CHARLOTTE HUGHES

Se caut` so]

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

BRÂNDU{A CARMEN BORZA.

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Fannie Brisbane unse cu unt dou` felii mari de pâinepr`jit`, le t`ie \n opt p`r]i egale [i le a[ez` pe un platou, \ntreGussie [i Ernestine Dempsey.

– Mul]umim, drag`, spuse sora cea mare. Niciodat` nu ui]ice ne place.

De aceea surorile Dempsey, ambele având \n jur de[aptezeci de ani, preferau s` mearg` \n fiecare diminea]` lacinci str`zi distan]` de locuin]a lor, ca s` ia micul dejun laGriddle & Grill. Le mai pl`cea acolo pentru c` aflau ultimelebârfe [i ascultau horoscopul zilnic citit de zâmbitoarea Fannie.

Doar c` ast`zi, Fannie nu p`rea bine dispus` ca de obicei.Cearc`nele de sub ochi o f`ceau s` arate mai b`trân` decât \nrealitate. P`rul ei blond-ro[cat, de obicei strâns \ntr-un cocsavant, atârna acum \ntr-o coad` de cal banal`. Nu se str`duisenici m`car s` se machieze cu fardul acela mov de pleoape,care-i punea \n valoare verdele fantastic al ochilor. Uniformaei, de obicei curat`, c`lcat` [i apretat`, acum p`rea o hain`cump`rat` la mâna a doua.

giannijollys

– Fannie, drag`, ce-i cu tine? \ntreb` Ernestine Dempsey,\ncruntându-[i cu \ngrijorare fa]a sl`bu]`. Cred c` nu te-amv`zut niciodat` \ntr-un asemenea hal.

– E[ti cumva \n perioada aceea a lunii? \ntreb` [optitGussie. Avem ni[te ap` tonic` acas`. {tiu c` ajut`. Sigur, aregust de terebentin`, dar...

– De unde [tii, Guss? \ntreb` Ernestine \ntorcându-se spresora sa. Când ai b`ut tu ultima oar` terebentin`?

– Eu [tiu ce are, interveni o alt` femeie, pe un ton mieros. Wilhmena Lightsey se ridic` de pe scaunul de la cap`tul

tejghelei, \[i aranj` coafura platinat`, [i se \ndrept` spre ele,leg`nându-[i [oldurile \ntr-un mod scandalos. Din cauza aceluimers o bârfea toat` lumea vizavi, la salonul de coafur` Clip Joint.

Wilhmena se a[ez` lâng` Gussie [i se aplec` \nainte.Corapii ei \n p`tr`]ele nu se potriveau deloc cu geaca din pielero[ie [i nici cu fusta albastr`, mult prea scurt` pentru perioa-da aceea a zilei. De fapt nim`nui nu-i pl`cea felul \n care se\mbr`ca ea.

– Pun pariu c` ai stat toat` noaptea s` te ui]i la fime vechi,nu-i a[a, Fannie? \ntreb` ea holbându-se la surorile Dempsey.

– Nu-i adev`rat, oft` Fannie sco]ând din buzunar o foaie dehârtie \mp`turit`.

– Ce-i asta? \ntreb` Wilhmena uimit`. – O scrisoare. Cite[te-o, spuse Fannie cu buze tremurânde. Ernestine [i Gussie se apropiar` de Wilhmena, \n timp ce

aceasta citea r`spicat:– Drag` Fannie, \]i mul]umesc pentru c` mi-ai r`spuns la

ultima scrisoare. Parc` te cunosc de-o via]`... Wilhmena f`cu opaz` [i privind-o pe Fannie, \ntreb`: De la cine e?

6 CHARLOTTE HUGHES

– De la fiica mea, [opti ea.– Fiica ta???Ochii Wilhmenei p`reau dou` farfurioare perfect rotunde. Gussie [i Ernestine f`cur` schimb de priviri. |n apropiere,

Hyram Bodine, un b`rbat de vreo [aizeci [i cinci de ani, clientfidel al localului Griddle & Grill, privi mica reuniune pestetava cu ou` fierte [i pâine pr`jit`. Un infarct care-l lovise \nurm` cu [ase luni, \l obligase s` renun]e la omleta luiobi[nuit`, cu ceap` [i [unc`.

– Cea pe care am p r sit-o acum treisprezece ani, continu Fannie. Un str`in intr` \n fast-food [i se a[ez` la tejghea. Fannie se

scuz` [i se \ndrept` spre el. – |mi amintesc de copil, spuse Gussie Dempsey apropiindu-se

de urechea Wilhmenei. Fannie lucra pe atunci toat` ziua la moar`,[i toat` noaptea o \ngrijea pe mama sa bolnav`. {tii c` tat`l ei lep`r`sise la greu... spuse ea ]â]âind. S`r`cu]a, nu putea s` fac` fa]`cre[terii unui copil. Bine, toat` lumea a vorbit-o atunci de r`u.Nimeni nu-[i d`dea seama c` Fannie \i f`cea copilului un bine.

– Aici scrie c` fiic`-sa vrea s-o viziteze, spuse Wilhmenacontinuând s` citeasc` biletul.

– Vai, drag`! exclam` Gussie.– L-ai citit? \ntreb` Fannie \ntorcându-se la masa lor.– Cred c` e[ti teribil de emo]ionat`.– Emo]ionat`?! exclam` Fannie dându-[i ochii peste cap.

Dumnezeule, ce m` fac dac` vine aici? Nu se poate.– De ce nu? \ntreb` Gussie. Credeam c` te bucuri.– Nu \n]elege]i, spuse Fannie cu ochii \n lacrimi. Eu [i fiica

mea am mai corespondat. Ea crede c`... \n fine... Nu i-am spustot adev`rul.

SE CAUT~ SO} 7

– Adic`? \ntreb` Gussie cerând detalii.– Ei, [ti]i... \ncepu Fannie \nro[indu-se pân`-n vârful ure-

chilor. I-am spus c` situa]ia mea s-a \mbun`t`]it considerabil\n ultimii ani.

– Mai exact, ce i-ai spus? o interog` Ernestine.– C` m-am m`ritat cu un b`rbat frumos [i bogat [i c` tr`im

\ntr-o cas` cu servitori. {i c`... \n timpul liber urmez ni[tecursuri la universitate.

– Partea cu universitatea e adev`rat`, punct` Ernestine.Dar tot nu \n]eleg de ce ai min]it-o cu restul.

– {ti]i unde locuiesc, spuse ea tr`gându-[i nasul. |mi cadeacoperi[ul \n cap. Nici nu merit` s` d`râm co[melia, pentru c`m-ar costa mai mult decât face ea. Nu câ[tig suficient de mul]ibani \ncât s-o repar.

– Nu v`d ce conteaz` unde locuie[ti? \ntreb` Gussie. Fiicata vine s` te vad` pe tine.

– A[a e, dar nu vreau s`-i fie ru[ine cu mine. P`rin]ii ei adop-tivi sunt boga]i. Tat`l ei se plimb` toat` ziua \ntr-o limuzin`neagr`. Sunt convins` c` Mandy are tot ce-i pofte[te inima.

– Cum ar putea s`-i fie fiicei tale ru[ine cu tine? \ntreb`Wilhmena. Lucrezi zece ore pe zi...

– Da, o \ntrerupse Fannie, \ntr-un fast-food. {i câ[tig sala-riul minim.

– {i frecventezi cursurile serale, ca s`-]i faci un viitor. E[timuncitoare [i ambi]ioas`.

– Am treizeci de ani, Wil. Majoritatea femeilor de vârstamea au deja o diplom` [i un serviciu pe m`sur`.

– Dar majoritatea femeilor de vârsta ta n-au trecut prin ce-aitrecut tu, protest` Wilhmena.

8 CHARLOTTE HUGHES

– Nu vrei s-o vezi? specul` Gussie. Chiar nu e[ti curioas` s`vezi cum arat` dup` atâta timp de când v-a]i desp`r]it?

– Ba da, dar...– Cum po]i s`-i spui c` nu-]i dore[ti s` vin`? O s` se simt`

ca [i cum... Gussie se opri ca s`-[i caute cuvintele potrivite.– Ca [i cum a[ abandona-o pentru a doua oar`, [tiu, sus-

pin` Fannie.– Nu, e clar c` nu po]i s-o refuzi, hot`r\ Wilhmena cu ochii

umezi. Po]i s` vii la mine. Casa mea nu e grozav`, dar e[tibinevenit`.

– {i cum r`mâne cu so]ul meu fictiv? – Poate fi plecat din ora[. Din cauza asta stai la mine.

Spune-i c`-i ofi]er \n marin`. – Deja i-am zis c` e un om de afaceri de succes, spuse

Fannie \n culmea disper`rii.– Ierta]i-m`, interveni Hyram Bodine, speriindu-le pe toate

patru.Fannie privi cu uimire spre b`rbatul distins cu p`rul argin-

tiu care intrase \n vorb` cu ele. Uitase complet c` nu erau sin-gure \n local.

– Oh, domule Bodine, cu ce v` pot ajuta? Vre]i s` v` maiaduc ni[te cafea decofeinizat`?

– Nu, o opri el cu un gest scurt. Stai acolo. Din \ntâmplaream auzit o frântur` din conversa]ia voastr`.

– Nu-i nimic, spuse Fannie, stânjenit` c` deranjase clien]iicu problemele ei particulare.

– Nu m` \ntrerupe, spuse iritat Hyram Bodine. Nu-miplace s` fiu \ntrerupt, mai ales când vin cu o solu]ie.

Cele patru femei amu]ir`.

SE CAUT~ SO} 9

– Am \n]eles c` ai nevoie de o cas`, continu` el tr`gând debretelele pantalonilor, pe care fusese nevoit s` [i le cumperedin cauz` c` sl`bise prea mult datorit` regimului sever pe carestarea precar` a s`n`t`]ii \l obliga s`-l ]in`. Am o cas` fru-moas`. E mult prea mare pentru mine [i menajera mea. }i-opun la dispozi]ie.

Fannie \[i privi clientul cu stupefac]ie. De[i Hyram erafavoritul ei – mereu f`cea glume [i uneori flirta scandalos cuea – nu [tia dac` s`-i accepte oferta.

– Mie? \ntreb` ea pentru a câ[tiga timp de gândire. Nu [tia cât de onorabile erau inten]iile domnului Bodine.

Toat` lumea \l [tia de afemeiat. A[a fusese mereu. Biatadoamn` Bodine – fie-i ]`râna u[oar` – suferise toat` via]a dincauza metehnei lui. {i nici nu se r`cise bine-n mormânt, c`domnul Bodine se [i rec`s`torise cu o blond` cu sâni enormi[i vreo patruzeci de ani mai pu]in decât el. Desigur, c`snicianu durase. Fata fusese doar o c`ut`toare de aur, iar fiul dom-nului Bodine o d`duse cu mâna lui afar` din cas`. Asta fusese\nainte de atacul de cord, [i numai un grup restrâns delocuitori ai Culpepper-ului [tiau povestea. Dar Fannie se aflaprintre ei [i f`cu imediat leg`tura. |n mintea ei sun` unclopo]el de alarm`.

– Dar, domnule Bodine, locui]i \ntr-un... palat. Nu m-amgândit chiar a[a de departe...

– |ns` fiica ta va fi impresionat`, [i asta \]i dore[ti. – Adic` vre]i s-o fac s` cread` c` \ntreaga vil` e numai a

mea? – Exact. {i la urma urmei, e vorba numai de câteva zile,

nu?

10 CHARLOTTE HUGHES

– Draga mea, izbucni Wilhmena impresionat` de genero-zitatea surprinz`toare a domnului Bodine, purt`m aceea[im`sur` la haine. Te pot \mprumuta cu orice-]i dore[ti dingarderoba mea, ca s` ar`]i ca o adev`rat` doamn`.

– N... nu [.. [tiu, se bâlbâi Fannie privindu-[i clien]ii care-iar`tau atâta grij` [i prietenie. Apreciez ofertele voastre, darpare necinstit. Una e s` min]i pe cineva \ntr-o scrisoare, [i altae s` te aliezi cu toat` lumea pentru a inventa o poveste. Cummi-a[ mai putea privi fiica \n ochi dup` aceea?

– Vrei s-o vezi pe fiica ta? \ntreb` Hyram retoric. Vrei s-ofaci s` cread` c` ai reu[it \n via]`?

– Da, dar...– Atunci asta e! Când ]i-a spus c` vine?– |n timpul vacan]ei de var`, spuse Fannie frecându-[i

buim`cit` fruntea. A doua s`pt`mân` din aprilie. Adic`...– Peste o s`pt`mân`! ]ip` Gussie ca din gur` de [arpe. – Da, a fost o hot`râre de moment, spuse Fannie sim]ind

c`-i vine din nou s` plâng`. Nici m`car nu [tie dac` va mai g`sivreun loc \n avion.

– Las’ c`-i bine, o lini[ti Hyram. O s`pt`mân` \]i ajunge s`te preg`te[ti pentru sosirea ei. Pân` atunci te pot \nv`]a chiar[i cum s` devii mai rafinat`.

– N-o s` mearg`, spuse Fannie cl`tinând nefericit` din cap.|n plus, se presupune c` eu am o c`snicie fericit`. E prea detot. Unde s`-mi g`sesc eu b`rbat?

** *

SE CAUT~ SO} 11

Clay Bodine lu` o gur` de cafea neagr` [i privi copia planu-lui din fa]a sa. Toat` diminea]a \ncercase s`-i g`seasc` o cali-tate, dar nu reu[ise. Era vorba de o cas` banal` cu etaj [i cu ocurticic` minscul` de jur \mprejur. Construise o duzin` ca asta.

Cineva b`tu la u[`, iar Clay privi spre tat`l s`u care tocmaiintrase \n biroul lui.

– Te deranjez? Clay \ncerc` s` par` neutru. Nu-[i mai v`zuse tat`l de câte-

va luni de zile. De fap chiar el fusese acela care-l evitase.– Ce dore[ti?– Cinci minute, spuse b`trânul a[ezându-se pe un fotoliu

de lâng` u[`. Secretara ta lipse[te [i mi-am permis s` intruneanun]at.

Clay se bucur` c` secretara lui, o feti[can` plin` de nuri, denumai dou`zeci [i trei de ani, se hot`râse s`-[i ia pauza demas` mai devreme \n ziua aceea. Cuno[tea obiceiul tat`luis`u de a flirta cu orice femeie trecut` de majorat. Dac` tat`ls`u l-ar fi f`cut de râs – [i cu siguran]` c` a[a s-ar fi \ntâmplat– el ar fi fost nevoit s`-[i cear` iertare pentru comportamentullui dup` aceea. A[a st`tuser` lucrurile de când se [tia.

– Nu mai mult de cinci minute, spuse Clay condescendent.Am o \ntâlnire important` \n zece minute.

Se \ntreba dac` va reu[i s`-[i conving` clien]ii s` adauge overand` la intrare, sau m`car o arcad` la holul care d`dea sprecamera de zi. Ceva care s` mai \nvioreze construc]ia.

– Nu dureaz` mult, spuse Hyram \ncercând s` se a[eze maicomod pe fotoliul tare. Ce mai faci, fiule?

Clay n-avea chef de conversa]ii de convenien]`, când [tia c`tat`l s`u venise cu un scop anume la el.

12 CHARLOTTE HUGHES

– Treci la subiect, i-o t`ie el aspru. M` a[teapat` clien]ii.– Zi-mi dinainte dac` ai de gând s` m` ur`[ti toat` via]a,

spuse Hyram pocninudu-[i palmele pe genunchi.– Dar nu te ur`sc, se ap`r` Clay, de[i \n mintea lui „ura”

descria cel mai bine sentimentele pe care le avea fa]` de tat`ls`u.

– N-ai mai venit pe la mine, nu m-ai mai sunat... De luni dezile, de la...

– De când am dat-o afar` pe mucoasa aceea cu aere, carese considera so]ia ta! \i aminti Clay prompt.

– Am gre[it, recunosc.– Ai f`cut o gre[eal` inadmisibil`.– M` sim]eam singur...Clay se gândi la mama sa care fusese singur` toat` via]a [i

care se sacrificase pentru fiul ei. Ei doi fuseser` foarteapropia]i. |ntr-un fel, se aliaser` \mpotriva lui Hyram, careintra dintr-o \ncurc`tur` amoroas` \n alta.

– De ce ai venit aici? \ntreb` Clay privindu-[i ner`bd`torceasul.

Nu mai avea chef s` se certe cu tat`l s`u. O f`cuse toat`via]a. {i de asta evita s` se mai \ntâlneasc` cu el.

Hyram scutur` gânditor din cap, [i oft` greu, [tiind c` fiuls`u nu-l va ierta niciodat`.

– Am auzit c` ai completat actele pentru un \mprumut labanc`, acum câteva zile. Vrei s` cumperi p`mântul acela dinnordul ora[ului?

– Da, [i? De unde [tii tu c` fac un \mprumut? Se vedetreaba c` legea confiden]ialit`]ii nu func]ioneaz` \n cazult`u.

SE CAUT~ SO} 13

– A[ vrea s`-]i \mprumut eu banii. F`r` dobând`, desigur.Clay \[i \ncruci[` bra]ele la piept, privindu-[i tat`l cu suspi-

ciune.– De ce ai face un gest atât de m`rinimos? \ntreb` el [tiind

cât de strâns la pung` era tat`l s`u. – E[ti fiul meu. Banii \]i apar]in. Desigur, continu` el

v`zându-[i fiul c` t`cea, eu nu te-a[ sf`tui s` cumperi acelp`mânt. Mai ales c` pot s`-]i vând proprietatea de lâng` râu.Din câte-mi amintesc, o voiai de când aveai cincisprezeceani.

Clay \[ privi tat`l \n t`cere.– Am \ncercat s` cump`r p`mântul acela de la tine de trei

ori, spuse el. Ce te-a f`cut s` te r`zgânde[ti? – Pur [i simplu n-am nevoie de el. {tii cum \mi vine mie

uneori... E adev`rat, nu mi-e u[or s` renun] la ceva pentrucare am muncit. Mama ta m-a acuzat de atâtea ori c` suntzgârcit, [tii bine.

Clay \[i amintea. Mama lui se n`scuse \ntr-o familie bogat`,cu o avere mo[tenit` din genera]ie \n genera]ie. Pe când fami-lia Bodine muncise pentru ceea ce avea.

– Cât m` cost`?– Un dolar.– E[ti nebun? P`mântul acela valoreaz` milioane.– Pentru mine, nu. Oricum ]i-l voi l`sa mo[tenire, dar n-are

rost s` a[tep]i s` mor eu ca s` po]i s` te folose[ti de el. Te potajuta chiar s` [i investe[ti acolo.

– De unde [tii c` vreau s` investesc acolo?– Vorbe[te lumea.– Cam multe vorbe[te lumea.

14 CHARLOTTE HUGHES

Lui Clay nu-i venea s` cread`. Tat`l s`u nu fusese niciodat`un om generos. O singur` dat` angajase un decorator dinAtlanta, care le reamenajase locuin]a, construise o piscin` [iun teren de tenis \n spatele casei.

Clay nu comentase, nici m`car dup` ce mama lui vitreg`,pu[toiaca blond` care ap`ruse din senin \n casa lor, se stre-curase \ntr-o noapte \n camera lui, mânat` de un altfel deinstinct decât cel matern. Atunci se mul]umise doar s-o deaafar` din camer`. Dar dup` ce \[i d`duse seama c` tat`l luicheltuise excesiv de mult cu femeiu[ca aceea, pusese piciorul\n prag [i pân` la urm` o d`duse afar` din cas`. Dou` zile maitârziu se mutase [i el din casa p`rinteasc`. Trecuser` aproapeopt luni de atunci.

– De ce faci asta? \ntreb` Clay \ncercând s` uite amintirileacelea nepl`cute. Ce vrei \n schimb?

|[i cuno[tea tat`l. Era prea zgârcit ca s` dea ceva f`r` s`cear` altceva \n schimb.

– }i-am mai spus, se ap`r` Hyram, p`mântul e oricum alt`u. Toat` averea mea e a ta, chiar dac` nu ]i-o dore[ti.Dumnezeule, orice copil normal ar fi fericit s`-[i ia partea.

– M-am descurcat bini[or [i singur. N-am nevoie de baniit`i.

– Dar mori s` ai p`mântul acela.– Depinde ce-mi ceri \n schimb. Spune-mi odat`!– E adev`rat, a[ vrea s`-mi faci o mic` favoare. – Te ascult...– }i-o aminte[ti pe Fannie Brisbane?– Colega mea de [coal`, care a r`mas gravid` pe la [ai-

sprezece ani, [i care pân` la urm` a renun]at la copil?

SE CAUT~ SO} 15

– Aceea. Acum a crescut [i are probleme serioase.– Ce i-ai f`cut?– Eu? Nimic. Tu trebuie s`-i faci ceva...– Nu \n]eleg.– Ascult`...

** *

Dou` zile mai târziu, Clay Bodine intr` la Griddle & Grill [ise a[ez` la tejghea. Fannie, care \nv`]a pentru un examen,sc`p` cartea din mân` [i exclam`:

– S` nu-mi spui c` faimosul Clay Bodine a venit tocmai \nlocalul meu! Dumenezeule! Nu te-am mai v`zut pe aici de ogr`mad` de ani!

– Bun`, Fannie, zâmbi el. Ai pu]in` cafea?Ea d`du din cap afirmativ, profitând de ocazie ca s`-l

priveasc` mai bine. Clay era acela[i b`iat frumos din liceu. |[iamintea c` la cursurile de biologie \mp`r]eau aceea[i mas` deexperien]e. |nc` de atunci f`cuse o pasiune pentru el.

Fannie turn` cafea \ntr-o cea[c` [i i-o a[ez` \n fa]`, cumâinile tremurânde.

– Abia am f`cut-o, spuse ea. Dac` vrei una mai proasp`t`po]i s` te duci \n Brazilia. Dar ar fi prea mare b`taie de cap...

Vorbea \n dodii, cum f`cea de fiecare dat` când aveaemo]ii. |[i mu[c` limba ca s` nu mai continue cu prostiile.

– Mul]umesc, spuse Clay simplu apucând cea[ca cu dou`degete [i ducând-o spre gur`.

T`cere.

16 CHARLOTTE HUGHES

– Vrei s` vezi meniul? \ntreb` Fannie amintindu-[i c` el nuera prea vorb`re].

{i era mai bine a[a. Fannie avea o mul]ime de probleme pecap, legate de sosirea fiicei sale.

– N-am venit aici ca s` m`nânc, spuse Clay \n cele din urm`fixând-o cu privirile lui albastre, parc` hipnotizând-o. Amvenit cu un scop precis. Am auzit c`-]i dore[ti un so].

La \nceput Fannie crezu c n-aude bine. Apoi se pierdu, dându-[iseama c` Hyram \i povestise fiului s`u despre problemele ei.

– Ei [i?– Am venit s` te ajut.– Tu???– Te deranjeaz`?– Nu, cum s` m` deranjeze?De fapt Clay era mult mai frumos decât b`rbatul despre care-i

povestise fiicei sale. Era brunet cu ochi alba[tri [i atributul sexy \ldescria cel mai bine. |n liceu fusese c`pitan \n echipa de fotbalamerican [i [ef de clas`. Din nefericire Fannie nu-l v`zuse nicio-dat` \n timpul meciurilor. Timpul ei liber [i-l petrecea muncind lamoar`. Iar când aflase c` fusese admis la universitatea Duke, fu-sese invidioas` pe el, pentru c` ea era obligat` s` renun]e la [coal`.

– Dar nu e[ti genul care-mi trebuie, ad`ug` ea dup` unmoment de t`cere.

– Ce gen \]i trebuie?– Genul de... b`rbat c`s`torit.Clay ar`ta ca un burlac veritabil. Fannie [tia c`-n via]a lui

fuseser` multe femei, dar nu avusese nici o rela]ie cu adev`ratserioas`. Totu[i ea fusese geloas` pe toate femeile pe care lev`zuse la bra]ul lui.

SE CAUT~ SO} 17

Clay o privi cu aten]ie pe Fannie. Uitase cât de verzi erauochii ei. {i nu erau de un verde obi[nuit, ci aveau nuan]a ier-bii. Privirile \i coborâr` involuntar spre sânii ei. Se p`rea c` se]ineau la fel de bine ca-n liceu. Din câte-[i amintea, Fannie sedezvoltase mai repede decât celelalte fete. To]i b`ie]ii se \ntre-baser` pe vremea aceea dac` purta sutien special sau erauchiar sânii ei. Unii dintre ei pretindeau c` sunt reali, pentru c`puseser` mâinile pe ei.

Bine\n]eles, Clay nu crezuse bârfele. De când o [tia peFannie, i se p`ruse o fat` lini[tit`, [i n-o v`zuse la nici opetrecere scandaloas`. Se purta ca o adev`rat` doamn`, \nciuda zvonurilor r`ut`cioase care se vehiculau la adresaei.

– De ce e[ti mofturoas`, Fannie? Ar trebui s`-mi fiirecunosc`toare...

– De ce vrei s` m` aju]i?– Am motivele mele. Oricum, e vorba doar de câteva zile. Fannie trebuia s` recunoasc` faptul c` el \i f`cea o mare

favoare, indiferent de motivele pe care le avea. Nu numai c`era unul dintre pu]inii burlaci din ora[ – majoritateab`rba]ilor se \nsuraser` imediat ce terminaser` liceul – darar`ta [i foarte bine [i era bogat.

– {tii c` n-avem prea mult timp la dispozi]ie, spuse ea.Poimâine trebuie s` ne mut`m \n casa tat`lui t`u.

– O s` fiu gata la timp pentru spectacol, spuse el \ntrebân-du-se de ce tat`l s`u dorise s-o ajute pe fata aceasta.

Nu p`rea a fi genul tat`lui s`u. Fannie ar`ta ca o m`mic`din reclamele cu cereale. Se machia foarte pu]in [i avea opiele uimitoare, de fat` crescut` la ]ar`.

18 CHARLOTTE HUGHES

– Trebuie s` afl`m câte ceva unul despre cel`lalt, spuse ea.– Ce s` afl`m?– Chestiuni generale – zile de na[tere, culori, feluri de

mâncare preferate...– Bine. Când [i unde?– Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Dup` ce termin pro-

gramul aici, am ore la [coal`. Putem s` ne \ntâlnim la ora opt,\n seara asta.

– La tine? – Da, spuse ea dup` un moment de ezitare. S`-]i dau

adresa?Nu-i convenea s`-l cheme pe Clay la ea acas`. Nu era

mândr` de locuin]a sa. Dar singura fiin]` care nu trebuia s`[tie asta era fiica ei.

– {tiu unde stai, spuse el amintindu-[i c` \n timpul liceuluib`ie]ii scriseser` pe u[a toaletei, cu marker: „Pentru o dis-trac]ie pe cinste, c`uta]i-o pe Fannie Brisbane, Appletree Lanenr.11”.

Pe vremea aceea ea n-avea telefon. Clay cump`rase diluant[i [tersese inscrip]ia, \ntrebându-se de ce-i p`sa atât de mult.Poate din cauza tat`lui s`u, care nu ar`ta respect fa]` de femei.Clay era hot`rât s` nu-i semene.

Se ridic` de pe scaun, l`s` o bancnot` de un dolar petejghea [i se opri \n dreptul u[ii, spunând \nainte s` ias`:

– Am \n]eles c` i-ai scris fiicei tale. Ce i-ai spus despre noi?– C` suntem nebuni unul dup` cel`lalt.

SE CAUT~ SO} 19

Capitolul 2

Clay n-avea de gând s` apar`.Fannie privi pentru zecea oar` ceasul de pe peretele din

hol. Se f`cuse opt [i jum`tate. Cu siguran]` Clay ser`zgândise, dându-[i seama \n ce fars` copil`reasc` se b`gase.Fannie nu-l \nvinuia. Nimeni \ntreg la minte nu s-ar fi b`gat\n a[a ceva.

Oft` din greu. Asta merita. Min]ise cu neru[inare, [i acumtrebuia s` dea socoteal`. Avea dou` variante: ori \i spunea luiMandy adev`rul, ori inventa ceva care s-o opreasc` s` mai vin`\n Culpepper.

Sau mai avea o variant`. Putea s`-[i fac` bagajele [i s` plecedin ora[ \n toiul nop]ii, \nainte ca lumea s`-[i dea seama cef`cuse. Sigur, asta o f`cea o la[`, la fel cum fusese tat`l s`u,care, dup` ce aflase c` so]ia lui fusese diagnosticat` cu scle-roz` \n pl`ci, fugise de acas` [i nu se mai \ntorsese. Le l`saseun bilet prin care-[i motivase plecarea astfel: „Nu suport gân-dul s-o v`d pe femeia iubit` murind”. Ca o ironie a sor]ii,mama ei mai tr`ise cincisprezece ani cu boala aceea.

Fannie oft` privind \n jur. Camera de zi ar`ta jalnic.Tapetul \ncepuse s` se decojeasc`, iar mocheta se tocise pealocuri pân` la urzeal`. I-ar fi pl`cut s` \nvioreze atmosfera cuni[te covoare colorate sau m`car cu ni[te plante.

Dar nu-[i permitea. Trebuia s`-[i achite cursurile [i abia \imai ajungeau banii pentru \ntre]inerea lunar` [i pl`]ile fac-turilor de spitalizare ale mamei sale.

|[i imagin` cum ar fi reac]ionat fiica sa dac` ar fi adus-o \nlocul acela. Mandy tr`ise \ntr-o cas` bine \ntre]inut`, cu servi-tori, [i dac` ar fi v`zut unde locuie[te mama ei natural`, ar fir`mas dezam`git`.

Fannie alerg` spre u[` când auzi motorul unei ma[ini par-când \n fa]a casei sale. Era Clay Bodine care cobora dintr-unCorvette ro[u. Se \ndrept` spre intrare, [i urcând trepteleverandei, v`zând privirea de iepure speriat a lui Fannie,\ntreb` \ngrijorat:

– Ai p`]it ceva?– Credeam c` te-ai r`zgândit, spuse ea invitându-l s` intre

\n cas`.– }-am promis c` vin. Am \ntârziat, atâta tot. Fannie se schimbase \ntr-o pereche de blugi [i un tricou

vechi, dar curat. Probabil tocmai f`cuse du[, pentru c` p`rulei \nc` mai era ud. Nu se machiase, [i Clay aprecia asta. Deobicei femeile cu care se \ntâlnea el se machiau excesiv, spe-cial pentru a-i atrage aten]ia.

– Ai din \ntâmplare vreo bere rece prin cas`? \ntreb` eldându-[i seama c` se holba la ea.

– Da, zâmbi Fannie \ndreptându-se spre frigider. M-amoprit la supermarket \n drum spre cas` [i am luat ni[te beri [io pung` de covrigei. Ia loc, te rog.

SE CAUT~ SO} 21

– Ce-a p`]it podeaua ta? \ntreb` el remarcând c` par-doseala era \nclinat` serios spre stânga.

– Casa mea se scufund`. E construit` pe un teren moale.Ar trebui s-o consolidez, dar cost` cam mult.

Clay o urm` \n buc`t`rie privind linoleumul, tocit [i dezli-pit pe la col]uri.

– Acum \n]elegi de ce n-o pot aduce pe Mandy aici? \ntre-ba Fannie dându-[i seama c` el se mira cum putea s` tr`iasc`\ntr-o asemenea cas`. Am \ncercat s-o vând dup` ce a muritmama, dar nimeni nu vrea s` bage atâ]ia bani \n casa asta.Dac` a[ avea unde s` m` mut, i-a[ da foc, râse ea amar.

Clay era tentat s-o aprobe, dar la urma urmei, era casa ei. – Cred c` ar fi bine s`-i d`m b`taie, spuse el dorind s`

treac` mai repede la subiect.Fannie intuise bine. |ntârziase pentru c` se gândise mult

\nainte, dac` era bine s` continue cu farsa aceea. Dar \[i doreaprea tare p`mântul de lâng` râu, [i merita s-o fac`.

– Ia loc la mas , spuse Fannie punându-i \n fa] dou sticle de bere.Clay o privi luând dou` carne]ele [i dou` pixuri dintr-un

sertar [i \ntorcându-se la mas`.– Astea pentru ce sunt? \ntreb` el.– Ca s` not`m informa]iile. Hai s` \ncepem cu zilele de

na[tere. Eu m-am n`scut pe 19 iunie 1965. Tu?– 17 ianuarie, acela[i an.– Bine, spuse ea dup` ce not` cu grij` \n carnet. Culoarea

mea preferat` e verdele.– Eu prefer ro[ul.– A[a se explic` de ce conduci o ma[in` ro[ie, zâmbi ea.Clay trecu peste remarc` f`r` s` clipeasc` [i Fannie con-

tinu`:

22 CHARLOTTE HUGHES

– Te-ai n`scut [i ai crescut \n Culpepper?– Da. Tu?– Dumnezeu [tie! Am locuit peste tot. M-am n`scut \n

Brady, Georgia, un or`[el cât un teren de fotbal. Dac` scuipaimai tare nimereai pe cineva din ora[ul vecin.

– Hmmm, zâmbi el amuzat de prezentarea ei sugestiv`.Cam mic, e drept.

|n urm`torul sfert de or` continuar` s` fac` schimb deinforma]ii. |n cele din urm`, Clay spuse:

– Trebuie s` re]in toate astea pân` vine fiica ta? – Cam asta ar fi ideea.Clay cl`tin` din cap. Toat` povestea p`rea absurd` [i nu-[i

imagina de ce tat`l s`u insistase s`-l bage \n a[a ceva. Bine,b`rba]ii f`ceau lucruri inexplicabile pentru femeile pe care lepl`ceau.

– De ce nu-i spui fiicei tale adev`rul? \ntreb` el [tiind c`asta i-ar fi scutit de o b`taie de cap.

– Nu se poate, spuse ea repede. I-am turnat o gr`mad` deminciuni.

– Poate c` nu trebuia s-o min]i, din capul locului.– Nu \n]elegi... Clay Bodine nu tr`ise ca ea. El nu fusese niciodat` nevoit

s` poarte pantofi la mâna a doua, sau tricouri de când era mic.Niciodat` nu fusese pus \n situa]ia de a nu avea dup` ce beaap`.

– Ia s` vedem!– Deja am un punct \n minus. Am p`r`sit-o. Am dat-o la

ni[te str`ini ca s-o creasc`.– De ce ai f`cut-o? \ntreb` el, m`cinat de curiozitate s` afle

adev`rul dup` atâ]ia ani.

SE CAUT~ SO} 23

Fannie se \ntreb` dac` el avea idee cât de mult o dureas`-[i aminteaasc` despre acea perioad` a vie]ii sale. Deja toat`lumea o judecase gre[it, catalogând-o ca iresponsabil`. {i ean-avea chef [i timp ca s`-l fac` s`-i \n]eleag` motivele.

– Uite, nu [tiu de ce tat`l t`u te-a rugat s` m` aju]i, dar dac`vrei s` te retragi, ai tot dreptul. Am timp s` mai g`sesc pealtcineva disponibil.

P`ruse mai \ncrez`toare decât era \n sufletul ei. Timpul sescurgea \n defavoarea ei [i Mandy trebuia s` vin`. Totu[i, nuvoia s`-i dea satisfac]ie lui Clay Bodine, ar`tându-i cât de dis-perat` era situa]ia.

– O dat` ce am f`cut o promisiune, nu mi-o mai \ncalc. Aio problem` [i te pot ajuta. Poate c` nu sunt de acord s` fiup`rta[ la o minciun`. Dar acum ai f`cut-o [i trebuie s` ie[ibasma curat`. Ai fra]i sau surori?

– Nu. – {i tat`l t`u? {tii unde tr`ie[te?– Nu [tiu [i nu-mi pas`. Clay era de acord cu ea. Un b`rbat care-[i p`r`sea familia

nu era un b`rbat adev`rat din punctul lui de vedere. – Ai renun]at la [coal` dup` ce a plecat el?– Da. N-am avut de ales. Dup` ce am câ[tigat bursa aceea

la Duke, am fost nevoit` s` renun] la ea, ca s` pot avea grij` demama.

– Nu te ap`ra, spuse el privindu-i obrajii proaspe]i.Fannie era vegetarian` din câte-[i amintea el, [i b`nuia c`

alegerea nu fusese f`cut` pe criterii de s`n`tate, ci pentru c`familia ei era prea s`rac` pentru a-[i permite s` cumperecarne. Tat`l ei nu fusese nicidoat` \n stare s`-[i p`streze oslujb` mi-a mult de trei luni.

24 CHARLOTTE HUGHES

– Nu te criticam, continu` el. |ncercam s`-]i \n]eleg motivele.– Iart`-m`, spus ea r`suflând u[urat`.– Po]i s`-mi poveste[ti despre \mprejur`rile na[terii fiicei

tale? \ntreb` el foindu-se nelini[tit pe scaun. |n caz c` vinevorba, ar trebui s` [tiu.

Fannie oft`, jucându-se cu pixul. |n caz c` vine vorba. Sigurc` el trebuia s` [tie.

– Aveam [aisprezece ani [i lucram dup`-amiaza la moar`. Eunu puteam s` m` \ntâlnesc cu b`ie]ii ca orice fat` de vârsta mea.Mama era bolnav`, dar b`iatul acela venea s` se \ntâlneasc` cumine \n fa]a casei. Cred c` pur [i simplu s-a \ntâmplat.

– Nu v-a]i pus problema c`s`toriei?– A plecat din ora[ cum a aflat de copil, spuse ea privindu-l \n ochi.– |n]eleg, spuse el.La fel ca tat`l ei.– Oricum, am \nceput s` port hainele mamei, ca s` ascund

sarcina. Am reu[it vreo [ase luni.– Mama ta [tia?– Da. {i-a dat seama. Cred c` ar fi plecat dup` acel b`iat

dac` ar fi fost \n stare. Dar deja ne gândeam cum s` p`str`msecretul fa]` de patronul morii. Nu-mi permiteam s` pierdslujba. Sigur, patronul urma s` afle pân` la urm`. {i poate c`m-ar fi concediat dac` nu aveam ni[te prietene bune printreangajatele lui, care-l amenin]aser` c` vor pleca o dat` cu mine,dac` o va face.

Fannie zâmbi amintindu-[i de acele vremuri. Se sim]iseiubit` [i protejat` de colegele sale de la moar`.

– Nu [tiu ce m` f`ceam f`r` ele, ad`ug` ea dup` unmoment de t`cere. Mai aveam o lun` pân` la termen, [i unadintre femei mi-a g`sit un c`min pentru copil.

SE CAUT~ SO} 25

Fannie nu-i mai povesti câte nop]i plânsese, cât se fr`mân-tase, pân` s` se hot`rasc` ce s` fac`. Clay nu putea s` \n]eleag`sentimentul matern. Dac` i-ar fi spus c` se gândise chiar lasinucidere dup` ce-[i p`r`sise copilul, ar fi considerat-o labil`psihic. Noroc cu mama sa. Avea prea mult` nevoie de ea, ca s`poat` renun]a la via]`.

– {i ce vrei s` ob]ii prin asta? \ntreb` el.– Vreau numai s-o v`d. S-o ating. Vreau s` dorm bine

noaptea gândindu-m` c` n-am renun]at la ea degeaba. C` i-amdat [ansa s` se realizeze \n via]`.

– Ai sentimentul `sta?– Da. Tat`l ei e un om important \n Washington. Familia ei \i

ofer` o educa]ie bun` [i nu-i lipse[te nimic. Nici m`car dragostea.– Dar de ce vrei s-o vezi acum? De ce n-ai a[teptat s` te

realizezi [i tu, ca s-o chemi dup` aceea?– Tat`lui ei i s-a oferit un post important \n afara ]`rii [i s-ar

putea s` nu mai am ocazia s`-mi v`d fiica vreodat`.– Mandy... deci a[a o cheam`. – Da, zâmbi ea. I-am spus Amanda, [i p`rin]ii ei adoptivi i-au

p`strat numele. Toat` lumea \i spune Mandy.– Deci ne vom muta \n casa tat`lui meu [i ne vom preface

c` suntem o familie fericit`, ca s-o impresion`m pe fiica ta?– Da, spuse ea sim]indu-se stânjenit`. N-aveam nevoie de

o cas` atât de mare. M` gândeam doar la ceva decent, ca fiiceimele s` nu-i fie ru[ine cu mine.

– Deci trebuie s` m` \ntorc acas` pentru câteva zile. Hyram f`cuse nenum`rate \ncerc`ri de a-[i aduce fiul

\napoi acas`. Probabil c` acum jubila.– {tii c` trebuie s` \mp`r]im dormitorul, continu` el

atingând un subiect spinos.

26 CHARLOTTE HUGHES

– Nu m-am gândit la asta, spuse Fannie ridicându-[i repedeprivirile spre el.

– Mandy crede c` suntem c`s`tori]i. {i nebuni unul dup`cel`lalt, ai uitat? Mi-e team` c` tat`l meu nu va fi de acord cuaspectul acesta.

– Nu cred, spuse ea amintindu-[i dorin]a expres` a luiHyram de a o ajuta cu orice pre]. Trebuie s` facem totul ca s-oconvingem pe Mandy c` avem o c`snicie fericit`.

Clay \i citi \n ochi hot`rârea. Unde disp`ruse feti]a aceeanesigur` pe ea de la orele de biologie? Probabil o \nt`risevia]a.

– Mai bine hai s` trecem la treab`, ad`ug` Fannie. Mai vreis` [tii ceva despre mine?

– Da, spuse Clay privind-o cu seriozitate, vreau s` [tiu ce teface s` zâmbe[ti, ce-]i lumineaz` ochii verzi? Eu n-am idee.

– Crezi c` n-o s` mearg`, nu-i a[a? \ntreb` ea privindu-latent.

– {i ar mai fi ceva. Cum o s`-i evi]i pe cei care nu cunoscpovestea, [i care te-ar putea da de gol?

– Trebuie s` m` asigur c` Mandy nu va vorbi cu nimenicare nu e implicat \n poveste.

– Doar n-o s-o ]ii \nchis` \n cas`?!– Putem s` ne facem un program comun, s` evit`m vreo

\ntâlnire inoportun`. Putem s` mergem la Charleston sauSavannah. E vorba numai de câteva zile.

– Te-ai gândit la toate, nu?– Când \]i dore[ti ceva foarte mult, faci totul ca s`-]i atingi

scopul.

SE CAUT~ SO} 27

Capitolul 3

Casa lui Bodine era o re[edin]` tipic englezeasc`, flancat`de gr`dini elaborate [i având o paji[te perfect` \n spate.Fannie \[i parc` ma[ina pr`fuit` lâng` Mercedesul lui Hyram.Gussie [i Ernestine \i descriseser` parterul casei lui \n cel maimic detaliu. Dup` un mariaj profitabil cu o englezioaic`[tears`, dar cu o educa]ie irepro[abil`, Hyram reu[ise s`-[iconstruiasc` acel palat de pe strada Main, vizavi de benzin`rialui Barnard.

Fannie cobor\ din ma[in` [i se \ndrept` spre cas`.|mbr`cat` \ntr-o pereche de pantaloni obi[nui]i [i o c`ma[`alb`, se sim]ea ca o fat` s`rac` de la ]ar`, gata s` intre \n casarudelor sale bogate. Probabil c` gre[ise din capul loculuiacceptând oferta lui Hyram Bodine. Ce c`uta ea acolo?

B`tu la u[` [i a[tept`, dar nimeni nu-i deschise. Când sehot`r\ s` fac` stânga-mprejur u[urat`, ap`ru \n prag o femeie\n vârst`, firav`, dar cu o privire hot`rât`.

– Dumneavoastr` trebuie s` fi]i domni[oara Brisbane,spuse ea cu un accent ciudat. Domnul Bodine v` a[teapt`.

Femeia \i f`cu loc s` treac`, f`r` s` schi]eze nici m`car unzâmbet.

Fannie intr` \n holul de primire imens, dominat de o scar`spiralat` georgian`. Pe unul dintre pere]i trona un tablou dedimensiuni mari, ce reprezenta ni[te femei cu bonete pe cap[i rochii cu crinolin`. Probabil era o oper` de art` valoroas`.|[i aminti de pere]ii goi de acas` de la ea [i de mama sa, c`reia\i pl`ceau obiectele decorative, dar de care nu avusese nicio-dat` parte.

– Eu sunt Greta Straus, menajera domnului Bodine, spuseb`trâna \ntrerupându-i gândurile. Urma]i-m`, v` rog.

Fannie o urm` \n camera de zi, decorat` ca-n reviste, cu[emineu [i tot tacâmul. Hyram o a[tepta pe o canapea dinpiele neagr`.

– Bine ai venit \n casa mea, Fannie, spuse el ridicându-se\n picioare [i \ntâmpinând-o ca pe un membru de familiedrag. Mi-era team` c` te vei r`zgândi.

– M` b`tea gândul, recunoscu ea zâmbind timid, sim]indcum \i tremur` mâinile. Ave]i o cas` frumoas`, domnuleBodine.

El trecu indiferent peste remarc`. De fapt, dup` ce sc`pasede atacul de cord, nu-l mai interesa ce avea [i ce nu avea.Banii, pentru el, nu mai aveau valoare.

– Te rog, ia loc. Greta, ne aduci ni[te cafea?– Dac` reu[esc s-o conving pe |n`l]imea Sa s` m` lase s`

intru \n buc`t`rie, murmur` b`trâna cu accentul acela ciudat,ie[ind repejor din camer`.

SE CAUT~ SO} 29

Hyram zâmbi scuturând din cap. Fannie \[i d`du seama c`fusese un b`rbat frumos, la vremea lui. Nici acum nu ar`ta r`u,mai ales dup` [ase luni de regim [i exerci]ii fizice moderate.Se vedea de la cine mo[tenise Clay frumuse]ea.

– N-o lua \n seam` pe Greta, spuse el. E sup`rat` pe noulbuc`tar.

– Noul buc`tar?– Da, am angajat un buc`tar [i o menajer` tân`r` pentru

perioada \n care fiica ta va sta la noi. Nu puteam s-o las peGreta s` g`teasc` [i s` fac` cur`]enie pentru atâtea persoane.

– Vai, dar nu trebuia s` v` deranja]i atâta! spuse Fannieru[inat`.

– Prostii. De fapt chiar voiam s` angajez un buc`tar nou câtde curând. {tii c` a fost nevoit s` se duc` pân`-n Savannah cas` cumere ingredientele de baz` pentru buc`t`rie? El e dep`rere c` magazinele din Culpepper sunt jalnice.

– N-a]i uitat s`-i spune]i de dieta dumnevoastr`?– Nu. I-am dat o copie a regimului pe care trebuie s`-l

respect. Sper c` nu i-ai spus lui Clay c` am avut atacul acela decord.

– Nu, domnule Bodine, n-am uitat micul nostru secret. Dartot nu pricep de ce nu vre]i s`-i spune]i.

– {tii doar c` nu ne-am \n]eles niciodat` bine. Nu vreau s`cread` c` b`trânul lui tat` e pe cale s` dea col]ul, [i s` se simt`obligat s` se comporte frumos cu mine, de circumstan]`.

Fannie cl`tin` din cap. Nu era convins` de argumentele luiHyram, dar \i respecta dorin]a.

– Cafeaua s-ar putea s` mai dureze, spuse el schimbândsubiectul. Greta e \nceat`. S`raca, are artrit`. Eu \i tot spun c`

30 CHARLOTTE HUGHES

ar trebui s` se pensioneze, dar e o femeie prea mândr`. Nuvrea s` \n]eleag` c` \mb`trâne[te. Deci, \]i place casa mea?\ntreb` el oprindu-se ca s`-[i trag` r`suflarea.

Fannie se \ntreb` de când nu mai discutase Hyram cu cine-va. Din momentul \n care intrase \n casa lui nu-i st`tuse gura o clip`.{tia c` din cauza atacului de cord se pensionase mai devreme, dar\[i p`strase prietenii cu care obi[nuia s` mai ias` prin ora[.

– Toat` lumea [tie unde locuie[te Hyram Bodine, spuse ea.Ave]i cea mai frumoas` cas` din ora[.

– E[ti o fat` cumsecade. {tii c` mi-am construit casa cu aju-torul financiar al so]iei mele... Ea a crescut \n Anglia. A[a c` amangajat un arhitect englez, care s` fac` o copie a casei \n carea crescut ea.

– Ce romantic! Cred c` a]i iubit-o foarte mult, spuseFannie.

Imediat \[i d`du seama c` f`cuse o gaf` enorm`. Toat`lumea [tia c` Hyram Bodine \[i \n[elase so]ia toat` via]a, pre-cum un iepure \n c`lduri.

– Da, am iubit-o, spuse el dup` un moment de t`cere, spresurprinderea lui Fannie. De[i unii oameni cred altceva.Sim]eam c`-mi voi pierde min]ile, când a murit. Cu o clip`\nainte era s`n`toas`, ca apoi s` moar` sub ochii de mei de unanevrism cerebral. Nimic nu mi s-a mai p`rut important dup`aceea. Nici m`car afacerile mele. |mi doream s`-mi fi petrecutmai mult timp cu familia, când avusesem ocazia.

– {tiu cum e s` pierzi pe cineva drag. Când mama s-a\mboln`vit, \mi doream s` nu m` mai duc la serviciu, ca s`stau cât mai mult cu ea. Niciodat` nu eram sigur` c` o voi maig`si \n via]` când m` voi \ntoarce acas`.

SE CAUT~ SO} 31

– Via]a e plin` de alegeri dificile, spuse Hyram privind-o peGreta care tocmai intrase \n camer` cu o tav` \n mâini. Iat` [icafeaua noastr`. N-a durat prea mult.

– A sunat domnul Clay, spuse Greta turnând cafeaua \nce[ti, [i a spus c` va mai \ntârzia pu]in, dar va fi acas` la timppentru cin`.

– Mul]umesc, Greta, spuse Hyram mul]umit. Asta e tot.Femeia se opri \n dreptul u[ii \nainte s` ias`, [i spuse:– L-am anun]at pe noul buc`tar c` n-am de gând s` fac

curat dup` el. Ar trebui s` vede]i [i dumneavoastr` ce dezas-tru e \n buc`t`rie.

– Foarte bine i-ai spus, Greta, zise Hyram, obi[nuit s` perieamorul propriu al b`trânei. O s`-i ar`t eu lui, dac` nu facecurat pân` disear`.

Dup` ce Greta ie[i din camer` mul]umit`, Fannie spuse:– |mi pare r`u de toate problemele astea. {tiu c` eu sunt

principala vinovat`.– Nu fi ridicol`. A fost ideea mea s` angajez personal nou

[i tân`r. – Dar a]i f`cut-o pentru mine, [i m` simt...– Ascult`, domni[oar`, poate nu [tii, dar mi-ai f`cut un ser-

viciu inestimabil folosindu-te de casa mea ca s`-]i impre-sionezi fiica.

– Eu? Cum a[a?– {tii de cât timp m-am \nstr`inat de fiul meu? |n curând se

vor face opt luni. Pân` acum nu am reu[it s`-l conving niciodat`s` cineze cu mine. {i iat` c` de azi va sta aici, pentru câteva zile.Cine [tie? Poate se hot`r`[te s` se mute permanent, dac` reu[ims` ne \mp`c`m [i s` uit`m de ne\n]elegerile noastre.

32 CHARLOTTE HUGHES

– Asta v` dori]i? S` se \ntoarc` acas` Clay?– Da. Casa asta e prea mare pentru mine [i Greta. Sper s`

m` \mpac cu Clay. A[a c`, vezi? Ne facem un serviciu reciproc. – Asta m` mai lini[te[te pu]in. – Acum spune-mi ce ai mai aflat despre venirea fiicei

tale.– A reu[it s` ob]in` rezervare la avion \n ultima clip`. Mama

ei adoptiv` mi-a trimis o scrisoare prin care-mi m`rturiseaconflictele sale interioare. Nu [tia dac` s-o lase pe Mandy s`vin` s` la mine sau nu. Cred c` [i ea [i so]ul ei sunt sup`ra]ic` fiica lor adoptiv` dore[te s` m` vad`. S-au l`sat convin[inumai la insisten]ele lui Mandy.

– |n]eleg c` e[ti \ntr-o situa]ie dificil`.– Oricum, Mandy aterizeaz` pe aeroportul din Savannah

vineri dup`-amiaz`. Trebuie s` se \ntoarc` la Washington luni,a[a c` avem la dispozi]ie... dou` zile [i jum`tate.

– E[ti emo]ionat`?– Normal.– Clay te va \nso]i la aeroport. Te va sprijini moral.– Nu vreau s`-l deranjez prea mult.– Deja a fost de acord s` te ajute. Niciodat` nu [i-a \nc`lcat

promisiunile. Cu excep]ia câtorva logodne, râse Hyram. Darasta e altceva. El sus]ine c` a fost sedus de ni[te femei intere-sate mai mult de situa]ia lui material` decât de persoana sa.Acum cred c` vrei s` te odihne[ti. Ai bagaje?

– Unul mic. Pot s`-l aduc \n`untru singur`.– Prostii! Acum e[ti st`pâna casei. O s-o rog pe Greta s`-]i

arate camera ta, spuse el sunând din clopo]el. Când ap`ru b`trâna menajer`, el spuse:

SE CAUT~ SO} 33

– Arat`-i domni[oarei Brisbane camera dumneaei. Defapt, de acum \ncolo trebuie s`-i spunem doamna Bodine,pentru c` se presupune c` e c`s`torit` cu fiul meu. Dardetaliile astea le vom discuta disear`. Apropo, la cin`obi[nuim s` ne \mbr`c`m mai elegant. Te deranjeaz`,Fannie?

– Nu, spuse ea. Wilhmena Lightsey va veni pu]in maitârziu s`-mi aduc` ni[te haine de-ale sale. Sper c` nu v`deranjeaz` c` am chemat-o aici f`r` s` v` \ntreb \n preala-bil.

– }i-am spus, de acum e[ti st`pâna casei [i faci ce vrei.|ntre timp, trimit pe cineva s`-]i aduc` bagajele sus.

– Apropo, eu cum trebuie s` v` spun? \ntreb` ea dându-[iseama c` [i asta era o alt` problem`.

– Spun`-mi Hyram. Sau tat`, râse el. Cum vrei tu.– Bine, Hyram, spuse ea preferându-l \n locul apelativului

de tat`.Greta o conduse pe scara impresionant` spre u[a unei

camere.– Aici a stat doamna Bodine, explic` Greta deschizând u[a.Camera mare, luminoas` [i cu tavan \nalt, era \mp`r]it` \n

dou` zone. |ntr-o parte erau patul cu baldachin, dulapulmasiv, m`su]a de toalet` cu o oglind` oval` [i taburet tapi]atcu piele, iar \n cealalt` parte erau o sofa plin` cu pernu]e dem`tase, un [emineu, un fotoliu [i o m`su]`, toate \n nuan]e decrem [i alb.

– E adorabil, [opti Fannie observând broderiile eleganteale a[ternuturilor patului. M` simt vinovat` s` folosesc aceast`camer`.

34 CHARLOTTE HUGHES

– E p`cat s` l`s`m o asemenea camer` nefolosit`, spuseGreta aranjând un col] al covorului gros de pe pardoseala dinparchet, culoarea mierii. Baia dumnevoastr` e acolo. Sper s`g`si]i tot ce v` trebuie.

Apoi femeia t`cu. Fannie a[tept` ca ea s` plece, dar v`zândc` nu se mi[c` din loc [i o prive[te ciudat, \ndr`zni s` spun`:

– Trebuie s` v` dau bac[i[?– Nu! pufni b`trâna.– Sunte]i sigur`? Am ceva m`run]i[. M-am oprit la banc`

\nainte de a veni aici. – Sunt sigur`! spuse femeia [i se \ndrept` mândru spre

u[`.– V-am jignit? \ntreb` Fannie alergând dup` ea. Ierta]i-m`,

n-am vrut. Pur [i simplu nu [tiu cum trebuie s` m` comport \nastfel de situa]ii.

– O s` v` spun eu, pân` s` vin` copila, zise Greta \naintes` ias`, privind-o de data asta cu pu]in mai mult`\n]elegere.

Fannie r`mase \n fa]a u[ii \nchise, \ntrebându-se cum aveas` se transforme \n ceva ce nu era, chiar [i pentru trei zile.

** *

– Dumnezeule! exclam` Wilhmena urmând-o cu bagajele\n mân` pe Fannie, pe scara impun`toare, spre noua eicamer`. Ce palat!

SE CAUT~ SO} 35

– E frumos, nu-i a[a? \ntreb` Fannie gândindu-se cumputea Wilhmena s` aib` o asemenea garderob` bogat`.

Menajera cea tân`r` le urmase ducând majoritatea baga-jelor. |n total, Wilhmena venise cu patru geamantane pline cuhaine, din care Fannie putea s` aleag` orice-[i dorea [i i sepotrivea.

– Frumos? E fabulos, vrei s` spui, zise Wilhmena \ndrep-tându-se spre baia cu pere]i din oglinzi, jacuzzi [i plante exo-tice. Ai chiar [i-o camer` de zi \n baie, Dumnezeule! strig` ea.{i un aparat de \nc`lzit prosoapele! {i un telefon!

Wilhmena se \ntoarse din baie [i o g`si pe Fannie stând peun col] al patului.

– De ce mi se pare c` eu sunt singura entuziasmat` de ceeace v`d?

– Am impresia c` toat` t`r`[enia a sc`pat de sub control.– Ce vrei s` spui?– A[a se \ntâmpl` \ntotdeauna când spui o minciun` nevi-

novat`. Trebuie s` continui cu un alt [ir de minciuni. E cabulg`rele de z`pad` care se rostogole[te la vale. La unmoment dat po]i s` te pierzi \n atâtea minciuni [i s` ui]i ceva.Ce e mai r`u e c` am implicat o mul]ime de oameni nevino-va]i \n povestea asta.

– Dar cei care te ajut` o fac benevol. Nu te mai \nvinov`]idegeaba.

– N-o s` reu[esc s`-mi iau trei zile libere de la Griddle &Grill. Trebuie s` spun c` sunt bolnav`. Alt` minciun`!

– {i ce dac`? De când te-ai angajat aici nu ]i-ai luat nicio-dat` concediu medical. O s` te acoperim eu, Gussie sauErnestine, dac` va spuse ceva [eful t`u.

36 CHARLOTTE HUGHES

– Dar nu e numai atât, Wil. Uit`-te la mine. Fiica mea \[i vada seama imediat c` nu sunt doamna care m` pretind a fi. Os`-[i dea seama c` am min]it-o.

– De asta sunt eu aici, spuse Wilhmena dând cu indiferen]`din mân`. Am fost coafez`, cosmetician`, stilist`, m` pricep s`te transform \ntr-o doamn`. Dup` ce voi termina cu tine, nute va mai recunoa[te nici mama ta... Iart`-m`, drag`, \mi parer`u c` am adus vorba de mama ta.

– Nu face nimic. De fapt, Fannie se bucura c` mama sa nu se afla acolo, ca

s` vad` \n ce \ncurc`tur` se b`gase fiica ei cea cuminte. – Bine, spuse Wilhmena despachetând bagajele,

dezbrac`-te.– Poftim?– Dezbrac`-te, am spus. Trebuie s` probezi o mul]ime de

haine. De ce am venit aici?– Bine, oft` Fannie dezbr`cându-se de tricou [i de pan-

taloni, r`mânând \n chilo]i [i sutien.Wilhmena scotoci prin bagaje [i scoase [ase ]inute de

diminea]` [i [ase ]inute de zi.– Cum ]i-ai permis s`-]i cumperi atâtea haine? \ntreb`

Fannie impresionat`.– Le cump`r la jum`tate de pre]. {tii c` sunt prieten` cu

vânz`toarea [i când \i mai r`mâne câte o hain` nevândut`, m`anun]`. A[a mi-am f`cut garderoba. Vai, drag`! exclam` eaobservându-i desuurile.

– Ce e? \ntreb` Fannie \nro[indu-se.– Por]i bumbac?– Da. E mai s`n`tos [i mai ieftin, se justific` ea.

SE CAUT~ SO} 37

– Da, dar uite cum arat`. Parc` ai avea [aptezeci de ani!Nu-i nimic. Avem timp s`-]i cump`r`m ni[te lenjerie din dan-tel` [i m`tase, a[a cum trebuie. Hai, \mbrac` asta. |ncepem cu]inutele de zi. La toate am accesorii asortate. Nu trebuie s`stric`m o ]inut` punându-ne o e[arf` sau ni[te cerceinepotrivi]i.

– A[a e, spuse Fannie cuminte, \ntrebându-se ce ar fi spusWilhmena dac` i-ar fi v`zut garderoba s`rac`.

– A[ alege ni[te ]inute mai conservatoare pentru tine. Eimportant s` ar`]i ca o doamn`, dar trebuie s` fii [i pu]in sexy.

– |mi place, spuse Fannie privindu-se \n oglind` cu capul\ntr-o parte. Cât cost` costumul acesta?

– O sut` cincizeci de dolari.– Doamne, atâta m` cost` \ntre]inerea casei pe o lun`! |n timp ce Fannie proba fiecare ]inut` \n parte, Wilhmena

le sorta pe categorii pe celelalte [i le punea \n dulap. Chiar segândi s` ata[eze bile]ele de fiecare costum, pe care scrise cuce accesorii se potriveau.

Din p`cate, la capitolul pantofi nu st`teau prea bine.Wilhmena purta cu jum`tate de num`r mai mult decât Fannie.Dar g`sir` solu]ia. |ndesar` \n vârfurile pantofilor ni[te vat` [inimeni nu putea s` observe diferen]a.

– Acum trebuie s` facem ceva cu coafura [i cu machiajult`u, hot`r\ Wilhmena. Hai s` mergem \n baie. Acolo putem s`ne desf`[ur`m mai bine. De ce \]i strângi tot timpul p`rul \ncoc?

– M` oblig` patronul de la Griddle & Grill.– Dar acas` nu te oblig` nimeni s` nu-l la[i liber. Când ai

fost ultima oar` la coafor?

38 CHARLOTTE HUGHES

– Nu [tiu. Acum câ]iv ani, cred. Wilhmena scoase dintr-o geant` foarfece, un spray cu ap`

[i unul cu fixativ, [i se puse pe treab`.– {tiu ce-]i st` bine, spuse ea. Ai un p`r superb, feti]o. E

p`cat la vârsta ta s` nu-l la[i liber.– La vârsta mea? Dar am treizeci de ani!– Treizeci, nu nou`zeci. Uite, vezi, l`sat a[a, pe spate, te

face cu zece ani mai tân`r`.– Zece ani! Nu po]i s`-i faci ceva s` m` arate cu vreo

dou`zeci mai tân`r`?– Mi-e team` c` nu, râse Wilhmena. Ai farduri?– Da, spuse Fannie cu indignare. Stai s` ]i le ar`t. Le port

tot timpul cu mine, \n po[et`.– Ei, dac` le por]i \n po[et`, nu pot fi prea multe. Stai aici.

O s` le folosesc pe ale mele. – S` nu m` fardezi prea tare, o avertiz` Fannie privind cu

\ngrijorare machiajul strident al Wilhmenei. – Ai \ncredere \n mine, vrei?

** *

Clay cobor\ din ma[in` [i se \ndrept` spre casa p`rin-teasc`. |ntârziase. |ntâlnirea de afaceri din ziua aceea se pre-lungise nea[teptat de mult. Fugise pân` acas`, f`cuse un du[,se schimbase, [i alergase la reuniunea ciudat` din searaaceea. I se p`rea o prostie s` piard` timpul preg`tindu-se atât

SE CAUT~ SO} 39

de mult pentru o simpl` cin`, dar mama sa insistase \ntot-deauna s` p`streze tradi]ia familiei, reunindu-se \n jurulmesei de sear`.

Clay se opri \n fa]a u[ii, ne[tiind ce s` fac`. Greta \l salv`deschizându-i \nainte ca el s` bat`.

– Te-am v`zut venind, zâmbi ea.– Gretie, ce mai faci? \ntreb` el s`rutând-o pe obraz.– Am f`cut [i mai bine, spuse b`trâna strâmbând din nas.

Tat`l t`u a angajat un nou buc`tar.– Serios?– {i o menajer` tân`r` [i dr`gu]`.– Hmmm. Cât de dr`gu]`? – Bun` seara, fiule, spuse Hyram ap`rând din spatele

Gretei. V`d c` ai reu[it s` ajungi \n cele din urm`. – |mi pare r`u c` am \ntârziat. Am fost re]inut cu ni[te

probleme.– Nu-i nimic. Mai avem timp s` discut`m \nainte de cin`.

Greta, spune-i lui Jean-Paul c` suntem gata pentru cin`.Morm`ind ceva \n b`rbie, Greta se \ndrept` spre

buc`t`rie.– Azi n-a dormit la prânz, spuse Hyram zâmbind. A fost

moroc`noas` toat` ziua, ca o ursoaic`.– Dar ce-i cu tine? Pari foarte binedispus. Ai dat lovitura la

burs`?– Vino s`-]i ar`t.Clay \[i urm` intrigat tat`l spre camera de zi. Stând pe

canapea, \mbr`cat` \ntr-un costum din m`tase crem, o femeiecu cele mai lungi picioare din câte v`zuse el vreodat`, \la[tepta.

40 CHARLOTTE HUGHES

– Cred c` ai cunoscut-o pe domni[oara Brisbane, spuseHyram zâmbind satisf`cut.

– Fannie? \ntreb` Clay uimit, apropiindu-se de ea. – Ei, ce p`rere ai? \ntreb` Hyram.Clay scutur` din cap, ne[tiind ce s` spun`. Fannie era far-

dat` cu totul altfel decât de obicei. Buzele ei roz p`reauumede, iar ochii \i erau \nv`lui]i \ntr-o aur` de mister. P`rulblond-ro[cat \i era piept`nat pe spate, iar câteva bucle rebele\i \ncadrau chipul.

– Ar`]i... minunat! spuse el dându-[i seama c` se holba cuneru[inare.

– E o doamn` \n toat` regula, sublinie Hyram.– M` simt ca o cenu[`reas` la bal, spuse Fannie râzând ner-

vos.– Prostii! f`cu Hyram. E[ti adorabil` [i natural`. Fiica ta va

fi mândr` de tine. – Cine vrea s` bea ceva? \ntreb` Clay \ndreptându-se spre

bar, \n timp ce Hyram \i f`cea lui Fannie cu ochiul.– Eu nu, mul]umesc, spuse ea.– Eu mi-am luat singur, spuse Hyram ridicând paharul \n

aer. Apropo, ghici ce ne prepar` noul buc`tar ca antreu?Escargots.

– Escarqots? \ntreb` Fannie \ncruntându-se. Ce mai e [iasta?

– Sunt melci, o l`muri Clay turnându-[i scotch \n pahar. Aimâncat vreodat`?

– Nu. Am mai c`lcat din când \n când pe câte unul, dar demâncat... spuse ea sim]indu-se din ce \n ce mai stânjenit`,\ncercând s` fac` o glum`.

SE CAUT~ SO} 41

– Nu-i nimic, spuse Clay u[or sarcastic, acum, dup` ce tat`lmeu te-a luat sub aripa lui ocrotitoare, o s` te familiarizeze [icu tainele vie]ii de lux.

– A[a e, spuse Hyram f`cându-i lui Fannie un semn de\ncurajare.

– Poate c-ar fi mai bine s` beau ceva tare \nainte de mas`,spuse ea. Ave]i vin alb?

– Sigur, spuse Clay \ndreptându-se spre un frigider mic,unde Hyram ]inea câteva sticle de vin scump. Tata are \ntot-deauna ce e mai bun pentru amantele sale.

– Bine ai venit \n casa noastr`, Fannie, spuse Hyramridicând paharul. Sper s` te sim]i bine aici.

* * *

Cinar` \ntr-o atmosfer` tensionat`. De[i Clay se purta civi-lizat cu tat`l s`u, se sim]ea c` nu mai cinaser` de opt luni\mpreun`. Fannie, la rândul s`u, nu [tia cum s` se descurce cumelcii. |l privi pe Clay care folosea o furculi]` mic` cu caretr`gea carnea vâscoas` din cochilie [i apoi o punea pe o feliede pâine pr`jit`. Ea \i copie gesturile, dar \nghi]i cât mairepede prima \mbuc`tur`.

– Ce p`rere ai? \ntreb` Clay v`zându-i re]inerea.– Cred c` m-am s`turat, spuse ea dup` ce lu` o gur`

zdrav`n` de ap`, sp`lând mirosul de usturoi care-i r`m`sese\n gur`. Hyram, dac` dore[ti por]ia mea, po]i s-o iei.

42 CHARLOTTE HUGHES

– Mul]umesc, draga mea, spuse b`trânul. Ador melcii.Draga mea? Apelativul acela \i displ`cu lui Clay. Ce avea

tat`l s`u de gând? |n cele din urm` se ridic` de la mas` gr`bit.– M` duc s`-mi mai torn un pahar, explic` el. – D`-i timp, spuse Hyram punându-[i o mân` pe bra]ul lui

Fannie, dup` ce Clay ie[i din sufragerie. {tiai c` nu va fi prea u[or.Restul cinei fu delicioas. Supa rece de avocado, salata de

l`ptuci cu porumb, ra]a cu portocale [i sparanghelul fur` peplacul lui Fannie.

|ntre timp, Clay, care se afla la al treilea pahar de scotch, \[ipierduse interesul pentru mâncare. Aten]ia lui era fixat` pereac]iile tat`lui s`u [i ale tinerei femei. Ce-i p`sa lui dac` \ntreei doi era ceva? Obosise s`-[i tot aduc` tat`l pe drumul celbun. {tia c` a[a ceva era imposibil.

– Mereu transforma]i cina \ntr-un festin? \ntreb` Fannie.– So]ia mea insista s` p`str`m tradi]ia familiei sale, explic`

Hyram. Pretindea c` e singura ocazie \n care poate s`reuneasc` \ntreaga familie. {i avea dreptate.

– Sincer, mie mi-ar fi cam greu s` respect un asemeneaprogram. Rareori m`nânc seara. Ajung prea obosit` ca s` maipot b`ga ceva \n gur`.

– De asta e[ti atât de slab`, remarc` Hyram.Clay trânti paharul pe mas` [i se preg`ti s` se ridice, când

intr` noua menajer`. Hyram \i zise:– Spune-i lui Jean-Paul c` cina a fost excelent`. {i dac` vrea

s` r`mân` s` lucreze pentru mine, \i dublez salariul... Sau las`,spuse el dup` un moment de ezitare, \i transmit personal.Ierta]i-m`...

Fannie [i Clay r`maser` singuri.

SE CAUT~ SO} 43

– Tat`l t`u e foarte amabil, spuse ea când t`cerea devenistânjenitoare. Pu]ini sunt aceia care [i-ar deschide casa, a[acum a f`cut el pentru mine.

– Da, pufni Clay, el e cavalerul \n armur` str`lucitoare!Sunt convins c` are motivele lui s-o fac`.

– De unde [tii c` n-o face din bun`tate? \ntreb` ea,dorindu-[i ca [i Clay s` vad` bun`tatea tat`lui lui, a[a, caea.

Indiferent cât de egoist fusese Hyram \n trecut, se p`rea c`atacul de cord \i schimbase firea.

– Tat`l meu nu face niciodat` un gest m`rinimos gratuit,f`r` s` se a[tepte la o recompens` pe m`sur`.

– Cum m-a[ putea recompensa fa]` de el?– Amândoi [tim cum, Fannie, zâmbi el b`gându-[i

mâinile \n buzunare. Hai s` nu ne mai ascundem dup`deget.

Ea \l privi o clip` z`p`cit`. Probabil se referea la fap-tul c` Hyram se folosise de ea pentru a-[i aduce fiulacas`.

– Ai fost de acord cu aranjamentul acesta, spuse ea. Poatec` [i tu e[ti gata s` faci pace.

– Farsa asta n-are nici o leg`tur` cu \mp`carea dintremine [i tat`l meu, cl`tin` el din cap. Am acceptat s-o facpentru c`... Pentru c` [tiam c` e[ti \ntr-o situa]ie dispe-rat`.

– |n]eleg, murmur` ea. Faptul c` el sim]ea nevoia s-o ajute din mil` o \nfuria pu]in

[i o durea, totodat`. |[i trase scaunul de lâng` mas` [i arunc`[ervetul deoparte.

44 CHARLOTTE HUGHES

– Ei, a[a cum ai spus, va fi doar pentru câteva zile, con-tinu` ea. Sigur c` ne putem tolera. Dar nu te \ngrijora, voiface tot posibilul s` nu te deranjez prea mult. {i po]i s` fiisigur c` nu voi face public aranjamentul nostru. N-a[ vrea calumea s` bârfeasc` despre c`s`toria fictiv` dintre Clay Bodine[i fata simpl`, Fannie Brisbane. |]i dai seama c` te-ai face derâs!

Spunând acestea, ea se r`suci pe c`lcâie [i se \ndrept cupa[i hot`râ]i spre u[`. Dar Clay o prinse de mân` [i spuse\mpleticit, din cauza num`rului mare de pahare de scotch pecare le b`use:

– Stai a[a, Fannie... Nu voiam s` \n]elegi asta. – Nu? f`cu ea constatând cu disperare c` era cât pe ce s`

izbucneasc` \n plâns. Atunci cum te-a convins tat`l t`u s` intri\n joc? Ce ]i-a oferit? Un milion de dolari?

Fannie spusese adev`rul f`r` s` se gândeasc` [i f`r` s` [tie.Culmea, ghicise.

– Uite, recunosc, ini]ial n-am vrut s` m` bag \n a[a ceva,zise Clay. Crezi c` mie \mi convine s` v` v`d pe amândoi,\mpreun`?

El regret` cuvintele imediat cum le spuse. Adev`ratele sen-timente \i sc`paser` de sub control [i-l d`deau de gol.

La \nceput, Fannie nu \n]elese la ce se referea el. Apoi \[id`du seama. Clay era gelos c` ea [i tat`l lui puteau s` se\n]eleag` atât de bine.

– E vina ta, Clay. Tat`l t`u \]i cer[e[te practic dragostea, iartu nici m`car nu-l bagi \n seam`. Nu vezi cât de singur sesimte? Nu-]i dai seama cât de mult are nevoie de cineva \nvia]a lui, care s`-i ]in` de urât sau s`-l \ntrebe de s`n`tate?

SE CAUT~ SO} 45

Clay se uit` la ea \n t`cere. Ce tot \ncerca ea s`-i spun`? C`tat`l lui se ag`]ase de ea pentru c` fiul s`u \l refuzase? N-aveanici un sens.

– {i crezi c` tu e[ti persoana potrivit` care s` m` poat`\nlocui? \ntreb` el \ncercând s` \n]eleag`. Iart`-m`, dar nu tepotrive[ti rolului.

– Nu \ncerc s`-]i iau locul, la naiba! exclam` ea izbucnind\n plâns. Dar nu m` pot ab]ine s` nu ]in la bietul om. El m-aacceptat de la \nceput. N-a \ncercat s`-mi judece trecutul [inici nu m-a considerat vreodat` o femeie u[oar`. {tiu c`b`ie]ii, la [coal`, râdeau de mine, de hainele pe care le pur-tam. Dar mie nu-mi p`sa.

Min]ea. |i p`sase, dar nu [tiuse ce s` fac`. Hainele ei erauprea strâmte pentru c` mama sa nu-[i permisese s`-i cumperelucruri noi de ani de zile, iar ea crescuse prea repede. Totu[i,pentru ea fusese mai important` s`n`tatea mamei sale decât\mbr`c`mintea pe care o purta.

– Eu n-am râs niciodat` de tine, spuse Clay [optit, \ntinzân-du-i un [erve]el, ca s`-[i [tearg` lacimile. Hai s` ne plimb`m.E timpul s` l`murim ni[te lucruri.

46 CHARLOTTE HUGHES

Capitolul 4

Fannie nici nu-[i d`du seama c` se plimbau printr-ogr`din` de flori. Era prea sup`rat`. Doar când n`rile \i fur`gâdilate de mirosul florilor de gardenie, privi \n jur cu uimire[i \ncântare, uitând pentru o clip` de gândurile negre. Clay oconduse spre o b`ncu]` de piatr` [i o invit` s` ia loc.

– Iart`-m`, spuse ea tr`gându-[i nasul. Nu-mi vine s` credc` mi-am ie[it din fire. Cred c` tensiunea sosirii fiicei melem-a doborât.

– Nu-i nimic, spuse Clay a[teptând ca ea s` se lini[teasc`.Dup` cum am spus, Fannie, niciodat` n-am râs de tine. {iniciodat` nu te-am considerat o femeie u[oar`. {tiu c` ai duso via]` grea. Acum \mi doresc s`-]i fi fost un prieten maiapropiat \n vremurile acelea.

– Dar n-am dus-o r`u tot timpul. Am tr`it [i vremuri maifericite. Oricum, \mi place s` cred c` via]a m-a \nt`rit [i m-af`cut mai bun`.

– Da, unii oameni sunt \nt`ri]i de greut`]ile vie]ii.Fannie \[i aminti de facturile de la spital pe care trebui s` le

pl`teasc` [i de hot`rârea ei de a nu renun]a la [coal`. |ntr-o zi,avea s` termine studiile [i datoriile. {i atunci putea s` \nceap`repara]iile la cas`. {i putea s`-[i cumpere carne proasp`t`,haine ca ale Wilhmenei, lenjerie din dantel` [i m`tase, orice-ipoftea inima.

– La ce te gânde[ti? \ntreb` Clay v`zând-o \ngân-durat`.

– M` gândeam c` poate [i via]a mea va fi mai u[oar` \ntr-obun` zi, spuse ea oftând. Nu poate, ci cu siguran]`. A[ faceorice s` fie a[a.

Clay o ascult` \ntrebându-se dac` Fannie se gândea la aju-torul tat`lui lui când spunea asta.

** *

– Pe vremea mea se muncea mai mult, spuse Greta aran-jând masa din sufragerie. Dar erau [i o mul]ime de servitori.Domnul Bodine a renun]at la toat` lumea dup` ce doamnaa murit, fie-i ]`râna u[oar`, pentru c` voia s` scape de ob`taie de cap. Noua doamn` Bodine a angajat câ]iva servi-tori noi când s-a mutat aici, dar nici unul n-a rezistat preamult.

Greta d`du din mân` a lehamite, semn c` acea perioad` nuvalora doi bani.

48 CHARLOTTE HUGHES

– Oricum, ce f`cea el singurel cu atâ]ia servitori? Nu orga-nizeaz` petreceri... Dumneavoastr` sunte]i primul oaspete deani de zile. {i de când a plecat domnul Clay, domnul Bodinenici n-a mai cinat \n sufragerie, ad`ug` ea \n [oapt`.

– Chiar a dat-o afar` din cas` pe noua doamn` Bodine?\ntreb` Fannie stând lâng` Greta nu pentru a \nv`]a cum sea[az` corect tacâmurile de argint, ci m`cinat` de curiozi-tate.

– Nu e frumos s`-]i bârfe[ti st`pânii, spuse Greta s`getând-odin priviri.

P`rea la fel de ]eap`n` ca [i uniforma ei albastr`, bine apre-tat`. Greta era un model pentru toate menajerele din lume.P`rul ei alb era bine strâns \ntr-un coc \n vârful capului, iar \npicioarele \mbr`cate \n ciorapi albi avea o pereche de boto[einegri, silen]io[i.

– Acum, re]ine]i, continu` ea, furculi]ele la stânga farfuriei,cu]itele [i lingurile la dreapta, \n ordinea folosirii. Linguri]elese pun \n fa]`, la trei centrimetri de farfurie, spuse ea sco]ânddin buzunar un centimetru [i m`surând.

Constatând c` aranjase totul la fix, Greta zâmbi satisf`cut`.Fannie \ncerc` s`-[i ascund` zâmbetul \n fa]a pedanterieib`trânei.

– |mi pare r`u c` am fost indiscret`, spuse ea. Dar tot tim-pul bârfim pe seama [efului de la fast-food.

– Poate, observ` Greta, dar asta se \ntâmpla \nainte s` m`ruga]i s` v` \nv`] cum s` v` purta]i ca o doamn`. Oricum,oft` ea, poate n-ar fi r`u s` cunoa[te]i \ntreaga poveste acelei de-a doua so]ii a domnului Bodine. Ei, [ti]i c` domnulClay crede c` toate femeile sunt vân`toare de averi.

SE CAUT~ SO} 49

– Serios?– Nu [tia]i? Sigur, el n-ar recunoa[te asta nici \n ruptul

capului, desigur. Dar asculta]i-m` bine, b`iatul `sta e convinsc` o femeie care se uit` la el de dou` ori, e clar c`-i urm`re[tecontul din banc`.

– P`cat, spuse Fannie sincer dezam`git`. Credeam c` el eo partid` bun` chiar [i f`r` conturi \n banc`.

– Dup` ce a v`zut-o pe femeia aceea manipulându-l petat`l s`u, nici o femeie din lume nu-i mai poate schimbap`rerea. E convins c` toate sunt la fel.

– Cred c` nu are aceea[i p`rere [i despre mine, spuseFannie, de[i dup` ultima conversa]ie pe care o purtaser`, nuputea spera la altceva. Nu-mi place c` sunt s`rac`, dar nu m`deranjeaz` s` muncesc pentru ceea ce-mi doresc.

– Ei, nu [tiu ce gânde[te domni[orul Clay. Dup` cum v-amspus, astea sunt bârfele. Eu sunt aici ca s` v` \nv`] bunelemaniere [i nimic mai mult.

– Mul]umesc, Greta, spuse Fannie, pl`când-o pe b`trân`,\n ciuda rigidit`]ii sale aparente. Voi \ncerca s` nu tedezam`gesc.

** *

|n dup`-amiaza urm`toare, Clay sosi acas` devreme [i og`si pe Fannie r`sfoind c`r]ile din biblioteca familiei. Se spri-jini de cadrul u[ii, privind-o \n t`cere o vreme. Fannie purta o

50 CHARLOTTE HUGHES

rochie decent`, dar \n acela[i timp feminin` [i sexy. P`rullung, pe care [i-l l`sase liber pe spate, \i ajungea pân` la talie.

– Ai g`sit ceva interesant? \ntreb` el \n cele din urm`.– Oh! tres`ri ea. Nu te-am auzit venind. Fannie puse la loc cartea groas` istoria Rusiei, apoi privi \n

jur admirativ biblioteca impresionant`. Toate c`r]ile erau\mbr`cate \n piele [i a[ezate pe categorii. Mobilierul masiv,din lemn de nuc, d`dea un aer sobru \nc`perii.

– Tat`l t`u mi-a dat voie s` \mprumut orice carte doresc.Mi-e team` c` nici una dintre toate aceste c`r]i nu e pe gustulmeu.

– Cred c` ai de unde alege.– Sigur, dar nu ave]i genul de c`r]i care-mi plac mie. – {i anume?– Romane de dragoste, spuse ea ro[ind.– Aha! f`cu el \ndreptându-se spre ni[te rafturi din col]ul

opus al \nc`perii. Nu te-ai uitat unde trebuie. Mama considerac` am nevoie de o instruire serioas`, dar, la rândul ei, citearomane de dragoste, când voia s` se relaxeze. Uite, c`r]i dedragoste, romane de ac]iune, crime, spionaj...

– Mam```! exclam` impresionat` Fannie. Mul]umesc.M`car a[a voi avea cu ce s`-mi umplu timpul.

– S`-]i umpli timpul? \ntreb` el privind-o fix. Vrei s` spui c`te plictise[ti?

– Da. M` simt inutil`, recunoscu ea ro[ind din nou.– Credeam c` Greta te \nva]` cum s` devii o doamn`.– M-a \nv`]at. Acum [tiu s` fac diferen]a dintre o furculi]`

de salat`, una de pe[te [i un cle[te pentru raci. De ce râzi? Tebucuri de nefericirea mea?

SE CAUT~ SO} 51

– Nicidecum. M` amuz` faptul c` Greta consider`important` \n instruirea unei doamne adev`rate,diferen]ierea dintre furculi]e. De ce nu te plimbi pringr`din`?

– Pentru c` mi-e team` c` voi p`ta rochia aceasta \mpru-mutat` de la Wilhmena, sau c` voi rupe tocurile acestea prea\nalte, cu care nu m-am obi[nuit...

– Atunci ce vrei s` faci?– Nu [tiu, ridic` ea din umeri. Ce fac bog`ta[ii \n timpul

liber?– Depinde de hobby-uri. Unora le place s` navigheze, alto-

ra s` c`l`reasc`, altora s` joace golf sau tenis, altora s`parieze... Tu? }ie ce-]i place s` faci?

– Oamenii s`raci n-au timp de distrac]ii. {i de asta nu prea[tiu ce-mi place s` fac. Eu n-am jucat niciodat` golf sau tenis.Ah, \[i aminti ea, \mi place s` joc bowling. Dar pun pariu c` tun-ai fost niciodat` \ntr-o sal` de bowling.

– Am fost o dat` sau de dou` ori, spuse el c`zând pe gân-duri. Dar dac` vrei s` mergi undeva, oriunde, spune-mi [i teduc eu. Nu uita s`-i spui mai \ntâi tatei.

– Oh, Hyram nu se va sup`ra, sunt sigur`, spuse ea, dor-nic` s` ias` \n ora[. Am nevoie de ceva care s`-mi ]in` minteaocupat`. |nnebunesc dac` m` mai gândesc mult la ziua demâine, când va sosi fiica mea.

– Ai dreptate, fu el de acord. Putem s` cin`m undeva, \nora[.

– Grozav, spuse ea, \ncântat` de perspectiva de a nu cina\n seara aceea acas`. Crezi c` pot s`-mi pun perechea mea deblugi vechi?

52 CHARLOTTE HUGHES

{tia c` noul buc`tar prepara numai feluri ciudate de mân-care. Doar la auzul ingredientelor i se \ntorcea stomacul pedos. Meseria de doamn` era cam grea.

Clay chicoti amuzat. Era prima femeie pe care o cuno[teael, c`reia nu-i p`sa cum se \mbr`ca. Oare Fannie se pref`cea,sau chiar asta era firea ei?

– Po]i s` te \mbraci cu orice-]i pofte[te inima. M` voi\mbr`ca [i eu \n blugi, dac` asta te va face s` te sim]i maibine.

– E[ti un b`iat bun, Clay. |n ziua de azi tragi cu tunul [i nug`se[ti b`ie]i buni ca tine.

Felul sincer \n care o spusese \l surprinse pe Clay, [i astfel\[i d`du seama cât de u[or putea fi sedus de o femeie caFannie.

– Nu sunt chiar a[a de bun, protest` el \ndesându-[i stân-jenit mâinile \n buzunare. Ah, [i s` nu uit`m, \n seara asta artrebui s`-mi mut lucrurile \n camera ta. Mâine s-ar putea s` numai avem timp s-o facem.

– |n seara asta?! exclam` ea luat` prin surprindere. – Ai uitat? Fiica ta \[i va pune \ntreb`ri despre rela]ia noas-

tr`, dac` m` va vedea dormind la parter.– Dar avem timp [i mâine...– Trebuie s` ne obi[nuim unul cu prezen]a celuilalt. Dac`

nu, rela]ia noastr` nu va p`rea c` merge ca pe roate.Clay avea dreptate. Degeaba cuno[tea culoarea ei preferat`

sau numele filmului care o f`cuse s` plâng` ultima oar`. Ei doitrebuiau s` par` c` tr`iesc \mpreun` de mult timp.

– A[a e, recunoscu ea. Dar vreau s` te ajut s`-]i mu]ilucrurile. La urma urmei e interesul meu.

SE CAUT~ SO} 53

– Bine. Hai s` mergem, spuse el pornind spre u[`. Apropo,ai discutat cu b`trânul despre aspectul `sta?

– Da. Azi-diminea]`, la micul dejun.– {i?– Nu s-a sup`rat. Doar o facem de ochii lui Mandy. |ntre

noi doi nu e nimic serios. – I-ai spus cu cuvintele astea?– Desigur. Nu vreau s`-[i fac` o impresie gre[it`.– Sigur c` nu, morm`i el \ndreptându-se din nou spre

u[`.Fannie \l urm` pe Clay \n dormitorul lui. |n drum, o \ntâl-

nir` pe Greta care ducea prosoape curate \n b`i. Când \i v`zupe cei doi intrând \n dormitor, cl`tin` din cap.

– Fannie m` ajut` s`-mi duc lucrurile \n dormitorul ei,explic` Clay \ncercând s` clarifice situa]ia.

– |n]eleg, spuse Greta cu buzele ]uguiate.Când intrar` \n dormitor, Fannie sim]i \n n`ri miros de

citrice [i lemn proasp`t t`iat. – Cu ce vrei s` te ajut? \ntreb` Fannie, stânjenit` fiindc`

intrase pentru prima oar` \n via]a ei \n dormitorul unuib`rbat.

– Po]i s`-mi aduci obiectele de toalet`, spuse el f`cându-isemn spre baie [i luând \n mân` o geant` de piele, cuini]ialele lui [tan]ate pe ea.

Fannie intr` timid \n baia lui, care era decorat` \n verde\nchis. O clip`, du[ul \i atrase aten]ia. {i-l imagin` pe Clayacolo, gol, stând sub jetul de ap`.

Ce-i venise? Doar n-avea [aisprezece ani! Numai atunci, laorele de biologie, obi[nuia s`-[i imagineze cum ar fi fost dac`

54 CHARLOTTE HUGHES

Clay Bodine ar fi s`rutat-o pe gur` [i ar fi invitat-o seara ladans. Dar \nv`]ase c` \n bra]ele unui b`rbat, o fat` nu-[i g`sealini[tea. Dimpotriv`.

Deschise dulapul cu medicamente [i ezit` o clip` \nainte s`ia flaconul cu after-shave. I se p`rea prea intim s` umble prinlucrurile unui b`rbat. Desf`cu capacul [i duse flaconul la nas.Mirosul o f`cu s` se \nfioare.

– Ai g`sit ce-]i trebuie?Fannie tres`ri speriat`, aproape sc`pând sticlu]a din mân`. – Da, spuse ea repede. Miroseam chestia asta...– {i, \]i place? \ntreb` Clay amuzat.– Hmmm, da... Interesant, murmur` ea.– Dar nu po]i s`-]i faci o p`rere dac` miro[i doar sticla,

spuse el apropiindu-se. Uite, miroase aici. Spune-mi dac`merit` banii.

Fannie \ncepu s` tremure când Clay se apropie cu gâtul denasul ei. Recunoscu mirosul de mosc amestecat cu mirosullui. Combina]ia o z`p`cea total.

– Ei, ce p`rere ai? \ntreb` Clay pe un ton neutru.– Da... spuse ea cu respira]ia t`iat`, categoric merit` banii. – Mereu e[ti a[a de timid` \n preajma b`rba]ilor? \ntreb` el

amuzat.– Nu, se ap`r` ea. M` \ntâlnesc cu diver[i b`rba]i zilnic, la

Griddle & Grill.– Atunci eu sunt de vin`?– Nu obi[nuiesc s` umblu printre obiectele de toalet` ale

b`rba]ilor.– Atunci cum vei reu[i s` \mpar]i \n mod firesc dormitorul

cu mine, zilele urm`toare?

SE CAUT~ SO} 55

– M` gândeam c` vei dormi pe sofa.– Probabil c` a[ fi f`cut-o, dac` a[ fi fost mai scurt cu vreo

zece centimetri.– Atunci voi dormi eu pe sofa, [i-]i voi l`sa ]ie patul.– Cum dore[ti, spuse el ridicând din umeri.Fannie \l privi ciudat, gândindu-se cât de nepoliticos era

Clay pentru c` o l`sa s` doarm` \n locul lui, pe sofa. Totu[i seaflau \n casa lui [i era \n interesul ei ca el s` coopereze.

– Hai s` termin`m cu mutatul, propuse Fannie \n cele dinurm`.

Clay se \ntoarse \n camer` f`r` s` mai spun` nimic. Dup`ce terminar` de strâns toate cele necesare, pornir` sprecamera ei.

– Unde s`-mi atârn hainele? \ntreb` el sco]ându-[i dingeant` un costum.

Fannie deschise dulapul alb, sculptat, [i \nghesuindu-[ihainele \ntr-un col], spuse:

– Po]i s` folose[ti partea asta. |n partea cealalt` sunthainele mamei tale.

– Tata ar trebui s` le scoat` de acolo, spuse Clay \ncrun-tându-se. Sau poate vrea s` le p`streze din respect.

– {i eu mai p`strez hainele mamei mele.– Crezi c` e bine?– Nu v`d de ce nu. Mama mea a murit, dar \n inima mea

tr`ie[te. M` gândesc la ea zilnic. Uneori, când m` simt singur`,m` duc la mormântul ei [i-i vorbesc ore-n [ir. Nu [tii cât debine m` simt dup` ce plec de acolo.

– Ai dreptate, spuse el dând cu \n]elegere din cap. {ihainele \mpachetate unde s` le a[ez?

56 CHARLOTTE HUGHES

Fannie se \ndrept` spre o comod` [i deschise sertarele de jos. – Uite, po]i s` ]i le pui aici. Eu folosesc sertarele de sus.Fannie \i duse obiectele de toalet` \n baie, [i le a[ez` \n

dulapul de medicamente, lâng` ale sale. Din nou se sim]i ca [icum i-ar fi umblat prin lucrurile intime.

Dup` ce Clay despachet` totul, \mpinse geamantanul subpat [i se a[ez` s` se odihneasc`.

– Ei, n-a durat prea mult, spuse el mângâind cuvertura desatin crem. Pe care parte a patului preferi s` dormi?

– Ai uitat c` voi dormi pe sofa?– Da, dar vreau s` [tiu, pentru orice eventualitate.– Nu \n]eleg.– De exemplu, dac` fiica ta are chef s` bat` \n toiul nop]ii

la u[` [i s` intre? Ce ne facem? Ne vom lupta pentru un loc?– Bine, dorm pe partea cea mai apropiat` de baie. E[ti

mul]umit?– Nu m-ar deranja s` dormi noaptea \n pat cu mine.– Ce vrei s` spui? \ntreb` ea \nro[indu-se pân`-n vârful ure-

chilor.– A[ deveni o persoan` mai puternic`. Psihic, vreau s`

spun. Apropo, \mi place coafura ta cea nou`. – Mul]umesc, spuse ea surprins`. Nici nu [tii de câte ori

am fost tentat` s`-mi tund p`rul. Dar nu pot s` m` hot`r`sc.Mamei \i pl`cea s` mi-l \mpleteasc`. M` ruga s` nu mi-l tundniciodat`.

– Cred c` voi dou` a]i fost foarte apropiate.– Da. Nu ne aveam decât una pe cealalt`. {tii... nu cred c`

merit` s` te ata[ezi de oameni. |ntotdeauna trebuie s` tedespar]i de ei, pân` la urm`.

SE CAUT~ SO} 57

Clay nu [tia dac` Fannie se referea la mama ei, sau lab`rbatul din via]a ei. Dar avea prea multe emo]ii \n leg`tur`cu sosirea lui Mandy, a[a c` el nu voia s`-i mai r`scoleasc`trecutul. Oricum, avea senza]ia c` putea s` discute cu eaorice.

– Ai vreo pereche de teni[i? \ntreb` Clay.– Da, dar sunt vechi.– Nu conteaz`. Voiam s` te \ntreb dac` nu ]i-ar pl`cea s` ne

plimb`m pu]in, \nainte de cin`. {i m` gândeam s` te \mbraci\n ceva mai comod.

– Mi-ar pl`cea s` ies la aer. M` \mbrac \n cinci minute.|n timp ce Clay privea pe fereastr`, Fannie se schimb` \n

grab`. {i abia reu[i s`-[i trag` blugii, c` Hyram intr` pesteei.

– A]i aranjat totul? \ntreb` el luând-o pe Fannie pe dup`umeri [i strângând-o \ncurajator.

– O s` fie cam incomod, dar ne descurc`m. E vorba doarde trei zile.

– I-ai spus lui Clay s` aduc` patul pliant din debara?Clay \[i \ncruci[` bra]ele la piept, \ntrebându-se de ce tat`l

s`u era atât de preocupat de felul \n care dormea el cu Fannie.– Nu e nevoie, spuse ea. Voi dormi pe sofa. {i nu vreau s`-i

explic fiicei mele prezen]a patului pliant \n camera mea. Adic`a noastr`.

– Fiule, o \nso]e[ti mâine pe Fannie la aeroport, ca s`-[i\ntâmpine fiica?

– Sigur c` da. A[a mi se pare normal.– Eu [i Clay tocmai ie[eam la plimbare, spuse ea. Vrei s` vii

cu noi?

58 CHARLOTTE HUGHES

Fannie spera s`-i apropie \n acest fel pe cei doi, ca atmos-fera s` devin` mai destins`. Poate c` odat` va reu[i s`-ipovesteasc` lui Clay despre durerea tat`lui s`u.

– Nu, mul]umesc, spuse Hyram. Mi-am f`cut progrmul deexerci]ii fizice pe ziua de azi. Acum am chef s` stau \n fotoliu[i s` citesc ziarele de sear`.

– Ziarele de sear`? \ntreb` Fannie [tiind c` \n Culpepper sedistribuiau ziare numai diminea]a.

– Da, râse Hyram. Dac` reu[eam s` le citesc diminea]a, lespuneam ziarele de diminea]`. A[a c`...

– |n]eleg, zâmbi Fannie.– Plimbare pl`cut`, spuse Hyram f`cându-i cu ochiul.Clay se \ntreb` dac` tat`l s`u voia numai s` fie politicos,

sau chiar nu-l deranja s-o [tie pe Fannie singur`, \nprezen]a lui. |ntr-un fel, sim]ea \ntre cei doi o camaraderie[i nimic mai mult. Dar totu[i se \ntreba ce fel de rela]ieaveau.

– Ai grij` de ea, spuse b`trânul. M-am ata[at de fata asta.

SE CAUT~ SO} 59

Capitolul 5

– E[ti cam t`cut, spuse Fannie \n timp ce se plimbau pringr`din`. S-a \ntâmplat ceva?

– |ncerc s`-mi dau seama ce se petrece aici, spuse elmoroc`nos.

– Ce vrei s` spui? Credeam c` ne-am ocupat de toate.– Nu m` refer la aranjamentul acesta cu fiica ta. Vreau s`

[tiu ce se \ntâmpl` \ntre tine [i tat`l meu.– Tat`l t`u? \ntreb` ea evident surprins`. Nu [tiu la ce te

referi, spuse ea sincer, [i v`zând c` el nu-i r`spunde, continu`:E vorba de bani, nu-i a[a? De ce nu mi-ai spus mai devreme?Dac` b`nuiai c` urm`resc banii tat`lui t`u, trebuia s`-mi fispus de la \nceput.

– Mi-ai fi zis adev`rul?– Eu nu mint niciodat`, spuse ea \nro[indu-se. Fiica mea a

fost prima persoan` pe care am min]it-o \n via]a mea. {i uite\n ce \ncurc`tur` am intrat. Cât despre rela]ia mea cu tat`l t`u,te anun] c` nu e nimic nepotrivit \ntre noi.

– Poate c` asta e p`rerea ta, dar eu \mi cunosc tat`l [i [tiuc` el gânde[te altceva.

– Tat`l t`u nu mi-a creat niciodat` impresia c` ar aveainten]ii mai pu]in onorabile \n privin]a mea. Mi-a[ da seamadac` ar gândi altceva.

– }i-a pus la dispozi]ie casa, a angajat personal nou, spe-cial pentru venirea fiicei tale... Mi se pare c` astea sunt motivedestul de solide ca s` te fac` s`-]i dai seama de inten]iile lui...onorabile.

– E[ti paranoic, Clay.– Da. Atunci când b`trânul o ia razna \n fa]a unei femei fru-

moase, devin paranoic, cum spui tu.Fannie lu` ca pe un compliment faptul c` o numise de „fat`

frumoas`”, dar n-avea timp acum s` se gândeasc` la asta. {tiac` Hyram Bodine \i d`duse suficiente motive fiului s`u caacesta s`-l considere un afemeiat, dar ea nu voia s` intre lamijloc.

– A[ vrea s` rezolvi problemele de comunicare pe care le aicu tat`l t`u, spuse ea. Se simte singur, s`racul de el. {i stareas`n`t`]ii lui nu mai e ca \nainte.

Fannie fusese pe puncul de a-i dezv`lui secretul, dar seab]inuse la timp. Clay nu trebuia s` [tie de atacul de cord altat`lui s`u. Fannie \i f`cuse o promisiune lui Hyram.

– Nu vreau s`-[i bat` joc de tine, spuse Clay. Cum a f`cut\n cazul altor fete. Nu vreau s` se foloseasc` de tine.

– Dar nu se folose[te de mine! – N-ai de unde s` [tii. – Nu sunt copil, Clay. Sunt perfect capabil` s` am grij` de

mine \ns`mi.

SE CAUT~ SO} 61

– O s` \nceap` prin a-]i oferi daruri, continu` Clay privind-o\n ochi. La \nceput daruri nesemnificative, ca s` nu-]itrezeasc` suspiciuni. O s`-]i cear` sfatul \n orice situa]ie. La unmoment dat te vei \ntreba ce se va face el f`r` tine.

– Nu vreau s` mai ascult bazaconiile astea!– Te-ai \ntrebat vreodat` de ce n-am mai lucrat pentru el [i

am preferat s`-mi fac propria afacere? M-am s`turat s`-l v`df`când ochi dulci fiec`rei femei. M-am s`turat s`-l v`d\n[elând-o pe mama, pretinzând c` are de lucru pân` târziu,când de fapt el ie[ea cu alte femei.

– Observ c` nu-l prea placi pe b`trân...– Nu, nu-l plac! izbucni el fr`mântându-[i mâinile cu neli-

ni[te. Primul lui magazin era o magherni]`. La \nceput vindealegume direct din ma[in`. Banii mamei mele l-au ridicat dinrahatul \n care era. L-am v`zut \mbog`]ind alte femei cu baniimamei mele.

– Sper c` nu crezi c`-i urm`resc averea. Sau c`-]i folosesctat`l ca s` ob]in ceea ce vreau.

Clay \[i aminti de fata din liceu care purta rochii mult preastrâmte [i prea scurte, care \n cele din urm` d`duse na[tereunui copil. Ce fel de femeie era Fannie?

– Crezi c` sunt o oportunist`? \ntreb` ea cu glas [optit. Astacrezi?

– Nu vreau s` cred. Dar dac` e a[a, am de gând s`-mi pro-tejez tat`l.

– S`-l protejezi?– Da. De el \nsu[i. Când e vorba de femei \[i pierde

m`sura. Sistemul s`u de valori se d` peste cap. Dar mai am unmotiv. Unul egoist.

62 CHARLOTTE HUGHES

– Care anume? – Vrei s`-]i spun adev`rul? Poate pare o nebunie, dar te

vreau pentru mine. |i m`rturisise ei adev`rul pe care nu voia s` [i-l

m`rturiseasc` sie[i. – Nu \n]eleg, spuse ea buim`cit`. {i o surprinse a doua oar` luând-o de talie [i tr`gând-o

aproape, spre el. Contactul cu trupul lui o f`cu pe Fannie s`tresar`, dar nu \ncerc` s` se retrag`.

– Via]a ia \ntors`turi ciudate, uneori, spuse el. Am fostfascinat de tine din clipa \n care te-am v`zut. Dar atunci numi-am dat seama.

Fannie \l privi cu ne\ncredere. Ce joc f`cea Clay? Se sim]eaca un animal mic, prins \n ghearele leului.

– Dar niciodat` nu mi-ai dat impresia c` te-a[ interesa.– Aveai grupul t`u de admiratori.Fannie privi \n alt` parte. Nu voia s`-[i mai aminteasc`

de perioada liceului. Fusese atât de naiv`! Crezuse c`b`ie]ii o b`gau \n seam` pentru c` o pl`ceau ca prieten`.Abia dup` ce auzise ni[te fete [u[otind despre hainele eiciudate, \[i d`duse seama c` aten]ia colegilor nu era unaprietenoas`.

– {tiu de ce m` pl`ceau b`ie]ii, spuse ea. Nu sunt chiar atâtde proast`.

– Te deranja?– Clay, tu nu [tii cum e s` fii s`rac. Nu aveam cu ce s` m`

\mbrac. Pe atunci m` gândeam la altele, [i nu la \mbr`c`minte.Era o prostie s` se gândeasc` la haine noi, când nu aveau

bani pentru mâncare sau medicamente.

SE CAUT~ SO} 63

Clay o privi ru[inat, sim]indu-se ca un gunoi. El b`nuiasec` Fannie se \mbr`ca special provocator.

– A[ vrea s` te cunosc mai bine, Fannie, spuse el dându-[iseama c` o judecase gre[it. A[ vrea s` te \n]eleg.

Clay era prea aproape de ea. Fannie nu putea s`-l priveasc`direct \n ochii lui alba[tri.

– De ce? \ntreb` ea [optit.– Pentru c`, dup` cum ]i-am spus, m` fascinezi.– A[a cum te fascineaz` orice femeie sub patruzeci de ani

din ora[ul nostru? N-ar trebui s`-l judeci pe tat`l t`u. Reputa]iata nu e mai bun`.

– Eu nu sunt c`s`torit, a[a cum era tat`l meu, când alergadup` fuste.

– Am auzit c` fugi mâncând p`mântul când o femeie \]ivorbe[te despre c`s`torie.

– A[a e, m` intimidez. Mai ales dup` ce am asistat la dis-trugerea unei c`snicii.

– Dar sunt atâtea c`snicii fericite \n ora[ul nostru. N-ar tre-bui s` iei drept model c`snicia p`rin]ilor t`i.

– Uite cine vorbe[te, râse el. Am impresia c` nici tat`l t`un-a fost vreun sfânt. Poate c` noi doi avem mai multe \ncomun decât credem.

– Adic`?– S` nu uit`m c` tat`l t`u, ca [i tat`l copilului t`u, au fugit

mâncând p`mântul când au dat de greu. M`car tata s-a \ntorsmereu acas`.

– Se pare c` le [tii pe toate, spuse ea sarcastic. – Nu chiar. Poate mai avem câte ceva de \nv`]at unul

despre cel`lalt.

64 CHARLOTTE HUGHES

– Ca de pild`?– Nu [tiu. Am putea pleca din ora[ câteva zile. Desigur,

dup` ce pleac` fiica ta. Atunci vom afla mai multe unul desprecel`lalt.

Oferta lui o \nfior`. Nu era prima invita]ie de acest fel pecare o primea. Atingerea lui deveni insuportabil` [i-l \mpinsecât colo.

– Nu e[ti primul care m` invit` s` \mp`r]im o camer` demotel, Clay, spuse ea amar. Dac` o fat` a c`lcat strâmb \nora[ul acesta, apar o gr`mad` de b`rba]i dornici s-o...\ncerce. Hai mai bine s` ne \ntoarcem acas`. Tat`l t`u se va\ngrijora.

– M-ai \n]eles gre[it. Eu speram s` plec`m din atmosferaora[ului nostru, ca s` putem s` ne concentr`m unul asupraceluilalt. |mi permit s` \nchiriez dou` camere \ntr-un hotelbun.

– |mi pare r`u c` ]i-am \n]eles gre[it propunerea, spuse earece. R`spunsul e acela[i. Nu.

– De ce e[ti a[a ]epoas`?– Nu sunt ]epoas`. Dar dup` ce fiica mea se va \ntoarce la

Washington, eu \mi voi re\ncepe serviciul. Dac`-l voi maiavea.

– Eu sunt de p`rere c` ur`[ti b`rba]ii.– {i eu sunt de p`rere c` tu nu supor]i s` fii respins.Clay o trase a doua oar` spre el, [i de data asta Fannie nu

reu[i s` se mai fereasc` de buzele lui.R`mase imobil`, \nghe]at` de [ocul atingerii lui. Surprins`,

desf`cu buzele, iar limba lui p`trunse \n moliciunea fierbintea gurii ei. Gustul lui masculin \i trezi sim]urile adormite.

SE CAUT~ SO} 65

|ncerc` s` se opun`, dar numai pe jum`tate. {i amândoi[tiur`. Clay o strânse [i mai tare \n bra]e, lipindu-[i pieptul desânii ei plini. Mâinile lui se plimbar` pe spatele ei pân`ajunser` \n dreptul feselor. Atingerea intim` o sperie peFannie.

Dar el se retrase primul. Când o privi, o v`zu uitându-se \ngol, cu buzele \ntredeschise, umede [i ro[ii.

– Nu te intereseaz`? \ntreb` el. Aproape m-ai prostit [i pemine.

– Trebuie s` plec, spuse ea tremurând de sup`rare ameste-cat` cu dorin]`.

– E[ti o la[`!– |ncepi s` m` enervezi, [tii?– Asta \nseamn` c` progres`m? zâmbi el ar`tându-[i dantu-

ra perfect`.Fannie nu mai r`spunse provoc`rii [i-i \ntoarse spatele,

pornind hot`rât spre cas`.– A[teapt`-m`, spuse el. Te conduc eu.– Nu e nevoie.– Dar insist. Tata mi-a spus clar s` am grij` de tine.Ajunser` acas` \n timp record, mergând hot`rât, [i la

cinci pa[i distan]` unul de cel`lalt. Hyram \i a[tepta \nsalon.

– Fannie, spuse el, tocmai m` preg`team s` vin dup`voi. Hai, stai aici, lâng` mine, pe sofa. Am o surpriz` pen-tru tine.

Zâmbind, \ncercând s`-[i ascund` iritarea, Fannie travers`\nc`perea [i se a[ez` lâng` Hyram. Refuz` s`-l priveasc` peClay.

66 CHARLOTTE HUGHES

– Ador surprizele, spuse ea.– Asta e pentru tine, spuse Hyram \ntinzându-i o cutie de

catifea. Zâmbetul lui Fannie se stinse [i \n privirile ei ap`ru \ngri-

jorarea.– Ce e asta?– Deschide-o [i-ai s` vezi.Fannie deschise cu mâini tremurânde cutia elegant` [i

descoperi \n interior un colier de perle [i o pereche de cerceiasorta]i.

– Dumnezeule! exclam` ea impresionat`.– Setul acesta a fost al so]iei mele. Spunea c` sunt perlele

ei norocoase. Vreau s` ]i le d`ruiesc ]ie. Poart`-le mâine, cândte vei duce s-o iei pe fiica ta de la aeroport. O s`-]i poartenoroc.

Fannie r`mase mut` de uimire. {ocat`. Nu [tia ce s` spun`,dac` s` accepte un asemenea dar. Se gândi la un refuz politi-cos. Ochii alba[tri ai lui Hyram erau atât de sinceri \ncât nuputea s`-i r`neasc` sentimentele.

Apoi \[i aminti brusc c` nu erau singuri. Clay se uita la ei.Fannie cuno[tea privirea aceea. |nainte ca ea s` deschid` guras` spun` ceva, el p`r`si \nc`perea trântind u[a.

SE CAUT~ SO} 67

Capitolul 6

Când urc` \n ma[ina lui Clay, a doua zi, la prânz, sim]i cumcolierul de perle o sufoc`. Se \mbr`case \ntr-un costum ele-gant, verde, iar Wilhmena o machiase [i coafase, special pen-tru ocazie.

– Ar`]i ca o prin]es`, \i spusese femeia gr`bind-o s`coboare sc`rile casei Bodine.

– A[a m` [i simt, m`rturisise ea.|n numai câteva zile, via]a ei se schimbase radical. Unde era

fata simpl`, care muncea ziua la Griddle & Grill \ntr-o uni-form` anost`, ca apoi s` se gr`beasc` la cursurile serale de launiversitate? A[a, \mbr`cat` \n cele mai bune haine aleWilhmenei, se sim]ea ca un manechin din vitrina unui maga-zin de mod`. Trebuia s` aib` mare grij` s` nu se [ifoneze.Ducea dorul blugilor ei jerpeli]i.

Acum, \n timp ce Clay scotea ma[ina din curte, Fannie se\ntreba ce p`rere avea el despre cum ar`ta.

– Frumos colier, coment` Clay intrând pe [osea.

– Am vrut s`-l refuz, dar tat`l t`u a insistat s`-l iau,spuse Fannie \nro[indu-se. Am acceptat s`-l pun ast`zi, cas`-mi poarte noroc. }i-a[ fi spus-o de asear`, dar aidisp`rut. Ai uitat chiar [i c` mi-ai promis c` vom merge labowling.

Dup` ce plecase din casa tat`lui s`u trântind u[a, Clay sedusese la birou [i muncise pân` dup` miezul nop]ii, gândin-du-se numai la p`mântul de lâng` râu, pe care-l dorea cu atâtadisperare. Dar se mai gândise [i la Fannie.

– |mi pare r`u, spuse el mai blând. Am uitat complet. Amavut o gr`mad` de problme pe cap zilele astea.

– De ce \ncerci s` vezi \n rela]ia mea [i a tat`lui t`u maimult decât este? Nu \n]elegi c` el \ncearc` doar s` fie amabil?Nu vrei ca el s` aib` prieteni?

– Prieteni? {tii cât valoreaz` colierul de la gâtul t`u?– Nu, [i nu m` intereseaz`, spuse ea sim]ind cum palmele

\ncep s`-i transpire.|n momentul acela nu avea la ea mai mult de dou`zeci de

dolari. Numai gândul c` ar fi putut pierde acea bijuterie\mprumutat` o \nsp`imânta.

– Mai \ntâi ]i-a oferit camera mamei mele, apoi ]i-a d`ruitcolierul ei, m` \ntreb ce mai urmeaz`.

– Nu vrei s` schimb`m subiectul? \ntreb` ea masându-[itâmplele care \ncepuser` s-o doar`. Sunt deja prea emo]ionat`la gândul c` m` voi \ntâlni cu fiica mea.

– Ai dreptate, se \mblânzi el. Se pare c` de fiecare dat`când stau de vorb` cu tine dau cu bâta-n balt`. A[ vrea s`-midau seama unde gre[esc.

– Anun]`-m`, când vei afla.

SE CAUT~ SO} 69

Restul drumului \l parcurser` \n t`cere. Fannie avea emo]iigândindu-se la \ntâlnirea cu fiica sa, iar Clay reflecta la rela]iilelui trecute [i la experien]ele care-i schimbaser` optica \nprivin]a femeilor. Banii stricau oamenii [i rela]iile. Asta oaflase \nc` din liceu, când popularitatea sa crescuse datorit`averii familiei sale.

La \nceput, \n clasa a treia, mama sa \l f`cuse remarcat,cump`rându-i un costum nou-nou] de fotbal american. |nclasa a [asea, \i f`cuse o bibliotec` impresionant` din care\mprumuta c`r]i tuturor colegior, chiar [i profesorilor. Apoi,\n liceu, devenise c`pitan pentru c` mama sa oferise uniforme\ntregii echipe. Dup` aceea devenise [eful clasei, pentru c`mama sa f`cuse o dona]ie substan]ial` pentru fondul liceului.

Mai târziu devenise cel mai vânat burlac din ora[. Toate fetelenem`ritate erau gata s`-l ia de so], f`r` ca m`car s`-l cunoasc`personal. Acum, banii \l transformaser` [i pe el \ntr-un cinic.

– Mi-e team`, Clay, gemu Fannie, când \n fa]a lor ap`rusemnul indicator al aeroportului Savannah.

– O s` te descurci, spuse el privind-o \n]eleg`tor. – Ar`t bine? \ntreb` ea aranjându-[i coafura.– Ar`]i ca o adev`rat` doamn`, o lini[ti Clay. O doamn` fru-

moas`, ad`ug` el conving`tor.Fannie nu se sim]ea frumoas`, dar \i era recunosc`toare lui

Clay pentru \ncurajare. Mai degrab` se sim]ea ca o feti]` carese juca de-a doamna.

– Ei, spui a[a... Dar oricum, \]i mul]umesc. Aveam nevoies` aud asta.

– Nu te mint, spuse el. Vorbesc serios. Ar fi trebuit s`-]i daiseama pân` acum.

70 CHARLOTTE HUGHESgiannijollys

Fannie \[i aminti cum, cu o zi \nainte, \i m`rturisise c` [i-odore[te numai pentru el. P`cat c` stricase totul invitând-o \nafara ora[ului. |n]elesese ea gre[it? Lui Clay chiar \i pl`cea deea sau c`uta doar o distrac]ie \n pat? Uneori p`rea atât de gri-juliu cu ea, \ncât Fannie chiar credea pe moment c` el opl`cea cu adev`rat.

|ndreptându-se spre terminal, câteva minute mai târziu,Fannie se \ntreb` ce fel de rela]ie aveau ei doi.

– Am ajuns prea devreme, spuse Clay privind afi[ajul elec-tronic cu sosirile. Vrei s` bei o cafea?

– Da, spuse ea, [i se \ndreptar` spre cafenea. Când se a[ezar` [i chelneri]a le aduse cafelele, Fannie nu

reu[i s` duc` cea[ca la gur`, atât de tare \i tremurau mâinile. – Ia-o mai u[or, o sf`tui Clay punându-[i palmele pe

mâinile ei mici [i reci. O s` ]i se fac` r`u.– Nu m` pot ab]ine. Dac` Mandy nu m` va pl`cea? – De ce s` nu te plac`?– Pentru c` am p`r`sit-o, [opti ea retr`gându-[i mâinile din

strânsoarea lui cald`.– La vremea aceea n-aveai alternativ`. Dup` p`rerea mea, a

fost cel mai altruist gest pe care-l puteai face. – Nu [tiu, cl`tin` ea din cap. {i eu am \ncercat s` m`

conving c` a[a a fost. Dar chiar [i acum m` \ntreb dac` m-a[ fidescurcat pân` la urm` s-o cresc singur`.

– Abia po]i avea grij` de tine, Fannie.– {tiu, dar Mandy e sânge din sângele meu. Iar eu am dat-o

unor str`ini. Cu siguran]` g`seam o solu]ie pân` la urm`.Trebuia s` m` str`duiesc mai mult, spuse ea \nver[unat, culacrimi \n ochi.

SE CAUT~ SO} 71

– Fannie, nu e timpul potrivit s` plângi. Fiica ta te va vedeacu ochii ro[ii.

– Ai dreptate, spuse ea privindu-se \ntr-o oglinjoar` pe careo scosese din geant`. Dac` nu sunt atent`, o s` mi se \ntind`tot rimelul pe fa]`.

Clay n-o mai asculta. |i privea ochii verzi care sem`nau cu dou`smaralde. Se \ntreb dac mai existase vreun b`rbat care descoperise\naintea lui asta. Era gelos? Ce se petrecea cu el? Se \ndr`gostea?Tocmai acum, când cariera era pe primul plan \n via]a lui? Problemaera c nu suporta gândul s-o vad pe Fannie cu alt b`rbat.

– Ai ni[te ochi minuna]i, [opti el.Fannie \ncerc` s`-[i ascund` \ncântarea. De ce-i spusese

Clay asta? Nu f`cea decât s-o ame]easc` [i mai tare. Chiar \nce-pea s` cread` c` el o pl`cea cu adev`rat. Dar ea trebuia s` fietare [i s`-[i aminteasc` mereu c` el doar se pref`cea.

– Cred c` e timpul s` ne ducem la poart`, spuse ea schim-bând subiectul [i ridicându-se \n picioare.

Clay o prinse de \ncheietura mâinii [i o opri.– De ce fugi de fiecare dat` de mine, Fanie? \ntreb` el

privind-o cu ochi \ntuneca]i. De ce ]i-e team`?Fannie \i \ntâlni privirile albastre, acele priviri \n care \ntot-

deauna i se p`ruse c` se poate pierde. Se \ntreb` cum ar fi fostdac` s-ar fi uitat \n ochii lui \n timp ce ar fi f`cut dragoste.

– De ce crezi c` mi-e team`? – Te retragi \n carapacea ta de fiecare dat` când discut`m

ceva serios, legat de noi doi.– Dar n-avem nimic serios unul cu cel`lalt, protest` ea.– Ai pe altcineva? \ntreb` el ]inându-[i respira]ia \n timp ce-i

a[tepta r`spunsul.

72 CHARLOTTE HUGHES

– Nu.– Bine, oft` el u[urat. Dac` nu ai pe nimeni, de ce nu m`

la[i s` m` apropii de tine?– Pân` acum câteva zile nici nu [tiai c` exist. – Regret. Dar nu ne \nvârteam \n acelea[i cercuri. Acum,

dup` ce te-am rev`zut, simt c` nu ne-am desp`r]it niciodat`.Rela]ia noastr` ar fi trebuit s` fie foarte serioas` acum.

– Foarte serioas`? Te referi la faptul c` ar fi trebuit s` neculc`m \mpreun`?

– Nu, nu la asta m` refer. Sexul e cel mai ne\nsemnat lucru\ntr-o rela]ie serioas`.

– Dar \ntre noi doi nu exist` nici un fel de rela]ie, Clay,oft` ea. Acum juc`m ni[te roluri, ai uitat? Peste fix os`pt`mân` m` voi \ntoarce la Griddle & Grill [i voi pr`jichiftele. Peste o lun`, sau chiar mai devreme, vom trece unulpe lâng` cel`lalt pe strad` [i abia ne vom mai saluta.

– Dar de ce trebuie s` fie a[a?– Pentru c` n-avem \ncotro. Eu nu sunt pentru tine, Clay. {i jur

pe ce am mai scump c` nu voi l`sa pe nimeni s`-mi stea \n cale.– Ca s` faci ce?– Ca s`-mi termin facultatea. – Ce te face s` crezi c` ]i-a[ sta \n cale?– Dac` vom fi \mpreun` \]i vei da seama c` nu vom avea

timp s` ne vedem prea des, din cauza cursurilor mele serale.Iar eu voi ajunge s` renun] la facultate. A[a sunt femeile.Renun]` la tot pentru fiin]a iubit`. Se sacrific` pentru ide-alurile b`rba]ilor lor.

Fannie \[i aminti de mama sa, care \[i pusese \ntotdeaunaso]ul pe primul plan. |n timp ce el \[i c`uta de lucru, ea

SE CAUT~ SO} 73

muncea \n dou` schimburi, ca s` sus]in` \ntreaga familie. {i lace-i folosise tot sacrificiul? Se \mboln`vise, iar so]ul ei, dreptmul]umire, o p`r`sise.

Clay \i v`zu hot`rârea din priviri [i se \ntreb` cât dedeparte putea s` ajung` fata aceea. Era foarte curios s` afle.

– {i dac` nu-]i cer s` renun]i la facultate? |]i pot cere doars` renun]i la slujb`.

– Adic` te oferi s` m` \ntre]ii? \ntreb` ea râzând, ridicând\ntreb`tor o sprâncean`.

– Exact. Ai accepta?Fannie r`mase t`cut` câteva momente. {i-ar fi dorit s`-l

refuze dându-i o replic` t`ioas`. Curiozitatea lui era preamare. Voia s`-l lase s` mai fiarb`. Dar dac`-i accepta oferta?Putea s` pun` pariu c` el ar fi jubilat [i ar fi spus c` e o opor-tunist`.

– Trebuie s` m` gândesc, spuse ea \n cele din urm`. Ar fitentant s` m` ofer unui b`rbat care nu m` dore[te de so]ie[i nici nu vrea copii cu mine. |]i dai seama c` toat` lumea vaafla c` sunt amanta ta. Ce mi-a[ putea dori mai mult? M`\ntreb cum de nu ai g`sit pân` acum o candidat` pentru pos-tul `sta.

– Fannie, eu nu-mi doresc decât s` te ajut, oft` el.– |n schimbul a ce?– Dumnezeule, e[ti atât de suspicioas`! |ncep s` cred c` ai

o p`rere \ngrozitoare despre b`rba]i. – Po]i s` m` judeci?– Voiam s`-]i spun doar c` sunt dispus s` te ajut din punct

de vedere financiar. |n felul `sta vei avea mai mult timp ca s`\nve]i [i s` te vezi cu mine. Cât despre sex...

74 CHARLOTTE HUGHES

– |ntotdeauna trebuie s` ajungem [i la capitolul `sta, nu?– Nu trebuie s ne gr bim, continu el f r s se lase intimidat. Nu

sunt atât de ner bd tor s te am \n patul meu. S l s m timpul s decid .– Hai s l murim ceva, Clay, spuse ea \nfuriat , aplecându-se spre

el. N-am nevoie de banii t i [i nici de cei ai tat lui t`u! Dac voi dorivreodat s fiu cu tine, dup ce fiica mea va pleca, \n nici un caz n-ovoi face din interes financiar. Iar dac` voi ajunge vreodat` \n patult`u, lucru de care m` \ndoiesc serios, va fi pentru c` ne vom iubi,[i nu pentru c` vom fi prea \nfierbânta]i unul dup` cel`lalt.

|nfierbânta]i? Era un cuvânt potrivit pentru felul cum sesim]ea Clay. Doar c` el \[i mai dorea ceva. Voia s` ajung` s-ocunoasc` pe femeia aceea. Dar deocamdat` aveau alteprobleme pe cap – Mandy, tat`l s`u, stilurile diferite de via]`...

– Ar trebui s` plec`m, spuse ea \ndep`rtându-se de mas`.De data asta Clay n-o mai opri. Trebuia s` se gândeasc` mai

bine \n ce fel putea s-o conving` pe Fannie s` fie cu el.Deocamdat` nu putea s`-i fac` nici o promisiune. Numai ea[tia câte promisiuni de[arte \i fuseser` f`cute pân` atunci.

– D`-mi voie, spuse el prinzând-o repede din urm`. Ai uitat c`sunt so]ul t`u devotat? M`car las`-m` s`-mi joc rolul cu demnitate.

– Nu te l`sa purtat de val, spuse ea rece.– Nu, spuse el oferindu-i bra]ul.– Mul]umesc. {i s` [tii c` ]i-am acceptat sprijinul doar pentru c`

genunchii \mi tremur` atât de tare \ncât cred c` o s` m` pr`bu[esc. – Nu m` proste[ti tu pe mine, chicoti el. Mi-ai acceptat

sprijinul pentru c`-]i place de mine.Fannie \ncerc` s`-[i smulg` bra]ul din strânsoarea lui, dar

nu reu[i. Se lupt` câteva secunde cu \nver[unare, [i pân` laurm` renun]`.

SE CAUT~ SO} 75

– Respiri greu, spuse Clay râzând. P`rerea mea e c` asta nuse datoreaz` emo]iei \ntâlnirii cu fiica ta.

– Dac` nu te potole[ti, \]i dau cu ceva \n cap. – Iar eu \]i pun piedic` [i Mandy va crede c` te-ai \mb`tat.– Clay! – Serios, Fannie, lini[te[te-te. Nu e bine s` te vad` Mandy a[a. – Nu m` pot ab]ine.– Respir` adânc. Uite, avionul a aterizat.– Dumnezeule... [opti ea strângând cu putere mâna lui Clay. |n cele din urm` observar` prin mul]ime o fat` blond`,

care ducea o geant` pe um`r. – Clay, ea e, [opti gâtuit Fannie. E Mandy!– Doamne, seam`n` cu tine!Fannie nu mai auzea minic. |[i f`cu loc prin mul]ime [i se

apropie de fata care p`rea un pui pierdut \n jungl`.– Mandy! Fata privi \n direc]ia din care se auzise strigat`. Zâmbi ezi-

tant [i se apropie de Fannie.Urm`toarele minute trecut` ca prin cea]`. Fannie uit` de

promisiunea de a nu plânge [i-[i strânse fiica \n bra]e. Apoif`cu un pas \napoi [i o privi cu aten]ie din cap pân`-npicioare.

– Doamne, cât de frumoas` e[ti! [opti ea tremurat. Te-a[ firecunoscut oriunde \n lume.

– Tu trebuie s` fii Fannie, spuse Mandy timid.– De fapt e Fannie Bodine, interveni Clay emo]ionat [i el la

rândul s`u. Pe mine m` cheam` Clay Bodine [i sunt so]ulmamei tale. Nici nu [tii cât de emo]ionat` a fost Fannie la gân-dul c` te va vedea.

76 CHARLOTTE HUGHES

– Clay, nu e frumoas`? \ntreb` Fannie plângând.– Da. E adorabil`. La fel ca mama ei.– Mul]umesc pentru c` a]i acceptat s` m` primi]i, spuse

Mandy studiindu-i pe cei doi.– Ne bucur`m c` ai putut s` vii. – Da, \nt`ri Clay.– E[ti sigur` c` p`rin]ii t`i nu s-au sup`rat? \ntreb` Fannie.

N-am avut ocazia s` discut la telefon cu ei.– Nu... ezit` fata. Au fost de p`rere c` e mai bine a[a.– M` bucur, spuse Fannie.– Hai s` lu`m bagajele, propuse Clay.– Ai mâncat? \ntreb` Fannie \n timp ce coborau sc`rile

rulante ]inându-se de mân`.– Da. Ne-au servit ni[te aperitive \n avion. – Tat`l meu a comandat un meniu special pentru tine, spuse

Clay. Noul lui buc`tar a treb`luit prin buc`t`rie toat` ziua.Fannie zâmbi amintindu-[i de cinele cu feluri ciudate de

mâncare din casa familiei Bodine. Se \ntreb` dac` de data astava recunoa[te ce va mânca.

– Mama ta ne-a spus c` anul `sta intri \n clasa a opta, spuseClay v`zând c` Fannie continua s` se uite la fiica sa cu admi-ra]ie mut`. |]i place la [coal`?

– Da, spuse Mandy. Mi-ar fi pl`cut mai mult dac` aveam [icolegi b`ie]i.

– E[ti la o [coal` de fete? \ntreb` Fannie curioas`.– Mda, spuse ea cu nemul]umire.– De ce?– Cred c` p`rin]ii mei s-au gândit c` a[a voi primi o

educa]ie mai serioas`. Oricum, eu \ncerc s` \nv`] cât mai bine.

SE CAUT~ SO} 77

Lucrez chiar [i \n cadrul editurii ziarului [colii. E distractivacolo. Din când \n când m` mai duc [i la cursurile op]ionalede art` dramatic`. Ultima oar` am jucat \n Romeo [i Julieta.Am fost lady Montague. Toat` lumea a fost de p`rere c` meri-tam s` joc rolul principal.

– Minunat! exclam` Fannie amintindu-[i cât de mult \[i dorise[i ea \n liceu s` joace \ntr-o pies` de teatru. {i iei note bune?

– Ca s` pot merge la cursurile op]ionale trebuie s` am notemari. {i ca s` pot merge mai departe, la colegiul din Vermont,trebuie s` am o medie bun`. Uite, acelea sunt bagajele mele,spuse ea alergând spre platforma rotativ`.

– Pare a fi o fat` ambi]ioas`, observ` Clay dup` ce Mandyse \ndep`rt` de ei.

– E de[teapt` foc, spuse Fannie plesnind de mândrie. O s`ajung` departe.

Clay se gr`bi spre Mandy, care se lupta cu un geamantan mare. – D`-mi voie, spuse el.– E greu, icni ea l`sând geamantanul mare din mâinile sale

firave. Trebuie s` \nchiriem un c`rucior.– Nu e nevoie, zâmbi Clay. Sunt destul de puternic pentru

vârsta mea.Mandy scoase un strig`t de admira]ie când v`zu Corvette-ul

lui Clay care-i a[tepta \n parcare. – |]i place? \ntreb` el satisf`cut.– E marf`!– Haide, urc` \n spate, spuse Fannie deschizându-i portiera.– De obicei merg cu ma[ini greoaie. Tata are un Volvo. |]i

vine s` crezi? {i nu e ro[u, ca ma[ina voastr`, e gri. {i \n`untruare tapi]erie din piele gri, covora[e gri...

78 CHARLOTTE HUGHES

Drumul spre cas` dur` mai mult de o or`, dar Mandy vorbi\ncontinuu f`când ca timpul s` treac` pe nesim]ite. Fannie ocercet` atent, [i dându-[i seama c` tr`s`turile ei nu aminteauprin nimic de tat`l ei natural, se bucur`.

Când ajunser` \n fa]a casei, Mandy \[i exprim` entuziasmulpentru a doua oar` \n ziua aceea. Fannie se bucur` c` micul eiaranjament ie[ise bine pân` \n acel punct. N-ar fi putut s-oaduc` pe Mandy \n casa ei s`r`c`cioas`, pentru nimic \n lume.

– Ce frumos! exclam` Mandy privind \mprejurimile cuochii ei verzi, m`ri]i de \ncântare. De cât timp locuie[ti aici?

– De pu]in, zâmbi Fannie dându-[i seama c` uitase câtevadintre minciunile pe care i le spusese lui Mandy \n scrisori.

– Eu [i mama ta suntem nou-veni]i pe aici, o ajut` Clay. Ea\nc` nu s-a obi[nuit cu locul.

– Ce romantic! Nici nu [tiam.– A[a c` dac` m` voi r`t`ci c`utând buc`t`ria, m` vei

\n]elege, râse Fannie. – A]i venit! exclam` Hyram din pragul u[ii. Tu trebuie s` fii

Mandy. Bine ai venit \n casa noastr`, tân`r` domni[oar`.– Mul]umesc, domnule Bodine, spuse fata \ntinzându-i pri-

etenos mâna dreapt`.– Spune-mi Hyram. Sau Hy. Vino s`-]i prezint restul trupei.Abia atunci Fannie \[i d`du seama c` Hyram le invitase [i pe

Gussie [i Ernestine Dempsey, f`r` ca ea s` [tie, dorind s`-i fac`o surpriz`. Era impresionat`. Se bucura s` \mpart` momentulcu prietenii ei dragi. Spera doar ca Hyram s` le fi instruit peb`trâne ce s` r`spund`, \n caz c` erau \ntrebate ceva de Mandy.

Gussie [i Ernestine se apropiar` timid de fat`. Ambele erau\mbr`cate \n haine de s`rb`toare. Gussie era \mbr`cat` \ntr-un

SE CAUT~ SO} 79

costum ro[u-aprins, \ncheiat cu ni[te nasturi aurii, care dincauza bur]ii ei mari, st`teau gata s` pocneasc`. Nici Ernestinenu ar`ta mai bine. Era \mbr`cat` \ntr-o rochie lila din catifea,care mirosea de la o po[t` a naftalin`. Oricum, b`trânele eraude apreciat pentru c`-[i d`duser` silin]a.

– Aceste doamne adorabile sunt Ernestine [i GussieDempsey, f`cu prezent`rile Hyram. Poate c` ai auzit de ele.Sunt fiicele unui petrolist cunoscut din Texas.

Clay [i Fannie \l privir` pe Hyram cu ochii m`ri]i de uimire[i se ab]inur` cu greu s` nu izbucneasc` \n râs.

– M` bucur s` v` cunosc, spuse Mandy f`când o scurt`plec`ciune. N-am cunoscut niciodat` un petrolist renumit.

– Semeni leit cu mama ta, spuse Gussie. – Da, \nt`ri Ernestine. E buc`]ic` rup`.– Iar aceast` frumoas` doamn` este Wilhmena Lightsey,

continu` Hyram prezentând-o pe femeia cu p`r platinat.Lucreaz` \n domeniul designului vestimentar. Are propriacas` de mod`.

– Ce pl`cere, oft` Wilhmena \ntinzând spre Mandy o mân`cu o manichiur` perfect`.

Greta \l \mpunse pe Hyram \n coaste.– Doamne, spuse el, era s` uit. Aceast` doamn`

fermec`toare este menajera mea, Greta Straus. – E o onoare s` v` cunosc, domni[oar`, spuse Greta

respectuos. Sper s` v` sim]i]i bine la noi.Apoi Hyram i-i prezent` lui Mandy pe buc`tar [i pe menajera

cea tân`r`, care se \nclinar` cu respect \n fa]a tinerei domni[oare.– Nu crezi c` prietenii t`i exagereaz`? \ntreb` Clay [optit

apropiindu-se de urechea lui Fannie.

80 CHARLOTTE HUGHES

– |ncearc s par boga]i [i influen]i. Vor s-o impresioneze pe Mandy.– Face]i ce vre]i, spuse Clay, dar mie mi-e sete. – Haide]i s` intr`m \n camera de zi, propuse Hyram.

Buc`tarul a preg`tit ni[te antreuri care arat` delicios.Grupul ciudat \l urm` pe Hyram \n camera de zi. Mandy se

a[ez` lâng` Fannie. – Cred c` e frumos s` locuie[ti aici, spuse Mandy \n [oapt`.

Po]i s`-mi ar`]i [i mie casa pu]in mai târziu? – Sigur c` da, spuse Fannie strângându-i mâna \ntr-a sa. S`-l

rug`m [i pe Clay s` ne \nso]easc`. El [tie mai bine istoriafiec`rei \nc`peri.

– Cu pl`cere, spuse Clay \n timp ce Greta aducea dou` pla-touri cu pate de ficat \n aspic, icre negre [i ou`, umplute.

– Dumneavoastr` a]i conceput rochia pe care o purta]i?\ntreb` Mandy \ntorcâdu-se spre Wilhmena.

– Da. |]i place?– E minunat`. |mi plac hainele, dar la [coal` suntem

obliga]i s` purt`m uniforme care ne fac s` ar`t`m ca ni[teb`bu]e.

– |ngrozitor, simpatiz` cu ea Wilhmena. Sunt de p`rere c`tinerele domni[oare ar trebui s`-[i exprime gusturile \nmaterie de haine.

– Abia a[tept s` cresc, ca s` pot face orice-mi pofte[teinima.

Cina festiv` fu un adev`rat spectacol, organizat special pen-tru Mandy. |n timp ce buc`tarul flamba un chateaubriand,Fannie \[i privea pe ascuns fiica, \ntrebându-se ce gândea. {idesertul fu un regal – banane flambate cu \nghe]at` [i sirop deciocolat`.

SE CAUT~ SO} 81

– Se pare c` oamenilor de prin aceast` parte a ]`rii le places` m`nânce bine, remarc` Mandy impresionat`. La mine acas`nu se cineaz` a[a.

– Serios? \ntreb` Fannie uimit`.– Mama [i tata prefer` salatele [i mâncarea u[oar`. Ei sunt

de p`rere c` voi ajunge cât casa dac` m`nânc a[a \n fiecaresear`. Cred c` tu faci multe exerci]ii fizice ca s` te p`strezi \nform`.

– Mama ta are un metabolism bun [i poate s` m`nânceorice [i oricât, c` nu se \ngra[`, spuse Clay. {i uite ce binearat`!

– Mul]umesc, drag`, spuse Fannie privindu-l repede peClay [i \nro[indu-se.

– Vai, dar nu \n]eleg de ce lumea din zilele noastre e pre-ocupat` de siluet`, spuse Gussie. Eu niciodat` n-am fost slab`[i sunt s`n`toas` tun.

– Probabil c` din cauza asta iei medicamente \mpotrivatensiunii, remarc` acid Ernestine.

– Asta n-are nici o leg`tur` cu greutatea mea, spuse vehe-ment Gussie. Tensiunea mea e pu]in mai ridicat` din cauzapre]ului petrolului la burs`. E greu s` fii petrolist, explic`Gussie privind-o pe Mandy [i cl`tinând din cap.

– Cu siguran]`. |n ce parte a Texasului locui]i?– |n ce parte? \ntreb Gussie privind debusolat` spre sora sa.– |n partea sudic`. Acolo unde e petrol mai mult, explic`

Ernestine gesticulând cu furculi]a. Dar s` l`s`m asta, Mandydrag`. Mai bine poveste[te-ne despre tine.

– Mi-e team` c` \n compara]ie cu a dumneavoastr`, via]amea e foarte plictisitoare.

82 CHARLOTTE HUGHES

– Tu trebuie s` cuno[ti mul]i guvernan]i de seam`, o \ncu-raj` Wilhmena.

– Am \ntâlnit câ]iva la balurile de caritate, spuse Mandyridicând din umeri. Dar nu cunosc pe nimeni personal.

– L-ai cunoscut pe Sam Donaldson? \ntreb` Gussie. Are oprivire foarte sexy.

– Se poate. Dac` vre]i, \i cer un autograf special pentrudumneavoastr`.

– Dar senatori ar`to[i cuno[ti? \ntreb` Wilhmena. Nu m-arderanja s` m` m`rit cu un politician.

– Majoritatea sunt cam b`trâni, se strâmb` Mandy.– Cât de b`trâni? \ntreb` Wilhmena.– Au vreo patruzeci de ani.– M`iculi]`! exclam` Wilhmena dându-[i ochii peste cap [i

f`cându-i pe cei din jur s` râd`. La patruzeci de ani suntb`trâni???

– Ierta]i-ne, interveni Fannie dorind s` petreac` mai multtimp singur`, cu fiica sa, a[ vrea s`-i ar`t lui Mandy camera ei.

Clay [i Hyram se ridicar` \n picioare când doamnele ple-car` de la mas`.

Greta se \ntâlni cu ele pe hol [i spuse \n treac`t:– I-am aranjat domni[oarei Mandy dormitorul albastru.Fannie \n]epeni \ntrebându-se ce s` fac` acum. Care era

dormitorul albastru?

SE CAUT~ SO} 83

Capitolul 7

– Ai p`]it ceva? \ntreb` Mandy privindu-[i mama cu \ngrijo-rare.

– Poftim? \ntreb` Fannie dorind s` câ[tige timp. {tii ceva?Hai mai bine s`-]i ar`t dormitorul meu.

– Dormitorul t`u?– Ei, al meu [i al lui Clay, desigur, rectific` ea ro[ind. – Maaam`! exclam` Mandy când Fannie o pofti s` intre.

Asta le bate pe toate.– S` \n]eleg c`-]i place? zâmbi Fannie.– Da, suspin` Mandy mângâind cuvertura brodat` de pe

patul cu baldachin. Cred c` e foarte vechi.– Da. Locul `sta e plin de antichit`]i. Dar mi-e team` c` nu

le cunosc istoria.– Pot s` arunc o privire prin jur?– Sigur c` da.Dup` ce vizit` baia, Mandy se declar` total impresionat`.

– Am r`mas f`r` grai, m`rturisi ea. {i [emineul acesta...Cred c` e o minune iarna, când face]i focul aici.

– Da, e cochet. Camera aceasta a apar]inut mamei lui Clay.– Cum era ea?– N-am cunoscut-o.– Oricum, tat`l lui Clay e de ga[c`. – Da, e un domn de treab`. M` iube[te foarte mult. – Asta poate pentru c` vede cât de mult te iube[te fiul lui. – De unde [tii tu c` m` iube[te Clay? \ntreb` Fannie

privind-o dintr-o parte.– Se vede. Dup` cum se uit` la tine.– Serios? \ntreb` ea \ncre]indu-[i fruntea.– Foarte serios! N-am v`zut un b`rbat mai \ndr`gostit de

so]ia lui cum e Clay. Nu te scap` o clip` din priviri.Fannie era tentat` s` spun` c` el o privea a[a de team` ca

ea s` nu-i fure argint`ria. Dar fire[te, se ab]inu.– Sunt o femeie norocoas`, se mul]umi ea s` declare.– Cum v-a]i cunoscut?– |n liceu, spuse Fannie sigur` pe sine. St`team \n aceea[i

banc` la orele de biologie. M` mir c` am trecut la materia asta.Clay era un b`rbat frumos \nc` de pe atunci.

– Cred c` toate fetele erau \nnebunite dup` el.– A[a e.– Dar el era atras de tine.– Da.– Ce ]i-a pl`cut cel mai mult la el?– Cred c` ochii, spuse Fannie dup` un moment de t`cere.

Are cei mai frumo[i ochi pe care i-am v`zut vreodat`. {i umeriilui largi. M-am \ndr`gostit de el din prima clip`.

SE CAUT~ SO} 85

– {i a]i \nceput s` v` \ntâlni]i?– Nu chiar. Am fost nevoit` s` mai a[tept.– Dar lui ce crezi c` i-a pl`cut la tine?– Cred c` p`rul meu, spuse Fannie la nimereal`.La \ntrebarea aceasta chiar nu [ia ce s` r`spund`. Din

p`cate, Mandy continu` cu tirul de \ntreb`ri.– Cum v-a]i dat seama c` v` iubea]i?– Asta a fost simplu. Nu suportam s` stau o clip` f`r` el. {i

cum ap`rea, inima mea o lua razna. Chiar [i acum p`]esc asta.– Abia a[tept s` \ntâlnesc [i eu un b`iat de care s` m`

\ndr`gostesc, spuse Mandy vis`toare.– Nu te \ngrijora, zâmbi Fannie. Ai timp suficient ca s`

g`se[ti b`iatul potrivit. Mai \ntâi bucur`-te de copil`rie [i \nva]`bine. Dac` te m`ri]i [i ai copii, n-o s` mai ai timp de altceva.

|nainte ca Mandy s-o mai \ntrebe ceva pe Fannie, cinevab`tu la u[` [i-n prag ap`ru Clay.

– V` deranjez?– Nu, intr`, spuse ea recunosc`toare. Ne-am oprit aici

\nainte s-o duc pe Mandy \n dormitorul ei... albastru. – N-am mai ajuns acolo, râse Mandy. Ne-am luat cu vorba.– Discuta]i ca \ntre fete? \ntreb` el zâmbind.– Da, spuse Mandy. Te bârfeam.– Pe mine? Ce am f`cut?– Fannie \mi povestea ce i-a pl`cut la tine prima oar`. – Serios? \ntreb` amuzat [i interesat Clay. {i ce ]i-a r`spuns? – La \nceput i-au pl`cut ochii [i umerii t`i.– Umerii mei?– Da, continu` Mandy spre disperarea lui Fannie. Tuturor

femeilor le plac umerii la]i la b`rba]i.

86 CHARLOTTE HUGHES

– Mandy, nu cred c` pe Clay \l intereseaz`, \ncerc` Fannies` \ntrerup` declara]iile stânjenitoare.

– Ba m` intereseaz`, spuse Clay a[ezându-se pe sofa, lâng`Mandy. {i ce ]i-a mai spus?

– C de fiecare dat când te vede, inima ei o ia razna, spuse Mandy,care f r \ndoial b`nuia c intrase \ntr-un joc al celor doi adul]i.

– Serios? surâse el viclean, privind-o pe Fannie care se\nro[ise pân`-n vârful urechilor.

– Am \ntrebat-o [i cu ce te-a atras ea la \nceput. – {i ce ]i-a r`spuns?– C` prima oar` ]i-a pl`cut p`rul ei lung [i ondulat.– Da, mama ta are un p`r superb. Dar nu asta m-a atras

prima oar` la ea, spuse Clay misterios.– Dar ce? \ntreb` curioas` Mandy.– Nu pot s` spun, zâmbi el r`ut`cios.– Te rooog! exclam` Mandy dezam`git`.– Nu se poate, r`mase el pe pozi]ii. B`rba]ii au dreptul la

secretele lor. Hai mai bine s` te conduc \n dormitorul t`u.– Da, te rog, spuse Fannie repede f`cându-i cu ochiul. }i-am

spus c` Mandy va dormi \n camera... albastr` ?– Da, mi-ai spus, zise Clay amuzat. U[a a doua, la parter.

Cea de lâng` ficus. Hai, Mandy. Te conduc eu.Fannie r`mase singur` \n camer`, r`suflând u[urat`. Cea mai

grea parte a \ntâlnirii cu fiica sa trecuse. Se \ntreba cum se vadescurca mai departe. Când Clay se \ntoarse singur, o \ntreb`:

– Te sim]i bine?– Da, oft` Fannie. Nu-mi vine s` cred cât de mult a crescut.– {i va mai cre[te. E \nc` un copil... Deci \]i plac umerii

mei, da?

SE CAUT~ SO} 87

– Mandy mi-a pus o mul]ime de \ntreb`ri despre \ntâlnireanoastr`. Nici nu mai [tiu ce i-am r`spuns.

– Dar nu mi-ai r`spuns mie la \ntrebare. |]i plac umeriimei? repet` el cu insisten]`.

– Mda... ai umeri frumo[i.– M` bucur c`-]i plac, spuse el mul]umit. Dar ai gre[it \n

privin]a p`rului.– Nu-]i place p`rul meu? \ntreb` Fannie trecându-[i \ngri-

jorat` degetele prin buclele ro[cate.– Ba da, ba da, o lini[ti el. Dar nu p`rul t`u a fost primul

lucru care m-a atras la tine.– Ei, n-am [tiut ce s` r`spund, zise ea sim]indu-se stânjenit`

din cauza acelei conversa]ii. Partea asta nu ne-am gândit s-odiscut`m \nainte.

– Ca s` [tii pe viitor, afl` c`-mi place p`rul t`u foarte mult,dar mai mult [i mai mult \mi place pielea ta fin`. {i abia a[tepts` v`d cât mai mult din ea, ad`ug` el s`rutând-o repede pegât.

** *

– Fannie, te rog, vino \n pat, spuse Clay \n a doua noapte,privind-o de sus, \mbr`cat numai \ntr-o pereche de pantalonide pijama din m`tase. Am mai discutat subiectul `sta. Credeamc` glumeai când spuneai c` ai de gând s` dormi pe sofa.

– M` simt perfect aici, spuse Fannie tr`gându-[i p`turapân` sub b`rbie, [i \ntrebându-se de ce Clay dormea f`r` bluzade la pijama.

88 CHARLOTTE HUGHES

– Am aflat din experien]e anterioare c` sofaua asta e tareca piatra. Ai uitat c` am crescut aici? Obi[nuiam s` m` strecor\n camera mamei când eram mic [i s` dorm aici, la picioareleei.

– E destul de confortabil`, insist` Fannie, de[i noaptea tre-cut` se chinuise s` adoarm` toat` noaptea [i nu reu[ise.

Canapeaua era prea mic` pentru ea, [i \n afar` de asta era\ntr-adev`r foarte tare. Probabil fusese proiectat` pentru fru-muse]e, nu pentru confort.

– Nu m` face s` te iau pe sus, amenin]` Clay punându-[imâinile \n [olduri. {tii c` sunt \n stare. |n afar` de asta, ce-arspune Mandy dac` ar veni \n toiul nop]ii peste noi? Ce-argândi dac` ne-ar vedea dormind separat? {i-ar da seama c` aimin]it-o.

– Mandy nu intr` la noi \n camer` f`r` s` bat` la u[`. A[avea timp s` vin lâng` tine, \n pat.

– Dar dac` uit` s` bat`?– Atunci vom \ncuia u[a cu cheia.Clay oft` din r`runchi. Fannie era \nc`p`]ânat` ca un catâr. – Treci \n pat! Nu mai face pe nebuna.– Las`-m`-n pace! exclam` ea \ntorcându-se cu spatele la

el. Ce-ai cu mine?– Nu pot s` dorm [tiind cum te chinuie[ti pe sofaua asta

incomod`.Fannie se pref`cu c` nu-l mai aude.– Uite ce e, oft` el trecându-[i degetele prin p`r. E târziu [i

sunt obosit. Ori treci \n pat, ori m` mut \n camera mea.– Nu se poate! s`ri Fannie \n capul oaselor.– De ce nu? Dac` tu faci ce vrei, [i eu pot s` fac ce-mi place.

SE CAUT~ SO} 89

Fannie morm`i ceva [i, ]inându-[i cear[aful \n jurul ei, seurc` \n patul antic. Era pu]in mai \nalt fa]` de paturilemoderne, [i pu]in mai \ngust decât acestea. Se \ntreb` cumaveau s` doarm` f`r` s` se ating`.

– Mul]umesc, spuse Clay urcând lâng` ea, \n pat. Tot foindu-se [i c`utându-[i locul, genunchiul lui lovi ceva

moale. Fannie ]ip` u[or.– Pardon, spuse el. Salteaua asta nu e prea confortabil`. E

umplut` cu pene de gâsc`. Mama nu putea s` doarm` pealtceva.

– Nu-i nimic, morm`i Fannie tr`gându-se cât mai spre mar-ginea patului.

R`mase acolo ]inându-[i respira]ia, ne\ndr`znind s` scoat`nici un sunet. Dar pe nesim]ite alunec` din ce \n ce mai multspre centrul patului, atingându-se din nou de Clay. |[i ceruiertare, se \ndep`rt`, dar chiar [i a[a putea s`-i simt` c`lduracorpului radiind precum o flac`r` vie.

– Ce naiba faci? \ntreb` el auzind-o morm`ind.– |ncerc s` nu alunec spre centrul patului, spuse ea pe un

ton frustrat.– Dumnezeule! Fannie, pân` acum n-ai mai dormit nicio-

dat` lâng` un b`rbat?– Am o fiic` de treisprezece ani, spuse ea pe un ton

mu[c`tor, f`r` s`-i r`spund` la \ntrebare. Tu ce crezi?– S` nu-mi spui c` ai f`cut-o o singur` dat` pân` acum,

specul` el dup` un moment de t`cere.– Nu-i treaba ta.– Se presupune c` suntem c`s`tori]i, zise el. Ar trebui s`-i

spui so]ului t`u totul, zise el ridicându-se \ntr-un cot.

90 CHARLOTTE HUGHES

Draperiile grele de catifea erau date la o parte [i str`lucireamisterioas` a lunii le lumina fe]ele.

– Dac` te intereseaz` atât de mult, mâine diminea]` voinum`ra nop]ile petrecute \n pat cu al]i b`rba]i, spuse ea dândun pumn \n pern` [i a[ezându-se mai bine.

– Foarte amuzant. Dar acum vorbind, serios, ai fost vreo-dat` \ndr`gostit`?

– Da, r`spunse ea \ntrebându-se de ce-l interesa pe Claysubiectul `sta atât de mult. L-am iubit foarte mult pe tat`l luiMandy. Acum imagineaz`-]i cât de mult poate iubi o fat` la[aisprezece ani. Pe atunci eram naiv`. Credeam c` [i el m`iubea, cel pu]in atât cât \l iubeam eu. Oricum, e clar c` nu erapreg`tit s` fie tat`.

– Doar pe el l-ai iubit?– Da, recunoscu ea. Am mai ie[it [i cu al]i b`ie]i, e drept,

dar nu m-a atras nici unul \n mod special. N-aveam timp de\ntâlniri. Eram ocupat` cu \ngrijirea mamei, cu serviciul, cu[coala... Dar niciodat` n-am sim]it lipsa b`rba]ilor \n via]amea.

– De ce? \ntreb` el ne\ncrez`tor. Nu-]i doreai s` te ]in`cineva \n bra]e? S` te s`rute? Nu sim]eai nevoia s`...

– S` fac sex? Nu, r`spunse ea sec. De fapt n-am ajuns nicio-dat` la stadiul acesta cu nici un b`rbat, pentru c` de fiecaredat` când le spuneam c` am un copil, disp`reau inevitabil dinvia]a mea.

– E dureros... Tat`l lui Mandy era tân`r [i lipsit de expe-rien]`, Fannie. Asta nu \nseamn` c` to]i b`rba]ii sunt la fel.Doamne, râse el, \mi amintesc prima mea noapte de dragoste.Eram \n Lincoln-ul mamei, pe bancheta din spate...

SE CAUT~ SO} 91

– Ce vrei s`-mi spui? i-o t`ie ea, dorind s` evite relat`rileescapadelor sexuale ale lui Clay.

– Ideea e c` nu e neap`rat necesar ca o noapte de dragostes` se termine dureros.

– Clay, n-am chef de discu]ii de genul acesta.– Suntem oameni \n toat` firea, Fannie. {i e clar c` suntem

atra[i unul de cel`lalt. De ce te temi s` recuno[ti?Sim]ind mâna lui \ncercând s-o ating` pe sub plapum`,

Fannie \l plesni. Dar se afla pe marginea patului [i mi[careabrusc` o f`cu s`-[i piard` echilibrul. |n urm`toarea secund` setrezi pe podea, ag`]ând \n c`dere veioza de pe noptier`.

Zgomotul asurzitor r`sun` \n toat` casa. Abajurul dinsticl` se f`cu buc`]i. Clay se ridic` \n genunchi [i o privi desus.

– Ce-ai f`cut? \ntreb` el aprinzând veioza de pe noptieralui.

S`ri din pat [i alerg` s` vad` ce p`]ise Fannie.– Cum ai reu[it? \ntreb` el \ngrijorat.– Am c`zut din pat. Nu se vede?– Te sim]i bine?– Da. N-am c`zut de pe cal. – Stai pe loc! o opri el v`zând c` Fannie \ncerca s` se

ridice. – De ce?– Sunt cioburi peste tot. S` nu te tai. Clay lu` lampa de pe jos [i o a[ez` cu grij` pe noptier`.

Apoi \ngenunche lâng` Fannie [i adun` cioburile mari.– Gata? \ntreb` ea ner`bd`toare, observând c` el \ncepuse

s` se holbeze la c`ma[a ei de noapte.

92 CHARLOTTE HUGHES

– Trebuie s` te dezbraci, spuse el grav.– Poftim???– C`ma[a ta de noapte trebuie s` fie plin` de cioburi de

sticl`. Nu se poate s` intri a[a \n pat. O s` te tai cu siguran]`.Las`-m` s` te ajut.

– Nu, mul]umesc, spuse ea \ncercând s` se ridice de pepodea.

– Stai acolo! Nu vreau s` umpli camera de cioburi. Mâineo s`-i spun menajerei s` cure]e bine camera. Dar acum tre-buie s` g`sim ceva \n care s` te \mbraci. Ai alt` c`ma[` denoapte?

– Nu. Asta e singura pe care o am.– Nu-i nimic, spuse el gr`bindu-se spre comod` [i \ntor-

cându-se cu o pijama b`rb`teasc`. Pune]i-o pe asta.– Acum? Aici?– M` \ntorc cu spatele.Fannie \[i scoase repede c`ma[a de noapte [i \mbr`c`

pijamaua de m`tase a lui Clay. Mânecile erau mult prealungi, iar pantalonii la fel. Dar n-avea importan]`. Era maibine a[a.

– Gata, m-am \mbr`cat, spuse Fannie.Clay se \ntoarse [i când v`zu cât de mare \i era pijamaua,

\ncepu s` chicoteasc`.– Nu mi-am dat seama c` e[ti atât de mic`. – Am un metru [aptezeci [i cincizeci [i cinci de kilograme.

Nu sunt chiar atât de mic`.– Acum hai s` ne b`g`m \n pat. E târziu.– {tiam eu c` trebuie s` m` culc pe sofa, morm`i ea. Crezi

c` am trezit pe cineva?

SE CAUT~ SO} 93

– Nuuu... râse el. Doar pe cei care se afl` pe o raz` de osut` de metri.

– Atunci de ce n-a venit nimeni s` ne \ntrebe ce am p`]it?– Poate pentru c` toat` lumea se gânde[te c` am f`cut o

partid` de sex s`lbatic [i nu vor s` ne \ntrerup`.– Mai taci din gur`! pufni ea c`lcând cu grij` printre

cioburi. Oricum, nu m` mai culc \n pat nici s` m` tai.– {tii ceva? A[a nu mai merge. Hai mai bine s` punem o

pern` \ntre noi. Po]i s` te urci \n pat pe partea aceea? – |ncerc...– Hai c` te ajut eu.– Nu, mul]umesc, m` descurc [i singur`. Dup` ce reu[i s` se urce \n pat, Clay a[ez` \ntre ei o pern`. – E[ti mul]umit`?– Da. Dar tu ai venit cu ideea.– Spre binele t`u. Ca s` nu mai cazi din pat. Acum c`

ne-am lini[tit, hai s` ne culc`m. Noaptea trecut` n-am dormitdeloc bine.

Fannie se s`turase s` se tot certe cu Clay, a[a c` \ncerc` s`se lini[teasc`. La urma urmei trebuia s` joace rolul so]ieiiubitoare \n fa]a lui Mandy.

– E prima oar` când dorm cu cineva \n pat, dup` moarteamamei, spuse ea dup` câteva clipe de t`cere.

– Serios? – Da. Obi[nuiam s` dorm cu ea, \n caz c`-n timpul nop]ii

avea nevoie de ceva, sau...– Sau?– |n noaptea \n care a murit, \ncepu Fannie cu voce

tremurând`, am dormit bu[tean. M-am trezit \n zori, cu inima

94 CHARLOTTE HUGHES

b`tând s`-mi sparg` pieptul. {tiam c` murise. Murise \n tim-pul nop]ii. Trupul ei se r`cise. Mul]umirea mea a fost c` a avuto moarte u[oar`... De ce-]i spun eu ]ie toate astea?

– Poate pentru c` ai nevoie s` le poveste[ti cuiva, spuse elblând.

– Da, mi-e dor de ea, se confes` Fannie amintindu-[i defemeia care-i fusese mam`, prieten` [i mai târziu, copil. Mi-afost cea mai apropiat` fiin]`.

– De ce?– Majoritatea colegelor de la liceu se uitau la mine de sus.

M` acuzau c` m` \mbrac special ca o târf`. Eram prea mândr`ca s` le spun adev`rul.

– Dar b`ie]ii? \ntreb` el \ncruntându-se \n \ntuneric. Eicum te tratau?

Clay [tia ce p`rere aveau colegii de liceu despre ea, [tia cescriau prin toalete [i vestiare, dar voia s` afle ce credea ea.

– Tu ar trebui s` [tii mai bine r`spunsul la \ntrebarea asta,Clay. Majoritatea b`ie]ilor au \ncercat s` m` invite \n ora[. Peunii i-am refuzat, pe al]ii nu. Oricum, inevitabil, a doua ziveneau la [coal` [i povesteau \n gura mare cum i-au pus-o luiFannie Brisbane. Apoi am \nceput s` nu mai accept nici o invi-ta]ie. Cam \n aceea[i perioad` mama mea s-a \mboln`vit [i bâr-fele lor nu m` mai atingeau.

Clay t`cu o vreme, gândindu-se cât de crud` era via]a pen-tru unii oameni.

– |mi pare r`u c` ai trecut prin a[a ceva. M` gândesc [i lavia]a ta de familie. Sincer, cred c` nici eu n-am fost mai bundecât b`ie]ii care inventau pove[ti pe seama ta. Pentru c`st`team s`-i ascult. {i-i credeam.

SE CAUT~ SO} 95

– De ce nu m-ai invitat niciodat` \n ora[, atunci?– M` gândeam c` e[ti prea ocupat` cu al]i b`ie]i, spuse el

ridicând din umeri. |mi pare r`u c` am gândit a[a despre tine,Fannie. De obicei ghicesc u[or caracterul omului.

– Erai tân`r. Amândoi eram. Cred c` meritam ce mi se\ntâmpla. Am sfâr[it prin a m` culca cu primul b`iat care mis-a p`rut c` se poart` frumos cu mine. Primul care nu m-atratat ca pe o târf`. Credeam c` el e altfel. {i am avut surprizavie]ii mele.

– Dar uite ce a ie[it din asta. Ai o fiic` minunat`.– Da, oft` ea u[or. Doar privind-o \mi dau seama c` a

meritat durerea [i dezam`girea pe care le-am \ndurat ulteri-or...

– Fannie... noapte bun`.– Noapte bun`, Clay.|nchizând ochii, Fannie se sim]i mult mai bine, [tiind c` va

dormi al`turi de un b`rbat \n]eleg`tor.

96 CHARLOTTE HUGHES

Capitolul 8

– Unde naiba poate fi? \ntreb` Clay stând \n pragul u[iisufrageriei, unde tân`ra menajer` servea dejunul.

– Nu [tiu, spuse Fannie cl`tinând din cap. Am c`utat-o \ncamera ei, dar... pur [i simplu a disp`rut.

– |ntreba]i de domni[oara Mandy? interveni Greta intrând\n camer`. Copila s-a trezit la cântatul coco[ilor [i mi-a spus c`se duce s` fac` o plimbare. I-am spus c` dac` dore[te, g`se[tebiciclete \n garaj.

– Ai v`zut \ncotro a luat-o? \ntreb` Clay.– Spre Elderberry.– La naiba! morm`i Clay.– Dar ce s-a \ntâmplat? \ntreb` cu \ngrijorare b`trâna.– Dac` vorbe[te cu cine nu trebuie? \ntreb` Fannie

cuprins` de panic`. {tii ce bârfitoare e Maud Elderberry. Dac`Mandy afl`...

– Doamne, nu mi-am dat seama! exclam` \nsp`imântat`Greta.

– Hai s` mergem, spuse Clay apucând-o pe Fannie demân` [i tr`gând-o pe hol, spre ie[ire.

Hyram tocmai cobora sc`rile \n halat de baie.– Unde arde? \ntreb` el binedispus.– Mandy a plecat cu bicicleta \n zori. Trebuie s-o g`sim

\nainte s` apuce s` vorbeasc` cu cineva.Cei doi ie[ir` \nainte ca Hyram s` mai cear` detalii.

Urcar` \n ma[ina lui Clay [i pornir` pe drumul princi-pal.

– {tiam c` pân` la urm` ceva nu va merge, [opti cu \nfri-gurare Fannie.

– {i eu. Adic` speram s` mearg`.– Da, dar a[a se \ntâmpl` când min]i. Mai devreme sau mai

târziu minciuna iese ca untdelemnul la suprafa]`. – Ce ne facem? \ntreb` Clay.– Ce trebuia s` facem de la \nceput.– Adic`? \ntreb` Clay privind preocupat \n jur.– |i spunem adev`rul.– Da. Poate ai dreptate. Mandy e o fat` de treab`. N-o s`-[i

shimbe sentimentele fa]` de tine dac` va afla c` ai min]it-opentru a o impresiona.

– Nu [tiu, Clay, spuse ea \ngrijorat`. Poate se va uita de susla mine. Toat` via]a m-am luptat cu imaginea asta de fat`s`rac`.

– Mandy nu se va uita de sus la tine, spuse el \nfuriat. Doartu crezi asta.

– Ce vrei s` spui? – C` doar tu vrei s`-]i dovede[ti c` e[ti cineva. {i vinovat e

numai tat`l t`u.

98 CHARLOTTE HUGHES

– Da. El n-a fost \n stare s`-[i p`streze o slujb` niciodat`mai mult de trei luni. A \mpr`[tiat cecuri f`r` acoperire printoate ora[ele din zon`. {i-a abandonat familia la greu. Ne-af`cut de ru[ine.

– Dar el s-a acoperit singur de ru[ine, nu tu. Nu \n]eleg dece tot \ncerci s` repari imaginea pe care tat`l t`u a stricat-o. Tue[ti tu, el e el. Sunte]i dou` persoane complet diferite ca struc-tur` [i mentalitate. Când o s`-]i dai seama c` e[ti suficient debun` a[a cum e[ti?

Fannie, preocupat` s`-[i g`seasc` fiica, era numai pejum`tate atent` la vorbele lui Clay. La un moment dat observ`\n dep`rtare herghelia lui Elderberry.

– Acolo e! exclam` Fannie intrând \n agita]ie.Clay frân` [i \ntoarse volanul spre dreapta \mpro[când cu

pietre \n urma lui. Mandy, care st`tea de vorb` cu b`iatul celmare al so]ilor Elderberry, privi \n direc]ia lor [i când \irecunoscu, le f`cu semn zâmbind. Fannie cobor\ din ma[in` [ialerg` spre ea.

– Mandy! strig` ea. Aici erai?– Da. Dwight mi-a ar`tat caii. Nu sunt frumo[i?– Sunt frumo[i, dar noi ne f`ceam griji din cauza ta.– De ce? Or`[elul acesta mi se pare destul e lini[tit. {i i-am

spus menajerei unde m` duc. Fannie [tia c` Mandy o va crede exagerat`, dar trebuia s`

aib` grij` ca ea s` nu afle adev`rul. Din fericire, Dwight \i vor-bise numai despre cai.

– Bine, zâmbi Fannie dând o [uvi]` de p`r blond la o partede pe fa]a fiicei sale. }i-e foame? Te a[teapt` un mic dejuncopios acas`.

SE CAUT~ SO} 99

– Sunt de-a dreptul fl`mând`, recunoscu Mandy. Sta]i s`-miiau la revedere de la Dwight.

– Nu cred c` a aflat nimic, spuse Fannie urcându-se \nma[in`, lâng` Clay.

– Perfect, oft` el u[urat. Data viitoare trebuie s` fimmai precau]i. S`-]i spun cum vom face. Azi vedem noi cumo ]inem acas`, dar mâine pornim dis-de diminea]` spreSavannah [i ne petrecem noaptea acolo. Luni diminea]`ne \ntoarcem devreme, ca Mandy s` prind` avionul sprecas`.

– Bine, spuse Fannie cu inima strâns`.{tia c` ceasurile petrecute \n compania fiicei sale erau

num`rate, iar timpul zbura. Dar a[a convenise de la \nceputcu p`rin]ii ei adoptivi. N-avea \ncotro. Trebuia s` se bucure defiecare moment petrecut cu Mandy.

– Crezi c` po]i s`-]i faci timp pentru noi? \ntreb` ea.– Sigur c` da. Altfel nu m-a[ fi ar`tat disponibil. – Sunt gata! strig` Mandy oprindu-se cu bicicleta lâng`

ma[in`.Herghelia familiei Elderberry se afla la un kilometru de

casa Bodine. A[a c` Mandy porni cu bicicleta \nainte, iar Clay[i Fannie o urmar` \ncet cu ma[ina, la o distan]` sigur`. Dup`ce ajunser` \n fa]a casei [i parcar`, Mandy \ncepu s` lepovesteasc` despre caii lui Elderberry.

– Dwight mi-a spus c` pot s` vin s` c`l`resc oricând vreau.– {tii s` c`l`re[ti? \ntreb` Clay.– Da, spuse Mandy. Prietenii p`rin]ilor mei au o ferm` \n

Maryland. Mergem la ei o dat` pe lun` [i c`l`rim de diminea]apân` seara.

100 CHARLOTTE HUGHES

Ajunser` pe verand` [i Hyram le deschise u[a. Clay le f`culoc doamnelor s` intre.

– {tii c` [i noi avem cai, spuse el. |n spatele casei avem ungrajd. Din cas` nu po]i s`-l vezi, din cauza copacilor. O s` teduc acolo dup` micul dejun.

– Super! exclam` Mandy cu entuziasm. Tu [tii s`c`l`re[ti?

– Da, dar n-am mai c`l`rit de mult. |n orice caz, sunt sigurc` m` mai pot ]ine bine \n [a.

Hyram aproape terminase micul dejun, dar mai r`mase cuei la mas`. Mandy \i povesti despre Dwight [i propunerea luiClay de a c`l`ri dup` mas`.

– Tu mergi cu ei? \ntreb` Hyram \ntorcându-se spreFannie.

– Nu cred, scutur` Fannie din cap. Mi-e team` c` nu m`pricep s` c`l`resc. Mi-e pu]in fric` de cai.

– Po]i r`mâne aici, cu mine, spuse Hyram b`tând-o u[urelpe mân`. Dup` mas` vreau s` culeg ni[te flori din gr`din`.Poate m` aju]i [i tu.

– Sigur, spuse Fannie zâmbind, dar când d`du cu ochii deClay, zâmbetul i se stinse pe buze.

Se uita la ea \ncruntat, ca un vultur la iepure.

** *

SE CAUT~ SO} 101

Grajdul mirosea a ov`z proasp`t [i a b`legar. Clay discut`cu piticul care avea grij` de cai [i \i ar`tar` \mpreun` luiMandy caii. Pe cel vine]iu \l chema Sam, iar pe cel p`tat, Bitty.

– Hai s`-]i ar`t mândria tat`lui meu, spuse Clay con-ducând-o spre cap`tul grajdului, unde un pur sânge arabforn`ia nervos.

– Mam`! Ce frumos e! exclam` impresionat` Mandymângâindu-i curajoas` fruntea calului.

– El e Nadja, spuse Clay. Tat`l meu l-a cump`rat de la oherghelie renumit` din Arabia Saudit`.

– {i ce face]i cu el?– Nimic deosebit. La \nceput voia s`-l fac` arm`sar de con-

curs. Dar apoi s-a r`zgândit.– De ce?– Nu [tiu, spuse el ridicând din umeri.De fapt [tia, dar ce putea s`-i spun` lui Mandy? C` Hyram

fusese prea preocupat de femei ca s` mai aib` timp [i de altce-va? Oricum, se p`rea c` nu se lecuise. Acum Fannie eraurm`toarea victim` pe care pusese tat`l s`u ochii.

– Dac` vrei s` c`l`re[ti, spuse el, te sf`tuiesc s` alegi dintreSam [i Bitty. Nadja e cam nervos.

– Dar mi-ar pl`cea s`-l c`l`resc pe arab. Prietenii tat`luimeu m-au \nv`]at cum s` m` port cu caii de ras`.

– Poate alt` dat`. Ai timp toat` vara s` vii s` ne mai vizitezi.E[ti binevenit` oricând pofte[ti.

Clay se blestem` \n gând imediat cum f`cu invita]ia. Uitasecomplet c` acel weekend era un aranjament. O dat` cu ple-carea lui Mandy, lucrurile trebuiau s` revin` la normal. El seva \ntoarce la casa lui, Fannie la a ei...

102 CHARLOTTE HUGHES

– Ar fi cam dificil, spuse pe nea[teptate Mandy.– Ce vrei s` spui?– Dwight mi-a povestit [i altceva \n afar` de cai...– Serios? \ntreb` el privind-o atent. {i ce ]i-a spus?– Ce [tie tot ora[ul, Clay. Tu [i mama nu sunte]i c`s`tori]i.

Iar mama nu e ce se pretinde a fi.La \nceput, Clay r`mase \nm`rmurit. Ce putea s` fac`?

Trebuia s`-i explice totul, cu sinceritate.– Ne pare r`u, Mandy... N-am vrut s` te r`nim. Mama ta

nu voia s`-]i fie ru[ine cu ea. |i era team` s`-]i arate undelocuie[te, crezând c` a[a nu vei mai dori s-o vizitezi nicio-dat`.

– De fapt, spuse Mandy gânditoare, m` bucur c` nu ebogat`. {tiam de la \nceput c` mama mea adev`rat` m`iube[te foarte mult, dar a fost obligat` s` renun]e la mine dincauza s`r`ciei.

– Chiar a[a a fost.– Cum crezi c` m-am sim]it când am aflat c` are o c`snicie

fericit` [i locuie[te \ntr-o cas` frumoas`, cu servitori? La\nceput m-am gândit c` lumea m-a min]it. C` Fannie n-a fostniciodat` s`rac` [i c` m-a abandonat ca s` nu-[i strice repu-ta]ia.

– Dumenzeule, nu, Mandy. N-a fost a[a. Mama ta a dus-otare greu. Dar e prea mândr` ca s` recunoasc`. Cred c` s-asperiat când a aflat c` tat`l t`u adoptiv e un om influent laWashington. Se gândea c` tu e[ti obi[nuit` cu bog`]ia, [i cândvei vedea s`r`cia \n care tr`ie[te ea, o vei respinge.

– Vrei s`-mi spui tot adev`rul despre ea? \ntreb` Mandydup` o clip` de gândire.

SE CAUT~ SO} 103

Clay se a[ez` pe o gr`mad` de paie [i-i f`cu loc lui Mandys` stea lâng` el.

– Mama ta e o femeie deosebit`, spuse el. Casa \ncare locuie[te nu arat` prea bine. Dar Fannie munce[teziua ca s`-[i pl`teasc` datoriile cu care a r`mas dup`moartea mamei sale, iar seara merge la cursurileserale.

Clay \i povesti despre tat`l ei, care le abandonase pe amân-dou` [i cum \[i \ngrijise Fannie mama, \n timpul liceului, dup`ce o n`scuse pe ea.

– {i credea c`-mi va fi ru[ine cu ea? \ntreb` Mandy\ndurerat`.

– Da, spuse el zâmbind [i ciupind-o de nas. Cred c` e tim-pul ca noi trei s` discut`m serios. Fannie ]i-ar fi spus adev`rulde la \nceput.

– Dar n-a[ vrea s`-i spun c` [tiu, zise Mandy. Vreau s`-mispun` singur`. Când va fi preg`tit`.

– Deja situa]ia a sc`pat de sub control. – Nu, Clay. Te rog, nu-i spune \nc` nimic.– Ce s` nu-mi spune]i? \ntreb` Fannie ap`rând \n u[a graj-

dului [i speriindu-i pe amândoi.– Ah, bun`! exclam` Mandy dorind s`-[i ascund`

reac]ia.– Ce vrei s` nu-mi spun` Clay? \ntreb` Fannie zâmbind,

culegându-i un pai din p`r.– P`i... f`cu Mandy privind cu disperare spre Clay.– Cum s`-]i spun... zise Clay gândindu-se la o minciun`.

Mandy nu [tie chiar atât de multe despre cai, cumpretinde.

104 CHARLOTTE HUGHES

– Serios?– Mda, spuse Mandy privind \n alt` parte. Voiam doar s`-l

impresionez pe Dwight. Uneori mint ca s` impresionez lumeadin jur. E ca-ntr-o pies` de teatru. {tii, ca atunci când am jucat-ope lady Montague.

– Dar de ce te prefaci, ca s` impresionezi lumea? Tu e[tioricum bun`, a[a cum e[ti.

– Pentru c` m`tu[a Rhea \ntotdeauna mi-a spus c` maibine \mi g`sesc un so] bogat care s` aib` grij` de mine,pentru c` eu oricum nu m` pricep la nimic, \n mod spe-cial.

– M`tu[a Rhea?– Da. E sora mamei. Are [aptezeci de ani. E nevoie s` v`

spun mai mult? Ea e de p`rere c` tinerii din ziua de azi suntlene[i [i nu [tiu s` fac` nimic. Dup` p`rerea ei nimic nuformeaz` mai bine caracterul unui tân`r decât munca pe tim-pul verii, \ntr-o fabric`.

Fannie o privi uluit`. Dar pân` la urm` se gândi c` Mandyexagera.

– Glume[ti, spuse ea.– Deloc!– Ei, sper c` mama ta nu gânde[te la fel despre copii, spuse

ea [tiind c` n-avea nici un drept s` se amestece \n problemeleei de familie.

– Nu, spuse Mandy c`zând pe gânduri. Ea nu seam`n`deloc cu sora ei.

– Asta-i bine, oft` Fannie pocnindu-[i palmele una decealalt`. Sunt sigur` c` eu [i Clay te putem \nv`]a câte cevadespre cai. Nu-i a[a?

SE CAUT~ SO} 105

– Da, r`spunse Clay, cu pl`cere.– Nu-]i mai face griji, spuse Fannie privind-o pe Mandy. Ah,

s` v` spun de ce am venit dup` voi. M` gândeam s` preg`timun picnic mai târziu, dup` orele de c`l`rie.

– Perfect, spuse Clay dorindu-[i ca cele dou` fete s` nu maiaib` atâtea secrete una fa]` de cealalt`.

** *

– Cum crezi c` m-am descurcat ast`zi? \ntreb` Fannie cândClay se urc` \n pat, lâng` ea, p`strând distan]a cu o pern`, lafel ca noaptea trecut`.

– Cred c` bini[or, spuse el cu gândul la conversa]ia pe careo avusese cu Mandy \n grajd.

– Doar bini[or? \ntreb` ea arcuindu-[i o sprâncean`. Lui Fannie i se ap`ruse c` Mandy se sim]ise excelent \n ziua

aceea, c`l`rind al`turi de Clay. Ba chiar se descurcase grozav,având \n vedere c` nu [tia prea multe despre cai. |i p`rea r`udoar c` membrii familiei ei n-o \ncurajau pe Mandy prea mult.Acea m`tu[` Rhea o scotea din s`rite.

{i picnicul fu un succes. Fannie preg`tise cu mâna ei pui larotisor, cartofi cop]i, salat` [i ceai de ment`. Clay le povestise\ntâmpl`ri hazlii din copil`ria lui [i Mandy râsese cu gura pân`la urechi.

– Am o \ntrebare, spuse Clay. Ce ai face dac` ai promitecuiva s` ]ii un secret fa]` de cineva, dar ai fi de p`rere c` maibine l-ai spune acelei persoane, cu riscul s` pierzi \ncredereacelui care ]i-a \ncredin]at secretul?

106 CHARLOTTE HUGHES

Fannie se ridic` \ntr-un cot [i-l privi \n semiobscuritate.– N-ar trebui s` tr`dezi persoana, Clay, indiferent de

secret. Uneori nu \n]elegi motivele oamenilor, dar dac` cine-va are \ncredere \n tine... Nu trebuie s` spui.

Clay o privi cum st`tea a[a, lâng` el, cu buclele acelea moiatârnând \n jurul umerilor. |n via]a lui nu v`zuse o femeiemai atr`g`toare. {i el st`tea \n pat cu ea [i nici m`car n-oatingea.

– Nu te aprinde a[a, spuse el calm. Te \ntrebam numai. – Deci n-ai spus nimic?Buzele ei \l vr`jir`. {i ochii ei... str`luceau ca dou`

smaralde. Se \ntreb` cum locuiser` \n acela[i ora[ atâ]ia ani,f`r` s` ajung` s` se cunoasc` mai bine. Cum putea s`-[i reiavia]a dinainte, f`r` s` se mai \ntâlneasc` cu Fannie, dup` ceMandy va pleca?

– Nu mi-ai r`spuns la \ntrebare, spuse Fannie privindu-latent.

Clay era pe jum`tate dezvelit, iar pieptul lui lat se ridica [icobora ritmic. Fannie nu putea s`-[i mai ia ochii de la el. I sep`rea c` se sim]ise atras` de Clay Bodine dintotdeauna.

– De ce n-o faci? \ntreb` el citindu-i gândurile. Nu moridac` m` atingi.

– Poftim?Clay chicoti [i f`când o mi[care brusc` o lu` de subsuori [i

o trase peste el.– Ce faci?! ]ip` ea. Apoi \[i aminti c` nu erau singuri \n cas`

[i ad`ug` [optit: Las`-m`...– Nu te \mpotrivi, spuse el c`utându-i privirile. E timpul s`

ne oprim din jocul `sta stupid.

SE CAUT~ SO} 107

– Nu [tiu la ce te referi... morm`i ea zb`tându-se s` scape.– Vrei s` m` s`ru]i atât de mult cât vreau [i eu. {i [tii ceva?

Voi lua ini]iativa.Spunând astea, Clay o apuc` de ceaf` [i o trase blând spre

gura lui, lipindu-[i buzele de ale ei. Fannie \ncerc` s` seopun`, dar se \ntreb` de ce. De ce \ncerca s` se fereasc` dedulcea]a buzelor lui? Nu asta \[i dorise \ntotdeauna, \n secret?Se trezi s`rutându-l, punându-[i bra]ele \n jurul gâtului lui [i\mbr`]i[ându-l cu pasiune.

S`rutul se intensific` [i Fannie sim]i un vârtej cald [i pl`cut\n stomac. Stând lipit` de trupul lui, \[i d`du seama c` el seexcitase.

Prima ei reac]ie fu s` se retrag`. Se arsese o dat`. Da, daracum era o femeie \n toat` firea, nu o adolescent` credul`. Nuputea s`-l mai resping`. Se visase \n bra]ele lui de prea mult timp.

Clay fu acela care se desprinse de ea.– Nu mi-am dorit niciodat` o femeie atât de mult cum te

doresc acum, pe tine, spuse el cu voce r`gu[it`.– Clay... oricât de mult te-a[ dori... nu pot...– Nu po]i sau nu vrei?– A[ r`mâne \ns`rcinat`.– Poate g`sm noi o solu]ie.– Acum? E trecut de unsprezece. Farmaciile sunt \nchise.De fapt se bucura, pentru c` n-avea chef de o simpl`

t`v`leal` de-o noapte.– Am trecut azi pe la benzin`rie, spuse Clay, [i \n toaleta

b`rba]ilor aveau un automat.– Automat?– Da. Automat cu prezervative.

108 CHARLOTTE HUGHES

– Oh, f`cu ea ro[ind.– Pot s` m` duc pân` acolo [i s` m` \ntorc \n mai pu]in de

dou`zeci de minute.– Vin cu tine, spuse ea [tiind c` atâta timp \i era suficient

ca s` se r`zgândeasc`. Era total lipsit de romantism s` se gândeasc` la prezerva-

tive. Totu[i, erau necesare. Se \ndep`rt` de el [i privi tavanul,mu[cându-[i buzele.

– Da, spuse ea. Vin cu tine. Stai s`-mi pun blugii.|n trei minute fur` gata [i se furi[ar` pe hol, coborâr` \n lini[te

scara, [i ie[ir` afar` din cas`. Luna plin` lumina ma[ina lui Clay. – Doamne, gemu Fannie când Clay porni motorul, trebuie

s` fii chiar atât de g`l`gios?– Fii lini[tit`. Toat` lumea doarme bu[tean.Ajunser` la benzin`rie \n timp record [i Eustache McIntyre

\i \ntâmpin`.– Clay, b`iatule! strig` el sco]ând capul prin fereastra

ghi[eului de noapte. Ce cau]i aici? }i-am f`cut plinul azi.– Ne plimbam [i... mi s-a aprins becul de avertizare al

uleiului. M` gândeam s` te ui]i tu s` vezi ce are.– Uleiul, zici? Puteam s` jur c` l-am verificat azi, morm`i

b`rbatul ie[ind afar`. Deschide capota, s` v`d cu ochii mei.– Hai, du-te, [opti Fannie \mpingându-l pe Clay de la spate.– Te superi dac` m` duc pân` la toalet`, Eustache?– Nu se poate, fiule, spuse b`rbatul ridicând indicatorul de

ulei \n aer.– De ce? \ntreb` Clay \ntorcându-se din drum [i privind

\napoi cu panic`.– E inundat`. Po]i s` folose[ti toaleta femeilor.

SE CAUT~ SO} 109

Clay \[i d`du ochii peste cap [i Fannie privi \n alt` parte,must`cind. Asta era bine. Ea nu se sim]ea preg`tit` s` fac` acel pas.

– Haide, Eustache, m` simt ca naiba \n toaleta femeilor.– Bine, bine. Du-te [i ia cheia. {tii unde o g`se[ti. Dar s` nu

tragi apa. S-ar putea s` te inunzi.Clay ap`ru la geamul lui Fannie [i \ntreb` \n [oapt`:– Ai ceva m`run]i[?Ea scotoci prin po[et` [i-i d`du un pumn de fise.– Doar nu crezi c` avem nevoie de atâtea? – Sigur c` nu, spuse ea ro[ind.– Bine, zâmbi el. |mi ajung dou`. {tiu s` le folosesc. – Du-te odat`!Când Clay se \ntoarse, cinci minute mai târzi, Eustache toc-

mai cobora capota.– Ai destul ulei. S-ar putea s` fie o defec]iune la becul indicator.– Se poate, ridic` din umeri Clay. – Cred c` ar fi bine s`-l schimb.– Las`, Eustache, spuse Clay intrând \n ma[in`. Alt` dat`. – Dar nu dureaz` nici cinci minute.– Lui Fannie \i e somn. Trebuie s-o duc acas` \nainte s`

adoarm` la mine \n ma[in`. – Mi s-a p`rut mie c-o v`d pe domni[oara Brisbane, spuse

Eustache l`sându-se \n jos, ca s-o priveasc` mai bine peFannie. Trebuie s` te culci devreme, domni[oar`, ca s` teodihne[ti. Luni deschizi tot la [ase, nu?

– Cred c`... da, r`spunse Fannie \ncurcat`.– Hai c` am plecat, spuse Clay. O noapte u[oar`, Eustache.– Nu uita s` treci pe la mine s` schimbi becul! strig` \n

urma lui b`rbatul.

110 CHARLOTTE HUGHES

Când ajunser` acas`, dup` ce parcar` ma[ina se strecurar` \nhol, dar cineva aprinse lumina [i-i sperie de moarte. Era Hyram.

– Unde a]i fost? \ntreb` el privindu-i pe rând. – N-am putut dormi, [opti Clay sperând s` nu mai

trezeasc` [i pe altcineva. Am f`cut o plimbare cu ma[ina.U[a de lâng` ficus se deschise [i \n prag ap`ru Mandy.– Mi s-a p`rut mie c` aud zgomote, spuse ea frecându-se la

ochi. Ce face]i aici?– Eu voiam s`-mi iau ni[te lapte [i pr`jituri, spuse Hyram.

Mai vrea cineva?– Cum s` nu, se \nvior` Mandy. Haide]i [i voi, spuse ea

luându-i de mân` pe Fannie [i pe Clay.Ace[tia se privir` ridicând din umeri [i-i urmar` pe cei doi

\n buc`t`rie, oftând.– {tie cineva s` joace c`r]i? \ntreb` Mandy luând o gur` de

lapte. Când nu reu[esc s` adorm noaptea, obi[nuiesc s` joc cup`rin]ii mei c`r]i.

– Ce idee bun`! exclam` Hyram. {tiu eu unde ]ine Gretaun pachet de c`r]i de joc. Haide]i, la mas`!

Jucar` pân` la ora trei, folosind capace de bere drept bani.Fannie se duse prima la culcare, \n momentul \n care nu maireu[i s` deslu[easc` fe]ele de pe c`r]ile de joc, din cauzaoboselii. Clay o urm`, dar cum intr` \n dormitor, Fannie se\ncuie \n baie ca s` se schimbe. Cinci minute mai târziu ie[ipractic târându-se [i se b`g` \n pat. Adormi cum puse capul pepern`.

Clay oft` adânc [i se \ntoarse cu spatele morm`ind:– Halal... Cred c` nu-mi r`mâne nimic de f`cut. Poate doar

un du[ rece.

SE CAUT~ SO} 111

Capitolul 9

Fannie se trezi gâdilat` de ceva cald [i umed la ureche.Strâmb` din nas [i apoi auzi un chicotit. Deschise ochii [i-lv`zu pe Clay privind-o, cu gura pân` la urechi.

– Bun` diminea]a, somnoroaso! spuse el.– Cât e ceasul? \ntreb` ea clipind.– Aproape zece.– A[a de târziu?! exclam` ea dând s` sar` din pat.– Stai aici, spuse el oprind-o. Tata [i Mandy nu s-au tezit. I-am

auzit ducându-se la culcare spre diminea]`. N-avem de ce s`ne gr`bim, spuse el aplecându-se ca s-o s`rute.

– Clay... [opti ea \ncercând s` scape.Inten]iile lui erau gr`itoare.– {[[... Taci. Stai acolo [i las`-m` s` te fac s` te sim]i bine. Cu o mân` o dezveli, iar cu cealalt` \ncepu s`-i desfac` nas-

turii pijamalei. Fannie se sim]i expus`, dar nu protest`.}inându-[i r`suflarea, l`sându-se s`rutat` [i dezbr`cat` deClay, a[tepta urm`toarea mi[care.

– E[ti atât de frumoas`, [opti el dezvelindu-i sânii. Gura lui \i cuprinse sfârcurile, f`când dorin]a s` creasc` \n

ea. Apoi Clay o mângâie pe abdomen [i, coborându-[i mâna,p`trunse \n pantalonii ei. Sim]ind-o cald` [i umed`, zâmbisatisf`cut.

Se opri numai s`-[i scoat` pijamaua. Apoi continu` s-os`rute, ghidându-i mâna spre b`rb`]ia lui. Fannie \l mângâiepân` când Clay nu mai rezist` [i o opri. Apoi \[i aminti deprezervativ. |n câteva secunde [i-l puse.

Intr` \ncet, \nchizând ochii, cuprins de o pl`cere fantastic`.|ncepu s` se mi[te \ncet [i apoi din ce \n ce mai repede. Prearepede, pl`cerea devenind insuportabil` pentru amândoi.Clay \i auzi geam`tul [i sim]indu-i mu[chii contractându-se \njurul lui, [tiu c` ea terminase. Gura lui i-o devor` pe a ei [iClay \[i d`du drumul cu for]`.

Apoi r`maser` t`cu]i, fiecare cu gândurile lui. Clay nuobi[nuia s` vorbeasc` cu partenera dup` ce f`cea sex, darobservând o cut` de \ngrijorare \ntre sprâncenele lui Fannie,o \ntreb`:

– Ce e?– Poftim? \ntreb` ea privindu-l ca pe o ciud`]enie.– La ce te gânde[ti?– C`... a fost altfel...– Altfel?– Da. Altfel ca alt`dat`.– Ce vrei s` spui?– Adic` a fost mai bine. A[a trebuie s` fie?– Dac` doi oameni se potrivesc, de fiecare dat` e din ce \n

ce mai bine.

SE CAUT~ SO} 113

– {i dac` nu se potrivesc?– R`mâi cu o ne\mplinire.– Tu te-ai mai sim]it ne\mplinit pân` acum?– Sigur. Se mai \ntâmpl`.– Dar eu... te-am dezam`git?– Tu niciodat` nu m-ai putea dezam`gi, Fannie, spuse el

zâmbind. E[ti o femeie pasional`. {i cred c` o dat` ce veidescoperi c` nu vreau s`-]i fac nici un r`u, vei deveni [i maipasional`.

– Hmmm, murmur` ea privindu-l seduc`tor. {tii la ce m`gândesc? A[ mai vrea s` \ncerc o dat`, ca s` fiu sigur`.

Clay zâmbi. – Al t`u sunt, iubito, spuse el s`rutând-o.Abia \n jurul prânzului coborâr`, proasp`t sp`la]i [i

\mbr`ca]i. |i g`sir` pe Hyram [i pe Mandy luându-[i micul-dejun.

– S` nu m` mai la[i s` joc c`r]i cu fiica ta, spuse Hyram.Buc`tarul e sup`rat pe noi to]i c` am \ntârziat cu micul dejun.

– |mi pare r`u, spuse Fannie. Dar figura ei str`lucea, [i felul \n care-l privea pe Clay nu

l`sa loc de \ndoial` nim`nui. Era \ndr`gostit`. Se \ntreba dac`Mandy [i Hyram observaser` schimbarea rela]iei lor.

Dup` ce Clay \[i b`u cafeaua, se \ntoarse spre Mandy [i\ntreb`:

– Ce-ai spune de o excursie \n Savannah? Putem s` st`m pemalul râului... {tiu un restaurant grozav. {i luni diminea]` tel`s`m direct la aeroport.

– Grozav, spuse Mandy. Tu ce spui, unchiule Hy? Vii cunoi?

114 CHARLOTTE HUGHES

– Mi-e team` c` la vârsta mea, astfel de escapade nu-mipriesc.

Clay \[i privi tat`l cu \ngrijorare. Toat` via]a fusese unb`rbat puternic, care nu se temuse de nimic. Niciodat` nuacceptase c` \mb`trânea. Când se schimbase?

** *

O or` mai târziu, pornir` to]i trei la drum cu Mercedesullui Hyram. Corvette-ul lui Clay nu avea portbagajul prea\nc`p`tor. Mandy vorbi f`r` pauz` \n timpul c`l`toriei de oor`, iar Clay [i Fannie schimbar` priviri semnificative [i seatinser` pe furi[.

Doi u[ieri \mbr`ca]i \n uniform` se gr`bir` s`-i \ntâmpine,când parcar` \n fa]a unui hotel luxos cu dou`sprezece etaje.Dup` ce primir` cheia str`b`tur` holul decorat \n alb, plin cuflori roz-aprins [i luar` liftul spre etajul lor. Nu aveau multebagaje, pentru c` st`teau numai o noapte. Doar Mandy aveatoate geamantanele la ea, pentru c` a doua zi trebuia s` se\ntoarc` la Washington.

– Sper s` v` plac` apartamentul, domnule Bodine, spuseliftierul care-i opri la etajul zece. Este unul dintre cele mai fru-moase pe care le avem.

– Sunt surprins c` am reu[it s` cap`t acest apartament. Am\n]eles c` hotelul e plin.

– A[a este. V` doresc [edere pl`cut`.

SE CAUT~ SO} 115

Când ajunser \n fa]a apartamentului lor, Fannie \ntreb \n [oapt :– Cum ai reu[it?– Cu banii ob]ii orice, spuse el f`cându-i cu ochiul.– Nu chiar orice, replic` ea intrând \n hol. Apartamentul era decorat \n gri [i roz. Camera de zi comu-

nica cu cele dou` dormitoare. Mandy alese dormitorul deco-rat \n roz, iar Fannie [i Clay luar` dormitorul gri, care avea unpat matrimonial imens \n mijloc.

– Ce frumos, [opti impresionat` Fannie.– Tu e[ti frumoas`, spuse Clay privind-o cum se minuna

admirând \nc`perea. – Niciodat` n-am locuit \ntr-un hotel, spuse ea ru[inat`.

Cred c` apartamentul acesta a costat cât salariul meu pe olun`. M` simt ca Cenu[`reasa.

– Dac` ai fi a mea, n-ai mai duce lips` de nimic.– {i crezi c` asta \mi doresc?– Nu?– Sunte alte lucruri la care m` a[tept de la o rela]ie. – Ca de exemplu? \ntreb` el \ncruci[ându-[i bra]ele la piept.– Dragoste, devotament... – Cred c` toate cuplurile \ncep prin a sim]i asta. Dar senti-

mentele acestea mor \n timp. Cuplurile ajung s` se tolereze [ir`mân \mpreun` din cauza copiilor sau a c`minului conforta-bil. Dar pân` la urm` copiii pleac` la casele lor [i cei doi setrezesc ca ni[te str`ini care \mpart aceea[i cas`.

– Da, unele c`snicii a[a sunt, recunoscu ea amintindu-[i detat`l s`u. Dar nu e obligatoriu s` fie a[a \n toate cazurile. Amv`zut cupluri fericite care vin la fast-food [i care sunt a[a,\mpreun`, de ani de zile.

116 CHARLOTTE HUGHES

Clay se apropie de ea [i dându-i capul pe spate, o privi \n ochi.– Tu asta-]i dore[ti, Fannie? Dragoste adev`rat` [i ve[nic`?

Ca-n pove[ti?– Da, [opti ea. Dar asta numai dup` ce-mi voi pune via]a \n

ordine. Nu cred c` voi putea face pe cineva fericit \nainte dea-mi atinge scopurile pe care mi le-am propus.

Clay [tia c` ea se referea la educa]ie. |i ridic` b`rbia cudegetul [i o privi \n ochi. Cum s`-i explice c` visele ei erau [iale lui?

– Nu [tiu, Fannie. M-ai f`cut fericit zilele astea. De azi-diminea]` nu m` mai pot gândi decât la tine. N-a[ putea sta \ncalea fericirii tale.

Mandy b`tu la u[` [i ei doi revenir` cu picioarele pep`mânt.

– Ave]i de gând s` v` giugiuli]i toat` ziua? \ntreb` fatastrâmbându-se la ei. Hai mai bine s` ne distr`m.

Clay lu` o pern` [i o arunc` dup` ea. Mandy se feri [i pernaateriz` \n camer` de zi.

– Nu vezi c` suntem ocupa]i? \ntreb` el pref`cându-sesup`rat. Cum s-o vr`jesc pe Fannie dac` tu ne tot \ntrerupi?

– Credeam c` am venit aici ca s` ne plimb`m...– Bine, bine, fu el de acord, privind-o pe Fannie care zâm-

bea. Unde vrei s` mergem mai \ntâi?– Vreau s` mergem pe la magazinele de-a lungul râului,

spuse Mandy ner`bd`toare s` plece. Hai, spuse ea luând-o demân` pe Fannie, s` mergem!

– Stai s`-mi refac machiajul.– Dac` nu te-ar mai s`ruta Clay, n-ai mai pierde acum tim-

pul uitându-te \n oglind`, o dojeni glume] Mandy.

SE CAUT~ SO} 117

– Bine, râse Fannie ridicându-se de pe pat, [i \ndreptându-sespre baie.

Cinci minute mai târziu to]i trei coborâr` cu liftul \n hol. |nzona de a[teptare, un b`rbat \mbr`cat \n frac negru cânta la unpian cu coad`. Câ]iva oaspe]i st`teau pe fotoliile albe de piele[i beau cocteiluri.

Soarele era \nc` sus, pe cer, dar o briz` r`coroas` carevenea dinspre râu f`cea atmosfera pl`cut`. Prima oar`intrar` \ntr-un atelier de confec]ionat p`pu[i. Acesteaerau din por]elan, [i erau \mbr`cate \n rochii de dan-tel`.

– Uit`-te la ea, pufni Mandy tr`gându-l de mân` pe Clay [iar`tând spre Fannie care nu se mai s`tura privind p`pu[ile.Mâine-poimâine o s` vrea un copil.

– Nu te \ngrijora, spuse Fannie auzind-o. N-o s` mai aducpe lume nici un copil pân` nu m` voi sim]i preg`tit`.

Clay o lu` de bra] [i pornir` spre urm`torul magazin.Mirosea a cafea proasp`t m`cinat` [i a pl`cint` de mere, \nc`de la intrare. Trecur` cu greu de acesta [i intrar` \n urm`torul.Se numea „Traista lui Mo[ Cr`ciun”. Vitrina era decorat` cubrazi [i fulgi de z`pad` artificiali. Din copaci atârnau globuricolorate, [osete ro[ii, beteal`, [i lumini]e. Dintr-un difuzor seauzeau cântece de Cr`ciun.

– Mam`! Aici ]i se pare c` e Cr`ciun tot anul! exclam`Mandy.

Fannie zâmbi amintindu-[i cât de s`r`c`cioase fuseser`zilele de Cr`ciun pentru ea. Niciodat` nu avuseser` banipentru cadouri sau curcani pentru masa de Cr`ciun. Darmama sa t`ia o g`in` din curte [i \i confec]iona cadourile cu

118 CHARLOTTE HUGHES

mâna ei. Fannie primea de Cr`ciun ori un pulov`r tricotat demama sa, ori o tr`istu]` cro[etat`... Mama ei fusese o femeieinventiv` [i priceput`. Doar c` dup` ce se \mboln`vise numai fusese \n stare s`-i d`ruiasc` nimic fiicei sale des`rb`tori.

Apoi intrar` \ntr-un magazin cu tricouri imprimate. Peunele scria „Bine a]i venit \n Savannah”, pe altele scria „SuntFierbinte”, sau alte n`zbâtii de genul acesta. Clay \i cump`r`lui Fanie un triciou pe care scria: „Sunt a ta”. Când citimesajul, Fannie \i trase \n joac` o palm` la fund.

Plecar` [i de acolo. Se oprir` la un restaurant pe care-lcuno[tea Clay. Comandar` scoici, dup` care Mandy era\nnebunit`. Fannie \i privi doar, refuzând orice specialitatedin pe[te. |n schimb comand` un bol plin cu creve]i, sur-prinzându-i pe to]i.

Când se \ntoarser` la hotel, magazinele nu se \nchi-seser`. A[a c` mai colindar` prin ora[, ]inându-se de mân`to]i trei. Fannie se \ntreba de ce era atât de vesel`. Probabilc` cele dou` pahare de vin pe care le b`use \[i f`cuser` efec-tul.

– {ti]i c` avem televizor \n camer`? \ntreb` Mandydându-se ca pe ghea]` pe pardoseala lustruit` a holuluihotelului.

– Nu e[ti obosit`? \ntreb` Fannie. Toat` noaptea ai jucatc`r]i cu Hyram.

– M` simt plin` de energie. {tiu! Hai s` mergem la piscin`!V-a]i luat costumele de baie?

– Da, spuse Fannie amintindu-[i c`-[i luase cu ea costumulde baie al Wilhmenei pe care, din p`cate, \nc` nu-l probase.

SE CAUT~ SO} 119

– Gata, mergem s` \not`m, spuse Clay.Un sfert de or` mai târziu se \ndreptau spre piscina de

dimensiuni olimpice de la demisol. Mandy se arunc` prima \nbazin.

– O s`-mi fie dor de ea, oft` Fannie privindu-[i fiica curegret. Nu suport gândul s-o las s` plece din nou.

– Poate c` nu va fi a[a.– Trebuie, spuse ea. Nu mai e copilul meu. Am renun]at la

ea de mult.– Dar poate s` te mai viziteze.– Nu [tii c` se va muta peste ocean?– Ai auzit de avioane?– Clay, [tii bine c` nu-mi permit s` pl`tesc un bilet de

avion. N-ar fi trebuit s-o p`r`sesc, de la bun \nceput. – Nu \ncepe... {tii c` n-aveai de ales. – {tiu, Clay, [tiu...– Voi nu intra]i? \ntreb` Mandy oprindu-se [i c`lcând apa,

dup` ce f`cuse dou` ture de bazin. Apa e perfect`.Clay \[i lu` avânt [i plonj` f`r` avertisment, stropind-o pe

Fannie din cap pân`-n picioare. |not` spre Mandy [i \ncepur`joaca. Fannie \i privi câteva momente [i apoi se decise s` intre.Ea nu era genul care s` se arunce \n ap`. Trebuia mai \ntâi s`se obi[nuiasc` cu temperatura. Cobor\ scara treapt` cutreapt`, dar Clay [i Mandy se privir` semnificaiv [i \notar` spreea ca s-o trag` \n ap`.

Se \ntoarser` \n apartament o or` mai târziu, \nveli]i \nprosoape pufoase.

– Eu vreau s` fac un du[ fierbinte, spuse Mandy dârdâindde frig.

120 CHARLOTTE HUGHES

– {i eu, murmur` Fannie \ndreptându-se \n direc]ia opus`. Se duse direct \n baie [i potrivi apa, apoi d`du drumul la

du[. Apa fierbinte o \nc`lzi imediat.– Stai a[a! strig` o voce masculin` din spatele ei.Se \ntoarse [i-l v`zu pe Clay intrând sub du[, al`turi de ea, gol.– Nu te-am auzit când ai b`tut la u[`.– N-am b`tut, zâmbi el. Nu te mai ascunde, Fannie. Deja

am v`zut tot ce ai.– Tu nu a[tep]i invita]ii speciale, spuse ea \ncruntându-se.– Dac` a[ a[tepta, s-ar putea s` nu le primesc. A[a c`-mi

place s` m` servesc singur. Hai, nu te mai foi. |ntoarce-te ca s`te sp`l pe spate.

Fannie se supuse. Nu era obi[nuit` s` se expun` a[a,oricui. Toat` via]a locuise cu mama sa, iar aceasta nu intraseniciodat` peste ea, \n baie. Mâinile lui Clay erau magice,eliberându-i toat` tensiunea din umeri.

– E bine, nu? |ntoarce-te s` te sp`l [i pe fa]`.– Clay...– Haide, haide. Dac` mai st`m mult aici, Mandy o s` se

\ntrebe ce-am p`]it.Fannie se supuse [i de data asta. Clay o s`puni bine,

alunecându-[i palmele pe tot trupul ei. Senza]ia era uluitoare.Fannie ar fi stat a[a ore \ntregi. Clay \[i cobor\ mâna \ntrepicioarele ei [i intr` u[or \n ea. Degetele lui intrau [i ie[eaudându-i fiori ame]itori. |nchise ochii [i se l`s` purtat` desenza]ie. Apoi degetele lui Clay g`sir` mugurele feminit`]ii ei[i-l mângâie pân` când Fannie \[i d`du drumul. Valuri depl`cere o loveau din ce \n ce mai puternic, crescând \n inten-sitate, pân` o l`sar` f`r` suflare.

SE CAUT~ SO} 121

Când intrar` mai târziu \n dormitor, o g`sir` pe Mandystând pe marginea patului, cu o privire gânditoare. Noroc c`erau \mbr`ca]i.

– Ce-i cu tine? \ntreb` Clay observând c` televizorul erastins. Spuneai c` vrei s` te ui]i la filme.

– Tocmai am sunat acas`, spuse ea trist. P`rin]ii mei au fostobliga]i s` p`r`seasc` ]ara \n seara asta, pentru o misiunesecret`. Au \ncercat s` m` g`seasc` mai devreme, dar eram \nora[.

– Unde au plecat? \ntreb` Fannie \ngenunchind lâng` fiicasa, care \ncepuse s` plâng`.

– Cine poate [ti? {i cine-mi poate spune? Când sun` cine-va de la Casa Alb`, tata pleac` f`r` s` ne spun` nici nou` unde.Dar de data asta mama a plecat cu el.

Fannie \l privi pe Clay \n t`cere, apoi pe Mandy. Era ciudat`aceast` atitudine a p`rin]ilor adoptivi ai fiicei sale. Nu era nor-mal s` plece [i s`-[i lase copilul \n voia sor]ii.

– {i cine va avea grij` de tine cât timp ei sunt pleca]i? – M`tu[a Rhea, spuse fata dându-[i ochii peste cap \n semn

de exasperare. N-a[ putea...? N-a[ putea s` m` \ntorc la voiacas`? \ntreb` ea plin` de speran]`.

Fannie ezit` privindu-l \ntreb`tor pe Clay. Ea trebuia s` se\ntoarc` luni la serviciu. {i Clay la fel... {i ce va spune m`tu[aRhea? Sau Hyram?

– Doar pentru câteva zile, spuse repede Mandy. Cel mult os`pt`mân`. De obicei misiunile astea se termin` repede.

– Nu [tiu... spuse Fannie privindu-l pe Clay.– Sigur c` da, Mandy, spuse el. Faci parte din familia noas-

tr`. E[ti binevenit` oricând.

122 CHARLOTTE HUGHES

Fannie se sim]ea recunosc`toare. Clay era un b`rbatde treab` acceptându-le pe amândou` \n casa lui. IarHyram va jubila s`-[i ]in` fiul cât mai mult timpaproape.

– Ne bucur`m c` vei sta mai mult cu noi, p`pu[`, spuseFannie bucuroas`. Dar trebuie s`-]i anulezi zborul. Vrei s-osun eu pe m`tu[a ta?

– Nu, spuse repede Mandy. O s` vorbesc eu cu ea. Nuvreau s` te ia pe tine la rost. Eu sunt obi[nuit`. Chiar acum m`duc \n dormitorul meu, ca s-o sun.

Fannie a[tept` s` r`mân` singur` cu Clay, apoi spuse:– Mul]umesc, Clay. Ai fost generos. – Ce voiai s` fac? S-o las pe biata fat` s` se \ntoarc` la o

m`tu[` pe care n-o sufer`? – Dar... ]ie nu ]i se pare un pic ciudat? \ntreb` ea. Cum au

putut s` plece p`rin]ii ei a[a, brusc, f`r` s` a[tepte s` vor-beasc` cu Mandy?

– A[a se \ntâmpl` \n cazul misiunilor speciale. Tat`l s`u tre-buie s` fie o persoan` foarte important`, dac` prime[te ordinedirect de la Casa Alb`.

Continuar` s` discute acest subiect, pân` când Mandy intr`\n dormitorul lor [i spuse oftând u[urat`:

– Gata, am vorbit cu m`tu[a Rhea.– Te-a certat?– Dimpotriv`. M-a mirat pu]in, pentru c` mi s-a p`rut chiar

bucuroas` c` mai r`mân cu voi. Dar nu m` intereseaz`. A spusc` va lua ea leg`tura cu p`rin]ii mei când [i dac` va [ti undes`-i g`seasc`.

– Ce \nseamn` asta? \ntreb` Fannie nelini[tit`.

SE CAUT~ SO} 123

– Misiunile acestea sunt deosebit de periculoase, spusecalm Mandy. Trebuie s` [ti]i [i voi asta. P`rin]ii mei \[i pun \npericol via]a de fiecare dat` când pleac` peste grani]`.

– Dumnenzeule, ce groaznic! exclam` Fannie ducându-[imâinile la piept.

– Groaznic, dar adev`rat, spuse Mandy a[ezându-se pe pat.De ce crezi c` mi-e fric` s` plec din ]ar`? {tii cât de instabil` esitua]ia politic` \n Orientul Mijlociu. Apropo, mi-am anulatbiletul de avion.

– Trebuie s` pleci \n Orientul Mijlociu? \ntreb` Clay,ignorând ultima remarc`.

– Da. Bine, nu trebuia s` afla]i. V` rog s` nu mai spune]i lanimeni.

Fannie \l privi pe Clay scuturând cu \ngrijorare din cap. Nuera cazul s` se amestece \n deciziile familiei lui Mandy.

– Pari obosit`, draga mea, spuse ea strângându-i mânafiicei sale. De ce nu te duci s` te culci? O s` mai vorbimmâine.

– Ai dreptate, sunt obosit`, m`rturisi Mandystrângând-o pe Fannie \n bra]e. Cred c`-mi fac prea multegriji. Dar n-am ce face. E greu s` nu te \ntrebi dac` familiata nu e omorât` chiar \n clipa asta de o band` de terori[ti,undeva, \n lume.

– Ce nebunie, oft` Clay dup` ce Mandy se duse la culcare.De cât timp tr`ie[te copilul `sta \n aceast` teroare?

– N-am idee. Când am dat-o spre adop]ie, nimeni nu mi-afurnizat prea multe informa]ii. {tiam numai c` p`rin]ii eiadoptivi sunt ni[te oameni influen]i din Washington [i c` ea ova duce bine.

124 CHARLOTTE HUGHES

giannijollys

– Incredibil...– Mi-e fric`, Clay. Nu pot s-o las pe Mandy s` plece \n

Orientul Mijlociu. Nici nu-mi vine s` cred c` americanii auvoie s` c`l`toreasc` \n acea parte a lumii. Guvernan]ii nu [tiula ce riscuri \i expun? Ar trebui s` fac ceva s-o \mpiedic s`ajung` acolo. Cred c` e timpul s` stau de vorb` cu p`rin]ii ei.

– {i ce vrei s` le spui? \ntreb` el v`zându-i hot`râreanestr`mutat` din priviri.

– Nu [tiu. Poate reu[esc s` ob]in custodia. |i voi acuza c`-ipun \n pericol via]a fiicei mele.

– Voi sta de vorb` cu avocatul meu mâine diminea]`. S`vedem ce p`rere are [i el. |ntre timp, nu-]i mai fr`mântamintea, [i hai s` ne culc`m.

Fannie se bucur` c` el nu \ncerc` \n seara aceea s` fac`dragoste cu ea. Era atât de confuz` \ncât nu se putea gândi lanimic. |n minte avea numai imaginea fiicei sale. Dac` va muri\n Orientul Mijlociu? P`rin]ii ei adoptivi aveau nevoie de unexamen psihiatric. Cum puteau s`-[i duc` fiica \n partea aceeaa lumii?

{i Clay se gândea la Mandy. Doar c` lui \i mirosea ceva \ntoat` povestea aceea. {i trebuia s` afle ce era putred. Adormimult mai târziu decât Fannie, cu gândul s`-l caute a doua zi, laprima or`, pe avocatul lui.

** *

SE CAUT~ SO} 125

– M-a concediat, spuse Fannie a doua zi de diminea]`privindu-l pe Clay, \n timp ce-[i beau cafelele.

– De ce? \ntreb` el.– L-am sunat pe [eful meu de la Griddle & Grill [i i-am spus

c` sunt bolnav`. Din nefericire Wilhmena n-a apucat s`-mispun` c`-i turnase alt` minciun`. Trebuia s` fiu acum la o\nmormântare.

– Doamne! exclam` Clay dându-[i ochii peste cap. Dar dece nu v-a]i \n]eles s` spune]i aceea[i minciun`?

– P`i a[a am f`cut. Dar patronul o tot \ntreba de celipsesc atâtea zile din cauza unui simplu guturai. {i ea ainventat alt` minciun`. A spus c` sunt la o \nmor-mântare.

Clay o admir` pe Fannie cât de proasp`t` [i tân`r` ar`ta \nblugi [i pulov`r.

– {i te-a concediat pentru c` e[ti tot bolnav` \n loc s` fii la\nmormântare? râse el.

– Mi-a motivat c` n-are cu cine s` m` \nlocuiasc` atâtatimp. Dumnezeule! |]i dai seama ce \nseamn` asta?

– C` ]i-ai pierdut slujba.– Slujba [i asigurarea de s`n`tate. – O s` g`se[ti alt` slujb`. Dac` mi-ai cere p`rerea, ]i-a[

spune c` e mai bine a[a. – }i-e u[or s` vorbe[ti... Dar mie cine-mi va mai pl`ti fac-

turile [i facultatea? – Nu m-ar deranja s-o fac eu.– {tii bine c` nu vreau.– Da, spuse el luând-o \n bra]e, dar nici eu n-a[ vrea s` te

mai v`d muncind din greu pentru doi bani. Iar [eful t`u s-a

126 CHARLOTTE HUGHES

purtat ca un nemernic. Mai bine c` nu mai lucrezi pentru el.Dup` ce c` munceai atâta [i te pl`tea prost, dreptrecuno[tin]`, te-a mai [i concediat. |mi doresc ceva mai bunpentru tine. M` condamni?

– {i eu \mi doresc ceva mai bun, Clay, spuse ea impresio-nat` de grija lui. Dar asta se va \ntâmpla mai \ncolo. Eu nu m`pricep la nimic \n mod special.

– Spui prostii. }i-ai petrecut jum`tate din via]` având grij`de mama ta bolnav`, ca s` nu mai ]inem cont de \ntre]inereacasei. E nevoie de mult` abilitate s` le faci pe toate astea. Nute mai subestima.

– Dac` sugerezi c` ar fi bine s` m` angajez pe post de sor`medical`, las-o balt`. Nu-mi place s` \ngrijesc persoanele bol-nave, decât dac` sunt nevoit` s-o fac. Las`! oft` ea. O s`-mig`sesc eu o slujb` potrivit`.

– Las`-m` s` te ajut, spuse el s`rutând-o. {tii c` eu n-amajutat \n via]a mea o alt` fiin]` uman`? Trist, nu-i a[a? Am fostun egoist.

– S` m` aju]i? Cum?– Las`-m` s`-]i ofer bani. – Am mai discutat despre asta, Clay, oft` ea. N-am nevoie

de banii t`i.– }i-i dau cu titlu de \mprumut. |ntr-o zi mi-i vei

\napoia. S`-mi spui doar care e suma lunar` de care ainevoie, [i...

– Taci, Clay, [opti ea punându-i un deget pe buze. Am câte-va economii. Nu sunt chiar descoperit`.

– {tii ce cred eu? \ntreb` el zâmbind. Cred c` mai degrab`ai muri de foame decât s`-mi accep]i ajutorul.

SE CAUT~ SO} 127

– Nu vorbii prostii. Sigur c`-]i voi accepta ajutorul, dac` vafi nevoie. Dar deocamdat`, nu e.

Clay se \ntreb` dac` Fannie va avea nevoie vreodat` de aju-torul lui.

** *

Mandy se bucur` s` se \ntoarc` acas` \mpreun` cu Clay [iFannie. Luar` micul dejun \n sala de mese a hotelului, iar eale citi din bro[urile care descriau obiectivele turistice aleora[ului.

– A[ mai sta aici \nc` o zi, spuse Mandy vis`toare. Am aveaatâtea locuri de vizitat.

– Poate vom mai sta \nc` o zi, spuse Clay terminându-[icafeaua.

– Tu nu trebuie s` te duci la birou? \ntreb` Fannie.– Am câteva \ntâlniri programate, dar le pot amâna. Hai s`

termin`m de mâncat [i s` ne \ntoarcem \n camer`, s` d`mcâteva telefoane.

– E[ti atât de norocoas`, [opti Mandy la urechea luiFannie. Ai un so] minunat!

– Da, ai dreptate, spuse ea foindu-se pe scaun stânjenit`. Se \ntreb` cât de serios \[i juca Clay rolul de so] devotat.

Oare a[a era [i-n via]a real`? Cum se vor \n]elege dup` ceMandy se va \ntoarce la Washington? Oricum, era fericit` c`mai avea câteva zile la dispozi]ie.

128 CHARLOTTE HUGHES

Capitolul 10

Dou` zile mai târziu, Clay sosi de la birou [i o g`si peFannie \nconjurat` de ziare, cu un pix \n mân`, citind ofertelede serviciu.

– Ai g`sit ceva interesant? \ntreb` el turnându-[i un paharcu limonad`.

– Ofertele de serviciu din Culpepper sunt cam limitate.Dar sigur g`sesc ceva \n edi]ia de duminic`, spuse ea remar-când c` el p`rea distrat. Ai p`]it ceva?

– Nu, spuse el dând peste cap paharul cu limondat`. Dartrebuie s` st`m de vorb`. Unde e Mandy?

– C`l`re[te. Ce s-a \ntâmplat? Clay \nchise u[a cu cheia [i se a[ez` pe un scun, lâng`

Fannie.– Am discutat cu avocatul meu ast`zi. |n leg`tur` cu

Mandy.– {i? \ntreb` ea sim]ind c` i se face r`u.

– Nu [tiu cum s`-]i spun asta, Fannie, dar fata ne-a dus peto]i de nas.

– Ne-a min]it? \ntreb` ea clipind des. |n leg`tur` cu ce?– {tii c` ne-a f`cut s` credem c` tat`l s`u e un fel de

agent guvernamental. Ei, nu-i adev`rat. Tat`l s`u lucra \nguvern, dar nu pe postul `sta. Slujba lui nu era delocpericuloas`.

– Atunci de ce ne-a min]it? se \ncrunt` Fannie.– A[teapat`. Mai r`u. P`rin]ii ei adoptivi au fost omorâ]i

anul trecut de un [ofer beat.– Vai, Clay, nu!– Mandy se afla pe bancheta din spate [i a v`zut totul. Din

fericire r`nile ei au fost minore.Fannie scutur` din cap nu pentru c` nu credea, ci pentru

c` nu voia s` cread`. Nu-[i imagina cum biata sa fiic` trecuseprintr-un asemenea traumatism psihic.

– {i unde a locuit de atunci?– La m`tu[a ei, Rhea Turnbull, femeia despre care ne-a

povestit. B`trâna nu dorea s`-[i asume responsabilitateacre[terii fetei, dar sora sa o rugase ca \n caz c` li se \ntâmpl`lor ceva, s` aib` grij` de fiica lor adoptiv`.

– Clay, de unde ai aflat toate astea? {i atât de repede...– Avocatul meu are un prieten sus-pus \n Washington, care

a f`cut ni[te investiga]ii. Acum hai s` trecem la ve[tile cuadev`rat proaste.

– Deja mi-e team`, se zgribuli Fannie.– Mandy a fugit de acas`.

130 CHARLOTTE HUGHES

– Poftim?!– Nu suporta s` mai locuiasc` cu b`trâna. Fannie privi pe fereastr` c`utându-[i fiica. Nu mai era pe

paji[te. Probabil se \ndrepta spre cas` pentru a se preg`ti decin`.

– Incredibil, [opti ea. De ce ar fi f`cut Mandy una ca asta?{i de ce ne-a spus toate pove[tile acelea cu Orientul Mijlociu?{i scrisoarea... Am primit o scrisoare de la mama ei, chiar\nainte s` vin` Mandy...

– E greu de b`nuit? A scris-o chiar Mandy. Ne-a prostit peto]i. M` \ntreb de când ne-a copt-o.

Cineva b`tu la u[` [i Mandy b`g` capul \n camera dezi.

– Aici era]i? \ntreb` ea, apoi, v`zându-le expresiile, spuse:M` ierta]i. V-am deranjat? Voiam s` v` anun] c` m-am \ntors.L-am c`l`rit pe Nadja [i n-am c`zut. {i nici nu m-am \ndep`rtatde cas`. Data viitoare poate m` l`sa]i s` c`l`resc pân` maideparte.

– Intr`, Mandy, spuse Fannie cu o figur` grav`. Trebuie s`st`m de vorb`.

– S-a plâns gr`jdarul c` am bruscat caii? Nu-i adev`rat. Euiubesc animalele [i...

– Nu e vorba despre cai, Mandy, spuse Fannie repede.Mandy verific` turul pantalonilor s` vad` dac` nu erau

murdari [i se a[ez` pe canapea. |[i turn` un pahar culimonad` [i lu` o gur` zdrav`n` \nainte s-o priveasc` pemama sa.

SE CAUT~ SO} 131

Cu fruntea \ncre]it` de \ngrijorare,Fannie \[i privi fiica. Nu-ivenea s` cread` c` Mandy o min]ise atât de mult. Se gândea c`accidentul \i l`sase sechele emo]ionale.

– Eu [i Clay am fost foarte \ngrijora]i din cauza ta [i ne-amhot`rât s` verific`m ceva la Washington.

Nu voia s` arunce vina asupra lui Clay. El o f`cuse pentrubinele ei, ca s-o ajute.

– Am aflat c` n-ai fost cinstit` cu noi, continu` Fannie. Tesuperi dac` ne spui de ce?

– A]i aflat de p`rin]i mei? \ntreb` Mandy speriat`.– Da, spuse Fannie. Ne pare r`u, Mandy. Ne pare foarte

r`u...– A trecut un an de atunci, spuse fata cu lacrimi \n ochi, dar

durerea a r`mas acolo...– De ce nu mi-ai spus de la \nceput c` au murit? {i ce-i cu

povestea aceea bizar` despre tat`l t`u [i Orientul Mijlociu?– Voiam s`-]i spun adev`rul, zise ea f`r` s` aib` curajul

s`-[i priveasc` mama \n ochi, dar mi-era team` s` nu-mi spuidin mil` s` vin s` locuiesc cu tine. Nu voiam mila ta. Mai alesdup` ce ai renun]at la mine.

Fannie sim]i un junghi \n inim`. Lacrimile \i \n]epau ochii.Clay privea t`cut pe fereastr`. {i-ar fi dorit ca el s` spun` ceva,orice, s` umple t`cerea aceea ap`s`toare.

– Sigur c` te vreau, Mandy. Te-am dorit de la \nceput. Dinclipa \n care te-am sim]it crescând \n mine. Am renun]at la tinepentru c` nu puteam s` te cresc \n s`r`cia \n care am crescuteu. Te rog nu m` ur\ pentru ce am f`cut.

132 CHARLOTTE HUGHES

Fata se arunc` \n bra]ele mamei sale, hohotind de plâns.– {tiu c` nu trebuia s`-]i spun povestea aceea ridicol`

despre tat`l meu. Dar speram c` spunându-]i c` trebuie s`plec \ntr-o zon` periculoas`, tu vei insista s` r`mân cu tine.Dac` ]i-a[ fi spus c` p`rin]ii mei au murit, m-ai fi acceptatdin mil`. {tiu c` sun` ciudat [i n-are nici o noim` ce spun,dar când am pl`nuit totul, mi s-a p`rut cea mai bun`solu]ie.

– Dar nu ]i-a trecut prin cap c` era posibil s` verificpovestea?

– Nu m-am gândit la asta. Eram disperat`. Tot ce [tiam erac` nu mai voiam s` m` \ntorc la Washington, ca s` locuiesc cum`tu[a Rhea. Are [aptezeci de ani [i e habotnic`. Tot ce fac eun p`cat. Ea a insistat ca p`rin]ii mei s` m` dea la o [coal` defete, unde sunt obligat` s` port haine urâte. N-am voie s` amprieteni, cât despre b`ie]i... |]i dai seama c` am treisprezeceani [i nu-mi d` voie s` m` rad pe picioare?

Clay se apropie de ele cu mâinile \n buzunare [i lu` cuvân-tul.

– Mandy, sper c`-]i dai seama de gravitatea situa]iei [i de\ncurc`tura \n care ne-ai b`gat. M`tu[a ta, \n ciudaaparen]elor, te iube[te. {i am aflat c` starea s`n`t`]ii sale nue prea bun`... A pus toat` poli]ia din Washington pe urmeletale. Nu m-ar mira s` m` trezesc cu o poz` de-a ta pe par-briz.

– N-am vrut s-o r`nesc. Voiam doar s` plec de acolo. M`sim]eam disperat`, la limita puterilor...

SE CAUT~ SO} 133

– {i pe mie cum m-ai g`sit? Adop]ia a fost ]inut` \n secret.– N-a fost u[or, recunoscu Mandy. Dar m`tu[a Rhea, dup`

moartea p`rin]ilor mei, a f`cut cur`]enie prin pod [i a g`sit unleag`n de lemn...

– Cel pe care ]i l-a f`cut bunicul t`u. Tat`lui meu \i pl`ceas` ciopleasc` tot felul de obiecte. Chiar a \ncercat s` fac` oafacere \n sensul `sta. Dar a e[uat, ca de obicei. Am uitat deleag`nul acela.

– Am mai g`sit [i ni[te pl`pumioare brodate, spuse Mandy.Mama le-a p`strat pe toate. Oricum, tat`l t`u \[i cioplisenumele [i adresa pe leag`n. {i n-a[ fi reu[it s` descifrez scrisuldac` n-a[ fi pres`rat cenu[` peste el, a[a cum am v`zut o dat`,la televizor. Apoi am \nceput s` dau telefoane.

– De cât timp ai aflat?– De la accident. Dar trebuia s` prind curaj ca s` te con-

tactez. {i am venit cu un plan. Nu [tiam dac` vrei s` m` vezisau nu.

– Of, Mandy, [opti Fannie impresionat` de \ntreagapoveste, mi-a[ fi dorit s` vii la mine imediat dup` acci-dent.

– Nu se putea. Eram prea \ndurerat` de pierdereap`rin]ilor.

– {tii c` trebuie s-o anun]i pe m`tu[a ta unde te afli. Nupo]i s-o la[i a[a. Mai ales c` are probleme de s`n`tate.

– Nu pot s-o sun. N-o s` m` ierte niciodat`. {i dac` trimitepoli]ia dup` mine? Dac` m` aresteaz`, sau... Las`-m` s` staucu tine. Te rog. N-o s`-]i fac necazuri.

134 CHARLOTTE HUGHES

– Dar m`tu[a ta ce p`rere ar avea de asta? \ntreb` Fannie,tentat` s` spun` imediat da.

– Probabil m` va obliga s` m` \ntorc la Washington. Ea num` dore[te. Sunt o mare pacoste pe capul ei. Dar i-a promismamei c` va avea grij` de mine, dac` i se va \ntâmpla ei ceva.{i cerându-i m`tu[ii Rhea s`-[i calce o promisiune ar fi ca [icum i-a[ cere s` danseze goal` \n fa]a Casei Albe.

T`cur` to]i trei câteva clipe, apoi Clay spuse:– Mandy, du-te [i preg`te[e-te pentru cin`. A[ vrea s` stau

de vorb` cu Fannie, \ntre patru ochi.Fata se uit` de la unul la cel`lalt cu o privire dezolat`. – |mi pare r`u c` v-am creat tot necazul `sta, spuse ea.

N-am vrut s` sup`r pe nimeni. Poate c` m`tu[a Rhea are drep-tate. Poate c` sunt rea.

Clay [i Fannie nu mai apucar` s`-i r`spund`, c` Mandy ie[idin \nc`pere plângând. Cei doi se privir` cu sub\n]eles, [iFannie spuse:

– Mie nu-mi place de m`tu[a Rhea.– Nici mie, spuse Clay. Ce ne facem? – O s-o sun \nainte de cin`. Asta e tot ce pot s` fac. Apoi o

duc personal pe Mandy la Washington [i...– Renun]i la ea a[a, pur [i simplu?– N-am nici un drept legal asupra ei, Clay. Tot ce pot s`

sper e ca m`tu[a Rhea s` n-o arunce \n vreo cas` de copii.Apoi voi face tot ce-mi st`-n puteri s` m` \mprietenesc cub`trâna. Chiar dac`-mi place sau nu. Sper ca, \n timp, s-o lasepe Mandy s` m` viziteze mai des. O dat` ce voi câ[tiga \ncre-

SE CAUT~ SO} 135

derea femeii, nu va mai fi chiar a[a de greu. E b`trân`... Poate

o va l`sa de bun`voie pe Mandy s` locuiasc` \mpreun` cu

mine, dup` ce-mi voi lua licen]a.

– Asta ar putea dura ani de zile, spuse Clay privind \n

gol. Ai auzit c` Mandy se simte groaznic la m`tu[a Rhea....

Cred c-ar fi mai bine s-o ajut`m s` scape de acolo cât mai

repede.

– {tiu, dar ce pot s` fac? gemu neputincios Fannie. Te-ai

pus \n situa]ia mea? Am r`mas f`r` slujb`, n-am terminat

facultatea, iar casa st` s` cad` peste mine. Starea mea mate-

rial` nu s-a \mbun`t`]it. Din contr`. M`tu[a sa n-o va l`sa s`

locuiasc` \mpreun` cu mine. {i dac` n-o duc la Washington,

b`trâna m` va acuza de r`pire.

– Nu se poate, spuse Clay trecându-[i nelini[tit degetele

prin p`r. Nu, nu vreau s` mai fii \n situa]ia asta. Gata! Fannie...

sunt nebun dup` tine... Sunt atât de nebun dup` tine \ncât nu

m` mai pot gândi la nimic, decât la tine. La tine [i la Mandy.

Nu [tiu ce s`-]i mai spun.

Clay o strânse cu putere \n bra]e.

Fannie era complet z`p`cit`. Nu [tia cum s` priveasc`

reac]ia lui Clay. Ce voia el s` spun`? Ce sugera? {i ea cum tre-

buia s` r`spund`?

– Bine, Clay, m` bucur... Dar cum o pot ajuta pe Mandy?

– Fii so]ia mea, iubito. O s` ne descurc`m \mpreun`.

136 CHARLOTTE HUGHES

Capitolul 11

La \nceput, lui Fannie i se p`ru c` \n]elesese gre[it. S` fieso]ia lui Clay? Adic` s` se c`s`toreasc` cu el? Imposibil. ClayBodine era un burlac convins.

– Nu cred c` te-am \n]eles bine, bolborosi ea.– Ba da, iubito, m-ai auzit bine, zâmbi el. Vom sta de vorb`

cu m`tu[a Rhea, apoi vom a[tepta certificatul de c`s`torie.Când, [i dac` vom ajunge la tribunal, vom avea un avantaj.

Fannie r`mase cu gura c`scat`, se \ndep`rt` doi pa[i deClay [i se trânti pe canapea. S` se c`s`toreasc` cu el?

– Dar tu nu m` iube[ti, spuse ea privindu-l. De ce te-ai gân-dit la solu]ia asta?

– Ce e dragostea, Fannie? \ntreb` el a[ezânduse lâng` ea,pe canapea. Sunt mai apropiat de tine decât a fost orice b`rbatdin via]a ta. Abia a[tept s` vin` noaptea, s` ne retragem \n dor-mitorul nostru [i s` facem dragoste... {i diminea]a \mi place lanebunie când m` trezesc al`turi de tine. Dac` nu gre[esc preamult... cred c` [i tu sim]i la fel ca [i mine.

Clay avea dreptate. Rela]ia lor se \mbog`]ise \n ultimelezile. De fapt, se sim]ea foarte aproape de sentimentul numitdragoste. Dar cum puteau s` se angajeze \ntr-o rela]ie pe ter-men lung, dac` nu erau absolut siguri? {i cum r`mânea cuscopurile ei? Mai putea s` le urmeze?

– {tiu la ce te gânde[ti, spuse el. Crezi c` Mandy va fi opiedic` pentru ob]inerea licen]ei.

– Recunosc, sunt egoist`, m`rturisi ea. Dar Mandy e fiicamea [i fericirea ei e pe primul plan.

– Nu trebuie s` fie a[a, Fannie. Po]i s` ai familia ta [i s`-]icompletezi \n acela[i timp studiile. Nu trebuie s` te chinuie[ti\n c`su]a ta. Avem aici loc pentru to]i.

– {i tu cu ce te alegi? \ntreb` ea f`r` s` gândeasc`.– Nu po]i s` accep]i o ofert` f`r` s` te gânde[ti c` exist` un

motiv egoist \n spatele ei? \ntreb` el jignit.– Iart`-m`, dar nu m` pot ab]ine. S`pt`mâna trecut` m`

\ntrebai dac` urm`resc averea tat`lui t`u...– Am gre[it. |mi pare r`u. Cred c` experien]a mamei mele

mi-a l`sat un gust amar. Cu ce m` aleg? Nu [tiu... Am motivelemele. Tu [i Mandy mi-a]i ar`tat cât de frumoas` poate fi via]ade familie. N-am mai sim]it asta de mult, de foarte mult timp.{i e grozav s` te \ntorci dup` o zi de munc` acas`, [tiind c` tea[teapt` cineva drag, c`ruia \i pas` de tine.

– Dar cum r`mâne cu tat`l t`u? {tii c` ar face orice ca s`r`mâi aici.

– Trebuie s` rezolv [i cu el \ntr-un fel. Nu-mi dau seamacum, dar atitudinea lui s-a schimbat radical. |mi place felul \ncare se comport` acum. Nu [tiu... Putem r`mâne câteva luniaici, s` vedem cum ne \n]elegem.

138 CHARLOTTE HUGHES

Fannie se \ntreb` dac` Hyram i-ar spune vreodat` fiuluis`u despre atacul de cord. Poate c` o va face, când rela]ia lorse va schimba cu adev`rat \n bine. Sau poate Clay nu va [tiniciodat`. Oricum, important era c` amândoi doreau s` se\mpace.

– Nu trebuie s`-]i faci griji c` tat`l t`u \]i va sta \n cale,spuse Fannie. Vrea atât de mult s` locuie[ti \mpreun` cu el,\ncât o s` se comporte cât mai frumos posibil.

Clay o privi câteva momente, apoi \ntreb`:– Ei, ce spui? Te c`s`tore[ti cu mine? A[a putem fi to]i

patru \mpreun`.– {i dac` nu merge? \ntreb` ea ezitant.– Cât optimism! exclam` el sarcastic.– Trebuie s` m` gândesc la viitor, spuse ea rug`tor. Mai

ales c` e [i fiica mea \n joc. – Bine, hai s`-]i spun ceva. Voi face tot ce-i omene[te posi-

bil ca rela]ia noastr` s` mearg` bine. {i dac` nu se poate, totvoi avea grij` de tine [i de Mandy.

– Cred c` am fost destul de clar` când ]i-am spus c` n-amnevoie de banii t`i!

– Te rog, las`-m` s` termin. Te voi ajuta financiar pân` veilua licen]a, [i vei reu[i s` te \ntre]ii singur`. Iar ajutorul meunu va implica nici o responsabilitate din partea ta. Tu nu tre-buie decât s`-]i vezi de facultate [i de Mandy.

– Vii cu noi la Washington?– Da. Ne vom \ntâlni cu m`tu[a lui Mandy \mpreun`.

Dac` va vedea cât de mult ]inem la nepoata ei, poate va fifericit` s` scape de ea, [i \mp`cat` cu gândul c` o las` pemâini bune.

SE CAUT~ SO} 139

– Pari \ncrez`tor.– {tiu s` m` port cu femeile \n vârst`. Ar fi trebuit s` m`

vezi cât de bine m` \n]elegeam cu bunica mea. O aveam ladegetul mic. M`tu[a lui Mandy va fi floare la ureche.

Clay [tia s` se comporte [i cu fetele tinere. Nu trebuia decâts` zâmbeasc`. Dar se temea pu]in de m`tu[a Rhea.

– {i dac` nu coopereaz`? \ntreb` Fannie.– Intent`m proces. Vom face orice ca s-o ob]inem pe Mandy.– Te-ai ata[at de ea...– Da. E un copil bun.Fannie se \ntreb` de ce Clay nu recuno[tea c` era \nne-

bunit dup` Mandy. Se vedea de la o po[t`. Probabil experien]acu tat`l s`u \l f`cuse mai reticent.

– Trebuie s`-]i r`spund \n momentul `sta? \ntreb` ea. Pots` m` mai gândesc?

– Gânde[te-te, dar nu prea mult. Dac` ne c`s`torim, tre-buie s` mai a[tept`m dou`zeci [i patru de ore pentru certifi-catul de c`s`torie.

Nu era genul de cerere \n c`s`torie la care visase Fannie.Sigur, ea nu sperase niciodat` la un cavaler \n armur`, [i cu calalb, care s` \ngenuncheze \n fa]a ei [i s`-i fac` o declara]ie. Darvia]a era plin` de surprize.

Asta nu \nsemna c` rela]ia lor nu va merge. Ea \l iubea.Probabil, \n timp, [i el o va iubi.

– Bine, spuse ea \n cele din urm`. M` c`s`toresc cu tine.

** *

140 CHARLOTTE HUGHES

Fannie se trezi cu noapte-n cap \n ziua ceremoniei. Se ridic`din pat cu grij`, ca s` nu-l trezeasc` pe Clay, [i se gr`bi spre dor-mitorul fiicei sale. Mandy dormea profund, cu mâinile sub cap.P`rea un \ngera[, iar inima lui Fannie se umplu de dragoste, lavederea ei. Gândul c` o va putea pierde din nou o scotea dinmin]i. Va face orice ca s-o câ[tige. Dup` ce vorbise cu m`tu[a ei,cu dou` zile \n urm`, era clar c` aceasta va trimite autorit`]iledup` Mandy. Pentru ea nu conta c` biata copil` \[i pierduse fami-lia [i era teribil de nefericit` acolo. Avea un singur scop – s-oaduc` prin orice mijloace \napoi, la Washington.

Fannie \[i mângâie fiica [i [opti:– Mandy, treze[te-te. Hai, somnoroas mic . Vreau s te duc undeva.Mandy deschise ochii [i privindu-[i ceasul, \ntreb`:– Chiar acum?Cinci minute mai târziu, Fannie deschise a treia u[` a gara-

jului [i scoase ma[ina pe care o parcase acolo cu o s`pt`mân`\n urm`. Când Mandy o privi uimit`, Fannie spuse:

– Ai mai mers vreodat` cu o ma[in` f`r` aer condi]ionat?– Nu. A cui e ma[ina asta?– A mea. Haide, urc`. Abia când Fannie ie[i pe [osea, Mandy \ntreb`:– Ce se \ntâmpl`, mam`?Era pentru prima oar` când Mandy \i spunea mam`. Fannie

fu atât de surprins`, \ncât fu cât pe ce s` intre \ntr-un copac depe marginea [oselei. Trebuia s`-[i fac` curaj ca s`-i poat`spune ce avea de gând.

– Te-am min]it, p`pu[`, spuse ea dup` câteva momente. – {tiu, spuse Mandy simplu, privind \nainte.Fannie ap`s` pe frân` [i se opri motorul.

SE CAUT~ SO} 141

– Serios? \ntreb` ea clipind des. {i de ce nu mi-ai spusnimic pân` acum?

– {tiam c`-mi vei spune adev`rul când vei fi preg`tit`. {i...nici eu n-am fost sincer` cu tine [i cu Clay. M` mir c` nu v-a]iprins.

– Nu aveam motive s` nu te credem, spuse ea, apoi ad`ug`zâmbind: Se vede c` avem acela[i sânge.

Apoi porni motorul [i conduse mai departe, \n t`cere.Mandy se gândea c` \n dup`-amiaza aceea va da ochii cum`tu[a sa [i se \ntreba dac` va mai suporta mult s` locuiasc`\mpreun` cu ea. Fannie se gândea la strategia pe care opl`nuise \mpreun` cu Clay. Spera s` ias` bine. Oricum, nu-ispuseser` nimic lui Mandy, pentru a nu-i da speran]e de[arte.Dac` va reu[i, va fi o surpriz`.

Când casa ei le ap`ru \n fa]`, Fannie \[i schimb` dispozi]ia.Acoperi[ul era la fel de \nclinat cum \l l`sase, tencuiala la felde co[covit`, iar veranda p`rea lovit` de un cataclism.

Fannie parc` ma[ina, opri motorul, [i r`mase t`cut`. – Ei, asta e, spuse ea \n cele din urm`. Mandy t`cu, a[a c` Fannie continu`:– De fapt, interiorul arat` mai r`u decât exteriorul. Trebuie

s-o v`ruiesc, s`-i repar acoperi[ul, funda]ia, finisajele inte-rioare... |n fine, sunt multe de f`cut. Din p`cate n-am avutniciodat` bani sau timp ca s-o fac.

– Aici ai crescut tu? \ntreb` Mandy.– Mda, spuse Fannie dorind s` par` indiferent`. Urâse s`r`cia \n care tr`ise, [i sentimentul c` erau singur`

pe lume. Urâse s-o vad` pe mama sa bolnav`. |[i urâse tat`l. – Hai s` intr`m, spuse Fannie coborând din ma[in`.

142 CHARLOTTE HUGHES

Dup` ce deschise cu cheia [i \mpinse u[a, aceasta scâr]âijalnic. Mandy intr` cu grij` \n`untru [i privi \n jur. Dup` câte-va clipe de t`cere, \ntreb`:

– Mereu a ar`tat a[a?– Din p`cate, da, oft` Fannie gândindu-se la casa frumoas`

a lui Hyram [i \nchipuindu-[i casa \n care crescuse Mandy.– De ce ai vrut s` mi-o ar`]i? Fannie se a[ez` pe un scaun, \n buc`t`rie, [i spuse:– Speram s` \n]elegi de ce am renun]at la tine, Mandy. Nu

voiam s` cre[ti \n s`r`cia asta. Nu voiam ca prietenii t`i s` râd`de tine. Eu n-am avut niciodat` o prieten` \n liceu. Nu puteams` invit pe nimeni aici.

– Clay mi-a spus c` tat`l t`u te-a abandonat.– Da. Spunea c` nu poate locui \mpreun` cu o femeie bol-

nav`. A tot \ncercat s` intre \n diverse afaceri, dar nimic nu i-aie[it. Se pricepea doar la cioplitul \n lemn. Dar tu [tii asta. |nschimb, nimeni n-a [tiut câte ore de munc` istovitoare \i lua cas` realizeze un obiect finit din lemn. Niciodat` nu primea unpre] bun pe obiectele sale, a[a c` pân` la urm` a renun]at.

– Dar mama ta ce a p`]it? – A avut scleroz` \n pl`ci. A z`cut la pat mul]i ani \nainte s`

moar`. Cred c` a murit pentru c` [i-a pierdut dorin]a de a tr`i.– }i-e dor de ea?– Da... Era cea mai bun` prieten` a mea. M` \nfuriam când

vedeam c` nu lupt` ca s` tr`iasc`. Majoritatea bolnavilor descleroz` tr`iesc mult mai mult decât a tr`it ea. Cred c` arenun]at din clipa \n care tat`l meu ne-a p`r`sit.

Fannie \[i sprijini coatele pe mas` [i o privi pe Mandy câte-va clipe. Aceasta spuse, cu lacrimi \n ochi:

SE CAUT~ SO} 143

– Voiam s`-]i spun... c` p`rin]ii mei adoptivi... au fostfoarte buni cu mine. Am avut tot ce mi-am dorit. I-am iubitfoarte mult... Am vrut s` [tii asta... Am vrut s` [tii c` mi-ai alesni[te p`rin]i foarte buni... [i nu trebuie s` te mai sim]i vino-vat`.

– M` bucur, Mandy, [opti Fannie impresionat`. Suntmândr` de tine. {i le sunt recunosc`toare oamenilor care te-au crescut. Au f`cut treab` bun`. Mi-ar fi pl`cut s`-i cunosc.

Mandy \ncerc` s` vorbeasc`, dar nu reu[i din cauza nodu-lui care i se pusese \n gât. Fannie \ntinse bra]ele [i Mandy \is`ri \n poal` \nfundându-[i capul \n p`rul ei.

– M` bucur c` te-am g`sit, hohoti ea. Dar nu voiam ca ei s`moar`...

Fannie \[i strânse \n bra]e [i-[i leg`n` fiica. Inima ei erasfâ[iat` de durere [i mil`. Cum putea s` renun]e la Mandydup` ce abia reu[ise s-o g`seasc`?

Când ie[ir` din cas`, o jum`tate de or` mai târziu, soarele\ncepea s` r`sar`. Cea]a de diminea]` crea o lumin` ireal`.

– Cred c` deja ai aflat c` eu [i Clay nu suntem c`s`tori]i,spuse Fannie.

– Da. Am fost dezam`git`. |mi place mult de Clay.– Am discutat cu Clay despre asta, spuse Fannie a[ezându-se

pe o b`ncu]`, sub un stejar. Ne-am dat seama cât de mult vrems` locuim \mpreun` cu tine, s` fim o familie. A[a c` ne-amdecis s` ne c`s`torim.

– Serios? \ntreb` Mandy fericit`. Când?– Ast`zi.– Pot s` vin [i eu?– Normal!

144 CHARLOTTE HUGHES

– {tiam eu c` voi doi sunte]i sorti]i unul celuilalt.– O s` mergem to]i trei la m`tu[a ta. Vom afla dac` te va

l`sa s` locuie[ti \mpreun` cu noi.– Dac` nu accept`?– Trebuie s` ne asum`m riscul. Dac` nu coopereaz`, sun-

tem gata s` discut`m cu un avocat [i s` \ncepem procesul deadop]ie. Va dura, Mandy, dar nu vreau s`-]i n`ruiescsperan]ele.

– Tu e[ti mama mea adev`rat`, [opti Mandy. De ce trebuies` m` adop]i?

– Am renun]at la custodia ta cu mult timp \n urm`. Nu pots` te iau de la p`rin]i t`i adoptivi când \mi vine mie bine. Ei aumurit, dar dreptul legal \l are acum m`tu[a ta.

– Dar eu nu sunt suficient de matur` ca s` decid undevreau s` locuiesc?

– Nu [tiu. Trebuie s` consult`m un avocat. Dar ar fi maibine pentru toat` lumea s` \ncerc`m o discu]ie de la om la omcu m`tu[a ta. |n ciuda aparen]elor, ea te iube[te.

– Dar are un fel tare ciudat de a mi-o ar`ta, spuse Mandymoroc`nos.

– Sper`m s` ias` totul bine pentru toat` lumea. Ai\ncredere \n noi.

** *

SE CAUT~ SO} 145

La ora trei, \n dup`-amiaza aceea, Fannie [i Clay fur`declara]i c`s`tori]i de judec`torul de pace, \n prezen]a luiMandy, Hyram, Greta, Wilhmena, Gussie [i ErnestineDempsey. Pe nimeni nu surprinse vestea.

Clay se \mbr`case \ntr-un costum gri, iar Fannie \[i puseseun costum crem. Dup` ce judec`orul de pace \i declar`c`s`tori]i, Clay o s`rut` pe Fannie, \n aplauzele asisten]ei.

Ernestine [i Gussie, care-[i luaser` batistele din dantel`destinate special ceremoniei, nu mai pridideau s` le duc` lanas [i la ochi.

– M` bucur pentru tine, draga mea, spuse Wilhmenastrângând-o pe Fannie \n bra]e. Cred c` [tii c` ai pus mâna pecel mai dorit burlac din ora[.

Când se \ntoarser` acas` g`sir` camera de zi [i sufrageriatransformate \ntr-un bufet. Buc`tarul \[i d`duse toat` silin]as` prepare cele mai sofisticate antreuri. Peste tot erau paharecu [ampanie [i flori. |n mijlocul mesei trona tortul cu treietaje.

– Când ai organizat totul? \ntreba Fannie \ntorcându-sespre Hyram pentru un toast.

– Din clipa \n care Clay mi-a spus c` se va c`s`tori cu tine.Nu e bine s` p`strezi secrete fa]` de rude [i prieteni. Ri[ti s`pierzi cadourile de nunt`, spuse el f`când semn spre o m`su]`pe care se aflau o mul]ime de cutii \mpachetate \n hârtiecolorat`, [i... un plic. Acelea sunt pentru voi.

Clay lu` plicul [i-l b`g` repede \n buzunar. {tia cecon]inea. Actul de proprietate pentru terenul de lâng` râu.

– Mul]umesc, tat`, spuse el strângându-l pe Hyram \nbra]e [i b`tându-l b`rb`te[te pe spate.

146 CHARLOTTE HUGHES

Rela]ia lor se schimbase mult \n bine. P`cat c` aceast`schimbare venise cam târziu. Clay [i-ar fi dorit de mult s` aib`un tat` adev`rat. Dar aveau o via]` la dispozi]ie ca s` recu-pereze ce pierduser` \n to]i acei ani.

– {i asta e pentru tine, spuse Hyram \ntorcându-se spreFannie [i \nmânându-i un set de chei. M-am gândit c` e timpuls` ai o ma[in` nou`. Deja mi-e team` pentru via]a ta, \n rablaaceea de o sut` de ani.

Când intrar` \n garaj Fannie exclam` uluit`:– Un Ford Mustang decapotabil! Dumnezeule, Hyram!

Cred c` le[in. – Mam`, ce ma[in`! exclam` Mandy din spatele lor. Are

scaune din piele.– Ce p`rere ai, Mandy? Nu e[ti invidioas` c` mama ta

prime[te cadouri? \ntreb` Hyram.– Cred c` da, spuse Mandy, de[i se vedea c` era bucuroas`

pentru Fannie. |n u[a garajului ap`ru gr`jdarul ]inând de c`p`stru un pur

sânge arab cu p`rul lucios, de culoarea alunei.– Nu e pentru mine! exclam` Mandy \nfiorat` de emo]ie.– Ba chiar a[a, spuse Hyram strângându-[i proasp`ta

nepoat` \n bra]e.– Mul]umes, unchiule Hy, dar... oft` ea, dac` nu m` mai

\ntorc \napoi?– Iat` un motiv s-o faci, spuse Hyram \ncrez`tor. Când fiul

meu \[i pune ceva \n cap, nimic nu-i mai st` \n cale. Pe la ora cinci, Clay le ajut` pe Fannie [i pe Mandy s` urce

\n ma[in`. Fannie propusese s` mearg` cu noua ei ma[in`, darel insistase s` ia Mercedesul lui Hyram.

SE CAUT~ SO} 147

– Trebuie s-o impresion`m pe m`tu[a Rhea, spusese el.Un Mercedes are o alt` prestan]`. Fordul Mustang decapotabilpoate p`rea frivol.

– Ai dreptate.– Curând, cred c` vom fi nevoi]i s` cump`r`m o ma[in` de

familie. Fannie era atent` la vorbele lui numai pe jum`tate. Tot nu-i

venea s` cread` c` se c`s`torise cu Clay. Se \ntreba ce con]ineaplicul din buzunarul lui. De ce-l ascunsese Clay atât derepede? Trebuia s` recunoasc` faptul c` nunta lor nu fuseseprea obi[nuit`. Clay o luase de nevast` ca s-o ajute s`-[i recu-pereze fiica. Chiar se oferise s-o ajute material, \n caz c` rela]ialor nu mergea.

Cât de mult \[i dorea Fannie s` aib` o c`snicie fericit`!Pentru c`-l iubea pe Clay. |l iubea [i-l respecta. Niciodat` n-opusese \ntr-o situa]ie jenant`, [i \n liceu nu \ncercase s-o bage\n patul lui.

Când trecur` grani]a statului Carolina de Nord spreVirginia, Clay \ncepu s` caute un hotel. G`sir` unul de treistele [i comandar` cina \n camer`.

Mandy abia se atinse de mâncare.– Ai emo]ii? \ntreb` Clay.– Da. N-o cuno[ti pe m`tu[a Rhea.– Sincer s` fiu, [i mie mi-e team`, recunoscu Clay

frecânudu-[i mâinile una de alta.– Las-o balt`, spuse ea zâmbind vag, mama te-a transfor-

mat \ntr-un urs mare [i blând. Mai târziu, dup` ce Mandy adormi, Fannie r`mase la capul

ei mult` vreme, mângâindu-i fruntea. |i promisese fiicei sale

148 CHARLOTTE HUGHES

c` \ntr-un fel sau altul vor rezolva problema. O p`r`sise peMandy o dat`. N-o mai putea face [i a doua oar`. Oricum, nu-[imai putea imagina via]a f`r` ea.

Când intr` \n dormitorul lor, mai târziu, \l g`si pe Claystând \n pat [i privind la televizor. P`rul \nc` \i mai era umeddup` du[ul pe care-l f`cuse. Fannie se hot`r\ s` fac` [i ea undu[.

Ie[i din baie un sfert de or` mai târziu, mirosind a s`pun,cu p`rul ud [i \mbr`cat` \n c`ma[a de noapte de la Wilhmena.Se a[ez` \n fa]a oglinzii [i \ncepu s` se pieptene.

– Las`-m` pe mine, spuse Clay luându-i peria din mân`.|ntotdeauna mi-am dorit s` fac asta. Cum trebuie s` fac?

– |ncepe de la vârfuri. P`rul ondulat e foarte dificil depiept`nat. Trebuie descâlcit. De aceea folosesc mult balsam.

Clay \ncepu s-o pieptene a[a cum \l \nv`]ase. – Ce face Mandy? \ntreb` el.– Nu prea bine. Dar \n cele din urm` a adormit.– {i tu?– Sunt moart` de \ngrijorare. Dac` nu reu[im s-o

convingem pe b`trân`? Biata mea fat` ce-o s` fac`?– Trebuie s` facem tot posibilul. Dac` nu ajungem la inima

b`trânei, intent`m proces. |ntr-un fel sau altul \]i vei recâ[tigafiica. |ncearc` s` ai r`bdare [i \ncredere \n mine.

– Dar am \ncredere \n tine, Clay, [opti ea.Clay se sim]ea mi[cat de m`rturisirea ei [i [tia c`-i luase

mult timp s` ajung` aici. O privi o clip` minunându-se cât defrumoas` era \n c`ma[a aceea de noapte, dar nu l-ar fi deran-jat s-o vad` \mbr`cat` \n ceva mai provocator. {tia el un ma-gazin \n Savannah, unde se vindea lenjerie intim` feminin`.

SE CAUT~ SO} 149

– {tii c` ar trebui s` ne mai cump`r`m haine noi, spuse elmângâind-o pe ceaf`.

– {tiu, râse Fannie gâdilat` de atingerea lui. S`racaWilhmena. Cred c` am l`sat-o f`r` haine. Am fost atât deprins` de problemele mele...

– {tii ceva? Dup` ce se termin` toat` nebunia, vom porni\n luna de miere [i-]i voi cump`ra orice haine \]i dore[ti. Nu-miconvine ca nevasta mea s` poarte lucruri \mprumutate. Ce vorspune oamenii?

– Sincer` s` fiu, \nc` nu m` simt ca o nevast`.– Asta \nseamn` c` nu-mi fac bine datoria de so], spuse el

\mpingând-o \n pat, pe spate, [i urcându-se deasupra ei. Mâinile lui \ncepur` s-o mângâie peste tot. Fannie nu se

sim]ise niciodat` mai protejat`, iar când Clay \ncepu s` fac`dragoste cu ea, se sim]i cu adev`rat iubit`.

** *

Casa m`tu[ii Rhea era \nghesuit` \ntr-un [ir de case aflatepe o strad` \ngust` de lâng` dealul Capitoliului. Avea dou`etaje [i o parcel` mic` de verdea]` \n fa]`, pe care erau plan-tate panselu]e. Mandy le povestise c` m`tu[a sa cump`rasecasa aceea cu treizeci de ani \n urm`, când pre]ul caselor \nzon` sc`zuse la jum`tate.

– E zgârcit`, spuse Mandy. Cump`r` numai de la sol-duri [i, \ntr-o noapte, am v`zut-o cu ochii mei cum s-a

150 CHARLOTTE HUGHES

furi[at \n curtea vecinilor [i a luat o lamp` pe care ace[tiao aruncaser` la gunoi. Ei, [tiu c` nu e frumos bârfe[ti, dar... oft` ea.

– Probabil a avut o copil`rie grea, spuse Fannie amintin-du-[i de copil`ria sa nefericit`.

– Nu, e plin` de bani. Familia mamei mele e foarte bogat`.Dar a[a e m`tu[a Rhea.

Fannie sim]i c`-i tremur` genunchii când b`tur` la u[amasiv` de stejar. Le deschise o b`trân` \nalt`, osoas`, care sesprijinea \ntr-un baston sculptat, cu cap metalic. Era plin` deriduri, dar ochii ei alba[tri erau \nc` vii.

– Sper c` e[ti mândr` de ce-ai f`cut, tân`r` domni[oar`,spuse b`trâna cu un accent afectat, când d`du cu ochii deMandy. Doctorul mi-a dublat doza de medicamente \mpotrivatensiunii de când ai disp`rut f`r` s` m` anun]i.

– Putem s` intr`m? \ntreb` Clay \nclinându-se respectuos. – Sigur, spuse b`trâna din vârful buzelor, f`cându-le loc s` intre.Ea se a[ez` pe un fotoliu acoperit cu un cear[af, [i-i invit`

[i pe ei s` ia loc pe o canapea acoperit` cu un sac de plastic.Fannie se sim]i brusc sufocat` \n casa aceea \ngust`, cu gea-muri mici [i mobil` prea masiv`. Se \ntreb` de ce ]inea b`trânacanapeaua [i fotoliul acoperite. Apoi, privind \n jur, \[i d`duseama c` femeia aceea nu mai aruncase nimic de ani de zile,ba mai luase [i de la vecini ce apucase. To]i pere]ii erau plinide fotografii \nr`mate diferit, iar pe mese [i \n vitrine a[ezasesute de bibelouri [i ce[ti desperecheate. Parc` se aflau \ntr-unmagazin de antichit`]i de la periferie.

Clay decise s` ia cuvântul [i, ar`tând spre Mandy, spuse:– Doamn` Turnbull, cred c` nepoata dumneavoastr` are

s` v` spun` ceva.

SE CAUT~ SO} 151

Mandy se ridic` \n picioare [i, cu privirile \n p`mânt, \ncepu:– |mi pare r`u c` te-am sup`rat, m`tu[` Rhea. N-am vrut

s` te r`nesc.B`trâna privi sup`rat` \n alt` parte. |[i strânse buzele [i spuse:– Nu m` intereseaz`.– {tiu c` a]i fost foarte \ngrijorat`, spuse Clay blând. So]ia

mea [i eu am fost teribil de \ngrozi]i când am aflat c` Mandy afugit de acas`. Mai ales dup` ce a]i f`cut atâtea pentru ea.

– |ngrozi]i? \ntreb` b`trâna privindu-l cu ochi de vultur.Eu n-am dormit nop]ile. Poli]ia a \ntors camera ei pe dos \nc`utarea unor indicii cât de m`runte. Mi-a luat ore s` facordine la loc. Nu mai sunt a[a de tân`r`...

Apoi, \ntorcându-se spre Fannie, ad`ug`:– Deci dumneavoastr` sunte]i mama lui Mandy?– Da, doamn`, spuse Fannie cu voce tremur`toare. Am

fost fericit` peste m`sur` s`-mi v`d fiica. Dar am fost devastat`când am aflat cum a ajuns la mine. |i pare foarte r`u pentrufapta ei. Sper s` pute]i s-o ierta]i.

– Sigur, interveni Clay \ncruci[ându-[i bra]ele la piept. Nune a[tept`m s-o ierta]i prea u[or. Mandy a \nc`lcat legea.Trebuie pedepsit` pentru fapta sa.

– Ce sugera]i? \ntreb` m`tu[a Rhea privindu-l cu interes.– Trebuie s-o supraveghea]i dou`zeci [i patru de ore din

dou`zeci [i patru. Altfel, va fugi din nou. Un copil care a prins gus-tul libert`]ii e sc`pat din mân`. Ar trebui s-o da]i la internat. Sigur,e foarte scump. Dar Mandy e \nc`p`]ânat`, [i altfel nu se poate.

– Nu e un copil bun, interveni Fannie. Sunt sigur` c` v-af`cut zile amare.

M`tu[a Rhea p`rea surprins`, dar satisf`cut`.

152 CHARLOTTE HUGHES

– Ei, m` bucur c` mai exist` cineva pe lumea asta care s`-midea dreptate, spuse ea. S`raca sora mea, Dumnezeu s-o ierte,era prea indulgent` cu fiica sa, [i privi]i ce s-a ales de ea! E opu[lama neru[inat`!

– Ave]i dreptate, spuse Fannie. Nu putem s` ne sc`p`mcopiii din mân`. Asta e problema tinerilor din ziua de azi.|nva]` de mici s` fac` numai prostii.

– V` sup`ra]i dac` v` \ntreb la ce biseric` merge]i? \ntreb`m`tu[a Rhea privind-o atent.

– Sunt o membr de onoare a bisericii Baptiste. Fac parte din cor.– Eu sunt metodist`, spuse Rhea. {tiu c` bapti[tii sunt

foarte stric]i.– Nu \ndeajuns, replic` Fannie spre surprinderea m`tu[ii.

Dac` ar fi dup` mine, a[ interzice tinerelor s` poarte rochi]escurte, [i s` se \ntâlneasc` cu b`ie]ii. Au trecut vremurile \ncare b`rba]ii erau ni[te adev`ra]i domni. Eu am avut marenoroc cu domnul Bodine.

– Sunt de acord cu dumneavoastr`. Apropo, a]i dejunat?Pot s-o rog pe menajera mea s` ne preg`teasc` ni[te gust`ri.De obicei dorm la ora asta, dar...

– Ai auzit, Mandy? interveni Clay. Cum va putea biata tam`tu[` s` doarm` dup`-amiaza dac` e nevoit` s` te suprave-gheze pe tine toat` ziua? De unde poate s` [tie dac` tu nu testrecori pe afar` ca s` te \ntâlne[ti cu vreun b`iat \n timp ce eadoarme?

– A[a e! exclam` triumf`toare m`tu[a Rhea.– |ncerc s` fiu o fat` bun`, m`tu[`, spuse Mandy cu o

privire vinovat`, a[ezându-se \n genunchi [i punându-[i capul\n poala b`trânei.

SE CAUT~ SO} 153

Pentru prima oar` privirea femeii se \mblânzi. F`cu o ten-tativ` de a-i mângâia p`rul blond, dar se opri.

– Nu m` pot ab]ine, continu` Mandy. |mi vine tot timpuls` fac o n`zbâtie. Poate ar trebui s` m` dai la internat. {tiu c`te va costa mult, dar \ntr-o zi m` voi revan[a.

B`trâna c`zu pe gânduri. Probabil cânt`rea dac` meritapropunerea. |n cele din urm` decise c` nu.

– I-am promis surorii mele c` voi avea grij` de Mandy,spuse m`tu[a privind neajutorat spre Clay [i Fannie.

– Cred c` sora dumneavoastr` nu [tia ce v` cere, spuseFannie strângând mâna b`trânei.

Probabil c` femeia \[i iubea nepoata, dar nu [tia cum s`-[iexprime dragostea.

– Sunte]i ni[te oameni de treab`, spuse Rhea zâmbind.Aproape c` m-a]i p`c`lit.

Fannie [i Clay se privir` \ngrozi]i. Mandy \[i s`lt` capul dinpoala b`trânei [i o privi cu ochi rug`tori.

– Vreau s` stau cu ei, m`tu[`. Te iubesc foarte mult [ivreau s` te mai vizitez, dar... Acum am g`sit-o pe mama meaadev`rat` [i nu vreau s-o mai pierd.

– {i voi ce p`rere ave]i? \ntreb` Rhea privind spre Clay [i Fannie.– Eu m` simt binecuvântat` c` Dumnezeu mi-a mai dat o

[ans`.Dou` ore mai târziu, Mandy termin` de \mpachetat restul

lucrurilor [i-i promise m`tu[ii c`-i va scrie. B`trâna \[i\mbr`]i[` nepoata, cu ochii sclipind de lacrimi.

– Sper c` n-am dezam`git pe nimeni, spuse ea.– Ne-a]i f`cut cea mai fericit` familie din lume, o lini[ti

Clay.

154 CHARLOTTE HUGHES

** *

Se \ntoarser` pe acela[i drum, dar de data asta \nchiriar`un apartament \ntr-un hotel de lâng` ocean. |n seara aceeaFannie lu` ini]iativa, s`rutândul pe Clay, f`când dragoste cu el[i sim]indu-se mai puternic`, decât oricând.

Când ajunser` acas` \n dup`-amiaza urm`toare, [i-i d`dur`lui Hyram vestea cea mare, acesta le spuse:

– Trebuie s` s`rb`torim! O trimise pe Greta dup` o sticl` de [ampanie din care-i

d`dur` [i lui Mandy. – Hyram, n-o mai r`sf`]a, spuse Fannie când acesta \i mai

turn` fetei un pahar din b`utura rozalie, dulce [i \n]ep`toare. – Sunt bunicul ei, spuse el \mbr`]i[ând-o pe Mandy. E

treaba mea s-o r`sf`]. Nici nu [ti]i cât m` bucur s` v` am peto]i lâng` mine. Am tr`it destul singur \n casa asta. Acum voimi-a]i adus lumin` [i veselie.

Mandy mai r`mase pu]in \n compania lor, apoi se scuz` [ispuse:

– A[ vrea s`-mi c`l`resc noul arm`sar.– S` te schimbi \n haine de c`l`rie, o sf`tui Fannie.– |ncepi s` semeni cu mama, râse Mandy.– Dar chiar sunt mama ta, replic` Fannie r`nit`. S` nu ui]i

niciodat` asta.Dup` ce Mandy plec` din \nc`pere, Hyram spuse:

SE CAUT~ SO} 155

– Cum vi se pare via]a de familie? – Eu nu m` plâng, r`spunse Clay privindu-[i cu drag

proasp`ta so]ie. |n diminea]a aceea f`cuser` de dou` ori dragoste. |[i

m`rturisiser` iubirea \n cel mai frumos mod cu putin]`. DejaClay nu-[i mai imagina via]a f`r` Fannie.

– |mi dau seama numai privindu-v`, spuse Hyrammul]umit. E clar c` sunte]i \nnebuni]i unul dup` cel`lalt. A[ac` stau [i m` \ntreb dac` n-ar trebui s`-]i cer actul acela de pro-prietate \napoi, Clay. Se pare c` lucrurile au ie[it pân` al urm`\n avantajul t`u.

Zâmbetul lui Clay p`li când o v`zu pe Fannie albind.– O s`-]i explic mai târziu, iubito, spuse el \ngrijo-

rat.Fannie ]â[ni de pe canapea [i fugi din cas`, cu ochii plini

de lacrimi.– M` ierta]i! strig` ea \n urm`. Am nevoie de aer.Hyram \[i privi speriat fiul.– Am f`cut o gaf`?Fannie se duse direct \n garaj [i-[i scoase ma[ina ei veche.

|l v`zu \n oglinda retrovizoare pe Clay ie[ind din cas` dup` ea[i f`cându-i semn s` se \ntoarc`, dar \l ignor` [i demar` \ntromb`.

Voia s` ajung` acas`. Acas` la ea. Ar fi luat-o [i pe Mandy,dar fata era prea fericit` s` c`l`reasc` \n acel moment. Se va\ntoarce dup` ea mai târziu.

Parc` \n fa]a casei sale, cobor\ din ma[in` [i o lu` la fug`.Nu se mai opri decât \n patul mamei sale. Gâfâia de oboseal`[i fric`. Ce f`cuse?

156 CHARLOTTE HUGHES

Se sim]ea ca o proast`. Se \ndr`gostise de un b`rbat mituits` pretind` c` e so]ul ei. Iar el o ceruse de nevast` numai dinmil`. Interpretase gre[it toate aceste favoruri pe care i lef`cuse Clay. Poate c` acea c`snicie fusese sortit` e[ecului \nc`de la \nceput.

Trebuia s` se gândeasc` numai la Mandy. Ele dou` se vordescurca foarte bine [i singure. Ea \[i va lua o slujb`, varenun]a la facultate [i se va concentra asupra viitorului fiiceisale. Asta era cel mai important. Apoi, dac` va veni timpul [iva avea banii necesari, va termina [i facultatea. Dar asta numaidup` ce Mandy va avea viitorul asigurat.

Ar fi fost atât de frumos dac` Clay ar fi iubit-o! Doamne, dece aflase atât de târziu? Nu. Refuza s` tr`iasc` cu un b`rbatcare o ajuta din mil`.

– Fannie?Vocea lui o sperie.– Ce cau]i aici? \ntreb` ea rece. – Te-am urm`rit, spuse el p`[ind timid \n camer`. {tiam c`

vei veni aici. Clay era atât de frumos, \ncât ea abia rezista s` nu-i sar` \n

bra]e. – Vreau s` fiu singur`, murmur` ea privind \n alt`

parte.– Deja vrei s` renun]i? Se vede pe fa]a ta. De ce nu ne dai

o [ans`?– Ce voia tat`l t`u s`-]i ofere ca s` te dai drept so]ul meu?

\ntreb` Fannie privindu-l t`ios.– O parcel` de p`mânt, lâng` râu, pe care mi-am dorit-o

dintotdeauna. Dar te-a[ fi ajutat [i f`r` asta, Fannie.

SE CAUT~ SO} 157

– Trebuie s` te cred pe cuvânt?– Spuneai c` ai \ncredere \n mine. Vrei s` renun] la

p`mânt? O fac [i pe asta, dac` te \ntorci acas`.– Ai face a[a ceva? \ntreb` ea privindu-l ne\ncrez`toare.– P`mântul e foarte important pentru mine, dar nu m`

intereseaz`, dac` asta \nseamn` c` v` voi pierde pe tine [i peMandy. Cu voi am \nv`]at s` fiu altfel. Am \n]eles c` via]a efrumoas` [i merit` tr`it` din plin. |nainte eram plictisit,obosit, dezam`git. Mi se p`rea c` nimeni nu d` doi bani pemine, c` toat` lumea \mi urm`re[te averea. Eu n-am iubit penimeni.

– Nici pe mine, murmur` Fannie.– Cum po]i s` spui a[a ceva? \ntreb` r`nit Clay. Tu m-ai

\nv`]at sensul dragostei. Datorit` ]ie am \nceput s` ]in lab`trânul meu tat`. Datorit` ]ie m` trezesc vesel dimine]ile.Mi-am recâ[tigat \ncrederea \n mine, datorit` ]ie. Fannie,spuse el luându-i mâinile \ntr-ale sale, nu renun]a la ce amcâ[tigat. Nu m` pricep s` fac declara]ii, dar dac` eu nu teiubesc, nu [tiu cine altcineva te iube[te. {i ar fi bine s` ai\ncredere \n mine.

Fannie se sim]ea emo]ionat` de declara]ia lui stângace, dartotu[i nu era convins`.

– Mi-e team`, Clay, spuse ea cu lacrimi \n ochi. Mi-ampromis c` nu voi depinde niciodat` de altcineva.

– {tiu, iubito, spuse el s`rutându-i mâinile. Dar eu \]i jurc` nu te voi p`r`si. Nici Mandy nu te va p`r`si. Te iube[temult. Sigur, \ntr-o zi va pleca la facultate, dar m` vei avea pemine [i pe copiii no[tri.

– Copiii no[tri? \ntreb` ea cu speran]`.

158 CHARLOTTE HUGHES

– Da, nu-]i dore[ti copii cu mine?– Ba da, spuse ea cu ochi str`lucitori. Vreau o familie

numeroas`.– Cu cât mai numeroas`, cu atât mai vesel`. Dar numai

dup` ce-]i iei licen]a. Vreau s` am grij` s`-]i realizezi visele. {idac` nu ne va ajunge casa tatei, o voi construi pe a noastr`.

Fannie zâmbi printre lacrimi. Cum s` nu-l iubeasc` peb`rbatul acela care f`cea orice ca ea s` fie fericit`?

– De ce e[ti atât de bun cu mine?– Pentru c` te doresc mult, r`spunse el. Pentru c` am

nevoie de tine. Pentru c` te iubesc la nebunie, Fannie Bodine,spuse el s`rutând-o p`tima[.

{i ei \i era de ajuns.

Sfâr[it

SE CAUT~ SO} 159

giannijollys