slova ortodoxa numarul 6 anul 2

SLOVĂORTODOXĂ

Revistă de spiritualitate ortodoxă a românilor din Moravia - Republica Cehă

Anul IINr. 6

1 /2012

SlovăOrtodoxă• Nr. (6)1/2012

Căsuţa de redacţiePreşedinte de onoarePr. Cristian POPESCU

Redactor şefHoraţiu TOMA

Echipa de redacţieRamona AIOANEITraian BĂLANAlex GIOSANUDragoş HARAGACosmin MIHAIAdina TOMACristian VELNIC

CorectoriPetra CÎMPEANAlex GIOSANUCristian VELNIC

Grafică şi designPetra CÎMPEANHoraţiu TOMA

Adresa redacţieiEmail: [email protected]: slovaortodoxaWeb: slovaortodoxa.blogspot.com şihttp://ro-cz.com/slova-ortodoxahttp://www.facebook.com/slovaortodoxa

Publicaţia apare cu binecuvântareaÎnaltpreasfinţitul Simeon Arhiepiscopde Olomouc şi Brno

2

Ştiri din viaţa comunităţii . . . . . . .3

Viaţa Sfântului Ioan Casian .. . .4

Mozaicul în arta creştinătimpurie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8

Sfintele Taine .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 0

Noi şi biserica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 2

Familia ortodoxă .. . . . . . . . . . . . . . . . .1 4

Mari duhovnici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 7

Din aces t număr:

Dacă aveţi propuneri derubrici, doriţi să publicăminformaţii pe un anumitsubiect sau răspunsuri laîntrebări pe temă creştină sausă ajutaţi la traducerea înengheză/cehă, scrieţi-ne laadresa redacţiei.Asteptăm şi materiale cu ştiridespre evenimente ale bisericiidin Cehia pe adresa redacţiei.

Pentru credincioşii din zona Brno, biserica cu slujire şiîn limba română se află pe strada Vranovska nr. 48http://parohiabrno.ro-cz.comMulţumim celor care sprijină constant activităţilebisericii şi tipărirea revistei.Publicaţia poate fi achiziţionată în variantă tipărită dela biserica mănăstirii ortodoxe Sf Ludmila din Brnosau contactând redacţia.

Nr. 1/2011 • SlovăOrtodoxă 3Nr. (6)1/2012 • SlovăOrtodoxă

Ştiridin viaţa comunităţii

Dezbatere privind retrocedarea proprietăţilor bisericii

Camera inferioară a Parlamentului a început o dezbatere controversată asupra

retrocedării proprietăţiilor bisericii. Noua lege este sprij inită de către

parlamentarii coaliţiei dar are ca opozanţi pe social democraţi şi comunişti, care

au cerut să se facă un referendum cu privire la această problemă. Dacă proiectul

de lege este aprobat, 1 7 biserici ceheşti si societăţi religioase vor primi 56% din

proprietatea fizica care a fost confiscată de regimul comunist în anul 1950,

valoarea acesteia se ridica la 75 de miliarde de coroane. Pentru diferenţă,

bisericile vor primii 59 de miliarde de coroane în decursul a 30 de ani.

În biserica noastră din Brno

În prima săptămână din Postul Mare, de luni până joi a fost săvârşită în fiecare zi

Pavecerniţa Mare cu Canonul Sfântului Andrei Criteanu, după rânduiala obişnuită

din Triod.

Pe toată perioada Postului în fiecare sâmbătă începând cu ora 18:30 se săvârâşeşte

slujba de Priveghere: Ceasul Nouă, Vecernia Mare cu Litie şi Utrenia. Duminică

dimineaţa este săvârşită Sfânta Liturghie.

În săptămâna a V-a din post, joi va fi Canonul Mare al Sfântului Andrei Criteanu,

iar în ultima săptămână din post, Săptămâna Patimilor, joi dimineaţa are loc

Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, joi seara are loc Denia celor 12 Evanghelii,

vineri Denia Prohodului Domnului iar duminica Slujba Învierii (pentru detalii şi

orele slujbelor urmariţi pagina bisericii din Brno).

La Sfânta Liturghie din Joia Mare (Liturghia Sfântului Vasile cel Mare), liturghie

unită cu Vecernia, se sfinţeşte Sfînta Împărtăşanie pentru bolnavi şi nou-născuţi

pentru anul următor (până anul viitor la Sfintele Paşti).

Importanţa participării la sfintele slujbe.

Pentru a păstra comuniunea cu Dumnezeu trebuie să participăm la lucrarea Sa în

lume care se săvârşeşte în mod deosebit prin sfintele slujbe săvârşite în biserică a

cărui temelie a fost pusă de Însuşi Mântuitorul. Iată cât de frumos vorbeşte

Sfântul Ioan Gura de Aur despre rugăciune: "Rugăciunea este un liman pentru cei

zbuciumaţi de furtună, o ancoră pentru cei goniţi de valuri, un toiag pentru cel ce

se clatină, o comoară pentru cei săraci, o siguranţă pentru cei bogaţi, un ajutor

împotriva bolilor şi o ocrotire pentru sănătate."

SlovăOrtodoxă• Nr. 1/20114

Acest cuvios părinte de neamstrăroman s-a născut prin anii 365 dela venirea mântuirii prin HristosDomnul, în Dobrogea, numită peatunci Scitia Mica, la un loc ce-ipăstrează din vechime până azinumele, „podişul Casian” şi „peşteralui Casian”. Localitatea Casimcea dinjudeţul Tulcea îi poartă de asemeneanumele. Provenind dintr-o familiedistinsă, a urmat şcolile timpului. Darînsufleţit de o arzătoare sete dedesăvârşire duhovnicească, renunţăde tânăr la atracţiile deşarte şiînşelătoare ale vieţii lumeşti şi pleacăla Locurile Sfinte însoţit de,,prietenul său, Gherman, frate nuprin naştere, ci în duh”. Aşa au ajuns

amândoi călugări intr-o mânăstire din Betleem. Întemeindu-se după cuviinţă înrânduielile vieţii chinoviale, adică de obşte, după modelul de viaţă alcălugărilor din Palestina, Mesopotamia şi Capadocia şi simţind în el dorul de omai mare desăvârşire, au hotărât să plece în sihăstriile Egiptului, la anahoreţiidespre a căror îmbunătăţită viaţă duhovnicească auziseră. Aşa au ajuns lacomunităţile din delta Nilului, adâncindu-se de acolo tot mai mult în pustie.Dar pretutindeni pe unde treceau, căutau cu râvna pe sfinţii însinguraţi, ca săcinstească în ei strălucirea harului şi bogăţia roadelor lor pentru a le ceresfaturi duhovniceşti pentru mântuirea sufletului. Aceste întrebări şi răspunsurine vor fi lăsate ca o moştenire sfântă în cartea „Convorbirilor”, cu careCuviosul Casian a înzestrat Biserica.Dobândind pe cât puteau să adune din învăţătura cerească, au mai rămas înEgipt şapte ani la sfatul Avei Iosif şi apoi au mers mai departe, cercetând dinloc în loc pe aceşti învăţători în lucrul duhovnicesc până ce au ajuns în vestitapustie Schetica, unde Sfântul Macarie întemeiase şi făcuse "pustiastrălucitoare" vrednică de a fi sărbătorită de toţi. Aici se nevoiau intr-o ascezăaspra un mare număr de călugări, printre care străluceau îndeosebi CuvioşiiPărinţi: Moise, Serapion, Teona, Isaac şi preotul Pafnutie, învăţătorul lor. El lespunea că nu este de-ajuns pentru călugăr să renunţe la lume, părăsind bunurileşi măririle lumeşti pentru a se dedica grij ii de suflet în nevoinţă, în asceză şităcere.


Vieţile SFINŢILORROMÂNI

Viaţa Sfântului Ioan Casian

Nr. 1/2011 • SlovăOrtodoxă 5

De aici înainte trebuie împlinită o a doua "renunţare", care constă în ate lepăda de obiceiurile, viciile şi atracţiile vechi ale sufletului şiale trupului printr-o luptă îndelungată şi răbdătoare, plină de ispite, dar careduce la curăţia inimii. Căci acesta este scopul călugărului: să stea de vorbăpermanent cu Dumnezeu prin neîncetată rugăciune, încât mintea, nerisipită lagrij ile lumii, să ajungă cu linişte şi pace în altarul despătimit, curăţit al inimii.Iar capătul lucrului său este viaţa de veci, unirea cu Dumnezeu, din care sepoate dobândi chiar de aici, de jos, o arvună, o pregustare a ei prin sfântaiubire. Căci, intr-adevăr, ajuns la un anume sfârşit al celei de-a doua"renunţări", sufletul pe de-a-ntregul tinzând către Hristos Cel dorit, călugărultrebuie să mai împlinească cea de-a treia "renunţare" care cuprinde întreagadesăvârşire. Iar aceasta constă în părăsirea oricărei amintiri a acestei lumi, cutoate cele de faţă şi văzute ale ei, socotite măreţe, deşi sunt deşarte şi repedetrecătoare, pentru a se lăsa condus de Dumnezeu în "pământul făgăduinţei" încare nu mai cresc spinii şi buruienile viciilor, în lăcaşurile cele veşnice, în carevom rămâne pentru totdeauna (Convorbirea a 3-a), în simţirea negrăitei bucuriişi a revărsării luminii dumnezeieşti.Acesta este marele dar al rugăciunii curate, căci "atunci precum grăia Ava Isaac- acea iubire desăvârşită, prin care El ne-a iubit mai întâi, trece şi în adânculinimii noastre prin virtutea rugăciunii curate". Aceasta se va face aşa când toatădragostea, toată dorinţa, toată râvna, toată strădania, tot cugetul nostru, tot cetrăim, ce vorbim, ce respirăm, va fi cu Dumnezeu, şi, când acea unitate careexistă veşnic între Tatăl şi Fiul şi între Fiul şi Tatăl, prin Duhul Sfânt, va treceşi în simţirea şi în mintea noastră, aşa precum El ne iubeşte cu iubirea ceaadevărată şi curată care nu se stinge niciodată, să ne dăruim şi noi Lui printr-olegătură veşnică, de nedespărţit, pentru că orice respirăm, orice înţelegem,orice vorbim, să fie în legătură cu Dumnezeu. Iar de starea aceasta ne vomputea apropia, atât cât este cu putinţă pe pământ, plinind cuvântul Apostolului:"Dumnezeu este totul în toate".Apoi devenind deplin fii printr-o comuniune atât de desăvârşită cu Tatăl, vomputea zice Celui Care este Fiu şi moştenitor prin fire: "Toate câte are Tatăl aleMele sunt" (Ioan 16,1 5). Pentru că El Însuşi S-a rugat, grăind despre noi:"Părinte, cei pe care Mi i-ai dat, vreau ca unde sunt Eu să fie şi ei cu Mine".Aceasta trebuie să fie năzuinţa pustnicului, aceasta toată strădania, pentru ca,după cuviinţă, să aibă chiar în acest trup chipul fericirii viitoare şi să înceapă săguste înainte din începutul vieţii şi măririi cereşti. Acesta este scopul întregiidesăvârşiri: ca sufletul, eliberat de orice lanţuri trupeşti, să se înalţe zilnic lanegrăitele daruri ale vieţii duhovniceşti, intr-atât încât întreaga viaţă şi bătaie ainimii să devină o unică şi negrăită rugăciune (Convorbirea a X-a). Cât demângâiat şi uimit este creştinul, descoperindu-i-se un asemenea suiş alsufletului întru care petreceau străbunii noştri sfinţii!

continuare pe pagina 6

Nr. (6)1/2012 . SlovăOrtodoxă



Astfel, îndrumaţi de pe culmile vieţii călugăreşti şi contemplândplinirea vie la aceşti străluciţi anahoreţi, cei doi prieteni s-au dedicat cu mareseveritate şi neclintită statornicie vieţii contemplative. În liniştea chiliei,Sfântul Casian a izbutit să facă experienţa luptei aspre a sufletului îndrăgostitde Dumnezeu, împotriva gândurilor pătimaşe şi a demonilor pizmaşi, îndeosebiîmpotriva ispitei amorţirii sufletului, a plictiselii care-i tulbura pe eremiţi şi îisileau să-şi părăsească retragerea liniştirii. Din această adâncă experienţăpersonală şi din învăţătura altor bărbaţi învăţaţi, ca Evagrie Ponticul pe care l-acunoscut în Nitria, Cuviosul Casian a întocmit o învăţătură aleasă de luptăduhovnicească împotriva celor opt păcate capitale, anume: al lăcomiei, adică alîmbuibării de mâncare, al desfrânării, al iubirii de arginţi sub care se înţelegezgârcenia, al mâniei, al tristeţii, al neliniştii, sau al dezgustului inimii, al slaveideşarte şi al trufiei.După şapte ani, Cuvioşii Ioan şi Gherman s-au întors la Betleem, unde audobândit de la părintele lor duhovnicesc binecuvântarea de a trăi de aici înainteîn pustnicie, şi aşa plecară cu râvnă şi grăbire în Egipt. Dar, cu tot dorul lornestins, n-au putut regăsi liniştea cuvenită contemplaţiei, din pricina unorînvinuiri nedrepte la care erau supuşi călugării din Egipt de către arhiepiscopulTeofil al Alexandriei. Atunci Cuvioşii Ioan şi Gherman, urmând unui grup de50 de monahi, hotărâră să-şi caute liniştea la Constantinopol, sub ocrotirea,Sfântului şi marelui Ioan Gură de Aur. Aceasta se petrecea pe la anii 401 . Deîndată ce îi văzu marele între patriarhi, desluşind cu o tainică privire calitateasufletelor lor, reuşi să-l convingă pe Gherman să primească prin mâinile luipreoţia, iar Casian diaconia. Cucerit de curăţia şi sfinţenia Sfântului Ioan Gurăde Aur - şi de negrăita sa măiestrie a cuvântului, Casian se aşează cu un zelfierbinte sub călăuzirea sa spirituală, consimţind să jertfească liniştea pustieipentru a scoate câştig din petrecerea pe lângă un asemenea învăţător.Dar n-a trecut mult timp că iată, Sfântul Ioan Gură de Aur - victimă a lui Teofil- fiind dus în exil, Cuvioşii Casian şi Gherman au fost trimişi de cler şi poporîn misiune la Roma, însoţindu-l pe episcopul Paladie ca să înştiinţeze printr-oscrisoare pe episcopul Romei, Inocenţiu I, de suferinţele Sfântului Ioan Gurăde Aur. Sfântul Casian petrecu astfel zece ani la Roma şi în acest timp a fosthirotonit preot. De aici a mers la Marsilia, în sudul Galiei, unde a întemeiat,pentru bărbaţi, Mânăstirea Sfântul Victor, pe mormântul unui martir din secolulal III-lea; iar pentru fecioare, aceea a Mântuitorului, pe la anul 415. Bărbatmult încercat în viaţa ascetică şi totodată părinte ajuns la o mare înţelepciunepastorală, el a oferit mulţimii călugărilor care se adunau în jurul lui adevăratatradiţie monahală pe care o primise de la părinţii din Răsărit, ţinând seama însăde condiţiile de viaţă din Galia, de clima şi de firea locuitorilor de aici.La rugămintea Sfântului Castor, episcop de Apt, el a întocmit lucrarea sa„Instituţii cenobitice” (rânduieli pentru viaţa în comun), pentru mânăstirile pe




care le întemeiase în Provenţa. În această lucrare, el descrie modul devieţuire al călugărilor din Egipt, dar cu oarecare pogorământ în ceea ce eraprea aspru pentru călugării din Galia, urmând şi aici rânduielile care seobişnuiau în Palestina, în Capadocia, în Mesopotamia. Căci scrie el: "Daca seîmplineşte porunca dumnezeiască cu dreapta socoteală şi după putere, atuncipăzirea ei are măsura desăvârşirii, chiar dacă mijloacele nu sunt aceleaşi". Eldescrie apoi leacurile şi căile de vindecare ale celor opt păcate capitale, spre aconduce sufletul la desăvârşirea virtuţii. Mai târziu el a completat aceastăînvăţătură duhovnicească prin cartea „Convorbirilor” în care înfăţişează, lacererea eremiţilor care trăiau la Lerins şi în insulele Hyeres de lângă Marsilia,treptele mai înalte ale luptei pentru curăţirea inimii şi contemplaţie, folosindu-se de învăţătura marilor anahoreţi, pe care îi întâlnise în Egipt. Sfântul Casian aînzestrat astfel, din începuturile lui, monahismul din Galia cu o temeinicăarmătură duhovnicească, adăpându-l din izvoarele vii ale părinţilor pustiei.Ca ucenic credincios al marilor învăţători capadocieni: Sfinţii Vasile cel Mare,Grigorie Teologul şi Grigorie de Nyssa, ca şi al Sfântului Ioan Gură de Aur,Cuviosul Ioan Casian s-a ridicat atunci împotriva unei separări adânci întrefirea omenească şi harul divin, pe care Fericitul Augustin o stabilise pentru alupta împotriva ereziei lui Pelagiu. Într-adevăr, deşi tot darul desăvârşit şi totharul de sus coboară, de la Dumnezeu Părintele Luminilor, libertatea noastrăomenească, zidită după chipul libertăţii absolute a lui Dumnezeu şi reînnoită înSfântul Botez, este chemată să răspundă şi să conlucreze cu harul dumnezeiescpentru a produce în suflet roadele mântuitoare ale sfintelor virtuţi şi într-o aşamăsură, încât se poate spune, cu Sfântul Ioan Gură de Aur, că: "Lucrul luiDumnezeu este de a ne dărui harul Său, iar cel al omului este de a-I ofericredinţa sa". Căci, aşa cum grăieşte acelaşi mare învăţător al Bisericii în alt loc:"Harul lui Dumnezeu curge atât pe cât este de deschis vasul credinţei pus subşipot". O asemenea învăţătură îşi avea limpede rădăcina în cuvântul luiDumnezeu, pentru că Domnul a arătat: Cel care luase cinci talanţi de lastăpânul său, a adus alţi cinci talanţi, iar cel ce a luat doi, a adus de asemeneaalţi doi (Matei I 25, 20-22). Deci cu adevărat, precum spune şi Sfântul ApostolPavel, suntem împreună lucrători cu Hristos (II Corinteni 6, 1 ).Faţă de aceste împotriviri care au mai durat, Cuviosul Ioan Casian a rămasstatornic în dreapta credinţă a Bisericii, departe de zgomot şi certuri, învăţat cuadâncul contemplării divine, taină a unei păci nesurpate şi blânde şi a uneilinişti senine. El îşi încredinţă în pace sufletul său lui Dumnezeu către anul 435.Cunoscut ca sfânt de cei din vremea lui, el este cinstit de toţi călugării BisericiiApusene ca părinte al lor şi ca unul dintre cei mai mari învăţători aimonahismului. Sfintele sale moaşte sunt păstrate până în ziua de astăzi înMânăstirea Sfântul Victor din Marsilia.Biserica ortodoxă îi face prăznuirea în 29 februarie (sau 28 februarie în aniinebisecţi) iar, la nivel local, în 23 iulie în Marsilia, Franţa.

Sursă: http://www.crestinortodox.roRubrică realizată de Traian BĂLAN


Nr. (6)1/2012 • SlovăOrtodoxă


Arta mozaicului cu teme religioasecreştine îşi are obârşia fără îndoială laConstantinopol. Pentru prima epocă aartei creştine nu s-a păstrat însă aproapenimic, cu excepţia mai multor covoarepavimentare ale palatelor şi bazilicilor.Documentele scrise atestă cu toateacestea că un număr însemnat demozaicari şi freschişti au decoratnumeroase palate şi biserici ridicate înmarea capitală imperială în sec. IV şi V.Aceştia vor fi constituit cu siguranţă oşcoală care a cultivat o tradiţie artisticăautonomă în care s-au dezvoltat încetulcu încetul toate elementele venite din

afară – în special din spaţiul oriental alSiriei, Palestinei şi Egiptului. De aceea,fără a diminua importanţa şcolii italice,căreia îi aparţin cele mai vechiansambluri murale în mozaic ce s-aupăstrat, istoricii consideră totuşi căaceste monumente (cum suntmozaicurile bisericii Santa MariaMaggiore din Roma, sau mauzoleuldecorat al Gallei Placidia din Ravenna)au cunoscut o influenţă directă a picturiide la Constantinopol.Mozaicurile arcului de triumf şi alenavei centrale din bazilica închinatăSfintei Maria cea Mare, de la Roma, suntcontemporane, datând din epoca papei

Sixtus al III-lea, 432-440.Elementele clasicismului elin sunt aicievidente. În felul de reprezentare aspaţiului se păstrează elemente alevechiului stil iluzionist. Antice, deasemenea sunt proporţiile figurilor şiportretele. Cu toate că în schemelecompoziţionale se manifestă clartendinţa spre o dispunere frontală maiaccentuată, în general personajele suntlipsite de rigiditatea atitudinilorhieratice.Pe pereţii navei centrale suntreprezentate scene din Vechiul Testament(având în centru figurile patriarhilorAvraam, Iacob, Moise şi Iosif) în timp cepe arcul triumfal – ce desparte naosul deabsidă sunt ilustrate episoadele„Copilăriei lui Iisus”, oraşele Ierusalimşi Bethleem şi „Hetimasia” cu cele patrusimboluri ale Evangheliştilor deasupra şifigurile Apostolilor Petru şi Pavel, de oparte şi de alta. Ciclul „Copilăriei luiIisus” provine din programul iconografical martyrium-urilor din Palestina, undeera răspândit.Alegerea episoadelor nu depinde atât desuccesiunea istorică a evenimentelor, câtde semnificaţia lor simbolico-teologică.În scenele din primul registru estesubliniată mai ales recunoaştrea luiHristos ca Fiul al lui Dumnezeu, prinproorocirile făcute părinţilor săi deDreptul Simeon şi proorociţa Ana, deci aunor reprezentanţi ai iudeilor. În cel de-al doilea registru închinarea celor treimagi reprezintă recunoaştereaPruncului ca Mântuitor – venită dinpartea neamurilor. În cel de-al treilearegistru e simbolizată dumnezeireaFiului prin neputinţa lui Irod de a-l

Literatură şi artă creştină


Mozaicul în arta creştină timpurie


contesta şi ucide pe Pruncul născut laBethleem din Fecioară.Întregul ciclu de scene a fost conceputca o respingere vizuală a doctrineieretice a lui Nestorie, patriarhulConstantinopolului, condamnat desinodul III din Efes, în anul 431 .Nestorie afirmase că Iisus Hristos s-anăscut ca om şi abia mai târziu, înmomentul botezului, devenise şiDumnezeu, şi refuza prin urmare să-irecunoască Fecioarei Maria, titlul deTheotokos – Maică a Lui Dumnezeu,socotind-o doar mamă a lui Iisus.După părerea sa, nu se putea concepeşi crede într-un Dumnezeu la vârsta dedouă sau trei luni, şi nici adora uncopil hrănit cu laptele mamei sale şisilit să fugă în Egipt pentru a scăpa cuviaţă. Sinodul din Efes, declarând-osolemn pe Sfânta Fecioară MariaNăscătoare de Dumnezeu, a afirmat înacelaşi timp şi cultul ce i se cuvenea,iniţiind sărbători speciale şi bisericicare să-i consacre aceastărecunoaştere extraordinară.Fără îndoială că mozaicarii care aulucrat la Santa Maria Maggiore au fostînsărcinaţi de cel care a conceputprogramul iconografic să sublinieze înmod deosebit, în acord cu hotărârilesinodului care tocmai se încheiase,natura divină a Pruncului Iisus, carede aceea a fost înconjurat cu aureolade „triumfator”, şi să o preamăreascăpe Maria ca Maică a lui Dumnezeu.Într-adevăr, în scena BuneivestiriMaria poartă veşminte bogate de curteimperială şi are pe cap o diademă,pietre preţioase la urechi, la gât uncolan cu perle şi pe piept o agrafăbătută cu nestemate. O însoţeşte ogardă de cinci îngeri şi deasupra

capului ei planează un porumbel.Arhanghelul Gavriil, care coboară înzbor spre ea – împrumută atitudineaspecifică a unei „victorii” (Nike)clasică, în timp ce Maria înveşmântatăde obicei modest, apare aici subîntruchiparea Împărătesei cerurilor, caslujită de îngeri, Theotokos.

Această tendinţă de exaltare adivinităţii este exprimată în măsură şi

mai mare în scena Închinării Magilor,în care Pruncul Iisus, reprezentat înmod obişnuit pe genunchii mamei,şade singur şi maiestuos ca un rege petron, înconjurat de îngeri, de magi, şide două figuri feminine, dintre careuna, purtând somptuoase veşminteimperiale, o reprezintă fără îndoială peMaica lui Dumnezeu.În sfârşit, într-un episod din Fuga înEgipt, atacul antinestorian al autoriloriconografiei se exprimă cu şi maimultă hotărâre: inspiraţi de o sursăevanghelică apocrifă (Pseudo-Matei),ei îl arată pe guvernatorul oraşuluiegiptean Sotine, Afrodisius, care seduce cu suita sa să se închineadevăratului Dumnezeu, lui Hristos,pentru că la apariţia Lui au căzut ceitrei sute şaizeci şi cinci de idoli aiCapitoliului.Din punct de vedere stilistic, modul încare sunt compuse scenele aminteştede ilustraţiile cu aceleaşi teme alemanuscriselor bizantine.

Rubrică realizată de Cristian VELIC

Mozaicul în arta creştină timpurie

Nr. (6)1/2012 • SlovăOrtodoxă

Literatură şi artă creştină


Hirotonia (Preoţia)

Sfintele TAINE


Preoţia este a cincea sfântă Taină a Bisericii, în care, prin punereamâinilor şi rugăciunea arhiereului, se împărtăşeşte unor bărbaţi, ce s-aupregătit pentru aceasta, harul dumnezeiesc, care dă puterea de a propovăduicuvântul lui Dumnezeu, de a săvârşi Sfintele Taine şi slujbele bisericeşti, şi dea conduce pe cei credincioşi la mântuire.Preotul sau presbiterul este un creştin hirotonit pentru a sluji o obşte creştină,îndeosebi prin vestirea a ceea ce creştinii numesc "Cuvântul lui Dumnezeu", şiprin săvârşirea tainelor (sacramentelor) Bisericii.

Sfânta Taină a Preoţiei se împărtăşeşte aşadar unor bărbaţi anumepregătiţi pentru a o primi cu vrednicie. Insuşi Mântuitorul Iisus Hristos i-a alespe sfinţii apostoli si i-a învăţat, prin toate câte a făcut între oameni, cele aleîmpărăţiei lui Dumnezeu. După aceea i-a învrednicit de deosebita cinste de apropovădui Sfânta Evanghelie şi de a săvârşi fapte minunate. Adresându-se lor,a aşezat şi Taina Preoţiei prin cuvintele: «Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vătrimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi DuhSfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fiţinute» (Ioan XX, 21 -23).

Părintele Paisie de la Sihla spunea „Contează foarte mult viaţa,evlavia, înţelepciunea şi comportarea preotului în parohie, în mijloculoamenilor. Aşadar, de viaţa preotului depinde, în bună parte, mântuirea turmei."Peştele de la cap se strica! " - spun batrânii. Cea mai mare vină o poartă păstoriide suflete. Dacă am fi noi mai buni, s-ar schimba şi creştinii.(. . .) Mai mult decâtcunoaşterea Sfintei Scripturi şi decât teologia şi predica, este viaţa preotului.”Sfinţii apostoli, cum aflăm din Sfânta Scriptură, au săvârşit Sfânta Taină aPreoţiei prin punerea mâinilor, adică: «hirotonându-le preoţi în fiecare biserică,rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră» (FapteXIV, 23), dar având grijă «să nu pună prea degrabă mâinile peste nimeni» (1Tim. V, 22), să fie cu multă grijă, pentru că Preoţia este lucrarea Duhului Sfânt(Fapte XX, 28). Prin punerea mâinilor ierarhiei bisericeşti, (adică episcopilor,preoţilor şi diaconilor), având credinţa luminată de Duhul Sfânt că harulhirotoniei, în una din cele trei trepte, nu-şi are izvorul în cel ce pune mâinile, ciîn Dumnezeu, cum ne arată şi sfântul Ioan Gură de Aur: «Se pune mâna pesteom, dar toate le face Dumnezeu şi mâna Lui se atinge de capul celui ce sehirotoneşte, dacă hirotonia se face cum se cuvine» (Sfântul Ioan Gură de Aur).Episcopilor hirotoniţi (Filip. 1 , 1 ) li s-a poruncit să hirotonească dintre creştinipe unii diaconi şi preoţi, iar pe alţii la treapta episcopiei (Tit 1 , 5; I Tim. 5,21–22; 3, 1–13)În Biserică, nu oricine dintre credincioşi poate fi preot, ci numai cei care suntchemaţi de Dumnezeu şi cărora li s-a împărtăşit darul preoţiei prin Sfânta Tainănumită «punerea mâinilor preoţiei» sau «hirotonia».Această Taină se administrează numai celor chemaţi, care au calităţile cerutede Sfânta Scriptură (I Tim. 3, 1-8). În Biserica Ortodoxă un bărbat

Nr. (6)1/2012 • SlovăOrtodoxă 11

Sfintele TAINE

poate fi hirotonit după căsătorie, dar atât el cât şi soţia sa trebuie să fie laprima căsătorie. Dacă rămâne văduv, el nu se poate recăsători şi continuasă fie preot. În general, dacă un celibatar este hirotonit, el trebuie să devinămonah (nu se mai poate căsători) pentru a-şi putea păstra preoţia. Un preot-călugăr este numit ieromonah.Taina Hirotoniei are trei trepte; toate adeverite de Sfânta Scriptură şi deSfânta Tradiţie şi bine cunoscute încă din vremea sfinţilor apostoli; şi anume:diaconia, preoţia şi arhieria.Preoţii ortodocşi se împart în două grupuri distincte: clerul căsătorit (clerulsecular, sau "de mir") şi clerul monahal.Potrivit treptei în care se află, primitorii Sfintei Preoţii au puterea săsăvârşească cele sfinte legate strâns de treapta preoţiei lor.Episcopul are puterea să săvârşească toate Sfintele Taine şi toate slujbelebisericeşti, îndeosebi de a hirotoni întru diacon, preot şi, împreună cu încă doiarhierei, întru anhiereu şi de a sfinţi într-un sobor de arhierei, Sfântul Mir.Treapta arhierească, venind de-a dreptul de la apostoli, prin succesiuneapostolică sau episcopală, deţine plinătatea celor trei puteri: de a învăta, de asăvârşi cele sfinte şi de a conduce Biserica.Preotul primeşte de la arhiereu, prin hirotonie, darul celor trei puteri:învăţătorească, sfinţitoare şi de conducere, însă fără dreptul de a hirotonişi de a sfinţi Sfântul Mir şi Antimisul.Diaconul este ajutător al preotului şi al episcopului, în întreita loractivitate, spre mântuirea credincioşilor, neputând săvârşi nici o Taină şinici o Ierurgie (slujbă de sfinţire a unor anumite obiecte). Pe bazarevelaţiei dumnezeieşti, cuprinsă în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, SfântaBiserică ne învaţă că Taina hirotoniei a fost instituită de Mântuitorul Hristos şică sfinţii apostoli au împărtăşit harul Hirotoniei numai episcopului, preotuluişi diaconului. Acestea sunt cele trei trepte ierarhice avându-şi baza în voinţaMântuitorului.Preoţii sunt aceia cărora li s-a încredinţat zămislirea noastră ceaduhovnicească; ei sunt aceia cărora li s-a dat să ne nască prin Botez. Prinpreoţi ne îmbrăcăm în Hristos (Gal. III, 27); prin preoţi suntem îngropaţiîmpreună cu Fiul lui Dumnezeu (Rom. VI, 4 ; Col. II, 1 2); prin preoţi ajungemmădularele fericitului cap al lui Hristos (Col. I, 1 8). Prin urmare este drept capreoţii să fie pentru noi. . . mai cinstiţi şi mai iubiţi chiar decât părinţii. Părinţiine-au născut din sânge şi din voinţa trupului (Ioan I, 1 3); preoţii însă ne suntpricinuitorii naşterii noastre din Dumnezeu, ai acelei fericite naşteri din nou, ailibertăţii celei adevărate şi a înfierii după har» (sfântul Ioan Gură de Aur,Despre Preoţie).

Surse: http://www.sfaturiortodoxe.ro/http://www.crestinortodox.ro

http://www.resurse-ortodoxe.roRubrică realizată de Horaţiu TOMA


Noişi biserica

Perioada anului liturghic în care ne aflăm acum se numeşte perioada

Triodului perioadă care precede Învierea Domnului şi Sfintele Paşti. Perioada

triodului începe cu patru duminici înainte de începutul Postului Mare sau

Postul Sfintelor Paşti. Săptămânile pregătitoare începutului postului sunt

marcate de anumite teme aşa cum se reflectă şi în pericopele evangheliilor din

cele patru duminici. Din punct de vedere a rânduielilor de post aceste

săptămâni sunt şi ele deosebite de alte perioade de peste an. În prima duminică

din perioada Triodului la Sfânta Liturghie se citeşte Evanghelia Vameşului şi a

Fariseului iar săptămâna care urmează este o săptămână de harţi (dezlegare la

mâncaruri de carne, brânză şi oua) în zilele de miercuri şi vineri. A II-a

duminică a Triodului este duminica Fiului Risipitor urmată de o săptămâna în

care se mănâncă normal urmând ca din urmatoarea duminică, Duminica

Înfricoşătoarei Judecăţi, să se lase secul de carne, din această duminică creştinii

nu vor mai mânca carne până după liturghia Învierii. Ultima săptămâna

dinaintea postului este o săptămână în care se face dezlegare la brânză, lapte,

ouă urmând ca perioada de pregătire pentru post să se încheie urmatoarea

duminică, Duminica Izgonirii lui Adam din Rai numită şi

Duminica iertării şi Duminica lăsatului sec de brânză. Începând de luni după

duminica lăsatului sec de brânză începe Postul Mare care va dura până la Paşti.

Postul Mare este caracterizat prin

renunţarea la multe alimente,

intensificarea rugăciunilor publice şi

particulare, îmbunătăţire personală şi

multă generozitate cu cei aflaţi în nevoi.

Este simbolul viu al întregii vieţii a unui

om care se va împlini prin propria înviere

după moartea în Hristos. Este o perioadă

de înnoire duhovnicească, o perioadă a

pocăinţei, a curăţirii inimii şi minţii, de

reîntoarcere către poruncile Domnului şi

către aproapele nostru.

Perioada TRIODULUI - Pregătirea pentru Învierea Domnului)

Foto:H

oraţiuTom

a

13Nr. (6)1/2012 • SlovăOrtodoxă

Alimentele care nu sunt permise, tradiţional, sunt carnea şi produsele din lapte,peşte, vin şi ulei. Dacă sărbătoarea Buneivestiri cade în timpul Postului Mare,atunci peştele, vinul şi uleiul sunt permise în acea zi.

Pe lângă slujbele religioase, se consideră necesar să se acorde oatenţie sporită de către credincioşii ortodocşi rugăciunilor de acasă, adică maimulte şi mai dese decât de obicei. Părinţii considerau postul fără rugăciune cafiind "postul demonilor" deoarece demonii nu mănâncă datorită naturii lornecorporale, dar nici nu se roagă.

În Postul Mare, în zilelede peste săptămână (de lunipână vineri), Bisericaîndeamnă la ajunare pânăseara. De aceea ritualul deîmpărtăşanie din aceste zilea fost legat de vecernie,slujba care marcheazăîncetarea ajunării. Asftel s-a ajuns la constituireaLiturghiei Darurilor maiînainte sfinţite, care a

devenit unul din momentele de vârf ale Postului Mare prin frumuseţea sadeosebită şi solemnitatea sa.

Întreaga perioadă a Postului Mare este marcată prin rugăciuni şiritualuri liturgice mai lungi atât duminica prin slujirea Liturghiei SfântuluiVasile cel Mare cât şi în zilele de peste săptămână.

Pe toata perioada Triodului slujbele bisericii ne îndeamnă la smerenie,rugăciunile sunt mai lungi, iar mesajul întregii sluj iri îndeamnă la pocăinţă şismerenie. În primele 2 zile de după duminica lasatului secului de brânză suntzile aliturgice, iar în acelaşi timp prima săptămână este însoţită de rugaciune şipost mai aspru decât în restul postului. De luni până joi se va citi într-orânduială specială Canonul Mare, care sa va citi integral la mijlocul postului.

Săptămâna Patimilor este ultima săptămână din perioada Trioduluicare este cu slujbe mai lungi decât restul postului, iar postul este mai asprudecât cel din celelalte săptămâni ale postului. Această săptămână începe cuDuminica Floriilor sau Intrarea în Ierusalim a Mântuitorului şi se termină cuSâmbata Mare.Post cu folos şi bucurie!

Rubrică realizată de Horaţiu TOMA

Noişi biserica

Perioada TRIODULUI - Pregătirea pentru Învierea Domnului)

Foto: Horaţiu Toma


În viaţa de familie, tinerii soţi aleg tot mai des să întârzie, să controleze sausă anuleze naşterea de prunci. Medicii, farmaciştii şi media încurajeazăfolosirea mijoacelor contraceptive, astfel că adeseori la controlul care are locdupă naştere, mamei îi este oferită de către doctor reţeta deanticoncepţionale. Să o refuze sau să o primească, este dilema ei… poate leiau totuşi, până la urmă ştie doctorul cum e mai bine.Din păcate, din acest punct de vedere, al sluj irii vieţii, doctorii s-auîndepărtat şi se îndepărtează în continuare de menirea lor, luptând împotrivavieţii care există în pântecele mamelor sau care ar putea exista dacă nu s-arinterveni de către medici şi părinţi.Metodele folosite pentru evitarea naşterii sunt foarte multe şi diverse, întreele amintim: metode naturale – contraceptive, metode de barierǎ (locale) –contraceptive, contracepţia hormonalǎ femininǎ – contraceptive şi abortive,contracepţia de urgenţǎ (postcoitalǎ) – abortivǎ, D.I.U. ( steriletul) – abortiv,antihormoni–RU486 – abortiv, vaccinuri – contraceptive/abortive,sterilizarea chirurgicalǎ voluntarǎ – contracepţie definitivǎ. Detalii despreaceastă clasificare găsiţi în “Îndrumarul medical şi creştin despre viaţă alFederaţiei Organizaţilor Ortodoxe Pro-Vita din România”(http://www.federatiaprovita.ro/docs/Christa.Todea.Gross.Indrumarul.medical.crestin.al.Federatiei.Provita.Ortodoxa.pdf)În acest număr am ales să vă arăt şi partea contracepţiei despre care nu sevorbeşte, veţi găsi aici răspunsuri la o parte din întrebările dumneavoastră şitrimiteri către alte surse de informare. Necunoştinţa nu este o scuză să neomorâm copiii.Ce este contracepţia hormonală feminină?“Contracepţia hormonalǎ femininǎ reprezentǎ modalitatea de prevenire asarcinii cu ajutorul hormonilor sexoizi, administraţi oral, parenteral, vaginalsau prin implant intradermic.Hormonii folosiţi, estrogenul şi progesteronul, sunt doi hormoni femininicare administraţi unei femei sǎnǎtoase (fără tulburări menstruale, deficit dehormoni, chiste ovariene, endometrioză, etc.), produc modificǎri însemnatela nivelul organelor genitale şi a întregului organism, generând un întreg lanţde reacţii secundare care provoacǎ în timp boli cronice grave ale mamei iarasupra copilului efectul este cel al provocării unui avort timpuriu (avorthormonal) în primele 14 zile după concepţie”.Avortul timpuriu sau “avort hormonal“, este provocat de către hormoniiconţinuţi în pilula contraceptivă. Efectul lor contraceptiv este minor încomparaţie cu efectul lor abortiv şi al efectelor secundare asupra întreguluiorganism.

FA M IL IA O RTO D O XĂ

Anticoncepţionalele - ucigaşul mut din familile noastre

15Nr. (6)1/2012 • SlovăOrtodoxă


Iată de ce această afirmaţie “Unde se fac astăzi cele mai multe avorturi?Nu se fac la spital, nu la ginecologie, nu la cabinete particulare, ci în biserică.Aşa să stiţi dvs. care trebuie să plecaţi de acum cu această veste tristă, că celemai multe avorturi se fac în biserică.” a parintelui Nicolae Tănase nu ar trebuisă ne mai şocheze, ea este din păcate un adevăr dureros pe care îl trăim.Efectul contraceptiv şi avortiv al pilulei, cum funcţionează ea?:“Pilula este concepută să influenţeze câteva funcţii normale ale fertilităţiipentru a face ca femeia să:1 . nu poată concepe din cauza sterilităţii temporare sau a imobilităţii spermeişi/sau2. nu poată duce o sarcină până la capat (provocându-i un avort precoce).Acest proces este realizat în două moduri:

a) Suprimarea ovulaţiei: Când o femeie are ovulaţie, hormoniieliberaţi din hipofiză în creier stimulează ovarele să elibereze un ovul. Pilulacombinată, de obicei, întrerupe eliberarea acestor hormoni, ceea ce face caniciun ovul să nu fie eliberat din ovare, astfel, prevenind apariţia sarcinii.Neexistând un ovul pentru fertilizare, femeia devine sterilă, din punct devedere chimic. Pilula numai cu progesteron, însă, are un efect mai slab. Deobicei, aceasta nu suprimă ovulaţia.

b) Inhibarea implantării: Un alt aspect important al fertilităţii esteprocesul prin care învelişul uterului (endometrul) este reînnoit şi întreţinut.Dupa ce un ovul este fertilizat, acesta, de obicei, se implantează în acestînveliş, din care îşi trage substanţele hrănitoare şi de întreţinere. Progesteronuldin componenţa pilulei face ca învelişul uterului să se subţieze şi să devinăineficient pentru a susţine implantarea embrionului (noului ovul fertilizat).3 . Împiedicarea migraţiei spermei: înainte de ovulaţie, cervixul femeiiproduce un mucus, cu ajutorul căruia spermatozoidul înainteaza pentru a seîntâlni cu ovulul. Mucusul oferă, de asemenea, substanţe hrănitoare pentru asusţine viaţa celulelor spermei. Acest mucus, sub acţiunea progesteronului, seîngroaşă şi astfel împiedică migrarea spermatozoidului.Există alţi doi factori în fertilitatea femeii, ce pot fi afectaţi de pilulă.4. Modificarea mişcărilor trompei uterine: Progestativele diminuează eficienţacu care trompele uterine propulsează ovulul din ovare către uter. Acest lucrupoate face ca oul fertilizat să nu poată ajunge în uter la timp pentru a seimplanta cu succes.5. Împiedicarea apariţiei sarcinii: după ce ovarele au expulzat un ovul, ciclulmenstrual al femeii este controlat de o glandă formată acum din sacul rămasgol, numită corpus luteum sau corpul galben. Acesta funcţionează deja de un



SlovăOrtodoxă• Nr. 1/201116 SlovăOrtodoxă• Nr. (6)1/2012

anumit timp, pentru a da embrionului timp să se implanteze în uter şiplacentei să înceapă să susţină sarcina.Totuşi, hormonii pilulei pot influenţa corpul galben ca acesta să funcţionezeneadecvat, făcând ca învelişul uterului să fie eliminat înainte ca embrionul săse implanteze cu succes.În concluzie, fertilitatea femeii are nevoie de câteva organe şi sisteme ca săfuncţioneze normal. Medicamentele sintetice de orice tip din gama pilulei decontrol al naşterilor influenţează această funcţionare normală, afectândfertilitatea normală a femeii şi orice alte concepţii "accidentale".

Efectele contraceptivelor asupra mamei.Manfred van Treek, defineşte totalitatea manifestărilor patologice

provocate de contraceptivele hormonale ca fiind sindromul contraceptiv.(Abtsteinach/Odw. : Derscheider, 1 997, cartea “Sindrom contraceptiv”- titlul).

Câteva din efectele anticoncepţionalelor asupra femeilor pot fi: tromboză,depresie, disfuncţii ale ficatului, creştere în greutate, pierderea libidoului,migrene, tromboză venoasă profundă, oase fragile, embolism pulmonar şichiar compromiterea sănătaţii copilului nenăscut, în cazul în care ai conceputimediat după ce ai încetat să iei pilula.

Speranţe…Sper că cele prezentate mai sus v-au ridicat un semn de întrebare şi dorinţa dea afla mai multe despre acest subiect. Este mai bine sa ne punem viaţa în grijalui Dumnezeu decât să acţionăm după cum credem că e bine… Se pare căacest bine pe care ni-l dorim se întoarce împotriva noastră prin copii care suntavortaţi fără să ştim şi prin efectele nocive pe care le au hormonii dincontraceptive asupra femeilor.

“Avortul este o grăbire a crimei, căci nu contează dacă cineva ia viaţa fătuluideja format sau când acesta este în plin proces de formare, pentru că el este unom în devenire.” (Sf. Grigore de Nisa)

Surse: http://www.adevaruldespreavort.rohttp://www.sfaturiortodoxe.ro/anticonceptionale-avortul.htm

http://www.provita.ro/info/pilula-si-urmarile-ei.php

Rubrică realizată de Adina TOMA




MariDUHOVNICI

Părintele Nicolae de laMănăstirea Rohia este viu înconştiinţele tuturor celor care l-aucunoscut şi la fel de viu prin tot ce ascris. În plus, mărturisirea credinţeipe care a făcut-o în închisoareaJilava, ca deţinut politic, este ceamai vie dovadă a trăirii ortodoxieilui, cel născut din părinţi evrei. Pede altă parte, el e îndemnul cel maibun pentru intelectuali de a trecepragul bisericii.

Într-o margine de Bucureşti,în comuna Pantelimon, s-a născut, la12 iulie 1912, Nicu-AurelianSteinhardt. Familia sa era activimplicată în viaţa socială. Inginerul şiarhitectul Oscar Steinhardt, tatăl său,conducea o mică fabrică de cherestea.Acesta a fost, mai târziu, ofiţer înarmata română, rănit la Mărăşeşti şidecorat cu ordine şi medalii, printrecare „Virtutea Militară”.După clasele primare la Şcoala„Clemenţa”, a urmat cursurileLiceului „Spiru Haret” din Bucureşti,fiind singurul dintre cei patru eleviisraeliţi care nu a venit cu certificat dela rabin pentru a fi scutit de orele dereligie, ci a învăţat religia creştină,avându-l îndrumător pe preotulGheorghe Georgescu, de la Biserica„Sfântul Silvestru”. Aici s-au înfiripatşi primele crâmpeie de prietenie cuConstantin Noica, Rafael Cristescu şiAlexandru Ciorănescu.

Şi-a terminat studiile în

1934, iar în 1936 şi-a luat şidoctoratul în drept. Până la izbucnirearăzboiului, şi-a continuat studiile înFranţa şi Anglia, după care s-a întorsîn ţară. Aici şi-a început activitatealiterară la „Revista FundaţiilorRegale”, unde a lucrat până lainterzicerea publicaţiei. În 1958, atrăit o perioadă de profundefrământări. A avut parte de multeumilinţe din partea regimuluicomunist, a fost des dat afară dinslujbe mărunte, dar a rezistat cugândul că împărtăşeşte solidar soartaprietenilor săi Constantin Noica, DinuPilat, Alexandru Paleologu, MihaiŞora şi alţii.


Părintele Nicolae Steinhardt al fericirii

SlovăOrtodoxă• Nr. 1/201118 SlovăOrtodoxă• Nr. (6)1/2012

MariDUHOVNICI

La 15 martie 1960, înînchisoarea Jilava, în camera 18 depe secţia a doua, ieromonahulbasarabean Mina Dobzeu îl botează,naş de botez fiindu-i EmanuelVidraşcu, coleg de lot, fost şef decabinet al mareşalului Antonescu, iarca martori ai tainei au participatAlexandru Paleologu, doi preoţiromano-catolici, unul fiind chiarmonseniorul Ghica, doi preoţi uniţi şiunul protestant, „ spre a da botezuluiun caracter ecumenic”, după cumscria el în „ Jurnalul fericirii”.În timpul petrecut în temniţă, a suferitregimul infernal al închisorilorcomuniste cu insulte, foamete, bătăi şitot ce însemna acest regim. În tot acesttimp, a dat dovadă de ortodoxia sacuibărită adânc în inimă: a postit dedouă ori pe săptămână, s-a rugatcontinuu şi a făcut de câte ori puteapeste rând de serviciu, acceptând cubucurie, de fiecare dată, rugăminţilevlăguite ale colegilor maineputincioşi. S-a pus în slujbacolegilor de temniţă folosind-şi harulde povestitor şi iscusitele cunoştinţe îndomeniul literaturii şi teologiei,dându-le astfel curaj şi puteresufletească celor de lângă el.

În august 1964, la ieşirea dinînchisoare, în urma graţierii generalea deţinuţilor politici, a mers la SchitulDarvari din Bucureşti pentru a-şidesăvârşi botezul, primindMirungerea de la preotul GheorgheTeodorescu. De atunci, a dus o viaţăcreştină, conform rânduielilorbisericeşti, jinduind permanent dupăcălugărie, pe care o dorea încă dinînchisoare.

A fost călugărit în ziua de16 august în paraclisul noii clădiride la Rohia de către părinţiiSerafim Man, Antonie Perţa,Nicolae Leşe şi Emanuel Rus. Încădin primele zile la Mănăstirea „SfântaAna“ – Rohia, părintele Nicolae aprimit ascultare de la ocrotitorul săude suflet, Preasfinţitul Justinian ChiraMaramureşanul, să continueactivitatea literară care, odată cuîmbrăcarea hainei monahale, are undublu aspect. Ca scriitor, semnează N.Steinhardt, iar predicile şi cuvinteleteologice sunt semnate cu PărinteleNicolae de la Rohia.

La rugămintea stareţuluiSerafim Man, Nicolae Steinhardt aorganizat biblioteca mănăstirii careavea pe atunci 23.000 de volume. Întoată perioada aceasta, monahulNicolae a avut o activitate publicisticăimpresionantă. Fugea în Bucureşti laedituri, reviste, prieteni, pentru aîncerca să editeze unele din scrierilesale.În martie 1989, angina pectorală decare suferea s-a agravat, şi N.Steinhardt s-a decis să plece laBucureşti pentru a vedea un medicspecialist. Boala s-a agravat, părinteleNicolae fiind obligat să-şi întrerupăcălătoria şi să se interneze la spitaluldin Baia Mare. Se pregătea seriospentru veşnicie. Şi dorea ca toate săfie în rânduială, după dorinţa inimiilui. Cu puţin înainte de a pleca cătrecele veşnice, lasă testament părinteluiIoan Pintea, unul din cei mai apropiaţişi devotaţi ucenici ai săi:


„Dragă Ioane, o duc din ceîn ce mai greu cu angina pectorală.Crize din ce în ce mai dese şi maidureroase. Se prea poate să nu maiam decât puţin, foarte puţin de trăit.Am rugat pe Părinţii Justin şiEmanoil să-ţi remită toate dosareleaflate în camera mea. Nu cuprindnoutăţi ori lucruri prea importante; terog totuşi să le preiei tu, să nu fieazvârlite la gunoi”.

Episodul botezului înPenitenciarul Jilava a dat naşterecărţii „Jurnalul fericirii”, carereprezintă, după propria-i mărturie,testamentul lui literar, redactat laînceputul anilor ’70. Prima variantăare 570 de pagini dactilografiate. Afost confiscată de Securitate darrestituită autorului trei ani maitârziu. Între timp, autorul finalizeazăa doua variantă, de 760 de pagini.confiscată încă o dată în 1984.

Alături de „Jurnalulfericirii”, postum, au mai apărut şialte volume de referinţă: „Dăruind veidobândi”, „Monahul de la Rohiarăspunde la 365 de întrebăriincomode adresate de ZahariaSângeorzan” şi „Primejdiamărturisirii”. Au apărut şi alte scrieriavând caracter pur literar, pasiuneapentru literatură şi artă nepărăsindu-lniciodată.

Mănăstirea Rohia păstreazăşi astăzi amprentele părinteluiNicolae Steinhardt, având obibliotecă formată din aproximativ40.000 de cărţi şi reviste, cuprinzând,pe lângă lucrările în limba română, unimportant fond în limbile germană şi

maghiară, precum şi un numărmare de cărţi în limbilefranceză, engleză şi neogreacă.

După moartea părinteluiNicolae, chilia în care a vieţuit camonah al Mănăstirii Rohia a fostamenajată ca un mic muzeu,lucrurile personale ale părinteluiNicolae Steinhardt găsindu-se lalocul lor: manuscrise, cărţi, icoane,tablouri, mobilier.

Din anul 1983 şi până în2007, muzeul mănăstirii a fostamenajat la etajul II al Caseipoetului, iar din luna mai 2007 esteamenajat în biserica de lemn dincadrul Colţului maramureşean.Muzeul mănăstirii adăposteşte obogată colecţie de cărţi vechibisericeşti, o frumoasă colecţie deicoane vechi, pe lemn şi pe sticlă, dinsecolul al XVIII-lea.

Sursa: www.teologiepentruazi.roRubrică realizată deCristian VELNIC

MariDUHOVNICI

Biserica din Brno în construcţie

La doar câteva luni de la începerea lucrărilor la viitoarea biserică din Brno selucrează la instalaţia electrică, pereţi exteriori, coloanele de susţinere din interior şi o partedin acoperiş fiind deja terminată. Toţi cei care doriţi să contribuiţi sub orice formă: muncăvoluntară, donaţii de hrană pentru muncitori sau orice altă contribuţie, vă rugăm să luaţilegătura cu părintele Cristian Popescu. Datele de contact le puteţi găsi pe pagina de internet aparohiei http://parohiabrno.ro-cz.com.

Cei care doresc să contribuie financiar la construirea bisericii din Brno pot facedonaţii în contul 181318594/0300, CSOB, variabilni symbol 333.Dumnezeu să vă răsplătească!

Stadiul lucrărilor la viitoarea biserică, la data de 28 februarie 2011

Foto

Horaţiu

Toma

slova ortodoxa numarul 6 anul 2

Documents