slova ortodoxa numarul 5 anul 1

SLOVĂORTODOXĂ

Revistă de spiritualitate ortodoxă a românilor din Moravia - Republica Cehă

Nr. 52011

Redacţia Slovă ORTODOXĂ vă doreste să petreceţi sfintelesărbători în linişte cu bucurii duhovniceşti şi sănătate

LA MULŢI ANI !

SlovăOrtodoxă• Nr. 5/2011

Căsuţa de redacţiePreşedinte de onoarePr. Cristian POPESCU

Redactor şefHoraţiu TOMA

Echipa de redacţieRamona AIOANEITraian BĂLANAlex GIOSANUDragoş HARAGACosmin MIHAIAdina TOMACristian VELNIC

CorectoriCristian VELNICAlex GIOSANU

Grafică şi designHoraţiu TOMA

Adresa redacţieiEmail: [email protected]: slovaortodoxaWeb: slovaortodoxa.blogspot.com şihttp://ro-cz.com/slova-ortodoxahttp://www.facebook.com/slovaortodoxa

Publicaţia apare cu binecuvântareaÎnaltpreasfinţitul Simeon Arhiepiscopde Olomouc şi Brno

2

Sărbători cu bucurii! . . . . . . . . . . . . . 3Vieţile Sfinţilor- Sf IerarhNicolae. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4Viaţa Sfintei MuceniţeFilofteia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6Literatură şi artă creştină VasileVoiculescu.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9Taina Euharistiei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 0Noi şi biserica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 2Răspunsuri la întrebări . . . . . . .1 3Familia ortodoxă - NaştereaDomnului nostru Iisus

Din aces t număr:

Dacă aveţi propuneri derubrici, doriţi să publicăminformaţii pe un anumit subiectsau răspunsuri la întrebări petemă creştină sau să ajutaţi latraducerea în engheză/cehă,scrieţi-ne la adresa redacţiei.Asteptăm şi materiale cu ştiridespre evenimente ale bisericiidin Cehia pe adresa redacţiei.

Pentru credincioşii din zona Brno, biserica cu slujire şiîn limba română se află pe strada Vranovska nr. 48http://parohiabrno.ro-cz.comMulţumim celor care sprijină constant activităţilebisericii şi tipărirea revistei.Publicaţia poate fi achiziţionată în variantă tipărită dela biserica mănăstirii ortodoxe Sf Ludmila din Brno

Nr. 1/2011 • SlovăOrtodoxă 3

E luna decembrie, o lună a bucuriei şi a cadourilor. Fie că vorbim despre bucuriade a primi sau a dărui cadouri celor dragi sau celor în nevoi vorbim despre obucurie. În general în această perioadă toată lumea încearcă să facă o bucuriecuiva. Luna decembrie este luna care pentru poporul român este mai deosebitădeoarece începe şi se încheie cu urări de La Mulţi Ani. Începen luna cadourilorcu sărbătorirea Zilei Naşionale a României apoi părcă o ţinem în sărbătoarecontinua urmează serbarea Sfântului Nicolae despre a cărui viaţă puteţi citi înpaginile acestui număr al revistei noastre. După acestă sărbătoare începen să nepregătim de bucuria Naşterii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos urmând ca deaici să intrăm în perioadă de bucurie care va dura până după începutul noului an.De cele mai multe ori ne lasăm duşi de valul comportamentului consumist şi allipsei de dragoste pentru cei din jurul nostru. Uităm totul şi gândim doar lacadourile de Crăciun şi petrecerea de revelion ignorând raportarea faţă deDumnezeu.E perioadă de bucurie iar acest lucru este şi pentru creştini valabili prin faptul căîntre 25 decembrie şi 5 ianuarie nu există nici o zi de post dar trebuie să nu uitămcă acestă perioadă de bucurie este împodobită de rugăciune. În toată aceastăperioadă trebuie să ne exprimăm bucuria prin prezenţa în biserică şi colindatulpentru a vesti tuturor Naşterea Pruncului Iisus dar este bine să încercă să aducemun zâmbet pe feţele celor bolnavi, celor care poate nu au nici o bucată de pâinesau celor care poate nu au un acoperiş sau un pat unde să îşi odihneascăostenelile în noaptea de Crăciun.Sunt poate cazuri ca cel despre care presa vorbeşte zilele aceastea incendiu de laValea Screzii un incendiu a mistuit o cladire şi depozitul de alimente, acoloPărintele Nicolae Tănase încearcă să ajute oameni fără posibilităţi, copiiabandonaţi şi bătrâni. Putem să vedem acolo un exemplu de comportamentcreştin, mulţi dintre noi am spune că nu e drept . . . ca putem găsii multe motivede a cârti dar părintele a declarat că poate această încercare a venit deoarecepoate nu a făcut destul bine. Dacă doriti să aflaţi mai multe despre muncapărintelui accesaţi www.asociatiaprovita.org iar dacă credeţi că puteţi sprij iniaveţi şi opţiunea paypal.Putem să întrăm în noul an dormind după petrecerea de revelion sau putem săasteptă noul an în rugăciune participând la liturghia din ziua Sfântului Vasile aşacum putem să serbăm ziua Sf Ioan Botezătorul participând şi la sfintele slujbe.Este normal să ne bucurăm cu persoanele care poartă numele acestor sfinţi dar nutrebuie să ne rezumăm la atât.Pentru creştin bucurie trebuie să meargă dincolo de pragul propriei case, trebuiesă ne uităm la cei în nevoie. Aşa cum toţi ne dorim un an mai bun trebuie să îiajutăm pe alţi să zâmbească şi să păşească în noul an cu speranţă şi nădăjduindcă toate încercările vor aduce însutite bucurii şi linişte pe calea grea a mântuirii.Un an nou binecuvântat!

Horaţiu Toma

Sărbători cu bucurii!

Nr. 5/2011 • SlovăOrtodoxă


Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor LichieiSfântul Ierarh Nicolae s-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în

jurul anilor 280, dintr-o familie înstărită dar şi foarte credincioasă. Părinţii săi,Teofan şi Nona, l-au dobândit pe Sfântul Nicolae de la Dumnezeu prin multefierbinţi rugăciuni căci nu puteau avea copii. Încă din pruncie, Sfântul Nicolae îşiurmează menirea sa, postind şi chiar făcând minuni. După moartea părinţilor,Nicolae şi-a împărţit averea săracilor, iar după trecerea la cele veşnice a unchiuluisău, arhiepiscop în cetatea Mira din provincia Lichia, tânărul Nicolae a fost numitîn locul acestuia, printr-o minune: arhiereii locului, rugându-se la Dumnezeu să-iajute să-l găsească pe cel mai vrednic pentru această demnitate, unul dintreepiscopi a avut un vis: un bărbat care purta o aureolă de sfânt a spus că, va fi alesarhiereu acela care va intra primul în biserică, a doua zi. În ziua următoare,intrând Sfântul Nicolae primul în biserică, a fost ales cu cinste arhiepiscop.Documentele vremii spun că în anul 303, împăratul roman Diocleţian le-a cerutsupuşilor să-l venereze ca pe un zeu. Cu preţul unei pedepse aspre, Nicolae acinstit creştinătatea şi a propovăduit dreapta credinţă, opunându-se dorinţeiîmpăratului. Pentru curajul său a fost întemniţat împreună cu alţi creştini şiNicolae nu a văzut lumina zilei vreme de zece ani. Cu aceeaşi tărie, Sf. Nicolae acombătut erezia lui Arie la primul Sinod convocat de împăratul Constantin cel

Mare la data de 20 mai 325 d.H,Sinod întrunit în localitatea Niceea.Sinodul a condamnat erezia lui Arie,conform căreia Iisus Hristos nu esteFiului lui Dumnezeu, ci doar un omcu puteri supranaturale. La acestsinod este recunoscut drept un mareapărător al ortodoxiei. Atât deputernic a argumentat Nicolae şi atâtde încăpăţânat a fost Arie, încât,îngrijorat de ruptura care se puteaface în Biserică, viitorul sfânt i-a datereticului o palmă. De la palmaSfântului Nicolae a rămas obiceiul ca,în 5 decembrie, celor neascultători săli se dea o joardă în semn deavertisment.Sfântul Nicolae a dăruit mult

săracilor, a liniştit pe întristaţi, avindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi, arătând lumii slava Tatălui ceresc.A rămas în seama ierarhului Nicolae o poveste adevărată, dureroasă şi mişcătoare.

Vieţile SFINŢILOR- Sfântul Nicolae


Sursa: www.icoaneortodoxe.ro


Se zice că, într-o zi, a aflat Sfântul Nicolae despre un tată din cetatea Miracare, de durere că nu are zestre suficientă să-şi mărite cu cinste cele treifiice, plănuia să le ia zilele şi apoi să se omoare, ca nu cumva fetele sale să fie

nevoite să ajungă batjocura bărbaţiloravuţi. Mişcat de durerea tatălui şiîngrijorat de soarta fetelor şi abătrânului, Sfântul Nicolae a luat treipungi cu galbeni şi aruncându-le pefereastră una câte una în casa familieiaceleia a salvat prin milostivirea saîntreaga familie de la moarte. SfântulNicolae şi-a dat sufletul în mâinile luiDumnezeu în anul 340, iar din anul1087, moaştele sale se păstrează pânăîn ziua de astăzi la Bari, în sudulItaliei.În tradiţia românească, Sfântul

Nicolae (sau Moş Nicolae) are atribuţii străine de statutul sau ierarhic: apare peun cal alb, aluzie la primazăpadă care cade laînceputul iernii, ajutavăduvele, orfanii şi fetelesărace la măritat, estestăpânul apelor şi salveazăde la înec corăbierii şiapără soldaţii pe timp derăzboi. În colindeleromâneşti se cântă, înplină iarnă, despre floriledalbe, flori de măr. Dacăne întrebăm de ce de măr,trebuie să ştim că bătrâniinoştri cunoşteau că aceajoardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă,va înflori pană la Naşterea Domnului, însemnă că sfântul a mijlocit pentruiertarea celui căruia i-a dat crenguţa flori albe.Întru cinstirea Sfântului Nicolae,peste 800.000 de români îi poartă numele şi multe mânăstiri şi biserici au hramulSfântului.Pe acest mare făcător de minuni îl ştie Răsăritul şi Apusul, şi toţicreştinii cunosc nenumăratele lui minuni ca să se slăvească printr-însulDumnezeu Cel Unul in Treime lăudat: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin.Sursa: http://www.crestinortodox.ro; http://www.click.ro

Rubrică realizată de Cosmin MIHAI

Sfântul Nicolae - Vieţile SFINŢILOR


Aducerea Moastelor Sfântului Ierarh NicolaeSursa: www.manastirea-sireti.md

Moaste Sfântului Ierarh NicolaeSursa: www.sfantulnicolae.info


Este una din sfintele muceniţe cele mai cinstite de pe teritoriul României. Ea atrăit la începutul secolului al XIII-lea pe teritoriul Bulgariei de azi. Moaştelesale se găsesc în biserica mănăstirii din Curtea de Argeş, iar prăznuirea ei seface la 7 decembrie. Numele său mai poate fi întâlnit şi cu grafia Filofteea sau(mai rar) Filoteea / Filoteia. Numele ei înseamnă iubitoare de Dumnezeu.Sfânta Muceniţă Filofteia s-a născut la începutul secolului al XIII-lea înapropiere de oraşul Târnovo (Veliko Târnovo din Bulgaria de astăzi), capitalaŢaratului (româno-)bulgar, într-o familie de ţărani. Este crescută în dreaptacredinţă şi evlavie de mama sa, care moare când sfânta era încă mică. Darroadele evlaviei maicii sale s-au vădit când Filofteia a mai crescut.Copila asculta de mică dumnezeieştile Scripturi, postind şi învăţând să-şipăzească neîntinată fecioria. Dar mai presus de toate a iubit milostenia. Copilasăvârşea cu statornicie şi răbdare toate faptele bune. Dar, după ce mama sfinteia trecut la Domnul, tatăl ei s-a însurat a doua oară. Mama vitregă nu a iubit-ope Filofteia, astfel că adeseori îi făcea necazuri, bătând-o şi pârând-o tatălui ei,ca şi acesta să o certe.Iar în acest timp, fericita fecioară, de multe ori, văzându-i pe săraci şi peflămânzi, se lăsa biruită de milostivire le dădea hainele ei şi le împărţea din

mâncarea pe care mama vitregă i-odădea ca să o ducă la ţarină, tatăluiei. Pentru aceasta, tatăl ei se mânia şide multe ori o bătea fără milă,poruncindu-i să nu mai facă acestefapte.Dar sfânta nu-l asculta, fiindu-i milăde săraci. Asfel că, într-o zi, mergândea după obicei să ducă tatălui săumâncare la ţarină, i-au ieşit în calenişte săraci şi flămânzi, care mereu ocercetau, ştiind milostivirea ei.Neavând altceva ce să le dea, stântale-a împărţit mâncarea pe care trebuiasă i-o ducă tatălui ei. Iar acesta,rămas flămând, când s-a întors acasăşi-a certat soaţa, care însă l-aîncredinţat că îi trimite întotdeaunamâncare îndeajuns, ba şi de prisos.

De aceea, ascultând de îndemnul Celui rău, tatăl fericitei s-a hotărât să opândească pe copilă ca să vadă ce făcea cu mâncarea.Deci mergând la vremea la care ştia că venea Filofteia cu bucatele, s-a aşezat laloc potrivit şi, pândind-o, a văzut că le împărţea săracilor.

Viaţa Sfintei Muceniţe Filofteia

Vieţile SFINŢILORROMÂNI



Fiind biruit de mânie şi uitând dragostea părintească, s-a pornit asupra ei,ca totdeauna, apucând-o de cosiţe ca să o bată până ce se va linişti. Dar,nemaifiind stăpân pe el, a aruncat în ea cu toporul pe care-l avea la brâu şi,lovind-o, a rănit-o la un picior. Iar din această rană sfânta a murit pe loc. Şi totlocul acela s-a umplut de lumină. Sfânta era în vârstă de doisprezece ani când s-a mutat la Domnul.Iar tatăl său, venindu-şi în fire, a fost cuprins de spaimă şi de cutremur, întâipentru că a ajuns ucigaşul fiicei sale, apoi din pricina strălucirii dumnezeieşticare se revărsase în jurul sfintelor ei moaşte. Şi vrând să ridice sfântul ei trup,nu putea nici să-l atingă, nici să se apropie de el. Văzând acestea, a alergat încetate şi le-a spus arhiepiscopului şi conducătorilor cetăţii tot ce se întâmplaseşi că trupul fericitei zăcea pe pământ, şi că era cinstit de Dumnezeu custrălucire cerească. Aceasta auzind, arhiepiscopulîmpreună cu mai-marii cetăţii şi cu popor mult, aualergat cu făclii şi cu tămâie şi cu rugăciuni, şivăzând sfântul trup strălucind cu acea luminădumnezeiască, s-au minunat cu toţii şi au lăudat peDumnezeul minunilor, Care şi acum, în vremuriledin urmă, preamăreşte pe robii Săi care împlinesccu fapta poruncile Lui.Apoi au încercat, împreună cu arhiepiscopul, săridice trupul sfintei şi o ducă în cetate. Dar n-auputut nici să-l mişte, aşa încât s-au înspăimântat citoţii. Au început să se roage cu stăruinţă luiDumnezeu şi Sfintei Filofteia, dar nici aşa nu auputut s-o ridice. Că vrând Dumnezeu săpreamărească pe roaba Sa, a îngreuiat trupulfericitei ca pe o piatră.Deci înţelegând că sfânta vroia să odihnească înaltă parte, au început să-i pomenească, ca unei fiinţe vii, ţările, mănăstirile,bisericile de peste Dunăre şi cele de această parte de Dunăre şi nicăieri n-a voit.Dar cum s-a pomenit de Biserica Domnească cea din Târgul Argeşului, îndatăs-a uşurat trupul ei, chiar mai mult decât greutatea sa firească. Înţelegând toţi căacolo este voia lui Dumnezeu şi a sfintei să meargă, îndată a înştiinţat prinscrisoare pe Radu Vodă, cel poreclit Negru (care zidise şi biserica) de celeîntâmplate. Acesta, de cum a fost înştiinţat, fiind binecredincios şi râvnitor a-şiîmpodobi ţara şi poporul cu odoare de mult preţ ca acestea, a pornit îndată cumult alai, cu făclii şi cu tămâieri, mergând către Dunăre şi a adus sfintele eimoaşte în Ţara Românească. Le-a aşezat în Biserica Domnească, în oraşulArgeş. Acolo au stat sfintele ei moaşte până la zidirea Mănăstirii Curtea deArgeş de către Neagoe Basarab. Aici au fost mutate, iar acum se află înParaclisul Mănăstirii Curtea de Argeş. Şi acolo fiind, face multe minuni, dândtămăduiri de tot felul de boli celor ce aleargă cu credinţă la sfintele ei moaşte.





În fiecare an, la 7 decembrie, sfintele sale moaşte sunt scoase afară din paraclisşi racla este deschisă, fiind puse într-un pavilion special amenajat din faţabisericii mănăstirii, pentru ca mai ales în această zi credincioşii, care se adunăîn număr mare la prăznuirea ei, să li se poată închina.Documentele istorice arată însă că moaştele muceniţei au rămas la Tarnovo şisunt aduse în Ţara Românească numai după anul 1 393, când ţaratul bulgar de laTârnovo a fost ocupat de către turci. Se pare că de aici sunt duse la Vidin,probabil până în anul 1 396. Pentru a nu fi profanate, sunt dăruite domnitoruluiMircea cel Batrân (1 386+1418), care le aşează în biserica domneasca SfântulNicolae de la Curtea de Argeş, pe atunci catedrală mitropolitană, ctitorie adomnitorului Basarab I Întemeietorul şi Nicolae Alexandru, fiul său rămânacolo pană în anul 1893, când,datorită stării de degradare în care se aflăbiserica, sunt mutate în biserica Sfântul Gheorghe, apoi în biserica AdormireaMaicii Domnului-Olari. În timpul primului război mondial sunt duse înparaclisul Mănăstirii Antim din Bucureşti, apoi revin la Curtea de Argeş şi suntgăzduite în marea biserica ctitorită de Neagoe Vodă Basarab.

În felul acesta,Sfânta Filofteia adevenit o adevăratăocrotitoare a ŢăriiRomâneşti.Moaştele ei suntvenerate atât decredincioşii dinpartea locului cât şide alţi creştini, dinalte zone ale ţării,care îşi îndreaptăpaşii spre primacapitală a ŢăriiRomâneşti.La 28 februarie

1950, Sfântul Sinod hotărăşte generalizarea cultului Sfintei Filofteia pe întregcuprinsul ţării. Cu acest prilej , în prezenţa patriarhului Justinian Marina, areloc, în anul 1955 o slujbă specială. Cadrul festiv a fost impresionant, la slujbafiind prezenţi numeroşi ierarhi români şi străini, precum şi un numărimpresionant de credincioşi.

Sursa: http://ro.orthodoxwiki.org/FilofteiaRubrică realizată deTraian BĂLAN





Vasile Voiculescu s-a născut pe 27 noiembrie 1884 încomuna Pârscov, judeţul Buzău, ca fiu al lui CostacheVoiculescu, gospodar cu stare, şi al Sultanei (născutăHagiu), fiica unui negustor. Şcoala a început-o în satulPleşcoi, Buzău în 1890. A urmat studii liceale la Liceul„Alexandru Hâjdeu” şi apoi la Liceul Gheorghe Lazardin Bucureşti. Studiile universitare le-a început laFacultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1 902 -1903) şi le-a continuat la Facultatea de Medicină, în1903. Doctoratul în medicină l-a obţinut în 1910.Editorial, a debutat cu volumul Poezii (1 916). Din acelaşian a colaborat la Flacăra lui C. Banu, la recomandarea luiMacedonski.A fost timp de patru ani deţinut politic în închisorile

comuniste (1958 - 1962). A fost condamnat din eroare judiciară alături de alţimembri sau colaboratori ai Rugului Aprins (Sandu Tudor, Sofian Boghiu, DumitruStăniloae, Benedict Ghiuş, Adrian Făgeţeanu, etc.). În închisoare s-a îmbolnăvit decancer şi a murit doborât de boală în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, în locuinţasa din Bucureşti.

Vasile Voiculescu


Literatura şi artă creştină

Plans de toamna

Bat lung peste tara

Reci ramuri de vant

Si codrul de ceara

Miroase a sfant.

Vin zile carunte. . .

Spre vaile moi

Se lasa marunte

Dulci neguri de oi.

Cocoare gonace

Pe-un cer pamantiu

Spre calde conace

Aceleasi cai scriu

Si-n poala zabuna

A norilor orbi

Vazduhull aduna

Sinoade de corbi.

Dezmierzi o lumina?

Se stinge.. . De-acum

Ti-e mana de tina,

Obrazul de fum.

Rubrică realizată de Dragoş HARAGA


Născut la viaţa cea nouă în Iisus Hristos, întărit în ea prin pecetea darului SfântuluiDuh, pruncul nou botezat se poate învrednici şi de primirea celorlalte Sfinte Taine.Aşa i se dă lui Taina Sfintei Împărtăşanii sau Cuminecături, prin care, sub chipulpâinii şi al vinului primeşte însuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos spreiertarea păcatelor şi spre viata de veci. Această Sfântă Taină se mai numeşte şiSfânta Euharistie ceea ce înseamnă mulţumire, pentru că atunci când a aşezat-o, laCina cea de Taină, Mântuitorul Hristos a mulţumit Părintelui ceresc înainte de afrânge pâinea şi a o da Sfinţilor Apostoli. Sfânta Împărtăşanie este cea mai mareTaină, fiindcă prin ea noi nu primim numai harul dumnezeiesc, ci pe Însuşi izvorulharului, pe Iisus Hristos, împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele Său.Mântuitorul Hristos a instituit Taina Sfintei Euharistii în Joia Patimilor, la Cina ceade Taină. Atunci, luând pâinea şi binecuvântând-o, a frânt-o şi, dând-o ucenicilorSăi, a zis: «Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Si luând paharul şi mulţumind,le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celeiNoi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor» (Matei XXVI, 26-28). Dupăaceea le-a poruncit : «Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea» (Luca XXII, 1 9).Sfânta Taină a Împărtăşaniei se săvârşeşte numai de episcop şi preot şi numai încadrul Sfintei Liturghii; ea este miezul şi centrul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii.Darurile ce se aduc spre prefacere în Trupul şi Sângele Domnului sunt pâinea dingrâu curat şi dospită şi vinul, tot curat, din struguri.La primirea Sfintei Cuminecături sunt chemaţi toţi fiii Sfintei Biserici; ei se potîmpărtăşi dacă mai întâi şi-au mărturisit păcatele şi au fost dezlegaţi de preotulduhovnic. După primirea Sfintei Cuminecături se cuvine să nu mai sărute icoana,sau mâna episcopului sau preotului, să-şi păzească limba de orice vorbă deşartă, deblestem, de clevetiri, cinstind astfel Dumnezeiescul Trup şi Sânge pe care l-auprimit.Când ne împărtăşim?Dat fiind roadele Sfintei Împărtăşanii, Sfânta Biserică porunceşte fiilor ei să sepregătească şi să se împărtăşească cât mai des, îndeosebi, în cele patru posturi maride peste an, în preajma unei călătorii mai îndelungate, la caz de suferinţă şi boală,ca şi înainte ca mirii să se învrednicească de Sfânta Cununie. Efectele binefăcătoareale Sfintei Împărtăşanii apar numai în sufletele celor care au primit-o cu vrednicie.Celor nepregătiţi şi nevrednici le aduce osândă de la Dumnezeu (1 Cor. XI, 27-29).Rugăciune înainte de primirea Sfintei Impărtăşanii:Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, slăbeşte, lasă, milostiveşte-Te şi-miiartă mie păcătosului, netrebnicului şi nevrednicului robului Tău căderile în păcat,smintelile şi greşelile mele, toate câte am păcătuit faţă de Tine, din tinereţile melepână în ziua şi ceasul de acum, fie cu ştiinţă, fie din neştiinţă, cu cuvântul saufapta, sau cu gândul, sau cu cugetul, cu deprinderile şi cu toate simţurile mele.

Taina Sfintei Împărtăşanii (Euharistia)

Sfintele TAINE

10 SlovăOrtodoxă• Nr. 5/2011


Şi pentru rugăciunile aceleia ce fără deprihană Te-a născut pe Tine, ale preacuratei şipururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singuranădejde neînfruntată şi ocrotitoarea şiizbăvitoarea mea, învredniceşte-mă fără deosândă să mă împărtăşesc cu preacuratele,nemuritoarele, de viaţă făcătoarele şiînfricoşătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelorşi spre viaţa de veci, spre sfinţire, spre luminare,spre tărie, spre vindecare şi spre sănătateasufletului şi a trupului şi spre ştergerea şipierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor şi adeprinderilor mele celor rele şi a nălucirilor denoapte ale duhurilor celor viclene şi întunecate.

Că a Ta este împărăţia şi puterea, slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cuTatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.Rugăciune după primirea Sfintei Împărtăşanii:Trupul Tău cel Sfânt, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, să-mi fiespre viaţa de veci şi Sângele Tău cel scump spre iertarea păcatelor. Şi să-mi fiemie împărtăşania aceasta spre bucurie, spre sănătate şi veselie. Iar laînfricoşătoarea şi a doua venire a Ta, învredniceşte-mă pe mine păcătosul ca săstau de-a dreapta măririi Tale, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale şi aletuturor sfinţilor Tăi. Amin.Recomandări înainte de împărtăşire:Pentru împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului este necesar, pe de o parte,ca omul să se spovedească, iar pe de altă parte să-şi curăţească trupul şisufletul prin post, cel puţin câteva zile, prin rugăciune şi prin fapte bune. Prinurmare, credinciosul se va pregăti atât sufleteşte, prin evitarea, pe cât posibil, agrij ilor lumeşti, prin lepădarea păcatelor şi prin împăcarea cu toţi semenii, câtşi trupeşte, prin post alimentar, prin abstinenţa de la relaţiile trupeşti şi printr-oigienă corespunzătoare a trupului.Prezentarea în faţa Sfântului Altar a credinciosului în vederea primirii SfinteiTaine, se face respectând următoarele cerinţe: bărbaţii vor fi îmbrăcaţi decentşi vor fi bărbieriţi, femeile vor avea ţinuta decentă şi capul acoperit.Împărtăşirea cu Sfintele Taine va fi precedată de împlinirea unui canon rânduitde preotul duhovnic la spovedanie şi din citirea din cartea de rugăciuni a celor12 rugăciuni de dinainte de împărtăşanie.Nu se pot împărtăşi persoanele care au de ispăşit un canon şi au fost oprite depreotul lor duhovnic.continuare în pagina 15

Sfintele TAINE

Taina Sfintei Împărtăşanii (Euharistia)

Foto:H

oraţiuTom

a


În preajma Crăciunului, multe din colindele noastre străbune ni-L binevestesc pe“Hristos, Mesia chip luminos”. Acest fapt nu este rodul întâmplării. Existădeopotrivă atât un temei teologic profund, cât şi o necesitate reală în ceea ce nepriveste, pe care se întemeiază acest vers.Pe de-o parte, vorbim despre Întruparea Celui ce este “Lumină din Lumină,Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, iar pe de alta, despre nevoia delumină pe care o resimţim toţi cei care întâmpinăm Naşterea Sa având chipulumbrit de păcate, de grij ile cotidiene, de monotonia vieţii etc.În cântarea cu acelaşi nume din slujba Pavecerniţei, mărturisim cum "Poporulcel ce locuia în întuneric şi în umbra morţii a văzut lumină mare. Căci cu noieste Dumnezeu.” Altfel spus, Dumnezeu Cuvântul se întrupează pentru a-lscoate pe om din întunericul cel mai din afară şi a-l face părtaş luminii Sale.Noi cei de astăzi am pierdut acea bucurie dată de trăirea conştientă a prezenţeidumnezeieşti. Creştinul care nu mărturiseşte doar la nivel declarativ “cu noi esteDumnezeu”, ci mai ales existenţial, are întotdeauna chipul luminos. Acestacunoaşte că este chemat de Hristos să vieţuiască în veşnicie întru lumina Sa.Dar în toate acestea este subliniată mai ales natura duhovnicească a luminii.Lumina lui Hristos nu este cea fizică. Este lumina Sa necreată, NastereaDomnului, prin unirea celor două firi, în persoana lui Hristos, oferind omuluiposibilitatea împărtăşirii de energiile dumnezeiesti în chip nemijlocit.În acest sens, troparul praznicului, nu face decât sa ne vorbească desprecunoşterea lui Dumnezeu întru lumină: “Naşterea Ta Hristoase Dumnezeulnostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei, ca întru ea cei ce slujeau stelelor de lastea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să te cunoască pe Tine,Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie.”Acesta este şi motivul pentru care în Taina Botezului, “taina luminării omului”sau taina naşterii celei de-a doua, Biserica cere de la Hristos în numele celui noubotezat veşmânt de lumină: “Dă-mi mie haina luminoasă cela ce Te îmbraci culumina ca şi cu o haină”.Apoi strana răspunde cântând imnul: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pepământ pace, între oameni bunăvoire. Lăudamu-Te, bine Te cuvântăm,închinamu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie pentru slava Ta cea mare. [. . . ] Căla Tine este Izvorul Vieţii, întru lumină Ta vom vedea lumina. [. . . ]Sfinţii Părinţi şi întreaga Tradiţie a Bisericii, ne adeveresc faptul că vederealuminii dumnezeieşti este ultima treaptă a urcuşului duhovnicesc în viaţaaceasta, ce nu este posibilă fără purificarea de patimi şi dobandirea iubirii curate.Constatăm cu tristeţe cum omul contemporan, în preajma Crăciunului, tinde săreducă însemnătatea luminii, doar la nivel exterior, rezumându-se la a cumpărainstalaţii luminoase cât mai complexe şi lumânări cât mai originale etc.

Crăciunul

Noi si biserica

13Nr. 5/2011 • SlovăOrtodoxă

Acesta depune tot efortul să împodobească străzile, magazinele, casele,bradul, cu riscul de a da uitării propriul suflet.Pierdem din vedere esenţialul, faptul că Naşterea Domnului este o sărbătoare achipurilor scăldate în lumina lui Hristos, o sărbătoare a împodobirii sufletului.Biserica ne arată însă de fiecare dată calea către lumina cea adevărată şi cătrepodoabele care se cuvin a le dobandi. În Biserică ne luminăm sufletul prin post,ni-l împodobim prin dar, însă devenim cu adevărat “lumină şi poboabă” numaiprin Spovedanie şi Împărtăşanie şi prin celelalte Sfinte Taine ale Bisericii.La începutul articolului spuneam că nu este deloc întâmplător faptul că existăcolinde care ni-L binevestesc pe “Hristos, Mesia chip luminos”. ChipulPruncului Hristos scăldat în lumină, nu este altceva decat o prevestire aSchimbării Sale la Faţă, o prevestire a descoperirii Slavei Sale şi a posibilităţiinoastre de a “ne lumina”, altfel spus, de a-L cunoaşte împartaşindu-ne de ea.Sursa: http://www.crestinortodox.ro

Rubrică realizată de Alex GIOSANU

RaSpunSuri la intrebari - De ce colindam?Colindul este o nepreţuită zestre spirituală, pe care o moştenim din moşi-strămoşi.Cei dintâi colindători au fost păstorii care au venit la pestera luminată unde S-anăscut Pruncul Iisus şi bucurându-se de acest semn ceresc şi de glasul ingerilorau vestit degrabă în cetatea Betleemului minunea la care au fost martori.Mesajul colindătorilor este adânc şi puternic spiritual căci ne arată iubireanemărginită a Bunului Dumnezeu pentru creatia Sa trimiţând pe unicul Său Fiu“Să se nască şi să crească/ Să ne mântuiască”.Mântuitorul vine la noi simplu, născându-se din Fecioara, fără păcat, în iesleaanimalelor iar colindul nostru arată bucuria nemărginităa primirii pruncului Hristos, apropierea noastră cuDumnezeu. Colindele poartă prin veacuri cuvântul tainical Naşterii Sfinte.“Astăzi s-a născut Hristos/Mesia chip luminos/Lăudaţi şicântati,/ şi vă bucuraţi! ”“Umblatul cu colinda” sau “colindatul” ne arată căPruncul Hristos a sosit şi ne cere sa Îl primim. Acestlucru se poate observa foarte clar la cetele de colindătoricare merg din casă în casă şi intreabă: “Primiţi cucolinda?” Iar gazdele creştine răspund “Primim, primim!”Întrebarea colindătorilor reprezintă de fapt “Primiţi iubirea lui Dumnezeu?” iarrăspunsul gazdelor crestine este credinţa noastră ca Hristos este Fiul luiDumnezeu, Unul din Sfânta Treime care impreună cu Tatăl si Duhul Sfânt esteÎnchinat şi Slăvit, in vecii vecilor .Amin.

Rubrică realizată de Ramona AIOANEI

Raspunsuri la intrebari

Foto: www.europafm.ro


Postul a început în luna noimebrie iar acum ne apropiem cu paşi repezi desărbătoarea Naşterii Domnului. În această atmosferă de post şi colinde ne

pregătim pentru primirea Mântuitorului în casele nostre. . . .ce bucurie mare.Este ultimul articol din acest an dedicat familieiortodoxe şi vreau să fie ca un clopoţel care săne amintească de post şi rugăciune, spovedanieşi Sfânta Împărtaşanie, lectură duhovnicească şicolinde, milostenie şi împăcare. Pregătrile, atâtpentru suflet cât şi pentru trup sunt în plinădesfăşurare şi nu trebuie să neglijăm faptul ca şicele sprituale sunt foarte importante, avemnevoie de curăţare sufletului pentru primireaveştii naşterii Domnului.În jurul nostru vedem cadouri peste cadouri,Moş Crăciun la tot pasul, distracţii etc, acesteaiau treptat locul bucuriilor duhovniceşti, totuşitrebuie să ne străduim să păstrăm şi sătransmitem copiilor noştrii adevăratul mesaj al acestei sărbători.Sufletele noastre să nu fie cămări goale, pustiite de dorinţa de a avea maimult, a cumpăra mai mult şi a oferi cât mai puţin celor care au cu adevăratnevoie de sprij in, ci să fie cămări pregătite şi împodobite cu fapte bune. În

loc să ne preocupăm de celespirituale şi să îl aşteptam peMântuitorul care se naşte înaceastă lume pentru iertareapăcatelor nostre, ne preocupămde cele trecătoare care nu ne aducdecât bucuria clipei, nu şi aveşniciei. Cum spune şi colindulde mai jos:„Du-te, du-te şi ne lasă/ Că n-ailoc la noi în casă./ Atunci

Preasfânta Fecioară/ Ieşi din oraşafară.Şi-au ajuns la cei săraci/ La un grajd cu nişte vaci/ Sosi vremea la Maria/ Casă nască pe Mesia.”Ce ar trebui să facă creştinii ortodocşi în aşteptarea Naşterii MântitoruluiIisus Hristos din Fecioara Maria? În primul rând să postească şi să se roage,apoi la timpul cuvenit să se spovedescă şi după caz să se şi împărtăşească cuSfintele Taine, pentru a-şi curăţa sufletul de păcate.

F A M I L I E I O R T O D O X ENaşterea Domnului nostru Iisus Hristos

Foto: manastireasecu.blogspot.com

15Nr. 5/2011 • SlovăOrtodoxă

F A M I L I E I O R T O D O X E

Apoi să colinde la fiecare casă de la mic la mare şi să vestescă Naştereapruncului Iisus, în ieslea cea săracă între dobitoace. Avem şi un exemplu decolind cu care colindătoriianunţă gazdele că ausosit:“Ia-n ieşi gazdă până-n prag/ Şi primeşte-ne cudrag/ Soare luminos şiCrăciun frumos/ Că venimsă-ţi colindăm/ Vesteanaşterii să-ţi dăm/ Soareluminos şi Crăciunfrumos”Deasemenea săpregătească bradul,darurile, care aici în Cehiasunt aduse de către prunculIisus, mâncarea tradiţionalăetc. şi să aşteapte colindătorii sau să meargă la colindat. Sper că aceasta mareSărbătoare va trezi în fiecare din noi dorinţa de sfinţenie şi de apropiere deDumnezeu. “Hristos se naşte, slăviţi-L/ Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L/Hristos pe pământ, înălţaţi-vă/ Cântaţi Domnului tot pământul/ Şi cu bucurielăudaţi-L popoare/ Căci S-a preaslăvit! ”Vă dorim Sărbători fericite!

Rubrică realizată de Adina TOMASFINTELE TAINE - Taina Sfintei Împărtăşanii (Euharistia)continuare din pagina 11

Recomandări după Împărtăşire:De îndată ce va primi Sfânta Împărtăşanie, credinciosul va aduce laudă luiDumnezeu şi va citi rugăciunile de mulţumire, rânduite în cartea de rugăciuni.După ce a primit Sfânta Împărtăşanie, credinciosul va evita să sărute mânapreotului sau icoanele, cu atât mai puţin să mănânce peşte sau alte alimentenepotrivite, pentru ca nu cumva vreo părticică din Sfintele Taine rămasă pebuze sau în gură să fie aruncată afară.După împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos se iaanaforă.Biserica primeşte la Sfânta Împărtăşanie pe copilului în vârstă de până la 7 anifără ca acesta să fi fost spovedit înainte, considerând că păcatele acestuia suntmici şi Dumnezeu, prin rugăciunile preotului, le iartă. Cu toate acestea copilultrebuie să ţină ajun (să nu mănânce nimic din seara precedentă). După vârstade 7 ani, toţi copii se vor împărtăşii după rânduiala respectată de toţicredincioşii.

Rubrică realizată de Cristian VELNIC


Sfântul Rostislav este prinţul ceh din Dinastia Mojmirilor ce a domnit între anii846-870, fiind al doilea mare domnmorav.În timpul domniei sale de pe teritoriulMarii Moravii s-a desfăşuratmisiunea creştin bizantină a SfinţilorChiril şi Metodiu.Sfântul Rostislav a fost nepotul luiMojmir I, urmând la tron în anul 846după moartea acestuia.Este desemnat ca urmaş la tron decătre împăratul german Ludovic. Înanul 850 relaţiile dintre cei doi începsă se strice iar împăratul germanLudovic îşi manifestă opoziţia faţă deprinţul Rostislav. În anul 855împaratul german atacă Moravia,prinţul Rostislav se refugiază în unadintre cetăţile sale pentru a-şi salvaviaţa.Prinţul Rostislav se va alia cu administratorul Karloman (Karlman) fiul luiLudovic însă această alianţă se va distruge în cele din urmă.Sfântul Rostislav va trimite o cerere imperiului bizantin pentru trimiterea uneimisiuni creştine în Moravia.Astfel începe misiunea de excepţie a Sfinţilor Chiril şi Metodiu.În anul 864 împăratul german Ludovic va ocupa Moravia, prinţul Rostislav va fiobligat să se supuna iar preoţii catolici se vor întoarce. Deşi cultul romano-catolic a revenit în Moravia, misiunea Sfinţilor Chiril şi Metodiu a continuat.În urma jocurilor politice Prinţul Rostislav este predat germanilor şi în cele dinurmă ucis.Sfântul Rostislav este unul dintre primii cnezi cehi care au adus cultura creştinăslavă în Moravia.În octombrie 1994, Biserica Ortodoxă din Cehia şi Slovacia au deciscanonizarea sa. Ceremonia de canonizare a avut loc pe 29 octombie 1994 laPrešov şi 30 octombrie 1994 la Brno, în calendarul Bisericii Ortodoxe ceho-slovace sărbătorindu-se pe 28 octombrie.

Rubrică realizată de Ramona AIOANEI

Sfint i cehi


SfRostislav


Părintele Adrian FăgeţeanuS-a născut la data de 16 noiembrie 1912 în localitatea Deleni, foarte aproapede Cernăuţi, tatăl său fiind preot. Dragosteapentru învăţătură a dobândit-o din familie, paşiifiindu-i călăuziţi spre cele mai de seamă şcoli aleBasarabiei străbune: Liceul "Aron Pumnul“ şiFacultatea de Drept din Cernăuţi (1 931 -1937)fiind doar începutul. După finalizarea stagiuluide avocatură, a funcţionat o vreme ca avocat laFălticeni şi Bacău. Trăitor profund aladevărurilor de credinţă şi ancorat temeinic înviaţa Bisericii, tânărul comisar a lăsat deopartecele ale lumii şi s-a înrolat definitiv în armata luiHristos, închinoviindu-se ca frate la MănăstireaPutna, în 1943.În acelaşi an a început şi cursurile Facultăţii deTeologie din Suceava pe care le-a finalizat în1947. Cercetător neobosit, părintele Adrian aajuns în Bucureşti pentru a se înscrie la cursurile Facultăţii de Filosofie (1947).Făcea cunoştinţă cu o cu totul altă dimensiune duhovnicească, implicându-se înMişcarea "Rugul Aprins“ alături de părintele Sandu Tudor, mitropolitul TitSimedra, monahul cărturar Benedict Ghiuşi sau profesorul Alexandru Mironescu.În consecinţă, a fost răsplătit cu şase ani de temniţă grea pe care i-a ispăşit la Aiud,între 1950-1956.După eliberare a bătut la porţile mai multor mănăstiri, însă nu a fost primitnicăieri. Bolnav de o tuberculoză avansată, părintele Adrian s-a îndreptat cătreLavra Lainiciului unde a găsit ajutor şi alinare, sub mantia preacuviosului părinteCalinic Cărăvan. Aici părintele s-a ocupat de şcolirea fraţilor din mănăstire, mulţidintre ei fiind neştiutori de carte. A doua oară a fost ridicat la 8 noiembrie 1958 şicondamnat la "două zeci de ani de muncă zilnică, zece ani de degradare civilă şiconfiscarea totală a averii personale“.A fost eliberat în anul 1964 reluându-şi activitatea misionară, trecând prin maimulte parohii, pe la Mănăstirea Viforâta şi mai apoi stabilindu-se la MănăstireaAntim. Din anul 2000, părintele Făgeţeanu s-a reîntors din nou la Sfânta MănăstireLainici, căutând de data aceasta liniştea isihiei pe Muntele Gropu, la SchitulLocurele, si trece in lumea celor drepti pe 27 septembrie 2011"Oamenii îl caută pe Dumnezeu numai la necaz, greutăţi şi suferinţe. Dumnezeune-a spus: "Nu vă puneţi nădejdea în oameni" şi noi ne aducem aminte de aceastala nevoie. Îi sfătuiesc pe toţi creştinii să nu uite de rugăciune nici cînd le este bineşi să nu pună pe alţii să se roage pentru ei. Să se roage pentru ei înşişi.Chiar şi unii creştini mă întreabă care este rostul vieţii noastre. N-avem nici oîndoială. Mîntuitorul a spus clar: "Căutaţi împărăţia cerurilor", adică mîntuirea."

Rubrică realizată de Dragoş HARAGA

mari duhovnici


Suntem în perioada postului Naşterii Domnului caracterizată şi prin colindelecare răsună în casele noastre. Ce bucurie să colindăm şi să fim colindaţi cu atâtmai mult cu cât suntemdeparte de ţara noastră iarobiceiurile cu care am crescutne lipsesc aici. Duminica, 27noiembrie, românii din Brnoşi împrejurimi au fostcolindaţi de către corul"Capella Polifonica" din Aradcare a acceptat invitaţia de asusţine un concert în Brno.Corul s-a aflat în Cehia cuprilejul FestivaluluiInternaţional a muzicii de Crăciun şi Avent cu premiul Petr Eben, ediţia a XXI-a, care a avut loc în perioada 25-27 noiembrie 2011 la Praga. Festivalul a reunitpeste 25 formaţii corale din zece ţări, “Capella Polifonica” a obţinut medalia de

argint la categoria coruri cu peste 25 de membrii.“Corul de cameră „Capella Polifonica”, dirijat dearhid. prof. Tiberiu Ardelean, a luat fiinţă din dorinţaşi dragostea membrilor componenţi de a aduce slavăşi mulţumire lui Dumnezeu prin limbajul universal şiatât de frumos care este muzica.Acest cor este de formaţiune mixtă, compus dinprofesori de diferite specializări, ingineri, studenţi şielevi , iubitori de muzică şi de frumos, dornici de ascoate la lumină tezaurul muzical religios şi laic, decare neamul nostru românesc se bucură.Are în componenţa sa 35 de membri, care din pasiuneşi dragoste pentru cântare, îşi rezervă 2 oresăptămânal, pentru repetiţii şi pentru a transmite

publicului larg şi societăţii de astăzi, măcar câteva emoţii şi trăiri sufleteşti şiduhovniceşti.Corul are în vedere abordarea unei palete largi de repertoriu : religios, clasic,folcloric, patriotic şi tradiţionalul colind.”La Brno, aceştia au cântat la paraclisul Mănăstirii Sfânta Ludmila, undeoamenii au venit să asculte colindele tradiţionale româneşti şi au plecatîncântaţi de acestea, având doar cuvinte de laudă la adresa colindătorilornoştrii, care i-au dus cu gândul la vremurile copilăriei când umblau săvestească Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos.


Vremea colindelor, vremea colindătorilor


Hramul viitoarei biserici din Brno

Noua biserica care se construieste in Brno va avea

hramul „Intrarea Maicii Domnului in Biserica”, sarbatoare praznuita la data de

21 noiembrie.

Cu acesta ocazie, duminica 20 noiembrie am avut bucuria sa il avem in sanul

comunitatii noastre pe Inaltpreasfintitul Simeon, Arhiepiscop de Brno si

Olomouc. Acesta a slujit Sfanta Liturghie cu un sobor de preoti, a predicat si

ne-a binecuvantat pe toti.

Sarbatoarea s-a incheiat cu o agapa crestineasca

Adina TOMA

Foto: Horaţiu TOMA

Daruri de la Mos NicolaeDuminica, 4 decembrie, Mos Nicolae şi îngerul au poposit la biserica

mănăstirii Sfânta Ludmila din Brno, cu 2 zile inainte de 6 decembrie deoarece

în timpul săptămânii nu reusesc să ajungă toţi copiii la sfintele slujbe. Pentru

unii dintre micuţi a fost prima data când l-au văzut pe Moş Nicolae.

Mikulas cum se numeste in Cehia este sărbătorit atât în România cât şi în aici,

originea acestuia este comun? Mos Nicolae întruchipându-l pe Sfântul Nicolae

(AD 270), episcop al Mirei din Asia Mică. După tradiţia din Cehia, Mikulaş

vine în seara de 5 decembrie împreună cu diavolul şi cu un înger; copiii, care

au fost cuminti, stiu sa cânte un colind sau sa recite o poezie,primesc dulciuri

sau mici cadouri. Cei neascultatori primesc de la diavol cartofi sau carbune.

Ştiri din viaţa comunităţii

Biserica din brno in constructie

La doar câteva luni de la începerea lucrărilor la viitoarea biserică din Brno selucrează la instalaţia electrică, pereţi exteriori, coloanele de susţinere din interior şi parte dinacoperiş fiind deja terminate.Toţi cei care doriţi să contribuiţi sub orice formă: muncăvoluntară, donaţii de hrană pentru muncitori sau orice altă contribuţie, vă rugăm să luaţilegătura cu părintele Cristian Popescu. Datele de contact le puteţi găsi pe pagina de interneta parohiei http://parohiabrno.ro-cz.com.

Cei care doresc să contribuie financiar la construirea bisericii din Brno pot facedonaţii în contul 181318594/0300, CSOB, variabilni symbol 333.Dumnezeu să vă răsplătească!

Stadiul lucrărilor la viitoarea biserică, la data de 20 noiembrie 2011

Foto

&design

Horaţiu

Toma

slova ortodoxa numarul 5 anul 1

Documents