slova ortodoxa numarul 4

S L O V Ă ORTODOXĂ

Revistă de spiritualitate ortodoxă a românilor din Moravia Republica Cehă

Nr. 42011

În acest număr: Vizita Preafericitului Părinte Daniel în Cehia •Sfinţirea bisericii de la Most • Părintele Cristian Popescu de la Brnodecorat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne • Biserica din Brno ridicată în roşu în doar două luni

Slovă Ortodoxă • Nr. 4/2011

Căsuţa de redacţiePreşedinte de onoarePr. Cristian POPESCURedactor şef

Horaţiu TOMAEchipa de redacţie

Ramona AIOANEITraian BĂLANAlexandra GIOSANUDragoş HARAGACosmin MIHAIAdina TOMACristian VELNIC

CorectoriDarius ARONCristian VELNICAlex GIOSANU

Grafică şi designHoraţiu TOMA

Adresa redacţieiEmail: slovaortodoxa@rocz.comYahoo: slovaortodoxaWeb: slovaortodoxa.blogspot.com şihttp://rocz.com/slovaortodoxahttp://www.facebook.com/slovaortodoxaPublicaţia apare cu binecuvântareaÎnaltpreasfinţitul Simeon Arhiepiscopde Olomouc şi Brno

2

Vizita PF Daniel în Cehia..... 3Vieţile Sfinţilor Sf Dimitrieizvorâtorul de mir................... 4Viaţa Sfântului DimitrieBasarabov.................................6Sfântul Vaclav ........................8Literatură şi artă creştină.......9Taina pocăinţei......................10Noi şi biserica ......................12Răspunsuri la întrebări .......13Familia ortodoxă Postul

uneşte

Din acest număr:

Dacă aveţi propuneri derubrici, doriţi să publicăminformaţii pe un anumit subiectsau răspunsuri la întrebări petemă creştină sau să ajutaţi latraducerea în engheză/cehă,scrieţine la adresa redacţiei.Asteptăm şi materiale cu ştiridespre evenimente ale bisericiidin Cehia pe adresa redacţiei.

Pentru credincioşii din zona Brno, biserica cu slujire şiîn limba română se află pe strada Vranovska nr. 48http://parohiabrno.rocz.comMulţumim celor care sprijină constant activităţilebisericii şi tipărirea revistei.Publicaţia poate fi achiziţionată în variantă tipărită de

la biserica mănăstirii ortodoxe Sf Ludmila din Brno

Nr. 1/2011 • Slovă Ortodoxă 3

Începutul lunii octombrie a venit cu binecuvântare şi bucurie pentrucreştinii ortodocşi români din Cehia, deoarece a avut loc sfinţirea primeibiserici româneşti construită pe teritoriul Cehiei, ocazie cu care am fostbinecuvântaţi cu prezenţa PreafericituluiPărinte Daniel, Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne. Acesta sa aflat în Praga şi Most, înperioada 8 10 octombrie 2011.

Preafericitul părinte a sosit în Cehia,sâmbătă 8 octombrie, în jurul orei 16:00 fiindîntâmpinat la aeroportul din Praga de cătreconducătorul Bisericii Ortodoxe dinŢinuturile Cehiei şi Slovacia, PreafericitulKrištof, împreună cu Excelenţa Sa doamnaDaniela Gîtman, ambasadorul României laPraga.

După primirea organizată de cătreBiserica Ortodoxă Cehă în jurul orei 17:00înaltele feţe bisericeşti au plecat spre hotelulunde a fost cazată delegaţia bisericii române,urmând ca la ora 20:00 să fie prezenţi larecepţia organizată de către ambasadorulRomâniei la Praga în incinta PalatuluiMorzin, sediul ambasadei României la Praga.

În cea dea doua zi a vizitei,Preafericitul părinte Patriarh a oficiat slujbade sfinţire a bisericii şi a troiţiei ridicate înmemoria eroilor români la Most şi a săvârşitîmpreună cu un sobor de episcopi, preoţi şidiaconi prima Sfântă Liturghie în nouabiserică.

În ultima zi de şedere în Cehia,Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vizitatSenatul Republici Cehe unde sa întâlnit cupreşedintele Comisiei pentru Afaceri Juridiceşi Constituţionale din cadrul SenatuluiRepublicii Cehe, JUDr. M. Antlem.

Adina Toma

Vizita Preafericitului Părinte Daniel în Republica Cehă

Nr. 4/2011 • Slovă Ortodoxă

Foto:HoraţiuTomaFoto:HoraţiuToma

Foto:www.senat.cz


Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şiMaximian Galeriu (284 311) şi era fiul voievodului cetăţii Tesalonicului,

botezat în taină de părinţii săi, de frica cruntelor prigoane împotriva creştinilor.Şi îl învăţau părinţii în cămara cea ascunsă a palatului lor toate tainele sfinteicredinţe, luminândui cunoştinţa despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum şimilostenia cea către săraci, săvârşind, adică, faceri de bine, celor ce trebuiau. Şiaşa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinţilor săi, dar, mai ales, aînceput a lucra întrînsul darul lui Dumnezeu. Şi tânărul creştea cu anii şi cuînţelepciunea, urcând ca pe o scară, din putere în putere. Şi, ajungând la vârstacea mai desăvârşită, părinţii lui sau dus din vremelnica viaţă, lăsând pe tânărulDimitrie moştenitor nu numai al multor averi, ci şi al bunului lor nume.

Deci, Maximian împăratul, auzind de moartea voievoduluiTesalonicului, a chemat la dânsul pe fiul acestuia şi, cunoscândui înţelepciunea,la făcut voievod în locul tatălui său. Şi a fost primit Sfântul cu mare cinste decetăţeni, iar el cârmuia cu multă vrednicie poporul, propovăduind pe faţădreapta credinţă şi aducând pe mulţi la Hristos.

Deci, nu după multă vreme, a cunoscut împăratul că voievodulDimitrie este creştin şi sa mâniat foarte. Drept aceea, întorcânduse biruitordintrun război cu sciţii, Maximian a poruncit să se facă praznice în fiecarecetate, în cinstea zeilor, şi a venit împăratul şi la Tesalonic. Şi, fiind întrebatDimitrie, de sunt adevărate cele auzite despre dânsul, a răspuns cu îndrăzneală,mărturisind că este creştin şi a defăimat închinarea păgânească. Şi îndată,împăratul a poruncit săl închidă în temniţă, până la încheierea jocurilor încinstea venirii sale.

Şi se bucura împăratul, mai ales, văzând pe un luptător vestit, Lie,vandal de neam, înalt, puternic şi înfricoşător la chip, că se lupta cu cei viteji şii

ucidea, aruncândui în suliţe.Deci, era acolo un tânăr creştin,anume Nestor, cunoscutSfântului Dimitrie. Acesta,văzând pe Lie ucigând fărăcruţare pe oameni, mai cu seamăpe creştini, sa aprins de râvnă.Şi vrând să se lupte cu Lie aalergat la Sfântul, în temniţă,cerând de la dânsul rugăciuni şibinecuvântare ca săl poată biruipe acel ucigaş de oameni. Şi,însemnândul cu semnul crucii

pe frunte, Sfântul ia zis: "Dute şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!"continuare in pagina 5

Vieţile SFINŢILOR Sfântul Dimitrie izvorâtorul de mir



continuare din pagina 4Deci, intrând în luptă cuLie, Nestor a strigat:"Dumnezeul lui Dimitrie, ajutămi!" Şi îndată, trântindul jospe Lie, la omorât. Şi saîntristat împăratul de moartealui Lie. Aflând însă că SfântulDimitrie este cel care laîndemnat pe Nestor să se luptecu Lie, împăratul a trimisostaşi, poruncindule sălstrăpungă cu suliţele pe Sfântul,în temniţă, că a fost pricinamorţii lui Lie. Şi aceasta,făcânduse îndată, mareleDimitrie şia dat sufletul înmâinile lui Dumnezeu. Dintrupul lui Dimitrie, nu a curssânge, ci mir tămăduitor deboli, de unde i se trage şinumele de „izvorâtorul de mir”.Şi sau făcut la moaştele lui

multe minuni şi prea slăvite tămăduiri. Tot atunci, din porunca împăratului, satăiat capul şi Sfântului Nestor.

În tradiţia populară română, Sâmedrul este patronul iernii pastorale.Sâmedru era socotită şi ca o zi a soroacelor, când se terminau învoielileîncheiate între stăpânii oilor şi ciobani la SânGeorge. De asemenea, în noapteadinainte de Sfântul Dumitru se aprindeau pe înălţimile din jurul satelor focuriaşanumitul "focul lui Sâmedru".

Întru cinstirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, mai mult de 337000de români îi poartă numele şi multe mânăstiri şi biserici au hramul Sfântului.

Mare apărător tea aflat întru primejdii lumea, Purtătorule de chinuri,pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat şi laluptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos DumnezeuroagăL să ne dăruiască nouă mare milă.Surse: http://www.sfantuldumitru.com/

Rubrică realizată de Cosmin Mihai

Sfântul Dimitrie izvorâtorul de mir Vieţile SFINŢILOR



Unul dintre reprezentanţii de seamă ai vieţii creştine, odrăslit de fraţiinoştrii români care trăiesc în sudul Dunării, a fost Sfântul Dimitrie zis "celnou" sau "Basarabov", ale cărui moaşte se găsesc azi în catedralapatriarhală din Bucureşti. A trăit în veacul al XIIIIea, deci în timpul"imperiului" de la Târnovo, întemeiat de români şi de bulgari sub conducereafraţilor Petru şi Asan. Sa născut în satul Basarabov, aşezat pe râul Lom, unafluent al Dunării, în apropierea oraşului Russe.

Părinţii lui erau oameni săraci, care nu lau putut da la învăţătură, deaceea, de mic a fost nevoit săşi câştige el însuşi cele necesare traiului. Ani în şira păscut vitele şi oile ţăranilor din sat, pe colinele din preajma Dunării şi pe văileînverzite ale râului Lom. Viaţa în mijlocul naturii a oferit tânărului păstor prilejulde a admira mereu frumuseţile firii celei văzute, ajutândul să iubească şi maimult pe Făcătorul lumii văzute şi nevăzute.

Cunoscând pe unii călugări din mănăstirile din apropiere, a aflat deviaţa îmbunătăţită pe care o duceau aceştia. Pe măsură ce creştea cu vârsta şi cuînţelepciunea, sa trezit în el dorul după viaţa monahală, deşi practicase şi pânăatunci, poate fără ca săşi dea seama, cele trei "sfaturi" cerute oricărui călugar:sfinţenia vieţii (fecioria), smerenia (ascultarea) şi sărăcia. Drept aceea, într unadin zile, a părăsit lumea, cu toate ale ei, şi "luânduşi crucea", sa călugărit întromănăstire din apropiere şi sa aşezat întro peşteră, săpată în stâncă, pe malulrâului Lom.

Acolo a petrecut ani în şir în post aspru, înfrânare şi rugăciune, izolat cutotul de lume şi chiar de ceilalţi monahi. Nu se ştie câţi ani a trăit în aceastăpeşteră şi nici cum îşi agonisea cele necesare traiului, după cum nu se ştie nicidata trecerii sale la cele veşnice.

Se spune că pe când şia simţit sfârşitul aproape, a venit pe malulLomului şi sa asezat între două lespezi de piatră ca întrun sicriu. Şi astfel şiaîncredinţat sufletul lui Dumnezeu, fiind înconjurat în chip nevăzut doar de sfinţiiîngeri.

Mulţi ani nimeni na ştiut de trecerea la cele veşnice a lui Dimitrie, iarin urma unor ploi puternice, au cazut în apa Lomului şi cele două lespezi depiatră în care era adăpostit trupul Cuviosului pustnic. Acesta a fost acoperit de

nisip şi de prundiş, rămânândiarăşi o bucată de vreme neştiut denimeni în albia râului Lom. Ele nau fost însă atinse de putreziciune,pentru ca să fie scoase apoi lalumină în chip minunat, prinlucrare dumnezeiască. Întro

noapte, Sfântul Dimitrie sa arătat în vis unei tinere care suferea de o boală grea,căreia ia spus că dacă parinţii ei îl vor scoate din apă, va fi tămăduită de boală.

Viaţa Sfântului Dimitrie Basarabov, ocrotitorul BucureştilorVieţile SFINŢILOR



Tânăra a povestit părinţilor visul ei şi împreună cuaceştia şi cu alţi credincioşi din sat sau îndreptat sprelocul pe care însuşi cuviosul il arătase în vis acelei tinere.De fapt, acolo se şi arăta adeseori o lumină mai presus defire. Şi căutând cu stăruinţă au aflat cinstitul trup alCuviosului Dimitrie întreg şi neputrezit. Binecredincioşiicreştini din satul Basarab, împreună cu preoţii satului, audus cinstitele moaşte în biserica satului. Tânăra bolnavă,atingânduse de ele, şia recăpătat de îndată sănătatea.Vestea despre aflarea cinstitelor sale moaşte sa răspânditcurând atât în localitaţile din sudul Dunării, cât şi în celedin nordul ei.Se împlineau astfel cuvintele Sfântului Apostol Pavel care scriacorintenilor că "Dumnezeu a ales pe cei nebăgaţi în seamă ai lumii acesteia ca săbiruiască pe cei tari, a ales pe cei de jos ca să ruşineze pe cei trufaşi" (I Corinteni1, 2728). Dumnezeu la ales tocmai pe acest Dimitrie, smerit păstor şi apoipustnic, neluat în seamă de nimeni, ca el să fie cunoscut apoi de toţi şi săiceară ajutor şi ocrotire în nevoi.Moaştele noului sfânt al lui Hristos au rămas acolo aproape cinci secole.Între anii 17681774 a avut loc un război între ruşi şi turci, purtat şi pe pământulromânesc, dar şi în sudul Dunării.Generalul rus Petru Saltacov a ajuns cu oştile sale în satul Basarab. Pentru cacinstitele moaşte să nu fie profanate de oştasii turci musulmani, generalul aporuncit ca ele să fie duse în Rusia. Ajungând cortegiul cu racla în Bucureşti, unnegustor bogat cu numele Hagi Dimitrie, se pare un macedoromân, precum şimitropolitul Grigorie al IIlea al Ţării Româneşti, au rugat pe generalul rus sălase cinstitele moaşte ale Sfântului Dimitrie cel nou poporului român şiMitropoliei ţării, ca o mângâiere pentru multele pagube materiale şi suferinţeîndurate de români în cursul acelui război, mai ales că era "valah" de neam.Ascultândule dorinţa, moaştele au fost aşezate cu mare cinste în catedralamitropolitană din Bucureşti în iulie 1774. Mâna dreaptă a Sfântului a fost trimisă,totuşi, la Lavra Pecerska (Rusia), unde se păstrează şi astăzi.Astfel, Sfântul Dimitrie cel nou sau Basarabov a devenit ocrotitorulBucureştiului şi al întregii Ţări Româneşti. În ziua de 27 octombrie, ţinând seamade cinstirea deosebită de care se bucură Sfântul Dimitrie cel nou, mai ales înBucureşti, la 28 februarie 1950 Sfântul Sinod a hotărât generalizarea cultuluisău în toată Biserica Ortodoxă Română. Această hotărâre sa transpus înfaptă în cadrul unor impresionante manifestări bisericeşti la 27 octombrie1955, în prezenţa multor ierarhi români şi străini şi a numeroşi preoţi, călugări şibinecredincioşi creştini din Bucureşti şi din alte localităţi din ţară.Adaptare dupa textul original scris de: Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariuhttp://www.crestinortodox.ro/ Rubrică realizată de Traian Bălan

LITERATURĂ CREŞTINĂViaţa Sfântului Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureştilor



Sfântul Vaclav sa născut în 907 ca fiu al lui Vratislav prinţ ceh şiDrahomíra soţia sa. Bunicul său a fost un prinţul ceh Bořivoj, iar bunica SfântaLudmila. El a fost botezat în ritul creştin slavon.În anul 920, Sfântul Vaclav rămâne orfan de tată şi la vârsta de doar 13 ani urcăpe tron ca moştenitor. Datorită faptului că era doar un copil hotărârile majore în

stat erau luate de mama sa,Drahomira.

Bunica sa, Sfânta Ludmila îl învaţălimba slavonă, mai apoi suboblăduirea unui preot slavon ales debunica sa, va învăţa latină şi greacă.

La vârsta de 18 ani va preluaconducerea tronului cu drepturidepline.

Intrigile mamei sale Drahomira vorduce la uciderea bunicii sale SfântaLudmila.

Sfântul Vaclav a fost un model decreştin, a luptat pentru răspândireacreştinismului în tot regatul.Una din cele mai vechi biografiiatestă faptul că a purtat de grijasăracilor, bolnavilor, orfanilor, a oferit

adăpost şi ospitalitate pentru călătorii străini fiind împotriva oricărui act denedreptate.Însă toate acestea îi atrag simpatie din partea poporului şi antipatie din parteafratelui său Boleslav.

Aşadar acesta din urmă organizează un banchet unde îl invită şi peSfântul Vaclav.

Sfântul Vaclav este ucis de către fratele său Boleslav, a doua zi dupăbanchet când încerca să ajungă la Sfânta Liturghie. Era 28 Septembrie (929 sau935).

Cinstirea Sfântului Vaclav a fost răspândită prin intermediul BisericiiOrtodoxe a Rusiei, familiile domnitoare botezânduşi fii cu numele de Vaclav(Ex: Vaclav Smolensk, nepotul lui Sf. Vladimir, data naşterii: 1036).

Sfântul Václav, este considerat patronul şi simbolul statului ceh, aşa seexplică de ce una dintre cele importante capele din biserica Sf.Vít este CapelaSf. Václav, după cum figura Sf. Václav apare şi în sigiliul Universităţii dinPraga fondată de Carol IV şi diadema regală a regilor cehi, împodobită şiîncrustată cu pietre preţioase rare poartă numele de Coroana Sf. Václav.Sfinte Mucenice Vaclav, roagăte lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţi Cehi


Sfântul Vaclav


Sorin Dumitrescu (n.18 martie 1946, Bucureşti) este unpictor şi grafician român, discipol al Părintelui ConstantinGaleriu, profesor universitar la Universitatea Naţională deArte Bucureşti, membru corespondent al AcademieiRomâne din 2006. Nu este numai un creator cu har, este, înprimul rând, un catalizator spiritual, cultural, care nuconteneşte să pună şi săşi pună întrebări surprinzătoare.

"Numi aduc aminte să fi fost vreodată necredincios.Dar după mine, a fi credincios înseamnă să şi practicicredinţa. Or, asta mi sa întâmplat mai târziu, nam fostniciodată antireligios, dar indiferent, da. Dumnezeu nutropăie în făptura nimănui. În cazul meu, "momentul" a fosto întâlnire cu Părintele Galeriu, pe care îndrăznesc so

calific drept proniatoare, căci mia schimbat viaţa. Pentru mine, creştinismul este, înmod eminent, o credinţă în puterile şi energiile divine. Alte energii decât cele fizice.Energia dumnezeiască, harul încreat este inconfundabil. După părerea mea,intelectualul trebuie să se îmbisericească. Mulţi intelectuali cred în Hristos, dar nu înBiserică. şi de aici pleacă multe rătăciri. Biserica e văzută ca o creaţie de "dupăHristos", făcută de oameni şi fără legătură cu Mântuitorul, cu Dumnezeu. E oincultură gravă. Numai prin Biserică, prin "metodologia" ei teandrică, se poate salvaomul, poate ajunge la Hristos şi la Dumnezeu. Dacă eşti intelectual, ai capacitateade a înţelege aceste lucruri mai lesne decât alţii, şi deci şi datoria de aţi trăi viaţa înlumina Adevărului.Imboldul cel mai puternic pentru a face Editura "Anastasia" a izvorât din PiaţaUniversităţii, dar între timp sa evaporat, din păcate. Acolo, în Piaţă, a fost oadevarată biserică volantă. Ceva, ceva, ca o amintire, mai trăiesc în noaptea de Paşti,după ce se dă Lumina, când rămânem în biserică doar câţiva prieteni şi parohienii,până dimineaţa. Majoritatea oamenilor pleacă acasă să înfulece cozonac, ouă şi săbea vin. Cei care rămânem la slujbă formăm adevărata biserică.

În biserica noastră nu se citeşte. Este o copilărie ridicolă, întro ţară careare cel mai important document ecumenic şi eshatologic al lumii: mănăstirile dinNordul Moldovei, unde ni se arată profetic garanţiile formale ale actualei unităţiecleziale, precum şi ce se va întămpla după a doua venire a lui Hristos. Există micienclave de cititori de carte bună religioasă. E vorba de o minoritate, de unde şifalimentul meu editorial.

Aducerea lui Dumnezeu în arta mea este ca şi căsătoria: dacă teai hotărâtsă te însori şi îţi îmbisericeşti casa, apoi nu te mai uiţi după alte femei. Artabisericească este o artă de care te apuci în clipa în care accepţi că cele mai maribunătaţi sunt voturile monahale. Toată sensibilitatea mea de tinereţe, când miamconstruit cariera şi am ajuns cunoscut, nu se compară cu cea de azi. Atunci naveamteme. Acum, pe zi ce trece, descopăr altele şi altele, nu se termină niciodată.Dimpotrivă, temele mă copleşesc prin făgăduinţele prin care mi le fac în continuare,

Sorin Dumitrescu


Literatura şi artă creştină


Pocăinţa este, după SfântulIoan Damaschin, întoarcerea dintrucel afară din fire la cel după fire şi dela diavolul la Dumnezeu, prinnevoinţă şi osteneală. Altfel spus, eaeste întoarcerea, de bunăvoie, de lagreşeală la starea de curăţenie.Pocăinţa are patru părţi:1.căinţa;2.mărturisirea păcatelor prin viu grai;3.împlinirea canonului dat deduhovnic;4.dezlegarea păcatelor.

Nici un duhovnic nu arevoie de a face dezlegarea aceluia carenu primeşte de a face un anumitcanon ce i se rânduieşte (SfântulNicodim Aghioritul, învăţătura cătreduhovnic).

Pocăinţa, ca Taină, a fostanunţată şi instituită de cătreMântuitorul, Care a vestito atuncicând lea spus tuturor apostolilorSăi: "Adevărat grăiesc vouă, oricâteveţi lega pe pământ vor fi legate şiîn cer şi oricâte veţi dezlega pepământ vor fi dezlegate şi în cer"(Matei, 18, 18) şi a instituito dupăÎnvierea Sa, ca pe una din roadeleÎnvierii Sale, când, arătânduSeapostolilor Săi, lea zis : "Luaţi DuhSfânt, cărora le veţi ierta păcatele,le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine,vor fi ţinute" (Ioan, 20, 2225).Pocăinţa constă în întoarcerea laDomnul Hristos şi la învăţăturaEvangheliei Sale, în întoarcerea de lacalea cea rea, la cea bună, adică pe

calea Bisericii. Pocăinţa constă în afugi de calea cea rea a desfătărilor şia umbla pe calea cea strâmtă şi aspră(Matei, 7, 1314). Pocăinţa constă înaşi părea rău de relele pe care leaifăcut şi să te hotărăşti să nu le maifaci (II Petru, 2, 2022). Pocăinţaconstă în aşi mărturisi păcatele lapreot (I Ioan, 1, 9; Luca, 17, 1114;Ioan, 20, 1923; Matei, 14, 1819; 18,18; Ioan, 1, 9; Fapte, 19, 18). Pilde deiertarea păcatelor prin preot a arătatDomnul Hristos în iertareaslăbănogului (Matei, 9, 18), a femeiipăcătoase, Maria Magdalena (Luca,7, 3650), la întoarcerea fiuluirisipitor (Luca, 15, 1132), înneosândirea femeii care a fost prinsăîn desfrânare (Ioan, 8, 111). În scurt,Domnul nostru Iisus Hristos, dupăcum însuşi arată, "...a venit ca sământuiască pe cel pierdut", sământuiască pe cei păcătoşi ce sepocăiesc (Matei, 18, 1114), căci "nucei sănătoşi au nevoie de doctor, cicei bolnavi" (Matei, 9, 12 ; Luca, 19,110). Idealul credinţei creştine esteca nimeni să nu mai păcătuiască. Maispune însă Sfântul Evanghelist Ioan:"Copiii mei, vă scriu aceste lucruri,ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva apăcătuit, avem la Tatăl un mijlocitor,pe Iisus Hristos cel drept. El estejertfă de ispăşire pentru păcatelenoastre, dar nu numai pentru alenoastre, ci şi pentru ale lumii întregi",adică jertfa ce se face în SfântulAltar, la Biserică (I Ioan, 2, 12).

Taina PocăinţeiSfintele TAINE

10 Slovă Ortodoxă • Nr. 4/2011


În VechiulTestamentmărturisirea se făceadirect lui Dumnezeu,căci în altă formă nuse putea face. Darmărturisirea aceastaera numai o pocăinţă,nu o Taină apocăinţei, de vremece în Legea Vechenici preoţia nu era oTaină prin carepreoţii să fi primit de

la Dumnezeu puterea de "a lega" sau "a dezlega", de "a ierta" sau de "a ţine"păcatele oamenilor. Aceste două Taine sau instituit de abia în Noul Testament,anume după Învierea Domnului şi după ce El a trimis în lume pe Duhul Sfântcu darurile Sale sfinţitoare. Cu toate acestea, chiar şi în Vechiul Testament seîntâlnesc cazuri când mărturisirea păcatelor nu se făcea direct lui Dumnezeu.Aşa, de pildă, însuşi psalmistul David sa mărturisit lui Nathan Proorocul (IIRegi, 12, 13), iar Aaron sa mărturisit cu căinţă lui Moise, iar nu direct luiDumnezeu (Num., 3, 1122). Iată, deci, că şi în pocăinţa Vechiului Testamentexista posibilitatea mărturisirii indirecte.Mărturisirea păcatelor înaintea preotului duhovnic trebuie să se facăastfel:

Să fie completă, adică să cuprindă toate păcatele săvârşite de laultima spovedanie şi să nu ascundă nici unul din cele făptuite.Spovedania trebuie să fie sinceră şi de bună voie.

Spovedania trebuie să fie secretă, adică în taină.Spovedania trebuie făcută cu umilinţă şi cu zdrobire de inimă, adică

cu părere de rău pentru păcatele săvârşite şi cu dorinţa sinceră de a nu le maisăvârşi. Simpla mărturisire sau înşirare a păcatelor nu aduce iertarea lor, căcizice Domnul: "De nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri" (Luca, 13, 5). Important esteca, de la o mărturisire la alta, creştinul să se ostenească săşi îndrepteze câtmai mult viaţa, desăvârşinduse în virtute (vezi şi Inv. de Cred. Ort., întreb.187).Sursa: http://www.crestinortodox.ro/

Rubrică realizată de Cristian Velnic

Sfintele TAINETaina Pocăinţei


Un element foarte important în viaţa creştinilor este postul, acesta a fostrecomandat de către Mântuitorul Hristos ca un mijloc de luptă împotrivaispitelor şi a puterii diavolului (Matei 17, 21). Însuşi Mântuitorul a practicatpostul. El a postit 40 de zile înainte de începutul activităţii Sale publice (Matei 4,2; Marcu 1, 13; Luca 4, 13) şi ia învăţat şi pe ucenicii Săi, atât prin cuvânt câtşi prin fapte, că postul este inseparabil de rugăciune (Matei 4, 1).

Sfinţii Apostoli au practicat şi ei postul. De exemplu, Sfântul ApostolPavel a postit şi a îndemnat şi pe fiii săi duhovniceşti să practice postul unit curugăciunea (Fapte 9, 9; 13, 23; 14, 23; 1 Corinteni 7, 5; 2 Corinteni 6, 5).

Postul este o înfrânare, parţială sau totală, de la mâncărurile de carne,brânză, ouă, băutură, viaţă conjugală, distracţii, vorbire multă şi alte desfătări, cuscopul de a ne ruga mai mult lui Dumnezeu, de a ne pocăi, spovedi şi a neîmpărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului.Sfinţii Părinţi ai bisericii arată că lăcomia pântecelui (lipsa postului) este primulpăcat capital, din care izvorăsc toate patimile. Întradevăr, îmbuibarea duceadesea la beţie şi lene, iar acestea aprind trupul spre desfrânare.Toate acestea,conduc la furt, înşelăciune, avariţie, întristare, mânie sau invidiază şi astfel,rezultă păcate mari a căror urmare este moartea sufletească şi trupească.

Biserica recomandă postul de miercuri şi vineri în tot timpul anului cuexcepţia zilelor cu dezlegare care de regulă sunt după praznice mari. Pe lângăaceste zile mai există patru posturi rânduite de biserică: Postul NaşteriiDomnului, Postul Mare (Postul Sfintelor Paşti), postul Sfinţilor Apostoli Petru şiPavel şi Postul Adormirii Maicii Domnului. Dintre acestea Postul NaşteriiDomnului (14 noiembrie – 25 decembrie) şi postul Adormirii Maicii Domnului(1 august – 15 august) sunt posturi cu dată fixă alături de zilele de 5 ianuarie(Ajunul Bobotezei), 29 august (Tăierea Capului Sf Ioan Botezătorul) şi 14septembrie (Înălţarea Sfintei Cruci), Celelalte posturi variază în funcţie de dataSfintelor Paşti.

Ne apropiem de începutul Postului Naşteri Domnului care este un postmai uşor deoarece în toate sâmbetele şi duminicile este dezlegare la peşte cuexcepţia primei sâmbete şi primei duminici din post (anul acesta în 19 şi 20noiembrie) şi a ultimei sâmbete anul acesta fiind şi Ajunul Crăciunului. Maiavem dezlegare la peşte şi în 6 decembrie, praznicul Sfântului Nicolae.

Postul Naşterii Domnului aduce bucuria Crăciunului prin rugăciune,ascultare sau fredonare de colinde pe toată perioada, pregătirea cadourilor pentrucei dragi şi pentru cei în nevoi care nu au de la cine să primească nici măcar ovorbă bună.

Prin milostenie şi Taina Sfintei Spovedanii putem să întâmpinămNaşterea Domnului cu sufletul curat şi inimă bună mulţumind lui Dumnezeupentru toate. Horaţiu Toma

Importanţa postului în viaţa creştinilorNoi di biserica

13Nr. 4/2011 • Slovă Ortodoxă

Frica de Dumnezeu este cetate de nădejde pentru creştinul adevărat. Trebuiesă te rogi ca ea să vină şi să umple inima. În această frică nu e nimicbolnăvicios: ea este plină de evlavie, de trezvie, împrospătând simţirea ca oadiere a dimineţii: nu răpeşte căldura, ci o aduce la temperatură potrivită.

Doar dragostea înmoaie şi îmbunează. Există însă şi o căldură tulbure,care vine din altă parte, o stare asemănătoare cu starea de dragoste, fără să fie defapt vorba de dragoste, ci o nălucă a ei.

Această nălucă face obraznic sufletul; el îşi îngăduie atunci libertăţi şicomodităţi ca şi cum ar avea dreptul la ele, socotindule fleacuri şi neavând degând să dea socoteală pentru ele. Este bine dacă rămâinepedepsit şi îngerul păzitor te călăuzeşte, depărtând toatenenorocirile – altminteri vin una după alta indulgenţe faţă desine şi comodităţi şi atunci poţi săţi iei adio de la tot ceînseamnă viaţă duhovnicească!

Tocmai din pricina acestei nenorociri îi însoţeafrica pe toţi sfinţii până la ieşirea lor din această lume şichiar după ieşire, până la hotărârea lui Dumnezeu în privinţasorţii lor veşnice.De asta se şi cuvine să ne rugăm: Frica Ta Doamne, sădeşteo în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine!Sfântul Teofan Zăvorâtul – “Răspunsuri la întrebări aleintelectualilor”

Rubrică realizată de Ramona AioaneiPărintele Protoiereu mitrofor Cristian Popescu la sfinţirea bisericii de laMost

La finalul Sfintei Liturghi, oficiată cu prilejul sfinţirii primei bisericiconstruite în stil românesc în Republica Cehă, Preafericitul Părinte Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a oferit părintelui CristianPopescu o cruce de iconom stavrofor (foto stânga).

Iconom stavrofor este un rang onorific bisericesc care seconferă preoţilor cu o activitate pastorală excepţională.

Menţionăm că părintele Cristian Popescu este preot slujitor înCehia din anul 1987 participând la renovarea, înfiinţarea saupăstorirea mai multor biserici, printre care menţionăm MănăstireaVilemov, lângă Olomouc, în care monahiile vieţuitoare sunt adusedin România de la Mănăstirea Văratec, biserica din Mikulov renovatăîn 1997 perioada în care părintele păstorea această parohie care avea

350 de enoriaşi, biserica din Dolni Kounice, renovată în 2005. În ultimii ani,după renovarea şi a altor biserici în Moravia, părintele vieţuieşte în Brno unde înacest an a început construcţia unei bisericii pentru comunitatea de credincioşi

Raspunsuri la intrebari Frica de Dumnezeu


Se apropie postul Crăciunului, cum întâmpină familia ortodoxăaceastă realitate? Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos a postit timp de 40 de

zile în pustiul Qarantaniei înainte de începutul activităţii Sale publice, lasfârşitul acestei perioade vrăjmaşul a încercat săL ispitească de trei ori.

Soţul, soţia şi copii sunt antrenaţi în acest exerciţiu duhovnicesc pe care îlnumim post şi îl parcurg împreună. Deşi ispitele apar mai ales în timpulpostului împreună ne este mai uşor să le depăşim sprijinindune unii pe alţii.

Ce este postul şi cum postim?Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune ce este postul, ne prezintă o

imagine lămuritoare despre cum trebuie să postim. „Postiţi? Arătaţimio prinfapte. Prin care? Veţi zice. De vedeţi un sărac, aveţi milă de el, un duşman,împăcaţivă cu el, un prieten înconjurat de bun nume, nul invidiaţi, o femeiefrumoasă, întoarceţi capul.Nu numai gura voastră săpostească, ci şi ochiul, şiurechea, şi picioarele, şimâinile, şi toate mădulareletrupului vostru.(...)”. Iată decică suntem îndemnaţi săalăturăm postului, milostenia,pacea între noi precum şipaza de toate celelalte ispitetrupeşti.

Referitor la postuldin zilele noastre care devinetot mai mult o dietă, SfântulIoan Gură de Aur ne spunecă: „Dacă postul ne esteabţinerea de la mâncare,odată ce au trecut celepatruzeci de zile, a trecut şipostul. Dar de ne vom abţinede la păcat, postul acesta nuva înceta după ce celălalt atrecut. Ne va fi de folos necontenit – şi înainte de împărăţia cerurilor, ne vaaduce aici, pe pământ, bună răsplătire.” Despre o cădere frecventă întimpului postului ne vorbeşte părintele Nicolae Tănase, care ne avertizeazăcă înlocuirea alimentelor din carne cu cele din soia, de exemplu cârnaţi,salam, brânză, caşcaval de post este păcat şi se numeşte lemarhie, el neîndeamnă să mergem să spovedim acest păcat precum şi să îl lepădăm.

F A M I L I E I O R T O D O X EPostul uneşte familia

Foto: www.razbointrucuvant.ro

15Nr. 4/2011 • Slovă Ortodoxă

F A M I L I E I O R T O D O X E

Postul trebuie să fiedesemenea însoţit derugăciune şi participarea lasfintele slujbe, pregătindune în acest fel pentru SfântaTaină a Spovedaniei şi dacăduhovnicul hotărăşte şipentru cea a SfinteiÎmpărtăşanii.

Dacă părinţiipostesc survine şi întrebareace trebuie să facă copii înaceastă vreme, să posteascăsau nu?Sfântul Ioan Gură de Aur nespune referitor la educaţiacopiilor că: „Mai există şiun alt medicament: postul.Copilul trebuie să înveţe săpostească, cel puţin de douăori pe săptămână, miercureaşi vinerea.(....) şi mai existăunul: rugăciunea. Copilultrebuie învăţat să se roagecu căldură şi cucernicie şi sănumi spui că nu va voi, pentru că un copil care are o gândire corectă şi este şiplin de viaţă, se roagă cu uşurinţă. Exemple? Câte vrei: Daniel şi Iosif. Numispune ca Iosif avea 17 ani. Gândeştete că el a reuşit săşi atragă iubirea tatăluisău mai mult decât ceilalţi fraţi.”

„Sfinţii Părinţi dau următorul sfat: copilul să fie crescut în aşa fel încâtla vârsta de 7 ani să meargă singur la spovedanie şi să se simtă creştin, să ia debună voie crucea lui Hristos.”(Părintele Evgheni Şestun Familia ortodoxă).

Acest subiect este unul complex, care poate stârni foarte multeîntrebări deoarece fiecare familie este un caz aparte, de aceea poate vă va fi defolos să citiţi mai multe şi să aprofundaţi acest subiect. Noi amintim ca punct dereper Scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur, Alexander Schmemann PostulMare, Părintele Evgheni Şestun Familia ortodoxă etc.Vă dorim post cu folos!

Adina Toma

Foto: www.ltcorastie.wordpress.com


Volumul de faţă,publicat recent la editura Basilica(septembrie 2011), este semnatde Preafericitul Daniel,Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne, şi reuneşte în ordinecronologică mesajele,cuvântările, pastoralelepatriarhale, precum şi prefeţelela numeroase lucrări teologicedin perioada cuprinsă între 1ianuarie 2010 şi sfârşitul luniidecembrie 2010. Din aceastăperspectivă, lucrarea reuşeşte săsurprindă riguros şi punctualviaţa bisericească din cuprinsulPatriarhiei Române înmomentele ei cele maisemnificative derulate înperioada menţionată mai sus, dela marile sărbători cărora li sauconsacrat Pastorale, la simpozioaneteologice, întâlniri cu delegaţiibisericeşti, dar şi cu oameni de stat,evenimente aniversare, condoleanţe,până la dezbateri pe temadeontologiei audiovizualului îngeneral, şi a celui eclesial în special.

O asemenea fericită reunirede texte concentrate, cum ar ficuvântările susţinute cu diverseprilejuri şi prefeţele ocazionate deapariţiile editoriale la editurilePatriarhiei Române, reprezintă, întroformă inedită, o originală sinteză a

gândirii teologice şi sociale aÎntâistătătorului Bisericii noastre.

De aceea, considerăm căvolumul semnat de PreafericitulPărinte Patriarh Daniel este deosebitde util ostenitorilor din massmediabisericească, dar şi tuturor clericilor şicredincioşilor din ţară şi din diaspora,pentru o mai deplină înţelegere adinamismului şi însemnătăţii vieţiinoastre bisericeşti, precum şi a roluluideosebit de important pe careBiserica Ortodoxă îl joacă însocietatea românească contemporană.

Sursa: www.basilica.ro

Cartea editiei - recomandare de carte


Credinţă pentru fapte buneLucrarea Bisericii în societate în anul 2010


„Am fost al şaptelea copil la părinţi, născut în 1914, la 15 august,comuna Perieţi, satul Misleanu, judeţul Ialomiţa. Părinţii se numeau Vasileşi Stanca. Tata a fost agent sanitar peste şase sate şi a contribuit masiv laconstrucţia Bisericii din sat. Mă cheamă Papacioc. Pentru că tatăl bunicului meua fost preot în Macedonia, în nordul Greciei; şi de aici vine numele. Era aromânşi i sa spus: «Popa cu cioc» Papacioc. Dar la origine ne chema Albu. şi buniculmeu a venit cu mii de oi din Macedonia şi sa instalat pe Ialomiţa, unde eracâmpie. Satele erau rare...” – Părintele Papacioc, despre sine

Arsenie Papacioc este considerat unul dintre cei mai importanţiduhovnici ai Ortodoxiei româneşti. A trecut prin puşcăriilecomuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Pârvu, IoanIanolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic şi alţii. A fost arestatşi condamnat sub regimul mareşalului Ion Antonescu, în 1941,pentru apartenenţa la Mişcarea Legionară. Sa călugărit în 1946,după eliberare şi sa nevoit la Mănăstirea Antim din Bucureştipână în 1949. Între 19491950 a fost sculptor la Institutul Biblic,iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la

Mănăstirea Neamţ. Între 19521958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În varaanului 1958 a fost arestat din nou, pentru că făcea parte din grupul „RugulAprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost graţiat în 1964 de laînchisoarea Aiud.

De când avea douăzeci de ani, Anghel, care avea o evlavie deosebită, aavut intenţia de a intra ca frate la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea. Stareţulmănăstirii, părintele Simeon, la refuzat spunândui: „Nu te pot primi, frate. Tevăd că eşti niţel mai învăţat şi nu te pot pune la boi. Ce o sa zică fraţii? Pe acestaîl ţii la cancelarie şi pe noi ne pui la greu?“.Nu a renunţat la gândul său şi a mers la Mănăstirea Cozia, unde a fost primit înobştea monahilor. Tot acolo primeşte ascultarea de paraclisier şi predă educaţiacivică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Iisus Hristos, a fost nevoit săpărăsească mănăstirea, din cauza comuniştilor, şi sa retras la o moşie pe carecălugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an şijumătate, de unde a fost luat de părintele Gherasim Iscu, stareţul MănăstiriiTismana, care la ascuns la Ciclovina. Mitropolitul de atunci al Olteniei,Firmilian, a aflat şi ia propus postul de spiritual al Seminarului Teologic.Securitatea însă nu a aprobat acest gest al mitropolitului şi Anghel a ajuns laMănăstirea Sihastria. Acolo a fost călugărit, la slujbă participând părintele SofianBoghiu, părintele Benedict Ghius, iar naş de călugărie a fost părintele PetroniuTănase. A urmat mutarea la Mănăstirea Slatina, unde a fost egumen. De aici afost arestat şi dus la Suceava, ţinut în anchetă nouăzeci de zile, bătut şi chinuitpentru acuzaţii fară suport real. După detenţie, i sa permis să slujească la oparohie din Ardeal. În 1976 se mută la Mănăstirea Sfânta Maria – Techirghiolunde a servit până a trecut în lumea celor drepţi pe 19 iulie 2011 – Dumnezeu săîl odihnească în pace! Rubrică realizată de Dragoş Haraga

mari duhovnici


Duminica 9 octombrie, la ora 8:30 a început slujba de sfinţire abisercii ortodoxe româneşti, în localitatea Most din nordul Cehiei. Biserica afost construită în memoria ostaşilor români căzuţi în primul şi al doilea RăzboiMondial.

Ceremonia de sfinţire a fost oficiată de cătrePreafericitul Părinte Daniel, PatriarhulBisericii Ortodoxe Române, PreafericitulKrystof Mitropolit al Ţinuturilor Cehe şiSlovaciei, Înalt Preasfinţitul CasianArhiepiscopul Dunării de Jos, PreasfinţitulCiprian Câmpineanul, Episcopvicarpatriarhal împreună cu un sobor de preoţi

din România şi Cehia. Răspunsurile la sfintele slujbe au fost date de cătregrupul de psalţi „Thronos” al PatriarhieiRomâne. La slujba de sfinţire şi la celelalteevenimente au fost prezenţi trei din preoţiortodocşi care slujesc în limba română înRepublica Cehă: preotoiereu MitroforCristian Popescu (Brno), protoiereu FlaviusBădeliţă (Mikulov) şi preot Andrei Danciu(Praga).

După oficierea slujbei de sfinţire, conformrânduieli, a fost citit hrisovul de sfinţire de cătrePreasfinţitul Părinte Episcopvicar patriarhal CiprianCâmpineanul iar apoi a început prima Sfântă Liturghieîn biserică.

La sfârşitul Sfintei liturghii, Preafericitul PărinteDaniel a dăruit Preafericitului părinte Krystof un set deengolpioane, un omofor, un epitrahil, un set de monedecu patriarhii României şi un baston arhieresc cumânerul lucrat în argint filigramat. Pentru implicareadeosebită în demersurile de înfiinţare a aşezământuluibisericesc de la Most, Preasfinţitul Ciprian

Câmpineanul a primit de la Patriarhul nostru un engolpion, iar părinteleCristian Popescu a primit o cruce de iconom stavrofor.

Preafericitul Daniel a fost decorat cu ordinul „Sfinţii Chiril şiMetodiu” cea mai înaltă distincţie a Biserici Ortodoxe din Ţinuturile Cehe şiSlovacia, în semn de preţuire şi recunoştinţă pentru implicarea în realizareaprimei biserici ridicate în memoria eroilor români căzuţi pentru eliberareaCehiei şi a Slovaciei.


Biserică ortodoxă românească în localitatea Most


A urmat slujba de sfinţire a troiţei ridicate în cinsteaeroilor români în curtea noii biserici, apoi slujba de parastas,după care au luat cuvântul personalităţile prezente laceremonie: Vlastimil Vozka primarul oraşului Most,Excelenţa Sa doamna Daniela Gîtman ambasadorulRomâniei la Praga precum şi alţi invitaţi. În încheiere saudepus coroane de flori la troiţa ridicată în memoria eroilorromâni.

La acest eveniment au mai participat: fostulambasador al României la Praga, cel care a fost iniţiatorulmoral al acestui locaş, Excelanţa Sa domnul Gheorghe Tinca(foto dreapta jos),

ambasadorul Republicii Moldova în Republica Cehă,Excelenţa Sa domnul Ştefan Gorda, domnul Eugen Tomacsecretar de stat în cadrul Departamentului pentru Românii dePretutindeni, Adrian Lemeni secretar de stat, Secretariatul deStat pentru Culte, generallocotenent Ion Oprişor consilier destat în cadrul Administraţiei Prezidenţiale care a transmismesajul Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu,

Viorel Badea senator pentru românii de pretutindeni, col. Marian Popescu,directorul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, generallocotenent (r)Victor Dumitrescu Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi înRetragere, generalmaior Ilie Stoleru Asociaţia Naţională a Veteranilor deRăzboi şi preşedintele Asociaţiei Românilor din Republica Cehă, NicolaeDedulea.

Ministerul ceh al Apărării a fost reprezentat decătre Iveta Hlásecká, director al Departamentului pentruVeterani de Război. Autorităţile Republicii Cehe au fostreprezentate de Ministerul Culturii al Republicii Cehe prinPavla Bendova, directorul Departamentului pentru Culte.Gazdele evenimentului au fost primarul oraşului Most,Vlastimil Vozka şi Hana Jenickova, primadjunct alprimarului.

Rubrică realizată de Horaţiu Toma (Fotografii: Horaţiu Toma)

Biserica din brno in constructie

La doar două luni de la începerea lucrărilor la viitoarea biserică din Brno seconstruieşte acoperişul, pereţi exteriori, coloanele de susţinere din interior şi placa de sol dinaltar fiind deja terminate.Toţi cei care doriţi să contribuiţi sub orice formă: muncă voluntară,donaţii de hrană pentru muncitori sau orice altă contribuţie, vă rugăm să luaţi legătura cupărintele Cristian Popescu. Datele de contact le puteţi găsi pe pagina de internet a parohieihttp://parohiabrno.rocz.com.

Cei care doresc să contribuie financiar la construirea bisericii din Brno pot facedonaţii în contul 181318594/0300, CSOB, variabilni symbol 333.Dumnezeu să vă răsplătească!

Stadiul lucrărilor la viitoarea biserică, la data de 16 octombrie 2011

Foto&designHoraţiuToma

slova ortodoxa numarul 4

Documents