mangrove le

21
Universitatea Alexandru Ioan Cuza – Iasi Facultatea : BIOLOGIE Specializarea : Stiinta Mediului – Ecologie si Protectia Mediului An : II , Semigrupa : D Proiect la Ecofiziologie vegetala : MANGROVELE Realiz at de: Bulai Petronela – Emilia Triscau Adina – Simona pg. 1

Upload: ralucaio

Post on 01-Dec-2015

169 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

mangrove

TRANSCRIPT

Page 1: Mangrove Le

Universitatea Alexandru Ioan Cuza – Iasi

Facultatea : BIOLOGIE

Specializarea : Stiinta Mediului – Ecologie si Protectia Mediului

An : II , Semigrupa : D

Proiect la Ecofiziologie vegetala :

MANGROVELE

Realizat de:

Bulai Petronela – Emilia

Triscau Adina – Simona

Ursu Andreea – Irina

Vatamaniuc Codruta - Crina

pg. 1

Page 2: Mangrove Le

MANGROVELE , una din minunile naturale ale lumii

În zona de contact dintre uscat şi ocean pe ţărmurile bogate în golfuri, lagune, estuare şi delte fluviale ale apelor calde din regiunile tropicale şi subtropicale se întâlnesc unele dintre cele mai curioase formaţiuni vegetale ale planetei – mangrovele. Acestea sunt nişte comunităţi litorale dominate de câteva specii caracteristice de arbori şi arbuşti, care se pot dezvolta în apa sărată ale ţărmurilor supuse fluxului şi refluxului din zona estuarelor.

Se dezvoltă sub formă de hățișuri dese de arbuști, uneori sub formă de arbori de 30 m care sunt întotdeauna verzi. Ele ocupă locurile adăpostite de bătaia vânturilor, adică golfurile și estuarele liniștite.

Mangrovele ocupa aproximativ 75% din spatial zonelor tropicale si subtropicale, intinzandu-se pe o suprafata de 172.000 km² intre Tropicul Racului (emisfera Nordica) si Tropicul Capricornului (emisfera sudica).

Sunt raspandite in doua mari regiuni geografice:

regiunea de est cu tarmurile tropicale umede din sudul si sud-estul Asiei, nord-estul Australiei, sud-estul Africii;

regiunea de vest cu vestul Africii, tarmurile tropicale din estul Americii Centralesi sudul Americii.

In functie de locul unde se dezvolta, se pot deosebi trei tipuri de mangrove:

mangrove litorale, ce cresc pe coastele plane, nealimentate cu apa dinspre uscat;

mangrove deltaice, cu extindere mare in delta fluviilor;

mangrove recifale, care cresc in recifele de corali iesite din apa.

Plantele de mangrove au nevoie de o temperatura de cel

putin 20°C, de precipitatii abundente (peste 2000 mm/an), de sedimente terigene bogate in substante organice, de un pH cuprins intre 6,6-7,6, cu variatii mici, iar oxigenul dizolvat 27,0-96,6% din saturatie.Deoarece vantul razbate cu greu prin impletitura deasa a ramurilor, in desisurile de mangrove intotdeauna domina zapuseala. In schimb, aceasta umiditate ridicata este favorabila pentru organismele marine oferindu-le o hrana abundenta.

pg. 2

Page 3: Mangrove Le

Cele mai luxuriante paduri de mangrove se intalnesc pe tarmurile unde este prezentasi padurea tropicala umeda, care trece direct in desisurile de mangrove. In acest caz, arborii de mangrove sunt inalti pana la 25 metri. In zonele tropicale mai aride sau in cele subtropicale, padurile de mangrove sunt reprezentate de arbori asemanatori unor tufisuri.

Padurile de mangrove ocupa zona situata intre nivelul cel mai scazut al apei la reflux si cel mai inalt flux, adica zona intermareica (eulitoral). Aceasta zona este inundata de apa de 10-15 ori pe luna, astfel ca intervalul de timp cat mangrovele se afla sub apa reprezinta aproximativ 40%. Actiunea mareei favorizeaza plantele din mangrove prin excluderea altor plante vasculare superioare din punct de vedere competitiv. Mareele aduc apa sarata in estuare, permitand propagarea mangrovelor inspre uscat, transporta sarurile nutritive, previn saraturarea solului pana la nivele letale datorita evaporarii intense si contribuie la propagarea plantelor.

Padurile de mangrove se pot dezvolta numai de-a lungul tarmurilor adapostite de actiunea valurilor oceanici. Aceste paduri sunt caracteristice zonelor costiere unde in calea apelor se intind recife de corali, lanturi insulare si bancuri de nisip sau in zona gurilor de varsare a raurilor. Apele linistite determina sedimentarea si acumularea pe fund a particulelor fine. De aceea, substratul padurilor de mangrove este alcatuit din mal. In zona exterioara malul mangrovelor este semifluid, in schimb, in partile interioare ale padurilor de mangrove se formeaza un sol adevarat. In urma amestecului malului sarat cu resturi de frunze, ramuri si trunchiuri ale arborilor de mangrove se formeaza un humus, acizi humici si chiar turba. Ca urmare, apa prezinta o aciditate crescuta, având un pH de 6-7. Pentru moluste acest fapt prezinta dificultati in ceea ce priveste formarea cochiliilor calcaroase.

In acelasi timp, viata pe sedimentele maloase ale mangrovelor prezinta o serie de avantaje comparativ cu existenta pe suprafetele maloase dezgolite, iar frunzisul arborilor de mangrove protejeaza de actiunea dogoratoare a soarelui tropical.

In lume sunt peste 50 specii de mangrove, dintre acestea Rhizophora sunt cele mai usor de recunoscut. Capacitatea mangrovelor de a se adapta la mediul marin depinde in mare masura de fiecare exemplar in parte de a conserva apa dulce si exista un proces format din trei etape: secretia, eliminarea si acumularea. Furnizarea de apa dulce este limitata in sarurile sarate unde mangrovele traiesc si ca rezultat s-au dezvoltat diferite moduri de a limita pierderile de apa prin intermediul frunzelor. De exemplu

pg. 3

Page 4: Mangrove Le

suprafata stralucitoare a frunzei s-a adaptat pentru a preveni pierderea de apa. Pe partea cealalta a frunzei, in interior, se realizeaza schimbul de dioxid de carbon si evaporarea apei in timpul fotosintezei. Mangrovele isi orienteaza frunzele in sus pentru a reduce expunerea la soare a intregii frunze si implicit evaporarea in perioadele cu soare intens.Conservarea apei dulci este esentiala pentru supravietuirea mangrovei intr-un mediu sarat dar aici intervine provocarea de a trai si inmulti intr-un mediu sarat. Pe frunzele lor ramane o secretie de exces de sare si ploaia le spala regulat, unele mangrove pot acumula sare in frunzele mai batrane care curand vor cadea. Mangrovele crescute in sump sau acvariu nu necesita vreun fertilizant deoarece hrana pestilor si resturile de excremente le asigura nutrientii suficienti pentru dezvoltare. Au nevoie de lumina si un mediu destul de umed pentru a se dezvolta. Temperatura este alt factor important pentru cresterea si dezvoltarea mangrovelor deoarece acestea cresc in mediul natural la tropice si nu tolereaza temperaturi scazute.Frunzele magrovelor trebuiesc pulverizate cu apa curata si dulce aproape in fiecare zi pentru a se mentine verzi si sanatoase. Se banuieste ca locul de origine a mangrovelor ar fi Insulele Sonde, de unde curentii oceanici au raspandit semintele lor acoperite de un sambure buretos de-a lungul tarmurilor marilor si oceanelor din zona tropicala. Cele mai caracteristice genuri de arbori din zona Oceanului Indian si din Pacificul de Vest sunt Rhizophora, Avicennia, Bruguiera, Sonneratia, Aegiceras si Lumnitzera . Pe tarmurile vestice ale Africii si pe cele rasaritene ale Americii de Sud traiesc specii ale genurilor Rhizophora, Avicennia, Ceriops si Laguncularia .

Arborii din padurile de mangrove prezinta o serie de trasaturi caracteristice comune care le permit sa creasca in apele marine. Asemenea plantelor plajelor marine si saraturilor, mangrovele pot pastra o rezerva de apa dulce, chiar daca sunt inundate de apa marina. Unii dintre arbori prezinta pe frunze glande salifere prin care elimina excesul de sare. Adaptarile speciale asigura fixarea arborilor pe tarmurile maloase instabile. Deoarece malul pe care cresc padurile de mangrove este anoxic, arborii de aici prezinta un sistem radicular superficial extins sau radacini adventive proptitoare care se dezvolta de pe trunchiuri sau ramuri. Radacinile acestora sunt prevazute cu un tip de filtre care impiedica patrunderea sarii in tulpina si afectarea acesteia. Apa ce se gaseste in radacina mangrovelor este atat de bine filtrata incat devine potabila. Exista insa si alte tipuri de mangrove care permit sarii sa patrunda in tulpina si o depoziteaza in frunzele mai batrane care cad la un moment dat. Alte tipuri de mangrove lasa sarea sa le intre

pg. 4

Page 5: Mangrove Le

prin radacina, dar o elimina prin anumite glande.Pentru o aprovizionare eficienta a radacinilor cu oxigen, la Avicennia si Sonneratia s-au dezvoltat niste radacini aeriene respiratorii (pneumatofori) care ies in afara din sol, iar la Bruguiera s-au dezvoltat radacini geniculate caracteristice. Filamentele radiculare subtiri ale arborilor de mangrove pot absorbi substantele nutritive numai din stratul superficial de mal, care contine oxigen. Deoarece padurile de mangrove se gasesc si in acele locuri unde in permanenta se depun noi straturi de mal, cresterea radacinilor in sus trebuie sa aiba loc în paralel cu acumularea malului.

Vegetatia de mangrove are nevoie si de adaptari speciale

care sa ajute la popularea bancurilor maloase nou-aparute. La Rhizophora si alte specii, plantulele germineaza direct din fruct cand înca se afla pe planta-mama. Cand plantulele devin mai mari si mai grele ele se desprind si, fie ca se infig in malul moale dedesubtul plantei-mama, fie ca sunt antrenate de apa si purtate in alt loc unde se înradacineaza.

Sunt cunoscute 110 specii de mangrove,dar doar aproximativ 54 de specii din 16 familii constituie "mangrovele adevarate", specii care apar aproape exclusiv in habitatele de mangrove.

Mangrovele sunt singurii arbori adaptati special pentru a trai in apa sarata. Capacitatea lor de a tolera faptul ca radacinile lor sunt acoperite de apa marii le-a fost utila, permitandu-le sa colonizeze zone intinse din estuare si de-a lungul tarmurilor, la tropice. 

Toate mangrovele absorb aerul prin porii de pe radacini. La unele specii, porii exista pe trunchiurile care ies din mal sau nisip si sunt expuse la reflux. Altele au radacini de sprijin, cu porii concentrati pe partile cu acces la aer. 

Semintele de mangrove au forma de sulita, asa incat sa se infiga in mal cand cad. Cele care cad in timpul fluxului sunt deseori maturate de ape, dar pot sa pluteasca si sa supravietuiasca la calatorii lungi pe mare, germinand acolo unde ajung la mal.

Vegetaţia lemnoasă a mangrovelor, la rândul ei, creează o serie de condiţii particulare de viaţă pentru organismelor bentice. Din cauza abundenţei resturilor organice în mangrove chiar la câţiva milimetri de la suprafaţa sedimentelor nu mai există oxigen. În locurile în care roca-mamă nu este formată din depuneri calcaroase, ci constă din roci vulcanice, volumul mare de fibre de lemn greu degradabile face ca în substratul mâlos să se formeze humus, acizi humici şi chiar turbă. Ca urmare, apa interstiţială prezintă o

pg. 5

Page 6: Mangrove Le

aciditate crescută, având un pH de 6-7. Pentru moluşte acest fapt prezintă dificultăţi în ceea ce priveşte formarea cochiliilor calcaroase.În acelaşi timp, viaţa pe sedimentele mâloase ale mangrovelor prezintă o serie de avantaje comparativ cu existenţa pe suprafeţele mâloase dezgolite. Frunzişul arborilor de mangrove protejează de acţiunea dogorâtoare a soarelui tropical. Deoarece vântul răzbate cu greu prin împletitura deasă a ramurilor, în desişurile de mangrove întotdeauna domină zăpuşeala. În schimb, această umiditate ridicată este favorabilă pentru organismele marine. În fine, aici există o hrană abundentă.

Comunităţile de organisme din mangrovePădurile de mangrove se caracterizează printr-o întrepătrundere de organisme terestre şi marine. Prin coronamentul arborilor vieţuitoarele din pădure pătrund spre mare, iar prin bancurile mâloase în direcţia uscatului înaintează, atât cât permite salinitatea apei, organismele marine.Organismele terestre se pare că nu prezintă adaptări speciale pentru viaţa în pădurile de mangrove. Acestea aparţin de fapt comunităţii pădurii tropicale umede şi care pătrund în mangrove pentru a se hrăni. În coronamentul arborilor de mangrove sud-americane trăiesc iguane, iar în cele din insula Kalimantan vieţuieşte kahanul sau maimuţa cu nas (Nasalis larvatus), ambele hrănindu-se cu frunze. Florile multor arbori de mangrove sunt polenizate de albine. În Australia lângă desişurile de mangrove din copaci de Aegiceras sunt amenajate stupării mari. Liliecii contribuie la polenizarea florilor inodore de Sonneratia, care se deschid numai la lăsarea întunericului. Furnicile folosesc frunzele arborilor de mangrove la construirea muşuroaielor lor şi se hrănesc cu afidele care sug seva din frunze. Diverse artropode terestre trăiesc pe sau sub scoarţa arborilor din mangrove sau în lemnul putred. Unii porumbei şi papagali folosesc desişurile de mangrove ca locuri sigure pentru culcuş. Păsările călătoare se adună aici pentru iernat; cormoranii, stârcii, ibisul roşu şi pescăruşii cuibăresc în mangrove. Cu puţine excepţii, aici se stabilesc speciile întâlnite de obicei în alte locuri pe malurile râurilor.Organismele marine formează două comunităţi diferite: acelea care populează substratul dur reprezentat de numeroasele rădăcini adventive ale manglierilor şi acelea care trăiesc pe mâl.Comunitatea de organisme marine care populează trunchiurile şi rădăcinile pivotante ale arborilor de mangrove este asemănătoare comunităţii vieţuitoarelor fundurilor stâncoase din alte zone. Pe rădăcinile manglierilor se fixează ciripedele (Balanus amphitrite), stridiile (Ostrea spp., Crassostrea cucullata) şi ascidiile. Acestea se hrănesc numai cu plancton, adică numai în timpul fluxului. Aici vieţuiesc şi o serie de alge roşii caracteristice (Bostrychia, Catenella), întâlnite, în afară de aceasta, şi prin crăpăturile umbrite dintre pietre şi stânci. Mici nevertebrate, precum nematodele, copepodele şi larvele de ţânţari, se ţin printre filamentele de alge, fiind astfel protejate de uscăciune. Lemnul manglierilor este găurit

pg. 6

Page 7: Mangrove Le

de viermele corăbiilor sau taret (Teredo) sau de izopodul Sphaeroma terebrans. Cu algele microscopice de pe trunchiurile şi rădăcinile umezite de apa marină se hrănesc melcii Littorina şi Melampus, care se ţin tot timpul ceva mai sus de nivelul apei şi se deplasează ba în sus, ba în jos urmărind în permanenţă nivelul mareei.Crabii din familia Grapsidae, înrudiţi cu cei care populează ţărmurile marine stâncoase, se caţără pe rădăcinile adventive ale arborilor de mangrove. În manglierii ce cresc de-a lungul coastelor oceanelor Indian şi Pacific trăiesc crabii genului Metapograpsus, iar în cele sud-americane Goniopsis. Crabii de mangrove (Aratus pisonii) din mangrovele caraibiene şi braziliene în caz de pericol urcă pe cele mai subţiri ramuri ale copacilor, cu frunzele cărora se hrănesc parţial.Pe fund nisipos se întâlnesc speciile psamofile, însă pentru mangrove sunt mult mai caracteristice sedimentele mâloase, unde se găsesc aceleaşi forme ca şi pe sedimentele moi ale ţărmurilor tropicale.Majoritatea organismelor marine care trăiesc pe mâl se hrănesc cu particulele de detritus pe care le culeg de la suprafaţa mâlului. Ele se pot hrăni şi cu diatomeele edafice abundente; în plus, la fiecare flux pe mâl se depun organismele planctonice moarte. În mangrovele ţărmurilor oceanelor Pacific şi Indian suprafaţa mâloasă bogată în hrană este inspectată de guvizii marini ai genului Boleophthalmus, de crabii-fantomă din familia Ocypodidae (Dotilla, Cleistostoma) şi de numeroşi crabi-violonişti ai genului Uca. Crabii genului Sesarma consumă frunzele căzute.Guvizii de mare iau în gură mâlul de la suprafaţă şi separă particulele comestibile de cele de mâl. La crabii-violonişti (genul Uca) această triere o realizează prima şi a doua pereche de apendici bucali special transformaţi. Unii perişori cu vârfurile în formă de lingură ţin granulele de sediment, în timp ce alţi perişori curăţă cocoloaşe alimentare, care împreună cu apa nimeresc în gură. După aceasta crabul face din mâlul eliberat de particulele alimentare un fel de “cârnăciori” pe care îi aruncă. La sfârşitul refluxului mâlul este presărat cu astfel de “cârnăciori”, mărturie a faptului cât de eficienţi sunt aceşti crabi în prelucrarea mâlului. În mangrovele din Malaezia deseori se pot observa construcţiile din argilă ale homarului de mâl (Thalassina anomala), rudă îndepărtată a crabului-sihastru. Galeriile săpate de acest crustaceu servesc drept refugii contra prădătorilor, ca locuri de înmulţire şi pentru hrănire. Există crabi tereştri (familia Gecarcinidae şi Grapsidae), dintre care cei mai importanţi sunt reprezentanţii genului Sesarma (crabii scormonitori). Aceştia sunt în general omnivori, dar se hrănesc mai ales cu frunzele şi lăstarii arborilor de mangrove. Pe toţi aceşti crabi îi reuneşte faptul că au devenit mai mult sau mai puţin independenţi de mediul marin. Ca organisme cu adevărat marine, crabii respiră prin branhii. Mulţi crabi de mangrove respiră prin branhii şi pe uscat, având grijă ca atunci când sunt în afara apei cavităţile lor branhiale să fie întotdeauna pline cu apă. Pentru împrospătarea rezervei de oxigen crabii-violonişti trec în mod regulat prin cavităţile branhiale bule de aer. Crabii genului Sesarma din când

pg. 7

Page 8: Mangrove Le

în când eliberează de acolo apa neproaspătă care se scurge prin anumite şănţuleţe acoperite de perişori din corpul crabului, se îmbogăţeşte cu oxigenul atmosferic şi din nou este absorbită în cavităţile branhiale. De aceea din când în când crabii sunt nevoiţi să completeze rezerva de apă din cavităţile branhiale. Pentru aceasta ei trebuie să se ascundă în galeriile lor, care sunt inundate de apa freatică. La crabul terestru caraibian Cardisoma guanhumi branhiile sunt reduse, iar pereţii cavităţilor branhiale sunt transformaţi într-un fel de plămâni, capabili să extragă apa necesară din aerul umed. Acest crab, precum şi crabul-roşu Gigantinus lateralis de pe ţărmurile caraibiene, trebuie consideraţi mai degrabă drept organisme terestre decât marine. Totuşi dezvoltarea larvelor tuturor crabilor de mangrove are loc cu precădere în apă marină liberă.Printre peştii de mangrove sunt unele forme relativ independente de apă, de exemplu genurile Boleophthalmus şi Scartelaos. Aceştia saltă pe mâlul umed, iar în caz de pericol şi la sfârşitul refluxului se îngroapă în mâl. La aceşti peşti respiraţia se face prin tegumentul bogat vascularizat care prezintă numeroase papile dispuse pe spate şi pe laturile corpului. Mult mai departe au mers speciile genului Periophthalmus. Aceşti peşti stau aproape tot timpul în afara apei. Când mangrovele sunt inundate de apă unele specii urcă pe trunchiurile sau pe rădăcinile adventive ale arborilor de mangrove. Când apa se retrage, aceşti peşti vânează ţânţari şi crabi. În timpul reproducerii aceşti peşti îşi fac în mâl cuiburi în formă de pâlnie, care ajung la apa interstiţială şi unde se dezvoltă puietul până în momentul când se vor adapta la mediul terestru.Phascolosoma lurco este un sipunculid din mangrovele din Arhipelagul Indian care s-a adaptat la viaţa terestră, respirând oxigen atmosferic. Dar şi larvele acestei specii se dezvoltă în apă.În timpul refluxului sedimentele mâloase sunt locuri bune pentru hrănirea stârcilor şi altor păsări de apă. Aici vin să vâneze crabi maimuţele şi porcii sălbatici. În timpul fluxului, dimpotrivă, peştii sunt aceia care vânează crabii care nu au apucat să se ascundă la timp în galeriile lor sau care s-au îngropat prea aproape de suprafaţa mâlului. Şerpii marini pot vâna chiar şi crabii ascunşi adânc în galeriile lor.În mangrovele Indo-Pacifice se găseşte chiar şi o specie filipineză de broască (Rana cancrivora) rezistentă la salinităţi ridicate, care trăieşte tot pe seama crabilor. Mormolocii acestei broaşte suportă apa marină cu o concentraţie de săruri de 26‰, ceea ce este cu totul excepţional printre amfibieni. Aceste organisme sunt vânate la rândul lor de crocodili. Chiar şi omul pescuieşte peştii şi crevetele de aici.Nu trebuie uitată acţiunea omului, care determină reducerea suprafeţelor ocupate de pădurile de mangrove. Trunchiurile drepte de Rhizophora şi Bruguiera sunt preţuite în ţările arabe ca lemn de construcţii şi sunt exportate din Africa. În unele regiuni arborii de mangrove servesc drept materie primă pentru fabricile de hârtie şi pentru tăbăcării, dar şi ca lemn de foc. În unele zone mangrovele au căzut pradă tăierilor şi fie că au dispărut de tot, fie din ele au rămas rămăşiţe jalnice.

pg. 8

Page 9: Mangrove Le

Biotopul mangrovelor joacă un rol important în înmulţirea unor specii de peşti şi crustacee care au o mare importanţă economică în zonele adiacente.Pentru ecologi mangrovele prezintă un interes deosebit mai ales din punct de vedere al amestecului eterogen al comunităţilor. Aici se reunesc locuitorii marini ai substraturilor dure şi mobile, trunchiurilor şi coroanelor arborilor pădurii tropicale. În plus, animalele de mangrove, aparţinând la linii evolutive diferite, au elaborat numeroase adaptări la existenţa temporară sau prelungită pe uscat, oferind răspunsuri asupra modului cum animalele au cucerit uscatul.

Cateva roluri impotante ale mangrovelor

***CAMPIONII SUPRAVIETUIRII…

Mangrovele taie arşiţa, hrănesc solul deficient în oxigen şi filtrează apele sărate din Florida şi Asia de Sud. În pădurile dese pe care le formează, îşi găsesc adăpost şi alte specii, maimuţe, canguri, tigri, corali. Oamenii din zonele cu mangrove le folosesc pentru hrană, lemn şi leacuri. Despăduririle şi furtunile tropicale au distrus pădurile de mangrove cu 35%, ceea ce i-a determinat pe ecologişti să investigheze cu mai multă atenţie aceste habitate.

După tsunamiul din Oceanul Indian din 2004, un studiu condus de ecologistul danez Finn Danielsen a raportat că zonele de coastă împădurite cu mangrove au fost mai puţin lovite decît celelalte. Un alt specialist în mediu, Gail Chmura, a descoperit că mangrovele absorb carbonul mai rapid decît alte tipuri de copaci. În fiecare an, mangrovele absorb 42 de milioane de tone, cam cît emit 25 de milioane de maşini.

***bariere naturale impotriva valurilor ucigase …

Plantatiile de coasta devin paduri-minune care actioneaza si ca filtre

antipoluare . Valuri mortale au lovit in 2004 sudul Indiei , Thailanda si

Indonesia .Atunci au dcedat cel putin 216.000 de oameni iar pierderile

material au fost imense.Cutremurul care a declansat valurile gigantice,

denumite tsunami, a izbucnit in largul insulelor indoneziene si a avut o

magnitudine de 9,3 grade pe scara Richter.

Catastrofa naturala, spun oamenii de stiinta, ar fi fost evitata daca

mangrovele, vegetatie tropicala alcatuita din arbori si arbusti, caracteristica

tarmurilor maritime mlastinoase, inundate in timpul fluxului, ar fi protejat

coastele impotriva dezastrului.

pg. 9

Page 10: Mangrove Le

A fost nevoie de un dezastru ca oamenii sa inteleaga cat de importanta este

o bariera vegetala impotriva naturii dezlantuite. Sudul Indiei s-a numarat

printre zonele cele mai afectate de tsunamiul din 2004, statul Tamil Nadu

fiind in mare parte distrus. Tsunami insa nu a facut nicio victima in

localitatile din Tamil Nadu care au beneficiat de protectie naturala, gratie

mangrovelor.

In concluzie, daca localnicii, impreuna cu autoritatile indiene, ar fi avut grija

ca hectare intregi de mangrove sa nu fie defrisate, India, Thailanda, cat si

alte state aflate pe coasta oceanului nu ar fi suportat consecintele valurilor

ucigase, carora nimic nu li s-a mai putut impotrivi.

In parcul national aflat pe malul golfului Mannar exista reale preocupari

pentru protejarea biodiversitatii si a mediului marin. Şi aici vor fi investiti

peste un milion de euro de catre statul indian, care intentioneaza sa planteze

o mie de hectare cu mangrove.

Acest loc este, de altfel, unul in care se poate face ecoturism. Se pare ca

tsunamiul dezlantuit in 2004 i-a pus serios pe ganduri pe locuitorii statelor

puternic afectate de ape. Ei au inteles ca nimic nu-i poate salva de furia

oceanului decat grija lor pentru mediul in care traiesc.

***Energia valurilor poate fi redusă cu 75%...

Mangrovele au salvat vieţi omeneşti şi au redus considerabil pagubele materiale în statele afectate frecvent de fenomenul tsunami. Mangrovele nu sunt altceva decât păduri de arbuşti care au rădăcini ce se dezvoltă pe diferitele părţi ale plantei şi care au un rol de tampon între mediul marin şi cel terestru. Solul pe care cresc mangrovele este recunoscut ca un important ecosistem ale cărui caracteristici sunt excepţionale.

Mangrovele protejează habitatele naturale şi, în special, fauna sălbatică, contribuie la sedimentarea solului, luptă împotriva erodării acestuia, conservă diversitatea biologică şi materialul genetic şi acţionează ca o perdea în timpul furtunilor, cicloanelor sau altor calamităţi naturale. Mangrovele îşi datorează existenţa ecosistemului din care fac parte.

Pădurile de mangrove se numără printre cele mai fascinante locuri din lume, reprezentând spaţii în care viaţa adâncurilor se întrepătrunde cu viaţa

pg. 10

Page 11: Mangrove Le

terestră. Mangrovele favorizează o viaţă subacvatică fabuloasă şi pot fi un loc ideal pentru dezvoltarea până la maturitate a vietăţilor marine.

Aceste păduri constituie şi un filtru natural împotriva poluării. Rădăcinile "aeriene" ale mangrovelor contribuie la filtrarea şi la reţinerea poluanţilor, a metalelor grele sau a altor agenţi toxici, care se află în apă, dar şi la reţinerea îngrăşămintelor chimice şi a pulberilor în suspensie.

***Importanta stiintifica si economica…

Actiunea omului determina reducerea suprafetelor ocupate de padurile de mangrove. Trunchiurile drepte de Rhizophora si Bruguiera sunt pretuite in tarile arabe ca lemn de constructii si sunt exportate din Africa. In unele regiuni, arborii de mangrove servesc drept materie prima pentru fabricile de hartie si pentru tabacarii, dar si ca lemn de foc. In alte zone, mangrovele au cazut prada taierilor si fie ca au disparut de tot, fie din ele au ramas ramasite jalnice.

Biotopul mangrovelor joaca un rol important in inmultirea unor specii de pesti si crustacee care au o mare importanta economica in zonele adiacente. Pentru ecologi mangrovele prezinta un interes deosebit, mai ales din punct de vedere al amestecului eterogen al comunitatilor. Aici se reunesc locuitorii marini ai substraturilor dure si mobile, trunchiurilor si coroanelor arborilor padurii tropicale. In plus, animalele de mangrove, apartinand la linii evolutive diferite, au elaborat numeroase adaptari la existenta temporara sau prelungita pe uscat, oferind raspunsuri asupra modului cum animalele au cucerit uscatul.

Mangrovele protejeaza habitatele naturale si, in special, fauna salbatica, contribuie la sedimentarea solului, lupta impotriva erodarii acestuia, conserva diversitatea biologica si materialul genetic si actioneaza ca o perdea in timpul furtunilor, cicloanelor sau altor calamitati naturale. Ele au salvat vieti omenesti si au redus considerabil pagubele materiale in statele afectate frecvent de fenomenul tsunami.

Padurile de mangrove se numara printre cele mai fascinante locuri din lume, reprezentand spatii in care viata adancurilor se intrepatrunde cu viata terestra. Mangrovele favorizeaza o viata subacvatica fabuloasa si pot fi un loc ideal pentru dezvoltarea pana la maturitate a vietatilor marine. Aceste paduri constituie si un filtru natural impotriva poluarii. Radacinile "aeriene" ale mangrovelor contribuie la filtrarea si la retinerea poluantilor, a metalelor grele sau a altor agenti toxici, care se afla in apa, dar si la retinerea ingrasamintelor chimice si a pulberilor in suspensie.

pg. 11

Page 12: Mangrove Le

De aproximativ 25 de ani, 20 la suta din aceste ecosisteme tropicale au fost distruse, dupa cum au estimat reprezentantii Organizatiei Natiunilor Unite pentru Agricultura si Alimentatie (FAO). Organizatia considera aceasta pierdere ca fiind una "alarmanta". Disparitia mangrovelor are la baza mai multe cauze, printre care presiunea demografica in continua crestere, dezvoltarea infrastructurilor turistice, dar si poluarea si catastrofele naturale. Mai multe tari si-au aratat ingrijorarea fata de disparitia mangrovelor, fapt pentru care intentioneaza sa ia masuri urgente in acest sens.

***Obiecte decorative…

Pe anumite site-uri de socializare se gasesc nenumarate reclame , insotite cu imagini ce reprezinta adevarate frumuseti , ce incanta ochiul cand le privesti infatisand parti din radacinile incalcite ale arborilor de mangrove.Exemple pot fi observate in imaginile urmatoare:

***ne ajuta sa respiram…

Padurile de mangrove Sunderban joaca un rol ecologic crucial in protejarea

Pamantului in fata efectelor adverse

pg. 12

Page 13: Mangrove Le

ale schimbarilor climatice. Mangrovele functioneaza ca un filtru de carbon si absorb peste patru tone de dioxid de carbon din atmosfera, potrivit unui nou studiu.

Padurile indiene de mangrove Sunderban se intind pe o suprafata de peste 2.000 de km patrati si au reusit sa "inghita" 4,15 tone de dioxid de carbon, se arata intr-un nou studiu al cercetatorilor de la Universitatea Calcutta, citat de Thehindu.com.

"Mangrovele sunt ca un rezervor natural pentru stocarea dioxidului de carbon. Ele absorb dioxidul de carbon pentru propriile nevoi, ceea ce este un lucru important pentru oameni. Cu cat avem mai multa astfel de biomasa pe Pamant, cu atat mai mult CO2 va fi extras din atmosfera. Acest lucru va avea pana la urma ca rezultat controlarea temperaturii in crestere a atmosferei si a schimbarilor climatice care ii urmeaza", a declarat profesorul Abhijit Mitrael, cel care a condus studiul.

Sudarbans este cea mai mare padure de mangrove din lume si se intinde pe teritoriul Indiei si Bangladeshului, acoperind 56 insule. Dintre teritoriile neinvadate de apa, atrag atentia insulele Tim Kona si Dublar Char. Aceasta este un adevarat paradis al tigrilor bengalezi si al animalelor ierbivore. Speciile de plante predominante ale acestui mediu sunt Sundori(Heritiera fomes) si Gewa(Excoecaria agallocha).

Sudarbans s-a format pe sedimentele depuse de fluviile Gange si Brahmaputra, fiind considerata o parte componenta a deltei din bazinul Bengalului.  Climatul este in principal tropical maritim, presupunand foarte multe precipitatii, mai ales in timpul musonului care bate din luna mai pana in octombrie. Intreg teritoriul este inundat in timpul mareelor de primavara, instalandu-se un peisaj similar celui lacustru. Locul adaposteste numeroase specii de pasari, mamifere, insecte, reptile si pesti. De pilda, au fost inregistrate peste 110 specii de pesti si 270 specii de pasari. Populatia crocodililor de apa sarata din Bangladesh se ridica astazi la mai putin de 200 de indivizi.

Padurea de mangrove Sudarbans este apreciata ca neprimitoare, monotona si chiar periculoasa, insa reprezinta unul dintre cele mai neatinse ecosisteme din lume. Cei 38.000 km patrati de padure sunt fragmentati

pg. 13

Page 14: Mangrove Le

prin mii de cursuri serpuite de apa, rauri, golfuri si estuare care-i dau farmecul.

Padurea de mangrove Sudarbansa fost inscrisa pe lista patrimoniului mondial in anul 1987 ca urmare a valorilor naturale pe care le promoveaza. 

Mangrovele protejeaza habitatele naturale si, in special, fauna salbatica, contribuie la sedimentarea solului, lupta impotriva erodarii acestuia, conserva diversitatea biologica si materialul genetic si actioneaza ca o perdea in timpul furtunilor, cicloanelor sau altor calamitati naturale.

Padurile de mangrove se numara printre cele mai fascinante locuri din lume, reprezentand spatii in care viata adancurilor se intrepatrunde cu viata terestra. Mangrovele favorizeaza o viata subacvatica fabuloasa si pot fi un loc ideal pentru dezvoltarea pana la maturitate a vietatilor marine.

Aceste paduri constituie si un filtru natural impotriva poluarii. Radacinile "aeriene" ale mangrovelor contribuie la filtrarea si la retinerea poluantilor, a metalelor grele sau a altor agenti toxici care se afla in apa, dar si la retinerea ingrasamintelor chimice si a pulberilor in suspensie

Fenomenul de VIVIPARITATE…

Ne-am obişnuit cu ideea că viviparitatea - înmulţirea prin pui vii - este caracte¬ristică seriei animale şi chiar unul din ma¬rile praguri ce despart cele două regnuri biologice.Dar cum la orice regulă există şi ex¬cepţii, viviparitatea se întâlneşte şi în lumea plantelor.Viviparitatea este o adaptare a plante¬lor, determinată de condiţii deosebit de vi¬trege pentru înmulţire pe care trebuie să le înfrunte unele specii în mediul lor natural.Pe ţărmurile mlăştinoase ale fluviilor din regiunile tropicale, în apropiere de văr¬sarea lor în ocean, unde se exercită cu pu¬tere fluxul şi refluxul, în originala vegetaţie de mangrove creşte un copac cunoscut sub numele de manglier sau copacul-pe-picio-roange (Rhizophora mangle). Din capul locului te izbeşte o particularitate în în¬făţişarea lui. Trunchiul este sprijinit de nu¬meroase rădăcini aeriene groase, asemenea unor picioroange care îl ţin suspendat dea¬supra apei şi îl fixează în terenul nestator¬nic.Trecând întâmplător pe sub coroanele unei astfel de păduri, ne va întâmpina o grindină de "săgeţi" care se înfig cu putere în mâlul din jur. Aceste săgeţi

pg. 14

Page 15: Mangrove Le

nu sunt altceva decât embrionii, care au o formă curioasă. Sunt nişte organe lungi, grele, care în par¬tea de sus, unde e despicătura săgeţii. poartă un muguraş, iar în partea de jos, unde se află vârful săgeţii, prezintă un colţ ascuţit din care vor apărea în câteva ore rădăcini destul de puternice pentru a fixa noua plantă.Ne găsim, aşadar, în faţa unei plante care îşi creşte în propriul ei trup embri¬onul, eliberându-1 în mediul înconjurător gata încolţit. Ca să putem explica această excepţie de la modul obişnuit de înmulţire prin seminţe a plantelor, trebuie să ne întoarcem cu gândul la locurile neprielnice în care întâlnim acest copac.Fluxul şi refluxul mătură periodic ţăr¬murile unde trăiesc arborii-cu-picioroange.Dacă planta s-ar înmulţi prin seminţe, acestea ar avea nevoie de cel puţin 2-3 zile să încolţească şi de cel puţin 5-6 zile pentru a-şi forma un sistem radicular capabil să re¬ziste deplasărilor apei. în acest timp, însă, refluxul ar smulge-o cu uşurinţă şi ar trans¬porta-o către largul oceanului, unde s-ar pierde.Viviparitatea este în acest caz un mijloc de scurtare la maximum a perioadei de germinaţie.Gata formată, planta căzând pe sol îşi dezvoltă cu repeziciune rădăcinile. Să nu uităm că puiul de Rtiizophora are la dispoziţie doar cele 12 ore ale perioadei de reflux, când mâlul se descoperă prin re¬tragerea apelor. Dacă următorul flux l-ar găsi insuficient de puternic fixat, existenţa speciei ar putea fi în primejdie.Aceleaşi condiţii deosebit de vitrege de viaţă explică şi viviparitatea unei micuţe graminee alpine, firuţa-cu-pui-vii (Poa vivipara). Vremea la munte este adeseori neprielnică şi poate întârzia deschiderea seminţelor al căror embrion nu are o viaţă prea lungă. Atunci planta-mamă îndepli¬neşte pe propriul ei organism ceea ce tre¬buie să se întâmple în sol: încolţirea semin¬ţei. In acest fel, aproape formată, plăntuţa reuşeşte în scurt timp după ce cade pe pământ să se dezvolte fără a mai fi vătămată de asprimile muntelui

pg. 15