest motiv şi dreptul la acţiune având ca obiect toate dobânzileconvenţionale este prescris, chiar dacă, în mod normal, dreptul la acţiune privinddobânzile pe perioada decembrie 2002-decembrie 2005 nu s-ar fi prescris.

Speţa 2)

Prin acţiunea intentată la 12 aprilie 2009, A a solicitat obligarea

pârâtului B să-i permită accesul pe o alee ce duce către terenul său. Înmotivarea cererii, reclamantul a arătat că dreptul de acces pe acea alee a fost recunoscut printr-o convenţie încheiată de B cu fostul proprietar C.

Din probele administrate, instanţa a reţinut că la 8 iulie 1975 printr-oconvenţie încheiată sub semnătură privată, B i-a recunoscut lui C dreptul deacces pe o alee având o lăţime de 1,5 m către terenul său.

Ulterior, la 4 martie 2005 C a vândut terenul printr-un contract autenticcu preţul de 40.000 Euro. Aleea era amplasată pe terenul pârâtului B.

Reclamantul mai are un drum de acces către terenul său de pe o altă

stradă. Pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca prescrisă.

10



Ce va hotărî instanţa în privinţa excepţiei prescripţiei?Instanţa va respinge excepţia prescripţiei ca neîntemeiată.

Acţiunea lui A este o acţiune confesorie căci reclamantul urmăreşte prin

intermediul acesteia recunoaşterea şi realizarea unui drept de servitute de trecereasupra terenului pârâtului.În temeiul art.1895 C.civ. o asemenea acţiune este prescriptibilă în termen

de 30 de ani de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune s-a născutîn momentul în care a încetat exercitarea dreptului de servitute (2004).

8 aprilie 2010

La 10 decembrie 2008 A i-a chemat în judecată pe B şi C solicitând instanţei să declare simulaţia contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârât şi să-l oblige pe pârâtul C să-i plătească reclamantului suma de40.000 Euro.

În motivare reclamantul a arătat că preţul de 60.000 Euro, stabilit încontractul încheiat între pârâţi, nu este real, că adevăratul preţ este de100.000 Euro şi că pârâtul C nu a plătit diferenţa de 40.000 Euro.

Din probele administrate se reţine că la 19 iulie 2005, B i-a vândut lui C un apartament printr-un contract încheiat sub semnătură privată cu preţul de60.000 Euro. În contract se mai prevede că preţul s-a plătit şi apartamentul a

fost predat în momentul încheierii contractului. Din depoziţiile martorilor audiaţi a reieşit că părţile s-au înţeles pentru

un preţ de 100.000 Euro. Reclamantul a luat cunoştinţă de existenţa contractului secret în

ianuarie 2008. Pârâţii au solicitat respingerea acţiunii ca prescrisă. A este creditor chirografar a lui B pentru suma de 800 milioane lei.

Scadenţa obligaţiei lui B este 17 septembrie 2007.

Ce va hotărî instanţa în privinţa excepţiei prescripţiei?

Instanţa va respinge excepţia prescripţiei primului capăt de cerere şi o vaadmite în privinţa celui de-al doilea capăt de cerere pe care îl va respinge ca

prescris.Primul capăt de cerere este o acţiune în declararea simulaţiei care, având

caracterul unei acţiuni în constatare, este imprescriptibilă.Cel de-al doilea capăt de cerere este o acţiune în pretenţii, fiindcă

reclamantul urmăreşte realizarea unui drept de creanţă. În lipsa unui termenspecial, acestei acţiuni îi va fi aplicabil termenul general de 3 ani din materiadrepturilor de creanţă.

Nici în privinţa momentului de la care începe să curgă termenul de 3 aninu există o normă specială, motiv pentru care va fi aplicabilă norma generală

11



potrivit căreia termenul începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune însens material (data naşterii raportului juridic civil), potrivit art.7 alin. (1) dinDecretul nr.167/1958.

În speţă termenul de 3 ani curge de la 19 iulie 2005 şi s-a împlinit până la

data introducerii acţiunii. Reclamantul a fost neglijent fiindcă în perioadaianuarie 2008 – 19 iulie 2008 nu a introdus acţiunea.

13 aprilie 2010

Speţa 1)

La 22 iulie 2002, printr-un contract încheiat sub semnătură privată, A i-a promis lui B că îi va vinde un teren de 3700 mp cu preţul de 35.000 Euro. –

promisiune unilaterală de a vinde Părţile au mai stabilit ca 10.000 Euro să se plătească în momentul

încheierii contractului menţionat, iar diferenţa în momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare.

În ziua încheierii contractului (22 iulie) A i-a predat lui B terenul. Prin acţiunea intentată la 7 octombrie 2008, B a solicitat instanţei, în

contradictoriu cu A, să pronunţe o hotărâre care să ţin loc de act autentic devânzare-cumpărare.

Reclamantul a depus la dosar o copie a contractului şi o notificare pecare a trimis-o pârâtului în noiembrie 2007, prin care îl soma pe acesta să se

prezinte la un birou notarial în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca prescrisă.

Este acţiunea prescrisă?Acţiunea nu este prescrisă.Convenţia încheiată între A şi B reprezintă o promisiune unilaterală de

vânzare ce dă naştere la obligaţii doar în sarcina lui A. A îşi asumă o obligaţiede a face constând în încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formaautentică.

Acestei obligaţii de a face îi corespunde dreptul de creanţă al lui B, drept pe care acesta urmăreşte să-l exercite prin intentarea acţiunii.

Pentru aceste motive acţiunea lui B = acţiunea personală ce se se prescrieîn termenul general de 3 ani, în lipsa unui termen special. Acest termen începesă curgă potrivit art.7 din Decretul 167/1958 de la data încheierii contractului,având în vedere că părţile nu au stabilit niciun termen care să amâne executareaobligaţiei asumate de A.

Totuşi, termenul nu s-a împlinit până la data introducerii acţiunii fiindcă aintervenit o cauză de întrerupere constând în recunoaşterea dreptului de creanţă

al reclamantului de către pârât. Prin faptul predării terenului, pârâtul a

12



recunoscut reclamantului dreptul de a cumpăra terenul, ori, tocmai acest drept seurmăreşte a fi exercitat prin intentarea acţiunii.

Dar dacă în august 2004 B i-ar fi restituit lui A terenul pe motiv că nu-l

doreşte să-l cumpere?Acţiunea este prescrisă fiindcă termenul de prescripţie extinctivă esteîntrerupt doar până în august 2004. De vreme ce din august 2004 A a reintrat în

posesia terenului, nu mai putem vorbi de o recunoaştere tacită a dreptului lui Bde a cumpăra acel teren.

De aceea, din august 2004 va începe să curgă un nou termen de prescripţiede 3 ani, termen care s-a împlinit până la data introducerii acţiunii.

Speţa 2)

La 15 ianuarie 2000, A i-a vândut lui B un apartament cu preţul de70.000 de Euro.

50.000 de euro au fost plătiţi în ziua încheierii contractului, iar diferenţa urma să se plătească în termen de 6 luni.

La 15 mai 2002, A şi B se căsătoresc. Ulterior, la 17 decembrie 2007 cei doi au divorţat printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă.

Când se va prescrie acţiunea lui A având ca obiect diferenţa de preţ de20.000 de Euro?

Termenul de prescripţie aplicabil în speţă este de 3 ani, termen general în

materia drepturilor de creanţă.Potrivit art.7 din Decretul 167/1958 termenul de 3 ani începe să curgă din

momentul împlinirii de 6 luni (termen suspensiv), respectiv de la 15 iulie 2000.Pe perioada 15 iulie 2000-15 mai 2002, termenul de prescripţie curge (1

an şi 10 luni).Începând de la 15 mai 2002, cursul prescripţiei se suspendă prin căsătoria

părţilor până la 17 decembrie 2007.De la 18 decembrie 2007 începe să curgă din nou termenul de prescripţie

timp de 1 an şi 2 luni, cât mai rămăsese din cei 3 ani.

Dar dacă părţile s-ar fi căsătorit la 15 mai 2003, s-ar schimba soluţia?Ultima zi a termenului de prescripţie este 18 iunie 2008, deoarece:1. până la apariţia cauzei de suspendare (căsătoria) s-au scurs 2 ani şi 10

luni din termenul de prescripţie. În consecinţă ar mai fi rămas 2 luni din termen.2. totuşi termenul nu se va împlini după 2 luni calculate de la încetarea

cauzei de suspendare (divorţul) datorită efectului special al suspendării. Întemeiul acestui termenul nu se împlineşte mai devreme de 6 luni, ceea ceînseamnă că ultima zi a termenului este 18 iunie 2008.

13



27 aprilie 2010

Speţa 1)

Prin acţiunea încheiată la 12 iunie 2009, A a chemat-o în judecată pe B, solicitând instanţei să încuviinţeze ca minorul C să ia numele de familiereunite ale părţilor.

Reclamantul îşi motivează cererea pe faptul că minorul este copilul ambelor părţi şi că ar fi în interesul copilului să poarte numele de familiereunite.

Din probele administrate se reţine că C s-a născut la 17 aprilie 2009. Înmomentul naşterii copilului, mama sa B era căsătorită cu D. Căsătoria dintre

B şi D fusese încheiată la 10 ianuarie 2009. La 19 noiembrie 2008, B divorţase de A printr-o hotărâre rămasă

irevocabilă. Prin căsătoria dintre B şi A încheiată în martie 1995, B a luat numele

de familie al lui A. La desfacerea acestei căsătorii, B a revenit la numeleanterior ei.

La încheierea căsătoriei dintre B şi D, B a luat numele de familie al lui D, acesta fiind şi numele de familie al copilului.

Ce va hotărî instanţa?Instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

C s-a născut în timp ce mama sa era căsătorită cu D, dar în temeiul prezumţiei conform căreia copilul a fost conceput într-un interval de timpcuprins între a 180-300 zi înainte de naşterea lui, se observă că minorul C a fostconceput în cadrul primei căsătorii.

Suntem în prezenţa unui conflict de paternitate între cei 2 soţi. Conflictulva fi soluţionat în favoarea soţului mamei din momentul naşterii copilului, astfelcă acesta va fi recunoscut drept tatăl copilului, iar nu reclamantul.

Dar dacă până la data introducerea acţiunii s-ar fi pronunţat o hotărâre

judecătorească rămasă irevocabilă prin care s-a constatat că D nu este tatăl copilului?

Acţiunea se respinge ca neîntemeiată.Ca urmare a răsturnării prezumţiei de paternitate în favoarea lui D prin

hotărârea judecătorească prin care s-a constatat că acesta nu este tatăl copilului,va renaşte prezumţia de paternitate ce operează în favoarea soţului mamei dinmomentul concepţiei copilului A.

În baza acestei prezumţii, vom fi în situaţia stabilirii concomitente afiliaţie faţă de ambii părinţi, astfel încât vor fi aplicabile dispoziţiile art.62 alin.

(2), potrivit cărora copilul va lua numele de familie comun al părinţilor săi dinmomentul concepţiei.

14



Dar dacă, în situaţia de la punctul b), după pronunţarea hotărârii princare instanţa ar fi încuviinţat ca minorul C să ia numele de familie al lui A, Bar fi formulat o cerere de schimbare a numelui în sensul ca minorul să ia

numele său de familie din momentul naşterii copilului?Inspectoratul General de Poliţie va admite cererea şi va schimba numelede familie al copilului, în sensul de a-l înlocui cu numele de familie al mamei şial familiei în care copilul este născut.

Faptul că mama are un alt nume de familie şi acel copil urmează să fiecrescut în cadrul unei familii în care numele de familie al mamei şi soţuluimamei e altul, ar fi un motiv temeinic de schimbare pe cale administrativă anumelui de familie.

29 aprilie 2010

Speţa 1)

Prin adopţia cu efecte restrânse încheiată la 4 martie 1995, A a fost adoptat de B şi C.

În urma adopţiei, A şi-a păstrat numele de familie al părinţilor fireşti. Prin acţiunea intentată la 14 noiembrie 2009, A a chemat în judecată

Consiliul Local al Sectorului 1, solicitând instanţei să-i încuviinţeze să ianumele de familie al lui B şi C, iar pârâtul să facă menţiunea corespunzătoareîn registrul de stare civilă.

Înainte de intrarea în vigoare a OG nr. 25/1997, existau 2 forme deadopţie:

a) cu efecte restrânse – adoptatul devenea rudă doar cu adoptatorii, nu şicu rudele acestora şi îşi păstrarea legătura de rudenie cu familia firească. Se

păstrează numele de familie al adoptatorului.b) cu efecte depline – adoptatul devenea rudă cu adoptatorii şi cu rudele

acestora şi încetau legăturile de rudenie cu familia firească. Adoptatul luanumele de familie al adoptatorilor.

După intrarea în vigoare a OG, adopţia cu efecte restrânse a dispărut.

Ce va hotărî instanţa?Instanţa va respinge cererea ca nefondată.Adopţia lui A este un fapt juridic trecut în raport cu momentul intrării în

vigoare a OG nr.25/1997, astfel încât aceasta nu va fi aplicabilă adopţiei lui A.Din acest motiv, nici după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, numele

de familie a lui A nu se va mai modifica.

Dar dacă adopţia lui A ar fi fost declarată nulă prin hotărâre judecătorească irevocabilă, iar reclamantul s-ar fi remarcat în viaţa artistică

sub numele de familie dobândit prin adopţie?Instanţa va respinge acţiunea ca nefondată.

15



Nulitatea adopţiei produce efecte retroactive în toate cazurile. Pe de altă parte, nulitatea adopţiei este totală – nu e posibilă păstrarea numelui de familiedobândit de cel adoptat, nici măcar prin excepţie.

Este de preferat ca într-o viitoare reglementare să se prevadă, prin

excepţie, această posibilitate pentru cel adoptat.

Speţa 2)

La 12.04.2005 A l-a chemat în judecată pe B solicitând desfacereacăsătoriei încheiate cu acesta şi revenirea la numele avut anterior căsătoriei.

Se reţine că A şi B s-au căsătorit în iulie 2001. Prin încheiereacăsătoriei, A a luat numele de familie al lui B.

În septembrie 1995, A se căsătorise cu C, iar acesta a decedat înseptembrie 1998. În cadrul primei căsătorii, A a luat numele de familie al lui

B. Dacă instanţa va admite primul capăt de cerere, ce va hotărî în privinţa

numelui de familie pe care-l va purta A după desfacerea căsătoriei?Numele de familie pe care reclamantul urmează să-l poarte după

desfacerea căsătoriei este cel pe care îl avea în momentul încheierii căsătoriei.În urma decesului primului soţ, A va păstra numele de familie dobândit

prin încheierea primei căsătorii, concluzie la care se ajunge prin aplicareaargumentelor de interpretare logică a fortiori la art.40 C.fam.(dacă legea permitesoţului care şi-a modificat numele de familie prin încheierea căsătoriei să îl

păstreze pentru motive temeinice în caz de divorţ, cu atât mai mult permite în

caz de deces păstrarea numelui de familie).

Dar dacă reclamantul ar fi solicitat să-şi păstreze numele de familiedobândit prin încheierea căsătoriei pe motiv că a publicat 2 volume de versuri sub acest nume?

Instanţa va admite cererea deoarece reclamanta ar deveni recunoscută caautoare a celor 2 volume de versuri după numele de familie dobândit prinîncheierea căsătoriei şi ar fi prejudiciată în acest fel dacă ar reveni la numeleanterior căsătoriei.

6 mai 2010

Speţa 1)

Prin testamentul olograf întocmit la 4 aprilie 2005, A a dispus deîntreaga sa avere în favoarea lui B.

Prin acţiunea intentată la 12 septembrie 2005, autoritatea tutelară achemat în judecată pe A,Bşi C solicitând instanţei, să dispună, în principal anularea testamentului, iar în subsidiar, reducţiunea acestuia la limita de

care testatorul dispune.

16



La momentul întocmirii testamentului, A avea 16 ani şi jumătate. B este fratele bunicului lui A, iar C este tatăl lui A. Tatăl este moştenitor rezervatar,iar rezerva sa succesorală este de o pătrime fin moştenire.


Instanţa va respinge cererea ca nefondată.Testamentul = act pentru cauză de moarte fiindcă urmează să îşi producăefectele juridice abia la moartea testatorului.

Câtă vreme testamentul nu îşi produce efectele juridice, nu există interesulde a-l ataca.

Dar dacă ar fi decedat la 18 august 2005?Instanţa va admite în parte cererea.Potrivit art.807 C.civ., minorul nu poate dispune prin testament decât de

jumătate din partea de care ar fi putut dispune dacă ar fi fost major.La întocmirea testamentului, minorul are un moştenitor rezervatar, având

o rezervă de ¼ din moştenire. Rezultă că partea de care poate dispune minoruldin testament este de o jumătate din 3 pătrimi, deci de 3 optimi. De aceea,testamentul va produce efecte în privinţa acestei cote de 3/8 din moştenire.

Sancţiunea încălcării art.807 C.civ. este nulitatea relativă, pentru căinterdicţia prevăzută de acest text de lege ocroteşte interesul minorului.

Testamentul întocmit de A va fi lovit de nulitate relativă parţială în privinţa cotei de 5 optimi de care minorul nu poate dispune.

Dar dacă, în situaţia de la punctul B, fratele bunicului ar fi fost tutoreleminorului?

Instanţa va admite acţiunea şi va dispune anularea (nulitate relativă)testamentului întocmit de A.

Potrivit art.809 C.civ, minorul nu poate dispune prin testament în favoareatutorelui său, decât dacă acesta este ascendentul său.

Cum B este fratele bunicului lui A, nu are calitatea de ascendent atestatorului, ci este rudă colaterală a acestuia.

Speţa 2) Prin cererea de executare silită depusă la un birou de executori

judecătoreşti, A a solicitat vânzarea prin licitaţie publică a aparţinut debitorului său, B.

Debitorul nu i-a restituit suma de 900 de milioane de lei pe care i-oîmprumutase. Cererea a fost depusă la 4 martie 2006.

În urma licitaţiei publice, C a devenit adjudecatarul apartamentului,câştigând licitaţia cu preţul de 800 milioane de lei.

În privinţa ordonanţei de adjudecare B a declarat recurs, arătând că

ordonanţa este nulă, C având calitatea de avocat.

17



A îi împrumutase printr-un contract autentic, la 19 octombrie 2003,suma de 900 de milioane de lei lui B, pentru 6 luni.

Apartamentul este situat în Bucureşti, iar C este avocat în baroul Teleorman.

Ce va hotărî instanţa?Instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.Având în vedere că adjudecatarul nu este avocat în cadrul Baroului

Bucureşti, aşa cum dispune art.1309.

Dar dacă e avocat în Baroul Bucureşti?Instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.Dreptul litigios este dreptul de creanţă având ca obiect suma de 900 de

milioane şi nu dreptul de proprietate asupra apartamentului.Scopul depunerii cererii de executare silită este realizarea dreptului de

creanţă.Deoarece C nu a dobândit dreptul litigios, ci un alt drept (dreptul de

proprietate asupra apartamentului), nu suntem în prezenţa unei cesiuni dedrepturi litigioase şi nu se aplică interdicţia prevăzută de art.309 C.civ.

11 mai 2010

Speţa 1) Prin convenţia încheiată la 10 aprilie 2002, A i-a promis lui B că îi va

vinde un teren de 7700 mp cu preţul de 8500 de Euro, iar B a promis că-l vacumpăra, urmând ca părţile să autentifice contractul în termen de 6 luni.

Cu această ocazie, B a plătit 2000 de Euro şi a intrat în posesiaterenului.

Prin acţiunea intentată la 12 februarie 2006, B l-a chemat în judecată pe A, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Reclamantul a depus la dosar o notificare adresată pârâtului la 15ianuarie 2006, prin care îi solicita acestuia să se prezinte la un birou notarial în vederea autentificării contractului.

Mai reţinem că B=cetăţean francez.

Ce va hotărî instanţa?Convenţia încheiată între A şi B este o promisiune bilaterală de vânzare-

cumpărare şi e guvernată de legea în vigoare la data încheierii ei.La acea dată, Constituţia prevedea în art.41 posibilitatea cetăţenilor străini

şi apatrizilor de a dobândi terenuri în România, însă pe bază de reciprocitate şiîn condiţiile legii.

18



Era necesară aşadar adoptarea unei legi care să prevadă condiţiile în carecetăţenii străini şi apatrizii urmează să dobândească terenuri în România.

Convenţia încheiată este nulă, fiindcă la data încheierii ei cetăţenii străinişi apatrizii nu puteau încă dobândi terenuri în România.

Dacă s-ar aplica Legea 312/2005 convenţiei încheiate între A şi B, s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii civile noi.

Speţa 2)

La 9 octombrie 2006, A l-a chemat în judecată pe B solicitând instanţei să declare moartea acestuia.

Din probele administrate reiese că la 11 iulie 2005, B a plecat într-oexpediţie în Munţii Bucegi şi de atunci nu s-a mai întors.

Ce va hotărî instanţa? Instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.Potrivit art.16 din Decretul 31/1954, declararea judecătorească a morţii nu

este precedată de declararea judecătorească a dispariţiei, dacă:1) pârâtul a dispus într-o împrejurare excepţională de natură a presupune

moartea2) de la data acelei împrejurări să fi trecut mai mult de 1 an.Prima condiţie nu e îndeplinită în speţă fiindcă plecarea în expediţie în

Munţii Bucegi nu este o împrejurare atât de periculoasă încât să se presupună căeste de natură prin ea însăşi să provoace moartea.

În lipsa unor probe care să ateste producerea unei asemenea împrejurări întimpul expediţiei la care a participat pârâtul, acţiunea nu poate fi admisă.

13 mai 2010

Speţa 1)

Printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă la 18 aprilie 2005, A a fost declarat mort.

Ulterior, la 9 decembrie acelaşi an s-a emis un certificat de moştenitor

în care singurul moştenitor al lui A este B. La 4 aprilie 2006, B i-a închiriat lui C un apartament pe care l-a

dobândit prin moştenire pe o durată de 3 ani, în schimbul unei chirii lunarede 5 mil. Lei.

Prin acţiunea intentată la 9 noiembrie 2006, A i-a chemat în judecată pe B şi C solicitând anularea contractului de închiriere încheiat între pârâţi şi obligarea pârâtului B la plata chiriei încasate pe perioada aprilie 2006 – noiembrie 2006.

Ce va hotărî instanţa?Instanţa va respinge acţiunea ca nefondată.

19



Potrivit art.20 din Decretul nr.31/1954 pentru a înlătura efectele juridiceale unei hotărâri judecătoreşti declarative de moarte, trebuie să se ceară în

primul rând anularea acestei hotărâri. La această concluzie se ajunge:a) prin interpretarea gramaticală a textului de lege menţionat

b) datorită existenţei puterii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreştiirevocabile care sunt prezumate absolut că exprimă realitatea.

Dar dacă reclamantul ar mai fi solicitat instanţei anularea hotărârii judecătoreşti declarative de moarte?

Instanţa va admite în parte acţiunea şi în consecinţă:- va anula hotărârea judecătorească declarativă de moarte- va respinge ca neîntemeiate celelalte 2 capete de cerere.

Primul capăt de cerere va fi admis în temeiul art.20 din Decretul 31/1954,ce permite anularea hotărârii declarative de moarte dacă cel declarat mort este înviaţă.

Ca efect al anulării a acestei hotărâri, dreptul de proprietate al lui B asupraapartamentului se desfiinţează retroactiv, astfel încât vom fi în prezenţaînchirierii lucrului A. Contractul este lovit de nulitate relativă fiindcă se încalcădreptul de proprietate al unei terţe persoane.

Chiar dacă această persoană este terţ, trebuie să i se recunoască posibilitatea de a invoca nulitatea relativă a contractului de închiriere din 2motive:

a) ceea ce legea nu interzice, permite. Legea nu interzice terţului să invoce

nulitatea relativă a unui act care îi încalcă un drept subiectiv civil. b) aplicarea principiului constituţional al garantării proprietăţii. Pe fondul cererii de anulare vom considera că aceasta este neîntemeiată

datorită existenţei principiilor bunei-credinţe a chiriaşului şi a validităţii apariţieiîn drept.

În consecinţă, contractul este valabil încheiat, dar el este inopozabiladevăratului proprietar cât timp nu are dată certă.

În legătură cu al treilea capăt de cerere, potrivit art.485 C.civ. posesorulde bună-credinţă poate păstra fructele bunului posedat. B va păstra chiria (fruct

civil), fiind posesor de bună-credinţă al apartamentului, până la data introduceriicererii de chemare în judecată.

Dar dacă B ar fi încheiat cu C un contract prin care i-ar fi transmis lui C dreptul de proprietate asupra apartamentului, iar C s-ar fi obligat să îi

plătească lui B cheltuielile de întreţinere restante la data dobândirii apartamentului, iar A ar fi solicitat restituirea apartamentului?

Instanţa va dispune restituirea apartamentului către A.Contractul încheiat între B şi C este un contract cu titlu gratuit, existând

intenţia lui B de a-l gratifica pe C. Această intenţie este neîndoielnică deoarece

20



există o disproporţie foarte mare între valoarea apartamentului şi valoareacheltuielilor de întreţinere restante pe care C trebuie să le plătească.

În consecinţă, nu vor fi aplicabile dispoziţiile art.20 din Decretul 31/1954,ci se va aplica principiul anulării actului subsecvent (contractul încheiat între B

şi C este un contract de donaţie) ca urmare a anulării actului iniţial (hotărârea judecătorească declarativă de moarte).

20 mai 2010

Speţa 1)

Printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă la 10octombrie 2007, căsătoria dintre A şi B a fost desfăcută. Căsătoria fuseseîncheiată la 5 mai 2007.

La 12 februarie 2008, A i-a vândut lui C un apartament cu preţul de 95de mii de Euro.

Prin acţiunea intentată la 20 mai 2008, autoritatea tutelară a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare ca urmare a lipsei încuviinţării

prealabile a ocrotitorului legal şi a autorităţii tutelare. Se mai reţine că la data încheierii căsătoriei, A avea 16 ani şi 2 luni şi D

era ocrotitorul legal al lui A.

Ce va hotărî instanţa?Instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Prin încheierea căsătoriei, A a dobândit capacitate de exerciţiu deplină.Prin desfacerea căsătoriei, A îşi păstrează capacitatea deplină de exerciţiu,

fiindcă desfacerea căsătoriei presupune o căsătorie valabil încheiată.Ca efect al acestei căsătorii, valabil încheiate, A dobândeşte pentru

totdeauna, capacitate deplină de exerciţiu.Desfacerea căsătoriei nu produce efecte retroactive astfel încât să înlăture

şi pentru trecut efectele căsătoriei.

Dar dacă contractul de vânzare-cumpărare ar fi fost încheiat în iulie

2007, iar în noiembrie 2007, s-ar fi pronunţat o hotărâre de declarareanulităţii căsătoriei pe motiv că B mai era căsătorit, fapt pe care A nu-l ştia înmomentul încheierii căsătoriei?

Instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.În temeiul art.23 alin.(1) C.fam. în cazul unei căsătorii nule, soţul care nu

a cunoscut cauza de nulitate în momentul încheierii căsătoriei, păstreazăcalitatea de soţ până la data rămânerii definitive a hotărârii de declarare anulităţii căsătoriei. În cazul lui, nulitatea căsătoriei nu mai produce efecteretroactiv.

21



A este în situaţia soţului de bună-credinţă care a încheiat un contract devânzare-cumpărare cât timp avea capacitate deplină de exerciţiu, ca urmare afaptului că şi-a păstrat calitatea de soţ până în noiembrie 2007.

Speţa 2) Prin acţiunea intentată la 9 martie 2009, A i-a chemat în judecată pe Bşi C solicitând să se dispună partajarea unui apartament situat în Bucureşti însensul de a-i fi atribuit în proprietate exclusiv şi de a fi obligat la plata unei sume de bani numită „sultă” către pârât.

Apartamentul în cauză a fost dobândit de A,B şi C prin moştenire înurma morţii lui D: A şi B – fii ai defunctului, C – soţie supravieţuitoare.

La data introducerii acţiunii, A era major, iar B avea 16 ani jumătate.C este ocrotitorul legal al lui B.

Este necesar numirea unui curator pe durata procesului?Se va numi un curator minorului B pe durata procesului, deoarece între el

şi ocrotitorul lui legal, C, există contrarietate de interese de vreme ce fiecare din părţi urmăreşte, în cadrul procesului de partaj, să dobândească în proprietateexclusivă bunul supus partajului.

Cine va numi curatorul?Instanţa de judecată îl va numi pe curator în temeiul art.44 alin.(3)

C.proc.civ.Fiindcă acest text este o normă specială, urmează să se aplice cu prioritate

faţă de norma generală care stabileşte numirea curatorului de către autoritateatutelară.

spete sem.ii

Documents