25.03.2015

CURSUL NR.1

SOCIOLOGIE POLITICĂ

1838 – Auguste Comte lansează o primă lucrare în această direcție sociologică

Conform acestuia, Franța vremurilor sale necesita afirmarea unei științe capabile să studieze evoluția socială. Totodată, aceasta considera că sociologia trebuie să studieze societatea interdependentă de voința umană. Societatea este o realitate obiectivă care nu derivă direct din conștiința indivizilor. Știință menită să capteze societatea.

Sociologia apare ca proiect de reorganizare a societății, ca proiect al societății. Acest proiect a fost concretizat de Emil Durkheim în 1894, publicând Regulile metodei sociologice, în care urmărea stabilirea faptelor sociale. Faptele sociale pot fi identificate și se caracterizează prin 3 trăsături:

- Fapte care nu sunt generate de conștiința și voința individuală

- Faptele sociale sunt exterioare individului (ex. Studierea juridicului distinct de actorii săi)

- Faptul social este constrângător ( nu se poate fără el)

Sociologia s-a constituit pe a doua linie prezentată de Max Weber (considerat printre cei mai mari sociologi). Libertățile civice și politice ale societății au contituit principalul element abordat de Max Weber în cercetările și lucrările sale (despre urmările Revoluției Franceze și Constituției americane) .

Libertățile civice și politice

Capitalism societate rezutlată din prezența personalității numite întreprinzătorul capitalist. Privind libertățile civile și politice trebuie urmărită evoluția societății capitaliste și identificate urmările și efectele aduse de aceasta. Societatea capitalistă este rezultatul întreprinzătorul capitalist.

Întreprinzătorul capitalist este cel care muncește și economisește (este ascetic). Ceea ce pune de-o parte sunt fie investiți, fie depozitați în banci. Cel care are nevoie de cooperarea altcuiva din societatea respecitvă ( cel care nu are nicio proprietate, decât asupra propriei sale forțe de muncă), deci este angajatorul. Acesta organizează științific munca angajaților. Scopul acțiunilor sale este de a genera profit, randament.

Protestantismul este cel care conferă un avânt considerabil capitalismului. Calvinismul având la bază grația, captată prin succesul în societate.

Primi întreprinzători capitaliști au fost protestanți ( Elveția, Germania, Franța, SUA).

1

Sociologia are ca obiect studierea acelor trăiri ale indivizilor care sunt capabile să producă comportamente și schimbări în societate.

Max Weber: „Geneza SUA a fost un eveniment unic și nerepetabil.” Poziția geostrategică (defensivă din prisma oceanelor), teritoriul extins, realizarea unei legături între principiile neoprotestanților și condiții de afirmare a acestora.

Max : Copacii libertății nu mai cresc până la cer ( speranța liberalismului inițial, al lui John Locke)

Ne afundăm într-o societate în care supunerea predomină. Max Weber identifică birorația exhaustivă. Ea crește datorită creșteri capitalului și dezvoltării tehnologice.

A treia linie pe care tehnologia s-a dezvoltat pe linia analizei sociale. Aceasta capătă o altă formă odată cu apariția pe scenă a unor sociologi ca Spencer sau Karl Marx. „Sistemul societății moderne” . Karl Schmidt (parlamentarism). Democrația promite mult, dar ceea ce este în parlament este contrar; el a promovat ideea de stat total în Germania național-socialistă

Problema complexității. A observat intrarea într-o lume complexă în care există multiple soluții sociale. Sociologia este concepută ca o interpretare a complexelor sisteme sociale.

A patra linia a fost dată de sociologia ca rațional al vieții. John Raws. Teoria dreptății (echității). Se propune un nou fundament pentru știinșele sociale. Cum trebuie să arate societatea în care merită să trăim? Propune cunoașterea societății din jur și o ameliorare a acesteia pornind de la dreptate. Științele sociale ar câștiga în profunzime dacă ar elabora răspunsuri pentru întrebări fundamentale și apoi să analizeze faptele (conturând lumea de care avem nevoie). El a introdus ideea de onestitate. Restabilește valoarea onestității. Adoptă direcția modelării situației/societății în care merită să trăim, iar apoi analiza aspectelor sociale în lumina răspunsurilor redate.

Habernas. Sociologia în mod comunicativ. A fondat științele sociale pe baza unei teorii a comunicării ( Pragmatica universală). Ea pleacă de la practica identificării raționalului în societate.

- Oamenii au devenit mai critici și nu mai încredere în autorități

- Iluminismul i-a obișnuit cu ideea conform căreia fiecare om este înzestrat cu gândire și că fiecare om poate decide pentru el ce e mai bine

Din capul oamenilor care gândesc au rezultat războaie, crime, crize economice și sociale.

Tradiția religioasă a întâmpinat tentințe fundamentaliste, revenirea pe structuri vechi. În această situație ne-a rămas un ultim reper de raționalitate, acesta fiind localizat în folosirea limbajului ( Cu cea mai simplă propoziție pe care o exprimăm, exprimăm intenția asupra unui acord.)

2

În condițile acordului prin comunicare putem găsi soluția rațională. Sociologia este chemată să exploreze condițiile comunicări, examinând apoi stările actorilor sociali.

Sociologia politică.

(lucrare sociologică privind decența – Margarit – Ierusalim)

Politica este vorbire și acțiune ce se raportează la polis.

Conținutul politicii a cunoscut modificări de-a lungul timpului.

Aristotel – prin politică se înțelege acțiune o în comun pentru a genera o conviețuire rațională.

(comunitatea convițuirii raționale). Cu Aristotel începe această gândire. Politica era o gândire a acțiunii în comun în concordanță cu un set de norme morale.

( „Federalistul”)

T.Hobbes și Machiavelli schimbă cursul gândirii politice. Pentru antici omul este o fință socială. E nevoie de un stat care să ia sub control oamenii și să îi disciplineze. Machiaveli: o politică abilă mai curând decât morală, pentru a putea deține puterea.

Jean Batiste

Politica – convorbire cu celălalt pentru a-l convinge.

Imanuel Kant – soluții raționale pentru conviețuirea comună.

Max Weber și Bismark – „real politik” – politică legată de scopurile unei țări ( Germania unificată), care trebuia să-și cucerească poziții în lume, folosindu-se de toate mijloacele. Politica trebuie să fie realistă și un calcul al tuturor mijloacelor.

Hanna Arendt - recuperează conceptul aristotelic al politicii. Consideră politica fiind o activitate ce presupune dezbaterea cetățenească ( reguli de morală a vieții publice).

Niklas Lumann – vorbire și acțiune pentru stăpânirea complexității.

Leagă politica în mod explicit de o comunicare nedistorsionată între cetățeni și conducere.

În societățiile moderne politica generează direcția societății. Sistemul care imprimă direcția. Bismark : „ arta realizării din ceva din ceea ce este mai bun pe lume.”

Știința ca profesie și politica drept profesie.

1. Știința ca profesie. Ce motivează lăuntric un om să facă cercetare științifică toată viața?

3

Cel care face știință nu trebuie să se aștepte la un succes final personal. Politica cercetării științifice .

Trăirea politică a unui creștin și a politicianului. Trebuiesc distinse 2 simțuri: etica adeziunii la o valoare și etica răspunderii.

26.03.2015

CURSUL NR. 2

PUTEREA POLITICĂ

Politica se poate defiini ca fiin acea acțiune raportată la guvernarea unei societăți

Guvernarea- capacitatea de a orienta comportamentele societății . Antrenează prin natura ei o relație între guvernați și guvernanți.

A exercita puterea asupra unor oameni înseamnă a-i face pe aceștia să accepte o acțiune pe care cel care o exerită o consideră importantă. Triumful voinței proprie vizavi de voința altuia.

Legitimitate- recunoașterea acordată celui căruia i se oferă puterea.

Orice exercitare a puterii pretinde a fi naturală, rezonabilă. Orice putere este disponibilă să apeleze la constrângere. (Politicienii combină mijloacele legitimității și constrângerii)

Politica redată de forma dominației. Relația dintre dominație și putere a fost studiată în profunzime de către Max Weber. În societate există putere care nu se exercită în mod evident.

Rațunile materiale. Prin adeziunea la un ideal. Credința.

3 forme de legitimare vizate de Max Weber:

1. Legitimarea legal rațională - Funcționarea societății pornind de la reguli scrise; aceste reguli prevăd îndatoriri și

obligați pentru deținătorii puterii și pentru cei care se supun legii.- O astfel de dominațe se asigură prin cadrul legal; cel care domină este anonimizat.

- Statul de drept este întruchiparea acestui sistem de dominație

4

- Este de așa natură încât deținătorul puterii este depersonalizat, neputând fi identificabil.

2. Legitimarea tradițională - Se bazează pe credința că „ așa e tradiția” din locul respectiv

- Pleacă de la premisa conform căreia orice popor se conduce după anumite forme proprii, specifice acesteia

- Poate transforma cetățenii în vasali3. Legitimarea carismatică- Dominația carismatică este legată de un individ, care reușește să trezească în societate

o capacitate de a rezolva problemele- Este realiată prin persuasiune

- Înlocuiește relațiile indivizilor cu instituțiile, acestea fiind înlocuite cu liderul

„Tip ideal” – noțiunea cu care colaborează în mod indevitabil științele sociale

Puterea politică se exercită asupra întregii societăți.

Pornim de la definiții bine puse la punct și de la realități.

Puterea politică se poate păstra cu condiția consimțământul guvernaților. Dacă puterea politică este legitimată ea devine autoritate.

Hans Kensel – sistem juridic actual privind pluralismul politic. Nu argumentul forței conteză, ci forța argumentului.

Moștenitorii sistemului Westfalian. Europa era compunsă din multiple state, luându-se decizia reogranizării relației între state:

1. Suveranitatea fiecărui stat

2. Egalitatea statelor indiferent de forța acestora3. Multilateralsmul ( o problemă trebuie rezolvată prin participarea tuturor celor

implicați)

Odată cu apelul la putere ca element explicit în cadrul negocierii multilateralismul înclină spre unilateralism. S-a trecut dintr-o epoca post-Kess

În politicile interne războiul social este încheiat. Statul german organizat pe codul participării la decizie. Patronatul nu vrea să-și mai asume singur responsabilitatea producției. Războiul social clasic este încheiat în această circumstanșă. Post Kellsen.

Concurența electorală pt. obținerea puterii rămâne, dar este condiționată.

O lume în care suvernitatea statelor este circumstanțiată (toate statele sunt suverene, exceptând situația în care încalcă drepturile omului) și fiecare stat este egal în fața celuilalt.

5

S-a trecut de la mica politică(bazată pe principii, eglitatea statelor, suveranitate, multilateralism) la marea politică (Nitzche).

Religia creștină era unificatoare și în jurul ei se coagula oo sursă de putere până când în secolul XVII situația este răsturnată de protestantism. Un element fundamental caracteristic al statelor puternice era armata și fiscalitatea bine organizată (apariția băncilor).

Echilibrul al puterilor va fi rupt de către Franța, cu un rege puternic, un sistem fiscal eficace, o populație unită în jurul națiunii și dispunând de o politică externă favorabilă.

De atunci debutează ideea de națiune, fenomen ce coaguleză valorile unei culturi și care conferă direcțiile politici raportate pe acestea.

Energia angajamentului armat de a construi o națiune este caracteristică SUA. Odată cu Revoluția Franceză, reiese superioritatea redată de drepturilor și îndatoririlor cetățenilor. Napoeleon și-a propus unificare Europei sub aceste prinicipii, însă se prăbușește în campania militară împotriva Rusiei, astfel echilibrul este confuz.

Tehnologia superioară a reprezentat un alt factor ce a conferit Franței un plus. Dezvoltarea tehnologică și a capitalismului permite impunerea Europei ca o putere dominantă în lume.

( Civilization – Ferguson; Pierre Buhlere ) Încheierea a 300 de ani a dominației Europene pe fondul ascensiunii Chinei. Perioada interbelică este nuanțată și de căderea imperiilor, în anii 30 făcându-și simțită prezența 2 puteri organizate pe baza unor ideologii, bolșevismul și nazismul.

Disciplinarea și militarizarea părea ca fiind singura soluție optimă pentru cele două regimuri. Cele două regimuri intră în cel De-al Doilea Război Mondial de unde rezultă două mari puteri la finele Războiului: SUA și RUSIA.

Înființarea ONU a permis ca până la un anumit punct puterea să fie echilibrată unde să predomine și regulile. O schimbare în această direcție a fost dată și de consfințirea Proiectului European. R. Schuman și Jean Monnet au propus ca țările care mereu s-au situat în conflicte pe scară mare, Franța și Germania, să își pună la dispoziție resursele sub egida unei autorități CECO.

S-a dezvoltat o abordare a politicii pe baza principiilor și nu a puterii. Și astăzi UE încearcă impunerea principiilor și nu a puterii. UE încearcă să coreleze puterea cu logica pricipiilor. Europa postbelică întră sub pecetea liberalismului și a comunismului. 1975 Acordul de la Helsiski: 1. Pilon impus de U.Sovietică și aliații ei, pentru recunoașterea granițelor existente; 2. Pilon impus de SUA pe baza drepturilor omului. În 1989 se prăbușește socialismul de inspirație sovietă și Uniunea Sovietică și s-a intrat într-o perioadă în care SUA a fost singura supraputere până în 2010.

Nu s-a încheiat tratatul de încheierea a Celui De-al Doilea Război Mondial. În 2010 China anunță o dezvoltare remarcabilă d.p.d.v economic și militar.

Conflict de interes privind domniația Mării Chinei de Nord și a Pacificului.

6

China ridică problema asumării pentru problema existență la nivel geo-politic internațional.

Puterea globală este dependentă de SUA și CHINA. 2 supraputeri nucleare: SUA și RUSIA;

(Harry Kissinger)

Dpdv sociologic, SUA intâmpină probleme privind datoriile publice. Au un indice al șomajului suportabil. Competivitatea produselor americane este ridicată pe glob. Un curent existent expune idei conform căreia SUA nu acordă suficinetă atenție educației.

China. Țară angajată pe deviza creșterii economice ( a scos din sărăcie peste 300.000 de oameni).

Cointeresarea materială a schimbat producția Chinei. Proprietatea a fost a împăratului și nu a individului. Sistemul juridic chinez a operat cu un principiu inexistent în spațiu european (dacă un membru al familiei greșește un membru răspunde pentru toți). China lichidează sărăcia prin procesul de urbanizare. Este un mare inhalator de tehnologie. China absoarbe idei. Toate firmele mari din lume sunt prezente acolo.

Problema demografică a Europei. Populația indigenă europeană e în scădere.

Turcia este în creștere datorită resurselor materiale/naturale și datorită unei populații calificate.

STATUL

Puterea politică în societățile contemporane se bazează pe stat ca și organizare. În formatul său actual statul apare în secolul IX până în secolul XIII. Statul a câștigat pe parcurs teren, devenind singura formă de organizare a guvernării.

Statul avea în frunte un monarh/dictator/președinte. Acesta era asistat de miniștri și de un guvern. Acest guvern era responsabil în fața parlamentului, parlament care era ales de către cetățeni.

Europa vine cu această instituție, statul, din secolul IX. Acesta a cunoscut o seamă de schimbări. Tradiția organizării este pusă în discuție din două direcții:

1. Dinspre articulările instituționale ale UE. UE se bazează pe democrația europeană, care a ajuns la nivel interguvernamental. Decizia politică aparține Consiliului European, care stabilește președintele Comisiei Europeane. Comisia Europeană are la dispoziție un buget aprobat de Parlamentul European.

Statul are monopolul cu rang de lege. Are monopolul fiscalității, emiterii monedei, juridic și reprezentării colective. Numai statul are monopolul limitării (violenței) fizice legitime.

7

„ Noi înțelegem prin stat o întreprindere politică cu caracter instituțional, care revendică cu succes în aplicarea lui monopolul constrângerii fizice legitime.” Max Weber

Forma statului de drept a fost cunoscută mai recent, oamenii find chemați să aplice legile. Exercitarea legitimă de către stat trebuie încadrată în reguli și exercitarea violentă (legitimă) scade într-un stat de drept ( acest stat de drept face apel nu doar la obligațiile,ci și la responsabilitățile individului) . Violența fizică pe timp de pace tinde să se reducă.

Autocontrolul din partea cetățenilor a crescut, fiind o înclinare spre respectarea legilor și nu asupra încălcării ei.

Prin civilizație el are în vedere o societate în care regulile de drept orientează comportamentele oamenilor internalizate, întrucât autoconstrângerea devenind mai evidentă decât constrângerea.

Statul se mai caracterizează și prin dezvoltarea unei administrații exercitate de către funcționari de carieră, specializați și pregătiți pentru îndeplinirea sarciniilor administrative. Funcționarii de profesie alcătuiesc birocrația statului. Statul presupune administrare, iar administrarea se realizează prin birocrați (funcționari de profesie).

În preajma societății moderne, puterea și când se exercita cu ajutorul funcționarilor de profesie se baza pe puteria patrimonială ( puterea persoanei care exercita puterea).

Odată consacrat statul, acesta face o separare între bugetul personal și cel public, făcându-se o demarcare clară a domeniului privat și public. Se face separare între ceea ce e personal și ceea ce e instituțional.

Din punctul de vedere al lui Max Weber funcționarul public trebuiesc să fie:

oameni liberi ( nu se supun decât datoriilor legate de funcția lor); aceștia sunt recrutați de la o selecție deschisă și sunt angajați pe baza unui contract; în

această selecție ceea ce contează este competența profesională, fiind deschisă pentru toți și este meritocratică.

Renumerarea funcționarilor se face pe baza contractului vizat înainte. Progresul în această carieră este dependent de criterii de merit și de vechime.

Funcția nu poate fi vândută/cumpărată

Odată cu sistemul administrativ cu funcționarii de profesie apare în societatea modernă o organizare birocratică, care promovează raționalizarea activităților.

Îi treatează pe toți cei cu care întră în contact cu egalitate, onestitate și raționament. Funcționarul public veritabil este cel care tratează cu respect cetățeanul.

Conform analizei lui Max Weber, o societate feudală se caracteriza prin:

Slabă instituționalizare politică a acestei societăți ( erau relații directe; oamenii se raportau la celălalt în funcție de statutul social)

8

Sistemul de decizie se caracteriza printr-o puternică fragmentare ( decizia era mai mult personală și nu unei instanțe, adunări, consliu)

Stabilitate slăbită a unităților politice

Construcția statului în Europa a avut loc ca o construcție a statului național. Statul s-a consolidat ca stat național. În Asia, prima formă a statului a fost a statului civilizație și nu a statului național (Martin Jaquse – When China rules the world )

22.04.2015

Guvernanța

- Diferită decât guvernarea și administrarea

Etimologie: guvernare kibernaym – conducerea unei corăbii pe mare (orientarea corăbii pe mare după stabilirea poziției,factorii de mediu și destinația unde se dorește a se ajunge)

Era prevăzută nu ca o decizie stric tehnică, ci și una ce ține de cunoaștere și abilități în gândire.

A fost preluat în latină , unde a căpătat forma de gobernace . De aici au plecat toate celelalte traduceri, de unde a rezultat ideea de conducere. Termenul de conducere a fost echivalat în Franța cu guvernemount, iar apoi în Anglia government. A fost înțeles ca acțiune de a-i conduce pe supuți prin dominație.

În Anglia a căpătat o altă conotație diferită raportată la tradiția franceză, evocând caracteristici detaliate privind gândurile și năzuințele populației.

Guvernare coorporativă ( New Management) a fost declanșată de la o mișcare produsă în cadrul firmelor engleză.

Acea conducere care coordonează acțiunea unei mari întreprinderi, inclunzând felul de a gândi și opțiunile celor implicați.

Government este altceva decât conducere și guvernarea ( termen preluat din Franța având ca principal element conducerea prin dominație). Acest termen a fost aplicat în administrația societăților, încât astăzi se vorbește de guvernanța țărilor și a lumii.

9

Guvernanță ( ia în seamă și opțiunile populației); Guvernarea ( axată pe dominația conducătorului)

Această trecere de la guvernare la guvernanță a suferit o schimbare la nivel de limbaj. Guvernare ( treburi publice, afaceri publice). Guvernanță ( treburi colective).

Societatea organizată pe verticală a fost în locuit de sistemul organizării orizontale, făcându-și prezența elemente precum diversitatea, interdependeța și pluralismului politic. Această propunere de înlocuire este nerealistă. Sunt domenii în care guvernanța este soluția, însă per ansamblu

Guvernanța( a distribui problema în cadrul unui număr cât mai mare a celor implicți) nu poate depăși 3 probleme:

1. Nu poate asigura unitatea de decizie ( tergiversarea decizilor și instabilitatea acesteia)

2. Guvernanța punând decizia pe umerii celor implicați îi pune în mișcare pe toți, dar ea nu mai poate pune o problemă a tradiției europene ( valoarea individuală)

3. Guvernanța leagă scopul producției mai performante, însă nu pune problema valorii morale și civice.

Guvernanța dă rezultate pe fondul unei guvernări eficiente. ( Guvernanța și nemulțumiții ei). O soluție este dezvoltarea guvernanței în interiorul unei guvernări solide, eficiente.

Democrație ca tehnică de alegere a reprezentanților și ca mod de viață.

Democrația dacă se axează doar pe aspectul reprezentativ nu asigură evitarea autotarității prin prisma faptului că și în cadrul democrației elective se pot regăsi majorității covărșitoare care își pot asuma politic autoritare.

Democrația trebuie sa facă un pas nou, de la stadiul reprezentativ la un mod de viață.

Activarea bazei culturale a democrației poate deveni soluția pentru întărirea vieții democratice, vizând considerarea tuturor vocilor din popor.

10

Carl Schmit este principalul contestator al democrației liberale. El pleacă de la observații privind funcționarea Parlamentului :

-„ parlamentarul nu mai este purtătorul de cuvând al celor care l-au ales, ci executantul partidului din care face parte”;

-„ guvernul care este desemnat de Parlament nu mai este subordonat Parlamentului, ci a celui care caută să influențeze și să ia decizii în numele Parlamentului”

Consolidarea puterii executive în raport cu cea a Parlamentului din care rezultă distanțarea de voința poporului, nerealizând promisiunile față de popor.

Hans Kelsel a contribuit la formarea sistemului parlamentare la începutul secolului XX.

Soluția lui Schmit este cotitura organizării statului sub conducerea unei personalități ( totalitarism). Schmit este cel care a făcut schimbarea juridică care i-a permis accederea la putere a lui Adolf Hitler.

Norberto Bobbio a publicat o serie de studii consacrate democrației, „Viitorul democrației” fiind una dintre lucrările de renume ale acestuia.

Democrația înseamnă pentru N.Bobbio :

1. Proceduri de decizie ( pachet de reguli privind felul în care se i-au decizile)

2. Efectiv indicat de membrii care i-au decizia ( cât mai ridicat )3. Regula majorității 4. Existența de alternative reale ( pluralismul)5. Cei care i-au decizia au drepturi asigurate încât ei se exprimă fără teamă,

liber

Consideră că în societatea modernă există 3 obstacole în calea democrației:

1. Odată cu expansiunea economiei și concurenței pieței se apelează tot mai des la specialiști ( ingineri, juriști, manageri). Categorie de tehnocrați care face ca prin simpla lor prezență decizile (altădată democratice) să fie filtrate de aceștia. Democrația este afectată tot mai mult de tehnocrație

2. În societatea modernă s-a dezvoltat birocația, care la rândul ei afectează democrația.

11

3. Proliferarea reprezentanților societății ( anumite componente ale societății civile se emancipează în raport cu puterea de stat)

Sunt câteva promisiuni ale democrației care nu mai pot fi integrate:

- La origini democrația vroia să integreze toți cetățenii.

- Între timp a apărut o mișcare centripetuă în care anumiți indivizi nu se interesează de activitatea statului.

- Cel ales se mai putea numi reprezentant al poporului, dar între timp acest reprezentat este desprins dintr-un partid a cărui interes îl poartă.Puterea unor grupuri/oligarhică nu poate fi înlăturată.

- Democrația modernă și-a propus ca toate decizile mari ale societății să fie supuse unei dezbateri democratice

- Democrația apărut pentru a înlătura puterile oculte din societate, iar acest proiect nu a izbutit.

Bobbio consideră că au fost încercări de a înlătura democrația, însă au fost eșecuri. În font, democrația rămâne distinctă de totalitarism. Nu este democrație decât unde sunt democrați. Un cetățean activ este un cetățean care are idealuri și prin urmare își manifestă opinia privind situația societății.

12

Democrația ca formă de viață încearcă să se flexibilizeze. Trecerea la democrația de viață poate fi realizată printr-o formă morală ( respect pentru celălalt, dragoste față de semeni). Democrația ca formă de viață are nevoie și de instrumente instituționale.

Aranjementele instituționale vizează și opinia minorității.

Religia este credință în momentul în care satisface următoarele criterii:

- Prin recunoașterea lui Dumnezeu ca unică ființă divină

- Revelție și legământ între oameni și Dumnezeu

- Liturghia (momentul în care se intră în legătură cu Dumnezeu)

- Religia este instituționalizată (religiile monoteiste)

Terorismul din surse religioase, credința religioasă nu mai poate rămâne o credință privată din perspectiva politicii americane. Un alt argument ce vine în favoarea acestei afirmații vine din doctrina europeană a drepturilor omului.

Democrație marketizantă și democrație meritocratică.

Daniel Bell – China and democracy

3 atitudini vizând China contemporană:

1. Negativă (Chrs Patten, The Westh and the Easth): - progres și predominație a eticii

- Prezența regulii după care infracțiunea unui membru a unei familii aducea sancționarea tuturor membrilor

- China nu va fi niciodată o supraputere economică

- Conducerea partidului comunist al Chinei va intra in conflict cu necesitățiile economiei de piață

- Mișcarea pentru drepturile civile din Hong-Kong va afecta China

- Caroline Puer – Cei 30 de ani glorioși ai Chinei – Europenii nu dau importanță schimbării Chinei

- Nicio țară nu s-a schimbat în 30 de ani, ajungând la statutul de supra-putere

- Kiss2. Perspectiva armonie

13

TOTALITARISMUL 1 Înseamnă caracterul mai mult sau mai puțin monist al puterii politice

2 Mobilizarea polulației3 Presupune o anumită ideologie care orientează adoptarea măsurilor

regimului- Poate include pluralismul politic

- Regimul autoritar permite o anumită politizare a populației

- Teoria „omului nou” (cu surse religioase)

- Se leagă de premisa schimbării naturii umane

- Este o natură comună tuturor oamenilor; Toate probează că nu este schimbătoare natura umană în funcție de istorie;

- Comunismul și Național-Socialismul au fost principalele 2 ideologii totalitare

- Aceste ideologii au fost prezentate ca fiind viziuni cuprinzătoare despre lume

- Sunt greu de criticat din interior

- Se recunosc în continuare frontierele stabilite duoă cel de-Al Doilea Răboi Mondial și se acceptă doctrina drepturilor omului la nivelul tuturor țărilor

- Revenirea la granițele de dinainte de război;

- Controlul opiniilor

- Charles Sanderspires : Nicio putere nu poate influența toate opiniile oamenilor

- Un partid unic de masă, ierarhizat stric și condus de o singură persoană

- Un sistem de control al populației ( apelându-se și la teroare când este cazul)

- Monopolul mass media

- Monopolul asupra tuturor servicilor de forță

- Economie controlată de statul respectiv

- Formă de guvernare a cărei mod de acțiune este teroarea ( Hanah Arendt)

- Dezvoltă mișcării de tineret foarte dinamice

14