traditia ortodoxa 23

Revistă de cultură teologică ortodoxă

tipărită cu binecuvântarea

Î.P.S. Arhiepiscop şi Mitropolit

VLASIE MOGÂRZAN

Coordonator:

P. S. Episcop Vicar

SOFRONIE SUCEVEANUL

4 TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

MMMMaaaarrrrttttiiiieeee 2222000000009999

C redinŃa unei obşti umane este o lege nescrisă, ce o caracterizează încă de la zămislirea şi înche-

garea ei ca popor. Deseori, continuitatea acestui simŃă-mânt religios este o dovadă în plus a prezenŃei neîntre-rupte, veche de secole, a unui popor într-un anumit spaŃiu al lumii. Limba, credinŃa şi portul constituie ele-mente definitorii ale unui neam, dar totuşi nu există între ele o legătură de cauzalitate directă. Pot exista a-numite înrudiri ale unui popor cu alt popor – cum, de pildă, există o rădăcină comună între români şi latini, dar acest lucru nu arată şi o apropiere sau o asemănare în sfera mărturisirii de credinŃă şi al dogmatismului Bisericii. Este deci limpede că trăsătura sobornicească a Bisericii nu are la temelie criterii naŃionaliste sau lingvistice. Ortodoxia nu va putea fi adusă niciodată la acelaşi numitor comun cu universalismul occidental

papistăşesc, deşi năimiŃii neguŃătoresc şi tocmesc vân-zarea sa, în schimbul celor treizeci de arginŃi… preŃul Celui nepreŃuit!

Robi ai idolilor deşertăciunii, cărora li se închină, oamenii iubesc „slava oamenilor mai mult decât Slava lui Dumnezeu” (Ioan 12, 43), şi chiar şi atunci când sunt abateri de la adevăr, ei se disculpă invocând mo-dernismul occidental, adică acea teorie nebunească, ce afirmă că „Biserica trebuie să fie deschisă şi cu o clară conştiinŃă de sine”. Pentru înfăptuirea acestui „ideal”, au fost iniŃiate apropieri asidue şi contacte ecumenice cu toŃi ereticii din Apus. „Dialogurile” sunt desfăşurate pe diferite planuri de „atac”. Planul e să nu scape nimeni cu conştiinŃa întreagă. Pentru orice suflet vânat, există şi un cârlig cu o momeală pe măsură. Iar prada nu va lipsi niciodată din mrejele păpuşarilor din întuneric. Pentru iubitorii de ştiinŃă şi oratorie ne-sfârşită, diavolul a scornit arma discuŃiilor şi simpozi-oanelor interconfesionale aşa-zis „academice”, la care se elaborează teorii hulitoare, de genul evoluŃio-

nismului speciilor, al reabilitării lui Iuda sau al veridicităŃii evangheliilor apocrife. Pentru a-i vâna pe cei „religioşi” , cei ce conduc lumea din umbră au născocit altă blestemăŃie: „rugăciuni” transformate în spectacole de circ, „prestate” în faŃa altarului, ce au pretenŃia de a ajunge până la cer, precum a ajuns odinioară rugăciunea proorocului Ilie din vremea secetei. Duhul lui Dumnezeu nu se mai simte însă printre aceştia. Altceva îi mână pe aceştia; un duh silnic, ce se sileşte a-i vâna şi a-i prinde pe cei cu adevărat credincioşi - şi nu doar „religioşi”, întin-zându-le tot soiul de capcane şi sminteli.

„Religiosul” spune că „trebuie să avem dragoste către eretici şi să arătăm îngăduinŃă şi să le aprobăm

rătăcirea”, dar pentru un adevărat ortodox, Adevărul nu poate fi micşorat sau împărŃit prin astfel de con-cesii. Credinciosul spune: „ereticule, te iubesc ca om şi ca făptură a lui Dumnezeu, dar mă lepăd şi mustru, neprimind întunecarea şi rătăcirea ta. Şi cea mai înaltă dovadă a dragostei pe care o am pentru tine, este tocmai faptul că îŃi spun adevărul şi îŃi arăt erezia în care te afli”. Ecumeniştii de astăzi se dove-desc a fi lipsiŃi chiar de dragostea din care şi-au făcut un motto, un refren, de vreme ce ei nu mustră rătăcirile confesiunilor heterodoxe, ci îi laudă pe aceia pentru „religiozitatea” lor, de teama de a nu-i sminti cu mărturisirea adevărului.

SfinŃii Apostoli Îl propovăduiau pe Hristos, Ade-văratul Dumnezeu, „înt ărind sufletele ucenicilor, şi rugându-i să rămână în CredinŃă” (Fapte 14, 22). Către cine mai propovăduiesc „apostolii” vremurilor noastre? În care credinŃă se mai află ei? Sub auspiciile „religiozităŃii”, ortodocşii ecumenişti (adică apostaŃii) poartă dialoguri ecumenice cu anglicanii pentru care

1 mai, 2008: „Religiozitate” ecumenistă - Werner Thissen, arhiep. de Hamburg, Germany, „binecuvintează” împreună

cu „episcopeasa” luterană Maria Jepsen, în timpul unei slujbe ecumenice.

Adevărata slujire a lui Dumnezeu – trăsătură a CredinŃei ortodoxe

„Religiozitate” şi CredinŃă

„ Că ne-ai făcut spre a Te căuta şi neliniştit este sufletul nostru până nu se va odihni întru Tine”

Fericitul Augustin

5

nu mai există decât două Taine – şi încă şi acelea de-formate şi răstălmăcite potrivit cu mintea lor întunecată de veacuri de erezie, şi care neagă întreaga TradiŃie a Bisericii, propovăduind inclusiv hirotonisirea femeilor! Încetul cu încetul, datorită acestor dialoguri oculte, regizate în culisele ecumenismului, numărul Tainele Bisericii Apostolice va scădea unul câte unul, iar apele curate ale Ortodoxiei se vor întina cu puhoaiele tulburi şi otrăvitoare ale propovăduirii ereticeşti.

Pe cei „religioşi” îi putem recunoaşte cu uşurinŃă în lume: ei sunt tocmai cei descrişi mai sus – cei ce pre-feră să tacă, atunci când credinŃa este primejduită, care schimbă cu uşurinŃă adevărul pe minciună, cu o rapiditate înristătoare. Îi putem întâlni în toate sferele şi la toate nivelele; ei sunt oameni de succes în socie-tate, adaptabili şi schimbători, diplomaŃi, amabili, des-chişi, având numai o noŃiune vagă despre Dumnezeu şi Biserică. Ei sunt însă nelipsiŃi de la toate evenimentele bisericeşti, pentru că ei trebuie să pozeze în „bunul şi bravul creştin”, cu toate „avatarurile” ce decurg din a-ceastă trăsătură: milostenia, credinŃa, evlavia practicate spre a fi lăudaŃi de oameni. Religiozitatea îl va ajuta, poate, să facă aceste lucruri, dar după ce evenimentul se va fi sfârşit, viaŃa lui va continua pe acelaşi făgaş, departe de Dumnezeu, urmând a îmbrăca iarăşi „haina religiozităŃii” la următorul „eveniment” religios înscris din agenda sa… Nu sentimentul vag religios ne va ajuta în lupta ce va urma – cea cu forŃele întunericului, ce se vor dezlănŃui asupra lumii sfârşitului de veac, ci arma cea tare a CredinŃei.

Spre deosebire de omul „religios”, adevăratul cre-dincios este un om lipsit de strălucirea lumească, cu tot ceea ce înseamnă ea: nebăgat în seamă în societate; neînŃeles; marginalizat – prigonit, chiar etichetat drept conservator, extremist, habotnic, înapoiat. Dar el are o comoară la care râvnesc toŃi întunecaŃii pământului: sufletul, pe care el l-a pus întrutotul în mâinile lui Dumnezeu, prin legătura cea tare CredinŃei şi nădejdii.

Prin mass-media se lucrează la manipularea raŃiunii oamenilor, în efortul satanic de a o canaliza către glo-balizarea confesională şi statală. Din culisele întune-ricului totul se produce lent şi sigur. Ni se va spune că raŃiunea fiecărui individ nu mai e bună la nimic, şi că trebuie să acceptăm raŃiunea comună a multor „învă-ŃaŃi”. Se vor impune reŃete şi şabloane de gândire, iar cei ce nu le vor accepta vor fi consideraŃi nişte proscrişi ai societăŃii. RaŃiunea fiecărui ortodox care gândeşte după legea lui Dumnezeu, va trebui anihilată şi aruncată în sfera „reziduurilor dogmatice”, într-un fel de muzeu sinistru, ce va cuprinde exponate ale... fostei Ortodoxii. Să ne ferească Dumnezeu de una ca aceasta!

Acesta este scenariul viitorului, pe care ni-l scriu cei cu mâinile mânjite de sânge şi cu buzunarele doldora de arginŃii vânzării. Dacă ei L-au batjocorit şi L-au răstignit pe Hristos, cum să credem oare că pe noi ne vor cruŃa? Ne vor impune (discret, nu făŃiş) să re-nunŃăm la adevăratele valori ale Ortodoxiei; să rene-găm viaŃa şi sfinŃenia apostolilor; să punem hotar între om şi Dumnezeu, considerând că suntem destul de abili pentru a ne crea o lume a noastră, în

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Martie 2009Martie 2009Martie 2009Martie 2009

Religiozitatea este o mască a sentimentelor şi practicilor anti-ortodoxe, săvârşite de apostaŃii

ecumenişti şi modernişti:

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, participând la diverse banchete organizate în mediile laice şi ecumeniste. Dreapta-sus: 21.10.1994 - Patriarhul ecumenic este

premiat cu medalia de aur a Congresului S.U.A.

„Dragostea şi unirea” sunt sloganuri de folosit la întrunirile cu ereticii. Cu ortodocşii, însă, iată ce se întâmplă (la ordinul Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol):

Stânga: Impresionante forŃe poliŃieneşti, desfăşurate în jurul Mănăstirii Esfigmenu din Athos, la ordinul expres al Patri-arhiei de Constantinopol, cu scopul de a-i evacua forŃat pe călugări şi de a pune sechestru pe biserică şi pe bunurile Mănăstirii. Planul mai cuprinde şi repopularea chinoviei cu monahi agreaŃi de Fanar şi fideli directivelor apostate pe care urmează a le primi. Dreapta: Călugăr esfigmenit, bătut de atacatorii fanarioŃi în timpul unei blocade asupra Mănăstirii

Aceşti doi părin Ńi de la Esfigmenu au murit în timpul ultimului asediu al Patrirhiei Ecumenice de Constantinopol (aprilie, 2008) împotriva Mănăstirii, ca urmare a interzi-cerii oricărui contact cu exteriorul şi al achiziŃionării de me-dicamente, în condiŃiile în care în obşte sunt mulŃi călugări vârstnici, bolnavi de diabet sau care suferă de afecŃiuni cardiace severe.



care Hristos să fie mai întâi identificat cu Antihrist, iar apoi exclus cu desăvârşire. Această letargie duhov-nicească provine din dezorientarea spiritului care simte acum cele mai adânci lacunele în lupta pentru dreptate şi adevăr. Iată de ce acest veac nu ne mai îngăduie ca simpli oameni religioşi, ci ne vrea credincioşi – dar nu doar de spoială, ci plini de CredinŃă, drepŃi, hotărâŃi, tari în cuvânt şi în faptă, aşa cum au fost toŃi ucenicii Domnului, vreme de două milenii.

De ce ni se pare greu, oare? Pentru că nu am fost crescuŃi în casa lui Dumnezeu; de aceea, nici nu prea înŃelegem ce vrea Dumnezeu de la noi. RaŃiunea noas-tră nu a întâlnit niciodată în drumul ei pe Dumnezeu, de aceea nici nu putem face diferenŃierea dintre min-ciună şi adevăr; dintre lumină şi întuneric; dintre Hris-tos şi pseudo-hristoşii care apar la orizontul lipsit de orice cugetare duhovnicească. Am fost reeducaŃi să credem şi să primim tot ceea ce ni se spune, fără măcar a avea curiozitatea de a verifica inepŃiile ce ne sunt im-plantate în subconştient. Iată, deci, cum idolul televizor şi în general idolul mass-media şi-a desăvârşit aproape în totalitate rolul satanic, conform scenariului scris… tot de cei ce vânează sufletele, vrând să le trimită în iadul cel mai de jos. Să nu ne bizuim doar pe puterea proprie, spunându-ne că „pe mine nu mă poate face nimeni să mă lepăd de Dumnezeu, doar pentru faptul că îi privesc şi îi aprob pe aceşti slujitori ai întune-ricului – aceste paiaŃe îmbrăcate în haine de gală”. A te crede invincibil sau infailibil e cea mai mare înşelare, iar aceşti întunecaŃi tocmai pe acest lucru se sprijină, atunci când ne fură sufletele. Ei s-au perfec-

Ńionat în arta drăcească a manipulării, dezvoltând un limbaj al semnelor, culorilor, gesturilor, mimicii, vesti-mentaŃiei, al ideilor etc, având rolul de a deturna gân-direa omului, întorcând-o de la Dumnezeu! Toate vor să-l facă pe om să nu mai cugete asupra lucrurilor, ci să le primească ca atare. Iată de ce, în fapt, traversăm o perioadă de criza contemporană anti-intelectuală, anti-raŃională şi anti-duhovnicească. Nu trebuie să fim solidari cu aceste manifestări de „reînnoire a omenirii” în anumite domenii ale vieŃii, mai ales în viaŃa Bisericii, unde „reînnoirile” distrug adevăratele valori ale duhului ortodox, înlocuindu-le apoi cu un set de sugestii nebuneşti, devenite „dogme” peste noapte. Avansăm economic, copiem modele de viaŃă occiden-tală, încercăm să imităm maniere scabroase de îm-bogăŃire, prin droguri, şantaj, comerŃ de carne vie, pro-miscuitate. Însă, când ne ridicăm puŃin pe scara societăŃii, abia atunci vedem că ascensiunea noastră nu are nicio rădăcină, nicio temelie pe care să se sprijine, deşi cândva eram (parcă?) „religioşi”... Şi, cuprinşi de temerea necredinŃei şi a nesiguranŃei faŃă de sinele nostru duhovnicesc, devenim o pradă sigură şi uşoară pentru diavol. Nu putem spune că lumea s-a născut în secolul al XXI-lea, iar ceea ce lasă de dorit este faptul că în acest secol nu se mai cultivă nimic original; valorile perene ale culturii şi tradiŃiei poporului nostru sunt uitate de multă vreme, iar ideea de mântuire a su-fletului a fost bătută în cuie la poarta Bisericii ecume-niste. Să fim, dar, credincioşi, iar nu... „religioşi”!

Va urma M.B.

Chipuri duhovniceşti ale luptei pentru TradiŃie Ultimul stareŃ de la Valaam, Ieroschimonahul Mihail

(1877-1962)

D upă ce Mănăstirii Valaam i s-a impus introducerea noului calendar, în anii ’20 ai secolului trecut, părea că o sabie fusese înfiptă atunci în inima ei, pricinuind o asemenea dezbinare şi amărăciune, că nu puŃini

erau cei care, neputând îndura aceasta, au părăsit această chinovie, pentru a merge la mănăstiri din Serbia sau de aiurea. Restul celor ce nu au acceptat au fost prigoniŃi, unii fiind alungaŃi la schituri îndepărtate. Însă cei mai mulŃi au rămas între zidurile ei, ca mărturisitori ai adevărului. Însăşi prezenŃa lor nu putea decît să mustre conştiinŃa noilor calendarişti, care i-au silit să îndure tot felul de greutăŃi, defăimări şi batjocoriri. Părintele Timon a fost învinuit de neascultare, stând în fruntea monahilor păstrători ai vechiului calendar, pe care i-a încurajat să păzească cu hotărâre neîntinarea Ortodoxiei.

Cel mai greu pentru ei a fost că nu aveau o biserică şi ca urmare nu puteau săvârşi Sfânta Liturghie. Totuşi, Părintele Timon slujea deseori în taină, noaptea, în unele din paraclisele îndepărtate. Cele mai dragi amintiri ale lui erau din anii pe care i-a petrecut în singurătate, la Schitul Ghetsimani, aşezat cam la 22 de mile depărtare de mănăstire. Chiliile călugărilor erau construite la poalele unei stânci uriaşe, pe vârful căreia se găsea un paraclis.

În vremea petrecută la Schitul Ghetsimani a avut de îndurat multe năvăliri ale celui rău. Odată, mergând să slujească Sfânta Liturghie, aşa cum făcea în fiecare zi, spre mirarea lui, găsi în biserica încuiată un necunoscut. Părintele povestea: «Cine eşti şi cum ai intrat aici?», l-am întrebat. Ca răspuns, acela a mormăit ceva şi am simŃit urzeala ascunsă a diavolului. «Vorbeşte, cine eşti şi ce cauŃi aici?» Tăcere. Am repetat întrebarea, dar el



doar bâlbâia: «Bâl-bâl-bâl». Atunci i-am spus: «Fă semnul crucii aşa: în numele Tatălui, al Fiului…» N-am apucat să termin, că a slobozit un răc-net înspăimântător şi m-a lovit aşa de puternic în piept, încât am căzut. «Doamne, Doamne! - am strigat, şi străinul, care era diavol, s-a făcut ne-văzut». A apărut şi a doua oară în bise-rică. De fapt, de multe ori au încercat dracii să mă sperie, dar mila lui Dumnezeu m-a izbăvit.”

În cele din urmă, autorităŃile mănăstirii au aflat de acele Liturghii de noapte şi i-au interzis Părintelui Mihail să mai slujească. „Am suferit o aseme-nea durere cum nu mi-aş fi închipuit. Am urcat la cimitir, pe dealul Sfân-tului Serafim, şi acolo băteam pasul înainte şi înapoi, acoperind dealul cu lacrimi şi strigînd către Dumnezeu: - O, Doamne, dacă chiar slujitorii Tăi, care ar trebui să înŃeleagă, dacă chiar slujitorii Tăi fac acestea… şi din pricina Liturghiei! Ce se mai poate face?” Într-un sfâr-şit, o greutate i s-a ridicat de pe inimă şi, întorcându-se în chilie, a scris episcopului o scrisoare în care îi lămu-rea totul. În scurt timp a primit răspuns: „Dumnezeu să te binecuvinteze; roagă-te şi nu înceta să slujeşti Sfânta Liturghie”. Având binecuvântarea episcopului, vechii calendarişti au putut să preschimbe o clădire goală în biserică pentru trebuinŃele lor. Acolo slujeau Sfânta Li-turghie în fiecare zi, la ora 4 dimineaŃa.

În acea vreme, mulŃi mireni veneau la Valaam în că-utarea unui îndrumător duhovnicesc în vâltoarea neo-rânduielii care tulbura Biserica, atât dinlăuntru, cât şi din afară. Pentru a nu stârni ierarhia fără nevoie, se stabilise regula ca mirenilor să nu li se îngăduie a lua parte la aceste Liturghii de noapte. În schimb, părintele mergea el însuşi la arhondaric, îi spovedea pe pelerini în chiliile lor şi le dădea Sfânta Împărtăşanie. El însuşi frământa prescurile, pregătea cărbune, şi făcea vin pen-tru Sfânta Împărtăşanie din viile îngrijite de fiii lui du-hovniceşti. A fost mereu criticat pentru legăturile strân-se şi numeroase pe care le avea cu mirenii. Astfel, anii au trecut. Odată cu începerea războiului, în 1939, Valaamul a fost evacuat în Finlanda. Cu inimile pline de durere, monahii erau siliŃi să-şi părăsească mult iubita lor biserică din insulă, unde vreme de sute de ani, pădurile dese Ńinuseră în sânul lor atîtea mii de nevoitori. Până a ajunge la Noul Valaam, călugării au fost adăpostiŃi pentru o vreme în apropierea unui sătuc. Locuiau în mare înghesuială, dar aceasta nu 1-a îndu-plecat pe Părintele Timon să se oprească de la slujirea Sfintei Liturghii în fiecare zi. Numaidecât a pus să se

facă curat într-un colŃ al unui grajd, pe care l-a închis cu perdele. O uşă scoasă din ŃâŃâni i-a folosit ca Sfântă Masă. Acel sălaş primitiv precum sta-ulul din Bethleem a fost preschimbat într-un lăcaş unde se săvârşea cea mai mare dintre Taine. În anul 1946, Părintele Timon a primit marea schimă, dându-i-se nu-mele de Mihail. Dorea să-şi petreacă restul vieŃii ca zăvorât, dar voia Dom-nului nu a fost întocmai cu a sa. „De îndată ce mă gîndesc să nu vă mai primesc - le mărturisea el fiilor săi du-hovniceşti - mă şi văd înconjurat de o mulŃime de diavoli. Cu adevărat, prin rugăciunile voastre, Dumnezeu S-a milostivit către mine”. Iar fiii lui du-hovniceşti nu încetară să-l cerceteze. Oricine venea la el, cu durerile, cu necazurile lui, cunoştea nemăsurata

dragoste a stareŃului. Intrând în umila lui chilie, simŃea cum tot ce îi împovăra inima, toate păcatele şi neca-zurile lui, se risipeau fără urmă. Şi, dacă mai rămânea ceva, stareŃul Mihail, văzând păcatul nemărturisit, dădea la iveală printr-o singură întrebare partea bolnavă a acelui suflet. Câteodată spunea destul de aspru: „Alungă diavolul… şi aici numea tocmai ceea ce pricinuia durere acelui suflet. Alungă-l cu numele lui Iisus”.

Cu toate că era înŃelegător cu slăbiciunile celorlalŃi, cu sine însuşi se purta foarte aspru. Cu mult înainte de a îmbrăca schima cea mare, încetase de a mai lua mân-care gătită de la trapeză. În zilele de post îşi pregătea o fiertură subŃire de ovăz, iar în celelalte mânca un ou şi bea puŃină cafea: „îmi dă putere”, spunea el. Lunea, miercurea şi vinerea nu mânca cu desăvârşire nimic, iar către sfârşitul vieŃii nici ceai nu mai bea, decât dacă era foarte obosit din pricina numărului mare de credincioşi şi avea nevoie de puŃină întărire.

Niciodată nu se plângea împotriva celor care îl pri-goneau, dar era peste măsură de mâhnit din pricina de-căderii duhovniceşti din vremea împărŃirii calendarului. Nu putea să ascundă fiilor săi duhovniceşti durerea provocată de lipsa duhului monahal. Bătrân şi atât de îndurerat de ceea ce se abătuse asupra iubitului său Va-laam, stareŃul Mihail tânjea să se întoarcă în patria sa, pe care o îndrăgea pentru mulŃimea SfinŃilor şi Muceni-cilor ei.

În anul 1957, chiar în ziua praznicului Acoperămân-tului Maicii Domnului - zi în care, cu 55 de ani în urmă, părăsise lumea pentru a intra în mănăstire ca frate - se întoarse în Rusia, ca stareŃ încercat în multe ispite, lă-sându-şi fiii duhovniceşti în grija Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. A ajuns la Mănăstirea Peşterilor-Pskov

Cuviosul părinte Mihail de la Valaam

8

împreună cu alŃi şase călugări, cei mai de seamă dintre ultimii pravoslavnici apărători ai Valaamului. La Pskov, stareŃul Mihail a continuat să slujească în fiecare zi Sfânta Liturghie, întocmai ca înainte. Nu mergea la biserica mănăstirii, dar slujea singur în chilia lui, noaptea, pomenind peste 8000 de nume la Proscomidie. Acestea nu erau simple nume, ci suflete vii, ale căror nevoi le a-şeza cu atâta dragoste înaintea Tronului Atotputernicului Dum-nezeu. Liturghiile de noapte au încetat abia atunci când vederea şi puterile trupeşti l-au părăsit cu totul. ÎnŃelegînd că s-a apropiat de sfârşitul călătoriei pământeşti, stareŃul începu să se pregătească de călătoria către cealaltă lume. I s-a slujit Sfântul Maslu şi, după ce a primit Preacinstitul Trup şi Sânge pentru ultima oară, a plecat în pace către Domnul, în duminica zilei de 15 aprilie, 1962. Două zile mai târziu, în cântarea canonului Ajutor şi Acoperitor S-au făcut mie, sicriul lui a fost purtat în jurul bisericii cu hramul Intrarea Domnului în Ierusalim. Apoi, a fost dus în peşteri şi îngropat în mormântul pregătit chiar de el.

Fragmente din partea a doua a cărŃii „Thebaida Nordului” , tradusă din limba rusă de Cuviosul Părinte Serafim

Rose.

Scurtă justificare a „neascultării” noastre

M ai de preŃ este adevărul rostit în cuvinte puŃine şi simple, decât miile de cuvinte retorice şi împodobite, care vin să îmbrace minciuna. „Cel mai profund sentiment de dragoste faŃă de fratele tău, este acela de

a-i spune adevărul” – spune Sfântul Maxim Mărturisitorul; „Că legea prin Moise s-a dat; iar darul şi adevărul prin Iisus Hristos s-au făcut” (Ioan 1, 17). Pe măsură ce „înŃelepŃii pescari” de suflete se vor îndepărta şi ei de la adevăr, nesocotind porunca Apostolului: „StaŃi (…) încingându-vă mijlocul vostru cu adevărul şi îmbrăcân-du-vă cu zaua dreptăŃii” (Efeseni 6, 14), omenirea se va asemăna unei case zidite pe temelie de nisip. Lipsită de podoaba binecuvântată a adevărului, ea va fi lovită de viforul minciunii, care o va risipi. Columna sufletească a Ortodoxiei este primejduită de duhul minciunii , înveşmântat cu măiestrie în haina adevărului. Când acest duh al minciunii va reuşi să devină stăpân în matca adevărului, duhul adevărului va fi scos afară. Însă, lepădând minciuna, să grăim adevărul fiecare către aproapele lui. Deşi este un cuvânt destul de neclar pentru un om care trăieşte departe de Dumnezeu, ascultarea este o noŃiune cu o semnificaŃie deplină pentru un credincios, care ştie că, atunci când este lucrată, ea se ridică la nobleŃea de virtute duhovnicească, fiind în stare să îl mântuiască pe om. Nu în zadar, în mediul monahal se foloseşte expresia „sfânta ascultare”. În momentul tunderii în mona-hism, călugării se făgăduiesc a trăi până la moarte sub jugul cel uşor al ascultării faŃă de stareŃ şi de obşte. În rânduiala săvârşirii sfintei Taine a Cununiei, se spune că femeia trebuie să se plece întru toate bărbatului, iar la Sfântul Botez, toŃi ne facem mădulare ale lui Hristos, făgăduind a asculta de glasul Bisericii, întocmai ca nişte fii credincioşi. Iată deci că ascultarea este o piatră tare, care stă la temelia întregii noastre vieŃi creştineşti. Ascultare – dar faŃă de cine? Ascultarea faŃă de Biserică nu presupune abuz de autoritate din partea întâistătătorilor Bisericii, aşa cum spun „predicatorii” sectari ce au împânzit România, în căutare de prozeliŃi naivi. Este adevărat că uneori, sub pretextul ascultării, s-au comis şi multe lucruri greşite, în contradicŃie cu poruncile Evangheliei, care îndeamnă la ascultare şi supunere faŃă de mai marii poporului şi ai Bisericii. Porunca SfinŃilor Apostoli este aceea de a ne teme şi a ne supune mai mult lui Dumnezeu decât oamenilor, care schimbă cuvântul lui Dumnezeu, transfor-mându-se în „piatr ă de poticnire şi stâncă de sminteală” (I Petru 2, 8), pentru cei aflaŃi în căutarea adevărului. A accepta confortul psihologic al ideilor gata-făcute, al şabloanelor bisericeşti puse pe umerii oamenilor în numele ascultării faŃă de cei care le-au emis, nu este o ascultare în Duhul lui Dumnezeu. Porunca ce vine de la Dumnezeu către oameni este aceea care îŃi lasă libertatea de a gândi, adică oferă liberul arbitru asupra deciziei, umplându-Ńi inima de înŃelepciune dumnezeiască, fiindcă este făcută în duhul dragostei, al păcii şi al adevărului.





Însă ascultarea oarbă, fără discernământ, care trebuie îndeplinită de frica sabiei - aceasta nu mai este de la Dumnezeu, ci de la tatăl minciunii, care este diavolul. Sub deviza acestei false „ascultări” s-au încălcat, de multe ori, graiurile apostoleşti şi cele ale SfinŃilor Pă-rinŃi; au fost ruinate zeci de biserici, au fost torturaŃi oameni nevinovaŃi, exilaŃi, ori supuşi unui regim de înfometare, iar apoi ucişi. În numele „ascultării” s-a trecut peste glasul conştiinŃei şi oamenii au devenit simple marionete, care au refuzat să mai gândească. MulŃi au folosit numai puterea braŃului lor spre înde-plinirea ordinelor care se aliniau mai mult unei menta-lităŃi militare. Unii şi-au liniştit cugetele, spunându-şi că fac ascultare, iar alŃii s-au revoltat. Ordinele nu se discută, ci se execută – cu această deviză se doreşte a se acoperi vina multor greşeli. Dar oare de ce nu spunem la fel, atunci când suntem puşi în faŃa poruncilor lui Dumnezeu? Acestea nu sunt nişte porunci de căpătâi pentru cei care cred în Dumnezeu? Oare nu sunt ele mai presus decât poruncile tiranilor, care stăpânesc pe pământ? Nu ar trebui să ne oprim pentru o clipă, să cercetăm dacă nu cumva poruncile oamenilor se împotrivesc poruncilor lui Dumnezeu? Şi, dacă se împotrivesc atunci pe care alegem să le săvâr-şim? Pe cele rele ale oamenilor, sau pe ale lui Dum-nezeu? Mai ales că avem poruncă: „să nu daŃi ascul-tare basmelor iudaiceşti şi poruncilor unor oameni, care se întorc de la adevăr” (Tit 1, 14). Ascultarea se face până la erezie sau abatere dogma-tică, şi niciun pas dincolo Ascultarea creştină este posibilă doar cu condiŃia iu-birii, pentru care a zis Mântuitorul: „Cel ce Mă iubeşte pe Mine, ascultă cuvintele Mele”. Astfel, ascultarea de-vine o expresie şi o dovadă a iubirii, şi devine raŃională (adică nu este dobitocească) numai atunci când este fă-

cută în duhul evanghelic, urmând calea SfinŃior PărinŃi - cale ce duce către Dumnezeu. Atunci când ascultarea o facem din duhul fricii şi al temerii, acest lucru este o expresie a animalităŃii din noi şi este proprie doar celor necuvântătoare şi robilor. Ascultarea în Duhul lui Dum-nezeu nu înseamnă a tăcea atunci când trebuie să vor-bim. „Zic vouă, de vor tăcea aceştia, pietrele vor stri-ga” (Luca 19, 40). Ascultarea nu înseamnă supunere orbească faŃă de vreo poziŃie nedreaptă - fie ea cano-nică, dogmatică sau morală. În acest caz, tăcerea ne o-sândeşte, căci tăcând ne facem părtaşi celor care propo-văduiesc nedreptatea în Biserică. Cine tace şi pleacă capul în faŃa neadevărului, moare de fiecare dată când o face; cine vorbeşte şi Ńine capul sus, moare o singură dată! A nu tăcea şi a nu pleca capul în faŃa neadevărului este o virtute, iar aceasta nu în sensul lip-sei de smerenie, ci pentru a apăra adevărul. A tăcea atunci când cineva îŃi impune o minciună, este totuna cu a primi minciuna şi a fi de acord cu ea, iar aceasta este un păcat; şi plata păcatului este moartea sufle-tească. Mântuitorul a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi ViaŃa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mi-ne” (Ioan 14, 6). De aici, reiese clar cine este Adevărul. Deci cine tace şi nu apară Adevărul, acela Îl trădează. A Ńine capul sus, nu în sensul mândriei - ci în sensul verticalităŃii, înseamnă a fi de partea Celui care a împă-cat şi a refăcut legatura pe verticală dintre om şi Dum-nezeu. În acest caz se moare o singură dată, şi de cele mai multe ori, muceniceşte. Se moare trupeşte şi se înviază sufleteşte... „Trebuie a asculta pre Dumnezeu mai mult decât pre oameni” (Fapte 5, 29) Vrednicul de pomenire părintele sârb, Iustin Popo-vici, spune că este foarte important ca cel credincios să deosebească stapânirea de silnicie. Acolo unde trăirea creştină şi viaŃa evanghelică este nedorită de către stă-pânirea lumească a locului, sau este chiar prigonită, a-colo nu avem de-a face cu stăpâniri, ci cu silnicii. Iar când oamenii se ridică împotriva lui Dumnezeu şi a po-runcilor dumnezeieşti, Biserica trebuie să se împotri-vească. Dacă ea nu procedează astfel, înseamnă că nu avem de-a face cu o Biserică adevărată, ci cu o desfrâ-nată apocaliptică, ce îşi vinde fiii întunericului. Iar re-prezentanŃii acestei mincinoase „biserici” - oare mai sunt ei urmaşii SfinŃilor Apostoli şi ai PărinŃilor Bi-sericii? Desigur, ei se îndreptăŃesc în acest caz cu aşa-zisa „iconomie” bisericească (care la ei a devenit o re-gulă general valabilă); dar acest lucru nu înseamnă alt-ceva, decât a-L vinde în ascuns pe Dumnezeu şi Bise-rica Sa. O astfel de iconomie este pur şi simplu o tră-dare a Bisericii lui Hristos.

Faptul că o poruncă este dată de un ierarh sau de către un sinod bisericesc, acest lucru nu înseamnă că ea este şi justă în acelaşi timp, ci fiecare dintre cei ce se

22 martie, 1938: Patriarhul României, Miron Cristea (care îndeplinea şi funcŃia de prim-

ministru), citind ConstituŃia proclamată de Regele Carol, în timpul unei ceremonii Ńinute la Palatul

Regal.

10

vor supune acestei porunci sunt datori a cerceta, dacă ceea ce i se porunceşte vine de la Dumnezeu spre mân-tuirea lor, sau de la cel ce seamănă neghina, spre pierzarea lor. Aşa au stat lucrurile în ju-rul anilor 1923-1924. Porunca sinodului tâl-hăresc din Constanti-nopol, prin care se in-troducea calendarul gregorian (aşa-zisul calendar iulian „corec-tat”) în uzul bisericii a fost primită fără împo-trivire de mulŃi credin-cioşi, care au fost lip-siŃi de discernământ şi nu au analizat-o câtuşi de puŃin. Dacă acest nou papă „infailibil”- patriarhul Miron Cristea, a zis că e bună introducerea calendarului, mulŃi au adormit liniştiŃi pe baricadele nepăsării, înghiŃind minciuna fără să o mes-tece. Pentru conştiinŃa lor searbădă şi depărtată de Dumnezeu, în balanŃa de stânga cântărea prea mult au-toritatea patriarhului şi a sinodului acelui timp, despre care Octavian Goga spunea: „Prea laicizaŃi; dezbrăcaŃi de cele duhovniceşti, aceşti episcopi nu au mai avut ni-mic din acel fluid miraculos, care întreŃine necontenit fiorul mistic al credinŃei. Printre ei, Miron Cristea apă-rea un ins cu oarecare atribuŃii, exploatat de către Ma-niu, care pe lângă întărirea lui, l-a împins şi la acte ne-săbuite împotriva Bisericii Ortodoxe, cum a fost chesti-unea calendarului şi desfiinŃarea Ministerului de Culte”.

Atunci când unii au luat atitudine împotriva hotă-rârii samavolnice a patriarhului Miron Cristea, ei au fost numiŃi neascultători, iar pentru acest lucru au avut mult de suferit. În fapt, „vina” lor era că ei nu se supu-neau unei porunci care de fapt voia să îi smulgă din sânul adevăratei Biserici Ortodoxe, şi să îi adune într-un staul străin, al cărui păstor era un năimit, în persoana greco-catolicului Miron Cristea, ajuns în fruntea Bise-ricii din România! „Îi lipsea, mai întâi, un crez religios bine deter-minat. ViaŃa lui, prin toate manifestările ei, trăda la tot pasul, nu numai absenŃa completă a unei însetoşări după Dumnezeu, dar şi o necontestată notă de frivoli-tate, profund dezagreabilă. Îi lipsea o orientare cultu-rală serioasă, care să-i dea posibilitatea ca, în atitu-dini intelectuale, să poată umplea golurile morale. Sin-gurele calităŃi de duzină erau un fizic de oarecare distincŃie şi netăgăduite aptitudini de retor provincial. Nici un accent de demnitate sau de sacrificiu; dimpo-trivă - misiune revoltătoare şi degradantă în faŃa duş-manului (...). Biserica Vechiului Regat, care avea la conducerea ei instalată - dacă nu tradiŃia unei

culturalităŃi de largi proporŃii - măcar acea patriar-hală frică a lui Dumnezeu, a vechilor ecleziarhi pravo-

slavnici; Biserica aceas-ta dornică de o perso-nalitate covârşitoare, a pierdut continuitatea cu spiritul religios de odi-nioară (...). Nu se călă-uzea decât după un oportunism ieftin, care l-a condamnat din pri-mul moment la rolul degradant de a fi necon-tenit exploatat de către Maniu, care, pe lângă întărirea lui, l-a îm-pins şi la acte nesă-buite împotriva Biseri-

cii Ortodoxe, cum a fost chestiunea calendarului şi desfiinŃarea Ministerului de Culte” (Octavian Goga, „Poezii, Proză” , Ed.a 2-a, Bucureşti, edit. Doina, 2001, pag.107-110). Cauza „neascultării” noastre

Noul calendar – pe lângă multele sale lipsuri astro-nomice, presupune şi o încălcare făŃişă a sfintelor ca-noane ale Bisericii, precum şi a Tipicului liturgic. Cei de demult, care nu se supuneau patriarhului Miron Cristea, se supuneau mai mult lui Dumnezeu. Deci, care era vina lor? De-ar fi să facem o călătorie înapoi în timp, din negura istoriei şi până în zorii creştinismului, iar mai apoi până în zilele noastre, am vedea că în fiecare veac au existat asemenea oameni sfinŃi, care mai presus de orice bine şi bunăstare lumească, au pus voia lui Dumnezeu. Ei au avut tăria şi curajul de a nu se supune cuvintelor meşteşugit de viclene şi sfaturilor mincinoase ale ereticilor şi ale vrăjmaşilor lui Dum-nezeu. De nu ar fi fost râvna şi duhul lor arzând – unde am fi fost noi astăzi? Ar mai exista Biserica Ortodoxă?

Fie că le place acestor înşelători ai veacului – fie că nu le place – noi astăzi călcăm pe urme sfinte. Noi, „neascultătorii” acestui veac, avem în urma noastră noian de mărturii sfinte, de pilde ale luptei cele bune, pe care o laudă şi o fericeşte Sfântul Apostol Pavel. Îl avem pe Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul – acest mare bărbat al Bisericii, ce a fost întemniŃat pentru faptul că apăra frumuseŃea neîntinată a adevă-rului credinŃei, dar nici aşa măsluitorii adevărului nu au putut să-l înduplece. În cele din urmă, mai înainte de a-l ucide, în dobitoceasca lor mânie, i-au tăiat limba cu care Îl lăuda pe Dumnezeul cel adevărat, şi mâna cea dreaptă, cu care scria cuvinte de întărire către bine-credincioşi. Şi ei, „ascultătorii”, îl au pe Sfântul Maxim, dar îi necinstesc pomenirea, mutându-i-o mai de-vreme cu treisprezece zile, neluând aminte la pilda vieŃii sale, de vreme ce iniŃiază dialoguri şi rugăciuni



Reuniune ecumenică la finalul unei slujbe comune, desfăşurată într-o biserică ortodoxă greacă din SUA. Nu de aceşti reprezentanŃi ai

„ortodoxiei oficiale” se cade să ascultăm, ci de Dumnezeu şi de SfinŃii Săi



ecumenice chiar şi cu ereticii monoteliŃi, din pricina cărora Sfântul a avut de pătimit munci şi prigoane crâncene! Ascultarea pe linie ierarhică, săvârşită fără discernământ, a dus de multe ori la moartea mucenicească a celor ce iubeau adevărul. SfinŃi mărturisitori precum Atanasie cel Mare (secolul al IV-lea), patriarhul Alexandriei, care a fost alungat de cinci ori din scaunul patriarhal; Ioan Gură de Aur (sec. IV-V) – de asemenea exilat din scaunul Constantinopolului; Sfântul Ierarh Meletie al Antiohiei (sec. IV); Sfântul Cuvios Ioan Damaschin (sec. VIII) – mare dogmatist şi imnograf al Bisericii, ce a fost anatemizat de trei ori; Cuviosul Teodor Studitul (sec. VIII) şi mulŃi alŃii, mergând până în filele istoriei recente. Şi cine ştie câŃi vor mai urma... ToŃi au fost prigoniŃi sau ucişi nu de păgâni, idolatri sau de către necre-dincioşi, ci de împăraŃi şi episcopi aşa-numit „ortodoc şi”, din tagma celor care, ascultând de oameni mai mult decat de Dumnezeu, au luptat de fapt împotriva Bisericii lui Hristos, de-a lungul secolelor. Adevărul nu poate fi ocolit, indiferent câte eforturi s-ar face pentru aceasta. Nu există decât o cale – cea a mărturisirii, neascunzându-l sub obroc, pentru că Ńine de însăşi firea lui ca în cele din urmă să iasă la suprafaŃă. Nimeni să nu tacă în faŃa minciunii, sub pretextul „ascultării”, fiindc ă această tăcere este vinovată şi infamă, nefiind deloc o virtute, ci fariseism, pentru care şi Sfântul Cuvios Teodor Studitul ne îndeamnă, spunând: „Atunci când CredinŃa e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcere. Dacă e vorba de CredinŃă, nimeni nu are dreptul să zică: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu doreşte să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia îşi câştigă existenŃa?… Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta”. Dacă voi veŃi tăcea şi veŃi rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga.” (Epistola II, 81). Să luăm aminte!

Arhim. M.P.

Ecumenismul – Calea spre pierzare (IV) Părtăşia la lucrurile întunericului

U râciunea pustiirii la Locul cel sfânt – aceste cuvinte ale Proorocului Daniil sunt asociate, de către contem-poranii noştri - mai ales de către cei ruşi - în primul rând, cu distrugerea şi pângărirea bisericilor de pe

pământul Rusiei. Dar mai este o altă interpretare patristică a acestor graiuri prooroceşti: „Urâciunea pustiirii la Locul cel sfânt” înseamnă, fără dubiu, scaunele episcopale ocupate de ierarhi nevrednici. Această tâlcuire ne vi-ne în minte ori de câte ori vedem apostazia canonică a ecumeniştilor „ortodocşi”, mergând până într-acolo, încât ei se roagă nu numai împreună cu heterodocşii, dar şi cu idolatrii declaraŃi, ocultiştii şi vrăjitorii, aşa cum a fost cazul în timpul ultimelor două reuniuni ecumenice de la Vancouver şi Canberra. Doar un om cu orbire duhov-nicească nu se va înfiora la vederea apocalipticelor grozăvii ale întrunirilor şi reuniunilor ecumenice, fiecare din-tre ele marcând, invariabil, un nou grad de cădere spirituală.

În rugăciunile împreună cu heterodocşii, pe care le fac aceşti ecumenişti investiŃi cu ranguri clericale, e greu de crezut că ei nu ştiu ori au uitat, că aceste rugăciuni sunt cu totul oprite de multe canoane. Mai exact, Canonul Apostolic 10 grăieşte: „Dacă cineva s-ar ruga, chiar în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească” . Iar, în conglăsuire cu Can. 45 Apostolesc: „Episcopul sau presviterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească, iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să slujească cele sfinte), să se caterisească” (v. Pidalion). Dar oare ierarhii Patriarhiei Moscovei, ai Constantinopolului şi mulŃi alŃii - toŃi fiind sub jurământul făcut de ei înşişi la hirotonie, fiind obligaŃi deci să Ńină toate canoanele şi rânduiala Bisericii, până la moarte, (v. Rânduiala Hirotoniei Arhiereului, din Arhierati-con) - oare sunt ei conştienŃi de faptul că trădează credinŃa ortodoxă, atunci când se roagă, în bisericile ortodoxe, împreună cu catolicii, luteranii, baptiştii, penticostalii şi alŃi eretici, dându-şi sărutarea dragostei? Oare ei încalcă în mod conştient propriile jurăminte şi anatemele SfinŃilor PărinŃi, date împotriva „fraŃilor ecumenici”, ce s-au depărtat de la Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică?

Sfântul Cuvios Teodor Studitul (prăznuit la 11

noiembrie)



„Fericit bărbatul, carele n-au umblat în sfatul ne-credincioşilor ” sunt primele cuvinte ale Psalmului 1. Oare întâmplător dumnezeiescul Prooroc David le-a pus primele? La Dumnezeu, nimic nu este din întâm-plare! Este cu neputinŃă a cânta despre slava lui Dum-nezeu, a-L slăvi pe El întru adevăr , atâta vreme cât faci parte din „sfatul necredincioşilor”. Iar ecumeniştii din Patriarhia Moscovei, să nu pretindă că în acest Consiliu Mondial al Bisericilor - acest sfat al necre-dincioşilor , ei fac cumva „mărturisire a Ortodoxiei”. Nu! De fapt, ei sunt părtaşi la o lucrare a întunericu-

lui , ce încearcă din răsputeri să unească toate neadevărurile şi ereziile lumii într-o singură „biserică universală” – o biserică fără de Hristos. Faptele lor vor-besc de la sine despre acest lucru. Chiar înşişi ecume-niştii mărturisesc acest lucru, în momentele lor de sin-ceritate. Mitropolitul Chiril de Smolensk (n.red.: Chiril Gundyaev, actualul Patriarh al Moscovei), şeful Depar-tamentului de RelaŃii cu Bisericile din Străinătate al Pa-triarhiei Moscovei, a numit Consiliul Mondial al Bise-ricilor, în mod deschis, „Legănul bisericii viitorului”, în timpul celei de-a Şaptea Adunări Generale a C.M.B.

Este lucru bine ştiut că ecumeniştii caută să niveleze diferenŃele interconfesionale, precum şi contradicŃiile,

prin stricarea dogmelor noastre, iar scopul lor este schimbarea canoanelor TradiŃiei ortodoxe - călăuza de veacuri a Bisericii, vrând a ne îndepărta de temelia Bi-sericii lui Hristos. Sfatul necredincioşilor ştie care este vistieria cea mai de preŃ a Bisericii Ortodoxe şi, ca urmare, comite abuzuri împotriva dogmelor şi canoa-nelor Sale. Binemeritata cinste şi numele nepătat al Ortodoxiei pornesc exact din momentul întemeierii Ei şi până în zilele noastre, şi se datorează faptului că a păstrat, cu nestrămutată credincioşie, învăŃătura sa, de Dumnezeu insuflată, şi Sfânta TradiŃie: „Drept aceea voi ce aŃi auzit dintru început, întru voi să rămână; şi de va rămânea întru voi ce aŃi auzit dintru început, şi voi în Tatăl şi în Fiul veŃi rămânea” (I Ioan 2, 24). „ łine ce ai, ca nimenea să nu îŃi ia cununa ta” (Apoc. 3, 11). Aceasta este o mărturie de mare însemnătate pentru creştinismul ortodox. În opinia liberalilor biseri-cii şi a inovatorilor, a Ńine şi a păstra este echivalent cu un conservatorism şi o stagnare. Pentru conştiinŃa orto-doxă, însă, aceste formulări sunt pline de o forŃă dina-mică, fiindcă păstrarea înseamnă o luptă necurmată, de a fi întotdeauna, până la sfârşit, credincios Adevă-rului, a fi înarmat cu acest Adevăr, şi de a fi totodată gata, în orice clipă, să înfruntăm nevoile ascunse şi is-pitele din viaŃa noastră de zi cu zi.

Biserica lui Hristos este „stâlpul şi temelia adevă-rului” (I Tim. 3, 15). După spusa Sfântului Teofan Zăvorâtul, „doar Biserica lui Hristos, Care este Dum-nezeul Adevărului, ori Adevărul Însuşi. Totul în Ea este Adevăr. Nu căutaŃi adevărul în altă parte”. Pe de altă parte, ecumeniştii susŃin că orice altă religie, chiar şi cele păgâne, „de vreme ce Dumnezeu este Unul Sin-gur” , este deŃinătoarea propriului ei adevăr, şi de aceea face apel la creştini, să fie toleranŃi cu confesiunile celorlalŃi. Dar, fiind tolerant faŃă de apostazia duhov-nicească, ecumenismul confirmă de fapt erorile hetero-docşilor, atunci când afirmă cu voce tare că aceşti ido-latri şi eretici, daŃi anatemei de către SfinŃii PărinŃi, ar aparŃine de asemenea Bisericii lui Hristos.

BunăvoinŃa ecumeniştilor „ortodocşi”, chemaŃi să „dărâme barierele duhovniceşti”, vine în contradicŃie cu cele spuse fără umbră de îndoială, de Însuşi Domnul, atunci când a poruncit despre cum să ne fie purtarea faŃă de păcătoşii nepocăiŃi: „ Şi de nu va asculta nici de sobor, să-Ńi fie Ńie ca un păgân şi vameş” (Mt. 18, 17).

Următori făcându-se Domnului, SfinŃii Săi ucenici Ioan Teologul (II Ioan 1, 10), şi Sfântul Apostol Pavel (II Tes. 3, 6) îi cheamă de asemenea pe creştini, să fie credincioşi trezviei duhovniceşti şi scumpătăŃii. În E-pistolia către Galateni, Sfântul Apostol Pavel îi dă ana-temei pe cei ce răstălmăcesc învăŃăturile Domnului: „Ci măcar noi, sau Înger din Cer de vă va bine vesti vouă afară de ceea ce am bine vestit vouă, anatema să fie” (Gal. 1, 9-10).

Traducere după „ Ecumenism – Path to Perdition”, de Liudmilla Perepiolkina

Patriarhul Chiril al Rusiei este cunoscut pentru deschiderea faŃă de dialogurile cu catolicii, evreii şi hinduşii (foto) şi de

asemenea ca participant fidel la conferinŃele, adunările, rugăciunile şi slujbele ecumeniste. În 1992, Parlamentul Rus

a creat un grup de investigaŃii care a publicat materiale despre colaborarea clericilor cu KGB. Pe listă se află şi

numele actualului candidat cap al Bisericii Ruse, Patriarhul Chiril, care folosea numele de Mihailov.



N e aflăm în epoca în care BizanŃul semnase unirea Bisericii Ortodoxe Răsăritene cu ereticul

papă de la Roma, prin actul de Uniune de la Lyon. Motivul era că împăratul de atunci al Constan-tinopolului, Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), aştepta de la papa Urban al IV-lea (1261-1264) să ajute politic Imperiul Bizantin, care ducea războaie împotriva bulgarilor şi a sârbilor. În schim-bul ajutorului militar promis, Papa avea următoarele pretenŃii: depunerea unui jurământ de credinŃă din partea tuturor clericilor faŃă de papă; catehizarea po-porului să se facă în acord cu credinŃa papei de la Roma; adoptarea, cu precădere, a adaosului „Filioque” în Simbolul CredinŃei, adică învăŃătura că Sfântul Duh purcede „şi de la Fiul”, iar nu numai de la Tatăl; Papa să fie socotit ca aşezat de Dumnezeu să judece şi să hotărască irevocabil şi fără drept de apel în orice chestiune dogmatică (adică să nu se poată anula sau dejuca orice hotărâre a sa). Cu alte cuvinte, Papa trebuia să fie considerat drept o autoritate bisericeasă supremă, mai presus de puterea Sinoadelor biseri-ceşti, locale sau ecumenice. Deşi până atunci patriarhul fusese foarte devotat împăratului, totuşi, în momentul în care împăratul a pus problema unirii, el s-a lovit de o statornică împotrivire din par-tea patriarhului Iosif I (1267-1275), ca-re a declarat cu jurământ că în „niciun caz nu va semna unirea cu ereticul pa-pă”. După înfăptuirea infamei uniri, patri-arhului Iosif i s-au alăturat şi alŃi teologi, precum şi monahii athoniŃi, care au trimis împăratului un pro-test împotriva acestei uniri, sfătuindu-l să o anuleze şi să se întoarcă la Ortodoxie. Biserica toată privea acu-zator către împăratul apostat…

Dar această împotrivire l-a mâniat din cale afară pe împărat, într-o aşa măsură, încât a început prigoana. Pe unii i-a chinuit, pe alŃii i-a surghiunit, iar altora le-a confiscat averile. Apoi, patriarhul Iosif I a fost izgonit din scaunul patriarhal, în locul lui fiind ales latino-cugetătorul Ioan al XI-lea Vekkos (1275-1282), fapt care a provocat mari tulburări în lumea ortodoxă, mai ales în Sfântul Munte, dar şi în sânul familiei imperiale.

Când împăratul şi patriarhul au aflat de împotri-virea monahilor athoniŃi, s-au lăsat imediat stăpâniŃi de patima oarbă a răzbunării. Ei nu puteau concepe cum de poate îndrăzni rasa călugărească, să se opună porfirei

împărăteşti; ori cum poate fesul călugăresc al simplilor şi smeriŃilor cuvioşi athoniŃi, să desconsidere mitra patri-arhală? SoluŃia găsită a fost una cunoscută, încă din zorii creştinismului: prigoana împotriva monahilor din Sfântul Munte, care s-au dovedit a fi „răzvrătiŃi”, consi-derând drept trădare unirea cu antihristul papă, şi urmau să plătească această împotrivire a lor cu sânge! Înar-maŃi cu ordine precise şi având în spate o puternică garni-zoană, trimişii latino-cugetători ai împăratului şi fana-ticii latini au ajuns în Sfântul Munte şi şi-au început războiul nemilos împotriva călugărilor lipsiŃi de orice ajutor pământesc, chinuindu-i şi muncindu-i pe toŃi cei ce nu acceptau infama unire cu papistaşii. Era ceva atât de cumplit, încât nici în cei 500 de ani de atacuri ale păgâ-nilor turci, Sfântul Munte nu cunoscuse aşa un măcel…

La Mănăstirea Vatoped, latino-cuge-tătorii au întâmpinat aceeaşi hotărâtă împotrivire din partea monahilor. Imediat, au început schingiuirile. SoldaŃii înar-maŃi s-au dedat fără nicio ezitare la cele mai neauzite munci, după ordinele pri-mite de la papistaşi. Dar vitejii părinŃi au primit cu bucurie vărsarea sângelui şi moartea mucenicească pentru credinŃă. Doisprezece monahi, viteji mărturisitori, eroi şi apărători ai Ortodoxiei, care s-au împotrivit cu mare curaj trădării curatei şi nefalsificatei predanii a Domnului nostru, Iisus Hristos, au fost conduşi pe o colină din vecinătatea mănăstirii. Acolo, latino-cugetătorii au ridicat o spân-zurătoare. Unul câte unul, mucenicii au

fost spânzuraŃi, aşa cum o arată şi icoana zugrăvită întru cinstita pomenire a muceniciei lor. Luându-şi ră-mas bun şi cerându-şi iertare unul de la altul, ei s-au suit pe eşafod şi de acolo la cer, în dulceaŃa şi desfă-tarea raiului, unde se şi odihnesc sfintele lor suflete.

StareŃului i-au pregătit alt chip de moarte muceni-cească. Sub ochii bătrânului părinte stareŃ Eftimie, muriseră muceniceşte o parte din fiii săi duhovniceşti, dar el continua să se împotrivească, cu toată tăria sa sufletească, împotriva unirii cu ereticul papă. Acest lu-cru îi umplea de mânie dobitocească pe delegaŃii împă-ratului şi ai papei, făcându-i să scrâşnească din dinŃi ca nişte apucaŃi. Îşi munceau minŃile întunecate, cugetând cum să-l omoare. Înaintea mănăstirii era marea. Călăii l-au ridicat, au mânat corabia în larg şi acolo, legat cu lanŃuri grele, i-au dat drumul în mare, înecându-l. Măcelul din Vatoped se sfârşise aici. Urmau acum alte

Chipuri sfinte – modele de urmat

Mucenicii din Athos „ ... că Dumnezeu i-au ispitit pe dânşii, şi i-au aflat Luişi vrednici. Ca

aurul în topitoare i-au lămurit pe ei, şi ca o jertfă de ardere întreagă i-au primit” (ÎnŃel. III, 1-9)



mănăstiri. Plutonul ucigaşilor a poruncit adunarea tuturor mona-

hilor în Kareya, cu scopul de a-i obliga pe athoniŃii ce locuiau în chiliile din preajma capitalei Sfântului Munte şi pe întâistătătorul lor, părintele Cosma, să accepte uni-rea cu „biserica” mincinoasă a papei, adică să „cugete latineşte” şi să primească dogmele eretice latine. ToŃi s-au împotrivit acestei trădări. Monahii au făcut zid viu în jurul stareŃului, răspun-zând cu un singur cuvânt şi cu o singură inimă, că sunt pregătiŃi să şi moară muce-niceşte pentru Ortodoxie - unica şi adevă-rata CredinŃă. Luând îndrăzneală, ei au vor-bit cu mare glas împotriva unirii cu reprezentanŃii papei. Lucrurile de neîm-păcat nu se pot împăca, spuneau ei. „Ce împărtăşire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împreunare are lumina cu întune-ricul? Sau ce unire are Hristos cu Veliar?” (II Cor. 6, 14-15). Nicio împăr-tăşire nu poate exista între Răsărit şi Apus! De la Răsărit ne-a venit lumi-narea, iar de la Apus - întunericul. Şi aici, în Kareya, călugării aghioriŃi s-au dove-dit a fi stânci neclintite, ce nu cădeau în faŃa promisiunilor viclene sau ale ame-ninŃărilor. De aceea, şi vrăjmaşii Orto-doxiei începuseră să îşi ascută armele. Chinurile începuseră. Dar cu cât mai mult monahii erau chinuiŃi, cu atât mai mult se arătau mai neînfricaŃi, măr-turisind credinŃa ortodoxă cu toată puterea lor. Pentru aceasta, răbdarea ighemonilor sfârşindu-se, imediat li s-a gătit moartea prin spânzurare şi junghiere. Pentru părin-tele Cosma, Protosul Sfântului Munte, se pregătise ştreangul, iar pentru fiii săi duhovniceşti, tăie-rea capetelor. S-a înroşit de sân-ge pământul sfânt al Kareyei...

În Mănăstirea Iviru, una din cele mai mari lavre din Sfântul Munte şi cu un număr la fel de mare de monahi, latinii şi latino-cugetătorii au întrebuinŃat la început toate mijloacele paşnice. Păreau buni şi amabili. Între-buinŃaseră toate posibilităŃile lor în vederea unirii cu „biserica” papală. Ei spuneau, cu grai dulce dar otrăvitor: „Asta o vrea Dumnezeu. Astfel este voia Lui: „Ca toŃi una să fie” (Ioan 17, 21). Dar nici amabilităŃile linguşitoare ale latino-cugetătorilor, nici argumentele lor n-au putut să-i ispitească pe părinŃii iviri Ńi. Ei ştiau foarte bine ce înseamnă papa. Cunoşteau istoria. Ştiau câte răutăŃi făptuise în anii ce se scurseseră. Ştiau că primirea „unirii” înseamnă cea mai mare trădare… O, nu! În nici

un caz nu vor primi o astfel de trădare, ce va fi o pată neagră asupra întregii lor vieŃi pe pământ şi în cer. A urmat ceea ce bine ştim că s-a întâmplat şi în celelalte mă-năstiri athonite: sângele, mucenicia, moartea. Garnizoa-nei de soldaŃi i s-a ordonat ridicarea tuturor călugărilor. Porunca a fost executată imediat şi, desigur, într-un chip neomenos, barbar şi sălbatic. Aşa a vrut-o „Sfântul Pă-

rinte” de la Roma, scuzându-se prin dictonul machiavelic: „ scopul sfinŃeşte mijloacele”. Pe monahii de origine georgiană (ivirită) i-au luat ca sclavi în Italia, iar pe ceilalŃi părinŃi şi fraŃi i-au dus, cu gardă mili-tară, la arsanaua mănăstirii Iviron. Acolo, i-au urcat într-o barcă, au purces în larg, iar apoi i-au înecat, dându-şi sufletele lor sfinte în mâinile Aceluia ce a zis, prin gura Sfântului Apostol şi Evanghelis-tului Ioan: „fii credincios până la moarte, şi voi da Ńie Cununa vieŃii” (Apoc. 2,10). În Sfânta Mănăstire Zografu, papis-taşii întrebuinŃează arma cuvintelor bune, prin care căutau să înşele „inimile celor proşti” (Romani 16, 18), crezând că pot să „ardă” crezul ortodox al părinŃilor. Li s-a oferit mult aur, plus promisiunea mi-lei papale, doar-doar îl vor recunoaşte pe papă drept cap al Bisericii univer-sale. Răspunsul părinŃilor a fost acesta:

„ Şi cine v-a spus că papa al vostru este capul Bisericii? De unde aveŃi voi o astfel de învăŃătură? La noi Capul Bisericii este Hristos! Mai uşor ne hotărâm să murim decât să cedăm şi să se spurce acest loc sfânt de silnicia şi tirania voastră! Nu deschidem porŃile mănăstirii!

PlecaŃi de aici!”Atunci papis-taşii, ieşindu-şi din fire, între-buinŃară cea de-a doua armă de care au dispus dintotdeauna: rugul, focul. În foc să se piardă aşadar şi cei douăzeci şi şase de părinŃi zografiŃi! Astfel, la curajoasa măr-turisire a părinŃilor mănăstirii, ca-tolicii răspund: „ şi, prin urmare, dacă tot o vreŃi, atunci muriŃi!” Părintele stareŃ Toma a Ńinut cuvânt obştii, dându-le binecu-vântare să fugă din mănăstire, dacă le-ar fi fost frică de moartea ce avea să urmeze şi îndemnându-i

să rămână, pe cei ce doreau să dobândească cununa vie-Ńii veşnice prin moartea mucenicească. Au rămas pe loc douăzeci şi şase de suflete: douăzeci şi doi de monahi, cu tot cu stareŃul lor, şi încă patru mireni, care munceau la mănăstire. ToŃi s-au suit în turnul lavrei. Fără să mai piardă timpul, ucigătorii adună vreascuri şi lemne, din care alcătuiesc un morman uriaş, căruia îi dau foc, iar

SfinŃii Mucenici de la Zografu, prăznuiŃi la 10 octombrie

Mănăstirea Zografu din Muntele Athos



apoi îi ard pe părinŃii mărturisitori ai Ortodoxiei! În timp ce erau înghiŃiŃi de flăcări, ei cântau acatistul Bunei-vestiri, dându-şi sufletele în mâinile lui Dumnezeu, în zece zile ale lunii octombrie, anul 1282. În luna decem-brie a aceluiaşi an, sângerosul împărat Mihail Paleologul îşi sfârşeşte zilele în cea mai cruntă sărăcie şi mizerie.

Marmura din Protaton (foto alăturat) În afara bisericii Protaton, spre nord, se află o bucată de marmură, deasupra căreia se spune că latino-cugetătorii patriarhului „unionist” Ioan Vekkos i-au decapitat pe Cuvioşii Mucenici din Kareya. Se mai spune că în timpul iernii, atunci când cade zăpada şi acoperă întreaga regiune, pe această marmură zăpada nu se aşterne deloc, ci se preface în apă şi astfel rămâne întotdeauna curată. (Din „Limonariu athonit” al monahului Vlasie, Editura FrăŃiei creştin-ortodoxe „Lydia”, Thessalonic, 1998, p. 151). Peştera celor afurisiŃi În părŃile de răsărit ale Ńinutului pustnicesc Vigla şi în hotarele Marii Lavre există o oarecare peşteră, aflată pe o latură prăpăstioasă de deasupra mării. Astăzi, ea este închisă şi zidită cu pietre. Conform tradiŃiei ce s-a păstrat, acolo au existat mai demult trei cadavre înfiorătoare la arătare şi umflate ca toba, ale călugărilor ce au slujit împreună cu latino-cugetătorii. Într-o

oarecare carte, se relatează că monahul Lazăr Dionisiatul, trecând cu barca pe dedesubt, i-a arătat peştera celor afurisiŃi şi vestitului duhovnic, cuviosul părinte Maleahi, în anul 1922.

Cadavrele celor afurisiŃi se aflau mai înainte în cimitirul Mănăstirii Marea Lavră, dar din pricina întâmplărilor neplăcute, au fost aduse în peştera Viglei. Acolo, deoarece leşinase un oarecare închinător bolnav cu inima când a văzut stârvurile celor afurisiŃi, Marea Lavră a fost obligată să închidă peştera. (Ibid. pag. 137-138)

T.M.

Amintiri din Gulag Glasul Noilor Mucenici – O Înviere în Catacombe

A stăzi, Praznicul plin de lumină al Sfin-telor Paşti a sosit. Sărbătorim slăvita

Înviere a Domnului în biserici frumos împodo-bite, pline de lumânări aprinse, în care slujesc so-boare de episcopi şi preoŃi, îmbrăcaŃi în veşminte albe, şi care ne binecuvintează cu minunata veste, care ne umple sufletele de nădejdea învierii de ob-şte şi a vieŃii veşnice: „Hristos a înviat!” , iar răs-punsurile noastre pline de bucurie umplu şi ele văz-duhul, parcă ajungând spre cer: „Adevărat a înviat!” Odinioară, în istoria apropiată nouă, şi pe care străbunicii noştri şi-o mai amintesc, poate, dincolo de Cortina de Fier erau mii de cre-dincioşi, dintre care mulŃi erau întemniŃaŃi din pricina mărturisirii lor de credinŃă. Deşi nu

puteau participa la slujbe pline de fast, aşa cum luăm parte noi astăzi, inimile lor erau pline de bucurie. Învierea lui Hristos sfărâma lanŃurile cu care erau ŃinuŃi cei prigoniŃi pentru Hristos şi pentru Adevărul Său şi, pe bună dreptate, chiar dincolo de lanurile de sârmă ghimpată, ori dincolo de pereŃii silnici ai temniŃei, sufletele credincioşilor erau într-adevăr libere. Celor de demult, care peste timp, peste viaŃă şi peste moarte, se veselesc acum pururea în lumina cea neînserată a ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu, unde Paştile sunt veşnice, să le zicem şi noi o sfântă urare: „Hristos a înviat!” Mai jos, avem mărturia mişcătoare a chipului în care credincioşii Bisericii din Catacombe au prăznuit Sfintele Paşti în timpul în care erau prizonieri în temutul lagăr de la SolovăŃ, din Rusia nordică. În ciuda lipsei de podoabă exterioară a acestor slujbe din catacombe şi a condiŃiilor foarte grele în care ele erau Ńinute, totuşi bucuria duhovnicească lăuntrică a acestor întemniŃaŃi era poate mai mare decât a noastră, cei din zilele de astăzi.



„La SolovăŃ, aveam câteva „biserici” secrete, de catacombe, dar preferatele noastre erau în număr de două: „catedrala” Sfintei Treimi şi „biserica” Sfântului Ierarh Nicolae, Făcătorul de minuni. Prima era un mic luminiş, situat în mijlocul unei păduri dese, din direcŃia arealului administrativ, denumit „Savatie”. Turla acestei biserici era însuşi cerul, iar zidurile erau chiar trunchiu-rile mestecenilor din pădure. Biserica Sfântului Nico-lae era aşezată în inima pădurii, spre zona „Muskolm”, într-un desiş format natural. Cel mai adesea, aceste slujbe Ńinute în ascuns erau săvârşite doar pe timpul verii, la praznicele împărăteşti şi, cu mare fast, în ziua Pogo-rârii Sfântului Duh. Dar câteodată, în funcŃie de împre-jurări, se mai Ńineau şi alte slujbe în ascuns, în alte locuri. Aşa de pildă, în Sfânta şi Marea Joi a anului 1929, slujba citirii celor Douăsprezece Sfinte Evan-ghelii a fost Ńinută în celula doctorului care se ocupa de deŃinuŃii Companiei a X-a. Vlădica Victor şi părintele Nicolae au venit la noi ca pentru dezinsecŃie. Apoi, du-pă tipicul local al catacombelor, ei au săvârşit câteva slujbe cu uşa bine zăvorâtă şi camuflată.

În Vinerea Mare, s-a dat citirii un ordin către toate Companiile, în care se spunea că, pentru următoarele trei zile, nimănui nu îi era permis să părăsească incinta după ora 20, afară doar de cazurile execepŃionale, şi cu ordinul special scris, din partea comandantului de la-găr. La ora 7 dimineaŃa, în Vinerea Mare, când tocmai ne întorsesem la celulele noastre de detenŃie, după două-sprezece ore istovitoare de muncă silnică, părintele Ni-colae a venit şi ne-a spus că a fost pictată o icoană de mărimea unei palme, pe care era zugrăvită Pogorârea de pe Cruce şi Îngroparea Domnului nostru, Iisus Hristos.

Slujba Prohodului trebuia să fie înceapă într-o oră. „Unde?”, a întrebat Vlădica Maxim. „În camera cea mare, în care se usucă peştele – cea de lângă pădure, aproape de Tabăra de prizonieri cu indicativul N. Parola va fi trei bătăi în uşă, după care încă două. Vă sfătuiesc să veniŃi pe rând, unul câte unul, pentru a nu da de bănuit.”

Într-o oră şi jumătate, Vlădica Maxim şi cu mine am părăsit taberele noastre şi am pornit în căutarea „adresei” indicate. În două rânduri, patrulele ne-au ce-rut permisele de trecere. Noi, ca doctori, le aveam. Dar oare ce se va întâmpla cu ceilalŃi – Vlădicii Victor, Ilarion, Nectarie, şi părintele Nicolae? Vlădica Victor lucra la contabilitatea fabricii de frânghii. Vlădica Nectarie lucra ca pescar, iar restul împleteau năvoade.

Ajunsesem la marginea pădurii; găsisem containerul de uscare a peştelui – lung de aproape unsprezece metri, lip-sit de ferestre, cu o uşă ce trecea aproape neobservată.

Lumină difuză... un apus de soare destul de întu-necat... cerul acoperit cu nori negri. Am ciocănit în uşă conform parolei convenite: mai întâi de trei ori, iar apoi încă o dată. Ne deschide părintele Nicolae. Vlădica Victor şi Vl ădica Ilarion sunt deja aici... în câteva mi-nute, soseşte şi Vl ădica Nectarie. Interiorul containe-rului se transformase în biserică. Pe podea şi pe pereŃi erau puse crenguŃe de mesteacăn. Câteva lumânări impro-vizate pâlpâiau smerit. La iconostasul tocmit în grabă, se aflau câteva iconiŃe tipărite pe hârtie. Mica icoană pictată cu scena Prohodului Domnului se află pusă pe te-trapod, spre închinare, împodobită cu crenguŃe înver-zite. Zece oameni au venit aici să se roage. Mai târziu, lor li se alătură încă patru sau cinci, dintre care doi sunt călugări. Slujba începe pe un ton abia şoptit. Ni se pă-rea că nu mai avem trupuri, ci doar suflete... Nimic nu ne tulbura, nimic nu ne abătea atenŃia; mintea toată ne era către rugăciune. Eram toŃi lângă Crucea Golgotei, sărutând cu lacrimi picioarele Celui ce pătimise Răs-tignire şi moarte, pentru a ne răscumpăra pe noi, cei Ńi-nuŃi în robia păcatului. Nu îmi mai amintesc cum am ajuns „acasă”, adică la celulele din taberele noastre. Fără numai că Dumnezeu ne-a acoperit în faŃa gardienilor! Mare minune…

Se hotărâse ca slujba de Înviere să fie Ńinută în ca-binetele noastre medicale, ce erau de fapt chiar celulele în care locuiam. Spre miezul nopŃii, am reuşit să îi che-măm – chipurile, pentru consultaŃii urgente, şi fără nici un fel de permis scris, pe toŃi cei ce spuseseră că vor să ia parte la slujbă, indiferent de urmări. Aşa s-au adunat cu totul cam cincisprezece oameni. După ce s-au citit Cea-surile Paştilor şi s-a săvârşit şi Sfânta Liturghie, ne-am aşezat şi am dezlegat postul. Pe masă, erau aşezaŃi co-zonaci, pască şi brânză, ouă roşii, gustări reci şi vin făcut din drojdie, fructe de merişor sălbatic şi zahăr. Ne-am despărŃit pe la trei dimineaŃa.

Din ordinul comandantului lagărului, patrulele au făcut controale în lagărul nostru chiar înainte şi după slujbe, la orele 11 noaptea şi 4 dimineaŃa. La ultima veri-ficare, la care a luat parte însuşi comandantul, noi, doc-torii, împreună cu Vlădica Maxim, am fost găsiŃi la ca-binet. El a exclamat atunci: „Ce mai doctori sunteŃi şi voi… chiar nu aveŃi somn?” Iar apoi, a mai adăugat:

17

„O noapte ca asta, numai bună pentru dormit… şi uită-te la ei, cum o pierd în zadar, neodihnindu-se!” Apoi, a plecat... „Doamne, Iisuse Hristoase, ÎŃi mulŃumim łie pentru minunea puterii şi milostivirii Tale!”, a exclamat Vlădica Maxim cu înflăcărare, în numele nostru, al celor de faŃă, care simŃeam acelaşi lucru.

Noaptea albă de la SolovăŃ se apropiKa de sfârşit, izgonită de lumina suavă, roşiatică a zorilor sfintei zile a Învierii Domnului. Se părea că soarele împărtăşea şi el această bucurie a Sfintelor Paşti, revărsând din belşug razele sale jucăuşe asupra mănăstirii-lagăr, schimbând parcă duritatea acelui loc al torturii şi al chinurilor într-un Ierusalim ceresc, ai cărui locuitori eram şi noi, cei ale căror inimi erau arzânde şi pline de o bucurie tăcută, nepământească...

Traducere din „The Orthodox Word”, Vol. 6, Nr. 3

Paştele creştinesc



Istoria Paştelui, de la eliberarea evreilor din Egipt la Iisus Hristos

A cest mare praznic s-a născut în timpul Ieşirii poporului ales, cand israeliŃii care locuiau în

Egipt, lipsiŃi fiind de identitatea lor de popor, au ho-tărât şi au reuşit să fugă de la faraon. Sărbătoarea Paş-telui are rădăcini mult mai vechi, căpătând semnifica-Ńii diferite în timp. Cartea Ieşirii relatează cum, într-o noapte, în Egipt, unde se afla în robie poporul lui Israil, Dumnezeu l-a învăŃat pe Moise cum să prăznuiască Paştele: fiecare familie trebuia să taie, la asfinŃit, un miel de parte bărbătească, fără prihană, mai mic de un an, şi să însemneze cu sângele lui poarta de intrare în casă, apoi să mănânce din carnea friptă pe foc. Din Sfânta Scriptură, aflam că israeliŃii cunoşteau această sărbătoare înainte de a ieşi din Egipt.

Pesahul în vremurile de început şi după fuga din Egipt

Sărbătoarea Paştelui s-a născut în timpuri îndepăr-tate printre păstorii nomazi din Orient, la începutul primăverii când ei plecau spre zone cu păşuni mai bo-gate, din cauza sezonului secetos. În noaptea dina-intea plecării, păstorii sa-crificau un miel în scopul de a îndeparta primejdiile din timpul călătoriei. Cu sângele animalului ungeau stâlpii şi betele de la cor-turi, iar mielul fript era con-sumat cu ierburi aromate şi pâine nedospită. Sărbă-toarea se Ńinea în corturi, în prima noapte cu lună plină din primavară. Cu timpul, această prăznuire a devenit evenimentul cel

mai important al anului, care a fost numit Pesah, ceea ce în limba ebraică înseamnă Trecere, adică trecere de la un pământ la altul. După fuga din Egipt, în pustie, Pesahul s-a transformat în prilej de reînnoire a amin-tirii unei „treceri”, dar nu spre un pământ mai roditor, ci spre eliberarea din robia egipteană, înfăptuită prin minunata mijlocire a şi purtarea de grijă a lui Dum-nezeu. Sângele mielului păzea acum poporul ales; ier-burile amare au devenit amintirea amărăciunilor îndu-rate în Egipt, iar pâinea nedospită a căpătat semni-ficaŃia grabei în care s-a produs fuga. Aceeaşi grabă este simbolizată şi de consumarea mielului fript - nu gătit în vase; consumarea lui stând în picioare şi cu toiagul în mână. Aşa s-a născut Paştele ebraic. Cu trecerea veacurilor, Paştele s-a transformat într-o sărbă-toare ce trebuia prăznuită în familie, dar, la jumătatea secolului al VII-lea î.Hr., pe vremea regelui Iosia, a suferit o schimbare. Din porunca regelui, Paştele a devenit o sărbătoare publică, ce se serba doar la templul din Ierusalim. Mielul nu mai era jertfit de către capul familiei, ci de către preot, iar cu sângele

lui nu se mai ungeau stâl-pii casei, ci se stropea altarul. Primul Paşte cele-brat conform noii reforme religioase a avut loc în anul 621 î.Hr. De data aceasta, putea fi sacri-ficat nu numai mielul, ci şi o viŃică, chiar mai mare de un an, iar carnea tre-buia consumată fiartă şi apoi friptă, la apusul soa-relui, la vremea ieşirii din Egipt.

Cetatea Ierusalimului, vedere de pe Muntele Măslinilor. Jos,

se văd mormintele din Valea lui Iosafat



Paştele, de la robia vaviloniană la vremea lui Iisus

Odată cu arderea templului din Ierusalim de către vavilonieni, în anul 587 î.Hr., preoŃii au revenit la ve-chea formă de serbare a Paştelui în familie. După reîn-toarcerea prizonierilor israeliŃi din Vavilon, Ńinerea Paş-telui s-a făcut prin jertfirea animalului în templul recon-struit din Ierusalim, iar consumarea cărnii se făcea în familie. Sub această formă se Ńinea Paştele şi în vremea Naşterii Mântuitorului. În anul 70. d.Hr., romanii au dă-râmat templul din Ierusalim, iar serbarea Paştelui a început să se facă din nou în familie, aşa cum se întâm-plă şi astăzi la evrei. În anul 30 al erei creştine, Domnul a vrut să mănânce paştile împreună cu ucenicii Săi. În timpul acestei cine, El le-a vorbit ucenicilor despre a-propierea vânzării, Răstignirii şi vărsării sângelui Său şi despre mântuirea moartea şi Învierea Sa o vor aduce lumii. Din acest moment, Paştele a căpătat o nouă sem-nificaŃie pentru creştini, adică pentru cei ce au crezut în Hristos. Astfel, Paştele nu se mai făcea întru pomenirea ieşirii sau eliberării din robia Egiptului, ci însemna moartea şi Învierea Mân-tuitorului nostru. Jertfa care se aducea nu mai era mielul, ci Însuşi Iisus Hris-tos, Mielul original şi nevinovat, iar scump Sângele Lui nu mai ungea stâlpii casei sau altarul templului, ci era vărsat pentru mântuirea întregii omeniri. Eli-berarea nu mai era din Egipt, ci din ro-bia păcatului, iar termenul de Pesah nu mai însemna trecerea de la Egipt la li-bertatea făgăduită de Dumnezeu, ci tre-cerea Domnului de la moarte la viaŃă, şi a noastră dimpreună cu Dânsul.

Ouăle roşii

Despre ouăle roşii se vehiculează diverse variante. Oul, în simbolistica sa, reprezintă un nou început, o ma-trice a noii vieŃi, iar forma sa circulară redă principiul nemuririi, al vieŃii care nu se termină niciodată. Culoa-rea roşie este asociată cu sângele Domnului, vărsat pentru spălarea păcatului strămoşesc. Ciocnitul ouălor semnifică sacrificiul divinităŃii primordiale şi, de fiecare dată când se ciocnesc ouăle se spune binecuvântarea pascală „Hristos a înviat!” , la care se răspunde cu „Adevărat a înviat”! Vechii închinători de idoli, dintre rândurile indienilor şi ale chinezilor, considerau oul un simbol primordial al Cosmosului. Pentru aceştia, oul era principiu al creaŃiei. Alături de aceştia, perşii considerau că din haos a apărut mai întâi oul, din gălbenuş născându-se Soarele şi din albuş, Luna. În tim-puri străvechi, oul era considerat simbol al echili-brului, al creaŃiei şi al fecundităŃii. După Patimile Mân-tuitorului pe lemnul Sfintei Cruci, creştinii au obişnuit să vopsească de Paşte ouă roşii. Astăzi, după cum Ortodoxia a prins a fi altoită cu mugurii apostaziei din

Apus, creştinii europenizaŃi au inventat până şi oul de ciocolată, probabil în cinstea unui zeu al dulciurilor. Cât despre ouăle multicolore, aceasta este tradiŃie împrumu-tată din Apus, şi este socotită ca o batjocură adusă Patimilor şi Răstignirii Mântuitorului. Ouăle colorate se pare ca provin din tradiŃiile păgâne nordice, la fel ca şi iepurele, care era venerat la începutul primăverii, când popoarele scandinave celebrau sosirea noului anotimp prin aducerea de jertfe către zeităŃile fertilităŃii.

Mitul ouălor roşii

Legendele creştine apocrife leagă simbolul ouălor roşii de Patimile lui Iisus Hristos. Răstignirea şi Învi-erea reprezintă reînvierea naturii şi reluarea ciclurilor vieŃii. Oul - el însuşi purtător de viaŃă, devine un simbol al regenerării, al curăŃirii şi al veşniciei. Una dintre legende spune că, atunci când Domnul a fost bătut cu pietre, acestea atingându-L s-au transformat în ouă roşii. Alt ă legendă susŃine că, după ce Iisus a fost răstignit, cărturarii saduchei şi rabinii farisei au făcut un

ospăŃ de bucurie. Unul dintre ei a spus: „Când va învia cocoşul, pe care-l mâncăm şi ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus”. Nici nu şi-a terminat acela spusele şi ouăle s-au şi făcut roşii, iar cocoşul a început să bată din aripi. Alta dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă Fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile Sale. Domnul, văzând că ouăle s-au în-roşit, a spus celor de faŃă: „De acum înainte să faceŃi şi voi ouă roşii întru aducere-aminte de Răstignirea Mea”.

Simbolistica ouălor roşii, conform TradiŃiei Bisericii Ortodoxe

„Iar despre ouăle roşii, ce se mănâncă în ziua Învierii Domnului, mulŃi zic multe lucruri neîncredinŃate (legende). Iar Paisie al Gazei, bărbat înŃelept, dezlegând oarecare întrebări ale împăratului Romei, zicea că, atunci când au strigat evreii către Pilat: „Sângele Lui asupra noastră şi asupra fiilor noştri” îndată s-au roşit toate lucrurile, pe care le aveau iudeii prin casele lor, şi prin urmare şi ouăle din casele lor. Drept aceea, spre pomenirea acestei minuni, dar şi spre amintirea sângelui dumnezeiesc vărsat spre mântuirea oamenilor, vopsim şi noi la ziua Învierii ouă roşii. Şi această minune, zice înŃeleptul Paisie al Gazei o avem din vechile predanii” („Pidalion” , ediŃia NeamŃ - 1854, fila 201).

Ierod. C.

Biserica Sfântului Mormânt, Ierusalim. Venirea Sfintei Lumini

la Paştele Ortodox



A cest vânzător pe nume Iuda era din satul Isca-riot, din neamul jidovilor. Tătăl lui se numea

Rovel. Femeia lui Rovel a văzut într-o noapte un vis înfricoşat şi de spaimă a început a striga cu glas mare. Rovel a ispitit-o să afle pentru ce se înspăimântase aşa. Şi ea a zis: Am văzut un vis înfricoşat, că de voi zămisli şi voi naşte prunc de parte bărbătească, acest prunc va fi pierzarea jidovilor. Bărbatul ei, Rovel, a dojenit-o pentru că se încrede visurilor. Şi luând în pântece femeia în acea noapte, cu vremea a născut prunc bărbătesc. Însă femeia a vrut să piardă pe prunc, ca nu cumva acesta să ajungă să piardă seminŃia jidovilor. Şi a făcut un chivot mic, l-a uns cu catran şi l-a aruncat pe apă. Şi era în preajma Iscariei un ostrov mic, unde locuiau oameni hrănitori de dobitoace. Şi lovit fiind chivotul de valuri, a fost mânat până acolo, la acel ostrov unde l-au găsit aceşti păstori de dobitoace. Aceştia au luat chivotul şi au găsit într-însul copilul, pe care l-au hrănit o vreme cu lapte de la dobitoacele lor şi l-au numit Iuda, adică cel de la Iudei venit. După o vreme păs-torii l-au luat şi l-au dus la Iscaria, zicând: „Cine ar vrea să crească pe pruncul acesta?” Şi din întâmplare pe acolo tre-cea Rovel, căruia fiindu-i milă a luat pe prunc, că era frumos pruncul. Şi iubea femeia lui Rovel foarte mult pe acest prunc, aducându-şi aminte de pruncul ei, cel aruncat pe apă. A mai născut femeia lui Rovel pe un alt prunc şi îi iubea pe amândoi. Dar Iuda, viclean fiind, bătea deseori pe fratele său, încât de multe ori muma lui îl dojenea, zicând: „Încetează fiule de a-l mai bate pe el, fiindcă este fratele tău, şi câte avem noi împreună le veŃi lua şi le veŃi împărŃi.” Iar vicleanul vlăstar, Iuda, pentru iubirea banilor zavistuia pe fratele său şi voia să-l omoare. Şi într-o zi s-a dus cu el împreună la un loc, şi acolo a ucis pe fratele său, lovindu-l cu piatra în creştet. După ucidere, Iuda a fugit din Iscaria şi a devenit rob la un elin bogat, după care mai târziu ajunge la Ierusalim. PărinŃii lui au plâns mult pentru moartea fiului lor, dar nici pe Iuda nu l-au mai căutat vreodată. La Ierusalim, Iuda s-a făcut prieten cu Irod împăratul, pentru iubirea de argint. Şi văzând Irod că Iuda este bărbat puternic şi frumos, l-a făcut iconom al bogăŃiei casei lui, adică să cumpere şi să vândă la toate treburile casei.

După mai multă vreme, s-a făcut mare sminteală în

Iscaria, unde locuiau părinŃii lui Iuda. Iar Ravel luându-şi femeia şi alte lucruri de trebuinŃă, a venit în Ierusalim. Şi bogat fiind, şi-a cumpărat case foarte frumoase, cu grădini şi vie aproape de palatul lui Irod. Iuda, pentru multa lungime de vreme ce trecuse, nu mai cunoştea pe tatăl său, nici pe muma sa, dar nici ei nu mai cunoşteau pe Iuda, fiul lor. După multă vreme, Irod privind pe fereastră a văzut frumoasele grădini ale lui Rovel, şi era lângă el şi Iuda, care zise către Irod: „Ai vrea stăpâne, să-Ńi aduc din florile acelea pe care le priveşti?” Iar Irod a răspuns: „Mergi să îmi aduci”. Iuda, coborând pe fereastră, a intrat în grădină, a luat câteva din acele flori, dar, când să iasă din grădină, a întâmpinat pe Rovel, tatăl său de altădată, care i-a zis: „Tinere, cum ai îndrăznit să intri în grădina mea şi să culegi flori, fără a mă întreba pe mine?” Însă Iuda,

fiind dârz şi cu nărav rău, căutând încoace şi încolo, şi văzând că nu mai era nimeni în grădină, a apucat o piatră şi a ucis tatăl său, Rovel, precum a ucis altădată şi pe fratele său. Şi aducând florile împăratului Iord, i-a spus şi despre moartea lui Rovel, despre care auzind Irod s-a în-tristat, însă a tăcut cuvântul şi au îngropat pe Rovel. După aceasta Irod a zis către Iuda: „Voiesc ca pe văduva căreia i-ai ucis bărbatul, să o iei tu de soŃie şi să moşteneşti toate bogăŃiile ei”. Şi a trimis Irod

veste către femeia lui Rovel şi mama lui Iuda, zicând: „Ori voieşti să te măriŃi cu alt bărbat, ori toate averile tale le voi moşteni eu?” Şi femeia auzind acestea s-a învoit să se mărite cu un alt bărbat, pentru a nu-şi piede avuŃiile. Şi aşa, după porunca lui Irod, a luat de bărbat pe Iuda, fiul ei, fără a şti cine este acesta. Şi a făcut copii cu dânsul şi au trăit împreună ani mulŃi. Iar într-una din zile, aducându-şi aminte femeia lui Iuda de cele pe care le pătimise ea pentru fiul ei şi pentru bărbat, plângea cu glas jalnic, fiindcă a luat bărbat străin fără voia ei. Şi venind Iuda şi văzând-o, a în-trebat-o care este pricina pentru care se tânguie. Iar ea, chiar şi nevrând, a spus lui Iuda toate întâmplările vieŃii ei, cele despre naşterea fiului ei pe care l-a dat pe apă, cum a luat pe un altul de la păstori pentru păcatul lor, cum acesta a ucis pe fiul ei cel de-al doi-lea, cum Rovel s-a strămutat din Iscaria în Ierusalim, şi multe altele despre Rovel bărbatulei şi despre Iuda fiul ei, despre care nu mai ştia nimic. Auzind acestea

Despre Iuda Iscarioteanul, vânzătorul Domnului nostru, Iisus Hristos

Iuda aducând soldaŃii în Grădina Ghetsimani, pentru a-L prinde pe Hristos (Mt. 26, 47)



Iuda, cuprins de spaimă a strigat: „Eu sunt Iuda, fiul tău, pe care l-ai aruncat pe apă şi l-au crescut păstorii, eu am ucis pe fiul tău şi fratele meu, pe bărbatul tău şi tatăl meu.” Auzind femeia că bărbatul ei este fiul ei, a vrut să se omoare, strigând: „Vai mie, ticăloasa, unde să mă ascund de grozava mânie a lui Dumnezeu şi de grelele chinuri ale iadului? De acum, a mai fi cu tine nu mai voiesc” - a zis ea către Iuda, care se întristase şi el, văzând în ce mari păcate l-a aruncat iubirea de argint. Pentru toate acestea Iuda s-a căit, şi auzind că Mântuitorul Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupu-rilor noastre se află în Ierusalim, şi grăieşte „pocăiŃi-vă” , a mers către Hristos să-şi mărturisească păcatele. Hristos, ca Fiul lui Dumnezeu cel Mult-Milostiv, l-a primit pe Iuda şi l-a făcut ucenic al Său. Dar, fiindcă ştia că nu se vindecase de iubirea de argint, i-a dat lui punga cu bani, pentru cheltuiala hranei apostolilor. Iuda Ńinea la el punga cu banii, dar fura dintr-însa şi trimitea bani la femeia lui (mama lui) şi la copiii săi. Văzând Hristos patima iubirii de argint a lui Iuda, a pus în inima oamenilor zgâr-cenie, şi de atunci oamenii se zgârceau şi nu mai puneau bani în punga apostolilor. După puŃină vreme punga se golise, iar Iuda nu mai avea de unde fura. Însă vicleanul diavol, i-a dat un gând ca acesta, zicându-i: „De acum nu-Ńi mai rămâne decât să Îl vinzi pe ÎnvăŃătorul tău, pentru care vei câştiga 30 de arginŃi.” Şi pentru iubirea de argint, ca să-şi vadă punga plină din nou, Iuda a vândut şi pe ÎnvăŃătorul său, adică pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Sfârşitul lui Iuda

Iar ticălosul de Iuda, după ce a vândut pe Hristos, căindu-se se gândea ce va face. Şi i-a venit lui gând de deznădejde. Şi i-a zis lui gândul cel rău al vrăj-maşului: „dacă Hristos a zis ucenicilor că va merge în Iad să izbăvească de acolo suflete, când va veni Hristos, pe care Îl răstigneau iudeii, îl va scoate şi pe el de acolo”. Şi, ştiind Iuda că Hristos este răstignit şi va muri curând, se gândea că nu va sta multă vreme în iad, ci va veni curând Hristos şi îl va scoate de acolo. Ieşind din cetate, Iuda rătăcea printre nişte sălcii, când diavolul i-a dat lui gând de sinucidere. Atunci şi-a scos Iuda brâul său cel de păr de cămilă, a făcut laŃ din el şi s-a spânzurat de creanga copacului. Dar salcia nu se ridica în sus, ca să-l spânzure. De aceea a scurtat brâul şi iarăşi s-a legat de creanga salciei. Dar Dumnezeu nici de data aceasta nu a voit ca Iuda să se spânzure, ci aştepta căinŃa lui, pentru care l-ar fi iertat. Însă Iuda fiind împietrit la inimă, nu a mers la crucea lui Hristos, să spună:

„ÎnvăŃătorule, eu Te-am vândut, iartă-mă pentru aceasta”! Că Dumnezeu, milostiv fiind, l-ar fi iertat. Şi pentru că Hristos îl aştepta pe Iuda să se întoarcă către El cu pocăinŃă, pentru aceasta căuta cu privirea încoace şi încolo, gândind că poate îl va zări pe Iuda. Dar Iuda în acea vreme aştepta cu laŃul în gât, să se ridice creanga salciei. Şi Hristos căutând spre cele două părŃi ale Crucii, şi nevăzând pe Iuda, l-a strigat cu mare glas zicând: „Mi-e sete” – adică „Mi-e sete de mântuirea lui Iuda şi de a voastră” . Atunci amărâŃii jidovi, socotind că cere apă, L-au adăpat cu oŃet, fiere şi necinste. Şi iarăşi a strigat Hristos şi a zis: „Săvârşitu-s-a”! Şi în clipa aceea s-a ridicat

creanga salciei cu tot cu Iuda, care a murit spânzurat, iar Hristos S-a pogorât cu Duhul în cele mai de jos ale pământului, de unde a poruncit: „Ie şiŃi credincioşilor la Înviere”! Dar Iuda, ca un necredincios şi vânzător, a fost Ńinut de draci în adâncul iadului, ca pe o mare vistierie a iadului, iar la Judecata lui Dumnezeu cu dracii va fi judecat. Aşadar răutatea veche bunătate nouă nu se face. Iuda a fost înşelat de draci, că-l va scoate Hristos din iad, dar Hristos nu a scos decât pe cei care credeau în El. Şi s-au împlinit proorociile lui David împăratul, ce zice la psalmi: „Facă-se fiii lui săr-mani şi muierea lui văduvă, (...) pome-nească-se fărădelegea lui şi păcatul mai-cii lui să nu se şteargă, (...) iar episcopia lui să o ia altul, pentru că nu şi-a adus aminte a face milă”.

Pentru tâlharul cel rău credincios

Tâlharul cel rău credincios era din se-minŃia lui Iuda vânzătorul. Iuda Isca-rioteanul în vremea aceea, după ce a ucis pe fratele său şi mai înainte de a ajunge în Ierusalim, era slugă la un elin bogat, unde a stat vreme de şapte luni. Acolo în

casa elinului, cum feciorul stăpânului era dus departe, Iuda preacurvea cu muierea feciorului stăpânului său. Iar când s-a întors feciorul stăpânului casei, a găsit pe femeia sa îngrecată, dar nimic nu a zis. Şi a înŃeles femeia că bărbatul ei a priceput preacurvia lor şi a spus lui Iuda. Iar Iuda a întrebat-o: „Nu cumva tu i-ai zis lui ceva”? Iar ea a zis: „Nu, că nici nu m-a întrebat despre acest lucru”. Şi atunci s-a gândit Iuda ce va face? Şi mai târziu, l-a văzut pe feciorul stăpânului său, adică bărbatul muierii cu care preacurvise, că era la un loc înalt al casei, şi a socotit atunci să-l omoare pe acesta, ca să nu se vădească preacurvia lui. Şi, mai jos de casa unde era tânărul, se afla un stâlp, care Ńinea acoperământul casei. Şi a legat Iuda o funie

Dismas, Tâlharul cel binecredincios care s-a

mântuit



groasă de stâlp, fără să fie văzut şi a tras cu putere, încât s-a surpat acoperământul casei şi a murit tânărul acela cu jale mare. Şi văzând muierea preacurvă moartea bărbatului ei, îl îndemna pe Iuda să o ia de femeie, şi zicea: „De nu mă vei lua de femeie, voi vădi toate fărădelegile tale, pe care le-ai făcut în ascuns”. Auzind Iuda acestea, noaptea pe ascuns a fugit la Ierusalim, unde a intrat slugă la curtea lui Irod. Mai târziu acea femeie precurvă a născut prunc de parte bărbătească, care urmând răutăŃii tatălui său (Iuda) a devenit tâlhar. Şi acesta mai târziu s-a împrietenit cu tâlharul cel binecunoscător şi au tâlhărit împreună vreme de 12 ani. După care au fost prinşi amândoi şi închişi. Le-a fost rânduit acestora să se răstignească împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos. Cel de-a dreapta, cel binecunoscător zicea: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăŃia Ta”, iar cel nerecunoscător şi rea odraslă din Iuda, îl hulea pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Pentru tâlharul care L-a mărturisit pe Hristos pe cruce

Acest tâlhar, când era prunc s-a învrednicit să se hrănească cu lapte de la sânul Maicii Domnului nostru, Iisus Hristos. Şi a fost aşa: pe vremea când s-a tulburat Irod şi a ucis pruncii, atunci a fugit Iosif cu Maica Domnului, cu Preaveşnicul şi dumnezeieascul Prunc şi cu Iacov, în Eghipet şi au ajuns în satul Fexan; şi fiind seară au găzduit la o casă. Iar stăpânul casei i-a primit cu dragoste fiind iubitor de străini, neştiind el cine sunt ei. Iar în vreme ce se gătea masa, a lăsat femeia casei pe pruncul ei, ca să gătească cina. Acesta a fost mai târziu tâlharul cel recunoscător de pe cruce. Şi văzând Maica Domnului că pruncul acela plânge aşa de tare, s-a milostivit, l-a luat în sfintele ei braŃe şi i-a dat să sugă de la pieptul ei, îmbunându-l din fericiŃii ei sâni. Iar dimineasŃa au plecat în calea lor. Şi crescând copilul şi devenind bărbat puternic, din răzvrătire cu alŃii şi din îndemnarea hulitorului tâlhar de suflete, s-a făcut tâlhar. A fost prins împreună cu alŃii, iar el a fost osândit să se răstignească împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos, când a strigat: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru ÎmpărăŃia Ta”. Fragment din „ Arătare pentru Minunile şi Vedeniile Sfântului Părintelui nostru Nil, Izvorâtorul de mir, cel din Sfântul

Munte Athos” – manuscris athonit

Cel din urmă ceas al acestui veac FraŃilor, (…) venirea Domnului s-a apropiat (...) sfârşitul tuturor s-a apropiat (...)

este ceasul de pe urmă (I Ioan 2, 18).

S fântul Ignatie Briancianinov spune că „Antihrist va veni pentru că lumea îl va chema. Va fi o foame după Antihrist, o foame după minunile sale, după bunăstarea materială pe care o va da, va fi o foame după

liniştea socială pe care o va aduce. Dar va fi de fapt o panică generală, haos, şi lumea o să vrea linişte, lumea o să vrea echilibru, lumea o să vrea stabilitate socială, bani - şi lumea îl va chema pe Antihrist."

Cine este Antihrist?

Antihristul va fi un om cu trup şi suflet, şi ca atare va fi desăvârşita personificare a răului om-Satan. Va lucra ca om, se va adresa oamenilor ca semenilor săi, va vorbi în numele a ceea ce este omenesc, dar le va vorbi în numele său propriu şi mulŃi îl vor asculta. Astfel se va înfăptui proorocia pe care Mântuitorul a făcut-o despre Antihrist: „Eu am venit întru Numele Tatălui meu, şi nu mă primiŃi pre mine; de va veni altul (Antihrist) întru numele său, pre acela veŃi primi” (Ioan 5, 43). Antihrist va fi încarnarea răului, iar nu încarnarea diavolului, căci Antihrist va fi unealtă lucrătoare a diavolului. După Sfântul Ioan Damaschin: „Antihrist nu va fi diavolul însuşi care a devenit om, în felul în care Domnul S-a făcut om – să nu fie – ci va fi un om născut din desfrânare şi însumând toată lucrarea lui Satan. Cunoscând dinainte toată perversitatea viitoare a voinŃei sale libere, Dumnezeu îi va permite în fapt diavolului să intre în el („Dogmatica” , Sfântul Ioan Damaschin IV, 26). Astfel Antihrist devenit ucenic al lui Satan: „ şi i-a dat ei balaurul puterea sa, şi scaunul său, şi stăpânire mare” (Apocalipsa 13, 2). El va lucra cu toată viclenia, mergând până a se preface în înger al luminii pentru a câştiga un cât mai mare număr de ucenici: „Va veni ca un nelegiuit, sub o înfăŃişare care îi va îngădui să înşele pe toată lumea, va veni sub chipul smereniei, al blândeŃii, se va pretinde victimă a nedreptăŃii, scârbit de idoli, va lua înfăŃişarea evlaviei, a bunătăŃii, va fi prietenul săracilor, amabil cu toŃi; dar va şti să ia şi hotărâri meşteşugite ca să placă tuturor, pentru ca toŃi oamenii să-l iubească. Va înşela lumea până ce îşi va fi stabilit domnia. Mai mult, va face semne mari şi minuni ca să intimideze […] Şi fiindcă multe clase sociale şi neamuri îi vor aprecia calităŃile şi puterea, toŃi îl vor accepta în unanimitate, într-un singur gând, şi-l vor proclama rege cu bucurie, repetându-şi între ei: oare am fi putut găsi un alt om la fel de bun şi de drept”? (Cuvântul 38 despre venirea lui Hristos şi a lui Antihrist, Sfântul Irineu - Contra ereziilor, V, 25, 1). Însă asupra creştinilor din acea



vreme, Satan va dezlănŃui prigoane nemaiîntâlnite: „ Şi s-a dat ei să facă război cu sfinŃii, şi să-i biruiască pre ei; şi s-a dat ei stăpânire preste toată seminŃia, şi limba, şi neamul. Şi s-a dat ei a da duh chipului fiarei, ca să şi grăiască chipul fiarei, şi să facă ca câŃi nu se vor închina chipului fiarei, să se omoare” (Apoc. 13, 7; 15).

Când va fi sfârşitul?

Ziua celei de-a Doua Veniri a lui Hristos va marca sfârşitul acestui veac. În această zi fără de seamăn, timpul se va opri, împlinindu-se cuvântul apocaliptic că timp nu va mai fi. În chip tainic, vremea se va scufunda în veşnicie. Chiar dacă Sfânta Scriptură ne-a dezvăluit cu claritate tot ce trebuie să fie în această ultimă zi, clipa însăşi în care va veni nu ne-a fost descoperită. Aceasta a rămas ascunsă în adân-cimile de necuprins ale tăcerii dumnezeieşti şi con-stituie taina de nepătruns a lui Dumnezeu. Această taină a rămas ascunsă şi îngerilor, nu numai oamenilor, şi stă în lumina de nepătruns a atotştiinŃei lui Dum-nezeu: „Iar de ziua aceea şi ceasul nimenea nu ştie, nici Îngerii din Ceruri, fără numai Tatăl meu sin-gur” (Matei 24, 36). Şi fiindcă ceasul sfârşitului nu-l cunoaşte omul, pentru aceea poruncă a dat Hristos ucenicilor Lui şi nouă zicând: „Drept aceea pri-vegheaŃi, că nu ştiŃi ziua, nici ceasul, întru care Fiul Omului va veni” (Matei 25, 13). RealităŃile duhov-niceşti din timpurile noastre ne duc cu gândul la vre-mea lui Noe. Şi fiindcă nu suntem mai presus decât făŃarnicii ce cârteau asupra lui Noe, pentru aceasta Mântuitorul ne avertizează: „C ă precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Şi precum era în zilele cele mai înainte de potop, mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua întru care a intrat Noe în corabie. Şi nu au ştiut până când a venit potopul şi a luat pre toŃi; aşa va fi şi venirea Fiului Omului. (Matei 24; 37-39) (…) Pentru aceasta şi voi fiŃi gata, că în ceasul care nu gândiŃi, Fiul Omului va veni” (Matei 24, 44).

Semnele vremii

Deşi Dumnezeu ne-a lăsat, pentru mântuirea noastră, să nu cunoaştem ceasul celei de-a Doua Veniri, El nu ne-a lăsat în necunoaşterea semnelor, care vor trebui să o preceadă şi a prevestirilor care ne vor îngădui să prevedem apropiata Sa venire. Iată care sunt acele semne: propovăduirea Evangheliei la toate neamurile şi la toată făptura; întoarcerea lui Israel la Hristos; venirea Antihristului; mari cutremure între po-poare şi în natură: războaie, revoluŃii, foamete, inun-daŃii, cutremure de pământ şi mari semne pe cer etc.

Propovăduirea Evangheliei printre toŃi locuitorii pământului va fi semnalul celei de-a Doua Veniri a Mântuitorului, după cum El Însuşi au spus: „ Şi se va propovădui această Evanghelie a ÎmpărăŃiei întru toată lumea, întru mărturie la toate neamurile; şi

atunci va veni sfârşitul” (Matei 24, 14). Despre sem-nele ultimelor zile ale acestui veac Sfântul Apostol Pavel zice: „ Şi aceasta să ştii, că în zilele cele de apoi vor veni vremi cumplite. Că vor fi oamenii iubitori de sine, iubitori de argint, măreŃi, trufaşi, hulitori, de părinŃi neascultători, nemulŃumitori, necuraŃi. Fără de

dragoste, neprimitori de pace, clevetitori, neînfrânaŃi, nedumestnici, neiubitori de bine. Vânzători, obraznici, îngâmfaŃi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu. Având chipul bunei credinŃe (creşti-nătăŃii), iar puterea ei tăgăduind; şi de aceştia te fereşte” (II Timotei 3, 1-5). Răul se va creşte şi va subjuga popoarele şi împărăŃiile; se va ridica neam peste neam şi împărăŃie peste împărăŃie; vor fi foamete şi inundaŃii, grozăvii şi multă nesupunere „C ă va fi atunci necaz mare, care n-a fost din începutul lumii până acum, nici va fi (Matei 24, 21); „ Şi atunci se vor sminti mulŃi, şi se vor vinde unul pe altul, şi vor urî unul pe altul. Şi mulŃi proroci mincinoşi se vor scula şi vor înşela pe mulŃi. Şi pentru înmulŃirea fărădelegii, va răci dragostea a multora. Iar din pricina înmulŃirii fărădelegii, iubirea multora se va răci, atunci mulŃi se vor sminti” (Matei 24, 12-10).

Cum ne vom izbăvi?

Un StareŃ athonit spunea ucenicilor săi: „Anii în care trăim sunt grei şi va trebui să suferim, poate chiar să şi mărturisim în timpul furtunii care se va dezlănŃui. Numai cel care va trăi duhovniceşte o va scoate la capăt. Să nu deznădăjduim! Aceşti ani grei sunt o binecuvântare, pentru că ne constrâng să trăim mai aproape de Hristos. Este o ocazie pentru mai multă nevoinŃă. Acest război nu va fi cu arme, ci duhov-nicesc, cu antihrist. Acesta va încerca să înşele „de va fi cu putinŃă şi pe cei aleşi” (Mt. 24, 24). Toate vor fi controlate de Fiara de la Bruxelles. După cartele şi buletin, vor înainta cu viclenie şi la pecetluire, îi vor constrânge pe oameni să se pecetluiască pe mână sau pe frunte. Numai cei care vor avea pecetea vor putea să cumpere, să vândă şi vor avea toate înlesnirile. Dar creştinii care nu vor primi pecetea vor fi chinuiŃi.

Sfârşitul veacurilor: cerurile se vor strânge ca un sul de hârtie (Isaia 34, 4)



Pentru aceasta, încă de pe acum trebuie să se obişnuiască să trăiască simplu şi, dacă pot, să aibă un ogoraş, puŃini măslini sau vreun animal pentru nevoile familiei. Această strâmtorare va dura trei ani – trei ani şi jumătate. Dumnezeu nu va lăsa pe oameni fără ajutor”. StareŃul respingea logica şi tactica unora care spuneau: „Şi ce dacă mă voi pecetlui? Îmi voi face şi semnul Crucii” sau „Voi lua buletinul şi voi pune şi semnul Crucii pe el” sau „În sinea mea nu mă voi lepăda”. Despre aceasta, StareŃul spunea: „Dacă creştinii de astăzi, cu logica lor, ar fi trăit în timpul prigoanelor, nu am fi avut astăzi niciun mucenic. Primii creştini nu foloseau deloc logica, ci rămâneau neclintiŃi în mărturisirea lui Hristos şi ardeau de dorinŃa pentru mucenicie. Le făgăduiau vrednicii şi le spuneau: „Spune numai că nu eşti creştin, iar în sinea ta crede în Dumnezeul tău” sau „Aruncă puŃină tămâie în foc şi fă-te că jertfeşti, iar după aceea poŃi să nu mai jertfeşti „ sau „Fă-te că mănânci din cele jertfite idolilor, iar după aceea poŃi să mănânci carne curată” sau „Nu propovădui în acest loc, ci mergi în altă parte”. Dar cu nici una din acestea nu se lepădau de Hristos, ci alergau cu bucurie la mucenicie pentru El. Ardeau de dragoste dumnezeiască. Biserica să ia o poziŃie corectă. Să protesteze şi să ceară de la stat ca cel puŃin să nu fie obligatoriu noul buletin. Să explice şi credincioşilor să înŃeleagă că, dacă vor lua buletinul, aceasta va fi o cădere”. În concluzie, StareŃul credea că: „În spatele ComunităŃii Europene se ascunde dictatura sioniştilor. La o dictatură atât de înfiorătoare numai diavolul se putea gândi. Pecetluirea este lepădare. Chiar şi primirea buletinului este lepădare. Din moment ce există pe buletin simbolul diavolului 666 (Apoc. 17, 18) şi eu iscălesc înseamnă că sunt de acord cu acest lucru. Este foarte limpede că aceasta înseamnă lepădare. Te lepezi de Sfântul Botez şi pui altă pecete, adică te lepezi de pecetea lui Hristos şi o primeşti pe cea a diavolului. Altceva este cu bancnotele care au numărul 666 – „daŃi cezarului cele ce sunt ale cezarului” (Lc. 20, 25) – şi altceva buletinul care este ceva personal. Chiar şi atunci când cineva primeşte să fie pecetluit dintr-o neştiinŃă sau indiferenŃă nejustificată, pierde dumnezeiescul har şi primeşte înrâurirea diavolească”. În câteva cuvinte, aceasta era poziŃia StareŃului. Tirania Satanei şi stăpânirea Antihristului vor fi mai mari ca niciodată, cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi, şi „va fi atunci necaz mare, care n-a fost din începutul lumii până acum, nici va fi. Şi de nu s-ar fi scurtat zilele acelea, nu s-ar fi mântuit tot trupul, ci pentru cei aleşi se vor scurta zilele acelea” (Matei 24, 21-22). „ Şi atunci se va arăta acel fără de lege, pre carele Domnul îl va omorî cu Duhul Gurii Sale, şi îl va pierde cu arătarea venirii Sale” (II Tesaloniceni 2, 8).

Semne apocaliptice

P rogresul şi noutăŃile au preocupat întotdeauna spiritul oamenilor. Astfel au devenit foarte uşor antrenaŃi în mişcarea

propagandistă şi acceptarea metodelor instaurării Noii Ordini Mondiale. Apostazia ce planează peste toate mediile sociale, face ca ochii discernământului duhovnicesc să fie miopi şi să nu zărească sclavia odioasă ce se profilează. Mass-media are menirea de a ne prezenta realitatea în mod distorsionat, pentru ca viaŃa să pară altfel decât este, şi astfel să nu mai percepem adevărata lumină a zilei. A fost nevoie de multe „eforturi şi sacrificii” din partea populaŃiei, cerute de guvernanŃi pentru a intra în U.E. când, de fapt ei abia aşteptau să ne înghită pentru a ne impune legile lor, ce deseori contravin ConstituŃiei naŃionale. GraniŃele naŃionale au fost des-fiin Ńate pentru că sunt deja prea supravegheate. În România deja se emit permise de conducere cu bandă magnetică, urmate de paşa-poarte cu cip, urmând ca din 2010 se fie emise şi cărŃile de iden-titate prevăzute cu cip. Se acŃionează sistematic, de la grupări mai restrânse, la toată populaŃia; de la acte suplimentare, la cele indispensabile. Însemnarea noastră, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinŃei umane?

Sistemul universal informaŃional de identificare - L.U.C.I.D.

NATO doreşte să pună în practică faimosul proiect L.U.C.I.D. care înseamnă Logical Universal Communication Interactive Databank (Banca de Date Logică, Universală, de ComunicaŃii

Ierod. A

Microcip implantat, vizibil la radiografie



Interactive). Însă unul dintre specialiştii care au studiat în profun-zime amănuntele aces-tui proiect, profesorul universitar de aeronau-tică şi strategie mili-tară aerospaŃială de la Universitatea din Austin, Texas, pe nume Texe Marrs, judecând în funcŃie de consecinŃele planului, au concluzionat că adevăratul sens al iniŃialelor L.U. C. I. D. Este Lucifer’s Uni-versal Christian Iden-

tification (Dispozitiv Universal Luciferic de Iden-tificare a Creştinilor). Proiectul a fost dat publicităŃii într-un periodic al poliŃiştilor din sectorul stupefiante, al Ministerul de Interne SUA, „Narc Officer”, din septembrie – octombrie 1995 şi a apărut în urma votării noii legi anti-terorism din anul 1994, ce împuterniceşte reprezentanŃii legii să aresteze şi să încarcereze imediat orice „suspect” de acŃiuni teroriste. Trebuie subliniat că acest tip de lege care încalcă flagrant principiul de baza al justiŃiei inter-naŃionale şi al libertăŃii umane – principiul prezumŃiei de nevinovăŃie – a stat la baza creării sistemului european de informaŃii Schengen. Sistemul L.U.C.I.D. va avea un centru de stocare şi prelucrare a datelor, alimentat cu informaŃii „de la toate sursele”, conectat la un sistem automat de traducere poliglotă. Infor-maŃiile vor curge continuu către acest centru de la orice agenŃie de informaŃii, birou, companie, societate, bancă, staŃie de poliŃie, magazin, unitate militară, universitate, centru de cercetare etc. Aceste date sunt culese prin intermediul computerelor şi transmise printr-o reŃea informaŃională (Internet) către acest centru. Deoarece în proiect se specifică că vor exista traduceri poliglote, înseamnă că sistemul va avea surse de alimentare cu informaŃii din întreaga lume.

Universal Biometric Card – U.B.C.

Denumirea cartelei este Universal Biometric Card (U.B.C.) – cartela universala biometrică. Ce înseamnă „universală”? Înseamnă că va îndeplini funcŃiile tuturor documentelor ce stabilesc legătura individului cu societatea: buletin de identitate, carnet de con-ducere, carte de muncă, de sănătate, cont bancar, într-un cuvânt TOTUL. Ce înseamnă „cartelă biometrică”? Înseamnă că U.B.C. va putea stoca elemente de recunoaştere obŃinute prin măsurători biologice, adică: codul genetic ADN, anticorpi specifici, fotografii digitale faŃa şi profil precum şi fotografia irisului, amprentele digitale şi plantare (ale tălpii piciorului),

eşantioane sonore ale vocii, etc. Toate acestea demon-strează cat se poate de limpede ca scopul acestei cartele este controlul şi supravegherea strictă a per-soanei. Totul se îndreaptă către o îngrădire totală a libertăŃii (dar cu un aspect de „totală libertate”), realizată prin mijloace extrem de sofisticate. Cardul biometric are înglobat în structura lui numele fiarei apocaliptice, adică numărul 666.

Pecetea fiarei – 666

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne descoperă că, oricâŃi se vor alătura lui Antihrist, vor primi „semnul numelui ei [al Fiarei]” (Apoc. 14, 11) - „semn (semn scris) peste mâna lor cea dreaptă, sau peste frunŃile lor” (Apoc. 13, 16), şi că chinurile celor care vor primi pecetea şi semnul numelui lui Antihrist, a cărui număr este 666, vor fi neîncetate. Deci numărul fiarei va fi 666. Chinurile celor care vor primi pecetea şi semnul numelui lui Antihrist (numărul 666), vor fi neîncetate. Despre numele şi numărul lui Antihrist mărturiseşte şi Sfântul Ipolit, care printre numele ipotetice ale lui Antihrist enumeră şi cuvântul „APNOYME” (t ăgăduim). În dialectul atic, acest cuvânt este format dintr-o sumă a numerelor atribuite literelor, sumă ce constituie numărul 666: A – 1; P – 100; N – 50; O – 70; Y – 400; E - 5, adică 666.

De curând, a început punerea în aplicare a sistemului pentru eliberarea şi punerea în circulaŃie a noilor paşapoarte, permise auto şi buletine de identitate, ce vor avea imprimată cifra 666. Numărul 666 apare în telecomunicaŃii, schimbul bancar, dar şi pe produsele pe care le consumăm, sub forma sistemului liniar de codificare. În foarte scurt timp, vânzarea sau cumpă-rarea produselor necesare traiului nu va mai fi posibilă fără această pecetluire, astfel încât se împlinesc cuvintele „şi ea îi sileşte pe toŃi, pe cei mici şi pe cei mari; şi pe cei bogaŃi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei (a lui Antihrist) sau numărul numelui fiarei. Aici este înŃelepciunea: cine are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase” (Apoc.13, 16-19).

Codul de bare

La 29 august 2002, o delegaŃie formată din spe-cialiştii a două firme germane din cadrul unui mare trust, Deutsche Telecom, a vizitat Guvernul României. Imediat după aceasta, premierul de atunci, Adrian Năstase, a emis OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 69, privind regimul juridic al cărŃii electronice de identitate, document publicat în Monitorul oficial la 31 august 2002. OrdonanŃa respectivă a fost supusă aprobării Parlamentului, care pe 26 iunie 2003 (la Senat) a



emis cu 189 voturi pentru (PSD, PD şi UDMR) şi 56 împotrivă (PRM si PNL),

Legea 285 de aprobare a OrdonanŃei de Guvern de introducere a cărŃilor electronice de identitate.

Legea a fost publicată în Monitorul Oficial din data de 2 iulie 2003. Astfel, începând cu 1 ianuarie 2004, prin hotărârea guvernului PSD şi a parlamen-tarilor PSD, PD şi UDMR, s-a decis ca toŃi cetăŃenii României să deŃină cărŃi electronice de identitate conŃinând un cod de bare, cu numărul 666 înregistrat pe el. Cartela electronică de identitate conŃine un mi-crocip performant, în care vor fi obligatoriu introduse informaŃiile de pe buletinul de identitate actual, per-misul de conducere şi cartea de alegător. După caz, vor fi inserate şi date privind asigurarea medicală, asi-gurarea socială, amprenta şi semnătura digitală. Pe fiecare carte electronică de identitate va exista dese-nat codul de bare care conŃine numărul 666. Aceasta este o etapă premergătoare pecetluirii oamenilor cu nu-mărul fiarei, care este 666. Pe codul de bare, numărul 6 este simbolizat de două linii negre subŃiri (||), ce sunt folosite ca separatori la marginea şi la interiorul codului de bare. Avem deci în total 3 separatori (||), adică 666.

Cipurile

În 2003, OrganizaŃia Civilă de AviaŃie a adoptat un plan la scară mondială pentru implementarea unor paşapoarte electronice care să conŃină informaŃie biometrică. În 2005, Departamentul de Stat al SUA a început să elibereze paşapoarte care utilizează cipuri RFID. Cipul conŃine o imagine digitală a chipului persoanei, dar şi toate celelalte date din cartea de iden-titate. Zeci de milioane de paşapoarte cu microcipuri au fost deja emise de cele 45 de Ńări în speranŃa că, astfel, călătoriile internaŃionale vor fi mai sigure. Ele conŃin un mic cip cu frecvenŃă radio şi antenă, iar un cititor special electronic trimite un semnal codat către cip, urmând ca acesta din urmă să răspundă cu datele de identitate şi biometrice ale deŃinătorului.

Cipurile RFID sunt de două feluri - active şi pasive. Cipurile active sunt conectate la o baterie, iar detectarea lor se poate face de la o distanŃă de cel mult 100 de metri, iar cele pasive nu sunt prevăzute cu baterie, ci pot fi citite numai prin apropierea lor de un câmp electric creat de un cititor special. Cipul pasiv implantat în organismul uman poate fi alimentat în permanenŃă de căldura corpului, transformându-l în cip activ detectabil de la mare distanŃă. Progresul teh-nologic a permis miniaturizarea cipurilor produse de firma Hitachi (denumite µChip/mu chip) până la dimensiunea de 0.04 x 0.04 mm, fiind practic invizi-bile pentru majoritatea oamenilor, preŃul lor fiind, în medie, puŃin peste un eurocent. În mod aparent, se

spune că implantarea cipului măreşte gradul de securitate a persoanei. Dar clonarea acestuia, cât şi posibilitatea de a fi citit prin cititoarele de cipuri RFID, dovedesc contrariul afirmaŃiilor susŃinute de guvern. Adevărul este că implantarea cipului în organismul uman, dar şi simpla prezenŃă a lui pe paşaport sau alt document personal, are ca scop impunerea controlului total asupra persoanei. Microcipurile implantate la animale au provocat cancer în aproximativ 10% din cazurile implanturilor. łesutul cancerigen a apărut totdeauna în jurul cipului RFID. Cipurile RFID sunt sensibile la anumite tipuri de radiaŃii ori contactul cu surse încărcate cu electricitate. Astfel, microundele le fac să explodeze, în cazul implanturilor provocând dezastre biologice. Devine imposibilă folosirea lor la oameni sau animale care au acces în zone cu astfel de radiaŃii. Cipurile implantate nu au stabilitate în Ńesutul implantat; de multe ori, în urma mişcărilor organis-mului, ele migrează din locul unde au fost implantate, necesitând intervenŃii chirurgicale. De asemenea, în for-ma în care există astăzi, ele se pot sparge în interiorul Ńesutului şi provoca răni cu diferite grade de pericol.

Clonarea cipurilor

Cipurile pot fi clonate. Testele pentru „The Times” au fost efectuate de Jeroen van Beek, cercetător în securitate de la Universitatea din Amsterdam. El a folosit un cod de programare cunoscut de public, un cititor de carduri de 78 de dolari şi două cipuri RFID de 19 dolari, reuşind să cloneze şi să manipuleze în mai puŃin de o oră două cipuri până la nivelul în care



puteau fi implantate într-un paşaport fals sau furat. În final, cipurile manipulate de Van Beek au fost acceptate ca autentice de Golden Reader, programul standard folosit de International Civil Aviation Organisation pentru a le testa. Paşaportul unui tânăr a fost manipulat să conŃină imaginea lui Osama ben Laden, iar paşaportul unei femei de 36 de ani a fost modificat astfel încât să conŃină o fotografie a lui Hiba Darghmeh, un kamikaze palestinian care a ucis trei persoane în 2003. „Faptul ridică semne de întrebare în legătură cu securitatea”, a declarat Van Beek. Ministerul de Interne britanic a susŃinut întotdeauna că cipurile falsificate vor fi depistate la controalele la frontieră, deoarece nu se vor potrivi cu codurile din PKD, o bază internaŃională de date. Însă numai zece dintre cele 45 de Ńări care eliberează astfel de paşapoarte s-au înscris în sistemul de coduri Public Key Directory (PKD), şi doar cinci îl folosesc. Marea Britanie este membră a PKD, însă nu îl va folosi până anul viitor. Dar chiar şi atunci, sistemul va fi complet securizat doar cu condiŃia ca toate cele 45 de Ńări să fie înscrise. În plus, chiar dacă unele dintre aceste Ńări fac schimb de coduri manual, infractorii pot folosi paşapoarte false din Ńări care nu împărtăşesc codurile, fiind astfel nedetectabile.

Cipul – un pas către întronarea lui Antihrist

Puterea globală politico – economico – militară se grupează într-un singur centru. Prin urmare, extrem de curând nu va mai fi nevoie decât de UN CONDUCĂTOR: ANTIHRIST! Pentru atingerea acestui scop toată infrastructura este deja creată sau în curs de finalizare. Încă din 1986, cercetătorii de la Universitatea din Michigan, în colaborare cu AT&T, declarau că sunt pe punctul de a controla complet înregistrările acustice neuronale şi transmiterea de semnale acustice în interiorul creierului, omul putând fi astfel „teleghidat”. În 1995, un înalt ofiŃer al Pentagonului, Lawrence Korb, declara că un laborator al armatei este pe cale de a conecta biocipul cu neuronii, putându-se astfel obŃine o armată de „zombi telecomandaŃi” sau de pildă, implantându-ne un biocip în encefal putem deveni poligloŃi sau având capacităŃile unui computer. Aşadar, cu astfel de „avantaje”, implantarea biocipului nu va fi refuzată de nimeni, cu excepŃia creştinilor adevăraŃi. CeilalŃi vor alerga să primească „marcarea” de bunăvoie. Încă de la naştere, nou-născuŃii vor fi injectaŃi cu un microcip care-i va însoŃi toată viaŃa, putând fi detectaŃi în orice loc de pe glob. De aproape 2000 de ani, întrebarea a fost: cum vor fi convinşi oamenii din toată lumea să accepte ceva atât de sinistru ca semnul fiarei, 666 ce are semnificaŃia: „Al meu eşti şi al tău sunt, de buna voie viu, nu de sila”, după cum a spus Sfântul Nil Atonitul? Răspunsul începe să se întrevadă: susŃinând presupusele „beneficii”, încetul cu încetul, precum picăturile mici de apă care sapă în piatră, rezistenŃa oamenilor dispare treptat, iar ceea ce a fost cândva de neconceput, azi va deveni obişnuit şi acceptat. Ceea ce Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne spunea în Evanghelia sa, este pe cale să se întâmple. Viitorul este aici. LuptaŃi împotriva lui Antihrist, vrajmaşul mântuirii omului!

M.M.

Abrogarea libertăŃii umane

D e ani de zile, suntem asaltaŃi cu refrenul: „Europa înseamnă, înainte de toate, libertate”, şi se pare că mulŃi dintre noi am început să ne încredem

în aceste şoapte ucigaşe. Dar oare despre ce gen de „libertate” se trâmbiŃează de acolo, de sus, de pe scaunele înalte ale puternicilor lumii? Este acea „libertate” care a adus moartea trupească a protopărinŃilor noştri, care credeau că vor putea face, nestingheriŃi, ceea ce Ziditorul a toate şi Părintele neamului omenesc ne-a oprit să facem, tocmai spre binele nostru. Căci omul este o făptură deosebită de celelalte - adică şi de animale, dar şi de îngeri - care nu au fost zidite „după chipul şi asemănarea” lui Dumnezeu (Facerea 1, 26). „Chip şi asemănare” prin care se înŃeleg libertatea şi raŃiunea, adică putinŃa de a alege, prin mijlocirea raŃiunii, binele sau răul. Libertatea, aşa cum este ea înŃeleasă de către oameni, este deci un drept fundamental, înnăscut, cu care ne naştem cu toŃii.

Deşi este întărită prin decrete constituŃionale şi se vorbeşte despre ea peste tot, libertatea umană este un concept abstract. În realitate, ea nu există decât pe hârtie, iar în ultima vreme, nici măcar acolo. În art. 28, ConstituŃia României susŃine că „secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al

O asemănare deloc întâmplătoare între sediul Parlamentului European

şi Turnul Vavilonului

27



convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace de comunicare este inviolabil”. Acest drept este întărit şi prin art. 30, în care stă care scris că „libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinŃelor şi libertatea credinŃelor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini de orice fel, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt invio-labile”. Se pare că vrând-nevrând, odată cu adoptarea noii constituŃii a UE, fiecare dintre noi a votat abro-garea libertăŃii umane şi instalarea controlului perma-nent asupra persoanei sale. Despre noua ConstituŃie

ObligaŃiile prevăzute în Tratatul de Aderare la UE, au condus în mod necesar la impunerea unor măsuri şi modificări legislative în premieră. Prin urmare, acŃio-nând în sensul respectării acestor obligaŃii, statul a adoptat o serie de măsuri - precum lupta comună împo-triva terorismului, securizarea frontierelor şi toate con-secinŃele ce decurg din acestea (iniŃial paşaportul bio-metric, după care urmează implantarea cipurilor în organismul uman). Modificarea fundamentală s-a pro-dus în momentul adoptării prin Referendum a noii Con-stituŃii. Să ne oprim doar la articolul 148 din noua ConstituŃie a României, adoptată odată cu intrarea României în structurile europene. Dacă poporul ar fi fost informat asupra conŃinutului acesteia, în mod sigur nu ar mai fi fost cine să voteze această consti-tuŃie îndreptată împotriva libertăŃii umane. În acest articol, cu referire la integrarea în Uniunea Euro-peană, se susŃine: Aliniatul 1: „Aderarea României la tratatele constitu-tive ale Uniunii Europene în scopul transferării unor atribuŃii către instituŃiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenŃelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinŃa comună a Camerei Depu-taŃilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaŃilor şi senatorilor”. Aliniatul 2: „Ca urmare a aderării, prevederile trata-telor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi cele-lalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faŃă de dispoziŃiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de ade-rare.” Acesta este momentul în care Statul Român a renunŃat de bunăvoie la suveranitate, transferând deci-zia statală catre structurile UE. Mai precis, obligaŃiile ce derivă din Tratatul de Aderare trebuie respectate, chiar dacă sunt împotriva voinŃei majorităŃii popu-laŃiei. Căsătoriile homosexuale sunt ilegale potrivit legii româneşti în vigoare, însă dacă ele s-au încheiat într-un stat membru UE, cu respectarea legii, România este obli-gată de Tratat să le respecte drepturile ca unei familii. Aliniatul 4: „Parlamentul, Preşedintele României, Gu-vernul şi autoritatea judecătorească garantează adu-cerea la îndeplinire a obligaŃiilor rezultate din actul

aderării şi din prevederile alineatului 2.” Aceasta însemnă că toate puterile statului de drept - adică pu-terea legislativă, executivă, judecătorească şi preşe-dintele, sunt obligate să respecte şi să ducă la înde-plinire reglementările comunitare. PoziŃia puterilor statului în chestiunea paşaportului

Preşedintele Traian Băsescu a declarat că „înce-pând cu 1 ianuarie 2009, românii vor fi obligati să îşi pună amprenta pe noile tipuri de paşapoarte (biome-trice). De la 1 ianuarie 2009, se introduc şi în România paşapoartele biometrice, deci avem obligaŃia să ne punem amprenta pe paşaport. Este bine ca s-a deschis o dezbatere publică pe această temă, ca să vedem foarte bine spre ce ne îndreptăm”. Potrivit reprezen-tanŃilor RA-APPS, Comisia ComunităŃilor Europene de la Bruxelles a cerut explicaŃii cu privire la întâr-zierea punerii în circulaŃie a paşaportului electronic, iar Guvernul, prin Departamentul pentru Afaceri Euro-pene, a răspuns Comisiei că are „o perspectivă clară şi un calendar real cu privire la etapele procedurale care se impun pentru ca obiectivele urmărite de Regula-mentul Consiliului să fie atinse în practică într-un termen scurt”.

La rândul său, ministrul de Interne a declarat că: „Noile paşapoarte sunt dovada faptului că România îşi poate îndeplini responsabilităŃile pe care le are ca Ńară membră a Uniunii Europene. Introducerea unor elemente suplimentare de siguranŃă şi, bineînŃeles, controlul strict la graniŃe au rolul de a împiedica exportul şi importul de infracŃionalitate", consideră ministrul administraŃiei şi internelor, domnul Gabriel Oprea, care a apreciat că paşapoartele electronice reprezintă doar unul din paşii pe care Ministerul Admi-nistraŃiei şi Internelor îi face în direcŃia îndeplinirii obiectivului României de a intra în spaŃiul Schengen în anul 2011. România a făcut astfel un pas important către aderarea la spaŃiul Schengen prevăzut pentru 2011” (Buletin Informativ nr. 477/31.12.2008, elabo-rat de Guvernul României).

Toate aceste semne sunt înaintemergătoare venirii lui Antihrist. Pentru toŃi creştinii, se apropie vremea cer-nerii şi a mărturisirii. Este vremea să dovedim Cui am slujit până acum şi cui vom alege a sluji în continuare. Dacă frica de chinuri îi va îngrozi pe oameni, silindu-i spre lepădarea de Dumnezeu, mânia dumnezeiască va fi şi mai îngrozitoare asupra omenirii, după cum ne spu-ne şi Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan în Apoca-lipsă: „ Şi am auzit glas mare din Biserică zicând celor şapte îngeri: DuceŃi-vă şi vărsaŃi vasele mâniei lui Dumnezeu pe pământ. Şi s-a dus cel dintâi, şi a vărsat vasul său pe pământ, şi s-a făcut rană rea şi mare între oamenii cei ce aveau semnul fiarei, şi cei ce s-au închinat chipului ei” (Apoc.16, 1-2).

M.M.



SfinŃi ai răbdării

C itind scrierile SfinŃilor PărinŃi, întâlnim o idee repetată, şi anume aceea că, în vremurile de pe

urmă, călugării nu vor mai fi în stare de mari nevoinŃe şi lupte pustniceşti, ci vor străluci prin răbdare şi îndelunga-pătimire. Ei vor putea fi numiŃi, pe bună dreptate, SfinŃi ai Răbdării . Cineva ar putea spune chiar că oricine poate dobândi răbdarea, fără multă sforŃare. Da, aşa este, însă ispitele de acum sunt mai greu de observat: A spus Sfântul Varsanufie de la Optina: „Scârbele [n.ed.: mâhnirile] monahilor vremurilor din urmă vor fi foarte „subŃiri”, c ăci dacă le va privi ci-neva la suprafaŃă, nici nu le va putea numi mâhniri. Totuşi, ele sunt nişte viclenii ale vrăjmaşului. Chinu-rile trupeşti, aspre şi brutale, prici-nuiesc creştinului o râvnă înflă-cărată spre acceptarea lor. Vrăj-maşul însă a lăsat deoparte acum chinurile aspre, şi le preferă pe cele mici şi subŃiri, dar care lucrează mai cu spor. Acestea nu aprind în inimă râvna pentru mărturisire, ci, dimpotrivă, Ńin pe om într-o stare în care nu ştie ce să facă, într-o ame-Ńeală duhovnicească de gânduri. Ele (ispitele) biruiesc cu încetul puterile lui, slăbind cu totul rezistenŃa lui lăuntrică, ducându-l la deznădejde şi la nehotărâre. Şi astfel, îl aruncă în pierzare, îl fac sălaş al patimilor, deoarece îl găsesc bolind de mâhnire şi de descurajare. Iar acest lucru este dovedit prin faptul că monahii vremurilor din urmă aşteaptă să le vină o vreme mai bună, ca să se nevo-iască aşa cum trebuie. „Vom posti şi ne vom ruga -

spun ei, atunci când se vor crea condiŃii potrivite”. Dar Domnul ne-a făgăduit că ne va ierta păcatele dacă ne pocăim, iar nu că vom trăi şi mâine. De aceea, trebuie ca în oricare din situaŃii, bune sau rele, să păzim poruncile şi datoriile noastre, fără să uităm vreodată cuvintele: Iată, acum este vremea potrivită; iată, acum este vremea mântuirii".

Şi care e răsplata?

Sfântul Cuvios Ioan Scărarul spune: „Dacă toată lumea ar şti cât de grea e crucea călugăriei, nimeni nu s-ar mai duce la mănăstire. Dar dacă toată lumea ar şti câtă bucurie şi răsplătire se face după moarte celor ce au purtat această cruce, toŃi ar veni la mănăstire”. Şi sunt adevărate cele spuse aici, fiindcă în mănăstiri se sălăş-luiesc bucuria duhovnicească şi binecuvântarea, în toată plinătatea lor. Sfântul Varsanufie de la Optina îi învăŃa pe ucenicii săi prin cuvintele: „Adevărata binecuvân-tare nu poate fi dobândită decât în mănăstire. Te poŃi mântui şi în lume, dar este imposibil să fii cu totul curăŃit, ori să te ridici spre o vieŃuire asemenea înge-rilor... nu poŃi trăi o viaŃă duhovnicească lucrătoare în lume, fiindcă lumea caută, prin toate mijloacele, prin legile ei, să distrugă sufletele, ori cel puŃin să le înce-tinească suirea spre cele înalte şi frumoase, dumne-

zeieşti. De aceea, oamenii pot trăi asemenea îngerilor doar în mă-năstire. Monahismul este cea mai mare stare de binecuvântare, pe care o poate avea un om ce vieŃu-ieşte încă pe pământ. Nimic nu e mai înalt decât această binecu-vântare, pentru că monahismul este cel ce îŃi pune în mâini cheile vieŃii duhovniceşti”. În ce anume se poate găsi aceas-tă binecuvântare? În conştiinŃa fap-tului că fiecare minut sau zi din via-Ńa ta sunt sfinŃite şi însemnate înain-tea lui Dumnezeu, fiind închinate slujirii Lui. Chiar şi zilele aşa-zis „rele” sau fără prea multe roade, au însemnătate şi plată în faŃa lui Dum-nezeu. Atâta vreme cât îŃi trăieşti viaŃa doar pentru acest scop înalt,

nu se poate spune că există timp pierdut. Ar mai fi binecuvântarea dată de frumuseŃea şi fastul dumneze-ieştilor Slujbe ale Bisericii, ce sunt cu adevărat înce-putul vieŃii cereşti, aici pe pământ. Dacă am fi în lume, nu am putea merge atât de des la biserică, din cauză că timpul ne-ar fi furat de grijile şi afacerile lumeşti. În mănăstire, dimpotrivă: întreaga viaŃă a obştii este

Monahismul în secolul XXI (II) Partea cea bună, ori o cărare uitată?


călăuzită şi se desfăşoară în funcŃie de Slujbele Bise-ricii; iar ele fac parte din viaŃa reală a vieŃuitorilor. Ele sunt hrana, călăuza şi întărirea lor duhovnicească. Poate că mulŃi se tem că la un moment dat slujbele li se vor părea la fel, an de an, totdeauna, însă adevărul e că fiecare slujbă, luată de sine, are într-însa nemăsu-rată bogăŃie duhovnicească, pusă în mai multe trepte de înŃelegere şi adâncime, încât că niciodată nu este de ajuns o viaŃă întreagă pentru a le pricepe pe deplin.

SfinŃii cinstiŃi de Biserică în fiecare zi ai anului, vor deveni cei mai apropiaŃi prieteni şi povăŃuitori ai călugărilor. Fiecare praznic de peste an este altfel înŃe-les de la an la an, în semnificaŃiile sale cele mai pro-funde, iar Postul Mare şi Sărbătoarea Sfintelor Paşti sunt întotdeauna un prilej de noi descoperiri duhov-niceşti. Mai presus de toate, a fi călugăr înseamnă a fi ceea ce Sfântul Teofan Zăvorâtul numea drept: „a fi sigur că eşti al lui Dumnezeu”. MulŃi monahi mărtu-risesc că în cele cinci zile petrecute în biserică după tunderea lor în monahism, au un simŃământ viu al faptului că Dumnezeu este acolo, de faŃă, cu ei.

Nu există nimic mai frumos decât moartea călugărilor. Majoritatea adorm somnul vieŃii veşnice după ce se împărtăşesc cu Sfintele Taine, înconjuraŃi de obştea de la care şi-au cerut ultima iertare, în su-netul rugăciunilor şi al cântărilor din slujba pentru cei adormiŃi. Nu vei vedea la căpătâiul lor nici bocetul tânguitor, nici jalea deznădăjduită a celor din lume, ci lacrimi de bucurie, ca atunci când te desparŃi de un frate sau prieten, însă doar pentru puŃină vreme.

Slujba înmormântării călugărilor, care este diferită de cea a mirenilor, este o lecŃie despre viaŃa monahală şi despre nădejdea profund întemeiată a adormirii întru viaŃa cea veşnică, ce este totodată şi cea mai adâncă filozofie despre moarte. Pentru cei ce trăiesc cu nădej-dea vieŃii de apoi, moartea nu este decât o trecere din-colo, şi nicidecum un sfârşit. Privită din afară, călugăria pare a fi un drum al renunŃării

Un monah nu îşi va întemeia niciodată o familie a sa proprie, trupească, dar va avea în mănăstire o obşte întreagă de părinŃi, fraŃi sau fii duhovniceşti. El nu va cunoaşte niciodată binecuvântarea Tainei Cununiei, dar, în acelaşi timp, nici un mirean căsătorit nu va cu-noaşte legăturile duhovniceşti ce îi leagă pe vieŃuitorii unei obşti monahale. DulceŃile înşelătoare ale lumii nu au cum să îl răpească pe călugăr de la lucrarea sa tainică. Orice frumuseŃe sau strălucire păleşte înaintea gândului că Hristos S-a răstignit de bunăvoie pentru noi. Nu contează cât de strălucitor este soarele, sau cât de frumoasă este natura zidită de Dumnezeu; totul este mic, în comparaŃie cu Jertfa dumnezeiască. Mo-nahul nu are cum să îşi ia „pauze”, „concedii” sau „vacanŃe” de călugărie: chiar şi bolnav, călugărul rămâne călugăr, fiindcă făgăduinŃele date la tunderea sa au putere până dincolo de moarte. Eşti călugăr zi de zi, iar fiecare zi e o adevărată binecuvântare. Pentru călugăr, lumea din afară este deşartă, şi doar Hristos Cel Răstignit vorbeşte către inimile lor, umplându-le de dulceaŃă.

Spune unul dintre Cuvioşii de la Optina că „monahismul Ńine lumea întreagă, iar monahii sunt străjerii Ortodoxiei. Mai puŃini monahi, înseamnă mai multe ispite asupra oamenilor din lume. Iar când nu va mai exista nici un călugăr pe faŃa pământului, atunci înseamnă că Înfricoşata Judecată a Domnului se va abate asupra noastră.”

mmmm Haina neagră pe care o port nu este un simbol al

întunecării duhovniceşti, şi nici al lipsei de nădejde. Prin ea, eu mărturisesc că am murit acestei lumi, înviind întru Hristos. Iar Hristos este ViaŃa...

M.G.

]



U n om oarecare a venit odată la un episcop, fiind într-o mare mâhnire, ca şi cum ar fi purtat

o povară pe umeri. El a cerut un cuvânt de sfătuire prea-sfinŃitului, despre ce ar trebui să facă, de vreme ce via-Ńa sa luase o întorsătură pe care nu şi-o dorise, iar în lo-cul fericirii şi al mulŃumirii sufleteşti, el se confrunta de-acum cu o stare sufletească de neîmplinire şi frustrare.

PreasfinŃitul i-a ascultat plângerea, apoi a luat o bucată de hârtie, spunând: „Hai să alcătuim împreună o listă cu ispi-tele şi necazurile tale. Poate că ne-vasta te-a părăsit?”

„Nu, PreasfinŃite părinte” , a răspuns omul cu tristeŃe.

„Poate că fiii tăi sunt neascul-tători, au fugit de la casa părin-tească, iar acum au devenit depen-denŃi de droguri sau alcool?”

„Nu, părinte, această ispită m-a ocolit.”

„Atunci, poate casa Ńi-a ars?”, a întrebat iar episcopul, continuând să noteze răspunsurile în josul pa-ginii. Din nou, răspunsul omului a fost negativ.

„Sau poate ai rămas fără loc de muncă?” a fost următoarea între-bare, iar omul a spus din nou că nu.

„Suferi de o boală fără leac?” Primind şi aici un răspuns negativ, preasfinŃitul se opri din scris, părând că a epuizat toate posibilităŃile. Apoi, i-a spus omului: „Sfatul meu este să te întorci acasă, să îŃi faci singur o listă cu milostivirile lui Dumnezeu asupra ta, iar apoi să te întorci la mine şi să stăm de vorbă despre acest lucru.”

Într-adevăr, în orice societate umană şi în orice individ ce face parte din ea, se poate observa o stare de neîmplinire şi de apăsare sufletească, asemănătoare cu cea a omului de mai sus, ca şi cum ar fi vorba de un eşec în viaŃă. Acest biet om a venit la un arhiereu, pentru a se plânge în legătură cu viaŃa sa; dar la rân-dul lui şi episcopul, dacă ar fi să judecăm din perspec-tivă pur lumească, ar fi avut motive să se plângă despre lipsa timpului pentru rugăciune, din cauza îndatoririlor administrative, ori despre faptul că dese-ori este pus în situaŃia de a face dreptate ori de a mijloci anumite situaŃii neplăcute. Nu mai pomenim faptul că poate ar fi avut dreptul de a se plânge despre faptul că deseori este judecat aspru de către cei din jur, clevetit pe nedrept ori acuzat.

Să privim acum îndeaproape viaŃa unui preot sau a unui episcop: putem vedea şi aici motive pentru nemulŃumiri în viaŃa lor: neputinŃa omenească de a se

face „tuturor toate”, fapt pentru care lumea îl judecă. Dacă este îngăduitor cu slăbiciunile omeneşti, imediat este acuzat de lipsă de tărie, pe când, dacă aplică strict litera legii lui Dumnezeu, atunci îi poate îndepărta pe oameni.

Întorcându-ne privirea către viaŃa călugărească, putem vedea şi aici greutăŃi. Monahismul înseamnă însingurare, după cum dovedeşte şi rădăcina greacă a

cuvântului (monos – singur). În însin-gurarea sa, călugărul duce o bătălie neîncetată, în primul rând cu el însuşi. Lupta cu patimile omeneşti este cu mult mai intensă decât războa-iele lumii întregi. În rânduiala sa duhovnicească, în stricteŃea ascul-tării, în posturi sau privegheri, în tăie-rea voii sale proprii – în toate aces-tea, monahul este singur cu Dum-nezeu. Deci, judecând prin ochii unui om din lume, şi viaŃa monahală le poate aduce poate perioade de în-tristare sau neîmplinire sufletească. Dar, judecând din punctul de vedere al unui călugăr, toate aceste stări su-fleteşti au desigur o explicaŃie duhov-nicească şi o vindecare în Biserică, prin mărturisire. Ce să mai spunem despre mireni? Fiecare dintre ei este nemulŃumit de

câte ceva. Să luăm, pentru exemplu, naşterea de prunci. A fi mamă este o bucurie, dar în acelaşi timp, câte griji noi nu apar? De multe ori, nu mai rămâne deloc timp pentru rugăciune, pentru odihnă sau pentru celelalte treburi casnice. De aceea, deseori sufletul unei mame este întristat de aceste îndatoriri care îi răpesc timpul, mai ales dacă fiii ei, cei cărora şi-a închinat practic toată viaŃa, se vădesc a fi nişte răzvrătiŃi şi neascultători. Câtă durere şi câte griji o vor apăsa de acum înainte – grija pentru viaŃa lor trupească şi duhovnicească... ea va face sacrificii supraomeneşti pentru a le asigura confortul material, pentru a veghea asupra sănătăŃii lor.

Iată deci cum orice om – mamă, tată sau chiar şi o singură persoană, ar putea cu uşurinŃă să alcătuiască o listă de nemulŃumiri, tristeŃi şi necazuri, la fel ca omul ce venise să se plângă episcopului. Practic, toate acestea nu au nici un sfârşit.

Dar priveşte înlăuntrul tău, o, omule! ÎnvaŃă să pui preŃ pe darul milostivirii, pe care Dumnezeu îl revarsă fără încetare asupra ta, în nemărginita-i bunătate! Oare un episcop nu are motive să se veselească? Nu este el urmaş al SfinŃilor Apostoli? Nu este el vistier-nicul Adevărului şi propovăduitor al Minunilor lui

Milostivirea lui Dumnezeu în viaŃa noastră

Noe în corabie primeşte ramura de măslin, adusă de porumbel, ca semn al milostivirii lui Dumnezeu şi al încetării

Potopului



Dumnezeu? Iar cât despre un preot, ce să spunem? Într-adevăr, el nu mai are viaŃă proprie, ci îşi închină întreaga existenŃă slujirii lui Hristos şi aproapelui, dar când îşi înfăptuieşte sfânta sa chemare, inima sa se simte mulŃumită şi împăcată, iar prin milostivirea lui Dumnezeu, el se simte cu totul împlinit sufleteşte. El este cel ce săvârşeşte ceea ce nici chiar sfinŃii îngeri nu îndrăznesc să privească: prin chemarea harului Sfântului Duh, Sfintele Daruri se prefac în Trupul şi Sângele lui Hristos. Prin rugăciunile sale, Dumnezeu Se milostiveşte asupra oamenilor, iar mila păcii străbate cerurile, pogorându-se pe pământ.

Monahismul, la rândul său, este o mucenicie de bunăvoie. Dar tocmai acest fapt, după cum ne spune epistola Sfântului Apostol Pavel către Evrei, mai mult decât orice, este în stare să ridice mintea şi inima, pentru a intra „întru cele dinlăuntrul Catapetesmei” (Evr. 6, 19), care separă cerurile de pământuri, adică de a pătrunde cu subŃirimea minŃii în adâncul celor tăinuite, de care inima se îndulceşte şi se bucură. Oare nu este aceasta cea mai mare milostivire a lui Dumnezeu?

AscultaŃi voi, toŃi cei ce locuiŃi în lume: chiar de vi s-ar întâmpla toate necazurile şi ispitele pe care preasfinŃitul le-a enumerat omului necăjit, şi cu toate acestea, adâncul milostivirii lui Dumnezeu către voi tot nu se va fi sfârşit! V-aŃi gândit vreodată ce preŃ are libertatea de care vă bucuraŃi? ChibzuiŃi la acest lucru, şi nu vă faceŃi robi – nici ai oamenilor, nici ai unor idoli moderni, ori ai unor cercuri de interese oculte. V-aŃi bucurat vreodată de zidirile lui Dumnezeu, de frumuseŃile naturii, meşteşugit alcătuite de Creatorul lor, pentru a încânta ochiul omului, şi a-l face să se înalŃe cu mintea şi sufletul către Cel ce l-a zidit şi pe el din lut? PriviŃi-vă familia şi bucuraŃi-vă că vă aveŃi unul pe altul! AŃi conştientizat vreodată şi aŃi înŃeles bucuria de a vă fi născut într-o Ńară ortodoxă; de a avea biserici sfinŃite, în care să ne rugăm? AŃi dat mulŃumită lui Dumnezeu pentru fericirea de a trăi în sânul Bisericii adevărate, cea care ne face părtaşi vieŃii veşnice, hrănindu-ne sufletele prin Trupul şi Sângele lui Hristos?

Dumnezeu a dat sufletelor voastre darul rugăciunii curate; iar dacă El ne trimite ispite pe calea cea strâmtă şi necăjită, aceasta se întâmplă doar pentru ca mai apoi să ne putem bucura din plin de noianul îndurărilor şi al milostivirii Sale, pe care singure cuvintele nu sunt de ajuns pentru a o lăuda. Să ridicăm pe umerii noştri Crucea Domnului, fără cârtire, ca oarecând Simon Chirineanul, şi să ne suim mintea spre contemplarea lui Dumnezeu şi a milei Sale către noi. Doar aşa, şi prin smerenie, rugăciune şi nevoinŃă duhovnicească, vom putea să ne aprindem în suflete adevărata bucurie a Învierii lui Hristos, a Paştelui fără sfârşit.

T.M.

Postul ca poruncă dumnezeiască „O burtă groasă nu naşte o înŃelegere subŃire” (Sf. Ioan Gură de Aur)

Crucea împotriva vrăjmaşului; tăcerea împotriva lumii; postul şi smerenia împotriva trupului

P ostul este o poruncă instituită încă din Rai, pentru a cărei încălcare, şi strămoşii noştri, Adam şi Eva, au fost izgoniŃi din el. Prin urmare,

pentru a-l recâştiga, trebuie să lucrăm această poruncă. Marele Prooroc Ioan Botezătorul, cel ce a trăit în pustie, hrănindu-se doar cu miere sălbatică şi cu lăcuste, ne îndeamnă: să ne pocăim, fiindcă „s-a apropiat împărăŃia cerurilor” (Matei 3, 2), iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că „e cu neputinŃă să ardă focul în apă; e cu neputinŃă şi pocăinŃă fără post”. Deci nu putem să ajungem la Ńintă, adică în ÎmpărăŃia lui Dum-nezeu, dacă nu alergăm după lege – adică după poruncă, printre care se află şi postul.

Însemnătatea postului vine din faptul că prin el se biruieşte lăcomia pântecelui, care este capul şi începătura tuturor patimilor: „ Şeful dracilor este luceafărul cel căzut, iar capul patimilor este lăcomia pântecelui”, după cum ne povăŃuieşte Sfântul Cuvios Ioan Scărarul. Din această pricină, astăzi se încearcă micşorarea însemnătăŃii postului, mergând până la



stricarea sau chiar desfiinŃarea sa. Biserica a instituit patru posturi peste an şi trei zile de post peste săptămână. Sub influenŃa gândirii protestante însă, în practica Bisericilor ortodoxe ofi-ciale s-au instituit astăzi doar două săptămâni de post – la început şi la sfârşit, având ca motto un citat sectar, desigur, care afirmă că „Nu-i spurcat ce intră în gură, ci ce iese”. Şi aşa, ajung să se înfrupte din toate, şi se reduce la aproape nimic porunca şi folosul postului pentru suflet. O altă cugetare păguboasă afirmă că... „poŃi să fii cu Dumnezeu şi fără să-Ńi înfrânezi trupul” – adică fără să te „chinui” , dar ei nu înŃeleg că omul nu este alcă-tuit numai din trup, ci şi din suflet, dintru care acestea amândouă, el trebuie să aducă jertfă de laudă Zidito-rului său. De altfel, Sfântul Vasilie cel Mare afirmă că: „pe cât vei scoate din trup, pe atât vei da putere sufletului”, iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaŃă spunând că „postul trupu-lui este hrană pentru suflet”. Biserica a hotărât patru posturi peste an şi trei zile de post pe săptămână, cu un regim mai aspru sau mai blând, rânduit pentru curăŃirea sufletului prin aju-nare, rugăciune, milos-tenie, spovedanie şi împăr-tăşirea cu Sfintele Taine. Sfântul şi Marele Post, care se mai numeşte şi Postul Patruzecimii, închi-puieşte postul cel de pa-truzeci de zile al Mântui-torului. El are o durată de şapte săptămâni, pe o perioadă variabilă, în funcŃie de data Paştelui, rânduită de SfinŃii PărinŃi ai Bisericii în raport cu Scara Pascală (21 Martie – 25 Aprilie). Postul Naşterii Domnului este închinat în Naşterii Cuvân-tului Întrupat, a Domnului şi Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, iar pe durata sa trebuie să ne curăŃim sufle-teşte şi trupeşte ca să-L putem primi în zidirile noastre sufleteşti pe Cel care este fără de păcat. Postul Ador-mirii Maicii Domnului este rânduit în cinstea Adormirii şi mutării cu trup la cer a Preacuratei Fe-cioare, Maica Domnului, cea care a purtat în pân-tecele ei pe Cel ce ridică păcatele lumii. Postul SfinŃilor Apostoli vine ca o recunoaştere a noastră şi jertfă în cinstea ucenicilor Domnului, despre care El a zis: „Amin grăiesc vouă, că voi cei ce aŃi urmat mie, întru a doua naştere, când va şedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale, veŃi şedea şi voi pre două-sprezece scaune, judecând pe cele douăsprezece seminŃii ale lui Israil” (Matei 19, 28). Zilele de post ale săptămânii au şi ele o semnificaŃie aparte. Ziua de Vineri o cinstim întru

pomenirea Răstignirii şi Îngropării Domnului, iar cea de Miercuri - întru pomenirea vânzării. Însă ca să nu ne arătăm nici vânzători şi nici răstignitori ai Domnului, închinăm şi noi în faŃa Celui vândut şi răstignit o jertfă a postului. Ziua de luni, deşi opŃională după canoanele Bisericii Ortodoxe, prin tradiŃia milenară şi evlavia creştinilor, pare să devină o necesitate. Această zi de luni este închinată sfinŃilor îngeri şi tuturor puterilor cereşti, pentru care în rân-duiala slujbelor Bisericii se cântă canoanele speciale în cinstea sfinŃilor îngeri şi a puterilor cereşti. Sufletul la ieşirea din trup nu are alături de el decât pe îngerul păzitor rânduit încă de la Sfântul Botez, alŃi îngeri trimişi de la Dumnezeu şi ceata vrajmaşilor diavoli, care-l vor învinui la fiecare vamă a văzduhului pentru păcatele săvârşite. În acele clipe, ajutorul sufletului stă în mare parte în mâna îngerilor care-l însoŃesc. Însă cinstea din partea îngerilor o vom primi după

chipul cinstei pe care noi le-am dat-o pe pământ. O zi de luni postită în cin-stea sfinŃilor îngeri şi a puterilor cereşti poate cân-tări mult la trecerea vă-milor din văzduh, unde avem nevoie de mila lui Dumne-zeu şi sprijinul îngerilor care îl însoŃesc în acele clipe.

Postul este o luptă cu patimile

Ca fiinŃă biologică, omul este alcătuit din in-stincte sau imbolduri fi-

reşti, precum cel al conservării sau perpetuării speciei. Dar dacă se dereglează rostul lor, care este acela de a apăra viaŃa, şi se urmăreşte doar desfătarea simŃurilor şi cultivarea plăcerii, acest fapt va duce la repetarea cât mai deasă a actului de satisfacere a ei, până la împătimire şi distrugerea oricărei cenzuri morale, dere-glând organismul şi împingându-l dincolo de posi-bilităŃile sale funcŃionale, ajungând chiar la nebunie şi îndrăcire. Pentru ca omul să menŃină un echilibru între trup şi suflet, a fost înzestrat cu două instrumente de pază - cenzura raŃiunii şi mărturia conştiinŃei, ce ne averti-zează atunci când transformăm instinctele naturale în patimi – de exemplu, nevoia de hrană, care poate fi dusă până la nivelul patimii lăcomiei; nevoia de a bea, decăzută până la patima beŃiei; dreptul şi instinctul de proprietate proprietate, manifestat prin forma extremă de avariŃie sau iubire de arginŃi şi chiar hoŃie. Până aici, avem de-a face cu instincte şi patimi omeneşti, ce au existat de la căderea omului din cinstea de început. Dincolo de acestea – în sfera despătimirii, intervine ajutorul de sus, prin mâna tare şi braŃul înalt

33



al Celui ce ne-a dat toate armele pentru a lupta „împotriva duhurilor răutăŃii întru cele cereşti” (Efes. 6, 12). Iată că pentru orice imbold firesc şi patimă, avem câte o armă a nevoinŃei care să îi stea împotrivă: pentru instinctul de perpetuare a speciei, scăpat de sub veghea raŃiunii duhovniceşti şi coborât până la patima desfrânării, avem arma înfrânării şi a postului; pentru patima scumpătăŃii şi a iubirii de arginŃi, avem vir-tutea milosteniei, iar pentru patimii mândriei şi a tru-fiei îi stă împotrivă leacul smereniei. Pentru toate aceste arme şi tării duhovniceşti, postul este începătur ă şi ajutor.

Postul neprimit de Dumnezeu

Vrăjmaşul râvneşte să-i fie închinat şi lui post şi astfel a născocit „posturi” false: cura de slăbire, Ńinută pentru a modela trupul astfel încât el să incite spre desfrânare, ajungându-se până la anorexie, sau se Ńine dietă pentru sănătate. MulŃi devin vegetarieni practi-când yoga sau postesc pentru a fi mai buni bioener-geticieni sau mediumi. Tot post închinat diavolului este considerat cel ce se Ńine peste măsură (spre distrugerea vieŃii), sau Ńinut din cauza mâniei, mâhnirii sau zgârceniei. Înfrânarea de la bucate trebuie îmbinată cu înfrânarea de la vorbirea de rău, de la oropsirea slujitorilor, de la jignirea aproapelui şi de la celelalte păcate, pentru că postul trupesc trebuie împletit cu cel sufletesc. Avva Serapion spune: „Nicio-dată nu va putea să ajungă la o desăvârşită curăŃenie acela care nădăjduieşte s-o dobândească numai cu înfrânare, adică printr-un post trupesc, dacă nu va cunoaşte că înfrânarea este necesară pentru ca să poată intra mai uşor în luptă cu celelalte patimi.”

Postul – o exersare biologică binevenită

Din punct de vedere medical, postul are multiple efecte benefice, mai ales cel negru (ajunare totală). Principalele efecte ale postului sunt acelea de repaus al întregului tub digestiv, de facilitare a unor procese şi schimburi interne, de eliminare a reziduurilor meta-bolice şi de purificare a întregii fiinŃe. Cercetări ştiin-Ńifice recente arată că postul are inclusiv puternice vir-tuŃi antioxidante. Postul total este indicat drept cură de dezintoxicare, fiind terapia cea mai puternică şi cu efectele cele mai rapide, atât pentru vindecarea tru-pului, cât şi a sufletului. Practic, putem spune că pos-tul acŃionează la nivelul tuturor structurilor fiinŃei, începând cu cele subtile şi, prin rezonanŃă are efecte puternice şi la nivel fizic. ŞtiinŃific, se atestă că omul poate trăi fără hrană până la 100 de zile, rezervele interioare depozitate în organism pentru cazuri de nevoie fiind suficiente pen-tru a-i întreŃine viaŃa. Sunt numeroase exemplele celor care au Ńinut post negru timp de 40 de zile pentru a se apropia de Dumnezeu.

Armă asupra diavolilor Postul este un mijloc de înălŃare sufleteasca, de suire a sufletului asupra patimilor trupeşti. Postul îl uşureaza pe cel credincios de toate ispitele, de ba-lastul şi povara uneltirilor celui viclean, care aduc „întunecare gandurilor şi tulburare cugetelor”. El este o jertfă bineplacută lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, un act de cult, de pocăinŃă pentru păcatele săvârşite şi un exerciŃiu care pune început virtuŃilor de tot felul. Pentru creştinul ortodox, postul este condiŃie pentru dobândirea sfinŃeniei. Legătuta strânsă dintre post şi sfinŃenie este exprimată şi în felul în care repre-zentăm pe sfinŃi în iconografie, unde ei apar totdeauna cu chipurile slabe, subŃiate şi transfigurate, datorită postului. Avva Pimen spune că: „Sufletul cu nimic nu se smereşte aşa ca atunci când cineva se înfrânează în hrană”, iar Mântuitorul îi învaŃă pe Apostoli care este

leacul împotriva dracilor spunând: „Acest neam cu nimic nu poate ieşi, fără numai cu rugăciune şi cu post” (Marcu 9, 29), şi să nu uităm că „Scris este, nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot graiul ce iese prin Gura lui Dumnezeu” (Mt. 4, 4).

M.M.



T răim vremuri în care toate credinŃele păgâne, vechi de secole, sunt reînviate; practicile vrăji-

toreşti sunt prezentate lumii drept „magie albă”, iar valorile societăŃii tradiŃionale – cinstea, morala, corec-titudinea – sunt luate în derâdere. VirtuŃile creştineşti sunt considerate, de către „isteŃii” acestui veac, a fi un semn de înapoiere şi de conservatorism, iar închinarea la Adevăratul Dumnezeu este privită, în cel mai bun caz, ca o „chestiune de preferinŃă religioasă”, şi nici-decum ca singura CredinŃă mântuitoare! Dogmatismul ortodox afirmă şi mărturiseşte că Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a întrupat pentru mântuirea neamului omenesc – fapt care rămâne de nezdruncinat, în ciuda tuturor ispitelor şi încercărilor pe care le înfruntăm, iar Cuvântul Său, în litera şi duhul căruia trebuie să ne ma-nifestăm, este pentru noi o piatră de temelie neclintită.

Boala este consecinŃă a păcatului strămoşesc, dar şi o cale spre mântuire

Creştinul este pe deplin încredinŃat că boala şi moartea trupească sunt consecinŃele fi-reşti ale căderii în păcat. Ele sunt trimise cu îngăduinŃa lui Dumnezeu, iar răbdarea lor cu bucurie poate fi o cale către mântuirea sufletului, care este adevăratul scop al nos-tru pe pământ. Cel necre-dincios, dimpotrivă, se mâh-neşte şi se deznădăjduieşte atunci când sănătatea trupului său este zdruncinată. El nu priveşte boala nu ca pe un prilej de a da slavă lui Dumne-zeu - Cel ce doreşte ca tot omul să se mântuiască, ci ca pe o apropiere de moarte, care, pentru el, nu este o trecere către viaŃa veşnică, ci un sfârşit a toate. De aceea, cel ce nu crede în Cel ce a vindecat noroade numai cu cuvântul, cheltuieşte averi pentru a dobândi tămăduire de bolile sale, şi nu de puŃine ori apelează la şarlatani şi vrăjitori, vânzându-şi până şi sufletul, uitând că trupul este doar locaş al sufletului, şi nu un idol căruia să se închine.

Nu de puŃine ori, boala ne este trimisă de Dumnezeu tocmai pentru a ne readuce aproape de El, de a ne face să-I conştientizăm existenŃa. Ştim cu toŃii, desigur, că în vremea ispitelor, necazurilor sau a bolii, ne simŃim mai aproape de Dumnezeu, decât atunci când ne bucu-răm din plin de sănătate şi belşug. Din păcate, însă,

există şi creştini care, din neştiinŃă, fac apel la aseme-nea forme moderne de vrăjitorie, prin care nu fac alt-ceva decât să întoarcă practic spatele mâinii dumneze-ieşti întinse către ei. Aceste forme de „medicină alter-nativă”, lăudate şi promovate de multă lume, sunt pier-zătoare de suflet! MulŃi SfinŃi şi Cuvioşi contemporani nouă îşi sfătuiau fiii duhovniceşti să nu se lase înşelaŃi de aceşti şarlatani, iar unele Biserici Ortodoxe au luat deja o poziŃie împotriva acestor practici oculte, condamnându-le. Ce este homeopatia?

NoŃiunea de homeopatie derivă din limba greacă şi înseamnă „suferinŃă similară” . Ea a fost fondată de evreul Samuel Hahnemann, alchimist şi francmason din Germania, fiind mai mult o practică ocultă, decât una medicală, fiindcă nu se bazează pe ştiinŃă, ci pe o anume concepŃie anti-creştină despre om şi cosmos. Hahnemann credea că vindecarea bolii se face prin

vindecarea sufletului – toate bune şi frumoase, doar că definiŃia dată sufletului era cu totul străină creştinismului! El considera că sufletul este o formă de energie - o entitate, aşa cum o văd orientalii: yoghinii, budiştii, etc. „Leacul” homeopat se obŃine practic din orice şi constă în ceva care, dacă este administrat unui om sănătos, îl va îmbolnăvi pe acesta de respectiva boală - un fel de a aplica zicala „cui pe cui se scoate”. Din punct de vedere medical, această procedură nu are nici un efect. Să vedem de ce: dacă eşti alergic la „ceva”, homeopatia îŃi va prescrie ca tratament tocmai acel „ceva” care în mod normal Ńi-ar declanşa

alergia. Desigur că acel „ceva” va fi diluat cât mai mult, dar nu pentru a preveni un eventual risc în cazul substanŃelor otrăvitoare, ci pentru un scop mistic, pe care vom încerca de asemenea să îl explicităm.

Să vedem acum de ce modul de diluare pune sub semnul întrebării această practică, determinând-o a fi considerată şarlatanie: o picătură de „ceva” se diluează în 99 de picături de apă, obŃinându-se o soluŃie de concentraŃie C1. Apoi, o picătură din C1 se amestecă iar cu 99 picături de apă, obŃinându-se o concentraŃie C2, şi tot aşa. Ca fapt divers, C2 înseamnă un raport de 1/10.000; C6 – un raport de 1/1.000.000; C6 echiva-lează cu o picătură în 20 de piscine, iar C12 - picătură în Oceanul Atlantic. Ei bine, la aceste diluŃii, nu mai

Ispite ale veacului de apoi

Homeopatia - o formă modernă de vrăjitorie

Samuel Hahnemann (1755-1843), fondatorul homeopatiei



există nici o moleculă din substanŃa iniŃială, adică din acel „ceva”. Asta o spune ştiinŃa. HomeopaŃii sunt însă de altă părere: ei au inventat noŃiunea de „memorie a apei”. După ei, apa – despre care ştim că este cel mai puternic solvent, ar „Ńine minte” materia ce s-a pus în ea şi, mai mult, ar „transmite informaŃia mai departe”, soluŃia fiind cu atât mai puternică, pe cât este mai diluată! Iată o afirmaŃie nu numai îndrăzneaŃă ci – după cum reiese şi din experimentele făcute, dar şi prostească! De 200 de ani încoace, homeopaŃii nu au reuşit să demonstreze această „memorie a apei” - apă care reŃine numai ceea ce homeopaŃii vor să reŃină, nu şi celelalte materii cu care intră în contact. Şi, ca să încheiem oarecum analiza strict medicală

a fenomenului, trebuie să mai menŃionăm că foarte mulŃi doctori de o înaltă calificare, precum şi oameni de ştiinŃă de prestigiu duc un adevărat război în Occident, împotriva acestei „terapii”. În America s-a înfiinŃat chiar AsociaŃia Medicală Americană (1846), cu scopul interzicerii homeopatiei. Sunt şi alte organi-zaŃii, precum National Council Against Health Fraud, NHS, revistele de specialitate „The Lancet” sau „The Technology Journal of the Franklin Institute”.

Homeopatia – un vlăstar New-Age Din punct de vedere „spiritual”, homeopatia

aparŃine conceptului mai larg de „New-Age” - noua „religie mondială”, care pregăteşte terenul lui an-tihrist. Conform homeopatiei, cauza bolii se datorează unei dereglări a fluxului energetic. Necesitatea acelor diluŃii este determinată tocmai de această doctrina ce poartă numele de vitalism. Cu cât acel „ceva” este mai puternic diluat, cu atât soluŃia se „spiritualizează” mai mult, până când se ajunge la substanŃa simplă, adică la acea energie, care conferă „putere” medicamentelor homeopate. Nu-i puŃin lucru să precizăm că pentru Hahnemann, Hristos a fost un „sentimentalist înflăcă-rat”, iar tot după Hahnemann „Confucius este superior lui Hristos”. Mergând mai departe în nebunia lor, Hahnemann şi discipolii săi au creat o doctrină ce afirmă că persoana lui Dumnezeu este totuna cu energia Lui, nerecunoscând înomenirea lui Hristos, dar nici Sfânta Scriptură. ÎnvăŃătura homeopată despre viaŃă şi suflet este derivată din practicile orientale păgâne, care printre altele susŃin reîncarnarea. Mai concret, ele afirmă că există o energie, şi nu o persoană, care curge prin tot universul, de-a valma, şi din care se adapă nu numai plantele şi dobitoacele, ci şi oamenii, iar prin dereglarea ei, apare boala. Prin acceptarea acestei concepŃii păgâne, omul devine propriul său dumnezeu. El nu mai are nevoie de Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor, iar viaŃa lui nu mai are drept scop mântuirea, iar singurul său scop aici, pe pământ, se rezumă la a „reintra în normal cu energia vitală”. Alte tehnici drăceşti din aceeaşi categorie sunt

bioenergia, acupunctura, reflexoterapia, Tai-Chi, mag-netismul, meditaŃia etc.

Un anumit individ a pus la bătaie o recompensă de 1 milion de dolari americani pentru oricine ar dovedi că disoluŃiile homeopate ar fi mai

mult decât apă chioară. Premiul este încă nerevendicat şi cu siguranŃă va rămâne aşa mult timp de acum încolo, de vreme ce experimentele homeopaŃilor au eşuat în demonstrarea afirmaŃiei lor. Există marele pericol ca homeopatia să aibă rolul unui „cârlig”, prin care să fie atraşi mulŃi creştini neştiutori la religiile orientale, dat fiind faptul că aceste religii orientale se află la baza tuturor metodelor alternative de tratament, deşi într-o primă fază, pacientul credul nu va afla acest lucru, tocmai pentru a deveni, în scurtă vreme, o vic-timă sigură a acestor înaintemergători ai lui antihrist!

T.M.

Vindecarea celor zece leproşi (Luca 17, 14)



„ Încă de mult, lumea noastră românească nu mai merge la biserică. Oamenii de sus, de mijloc şi

de jos au uitat de mult cărarea ce duce la locaşul icoanelor. Boieri, ostaşi, meseriaşi, negustori, dascăli, slujbaşi, mari şi mici s-au lepădat de datoriile către legea lor creştinească – toŃi sunt astăzi liber-cugetători. Şi, fireşte, dacă dumnealor sunt astfel, trebuie şi femeile dumnealor să fie astfel, adică liber-cugetă-toare; şi, prin urmare, cum ar putea să fie copiii dum-nealor astfel decât mamele, adică liber-cugetători! Dar să nu exagerăm!

Boierimea, ostaşii şi slujbaşii, deşi liberi-cugetă-tori, tot mai merg uneori să audă, dacă nu chiar să asculte, Evanghelia – anume când M.S. Regele se duce cu ceremonialul obicinuit, la zile mari, ori la Mitro-polie, ori la Sf. Nicolae-n Şelari, ori pe malul gârlii la Bobotează. De altă parte, tinerimea şi damele se abat uneori la câte o biserică high-life şi spre cinstea lor, trebuie să mărturisim că sunt pătrunse de tot respectul cuvenit casei Domnului: atât tinerimea cât şi damele se prezintă acolo cu toată-ngrijirea. Atât numai că vor-besc cam tare. O fi aceasta bine sau rău – că s-a lăsat adică lumea noastră de biserică – nu o spune, căci n-am în această privinŃă nici o părere hotărâtă. Poate, după cum unii, să fie bine; poate că lipsa de aplecare spre

religie să fie dovada unui spirit care se emancipează lesne de ideile învechite şi devine astfel mai suscep-tibil de idei noi, de progres intelectual şi moral.

Poate, dimpotrivă, după cum zic alŃii, să fie de rău; poate că lipsa aceasta să fie dovada unei porniri la descreierare, la o scădere, la o înjosire progresivă intelec-tuală şi morală, la o din ce în ce mai mare pierdere a omeniei. Nu ştiu deocamdată cine să zic că au dreptate – pesimiştii ori optimiştii; trebuie să mă gândesc mult la această întrebare. Dar până s-ajung a-mi da un răspuns, voiu să comentez aici, în fuga condeiului, câ-teva observaŃii, pe cari le fac de mult (...). Bisericile noastre ortodoxe româneşti părăsite de credincioşi, mai ales în Capitală şi-n oraşele mari, decad pe văzute; toaca şi clopotele noastre fac sgomot de-a-surda, ne mai aflându-se urechi care să le înŃeleagă glasul şi chemarea; o biată prescură şi câteva linguri de vin ajung unui trist altar pe mai multe duminici (...). PărinŃii voştri!

Prăpastie de vreme nemăsurată între ei şi voi! Mii de mii de ani de va fi trecut de la viaŃa lor până la a noastră şi tot nu li s-ar fi şters mai bine din inimile copiilor, pomenirea şi dragostea şi evlavia şi felul. Ei au crezut şi s-au închinat şi sufletele lor găseau mângâiere şi tărie în închinăciune.

De pe raftul de cărŃi

Vechi cugetări

37



Noi nu ne mai închinăm fiindcă nu mai credem. Sufletele voastre nu mai au nevoie de mângâiere; inimile noastre nu mai au nevoie de tărie, fiindcă sunt de piatră şi din piatra aceasta scăpărăm scânteile liberei-cugetări, noi românii, foşti ortodocşi, cari suntem mai deştepŃi, mai luminaŃi, mai mândri, mai puternici decât toate neamurile lumii. Închină-se Asia – bătrână înŃe-leaptă şi nobila şi ingenioasa ei fiică Europa! Închină-se Africa, cu toate negrele ei seminŃii! Închină-se iscusita Americă! Noi – nu ne închinăm. Închină-se nerozii!

Filosofia noastră se pune mai presus de nevoia înŃelepciunii! Clopotele – sgomot! Icoanele – fleacuri! CredinŃa – moft! Închiză-se bisericile, surpe-se zidurile lor! PărinŃii noştri cari le-au zidit erau nişte barbari, nişte primitivi, fără nici o cultură serioasă; ei nu aveau spiritul de examen. Noi suntem oameni moderni. Mătură-se dărâmăturile bisericilor, ca să se deschidă locuri largi, pieŃe vaste, pe cari, după cerinŃele progre-sului, să se zidească oŃeluri măreŃe şi cluburi politice, teatre de varietăŃi şi burse de comerŃ! Şi nu care cumva să-ndrăznească a ridica glasul cineva! În cazul cel mai bun pentru dânsul ar fi un om ridicul. E destul că biserica e tolerată!

Un slujitor al altarului, când stetea sub loviturile unei cumplite prigoniri, unei năpăstuiri strigătoare la cer, izgonit şi maltratat ca odinioară Sf. Ignatius al Con-stantinopolei, mi-a spus cu adânc amar:

- „Nu le e frică, fiule, de bătaia lui Dumnezeu”? - „Nu, părinte, i-am răspuns; nu e frică nimănui de

bătaia cui nu crede că este. Ai uitat că ai de a face cu o lume care nu crede în Dumnezeu? Cu o lume căreia nu i-a fost frică să prefacă în puşcării locaşu-rile sfinte, închinate credinŃei străbune, unde zac oseminte de măreŃi voievozi”? Se va mai schimba lumea noastră româ-nească? Va mai vrea Dumnezeu să o reîn-toarcă la Dânsul? Dumnezeu ştie. Deo-camdată, copiii noş-tri vor merge pe ca-lea noastră cuminte. De ce avem, şcoli româneşti, în care ur-mează înaltele învă-Ńături ale omenirii?

Pentru ca să ni-i lumineze şi să ni-i crească. Din aceste şcoli naŃionale, ies pe fiecare an sute şi mii de viitori cetăŃeni luminaŃi, toŃi liberi-cugetători, plini de dispreŃ pentru vechea credinŃă creştină, astăzi demodată, ridicu-lizată, scuipată! Ei au învăŃat o religie mai omenească decât cea creştină, o religie care predică nu mila şi îngăduinŃa, nu blândeŃea şi omenia, o religie aspră care predică omului: Eşti o fiară! Ghiarele tale şi colŃii tăi sunt deşteptăciunea şi şiretenia; fii perfid, crud, neîngă-duitor cu semenii tăi! Nu te uita o clipă în sus pe cer; aici, în jos, pe pământ, uită-te cu ochii-n patru, ca şi cum ai avea patru picioare; aici pe pământ se ispăşeşte tot pentru tine. Eşti o fiară, fii fiară. Fiarele n-au biserică; fiarele nu se-nchină; fiarele n-au Dumnezeu!”

Fragment din „Noi şi Biserica”, de I.L. Caragiale



S ituat într-o regiune de vie circulaŃie, oraşul Târgu-Frumos reuneşte drumurile ce leagă oraşele Iaşi,

Roman, Paşcani şi Botoşani, purtând şi denumirea de „Poarta Târgului Frumos”. După relatările istoricului şi etnografului M. Costăchescu, oraşul este atestat do-cumentar încă din secolul al XIV-lea, fiind una din cele mai vechi localităŃi din nordul Moldovei. Despre tre-cutul istoric bogat şi despre modul în care acesta s-a împletit strâns cu trăirea în duh ortodox, ne putem da seama privind mărturiile şi vesti-giile sfintelor lăcaşuri întemeiate de domnitorii Moldovei, din care cea mai de seamă este biserica în-chinată Sfintei Cuvioase Paras-cheva, ctitorie din anul 1541 a domnitorului Petru Rareş.

Construirea bisericii ortodoxe de stil vechi din oraş, avându-i ca ocrotitori pe SfinŃii Trei Ierarhi, a fost începută în anul 1994. Un an mai târziu, în 1995, a fost sfinŃită şi aşezată piatra de temelie a sfân-tului lăcaş, de către Î.P.S.M. Vla-sie Mogârzan. În ciuda ispitelor şi greutăŃilor, cu ajutorul lui Dum-nezeu, biserica a putut fi ridicată. Toate lucrările de construcŃie s-au făcut cu efortul financiar şi forŃa de muncă a credincioşilor, sub

directa îndrumare şi cu participarea părintelui paroh Petrică TărăbuŃă.

La exterior, biserica a fost zugrăvită în praf de piatră, de către o echipă de meseriaşi din comuna ieşeană Belceşti. Lucrările de sculptură din interiorul bisericii au fost făcute de meşterul Valerică Hizanu, din loc. Grumăzeşti - Neamt, iar pictura, realizată în stil realist, a fost executată de către Valentina Acasandrei din Iaşi. Pe parcurs, s-au mai realizat şi alte

construcŃii anexe, precum clo-potniŃa, casa parohială şi un frumos aghiazmatar. SfinŃirea bisericii a avut loc in data de 5/18 septembrie 2005, de către Î.P.S. Vlasie împreună cu un sobor de episcopi, preoŃi şi dia-coni, în prezenŃa multor credin-cioşi veniŃi din toată Ńara. ToŃi credincioşii care locuiesc sau se află în trecere prin oraşul Târgu-Frumos au posibilitatea de a vizita şi a se închina în această frumoasă biserică, fiind bine-primiŃi oricând să participe la Sfintele Slujbe.

Biserica „SfinŃii Trei Ierarhi” din Târgu-Frumos

Dumnezeu să vă binecuvinteze!

P.T.

traditia ortodoxa 23

Documents