ISTORIA MEDICINEI - SUBIECTE DE EXAMEN

1. Medicina n Grecia antic: Hipocrate i hipocratismul.

Trsturi generale i importana medicinii hipocratice pentru teoria, practica i etica medical actuale.

2. Medicina n Roma antic: Galenus i medicina galenic. Trsturi generale ale galenismului i importana lui Galenus n evoluia medicinei.

3. Medicina geto-dacic. Caracteristici generale.

4. Medicina medieval n lumea cretin: caracteristici generale ale epocii. Momente importante pentru evoluia medicinei ca tiin, principii deontologice i sistem de asisten sanitar i social.

5. Medicina medieval n lumea islamic: trsturi generale. Contribuia arab la

progresul medicinei. Personaliti ale medicinei arabe i importana acestora pentru dezvoltarea teoriei i practicii medicale: Al Razi-Rhazes, Ibn Sina-Avicenna, Albucassis, Maimonide.

6. Medicina n Renatere i post-Renatere (sec.XIV-XVII): trsturi generale ale epocii. Personaliti medicale i importana contribuiei acestora la progresul medicinii: Andreas Vesalius, Ambroise Par, Girolamo Fracastoro, William Harvey, Marcello Malpighi, Thomas Sydenham.

7. Iatromecanica: definiia conceptului. Contribuiile lui Sanctorius, Baglivi, Borelli. Importana pentru progresul medicinei.

8. Iatrochimia: definiia conceptului. Contribuiile lui Paracelsus i van Helmont. Importana pentru progresul medicinei.

9. Medicina n secolul Luminilor (sec.al XVIII-lea). Trsturi generale ale epocii. coli i curente medicale; actualitatea lor pentru medicina contemporan. Medicina anatomo-clinic, chimia fiziologic, variolizarea (vaccinarea), electricitatea animal, medicina muncii. Personaliti n secolul Luminilor (sec. al XVIII-lea): Morgagni, Boerhaave, Auenbrugger, Corvisart, Bichat, Lannec, Jenner, Galvani, Volta, Ramazzini.

10. Medicina modern (sec.XIX-XX): trsturi generale i personaliti. Noi perspective, domenii de activitate i exigene: medicina experimental, electrofiziologia, bacteriologia, asepsia i antisepsia, anestezia, homeopatia, imagistica medical. Reprezentani: Claude Bernard, Willem Einthoven, Louis Pasteur, Robert Koch, Ilia Mecinikov, Rudolf Virchow, Ignaz Semmelweiss, Joseph Lister, William Morton, James Simpson, John Snow, Samuel Hahnemann, Konrad Rntgen, Henri Becquerel, Pierre Curie i Marie Curie.

11. Etica medical de-a lungul timpului: codul lui Hammurabi, jurmntul lui Hippocrate, legile lui Manu, codul lui Iustinian, rugciunea lui Maimonide, principiile Organizaiei Mondiale a Sntii.

12. Primele instituii de nvmnt superior romnes. nfiinarea Facultii de Medicin din Iai. Personaliti ale medicinii romneti. Contribuia acestora la dezvoltarea medicinei naionale i universale: Victor Babe, Gheorghe Marinescu, Ioan Cantacuzino, Constantin I. Parhon, Constantin Levaditi, Nicolae Paulescu, Grigore T. Popa, Daniel Danielopolu, Ana Aslan, George E. Palade.

Bibliografie selectiv

Ionescu Cristina, Istoria Medicinei, Ed. Pim, Iai, 2002.

Iftimovici Radu, Istoria universal a medicinei i farmaciei, Editura Academiei Romne, Bucureti, 2008.

Baran Dana,Facultatea de Medicin din Iai (1879-1948). Ed.Gr.T.Popa a U.M.F.Iai, 2012.

1.Medicina n GreciaAntic

Medicina nainte de Hipocrate

Medicina n Grecia Antic ngrijiri date unui bolnav. Detaliu de pe un lecit aribalesc. Sec. V i.Hr. Muzeul Louvre

Primele referine cu privire la medicin apar nIliada,acolo unde sunt prezentai doi medici, fiii lui Asclepios, Mahaon i Podaleirios. Cnd Menelau este rnit de o sgeata,Mahaonl ngrijete astfel: Dezvelete rana n locul unde l lovise arma dureroas. Suge sngele, apoi, dup nvtur, toarn balsamuri calmante primite de la tatl sau Chiron.

Asclepios,zeul medicinii-a fost fiul lui Apolon i al muritoarei Coronis. Mama sa fusese omort de Apolon pentru infidelitate. Zeus a smuls copilul de la snul mamei i l-a dat centaurului Chiron sa-l creasca. Asclepios a nvat de la acesta medicina i a devenit un att de bun cunosctor al acesteia nct nvia morii. Zeus n-a rbdat aceast nclcare a ordinii naturale i l-a lovit cu trsnetul su. La Epidaur s-a construit cel mai mare sanctuar nchinat lui Asclepios, iar dup ce a fost divinizat, acesta i-a luat locul tatlui su, Apolon, care purta i el numele de vindector. Ca patron al medicinii, Asclepios a cunoscut o faim considerabil ncepnd cu secul al V-lea (i.Hr.). Numeroi pelerini veneau la Epidaur pentru alfarea vindecrii. Asclepios le indica prin vise tratamentul potrivit. Sub egida acestui zeu s-au creat adevrate coli de medicin, mai ales n insula Cos. n art, Asclepios e nfiat sib aspectul unui om cu barb, meditativ i binevoitor, ntovrit de obicei cu un arpe.

n epoca clasic. medicina era o tiin empiric i rutinier cel puin pn la Hipocrate din Cos. n a doua jumtate a secolului V (i.Hr), acesta a pus bazele patologiei i a ntemeiat totodat o admirabil deontologie: jurmntul hipocratic definind un umanism medical care i pstreaz pn astzi ntreaga sa valoare. Cu toate acestea, chiar i dup Hipocrate, mui arlatani au continuat s se dea drept medici, cci nu existau diplome i nici control asupra cunotinelor medicale. Muli dintre pretinii tmduitori lucrau cu formule magice sau prin tlmcirea viselor, metod practicata pe scara mare la Epidaur, n sanctuarul lui Asclepios.

coli medicale, Hipocrate i medicii publici

Cea mai important coal medical a fost, cu siguran, la Cos, acolo unde s-a format i Hipocrate. De asemenea, centre de formare medical a existat la Cnid i la Crotona. La Cos, de exemplu, familia Ascepiazilor i transmiteau din tat n fiu cunotinele dobndite i nu refuzau s le mprteasc i elevilor strini.

Existena luiHipocratedin Cos (cel mai cunoscut medic al greciei antince) este atestat istoric, dar biografia sa este aproape necunoscut. Acestuia i se atribuie o important colecie de tratate medicale voluminosul Corpus hipocratic, n care sunt adunate lucrari de inspiratii diferite. Louis Bourgey demonstreaz n 1954 c n aceste tratate se disting trei tendine: prima i propune s construiasc o teorie legat de concepiile filozofilor contemporani despre natur; a doua are un caracter empiric i deriv, dup toate probabilitile, din coala medical de la Cnid; a treia, unind observaia cu speculaia, ncearc s construiasc o medicin raional i un ndreptar de conduit medical. Spiritul hipocratic trebuie cutat n aceast din urm categorie de tratate. Aici se poate gsi o concepie asupra evoluiei boilor, o concepie a solidaritii dintre prile organismuluii o concepie a ordinii naturale, cu care medicul trebuie s lucreze. Se acord o mare importan unei deontologii bazate pe respectul valorilor morale.

La Crotona s-a formatDemocedescare, nainte de a fi medicul personal al tiranului Policrat din Samos i apoi al regelui Darius al perilor, a fost medic public la Egina i Atena. Democedes ns nu este singurul medic pubic cunoscut. O tablet de bronz din Idailon (Cipru) datnd din sec. V, reproduce un contract fcut ntre acest ora i medicul Onasilos, prin care oraul se angajeaz s plteasc o retribuie forfetar i global pentru ngrijirea rniilor de rzboi. La Atena, medicii publici i etalau titlurile n faa adunrii, care alegea pe cei care i se preau mai buni. Acetia erau pltii de oraul-stat, care le punea la dispoziie un local pentru consultaii, operaii i spitalizarea bolnavilor, iar medicamentele erau pltite de stat. Cheltuielile pentru aceste servicii sociale erau acoperite de un impozit special: iatrikon.

Avntul anatomiei i Herofilos din Calcedonia

Operaiile chirurgicale rmn superficiale i rudimentare, fiindc anatomia era prea puin cunoscut. Moravurile i mentalitatea religioas opunndu-se diseciei cadavrelor umane, sunt disecate doar animale. Abia n epoca elenistic medicii obin autorizaia de a diseca trupurile criminalilor condamnai la moarte, cunotiinele medicale cunoscnd astfel un mare progres. Herofilos din Calcedonia si Erasistratos din Iulis descoper, cu ajutorul diseciilor umane, circulaia sngelui cu mult nainte de William Harvey. n epoca clasic, interveniile curente se reduc la luarea de snge, la clisme sau la punerea ventuzelor.

Herofilos din Calcedonia, cunoscut si sub numele de parintele anatomiei, are meritul de a fi fost printre primii care au realizat disctii pe cadavre umane. Astfel el a adus cunostinte importante aspura sinusurilor venoase si a ventriculilor cerebrali. In acelasi timp, a studiar cu atentie ochiul, ficatul, glandele salivare, pancreasul si organele genitale. A descris si numit duodenul, stomacul si prostata. De asemenea, Herofilos a scris cel putin noua lucrari medicale, incluzand comentariile asupra operei hipocratice si tratate de anatomie, insa toate acestea au fost pierdute o data cu ntreaga biblioteca din Alexandria.

Medicina empiric

coala empiric de medicin a fost ntemeiat la mijlocul secolului IIde Filinos din Cos, elevul lui Herofilos. Printre membrii si se citeaza: Heraclide din Tarent care cerea de un medic caliti sceptice i critice (observaie i judecat), Enesidem din Cnosos, Menodotos din Nicomedia. n studierea unui caz medicii empirici distingeau (1) autopsia sau observaia, (2) istoria sau documentarea care includea si exegeza hipocratica- si (3) concluzia tras din cazuri similare. De asemenea, medicii empirici recomandau ca n orice caz s se in cont de temperamentul bolnavului.

PRINCIPII ALE MEDICINII HIPOCRATice

EXAMENUL BOLNAVULUI I FOAIA DE OBSERVAIE

1. Observaia atent prin care nimic din ceea ce survenea nu trebuia neglijat, nici lsat la voia ntmplrii. 2. Studiul bolnavului mai curnd dect al bolii includea: anamneza - furniza informaii eseniale despre: vrsta, starea de sntate, vorbirea, tcerea, gndurile, calitatea somnului, coninutul i originea viselor, zona geografic, dieta, obiceiurile, comportamentele, vestimentaia, profesia, familia i, deci, problemele de ansamblu ale pacientului; inspecia - observarea vizual a semnelor de boal pe toat suprafaa corpului i n cavitile direct accesibile; palparea compresiune moderat superficial sau profund prin utilizarea pulpei degetelor sau a palmei n ntregime, ce informeaz despre mrimea, forma, conturul consistena, sensibilitatea spontan sau provocat la palpare i mobilitatea diverselor structuri; percuia - nu sunt date; auscultaia direct - percepere a zgomotelor normale sau patologice la nivelul organelor (cord, pulmon, intestin); examen organoleptic. 3. Evaluarea onest a evoluiei bolii, recunoscndu-se nu doar succesul, ci i lipsa de rspuns la tratament. 4. Asistarea naturii prin care orice medic era dator s se sprijine n demersul su curativ pe natur, permind forelor vindectoare ale naturii din corpul bolnav s realizeze armonia, adic starea de sntate

2. Celebra afirmaie hipocratic Suntem ceea ce mncm i gsete astzi exemplificarea negativ n efectele dezastruoase pe care junk food-ul i fast-food-ul le au asupra sntii.

3. Curele de ap n afeciunile dermatologice erau printre msurile terapeutice favorite ale lui Hipocrate. El chiar descrie un caz de dermatoz vindecat cu ap de izvoare fierbini n bile termale ale insulei egeene Milos(Epidemiile, cap.V) (Katsamba, 2007).Astzi, apa termal se tie c are efect antiinflamator, antialergic(Kubota, 1997), imunomodulator, keratolitic(Maty, 2003), antibacterian(Inoue, 1999).

4. Efectul climatului asupra sntii este din ce n ce mai pregnant n epoca nclzirii globale(Kovats, 2005). Hipocrate a evideniat aceast corelaie n cartea sa Asupra felurilor de aer, ap i loc.

2.ROMA ANTICA

CIVILIZATIA.

a aparut in jurul anului 800 i.Hr si a existat 1200 ani

imperiul roman - unul din cele mai marete si puternice imperii din istoria antica

a cuprins sudul, vestul, parti ale Europei de Est, Asia Mica si Africa de Nord

Sanatatea in civilizatia romana

preventie mai degraba decat tratament curativ (medicina preventiva vs medicina curativa)

preluare a artei medicinei grecesti (chiar etrusca si egipteana)

dezvoltare a propriilor teorii si conceptii despre boala si sanatate

medicii din Roma - multi adusi din Grecia cucerita

Practica medicala romana

cunostinta medicala limitata

combinata cu sistemul religios/mitologic curent

Hipocrate, (460-384 i.Hr.) - parintele medicinei (medicina ca domeniu stiintific distinct separat de abordarea filosofica si mitica)

juramantul lui Hipocrate; consemnare boli, tratamente, cauze& efecte

INFLUENTE MITOLOGICE

Asclepius - zeul sanatatii/medicinei (292 i.Hr) - idolul sarpe furat de la Epidaurus si instalat in templul de pe insula Tiberina devenit apoi spital

rugaciuni, jertfe inchinate zeilor

oracole

STIINTA MEDICALA

Galen (Galen din Pergam 131-201 d.Hr)

cel mai renumit medic din antichitate, medicul lui Commodus (fiul lui Marcus Aurelius)

a lucrat intens in amfiteatrele romane tratand gladiatorii raniti

disectii pe animale, cele umane - interzise

studiul & cercetarea pe corpul uman restRANS

Cartile lui Galen

- structura osoasa

- plamani

- muschi

- inima, sangele

- sistemul nervos (exp pe porci, a taiat maduva spinarii in diverse locuri -> SN duce mesaje de la creier la musch

Galen a acceptat teoria greaca a celor 4 umori ca si cauza a bolilor

umoare (lichid, licoare, aroma)

Doctrina umorala

umorile se formeaz n corp; anumite alimente, strile climatice, precum i anumite perioade ale vieii pot modifica ponderea celor patru elemente.

Galen considera c dezechilibrul celor patru umori, numit dyscrasia, e cauza celor mai multor boli, iar sntatea e dat de eucrasia, echilibrul acestora.

STIINTA MEDICALA

romanii nu au continuat investigatiile bolilor pe urmele grecilor, au respins ideile lor

Crinas de Massilia - boala e cauzata de stele (astrologie)

Varro - creaturi prea mici pentru a fi vazute

Columella - vapori otravitori in mlastini

ideile au supravieuit pn n secolul 19

ERORI ANATOMICE GALEN

muschii atasati la os in acelasi fel la om ca si la cine

sngele a fost creat in ficat (a obs ca sangele curgea n jurul corpului -> combustibil pentru muschi)

gauri prin sept, care permitea sangelui sa curga dintr-o parte a inimii in alta

greeli legate de vasele de sange din creier

mandibula umana alcatuita din doua oase, ca la caine

s-a inselat cu privire la forma ficatului uman

medicii romani au devenit experti in primul ajutor (gladiatori, soldati raniti)

au creat instrumente chirurgicale (bucati de craniu inlocuite cu placi de metal, modificarea formei pleopei - estetica )

cezariana (bebelusi salvati, mamele nu supravietuiau)

nu aveau anestezice, doar antiseptic

CERCETARI

Krateuas, culegator de plante si medic, o carte pierduta in sec I i Hr.

Mithridates a dezvoltat numeroase antidoturi, unele prin incercare si eroare testate pe condamnatii la moarte, i-au salvat si lui viata in numeroase ocazii.

Pedanius Dioscorides (40-90AD) cartea De Materia Medica - 600 plante cu descriere, preparare, efecte.

Pliniu - 1000 plante in Historia Naturalis. un exemplu pentru dureri de ureche:

"...viermi fierti in ulei si injectati in urechea afectata ofera amelioare considerabila a durerii..."

Galen - carte ce a reprezentat primul pas in producerea medicamentelor complexe

REMEDII

Vinul rosu

reteta pentru tratament laxativ (Apicius)

petale de trandafir rosu, cu partea alba de jos eliminata, se cos intr-un saculet de panza si se cufunda in vin 7 zile

se mai adauga o punga de petale cufundate inca 7 zile

se inlocuiesc petalele vechi cu unele proaspete pt inca o sapt si apoi se strecoara vinul

se adauga miere inainte de a se servi

doar petale pe care nu a stat roua se folosesc pentru cufundare.

salvie (salvare, salus = sanatate), planta sacra, adunata dupa ceremonii cu ofrande de paine si vin, nu se taia cu unelte de fier.

maracini (rubus fruticosus), pt guta, mestecarea unei frunze ajuta impotriva sangerarii gingiilor; ulcere si cicatrici, ceaiul din frunze si scoarta - calitati astringente.

isop - Pliniu sec I a facut vin din el, remediu pentru leprosi.

ustoroi - dezinfectant.

menta - aroma pentru vinuri si sosuri, diuretic si digestiv, tuse si raceala

anghinare - un aliment sarac, simbol al durerii si al ghinionului, altii l-au considerat afrodisiac.

varza (brasica oleacea) - singurul medicament utilizat de secole, tratament impotriva cancerului, de 2 ori/sapt; saracii mancau toata varza, bogatii doar lastarii

salata verde - impotriva reumatismului, racelilor

anason - in prajituri, in vin impotriva muscaturilor de scorpion (Pliniu)

cimbu - afrodisiac, condiment pentru carne

dafin- narcotic, impotriva ciumei, protejeaza de boli, vraji, fulgere, utilizata la incoronarea imparatilor.

3.MEDICINA GETO DACILOR

Medicina. Din pacate, dat fiind faptul ca ritul funerar pincipal in cazul dacilor era incineratie, lipsa ramasitelor umane neafectate de foc ne impiedica, astazi, sa putem efectua analize detaliate care sa ne arate tipurile de boli specifice zonei la acea vreme si mai ales modul in care medicii daci isi tratau pacientii. Resturile scheletice care provin de la indivizi supusi sacrificari nu reprezinta o baza solida de cercetare pentru a putea fi trase niste concluzii elocvente. Prin urmare, ne raman ca surse de informare in acest domeniu doar cele literare, lasate de autori antici sau diversele supozitii nascute ca urmare a analizei listelor de plante medicinale utilizate de daci.

Cele mai multe informatii privind cunostintele de medicina ale dacilor ne parvin de la autori greci. Platon (Charmide, 156a. Opere complete I, pg. 71, Humanitas 2001), i atribuie lui Socrate unele afirmaii despre medicii traci ai lui Zamolxis, care credeau c tot aa cum nu se cuvine s ncercm a vindeca ochii fr a fi vindecat capul, tot aa nu trebuie s tmduim capul fr a ine seama de trup, cu att mai mult nu trebuie s ncercm a vindeca trupul fr a ncerca sa tmfuim sufletul.

Afectiunile erau tratate in functie de specificul si localizarea lor, in acest sens medicii daci utilizand o serie intreaga de leacuri si plante medicinale. Medicul grec Discoride (De materia medica, II-IV) reproduce 35 de denumiri de plante medicinale din limba dac la care Pseudo-Apuleius (in lucrarea Herbarius) mai adaug nc 14. Amintim, dintre acestea, cateva, impreuna cu denumirile actuale din limba romana: ionitis si sopitis (aconit, curcubeic, omag, omag-veninos, mrul-lupului), anoupsi (bucatel), anuspe (iarba-campului),atilia (arierel), azila (aratel), udacila (boroanta), bles (stir), blis/blita (talpa gastii), kerkeraphron (ceapa-ciorii), boudalla/boudathla (limba boului), dacina (deditel), polpoloum/polpoum/polpum (marar), periborasta (brusture), kourionnekoum (rodul-pamantului), absentium/apsenthion/bitumen/bricumum/nitumen/titumen/zired/zonusta/zouoste/zuste (diverse specii de pelin), fithofdedela (fereguta), croustane (crucea-voinicului), dzena/zena (cucuta), tutastra (lubenita/pepene verde), kotiata (meisor-rosu), skiara/skiare/skithe (scai/scaiete/scaius), amalusta (milostiva), dieleia/dieleian (masalar/maselarita), salia (anason), laca (iarba-grasa), kardama (broscarita), kallipetalon (cinci-degete), dracor (rozmarin), mantia (mur), mizela (cimbrisor). De precizat ca unele dintre plantele cu rol curativ utilizate de daci au si astazi, in farmacia moderna, aceleasi intrebuintari.

Pe baza informatiilor ce au parvenit pana la noi de la cei doi autori antici amintiti mai sus, se pot stabili si o serie de afectiuni in cazul carora erau utilizate plantele numite mai sus si nu numai. Atfel, acestea, dupa specific, in stare pura sau preparate in retete mai complexe, aveau rol hemostatic, diuretic, antiasmatic, purgativ (ex. Cinuboila), antihemoragic, cicatrizant (ex. Chodela), calmant (ex. Dileina) sau astrigent (ex. Coadama). Tot cu ajutorul plantelor erau tratate ulceratiile, afectiunile cailor respiratorii superioare, dar si ale rinichilor sau vezicii urinare. Skiara, de pilda, era utilizata in cazul muscaturilor de caine sau de sarpe, iar Caropithla avea, printre altele, si rol afrodisiac

De asemenea, un rol extrem de important in tratamentul afectiunilor de orice tip il aveau descantecele si vrajile, elemente ce contribuiau la indepartarea influentelor malefice. Acestea erau cunoscute si performate mai ales de femei, dupa cum relateaza Arian, in Fragmente, III. De asemenea, izvoarele termale erau cunoscute si utilizate de catre daci in tratamentul anumitor afectiuni ale sistemului osos si circulator. Dintre ele, putem aminti izvorul de la Geoagiu, cunoscut, in antichitate, sub numele de Germisara.

In acelasi timp, dupa cum releva sursele literare, dar si descoperiri mai recente ale unor arheologi precum Ion Horatiu Crisan, Constantin Daicoviciu sau Radu Vulpe, stramosii nostri cunosteau si utilizau tehnici avansate de chirurgie, dovada in acest sens fiind o serie de obiecte specifice descoperite pe teritoriul locuit de daci, utlizate, printre altele, la efectuarea unor trepanatii craniene. Craniul descoperit la Poiana, de pilda, demonstreaza practicarea unor astfel de interventii chirurgicale.

La fel, trusa medicala descoperita la Sarmizegetusa, ce continea, printre altele, o tablet medicamentoas din cenus de la vulcanii mediteraneeni, cenus folosit ca absorbant pentru rni, arata un grad avansat al practicii medicinei pe aceste meleaguri. Efectuarea unor interventii chirurgicale elaborate ar putea fi demonstrata si de descoprirea unor instrumente specifice, precum bisturiu, birici, sonda (cu rol in extragerea corpurilor straine din organism), penseta, carlige (pentru ridicare amarginilor unor plagi) si spatula (Poaina, Brad, Sarmizegetusa Regia). Pentru pastrarea sau transportul lichidelor cu rol curativ erau utilizate recipiente din ceramica, os, piatra sau sticla.

Medicina dacilorMulta vreme s-a scris si s-a vorbit despre daci si geti.In realitate, trebuie mentionat cadacii si getii sunt unul si acelasi popor: grecii ii numeau de preferinta, geti, iar romanii intrebuintau, in mod obisnuit numele de geti. Se poate spune ca dacii sau getii reprezentau elita numerosului neam al tracilor, care locuiau in tinutul cuprins intre Tisa, Dunare,Marea Neagrasi Nistru.

Prima informatie istorica asupra getilor o avem de laHerodot din Halicarnas, parintele istoriei care spune ca Getii sunt cei mai vitezi si mai cinstiti dintre traci. La randul lui, scriitorul antic grec Pomponius Mela spune despre ei ca sunt cei mai pregatiti pentru moarte. Imparatul Iulian Apostatum din secolul al IV-lea atribuie luiTraianurmatoarele cuvinte: Am subjugat chiar si cei mai razboinici dintre toate neamurile care au existat vreodata nu numai din cauza puterii corpului lor, dar si din aceea a invataturilor lui Zalmoxis, care este intre ei asa de slavit.Acestea le-au intiparit in inima ca ei nu mor, ci doar isi schimba locuinta si de aceea merg la moarte mai veseli decat orice alta calatorie.

Dacii sau getii au fost sub toate aspectele unul dintre popoarele insemnate ale lumii. Dupa cum mentioneaza scriitorul grecDio Crisostomul, Getii sunt cei mai intelepti dintre toti barbarii si mai asemenea grecilor. Dupa cum se vede, autorii antici au lasat o serie de marturii din care reiese ca geto-dacii ajunsesera in secolele premergatoare cuceririi romane la un grad inalt de cultura. Descoperirile arheologice nu exclud posibilitatea ca geto-dacii din vremea luiBurebistasa fi cunoscut scrisul, iar pe vremea lui Decebal se pare ca ei foloseau in documentele diplomatice scrierea latina.Un loc apare in activitatea lor spirituala il ocupaexercitarea medicinei, care facea parte din preocuparile paturilor conducatoare reprezentate prin clasa sacerdotilor.Paralel cu medicina invatatilor preoti, se exercita o medicina populara. Existenta celor doua feluri de practice medicale o dovedesc denumirile dacice ale buruienilor de leac transmise noua prin operele lui Dioscoride si Pseudo-Apuleiusm apoi prin marturiile istoricilor Iordanes si Flaviusm precum si prin descoperirile arheologice din ultimele decenii.Este mult admirata stiinta medicala exercitata detagma sihastrilorcarturari numiti ctistai sau polistai. In fruntea acestora stateau ca autoritate suprema regale si marele preot, ambii si medici, asa cum fusese odinioara Zalmoxism care a fost zeificat. Arta vindecarii este strict legata de sacerdotiu, fenomen intalnit la multe popoare ale antichitatii.Cunostintele agonisite nu constituiau o taina, ci erau impartasite si varfurilor laice ale societatii. Unii dintre invatati traiau in sihastrie, retrasi in adancul codrilor, practicand vegetarianismul, celibatul si abstinenta de la toate placerile vietii, iar altii traiau in mijlocul poporului pentru a-l sfatui si ajuta. Referindu-se la geto-daci, istoriculIordanesscrie ca marele preotDeceneu, ajutat de ucenicii sai i-a invatat pe geto-daci logica, facandu-i superiori celorlate popoare in privinta mintii; dandu-le un exemplu practic, i-a invatat sa petreaca viata in fapte bune... el i-a invatat si etica, dezvatandu-i de obiceiurile lor barbare; i-a instruit in stiintele fizicii, facandu-i sa traiasca potrivit legilor naturii. Legile fizicii priveau vietuirea in conditii pe care le numim astazi igienice. Pentu ca poporul sa le tina minte trebuia sa le invete pe de rost, recitandu-le in cor. In afara de aceasta educatie sanitara, preotii se ocupau si cu observarea fenomenelor naturii in legatura cu omul. Ei cercetau proprietatile ierburilor si ale intregii vegetatii. De asemenea, aratau poporului semnele zodiacului, miscarea planetelor, cresterea si cadereaLunii, marirea Soarelui fata de Pamant etc.Medicina geto-dacaavea la baza o conceptie superioara, pe care ne-a transmis-o fragmentar marele filosof antic Platon (secolul IV-III i.Hr.). El povesteste: Socrate, pe cand era la oaste, cunoscuse un medic trac, ucenicul lui Zalmoxis; acel medic ii povestise cum ii invata pe ucenici a ingriji mai intai de cap, dar nici sa trateze capul fara a da ingrijire trupului, si in acelasi timp sufletului. Daca medicii greci nu se pricepeau la cele mai multe boli, de vina era faptul ca ei nu cunosteau intregul pe care il aveau de ingrijit. Daca intregul era bolnav, partea nu putea sa fie sanatoasa. Caci, spunea medicul trac, toate lucrurile bune si rele pentru corp si pentru om in intregul sau vin de la suflet si de acolo curg (ca dintr-un izvor) de la cap la ochi. Trebuie, deci, in primul rand sa tamaduim izvorul raului, ca sa se poata bucura de sanatatea trupului. In aceste putine cuvinte este cuprinsa o conceptie medicala de mare intelepciune, de cea mai inalta medicina a antichitatii. Marele nostru istoricNicolae Iorgaa mentionat ca insusi Hipocrate fusese in tineretea lui initiat in medicina de un medic trac, Herodius din Selimbria. Mai departe, Platon adauga ca sufletul se vindeca cu cuvinte frumoase care fac sa nasca in suflete intelepciune, stare care durand aduce sanatate si capului si trupului. Afirmatia acesta aduce in discutie metoda pe care o foloseau Zlamoxis si ucenicii sai, preotii-medici, in executarea practicii medicale.Intre operatiile magice, cele mai raspandite eraudescantecele. Grecii le spuneau acelor descantece epodai. Clement din Alexandria, care stia si el de acele epodai sanatoase, adauga faptul ca le adusese Platon de la traci. La mai toate popoarele vechi exista credinta in puterea deochiului. Impotriva lui se invoca ajutorul sarpelui si al amuletelor in forma de animale.Procedeele magice, indiferent de forma si de continutul lor, aveau rolul de a insoti practici medicale folositoare, dar a caror eficacitate era pusa la indoiala daca lipsea descantecul, vrajitoria sau, dupa cum spunea, boscoana, un cuvant vechi de origine traco-getica.La baza vindecarii anumitor afectiuni stateau in primul randplantele, pe care stramosii nostri si urmasii lor directi stiau sa le foloseasca, impresionand popoarele invecinate. Mentionam ca doi medici antici, Dioscoride (medic militar roman de origine greaca, din sec. I i.Hr.), in lucrarea sa Materia medica si Pseudo-Apuleius, in opera sa Herbarius, vorbesc de o serie de plante folosite de stramosii nostri. Unul dintre scribii primei lucrari, originar probabil din partile noastre, a avut ideea de a adauga la denumirile grecesti si latinesti pe cele dacice. Din 42 de asemenea denumiri numai 26 par a fi intr-adevar dacice, restul fiind de origine latina si greaca. A doua lucrare, obotanica medicala, a fost imbogatita cu denumiri dacice de plante, ceea ce inseamna ca, dupa parerea autoritatilor romane, in anul 271 d.Hr. in Dacia inca se mai vorbea limba daca, ceea ce denota ca localnicii nu-si parasisera intrutotul limba si obiceiurile. Denumirile dacice de plante medicinale au fost studiate cu perseverenta, cautandu-se echivalentul in botanica populara actuala. Au fost identificate 18 denumiri care au locul intr-o istorie a medicinei geto-dacice. Stramosii nostri numeau: aniarxese iarba saraca, baltacine; budathca limba boului, miruta; cinuboila sau coalama limbarita, limba baltilor, limba boastei; dielleina sau duodela maselarita, sunatoarea; diesema coada vacii, lumanarea; dyn urzica; guoleta margelusa, meiul pasaresc; mendruta stirigoaia; mizela cimbrul de gradina, lamaioara; olma socul; priadila vita alba, curpenul; ricorastra brusturele; salia ciumafaia; sciara varga ciobanului, scaiul.Actiunea farmacologicaa plantelor cu nume dacice este calmant-anestezica, cicatrizanta, antiflogistica, expectoranta, depurativa, antihelmintica.In afara de plante, geto-dacii foloseau in medicina lor produse animale, organe si umori, precum si medicamente de origine minerala.Paralel cu terapeutica, o dezvoltare asemenatoare a cunoscut-ochirurgia.Una din interventiile cele mai indraznete, realizata cu deosebita insemanare, a fost trepanatia craniana. Una dintre uneltele cu care se practicau trepanatiile a fost descoperita in 1953 la Galatii Bistritei, intr-un mormant celtic datat din secolul al II-lea i.Hr. Este un fierastrau de fier, lung de 11 cm si lat de 0,5 cm, avand la capat un maner curbat, cu o lama de forma semiluna, ascutita si zimtuita. El este cel dintai instrument chirugical gasit pe teritoriul patriei noastre.Deosebit de importanta este insa descoperirea, in 1955, laGradistea Muncelului, a uneitruse chirurgicale, descoperire facuta de istoricul si arheologul I. H. Crisan. Lucrarile arheologice au scos la lumina, dupa aproape 2.000 de ani, o trusa medicala gasita printre daramaturile unei locuinte incendiate cu ocazia celui de-al doilea razboi dacic (105 106 d.Hr.). Din caseta de lemn care adapostea obiectele cu intrebuintare medicala nu a mai ramas decat o masa de carbune, manerul de fier frumos ornamentat si cateva lame de bronz care o incercuiau. Judecand dupa continutul ei, caseta ar fi alcatuit o trusa portativa. Din alcatuirea ei face parte, in primul rand, o penseta de bronz, ingrijit lucrata, asemanatoare pensetelor anatomice din zilele noastre, care se patreaza bine in ciuda celor aproape 2.000 ani.Nu lipseste nici bisturiul, facut dintr-o lama de fier si un maner de lemn, cu un apasator de bronz.Alifiile si medicamentele lichide se patrau in mici borcanase de lut, ingrijit lucrate, care imita vasele obisnuite din ceramica dacica. Cea mai interesanta piesa a trusei este o tableta de 6,2x4,5 cm din cenusa vulcanica, ce contine silicati. Din tableta se radeapraf mineralcare era presarat peste rani si ulceratii, ca absorbant si cicatrizant.Asupra identitatii chirugului de laGradistea Munceluluiexista doua presupuneri. Dupa prima, al ar fi fost unul dintre invatatatii medici-preoti ai dacilor, in acest sens pledand apropierea locului descoperirii de zona marilor sanctuare dacice. Dupa a doua, ar fi fost un chirug strain, venit sa practice in Dacia. In ambele ipostaze descoperirea dovedeste ca dacii aveau la dispozitie o chirurgie bine pusa la punct si utilata corespunzator.Ginecologia si obstreticasunt doua ramuri ale chirugiei despre care posedam unele informatii mai mult de ordin folcloric. Din vremuri foarte vechi, s-a patrat amintirea unui instrument util la nastere, piatra de nastere. In Occidentul Apropiat femeia nastea culcata pe o parte, chircita pe piatra sau sprijinita in coate si in genunchi; la noi se obisnuia sa se nasca pe vatra, iar in unele zone muntoase pe ciubar.Geto-dacii se ingrijeau si de igiena publica. Astfel, aproape in toate cetatile mari dinMuntii Orastiei s-au identificat cisterne de apa. Ele erau construite din barne de lemn, iar alteori din materiale mai rezistente, fiind zidite. Apa captata de la izvoare era condusa in cisterne prin olane de pamant ars. Captarea se facea intr-un recipient, care constituia o visterie a apelor. Doua conducte de olane, prevazute la gura cu site, aduceau apa iar o a treia conducta o conducea mai departe, acolo unde era necesara. Olanele de pamant ars erau protejate de jgeaburi de lemn, acoperite cu scanduri de lemn si ingropate. La o oarecare distanta de recipientul-butoi exista o rasuflatoare ca un cilindru deschis. Unele cisterne, cum ar fi cea de la Blidaru, au fost construite in ciment hidraulic, fiind formate dintr-o adevarata camera subterana de 8x6,20x4 m, cu ziduri duble sau triple. Au existat si cisterne sapate in stanca si captusite cu scanduri de gorun, ca cea de la Costesti.Printre terapiile folosite de daci se inscriau siapele curative. Se stie ca numele bailor de la Geoagiu de azi, judetul Hunedoara, a fost Germisara, toponimie de origine daca, mostenita si transmisa in aceasta forma si in epoca romana (germ cald, sara apa). O alta localitate cu ape termale curative, bine cunoascuta inainte de epoca romana, este Calanul de astazi. De asemenea, o veche localitate dacica, Hydata sau Aquae este cunoscuta geografilor romani inca din timpul lui Augustus. Si celebra statiune Baile Herculane a fost folosita inainte de venirea romanilor, dupa dovezi de locuire anterioare anului 106 d.Hr.O marturie a folosiriiapelor vindecatoarede catre daci ne ofera si cultul zeitatilor legate de aceste ape. Referitor la adorarea izvoarelor tamaduitoare de catre daci putem cita legendele romanilor in care puterea miraculoasa a izvoarelor este intruchipata de duhurile apelor, sfantul apelor, zana apelor si altele. Faptul ca in inscriptiile romane dinstatiunile balneareale Daciei putem recunoaste divinitati locale dovedeste ca efectele terapeutice ale apelor erau cunoscute de autohtoni.In urma biruintelor repurtate asupra dacilor de catre cel mai bun imparat al Romei, Optimus Princeps, cum l-au numit contemporanii peTraian, in anul 106 a luat fiinta in nordul Dunarii de Jos provincia Dacia.In rastimp de peste un secol si jumatate, cat a durat stapanirea romana, aici s-a desfasurat o bogata activitate medicala confirmand medicina sacerdotala si medicina laica. La aceasta activitate romanii au adaugat marile constructii de apeducte, canalizare si bai publice, care au avut un rol important in mentinerea starii de sanatate.Printrezeitatileadorate in Dacia pe primul loc se inscriu cu atributii vindecatoare Esculap si fiica sa Hygeia, carora li s-au inaltat diferite monumente, din care 22 s-au gasit la Apulum (Alba-Iulia). Aici a stationat Legiunea a XIII-lea Germina, al carui comandant era in acelasi timp si guvernatorul provinciei. Numarul mare de inscriptii inchinate lui Apulum, zeul sanatatii i-a determinat pe unii cercetarori sa presupuna ca acesta o fost protector al orasului. Se presupune ca aici a existat un templu-sanatoriu, un asklepeion, caruia marii demnitari ai orasului i-au adaugat portice. Asklepeioanele pot fi considerate primele locuri unde se acorda organizat asistenta medicala, deci un fel despitale. Bolnavii trebuiau sa petreaca in incinta templului macar o noapte. Preotii care deserveau templul practicau alaturi de magie si o terapeutica reala. Un veteran din Legiunea a V-a Macedonica, pe nume Caius Iulius Frontauianus, cantonat pentru o vreme la Potaissa (Turda de azi), isi va recapata vederea in templul-sanatoriu de la Apulum. Preotii asklepeionului de la Apulum se bucurau de o deosebita consideratie in randul populatiei. Un libert al templului luiEsculap, pe nume Septimius Asclepius Hermes, primeste din partea consiliului orasenesc una dintre cele mai mari distinctii: Ornamenta decurionalia. Asklepeionul de la Apulum nu este singurul templu din Dacia inchinat lui Esculap si Hygeii. Se mai cunoaste unul la Sarmisegetusa si altul la Ampelum.Alaturi demedicina sacerdotala, in Dacia romana s-a practicat si o intensamedicina laica. Medici de diferite specialitati au venit in noua provincie. Inscriptiile amintesc de un medicus la Apulum, si de un altul, pe nume Marcus Valerius Longinus, medic al Legiunii a VII-lea Claudia, care a fost inmormantat la Drobeta.Pe langa vindecarea ostasilor, dovada ca medicul Marcus Valerius Longinus a fost distins de municipalitatea orasului Drobeta cu Ornamenta decurionalia.Concomitent si alaturi demedicii militari, au profesat simedici civili. Prezenta lor ne este dovedita de descoperirile arheologice. In amfiteatrul de la Sarmisegetusa au fost gasite numeroase instrumente medico-chirurgicale din argint, bronz sau fier. Acestea au apartinut unui medic de gladioatori (Medicus Ludi Gladiatorus), care era si medicul orasului si care isi avea cabinetul (Taberna Medica) intr-una din incaperile anexe ale amfiteatrului. Un asemenea cabi

Medicina geto-dac avea la baz o concepie superioar, pe care ne-a transmis-o fragmentar marele filozof antic Platon (secolul IV-III .e.n.). El povestete: Socrate, pe cand era la oaste, cunoscuse un medic trac, ucenicul lui Zamolxis; acel medic i povestise cum i nva pe ucenici a ngriji mai nti de cap dar nici s trateze capul fr a da ngrijire trupului, i n aceiai timp sufletului". Dac medicii greci nu se pricepeau la cele mai multe boli, de vin era faptul c ei nu cunoteau ntregul pe care-l aveau de ngrijit. Dac ntregul era bolnav, partea nu putea s fie sntoas. Cci, spunea medicul trac, toate lucrurile bune i rele pentru corp i pentru om n ntregul su vin de la suflet i de acolo curg (ca dintr-un izvor) de la cap la ochi. Trebuie, deci, n primul rnd s tmduim izvorul rului, ca s se poat bucura de sntatea capului i tot restul trupului", n aceste puine cuvinte este cuprins o concepie medical de mare nelepciune, de cea mai nalt medicin a antichitii. Marele nostru istoric Nicolae Iorga a menionat c nsui Hipocrate fusese n tinereea lui iniiat n medicin de un medic trac, Herodius din Selimbria.Mai departe, Platon adaug c sufletul se vindec prin vorbele frumoase care fac s se nasc n suflete nelepciune", stare care durnd aduce sntate i capului i trupului". Afirmaia aceasta pune n discuie metoda pe care o foloseau Zamolxis i ucenicii si, preoii-medici, n executarea practicii medicale.Intre operaiile magice, cele mai rspndite erau descntecele. Grecii le spuneau acelor descntece epodai. Clement din Alexandria, care tia i el de acele epodai sntoase, adaug faptul c le adusese Platon de la traci. La mai toate popoarele vechi exista credina n puterea deochiului. mpotriva lui se invoc ajutorul arpelui i al amuletelor n form de animale.Procedeele magice, indiferent de forma i coninutului lor, aveau rolul de a nsoi practici medicale folositoare, dar a cror eficacitate era pus la ndoial dac lipsea descntecul, vrjitoria sau, dup cum se spunea, boscoana, un vechi cuvnt de origine traco-getic.La baza vindecrii anumitor afeciuni stteau n primul rnd plantele, pe care strmoii notri i urmaii lor direci tiau s le foloseasc, impresionnd popoarele nvecinate. Menionm c doi medici antici, Dioscoride (medic militar roman de origine greac, din secolul I e.n.), n lucrarea sa Materia medica", i Pseudo-Apuleius, n opera sa Herbarius", vorbesc de o serie de plante folosite de strmoii notri. Unul dintre scribii primei lucrri, originar probabil din prile noastre, a avut ideea de a aduga la denumirile greceti i latineti pe cele dacice.Din 42 de asemenea denumiri numai 26 par a fi ntr-adevr dacice, restul fiind de origine latin sau greac. A doua lucrare, o botanic medical, a fost mbogit cu denumiri dacice de plante, ceea ce nseamn c, dup prerea autoritilor romane, n anul 271 e.n. n Dacia nc se mai vorbea limba dac, ceea ce denot c localnicii nu-i prsiser ntrutotul limba i obiceiurile. Denumirile dacice de plante medicinale au fost studiate cu perseveren, cutndu-se echivalentul n botanica popular actual.Au fost identificate 18 denumiri care au locul ntr-o istorie a medicinei geto-dacice. Strmoii notri numeau: aniarsexe = iarba srac, baltacine; budathca = limba boului, mirua; cinuboila sau coalama = limbaria, limba blilor, limba broatei; dielleina sau duodela = mselaria, suntoa-rea; diesema = coada vacii, luminarea; dyn = urzica; guoleta = mrgelua. meiul psresc; mendrua = stirigoaia; mizela = cimbrul de grdin, lmioara; olma = socul; priadila = via alb, curpenul; ricorastra = brusturele; salia = ciumfaia; sciara = varga ciobanului, scaiui.Aciunea farmacologic a plantelor cu nume dacice este calmant-anestezic, cicatrizanti, antiflogistic. expectorant, depurativ, antihelmintic.in afar de plante, geto-dacii foloseau n medicina lor produse animale, organe i umori, precum i medicamente de origine mineral.Paralel cu terapeutica, o dezvoltare asemntoare a cunoscut-o chirurgia. Una din interveniile cele mai ndrznee, realizat cu deosebit n-demnare, a fost trepanaia cranianUna dintre uneltele cu care se practicau trepana-iile a fost descoperit n 1953 la Galajn Bistriei, ntr-un mormnt celtic datat din secolul al II-lea .e.n. Este un fierstru de fier, lung de 11 cm i lat de 0,5 cm, avnd la capt un miner curbat, cu o lama de form semilunar, ascuit i zimuit. El este cel dinti instrument chirurgical gsit pe teritoriulpatriei noastre.Deosebit de important este ns descoperirea, n 1955, la Grditea Munceluiui. a unei truse chirurgicale, descoperire fcut de istoricul i arheologul I.H. Crian. Lucrrile arheologice au scos la lumin, dup aproape dou mii de ani, o trus medical gsit printre drmturile unei locuine incendiate cu ocazia celui de-al doilea rzboi dacic (105-106 e.n.).Din caseta de lemn care adpostea obiectele cu ntrebuinare medical nu a mai rmas dect o mas de crbune, mnerul de fier frumos ornamentat i cteva lame de bronz care o ncercuiau. Judecind dup coninutul ei, caseta ar fi alctuit o trus portativ. Din alctuirea ei face parte,n primul rnd, o penset de bronz, ngrijit lucrat,asemntoare pensetelor anatomice din zilele noastre, care se pstreaz bine n ciuda celor aproape dou mii de ani. Nu lipsete nici bisturiul, fcut dintr-o lam de fier i un miner de lemn, cu un aprtor de bronz.Alifiile sau medicamentele lichide se pstrau n mici borcnae de lut, ngrijit lucrate, care imit vasele obinuite din ceramic dacic. Cea mai interesant pies a trusei este o tablet de 6,2x4,5 cm din cenu vulcanic, ce conine silicai. Se tie c medicina i n special chirurgia greco-roman a secolului I e.n. foloseau ntr-o mare msur diferite mase minerale pulverulente compuse din silicai. Din tablet se rdea praf mineral care era presrat pe rni i ulceraii, ca absorbant i cicatrizant.Asupra identitii chirurgului de la Grditea Munceluiui exist dou presupuneri. Dup prima, el ar fi fost unul dintre nvaii medici-preoi ai dacilor. In acest sens plednd apropierea locului descoperirii de zona marilor sanctuare dacice Dup a doua, ar fi fost un chirurg strin, venit sa practice n Dacia. In ambele ipoteze descoperirea dovedete c dacii aveau la dispoziie o chirurgie bine pus la punct i utilat corespunztor.

Ginecologia i obstetrica sunt dou ramuri ale chirurgiei despre care posedm unele informaii mai mult de ordin folcloric. Din vremuri foarte vechi, s-a pstrat amintirea unui instrument" util la natere, piatra de natere". In Orientul Apropiat femeia ntea culcat pe o parte, chircit pe piatr sau sprijinit n coate i in genunchi; la noi se obinuia s nasc pe vatr, iar n unele zone muntoase pe ciubr.Geto-dacii se ngrijeau i de igiena public". Astfel, aproape n toate cetile mari din Munii Ortiei s-au identificat cisterne de ap. Ele erau construite din brne de lemn, iar alteori din materiale mai rezistente, fiind zidite. Apa captat de la izvoare era condus n cisterne prin olane de pmnt ars. Captarea se fcea ntr-un recipient, care constituia o visterie" a apelor. Dou conducte de olane, prevzute la gur cu site, aduceau apa iar o a treia conduct o conducea mai departe, acolo unde era necesar.Olanele din pmnt ars erau protejate de jgheaburi de lemn, acoperite cu scanduri i ngropate. La oarecare distan de recipientul-butoi exista o rsufltoare", ca un cilindru deschis. Unele cisterne, cum ar fi cea de la Blidaru, au fost construite n ciment hidraulic fiind formate dintr-o adevrat camer subteran de 8x6,20x4 m, cu ziduri duble sau triple. Au existat i cisterne spate n stnc i cptuite cu scnduri de gorun, ca aceea dela Costesti.Printre terapiile folosite de daci se nscriau i apele curative. Se tie c numele bilor de la Geoagiu de azi, judeul Hunedoara, a fost Germisara, toponimie de origine dac, motenit i transmis in aceast form i n epoca roman (germ = cald; sar = ap). O alt localitate cu ape termale curative, bine cunoscut nainte de epoca roman, era Clanul de astzi. De asemenea, o veche localitate dacic, Hydata sau Aquae era cunoscut geografilor romani nc de pe timpul lui Augustus.i celebra staiune Bile Herculane a fost folosit nainte de venirea romanilor, dup dovezi de locuire anterioare anului 106 e.n.O mrturie a folosirii apelor vindectoare de ctre daci ne ofer i cultul zeitilor legate de aceste ape. Referitor la adorarea izvoarelor tmduitoare de ctre daci putem cita legendele romnilor n care puterea miraculoas a izvoarelor este ntruchipat in duhurile" apelor, sfntul" apelor. ..zinele" apelor i altele. Faptul c n inscripiile romane din staiunile balneare ale Daciei putem recunoate diviniti locale dovedete c efectele terapeutice ale apelor erau de mult cunoscute de autohtoni.In urma biruinelor repurtate asupra dacilor de ctre cel mai bun mprat al Romei, Optimus Princeps. cum l-au numit contemporanii pe Traian, n anul 106 a luat fiin n nordul Dunrii de Jos provincia Dacia. In rstimp de peste un secol i jumtate, cit a durat stpnirea roman, aici s-a desfurat o bogat activitate medical confirmnd medicina sacerdotal i medicina laic. La aceast activitate romanii au adugat marile construcii de apeducte, canalizare i bi publice, care au avut un rol important n meninerea strii de sntate.Printre zeitile adorate n Dacia pe primul loc se nscriu cu atribuii vindectoare Esculap i fiica sa Hygeia, carora li s-au nlat diferite monumente, dintre care 22 s-au gsit la Apulum (Alba-lulia). Aici a staionat Legiunea a XIII-a Gemina. al crei comandant era n aceiai timp i guvernatorul provinciei.Numrul mare de inscripii nchinate la Apulum zeului sntii i-a determinat pe unii cercettori s presupun c acesta a fose patronul protector ai oraului. Un libert al templului lui Esculap, pe nume Septimius Asclepius Hermes, primete din partea consiliului orenesc una dintre cele mai mari distincii: Ornamenta decurionalia". Asklepeionul de la Apulum nu este singurul templu din Dacia nchinat iui Esculap i Hygeii. Se mai cunoate unul la Sarmizegetusa i altullaAmpelum.Alturi de medicina sacerdotal, n Dacia roman s-a practicat i o intens medicin laic: medici de diferite specialiti au venit n noua provincie. Inscripiile amintesc de un medicus" la Apulum, i de un altul, pe nume Marcus Valerius Longinus, medic al Legiunii a VII-a Claudia, care a fost nmormntat la Drobeta. Pe lng vindecarea ostailor, medicii militari ngrijeau i bolnavi civili, dovad c medicul Marcus Valerius Longinus a fost distins de municipalitatea oraului Drobeta cu Ornamenta decurionalia".Prezena lor ne este dovedit de descoperirile arheologice, in amfiteatrul de la Sarmizegetusa au fost gsite numeroase instrumente medico-chirurglcaie din argint, bronz sau fier. Acestea au aparinut unui medic de gladiatori (Medicus Ludi Gladiatorus), care era i medicul oraului i care i avea cabinetul (Ta-berna Medica) ntr-una din ncperile anexe aie amfiteatrului.Din ceie artate mai sus considerm c n Dacia s-a desfurat o bogat activitate att n sfera medicinei sacerdotale, ct mai ales n cea a medicinei laice, care i-a adugat mai trziu experiena medicinei romane. Scriitori greci i romani ne-au lsat preioase informaii asupra medicinei geto-dacilor. mrturisind deseori admiraie pentru arta i leacurile folosite de ei, considerate de mare valoare.

4.MEDICINA IN EVUL MEDIU CRESTIN

Sf. Vasile cel Mare: Vasiliadele Mnstiri i Bolnie

CONSTANTIN CEL MARE

(272 337) fondeaz un spital la 330, n Constantinopol Terapii Cauterizarea Fitoterapia Rugciunea Incubaia Sfintele taine

IMPARATUL IUSTINIAN 485-565

Biserica Sf. Cosmas i Damian din Constantinopol Practica incubaiei Cod de legi

Teoria umorilor

Instituirea carantinei ("quarantine")

Pelerinaje

Flagelr

i Dansul macabru

Atingerea regal contra tuberculozei

Bresle de medici i farmaciti

n Romnia 1292 I-ul spital, 1494 I spierie, Sibiu, Transilvania( 1619 I-ul azil, la Suceava( 1704 spitalul Colea,Bucureti( 1743 spitalul Sf.Spiridon,Iai( Bi turceti (feredeie)(

Instituii de asisten social i medical( Pentru sraci (ptochia), btrni (gerontochia), strini (xenodochia), copii abandonai (brephotrophia), orfani (orphanotrophia), bolnavi i deczui (nosocomia - spitale) Scolasticismul( coala Medical din Salerno (820)( Apar primele UNIVERSITI europene:( Bologna(1158), Montpellier(1180), Paris (1200), Oxford (1229) Igiena neglijat, numeroase epidemii( (ciuma, lepra, variola, tifos, holera) Superstiia i magia nfloresc( Paul din Eghina (626-690): descrie i( numete schirul cancer", cuvnt grecesc nsemnnd rac. Femeie medic Ugo dei Borgognoni din Luca, Italia( (

pus bonum et laudabile" putea fi evitat prin bandajarea rnilor cu vin plgile se vindecau fr( infecie, per primam intentionem"

Guglielmo Salicetti sau Salicet (1270 - 1277) I anatomie chirurgical regional Folosete bisturiul

Guido Lanfranchi (1250-1306 ) din Milano, lucreaz n Frana Scrie o Chyrurgia Magna,1296 Combin medicina intern i chirurgia

Henri de Mondeville (1260-1320) combate laudabile pus

Guy de Chauliac (1300-1368) Eminent chiruurg al epoci

5.MEDICINA ISLAMICA

Medicina islamic a avut ca punct de plecare medicina arab tradiional din perioada luiMuhammad, medicina elenistic, vechea medicin indianAyurveda, precum i cea iranian (Academia din Gundishapur).

nceputul[modificare|modificare surs]

Conform tradiiei, primul medic islamic a fost nsuiMahomed. Acestuia i se atribuie urmtoarele citate:[1]

"Nu exist nici o boal creat de Allah, n afar de cele crora tot El le-a creat remediul".

"Folosii tratamentul medical, cci Allah nu a plsmuit vreo boal creia s nu-i fi creat i remediul, n afar de acea suferin numit mbtrnire".

"Allah ne-a trimis bolile dar i tratamentul pentru fiecare, aa c tratai-v cu ajutorul medicinei".

Concepia conform creia exist tratament pentru fiecare afeciune a ncurajat savanii islamici s ntreprind cercetri medicale pentru a descoperi aceste remedii. Cu toate acestea, tmduitorii aparineau mai degrab clerului dect medicilor laici i utilizau mai mult metode spiritual-religioase dect tiinifice.

Spitale i universiti[modificare|modificare surs]

Medicii islamici au fondat printre cele mai vechi spitale, n sensul modern al cuvntului, adic spitale publice, aflate sub egida marilor universiti medicale. Acestea erau adevrate stabilimente n care persoanele suferinde erau ngrijite de un personal calificat i care se deosebeau de templele, ospiciile , azilurile i lazareturile din trecut care se ocupau mai degrab cu izolarea de restul societii a bolnavilor cronici i a celor cu probleme mintale, dect cu vindecarea lor[2].

Astfel, nCairo, n secolul I d.Hr., spitalul Qalawun putea ngriji 8.000 de pacieni, personalul su cuprinznd medici specialiti, farmaciti, asisteni.

Metoda tiinific[modificare|modificare surs]

Ca i n celelalte domenii ale tiinei, savanii islamici au introdus i n studiul medical metodele tiinifice. Acestea cuprindeau: aplicareamatematicii,experimentului, disecia, testri pe animale, autopsia cadavrelor.

Pentru prima dat sunt folosite teste pentru depistarea prezenei substanelor chimice (cum am spune azi, teste anti-drog), testarea competenei prin examinare a medicilor.[3]

Astfel,Rhazesintroduce experimentul i observaia clinic n domeniul medicinei i respinge teoriile luiGalenuscare nu sunt verificate experimental.[4]Introduce testul deurini ceea ce astzi numimcoprocultur.

Avicenna(Ibn Sina Abu Ali) este considerat printele medicinei, deoarece a introdus experimentul sistematic i cantitativ n studiulfiziologiei, examenul clinic, analiza factorilor de risc, precum i noiunea desindrom.[5]Toate contribuiile sale le-a reunit n celebrul su tratatCanonul de medicin, devenit timp de secole lucrare de referin pentru medicina apusean. Aici, bolile sunt descrise, clasificate i li se atribuie diverse tratamente. Tratatul expune o adevrat teorie a substanelor medicamentoase, care st la bazafarmacologiei clinicede astzi. Mai mult, pentru punctul su de vedere holistic, n care factorii fizici, fiziologici i ai medicaiei sunt vzui global, Avicenna poate fi considerat precursorulterapiilor alternative.

Anatomie i fiziologie[modificare|modificare surs]

n lucrarea sa,Shukuk 'ala alinusor("Indoieli n privina lui Galenus") din secolul al X-lea,Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi(Rhazes) a fost primul medic care a respinsteoria umorala luiGaleni teoria celor patru elemente a luiAristotel[6].

Avicenna, "Aristotel al arabilor", cel care promoveaz experimentarea sistematic, introduce studiul i examinarea pulsului arterial i a ritmului cardiac, n special a celui de la ncheietura minii. Observaiile sale, consemnate n "Canonul de medicin" vor conduce mai trziu la realizareasfigmografului(tensometrului).[7]

Chirurgie[modificare|modificare surs]

Medicii islamici ndeprtau chirurgical cataracta cu un mileniu nainte ca medicii europeni medievali s ncerce acest lucru. Unul din marii reprezentni n acest domeniu esteAbulcasis, considerat printele chirurgiei moderne. Acesta a inventat o serie de unelte i dispozitive chirurgicale. n lucrarea sa,Kitab al-Tasrif, (o enciclopedia vast de 30 de volume), nsumeaz toate cunotinele timpului su, adunate dup o carier de 50 de ani.

CORDOBA Averroes (1126-1198), Avenzoar (1091-1162) , Al-Zahrawi (Albucasis) - (940? 1013 ) Maimonides (1135-1204)

* CAIRO Ibn-Al-Nafis (~1210-1288)

BAGDAD Rhazes(~850-923), Avicenna (980-1037), Haly Abbas (930-994), Isaac Judaeus(~ 850-950), Al Kindi (801873), Al Biruni (973 1048)

Avenzoar(

Traheotomie

Descrie ria, pericardita

Prepar remedii

Abul Qasim al-Zahrawi Al Tasrif

Tatl chirurgiei moderne cauterizare, ventuze, sngerare,

Perfecte noiuni de anatomie Opera cancerul mamar

A descris metastazele, hemofilia, chistul didactic

Rhazes

Razi, medic medieval persan

De-a lungul vieii a scris numeroase cri i a avut muli studeni, ns boala, care a nceput ca o cataract, a dus la orbire complet. Unul din studenii si a ncercat s-l trateze, ns el nu a fost de acord, spunnd c nu mai are rost, din moment ce moartea se apropie. ntr-adevr, la cteva zile dup rostirea acestor cuvinte, Razi a ncetat din via.Totui, descoperirile i tratamentele lsate n urm de el au adus o contribuie major n multe domenii, precum alchimia, filozofia, dar mai ales n medicin. De exemplu, el a fcut prima descriere a variolei i a fcut distincia dintre aceasta i pojar n cartea sa, al-Judari wa al-Hasbah (Variola i pojarul), tradus n latin de dou ori, n secolul al XVIII-lea. De asemenea, a fost primul care a considerat febra ca un mecanism automat de aprare, tot el descoperind i astmul alergic, fiind chiar i inventatorul unor instrumente precum piua, spatula, fiola, utilizate n farmacii pn la nceputul secolului al XX-lea.Acest sclipitor savant nu se limita la a-i trata pacienii, fiind i o fire militant fa de aciunile altor medici. El lua atitudine, atacnd arlatanii i medicii fali care vindeau leacuri pe strzi. De asemenea, Razi nu avea nicio problem s recunoasc faptul c, orict de bun ar fi un medic, acesta nu poate avea toate rspunsurile sau toate leacurile necesare tratrii unei boli.O faimoas scriere a sa este Man la Yahduruhu Al-Tabib (Un manual medical pentru publicul general), care, dup cum spune i titlul, era dedicat publicului i scris pe nelesul oricui. Astfel, oricine putea nva din acest manual cum s prepare leacuri pentru diferite afeciuni, ingredientele necesare gsindu-se foarte uor.

237 cri despre alchimie, anatomie, fiziologie i etic parialcompilat dup Hippocrate i Galen

Oper de referin: Kitab-Al-Hawi" (Continentul)

Monografii despre varicel (pojar) i variol (variola vaccina) unde le descrie i le deosebete Caracterizri corecte i precise ale bolilor

Terapii pragmatice

Avicenna, prinul medicinei ,al treilea Aristotel Abu Ali Sina, cunoscut mai ales dup numele de Ibn Sina, sau numele su latinizat, Avicenna, s-a nscut n 980 n Iranul de astzi. La vrsta de 14 ani, Avicenna deja i depea profesorii n materie de cunotine. Avea o inteligen i o memorie uimitoare, potenialul su dovedindu-se a fi foarte mare, nc de la vrste fragede. La vrsta de 18 ani a primit statutul de medic, aceast meserie prndu-i-se uoar n comparaie cu nvarea fizicii sau a matematicii. Vestea despre tnrul medic s-a mprtiat repede, muli oameni venind la el pentru a primi tratament gratuit.n anul 997 l-a tratat pe emir de o boal grav, acesta recompensndu-l cu acces total la Biblioteca Regal, iar dup moartea tatlui su, Ibn Sina a ajuns n cele din urm n Gorgan, aproape de Marea Caspic, unde a nceput s scrie cea mai important lucrare a sa, Al-Qanun fi al-Tibb, n traducere Canonul Medicinei, n care era inclus medicina greac, musulman i indian. Lucrarea este considerat una dintre cele mai faimoase scrieri din istoria medicinei.Dup un timp, a mers n Urgench, Uzbekistanul modern, unde a nceput s lucreze ca medic, vizirul de acolo oferindu-i o anumit sum de bani. Mai trziu, dorind s-i lrgeasc orizonturile, a plecat n diverse cltorii, ajungnd n cele din urm n Rai, aflat n vecintatea Teheranului modern, unde a scris aproximativ treizeci dintre cele patru sute cincizeci de tratate ale sale, dar din care, din pcate, au supravieuit doar dou sute cincizeci.Apoi a mers nspre sud, ajungnd la Hamadan, unde a lucrat pentru o doamn de vi nobil. n ultimii zece-doisprezece ani din viaa sa, Avicenna l-a nsoit cu rolul de medic pe Abu Ja'far 'Ala Addaula, n numeroasele sale campanii.Dei avea impus un regim, Avicenna a refuzat s l urmeze, considernd c e mai bine s triasc o via scurt, dar fericit. A murit n iunie 1037, la vrsta de 58 de ani i a fost ngropat la Hamadan, Iran.Am pomenit mai devreme de lucrarea sa faimoas, Canonul medicinei, o enciclopedie medical ce cuprinde paisprezece volume. Aceast carte este cunoscut pentru introducerea cuantificrii n medicin, ea incluznd i noiuni precum bolile cu transmitere sexual, bolile contagioase, neuropsihiatria, analiza factorului de risc, msuri de evitare a mprtierii bolii, precum carantina, i multe altele. Ea a fost finalizat n anul 1025 i a fost folosit ca text medical standard, att n Imperiul Islamic, ct i n Europa.Observm c n special prin aceast lucrare a sa, Canonul Medicinei, Ibn Sina a adus o contribuie major la nelegerea i tratarea bolilor, deschiznd fr team noi pori spre universul medicinei moderne.

A scris peste 450 de tratate, din care 40 medicale

Oper de referin: Canonul" (Al-Qanun) (Legea) Medicinei utilizat la Universitile din Montpellier i Louvain pn la 1650

Tatl medicinei moderne, farmacologiei clinice, fiziologiei experimentale i evalurii cantitative

Descoper natura contagioas a bolilor infecioase i instuie carantina DEFINETE NOIUNEA DE SINDROM

Importana dietei, mediului i climei pentru sntate

Aromaterpie (distilare i extracie de uleiurieseniale

A fost un compilator i un comentator avizat,mai mult dect un practician Medicin Galenic, aristotelic, persan,mesopotamian indian

6.MEDICINA IN RENASTERE SI POST RENASTERE