slova ortodoxa numarul 3

S L O V Ă ORTODOXĂ

Revistă de spiritualitate ortodoxă a românilor din Moravia Republica Cehă

Nr. 32011

Slovă Ortodoxă • Nr. 3/2011

Căsuţa de redacţiePreşedinte de onoarePr. Cristian POPESCURedactor şef

Horaţiu TOMAEchipa de redacţie

Ramona AIOANEITraian BĂLANDragoş HARAGACosmin MIHAIAdina TOMACristian VELNIC

CorectoriDarius ARONSimona ARDELEANCristian VELNICAlex GIOSANUGrafică şi design:Horaţiu TOMA

Adresa redacţieiEmail: slovaortodoxa@rocz.comYahoo: slovaortodoxaWeb: slovaortodoxa.blogspot.com şihttp://rocz.com/slovaortodoxahttp://www.facebook.com/slovaortodoxaPublicaţia apare cu binecuvântareaÎnaltpreasfinţitul Simeon Arhiepiscopde Olomouc şi Brno

2

Începutul anului bisericesc..... 3Vieţile Sfinţilor ..................... 4Viaţa Sfintei Ludmila . ...........6Literatură creştinăRadu Gyr ..7Sfintele Taine.......................... 8Viaţa Sfântului Iosif cel Noude la Partoş ...........................10Noi şi biserica ......................12Răspunsuri duhovniceşti laîntrebările lumii de azi ..........13Familia creştină Bucurianaşterii de prunci ..................14Schimbarea la Faţă................15

Din acest număr:

Cei care doresc să se implice înrealizarea revistei, eventual întraducerea acesteia şi în limbaengleză/cehă sunt rugaţi să necontacteze.Dacă aveţi propuneri derubrici, doriţi să publicăminformaţii pe un anumit subiectsau răspunsuri la întrebări petemă creştină, scrieţine laadresa redacţiei.Pentru credincioşii din zona Brno, biserica cu slujire şiîn limba română se află pe strada Vranovska nr. 48http://parohiabrno.rocz.comMulţumim celor care sprijină constant activităţilebisericii şi tipărirea revistei.Publicaţia poate fi achiziţionată în variantă tipărită de

la biserica mănăstirii ortodoxe Sf Ludmila din Brno

Nr. 1/2011 • Slovă Ortodoxă 3

La 1 Septembrie, creştinii ortodocşi sărbătoresc începutul anului bisericesc.După tradiţia moştenită din Vechiul Testament, 1 septembrie este consideratăca fiind ziua în care a început creaţia lumii iar pe de altă parte este momentulîn care Mântuitorul a început propovăduirea Evangheliei Sale.Anul bisericesc începe cu luna septembrie, lună în care serbăm NaştereaMaicii Domnului, pe 8 septembrie şi se încheie cu Adormirea MaiciDomnului, serbată în data de 15 august. Ultima zi a anului bisericesc este ziuade prăznuire a Aşezării în raclă a cinstitului brâu al Născătoarei de Dumnezeuşi pururea Fecioarei Maria.Pentru parohia Tuturor Sfinţilor Români din Brno începutul anului bisericesceste prilej de bucurie o dată în plus prin prăznuirea în data de 16 septembrie aSfintei Ludmila, ocrotitoarea şi patroana mănăstirii din Brno. Despre viaţaSfintei Ludmila puteţi citi în paginile acestei ediţii a revistei noastre iar legatde programul praznicului veţi găsi informaţii pe pagina parohiei în săptămânapraznicului. Credincioşi din parohie o să fie înştiinţati de către părinteleCristian Popescu prin email sausms.Anul acesta cu ocrotirea şiajutorul lui Dumnezeu şi aMaicii Domnului a început şiconstrucţia noii bisericii a căreifinalizare nădăjduim că va avealoc cât mai grabnic. Construcţiasfântului locaş a început încurtea mănăstirii în urmă cucâteva săptămâni, în momentulde faţă fundaţia este finalizatăiar în luna septembrie urmeazăridicarea bisericii.Imaginea din stânga susreprezintă faţada bisericii aşacum apare în proiect, fotografiaalăturată prezintă stadiul lucrărilor la data de 25 august 2011. Hramulviitoarei biserici este Intrareaîn Templu a PreasfinteiStăpânei noastre de DumnezeuNăscătoare şi pururea FecioarăMaria, sărbătoare care esteprăznuită la data de 21noiembrie. Fie ca ocrotireaMaicii Domnului să neînvrednicească să ne închinămcât mai grabnic în noul locaşrugăciune.Rubrica realizată de HoraţiuToma

Începutul anului bisericesc



Sfântul şi Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul (în ebraică: ;והילא în greacă:Hλίας) este unul dintre cei mai mari profeţi trimişi de Dumnezeu. Numele

lui se poate traduce prin cel al cărui stăpân este Dumnezeu, sau stăpânul meueste Dumnezeu. Faptele sale sunt descrise în Vechiul Testament, dar se fac multereferiri la el şi în Noul Testament.Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 20 iulie.Proorocul Ilie este amintit pentru prima dată în Cartea Regilor I (I Regi 17:1)din Vechiul Testament, el ducând Cuvântul Domnului către regele Ahab alIsraelului. Este supranumit Tesviteanul (sau Tişbitul) deoarece era originar dincetatea Tesba.Ahab, rege al Israelului, care mutase capitala regatului nordic la Samaria(regatul sudic, al lui Iuda, păstrase capitala tradiţională Ierusalimul), secăsătorise cu Izabela, fiica regelui Ieteval al Sidonului. Datorită influenţei soţieisale, Ahab a încălcat Legea, instaurând cultul idolui fenician Baal şi a altor zei"împrumutaţi" de la fenicienii din Tir şi Sidon. Mai grav a fost faptul că, luânduse după regele lor, tot mai mulţi supuşi ai săi lau părăsit pe Dumnezeul luiIsrael, închinânduse idolilor păgâni. Acesta a fost sensul mesajului transmis deprofetul Ilie Tesviteanul de mustrare a lui Ahab pentru rătăcirea sa, pentru căînchinânduse idolilor se pierdea nu numai pe sine ci şi pe întreg poporul său pecare îl trăgea pe calea pierzaniei.Regele Ahab nu a ascultat cuvântul Domnului şi sfaturile lui Ilie; ca urmare saîmplinit profeţia lui Ilie a început o secetă cumplită, nicio picatură de ploaiesau măcar de rouă nu a mai picat, urmând nerodirea lanurilor, lipsa de hrană şifoametea; nimic nu scăpa urgiei îngăduite de Dumnezeu, cu speranţa căfoametea va face pe poporul lui Israel să se căiască şi să se întoarcă la adevăratacredinţă. Din porunca lui Dumnezeu, Proorocul, înveşmântat doar cu o piele deanimal, părăsi ţinutul lui Israel şi se duse la râul Chorrath (Kerrith), aflat dincolode Iordan (după tradiţia bisericească, în acest loc a fost ridicată mai târziumănăstirea Hozeva, care mai există şi astăzi, unde a trăit şi Sfântul Ioan IacobHozevitul). Domnul îi trimise corbi (păsări pe care evreii le considerau impure)pentru ai aduce pâine dimineaţa şi carne seara, ca să poată supravieţui.După ce au trecut trei ani de secetă, preabunul Dumnezeu, văzând că omenirease topeşte de foamete, sa milostivit şi a zis către robul Său Ilie: "Dute şi tearată lui Ahab, pentru că voiesc să miluiesc lucrul mâinilor mele, să dau ploaieşi să adap pământul cel uscat prin cuvântul gurii tale, ca săl fac aducător deroade; căci acum şi Ahab se pleacă spre pocăinţa şi te caută, voind să te ascultela ceea cei vei porunci". Ilie se arătă în faţa regelui Ahab, care rămase surprinssă îl vadă venind, liber, pe cel pe care îl căutase peste tot cu slugile sale. Ilie îiceru să adune pe tot poporul lui Israel pe Muntele Carmel ca martor alconfruntării sale cu cei 450 de profeţi ai lui Baal şi cei 400 de profeţi ai zeiţeifeniciene Aşera, care erau întreţinuţi de Izabela. continuare in pagina 5

Vieţile SFINŢILOR Sfântul prooroc Ilie



continuare din pagina 4Cînd toată lumea fu adunată, Ilie le zise: "Până când

veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnuleste Dumnezeu, urmaţi Lui! Şi dacă este Baal, urmaţiaceluia". Poporul însă na răspuns nimic. Ilie ceru atuncica doi viţei să fie pregătiţi pentru sacrificiu şi să fieaşezaţi pe rug, dar fără să aprindă focul şi îi lăsă pe falşiiprofeţi să aducă primii sacrificiul. Aceştia îl invocară custrigăte pe Baal, din zori până în seară, dar în zadar. Ilierâdea de ei, încurajândui să strige mai tare, ca nu cumvazeul lor să fi adormit sau să nu fie ocupat cu alte treburi.La venirea serii, Profetul înălţă un altar cu 12 pietre,reprezentând cele 12 seminţii ale lui Israel, săpă un şanţ

larg în jurul altarului, pe care puse viţelul jupuit de piele, şi porunci să fievărsată, în trei rânduri, apă din belşug peste acesta, astfel încât să se umpleşanţul. Apoi adresă spre cer un strigăt puternic, invocândul pe Dumnezeul luiAvraam, Isaac şi Iacov. Pe data coborî foc din cer, devorând jertfa, lemnul şi apa.Tot poporul căzu atunci cu faţă la pământ strigând : "Cu adevărat Domnul estesingurul Dumnezeu!".Sf. Ilie este frecvent menţionat şi în Noul Testament. Astfel, preoţii evrei şi leviţiiîi reproşează sfântului Ioan Botezătorul: "De ce botezi tu, dacă nu eşti niciHristosul, nici Ilie?" (Ioan 1:25).După Sf. Apostol şi Evanghelist Matei, însuşi Iisus spune despre IoanBotezătorul: "Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină. Cineare urechi de auzit, să audă" (Matei 11:1115). Se poate remarca asemănareadintre Sf. Ilie şi Sf. Ioan Botezătorul în ce priveşte austeritatea şi putereamustrărilor pe care le făceau celor păcătoşi. Chiar şi aspectul fizic esteasemănător în descrierile din cărţile sfinte despre cei doi.Apariţia în slavă a lui Ilie pe Muntele Tabor, în momentul Schimbării la Faţă alui Iisus Hristos, ia uimit şi înspăimântat pe cei trei ucenici care îl însoţeauatunci pe Mântuitorul. Ei sau liniştit însă văzând că Ilie şi Moise au vorbit cu El(Matei 17:18, Marcu 9:28, Luca 9:2836).Pe 20 iulie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte suirea la cer a Sfântului şi MărituluiProoroc Ilie Tesviteanul. Numele său este purtat de mulţi creştini statisticileexistente la nivel naţional arată că, din totalul celor aproximativ 22 milioane deromâni, peste 120.000 de persoane poartă numele Sfântului Ilie.În tradiţia populară, Sfântul Ilie este considerat stăpânul norilor şi al trăsnetelor,iar sărbătoarea lui, la 20 iulie, marchează miezul verii pastorale, când pe munţi seorganizează vestitele Nedei şi Sântilii, iar ciobanii separă berbecii de oi. Româniicredeau că Sf. Ilie hotărăşte furtunile, când şi unde să dea grindina, incendiileetc. Se vede, în aceste credinţe, proiecţia folclorică a severităţii proorocului şi înviaţa cerească. (Sursa: Orthodoxwiki.org)

Sfântul prooroc Ilie Vieţile SFINŢILOR

Sf. Prooroc Ilie



Sfânta Ludmila (c. 860 15 septembrie, 921) este cneaza mucenică sărbătorităatât de cehii ortodocşi cât şi de cei catolici la data de 16 septembrie. Ea sa născutîn Melnik (Cehia) ca fiică a unui prinţ slav pe nume Slavibor.

Sfânta Ludmila a fost bunicaSfântului Wenceslav, care estecunoscut în istorie ca "BunulRege Wenceslav" ocrotitorulcelor slabi.Ludmila a fost căsătorită cuBořivoj I din Boemia, care a fostprimul Duce Creştin deBohemia. Cuplul, Ludmila şiBorivoj, a fost convertit lacreştinism în jurul anului 871.Ea

ş i soţul ei au fost botezaţi,probabil de către SfântulMetodiu. Eforturile lor pentru a

converti la creştinism Bohemia, iniţial nu au fost bine primite, ca urmare păgâniifanatici care conduceau ţara iau alungat iar după o anumită perioadă ei au fostrechemaţi pe tron. După o domnie de aproximativ 7 ani aceştia au renunţat la tronîn favoarea fiului lor Spytihnev ei retrăgânduse la Tetin lângă Beroun. Spytihněvfiul lor a domnit timp de doiani, după care a murit, fratelesău Vratislav urmândui la tron.Vrastislav moare şi el în 921 iarpe tron ajunge nepotul SfinteiLudmila pe nume Wenceslav.Sfânta Ludmila a fostprincipala susţinătoare anepotului său. Drahomira,mama Sfântului Wenceslawdevine geloasă pe influenţacrestină pe care o are SfLudmila asupra nepotului său şiplănuieşte să o ucidă . Astfelîntro seară Sfânta Ludmila esteştrangulată cu propriul său şal.Iniţial Sfânta Ludmila este înmormântată la Biserica Sfântul Mihail din Tetin. Pela anul 1100 moaştele Sfintei Ludmila sunt depuse în biserica Sfântul Gheorghedin Praga. Sfânta Ludmila este considerată patroana Bohemiei fiind practic primaducesă creştină de Bohemia. A fost canonizată la scurt timp după moartea sa.

Sfânta LudmilaVieţile SFINŢILOR



Radu Gyr (n. 2 martie 1905 la Câmpulung Muscel d. 29 aprilie 1975,Bucureşti, pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu) a fost un poet,dramaturg, eseist şi gazetar român. O bună perioadă a fost asistent universitar lacatedra de estetică a profesorului Mihail Dragomirescu.Sa născut la poalele Gruiului din Câmpulung, de unde şi pseudonimul literarGyr, prin derivaţie. A fost fiul actorului craiovean Coco Demetrescu şi adebutat absolut la vârsta de 14 ani, cu poemul dramatic “În munţi”, publicat înrevista liceului „Carol I” din Craiova, al cărui elev a fost.După detenţia din timpul dictaturii regale a lui Carol al IIlea, a fost închis şi întimpul regimului lui Ion Antonescu. După eliberarea din detenţie a fost trimis,pentru „reabilitare” în batalioanele de la Sărata. Întors din război rănit şi cupoemele în raniţă, Radu Gyr a publicat în 1942 (la editura Gorjan) volumulinedit Poeme de război (carte cenzurată). În 1945, regimul comunist laîncadrat în „lotul ziariştilor”, iar justiţia aservită regimului comunist lacondamnat la 12 ani de detenţie politică.A revenit acasă în 1956, dar, după doi ani, a fost arestat din nou şi condamnat lamoarte pentru poeziamanifest “Ridicăte, Gheorghe, ridicăte, Ioane”,considerată de autorităţi drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimuluicomunist. Pedeapsa cu moartea i se comută la 25 de ani de muncă silnică,poetul executând 6 ani de detenţie, până la amnisţia generală din 1964.La înmormântarea sa din cimitirul Bellu Catolic, în 1975, singurul literat care aîndrăznit să participe la ceremonia funerară şi să citească din versurile lui Gyr afost, potrivit unui martor ocular, poetul Romulus Vulpescu.

LITERATURĂ CREŞTINĂRADU Gyr

Slovă Ortodoxă • Nr. 32011

Iisus în celulăAzi noapte Iisus mia intrat în celulă.O, ce trist şi cenalt părea Crist !Luna venea după El, în celulăşiL făcea mai înalt şi mai trist.Mâinile Lui păreau crini pe morminte,ochii adânci ca nişte păduri.LunaL bătea cu argint pe veştminteargintânduI pe mâini vechi spărturi.Uimit am sărit de sub pătura sură : De unde vii, Doamne, din ce veac ?Iisus a dus lin un deget la gurăşi mia făcut semn ca să tac.Sa aşezat lângă mine pe rogojină : Punemi pe răni mâna ta !Pe glezneavea urme de cuie şi ruginăparcă purtase lanţuri cândva.Oftând şia întins truditele oasepe rogojina mea cu libarci.Luna lumina, dar zăbrelele groase

lungeau pe zapada Lui, vargi.Părea celula munte, părea căpăţânaşi mişunau păduchi şi guzgani.Am simţit cum îmi cade capul pe mânăşiam adormit o mie de ani...Când mam deşteptat din afunda genună,miroseau paiele a trandafiri.Eram în celulă şi era lună,numai Iisus nu era nicăieri...Am întins braţele, nimeni, tăcere.Am întrebat zidul : nici un răspuns !Doar razele reci, ascuţiten unghere,cu suliţa lor mau străpuns... Unde eşti, Doamne ? Am urlat lazăbrele .Din lună venea fum de căţui...Mam pipăit... şi pe măinile mele,am găsit urmele cuielor Lui.

Rubrica realizată de Dragoş Haraga


Primitorii Tainei Mirungerii sunt toţi cei botezaţi în numele Sfintei Treimi(Fapte, 8, 15 17 ; 19, 6). Ungerea cu Sfântul Mir este o taină a Bisericii şipecetluieşte pe cel atins cu harul şi darurile Duhului Sfânt, pe parcursul întregiivieţi.Taina Sfântului Mir (Mirungerea) este instituită de Domnul nostru Iisus Hristos

care făgăduieşte sfinţilor apostolică le va trimite Duhul Sfânt: «Şiiată, Eu trimit peste voi făgăduinţaTatălui Meu; voi însă, şedeţi încetate până ce vă veţi îmbrăca cuputere de sus» (Luca XXIV, 49 ;vezi şi Ioan XIV, 1617, 26; XV,1315; Matei X, 20). În chip mailămurit, pentru înţelegereanoastră, mai vădit şi mai strălucitavea să se arate instituirea acesteiSfinte Taine în ziua Cincizecimii,

în ziua Pogorârii Sfântului Duh cu toate darurile Sale. Sfântul şi Marele Mireste folosit la Taina Botezului, la miruirea celor care se botează şi intră astfel înBiserica Ortodoxă, la sfinţirea bisericilor, la sfinţirea altarelor, a antimiselor saua celor cere se reîntorc la ortodoxie.Sfinţii apostoli au împărtăşit Taina Sfântului Mir celor botezaţi, cum citim înSfânta Scriptură: «Apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântullui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan, care, coborând, sau rugatpentru ei, ca să primească Duh Sfânt, căci nu se pogorâse încă peste nici unuldintre ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus. Atunci îşi puneaumâinile peste ei, şi ei luau Duh Sfânt» (Fapte VIII, 1417). Aflăm aşadar că,încă de la început, Taina Sfântului Mir era, ca şi în vremea noastră, nedespărţităde Taina Sfântului Botez. Deasemenea, că ea se împărtăşea prin punereamâinilor numai de către sfinţii apostoli asupra celor botezaţi. Astfel, şi în Efes,sfântul apostol Pavel a împărtăşit Sfânta Taină a Mirului unora pe care iabotezat cu botezul lui Iisus, « Botezul creştin », şi care nu avuseseră până atuncidecât botezul lui Ioan (Fapte XIX, 16).Sfinţii apostoli împărtăşeau Duhul Sfânt celor botezaţi atât prin punereamâinilor (Fapte VIII, 1416 ; Evrei VI, 2 ; Fapte XIX, 16), cât şi prin ungereasau pecetluirea cu Sfântul Mir a celor botezaţi: «Iar Cel ce ne întăreşte pe noiîmpreună cu voi în Hristos şi nea uns pe noi este Dumnezeu, Care nea şipecetluit şi nea dat arvuna Duhului în inimile noastre» (2 Cor. I, 2122 ; Efes.IV, 30); «Iar voi ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate... ungerea pe care aţi luatode la El rămâne întru voi si nu aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva» (1 IoanII,20,27) continuare în pagina 9

Despre Sfintele Taine


TAINA SFÂNTULUI MIR MIRUNGEREA

Mirungerea


continuare din pagina 8Cu trecerea vremii, numărul credincioşilor a sporit, iar sfinţii apostoli nu au mai pututajunge peste tot, ca săşi pună mâinile asupra tuturor. De aceea sa îndătinatsăvârşirea Tainei Sfântului Mir prin ungere de către urmaşii lor, adică de cătreepiscopii şi preoţii Bisericii, cum se face şi azi.Despre toate acestea ne încredinţeazăşi Sfânta Tradiţie prin mărturii din secolele II, III şi IV:După ce am ieşit din baia Botezului, ne ungem cu ungere sfântă, după ritualulvechi la preoţie se ungeau cu untdelemn din corn.Ungerea ni se face material(fizic), dar ea poartă roade duhovnicesti, după cum şi la Botez, afundarea este unact material, dar roadele sunt duhovniceşti, că suntem curăţiţi de păcate... Apoivine punerea mâinilor, cu care uninduse binecuvântarea, se cheamă şi secoboară Sfântul Duh» (Tertulian). «Vouă, după ce aţi ieşit din cristelniţa sfinteiape, vi sa dat ungerea, preînchipuirea aceleia cu care a fost uns Hristos; iaraceasta este Sfântul Duh» (Sfântul Chiril al Ierusalimului). În timp tradiţiamirungerii după botez a fost păstrată astfel că în zilele noastre după TainaBotezului şi scufundarea celui încreştinat în apă, preotul citeşte o rugăciune princare cere lui Dumnezeu să dăruiască prin el, celui "nou luminat prin apa şi prinDuh", "şi pecetea darului Sfântului şi întru tot puternicului Duh". Apoi îiadministrează Taina Mirungerii, ungândul cu Sfântul Mir şi zicând: "Peceteadarului Sfântului Duh, Amin", fără să amintească numele celui pecetluit cu harulDuhului, ca în celelalte Taine, socotinduse că sa rostit acest nume la cufundarealui în apă. Sfânta Taină a Mirungerii nu se repetă. Excepţia de la acestă regulăfiind cazul ereticilor şi schismaticilor care se întorc la Ortodoxie, dupa lepădareapublică a ereziei sau schismei şi revenirea la dreapta credinţă. Sfântul Mir folositla Mirungere se prepară din untdelemn, vin şi mirodenii. Se sfinţeşte de către unsobor de episcopi, în Joia Patimilor.Pregătirea Marelui Mir durează trei zile, întrucât mirodeniile trebuie fierte la foc

continuu şi amestecate cu ulei, vin şi un mare număr de plante aromate şi răşini.Amestecul acestor plante aromatesimbolizează bogăţia şi felurimea darurilorSfântului Duh de care se împărtăşescprimitorii acestei Taine. Săvârşitorul TaineiMirungerii este episcopul sau preotul. SfântaTaină Mirungerii împărtăşeşte primitorilorharul Sfântului Duh, care luminează minteapentru înţelegerea şi mărturisirea adevăruluicreştin; ea întăreşte voia pentru propăşirea întoate cele bune, dând astfel celor botezatităria de a fi adevăraţi creştini sau locaşurivrednice ale Sfântului Duh.

Rubrică realizată de Horaţiu Toma

TAINA SFÂNTULUI MIR MIRUNGEREA


Despre Sfintele Taine

Sfintirea Sfantului si Marelui MirFoto: ZIARUL LUMINA


Dintre ierarhii Bisericii ortodoxe din Banat se ridică personalitatea luminoasă şiîncununată de aureola sfinţeniei a Sfântului Iosif cel Nou, Mitropolitul Timişoareişi a toată Ţara Banatului, "podoaba ierarhilor, izgonitorul tuturor patimilor,izbăvirea credincioşilor, lauda prea frumoasă a Timişoarei", cum îl numeşteAcatistul închinat în cinstea lui.Acest ales ierarh a dobândit, încă din vremea petrecerii sale în lume, aureolasfinţeniei, luminând astfel în negura veacurilor filele de istorie a mitropolieiBanatului, cu nădejdea împlinirilor de astăzi. Biserica noastră la înscris cu evlavieîn râdul sfinţilor săi, în hotărârea din 28 februarie 1950, apoi în aceea din şedinţasolemnă a Sfântului Sinod din 10 octombrie 1955, privind generalizarea cultuluiunor sfinţi cu moaşte la noi în ţară şi la canonizarea sfinţilor români. Nu putem uitanici gestul prin care Biserica Ortodoxă Sârbă, în virtutea iubirii care a apropiatmereu Bisericile noastre surori, a împlinit pentru acest fericit părinte proceduraproprie de trecere în rândul sfinţilor la 1427 mai 1965 .Din viaţa şi faptele sale cunoaştem prea puţin încă, dar suficient pentru ca să nedăm seama de călugărul neprihănit care şia dattoată viaţa lui Hristos şi Bisericii. De aceea sabucurat încă din timpul vieţii de aureola sfinţenieiavând darul facerii de minuni şi întărind în dreaptacredinţă pe strămoşii acestor meleaguri.Referitor la viaţa Sfântului, se ştie cu precizie că eaa început în 1568, în oraşul Raguza Dalmaţiei,dintro familie de creştini valahi, fiind numit labotez Iacob. Tatăl său a murit de timpuriu, iar cândbaiatul avea 12 ani, mama sa la trimis la scoală în oraşul Ohrida. La 15 ani intră înviaţa monahală, fiind închinoviat la mânăstirea din Ohrida, unde ramâne timp de 5ani, după care merge la Muntele Athos, la mânăstirea Pantocrator , unde devineschimonah, cu numele Iosif.Aici este foarte preţuit pentru viaţa sa aleasa, pentru darurile cu care fuseseînzestrat (era vestit pentru darul vindecării), astfel că a fost hirotonit preot şi pusduhovnic, apoi egumen în mânastirea Sf. Ştefan din Adrianopol. Apoi este alesegumen al mănăstirii Cutlumus din Athos, din a cărei obste făceau parte mulţicălugări români.După moartea mitropolitului Timisoarei românii bănăţeni sau gândit la CuviosulIosif, stabilit între timp în preajma mănăstirii Vatopedu, ca cel mai potrivit pastoral Bisericii locale. Astfel, în anul 1650, în luna iulie, deşi era în vârsta de 82 de ani,Cuviosul Iosif este hirotonit arhiereu şi instalat Mitropolit al Timişoarei.Se spune că în ziua în care a sosit în Timişoara, credincioşii iau adus un ologbolnav de multi ani, pe care Sfântul la vindecat cu rugăciunea. Ramâne în scaunulmitropolitan timp de trei ani, după care datorită vârstei înaintate, după ce a pustotul în bună rânduiala prin înnoirea vietii duhovniceşti şi prin înţeleaptachivernisire a treburilor bisericeşti, se retrage la mănăstirea Partos.

Viaţa Sf. Iosif cel Nou de la Partoş, ocrotitorul BanatuluiVieţile SFINŢILOR ROMÂNI

10 Slovă Ortodoxă • Nr. 3/2011


Mănăstirea Partoşului era cunoscută ca un important centru bisericesc, cu oscoală pentru preoţi şi care numara nu numai călugări din Banat, ci şi din ŢaraRomânească, ceea ce se constituie întrun argument pentru dovedirea legăturilorpermanente care existau între cele doua provincii româneşti. Vieţuirea de aici aSfântului, timp de 3 ani, a mărit importanţa şi rosturile aşezământului, spre elîndreptânduse cu şi mai mare zel, pasul credinciosilor. În acest loc, la PrazniculAdormirii Maicii Domnului din anul 1656, Sfântul Iosif, în vârsta de 88 de ani şiaîncredinţat sufletul Celei sub al cărei acoperamânt sau aflat mănăstirile unde aucenicit şi sa desăvârşit Sfântul. Se spune că la moartea sa clopotele mănăstirii auînceput sa bată singure. Mormântul său din biserica mănăstirii a fost străjuit cudevotament timp de trei secole, până în ziua de 7 octombrie 1956, când, dupădreapta socotinţă, Sfintele moaste au fost strămutate în catedrala mitropolitană dinTimişoara.Spiritul său ecumenic îl determină să nu facă deosebire între oamenii de diferitecredinţe, atunci când aceştia se aflau la strâmtorare. Nu mai prejos erau respectulpentru dreptate, prin pedepsirea răufăcătorilor şi mercenarilor nevolnici, de a cărorsilnicie mulţi alergau, aşa cum iarăşi arată acatistul Sfântului, la ajutorul său, ca laun scut tare. De altfel, aceste nepreţuite însuşiri care exprimă cu adevărat sfinţenia,trebuiau să se dovedească nestinse prin sufletele celor ce intrau în moştenirea saduhovnicească, după cum iarăşi pomeneşte rugăciunea înălţată : „Şi aşa virtuţilortale urmând, Sfinte Iosif, neîncetat să sporim în credinţă, în dragostea de Dumnezeuşi către aproapele şi în toată fapta cea bună, ca să ajungem toţi la limanul cel multdorit al mântuirii”.Lespedea carei acoperea mormântul a fost identificată la începutul secolului trecutca având următoarea inscripţie: "Prea Sfinţitul Iosif cel Nou, fost Mitropolit alTimişoarei".Drept mărturie asupra sfinţeniei lui avem o însemnare de pe un Minei slavon din1529: "Această carte este a Mitropolitului Kir Iosif al Timişoarei la anul 1655 ...care de bună voie a părăsit eparhia, retrăgânduse la mănăstirea Partoş, unde a trăitcâţiva ani şi apoi sa mutat la viaţa veşnică unde se odihnesc sfinţii".La 1749 un anume Peici, "hagiu" la Ierusalim donează înainte de plecare mănăstiriide la Partoş o Evanghelie pe care scrie: "Această sfântă carte, aşanumităEvanghelie o depun eu, păcătosul robul lui Dumnezeu Hagi Peici, la mănăstireaPartoş unde este aşezat trupul Sfântului vlădică Iosif, cu hramul Sfântul ArhanghelMihail, pentru binele nostru şi călătoria fericită spre marea cetate Ierusalim".Tradiţia mai spune că fiica judelui Timişoarei, Marcu Muţiu sa vindecat de boală lamormântul sfântului şi drept mulţumire tatăl a construit lângă biserica de lemn unadin piatră, în stil baroc, care există şi astăzi.Din anul 1782 avem păstrată icoana Sfântului Iosif cel Nou pictată de preotulŞtefan Bogoslovici la cererea protopopului Jebelului, Ioan Şuboni, care a donatomănăstirii spre a fi aşezată deasupra mormântului.

Rubrică realizată de Traian Bălan

Vieţile SFINŢILOR ROMÂNIViaţa Sf. Iosif cel Nou de la Partoş, ocrotitorul Banatului


Vorbind despre acest subiect trebuie să stabilim în primul rând câteva reguli debază, câteva repere de creştinism autentic la care să ne raportăm. Bazândune doarpe cuvintele din Sfânta Scriptură putem să eşuăm atâta timp cât ne raportăm laScriptură doar după propria noastră înţelegere. Nu pentru că noi nu reuşim săînţelegem sensul unor texte ci pentru că este posibil să nu reuşim să filtrăm sensulDumnezeiesc al cuvintelor şi le preluăm ca pe o informaţie pe care o prelucrăm cupropria gândire.Pentru a avea o viaţă duhovnicească autentică trebuie să îi avem în vedere pe aceioameni care împlinesc în faptă lucrarea lui Dumnezeu, iar atunci când am găsit unduhovnic care să ne arate, calea către Dumnezeu să îl ascultăm şi atunci când nespune să înfăptuim faptele lui Dumnezeu chiar dacă voia noastră e alta.Trebuie să avem în vedere că viaţa noastră să fie o lucrare pentru Dumnezeu zi dezi. Sfântul Apostol Petru, spune :”Dacă vorbeşte cineva, cuvântul lui să fie a luiDumnezeu; daca slujeşte cineva, slujba lui sa fie ca din puterea lui Dumnezeu;pentru, ca în toate, Dumnezeu să se preamărească” (Epistola I Sobornicească4,11).În Sfânta Scriptură găsim nenumărate versete care ar putea să fie un bun reper înviaţa creştină, de la sfaturi de viaţă creştină până la cuvinte greu de înţeles fără unîndrumător în cele duhovniceşti. Cuvântul rostit de Mântuitorul Hristos către IoanBotezătorul înaintea botezului “Ni se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea”(Matei 3,5) din care putem să înţelegem atât smerenia Mântuitorului care se ducesă fie botezat, dar şi porunca de a face ceea ce trebuie să facem chiar dacă uneoricredem că am putea face mai mult, noi trebuie să facem acel lucru solicitat şi să Îllasăm pe Dumnezeu să facă dreptatea Sa, nu să încercăm noi să schimbăm legea.Pentru a pune început bun în lucrarea de mântuire trebuie să intrăm în comuniunecu Dumnezeu, iar aceasta este la îndemâna fiecăruia prin intermediulduhovnicului.Dacă încă nu avem un duhovnic care să ne povăţuiască în viaţa aceasta atunci săstabilim un program de rugăciune şi să nu încetăm să ne rugăm lui Dumnezeu şiMaicii Domnului să ne povăţuiască şi să ne învrednicească să găsim duhovniculcare să ne ducă la mântuire.Părinţii bisericii consideră că ascultarea de duhovnic este mai presus de rugăciuneiar Sfântul Grigorie Sinaitul spune că „ascultarea de duhovnic este viaţă veşnică,scară cerească, suire grabnică, bogăţie de cununi, lucru îngeresc, luptă nepătimirii,suire şi călătorie la cer. Ascultarea împlineşte toate poruncile, pe toate leîndreaptă, pe toate le face şi le zideşte, iar pe suflet, în chip nevăzut şi neştiut, cumare grijă îl îmbogăţeşte şi îl aşează în vistierie necontenit, ridicândul spreDumnezeu ca să stea înainte încununat şi înfrumuseţat în taină”.

Horaţiu Toma

Despre viaţa duhovnicească.Noi di biserica

13Nr. 3/2011 • Slovă Ortodoxă

În primul rând, deoarece credinţa noastră e lumină. Hristos a zis: "Eu suntLumina lumii". Lumina candelei ne aduce aminte de lumina cu care Hristosluminează sufletele noastre.În al doilea rând, ca să ne aducă aminte de caracterul luminos al sfântului în faţacăruia aprindem candela – fiindcă sfinţii sunt numiţi fii ai luminii.În al treilea rând, ca să ne slujească drept mustrare pentru faptele noastreîntunecate şi pentru gândurile şi dorinţele noastre rele, şi să ne cheme la caleasfinţeniei evanghelice, ca astfel să ne ostenim cu râvnă pentru a împlini poruncaMântuitorului: aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadălucrurile voastre cele bune.În al patrulea rând, ca să aducem o mică jertfă lui Dumnezeu, Care a jertfit totul

pentru noi. Un micsemn al mariinoastre recunoştinţeşi luminoaseinoastre dragostepentru Cel de laCare cerem înrugăciune şi viaţa şisănătate şi mântuireşi tot ce ne poate danumai nemărginitadragoste cerească.În al cincilea rând,ca să fie osperietoare pentru

puterile cele rele, care năvălesc uneori asupra noastră şi la rugăciune şi ne abatgândurile de la Făcătorul nostru – fiindcă puterile cele rele iubesc întunericul şifug de orice lumină, mai ales de cea care este închinată lui Dumnezeu şi sfinţilorLui.În al şaselea rând, ca să ne dea imbold la ardere de sine. precum untdelemnul şifitilul ard în candelă, supuse voii noastre, aşa să ardă şi sufletele noastre cuflacăra dragostei în toate pătimirile, supuse totdeauna voii lui Dumnezeu.În al şaptelea rând, ca să ne înveţe că după cum candela nu poate să se aprindăfără mâna noastră, nici inima noastră, această candelă lăuntrică a noastră, nupoate să se aprindă fără sfântul foc al harului Dumnezeiesc, chiar dacă ar fi plinăcu toate virtuţile – fiindcă toate virtuţile noastre sunt ca un combustibil, iar de laDumnezeu este focul ce le aprinde.

Rubrică realizată de Ramona Aioanei

Raspunsuri la intrebari

De ce se aprinde candela înaintea icoanelor


Încă de la facerea lumii Dumnezeu ia binecuvântat pe Adam şi Evaspunândule: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şil

supuneţi”(Fac 1,28). Tinerii căsătoriţi au această marebinecuvântare şi datorie de a naşte copii şi de aînmulţii neamul omenesc.Deşi în zilele noastre sunt multe voci care îndeamnăpărinţii să se limiteze la unul sau doi copii vedem căsunt şi voci care mărturisesc că “Fericit este omulcareşi va umple casa de copii” (Ps. 126:5).Puteţi citi în cele ce urmează un fragment dintruninterviu cu Aglaia Mihoc, mama cu cei mai mulţicopii preoţi din România, publicat în revista ”FamiliaOrtodoxă”.

”Cum a fost să creşteţi zece copii?… A fost foarte frumos! Tare mă bucuram de copii săi văd cum cresc, unul dupăaltul. Atunci când erau ei mici au fost cei mai frumoşi ani ai mei. (...) Tarenefericit este omul care nu are copii! Cei ce nu au copii or să o vadă mai târziu,la bătrâneţe, ce greu o să fie când nu o să aibă cine să le deschidă uşa, când orfi la boală sau la vreun necaz şi nu o să aibă cine să îi ajute. Eu am fost osăptămână bolnavă şi foarte des veneau copiii la mine, să vadă ce fac, ce sămimai aducă.” (www.familiaortodoxa.ro)Anna Crawford din Statele Unite, mămică a cinci copii cu vârste între 3 şi 11ani, spune ”Când oamenii se uită la mine cu neîncredere sau milă, zâmbesc şimă gândesc la cât de plăcut este să priveşti un teatru de păpuşi, spectacoleminunate şi recitaluri înregistrate, să fii servit cu o nemaivăzută abundenţă demâncare de plastic, să îţi priveşti copilul croşetând sau construind ceva pentruprima dată, să intri în cameră şi să vezi un copil mai mare citind fratelui luicare nu ştie să citească şi (bucuria bucuriilor!) săţi ţii copilul în braţe pentruprima dată. Sigur că o familie numeroasă nu este numai soare şi veselie, darnici una mică nu este aşa!” ( http://apostolatintarafagarasului.blogspot.comtraducere de profesor Mihaela Tatu)La rândul meu, preocupată de greutatea creşterii mai multor copii am îndrăznitsă întreb o mămică a nouă copii dacă o ajută cineva să îi crească. Răspunsul afost a fost că da, o ajută Maica Domnului.Acum mă întreb, dacă Maica Domnului este alături de noi şi mijloceşteînaintea Fiului Ei pentru noi, de ce călcăm porunca primită încă de la facerealumii?Nu toţi înţelegem la fel venirea unui copilaş în familile noastre însă cusiguranţă toţi ar trebui să fim fericiţi că Dumnezeu îşi arată iubirea faţă de noitrimiţândune copiii în dar.

Rubrică realizată de Adina Toma

F A M I L I E I O R T O D O X EBucuria naşterii de prunci...

Foto: www.calificativ.ro

15Nr. 3/2011 • Slovă Ortodoxă

SChimbarea la fata

La şase zile după ce a spus ucenicilor Săi : "Sunt unii din cei ce stau aici care nuvor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întruputere”, Iisus îi luă pe Apostolii Săi preferaţi: Petru, Iacov şi Ioan şi urcă pe un munteînalt muntele Taborului în Galileea ca să se roage. Petru, pentru că tocmai îşimărturisise credinţa în dumnezeirea Sa; Iacov, căci a fost primul care a murit pentruHristos; şi Ioan care mărturisi din experienţa sa slava dumnezeiască, făcând să răsuneca "fiu al tunetului" teologia Cuvântului întrupat. El îi urcă pe munte, ca simbol alînălţării spirituale care, din virtute în virtute, duce la dragoste, care deschide caleacontemplării dumnezeieşti. Această înălţare era de fapt esenţa întregii vieţi a Domnuluicare, fiind înveşmântat cu slăbiciunea noastră, nea deschis drumul către Tatăl,învăţândune că isihia (liniştirea) este mama rugăciunii, iar rugăciunea este cea carearată către noi slava lui Dumnezeu. "Şi pe când se ruga, deodată, faţa Sa deveni o alta,Se schimbă şi sclipi ca soarele, în timp ce hainele sale deveniră strălucitoare, de un albscânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul". Ceea ce Hristos le arătaApostolilor Săi în vârful muntelui era manifestarea strălucită în El a îndumnezeiriinaturii omeneşti inclusiv trupul şi a unirii Sale cu splendoarea dumnezeiască. "El saschimbat la Faţă, nu asumând ceea ce El nu era ci arătândule Apostolilor Săi ceea ce Elera, deschizândule ochii şi, din orbi cum erau, făcândui văzători". Ei văzură luminadumnezeiască indisociabil unită cu trupul Sau. Fură deci ei înşişi schimbaţi la faţă şiprimiră prin rugăciune puterea de a vedea şi cunoaşte schimbarea survenită în naturanoastră datorate unirii sale cu Cuvântul. Întrevăzută atunci pentru o clipă, aceastălumină va deveni moştenirea veşnică a aleşilor în Împărăţie, când Hristos va veni dinnou, strălucind în toata scânteierea slavei Sale. Va reveni învăluit în lumină, în aceastălumină care a strălucit în Tabor şi care a ţâşnit din mormânt în ziua Învierii Sale, şi care,răspândinduse asupra sufletului şi trupului celor aleşi, îi va face să strălucească şi pe ei"precum soarele". "Dumnezeu este lumină, iar vederea Sa este lumină". Ieşiţi afară dinei înşişi, răpiţi în contemplarea luminii dumnezeieşti, Apostolii erau copleşiţi ca de unsomn şi "neştiind ce zice, Petru îi spuse lui Iisus: Stăpâne, ce bine ar fi să rămânem aici;dacă vrei vom face trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise ş1i unul pentruIlie". Întorcânduşi apostolul de la aceasta dorinţă prea omenească, ce consta în a semulţumi de bucuria pământească a luminii, Domnul le arată atunci un "cort" mai bun şiun lăcaş cu mult mai înalt pentru a sălăşlui în el slava Sa. Un nor luminos veni să îiacopere cu umbra Sa, iar glasul Tatălui Se făcu auzit în mijlocul acestui nor,mărturisind pe Domnul: "Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care am bineplăcut;ascultaţi de El". continuare în pagina 16


continuare din pagina 16Acest nor era harul Duhului învierii şi, la fel ca şi la Botezul Său în Iordan,

glasul Tatălui mărturisea pe Fiul şi arăta că cele trei entităţi ale Sfintei Treimi,întotdeauna unite, participă la Mântuireaomului. Încă insuficient pregătiţirevelaţiei unor asemenea taine, căci nutrecuseră încă prin încercarea Crucii,Apostolii se înspăimântară cumplit. Darcând îşi ridicară capetele, îl vazură peIisus, singur, redevenit ca mai înainte,care se apropie de ei şi îi linişti. Apoi,coborând din munte, El le ceru să nuvorbească nimănui de cele ce văzuseră,până când Fiul Omului nu se va scula dinmorţi. Sărbătoarea Schimbării la Faţăeste aceea a îndumnezeirii naturii noastreomeneşti şi a participării trupului nostru

trecător la bunurile veşnice, care sunt mai presus de fire. Înainte chiar de aîndeplini Mântuirea noastră prin Patimile Sale, Mântuitorul arată atunci căscopul venirii Sale în lume era tocmai să aducă pe tot omul la contemplaţiaslavei Sale dumnezeieşti. Din acest motiv sărbătoarea Schimbării la Faţă iaatras în mod deosebit pe călugări, care şiau închinat întreaga viaţă căutăriiacestei lumini.

Rubrică realizată de Dragoş HaragaLocaşe de cult din CehiaÎn această rubrică o să prezentăm adrese şi date de contact alebisericilor din Ţinuturile Cehe şi Slovacia

Pe pagina oficială de internet a Eparhiei de Olomouc şi Brnohttp://www.eparchieob.cz puteţi afla informaţii despre structuraeparhiei, revista acesteia, precum şi adrese ale altor biserici din sudulCehiei. Adresa episcopiei este: Masarykova tř.17, 779 00 Olomouc 9,tel: 585 222 475.Pagina de internet a Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehe şi Slovacia(Eparhia Praga) este: http://www.pravoslavnacirkev.cz/În numerele următoare o să prezentăm câte o biserică din Cehia.


SChimbarea la fata



Transmis către PF Părinte Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Românecu ocazia zilei de naşterePreafericirea Voastră,Dorim să vă felicităm din inimă cu ocazia zilei de naştere. Vă rugăm să primiţiaceastă felicitare din partea Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehe şi Slovacia,a Sfântului nostru Sinod, a credincioşilor noştri şi din partea mea personal.Activitatea Preafericirii Voastre în domeniile teologiei, pastoraţiei, misiunii,ajutorului social şi al ecumenismului sunt binecunoscute în Cehia şi Slovacia,ca şi în Europa şi în toată lumea. Această activitate este pentru noi, o ţarăminoritar ortodoxă, exemplu, întărire şi încurajare. Nu numai aceasta, dar şicele două mânăstiri, Mânăstirea Adormirii Maicii Domnului din Vilemov şiMânăstirea Sfintei Ludmila din Brno, întemeiate datorită Preafericirii Voastre,sunt mărturiile dragostei şi grijii pe care o aveţi pentru noi. Prezenţa a 4 preoţiromâni, 6 monahii şi 6.000 de credincioşi în Biserica noastră, creează olegătură vie între Bisericile noastre şi e dovada eforturilor de consolidare aunităţii ortodoxe. Biserica Sfântului Mucenic Valentin, monument al celor40.000 de ostaşi români căzuţi în cele două războaie mondiale, la Most,întăreşte legătura aceasta. Cu ajutorul lui Dumnezeu, biserica va fi sfinţită înoctombrie, anul acesta. Altă biserică, închinată Intrării Maicii Domnului înBiserică, se construieşte la Brno, de parohia Tuturor Sfinţilor Români şiMânăstirea Sfintei Ludmila.Îngăduiţimi sămi exprim şi bucuria personală cu această ocazie, pentru că penoi ne uneşte o prietenie strânsă, întărită de mai multe vizite ale noastre înMoldova, ca şi ale Preafericirii Voastre la noi, ultima dată cu ocazia întronizăriimele în Praga. Toate acestea au fost în duhul apropierii mai ales între ortodocşi,între Biserici, dar şi ca dovadă a prinosului creştinilor la Europa unită.Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos ca să vă dea mulţi ani spre conducereamarii Biserici Ortodoxe Române, a poporului român şi pentru înfrumuseţareaortodoxiei, creştinismului şi a întregii lumi.Cu dragoste în Hristos,† KRYSTOFArhiepiscop de Praga şi al Ţinuturilor CeheMitropolitul Ţinuturilor Cehe şi al Slovaciei

Sursa: Basilica.ro

Mesajul de felicitare al Preafericitului Părinte KRYSTOFSTIRI


În localitatea Most din nordul Cehiei seconstruieşte o biserică ortodoxă în cinstea eroilorromâni căzuţi pe teritoriul fostei Cehoslovacii încele două Războaie Mondiale; pe teritoriul Cehiei aucăzut 40 000 de soldaţi români. În anul 2005ambasadorul României la Praga din acelmoment,Excelenţa Sa domnul Gheorghe Tinca, aavut iniţiativa construirii unei bisericii pe teritoriulCehiei, părintele protoiereu mitrofor CristianPopescu nea declarat că locaţia preferată de domnulGeorghe Tinca a fost Brno unde au decedat cei maimulţi români. Deşi sa retras din activitatea

diplomatică ulterior,domnia sa prezentaseaceastă idee atât Preafericitului Kryštof – Mitropolital Ţinuturilor Cehe şi Slovaciei, cât şi vrednicului depomenire Preafericitul Teoctist Patriarh al Românieipe vremea aceea şi astfel ideea a început să prindăcontur. Ulterior cele două biserici au purtat mai multediscuţii despre locaţia viitorului lăcaş iar la data de 14iulie 2007 a avut loc sfinţirea pietrei de temelie abisericii. Slujba a fost oficiată de Preafericitul Teoctistîmpreună cu Preafericitul Kryštof.În anul 2009 începe construirea bisericuţei din lemnde către un grup de meşteri maramureşeni sub

îndrumarea preotului Ioan Pop. În toamna anului 2010 se deplasează meşteriimaramureşeni în Cehia şi în doar câteva săptămâni biserica este ridicată pefundaţia făcută deja de către autorităţile din Most. Patriarhia Română, în urmademersurilor făcute de Preafericitul Părinte Daniel, este sprijinită cu suma de40 000 euro în acest proiect de către Departamentul pentru Românii dePretutindeni prin bunăvoinţa domnului Secretar de Stat Eugen Tomac (Sursa:Basilica).

În vara acestui an IPS Ciprian Câmpineanu sa deplasat de două ori înCehia pentru a stabili detalii legate de finalizarea lăcaşului şi slujba de sfinţire.Sfânta Masă a fost adusă şi montată în luna august iar în luna septembrie vaavea loc montarea catapetesmei (realizată în atelierele Patriarhiei Române)precum şi alte piese de mobilier. Slujba de sfinţire a bisericuţei în stilmaramureşan ridicată în Most este programată în data de 9 octombrie, slujbă lacare este invitat să slujească Preafericitul Daniel Patriarhul BisericiiOrtodoxe Române şi cu Preafericitul Kryštof Mitropolit al Ţinuturilor Cehe şi


Foto: Pr. Andrei Danciu

Foto: Pr. Andrei Danciu

Biserică ortodoxă românească în localitatea Most


Luni, 15 august la Mănăstirea Vilemov la doar100 de km de Brno a fost serbat HramulMănăstirii Adormirea Maicii Domnului.Slujba de hram a fost săvârşită de cătrePreafericitul Kryštof Mitropolitul ŢinuturilorCehe şi Slovaciei împreună cu PreafericitulLeon Mitropolitul Finlandei, PS Joachimvicarul eparhiei de Olomouc ůi Brno,împreună cu un sobor de preoţi. La mănăstireadin Vilemov monahiile vieţuitoare sunt deorigine română fiind aduse cu binecuvântareaPF Daniel actualul Patriarh al BisericiiOrtodoxe Române pe vremea când eraMitropolit al Moldovei, la cererea PF Kryštof

şi a părintelui Cristian Popescu.Anul acesta în luna septembriecomemorăm 90 de ani de la tunderea înmonahism a Sfântului Gorazd ocazie cucare în prima săptămână din anulbisericesc care începe pe 1 septembrieva avea loc la Mănăstirea din HrubaVrbka comemorarea festivă a morţiimartirice a Sfântului Episcop Gorazd.Astfel începutul primului weekend dinseptembrie va fi unul duhovnicesc maispecial, în ziua de vineri 2 septembriela ora 20 :00 vor fi Ceasurile şi Vecernia Mare cu Litia iar sâmbătă dimineaţăîncepând cu ora 8 :00 se va săvârşi Utrenia şi Acatistul Sfântului urmat deSfânta şi Dumnezeiasca liturghie în jurul orei 10 :00. Toţi credincioşii suntaşteptaţi cu mare drag de către PS Ioachim de Hodonin organizatorulevenimentului.


Mănăstirea VilemovFoto: Horaţiu Toma

Ştiri

Mănăstirea Sf. Gorazd din Hruba VrbkaFoto: Horaţiu Toma

VIITOAREA bisericaAu reînceput lucrările la construirea bisericii din Brno. Toţi cei care doriţi săcontribuiţi sub orice formă: muncă voluntară, donaţii de hrană pentru muncitorisau orice altă contribuţie, vă rugăm să luaţi legătura cu părintele Cristian Popescu.Datele de contact le puteţi găsi pe pagina de internet a parohieihttp://parohiabrno.rocz.com.

Stadiul lucrărilor laviitoarea bisericii dinBrnola data de 26 august 2011

Cei care doresc să contribuie laconstruirea bisericii din Brno pot facedonaţii în contul 181318594/0300,CSOB,variabilni symbol 333.Dumnezeu să vă răsplătească!

Dacă doriţi să vă implicaţi la realizarea acestei reviste sau dacă aveţiîntrebări la care doriţi să obţineţi răspuns în paginile revistei, vă rugăm să necontactaţi la adresa redacţiei slovaortodoxa@rocz.com .Vă mulţumim,

Redacţia

slova ortodoxa numarul 3

Documents