traditia ortodoxa 27

Nr. 27, Martie 2010

PUBLICAŢIE EDITATĂ DE MITROPOLIA SLĂTIOARA

Revist` de cultur` teologic` ortodox`

Îngerul şi MironosiţelePe cine-L caută-acum în grădinăCu vasele de mir umplute?De lacrimi inima li-i plină...Zoreşte ziua nouă. Îi răcoare,Dar cerul se înseninează

În ciripituri cântătoare.De ce Îl caută aicea pe Hristos?De ce-au venit aicea ca să-L plângă?

Pe piatră-un înger luminos...El şade-n haine albe, strălucite...Vestind cereasca bucurieMironosiţelor scârbite:

„Hristos a înviat! Şi nu vă maimâhniţiŞi nu-L mai plângeţi ca pe un mortCăutându-L între cei muriţi!A iadului putere-i biruită,

Zadarnică îi răutatea:De-acuma lumea-i izbăvită.Întunecimea în lumină piere,Mărirea ei i s-a surpatŞi fug vrăjmaşii de durere.

Grăbiţi-vă cu veşti de veselieŞi spuneţi veştile-n Sion:Hristos e viu şi-n veci învie!"

Dorm florile. Grădina moartă tace,Iar primprejur - albastre umbre,$isip, zori aurii - şi pace.

„(...) Şi se vor face lucruri înfricoşate. Pentru că, în acel an, va deschide Dumnezeu îngrăditura zidurilor, care este laporţile de la Vandalia (Marochini), porţi pe care le-a închis Alexandru Macedon. Şi vor ieşi de acolo şaptezeci şi doi deîmpăraţi împreună cu poporul lor, care se numesc neamuri vandale (sălbatice), cele mai pângărite şi mai spurcate neamuride pe faţa pământului şi care se vor risipi în toată lumea şi vor mânca carne de oameni vii şi sângele lor îl vor bea; vor mâncacâini şi şoareci şi broaşte şi vor mânca şi altele, mai necurate. Vai, de toată lumea pe unde vor călca aceştia! Dumnezeulmeu! Bine ar fi fost ca în zilele acelea să nu mai fie creştini în lume, dar ştiu că tot au să fie; şi se va întuneca văzduhul,ameninţând răzbunarea lui Dumnezeu, pentru urâciunile pe care le vor face aceste neamuri necurate. Soarele se va prefaceîn sânge, luna şi stelele vor înceta de a mai lumina, văzând răutăţile ce se vor face de aceştia pe pământ, pentru că aceştioameni spurcaţi vor căuta să mănânce şi pământul, iar Sfintele Biserici, le vor preface în grajduri şi vor face într-înselepângăriri, ungând Sfintele Vase cu spurcăciuni. Atunci locuitorii pământului vor fugi în ostroavele Ciclade; pentru aceea vaplânge Asia pentru ostroave şi ostroavele pentru Asia, fiindcă nu vor merge la dânşii noroadele; şi vor plânge 660 de zile.Atunci se va ridica satana, Antihrist, din seminţia lui Dan, nu cu puterea lui - să nu fie!

Dar l-a lăsat pe dânsul Dumnezeu vas spurcat ca, printr-însul să se împlinească proorociile Proorocilor; că satana va fislobozit din legăturile iadului, unde l-a legat Dumnezeu, şi va intra într-un vas al său (adică într-un om necredincios, careva avea puterea lui Antihrist). Şi se va naşte dintr-o muiere spurcată, evreică, şi se va mări şi se va face împărat. Atunci vaîncepe a-şi arăta înşelăciunile lui, după cum a zis Sfântul Ioan Evanghelistul şi Proorocul Isaia: „Vai, bisericilor, celor dinneamuri.” Atunci se va arăta Proorocul Ilie şi Enoh şi Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu şi vor propovădui,descoperind înşelăciunile lui Antihrist, despre a doua venire a lui Hristos. Cu amar îi va munci pe creştini preablestematulAntihrist, până la cea mai de pe urmă răsuflare; iar câţi nu se vor lăsa amăgiţi, se vor mântui şi prieteni ai lui Hristos se vorarăta. Fericiţi vor fi toţi Sfinţii, dar mai fericiţi vor fi Mucenicii din vremea lui Antihrist; fericiţi şi de trei ori mai fericiţi;pentru că mare slavă li se va da în vecii vecilor. Aşadar, Antihrist va omorî mai întâi pe cei trei Prooroci: pe Ilie, pe Enoh şipe Sfântul Ioan Evanghelistul şi după dânşii pe toţi cei ce nu vor primi credinţa lui; cu moarte amară îi va omorî. Atunci seva face războiul între Antihrist şi Hristos şi se va cunoaşte sfârşitul. Se va descoperi atunci marea mânie şi urgia luiDumnezeu şi se vor face semne înfricoşate: fulgere, tunete, trăsnete şi vuiete, aşa că de multele tunete se va cutremura cerulşi va tuna îngrozitor. Cine, atunci, din oameni nu se va înfricoşa şi nu se va înspăimânta, fiul meu prea iubit? Acesteafăcându-se, fericiţi vor fi toţi câţi nu s-au depărtat de Cel Unul-$ăscut din Sfânta Fecioară şi de Dumnezeu $ăscătoareaMaică! Fericiţi vor fi câţi, pentru dragostea lui Hristos, au urât şi au mustrat pe Antihrist şi, cu bărbăţie, pe balaurmustrându-l în faţă şi vicleniile lui în faţă i le-a dezvăluit. Aceştia sunt frumoşii luminători şi prietenii de aproape ai luiHristos, luminoase mărgăritare, cu inimile dulci, care în Tatăl şi în Fiul şi în Sfântul Duh, în Sfânta şi cea de o fiinţă Treimeau crezut.”

Iar despre cum au să se sfârşească oamenii de pe pământ şi cum o să se facă învierea cea de obşte, Cuviosul a proorocit:„Pe unii îi vor omorî păgânii, alţii vor muri de desele războaie, iar pe alţii, care vor fi creştini, îi va omorî Antihrist pentruHristos. Iar pentru cei ce au crezut în Antihrist, va trimite Domnul Dumnezeu fiare sălbatice şi păsări zburătoare, care voravea cozile lor înveninate şi otrăvitoare pline cu ţepi, ca să înţepe pe oamenii aceia care nu vor avea semnul pecetei lui Hristosîntreg şi fără de lipsă pe frunţile lor şi aşa vor muri toţi oamenii de aceste răni înveninate şi otrăvitoare. Atunci, pe Sfinţiicare se vor afla în pustie, care s-au ascuns de Antihrist, pe aceia care sunt scrişi în cartea vieţii, îi va lua Domnul, pe toţi, cuDuhul puterii Sale, şi îi va duce la sfânta cetate. Atunci va fi legat Antihrist cu toţi dracii lui, şi prinşi fiind, vor fi daţi înmâinile îngerilor celor înfricoşaţi şi vor fi păziţi până înaintea Judecăţii, pentru sufletele pe care le-au pierdut. După aceea,vor trâmbiţa Sfinţii îngeri şi vor învia toţi oamenii cei morţi, fără de stricăciune, după cum zice Sfântul Apostol Pavel, şi sevor preface trupurile lor, într-o clipă, din stricăciune în nestricăciune şi vor fi răpiţi în nori în întâmpinarea Domnului învăzduh. Fiule, când se vor vedea pângăritele neamuri intrând în lume, şi urâciunea pustiirii stând în locul cel sfânt (adicăAntihrist), atunci se va cunoaşte că lângă uşă este, iar după puţină vreme va veni Judecătorul tuturor.”

Proorocia Sfântului Andrei cel $ebun pentru Hristoscare a fost în vremea împăratului Leon cel înţelept al Ţarigradului, la anii 882

Mărturisirea de credinţăa Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România

3

2 Creştinii Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din Româniapreaslăvesc un singur Dumnezeu în trei ipostase: Tatăl,Fiul şi Sfântul Duh. Unitatea fiinţei lui Dumnezeu face ca,acolo unde se găseşte unul din ipostasele Sfintei Treimi, săfie întreaga Dumnezeire. Însuşirile Dumnezeirii sunt şi alefiecărui ipostas în parte. Singurele caracteristici proprii ipos-taselor Sfintei Treimi în parte sunt următoarele: Tatăl estenenăscut, naşte din veci pe Fiul şi purcede din veci peDuhul Sfânt. Fiul este născut din veci din Tatăl, iar DuhulSfânt este purces din veci din Tatăl. Dumnezeu a adus dinnefiinţă la fiinţă toată lumea: atât pe cea văzută, cât şi pecea nevăzută (lu-mea îngerilor).2 Omul a fostcreat de Dumne-zeu după chipul şiasemănarea Sa.Din coasta primu-lui om, Dumnezeui-a făcut ajutor deviaţă pe femeie.2 Adam şi Eva,primii oameni, auîncălcat poruncadumnezeiască şiastfel a intrat păca-tul în lume şi prinpăcat, moartea.2 În bunătatea şiiubirea Sa faţă deneamul omenesc, Dumnezeu a dat pe Fiul Său, Care S-aîntrupat din Sfântul Duh şi Sfânta Fecioară Maria şi asălăşluit printre oameni, învăţându-i calea cea adevărată.Ca să mântuiască omul din robia păcatului strămoşesc,Iisus Hristos a pătimit, S-a îngropat, a înviat a treia zi şi S-a înălţat la cer, şezând de-a dreapta Tatălui. Prin ascultareacare a mers până la supunerea de bunăvoie morţii peCruce, Iisus Hristos apropie iarăşi lu-mea de Dumnezeu,deschizându-i din nou porţile Împără-ţiei Cerurilor.2 Avem credinţa, că Mântuitorul va veni iarăşi la sfâr-şitul lumii, pentru a judeca pe fiecare după faptele sale: ceidrepţi vor merge la fericirea veşnică, iar cei păcătoşi laosânda veşnică.2 Credem că Biserica este un trup mistic, al cărui Capsuprem, înţelept şi fără de moarte este Domnul IisusHristos. Este întemeiată de El şi o conduce în chip nevăzutprin lucrarea Duhului Sfânt, iar în chip văzut prin ierarhiabisericească, cu scopul de a asigura oamenilor mântuirea.2 Credem că în Biserică se păstrează Harul Dum-nezeirii, fără de care nimeni nu se poate mântui şi că El seîmpărtăşeşte credincioşilor prin mijloacele sfinţitoare(Sfintele Taine), în număr de şapte: Sfântul Botez, Un-gerea cu Sfântul Mir, Sfânta Cuminecătură (Împărtă-şania), Pocăinţa (Mărturisirea), Preoţia (Hirotonia), Cunu-nia şi Sfântul Maslu.2 Credem în neschimbabilitatea Darului Haric, că

Duhul Sfânt a lucrat numai în adevăr: „Ieri şi astăzi Ace-laşi, şi în veci” (Evr. 13, 8).2 Credem în Sfânta Scriptură a Vechiului şi NouluiTestament, precum şi în Sfânta Tradiţie, pe care le socotimca fiind cele două izvoare de revelaţie Dumnezeiască şiizvoare nesecate ale învăţăturii pentru Biserică.2 Credem în canoanele Sfinţilor Apostoli, ale celorşapte Sinoade ecumenice ale Sfinţilor Părinţi, ale celorlocale şi parţiale, care sunt insuflate de Duhul Sfânt, eleneputând fi modificate în nici un fel.2 Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România Îlcinsteşte pe Dumnezeu slăvit şi închinat în Sfânta Treime,

preacinsteşte peMaica Domnului,Sfânta Fecioară Ma-ria şi cinsteşte toateCetele PuterilorCereşti şi Îngereşti;pe Sfântul ProorocIoan, Înaintemer-gătorul şi Boteză-torul Domnului; petoţi Proorocii, Sfân-ta Cruce, pe SfinţiiApostoli şi pe toţiSfinţii recunoscuţide Biserica Orto-doxă Soborniceas-că şi Apostolească.2 Credem în

cultul icoanelor şi le considerăm sfinte pe temeiul minu-nilor ce s-au săvârşit şi se săvârşesc prin ele, ca de pildă:vindecarea din boală a lui Avgar, Domnul Edessei prinMahrama Mântuitorului Hristos (vezi pe larg istoria acesteiminuni în Vieţile Sfinţilor la 16 august); întipărirea chipuluiMântuitorului pe mahrama Sfintei Muceniţe Veronica etc.Sinodul 7 ecumenic întăreşte cinstirea icoanelor (Pidalion,pag. 213).2 Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România primeşteminunile adevărate ca semn al credinţei spre adeverireaadevărului: „Şi cuvântul adeverindu-l, prin semnele ce ur-mau. Amin” (Marcu 16, 20). Credem în minunile săvârşitede moaştele sfinţilor, ca de pildă moaştele Sfintei Cuvi-oase Parascheva, ale Sfântului Ioan cel Nou şi altele dinţara noastră. Nu primim falsele minuni care se deosebescde minunile adevărate, iar cataclismele şi fenomenele ne-obişnuite, le considerăm trimise de Dumnezeu pentru pă-catele noastre, ca semn de pocăinţă.2 Primim şi respectăm cele patru posturi de peste an:Postul Mare dinaintea Sfintelor Paşti, Postul Naşterii Dom-nului, Postul Sfinţilor Apostoli şi Postul Adormirii MaiciiDomnului, precum şi postul de miercuri şi vineri de pestean, în afară de cele în care este dezlegare.2 Respectăm Pascalia aşezată de Sfinţii Părinţi laSinodul I de la Niceea (325) şi din Antiohia (345) dupăcare s-a fixat sărbătoarea Sfintelor Paşti în Biserica

TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 27, Martie 2010

Mitropolia Slătioara, vedere aeriană

TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 27, Martie 2010 4

Dreptslăvitoare Apostolică până la sfârşitul lumii; nicio-dată mai devreme de 22 martie şi nici mai târziu de 25aprilie, după calendarul iulian.2 Nu admitem reforma calendaristică şi o socotim ca oinovaţie străină de mărturisirea ortodoxă, iar sărbătorile leţinem după calendarul iulian.2 Respectăm calendarul oficial în ceea ce priveşte zilele,lunile şi anii ca măsurătoare de timp. Însă, în ceea cepriveşte sărbătorile aşezate de Sfinţii Părinţi, în fiecaredintre cele 365 de spaţii de timp ale calendarului, în amin-tirea minunilor care s-au săvârşit la fiecare dată în parte,le socotim ca aşezare dumnezeiască şi nu le putem schim-ba ori prăznui nici mai înainte, nici mai târziu de datelefixate, fiindcă la aceste date şi în ceruri se sărbătoresc.2 Credem în minunea de la Învierea Domnului când, în

fiecare an, după Pascalia veche a calendarului iulian vineSfânta Lumină la Sfântul Mormânt din Ierusalim, ceea cedovedeşte că la această dată se sărbătoreşte şi în ceruri.Deci Sfinţii Părinţi au aşezat toate sărbătorile, în chip desă-vârşit, şi nu doar cele ale Pascaliei.2 Credem că prin respectarea sărbătorilor după aşeză-mântul vechi al Sfinţilor Părinţi, postul Sfinţilor Apostolinu poate fi mai mic de 8 zile şi nici mai mare de 42 de zile.2 Credem că prin aşezarea sărbătorilor de către SfinţiiPărinţi s-a statornicit pentru totdeauna calendarul biseri-cesc şi că această aşezare este lucrarea Sfântului Duh, carenu se contrazice şi fiind El desăvârşit, nu are nevoie de apa-rate născocite de minte omenească, pentru că minteaomenească mărginită nu poate cuprinde pe Dumnezeu Celnemărginit.2 În ceea ce priveşte practicile religioase, Biserica Orto-doxă de Stil Vechi din România nu admite incinerareamorţilor (arderea) şi nu va săvârşi nici o slujbă religioasăpentru cei incineraţi.2 Este interzis cu desăvârşire clericilor a face politică(canonul 81 al Sfinţilor Apostoli).2 Se recomandă portul mustăţii pentru credincioşi, iarla clerici mustaţa, barba şi părul sunt obligatorii.2 Credincioşii Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi dinRomânia înţeleg să se supună întru totul poruncilorBisericii, lucrându-le în viaţa lor şi consideră că, fără faptebune, numai credinţa dreptslăvitoare nu este mântuitoare.

Minunea pogorârii Sfintei Lumini la Mormântul Domnului,de Paştele ortodox

Creştinii ortodocşi vieţuiesc astăzi într-una din cele mai dificile perioade ale istoriei Bisericii lui Hristos. Se parecă situaţia de acum este cu mult mai grea decât cea din vremea Sfântul Marcu al Efesului, din secolul al XV-lea, cândBiserica era pe punctul de a fi dizolvată în necuvioasa unire cu latinii. Pe atunci, unirea a fost un act impus cu forţa,din exterior, pe când acum, ortodocşii au fost pregătiţi vreme îndelungată pentru apropiata contopire „ecumenică” a

tuturor bisericilor şi religiilor, după decenii de relaxare, indiferenţă, duh lumescşi îngăduinţă în minciuna pierzătoare cum că „nimic nu ne desparte cu ade-vărat” de toţi ceilalţi care îşi spun „creştini”. În acea vreme, Biserica a depăşitimpasul, pentru că mai erau pe alocuri adevăraţi ierarhi, care au ştiut să ţinăaprinsă flacăra Ortodoxiei Sfinţilor Părinţi, păstrând într-înşii Darul luiDumnezeu, care a făgăduit că va fi cu noi „până la sfârşitul veacului”. Darastăzi, când omul se leapădă de Hristos de bună voie, cum ne va mai umbriDumnezeu cu Darul Său? Azi, când falşii „ierarhi”- păstorii năimiţi „cărora nule este grijă pentru oi” ci poartă grijă să-şi câştige un titlu „onorabil” printre du-hurile neascultătoare care „şi-au înălţat grumazul oarecând şi slujba sa cuneascultare o a lepădat”; azi, când toţi s-au înfrăţit într-un cuget şi simţiri pă-timaşe vrând să să transforme însuşi Trupul lui Hristos într-o organizaţie „ecu-menică”, pregătind venirea alesului lor, antihrist, marele conducător al lumii dinzilele de pe urmă; azi, când şi vrăjmaşul mântuirii omului, diavolul, atacă petoate fronturile şi se luptă prin toate mijloacele nu numai ca să abată pe ceicredincioşi de la calea mântuitoare înfăţişată de către Biserică, ci să biruiascăchiar Biserica lui Hristos. În aceste zile strigătoare la cer, unde vor mai apucacreştinii să-şi dobândească mântuirea? Este ştiut că Biserica va dăinui, fiindcă

Hristos ne-a făgăduit că „nici porţile iadului nu o vor birui” însă câţi dintre noi ne vom mai găsi în dânsa, ţinând pieptputernicelor încercări ale diavolului de a ne trage din sânul Ei?

Majoritatea ortodocşilor sunt foarte derutaţi în aceste timpuri, când cancerul ecumenist roade tot mai mult din

Veacul fărădelegii şi timpul nepăsării

5

rămăşiţele mădularelor glăsuitoare ale Bisericilor Orto-doxe. Unii dintre ei manifestă o simpatie crescândă faţă deadevărata Biserică, care luptă pentru menţinerea valorilordogmatice şi canonice ale Sfinţilor Părinţi. Şi, văzând căBisericile „oficiale” au luat-o la goană pe o direcţie ecu-menică şi antiortodoxă, le abandonează ca pe nişte navece se scufundă şi vin în rândul adevăraţilor creştini orto-docşi. Alţii consideră că pentru moment ar fi de ajuns săîşi exprime simpatia pentru Biserica vechi-calendaristă şisă protesteze cutezători împotriva mentalităţii „refor-miste” din jurisdicţiile „oficiale”, dar fără a se lepăda deacestea şi fără a se rupe de păstorii năimiţi...

E mult prea târziu de a mai împiedica mersul lucru-rilor; e mult prea greu sau chiar imposibil ca jurisdicţiileBisericilor, ce au aderat la ecumenism, să părăseascăaceastă adunare fărădelege şi, smerindu-se, să se întoarcăla calea împărătească a mântuirii, calepe care au deschis-o Sfinţii Părinţi, ceau pătimit pentru numele de Hristos şiOrtodoxie. Viitoarea biserică a aposta-ţilor ecumenişti nu va mai fi mireasalui Hristos, ci preacurva lui antihrist.Căci Mireasa lui Hristos una este, şiaceasta este Biserica pentru care Elşi-a vărsat sângele şi a pătimit şi şi-aînfrumuseţat-o mai mult decât sina-goga jidovilor. Cea dintâi, Biserica luiHristos a fost clădită pe jertfa de sângea Fiului lui Dumnezeu, iar cea din urmă,sinagoga jidovilor este zidită pe fă-ţărnicia şi stârvurile urâciunii slujiriilui Antihrist. A surpat Hristos sinagogajidovilor, a zidit Biserica pe care a dă-ruit-o spre mântuire celor care credîntru El. Dar făţarnicii jidovi au făcutpact cu vrăjmaşul Fiului lui Dumne-zeu, adică cu Antihrist, şi dacă s-au făcut slujitori ai satanei,ei au luat-o pe calea pierzării sufletelor, întinzând creşti-nilor cursele pierzării.

Şi atât de subtil şi cu mare înşelare lucrează aceştijidovi, ucenici ai satanei, încât au prins în mreaja lor pe ceimai mari „peşti”: păstorii Bisericii - feţe ierarhice şi mariilaici, ocârmuitori ai poporului. Şi, dacă i-au prins peaceştia, de acum ucenicii satanei se orientează spre alteplanuri mai şocante, care se le depăşească pe cele pe carelumea abia a început să le dibuie. Şi satana a lăsat dre-gători şi năimiţi în via lui Dumnezeu, în mijlocul popo-rului mort sau amorţit duhovniceşte, fără putere de îm-potrivire. Iar aceşti dregători, adică mai marii poporului, şiaceste iude năimite, adică mai marii Bisericii, care auintrat vrând-nevrând în slujba lui antihrist; aceşti leproşiridică de-acum sloganuri prin care derutează cugetele po-porului de rând, iar ei se împodobesc cu „porfiră şi vison”adică omofoare şi mitre arhiereşti, şi îşi atârnă de grumajiengolpioane cu chipul Celui ce porunceşte: „Veniţi cătreMine, şi vă voi face vânători de oameni” (Mt. 4, 19). Aceştimaeştri în arta diplomaţiei şi a deghizării, pozează înoameni integri şi fac campanii de propovăduire a „dra-gostei”, făcând compromisuri şi dând dezlegări de la

canoane după propria lor judecată căzută, mergând pânăîntr-acolo că desfiinţează, cu de la sine putere, posturi saulegi ale Bisericii, vrând ca astfel să se facă iubiţi de cătrepopor, care la rândul său priveşte toată această batjocurăcu ochi îngăduitori, prin lentila propriilor sale patimi şipăcate, acceptând cu supunere oarbă aceste grave situaţiide compromis. Dar aceşti dregători vânduţi au uitat căHristos i-a sădit în via Sa ca lucrători, care să aducă roa-dele la vremea lor şi să pască turma, iar nu să o vândă. Şiuitând de a lor datorie faţă de Dumnezeu, iată-i cum sem-nează acorduri secrete cu ereticii ecumenişti; cum fac sfatcu fariseii şi cărturarii jidovi, cerând preţ în schimbul vân-zării credinţei Ortodoxe.

Se laudă întru mulţimea bisericilor, a podoabelor demult preţ, a pomenirii Sfinţilor a căror propovăduire alt-minteri o nesocotesc, şi a sfintelor moaşte pe care le deţin.

Să nu uite însă că toate acestea s-aufăcut din multa milostivire a lui Dum-nezeu, Cel ce aşteaptă încă întoarcerealor, şi că la obşteasca judecată vor darăspuns însutit mai greu pentru co-moara pe care au avut-o în păstrare şinu au păzit-o. Odinioară, Iuda spuneacătre arhiereii jidovilor: „Ce îmi veţida mie, şi eu Îl voi da pre El vouă?”(Matei 26, 14), dar iudele de azi, nemai-putând să-L vândă pe Fiul lui Dum-nezeu, au pus preţ pe Mireasa Lui,adică pe Biserica Ortodoxă şi, în schim-bul unor merite şi grade oculte, seprefac a nu mai recunoaşte curăţia ceadintotdeauna a Bisericii, inventându-ipăcate şi pricini pentru care Ea, ceaneprihănită, ar trebui chipurile „să sesmerească”, acceptând fără îngrădire,în sânul Ei, toate ereziile şi toţi puii de

năpârci care le propovăduiesc.La nivel de discurs, se invocă „dragostea”, iar ei îşi

declară reciproc că dintotdeauna a fost astfel, şi că aceastaeste calea pe care o iubeşte şi Dumnezeu. Şi în numeleacestei iubiri nu după legea dumnezeiască, adevărul pier-de o luptă nedreaptă, fiind umbrit de interesul vânzăriidreptei credinţe. Şi iată cum aceste urâciuni şi stârvuri, pecare Dumnezeu le-a pus în locurile cele sfinte, îşi întorcfaţa de la Adevăr şi de la Hristos, lepădându-se de tot ceeace au făgăduit înaintea lui Dumnezeu şi a sfinţilor îngeri,făcându-se de bună voie ucenici ai lui antihrist, şi pre-gătind calea venirii acestuia în lume.

Singura cale de întoarcere este jertfa, adică muce-nicia dobândită în cel de-al doisprezecelea ceas. Dum-nezeu ar primi-o şi pe aceasta, precum altădată a primitmărturisirea păgânilor, care auzind că există un Dum-nezeu în cer, Îl mărturiseau pe Acesta şi se botezau însângele mărturisirii lor. Dar apostaţii de astăzi, prinşistrâns în capcana diavolului, ştiu că prin întoarcerea laOrtodoxie şi prin anatemizarea la arătare (adică înainteaîntregii lumi) a rătăcirii ecumeniste în care au fost, îşi potpierde onorurile, averile, cinstea sau chiar viaţa. La adă-postul şi căldura vremelnică, oferite de titlurile şi dis-



tincţiile aurite pe care le afişează ostentativ, ei uită că pentru o clipă de desfătare, îşi pierd odihna veşnică în sânul luiAvraam! Ce îngrozitoare întunecare a minţii; ce întristătoare lipsă de curaj şi orbire duhovnicească! Ar fi o mare minunear fi dacă lumea şi-ar ridica fruntea către Dumnezeu cu smerenie şi credinţă; dacă s-ar întoarce spre adevăr toţi aceştiminciuno-episcopi, care sunt conştienţi că mărturisesc împotriva legii lui Dumnezeu; dacă s-ar îmbrăca în haina ade-vărului şi în purpura adevăratei credinţe... Preţul întoarcerii lor va fi plătit prin moneda vieţii pământeşti, trecătoare,însă astfel o vor dobândi în chip fericit pe cea veşnică. Dar ei preferă să aştepte clipa când Dumnezeu îi va pogorî prinmoarte amarnică alături de Arie, Nestorie, Macedonie şi de restul ereticilor din veac, ce au lucrat împotriva Lui.

Iar cât despre poporul care se lasă înşelat - fie din nepăsare, multă trândăvie, ori din propria convingere, foartepuţini dintr-înşii vor putea spune la judecată: „Doamne, nu am ştiut!” Ştim că Dumnezeu a lăsat neghinele din ţarinăpână la vremea secerişului. Aşa va face şi acum. Şi până la vremea secerişului duhovnicesc, adică judecata lui Hristos,aceste drojdii ale întunecării şi apostaziei de azi îşi vor strânge alături de ele spinii, adică fiicele şi fii duhovniceşti, pecare i-au dobândit şi i-au făcut îndoit moştenitori ai iadului, şi vor sta goi înaintea lui Dumnezeu, înnegriţi de păcatulereziei ecumenice pe care au propovăduit-o în această viaţă, şi vor merge în întuneric alături de stăpânii lor blestemaţi,afurisiţi, şi daţi anatemei de soboarele Sfinţilor Părinţi ai Ortodoxiei celei adevărate. Iar cei ce mai au încă urechi deauzit, să audă...

Consiliul Europei a calificat hula împotriva luiDumnezeu ca pe un „drept al libertăţii individului”, ce nupoate fi calificat drept crimă sau încălcare a legii. În dareade seamă publicată de către Comisia Veneţiană, care esteorgan consultativ al Consiliului Europei pentru legislaţiaconstituţională, aceasta face deosebire radicală între hulaîmpotriva lui Dumnezeu şi ofensarea sentimentelor reli-gioase. Experţii Consiliului European sunt de părere căura şi învrăjbirea religioasă, spre deosebire de hulă, tre-buie să fie considerate drept încălcare a legislaţiei, dupăcum se şi confirmă prin Legea celor 56 state membre aConsiliului Europei. Deci, dacă cineva manifestă repulsiifaţă de oarecare confesiune religioasă, numite de legeaeuropeană „sentimente religioase”, o asemenea persoanăar putea fi condamnată pentru motiv de ură şi învrăjbireconfesională. Dar, dacă cineva va huli împotriva lui Dum-nezeu, unuia ca acesta i se va spune: „eşti liber să faci orice,să spui orice. Consiliul Europei îţi dă libertate să spuiorice despre Dumnezeu, nu însă orice despre oameni careprezentanţi ai confesiunuilor religioase”.

Noul idol numit „Consiliul European” îl face pe omaici jos pe pământ „măsura tuturor lucrurilor”, pentru caîn viaţa de apoi să-l „proslăvească” cu măsura tuturorchinurilor iadului. Sfântul Vasilie cel Mare ne învaţă aşa:„când spunem Fiul, spunem şi Tatăl şi Duhul Sfânt”. Decihula împotriva lui Dumnezeu, legiferată de Consiliul Eu-ropei, este o împotrivire la adresa Tatălui, a Fiului şi aSfântului Duh. Dacă numai refuzul adevărului lui Dum-nezeu este socotită ca hulă împotrivă Duhului Sfânt şi numai poate fi iertat în veacul acesta şi nici în cel viitor, căciscris este: „Şi tot cela ce va zice cuvânt împotriva FiuluiOmului, se va ierta lui; iar celui ce va huli împotrivaDuhului Sfânt, nu se va ierta” (Luca 12, 10), atunci ce semai poate spune despre cei care se împotrivesc şi Tatăluişi Fiului şi Sfântului Duh? Toţi cei care se ridică împotrivalui Dumnezeu sunt fii ai diavolului, sunt lepădaţi de Dum-nezeu şi de Biserica lui Dumnezeu prin care se

dobândeşte mântuirea sufletului. De aici să cunoaşteţi cefel de satanişti ţin sceptrul puterii europene spre care tindcu multă înfocare minţile întunecate ale politicienilor ne-duşi la Biserică.

Dacă numaidespre hula îm-potriva DuhuluiSfânt s-a spus cănu are iertare,oare ce fel de ier-tare vor avea a-depţii lucrării ma-sonice, ce se ri-dică împotrivaSfintei Treimi,prin planul deinstaurare a pu-terii lui antihrist,aflat în plină de-rulare astăzi, înlumea moder-nismului apostatde la Dumne-

zeu? Este clar că nici nu poate fi vorba de iertare înprivinţa lor. S-au înfrăţit cu satana pe pământ, şi tot cusatana vor moşteni în veci chinurile cele fără de sfârşit. Şi,dacă şi dracii se tem şi se cutremură gândind la ceasulosândirii lor de către Dumnezeu, cum nu s-ar teme omulce tăgăduieşte adevărul lui Dumnezeu? În EvangheliaSfântului Ioan este menţionat că Mântuitorul Hristos L-anumit de trei ori pe Duhul Sfânt drept Duh al Adevărului(14, 26; 15, 26; 16, 13). Deci, cine tăgăduieşte şi batjocoreşteadevărul, tăgăduieşte şi batjocoreşte pe Duhul Sfânt;tăgăduieşte şi batjocoreşte pe Dumnezeu, Care e duh şiadevăr. Duhul Sfânt este lucrător şi în lumea de azi, cu a-ceeaşi putere ca şi la început, şi lucrarea Sfântului Duheste aceea de a-i încredinţa pe oameni despre adevărul lui

Consiliul Europei legalizează hula împotriva lui Dumnezeu

7

Dumnezeu. Micşorând adevărul lui Dumnezeu şi echiva-lându-l cu o minciună, slujitorii idolilor moderni au aso-ciat puterea Duhului Sfânt cu puterea lui satan, care este„tatăl minciunii” (Ioan 8, 44).

Dar ce înseamnă hula împotriva Duhului Sfânt? Estehula împotriva vieţii şi a sfinţeniei lui Dumnezeu, dar şiîmpotriva purtării Sale de grijă. Aici se înscriu păcatelestrigătoare la cer, precum spiritismul, vrăjitoria, ghicitul,magia, practicarea satanismului, desconsiderarea celorşapte Sfinte Taine ale Bisericii. Hulă împotriva DuhuluiSfânt este şi ascunderea adevărului, atunci când acestaeste încălcat cu bună ştiinţă, precum se face azi prin cer-curile ecumenismului apostat, ce şi-a întors faţa de laadevărul lui Dumnezeu. În numele „unităţii” şi al „păcii”,este distrusă legea Bisericii Ortodoxe de atâtea veacuri. Seîncearcă o „ajustare” a Duhului Sfânt, potrivit mofturiloroamenilor căzuţi - un fel de sforţări omeneşti, prin careomul porunceşte lui Dumnezeu, iar lui Dumnezeu nu-I re-vine decât sarcina de a accepta ceea ce doreşte omul. Sedoreşte o reînnoire a canoanelor Bisericii, căci cele aleSfinţilor Părinţi ne constrâng prea mult spre asceză; neceartă şi ne condamnă pentru desfrâul generalizat, pe careîl tolerează până şi feţele bisericeşti; ne condamnă pentruînfrăţirea cu vrăjmaşii lui Dumnezeu. Fără lucrarea Du-hului Sfânt nu este posibilă mântuirea, şi nici existenţaBisericii ca instituţie divino-umană; nu este posibilă nici

slujirea ei, căci prin Darul şi lucrarea Sfântului Duh sepăstrează unitatea, sobornicitatea şi apostolicitatea Bise-ricii şi tot prin aceasta se împart oamenilor harismeledumnezeieşti. Cel care prin erezie ori alte învăţături gre-şite s-a rupt de unitatea Bisericii Apostolice, unul ca acelas-a rupt şi de la lucrarea Sfântului Duh, căzând din cinsteade iconom al Tainelor lui Dumnezeu (I Corinteni 4, 1); apierdut pecetea Duhului Sfânt de la Botez, arvună a vieţiiviitoare (Efeseni 1, 13-14), căci numai astfel, omul poate finumit purtător de Duh Sfânt.

Lui Zaheu i s-a iertat iubirea de averi; femeii păcă-toase i s-au iertat păcatele trupeşti; tâlharului de pe crucei s-au iertat tâlhăriile şi multor altora li s-au iertat multealte păcate. Aceştia au greşit împotriva Fiului Omului, carene-a poruncit să nu fim lacomi de averi, să nu desfrânăm,să nu fim mărturie mincinoasă, însă păcatele împotrivaDuhului Sfânt, precum erezia, slujirea satanei, stricareaadevărului de credinţă etc, nu sunt iertate la Dumnezeu,pentru că cei ce le practică s-au lepădat de „Duhul ade-vărului, Care vă va învăţa pe voi tot adevărul” şi au intratîn slujba „tatălui minciunii”, adică a diavolului. Cei dintâi,care greşesc împotriva Fiului lui Dumnezeu, reînnoadălegătura cu Dumnezeu prin pocăinţă, pe când cei care s-aulepădat de Dumnezeu, s-au făcut vrăjmaşi ai Săi. La ceidintâi este slăbiciune, pe când la cei din urmă, este îndă-rătnicie. La cei dintâi, sufletul călătoreşte prin întuneric,însă măcar doreşte lumina. La cei din urmă, sufletul călă-toreşte prin întuneric şi numeşte întunericul lumină. Nuintraţi în slujba lui satan. Rămâneţi în duhul lui Dumnezeu,care este Duhul Adevărului şi al mântuirii noastre. Intraţiprin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată estecalea care duce la pieire; şi mulţi sunt cei care o află. Şistrâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce laviaţă; şi puţini sunt care o află. Feriţi-vă de proorociimincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinlăuntrusunt lupi răpitori, căci unii ca aceştia vorbesc lumii„despre dumnezeu”, dar ei vorbesc despre dumnezeul lormincinos, chiar dacă îl numesc tot cu numele de „hristos”.Scris este de la Dumnezeu că: „!u oricine Îmi zice:Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu, Celui din ceruri. Mulţi Îmi vorzice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numeleTău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şinu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voimărturisi lor: !iciodată nu v-am cunoscut pe voi.Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea” (Matei7, 21-23).


Decăderea femeilor a devenit unul din semnele primejdioase ale degradării duhovniceşti, morale şi fizice alesocietăţii contemporane. După cum observa un filozof, femeile sunt oglinda societăţii. Lupta pentru drepturi – şi înspecial pentru „drepturile femeilor”, a creat un climat special al erei noastrei. În mod cu totul aparte, mişcarea feministăîşi are o sluţenie ieşită din comun, ea fiind izvorâtă dintr-un sentiment de ură, desfrânare şi sete de putere. Aceastămişcare a dus lupta pentru emancipare la proporţii mondiale, antrenând în nebunia sa până şi ţările subdezvoltate.

Lupta feministelor este de nestăvilit; ea este o versiune contemporană a luptei legendarului Tantalus. În loc să deaviaţă şi dragoste, după firea şi zidirea lor, feministele duc o luptă înspăimântătoare pentru putere, inclusiv pentru

Ecumenismul, calea spre pierzare (VII)«Preoţia» femeilor – O nouă înşelăciune a şarpelui de demult


puterea în Biserică. „Preotesele” timpurilor noastre, ce auînnebunit din pricina mândriei, pretind, în chip hulitor, că...săvârşesc Sfânta Liturghie şi... sfinţesc Tainele. Ce spec-tacol îngrozitor! Şi toate acestea, într-un mod potrivniccelor lăsate de Sfinţii Apostoli: „Femeile voastre în Bise-rică să tacă. Că nu li s-a dat voie lor să grăiască, ci să fieplecate, precum şi legea zice. Iar de voiesc să se înveţeceva, acasă să-şi întrebe pre bărbaţii lor; că ruşine estefemeilor să grăiască în Biserică” (I Cor. 14, 33-35).

Oare s-au învechit cu-vintele de Dumnezeuînsuflate ale celui maimare între Apostoli, oriarată ele dispreţ faţă defemei, după cum acuzămilitantele pentru drep-turi depline?! Oare nuacelaşi Apostol a spus:„Că toţi fii ai lui Dum-nezeu suntem prin cre-dinţa întru Hristos Iisus.Că oricâţi întru Hristosv-aţi botezat, întru Hris-tos v-aţi îmbrăcat; nueste Iudeu, nici elin; nueste rob, nici slobod.!u este parte bărbă-tească şi femeiască; căvoi toţi unul sunteţiîntru Hristos Iisus”(Gal. 3, 28). Cu acestecuvinte minunate şi

simple, Sfântul Apostol respinge nu numai disputelenesfârşite cu privire la libertate, naţionalism sau predes-tinare, dar totodată explică şi esenţa adevăratei egalităţidintre bărbaţi şi femei.

Este suficient să ne reamintim câteva evenimenterecente din sfera ecumenismului feminist, pentru aînţelege relevanţa graiurilor apostoleşti de acum 2000 deani... În perioada 4-7 noiembrie a anului 1993, în oraşulMinneapolis (SUA), a avut loc cunoscuta conferinţă femi-nistă, intitulată «O nouă viziune», întrunită pentru anegocia prevederile programului iniţiat de ConsiliulMondial al Bisericilor, în anul 1988, intitulat «DeceniulEcumenic: Bisericile în solidaritate cu femeile». Cu toatecă această conferinţă, la care au participat mai mult de2.000 de femei, nu a fost o acţiune sponsorizată de C.M.B.,totuşi, câteva dintre figurile cele mai proeminente aleConsiliului au fost tocmai din rândul celor mai activiparticipanţi la conferinţă.

Nu suntem în stare să vă aducem aici pe hârtie citatedin cele mai groaznice şi greţoase blasfemii discutate a-tunci, mai ales cele privitoare la Patimile Mântuitorului…Dumnezeu să ne ierte, dar totuşi, cu maximum de bună-cuviinţă, suntem nevoiţi să dăm măcar câteva detalii des-pre cele aduse în discuţie la conferinţa feministă, şiconţinute în documentaţia prezentată atunci:- încercarea de a combate dogma Sfintei Treimi;- efortul de a discredinta Sfintele Scripturi, prin fraza: „Ca

femei, simţim nevoia de a căuta valori mai presus de celeenunţate în Biblie”, după cum a anunţat Aruna Gana-dazon, membră a C.M.B.;- închinarea la aşa-numita „Înţelepciune Dumnezeiască”,pe care ei o consideră al patrulea ipostas al Sfintei Treimi,încercând să îşi promoveze erezia (sophianism), ca pe unnou fel de dogmă hristologică;- batjocorirea Sfintelor şi Mântuitoarelor Patimi de peCruce ale Domnului nostru, Iisus Hristos;- punerea în practică de noi rituri liturgice, prin intro-ducerea aşa-numitei „liturghii a mierii şi a laptelui”, întimpul căreia participanţii intonează cântece către...„Dulcea Înţelepciune, în al cărei chip şi noi am fostcreaţi”, şi, „cu mişcări lascive ale trupurilor”, reamintesclumii despre „dulceaţa şi senzualitatea ei”;- proclamarea libertăţii sexuale, inclusiv libertatea şiegalitatea în drepturi a lesbienelor („preotesele” lesbieneşi-au prezentat propriile publicaţii şi declaraţii).

În acest punct, trebuie să venim cu citarea declaraţieiparticipantei sud-coreene, prezbiteriana Chung Hyun Kyung,care şi-a adjudecat un renume scandalos, cu prilejul celuide-al Şaptezecilea Congres Ecumenic din Canberra, a-tunci când a spus: „Biserica Creştină este prea patriarhală(condusă de bărbaţi); de aceea, ne-am adunat aici cu toţii,pentru a distruge idolatria patriarhală a creştinismului”.Vorbind despre „creştinismul” ei, Chung l-a descris ca peo sinteză dintre conceptele a trei zeiţe: Kali din religiahindusă, Guan a budhismului şi antica Ino a filipinezilor!Dincolo de ruşinoasa conferinţă feministă intitulată «Onouă viziune», care a provocat o adevărată furtună deproteste, fiind numită neo-păgână, eretică şi blasfemia-toare, K. Raiser, Secretarul General al C.M.B. a săritimediat în apărarea ei, descriind-o ca pe „una dintre celemai ecumenice întâlniri ţinute în America ultimilor ani”,declarându-se încântat că „toţi participanţii au căzut deacord cu necesitatea deschiderii orizonturilor proprii”.

Rezultatele aprecierilor pozitive asupra acestei confe-rinţe, venite din partea C.M.B., s-au manifestat prin aceeacă una dintre participantele sale active, şi totodată şi orga-nizatoarea acestui program, prezbiteriana Ann Lundy,care a fost concediată din funcţia sa înaltă pe care o aveaîn S.U.A., ca urmare a indignării stârnite în rândul co-religionarilor ei, a fost nominalizată pentru candidatura lafuncţia de deputat al Consiliului General al C.M.B., fiindapoi aleasă în acest post.

Agresivitatea atacurilor pornite la adresa Creşti-nismului şi a Ortodoxiei, a făcut ca mişcarea feministă sădea greş în multe ţări. Baza teoretică pentru atragereaactivă a femeilor în rândurile ierarhiei, precum şi argumen-tele în favoarea hirotnirii lor, provin nu numai din surseheterodoxe, dar şi din rândurile Bisericilor „ortodoxe”, şiîn mod deosebit din cadrul Institutului Teologic din Paris(Sergievo Podvorie).

Prietenia ecumenică, legată cu orice preţ, promo-vează dizolvarea barierelor confesionale, pentru a distrugegardul împrejmuitor al Bisericii. Ecumeniştii „ortodocşi”au devenit îmbibaţi de înşelătoriile heterodocşilor, obiş-nuindu-se cu păcatul lor. Acest lucru este foarte clar de-monstrat de evoluţia opiniei Patriarhiei Moscovei, cu

Manifestări ale feminismului pro-gresist catolic, în basilica SfântulIoan din Berlin: în Săptămâna Pati-milor, o femeie parodiază Răstig-nirea Domnului, în prezenţa nun-ţiului papal al Germaniei, ErwinJosef Ender şi a cardinalului deBerlin, Georg Sterzinky.

9

privire la «preoţia» femeilor. Epistola din 1976 a Sino-dului Moscovei a respins fără drept de apel propunereaecumenică de «recunoaştere a preoţiei femeilor», argu-mentând că Biserica Ortodoxă este obligată să urmeze tra-diţia generală a Bisericii, aşa cum a fost ea lăsată de ÎnsuşiDomnul nostru, Iisus Hristos. Scrisoarea mai precizează,de asemenea, şi faptul că „Istoria Bisericii nu cunoaşte nicimăcar un singur caz de femei care să săvârşească SfântaLiturghie”. Aceeaşi epistolă arată imposibilitatea unirii po-ziţiei majorităţii protestante, care a în consideraţie «preoţia»femeilor, „deseori exprimându-şi atitudinea în această pri-vinţă folosind termeni laici, străini Revelaţiei Dumnezeieşti”.

Frecvenţa cres-cândă a reuniu-nilor ecumenice adevenit cauza u-nei apostazii pascu pas de la Sfân-ta Tradiţie, pânăîntr-acolo, că s-aajuns chiar la con-celebrări ale ierar-hilor «ortodocşi»,cu «preotese» laVancouver. Iar re-cent, un alt ierarhal Patriarhiei Mos-covei, Mitropo-litulAntonie Blumde Suroj, a îndrăz-nit să vorbeascădespre o bază teo-retică pentru apro-barea preoţiei fe-minine, decla-rând public că el

nu vede nici un impediment împotriva hirotonirii feme-ilor. Prin acceptarea libertinajului obraznic promovat deC.M.B., ecumeniştii «ortodocşi» îşi manifestă desconsi-deraţia faţă de continuitatea apostolică şi, în particular,faţă de Taina Preoţiei. În Biserică, toate mădularele ei –deopotrivă bărbaţi sau femei -, sunt în chip mistic uniţi cuTrupul lui Hristos. Toţi sunt chemaţi la sfinţenie, la o misi-une generală apostolică, spre Împărăţia Cerurilor. Totuşi,asta nu înseamnă că toţi sunt chemaţi către Preoţie. ÎnsuşiDomnul nostru, Iisus Hristos, care a întemeiat Biserica,prin Înţelepciunea Sa dumnezeiască, a luat în considerarerăspunsul la această chestiune. Cu toate că în ceata uce-nicilor lui Hristos se aflau şi femei, nici una dintre ele nus-a numărat printre cei doisprezece Apostoli. Esteimposibil să afirmăm că a fost o coincidenţă acest lucru,şi că Mântuitorul ar fi rânduit acest lucru doar dintr-oconcesie făcută acelor vremuri.

Şi, totuşi, Domnul nu a desconsiderat femeia în com-paraţie cu ucenicii Săi. Dimpotrivă, unele femei sunt cutotul cinstite, într-un chip aparte. Prin aceasta, Hristos şi-aarătat Dumnezeirea Sa, propovăduind mântuirea femeii

păcătoase din ţinutul Samariei, ai cărei locuitori eraudispreţuiţi de evrei (Ioan 4, 5-42). După Învierea Sa, dupăminunata mărturie a tuturor Evangheliştilor (Mt. 28, 1-8;Marcu 16, 1-10; Luca 24, 110; Ioan 20, 11-18) afirmă cuexactitate faptul că tocmai femeile au avut cinstea de a fiprimele ce au auzit glasul îngeresc ce le-a binevestit Învi-erea. A fost voia Domnului şi Mântuitorului nostru, IisusHristos, ca ele să fie părtaşe ale acestei Taine a Învierii,înaintea Apostolilor. Sfintele Femei Purtătoare de Mir aufost primele care şi-au văzut Învăţătorul înviat, fiindcopleşite de adevărul de necrezut al Arătării Sale în Trupulcel proslăvit, şi astfel ele au mărturisit acestea în faţaucenicilor lui Hristos, adică „celor ce fuseseră cu El, careplângeau şi se tânguiau” (Marcu 16, 10).

Primii ierarhi ai Bisericii lui Hristos au fost din rân-durile Sfinţilor Apostoli, şi nu ale femeilor. Însuşi Păstorulcel Mare, Iisus Hristos, i-a rânduit să păstorească turmaDomnului, să ocârmuiască Biserica, săvârşind Sfânta Eu-haristie (Luca 22, 18), să înveţe, să propovăduiască şi săboteze, să lege şi să dezlege, să ungă cu untdelemn sfinţitspre tămăduire (Marcu 6, 13).

Atunci când s-au făcut hirotoniile de diaconi (Fapte 6,6), preoţi (Fapte 14, 23; Tit 1, 5) sau episcopi (II Tim. 1, 6),niciodată nu s-au hirotonit femei. Dimpotrivă, femeileerau învăţate să lucreze tăcerea şi bunacuviinţă (I Tim. 2,10-12), după cum spune şi Sfântul Apostol Pavel: „Femeilevoastre în Biserică să tacă. Că nu li s-a dat voie lor săgrăiască, ci să fie plecate, precum şi legea zice” (I Cor. 14, 34).Aceste legi apostolice cu privire la rolul femeilor în Bise-rică nu pot fi considerate dovezi ale înapoierii, misogi-nismului ori lipsei de respect, pe care mişcarea feministăori liberalii bisericeşti o reproşează Sfinţilor Apostoli. Câtădiferenţă între tot acest tărăboi şi pacea plină de conside-raţie, arătată de Apostoli către surorile lor din Biserică!

Prin implicarea femeilor în sfere de activitate neobiş-nuite pentru ele, aceşti „apărători” vicleni ai „drepturilorşi libertăţii” lor, de fapt nu fac altceva decât să le îndepăr-teze de la scopul slujirii adevărate a lui Dumnezeu, în sâ-nul comunităţii de creştini din care fac parte. Argumentelemult prea lumeşti şi nestatornice ale mişcării ecumenicevin în contradicţie cu caracterul veşnic al adevărului Sfin-telor Scripturi. Atunci când au interzis femeilor să înveţeîn Biserică, Sfinţii Apostoli au fost însuflaţi de înţe-lepciunea dumnezeiască, şi nu de motive omeneşti. Filo-sofiile deşarte ale liberalilor ecumenici, care vorbesc des-pre „înapoierea Apostolilor şi statutul de sclavă al femeiifaţă de bărbat”, vin în contradicţie cu întreaga Tradiţie aBisericii şi cu istoria sa, care demonstrează cinstirea datăfemeilor sfinte, care au fost deopotrivă Muceniţe şi Măr-turisitoare, Drepte, care au slăvit pe Dumnezeu prin sfin-ţenia lor. Ţarii, Patriarhii şi Ierarhii, alături de creştiniisimpli, s-au rugat şi se roagă cu smerenie către CuvioasaXenia de Petersburg, cea săracă şi nebună pentru Hristos,dar şi către alte Femei Muceniţe şi Sfinte. Se pot aducesute de exemple de cinstire arătată faţă de sfinte femei,prin care să se combată argumentele vanitoase şi lipsite desens ale ecumeniştilor.

Izabela Wiłucka-Kowalska - prima femeie«episcop» în Biserica Catolică

(Polonia, 1929)



Cel mai important argument împotriva lor este pilda Maicii Domnuluişi a smereniei ei, pe care a arătat-o în toată vremea vieţii sale pământeşti.Pururea-Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, a dus o viaţătăcută, lipsită de fast; niciodată nu a învăţat în Biserică, credincioasăîntrutotul canoanelor apostolice. Nemaiîntâlnita inovaţie a moderniş-tilor bisericeşti, care acceptă femeile în rolul de „preoţi” şi chiar„episcopi”, se doreşte a fi o măsură care să „reinstaureze drepturile fe-meilor şi să le emancipeze”. Totuşi, promotorii protestanţi ai feminis-mului, au reuşit să combine o exaltare fără margini a elevării femeii, înspiritul modernismului feminist, cu o totală desconsiderare şi necinstirea Maicii Domnului; iar acest lucru, contrar proorociei Duhului, Carespune „că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile” (Luca 1, 48).„Preoţia” femeilor denotă deci o totală rupere faţă de Sfânta Tradiţie.(Traducere după „Ecumenism, Path to Perdition”, de Liudmilla Perepiolkina)

„Slujbă” oficiată de femei „preot”

Ortodoxia este adevărata cunoaştere şi cinstire a luiDumnezeu; Ortodoxia este închinarea la Dumnezeu înDuh şi Adevăr; Ortodoxia este proslăvirea lui Dumnezeuprin adevărata Lui cunoaşter; Ortodoxia este proslăvireade către Dumnezeu, prin dăruirea harului AtotsfântuluiDuh, a omului care slujeşte Lui cu adevărat. Duhul esteslava creştinilor (Ioan 7, 39). Unde nu este Duhul, acolo nueste Ortodoxie.

Nu este Ortodoxie în învăţăturile şi filosofările ome-neşti: în ele domneşte ştiinţă cu nume mincinos, care eroadă a căderii. Ortodoxia este învăţătura Sfântului Duh,dată de Dumnezeu oamenilor spre mântuire. Unde nu esteOrtodoxie, acolo nu este mântuire. „Cine voieşte să se mân-tuiască, mai înaintede toate se cade luisă ţină credinţa so-bornicească, pe caredacă nu o va păziomul întreagă şi fărăde prihană, fără nicio îndoială, va pieripeveci” (SimbolulSfân-tului Atanasie cel Mare,patriarhul Alexandriei).

Comoară de mult preţ este învăţătura Sfântului Duh!Ea e predanisită în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Predaniea Bisericii Ortodoxe. Comoară de mult preţ este învăţăturaSfântului Duh! În ea e chezăşia mântuirii noastre. De multpreţ, cu neputinţă de înlocuit, neasemuită pentru fiecaredintre noi e fericirea sorţii noastre veşnice: tot atât de pre-ţioasă, mai presus de orice preţ, este şi chezăşia fericiriinoastre veşnice - învăţătura Sfântului Duh. Spre a păstraîn noi această chezăşie, Sfânta Biserică înşiră astăzi, înauzul tuturor, învăţăturile născute şi răspândite de satana,prin care se vădeşte vrăjmăşia faţă de Dumnezeu, care seîmpotrivesc mântuirii noastre şi caută să ne-o răpească. Cape nişte lupi răpitori, ca pe nişte şerpi aducători de moarte,ca pe nişte hoţi şi ucigaşi, Biserica înfierează aceste învă-ţături, păzindu-ne de ele şi chemându-i să iasă din tărâmul

pierzaniei pe cei amăgiţi de ele.Pricinuiesc moarte veşnică toate învăţăturile omeneşti

care vâră în credinţă filosofarea proprie, scoasă din ştiinţacu nume mincinos, din cugetarea trupească – această moş-tenire de obşte a duhurilor căzute. Filosofarea omeneascăamestecată în învăţătura credinţei creştineşti se numeşteerezie, iar urmarea acestei învăţături – rea credinţă (Scara,Cuvântul 1).

Întunecatu-s-a inima lor cea neînţelegătoare, spuneApostolul despre înţelepţii care s-au abătut de la adevăratacunoaştere de Dumnezeu: zicându-se pe sine a fi înţelepţi,au înnebunit... au mutat adevărul lui Dumnezeu întru min-ciună... pentru aceea i-a şi dat pe ei Dumnezeu întru pa-

timi de ocară (Rom. 1,21-22; 25-26). „Pa-timi de ocară” suntnumite feluritele pa-timi curveşti. Pur-tarea ereziarhilor eradezmăţată: Apo-linarie era prea-curvar (vezi ViaţaSfîntului Efrem Sirul);Eutihie era cu ose-

bire robit patimii iubirii de bani (vezi Istoria Bisericească a luiFleury, vol. 2, cartea 27, cap. 28), Arie era cumplit de des-frânat. Când cartea lui de cîntece, „Thalia”, a fost citită laprimul Sinod Ecumenic de la Niceea, Părinţii Sinoduluişi-au astupat urechile, nevoind să audă cuvintele murdaredin ea, ce nu puteau nicicând să îi treacă prin minte unuiom evlavios. „Thalia” a fost arsă. Spre fericirea omenirii,toate exemplarele ei au fost nimicite: ne-a rămas numaimărturia istorică despre faptul că această lucrare era plinăde un dezmăţ crunt (Ibidem, vol. 1, cartea 10, cap. 36 şi cartea11). Asemenea „Thaliei” sunt multe lucrări ale ereziarhilordin vremurile noi: în ele cumplita hulă împotriva luiDumnezeu este unită şi amestecată cu un dezmăţ crunt,neomensc. Fericiţi cei care niciodată n-au auzit şi n-aucitit aceste roade ale iadului! La citirea lor, unirea duhului

Ce este Ortodoxia?

11

ereziarhilor cu duhul satanei devine limpede.Ereziile, fiind fapte trupeşti, roade ale cugetării tru-

peşti, sunt născocite de către duhurile căzute. „Fugiţi deereziile cele fără de Dumnezeu”, spune Sfântul IgnatieTeoforul, „căci sunt născocire a diavolului, a şarpelui,începătorului răutăţii” (Epistola I către Tralieni). Nu trebuiesă ne mirăm de asta: duhurile căzute s-au coborât dinînălţimea vredniciei duhovniceşti şi au căzut în cugetareatrupească mai mult decât oamenii. Oamenii au putinţa sătreacă de la cugetarea trupească la cea duhovnicească;duhurile căzute sunt lipsite de această putinţă. Oamenii nusunt supuşi unei atât de puternice înrâuriri a cugetăriitrupeşti, fiindcă în ei binele cel firesc nu a fost nimicit,precum în duhuri, de cădere. În oameni, binele este ames-tecat cu răul, şi ca atare este netrebnic; în duhurile căzutedomneşte şi lucrează numai răul. Cugetarea trupească adobândit în privinţa duhurilor dezvoltarea cea mai cuprin-zătoare şi deplină pe care o putea atinge. Păcatul lor de că-petenie este ura înverşunată faţă de Dumnezeu, ce se vă-deşte printr-o înfricoşătoare şi necontenită hulă împotrivaLui. Ele s-au trufit înaintea lui Dumnezeu Însuşi; au pre-făcut supunerea faţă de Dumnezeu, care este firească pen-tru zidire, într-o neîncetată lucrare împotriva Lui, într-o ne-încetată vrăjmăşie. Din această pricină, căderea lor esteadâncă şi rana morţii veşnice cu care sunt ele rănite estecu neputinţă de tămăduit. Patima lor de căpetenie estetrufia; ele au o monstruoasă şi prostească slavă deşartă;află plăcere în toate felurile păcatului, petrec necontenit înacestea, trecând de la un păcat la altul.

Duhurile căzute, purtând în sine temeiul tuturor pă-catelor, se străduiesc să-i atragă în toate păcatele pe oa-meni, cu scopul şi cu setea de a-i da pierzării. Ele ne atragîn felurita desfătare a trupului, în iubirea de câştig, îniubirea de slavă, zugrăvindu-ne în culorile cele mai vii şimai atrăgătoare obiectele acestor patimi. Ele se străduiesc

să ne atragă mai ales în trufie, din care odrăslesc precumverdeţurile din seminţe vrăjmăşia faţă de Dumnezeu şihula împotriva Lui. Păcatul hulei împotriva lui Dumne-zeu, care alcătuieşte miezul tuturor ereziilor, este păcatulcel mai greu, care este propriu duhurilor căzute şi alcătu-ieşte însuşirea lor cea mai aparte. Duhurile căzute se stră-duiesc să acopere hula împotriva lui Dumnezeu, acope-rind-o cu nume măreţe, cu o retorică pompoasă, cu o filo-sofie elevată. Cumplită armă sunt în mâinile duhurilor ere-ziile! Ele au pierdut popoare întregi, răpindu-le fără ca ace-lea să bage de seamă creştinismul, înlocuind creştinismulcu o învăţătură hulitoare, împodobind această învăţă-tură ucigaşă cu numele de creştinism purificat, ade-vărat, restaurat.

Erezia este un păcat săvârşit, în primul rând, cu min-tea. Acest păcat, fiind primit de minte, se împărtăşeşteduhului, se revarsă asupra trupului, spurcă chiar trupulnostru, ce are putinţa de a primi sfinţire din împărtăşireacu harul Dumnezeiesc şi de a se spurca şi molipsi prinîmpărtăşirea cu duhurile căzute. Acest păcat este cu greubăgat de seamă şi anevoie priceput pentru cei care nu cu-nosc bine creştinismul, şi ca atare prinde lesne în curselesale simplitatea, neştiinţa, mărturisirea nepăsătoare şi su-perficială a creştinismului. Au fost prinşi de erezie pentruo vreme Preacuvioşii Ioanichie cel Mare, Gherasim de laIordan şi alţi câţiva bineplăcuţi lui Dumnezeu. Dacă sfinţiibărbaţi care şi-au dus viaţa numai şi numai cu grija mân-tuirii nu au putut pricepe dintr-o dată hula ascunsă sub omască frumoasă, ce să mai spunem de cei care-şi duc viaţaîn griji lumeşti, având despre credinţă o concepţie neîn-destulătoare, cu totul neîndestulătoare? Cum să recunoascăacestia erezia aducătoare de moarte, dacă ea li se înfă-ţişează sub masca înţelepciunii, dreptăţii şi sfinţeniei? Iatăpricina pentru care obşti creştine întregi şi popoare întregis-au plecat lesne sub jugul ereziei! Din aceeaşi pricinăeste foarte anevoioasă întoarcerea din erezie la Orto-doxie, cu mult mai grea decît întoarcere din necredinţă şiidolatrie. Ereziile care sunt mai aproape de ateism suntmai lesne recunoscute şi oprite decît cele mai puţin înde-părtate de credinţa ortodoxă şi, ca atare, mai ascunse.Împăratul roman cel întocmai cu Apostolii, Marele Cons-tantin, i-a scris o epistolă Sfântului Alexandru, patriarhulAlexandriei, cel care l-a dat în vileag pe ereziarhul Arie,îndemnându-l să înceteze cearta ce strică pacea din pricinaunor cuvinte deşarte. Prin aceste cuvinte pe care Cons-tantin le-a numit deşarte era tăgăduită Dumnezeirea Dom-nului nostru Iisus Hristos; era nimicit creştinismul. Astfel,şi într-un bărbat sfânt, râvnitor al dreptei credinţe, ne-ştiinţa a fost amăgită printr-o cursă a ereziei pe care el nua putut să o priceapă.

Erezia, fiind păcat greu, păcat de moarte, se vindecăuşor şi hotărâtor - ca păcat al minţii - prin darea ei nefă-ţarnică, din toată inima, anatemei. Sfântul Ioan Scărarul azis: „Sfânta Biserică sobornicească îi primeşte pe ereticicând ei dau anatemei fără făţărnicie erezia lor (Cuvântul 15,cap. 49), şi îndată îi învredniceşte de Sfintele Taine; iar pecei căzuţi în curvie, chiar dacă îşi mărturisesc şi părăsescpăcatul, porunceşte, urmând apostoleştilor rânduieli, să fiedespărţiţi de Sfintele Taine pentru mulţi ani” (Sinodul din

Slujbele şi dialogurile ecumenice - chipuri ale ereziei



Laodiceea, canonul 6). Urma lăsată de păcatul trupesc ră-mâne în om şi după mărturisirea păcatului, şi după pără-sirea lui; urma lăsată de erezie e nimicită îndată după le-pădarea ei. Fără această doctorie, otrava hulei împotrivalui Dumnezeu rămâne în duhul omenesc şi nu încetează a-lclătina cu nedumeriri şi îndoieli pricinuite de împreună-simţirea netăiată din rădăcină faţă de erezie; rămân gân-duri ce se ridică împotriva înţelegerii lui Hristos (II Cor. 9,5) ce fac anevoioasă mântuirea pentru cel ţinut în legă-turile lor, ţinut în legăturile nesupunerii şi împotrivirii faţăde Hristos, pentru cel ce rămâne în împărtăşire cu satana.Doctoria anatemei a fost întotdeauna socotită ca neapărattrebuincioasă de către Sfânta Biserică în privinţa cum-plitei boli a ereziei. Când Fericitul Teodorit, episcopulCirului, dorind să se îndreptăţească în privinţa învinuiriloraruncate asupra lui, Părinţii i-au cerut ca mai întîi de toatesă-l dea anatemei pe ereziarhul Nestorie. Teodorit, care se

lepădase de Nestorie, dar nu aşa de hotărât cum selepădase de el Biserica, a vrut să dea lămuriri. Părinţii i-aucerut iarăşi să dea anatemei cu hotărâre, fără alte expli-caţii, pe Nestorie şi învăţătura acestuia. Teodorit a vrut dinnou să dea lămuriri, însă Părinţii au cerut iarăşi ca el sădea anatemei pe Nestorie, ameninţând că altminteri îl vorsocoti eretic pe însuşi Teodorit.

Teodorit a rostit anatema asupra lui Nestorie şi a tutu-ror învăţăturilor eretice ale acelei vremi. Părinţii au datslavă lui Dumnezeu, l-au proclamat pe Teodorit păstorortodox, iar Teodorit nu a mai cerut să dea lămuriri, căcilepădase din sufletul său pricinile care îl făceau să simtănevoia de a da lămuriri. Aşa stau lucrurile între duhulomenesc şi înfricoşătoarea boală a ereziei (…).

Sfântul Ignatie Briancianinov

1903 Cuviosul Serafim de Sarov este proslăvit între sfinţide către Biserica Rusă, la 70 de ani după fericita sa adormire.1908 Adoarme Sfântul Ioan din Kronstadt, proorocind vii-toarele pătimiri ale Bisericii Ortodoxe Ruse şi ale credin-cioşilor săi.1910 Ia fiinţă mişcarea eretică ecumenistă, în cadrul Con-ferinţei Mondiale Misionare de la Edinburgh.1914-1918 Sub orchestrarea masoneriei sioniste, cu rami-ficaţii în întreaga lume, scenariul Primului Război Mon-dial se pune în aplicare.

1918 Odată cu revoluţia bolşevică din Rusia ortodoxă,

începe prigoana împotriva credinţei, ce a distrus 76.000 debiserici, 1.400 de mănăstiri, ucigând 60.000.000 de cre-dincioşi ortodocşi, dintre care 70.000 de clerici şi 30.000de monahi. Pe lângă acestea, au mai fost distruse 150 deşcoli eparhiale, 54 de seminarii şi 4 academii teologice.Falsa ierarhie a ulterioarei Patriarhii a Moscovei, pro-venită din «Biserica Vie» a comuniştilor, s-a făcut părtaşăla cea mai cumplită prigoană din istoria Ortodoxiei.1919 Meletie Metaxakis devine Arhiepiscop al Atenei.1920 Sfântul Nectarie din Eghina adoarme întru Dom-nul, cunoscându-şi dinainte plecarea.

Cu binecuvântarea Sfântului Patriarh Tihon, în sânulBisericii Ortodoxe Ruse ia naştere mişcarea de rezistenţăîmpotriva slugilor lui antihrist. Pe întreg teritoriul ţării,episcopii prigoniţi se grupeaza în Biserica Ortodoxă Rusădin Catacombe, iar în diaspora se reunesc în BisericaOrtodoxă Rusă din Afara Graniţelor (ROCOR).

Mitropolitul Dorothei de Prusa, locum tenens al Pa-triarhului de Constantinopol, emitea Enciclica de tristăamintire, intitulată „Către Bisericile lui Hristos de pre-tutindeni”, prin care pregătea marea apostazie începutădin 1924, în care se propunea „acceptarea unui calendaruniform pentru celebrarea marilor sărbători creştine în ace-laşi timp de către toate Bisericile [Creştine]”. Prin aceastămişcare, Patriarhia Ecumenică „a iniţiat rolul BisericiiOrtodoxe în mişcarea modernă ecumenică”, adică de fapta introdus Biserica lui Hristos în pan-erezia modernă.1921 În decembrie, Meletie Metaxakis este depus dintreapta de Arhiepiscop al Atenei, pentru „purtare neca-nonică şi amestecare cu ereticii” (în bisericile acestora).1922 În ianuarie, cu sprijinul Ministerului Grec al Afa-cerilor Externe, dar fără a fi ales canonic şi după ce dejaSinodul Bisericii Greciei îl depusese cu o lună înainte dintreapta de arhiepiscop al Atenei, Metaxakis este înscăunatca Patriarh al Constantinopolului, cu titulatura Meletie IV.

Sub o puternică presiune politică din partea Gu-vernului Greciei, condamnarea este ridicată de către Si-nodul Bisericii Greciei. Dar Can. 30 Apostolic si Can. 3 al

Sfântul Cuvios Serafim de Sarov

Momente de răscruce în istoria Bisericii Ortodoxe,în secolele XX-XXI (I)

13

Sin.VII ecumenic, osândind pe cei care se folosesc de in-fluenţa dregătorilor lumeşti pentru a deveni episcopi, pre-cizează: „Dacă vreun episcop, folosind stăpânitori (dre-gători) lumeşti, s-ar face prin ei stăpân peste vreo biserică,să se caterisească şi să se afurisească, de asemenea şi totipărtaşii (complicii) lui”.

Patriarhul Ecumenic Meletie al IV-lea recunoaştevaliditatea hirotoniilor anglicane.

Trupele turceşti execută ordinul masoneriei pirami-dată la nivel mondial şi îi măcelărescpe grecii şi armenii din Capadocia,Asia Mică. Dintre ei, un milion şijumătate erau creştini ortodocşi.1923 În ianuarie, într-un raport că-tre Comitetul Departamentului deReligie din Grecia, Hrisostom Papa-dopoulos (viitorulArhiepiscop alAte-nei) scrie, parcă turnându-şi cărbuniîncinşi deasupra capului său: „!ici oBiserică Ortodoxă autocefală nu sepoate despărţi de restul şi să ac-cepte noul calendar, fără a devenischismatică în ochii celorlalte”.

În februarie, guvernul revoluţio-nar grec al Colonelului Pastiras îl gă-seşte pe Arhiepiscopul Theokletos alAtenei ca „neadecvat” şi desemneazăînlocuirea lui cu Hrisostom Papa-dopoulos.

De Înviere, Sfânta Lumină nus-a pogorât, iar mulţimea arabilor exaltaţi, folosindu-sede paza dezordonată a administraţiei turceşti, l-a asasinatpe Patriarhul Constantin VI al Constantinopolului, ce fu-sese deja atras în jocurile masoneriei de către o facţiune aierarhilor reformişti, aflaţi la conducerea sinodului său. Înacea perioadă, Patriarhul Rusiei, Sfântul Tihon, era în-depărtat de la cârma Bisericii Ruse, de către gruparea luiSerghie Stragorodski, slujitorul lui Lenin.

Patriarhul Ecumenic Meletie recunoaşte «Biserica

Vie» a episcopilor comunişti din Rusia.În iunie, Patriarhul Ecumenic Meletie al IV-lea con-

voacă „Conferinţa [nu Sinod] Pan-Ortodoxă” de la Cons-tantinopol, în care s-au hotărât schimbarea calendarului şimodernizarea Bisericii: scurtarea posturilor, neobligati-vitatea purtării veşmintelor clericale, posibilitatea căsă-toriei clerului după hirotonie şi a episcopilor etc, ce a lu-crat în contradicţie flagrantă cu Tradiţia şi canoanele Bi-sericii Ortodoxe Soborniceşti, fiind contestată la scurtă

vreme de patriarhii Damian alIerusalimului, Grigorie al IV-lea alAntiohiei, Fotie al Alexandriei, Di-mitrie al Serbiei şi ulterior, SfântulTihon al Moscovei. Ba mai mult, Pa-triarhul Fotie preciza într-o epistolăde-a sa, că hotărârile acestui congres„duhnesc a erezie şi schismă”, iarreforma calendaristă este „fără rost,necanonică şi dăunătoare”. Iniţial,Patriarhul Tihon al Rusiei, pe fondultulburărilor din propria ţară şi agreutăţilor de informare, a fost în-şelat de către scrisoarea lui MeletieMetaxakis, ce menţiona că „noulcalendar a fost acceptat pentru uzulbisericesc în comun acord cu opiniagenerală a Bisericilor Ortodoxe” şi,crezând că întreaga Biserică Orto-doxă a acceptat reforma calen-daristă, a publicat un edict prin care

a introdus noul calendar în Biserica Rusă. Când a desco-perit adevărul celor întâmplate, a anulat imediat rezoluţia.

În decembrie, mitropoliul mason Miron Cristea, pri-matul Bisericii Ortodoxe Române, anunţa că acceptă rezo-luţia conferinţei de reformare a calendarului bisericesc.


Sfântul Ierarh Tihon al Moscovei(1865-1925)

„Ci am asupra ta, că dragostea ta cea dintâi o ai părăsit. Drept aceea, adu-ţiaminte de unde ai căzut, şi te pocăieşte, şi fă faptele cele dintâi. Iar de nu, viu la tine

curând, şi voi mişca Sfeşnicul tău din locul său, de nu te vei pocăi” (Apoc. 2, 4-5).

În vremea când Sfântul Ioan Postitorul (2 sept), Patriarhul Constantinopolului, şi-a atribuit titlul de „Ecumenic”,însemnând „Patriarh a toată lumea” (în secolul al IV-lea), el a avut de înfruntat opoziţia aprigă a Sfântului GrigorieDialogul (cel ce a scris rugăciunile Liturghiei Darurilor înainte-sfinţite). El va scrie către împăratul Bizanţului: „ÎntreagaEuropă este în mâinile barbarilor. Cetăţile au căzut, fortăreţele sunt în ruină, provinciile au fost depopulate, nu maiexistă mâini care să lucreze pământul, iar închinătorii de idoli îi prigonesc sau chiar îi omoară pe cei bine-credincioşi.Şi, în mijlocul acestor lucruri, preoţii şi episcopii, care s-ar cuveni să cadă cu faţa la pământ în curţile bisericilor, săse îmbrace în sac şi să îşi presare cenuşă în cap – tocmai ei sunt cei care umblă după dobândirea de titluri deşarte”(„Călugării Apusului”, Contele de Montalembert, pag. 370). Chiar Papa Grigorie a început să folosească titlul de „slugă arobilor lui Dumnezeu”, atunci când semna documente oficiale. În viaţa Bisericii, orice nesocotire a duhului Ortodoxiei,a punctului de vedere ortodox, îşi va aduce, mai devreme sau mai târziu, roadele pline de amărăciune, dacă nu estecorectată la timp.

Încotro se îndreaptă Patriarhia Constantinopolului? (I)


În ultima vreme, citimdeseori rapoarte depresă, ce îl prezintă pePatriarhul de Con-stantinopol ca „şef spi-ritual al tuturor orto-docşilor”. De exemplu,în publicaţia „TheCatholic World Report”din decembrie 1991,citim: „Bartolomeu –Dimitrios Archontonisîn lume, a devenit Pa-triarh Ecumenic peste135 de milioane decreştini ortodocşi, iarîntr-un interviu acordatpresei, Patriarhul a de-clarat că el deţine „opoziţie de întâietate”,fiind capul spiritual allumii ortodoxe (Foni tonPateron, 4, Nr. 1, aprilie-iunie, 1991). Potrivit în-văţăturii Bisericii, Pa-triarhia de Constan-tinopol deţine o întâie-tate onorifică, ce i-a re-

venit după ce scaunul patriarhal de la Roma a căzut de ladreapta credinţă. Al treilea canon de la Sinodul II Ecume-nic spune: „Patriarhul Constantinopolei trebuie să aibăîntâietate de onoare, dar după întâietatea Patriarhului Ro-mei, deoarece Constantinopolul este !oua Romă”. Totuşi,această „întâietate onorifică” nu are nici o temelie dog-matică, ci se bazează doar pe însemnătatea politică aoraşului (care acum nu mai are nici o semnificaţie de acestgen). În Biserica Ortodoxă, toţi episcopii (inclusiv Patri-arhul Ecumenic), sunt egali. În afara acestor ambiţii nou-papiste pe care le-am descris mai sus, ar mai fi câteva eve-nimente tulburătoare, asociate cu Patriarhia de Constan-tinopol, întâmplate pe parcursul întristătorului secol XX.

Puţin despre Patriarhul Meletie IV Metaxakis alConstantinopolului

Ne vom opri puţin, pentru a reflecta asupra perioadeiistorice, începute în anul 1922, când Patriarhul Meletie IVMetaxakis – modernist fără scrupule şi francmason pe dea-supra, a ajuns la tronul patriarhal. În 1923, el a convocataşa-numitul „Congres Panortodox”, care a introdus calen-darul gregorian şi a adus în discuţie posibilitatea celei de-a doua căsătorii pentru clerici. Din momentul nefericit alacelui Congres al Patriarhului Meletie (care a dat unasemenea titlu nepotrivit unei simple întruniri la care auluat parte între patru şi şase episcopi şi câţiva preoţi, fărăparticiparea celorlalţi Patriarhi) – din acel moment alacestui congres neortodox, împotriva Ortodoxiei s-a ţesutun plan de vandalism. Au fost propuse multe reforme, pecare Biserica le-a respins dintotdeauna, certându-le cuînfricoşate blesteme şi anateme. Una dintre aceste reforme

a fost permiterea celei de-a doua căsătorii a clericilor, caşi renunţarea la posturi. Este adevărat că acest congresanti-ortodox nu a reuşit să îşi impună prevederile la niveloficial toate aceste încălcări ale legilor Bisericii, limi-tându-se doar la introducerea forţată a stilului nou calen-daristic, prin care toate praznicele se mutau cu treispre-zece zile mai înainte, lăsând Pascalia neschimbată. Aceastaa fost o concesie lipsită de gândire şi de rost, făcută maso-neriei şi catolicismului papist de la Vatican, care se stră-duiau de ceva vreme să instituie o asemenea schimbare încalendar, în încercarea lor de a absorbi uniatismul (de vre-me ce principala diferenţă între papism şi uniatism eradoar calendarul iulian, folosit de acesta din urmă). Schim-barea calendarului a dus la încălcarea canoanelor apos-toleşti, cu privire la Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pa-vel, care ajunge să fie eliminat în totalitate, atunci cândSfintele Paşti cad pe 21 aprilie (stil vechi) sau mai târziu,iar praznicul Sfinţilor Apostoli ajunge să fie serbat înaintede Dumnica Tuturor Sfinţilor!”

„Oricine îşi poate da seama despre sentimentelepopulaţiei locale de origine greacă, faţă de Patriarh, dinaceea că, în timpul unui consiliu bisericesc, o mulţime în-furiată a năvălit în sala în care se ţinea adunarea, ce-rându-i să renunţe la tronul patriarhal. După retragereaocupanţilor francezi şi britanici din Constantinopol, el afost forţat să facă acest lucru” („Days”, Nr. 184, 6 octombrie,1923). „Patriarhul Meletie era cunoscut ca susţinător alBisericii serghianiste Ruse, cunoscută sub numele de „Bi-serica vie”, care se ridicase împotriva Patriarhului Tihon.De asemenea, el a iniţiat adoptarea calendarului catolic decătre Biserica din Constantinopol, România şi Polonia, creândo Biserică Autocefală a Poloniei, care s-a întors împotrivapropriilor săi credincioşi, predându-i în mâinile naţio-naliştilor (a se vedea împrejurările legate de asasinarea Mi-tropolitul Gheorghe al Poloniei, descrise de arhimandritulSmaragd).

Nu există umbră de îndoială asupra faptului că, avândacordul Guvernului ceh, Patriarhul Meletie s-a amestecatîn rânduielile interne ale Bisericii din Cehoslovacia, încăl-când, prin aceasta, Canoanele 15 şi 16 ale Întâiului SoborEcumenic, ce opresc cu desăvârşire strămutarea episco-pului dintr-o jurisdicţie în alta, ori amestecul în ocâr-muirea unei eparhii străine, mai ales că el nu avea niciacordul bisericilor sârbeşti sau ruseşti. În luna februarie aanului 1923, Meletie l-a hirotonit pe părintele Savatie caarhiepiscop al nou-înfiinţatei Biserici din Cehoslovacia,ca ramură a Patriarhiei de Constantinopol, incluzând şiCarpato-Rusia. Biserica Serbiei a protestat împotriva ames-tecului străin în teritoriul său canonic şi administrativ, laSinodul Arhieresc ţinut la Karlovţki, în 1923, condam-nând acţiunea lui Meletie drept necanonică. Rezultatulacestei hotărâri a fost faptul că însuşi sinodul constanti-nopolitan a denunţat necanonicitatea intervenţiei luiMeletie, sfătuindu-l pe episcopul Savatie să se adreseze şisă ceară sprijinul Bisericii Serbiei în toate problemele bi-sericeşti. În acest fel, în Biserica Cehoslovaciei au apăruttrei episcopi. Preasfinţitul Dositei de Carpato-Rusia şiGorazd de Moravia au recunoscut jurisdicţia sârbă, însănoul episcop de Praga, Savatie, s-a considerat a fi sub omo-for constantinopolitan, pretinzând, prin urmare, controlulasupra întregii Biserici a Cehoslovaciei, şi cerând ca

30 nov. 2009 (calendarul civil) -Istanbul, hramul Patriarhiei

Ecumenice. Bartolomeu oficiazăslujba Vecerniei Sfântului Andreialături de un cardinal delegat din

partea Vaticanului.

15

Biserica din Carpato-Rusia să îi facă lui ascultare. Tul-burarea iscată de această confuzie a fost lesne de imaginat.Episcopul Savatie a insistat asupra drepturilor sale înCarpato-Rusia, recrutând neobosit simpatizanţi din rândulclerului carpato-rus, hirotonindu-i fără niciun discernă-mânt. Ucenicii săi au cerut ca împotriva clericilor ce seopuneau dictaturii instituite de el, să fie luate măsuri ad-ministrative, pentru a fi înlăturaţi. Unui călugăr, pus subepitimie de Preasfinţitul Dositei, Savatie i-a dat rangul deegumen. Dositei a adunat apoi tot clerul în Husta, orga-nizând un Consistoriu Bisericesc, iar Savatie, pentru a-lcontracara, şi-a adunat toţi clericii în Buştina şi a formatun Consiliu Episcopal. În toate sferele bisericeşti, domneahaosul. Răutatea şi ura s-au răspândit în rândul clerului,care s-a împărţit în „savatiţi” şi „dositiţi”. „Acea minunatăînflorire duhovnicească, cea care a zămislit atât de mulţimucenici ai Ortodoxiei, a degenerat într-o luptă ruşinoasă,dusă pentru o parohie mai înstărită sau pentru un surplusde venit. Presa greco-catolică jubila de fericire, în timp ceamărăciunea se sălăşluise în sufletele bieţilor credincioşiortodocşi, tulburaţi de clericii lor, pentru faptul că aceştianu erau în stare să ţină sus şi neclintit steagul Ortodoxiei.”

Şi despre PatriarhulGrigorie VII al Constan-tinopolului

Imediat ce Meletie s-aurcat la tronul Patri-arhiei Alexandriei, ur-mându-i lui Fotie, în1925 (după ce mai îna-inte fusese dat afară cuforţa din Atena), el aintrodus aici noul ca-lendar. Succesorul săula tronul constantino-politan, Patriarhul Gri-gorie VII (1923-24) a re-cunoscut infamele sen-tinţe ale „Bisericii Vii”,

prin care Patriarhul Tihon era depus din treaptă. El a cerutca Mitropolitul rus Antonie şi Anastasie Arhiepiscopul,care locuiau în Constantinopol în acea vreme, să îşi în-ceteze activităţile împotriva regimului sovietic şi să în-ceteze a-l pomeni pe Patriarhul Tihon, sfătuindu-i totodatăsă îi recunoască pe bolşevici. Neprimind acceptul celordoi prelaţi, Patriarhul Grigorie a organizat o investigaţie şii-a oprit de la slujire. El a cerut Patriarhului Dimitrie săsuspende definitiv activitatea Consiluilui Episcopal Rusdin Sremski-Karlovţki, promiţându-i la schimb autoce-falia Bisericii Poloniei, dar Dimitrie a refuzat.

Chiar şi mai samavolnică a fost relaţia dintre Patriar-hul Grigorie şi Sinodul condus de el, faţă de dioceza şipersoana Arhiepiscopului Finlandei. Patriarhul EcumenicGrigorie a hirotonit ca episcop vicar pentru Finlanda, pepreotul Aava, care nu numai că nu era tuns în monahism,ci nu era nici măcar rasofor. Mai mult, încă, această hiro-tonie necanonică a fost făcută fără acordul Arhiepis-copului de Finlanda, neluându-se în seamă împotrivireasa. Prin aceste acţiuni, Grigorie a încălcat un canon decăpătâi al Bisericii – Canonul 6 al Soborului Întâi de laNiceea (şi nu numai), care spune că: „Este apoi cu totul

învederat lucrul acela, că dacă cineva ar deveni episcopfără încuviinţarea mitropolitului, marele sinod a hotărâtcă unul ca acesta nu se cade să fie episcop”.

Potrivit Canonului 28 al Celui de-al Patrulea SoborEcumenic, patriarhul nu poate nici măcar să numească unepiscop pentru o anumită dioceză, decât cu învoirea mitro-politului acelui loc. În temeiul aceluiaşi canon, predece-sorii lui Grigorie au încercat să îşi împlinească pretenţiiledeşarte şi să îşi legalizeze pretenţiile lor de a prelua frâieleconducerii. Acest fals episcop, Aava, odată hirotonit, şi-apus camilafcă pe cap. Îmbrăcat astfel, el şi-a făcut apariţiaîn dioceza Finlandei, ce îi fusese străină până atunci. Aici,el a instigat guvernul lutheran să îl prigonească pe Arhi-episcopul canonic al Finlandei, Serafim, care era foarteiubit şi respectat de către popor.

Anterior, Guvernul finlandez ceruse PatriarhuluiEcumenic să aprobe una dintre cele mai ingrate legi, şianume accea prin care guvernul laic al Finlandei căpătaputerea de a cere demisia forţată a Arhiepiscopului. Înfapt, Guvernul a urmărit îndeaproape obţinerea unei pen-sionări forţate a Arhiepiscopului Serafim, sub pretextul cănu învăţase foarte bine limba finlandeză în perioada degraţie. Cerul şi pământul s-au îngrozit de această nedrep-tate şi tiranie, din partea unui guvern neortodox. Dar chiarşi mai revoltător a fost faptul că un patriarh ortodox a fostpărtaş la această ticăloşie. Spre indignarea turmei orto-doxe şi spre bucuria drăcească a ereticilor, acest dubiosepiscop Gherman (fost Aava), umbla pe străzile finlande-ze îmbrăcat în haine civile, proaspăt bărbierit şi tuns, învreme ce păstorii cei vrednici, precum Arhiepiscopul Se-rafim, vândut fără milă de acest frate al său mincinos, se stin-gea încet-încet, trăindu-şi ultimele clipe ale vieţii sale într-un dureros exil, într-o căsuţă de lemn a unei mănăstiri depe o insulă a Lacului Ladoga, aflată la o răscruce a furtunilor.

Patriarhul Grigorie VII a acţionat în aceeaşi manierăşi în cazul Bisericii din Estonia, smulgând-o din sânul Bi-sericii Rusiei, şi răpind-o spre a o aduce în subordinea saproprie, sfidând Canoanele bisericeşti mai sus menţionate.Patriarhul Tihon a condamnat o hotărâre anticanonică ase-mănătoare, trimiţând o scrisoare Mitropolitului Dionisie,în care el a afirmat direct că scoaterea forţată a BisericiiOrtodoxe din Polonia de sub ocârmuirea Bisericii Rusieicătre altă patriarhie a fost un act anticanonic. Iată ce spu-nea vrednicul de pomenire Ierarh Tihon: „Sub presiuneaguvernării lutherane din Finlanda, Patriarhul constantino-politan Grigorie VII a fost de acord, chiar şi în privinţaprăznuirii Sfintelor Paşti, să schimbe calendarul iulian,dispreţuind şi nesocotind anatemele Sfintelor Soboare (Sino-dul I, cel Antiohian şi Can. 1 şi 7 Apostolice), date împotrivacelor ce ar îndrăzni să facă asemenea schimbări”.

Prăznuirea paştelui împreună cu ereticii şi chiar cuiudeii a fost – după spusa lor – „o excepţie de la regulă”, deşiBiserica se străduieşte mereu să evite, în orice chip cu pu-tinţă, această coincidenţă, la stabilirea datei Paştilor, pen-tru a nu sărbători în acelaşi timp cu iudeii. În acest cazînsă, Guvernul finlandez a prigonit şi persecutat pe aceicredincioşi ortodocşi (mireni şi laici), care au dorit „săasculte de Dumnezeu mai mult decât de oameni” (cf. Fapte5, 29) sau „Epistoliile Întristate” – Buletinul Bisericesc Nr. 11-12, 1925.

Patriarhul Meletie Metaxakis



În Joia Mare a anului 1926, 450 de monahi athoniţisub conducerea Părintelui Arsenie Cotea au întemeiat„Liga Ziloţilor”, întru apărarea Ortodoxiei de inovaţia nou-calendaristă, care nu a fost decât începutul punerii în prac-tică a ereziei ecumenismului de către forţele vrăjmaşe Or-todoxiei, infiltrate în Biserică la vârf.

Comunitatea Adevăraţilor Creştini Ortodocşi din Gre-cia s-a alăturat împreună-lucrând cu ziloţii aghioriţi con-duşi de părintele român Arsenie (co-autor, alături de părinteleTeofilact, al cărţii „Boldurile Sfintei noastre Biserici de Răsărit”)în lupta lor de rezistenţă plăcută lui Dumnezeu împotrivaîncercărilor vrăjmaşe de îngenunchere a Ortodoxiei. De a-tunci, lucrurile au mers din ce în ce mai rău: cancerul ere-ziei ecumenismului roade astăzi fără cruţare din trupul ju-risdicţiilor ortodoxe oficiale ce se găsesc în comuniune cuapostata Patriarhie a Constantinopolului, iar puţini suntcei ce-şi dau seama de adevărata gravitate a situaţiei, care,fără putinţă de tăgadă, pune în foarte mare pericol mân-tuirea atâtor mii de suflete!

Cele de mai jos, scrisede Cuviosul ieroschi-monah Arsenie Cotea, aureprezentat şi ar puteaîncă reprezenta un ma-nifest al celor ce se opuninovaţiei nou-calenda-riste:„Adevăraţii fii ai Sfintei

Biserici Creştine Orto-doxe de Răsărit - dintrecare şi noi facem parte,cu Darul lui Dumnezeu -cele ce ca Creştini Orto-docşi suntem datori ca cuînsuşi preţul vieţii noas-

tre să păzim fără de altă făgăduinţă dată prin jurământ învremea naşterii cei de a doua oară în baia Sfântului Botez,care datorie, ne stă asupra, ca atunci când vom fi siliţi acălca vreuna din poruncile Sfintei noastre Biserici - de vachema vremea - să ne vărsăm pre însuşi sângele nostrupentru apărarea Sfintei noastre credinţe Ortodoxe şi apăzirei stramoşăştilor obiceiuri Creştineşti.

Iar cei ce s-au învrednicit ca de a doua oară să repeteacest Sfânt jurământ, în vremea tunderii în Sfântul şi Ma-rele îngerescul Chip Monahicesc, cu mult mai mult li seimpune aceasta. Iar pentru Sfinţiţii Clerici, şi mai ales P.S.Arhierei, mai cu deosebire şi mai cu îndatorire le stă asu-pră-le aceasta. Căci în vremea hirotoniei, de trei ori aujurat, cum că vor păzi predaniile cele pentru Dumnezeu, şipentru cele Dumnezeeşti şi tâlcuirele Bisericei Cei Una, şiSfântă, şi Sobornicească şi Apostolească; pentru care, a-tuncea în auzul tuturor, împreună cu mărturisirea Cre-dinţei, cu mare glas au strigat: „Tuturor începătorilor deeresuri şi pre cei de un cuget cu dânşii, îi lepăd şi îi dauAnatemii, şi luminat propoveduesc cu mare glas: tuturorereticilor „A!ATEMA” (Vezi Rânduiala hirotoniei Arhiereşti, atreia Mărturisire). Şi iarăşi a treia oară: tuturor ereticilor,

ANATEMA!Toţi aceştia, adevăraţi fii şi robi ai Domnului Dum-

nezeu şi Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, de vor să moş-tenească Împărăţia Cerurilor, prin păzirea Sfintelor şiDumnezeieştilor porunci ale Sfintei Biserici Creştine Orto-doxe de Răsărit: Nu primesc nici o schimbare să se facă încele poruncite şi predanisite de Sfânta această Biserică,între care este şi Calendarul Bisericesc Ortodox, Iulian stilvechi:Deoarece făptuitorii reformişti vor cădea în AnatemaSfântului Apostol Pavel ce zice:„De binevesteşte cineva vouă ceva afară de ceea ce aţiprimit, fie A!ATEMA” (Gal. 1, 8-9).Aşadar:2 Nu primim schimbarea Sfântului nostru Calendar Or-todox, deoarece, cei ce fac aşa născocire, cad în osândarostită de Sfântul şi Ecumenicul al 7-lea Sobor, în Ca-nonul I, şi care Sfânt Sobor iarăşi zice: „Toţi cei ce afarăde predaniile Bisericii şi de învăţăturile Sfinţilor şi în-trutot Cinstiţilor Părinţilor noştri, au născocit ceva, sauvor născoci după hotărârea noastră aceasta, fie A!ATEMAde trei ori”! (din Sinaxarul Duminicii Pravoslaviei). Şi iarăşizice: „Toţi cei ce calcă predaniile Sfinte Biserici, scriseori nescrise, Anatema de 3 ori” (în al II-lea tom al Sinodi-calelor, foaia 883).2 Nu primim schimbarea Sfântului şi Ortodoxului Ca-lendar, deoarece, prin această schimbare, reformiştii aratăde-a dreptul nesupunere Sfintelor Soboare Ecumenice,care au pecetluit împreună cu altele şi pe a noastră Or-todoxă rânduială Calendaristică, şi cari nesupuşi vorcădea din nădejdea mântuirii, rămâind afară de trupulBisericei, dupre hotărârea Domnului, că: „de nu va as-culta cineva nici de Sobor, să-ţi fie ţie ca un păgân şivameş” (Matei 18, 17).2 Nu primim să hulim Sfântul nostru Calendar Ortodox,deoarece hulitorii vor moşteni osânda acelor ce hulescîmpotriva Sfântului Duh, Cel ce au insuflat pe Sfinţii Pă-rinţi la Sfintele Soboare Ecumenice, şi care păcat al hulei,dupre hotărârea Mântuitorului (Matei 12, 32), nu li se vaierta lor niciodată.2Nu ne învoim să schimbăm Ortodoxul nostru Calendar,deoarece, aceasta este o nouă scornitură şi o străinăînvăţătură, şi cel ce se învoieşte, cade în osânda SfântuluiApostol şi Evanghelist Ioan, ce zice: „Oricine va veni lavoi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi încasă şi să nu-i ziceţi lui „Bucură-te, Bună ziua”. Că celce-i zice lui „Bucură-te”, se face părtaş faptelor lui celorrele” (II Ioan 10, 11).2 Nu primim schimbarea Sfântului nostru Calendar Or-todox, deoarece, reforma aceasta este aflare papistăşească,osândită de întreaga şi Marea adunare Sinodală din anul1593, pe vremea Patriarhului Ieremia al II-lea, de faţă fi-ind toţi Ierarhii Bisericii Ortodoxe de Răsărit; osândirerostită şi de alte Sfinte Sinoade şi Sfinţi Părinţi.2 Nu primim schimbarea Sfântului nostru Calendar Or-todox, deoarece ne vom împotrivi Dumnezeului minu-nilor, Cel ce spre întărirea Ortodoxului nostru Calendar a

Părintele Arsenie Cotea

16

$u primim să schimbăm Bisericescul nostru Calendar!

17

lucrat minunile ce le-am pomenit mai înainte; şi CareDumnezeu, repetă în tot anul minunea ieşirei Sfintei Lu-mini în ziua Sfintei Învieri a Domnului nostru, IisusHristos, la Sfântul Mormânt în Ierusalim, zicem, la alenoastre Sfinte Paşti, iar nu la al celor eretici, între care suntşi papistaşii.2 Nu primim schimbarea Sfântului nostru Calendar Or-todox, deoarece, prin această schimbare noii Calendariştivor face schismă între Bisericele surori Ortodoxe care, înmare parte nu s-au învoit, adecăvor face dezbinare între Orto-docşi - şi care păcat al dezbinăriiBisericii, nici sângele Muceni-ciei nu-l poate spăla, precum zi-ce Sfântul Ioan Gură de Aur (îna 11-a Voroavă către Efeseni):„cum că au zis un Sfânt că nicisângele Muceniciei nu poate aspăla păcatul osebirei şi al des-părţirei Bisericei. Şi a dezbinacineva Biserica este răul cel maicumplit, decât a cădea în eres.”

Scrie însuşi Sfântul Dioni-sie al Alexandriei (Mărturisito-rul), în Epistolia cea către NavatEpiscopul, că: se cuvine a pătimicineva orişice rău ar fi, numai anu dezbina Biserica, şi că estemai slăvită Mucenicia, ce ar su-feri cineva pentru a nu dezbinaBiserica, decât Mucenicia ce o arrăbda de a nu sluji idolilor. Fiindcăîn Mucenicia cea pentru a nusluji idolilor, mărturiseşte pentrufolosul sufletului său, iară întrucea pentru a nu dezbina Biserica,mărturiseşte pentru folosul şiunirea a toată Biserica (Pidalion, foaia 26).2 Nu primim schimbarea Sfântului nostru CalendarOrtodox, fiindcă noii Calendarişti, de se vor ţine după 2stiluri, vor desfiinţa Postul Sfinţilor Apostoli, atrăgându-şiasupra ANATEMA Canonului 19 al Sfântului Sobor dinGangra şi osânda de la 228 al Nomocanonului.2 Nu primim schimbarea Sfântului nostru Calendar Bi-sericesc Ortodox, căci, dacă reformiştii vor schimba şidata Sfintelor Paşti, vor cădea în osânda Canonului I alSfântului Sobor din Antiochia, precum şi ale altor osândiriSinodiceşti şi Părinteşti.2 Nu primim schimbarea Ortodoxului nostru Calendar,căci noii Calendarişti, orice chip vor unelti cu noua lorscornitură, vor face Sfintele Paşti ori mai înainte de jidovi,ori nu vor ajunge cu data la 22 Martie, ori îl vor avea fixîntr-o anumită zi, fapte pentru care însuşi ei au zis căacestea sunt o erezie vădită, precum şi este; şi unii şiaceştia eretici vor cădea în osânda Sfântului Apostol Pavelce zice: „De omul eretic, după una şi a doua sfătuire, tefereşte, ştiind că s-a răzvrătit unul ca acesta şi păcă-tuieşte, fiind singur de sine osândit” (Tit 3 10, 11).2 Nu primim să schimbăm Bisericescul nostru Calendar,

pentru motivul, cum zic ei, că această schimbare nu ar finimic; căci chiar aşa de ar fi, adică o mică abatere, iatăpentru acest nimic ce ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur:„Rogu-vă, dar, fraţilor, să nu vă amăgiţi cu cugetul celpierzător de suflet înşivă a grămădi asupră-vă toatărăutatea, zicând: Ce este aceasta şi ce este aceea, adicăaceasta nu-i nimic, cealaltă tot aşa, că nenumărate reledin aceasta se nasc, căci diavolul cel spurcat multă rău-tate şi putere întrebuinţează şi compogoromânt spre

pierzarea oamenilor, ca „dincele mici mai întâi lovindu-i, să-iaducă la cele mai mari” (VoroavaLXXXVI la Matei).

Iar Sfântul Isidor Pelusiotul, înepistolia 1233 glăsuieşte: „A zicecă aceasta nu e nimic, au făcut aglumi răutatea asupra întregeivieţi”. Iar împotriva acestei pier-zătoare glume, adică: „nu-i ni-mica”, (nicevo-ruseşte) a scris untratat întreg Cucernicul acelabărbat Părintele Ioan Kronştaski-Rusia - † 1910.2Nu primim să schimbăm Sfân-tul nostru Calendar stil vechiu,pentru motivul, pus de refor-mişti, că ar fi prea multe Săr-bători şi pentru aceasta se facepagubă mare materială. Căci nuare nici un loc recea aceastăpricină. Mai întâi Sfintele Săr-bători sunt aşezate şi rânduite săle prăznuim de acei făcători deminuni, pre care Sfânta Bisericăîi numeşte Purtători de Dumne-zeu şi însuflaţi de Sfântul Duh;iar apoi, oare nu era mai mult

belşug, atunci când Creştinii prăznuiau toate cele rânduitede Sfânta Biserică, decât acum în epoca ceasta ateistă(fără de Dumnezeu) care a redus francul numai la 7 bani?!2 Nu primim sa schimbăm Ortodoxul nostru CalendarIulian, pentru motivul că aceasta o cer marele interese aleStatului. Pentru Stat poate să fi fost o necesitate; iar pentruBiserică - după cum am arătat - când a primit CalendarulGrigorian, au respectat dreptul Bisericii de a face uz deCalendarul Iulian stil vechiu, tipărind însuşi cu a sacheltuială Calendarul Bisericesc Ortodox pe toţi anii, în1923. Prin urmare, însuşi Statul ne-a documentat căinteresele cele vremelnice nu pot muia hotarele celevecinice ale Dumnezeieştii Biserici Răsăritene.

Şi fiindcă: Nu primim schimbarea Sfântului, Orto-doxului şi Bisericescului nostru Calendar Iulian stil ve-chiu, din aceasta să nu ne lipească crima de turburători aiordinii de stat, ci atâta lucru ştim şi noi, cum că: „Tainaîmpăratului bine este a o ascunde, dar însă lucrurile luiDumnezeu a le descoperi mărire este” (Tobit 12, 6). Însă săştie doar că turburători proprii-zişi ai ordinii de Stat şi culucru dovediţi sunt adventiştii, anabaptiştii, baptiştii,pocăiţii şi alţi blestemaţi de eretici; împreună cu toţi


Maica Domnului în zale ostăşeşti – reproducere a uneiicoane din Smolensk, ce s-a schimbat în chip minunat,

îmbrăcându-se în armură. În partea stângă scrie:„Rămâneţi întru Hristos, prin mucenicia Crucii”.


protestanţii şi papistaşii ce mişună prin România şi printoată lumea - duhul Bolşevismului, ce cu toţii sug dinafurisita ţâţă a lui Iuda cu masonii lui, iar nu noi, CreştiniiOrtodocşi, cei ce cu trup şi suflet ne ţinem de predaniilecele strămoşeşti Creştineşti, şi care pune înaintea bolşevis-mului spusa Sfântului Mucenic Procopie din Palestina(†303), că: ,,Mulţimea Domnilor nu e bună”; „un Cap ede ajuns a purta o cunună”.2 Nu primim să schimbăm Sfântul nostru Calendar Or-todox, ca cum de spai-ma înfricoşărilor, cucare ameninţă şi necinstesc Noii Calen-darişti pentru aceastăstatornică; căci, aceas-ta dovedeşte cum căunde e silă, de acoloA-devărul a dispărut; şica atare silnicii făptu-iesc ceva mai mult de-cât tiranii împăraţi ido-latri de demult, care,nu pentru ca să-şi a-plice vreo nouă a alorscornitură vărsau sân-gele Sfinţilor Muce-nici, ci cu pricină cacum binecuvântatăpentru ei, căci voiausă ţină obiceiurile lorcele vechi strămo-şeşti; pentru care cetim în ultimul edict al lui Maximianurmătoarele (vezi „Istoria Bisericească a lui Evsevie”, Cart. 8,Cap. 17): „Dintre toate îngrijirile ce am luat pentru binelecomun al supuşilor noştri şi pentru conservarea Impe-riului, noi hotărâsem de a restabili toate lucrurile după pri-mele obiceiuri… şi vechea disciplină a străbunilor noştri”.

Care de altfel, într-un „Catehism Creştin Ortodox”,(„Răsturnarea ultimelor rătăciri”, de N. Scriban, pag. 36), aflămurmătoarea întrebare: „Cum trebuie Creştinii Ortodocşisă lucreze, dacă Stăpânii şi mai-marii, ar cere ceva de ladânşii, care să fie contrar Credinţei şi în opoziţie cu Le-gea Dumnezeiască predanisită?”

Răspuns: „În acest caz, trebuie sa li se răspundă ceeace Sfinţii Apostoli au răspuns principilor şi capilor iu-deilor: „judecaţi înşivă dacă este drept înaintea lui Dum-nezeu, „de a ne supune mai vârtos vouă decât lui Dum-nezeu? (Fap. 4, 19); şi trebuie a suferi şi a purta toateurmările acestei învăţături, pentru Credinţa şi PredaniileBisericii şi pentru a nu strica Legea lui Dumnezeu; orişicear putea urma, sau ar putea rezulta de acolo”.

Deci, pentru aceasta, noi, Creştinii Ortodocşi, nu neîmpreună-învoim cu cei ce au schimbat Sfântul nostru Ca-lendar Bisericesc Ortodox, bătrân aproape cu 2000 ani,pentru cel Papistăşesc: Căci astfel am cădea sub osândaSf. Apostol Pavel, ce zice: „Cari dreptatea lui Dumnezeucunoscându-o, cum că cei ce fac unele ca acestea suntvrednici de moarte, nu numai acestea le fac, ci şi bine-voiesc cu cei ce le fac pre acestea”, (Rom. 1, 32). Pentru

care zice Dumnezeiescul Gură de Aur: „!u numai a râvnirăutatea, ci şi a lăuda pre cei ce vieţuiesc într-însa, aducemuncă prea cumplită celor ce vieţuiesc întru răutate; căcia păcătui şi a lăuda pre cei ce păcătuiesc; „mult mai mareprihană de muncă aduce” (În Cuv. cel la Saul).

Ci şi Marele Ierarh Vasilie zice: „Mai cu sârguinţă săluăm aminte de sine, nu cumva pre vreun om necinstitorde Dumnezeu, cu cuvântul sau cu lucrul, vrând să-l în-dreptăm, dupre harul cel către noi, să ne purtăm cu în-

duplecarea lui: „Căvai celor ce zic răulbun şi bunul rău, şicei ce pun luminaîntuneric şi întuneri-cul lumină, cel ce facamarul dulce şi dul-cele amar” (Is. 5, 20).

Şi iarăşi zice:„Cel ce ajută acelorrăi-necinstitori deDumnezeu şi îndrăz-neşte întru faptelecele rele, acesta estecel ce zice răul bun”.(În tâlcuirea la Proo-rocul Isaiia).

Iar Parimiastulîncă au zis: „Carelejudecă pre cel ne-drept a fi drept, iarnedrept pre cel drept,

necurat şi urât este la Dumnezeu” (Pilde XIII, 13).Aşadar, fiindcă s-a dovedit cu lumina zilei că

Sfântului nostru Calendar Bisericesc Ortodox, numitIulian stil vechiu nu i se poate afla nici o prihană, datfiindcă şi noii calendarişti îl zic că s-a botezat în LegeaCreştină, de către Sfinţii Părinţi la Sfântul I SoborEcumenic, iar tot ei strigă în gura mare că, Creş-tinescul nostru botezat Calendar Ortodox este pă-gânesc, atunci, judece orişicare, „Cine e necurat şi urâtla Dumnezeu?”

Extras din cartea Părinţilor Arsenie Cotea şi Teofilact -„Boldurile Sfintei noastre Biserici Ortodoxe de Răsărit”, editatăla Muntele Athos în anul 1924, pag. 167-172.

18


Schimbări de atitudine în sânul B.O.R.şi portret de apostat contemporan

Dacă luăm în considerare perioada scursă între anii1920-2010, vedem că pe scena civilă a României s-ausuccedat nu mai puţin de patru generaţii de oameni. Ţintaacestui serial nu este de a stabili punctele sociale în carecetăţeanul de epocă al României se deosebeşte de omulsuper-tehnologizat al zilelor noastre, ci mai degrabă de aschiţa acestor oameni un portret duhovnicesc. Motivulacestui articol îl constituie semnalele recente, care vădescun singur lucru: în sânul Bisericii de stil nou este în plinădesfăşurare un amplu proces de trezire duhovnicească; demişcare către adevăr. În ce măsură iniţiatorii acestei miş-cări vor da dovadă de statornicie, aceasta numai Dumne-zeu o poate şti. Ne bucură faptul că în B.O.R. există teo-logi de linie tradiţionalistă – deopotrivă mireni şi slujitori,care îşi fac auzit glasul mărturisitor în ciuda vacarmuluipe care îl crează şi îl întreţin mai-marii unei Biserici careîşi caută „fraţii” şi „surorile” întru credinţă prin lăzile degunoi confesional şi dogmatic ale lumii păgâne şi apos-tate, în acelaşi timp în care se „desolidarizează” şi se de-zice fără nici o mustrare de conştiinţă tocmai de cei dininteriorul ei, care încearcă în ultima clipă să o salveze dela naufragiu. Dezbaterile despre calendarul ortodox(iulian sau de stil vechi) au fost iniţiate pe blogurile şi pa-ginile de internet ale unor cunoscuţi teologi şi conferenţi-ari ai Bisericii de stil nou. Nădăjduim şi ne rugăm ca şi al-ţii să înţeleagă că că vremea tăcerii şi a minciunii a trecut.

Se pare că Dumnezeu va îngădui în curând în sânulB.O.R. un prilej de cernere, dar şi de mărturisire şi demântuire pentru cei ce vor urma aceeaşi pildă mărturisi-toare, cu aceeaşi sinceritate şi în acelaşi Duh al Adevărului- iar nu pentru interese personale sau de grup, ci numaiîntru slava lui Dumnezeu şi pentru mântuirea sufletelor lorşi ale aproapelui lor. Prilejul va fi dat de iminenţa uneidecizii la nivel pan-ortodox, pe care o impun presiuniledin ce în ce mai agresive ale „societăţii civile”, prin glasulunor apostaţi ortodocşi, şi care va consta în stabilirea uneidate unice de prăznuire a Sfintelor Paşti, pe întreg cuprin-sul lumii. Vor veni momente asemănătoare celor din 1924(când, tot printr-o hotărâre a unui aşa-numit „congres pan-ortodox”, s-a hotărât introducerea stilului nou calenda-ristic), sau celor din 1926 şi 1929 (când Biserica OrtodoxăRomână de stil nou a prăznuit un minciuno-paşte, în ace-laşi timp cu ereticii catolici).

Într-un articol din 24 septembrie 2007, publicat în co-tidianul „Ziua”, scris cu prilejul întronizării actualuluiPatriarh al B.O.R. şi intitulat „Primii trei paşi ai nouluiPatriarh”, un ziarist din tagma apostată descrisă mai susface apologia înfăptuirii acestui ultim pas pe care Bisericastilului nou îl va mai avea de îndeplinit către pecetluireadeplinei sale lepădări de Ortodoxie. Autorul acestui articollinguşitor şi perfid, domnul Cristian Bădiliţă, este cunos-cut pentru profundele sale sentimente pro-papiste, do-bândite în urma studiilor teologice la facultăţile apusene şia „experienţelor mistice” trăite alături de frăţia ecumenică

de la Taize, Franţa, unde (aşa cum singur mărturiseşte), s-aîmpărtăşit împreună cu catolicii. Iată ce propune el, înlegătură cu data de prăznuire a Sfintelor Paşti, pe care niciînger din cer nu ar putea-o muta, sub osânda anatemeiveşnice: „Trei [n.ed.: al treilea punct pe agenda de lucru a Patri-arhului Daniel]: unificarea datei Paştilor BOR cu cea abisericilor surori odată pentru totdeauna. Vina pentru acestdecalaj o purtăm noi, ortodocşii. E jenant ca o Bisericăunică, Biserica lui Isus Hristos, să comemoreze aceeaşiînviere de două ori pe an. Să ne punem în pielea unui ne-creştin, care are tot dreptul să se declare contrariat vă-zând că Acelaşi Mântuitor a înviat o dată în martie, a do-ua oară în aprilie, după cheful fiecărei confesiuni creş-tine. Am stăruit asupra chestiunii într-un text publicat învolumul «Degetul pe rană». Reiau aici doar două idei:„tradiţia” invocată de BOR nu urcă «în negura timpu-rilor», cum se afirmă gratuit, ci doar până la Sinodul de la!iceea, în 325, adică trei secole dupa Înviere. Iar data Paş-tilor a fost stabilită la acest Sinod cu o tentă anti-iudaicădeclarată, tentă care nu e doar periculoasă, ci şi de prost gust.Catolicii au intrat în firescul lucrurilor de multă vreme,iar BOR nu va pierde nimic, nici prestigiul, cu atât maipuţin mântuirea, dacă îşi va rectifica poziţia, dând unexemplu de normalitate şi celorlalte biserici ortodoxe”.(Notă: sublinierile textului ne aparţin, şi apar acolo unde am con-

siderat de cuviinţă a scoate în evidenţă interesele obscure şi apos-tate ale acestui articol, care din păcate nu este singular. Se remarcăatât grave confuzii dogmatice, de neînţeles pentru un „doctor înteologie”, aşa cum este domnul Bădiliţă, dar şi ortografierea nu-melui Domnului nostru, Iisus Hristos, cu un singur „i”, după modelpapistaş şi protestant).

Am prezentat, în linii mari, portretul „teologului” con-temporan, punând alături spre comparaţie pe reprezen-tanţii tagmei mărturisitoare şi pe cei ai legiunii apostate.De-a lungul unui serial în trei părţi, ne-am propus să pu-blicăm articole scrise de glasul comun al conştiinţei socie-tăţii civile de atunci, care prin demnii ei reprezentanţi:Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Virgil Gheorghiu, ErnestBernea, a abordat problema arzătoare ce răscolea Bisericaşi societatea românească a anilor 1920-30: schimbarea ca-lendarului bisericesc. Comparaţia este devastatoare pentru„teologii” de azi: de la Mărturisitori la Apostaţi!

„Rugăciune” ecumenică la Taize

De la mărturisitori la apostaţi

20

Astăzi, istoria pare a se repeta.Dumnezeu dă încă un prilej de măr-turisire celor puţini care mai au încădarul discernerii şi curajul de a searunca într-o luptă grea, dar fru-moasă, cinstită şi sfântă. Desigur, eise vor afla în bătaia puştii şi în vi-zorul necruţător al ierarhiei Bise-ricii de stil nou, fiind supuşi in-juriilor şi atacurilor venite din par-tea unor persoane care până mai ieriîi aplaudau şi îi lăudau. Depinde defiecare, cum va reuşi să se sme-rească şi să îşi ţină scopul mântuiriineschimbat şi neclătinat. Spre întă-rire, le spunem că aceleaşi etichetede „stilişti”; „eretici”; „schismatici”, „închinători de calen-dar”; „răzvrătiţi”; „necanonici” le-am tot auzit şi noi, de maibine de 80 de ani. Furia oficialilor nu s-a mărginit însă doarla atacuri verbale, ci, după cum bine se ştie, preţul jertfeiaduse de înaintaşii noştri a fost de nu de puţine ori unul desânge. Dumnezeu să ne ajute şi să ne întărească pe toţi!

Dificultăţi bisericeşti - Ce e cu data Sfintelor Paşti?de !ae Ionescu

„Hotărât lucru, Biserica noastră e sortită să treacăprin tot felul de greutăţi. Sunt unele ridicate prin ames-tecul politicii de partid în trebile ecleziastice; sunt alteleprovocate de penetraţiunea spiritului laic şi de pierdereasimţului tradiţiei şi al canonicităţii vieţii noastre biseri-ceşti. Dar sunt chestiuni cari nu au nici un fel de legăturăcu influenţa lăturalnică şi cari, dacă pricinuiesc greşeli, epentru că nu au fost la timpul lor suficient studiate. Oasemenea problemă e cea a datei la care se vor sărbătoriSfintele Paşti în anul 1929.

Nu credeam să avem prilejui a ridica aşa de curândaceastă chestiune. Ştiam că, în Sfântul Sinod, se puseseproblema şi că la calcularea acestei date se iviseră dificul-tăţi. Dar mai ştiam că, tocmai pentru că lucrurile nu erauclare pentru toată lumea, o hotărâre nu se luase; chestiu-nea urmând a mai fi studiată. Când, iată că astăzi ni secomunică, din sursă absolut demnă de încredere, că datasărbătoririi Sfintelor Paşti a fost definitiv fixată pentru 31martie? Cine a hotărât această dată imposibilă şi pentru cemotive? Sfintele Paşti la 31 martie însemnează că nu vomsărbători Învierea Domnului nici în aceeaşi cu catolicii,nici cu protestanţii, nici - ceea ce e încă mai grav - cu cei-lalţi ortodocşi. Mai însemnează că vom sărbători Paştele

înaintea paştilor evreieşti; ceea cecontravine în chip expres şi adevă-rului istoric, aşa cum este el înre-gistrat în Sfânta Evanghelie, şi hotă-rârii explicite a Sinodului de la Ni-ceea ce stipulează că în nici un cazdata Paştilor nu se poate fixa îna-inte de paştele evreieşti.

Ni se răspunde că data de 31 mar-tie e indicată de calculele ştiinţificeale noului calendar; şi că, dacă amrenunţa la ea, o altă dată indicată deaceleaşi calcule, după care, de alt-fel, serbează celelalte Biserici Orto-doxe, ar fi aşa de târzie, încât PostulSfântului Petru nu ar dura decât

trei zile...Să mai vorbim însă şi serios. Chestiunea calendarului

a făcut poporenilor noştri destul sânge rău. Agitaţia pe a-ceastă temă, întreţinută precum ne amintim şi de, irespon-sabilitatea d-lui Goga, nu e nici astăzi terminată. Defec-tuos şi neîndemânatic iniţiată, schimbarea calendarului afost, de bine de rău, acceptată mai mult prin scurgerea vre-mii. E cuminte să dăm agitatorilor un nou prilej - de dataaceasta perfect fundat - pentru răscolirea patimilor?...Calculele ştiinţifice se opun? Noi, care ştim aproximativcum se adună două numere, ne îngăduim a observa repre-zentanţilor „ştiinţei” că şi celelalte biserici ortodoxe, carevor sărbători Învierea după paştile evreieşti, tot după cal-cule ştiinţifice se conduc. Prin urmare, să înceteze preten-ţiunile „ştiinţificilor”.

Şi să ne gândim la alte lucruri mai însemnate. De pil-dă, la faptul că creştinismul răsăritean, şi aşa destul de fă-râmiţat, ar trebui să evite prilejurile în care se rupe soli-daritatea de manifestare. Mai mult spirit unificator nustrică, în orice caz; mai ales astăzi - când renaşterea reli-gioasă a Răsăritului trebuie să ducă la precizarea uneiconştiinţe comune.

Ce e de făcut? Nu o vom spune noi. Nu o vom spune,în orice caz, până când nu vom cerceta cu grijă problema.E sigur însă că hotărârea Sfântului Sinod, care ridică atâ-tea dificultăţi, nu poate fi decât pripită. Să se ia chestiuneadin nou în studiu şi în discuţiune. Şi să se convoace întoamnă o sesiune extraordinară a Sfântului Sinod...Apărut în ziarul „Cuvântul”, an IV, nr. 1147, 3 iulie 1928 şi inclusîn volumul „Teologia” – Ed. Deisis, 2003


Ortodoxia nu este nici o religie între alte religii, nici o confesiune între alte confesiuni. Ortodoxia este pur şi simpluBISERICA; unica Biserică despre care a vorbit Dumnezeul-Om Hristos - Întemeietorul şi Capul ei, şi despre care ne-aasigurat că nici „porţile iadului (adică gurile ereticilor) nu o vor birui” (Matei 16, 18).

S-a afirmat că Ortodoxia este în esenţa ei martirică şi aceasta pe mai multe temeiuri. Întâi, pentru că ea - Ortodoxia,Biserica - a fost întemeiată pe jertfa martirică supremă a Dumnezeu-Omului Hristos pe Crucea de pe ÎnfricoşătoareaGolgotă. Apoi, pentru că ea - Ortodoxia, Biserica - oferă mărturie (µαρτυρια) lumii, dominate de cel viclean, despre

La pomenirea noilor mucenici din SerbiaCrimele catolicilor nasc sfinţi ai Ortodoxiei


Adevărul cel veşnic şi iubitor, pecetluind această bună,frumoasă şi mântuitoare mărturie „cu sângiuirile Muce-nicilor celor din toată lumea ca şi cu o porfiră şi vison...”

Ortodoxia nu dă roade decât atunci când este răs-tignită pe cruce, iar despre acest lucru mărturisesc toţi sfin-ţii împreună şi fiecare osebit prin vieţile, pătimirile,mărturisirile, învăţăturile şi chipul jertfelnic al naşterii lorîn ceruri prin care au pecetluit viaţa lor în Domnul celRăstignit şi Înviat. Ei sunt roadă a Duhului; casnici ai luiDumnezeu, şi dascăli pentru tot sufletul iubitor de uce-nicie şi învăţătură la picioarele Adevărului, rugători pentrutot sufletul cel necăjit şi întristat, dar mai ales modelevrednice de urmat. Ortodoxia nu este confortabilă decâtacolo unde ea este un fals. Să ne ferim, deci, de o „orto-doxie” lejeră, pe placul lumii necredincioase!

La data de 15/28 iunie, Biserica Ortodoxă Universalăface pomenirea Noilor Mucenici care au primit martiriulîn Serbia de pe vremea Sfântului Marelui Mucenic Lazăr(1389) până în zilele noastre. Dar în mod deosebit îi cins-teşte în această zi pe cei de curând proslăviţi, pe martiriisecolului XX şi anume: mitropoliţii Dositei de Zagreb,Petru de Sarajevo şi Ioanichie de Muntenegru, episcopiiSava de Gornikarlovaţ, şi Platon de Banjaluka, ieromo-nahul Rafail Sisatovaci, preoţii Branco Dobrosavlievici şiGheorghe Boghici şi mireanul Vukaşin. Ei au fost vic-timele ustaşilor (croaţi romano-catolici care au fost spri-jiniţi de Germania nazistă şi de Vatican). În această peri-oadă (1941-1945), în jur de 700 000 de bărbaţi, femei şicopii au murit după ce au suferit orori „cum nu a maicunoscut lumea începând de la Nero încoace”, deoarecerefuzau să-şi părăsească credinţa părinţilor lor şi să îmbră-ţişeze erezia romano-catolică pe care o mărturiseau ustaşii.

Mitropolitul Dositei de Zagreb a fost hirotonit epis-cop de Niş în 1913. La începutul primului război mondiala fost arestat şi nu a putut să meargă în episcopia sa decâtîn 1918. Când s-a instaurat pacea, a fost numit copre-

şedinte al Consiliu-lui Episcopal Lo-cal şi a luat partela tratativele pur-tate cu PatriarhiaEcumenică. Dupăce a petrecut treiani în Cehoslo-vacia, a fost numitepiscop al noiiEpiscopii de Za-greb în 1931.Acolo s-a eviden-ţiat printr-o mul-ţime de activităţide binefacere şiprin înfiinţarea Se-minarului Teo-logic închinat Cu-

vioasei Parascheva.A fost numit de

asemenea epitrop al Episcopiilor de Gornikarlovaţ şiBanjaluka şi îl ajuta pe episcopul Miron Patraci. Când s-a

îmbolnăvit grav patriarhul Varnava, Dositei a fost numitlocţiitor de patriarh, iar după moartea acestuia şi până laalegerea noului patriarh, a condus Arhiepiscopia de Bel-grad-Karlovţi. Odată cu izbucnirea celui de-al doilea răz-boi mondial a fost arestat de poliţia din Zagreb. Aveaatunci peste 80 de ani. Fiind foarte grav bolnav a fost dusla spital unde a fost nevoit să suporte multe chinuri dinpartea călugăriţelor romano-catolice care lucrau acolo casurori medicale. A fost atât de mult chinuit, încât deveniseinconştient când a fost mutat în Mănăstirea Intrarea Mai-cii Domnului în Biserică şi apoi la Sarajevo. Acolo a cedatrănilor sale şi a murit pe 13 ianuarie 1945.

Mitropolitul Petru s-a născut în 1886. A predat laSeminarul Teologic din Reljevo şi apoi la Sarajevo. A fosthirotonit episcop de Zahumios şi Herţegovina în 1903 şiapoi a devenit mitropolit de Bosnia în 1920. Când aizbucnit al II-lea Război Mondial a fost sfătuit să fugă înSerbia sau în Muntenegru. El însă răspundea: „Sunt păs-torul poporului meu şi trebuie să împart soarta lui rămâ-nând la locul meu, în scaunul meu”, şi a rămas neclintit înfaţa constrângerilor Gestapo-ului (Poliţiei Secrete) şi a usta-şilor de a se lepăda de Ortodoxie, rămânând neînduplecatşi în privinţa folosirii alfabetului chirilic. A fost arestat pe12 mai 1941 şi întemniţat la Zagreb. I-au tăiat barba, i-auridicat toate însemnele episcopale şi l-au supus la înde-lungate şi mari chinuri. L-au dus apoi în Koprivniţa şi, deacolo, în lagărul de concentrare de la Jasenovaţ (unii suntde părere că la Gospici), unde a murit din cauza chinurilor.

Episcopul Platon s-a născut în Belgrad în 1874.După studiile sale la Moscova a fost numit egumen al Mă-năstirii Razinovaţ şi profesor la Belgrad. În timpul Pri-mului Război Mondial a slujit ca preot militar şi pentru operioadă a condus Episcopia de Ohrida. Pe perioada o-cupaţiei a făcut totul ca să îngrijească de văduve şi orfani.Din 1932 până în 1938 a condus editurile monastice de laSremski Karlovţi şi ziarul Patriarhiei Sârbe, rămânândegumen al Mănăstirii Kruşedol. În 1936, a fost ales pentruînceput episcop de Morava şi apoi, în 1938 a fost numitpentru Episcopia de Ohrida şi Monastiri (Bitola). În anulurmător a fost mutat în Episcopia de Banjaluka din Croa-ţia. După invazia germană şi proclamarea Statului Croatfascist (aprilie 1941), a fost informat că fiind cetăţean sârbtrebuia să părăsească ţara. A răspuns că a fost ales canonicşi legal pentru a sluji pe creştinii ortodocşi din EpiscopiaBanjaluka şi că precum păstorul cel bun e dator să fie gatasă-şi de viaţa pentru mântuirea turmei sale duhovniceşti.

În noaptea de 5 mai 1941, ustaşii l-au arestat împre-ună cu încă alţi câţiva preoţi. Călăii l-au potcovit ca pe uncal şi l-au obligat să meargă în chinuri insuportabile pânăîn afara oraşului la câţiva km depărtare. Când nemaipu-tând să meargă, s-a prăbuşit, ustaşii i-au ras barba ca şi ce-lorlalţi preoţi şi au aprins un foc cu cărbuni şi lemne dea-supra pieptului lui gol. După aceea i-au ucis cu securi şi i-auaruncat în râul Banja.

Sfântul Episcop Sava s-a născut în 1884. La puţintimp după hirotonia sa a fost numit egumen al MănăstiriiKruşedol. În 1934 a fost hirotonit episcop de Srem şi apoia fost numit episcop de Gornikarlovaţ (1938). Odată cuizbucnirea celui de-al doilea război mondial a refuzat

Mitropolitul Dositei din Zagreb

22

oferta puterilor italiene ocupante de a-i înlesni fuga laBelgrad, a fost arestat de ustaşii catolici pe 17 iulie 1941şi a fost închis cu alţi trei preoţi şi 13 sârbi de vază. Dupănemiloase chinuri, ustaşii i-au legat cu lanţuri pe ierarh şipe cei trei preoţi şi i-au dus în lagărul Gospici. Acolo ausuferit multe chinuri mai mult de o lună. La mijlocul luniiaugust, sfântul episcop a fost dus în regiunea munteluiVelembit unde a fost omorât împreună cu alţi 2000 desârbi ortodocşi. Locul îngropării lor a rămas necunoscut.Unii susţin că a fost aruncat de ustaşi în gropile lagăruluide la Iadovno.

Mitropolitul Ioanichie s-a născut în Stolovi înregiunea golfului Kotor în 1880. După studiile sale laBelgrad a fost hirotonit preot în 1912 şi şi-a exercitatslujirea la început în Kotor, iar apoi într-o parohie dinLastva. A predat apoi în diferite şcoli şi când a rămasvăduv a fost hirotonit episcop-vicar la Budimlje în 1940.În decembrie acelaşi an, Sfântul Sinod al Bisericii Sârbe l-anumit mitropolit de Muntenegru şi Paralia. A trebuit să îşiasume noua demnitate în conjuncturile tragice ale răz-boiului, însă a reuşit să asigure funcţionarea SeminaruluiTeologic din Cetinje şi şi-a sfătuit clerul să se supunăoricărei autorităţi politice legale. Pentru că mulţi preoţifuseseră arestaţi de rebelii comunişti care erau activi în re-giune (din 1941, ultimii, sub conducerea lui Tito, au câş-tigat treptat controlul Muntenegrului), a încercat să pără-sească ţara împreună cu 17 preoţi. Au fost prinşi la ZidaniMost: preoţii au fost împuşcaţi pe loc, în timp ce mi-tropolitul Ioanichie a fost dus la Aradelovaci, unde comu-niştii l-au chinuit şi l-au executat (1945). (notă: Aradelovacise află în regiunea bogat împădurită a Sumantiei, la sud de Belgrad- locul de refugiu al rebelilor comunişti.)

Sfântul Rafail Momţilovici - zugrav de icoane şiportretist ce se bucura de un mare respect în plin război, adevenit egumen al Mănăstirii Sisatovaci din regiuneaSrem (nord-vestul Iugoslaviei). A fost arestat împreună cualţi trei monahi în august 1941 de către ustaşi şi a fostmutat în lagărul de concentrare de la Slavonska Pozenka.Pe perioada călătoriei, paznicii l-au supus la diferitechinuri răzându-i barba şi lovindu-l cu diferite obiecte. Înlagăr a fost chinuit permanent până pe 3 septembrie, ziuamorţii lui. Locul îngropării rămâne necunoscut.

Preotul Branco Dobrosavlievici a slujit cu cinste înparohiile Buvaţa, Radoviţa şi Veliun. În ziua SfântuluiGheorghe, 23 aprilie/6 mai 1941, a fost arestat de cătreustaşii din Veliun împreună cu alţi cinci sârbi, printre careşi fiul său Nemboisa şi Părintele Dimitrie Scorupan de laparohia Ţvighianovici Brnto. După ce au fost reţinuţi toa-tă noaptea la Secţia de Poliţie, în următoarea zi au fostucişi cu toţii în pădurea Kestenovaci. Ustaşii catolici l-auobligat pe Părintele Branco să cânte slujba de înmor-mântare pentru fiul său înainte de a-l executa şi pe el.

Părintele Gheorghe Boghici a fost preot în enoriaNasiţe. Pe 17 iunie 1941, un lăptar din sat a alergat la casapreotului împreună cu alţi ustaşi, spunându-i că-l duc la oanchetă. L-au dus într-o livadă, unde, după ce l-au legat deun copac, chinuitorii i-au tăiat urechile, nasul şi limba, apoii-au ras barba, continuându-şi schingiuirile cu cele maigrele injurii. Un ustaş i-a deschis pântecele şi i-a scos

intestinele, punându-i-le în jurul gâtului drept colan. I-autăiat apoi funia care-l ţinea legat de copac şi l-au împuşcat.

Părintele Dane Bambici a fost arestat de către ustaşiîn satul Svinghici din regiunea Banja. Călăii l-au îngropatde viu până la mijloc şi au început să danseze sălbatic îm-prejurul lui, tăind câte o bucată de carne din trupul lui defiecare dată când treceau pe lângă el. După multe ore deschingiuire i-au părăsit trupul - care nu mai avea înfăţişareomenească - spre a băga groaza în creştinii ortodocşi.

Vukaşin a fost un bătrân ţăran din satul Klepaci,aproape de Ţaplina în Herţegovina, a cărui familie în-treagă a fost ucisă în lagărul de concentrare de la Jase-novaţ. Când un ustaş îi ucidea pe locuitorii satului său,Vukaşin îl privea cu o ciudată linişte, linişte care îl tulburăpe călău mai mult decât strigătele victimelor lui. S-a arun-cat asupra lui ca să-i curme pacea în cele mai groaznicechinuri. Şi apoi, pentru că Vukaşin refuza să strige „Tră-iască Pavelici!”, i-au tăiat pe rând urechile şi nasul, fărăînsă ca prin aceste chinuri să-l poată scoate din tăcerea lui.Când l-au ameninţat că-i vor scoate inima, bătrânul a răs-puns: „Fă-ţi, copilul meu, treaba!”. Ieşindu-şi din fire, că-lăul i-a scos ochii şi inima. După ce l-a înjunghiat, i-aaruncat trupul într-un şanţ, dându-i cu piciorul. Acest oma mărturisit mai târziu că din acea zi nu a putut să-şi maiafle liniştea şi noaptea sărea în somn şi vedea în

întuneric privirea luiVukaşin, care repetaaceleaşi cuvinte (n.trad.: Pavelici era con-ducătorul mişcării usta-şilor 1889-1959, care aluptat alături de Hitler în1941).

Imediat după celde-al doilea războimondial, în 1946, Ser-bia a trecut sub jugulcomuniştilor şi mulţiau fost cei care s-auopus până la sânge laconstrângerile ateilorde a dezrădăcina cre-

dinţa poporului şi de a o desfiinţa. Unii dintre aceşti măr-turisitori sunt cinstiţi deja de către popor.

Iată cum, în aceeaşi perioadă în care Biserica Orto-doxă de Stil Vechi din România era apărată cu preţ desânge de furia prigonitorilor fără de Dumnezeu, şipământul Serbiei se sfinţea prin sângele mucenicilor săi.Aceşti oameni ai lui Dumnezeu şi sfinţi ai Bisericii nusunt fiinţe din afara acestei lumi, nu sunt oameni căzuţidin cer, ci au fost oameni supuşi patimilor şi slăbiciunilorca şi noi. Diferenţa dintre ei şi noi este aceea că ei s-auzdrobit prin pocăinţă şi s-au smerit pe sine, atrăgând harulsfinţitor al lui Dumnezeu, care i-a însufleţit, întărit şimângâiat şi în cele mai cumplite chinuri muceniceşti.Oare dacă noi am fi trăit în acele vremuri în care sfinţiimartiri din Serbia dădeau mărturia cea bună - vremuricontemporane cu cele ale părinţilor şi bunicilor noştri,care şi-au adus şi ei prinosul de jertfă pentru ca noi să ne

Vukaşin



bucurăm astăzi de slava şi înflorirea Bisericii noastre binecinstitoare - noi, oare ce-am fi făcut? Sau dacă astfel devremuri ne vor ajunge pe noi, pe copiii noştri sau pe copiii copiilor noştri - din îngăduinţa şi mântuitoarea Proniedumnezeiască, ce vom face? Suntem sau vom fi pregătiţi pentru mărturisire şi mucenicie? Ne-am zdrobit prin pocăinţă?Ne-am smerit pe noi înşine? Ne smerim în viaţa de zi cu zi ca să atragem harul dumnezeiesc? Fiecare să-şi răspundăsingur, iar pentru mântuirea veşnică a sufletelor noastre neîncetat Domnului să ne rugăm!

„Limba noastră-i limbă sfântă,Limba vechilor cazanii,

Care-o plâng şi care-o cântăPe la vatra lor ţăranii”.

Alexei Mateevici

Articolul de faţă nu îşi propune să pună punct unorscenarii şi ipoteze lingvistice, ci să clarifice deosebireateologică esenţială dintre două cuvinte: slavă şi mărire -termeni care pentru unii au părut sau încă par a fi sino-nime, crezând că ei pot fi schimbaţi în cadrul vocabu-larului ortodoxe a limbii române. Teologia slavei e înasemenea măsură specifică Răsăritului ortodox, încâtpentru creştinismul apusean ea e aproape cu neputinţă detradus. Slava este mai mult decât un cuvânt lipsit deesenţă, ci este însăşi descrierea energiei necreate, a slaveidumnezeieşti pe care ucenicii au văzut-o în MunteleTaborului, la Schimbarea la Faţă a Domnului. Învăţăturadespre energiile divine necreate constituie o caracteristicăesenţială a Ortodoxiei, şi eastă la temelia credinţei în ca-racterul personal al lui Dum-nezeu, în îndumnezeirea o-mului şi în transfigurarea ma-teriei şi a creaţiei.

Sfântul Grigorie Palamaformulează sinteza sa teolo-gică împotriva teologilor sco-lastici latini, sprijinindu-se cuprecădere pe experienţa sfin-ţilor isihaşti şi citând îndeo-sebi pe Sfântul Maxim Măr-turisitorul şi pe Sfântul Ioan Damaschin. Palamismulpoate fi rezumat astfel: faţă de adversarii săi, care sus-ţineau că lumina de pe Muntele Tabor era doar un „sim-bol” al Dumnezeirii lui Hristos, Sfântul Grigorie Palamaarată că această lumină este o energie care iradiază dinesenţa divină, ca o revărsare a Duhului Sfânt, iar aceastăenergie a fost arătată ca o slavă către Sfinţii Apostoli Petru,Ioan şi Iacov, care au priceput-o „pe cât li se putea”(Troparul Schimbării la Faţă), adică după măsura propriei lorînţelegeri omeneşti. Slava nu este natura dumnezeiască, ciraza dumnezeirii.

Papistaşii şi greco-catolicii s-au rupt de la TrupulBisericii şi au ieşit din comuniunea dogmatică şi liturgicăa Ortodoxiei răsăritene, după care au început „puri-

ficarea” limbajului bisericesc folosit în momentul Schis-mei de la 1054. Prin urmare, limbajul bisericesc, s-a lati-nizat, pierzându-se atât cuvintele ca atare, cât şi înţele-surile lor profunde. Ne vom opri doar la cele două cuvinte(aparent sinonime din punct de vedere lingvistic, dar defapt opuse ca înţeles teologic).

Din păcate, de la o vreme, această greşeală a ajuns săse generalizeze în rândul unor ortodocşi mai puţin cate-hizaţi, sau mai puţin atenţi la bogăţia dogmatică a proprieitradiţii. Ea este perpetuată în practica liturgică a B.O.R.,dar exemple de acest gen pot fi găsite, în număr mare,chiar şi în catehismul de referinţă la ora actuală pentruBiserica de stil nou, cuprins în cartea intitulată „Credinţa

Ortodoxă”, Trinitas, EdituraMitropoliei Moldovei şi Bu-covinei, pag. 111-122. În edi-ţia din 2008 a Liturghieruluieditat de tipografia PatriarhieiB.O.R., cu toate că editorii aulăsat peste tot „slavă”, la Anti-fonul I scrie: „Mărire Tatălui,şi Fiului şi Sfântului Duh”,deşi nici o limbă nu identificăaceste cuvinte, ci toate fac odistincţie clară între ele.

Cuvântul slavă (gr.:doxa) vine de la verbul dokeos, care înseamnă a avea opărere proprie despre ceva sau cineva – şi se referă, încazul de faţă, la o cinstire a lui Dumnezeu, dublată de unfel corect de a crede în El (Ortho – Doxia, adică dreaptacinstire, dreapta credinţă). De aici, se înţelege cădoxologia – sau slăvirea nu este o simplă elogiere saulaudă, ci o formă de manifestare a credinţei. Cuvântulmărire, dimpotrivă, este înţeles ca o cinstire mai mică,îndreptată de obicei către Maica Domnului şi Sfinţi.

Dar să lăsăm ca slava cea dumnezeiască, descrisă decătre Sfântul Grigorie Palama „să se povestească”singură: [Slava]... „Este o lumină ce se arată Sfinţilor,alta decât cunoştinţa din toate cele create; cu atât maisfântă, cu cât este slava firii lui Dumnezeu şi e văzută nu-

Graiul vechilor cazanii (I)Între mărirea omenească şi slava dumnezeiască

24

mai de cei ajunşi în chipul lui Dumnezeu; şi că este de-parte de a fi o nălucire sau ceva apropiat luminilor sen-sibile, sau o plăsmuire simbolică după chipul lor; că estedeparte, întrucât este ipostas şi frumuseţea veacului viitorşi singura lumină adevărată, veşnică, neschimbăcioasă,neînserată, nestricătoare, lumină prin care ne facem şinoi lumină şi fii ai luminii desăvârşite” „Ipostas al veacu-lui viitor, temelie şi conţinut al vieţii veacului viitor”(Dumitru Stăniloae); cf. Filocalia Rom., vol. 7, EIBMBOR, Bucu-reşti 1977, pag. 313.

Explicaţiile Dicţionarului de Teologie ortodoxă al Pr.Prof. dr. Ion Bria cu privire la cuvântul slavă sunt dereferinţă: „Slava este oglindirea chipului lui Dumnezeu înom, lumina care a învăluit trupul înainte de cădere „Pen-tru că toţi au greşit, şi se lipsesc de slava lui Dumnezeu”(Romani 3, 23). De aceea, mântuirea este restatornicireachipului şi slavei primului om zidit de mâinile luiDumnezeu: „Cei înţelepţi vor moşteni slava” (Pilde 3, 35).

În Noul Testament, Sfântul Apopstol şi EvanghelistIoan reia tema slavei văzute a lui Dumnezeu (Ioan 13, 31),care este unită cu Iisus Hristos după ipostas: „Şi acum măproslăveşte Tu Părinte la tine Însuţi, cu Slava care amavut la Tine, mai înainte până a nu fi lumea” (Ioan 17, 5).Slava este lumina ipostasului, care pătrunde firea ome-nească a lui Hristos, îndumnezeind-o. Biserica aşteaptă aDoua Venire, plină de slavă, a Domnului, când oamenii„vor vedea pe Fiul Omului venind pre norii cerului, cuputere şi cu slavă multă” (Matei 24, 30). Slava este stră-lucirea Duhului Sfânt în sufletele creştinilor, chemaţi săurce «din slavă în slavă» (II Corinteni 3, 18), până ce vordeveni oglinzi desăvârşite ale sfinţeniei lui Dumnezeu.

Slava este o realitate a vieţii viitoare nepieritoare şi ne-muritoare, fiind însuşi mediul Împărăţiei lui Dumnezeu vii-toare (Apocalipsa 21, 23). Dar ea e văzută şi gustată de sfinţi

încă de aici. Acesta este sensul îndemnului de a slăvi peDumnezeu, adică a recunoaşte şi a mărturisi prezenţa Saconcretă şi legătura Sa nemijlocită cu făpturile Sale, înrugăciune, slavoslovie şi mulţumiri: «Mărturisească-se Ţie,Doamne, toate lucrurile Tale, şi cuvioşii tăi bine să Te cu-vinteze. Slava împărăţiei Tale vor spune, şi puterea Ta vorgrăi” (Ps. 144, 10-11).

Sfera semantică a cuvântului slavă conţine şi înţelesulcuvântului mărire, dar îl depăşeşte cu mult, tocmai prin în-ţelesurile legate la părtăşia omului cu lumina veşnică a ha-rului necreat, condiţie a intrării sale în Împărăţia cerurilor.În „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teo-dosie” (versiunea originală, Ed. „Roza Vânturilor”, Bucureşti,1996) găsim „…pe numele vostru va fi slăvit cu mărire”(subl. n.), în slavonă (transliterat în română): proslavit şiveliciemî. În epilogul Tetraevanghelului slavonesc, tipăritîn 1512, Macarie ieromonahul foloseşte mărirea nu casinonim al slavei, ci ca o completare a sa: „Atotvăzăto-rului şi Preabunului Dumnezeu, slavă şi mărire… Lui,slavă şi putere”. Cuvântul mărire nu ne trimite la luminataborică, cea pe care marii rugători isihaşti o văd în inimalor. Ei nu văd mărirea Domnului, ci raza luminoasă adumnezeirii, adică slava Domnului.

De trei sute de ani, în Transilvania, majoritatea cleri-cilor ortodocşi - ca să nu mai vorbim de cei greco-catolici,restricţionează vocabularul bisericesc de origine slavonă,cu predilecţie cuvântul slavă, sub pretextul alterării limbiiromâne şi al pierderii identităţii naţionale prin slavizare.Deoarece conceptele catolice glorie şi graţie reprezintă oabatere prea mare de la dreapta credinţă pentru a fi imple-mentate în limbajul bisericesc ortodox, clerul ortodox ar-delean a găsit formula: mărire fără slavă. Limbajul orto-dox a preluat termenii latini glorie şi graţie, renunţând lafolosirea cuvintelor slavă şi har, deşi tocmai aceştia dinurmă reprezintă o manifestare a dreptei credinţe, precumşi rezistenţa în faţa ereticei teorii catolice, care afirmă căDumnezeu Şi-ar fi rezervat Lui aceste energii necreate –numite gloria divină, lăsând Bisericii numai energii create(graţia). Tocmai deosebirea teologică dintre slavă şi mărire(glorie), har şi graţie măsoară adâncimea prăpastiei dintreOrtodoxie şi erezia catolică.

Pentru a da impresia că distanţa dintre teologia orto-doxă şi cea catolică este una ce ţine mai mult de vocabulardecât de conţinut, „teologii” catolici sau filo-catolici dinRomânia au început să presare în discursul lor cuvinte deprovenienţă greacă sau slavonă, încetăţenite ca specificelimbajului teologic şi liturgic ortodox - cum sunt har şiduh, fiecare cu familia lui de cuvinte. Să nu ne lăsămînşelaţi; este doar una dintre subtilele viclenii generatoarede confuzie ale spiritului catolic, căruia le-au căzut şi lecad pradă cei prea siguri de puterea minţii lor de apătrunde tainele dumnezeieşti.

Domnul în slavă



E vremea când tot mai mult trebuie să ne întărim încredinţă pentru a putea face faţă sistemului totalitar deînrobire, de vreme ce nu se poate sluji la doi domni. Nuputem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Cartea Apoca-lipsei ne-a avertizat de acum 2000 de ani despre însemnulfiarei pe frunte sau pe mâna dreaptă - pecetea satanei. De-alungul timpului, Sfinţii Părinţi au proorocit despre vre-murile ce vor urma. Dacă până acum scrierile lor păreaugreu de împlinit, şi chiar de necrezut, acum vedem că suntrealizabile. În societatea de azi aproape fiecare mişcare neeste supravegheată şi înregistrată de camerele de filmat dela orice colţ de stradă; fiecare cuvânt ne este înregistrat decompaniile de telefoane; fiecare apăsare de tastatură sauclick de mouse ne este înregistrat de smartcard-uri şi pro-grame de calculator. Peste tot se strigă că acestea toatesunt „măsuri de protecţie”. Dar cui folosesc ele? Cine vafolosi toate aceste date şi cu ce intenţie? Când este vorbadespre controlul asupra obiectelor, riscurile sunt mici: untelefon mobil, un calculator, o maşină, o casă etc, toate a-cestea le poţi înlocui cu altele noi, dar când este vorba decontrolul omului sau vieţii lui, şi când acest control are întotalitate acţiuni negative ce împing spre delir şi sinu-cidere, ce s-ar mai putea face ca să recuperăm nu omul, cisufletul lui, despre care spune Sfânta Scriptură: „Ce va daomul schimb, pentru sufletul său?” (Marcu 8, 37)

La Facerealumii, Dum-nezeu i-a rân-duit luiAdamsă pună numetuturor vieţu-itoarelor pă-mântului. Şichiar Dum-nezeu l-a nu-mit pe pri-mulomcunu-mele Adam,iar pe cea fă-cută din coas-

ta lui, Eva. Întreaga îngerie ce slujeşte lui Dumnezeu seidentifică printr-un nume. Toţi îngerii, toţi sfinţii ceruluipoartă un nume. Jos pe pământ şi oamenilor a rânduit Dum-nezeu să poarte un nume, pe care îl primeşte la SfântulBotez. Deci, dacă până acum în faţa lui Dumnezeu ne iden-tificăm cu un nume, iată că a venit vremea ca în faţaoamenilor să ne identificăm cu un număr sau cod.

Această numerotare oficială a populaţiei a început în1936, în America, cu numărul social de securitate SS!(Social Security Number); s-a răspândit în Canada, în1964, cu numărul social de asigurare SIN (Social Insu-rance Number), şi în România în 1978 ca CNP (Cod Nu-meric Personal). Dacă analizăm aceste numere şi modullor de formare, observăm că ele au nişte caracteristicecomune: câteva cifre pentru data de naştere, câteva cifrepentru zona de naştere (2 pentru România, 8 pentru China),3 cifre speciale şi ultima de verificare a validităţii.

Lungimea codului variază în funcţie de populaţie, de la 5cifre pentru San Marino la 18 cifre pentru China. Acestenumere folosite pentru oameni şi lucruri pot fi repre-zentate direct sau ascuns de ochiul omului (codificat) prindiferite tehnologii: cod de bare, bandă magnetică, MRZ(Machine Readable Zone - zonă ce poate fi citită elec-tronic) sau, mai nou, cu microcip (sau biocipul - cum afost numit din 2002 încoace). A venit vremea ca oameniisă fie numerotaţi ca şi obiectele, iar statul să identifice opersoană în mod unic printr-un număr. Printr-un controlpermanent asupra persoanei, oricine poate fi predispusmorţii în cel mai scurt timp. Nu mai este nevoie de un ataccorp la corp pentru a-ţi distruge adversarul. Acum existăarme mortale care aparent ar părea benefice pentru omenire.

În anii 1950, în Franţa, dr. Vladimir Gavreau a des-coperit efectele sunetelor joase (infrasunete) asupra omu-lui. Infrasunetul este sunet sub nivelul perceput de ure-chea umană, făcut de vânt, ocean, trafic, aer condiţionat şialtele. S-a studiat efectul lui asupra omului la diversefrecvenţe şi s-a constatat că la 7 Hz el este cel mai peri-culos deoarece corespunde mediei frecvenţelor alfa dincreier şi rezonează cu frecvenţa organelor care se pot dis-truge. La 20 Hz, infrasunetul afectează direct centrul ner-vos uman cauzând anxietate, panică, spasme intestinale,vomă, leşin; la 43-73 Hz - scade acuitatea vizuală şi ori-entarea spaţială, pierderea echilibrului şi coordonării mus-culare, iar la 50 Hz produce senzaţii intolerabile în piept şitorace, chiar cu urechile acoperite, schimbare în ritmul derespiraţii şi înecare. Pe 31 mai 2003, o echipă de cerce-tători din Marea Britanie a organizat un experiment lascară largă, expunând 700 de persoane la muzică însoţităde unde sonore de 17 Hz generate de un subwoofer mon-tat la 2 treimi de capătul unei ţevi lungă de 7 metri. Con-certul era susţinut de 2 formaţii, fiecare cântând câte 4melodii dintre care 2 conţineau sunete cu frecvenţa de 17Hz. Participanţii nu au fost informaţi care piese conţinfrecvenţe de 17 Hz, pentru ca specatorii să nu se concen-treze pe o anumită piesă. Prezenţa infrasunetelor a deter-minat ca 22% din spectatori să experimenteze sentimentede anxietate, frică, depresie, supărare, fiori pe şira spinăriişi presiune pe cutia toracică. Cercetătorii au concluzionatcă deşi oamenii nu percep în mod conştient infrasunetele,ele pot influenţa oamenii să aibă sentimente negative şisenzaţii ciudate.

În ultimele secole de dezvoltare tehnologică, s-aufăcut cele mai mari cercetări subacvatice, urmărindu-sechiar şi comportamentul fiarelor, felul lor de viaţă dus învizuinile lor. Toate acestea s-au realizat prin implantareabiocipului în corpul fiarelor, a peştilor, a păsărilor etc. Deaici s-a observat că mult mai uşor ar fi să ocârmuieştiomenirea prin implantarea unui asemenea cip fiecărui om.Astfel, sistemul electronic de supraveghere al asociaţieiamericane de securitate naţională NSA (Naţional SecurityAssociation) poate urmări simultan milioane de oameni.Astfel omul implantat cu cip devine o marionetă pusă ladispoziţia sataniştilor masoni. Aceasta pentru că fiecareom are o frecvenţă unică de biorezonanţă electronică în

Ucenicii lui Antihrist sunt cu ochii pe noi

creier, ca şi amprentele. Fiecare gând sau reacţie auditivă şi vizuală produce un model neurologic în creier care poatefi transmis de cip la server unde este decodificat în gânduri, imagini, voci. Aceste semnale modificate la server şi re-transmise înapoi cipului schimbă undele din creier, proces numit stimulare electromagnetică. Stimularea electro-magnetică afectează şi controlează gândurile, percepţiile de auz, văz, miros şi activitatea musculară. Chiar viaţa emo-ţională a omului poate fi afectată: el poate fi făcut agresiv sau letargic; viaţa intimă poate fi influenţată artificial; viselepot fi influenţate sau induse. Toate acestea se fac fără cunoştinţa sau acordul omului. Cu stimularea adecvată fiecăruiom, semnale electromagnetice îi pot transmite halucinaţii şi voci. Astronauţii americani au fost implantaţi înainte de afi trimişi în spaţiu pentru ca fiecare emoţie şi gând al lor să fie urmărite şi înregistrate 24 de ore din 24. Prizonierii dinSuedia şi Austria experimentaţi cu un astfel de implant cu cip în nervul optic au avut leziuni pe creier, circulaţie desânge redusă şi lipsă de oxigen în lobii frontali temporali drepţi. Astfel, implantul cu biocip face posibilă transmitereade sunete şi voci, emoţii, frică, foame, adunate sub numele de controlul minţii şi al inimii. Deci e vorba de un controlpsihic, afectiv-sentimental şi fizic, având rolul ingrat de a ne stinge de dorul de libertate şi setea după Dumnezeu.

26TRADIŢIA ORTODOXĂ

Nr. 27, Martie 2010

Când primii europeni au debarcat în America Cen-trală, au observat că locuitorii unei insule-numită Tabago,cultivau o plată cu foi late şi flori albe. Ei foloseau aceaplantă pentru a extrage din ea o otravă în care îşi înmuiauvârfurile săgeţilor că să fie mortale animalelor sau duşma-nilor atinşi. În secolul al XVI-lea, doi căpitani de vas auconvins trei amerindieni să-i însoţească la Londra. Aceş-tia îşi făcuseră rezerve serioase de tutun pentru perioadacălătoriei, iar unii dintre marinari l-au încercat, le-a plăcutşi au realizat că le este foarte greu să renunţe la el.

Pentru a-şi satisface propriile nevoi, marinarii şi ex-ploratorii au plantat terenuri în Africa, Europa şi America.Echipajul lui Magellan a lăsat seminţe în porturile dinPhilippine, precum şi în alte porturi. Nemţii au adus tu-tunul de la hotentoţi (boşimanii şi populaţia Bantu dinAfrica), iar portughezii l-au luat de la polinezieni. Laînceputul secolului al XVII-lea existau mari plantaţii, ex-tinse peste tot în lume. Pe măsura ce tutunul pătrundea întot mai multe ţări, oamenii de ştiinţă îl considerau ca fiindnociv şi imoral. Se pare că introducerea tutunului în lumeacivilizată ar veni ca o răzbunare a indienilor la adresa ra-vagiilor de sifilis, pe care omul alb l-a produs în lumeaindienilor. Însă numărul indienilor ucişi de sifilis rămâneminor faţă numărul de decesuri şi de boli cauzate de tutunîn întreagă lume, din secolul al XVI-lea până în prezent.Potrivit datelor furnizate de Academia de Medicină dinFranţa, alcoolul şi tutunul rămân principalele cauze alecancerului. Tutunul pătrunde în sânge la câteva secundede la inhalarea fumului, unde nicotina are efect imediatasupra stării de anxietate de plictiseală sau asupra stre-sului. Fumătorii spun că folosesc tutunul pentru a-şi con-trola stările şi emoţiile. Este doar o înşelare. Alcoolul şi tu-tunul se află la originea a 45% dintre decesele prin cancerla bărbaţi şi 13% la femei.

Fumatul - o patimă care ucide trupul şi sufletulPatima fumatului este noua zeitate inventată de om. O

putem clasifica alături de necurăţie, mândrie, beţie, lă-comia de avuţii şi alte patimi şi păcate care spurcă şisufletul, dar şi trupul. Europa nu a cunoscut acestă patimăpână în veacul al XVI-lea şi de atunci s-a răspânditîngrijorător. Socotind vătămările pe care le aduce fumatul,

oamenii de ştiinţă au dat semnalul de alarmă, că viciulacesta este un izvor de boli pentru cei cuprinşi de el, oplagă pentru societate şi o pată pentru creştinism. Tutunulconţine în jurul a treizeci de substanţe dăunătoare pentrusănătate. Cea mai periculoasă dintre acestea este nicotina.În rândul fumătorilor sunt deosebit de răspândite afec-ţiunile bronhopulmonare. Cea mai cumplită urmare a fu-matului este cancerul la plămâni. Fumul de tutun conţinesubstanţe cancerigene, cum ar fi benzopirenul şi derivaţiisăi. La copii, fumatul are o acţiune deosebit de nocivă. Pelângă toate celelalte părţi negative cauzate de nicotină, laadolescentul fumător se formează un complex de devierineuropsihice. Sunt afectate atenţia, memoria, somnul, dis-poziţia, care suferă salturi bruşte. La fumători se dezvoltăsindromul nicotinic, foarte dăunător sănătăţii.

Pentru cei care renunţă la fumat, în primele două - treisăptămâni poate apărea un disconfort de tipul sindro-mului de abstinenţă.

Printre acţiunile negative ale sindromului nicotinicsunt: cancerul pulmonar (87% din decesele fumătorilor sedatorează lui); reducerea ratei estimate de viaţă cu până la8-20 ani; accelerarea îmbătrânirii. Anual, mor apoximativ6 persoane în fiecare minut din cauza fumatului. Majori-tatea fumătorilor au pielea mai uscată şi mai palidă, cumai multe riduri. Fumatul reduce resursele de vitamina C

Plantaţie de tutun

Fumatul – un păcat condamnat de Biserică


ale organismului cu până la 30%, distrugând intestinele,afectând dinţii şi gingiile şi putând cauza cancer de gură.El favorizează instalarea cataractei. În tutun se regăsesc6000 de substanţe chimice, printre care cianură, butan,amoniac şi monoxid de carbon, crescând de până la 6 oririscul de infarct. Fumatul în rândul femeilor favorizeazăinstalarea timpurie a menopauzei, slăbind sistemul imu-nitar şi crescând riscul de diabet. Fumatul scade nivelul detoleranţă la efort; dublează infertilitatea la femei; slăbeşteoasele prin demineralizarea lor; creşte riscul instalării stă-rilor de anxietate şi depresie; creşte tensiunea, care repre-zintă un factor de risc pentru infarct şi atac cerebral; scadeacutitatea auditivă; cauzează o respiraţie urât mirositoareşi boli gingivale, ceea ce poate duce la pierderea dinţilor;cauzează oboseală şi dureri de cap; diminuează mirosul şigustul.

De vreme ce fumatul este fără îndoială foarte dău-nător pentru sănătate, lucru dovedit ştiitific, şi după cumcreează o puternică dependenţă, chiar dacă această patimănu este discutată în Sfânta Scriptură (pentru că ea a apărutîn Europa abia în sec XVI-lea) Biserica Ortodoxă con-damnă pe cei ce se supun acestei pătimi ucigătoare şi tru-peşte şi sufleteşte. Sfântul Apostol Pavel spune: „Toateîmi sunt slobode, dar nu toate îmi sunt de folos; toate îmisunt slobode, ci eu nu voi să fiu biruit de ceva” (I Corinteni6, 12). Puţin mai departe, acelaşi Apostol zice: „Au nu ştiţică trupul vostru este lăcaş Duhului Sfânt ce locuieşte

întru voi, pre carele Îl aveţi de la Dumnezeu, şi nu sunteţiai voştri? Că sunteţi cumpăraţi cu preţ. Proslăviţi dar preDumnezeu în trupul vostru, şi întru duhul vostru, care suntale lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 19-20). Deci cei care înmod conştient folosesc tutun, droguri, alcool, cofeină saualte produse care au acţiune dăunătoare asupra organis-mului se numesc sinucigaşi. Şi, dacă aceste stări maleficese răspândesc şi asupra sufletului, cel care le cauzează sauşi le cauzează este socotit că ucigaş de suflet. De vreme ceşi multa săturare de bucate este un păcat condamnat decanoanele Bisericii Ortodoxe, cu atât mai mult va fi con-damnat cel care abuzează de un consum excesiv de pro-duse care au menirea de a distruge organismul, iar nu dea-l menţine în viaţă. Cuviosul Ambrozie de la Optina spu-nea astfel despre acest obicei păgubos: „Tutunul slăbă-nogeşte sufletul, înmulţeşte şi întăreşte patimile, întunecăraţiunea şi distruge sănătatea, pricinuind o moarte în-ceată. Mânia şi întristarea sunt urmările îmbolnăvirii su-fletului prin fumat”. Fumatul, drogul, consumul excesivde cofeină, consumul excesiv de alcool - toate acestea suntpatimi în slujba satanei, iar nu în slujba lui Dumnezeu. Săluptăm deci cu aceste patimi şi să ne lepădăm de ele, ca nucumva la Judecata lui Dumnezeu să fim osândiţi la un loccu sinucigaşii.

În ultimele decenii, Biserica este din ce în ce mai desatacată de săgeţile înfocate ale modernismului, care vreasă strice tot ceea ce a zidit Duhul Sfânt, prin Sfinţii Apos-toli şi ceilalţi Sfinţi Părinţi ai Ortodoxiei. Mulţi nu vor săpriceapă lucrul acesta, mulţi nu vor să mai audă de SfântaTradiţie, chiar o tratează că pe ceva perimat. Şi odată cedin Sfânta Tradiţie se face preş pentru picioarele ecume-niştilor eretici, riscăm să ne pierdem de instituţia dumne-zeiesc-omenească a Bisericii, de vreme ce nu luăm amintela cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care zice: „Aşadar,fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţiînvăţat fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră” (II Tes. 2,15), şi la cele ale Sfântului Ioan Gură de Aur: „De aici elimpede că (Apostolul) nu le-a dat toate în scris, ci multepe cale nescrisă. Şi cele scrise şi cele nescrise, sunt deo-potrivă vrednice de credinţă, încât socotim Tradiţia Bise-ricii vrednică de crezare. E Tradiţia, nu cerceta mai mult”.Marele sfânt şi scriitor al Bisericii, Vichentie de Lerins, spu-ne: „În Biserica Universală trebuie mare grijă, ca acel lu-cru să-l ţinem, care a fost crezut pretutindeni şi totdeauna”.

Renunţarea la Sfânta Tradiţie este un fapt foarte grav,ce va avea urmări serioase la nivel de dogme şi canoni-citate a Bisericii, pentru că Sfântul Vasilie cel Mare spune:„Unele dintre dogmele şi propovăduirile păstrate de Bise-rică le avem din învăţătura scrisă, pe altele însă, le-amprimit din Tradiţia Apostolilor, transmise în taină. Amân-două aceste categorii au aceeaşi autoritate pentruevlavie. !imeni nu va spune cuvânt împotriva acestora,

Sfânta Tradiţie - un adevăr incomod pentru „noii ortodocşi”

28

pentru că nimeni nu cunoaşte cât de cât aşezămintele bise-riceşti. Dacă am încerca să înlăturăm obiceiurile ne-scrise, ca neavând mare importanţă, nu ne-am da seamacă am păgubi Evanghelia în părţile ei principale; maimult, am restrânge propovăduirea la numele ei gol. Depildă, (ca să pomenesc lucrul cel dintâi şi foarte obştesc),cine a învăţat prin scris, că acei care nădăjduiesc în nu-mele Domnului nostru Iisus Hristos, să se însemne cusemnul crucii? Ce scriere ne-a învăţat să ne întoarcemspre Răsărit atunci când ne rugăm? Ce sfânt ne-a lăsat înscris cuvintele de chemarea Sfântului Duh pentru prefa-cerea pâinii Euharistiei şi a Paharului binecuvântării?!u ne mulţumim cu cele pe care le menţionează Apostolulsau Evanghelia, ci spunem unele lucruri înainte, altele peurmă, ca având mare putere pentru taină şi pe care leluăm din învăţătura nescrisă. !oi binecuvântăm apaBotezului şi untdelemnul Ungerii, ba încă şi pe cel ce sebotează. Din ce scrieri? !u din Tradiţia tăcută şi tainică?Ce cuvânt scris ne-a învăţat ungerea însăşi cu untdelemn?Iar cufundarea omului de trei ori, de unde este? Celelaltecâte sunt în legătură cu Botezul, lepădarea de satana şi deîngerii lui, din ce scriere sunt? !u sunt, oare, din aceastăînvăţătura pe care Părinţii noştri au păstrat-o sub tăcere,fără iscodire, ca unii care învăţaseră bine acel lucru:păstrarea în tăcere a măreţiei sfinte a Tainelor? La felApostolii şi Părinţii care au stabilit la început cele înlegătură cu Biserică, au păstrat taina lor în ascuns şi întăcere” (Sfântul Vasilie cel Mare, Despre Sfântul Duh, 27, 66,Migne, P. G., XXXII, col. 188-189).

Deci datoria noastră faţă de Sfântă Tradiţie nu estealtă decât să păstrăm cu sfinţenie şi neatins cuprinsul ei, lafel cum păstrăm Sfântă Scriptură şi celelalte scrieri aleSfinţilor Părinţi, care vin să întregească opera de mântuirea omului ce se lucrează prin Biserică. Sfânta Tradiţie estelăsată nouă de la Hristos, care a poruncit Sfinţilor Apostolisă propovăduiască prin viu grai, zicând: „Drept aceea,mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i în numeleTatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să pă-zească toate câte v-am poruncit vouă” (Mat. 28, 19-20).

Chiar şi sfântul Evanghelist Ioan, declară într-una dinepistolele sale: „Multe având a vă scrie, n-am voit pe hâr-tie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc că voi fi la voi şi voi grăigură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină” (II IoanI, 12). Mântuitorul Însuşi n-a lăsat nimic scris şi nici n-aporuncit Sfinţilor Apostoli să scrie, ci să propovăduiascăprin viu grai. Sfântul Ioan pune mare preţ pe SfântaTradiţie, spunând: „Sunt încă şi altele multe câte a făcutIisus, care de s-ar fi scris câte una, nici în lumea aceasta(mi se pare) că nu ar încăpea cărţile ce s-ar fi scris.Amin” (Ioan 21, 25).

De Sfânta Tradiţie se leagă expunerile pe scurt şiformulările credinţei noastre ortodoxe, învăţătura desprecele şapte Sfinte Taine, precum şi modul lor de săvârşire,canoanele sfinţilor Apostoli, canoanele celor şapte Si-noade ecumenice respectate de Biserica Ortodoxă, ca-noanele şi pravilele sfintelor Soboare locale, pravileleprivind disciplina bisericească ale Sfântului Vasilie celMare şi ale altor sfinţi, multe scrieri ale Sfinţilor Părinţi aiBisericii, cele trei Sfinte Liturghii şi celelalte slujbe bise-

riceşti, obiceiuri religioase, semne şi simboluri ca mani-festare a credinţei, nădejdii şi dragostei noastre.

Sfinţii Apostoli au primit Tradiţia de la Mântuitorul,iar Biserica a primit-o de la Sfinţii Apostoli, care au dat-oprimilor episcopi, iar aceştia, celor de după ei, până azi.Tradiţia, zice Sfântul Irineu „a ajuns până la noi prin supra-veghere, fără a se născoci scrieri, căci ea este o practicădeplină, neprimind nici adaus, nici micşorare”. Iar feri-citul Augustin spune că „lucrurile Tradiţiei care se păs-trează pe întreg pământul, au fost încredinţate fie deSfinţii Apostoli, fie de Sinoadele ecumenice. Ceea ce ţineBiserica Sobornicească şi n-a fost stabilit prin Sinoade, cia fost totdeauna păstrat, a fost dat prin autoritatea apos-tolică. Este deci o Tradiţie Apostolică şi este şi o TradiţieBisericească, în strânsă legătură una cu alta şi între-gindu-se una pe alta. Semnul adevăratei Tradiţii este ne-întreruperea. Marii (teologi) ai lumii, au ţinut ce au găsitîn Biserică. Ce au învăţat de la înaintaşii lor, au învăţat şiei pe alţii. Ce au primit de la părinţi, aceea au dat fiilor.De aceea trebuie crezut numai acel adevăr de credinţăcare nu se depărtează întru nimic de Tradiţia Apostolicăşi Bisericească” (Împotriva lui Iulian, 2, 10, 34, Migne, P. L.,XLIV, col. 697).

Ecumenismul de azi latră despre o „aprofundare aSfintei Tradiţii, a dogmelor, a canoanelor Bisericii”, darscopul acestei mişcări eretice este acela de a necinstiSfânta Tradiţie, anulând-o. Nu suntem împotriva aprofun-dării tradiţiei, dogmelor sau canoanelor bisericeşti, însăaceastă aprofundare a lor trebuie făcută în ea însăşi, cumo spune Sfântul Vichentie: „Fiecare din acestea se dez-voltă numai în felul propriu. În cazul religiei, dogma sepoate dezvolta numai în ea însăşi, în acelaşi înţeles, înaceeaşi idee. Religia, poate imita felul de dezvoltare alcorpurilor, care deşi cu înaintarea anilor, îşi dezvoltă func-ţiunile, ele rămân, totuşi, ceea ce erau. Se poate adaugaformă, înfăţişare, distincţie, totuşi firea fiecărui gen rămâ-ne aceeaşi” (Commonitorium, 23, Migne, P. L., L, col. 667).

Prin dezvoltarea şi aprofundarea acestora, noi căpă-tăm o înţelegere din ce în ce mai limpede a învăţăturilordescoperite de Dumnezeu, dar nu le anulăm. Unde ajun-

Un alt exemplu de „botez” necanonic (prin turnare...), săvârşitde un preot care nici măcar nu este înveşmântat aşa cum o cercanoanele. Putem vedea, aici de faţă, batjocorirea unei Taine aBisericii de o aşa mare importanţă, precum este Sfântul Botez,

care este arvuna vieţii veşnice şi a părtăşiei cu Hristos.



gem dacă schimbăm forma botezului sau a celorlalte Sfin-te Taine ale Bisericii? Botezarea prin cele trei afundări e otradiţie apostolică. Acest lucru a fost lăsat nouă de cătreSfinţii Apostoli şi întărit prin canoanele apostolice şi aleSfinţilor Părinţi. În ce măsură se mai păstrează astăzi tainaSfântului Botez, când chiar patriarhii şi arhiereii - şi ce sămai zicem de preoţii Bisericii - dezbotează în loc să bo-teze; că ceea ce fac ei nu este botez, ci necinstire, batjo-cură a Sfântului Botez. Nici un canon al Bisericii Ortodo-xe, nici o pravilă nu îngăduie forma botezului practicată aziîn lumea ecumenistă (fără cele trei a-fundări şi fără cele trei chemări a Sfin-tei Treimi).

Nici un canon şi nici o pravilă nu în-găduie căsătoriile mixte, pe care aîncercat apusul eretic să ni le impunăprin enciclica eretică din 1920. Niciun canon şi nici o pravilă nu îngăduieierarhilor să semneze acorduri secretecu ereticii, în numele Bisericii lui Hris-tos. Cei care au semnat deja nici numai pot fi consideraţi ierarhi ai Bise-ricii lui Hristos, ci pe bună dreptate iudecu mitră pe cap şi omofor pe umeri.

Nici un canon şi nici o pravilă nuîngăduie rugăciunea în comun cu ere-ticii, şi de câţiva ani încoace româniiaşa-zişi „ortodocşi” participă de bună-voie la „Octava de rugăciune pentruunitatea bisericilor”, derulată pe par-cursul unei săptămâni întregi, unde sedialoghează şi se semnează acorduricu ereticii. Mai grav este că, odată devenite membre aleConsililui Mondial al Bisericilor (CMB), Bisericile careau aderat la această grupare satanică au acceptat şi şi-auînsuşit şi mărturisirea de apostazie a CMB, care spune:„!ici una dintre Bise-ricile membre ale CMB nu estesingură deţinătoare a adevărului. Biserica lui Hristos seva forma în viitor, când toate Bisericile şi denominaţiunilecreştine se vor uni”.

Sfântul Irineu întăreşte Sfânta Tradiţie ca pe o dogmăşi ruşinează pe cei care necinstesc Sfânta Tradiţie a Bise-ricii Ortodoxe, zicând: „După ce Biserica a primit, cumam spus, această propovăduire şi această credinţă, măcarcă e răspândită în toată lumea, le păstrează cu grijă, ca şi

cum ar locui într-o singură casă. De asemeni, ea credeApostolilor şi ucenicilor acestora, ca şi cum ar avea unsingur suflet şi aceeaşi inimă. Ea predică acestea înarmonie cu Apostolii, învaţă şi transmite ca şi cum aravea o singură gură. Deşi în lume limbile sunt deosebite,puterea Tradiţiei e una şi aceeaşi. După cum soarelezidirea lui Dumnezeu, e unul şi acelaşi în toată lumea, totaşa şi propovăduirea adevărului se arată pretutindeni şiluminează pe toţi oamenii, care vor să vină la cunoştinţaadevărului. !ici cel tare în cuvânt dintre Întâistătătorii

Bisericilor nu va spune altceva, decâtaceste învăţături, căci nimeni nu estepeste Învăţătorul său (Matei X, 24; LucaVI, 40), nici cel slab în cuvânt nu vaîmpuţina Tradiţia. Credinţa fiind unaşi aceeaşi, nici cel care e în stare săvorbească mult despre ea nu o spo-reşte, nici cel care vorbeşte mai puţinnu o împuţinează. Orice Bisericăpoate mărturisi că Tradiţia Aposto-lilor se arată în toată lumea. Prinepiscopii aşezaţi de către Apostoli şiurmaşii acestora, Tradiţia se înfă-ţişează ca universală şi neîntre-ruptă” (Sfântul Irineu, 1, 10, 2, Migne, P.G. VII, col. 552 3 - Învăţătura de credinţacreştină ortodoxă).

Şi iarăşi acelaşi spune: „Duhuleste chezăşia nestricăciunii, întărireacredinţei noastre, scară de înălţare laDumnezeu. Unde este Biserică, acoloe şi Duhul lui Dumnezeu. Unde e Du-

hul lui Dumnezeu, acolo e şi Biserica; şi plinătatea Da-rului. Iar duhul este adevărul. Ereticii nefiind în Tradiţie,nu sunt nici în Biserică, şi, dimpotrivă, nefiind în Biserică,nu sunt nici Tradiţie; ei nu trăiesc Duhului lui Dum-nezeu” (Sfântul Irineu, Contra ereziilor, 3, 24, 1, Migne, P. G.,VII, col.). Cum se numesc cei care acceptă, recunosc şi seîmpărtăşesc de spurcăciunile ereticilor? Ce fel de „ierarhi”sau „preoţi” sunt cei care propovăduiesc erezia ecume-nismului? „Păziţi-vă de prorocii cei mincinoşi, care vin lavoi în haine de oi, iar înlăuntru sunt lupi răpitori. Dinroadele lor îi veţi cunoaşte pre ei” (Matei 7, 15-16).

Domnul nostru, Iisus Hristos, arăta puterea postului de a alunga duhurile răutăţii şi ale întunericului, atunci cândle spunea ucenicilor Săi că „acest neam cu nimic nu poate ieşi, fără numai cu rugăciune şi cu post” (Marcu 9, 29). Deaceea, Sfinţii Părinţi zic că postul este poarta, iar epitrahilul este uşa mântuirii. Adică prin poarta aceasta strâmtă decare vorbeşte Mântuitorul vor intra virtuţile sfinte în sufletul şi trupul omului, îmblânzindu-le şi sfinţindu-le, iar epitra-hilul simbolizează spovedania, iertarea păcatelor. Sfântul Vasilie cel Mare spune că „atât de bătrână este porunca pos-tului, încât ea este de o vârstă cu omul”.

„!u numai vremea postului - scria Sfântul Ioan Gură de Aur - ci şi amintirea lui poate să ne aducă foarte marifoloase. Şi după cum cei dragi ai noştri, nu numai dacă sunt de faţă, ci şi dacă ne vin în minte, ne umplu de multăbucurie, aşa şi zilele postului, şi slujbele, şi petrecerea simplă, şi toate celelalte bunătăţi care ne-au rodit din el neveselesc din pomenirea lui. Dacă aducându-le în cuget pe toate acestea, ne aducem aminte de ele, mari roade vom

Postul Mare - urcuşul duhovnicesc spre Sfintele Paşti

30

dobândi şi în vremea de acum. Acestea vi le spun nu ca săvă silesc să postiţi, ci ca să vă înduplec să nu vă desfătaţi,nici să aveţi o dispoziţie lăuntrică ca a celor mai mulţidintre oameni, dacă mai trebuie numiţi oameni cei care auo asemenea micime de suflet, încât, ca nişte scăpaţi dinlanţuri şi de temniţă grea, zic unii către alţii: «Greu ammai străbătut marea postului». Alţii însă, mai slabi decuget decât aceştia, se tem până şi pentru următorul Postal Paştilor.”

„Postiţi? Arătaţi-mi prin fapte. Prin care? – veţi zice.De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-văcu el; un prieten înconjurat de bun nume, nu-l invidiaţi.!u numai gura voastră să postească, ci şi ochiul, şi ure-chea, şi picioarele, şi maşinile şi toate mădularele tru-pului vostru. Maşinile voastre să postească rămânândcurate de hrănire şi de lăcomie. A posti pentru urecheînseamnă a o astupa pentru vorbirile de rău şi zavistii” nespune acelaşi minunat dacăl.

Tot despre post, Sfântul Vasilie cel Mare zice: „Postuleste cel mai bun străjer al sufletului, cel mai sigur şi fideltovarăş al trupului, arma vitejilor, întărirea atleţilor. El a-lungă spiritele rele, îndeamnă la evlavie, face să iubim în-frânarea, inspiră modestia, dă curaj în război, învaţă a iubipacea. Postul dă aripi rugăciunii, pentru a se înălţa şi a pă-trunde până la cer. Postul este sprijinitorul caselor, părin-tele sănătăţii, povăţuitorul tinereţii, podoaba bătrânilor, plă-cutul tovarăş al călătorilor. Postul este mijloc de creştereduhovnicească, de desăvârşire şi îndumnezeire. El este orugăciune a trupului care doreşte să se mântuiască”.

Postul Paştilor, Păresimilor sau Patruzecimea, adicăpostul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung şimai aspru dintre cele patru posturi de durată ale BisericiiOrtodoxe; de aceea în popor este numit Postul Mare. El afost rânduit de Biserică pentru cuviincioasa pregătire a ca-tehumenilor de odinioară, care urmau să primească bo-tezul la Paşti şi ca un mijloc de pregătire sufletească a cre-dincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a pomeniriide peste an a Patimilor şi a Învierii Domnului; totodată neaduce aminte de postul de patruzeci de zile ţinut de Mân-tuitorul înainte de începerea activităţii Sale mesianice(Luca IV, 1-2), de unde i s-a dat şi denumirea de Păresimi.

În primele trei secole, durata şi felul postirii nu erauuniforme peste tot. Astfel, după mărturiile Sfântului Iri-neu, ale lui Tertulian, ale Sfântului Dionisie al Alexan-driei, unii posteau numai o zi (Vinerea Patimilor), alţii douăzile, adică Vineri şi Sâmbătă înainte de Paşti, alţii trei zile,alţii o săptămână, iar alţii mai multe zile, chiar până laşase săptămâni înainte de Paşti; la Ierusalim, în sec. IV sepostea opt săptămâni înainte de Paşti, pe când în Apus înaceeaşi vreme se postea patruzeci de zile.

Începând de la sfârşitul secolului al III-lea, postul celmare a fost împărţit în două perioade distincte, cu numiridiferite: Postul Păresimilor (Patruzecimii), sau postul prepascal, care ţinea până la Duminica Floriilor, având o du-rată variabilă, şi Postul Paştilor (postul pascal), care ţineao săptămână, adică din Duminica Floriilor până la cea aÎnvierii, fiind foarte aspru.

Abia în secolul al IV-lea, şi anume după uniformi-zarea datei Paştilor, hotărâtă la Sinodul I ecumenic, Bise-rica de Răsărit a adoptat definitiv vechea practică, de ori-gine antiohiană, a postului de şapte săptămâni, durată pe

care o are şi astăzi, deşi deosebirile dintre Bisericile lo-cale asupra duratei şi modului postirii au persistat şi dupăaceastă dată. După pravila ortodoxă, se lasă sec în searaDuminicii Izgonirii lui Adam din Rai (a lăsatului sec debrânză), şi postim până în seara Sâmbetei din săptămânaPatimilor, inclusiv.

Postul este o rânduială lă-sată de Dumnezeu. Prima po-runcă dată de Dumnezeu o-mului a fost una privitoare lapost. Ea era neapărat trebuin-cioasă pentru noi în rai, maiînainte de căderea noastră, şicu atât mai trebuincioasă es-te ea după cădere. Poruncaprivitoare la post a fost datăîn rai şi este înnoită în Evan-ghelie. Să ne înălţăm gân-durile la dumnezeiescul aşe-zământ al postului şi să dămviaţă acestei nevoinţe bine-plăcute lui Dumnezeu.

Este un lucru mântuitorde suflet pentru noi ca înzilele sfântului şi mareluiPost nu doar să ne împo-vărăm trupurile cu postul, cisă şi stăm de vorbă desprepost; este un lucru mântuitorde suflet pentru noi ca înaceste patruzeci de zile să neîndreptăm toată luarea a-minte cuvenită asupra preîn-tâmpinării pe care ne-a fă-

cut-o Însuşi Mântuitorul cu privire la săturare şi îmbui-bare: „Ci luaţi aminte de sine-vă ca să nu se îngreuiezeinimile voastre cu saţiul mâncării şi cu beţia, şi cu grijilelumii, şi fără de veste să vie asupra voastră ziua aceea”(Luca 21, 34).

În urma desfătării pântecelui, mintea se îngreunează,devine grosolană, fiind lipsită de uşurimea şi de duhovni-cia sa; inima se împietreşte, iar omul devine trupesc. Ceînseamnă „om trupesc”? Sfânta Scriptură numeşte „omtrupesc” pe acel om nefericit care e ţintuit de pământ, carenu e în stare de gânduri şi simţăminte duhovniceşti. „!uva rămâne Duhul Meu în oamenii aceştia în veac, pentrucă trupuri sunt” (Fac. 6, 3), a dat mărturie Dumnezeu. Omultrupesc nu este în stare să Îl cinstească pe Dumnezeu.Chiar şi omul duhovnicesc, când se supune săturării pân-tecelui, îşi pierde duhovnicia, parcă îşi pierde însăşiputinţa de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi de a sluji Lui.Atunci aceşti ochi duhovniceşti - inima şi mintea - se înce-ţoşează; veşnicia se ascunde de ei; viaţa pământească parenesfârşită privirii lor bolnave. Pe potriva vederilor şisimţămintelor îşi capătă îndreptarea şi călătoria pămân-tească, şi nefericitul călător orb merge, împreună cu şar-pele cel lepădat, pe pântece şi pe pământ mănâncă în toatezilele vieţii sale pământeşti. Numai cu ajutorul postului neputem rupe de pământ, rupând legăturile cu păcatul şi îm-potrivindu-ne puterii atrăgătoare a desfătărilor pămân-teşti! Numai cu ajutorul postului duhul nostru se poate

Din păcate, şi în România -ţară majoritar ortodoxă,

semnificaţiile postului şi alepraznicelor dumnezeieşti auînceput să fie pierdute. Astfel

de reclame, precum cea de maisus, ne invadează mai ales înperioada Postului Mare şi a

Sfintelor Paşti: iepuraşi şi ouăde ciocolată - simboluri

iudaice care tind din ce în cemai mult să înlocuiascăadevărata semnificaţie a

Învierii Domnului, exportateîn Occidentul protestant şiimportate apoi cu mult fast

mediatic şi la noi.



slobozi de grelele lanţuri ale trupului, iar cugetul nostru sepoate ridică de la pământ, înălţându-şi privirile cătreDumnezeu!

Pe măsură ce luăm asupra noastră jugul cel bun alpostului, duhul nostru dobândeşte o mare libertate: eltinde spre tărâmul duhurilor, care îi este înrudit; începe săse întoarcă des spre măreţia lui Dumnezeu, să se cufundeîn această nemăsurată şi minunată contemplare. Dacăobiectele lumii materiale, când sunt luminate de razelesoarelui material, negreşit iau de la acesta strălucire şi orăspândesc la rândul lor, cum să nu se lumineze duhulnostru atunci când el, lepădând prin mijlocirea postului,vălul cel grosolan şi des al trupului, se înfăţişează nemij-locit Soarelui Dreptăţii - lui Dumnezeu? El se luminează!Se luminează şi se preschimbă! Apar în el gânduri noi,dumnezeieşti, se descoperă înaintea lui taine pe care nu lecunoştea mai înainte. „Cerurile spun slava lui Dumnezeuşi facerea mâinilor Sale o vesteşte tăria” (Ps. 18, 2); toatezidirile, văzute şi nevăzute, propovăduiesc cu glas răsu-nător negrăita milă a Ziditorului; el gustă duhovniceşte şi

vede duhovniceşte că bun este Domnul (Ps. 33, 8).Harica uşurime şi subţirime a duhului se împărtăşesc

trupului: trupul, în urma duhului, este atras spre simţirileduhovniceşti şi dă mâncării nestricăcioase, pentru care afost zidit, întâietate faţă de mâncarea stricăcioasă, la carea căzut. La început, el anevoie se supune lecuirii prin post,care e însoţită de silire de sine; la început el se tulbură derânduiala postului, se răscoală şi se înarmează împotrivaei cu felurite filosofări luate din ştiinţa cu nume mincinos:fiind însă îmblânzit şi vindecat de post, el deja simte şi gân-deşte altfel. Felul în care vede săturarea seamănă de acumcu simţămintele omului care s-a însănătoşit faţă de mâncă-rurile vătămătoare pe care le dorea cu înverşunare în vre-mea bolii; el seamănă cu felul în care se uită omul la ootravă dată în vileag, prin care se răpeşte duhului stăpâ-nirea asupra trupului, prin care omul este doborât de laasemănarea şi înrudirea îngerească la asemănarea şi înru-direa dobitocească.

Să străbatem alergarea sfântului post cu râvnă, cuosârdie. Lipsurile cărora pare că se supune după rânduialapostului trupul nostru sunt nimicnicie înaintea folosuluisufletesc pe care poate să-l aducă postul. Să desfacem prinmijlocirea postului trupurile noastre de masa bogată şigrasă, iar inimile - de pământ şi de stricăciune, de adâncăşi pierzătoarea uitare prin care suntem despărţiţi de veş-nicia care stă înaintea noastră şi este gata să ne cuprindă.Să năzuim atât cu duhul, cât şi cu trupul spre Dumnezeu!Să ne temem de starea trupească, pricinuită de călcareapostului, să ne temem de deplina neputinţă de a-L cu-noaşte pe Dumnezeu şi de a-L cinsti pe Dumnezeu pe careo pricinuieşte călcarea postului. Această neputinţă pier-zătoare este temeiul morţii veşnice. Ea este arătată de noiatunci când, din pricina dispreţuirii poruncii lui Dumne-zeu privitoare la post, îngăduim să se îngreuieze inimilenoastre cu saţiul mâncării şi cu beţia.

Interiorul Sfântului Mormânt, din Biserica Învierii Domnului- Ierusalim

Ce este Europa? Ea este pofta şi dorinţa după putere, plăcere şi cunoaştere. Toateacestea sunt omeneşti: mai întâi dorinţa şi darul omenesc şi în al doilea rând, cu-noaşterea umană. Şi cele două sunt personificate de către papă şi Luther. Ce este atunciEuropa? Europa este papa şi Luther, dorinţa umană dusă la extrem şi cunoaşterea u-mană dusă la extrem. Europeanul papă este dorinţa umană de autoritate. EuropeanulLuther este hotărârea plină de încăpăţânare a omului ca totul să fie explicat de cătreminte, raţiune; papa este conducătorul lumii iar omul de ştiinţă este suveranul lumii.Aceasta este Europa în rezumat, din punct de vedere ontologic şi istoric. Una înseam-nă capitularea omenirii în foc, iar cealaltă înseamnă capitularea omenirii în apă. Iar

amândouă înseamnă despărţirea omului de Dumnezeu, fiindcă una înseamnă respingerea credinţei, iar cealaltă respin-gerea Bisericii lui Hristos.

Căci duhul răului lucrează în acest mod asupra trupului Europei de câteva secole. Şi cine poate alunga acest duhrău din Europa? Nimeni, în afara Celui al Cărui nume a fost însemnat cu roşu în istoria neamului omenesc ca fiindSingurul Care alungă demonii din oameni. Ştiţi deja despre Cine vorbesc. E vorba despre Domnul Iisus Hristos, Mesia,Mântuitorul lumii, Cel Care S-a născut din Fecioară, Cel ce a fost omorât de evrei, Cel ce a înviat din morţi ca unDumnezeu, Cel adeverit de-a lungul secolelor, Cel îndreptăţit în ceruri, Cel slăvit de către îngeri, Cel mărturisit de cătresfinţi şi primit de către strămoşii noştri.

Atâta vreme cât Europa L-a urmat pe Hristos, ca pe «Soarele dreptăţii», şi pe sfinţii Săi apostoli, mucenici, sfinţi

Ce este Europa?

32

şi nenumăraţi drepţi,precum şi alţi oa-meni care au bine-plăcut Lui, Europaa fost ca o piaţă lu-minată de sute şi miide lumânări, mari şimici, arzând strălu-citor. Totuşi, atuncicând dorinţa umanăşi înţelepciunea o-menească au bătutca două vânturi pu-ternice, lumânărileau fost stinse şi în-tunericul a pogorâtpe pământ, precum

întunericul din muşuroaiele din pământ în care trăiesc câr-tiţele. După dorinţa omenească, orice naţiune şi orice per-soană caută puterea, plăcerea şi slava, imitându-l pe papade la Roma. După înţelepciunea omenească, orice naţiuneşi orice persoană crede că este mai înţeleaptă decât oricinealtcineva şi că merită toate lucrurile pământeşti.Atunci cumoare să nu există războaie între oameni şi naţiuni? Cum sănu existe nebunie şi sălbăticie în rândul oamenilor?

Cum să nu existe îmbolnăviri, epidemii şi boli cum-plite, secetă şi inundaţii, revoluţii şi războaie? Fiindcă lafel precum puroiul trebuie să se scurgă dintr-o rană in-fectată şi duhoarea trebuie să iasă dintr-un loc plin de gu-noi. Aceasta trebuie să se întâmple.

Papalitatea face uz de politică fiindcă aceasta estesingura cale de a dobândi puterea. Luteranismul face uzde filosofie şi ştiinţă fiindcă consideră că aceasta estesingura cale de a dobândi înţelepciunea. Şi astfel dorinţai-a declarat război cunoaşterii, iar aceasta s-a declarat îm-potriva dorinţei. Acesta este noul Turn al lui Babel, aceas-

ta este Europa. Dar în vremea noastră a apărut o nouăgeneraţie de europeni care a unit dorinţa cu cunoaştereaprin ateism şi i-a respins atât pe papă, cât şi pe Luther.

Acum nici dorinţa nu este ascunsă şi nici înţelep-ciunea lăudată. Dorinţa şi înţelepciunea omenească suntunite în vremurile noastre şi astfel s-a născut o uniune carenu este nici romano-catolică şi nici luterană, ci în modevident şi declarat satanică. Europa de azi nu este nicicatolică şi nici luterană. Ea se află deasupra şi în afaraamândurora. Ea este cu totul pământească, fără a avea mă-car dorinţa de a urca la cer, fie cu paşaportul infailibilităţiipapei, fie pe scara înţelepciunii protestante. Ea neagă cutotul călătoria din această lume. Ea vrea să rămână aici. Eavrea ca mormântul să-i fie leagăn. Ea nu are cunoştinţedespre cealaltă lume. Ea nu simte mireasma cerească. Eanu-i vede pe îngeri sau pe sfinţi în visurile sale. Nu vrea săaudă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Destrăbă-larea o face să urască fecioria.

Întreaga Europă este acum cufundată în întuneric.Toate lumânările sunt stinse. Oh, ce întuneric cumplit!Fratele îşi împlântă sabia în pieptul fratelui său, crezândcă acesta îi este duşman. Toţi îşi reneagă fiii şi viceversa.Iar lupul este de departe un prieten mai credincios decâteste omul. Oh, fraţii mei! Oare nu vedeţi voi toate aces-tea? Nu aţi simţit întunericul şi necredinţa unei Europenecreştine asupra voastră? Preferaţi Europa în locul luiHristos, moartea în locul vieţii? Moise a pus înainteapoporului său aceste două alternative. Iar noi vă punemdinainte aceleaşi două alternative. Trebuie să ştiţi căEuropa este moarte iar Hristos este viaţa. Alegeţi viaţa şiveţi trăi în veci.

De Sfântul !icolae Velimorovici, Episcop al Jicei şiOhridei, Serbia


Această icoană a Maicii Domnului era zestrea de familie a Sfântului IoanDamaschin şi o avea în casa lui din Damasc, chiar când fusese întâiul sfetnical stăpânitorului saracinilor, califul musulman Ualid (705-715). Lesne sepoate vedea în viaţa Sfântului Ioan, pe care a scris-o preaînţeleptul Ioan,patriarhul Antiohiei, cum că, în vremea lui Leon Isaurul, era mare gonire şilupta împotriva icoanelor. Şi este bine ştiut că Ioan Damaschin, încă laic fiind,era un mare apărător al sfintelor icoane. Împăratul Leon al III-lea (icono-clastul), cel cu nume de leu şi socoteală de şarpe, voind să-l înlăture pe Ioan,l-a învinuit cu vicleşug către calif, convingându-l că vrea şi urmăreşte să-irăstoarne stăpânirea. Califul, biruit de mânie, crezând învinuirea mincinoasă,a poruncit să taie mâna cea dreaptă a lui Ioan.

Deci „s-a tăiat dreapta aceea care mustra pe cei ce urăsc pe Domnul, şi,în loc de cerneală, cu care se vopsea mai înainte, s-a vopsit cu al său sânge”.Atunci Sfântul, ţinând mâna să tăiată, a căzut înaintea acestei icoane a MaiciiDomnului, cerând să-l vindece, şi Maica Domnului într-adevăr a vindecatmana Sfântului, care s-a alipit în chip minunat la locul ei. Ca semn de aleasărecunoştinţă, Ioan a aşezat în partea de jos a icoanei o mână lucrată în argint,asemenea cu mâna sa dreaptă. De atunci, aceasta icoană se numeşte „Cu trei

mâini” (slav.: Troerucica; grec.: Tricheirousa), fiindcă se vedeau pe ea trei mâini.

Icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului (II)Maica Domnului numită „Cu trei mâini”


După această întâmplare, Sfântul Ioan a părăsit lumeaşi s-a retras în Lavra Sfântului Sava din Palestina. A luatcu el şi icoana Maicii Domnului Tricheirousa, care a rămasîn această Lavră până ia anul 1233, când Sfântul Sava, pri-mul arhiepiscop al Serbiei, a venit aici în pelerinaj, iar pă-rinţii mănăstirii i-au dăruit-o ca binecuvântare împreunăcu o altă icoana a Maicii Domnului, numită Galactotro-foussa (Cea care alăptează) dimpreună cu toiagul Sfântuluicu acelaşi nume, al Cuviosului Sava Cel Sfinţit.

Întorcându-se în Serbia, Sfântul Sava a adus cu sineicoana şi a dăruit-o, la rândul lui, că binecuvântare, fra-telui său Ştefan, regele Serbiei. De la acesta a luat-o camoştenire părintească fiul şi urmaşul său, Uros V. Acestnou rege, din dragoste faţă de icoana Preacuratei Fecioarenumită „Cu trei mâini”, obişnuia să o aşeze pe spatele

unui animal de povară, însoţindu-l pe rege în toate războa-iele la care mergea. Într-o astfel de împrejurare, animalulcu icoana s-a îndepărtat de oştire şi după o lungă călătorie,condus de Maica Domnului, a ajuns în Sfântul Munte şi s-aoprit tocmai la poarta mănăstirii sârbeşti Hilandar. Părinţiiau primit-o cu bucurie şi au aşezat-o în altarul bisericii,unde a rămas necunoscută o bucată de vreme.

Însă odată, când a fost vorba să se aleagă un nouegumen şi, din această pricină iscându-se neînţelegeri în-tre părinţi, Maica Domnului Tricheirousa voind să-i îm-pace, s-a aşezat singură în strana egumenului. Părinţii audus-o iar în altar, dar icoana din nou s-a aşezat în stranaegumenului. Atunci, un pustnic cunoscut de părinţii mă-năstirii, din dumnezeiască înştiinţare, a descoperit fraţilorcă în felul acesta Maica Domnului voieşte ca ea să fieEgumena, pentru potolirea certurilor şi pentru ocrotireamănăstirii de primejdiile din afară. Pentru aceasta, în bi-serica mare a mănăstirii Hilandar, cu hramul „IntrareaMaicii Domnului în Biserică” (o ctitorie a regelui Milutindin 1293), s-a făcut loc potrivit chipului celui făcător deminuni al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, lângăscaunul egumenului, unde stă până acum sub un bal-dachin frumos sculptat, făcând multe şi nespuse minuni.Pomenirea icoanei cea numită Tricheirousa se face în 4/17decembrie, de praznicul Sfântului loan Damaschin, şi în chipdeosebit în zilele de 28 iunie/11 iulie şi 12/25 iulie.

Mănăstirea athonită Hilandar

Pentru ce eşti mâhnit, sufletul meu, şi pentru ce mă turburi;nădăjduieşte spre Dumnezeu, că mă voi mărturisi Lui, mântuirea feţei

mele, şi Dumnezeul meu. (Ps. 41, 5-6)

În Rai, omul a fost zidit într-o fericire deplină, din care tristeţea lipsea cudesăvârşire. Ea a apărut în urma păcatului strămoşesc, fiind legată destarea de cădere în care se afla omul, dar nefiind caracteristică pentru om,ca zidire dumnezeiască, ce are chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Totuşi,cu toate că este o urmare a greşelii lui Adam, tristeţea nu este în sine opatima rea şi nu este nici străină de firea omului.

Întristarea ca treaptă spre virtuteExistă, într-adevăr, două forme de tristeţe. Cea dintâi intră în rândul celor

numite de Sfinţii Părinţi drept „sentimente fireşti şi neprihănite”, adică stăricare au apărut în firea omenească în urma păcatului originar, dar care, cutoate că sunt mărturii ale căderii sale din starea de desăvârşire iniţială, nusunt rele. Acest tip de tristeţe poate sluji drept temei al unei virtuţi, şi anume„întristarea care este după Dumnezeu” (II Cor. 7, 10), care îl face pe om să semâhnească pentru starea de cădere în care se află; să-şi plângă păcatele; săse întristeze de pierderea curăţiei sale de la început, şi să sufere din pricinadepărtării de Dumnezeu.

Întristarea după Dumnezeu este bună şi lucrativă, fiind o stare de pocăinţă,de doliu duhovnicesc şi de străpungere a inimii. Ea a adus pe mulţi lasfinţenie, şi ajunge la desăvârşire în darul lacrimilor. Această virtute îi este

absolut necesară omului căzut pentru a regăsi calea către Împărăţie şi a redobândi, întru Hristos, starea fericirii dinRaiul pierdut. Sfântul Maxim Mărturisitorul scrie: „În cei ce se străduiesc, şi afectele devin bune, şi anume când (...)

Graiuri ale Sfinţilor PărinţiPatima întristării şi tămăduirea ei

34

le folosesc spre câştigarea bunurilor cereşti. De pildă (...)întristarea (o pot preface) în pocăinţa care aduce îndrep-tarea de pe urma păcatului din timpul de aici.”

Patima întristăriiCea de-a doua formă de tristeţe este, dimpotrivă, o

patimă, o boala a sufletului, produsă prin reaua întrebuin-ţare a tristeţii pomenite mai sus. În loc de a se folosi deîntristare pentru a-şi plânge păcatele şi a se mâhni pentruînstrăinarea sa de Dumnezeu şi pentru pierderea bunurilorduhovniceşti, omul o foloseşte pentru a deplânge pier-derea bunurilor materiale. El se întristează pentru că n-aputut să-şi împlinească vreo dorinţă sau să guste vreoplăcere, sau pentru că a suferit ceva neplăcut de la oameni.El dă tristeţii o folosinţa contrară firii, anormală. Aşa spu-ne Sfântul Ioan Gură de Aur, arătând că: „!u nenorocirea,ci păcatul pe care-l facem trebuie să ne întristeze. Daromul a schimbat rânduiala şi nu face ceea ce trebuie latimpul cuvenit: face mulţime de păcate şi nu se îndu-rerează din pricina lor, dar de îndată ce i se întâmplă cevacât de cât neplăcut, cade în deznădejde”. Astfel, tristeţeadevine „o patimă tot atât de grea şi supărătoare ca mâniaşi căutarea plăcerii, şi aduce aceleaşi roade rele dacă nuştim să ne folosim de ea potrivit raţiunii şi în chip prevăzător”.

În această patimă,omul păcătuieşte dedouă ori: pe de oparte, el nu se în-tristează (aşa cumar trebui să facă ne-încetat) pentru sta-rea sa de cădere, depăcat şi de boală încare se află, careeste cu adevărat ostare vrednică deplâns; iar, pe de altăparte, se întristeazădin pricina unor lu-cruri pentru care nu

merită să te mâhneşti. Dumnezeu a dăruit omului putinţade a se întrista, iar omul trebuie să folosească acest darpentru a se îndepărta de păcat, şi nu în chip pătimaş, adicălipsit de raţiune. Întristându-se pentru cele ale lumii, omulpune acest dar, în mod paradoxal, în slujba păcatului.

În afară de ceea ce arată cuvântul în sine, tristeţeaapare ca o stare de suflet caracterizată prin lipsă de îndrăz-neală, slăbiciune, greutate şi durere psihică, deznădejde,strâmtorare, apăsare a inimii, disperare dureroasă, însoţităcel mai adesea de nelinişte şi chiar de spaimă. Aceastăstare poate avea multe cauze, dar ea este cel mai adesealegată de înclinaţia către plăcerile carnale (trupeşti) şi demânie. Ea poate apărea în suflet din cauza neîmpliniriidorinţelor; alteori ea urmează mâniei; prin lucrarea directăa diavolilor sau chiar fără vreun motiv vădit.

Avva Dorotei spune: „Cel care nu dispreţuieşte toatecele pământeşti (...) nu poate scăpa de tristeţe”, iar SfântulIoan Scărarul arată că „cel care a urât lumea a scăpat deîntristare; iar cel ce e împătimit de ceva dintre cele văzute

încă n-a scăpat de întristare. Căci cum nu se va întrista delipsa a ceea ce iubeşte ?”. Tot el spune încă: „Dacă cinevasocoteşte că nu simte nici o împătimire faţă de vreun lu-cru, dar inima lui e întristată pentru lipsa lui, unul caacesta se înşeală cu desăvârşire”. Tristeţea poate fi trezită,de asemenea, de pizma faţă de bunurile materiale saudarurile cu care cei din jur au fost înzestraţi. Ea poate fipricinuită de lipsa onorurilor din partea lumii, fiind astfellegată de patima slavei deşarte.

O a doua cauză a tristeţii este mânia. Tristeţea ur-mează mâniei, fiindcă „mânia este o dorinţă de răzbunarecare, neîmplinită, naşte tristeţea. În afară de ţinerea deminte a răului, de supărarea pe aproapele şi dorinţa de a serăzbuna pe el, tristeţea este legată şi de alte sentimente.Uneori, omul se întristează pentru că mânia sa a fostnecuvenit de mare în raport cu ceea ce a generat-o sau,dimpotrivă, pentru că n-a izbucnit pe măsura supărării saupentru că n-a trezit, în cel asupra căruia s-a pornit, reacţiape care o aştepta.

Tristeţea poate fi generată şi de o jignire sau de ceeace omul crede că a fost o jignire: fiind nedreptăţiţi sausocotind că am fi nedreptăţiţi, ne mâhnim. Uneori tristeţeaapare ca nemotivată, iar Sfinţii Părinţi spun că cel maiadesea, ea apare în sufletul omului prin lucrarea diavo-lească. Astfel, Sfântul Ioan Casian arată că „uneori însă,chiar fără să existe vreun motiv care să ne pricinuiascăaceastă cădere, din îmboldirea vicleanului vrăjmaş sun-tem apăsaţi de o neaşteptată tristeţe”. Diavolul este celcare ne învăluie mintea cu o neagră tristeţe, întunecând-o,şi tot el se luptă să ia de la om orice gând bun care l-arputea linişti şi întări. Şi aflându-i sufletul lipsit de acestea,îl loveşte, umplându-l de răni.

Chiar şi atunci când diavolii sunt cei care trezesc saumenţin stările de tristeţe, ei nu pot să facă aceasta decâtdacă află în suflet teren prielnic şi numai folosindu-se departiciparea - mai mult sau mai puţin conştientă - a voinţeiomului. Patima tristeţii poate lua forma extremă a dez-nădejdii , care este una dintre manifestările ei cele mai grave.„O prea mare întristare este foarte primejdioasă, spuneSfântul Ioan Gură de Aur, căci ea poate aduce chiar moar-tea omului; de aceea Apostolul Pavel îi îndeamnă pe Corin-teni să-l ierte pe cel ce a greşit, «ca nu cumva pentru maimultă mâhnire să se înghită unul ca acela» (II Cor. 2, 7)”.

Diavolul joacă un rol deosebit de important încăderea omului în deznădejde, şi prin ea poate provoca însuflet adevărate catastrofe. „Demonul, spune Sfântul IoanGură de Aur, nu are altă armă mai de temut împotrivanoastră ca deznădejdea; de aceea, el se bucură mai puţincând păcătuim, decât atunci când ne deznădăjduim dinpricina păcatelor”. Într-adevăr, ajuns într-o asemeneastare, omul îşi pierde cu totul nădejdea în Dumnezeu, şiprin aceasta taie legătura cu El. El lasă astfel câmp liberlucrării diavolului, predându-se puterii lui si sortindu-semorţii spirituale. Căci „întristarea lumii moarte lucrea-ză”, scrie Sfântul Apostol Pavel (II Cor. 7, 10). Sub efectuldeznădejdii - uneori chiar al unei simple întristări - omulajunge să se dedea patimilor celor mai distrugătoare, cre-zând că ele sunt un leac pentru starea lui cea rea, fie şinumai pentru faptul că îl fac pentru o clipă să uite destarea în care se află. Pentru toate aceste motive, tristeţea



este privită de Sfinţii Părinţi ca o boală a sufletului de omare gravitate şi cu efecte puternice. Cu atât mai mult esteaşa când e vorba despre deznădejde, fiindcă urmările tris-teţii sunt devastatoare. Sfântul Ioan Gură de Aur nu sefereşte să spună că „o mare tristeţe este mai vătămătoarepentru noi decât loviturile vrăjmaşului”.

Tămăduirea patimii întristăriiMai mult decât în cazul oricărei alte patimi, atunci

când vine vorba despre tămăduirea tristeţii, trebuie caomul să fie conştient că ea este o boală şi să vrea să sevindece. Căci nu rareori, după cum arată Sfântul IoanGură de Aur, omul se complace în această stare şi se lasăîn voia ei, găsind în ea o desfătare morbidă; adesea el nicinu ştie că a căzut pradă unei patimi deosebit de grave, maiales prin relele ei urmări asupra întregii vieţi duhovniceşti.

Fiecărui fel de tristeţe i se potriveşte un anumit leac.Pentru întristarea datorată lipsei plăcerii - fie ea prezentăori doar nădăjduită, tămăduirea tristeţii implică în modesenţial renunţarea la dorinţele şi plăcerile trupeşti şi, legatde aceasta, dezlipirea de bunurile materiale, mergând pânăla dispreţuirea lor. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că„cel ce fuge de toate poftele lumeşti, se aşază pe sine maipresus de toată întristarea lumească” şi sfătuieşte:„Împotriva întristării, dispreţuieşte lucrurile materiale”.Sfântul Ioan Scărarul arată şi el că: „cel ce a urât lumea ascăpat de întristare; iar cel ce e împătimit de ceva din celevăzute încă n-a scăpat de ea. Căci, cum nu se va întristade lipsa a ceea ce iubeşte?”

Pentru întristarea izvorâtă din mânie, Sfântul IoanCasian scrie: „Dumnezeu, Făcătorul a toate, cunoscândmai presus de toţi calea de însănătoşire a zidirii Sale şi cănu în alţii, ci în noi se află rădăcinile si cauzele gre-şelilor, a poruncit să nu părăsim obştea fraţilor si să nu-iocolim pe cei ce socotim că i-am jignit noi, sau de care noiam fost jigniţi”. Dimpotrivă, continuând să-l vezi şi să-ivorbeşti celui care te-a întristat, ajungi să te vindeci mairepede, pentru că astfel te lupţi direct cu greutăţile caresunt pricina tristeţii şi le învingi mai iute şi mai uşor. Însingurătate, există primejdia ca aceste motive ale tristeţiisă rămână mai mult sau mai puţin necunoscute, elecontinuând să acţioneze şi să-l ţină pe om în întristare; se

ştie, pe de altă parte, că amintirea jignirilor, resentimen-tele, ranchiuna si în general toate urmările mâniei autendinţa să se dezvolte în chip ascuns, sporind si întă-rindu-se sub efectul imaginaţiei, răspândindu-se ca ve-ninul şi otrăvind sufletul în întregime.

Pentru tristeţea izvorâtă prin lucrarea diavolului,Sfântul Ioan Gură de Aur arată puterea tămăduitoare acuvântului duhovnicesc pentru cei care suferă deîntristare: „Tristeţea este o rană a sufletului care trebuiespălată cu apa binefăcătoare a cuvântului plin deblândeţe. Da, cuvintele blânde uşurează suferinţasufletului mai bine decât răcoreşte apa rănile trupeşti.Doctorii se folosesc de un burete; noi ne folosim de limbăca să dăm leacul cel bun; n-avem nevoie de foc ca să în-cropim apa, căci harul Sfântului Duh dă căldură cuvân-tului nostru. Şi astăzi, iată, încercăm să vă mângâiem su-fletele, căci dacă n-o facem noi, unde veţi găsi uşurareasuferinţelor voastre ?” Învierea lui Lazăr

din Vitania.Din Tradiţia Bi-

sericii, aflăm că dupăminunea învierii sale,petrecută cu doar o zimai înainte de Intra-rea în Ierusalim aDomnului; după Pa-tima şi Învierea Sa,Sfântul Lazăr va ple-ca în insula Cipru, defrica iudeilor ce cău-tau să îi omoare pe toţicei ce credeau înHristos, ajungând pri-mul episcop al acesteiţări. Din ziua învieriisale şi până la moar-tea sa, se spune că elnu a mai râs nicio-dată, având în sufletclipă de clipă întris-tarea cea după Dum-nezeu şi gândul ladreapta Sa judecată.

Între ,,pricini binecuvântate” şi...,,duhul trândăviei şi al grijii de multe”

5 „Tot creştinul trebuie să se afle des în sfânta biserică şi să nu lipsească niciodată de la Sfânta Liturghiesăvârşită în ea, pentru că Sfinţii îngeri sunt de faţă şi scriu de fiecare dată pe cei ce intră şi se înfăţişează lui Dumnezeuşi care fac rugăciuni pentru ei; de asemenea, pentru harul Sfântului Duh, care e în chip nevăzut pururea prezent, darîn chip deosebit mai ales în timpul Sfintei Liturghii... Să nu lipsim, aşadar, de la sfânta biserică a lui Dumnezeu, carecuprinde atâtea taine ale mântuirii noastre în sfânta rânduială a dumnezeieştilor simboluri ce se săvârşesc” (SfântulMaxim Mărturisitorul - Mystagogia, cap. XXTV, trad. rom. cit., p. 347-352).5 „Să venim dar cu dragoste şi cu cucernicie, de se va putea mai mult decât la altă rugăciune, la Liturghie înfiecare zi, căci din nimic altceva ca dintr-aceasta nu va avea folos credinciosul” (Sfântul Simeon al Tesalonicului - Răspunsla Întrebarea 79, trad. rom. p. 342).

Repeziciunea cu care noile reglementări antihristice şi-au anunţat prezenţa apocaliptică în viaţa noastră a făcut pemulţi dintre cei cu conştiinţa încă trează să alerge cu şi mai mare râvnă şi dragoste către Hristos şi Biserica Sa, ceacare a fost peste veacuri ca o corabie de mântuire a celor au căutat mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu. Din aceastăpricină, bisericile au devenit neîncăpătoare, iar acest fapt nu poate decât să bucure, fiindcă cine nu ia parte la Sfânta

36TRADIŢIA ORTODOXĂ

Nr. 27, Martie 2010

Liturghie, acela a încetat a mai fi creştin cu adevărat.Legătura lui cu Hristos e ruptă; unul ca acela s-a făcutmădular uscat, bolnav sau mort al Bisericii sau al Trupuluilui Hristos (Ioan 15, 5-6). De aceea, Sfinţii Părinţi îiafurisesc pe cei ce lipsesc de la biserică mai mult detrei duminici una după alta, fără a avea o pricinăbinecuvântată (Canonul 11 al Sinodului din Sardica şi Canonul80 al Sinodului VI Ecumenic).

La majoritatea slujbelor Bisericii, preotul rosteşte:„Adu-Ţi aminte, Doamne (...) de cei ce pentru binecu-vântate pricini nu s-au întâmplat să fie aici”, ceea ceînseamnă că el se roagă pentru creştinii absenţi care fiesunt bolnavi, fie se află în vreo neputinţă care nu le per-mite venirea şi intrarea în biserică. Tot din pricini bine-cuvântate, de la Sfânta Liturghie pot lipsi şi cei ce sunt învreo ascultare mănăstirească, având binecuvântareastareţului; pentru cei ce sunt trimişi de stăpânirea binecre-dincioasă în altă parte, pentru a rezolva problemele cetăţii,ori îi ajută pe alţii în nevoi (salvarea celor în primejdii oriajutorarea sinistraţilor), fie sunt chemaţi să îşi apere ţarade năvălirea celor de alt neam, şi alte pricini asemenea.

Timpul pe care îltrăim, dar mai aleslepădarea de credin-ţă a oamenilor, au fă-cut ca pleava şi neghi-na tuturor confesiu-nilor potrivnice mân-tuirii să se înmul-ţească fără măsură,astfel că nu se maivede nici grâul, nicineghina. Poate că ce-le rânduite prin Ca-noanele citate mai susîi vor face pe mulţisă cârtească pentrupăruta lor asprime,dar ele au putere dum-nezeiască, de vreme

ce au fost hotărâte nu de noi, ci prin insuflarea DuhuluiSfânt, într-o conglăsuire a minţilor şi cugetelor SfinţilorPărinţi. Alţii, s-ar putea speria. Ar fi bine să fie aşa, iarbisericile să fie tot timpul neîncăpătoare, şi nu doar atuncicând timpurile dau semne de nerăbdare, înmulţind noriapocaliptici deasupra bunăstării noastre vremelnice.

Noi, creştinii ortodocşi, ne-am auto-inventat nişte„drepturi”, culese de prin... „drepturile omului” – care nusunt altceva decât un concept francmasonic, ce ascundedincolo de cuvinte cea mai cumplită robie trupească şisufletească – şi am plecat urechea la „duhul trândăviei, algrijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în de-şert” (Sfântul Efrem Sirul). Aceşti diavoli aşa-numiţi arhi-coni, adică raţionali, încep războiul asupra noastră, adu-cându-ne în minte „argumente” şi îndreptăţiri de sine, cene fac să lărgim gama „binecuvântatelor pricini”. Căutămcu asiduitate motive pentru a nu merge la biserică, invo-când fie oboseala acumulată peste săptămână, fie grijile

casnice sau pur şi simplu din comoditate. Dacă am fisinceri cu noi înşine, am vedea că mare parte a oboseliipe care o simţim duminica dimineaţa, când ar trebuisă mergem pentru a da slavă lui Dumnezeu, sedatorează orelor închinate idolului televizor sau în-deletnicirilor lumeşti. Putem sta fără probleme pânătârziu în noapte, urmărind un „film interesant”, dar sun-tem mult prea obosiţi dimineaţa, pentru a mai merge labiserică. În schimb, ne putem trezi în zori, pentru a mergela un picnic, într-o excursie, sau pur şi simplu pentru amunci peste program şi a câştiga banii mamonei... în ziuaînchinată Domnului!

Între aceste două tipuri de creştini, există o categorieaparte, şi anume cei ce vor să împace situaţiile – dar nuîndreptându-şi viaţa conform poruncilor evanghelice, ciîncercând să-L ajusteze pe Dumnezeu propriilor lor nepu-tinţe şi patimi. Este de la sine înţeles că o astfel de tenta-tivă este sortită eşecului.

Cred că trebuie să amintim un fenomen care în ulti-ma vreme a luat proporţii, şi care ne dă de gândit, şi anumeduhul lumesc ce îi stăpâneşte pe unii credincioşi, chiarşi în puţinele minute pe care le petrec săptămânal însfânta biserică. Este adevărat că presiunea lumii asupraBisericii este din ce în ce mai accentuată, iar secularismulbate fără ruşine la porţile Ei cele sfinte, dar să nu uităm căacest fapt se datorează în primul rând nouă, credincioşilor,care încet-încet ajungem să fim dependenţi de lucruri pecare până mai ieri le consideram unelte ale vrăjmaşuluisau pur şi simplu o tehnică inutil de sofisticată.

A merge cu telefonul mobil în orice loc şi a răspundeîn orice moment a devenit deja o „necesitate” universalăa omenirii. Dacă ne uitam cumva telefonul acasă pentru ozi, mintea ni se frământă dureros, întrebându-ne: „Oarecine m-a sunat astăzi şi nu i-am răspuns? Dacă m-a sunatcineva cu o urgenţă?” Nimic de zis. Este de la sine înţeles,că toţi avem momente de maximă urgenţă, în care oricesecundă contează. Pierdem timp cu lucruri inutile şidiscuţii deşarte; ne punem în primejdie sănătatea, expu-nându-ne radiaţiilor cancerigene, emise de telefon, darasta este alegerea noastră.

Ceea ce nu e de înţeles este obiceiul unor credincioşide a ţine telefonul deschis în biserică. Oare ce ar zicecreştinii de acum 2000 de ani, dacă ne-ar vedea? Sau creş-tinii de acum 200 de ani, ori chiar bunicii noştri, cei dintimpurile în care slujbele se ţineau noaptea, prin poduri şigrajduri, departe de ochii comuniştilor? Cei de demulttrăiau fiecare slujbă ca şi cum ar fi fost ultima – şi demulte ori, chiar aşa era, dacă ne gândim câţi sfinţi muce-nici au născut aceste prigoane! Să fim convinşi că aceşticreştini vrednici de laudă nu au fost dintre cei care dor-meau duminicile, în loc să ia parte la Sfânta Jertfă, oridintre cei care ieşeau din biserică pentru a-şi „pune ordineîn afaceri”. Câte prigoniri au răbdat de-a lungul istoriei, iarnoi astăzi ne dorim ca bisericile să fie dotate cu aer con-diţionat; scaune - dacă se poate, şi să răspundem la telefo-nul mobil ca şi cum ne-am afla pe stradă!

Oare nu ne mai putem lipsi de telefonul mobil nicimăcar la cea mai sfântă dintre toate slujbele? Dacă am


vorbi cu împăratul lumii, oare i-am întoarce spatele şi ne-amvedea liniştiţi de conversaţia telefonică? Cu siguranţă nu,ci ne-am strădui să fim vrednici de cinstea pe care Cezarulne-o arată, stând de vorbă cu noi. Dar ce facem când stămde vorbă, prin rugăciune, cu „Împăratul împăraţilor şiDomnul domnilor” (I Tim. 6, 15)?

Este adevărat că sunt şi momente în care nu avem deales, şi trebuie să dăm întâietate Cezarului. Mă refer lasituaţiile în care, pentru a nu ne pierde locurile de muncă,suntem nevoiţi să lucrăm în zilele de sărbătoare, atunci cândele cad în cursul săptămânii. Dar duminicile (cu mici ex-cepţii), sunt doar ale noastre. Este un timp binecu-vântat, care aşteaptă să fie închinat Celui pentru careniciodată nu avem timp... Când Domnul ne aşteaptă cuatâta dragoste să ne împărtăşim de bunătatea Sa, noi nearătăm mici la suflet şi mari la patimi, prefăcându-ne bol-navi, obosiţi sau neputincioşi! Inventăm necazuri şi neumplem mintea de griji lumeşti tocmai atunci când artrebui să ne ducem în casa Lui! Dar zice Domnul: „Veniţicătre Mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi, şi Eu vă voi odih-ni pe voi” (Mt. 11, 28). Oare nu ne uşurează Dumnezeutoate poverile, mai ales atunci când vede că alergăm spreEl? Ni se inundă cumva casa în timpul Sfintei Liturghii,sau ne pierdem serviciul? Oare chiar ne trebuie telefonulmobil deschis în timpul slujbei? Până şi Cezarul are „week-end” şi se odihneşte (chiar dacă nu întru Dumnezeu)! Pânăşi păgânii au timp liber! Şi cum se face atunci că tocmai

noi, creştinii, nu ne îngăduim nici măcar câteva ore, încare să ne odihnim cugetul întru contemplarea dumneze-irii? Nu cumva suntem noi oare propriii noştri ighemoni?Când nu mai e nimeni în jurul nostru care să ne prigo-nească şi să ne oblige să muncim, călcând sărbătoarea,iată că ne prigonim singuri, prin lipsa de evlavie faţă decele sfinte! !u mai zic de paguba pe care o provocămcelor din jurul nostru, care au venit în biserică pentrua se ruga, şi pe care noi îi smintim, vorbind la telefon!

Dacă vrem cu tot dinadinsul să stăm în legătură per-manent cu cei dragi care au nevoie de noi (deşi e greu decrezut că nu se pot lipsi de noi nici chiar preţ de câtevaore), o putem face în cel mai creştinesc mod cu putinţă,care nici nu sminteşte, şi care este şi plăcut Domnului, şianume ne putem ruga pentru ei, fiindcă o vorbă înţeleaptăspune: „Păzeşte cele plăcute lui Dumnezeu şi Dumnezeuva păzi cele dragi ţie.” Iar dacă ne aflam cumva în cate-goria celor pe care ne întristează prezenţa telefoanelor mo-bile în biserică, am putea - în loc să-i judecăm pe cei cesmintesc rugăciunea şi liniştea celor din jur, să ne rugămpentru ei, ca Domnul să-i lumineze şi să-i tămăduiască debântuiala duhului grijii de multe şi al grăirii în deşert,pentru că, aşa cum spune Sfântul Siluan Athonitul: „Pen-tru nimic nu vine mai mult Harul Duhului Sfânt, decâtpentru iubirea de aproapele”.

Din Humuleştii lui Creangă, prin stânga drumului care duce la Mănăstirea Neamţ, pitită într-un ungher sobru, seajunge la biserica din comuna Vânători, cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Această vatră de rugăciunevorbeşte tuturor celor ce-i trec pragul despre slava lui Dumnezeu, care a umbrit de-a pururi pe cei ce-L iubesc. Istoriaacestei Bisericii se împletește cu istorii adevărate, pline de vitejite, în care oamenii au murit mărturisind credinţa lor înDumnezeu. Ceea ce a atras atenţia asupra acestei biserici, a fost renumele de a aparţine Bisericii Ortodoxe păstrătoarea calendarului iulian. După 1924, în urma refuzului de a primi noul calendar papist, credincioşii din Vănători erau bătuţi,torturaţi, judecaţi şi condamnaţi. Bătrânii satului, care au trăit acele clipe, că duminicile veneau jandarmii şi cu forţă îi

obligau pe credincioşii păstrători ai vechiului calendar să meargă la biserica de stil nou şisă ia parte la slujbele săvârşite de preoţii schismatici de acolo. Mulţi dintre creştini s-au îm-potrivit cu preţul vieţii lor şi au rămas până la moarte neclintiţi în mărturisirea adevărului.

Schimbarea calendarului în România a determinat pe mulţi călugări să-şi abandonezevetrele lor monahale de altădată şi să se retragă prin pustietăţi. Ieromonahul GlicherieTănase, împreună cu ieromonahul Hoisu Pamvu, ierodiaconul David Bidaşcu şicălugării Hoisu Galaction şi Venamin, au părăsit lavra Neamţului şi s-au retras în pustianumită Râpa lui Coroi. După doi ani de foame şi frig, în toamna lui 1928, credinciosulIoan Urzică, din lucrarea lui Dumnezeu, ajunge cu turma de oi până la bordeiul acestorcălugări. Aflând despre ei, credincioşii din Vânători îi roagă să se coboare în sat pentruca părinţii Glicherie şi părintele Pamvu să le poată săvârşi slujbele absolut de trebuinţă.

La data de 6 ianuarie 1929, cei doi sfinţiţi slujitori ai lui Hristos au venit ca de obiceiîn satul Vânători, la praznicul Botezului Domnului, şi au slujit sfinţirea apei. Aflândacest lucru preotul satului, pe nume Bîrliba, care slujea după noul calendar a anunţatjandarmii. În scurtă vreme, un pluton întreg avea să tulbure liniştea întregului sat, spremarea uimire a sătenilor, care bănuiau scopul percheziţiilor. Cei doi slujitori au fostprinşi, bătuţi şi duşi la legiunea de jandarmi de la Piatra Neamţ, unde li s-a întocmit

dosar de arestare. Dumnezeu a făcut însă o mare minune; căci, după amănunţite cercetări, tribunalul din Piatra Neamţi-a repus în libertate şi astfel cuvioşii s-au întors la bordeiul lor de la Râpa lui Coroi.

În Postul Mare din acelaşi an, câţiva credincioşi din Vânători au urcat la bordeiul de la Râpa lui Coroi şi l-au luatpe cuviosul Glicherie la casele lor pentru a se spovedi şi a li se sluji diferite ierurgii. Părintele Glicherie a ales casa luiIon Urzică, unde a sfinţit o cameră pe care a transformat-o în paraclis, ce a devenit loc de rugăciune, unde veneau mulţi

Biserica din Vânători - imaginede arhivă

Un lăcaș de rugăciune neîntreruptă peste aniBiserica din comuna Vânători-$eamț

38

credincioşi din comună şi chiar călugări şi maici, aflaţi înpribegia prigoanei. La aceste slujbe, ţinute după rânduialacalendarului Sfinţilor Părinţi, veneau până şi mulţi eno-riaşi de la biserica de stil nou din sat, deşi osteneala lor eramai mare, pentru că sfintele slujbe se ţineau numai noap-tea pâna la ziuă, de teama prigonitorilor, iar ziua cuvioşiiGlicherie şi David se retrăgeau la bordeiul din pădure.

Acest fapt a stârnit mânia preotului Bîrliba, care asesizat trupele de jandarmi, convingându-i pe aceştia căcei doi cuvioşi sunt duşmanii ţării. Prin urmare, părinţii aufost din nou arestaţi împreună cu Ion şi Mihai Urzică. I-auîmbarcat pe toţi într-o căruţă împreună cu alte obiecte decult, confiscate din paraclis, şi i-au dus la Piatra Neamţ.

În timp ce jandarmii jefuiau puţinele podoabe biseri-ceşti din paraclisul înjghebat cu multă trudă în casa lui IonUrzică, protoiereul locului, fiind chemat de preotul Bîrliba,s-a urcat cu picioarele pe Sfânta Masă, unde a început afuma ţigări şi a mânca din anafură, uitând că tot ce bat-jocorea el fusese sfinţit de slujitori ai lui Hristos. SfântulGlicherie a fost condamnat atunci la trei luni de detenţie,timp în care a suferit mult fiind persecutat, batjocorit dejandarmi. A fost dus într-o celulă la subsolul clădirii, undejandarmii în stare de ebrietate se urcau pe spatele lui şi-lbăteau pe rând până când oboseau, încât pereţii celuleierau stropiţi cu sângele cuviosului.

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin rugăciunile părin-ţilor, credincioşii au construit în Vânători prima bisericădin România în care, după nefericitul moment al schim-bării calendarului, se continuau slujbele ţinute după calen-darul iulian. În anul 1937, această primă biserică a fostdistrusă din temelii, de către comunişti şi preoţii stiluluinou, deghizaţi în jandarmi. Au fost confiscate toate obiec-tele de cult de mare valoare (potire de aur, cădelniţa deaur, cărţi de mare valoare, clopotele de 300 kg., polican-dre, veşminte preoţeşti etc).

Ieromonahul Pamvu, care după arestarea părinteluiGlicherie, rămăsese în Vânători, continuându-şi lucrareapreoţească şi slujirea lui Dumnezeu, a fost arestat noapteaîn biserică, imediat după săvârşirea unei slujbe de botez.A fost scos din biserică şi dus către pădure. În drum, latrecerea unei ape, jandarmii au folosit drept trecătoare tru-pul mult-chinuit şi ostenit al părintelui Pamvu, peste care

au călcat toţi, până la unul. A doua zi, pe marginea apei, semai puteau vedea doar urme de sânge şi amprentele alepuloverului de lână pe care îl purta cuviosul. De atunciîncoace, nimeni nu l-a mai zărit în viaţă pe părintelePamvu, însă se ştie că ar fi fost dus cu forţa şi întemniţatîn mănăstirea Iezeru din judeţul Vâlcea, confiscată denoii-calendarişti, unde a fost bătut şi muncit cu chinuricumplite, apoi îngropat de viu, primind moartea muce-nicească şi mărturisind până la sfârşit credinţa SfinţilorPărinţi şi a strămoşilor noştri.

Astfel, acei ani de suferinţă s-au scurs, iar în anul1946, imediat după război, credincioşii din comună ră-maşi statornici în mărturisirea adevăratului Dumnezeu şipăstrători ai calendarului iulian, au făcut eforturi mari şiau început a construi o nouă biserică. Toate aceste lucrărifăceau chiar pe timpul foametei şi chiar în anii de începutai instalării regimului comunist. Din acest motiv, lucrărilese făceau mai mult noaptea, cu lemne verzi care nu aveaurezistenţa necesară, motiv pentru care, după aproximativ40 de ani, biserica a început să dea semne de ruinare, pe-reţii laterali începând să se dărâme.

Din anul 1968, părintele Ioan Glodeanu, ca păstor alturmei lui Hristos, s-a străduit să ţină aprinsă făclia ade-vărului în această biserică din Vânători. În anii de dupăevenimentele din decembrie 1989, cu binecuvântarea Î.P.S.Mitropolit Silvestru Onofrei, s-a trecut la demolarea aces-tei biserici şi, prin eforturile credincioşilor şi a părinteluiIoan, s-a început construirea unei noi biserici din cără-midă, rezistentă şi impunătoare. În anul 1996, în urmaunui infarct, părintele Ioan se mută la Domnul, lăsândparohia fară păstor. După un an de zile în care slujbele aufost săvârşite de către preoţii de la Mitropolia Slătioara,părintele Gheorghe Rogozan a fost hirotonit slujitor pen-tru această biserică. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi a eno-riaşilor, părintele a continuat lucrările de finalizare a bise-ricii (pictura interioară, decorarea exteriorului cu praf depiatră, construcţia agheazmatarului etc). În anul mântuirii2004, la data de 12 septembrie, biserica a fost sfinţită decătre I.P.S. Mitropolit Vlasie Mogârzan, împreună cu unsobor de preoţi şi diaconi.

Mai presus de toate, biserica din Vânători-$eamţrămâne, peste ani, o martoră nemincinoasă a istorieisfinte a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România.Între zidurile ei sfinţite, ridicate cu multă trudă de cătreînaintaşii noştri, ea a hrănit duhovniceşte generaţii în-tregi de oameni mărturisitori ai credinţei şi iubitori deHristos. Jertfa lor ne vine în minte ori de câte ori păşim,plini de evlavie şi bucurie, înlăuntrul acestui sfânt lăcaş,şi ne închinăm icoanei Maicii Domnului, ce se păstreazădin acele vremuri tulburi, icoană ce poartă până astăziurmele de sânge ale credincioşilor ce au sărit fără pregetsă o apere de mâinile lacome ale celor fără de Dum-nezeu. Tot despre jertfă şi despre veşnică aducere-aminte ne vorbeşte şi monumentul ridicat de curând încurtea bisericii, şi care nu întâmplător are zugrăvit pe elchipul Mântuitorului răstignit. Învăţăm de aici cămucenicii se nasc prin răbdare şi statornicie, împletitecu răstignirea vieţii proprii şi închinarea ei pentruslujirea lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale.

Biserica din Vânători în anul 1936, la praznicul Bobotezei. Încentrul imaginii, în veşmânt alb, se află părintele Pamvu


Revista TRADIŢIA ORTODOXĂ este publicaţie înregistrată laBiblioteca !aţională a României

Centrul $aţional de $umerotare StandardizatăTRADIŢIA ORTODOXĂ / MITROPOLIA SLĂTIOARA

ISS! 1842-7499Editura „SCHIMBAREA LA FAŢĂ”

publicaţia respectă Legea nr. 594/2004 şi Legea nr. 186/2003, privind promovarea culturii scrise -- toate drepturile rezervate -

Cuprinsul numărului 27 (Martie-Mai 2010)Îngerul şi Mironosițele... 2Proorocia Sfântului Andrei cel !ebun pentru Hristos... 2Mărturisirea de credinţă a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România... 3Veacul fărădelegii şi timpul nepăsării... 4Consiliul Europei legalizează hula împotriva lui Dumnezeu... 6Ecumenismul, calea spre pierzare (VII)... 7Ce este Ortodoxia?... 10Momente de răscruce în istoria Bisericii Ortodoxe, în secolele XX-XXI (I)... 12Încotro se îndreaptă Patriarhia Constantinopolului? (I)... 13!u primim să schimbăm Bisericescul nostru Calendar!... 16De la mărturisitori la apostaţi... 19Crimele catolicilor nasc sfinţi ai Ortodoxiei... 20Graiul vechilor cazanii (I)... 23Ucenicii lui Antihrist sunt cu ochii pe noi... 25Fumatul – un păcat condamnat de Biserică... 26Sfânta Tradiţie - un adevăr incomod pentru „noii ortodocşi”... 27Postul Mare - urcuşul duhovnicesc spre Sfintele Paşti... 29Ce este Europa?... 31Icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului (II)... 32Patima întristării şi tămăduirea ei... 33Între ,,pricini binecuvântate” şi... ,,duhul trândăviei şi al grijii de multe”... 35Biserica din comuna Vânători-!eamț... 37

Părintele iconom stavrofor Gheorghe Rogozan,preotul parohiei Vânători-$eamţ

Imagini ale bisericii din Vânători-$eamţ

TRADIŢIA ORTODOXĂpublicaţie tipărită cu binecuvântarea

† Î.P.S. VLASIE MOGÂRZA!,ARHIEPISCOPUL ŞI MITROPOLITUL

BISERICII ORTODOXE DE STIL VECHI DI! ROMÂ!IA

şi sub coordonareaP.S. Episcop Vicar

† SOFRO!IE SUCEVEA!UL

ADRESA REDACŢIEI: Mitropolia Slătioara, Comuna Râşca, judeţul Suceava

EDITURA „SCHIMBAREA LA FAŢĂ”

TEL/FAX: 0230/570.831, 0230/570.837

Email: [email protected]

Web: http://mitropoliaslatioara.ro

Tradiţia Ortodoxă - 40 p. Format: 8 din 64/88Tipar executat la „Adormirea Maicii Domnului” - Bucureşti, 2010

Tel. 021/434 23 36

traditia ortodoxa 27

Documents