100297195 subiecte examen practic

SUBIECTE EXAMEN PRACTIC

AUGUST 2012

GHID; TEHNICI; MOZES; BREVIAR; URGENTE;

1. Administrarea medicamentelor pe cale orala

2. Administrarea medicamentelor pe cale rectala

3. Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie

4. Administrarea medicamentelor pe suprafata mucoaselor

5. Administrarea medicamentelor pe suprafata tegumentelor

6. Baia partiala a pacientului la pat

7. Clisma evacuatorie

8. Clisma terapeutica

9. Determinarea glicemiei folosind teste reactive

10. Epistaxisul – prim ajutor

11. Epistaxisul, tamponament anterior

12. Hematuria – proba celor 3 pahare

13. Hemostaza cu garou in cazu unei plagi la nivelul antebratului

14. Hemostaza cu garou in cazul unei plagi la nivelul coapsei

15. Hemostaza cu garou in cazul unei plagi la nivelul gambei

16. Hemostaza cu garou in cazul unei plagi la nivelul mainii

17. Hemostaza cu garou in cazul unei plagi la nivelul piciorului

18. Hemostaza cu pansament compresiv

19. Hemostaza prin flexie fortata

20. Imbracarea si dezbracarea pacientului inconstient

21. Imbracarea unui bolnav cu fractura de membru inferior

22. Imobilizarea definitiva cu atela gipsata in fractura de gamba

23. Imobilizarea definitiva cu atela gipsata in fractura la nivelul coapsei

24. Imobilizarea definitiva cu atela gipsata in fractura la nivelul bratului

1

25. Imobilizarea definitive cu atela gipsata in fractura de antebrat

26. Imobilizarea in cazul fracturii deschise la nivelul antebratului

27. Imobilizarea provizorie cu atela Kramer in fractura de antebrat

28. Imobilizarea provizorie cu atela Kramer in fractura la nivelul coapsei

29. Imobilizarea provizorie in fracturile de clavicula

30. Infasarea antebratului

31. Infasarea capului – capelina

32. Infasarea cotului

33. Infasarea gambei

34. Infasarea genunchiului

35. Infasarea piciorului

36. Infasarea regiunii inghinale

37. Infasarea sanului

38. Infasarea umarului

39. Ingrijirea cavitatii bucale la bolnavii inconstienti

40. Ingrijirea pacientului dupa punctia rahidiana

41. Ingrijirea unei plagi la nivelul antebratulu

42. Ingrijirea unei plagi la nivelul capului

43. Ingrijirea unei plagi la nivelul cotului

44. Ingrijirea unei plagi la nivelul gambei

45. Ingrijirea unei plagi la nivelul genunchiului.

46. Ingrijirea unei plagi la nivelul mainii.

47. Ingrijirea unei plagi la nivelul mentonului

48. Ingrijirea unei plagi la nivelul nasului

49. Ingrijirea unei plagi la nivelul piciorului

50. Ingrijirea unei plagi la nivelul regiunii inghinale

51. Ingrijirea unei plagi la nivelul sanului.

2

52. Ingrijirea unei plagi la nivelul toracelui

53. Ingrijirea unei plagi la nivelul umarului

54. Injectia intamusculara

55. Injectia intradermica

56. Injectia intravenoasa

57. Injectia subcutanata

58. Instrumentar si materiale necesare precizarii diagnosticului

59. Instrumentarul si materialele necesare tratamentelor curente

60. Interventii pentru mobilizarea secretiilor

61. Intoarcerea pacientului imobilizat din decubit dorsal in decubit lateral

62. Introducerea tubului de gaze

63. Intubatia oro-faringiana

64. Masurarea pulsului. Executie si inregistrarea in foaia de temperatura

65. Masurarea diurezei si notarea in foaia de temperatura

66. Masurarea respiratie – executie si inregistrarea in foaia de temperatura

67. Masurarea temperaturii in axial si inregistrarea in foaia de temperatura

68. Masurarea tensiunea arteriala. Executie si inregistrarea in foaia de temperatura

69. Oxigenoterapia

70. Pozitionarea si transportul bolnavului cu fractura a coloanei vertebrale

71. Prastia – infasarea nasului

72. Pregatirea patului fara bolnav

73. Primul ajutor in arsura de gradul I

74. Primul ajutor in arsura de gradul II

75. Primul ajutor in arsura de gradul III

76. Provocarea de varsaturi in scop terapeutic

77. Punctia venoasa

78. Recoltarea exudatului faringian

3

79. Recoltarea materiilor fecale

80. Recoltarea sangelui capilar pentru examene hematologice

81. Recoltarea sangelui determinarea rezistentei globulare

82. Recoltarea sangelui pentru examene biochimice

83. Recoltarea sangelui pentru examene serologice

84. Recoltarea sangelui pentru hemocultura

85. Recoltarea sangelui pentru VSH

86. Recoltarea sangelui venos pentru hemoleucograma

87. Recoltarea secretiei purulente

88. Recoltarea secretiilor nazale

89. Recoltarea secretiilor oculare

90. Recoltarea secretiilor otice

91. Recoltarea secretiilor vaginale

92. Recoltarea sputei

93. Recoltarea urinei pentru urocultura

94. Recoltarea urinei pentru dozarea glucozei

95. Recoltarea urinei pentru examen sumar de urina

96. Recoltarea varsaturilor

97. Ridicarea bolnavului din decubit dorsal in pozitie sezanda

98. Ridicarea pacientului din decubit dorsal in pozitie sezand

99. Ridicarea pacientului in pozitie ortostatica

100. Ridicarea pacientului in pozitie sezand la marginea patului

101. Ridicarea pacientului pe perna de care doi asistenti medicali

102. Ridicarea pacientului pe perna de catre un asistent medical

103. Schimbarea alezei

104. Schimbarea patului in latime (cu pacientul in pat)

105. Schimbarea patului in lungime (cu pacientul in pat)

4

106. Schimbarea pungii de colostoma

107. Schimbarea si infasarea sugarului

108. Servirea bolnavului cu plosca la pat

109. Servirea pacientului cu tavita renala in caz de varsaturi

110. Sondajul duodenal

111. Sondajul gastric

112. Sondajul vezical la barbat

113. Sondajul vezical la femeie

114. Spalatura auriculara

115. Spalatura gastrica

116. Spalatura oculara

117. Spalatura vaginala

118. Spalatura vezicii urinare

119. Tehnica efectuarii perfuziei intravenoase

120. Transportul si pozitionarea pacientului inconstient.

121. Trecerea bolnavului de pe targa in pat

122. Trecerea bolnavului din pat pe targa

Definitie:

-medicamentele sunt produse de origine minerala, vegetala,animala sau chimica (de sinteza) transformate intr-o forma de administrare, prescrise de medic.

Doze

Doza terapeutică , adică doza utilizată pentru obţinerea efectului terapeutic dorit , fără ca prin

aceasta să se producă vreo acţiune toxică , asupra organismului.

Doza maximă , doza cea mai suportată de organism , fără să apară fenomene toxice reacţionale.

5

Doza toxică , cantitatea care , introdusă în organism , provoacă o reacţie toxică , periculoasă

pentru organism.

Doza letală , doza care omoară omul.

Introducerea medicamentelor în organism se poate face prin mai multe căi:

C.Mozes L.Titircă

• Bucală

• Rectală

• Prin mucoasa respiratorie

• Percutanată

• Prin aplicaţii locale

• Parenterală

• Calea digestivă : orală , sublinguală ,

gastrică , intestinală , rectală

• Local : pe tegumente şi mucoase

• Respiratorie

• Urinară

• Parenterală : sub forma injecţiilor i.d. ,

s.c. , i.m. , i.v. – executate de asistentă ,

i.a. , i.c. , i.r. , i.o. – executate de medic.

În funcţie de caz , calea de administrare este aleasă de medic , în raport cu :

• Scopul urmărit

• Capacitatea de absorbţie a căii respective

• Acţiunea medicamentului asupra mucoaselor

• Necesitatea unei acţiuni mai lente sau mai rapide

• Starea generală a bolnavului

• Toleranţa organismului faţă de medicament

• Combinaţiile medicamentului cu alte medicamente administrate

• Anumite particularităţi anatomice şi fiziologice ale organismului

• Într-o oarecare măsură şi cu preferinţele bolnavului

Scopul administrarii:

-prevenirea imbolnavirilor (vaccinurile)

-ameliorarea bolilor (medicamentele antalgice)

-vindecarea bolilor (antibioticele)

6

Caile de administrare: oral, rectal, respirator, tegumente, mucoase,

Parenteral injectii: intradermice, subcutanate, intramusculare, intravenoase

Locul de conservare:

-in farmacii-in dulap

-in dulapul ce contine otravurile, toate medicamentele stupefiante

-in frigider

Prescrierea medicamentelor este facuta de medic si cuprinde:

-numele medicamentului

-doza-cantitatea si concentratia

-calea de administrare

-ora administrarii si durata tratamentului

-administrarea in raport cu alimentatia- inainte, sau dupa masa

Circuitul medicamentelor in spital:

-se completeaza condica de medicamente in triplu exemplar

-se preda condica de medicamente la farmacie

-se preiau medicamentele de catre asistenta medicala

-se verifica :

-ambalajul

-etichetele- chenar albastru de uz intern ; chenar rosu de uz extern; eticheta galbena solutie perfuzabila; eticheta neagra cu cap de mort si inscriptia otrava pentru toxice -depozitarea in spital se face in dulapuri sau in cutii pentru fiecare pacient

-administrarea la ora prescrisa

Reguli de administrare a medicamentelor. Se evita greselile.

Asistenta:

-respecta medicamentul prescris de medic

-identifica medicamentul

-verifica calitatea

-respecta caile de administrare

7

-respecta orarul si ritmul

-respecta doza

-respecta somnul pacientului

-evita incompatibilitatile medicamentoase datorate asocierilor

-serveste pacientul cu doza unica pentru administrarea orala

-respecta succesiunea: calea orala: solide, lichide, apoi injectii, ovule vaginale, supozitoare

-informeaza pacientul asupra efectului si efectelor secundare

-anunta imediat medicul privind greselile produse in administrare

-administreaza imediat solutiile injectabile aspirate din fiole, flacoane

-respecta masurile de asepsie, de igiena pentru a prevenii infectiile intraspitalicesti

1.Administrarea medicamentelor pe cale orala- tehnici 138

Definitie:

-calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor care se resorb la nivelul mucoasei bucale si a intestinului subtire sau gros

Scop:

-efecte locale

-favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor mucoasei digestive

-protejaza mucoasa gastrointestinala

-inlocuieste fermentii digestivi si secretia gastrica in cazul lipsei

-dezinfecteaza tubul digestiv

-efecte generale

-medicamentele administrate oral se resorb la nivelul mucoasei digestive, in sange si apoi actioneaza asupra unor organe, sisteme, aparate

Contraindicatii:

-medicamentul este inactivat de secretile digestive

-medicamentul prezinta proprietati iritante asupra mucoasei gastrice

-medicamentul nu se resoarbe pe cale digestiva

-se impune evitare circulatiei portale

8

-se impune o actiune promta a medicamentelor

-pacientul refuza medicamentele

Forme de prezentare a medicamentelor:

Lichide - solutii,emulsii, mixuri, infuzii, tincturi, extracte, uleiuri

Solide – tablete, drajeuri, granule,pulberi, mucilagii

Pregatirea administrarii medicamentelor:

Pacientul:

-este informat asupra efectelor urmarite prin administrare si asupra efectelor secundare

-i se da in pozitie sezand, daca starea lui o permite

Materiale: -lingura, lingurita, pipeta, sticla picuratoare, pahar gradat, ceasca

-Apa, ceai, lapte

Administrarea medicamentelor:

Asistenta se spala pe maini, imbraca manusile, inainte de administrare verifica medicamentul

Lichidele:

-ape minerale, siropuri, uleiuri, emulsii -se masoara cu paharul, ceasca

-mixturile, emulsii- solutiile se masoara cu lingura, lingurita

-tincturile, extractele- se dozeaza cu pipete, sticla picuratoare

Solidele:

-tabletele, drajeurile se asaza pe limba pacientului si se inghit ca atare

-tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se asaza sub limba

-pulberile nedivizate se dozeaza cu lingurita sau varful de cutit

-granulele se masoara cu lingurita

Reorganizarea: instrumentele folosite se dezinfecteaza si se spala

9

De stiut:

-inaintea administrarii se verifica medicamentul

-ceaiurile medicinale se prepara inainte de administrare, pentru a nu se degrada

-mixturile se agita inainte de administrare

-gustul neplacut se poate disimula prin diluare cu apa, ceai, sirop

- la pacientii inconstienti, cu tulburari de deglutitie, se introduc medicamentele prin sonda

Einhorn, in stomac sau duoden impreuna cu alimentele

-administrarea medicamentelor direct în duoden prin sondă se mai utilizează şi pentru

introducerea în tubul digestiv a substanţelor iritante pentru mucoasa stomacală evitând astfel

contactul medicamentului cu peretele stomacal , cum sunt medicamentele vermifuge pentru

parazitozele tubului digestiv cu localizare duodenală precum şi substanţele pentru tratamentul

intraduodenal a căilor biliare extrahepatice, profitând de posibilităţile circulaţiei enterohepatice

-astfel, se pot introduce antibiotice care , resorbindu-se , ajung prin vena portă la ficat , care le

excretă apoi prin căile biliare împreună cu bila

De evitat:

-manipularea comprimatelor cu mana dupa imdepartarea ambalajului

-amestecarea medicamentelor cu carbune medicinal care le absoarbe, reducand din actiunea lor

-administrarea tabletelor si drajeurilor ca atare la copii sub 2 ani

-atingerea dintilor de solutiile acide pentru ca ataca smaltul dentar

-folosirea acelorlasi linguri, lingurite, pahare la mai multi pacienti

2.Administrarea medicamentelor pe cale rectala- tehnici 140

Definitie: calea rectala reprezinta una din caile digestive de administrare a medicamentelor

Indicatii:

-pacientii cu tulburari de deglutitie

-pacientii operati pe tubul digestiv superior

-pacientii cu intoleranta digestiva (varsaturi, greturi, hemoragii)

-pacientii la care se doreste evitarea circulatiei portale (prin ficat)

Scop:

-efecte locale:

10

-golirea rectului

-efect purgativ

-calmarea durerilor

-atenuarea peristaltismului intestinal

-atenuarea proceselor inflamatoare locale

-efecte generale:

-prin absortia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale pot actiona

asupra unor organe sau sisteme

Forme de administrare a medicamentelor:

-supozitoare – forme solide conice sau ovale, cu o extremitate ascutita care se topesc la temperatura corpului

-clismele medicamentoase – medicamentele se dizolva in apa distilata pentru a se obtine concentratii cat mai apropiate de solutiile izotone

-se pot face si microclisme

Pregatirea administrarii: supozitoarelor

Materiale: manusi de examinare, supozitoare, vaselina, tavita renala

Pacientul:

-pregatire psihica- este informat privitor la calea de administrare, la pozitia in care se face, la senzatia de defacatie

-pregatire fizica-clisma evacuatoare daca pacientul nu a avut scaun, si introducerea tubului de gaze, in vederea pregatirii administrarii supozitoarelor cu efect general, pozitia decubit lateral cu membrele inferioare flectate

Administrarea :

-asistenta isi spala mainile si apoi imbraca manusile de examinare

-despacheteaza supozitorul din ambalaj si il unge cu vaselina sau il mentine in atmosfera calda

-departeaza fesele pacientului cu mana stanga, pentru a evidentia orificiul anal,, iar cu mana dreapta il introduce si il impinge cu indexul pana cand trece de sfincterul intern al anusului

Reorganizare: deseurile se indeparteaza selectiv

11

De evitat: supraincalzirea supozitorului care determina topirea lui si imposibilitatea de administrare

3.Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie-tehnici 141

Definitie:

-calea respiratorie sa preteaza la administrarea medicamentelor, avand in vedere suprafata mare a alveolelor pulmonare si vascularizatia lor bogata

Se administreaza:

-gaze sau substante gazeificate (aerosoli)

-lichide fin pulverizate (atomizor)

-lichide sub forma de vapori

-injectia intratraheala

Scop:

-dezinfectia, decongestionarea cailor respiratorii

-imbogatirea aerului inspirat cu oxigen, pentru combaterea hipoxiei

-fluidificarea sputei

-expectoratia

Inhalatia reprezinta introducerea substantelor medicamentoase in caile respiratorii, antrenate de vapori de apa.

Indicatii:

-rinite

-rinofaringite

-bronsite

-astm bronsic

Materiale: inhalator, cort, prosop, vaselina, apa clocotinda, substanta medicamentoasa

Pacientul: - pregatire psihica

-este informat cu privire la scopul administrarii medicamentelor

-i se explica modul in care va respira: inspir pe gura, expir pe nas

12

- pregatire fizica

-se asaza in pozitie sezand;

-isi sufla nasul;

-se asaza un prosop in jurul gatului

-se ung buzele cu vaselina si tegumentele peri-bucale

Executarea tehnicii:

-asistenta isi spala mainile

-inchide ferestrele camerei

-introduce in vasul inhalatorului o lingurita de inhalant la 1-2 l de apa clocotinda

-asaza pacientul in fata palniei si il acopera cu cortul

-mentine distanta de 30-80 cm fata de palnie

-invita sa inspire pe gura, sa expire pe nas

-supravegheaza pacientul

-durata unei sedinte este de 5-20 min.

Ingrijirea ulterioara:

-se sterge fata pacientului cu prosopul personal

-ramane in incapere 15-30 min

-este ferit de curentii reci de aer.

Reorganizare: materialele se strang, inhalatorul se dezinfecteaza

De stiut:

- inhalatorul poate deveni sursa de contaminare a cailor respiratorii, daca nu este sterilizat in prealabil

De evitat:

- inhalarea primilor vapori deoarece acestea pot antrena picaturi de apa fierbinte

4.Administrarea medicamentelor pe suprafata mucoaselor-tehnici 144

Scop:

13

-dezinfectia

-decongestionarea mucoaselor

Forme de prezentare a medicamentelor:

solutii (substanta omogena),

unguente,

pulberi (pudra)

A.Instilatia este tehnica de administrare a solutiilor medicamentoase pe o mucoasa sau organ cavitar (ochi, nas, ureche, vezica urinara)

Instilatiile oculara, nazala, auriculara sunt executate de asistenta.

Solutiile se instileaza cu ajutorul pipetei, sticlei picurator sau cu seringa

Pregatirea instilatiei:

Materiale: -de protectie- prosop

-sterile- comprese sterile, tampoane, pipeta

-nesterile- tavita renala

-solutie medicamentoasa

Pacientul:- pregatire psihica:

-se informeaza

-este instruit cum sa se comporte in timpul si dupa instilatie

-pregatire fizica:

-decubit dorsal sau sezand cu capul in hiperextensie

pentru oculara si nazala

-decubit lateral pe partea sanatoasa pentru auriculara

Executarea instilatiei:

-asistenta isi spala mainile

-evacueaza secretiile din cavitate-bolnavul sufla nasul

-asistenta curata cu un tampon de vata conductul auditiv extern

-asistenta sterge secretiile oculare cu o compresa sterila

14

-aspira solutia medicamentoasa in pipeta si pune in evidenta cavitatea: oculara prin tractiunea in jos a pleoapei inferioare, nazala ridica usor varful nasului, auriculara tractionand pavilionul urechii in sus si inapoi cu mana stanga;

-instileaza picaturile

-sterge cu o compresa sterila excesul de solutie


-dupa instilatia nazala, pacientul ramane nemiscat 30-40 sec. , ca solutia sa ajunga in faringe

-dupa instilatia auriculara, se introduce un tampon absorbant in conductul auditiv extern

Reorganizare: deseurile se indeparteaza selectiv

De stiut:

-instilatia pe mucoasa conjunctivala se face numai cu solutii izotone

-dupa instilatie pacientul misca globul ocular

-solutia utilizata pentru instilatia auriculara trebuie sa fie incalzita in apa pana la 37 C

De evitat:

- aspirarea solutiei instilate in fosa nazala, deoarece poate patrunde in laringe

provocand spasme si accese de tuse

B. Administrarea unguentelor:

Se pot aplica unguente:

-in fundul de sac conjunctival

-pe marginea pleoapelor

-in vestibulul nazal

-in conductul auditiv extern

Pregatirea administrarii:

Materiale:

-bagheta de sticla latita, acoperita cu tampon de vata

-tampon montat pe sonda butonata

-comprese sterile

15

Pacientul:

-se pregateste psihic si fizic, ca pentru instilatie

Executie:

-in sacul conjunctival, unguentul se aplica cu bagheta de sticla acoperita cu tampon

-in fosa nazala unguentul se aplica cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonata

-unguentul poate fi aplicat pe mucosae si cu ajutorul prelungirii tubului in care se gaseste, prin apasare pe partea plina a tubului

Ingrijirea ulterioara a pacientului:

-dupa aplicarea unguentului in sacul conjunctival, pacientul este invitat sa inchida si sa deschida ochiul pentru a antrena medicamentul pe toata suprafata globului ocular

-dupa aplicarea unguentului in vestibulul nazal, se inchide narina, se apleaca pacientul usor inainte si i se solicita sa aspire medicamentul treptat

De stiut:

-cantitatea de unguent aplicata nu trebuie sa depasasca marimea unui bob de grau

-se folosesc tampoane separate pentru fiecare ochi, ureche sau vestibul nazal

De evitat:

-depasirea limitei de vizibilitate in conductul auditiv extern

C. Administrarea pulberilor:

-se pot aplica in sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane de vata montate pe o bagheta de sticla

-pacientul este pregatit ca si pentru instilatie

-dupa aplicare, pacientul inchide ochiul pentru a antrena pudra pe toata suprafata

globului ocular

D. Badijonarea mucoasei bucale:

-reprezinta intinderea unei solutii medicamentoase pe suprafata mucoasei bucale, total

sau partial,cu ajutorul unui tampon montat pe porttampon

Pregatirea badijonarii:

-materiale:

-pentru protectia lenjeriei pacientului - prosop

16

-trusa cu pense hemostatice si spatula linguala – sterile

-casoleta cu tampoane si comprese – sterile

-manusi de cauciuc

-tavita renala

-solutie medicamentoasa

-pacientul:

-se informeaza asupra necesitatii tehnicii

-se asaza in pozitie sezand cu capul in hiperextensie

-se protejaza lenjeria cu un prosop in jurul gatului

Executarea badijonarii:

Asistenta:

-isi spale mainile, imbraca manusile

-examineaza cavitatea bucala, invitand pacientul sa deschida gura si folosind spatula

-examineaza fata dorsala a limbii, palatul dur, valul palatin, pilierii anteriori, mucoasa

obrajilor, arcadele dentare, fata interna a buzelor, lojile amigdaliene, pilierii

posteriori, amigdalele, peretele posterior al faringelui

-imbiba tamponul fixat pe pensa hemostatica in solutie medicamentoasa

-badijoneaza suprafata care prezinta leziuni sau intreaga mucoasa daca este cazul, in

aceeasi ordine in care s-a facut examinarea

Reorganizarea: materialele se strang, deseurile se indeparteaza selectiv

De stiut:

-solutia medicamentoasa se incalzeste la temperatura corpului

-tamponul folosit nu se introduce in solutia medicamentoasa

De evitat: folosirea aceluiasi tampon pentru badijonarea mai multor zone ale mucoasei bucale

E. Aplicarea tampoanelor vaginale:

Solutiile medicamentoase sau unguentele se aplica pe mucoasa vaginala sub forma tampoanelor vaginale

17

Tamponul este confectionat din vata presata, acoperit de tifon, care se prelungeste cu 20-25 cm. de la tampon

Pregatirea aplicarii tampoanelor vaginale:

Materiale:

-de protectie: musama, aleza

-instrumentar steril: valve vaginale, pensa lunga porttampon, manusi sterile

Pacienta:

-pregatirea psihica – se informeaza cu privire la scopul acestei forme de tratament si i se explica durata de mentinere a tamponului

-pregatirea fizica – sa asaza in pozitia ginecologica


Asistenta 1

-isi spala mainile si imbraca manusile

-introduce valvele vaginale

-preia pensa porttampon in mana dreapta, mentinand cu stanga valva vaginala

-preia tamponul in pensa porttampon

-introduce tamponul prin lumenul format de valve pana in fundul de sac posterior al vaginului, lasand sa atarne capetele tifonului

-indeparteaza valvele vaginale

-ajuta pacienta sa coboare de pe masa ginecologica si sa mearga la pat

Asistenta 2

-isi spala mainile si imbraca manusile sterile

-serveste pensa porttampon in conditii aseptice

-serveste tamponul

-toarna solutia medicamemtoasa

-ajuta pacienta sa coboare de pe masa ginecologica si sa mearga la pat

Ingrijirea ulterioara a pacientei: la ora fixata de medic, tamponul se indeparteaza

Reorganizarea: materialele se strang deseurile se indeparteaza selectiv

18

F. Administrarea globulelor (ovulelor) vaginale:

-sunt preparate solide, ovoide sau sferice, produsul medicamentos fiind inglobat in

substante care se topesc la temperatura vaginala

-pregatirea ginecopatei pentru administrarea globulelor consta in efectuarea unei

spalaturi vaginale inaintea administrarii

-administrarea globulului de face cu mana imbracata in manusa de cauciuc (?)

5.Administrarea medicamentelor pe suprafata tegumentelor-tehnici 143

Scop: se aplica medicamentele care au efect local la acest nivel

Forma de prezentare a medicamentelor:

-lichide, se administreaza prin badijonare (intindere cu tampon montat pe porttampon)

si prin compresa medicamentoasa

-pudre

-unguente

-paste

-mixturi (subst. insolubila suspendata intr-un lichid si o subst. vascoasa)

-sapunuri medicinale

-bai medicinale

-creioane caustice

Pregatirea administrarii:

Materiale: -de protectie- musama, aleza, prosop

-sterile- manusi, spatule, pense porttampon, tampoane, comprese

-nesterile- tavita renala, pudriera cu capac perforat

Pacientul: -pregatire psihica- se informeaza asupra efectelor medicanentelor

-pregatire fizica- se asaza intr-o pozitie care sa permita aplicarea medicamentelor

Aplicarea medicamentelor:

19

-se aleg instrumentele in functie de forma de prezentare a medicamentelor

-badijonare (intinderea unei solutii medicamentoase cu tampon montat pe porttampon)

-compresa (imbibare), se aplica pe tegument

-pudrajul (presararea), cu pudriera cu capac perforat sau cu ajutorul tampoanelor

-pudrele combat pruritul, absorb grasimile, usca si racoresc pielea

-unguentele (subst. medicamentoasa inglobata in vaselina sau lanolina) si pastele

(contin grasimi si pudre) se aplica cu ajutorul spatulelor

-mixturile se intind cu ajutorul tampoanelor montate pe porttampon sau cu mana

imbracata in manusa.

-sapunurile medicinale pentru spalarea pielii si obtinerea unui efect medicamentos

-bai medicinale pentru efectiul calmant,dezinfectant, decongestiv, antipruriginos

(pot fi partiale sau complete)


-acoperirea regiunii cu comprese de tifon

-urmarirea efectului local

-sesizarea unor efecte secundare aparute (prurit, reactie alergica)

-schimbarea periodica a compreselor

De stiut:

-compresele se storc pentru a prevenii macerarea pielii

-tampoanele se imbiba prin turnarea solutiei

-mixturile se agita inainte de utilizare

De evitat:

-folosirea aceluiasi tampon pentru badijonarea mai multor regiuni bolnave

-pastrarea unguentelor la temperature ridicate

6.Baia partiala a pacientului la pat- mozes 209

20

Bolnavul ramane acoperit , dezvelind numai partile supuse spalarii, temperatura din salon trebuie sa fie de cel putin 20 C .

Materiale:

- manusi; paravan; musama; lighean mare; cana de 3-5 l pentru apa calda; bazinet;

-prosoape; manusi de baie; termometru de baie; sapun; pudra se talc; alcool mentolat-pe o tava langa pat.


-se izoleaza patul cu paravan

-se toarna apa calda de 37C in lighean

-se indeparteaza o perna de sub capul pacientului

-cealalta perna se acopera cu musama peste care se asaza un prosop uscat

-pacientul este dezbracat complet, dar ramane acoperit cu o patura

-in fata lui se asaza un alt prosop

-ordinea spalarii: fata, urechile, gatul, membrele superioare, suprafata anterioara a

toracelui, abdomenul, suprafata posterioara a toracelui, regiunea lombara, membrele

inferioare de sus in jos, organelle genital, regiunea anala

-se imbraca prima manusa de baie, se umezeste si se spala ochii de la comisura externa

spre cea interna, dupa care se sterge imediat cu un prosop

-se spala fruntea, regiunea periorala si perinazala, urechile si regiunea retroauriculara

-suprafetele spalate se limpezesc si se usuca cu acelasi prosop

-se asaza musamaua mai jos

-se spala gatul,

-se spala membrele superioare de la umar spre degete si se sterg (axilele sa ramana

perfect uscate)

-se spala suprafata anterioara a toracelui, iar la femei se va acorda atentie regiunilor

submamare, a caror neglijare atrage dupa sine diferite infectii si micoze

21

-se spala abdomenul si se va insista asupra ombilicului, care dupa uscare se protejaza

cu vaselina

-se asaza musamaua mai jos

-se spala spatele in decubit lateral

-regiunile spalate se vor usca imediat cu acelasi prosop

-se schimba apa din lighean, se imbraca a doua manusa de baie si se ia un prosop curat

-pacientul este readus in decubit dorsal

-se spala membrele inferioare de la regiunea inghinala in jos

-se asaza ligheanul pe suprafata patului

-se introduc picioarele pe rand in lighean curatind talpile si spatiile intradigitale

-se asaza pacientul in pozitie ginecologica pe bazinet

-bazinetul se izoleaza de saltea cu musama si aleza

-asistenta imbraca manusa de exminare si peste ea manusa de baie, efectueaza spalarea

-se limpezeste cu apa din cana, care se scurge in bazinet

-se indeparteaza bazinetul, se usuca cu al treilea prosop, se pudreaza pliurile cu talc

-dupa spalare pacientul va fi frectionat cu alcool mentolat pentru inviorarea circulatiei

-unii pacienti doresc sa execute toaleta org. genitale singuri

-pacientul se imbraca cu lenjerie curata si se reface patul

7.Clisma evacuatorie –tehnici 131

Clisme :

Definitie: este o forma speciala a tubajului, prin care se introduc diferite lichide in intestinul gros, prin anus, in rect si colon.

Scop:

-evacuator:

-evacuarea continutului intestinului gros

-pregatirea pacientului pentru examinari: rectoscopie, irigoscopie

22

-interventii chirurgicale asupra rectului

-terapeutic:

-introducere de medicamente

-alimentarea sau hidratarea pacientului

Clasificare dupa efect:

-evacuatoare-simple, inalte, prin sifonaj, uleioase, purgative

-terapeutice-medicamentoase cu efect local, anestezice

-alimentare, hidratante

-baritate-cu scop explorator

Pregatiri:

Materiele: -de protectie- paravan, musama, aleza

-sterile- casoleta cu comprese, canula rectala

-nesterile-stativ pentru irigator, irigator, tub de cauciuc 1,5-2 m si 10 mm

diametru, tavita renala, bazinet

-apa calda 35-37C 500-1000 ml adulti , 250 ml adolescenti, 150 ml copii,

50 ml sugari

-sare 1 lingurita la 1 litru apa

-ulei 4 linguri la un litru apa

-glicerina 40 g la 0.5 litri apa

-sapun 1 lingurita la 1 litru

Medicamente: solutii medicamentoase in cantitatea si concentratia cerute de medic si

vaselina

Pacientul:

-pregatire psihica: -se anunta si i se explica tehnica

-se respecta pudoarea

-pregatirea fizica:

-se izoleaza patul cu paravanul si se protejaza cu musamaua si aleza

23

-pozitia pacientului in decubit dorsal cu membrele inferioare usor flectate

-decubit lateral stang cu membrul inferior stang intins si dreptul flectat

-genupectorala

-se asaza bazinetul sub regiunea sacrala si se inveleste pacientul cu

invelitoare


Clisma evacuatoare simpla

-se fixeaza canula la tubul irigatorului si se inchide robinetul

-se verifica temperatura apei sau a solutiei medicamentoase

-se umple irigatorul

-se evacueaza aerul si prima coloana de apa

-se lubrefiaza canula cu o compresa de tifon

-se fixeaza irigatorul pe stativ

-asistenta se spala pe maini si imbraca manusile de examinare

-indeparteaza fesele pacientului cu mana stanga si introduce canula prin anus in rect cu mana

dreapta 10 cm

-deschide robinetul sau pensa si ridica irigatorul la 50 cm deasupra patului pacientului

-pacientul este rugat sa-si respire adanc, sa-si relaxeze musculatura abdominala, se retina

solutia 15 min.

-se inchide robinetul inainte ca irigatorul sa se goleasca

-se indeparteaza canula si se asaza in tavita renala

-se aduce pacientul in decubit lateral drept, apoi in decubit dorsal

-se capteaza scaunul la pat sau la toaleta

Clisma evacuatoare inalta

-se procedeaza ca la clisma evacuatoare simpla

-canula flexibila 40 cm in colon

-se ridica irigatorul la 150 cm

24

-temperatura apei 15 C

Clisma evacuatoare prin sifonaj

-se practica pentru indepartarea mucozitatiilor, puroiului, exudatelor sau toxinelor de pe

mucoase

-in pareze intestinale

-in ocluzia intestinala

-canula rectala (sonda), semirigida 40 cm 1,5 cm diametru cu orificii largi, se introduce in

colonul sigmoid

-se ridica palnia la 100 cm

-temperatura apei 35 C

-se ridica palnia si inainte sa se goleasca se coboara sub nivelul colonului, iar apa se va

reantoarce in palnie.

-palnia se goleste intr-un recipient

-operatia se repeta de 5 ori pana se evacueaza apa curata

Clisma uleioasa

-se folosesc uleiuri vegetale: floarea soarelui, masline, incalzite in baia de apa la 38 C

-se introduce in rect cu palnie in loc de rezervor al irigatorului sau cu seringa la presiune joasa

-200 ml de ulei in 20 min.

-se mentine in rect 6-12 ore

Clisma purgativa evacueaza colonul prin actiunea purgativa (stimularea evacuarii continutului intestinal prin cresterea activitatii motorii a intestinului pe cale directa sau reflexa).

Clisma efectuata cu trusa de unica folosinta.

Avantaje: pacientul isi poate face clisma singur la domiciliu

Materiale: flaconul cu solutie

Pacientul: se anunta si i se explica tehnica si pozitia pe care trebuie sa o adopte


-se detasaza capisonul

25

-se introduce canula prin orificiul anal

-se comprima usor, ritmic, corpul flaconului

-se retrage canula

Ingrijirea pacientului:

-se efectueaza toaleta regiunii anale pe un bazinet curat

-se indeparteaza materialele de protectie

-se asaza pacientul comod

-se inveleste

-se aeriseste salonul

8.Clisma terapeutica - tehnici 133

-se foloseste cand se doreste o actiune locala asupra mucoasei, cand calea orala nu este practicabila sau cand se doreste ocolirea caii portale (prin ficat)

-se pot administra medicamente care se absorb prin mucoasa rectala sau cele cu efect local:

-in microclisme

-clisme picatura cu picatura

La 1 ora - 1 ½ ore dupa clisma evacuatoare, cu un ritn de 60 pic./min.

Microclisme substanta medicamentoasa se dizolva in apa, ser fiziologic, solutie de glucoza izotona si se introduce cu seringa la canula rectala.

Clisma picatura cu picatura

-se pot introduce in organism 1-2 L / 24 ore solutie medicamentoasa

-se mentine constanta temperatura solutiei cu rezervoare termostat

-se foloseste in scop anestezic (eter)

-se foloseste pentru efectul local (musetel)

Ingrijirea pacientului:

-se efectueaza toaleta regiunii anale pe un bazinet curat

-se indeparteaza materialele de protectie


26

-se inveleste


Reorganizare:

-materialele refolosibile, se dezinfecteaza, se spala, se pregatesc pentru o noua sterilizare

-deseurile se indeparteaza selectiv

Notarea in foaia de observatie: se noteaza tehnica

De stiut:

-cand canula intampina rezistenta, se retrage cativa cm sau se da drumul apei din irigator,

pentru ca aceasta sa permita inaintarea canulei atat prin intinderea si largirea rectului, cat si

prin dizolvarea si dizlocarea materiilor fecale

-daca in canulei se asaza scibale, se va ridica irigatorul care va marii presiunea de scurgere,

restabilind curentul normal

-cand apar dureri, crampe intestinale, se opreste curentul de apa cateva minute pana ce se

linisteste musculatura colonului

-la sugari si copii mici, clisma evacuatoare se face cu para de cauciuc

-se administreaza prin irigator cu sonda Nelaton nr. 10 sau nr. 12 :

-clismele medicamentoase in ritm 36 pic./min.

-clismele alimentare in ritm 20-30 pic./min.

-cantitatea nu va depasii 50 ml. la sugari si 150 ml. la copii mai mari

9.Determinarea glicemiei folosind teste reactive- tehnici 88

-acestea reactioneaza specific cu glucoza

-se citeste vizual prin comparatie cu o scala de culori (substantele chimice imprimate determina schimbarea culorii cand vin in contact cu zaharul) sau electronic

-picatura de sange se asaza in centrul zonei mono sau bicolore

-depunerea picaturii se face prin atingerea usoara a capatului reactiv al bandeletei

27

-se evita frecarea pulpei degetului de bandeleta

-se cronometreaza timpul pana la indepartarea sangelui in functie de tipul testelor:

60 sec. pentru Hemoglucotest 30 sec. pentru Glucostix

-indepartarea sangelui se face diferit:

-stergerea cu tampon de vata pentru Hemoglucotest

- absortie cu hartie absorbanta pentru glucostix

-se compara culoarea cu cea de pe panglica de control, care arata valoarea glicemiei in acel moment

10.Epistaxisul – prim ajutor – urgentele 243

-bolnavul va fi asezat pe scaun

-asistenta medicala il va linistii

-se elibereaza de presiune (guler, centura)

-se indeparteaza anturajul

-se obtine hemostaza locala prin:

-tampoane in narina cu solutii hemostatice

-aplicarea de comprese reci pe regiunea frontal-nazala

-compresiune digitala pe aripa narinei care sangereaza cel putin 10 min.

11.Epistaxisul, tamponament anterior – urgentele 245

Materiale:

-sursa de lumina si oglinda frontala

-speculum nazal

-pensa lunga si subtire

-mesa de tifon, lungime 30-50 cm. latime 1-2 cm. sau comprese sterile

-lubrefiante sterile (ulei de parafina)

-tavita renala

28


-se invita bolnavul sa-si sufle nasul, nara cu nara in tavita renala, pentru a se degaja fosele de cheagurile de sange

-se imbiba mesa cu substanta lubrefianta sterila

-cu speculul nazal si pensa se introduce mesa in nas, lasand 5-6 cm. in afara si cutand-

o in acordeon in straturi suprapuse si astupand complet fosa nazala

-se pune le nas un pansament capastru sau prastie

-tamponamentul anterior se mentine 24-48 ore

-demesarea se face cu atentie , inmuind continuu mesa cu apa oxigenata cu ajutorul seringii

De retinut:

-tamponamentul anterior se poate face si cu comprese sterile in straturi suprapuse si

tasate

-se poate face cu baloane de cauciuc sau bureti resorbabili

-obligatoriu se face controlul hemostazei prin bucofaringoscopie

-obligatoriu antibioterapie de protectie

-se administreaza hemostatice

-cateterizare electrica sub comtrol endoscopic

-repaus fizic 24-48 ore

-la nevoie se administreaza calmante pentru linistirea bolnavului

12.Hematuria – proba celor 3 pahare – mozes 879

Hematuria inseamna prezenta sangelui in urina

Materiale:

-se pregatesc pentru pacient trei pahare

Pacient:


-se invita sa urineze pe rand in fiecare pana la evacuarea completa a vezicii

-se alatura cele trei pahare in ordinea in care au fost utilizate si se cerceteaza in ele prezenta

29

sangelui

-daca sangele coloreaza mai intens urina din primul pahar, el provine din uretra sau prostata si

poarta numele de hematurie initiala

-daca sangele coloreaza mai intens urina din paharul al treilea, provine din vezica urinara si

poarta numele de hematurie terminala

-daca sangele coloreaza uniform urina din cele trei pahare, are provenienta renala si poarta

numele de hematurie totala

Ingrijiri de urgenta acordate in hemoragiile externe.

Clasificarea hemoragiilor. Hemostaza.

A. În funcţie de locul unde se scurge sângele se deosebesc:

• hemoragia internă, când sângele se varsă într-o cavitate seroasă (hemotorax,

hemopericard, hemoperitoneu, hemartroză etc.) sau, prin fracturarea unor oase se

scurge printre ţesuturile vecine osului;

• hemoragia externă, când sângerarea se face în afara organismului:

• hemoragia exteriorizată, când hemoragia se face într-o cavitate (stomac,

intestin etc.), iar eliminarea are loc după câtva timp (epistaxis, hemoptizie, hematemeză,

melenă, metroragie, hematurie).

B. În funcţie de felul vasului care sângerează, hemoragiile pot fi:

• hemoragii arteriale, cele mai periculoase, deoarece sângele se evacuează în timp

scurt în cantitate mare. Sângele care provine din artere are următoarele

caracteristici : ţîşneşte din rană în jeturi întrerupte (sincron cu sistola cardiacă) şi

are culoare roşie aprinsă

• hemoragii venoase: sângele iese în jet continuu şi are o culoare închisă;

• hemoragii capilare: sângerarea este difuză, clinic apar echimoze sau hematoame;

• hemoragii mixte: arterio-veao-capilare; apar în cazul unui traumatism când se rup

dintr-o dată atât vene, cât şi artere sau capilare.

C. În funcţie de cantitatea de sânge pierdut deosebim: hemoragii mici, mijlocii, grave.

Prim ajutor

30

- Se întinde accidentatul la orizontală

- Se face hemostaza provizorie, realizabilă, pe mai multe căi: compresiune manuală sau

digitală, pansament compresiv, • flectarea puternică a extremităţii, • aplicarea garoului, •

pensarea vasului sângerând

A. Compresiunea manuală sau digitală

• Artera rănită va fi comprimată numai dacă apăsarea se exercită în regiunile în care

ea trece în apropierea unui plan osos. În funcţie de calibrul vasului şi de profunzimea la

care se află, apăsarea va fi executată cu degetul mare, cu celelalte degete ale mâinii sau

cu pumnul.

• Compresiunea digitală se foloseşte în prima urgenţă până ce s-au procurat

materiale necesare pentru obţinerea hemostazei provizorii prin alte tehnici: cu

ajutorul pansamentului compresiv, garoului sau aplicarea unei pense pe vasul care

sângerează.

• Locurile de elecţie (traiectul anatomic al arterelor) pentru realizarea compresiunii

trebuie bine cunoscute de cel care aplică metoda.

Astfel: - când rana se află pe frunte, compresiunea se face pe artera temporală

superficială care trece imediat inaintea urechii (a);

a b c d e

f

- când rana se află pe creştetul capului, compresiunea se face de o parte şi de alta partea marginilor rănii (b)

Atenţie! În cazul oaselor capului fracturate, hemostaza provizorie se va face prin pansament

compresiv.

- În rănile din regiunea temporală (părţile laterale ale craniului), compresiune imediat

deasupra şi în spatele pavilionului urechii (c);

- în rănile de la obraz, buze, pe suprafaţa exterioară a nasului; comprimarea arterei

31

faciale (la mijlocul mandibulei) (d) ;

- în hemoragiile din regiunea gâtului şi a feţei: comprimarea arterei carotide, anterior de

muşchiul sternocleidomastoidian (e, f) ;

- pentru hemoragiile din regiunea umărului a articulaţiei umărului sau a axilei se va

comprima artera subclaviculară deasupra claviculei, pe prima coastă (g, h, i);

g h i j

k

- în rănile sângerânde ale braţului, antebraţului: comprimarea arterei humerale – pe

faţa interă a braţului, între muşchii biceps (anterior) şi triceps (posterior). În

funcţie de nivelul la care se află rana, apăsarea se face(j, k) :

• în axilă,

• pe faţa internă la jumătatea braţului (l),

• sau la plica cotului (m);

l m n o

p

- în rănile sângerânde ale mâinii, palmei comprimarea arterei radiale se face cu un

deget, pe partea externă a plicii pumnului, şi cu un al doilea deget pe partea

internă a aceleeaşi plici a pumnului, pe artera cubitală (n).

Când rana se află la membrul inferior:

- în sângerarea rănilor din regiunea inghinală comprimarea vasului se face pe pliul inghinal(o, p)

- când hemoragia se află la coapsă, comprimarea arterei femurale pe traiectul ei,

32

proximal de plagă, se face (în funcţie de locul plăgii) în treimea mijlocie a coapsei, pe faţa

internă a acesteia (q, r)

q r s

t

- Dacă rana se află la nivelul genunchiului sau gambei: comprimarea se face pe

faţa posterioară a coapsei în apropierea pliului (s) genunchiului; sau

comprimarea arterei poplitee în faţa posterioară a genunchiului (t)

- când sângerarea provine dintr-o rană situată în regiunea pelvisului, comprimarea aortei

abdominale se face prin apăsarea peretelui abdominal cu pumnul sub ombilic. Artera

este (teoretic) turtită pe planul osos al coloanei vertebrale lombare (u, v)

u v w

Locuri unde se poate face hemostaza arterială provizorie prin comprimare digitală sau manuală: 1 - aorta abdominală; 2 – iliacă externă; 3 - artera axilară; 4 - artera hurnerală; 5 - artera radială; 6 - artera ulnară; 7 artera subclaviculară; 8 - artera carotidă comună; 9 - artera mentonieră; 10 – artera temporală; 11 - artera retroauriculară; 12 - artera femurală; 13 - artera poplitee; 14 - artera pedioasă.

Alte sisteme de comprimare a aortei: (w) _ Se poate executa o hemostază provizorie şi prin

comprimarea cu degetul înfăşurat într-o compresă sterilă chiar în plagă, astupând orificiul

33

arterial.

Acţiunea de prim ajutor începută prin compresiunea digitală sau manuală are dezavantajul

că nu poate fi prea mult prelungită, deoarece intervine oboseala celui care o aplică şi dificultăţi

de a manevra rănitul, iar în timpul transportului este greu de aplicat.

B. Pansamentul compresiv:

18. Hemostaza cu pansament compresiv:

În hemoragiile care interesează vasele mici, hemostaza poate fi făcută cel mai simplu cu

ajuturul pansamentelor compresiv.

După executarea toaletei plăgii, se acoperă regiunea cu o mare cantitate de comprese

sterile, paste care se înfăşoară strans o faşă.

- În funcţie de locul plăgii, al hemoragiei şi în funcţie de vasul lezat, dacă este posibilă (după

măsura de prim ajutor începută prin compresiune digitală sau manuală, sângerarea fiind astfel

oprită), se va executa toaleta plăgii şi se va aplica pansamentul compresiv. Pentru că aplicarca

garoului implică şi riscuri (mai ales când garoul este aplicat incorect), se recomandă ca

hemostaza pentru perioada transportului se fie făcută cu ajutorul pansamentelor compresive.

Acestea au avantajul că nu brutalizează vasul şi în altă regiune decat în zona afectată de

traumatism şi permit irigarea membrului prin vasele care au rămas intacte.

Pansamentul compresiv este util în hcmoragiile venoase şi capilare de la extremităţi, plăgile

părţilor moi buco-faciale, precum şi în toate plăgile peretelui toracic sau abdominal.

C. Flectarea puternică a extremităţii

19. Hemostaza prin flexie fortata

Se utilizează când plaga este localizată în regiunile axilare, inghinale, faţa anterioară a cotului

sau posterioară a genunchiului.

a) În plăgile arterei humerale, după ce se introduce în axilă o faşă rulată (sau un alt corp dur

învelit în vată şi tifon sau porţiuni din rufăria bolnavului), se flectează antebraţul pe braţ şi se

aplică braţul pe torace. În această poziţie membrul superior se fixează solid la torace cu o

faşă, centură, bucăţi din rufăria bolnavului etc.

b) Pentru hemostaza arterelor antebraţului sau în plăgi ale plicii cotului se aşează un sul în

34

plica cotului şi se flectează antebraţul pe braţ fixându-se în această poziţie (x).

x y z

z'

c) În cazul hemoragiei de la rădăcina coapsei (în regiunea inghinală) se pot utiliza

următoarele metode de hemostază provizorie: - una, prin aplicarea unui sul la baza

triunghiului Scarpa, care se fixează cu o faşă, curea etc.(y)

- sau prin aplicarea unui sul în regiunea inghinală, urmată de flectarea şi fixarea

coapsei pe abdomen şi a gambei pe coapsă (z).

d) Hemostaza provizorie în leziunile arterei poplitee se obţine prin aşezarea sulului

în regiunea poplitee şi flectarea puternică a gambei pe coapsă, cu fixarea ei în

această poziţie(z').

D.Aplicarea garoului

• Garoul este indicat în plăgile arteriale sau venoase de calibru mare şi mijlociu de la

membre.

• Pentru hemostaza provizorie cu ajutorul garoului se vor folosi tuburile de cauciuc, banda

Esmarch, manşeta pneumatică a aparatului de tensiune arterială .

• La nevoie pot fi utilizate bucăţi de pânză, batistă, sfoară.

Garoul se poate aplica peste îmbrăcăminte sau peste pansament şi se va strânge

până la dispariţia sângerării

Este bine ca între garou şi tegument să se fixeze pe traiectul arterei, acolo unde

sunt simţite bătăile arterei, un rulou de faşă sau din alt material, peste care se

strânge garoul. În felul acesta se obţine hemostaza fără comprimarea excesivă a

ţesuturilor .

• Tubul se aplică bine întins, înconjurându-se cu el membrul interesat cel puţin de două

35

ori , apoi capetele se înnoadă sau se prind cu o pensă hemostatică. Peste pense se trece

o tură de faşă, ca să nu fie smulse.

Aplicarea garoului se face înaintea toaletei şi pansării rănii. Dacă rana continuă să

sângereze, înseamnă că garoul nu a fost aplicat corect, fapt care obligă să fie

desfăcut şi să se încerce o nouă aplicare

• Garoul va fi plasat deasupra rănii când hemoragia provine dintr-o arteră ruptă şi sub

rană, când este secţionată o venă.

• În realitate, în practică, această diferenţiere între hemoragia arterială şi hemoragia

venoasă nu este foarte importantă, pentru că în cazul în care garoul este aplicat corect la

rădăcina membrului, se opreşte atât hemoragia de origine arterială, cât şi hemoragia de origine

venoasă.

În hemoragiile venoase sângerarea continuă până se scurge sângele aflat în membru în

momentul aplicării garoului.

• Pentru comprimarea arterei axilare se poate folosi un garou circular, ca în fig.α

• Pentru comprimarea arterei femurale, la rădăcina membrului inferior hemostaza se

poate face ca în fig. β

α β

• Dezavantajul principal al aplicării garoului constă în faptul că nu poate fi menţinut mai mult

de o oră sau cel mult o oră şi jumătate.

• Dacă garoul este menţinut peste acest interval de timp, există riscul apariţiei, în teritoriul

tisular lipsit de aportul de oxigen, a unor leziuni ireversibile, fapt care se poate solda cu

amputarea memhrului.

Din cauza ischemiei sub ligatura circulară, nervii încep să sufere, fibrele musculare

degenerează, apar vicieri ale metabolismului, cu acumulare de cataboliţi, substanţe toxice,

se instalează vasoplegie cu creşterea permeabilităţii capilare.

Din aceste motive se consideră că atitudinea cea mai corectă este folosirea garoului numai

pentru pcrioada de timp în care se face toaleta rănii, după care este preferabil, pentru

perioada transportului, ca garoul să fie înlocuit cu pansament compresiv. Aplicarca

garoului rămâne oricum unica posibilitate de a obţine o hemostază provizorie în cazul

accidentelor soldale cu amputarea traumatică a membrelor superioare şi inferioare.

36

Garoul este aplicat corect, dacă în porţiunea aflată sub el membrul devine alb,

palid.Este obligator să se noteze pe un bilet data şi ora aplicării garoului şi biletul să se

prindă cu un ac de pansament sau de haina bolnavului, la vedere. În cazul în care

bolnavii la care s-a aplicat hemostaza cu garou nu ajung la spital înainte de o oră - o

oră şi jumătate, va trebui să se desfacă garoul la interval de 20-30 de minute, pentru 2-3

minute, comprimând rana cu comprese sterile apăsate cu forţă. La reaplicare, garoul se

pune ceva mai sus. Manevra se execută sub strictă supraveghere, pentru că în timpul

decompresiunii vasculare poate să apară şocul (şocul de degarotare). Dacă durata

transportului depăşeşte a oră şi jumătate, garoul se desface cu intetmitenţă (la intervale

mai scurte) pentru 20-30 de secunde. Tulburările vasculare nu sunt evidente atât timp cât

este aplicat garoul. După ridicarca acestuia, capilarele dilatate, cu permeabilitate

modificată explică plasmexodia importantă. În plus, în momentul ridicării garoului,

cataboliţii (substanţe toxice) se vor vărsa în torentul circulator general. De aceea, în

cazul îndepărtării unui garou vor fi luale unele măsuri, pentru că scoaterea garoului poate

fi urmată do colaps circulator, care poate să ducă la moartea bolnavului.

Concomitent cu scoaterea garoului se vor lua măsuri de deşocare: supravegherea bolnavului

trebuie să fie continuă 24-48 ore după ridicarea bolnavului, deoarece pot să apară şocuri

tardive.

Prevenirea si combaterea socului posthemoragic

-se asaza bolnavul in decubit dorsal eventual usor decliv-se monteaza o perfuzie-in caz de colaps se ridica membrele inferioare la verticala-se supravegheaza permanent pulsul si TA-se evita mobilizarea excesiva si traumatizarea suplimentara a bolnavului in tinpul transportului-se administreaza oxigen prin sonda nazala

In spital:-perfuzie de sange si plasma-perfuzie de sange integral si solutie Ringer in proportie 1/3

E. Pensarea vasu lui sângerând

Pensarea provizorie a vaselor sau forcipresura se face cu pense Pean sau Kocher. Capetele

vaselor secţionate, sângerânde se prind în vârful penselor. Pensa va fi lăsată în plagă pe

vasul prins, aplicându-se peste ea un pansament aseptic şi se transportă bolnavul la unitatea

chirurgicală cea mai apropiată, unde se va face hemostaza definitivă prin ligature sau

37

suturarea vasului.

Atenţie! Se verifică să nu derapeze pensele (să nu se desfacă).

13.Hemostaza cu garou in cazul unei plagi la nivelul antebratului

14.Hemostaza cu garou in cazul unei plagi la nivelul coapsei

15.Hemostaza cu garou in cazul unei plagi la nivelul gambei

16.Hemostaza cu garou in cazul unei plagi la nivelul mainii

17.Hemostaza cu garou in cazul unei plagi la nivelul piciorului

18.Hemostaza cu pansament compresiv – urgentele 330

-se face in hemoragiile care intereseaza vasele mici.

-dupa executarea toaletei plagii conform tehnicilor,

-se acopera plaga cu o mai multe comprese sterile

-se face un bandaj strans

-se recomanda ca hemostaza pentru perioada transportului sa fie facuta cu pansament

compresiv pentru ca aplicarea incorecta a garoului implica riscuri

-pansamentul compresiv are avantajul ca nu brutalizeaza vasul decat in zona afectata de

traumatism si permite irigarea membrului prin vasele care au ramas intacte

-pansamentul compresiv este util in hemoragiile venoase si capilare de la extremitati, plagile

partilor moi buco-faciale si plagile peretelui toracic sau abdominal

19.Hemostaza prin flexie fortata – urgentele 331

-se utilizeaza cand plaga este localizata in regiunile axilare, inghinale, fata anterioara a

cotului, fata posterioara a genunchiului

-in plagile arterei humerale, dupa ce se introduce in axila o fasa rulata, se flecteaza antebratul

pe brat si se aplica bratul pe torace, in aceasta pozitie membrul superior se fixeaza solid la

38

torace cu o fasa

-in plagile arterelor antebratului, in plagile plicii cotului se asaza o fasa rulata in plica cotului

si se flecteaza antebratul pe brat fixandu-se in aceasta pozitie fig 12.54/331

-in plagile din regiunea inghinala se aplica o fasa rulata la baza triunghiului Scarpa, care se

fizeaza cu o fasa fig 12.55/331 sau se aplica o fasa rulata in regiunea inghinala, urmata

de flectarea si fixarea coapsei pe abdomen si a gambei pe coapsa

fig 12.56/332

-in plagile din regiunea poplitee se aplica o fasa rulata in regiunea poplitee si se flecteaza

gamba pe coapsa cu fixarea ei in aceasta pozitie fig 12.57/332

20.Imbracarea si dezbracarea pacientului inconstient – mozes 207 ?

-imbracarea jachetei pijamalei, se ridica pacientul in pozitie sezand, se introduce unul din

brate si apoi celalalt

-imbracarea pantalonilor se face adunand cu mana una din ramurile pijamalei, prin care se

trece piciorul si apoi se procedeaza la fel si cu cealalta ramura, introducand si celalalt picior,

apoi se ridica pacientul din sale si se trag sus pantalonii pana la brau

-la imbracare, se imbraca mai intai membrul bolnav si apoi cel sanatos

-dezbracarea jachtei pijamalei, se ridica pacientul in pozitie sezand, se scoate unul din brate si

apoi celalalt

-dezbracarea pantalonilor, se desfac nasturii pantalonilor si apoi radicand pacientul din sale se

trag in jos fara sa se bruscheze

-la dezbracare, se dezbraca mai intai membrul sanatos si apoi cel bolnav

21.Imbracarea unui bolnav cu fractura de membru inferior – mozes 207 ?

-imbracarea pantalonilor se face adunand cu mana una din ramurile pijamalei, prin care se

trece piciorul si apoi se procedeaza la fel si cu cealalta ramura, introducand si celalalt picior,

apoi se ridica pacientul din sale si se trag sus pantalonii pana la brau.

39

Generelitati: mozes 775 urgentele350

Imobilizarea definitiva cu atela gipsata in fractura de…

Aparatele gipsate reprezinta forma cea mai frecventa de imobilizare definitiva a fracturilor, se confectioneaza din fesi gipsate si atele gipsate.

Scopul imobilizarii:

-de a impiedeca miscarile active si pasive

-de a pune in repaus organele si tesuturile traumatizate

-de a mentine axarea corecta a membrului

-de a diminua durerile

-de a evita complicatiile: sectionarea de vase si nervi, sfasierea musculaturii, perforarea tegumentului

Principiile unei imobilizari corecte:

-asigurarea functiilor vitale

-se va cauta obtinerea unei axari relative a segmentului imobilizat

-trebuie sa prinda in mod obligatoriu articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura

-sa fie adaptata reliefului anatomic al regiunii accidentate

-aparatul gipsat nu trebuie sa fie compresiv, pentru a nu ingreuna circulatia sanguina

Pregatirea materialelor:

-gipsul in cantitate suficienta

-materialul de suport pentru gips: fesi late de 10 cm. sau tarlatan (tesatura de bumbac cu

ochiuri rare, intarit prin scrobire cu solutie de amidon)

-apa in lighean

40

-smantana de gips in tavita renala

-cutit, fierastrau, foarfece, cleste, sorturi pentru medic si ajutoare

-vata pentru captusirea aparatului

-vaselina cu care se vor unge tegumentele

Pregatirea pacientului:

-psihica- sa fie temenica

-fizica- pozitie adecvata aplicarii aparatului gipsat in functie de felul aparatului si locul lui de aplicare


-medic

-asistenta1 asigura pozitia adecvata a segmentului imobilizat

-asistenta 2 inmoaie fesile gipsate, pregateste atelele si serveste medicul cu atele si cu

instrumente

Prepararea unei fesi gipsate:

-materiale necesare:

-fasa lata de 10 cm. si lunga de 5m

-gips in tavita renala

-pe masa se desfasoara fasa pe o portiune de aproximativ 50 cm.

-se presara cu mana un strat de gips

-se intinde uniform stratul cu partea cubitala a mainii stangi, astfel incat stratul de gips de pe

suprafata fesii sa fie de 1-2 mm, sa nu se vada fasa

-cu mana dreapta se infasoara fasa nu prea strans de la capatul ei liber pana la portiunea de

fasa inca negipsata

-se repeata operatiunea pana ce fasa gipsata ajunge la un diametru de maxim 10 cm.

-fesi astfel pregatite dinainte se pot pastra 2-3 luni ferite de umezeala

-ele pot fi utilizate atat pentru confectionarea atelelor gipsate cat si pentru confectionarea

aparatelor gipsate

41

Confectionarea atelei gipsate:

-se face atat din fese gipsate in prealabil cat si din metraj de tifon pregatit pe diferite

dimensiuni

-se apreciaza dimensiunea ei in lungime si latime in functie de segmentul pe care urmeaza sa

fie folosita

-inainte de aplicare fasa se introduce intr-un vas cu apa la temperature camerei, in cantitate

suficienta sa o acopere

-imbibarea cu apa a fesei gipsate este terminate atunci cand din vas nu mai ies la suprafata

bule de aer

-stoarcerea se face prin rasucire usoara a fesei prntru ca odata cu apa sa nu se piarda si gipsul

dintre foitele de tifon

-dupa ce se scoate din apa fasa se intinde la dimensiunea ceruta 4-5 straturi, se netezeste cu

mana sa nu ramana asperitati sau cocoloase de gips

-peste suprafata netezita se asaza un strat de vata protector apoi se aplica peste regiunea

anatomica care necesita imobilizare

-atela se fixeaza cu fese simple negipsate sau cu fese gipsate atunci cand se confectioneaza un

aparat gipsat circular

-atela trebuie sa fie mulata foarte bine, iar fixarea ei cu o fasa simpla se va face dupa ce gipsul

incepe sa faca priza

Scopul imobilizarii:

-de a impiedeca miscarile active si pasive pentru a pune in repaus organele si tesuturile

traumatizate

-de a mentine axarea corecta a membrului

-de a diminua durerile

-de a evita complicatiile- sectionarea de vase si nervi, sfasierea musculaturii, perforarea

tegumentului

Aparatele gipsate:

42

-pot fi facute din fesi sub forma de aparate circulare

-pot fi facute din atele sub forma de jgheaburi

-fesile gipsate se aplica in forma de spirale pe toata lungimea planificata a aparatului

-spiralele sa nu aiba indoituri sau incretituri

-aplicarea fesii trebuie sa mearga paralel cu modelarea ei

-la 2-3 straturi de fasa gipsata se intinde un strat de smantana de gips

-se aplica 8-12 straturi care asigura o soliditate buna

-modelarea aparatului o face totdeauna medicul

-la nivelul punctelor de sprijin aparatul se intareste cu straturi in plus

-prin examen radiologic se controleza daca reducerea este corecta

Supravegherea pacientului:

-daca reducerea nu este corecta pacientul poate prezenta dureri

-un aparat incorect aplicat poate duce la escare, necroze, paralizii sau vindecari in pozitie

vicioasa a osului

-se va controla culoarea degetelor, in caz de staza sunt cianotice, in caz de ischemie sunt

palide

-se va urmari temperatura degetelor si se va observa daca sunt edematiate

-se vor urmari calitatile pulsului la membru respectiv

-tulburari in miscarea degetelor indica compresiunea sau lezarea unor trunchiuri nervoase

-pentru remedierea acestor tulburari gipsul poate fi taiat in toata lungimea lui

-se pot face ferestre la locurile unde apasa

-daca aparatul se rupe se intareste prin fesi gipsate

Mijloace folosite pentru imobilizarea provizorie a fracturilor:

-atele Cramer, facute din sarma, pot fi mulate pe membrul ranit

-vor fi acoperite cu un strat de vat ape partea care vine in contact cu tegumentul

-vata se fixeaza de atela cu fasa

43

-atele gipsate, aparat gipsat circular

-atele din lemn

-atele din material plastic

-mijloace improvizate din orice obiect rigid

Fixarea segmentului care urmeaza sa fie imobilizat in atela se poate face cu fesi sau fasii de panza, baticuri, prosoape, fulare, centuri, cordoane, cravate

Manevre inainte de imobilizarea provizorie:

-eliberarea sau degajarea membrului accidentat

-executarea manevrelor de prim ajutor de importanta vitala:

-resuscitarea cardiorespiratorie

-aplicarea garoului

-inlaturarea imbracamintii doar in cazul suspiciunii prezentei unor rani care

trebuie curatate si pansate (se dezbraca mai intai membrul sanatos si se imbraca

intai membrul bolnav- se scot inelele sau se taie)

-axarea membrului

Tehnici de imobilizare provizorie:

Imobilizarea umarului:

a.cu mijloace improvizate

-bratul si antebratul de pe partea laterala vor fi lipite de torace cu cotul indoit in unghi drept

-toracele impreuna cu membrul superior lipit vor fi infasurate cu o panza tare prinsa cu 2 ace

de siguranta

-antebratul membrului imobilizat va fi fixat cu o esarfa trecuta in jurul gatului

-poate fi folosit vestonul

b.cu panza dreptunghiulara 1m/60cm

-se foloseste fie direct pentru imobilizare, fie suplimentar dup ace s-a pus o atela

c.cu o basma taiata in 4 colturi

Aceste mijloace pot fi folosite si pentru imobilizarea claviculei, bratului si antebratului, folosind eventual 2 scandurele

44

d.cu bandaj moale Desault

-folosita pentru leziunile claviculei, umarului si bratului

-se sprijina membrul superior al pacientului pentru ca bratul si antebratul sa formeze un unghi

de 90

-daca pacientul poate isi va sustine bratul, prinzand policele membrului lezat cu mana

sanatoasa

-se imbraca toracele cu ture circulare de fasa, incepand de la baza si terminand sub axila

-se introduce in axila si plica cotului putina vata imbibata cu talc

-se lipeste bratul si antebratul de torace cu cotul indoit la 90

-se fixeaza membrul de torace prin ture circulare care cuprind bratul, cotul si antebratul

-apoi fasa trece peste umarul lezat, coboara anterior peste brat sub cot si urca in spate paralel

cu bratul

-fasa revine in fata peste umarul lezat, se indreapta oblic spre axila sanatoasa si se reantoarce

in fata peste umarul bolnav

-coboara lateral de-a lungul bratului sub cot, apoi sustinand antebratul, se indreapta spre fixare

la cot

-se trece din nou peste umarul lezat, coboara anterior, sustine antebratul, se face o tura

circulara si tehnica se continua, incat fiecare tura oblica si circulara sa depasasca cu cativa cm. tura anterioara

-dupa imobilizarea membrului superior cu 2-3 fesi circulare, amsamblui va fi intarit cu benzi

de leucoplast

-pumnul, degetele si mana, trebuie sa ramana libere pentru a putea fi mobilizate

Imobilizarea bratului cu atela Cramer sau atela gipsata

-se masoara lungimea bratului, se indoaie atela, care in prealabil a fost captusita cu vata

-atela trebuie sa aiba lungimea corespunzatoare

-de la baza gatului la jumatatea antebratului sau chiar la degete

-se introduce in axila putina vata pudrata cu talc

45

-se aplica atela, bratul fiind apropiat de torace, cotul in unghi drept si antebratul in pozitie

intermediara

-fixarea atelei se face cu fasa in ture circulare

-apoi membrul imobilizat se fixeaza la torace prin ture circulare de fasa

-antebratul va fi mentinut cu ajutorul unei esarfe trecute in jurul gatului

Imobilizarea cotului

-cotul este fixat in pozitie de flexiune in unghi drept 90 iar antebratul in pozitie intermediara

-atela de imobilizare trebuie sa prinda umarul, cotul si pumnul, fiind indoita la 90 numai la cot

-este aplicata pe partea posterioara a membrului superior si se fixeaza cu ture circulare de fasa

-antebratul se suspenda cu o esarfa petrecuta in jurul gatului

-in cazuri exceptionale cotul poate fi imobilizat in unghi drept cu un batic triunghiular care se

leaga de gat si care imbraca cotul impreuna cu bratul si antabratul

Imobilizarea antebratului

-cotul va ramane in unghi drept

-se face cu atela Cramer sau atela gipsata de la jumatatea bratului pana pe fata ulnara a mainii

(muchia degetului mic) pe care o imbraca (atela gipsata) si pana pe fata posterioara a

antabratului si mainii in cazul atelei Cramer

-atela se fixeaza de brat cu ture circulare de fasa sau fasa gipsata

-in lipsa mijloacelor corespunzatoare imobilizarea se face fixand antebratul intre 2 scandurele

care se intind de la mana la cot

-pentru imobilizarea suplimentara se imbraca intreg bratul superior (brat, cot, antebrat) intr-o

esarfa larga, fixate la ceafa

Imobilizarea oaselor incheieturii mainii

-fracturile oaselor carpiene se imobilizeaza cu o atela asezata palmar ce se intinde de la varful

degetelor pana la mijlocul antebratului avand grija ca degetele sa ramana in pozitia lor de

repaus (flexie moderata inter falangiana)

Imobilizarea oaselor metacarpiene si falangelor

46

-se face cu o atela gipsata dorsala si cu o atela mai scurta palmara, pe care se asaza degetul

corespunzator fracturii, in flexie

-imobilizarea falangelor proximale si mijlocii se face cu o singura atela gipsata aplicata

palmar, care trebuie sa se intinda proximal pana deasupra articulatiei pumnului

-daca fractura este fara deplasare se poate utiliza si o atela metalica ce se asaza pe fata

palmara a degetului de care se solidarizeaza cu cateva benzi circulare de leucoplast

-fracturile oaselor metacarpiene si a falangelor se pot imobiliza si punand in palma victimei o

fasa infasurata pe care acesta o prinde cu degetele

-peste pumnul astfel strans se executa bandajarea

-de obicei se pune in repaus prin imobilizarea gipsata numai degetul lezat, celelalte degete se

mobilizeaza imediat

-imobilizarea degetelor nu se prelungeste mai mult de 14 zile

Imobilizarea provizorie a fracturilor de col femural:

-sunt frecvente la persoanele varstnice, mai ales la femei

-la locul accidentului se pregateste o atela lunga, care sa ajunga din axila pana la picior

-se aplica atela pe fata laterala (externa) a membrului inferior, dupa ce s-a introdus vata

pudrata cu talc in axila

-atela se fixeaza prin legaturi circulare la torace, bazin, coapsa, genunchi si gamba

-suplimentar se va fixa atela cu ture circulare de fasa lata petrecute in jurul membrului inferior

si trunchiului

-pentru a evita rotirea anormala a membrului inferior in afara se leaga ambele picioare unul de

altul

-cand nu se afla la indemana nici un obiect convenabil pentru imobilizarea fracturii, se va

folosii ca atela membrul sanatos

Imobilizarea femurului

-se face in aceeleasi conditii ca si a colului femural, cu o atela lunga aplicata pe fata laterala a

membrului inferior, de la axila si pana la talpa piciorului

47

-cand coapsa este foarte scurta si deformata este bine sa se asigure pe perioada transportului o

extensie in axul membrului inferior cu atelele metalice Thomas

-imobilizarea femurului se face cel mai corect imobilizandu-l in 2 atele inegale

-cand femurul este fracturat in apropierea genunchiului exista pericolul ca vasele si nervii

importanti ce trec prin spatele osului sa fie comprimate, intepate sau sfasiate

-aceste fracturi se imobilizeaza cu o singura atela posterioara – de la bazin pana la talpa

Imobilizarea genunchiului

-se face cu o atela gipsata sau alt material rigid, care se aplica de la radacina coapsei,

respective pliul fesier, pana la glezna

-atela se asaza pe partea posterioara a membrului inferior

Imobilizarea fracturilor oaselor gambei

-se face cu o atela posterioara care se intinde de la jumatatea coapsei sau de la plica fesiera

spre partea distala pana la varful degetelor

-se poate face si cu 2 atele egale ca lungime, asezate pe partile laterale ale membrului, de la

radacina coapsei pana la calcai, care se fixeaza cu legaturi de fasa

-pentru ca fractura sa nu se poata deplasa in axul longitudinal al osului, trebuie imobilizata si

incheietura gleznei printr-un pansament in 8, pentru a fixa mai bine atela de glezna

Imobilizarea fracturilor oaselor gleznei si piciorului

-in cazul fracturilor portiunii inferioare a tibiei si peroneului, in entorsele si luxatiile de

glezna, ca si in fracturile si luxatiile oaselor piciorului, imobilizarea se face cu o atela

posterioara care se intinde de la groapa poplitee pana la varful degetelor (cu atela Cramer sau

gipsata)

-in lipsa atelei Cramer, imobilizarea se face cu 3 atele din lemn-2 mai lungi de la genunche

pana la calcai pe partile laterale si una mai scurta fixate pe talpa piciorului- se captuseste cu

vata si se fixeaza cu ture circulare de fasa

Imobilizarea oaselor degetelor picioarelor

-se face luand drept atela de sprijin degetele sanatoase vecine

48

-intre degetul bolnav si degetele sanatoase vecine se introduce o compresa mica de tifon

-cele 2 degete se lipesc si se infasoara circular cu ajutorul unor benzi de leocoplast, incepand

de la varful degetelor si terminand pe fata dorsala a piciorului, deasupra radacinii degetelor

-leocoplastul se desface in fiecare seara pentru a se spala piciorul

-imobilizarea se mentine 14 zile

-fracturile ultimei falange nu necesita imobilizarea provizorie – se trimit la spital

-fracturile primei falange si celei de-a doua se pot imobiliza in gheata gipsata ce cuprinde si

degetul corespunzator

-cadrele medii nu vor reduce fracturile, ele vor axa membrul cat mai aproape de pozitia

normala prin manevre de tractiune in ax

-daca axarea membrului nu se poate produce prin tractiune blanda, imobilizarea de urgenta se

va face pastrandu-se pozitia anormala a membrului

-infasarea nu va fi prea stransa pentru a nu stanjenii circulatia

Imobilizarea provizorie in fracturile sternului si coapselor

-primul ajutor in fracturile costale simple nu urmareste imobilizarea, ci obtinerea unei

analgezii (algocalmin, infiltratie cu xilina a nervilor intercostali in focarele de fractura )

-in fracturile costale si ale sternului, imobilizarea cu bandaje circulare este inutila si chiar

contraindicata deoarece accentueaza durerea, jeneaza expansiunea plamanului sanatos si deci

respiratia, iar daca legatura este stransa, poate indrepta varful coastei fracturate inspre pleura

pe care o poate intepa

-in fracturile sternale cu deplasari mari imobilizarea se face prin fixarea umerilor

traumatizatului de o scandura pe suprafata posterioara a trunchiului si cu ajutorul inelelor

facute din vata, imbracata in fasa, asezate pe umar

-voletele costale: mobile vor fi imobilizate (de urgenta) prin compresiune manuala, apoi prin

infundarea cu fesi rulate sau cu o perna de vata sau tifon

-in dreptul voletului mobil se aplica o perinita facuta dintr-un manunchi de comprese ( vata)

-sau se asaza vertical peste volet cateva fese rulate, pan ace acopera voletul

49

-peste perinita sau peste fesile rulate se aplica apoi fasii paralele de leucoplast care cuprind

numai hemitoracele de aceeasi parte, situate in directia antero-posterioara, suprapuse ca

sirurile de tigla pe acoperis (de la stern la coloana vertebrala)

-imobilizarea voletului se poate face si prin asezarea bolnavului pe hemitoracele instabil

-astfel hemitoracele sanatos nu este comprimat si poate sa respire liber si sa se expansioneze

in exces pentru a compensa functia deficitara a plamanului continut de hemitoracele bolnav

Imobilizarea provizorie in fracturile de omoplat

-cele fara deplasare se imobilizeaza conform tehnicii Desault, sau cu panza triunghiulara

Imobilizarea in fracturile de clavicula

-vezi subiect 29

22.Imobilizarea definitiva cu atela gipsata in fractura de gamba

23Imobilizarea definitiva cu atela gipsata in fractura la nivelul coapsei

24.Imobilizarea definitiva cu atela gipsata in fractura la nivelul bratului

25.Imobilizarea definitiva cu atela gipsata in fractura de antebrat

26.Imobilizarea in cazul fracturii deschise la nivelul antebratului – mozes 779

-in cazul fracturilor deschise trebuie asigurata ingrijirea plagii

-vezi ingrijirea plagilor

-accesul la plaga se face prin ferestre taiate in gips sau prin aplicarea de aparate gipsate

armate

Fereastra in aparatul gipsat:

-se taie cat mai devreme, imediat dupa intarirea lui

-plaga se acopera de de la inceput peste pansament cu un strat de vata de 1 cm

-se aplica aparatul gipsat in mod obisnuit

50

-la 2-3 ture se insemneaza locul plagii cu o picatura de iod

-aparatele cu fereastra se fac mai rezistente deci mai multe straturi

-deschiderea ferestrei se face cu un cutit de gips

-marginile se captusesc cu comprese sterile

27.Imobilizarea provizorie cu atela Kramer in fractura de antebrat - urgentele 362





-aplicarea garoului




-axarea membrului

Axarea membrului superior:

- daca fractura este la antebrat:

-se indoaie usor cotul victimei la 90

-o persoana trage in ax de degetele mainii

-a doua persoana trage tot in ax, dar in sens contrar, apucand de portiunea distala a bratului,

imediat deasupra plicii cotului 12.73 a,b/354 urgentele

-daca fractura este la brat:

-se indoaie cotul la 90

-o persoana trage in ax, apucand de antebrat in portiunea proximala a acestuia, aproape de

plica cotului

-a doua persoana apuca de brat cu mainile impreunate in chiga in axila si trage in sens

contrar12.74/354 urgentele

51

-atelele Kramer sunt confectionate din sarma

-au avantajul ca sunt lungi si pot fi mulate pe membrul ranit

-se asaza un strat de vata pe fata care vine in cotact cu tegumentul si se fixeaza cu ture circulare de fasa

-oricare ar fi sediul fracturii, cotul traumatizatului trebuie sa ramana in unghi drept

-lungimea atelei Kramer se calculeaza pe membrul sanatos astfel incat sa ajunga de la

jumatatea bratului pana pe fata posterioara a antebratului si mainii

-atela se indoaie (se muleaza) pentru a corespunde curburii de la cot

-atela se asaza pe brat si antebrat cu ture circulare de fasa simpla

28.Imobilizarea provizorie cu atela Kramer in fractura la nivelul coapsei

– urgentele 364





-aplicarea garoului




-axarea membrului

Axarea membrului inferior

-daca este fracturat femurul;

-se mentine genunchiul victimei intins si se trage in ax

-o persoana apuca de picior cu mainile sprijinite de glezna si de calcai

-a doua persoana trage in sens contrar radacinii coapsei, cu mainile impreunate in chinga sau cu un

cearsaf introdus intre coapse 12.75a/355 urgentele

52

-daca este fracturata gamba sau glezna:

-se ridica membrul inferior, indoindu-l la genunchi si se trage in ax

-o persoana apuca de picior

-a doua persoana trege in sens contrar, apucand de genunchi 12.75b/355 urgentele

-cand deformarea se afla la degete, la mana sau la laba piciorului, se trage intr-un sens de varfurule

degetelor corespunzatoare regiunii deformate , iar cu cealalta mana se fixeaza glezna (cand e vorba de

degetele piciorului) sau pumnul victimei( cand e vorba de degetul de la mana)

Atentie! Axarea trebuie inteleasa ca o manevra blanda, ca o tentativa de a reface anatomia segmentului.

Daca nu se reuseste prin manevre blande , ne multumim cu refacerea axarii aproximative (nu se insista)

Important: manevra de axare este interzisa in cazul fracturilor deschise, pentru a nu introduce in interior capetele murdarite ale oaselor

Imobilizarea provizorie a membrului inferior

-fracturile colului femural sunt mai frecvente la persoanele in varsta, data fiind starea de

demineralizare a scheletului acestor traumatizati

-la varstnici mai ales la persoanele de sex feminin nu se exclude posibilitatea fracturii de col

femural, chiar dupa traumatisme minime ale soldului

-se pregateste o atela lunga care sa ajunga din axila pana la picior

-se aplica atela pe fata laterala (externa) a membrului inferior, dupa ce s-a introdus vata

pudrata cu talc in axila pentru protejarea partilor moi

-se fixeaza atela prin legaturi circulare la torace, bazin, coapsa, genunchi si gamba

-suplimentar se completeaza fixarea cu circulare de fasa lata petrecute in jurul membrului

inferior si in jurul trunchiului

-pentru a se evita rotirea anormala a membrului inferior in afara, se leaga ambele picioare

unul de altul cu legaturi de fasa urgentele fig12.90/365

29.Imobilizarea provizorie in fracturile de clavicula – caiet de practica anul II sem I

Aceasta tehnica de imobilizare se foloseste si pentru leziunile umarului si fracturile bratului

-in fracturile claviculei cu deplasare pacientul isi sprijina cotul membrului traumatizat si are

53

gatul aplecat in aceeasi parte intr-o atitudine umila.

-umarul este cazut in jos si inainte

Imobilizarea se poate face:

-prin tehnica Desault

-cu panza triunghiulara

-cu batic triunghiular

-camera de bicicleta

-cu opturi in fasa

-cu tehnica inelelor extensibile

-la copilul mic se fixeaza membrul superior de partea bolnava rasucit la spate

Imobilizarea prin tehnica Desault:

-se sprijina membrul superior al pacientului pentru ca bratul si antebratul sa formeze un unghi de 90

-daca pacientul poate isi va sustine bratul, prinzand policele membrului lezat cu mana

sanatoasa

-se imbraca toracele cu ture circulare de fasa, incepand de la baza si terminand sub axila

-se introduce in axila si plica cotului putina vata imbibata cu talc

-se lipeste bratul si antebratul de torace cu cotul indoit la 90

-se fixeaza membrul de torace prin ture circulare care cuprind bratul, cotul si antebratul

-apoi fasa trece peste umarul lezat, coboara anterior peste brat sub cot si urca in spate paralel

cu bratul

-fasa revine in fata peste umarul lezat, se indreapta oblic spre axila sanatoasa si se reantoarce

in fata peste umarul bolnav

-coboara lateral de-a lungul bratului sub cot, apoi sustinand antebratul, se indreapta spre fixare

la cot

-se trece din nou peste umarul lezat, coboara anterior, sustine antebratul, se face o tura

circulara si tehnica se continua, incat fiecare tura oblica si circulara sa depasasca cu cativa cm

54

tura anterioara

-dupa imobilizarea membrului superior cu 2-3 fesi circulare, amsamblui va fi intarit cu benzi

de leucoplast

-pumnul, degetele si mana, trebuie sa ramana libere pentru a putea fi mobilizate

Imobilizarea cu batic triunghiular:

-cu cotul de partea bolnava impins catre spate si in sus

-se asaza in axila un sul moale de fasa

-intre membrul superior de partea bolnava si torace se trece baticul triunghiular cu varful spre

cot

-coltul superior al baticului se trece peste umarul sanatos

-coltul inferior infasoara pe dinainte antebratul si cotul si e trecutprin axila la spate si in sus

-colturile se leaga la ceafa bolnavului

-al treilea colt se indoaie peste cot si se fixeaza cu un ac de siguranta

-in acest fel cotul este proiectat in sus si inapoi

-daca fractura este deschisa inaintea imobilizarii se executa hemostaza provizorie, toaleta si

pansamentul plagii

Imobilizarea cu camera de bicicleta: rasucita sub forma cifrei 8

Imobilizarea in opturi de fasa:

-doua ajutoare trag umerii pacientului inapoi

-se aplica pe fata posterioara a trunchiului opturi de fasa

-se infasoara o fasa in jurul fiecarui umar, astfel incat incrucisarea fesei sa se faca intre

omoplati

- se obtin ture uniforme de 8 culcat orizontal

Imobilizarea prin tehnica inelelor extensibile:

-inelele sunt confectionate din vata invelita in tifon de 40 cm. diametru

-cele 2 inele se trec peste umar si pe sub axile

55

-se leaga la spate unul de altul cu un tub elastic de cauciuc, care este prins printr-un alt tub de

cauciuc de o centura fixate in jurul mijlocului bolnavului

-intre tegument si cele 2 tuburi de cauciuc se pun cateva straturi de tifon pentru evitarea

iritatiilor

Infasarea (Bandajele) – caiet de practica anul II sem I

Constituie o metoda chirurgicala prin intermediul careia se fixeaza pansamentul. Situarea plagilor in diferite parti ale corpului, ca si marimea si caracterul lor, obliga la aplicarea de diferite tipuri de infasari.

In aplicarea unei bandaj (infasari), trebuie sa se tina cont de cateva reguli:

-fiecare plaga in functie de situarea si de caracterul ei, necesita un anumit bandaj

- sa nu fie prea strans, pentru a nu ingreuna circulatia

-sa fie suficient de strans, pentru ca pansamentul se nu se miste

-daca situatia o permite este recomandabil sa se foloseasca doar o compresa de tifon lipita cu

leucoplast

-daca se banuieste ca nu se va realiza o buna mentinere a pansamentului, se aplica

pamsamentul apoi se va badijona cu segmentul de corp cu mastisol, apoi se va bandaja

In executarea unei infasari se va tine seama de urmatoarele conditii:

-se va executa cu miscari coordonate, evitand provocarea durerii

-se va executa de la stanga la dreapta executantului

-se va executa de la extremitatea membrului spre radacina lui

-punctele fixe, ca si nodul prin care se termina fasa vor fi plasate la distanta de plaga si nu in

zona decliva (pe care sta bolnavul)

-este indicat sa se fixeze ultima parte a fesei cu benzi de leucoplast in loc de nod

-in timpul infasarii si desfacerii fesii, asistenta va sta cu fata la bolnav

-se prefera taierea bandajului cu o foarfeca butonata, prin partea opusa plagii, decat derularea

fesii

56

Pozitia bolnavului:

-sezand sau in decubit iar regiunea ce urmeaza a fi infasata asezata pe suport sau sustinuta

pentru a fi usor accesibila pentru asistenta

-asistenta care aplica pansamentul va sta cu fata spre bolnav, iar infirmiera care sustine

regiunea pansata se va aseza in spatele bolnavului


-infasarea se face cu fesi de tifon de diferite marimi latime 5-25 cm. lungime 2-5 m

-primele ture de fasa se incep de la 10-15 cm. de plaga

-se trag una peste alta 4-5 ture de fasa la acest nivel

-se avanseaza catre leziune

-fiecare tura de fasa sa fie partial acoperita de o alta tura

-infasarea se termina la o distanta de 10-15 cm. de leziune

-fasa se despica si se leaga sau se poate lipii cu leucoplast

-ruloul de fasa se tine cu mana dreapta si se deruleaza cu aceasta mana

-nu se vor utiliza fesi cu tiv

Tipuri de infasare:

Infasarea circulara:

-este cea mai simpla dar nu se mentine prea bine

-turele de fasa se suprapun circular, in asa fel incat tura care urmeaza depaseste foarte putin

tura precedent

-se poate mentine putin timp deoarece la mobilizarea segmentului de membru, fasa se strange

si ia forma unui cordon care jeneaza sau produce dureri

-se poate folosii mastisolul pe piele inainte de aplicarea fesii

-se utilizeaza pentru: frunte, gat, trunchi, abdomen, membere si degete

Infasarea oblica:

-se utilizeaza rar pentru ca sustine insuficient pansamentul

-se utilizeaza in leziuni ale bazei gatului sau ale axilei

57

-se merge pe sub axila si peste partea opusa gatului

Infasarea in spirala:

-se foloseste des

-se utilizeaza ture de fasa care se asaza una peste alta, in jumatate sau o treime

-se infasaza in spirala

-pentru o mai buna fixare se fac ture de fasa inapoi, ajungandu-se la locul de unde s-a plecat

-uneori, pentru o infasare corecta poate fi necesar sa se rastoarne fasa (mai ales la membere)

Infasarea sub forma de spic de grau:

-turele se desfasoara sub forma de 8 mergand de sub articulatie, deasupra articulatiei si apoi

evenind sub articulatie

-se utilizeaza pentru a mentine un pansament in regiunile in care se fac miscari ample

(articulatii)

-se utilizeaza pentru a realiza o compresiune asupra unei articulatii (hemartroza – prezenta

sangelui in spatial articular)

Infasarea sub forma de evantai:

-reprezinta o combinatie intre infasarea circulara si cea in spirala

-incepe la distanta de articulatie, sub forma de spirala

-la nivelui articulatiei continua cu infasarea circulara

-dincolo de articulatie se continua cu infasare in spirala

-se utilizeaza in zonele articulare cu mobilitate mare, cand bolnavul trebuie sa miste cotul sau

genunchiul

Infasarea recurenta:

-sunt formate dintr-o serie de ture care se intretaie in unghi drept

-se realizeaza o serie de ture, din care unele merg de-a lungul segmentului de corp, iar altele

in jurul segmentului de corp

-se poate executa cu 1 sau 2 suluri de fese

-cea mai recomandabila este infasarea cu 2 suluri, unul executa infasarea circulara, iar celalalt

58

infasarea vertical

-se utilizeaza pentru a mentine un pansament aplicat pe un bont de membru dupa amputatie

Infasarea cu fesi compuse sau alte sisteme de mentinere:

Prastia

-are forma de prastie

-se foloseste pentru mentinerea pansamentului la nivelul nasului

-se face dintr-o fasa inguste de 6 cm si lunga de 40-50 cm

-partea central ce acopera pansamentul de pe nas ramane ca atare

-partile laterale se despica si se indoaie la capete

-segmentele de jos se inoada sus

-segmentele de sus se inoada jos

Capastru

-are o forma similara cu prastia

-se foloseste pentru mentinerea pansamentului aplicat pe barbie sau pe buze

Basmaua

-se utilizeaza provizoriu ca mijloc de sustinere a unui pansament aplicat pe cap, brat,cot,

antebrat si pentru imobilizarea membrului superior in caz de fractura sau entorsa

-mai rar se foloseste la nivelul membrului inferior

-se improvizeaza dintr-o basma, patrat de panza , tifon sau stofa

Basmaua pentru cap

-colturile basmalei se leaga pe frunte, folosindu-se eventual si ace de siguranta pentru o mai

buna mentinere a ei

Bandajul in forma de hamac

-se face dintr-o basma triunghiulara indoita, care sustine mana si antebratul

-se agata de reverele hainei cu 2 ace de siguranta

-daca basmaua este sufficient de lunga se indoaie capetele basmalei peste umarul opus

-introducandu-se in interiorul basmalei cotul si o parte din antebrat

59

Bandajul in forma de esarfa

-necesita o basma mai mare

-cele 4 colturi se prind la spate dupa ce bandajul a cuprins in interior o parte a bratului, cotul

si antebratul

-2 din colturile basmalei sunt ridicate prin fata toracelui si partile laterale ale gatului si inodate

la ceafa

-celelalte 2 capete sunt inodate tot la spate dar in partea inferioara a toracelui

-este folosit mai ales in fracturi ale mambrelor superioare

Bandajul in forma de cravata axilara

-se foloseste in cazul cand trebuie sa se mentina imobilizat umarul pentru o scurta durata

-in caz de entorsa, luxatie redusa sau fractura de clavicula

-este necesara o basma in forma dreptunghiulara

-basmaua acopera cu partea sa central umarul, apoi un segment al ei este coborat prin spate pe

sub axila, ridicat peste umar si trecut prin spate catre axila opusa

-se inoada cu capatul opus

Basmaua pentru membrul inferior

-se foloseste in absenta unei fese pentru bandajarea regiunii inghinale – se creaza un 8 , sau

pentru imobilizarea articulatiei tibiotarsiene- dupa ce basmaua imbraca calcaiul, capetele ei

se inoada la nivelul articulatiei in fata

Bandajele de corp

-se folosesc pentru a mentine un pansament voluminous, sau imediat dupa operatie

-la persoanele voluminoase ajuta la mentinerea suturii chirurgicale facute

-se foloseste un dreptunghi mare de panza cu care se inveleste strans segmentul de corp

-capetele dreptunghiului se prind de tura de panza anterioara cu un ac de siguranta

-pentru ca aceste bandaje sa nu se deplaseze este recomandabil sa fie fixat prin 2 benzi, sub

forma de V , trecute prin partea interna si superioara a corpului

Bandajul in T

60

-se foloseste pentru pansarea zonei peritoneale (dupa operatii de hemoroizi, rupturi de

perineu)

-dintr-o fasa se face o centura peste abdomen care se sprijina pe proeminentele celor 2 oase

coxale

-o bucata de fasa, despicata la capete se agata de aceasta centura nedespicata

-se trece pe sub perineu, sustinand pansamentul

-in spate fasa se despica din nous i se agata de centura

-Bandeje speciale si aparate pentru imobilizarea sau mentinerea unor pansamente sau pentru alte scopuri:

Fesile elastice:

-se aplica sub o tensiune moderata

-exista si ciorapi elastici folositi pentru mentinerea unui pansament in

regiunea gambelor sau in tratamentul conservator al varicelor de gamba

Genunchiera- utilizata in entorse sau traumatisme ale genunchiului

Centura abdominala-folosita in caz de obezitate, eventratii, sarcina

Bandaj herniar

-este format dintr-un cordon de piele si o pernita care se aplica pe orificiul pe unde se produce

hernia

-este greoi, ineficace, uneori chiar daunator

30.Infasarea antebratului – mozes 740

-infasarea in spirala sau in spica

31.Infasarea capului – capelina – mozes 738

-fasa se fixeaza in jurul capului, deasupra arcadelor, lasand libere pavilioanele auriculare

-se acopera bolta craniana cu ture oblice fixate cu ture circulare

-se mai poate face si cu fasa rulata din doua capete fig 13.2/738

32.Infasarea cotului – mozes 740

-infasarea in evantai fig 13.10/740a

61

-pansamentul se executa cu articulatia semiflectata

-daca membrul trebuie sa ramana in extensie infasarea se face in 8 sau in spica

33.Infasarea gambei – mozes 740


34.Infasarea genunchiului – mozes 740

-infasarea in evantai fig13.10/740b



35.Infasarea piciorului – de unde?

36.Infasarea regiunii inghinale – mozes 740

-infasarea in spica

-fixarea initiala a fesei se face printr-o tura circulara in jurul abdomenului, deasupra crestelor iliace

-se conduce fasa oblic peste regiunea inghinala

-se inconjoara coapsa pe fata ei interna

-se incrucisaza ramura oblica a fesei deasupra regiunii lezate, trecand pe partea opusa

-turele se conduc de jos in sus fig 13.11/740

37Infasarea sanului – mozes 739

-infasarea in spica

-se incepe de la partea inferioara a toracelui

-fasa este condusa sub axile peste umarul de partea sanatoasa, lasand liber umarul de pe

partea bolnava fig 13.6/739

-in cazul pansarii ambilor sani, aceeiasi oranduire a spirelor se aplica si de partea opusa,

acoperind deodata ambii sani, prin alternarea turelor simetrice

38Infasarea umarului – mozes 739

-infasarea in 8 in asa fel ca ea sa formeze o spic ape umar fig 13.7/739

-se incepe de la nivelul sternului, turele 8 trecand pe sub axila bratului sanatos

62

-daca se incepe de la nivelul claviculei, bucla 8 trecand in jurul gatului

39.Ingrijirea cavitatii bucale la bolnavii inconstienti – ghid 262

Scop:

-profilaxia infectiilor cavitatii bucale

-profilaxia cariilor dentare

-obtinerea unei stari de bine a pacientului

Materiale:

-manusi sterile

-comprese

-tampoane sterile

-tavita renala

-instrumentar steril: deschizator de gura, spatula linguala, pensa porttampon

-glicerina boraxata 20%

Pacientul: pozitie in decubit dorsal, capul intr-o parte cu prosopul sub barbie


-se imbraca manusile sterile

-se introduce deschizatorul de gura intre arcadele dentare

-se sterg cu tampoane imbibate in glicerina boraxata cu miscari de dinauntru in afara:

-limba

-bolta palatina

-suprafata interna si externa a arcadelor dentare

-se sterg dintii cu alt tampon

-se ung buzele


-se strang materialele


De stiut:

63

-la pacientii inconstienti, care prezinta proteza dentara, aceasta se va scoate, spala si pastra

intr-un pahar mat cu apa

-toaleta cavitatii bucale la pacientii inconstienti se poate face si cu indexul acoperit cu un

tampon de tifon, mana fiind imbracata in manusa

De evitat: contactul mainilor cu secretia salivara a pacientului sau cu materialul folosit

40.Ingrijirea pacientului dupa punctia rahidiana – tehnici 62

-pacientul sta in decubit dorsal fara perna 24 ore

-dupa 6 ore se poate hidrata si alimenta la pat

-se supravagheaza semnele vitale: puls, TA, respiratie

-se informeaza medicul in cazul aparitiei unor manifestari: varsaturi, greturi, cefalee

-in cazul in care se extrage o cantitate mai mare de LCR, pacientul se asaza in pozitie

Trendelenburg

-dupa punctia in zona occipitala, pacientul nu necesita ingrijiri speciale

Ingrijirea plagilor: vezi mai jos

curs an I

Ingrijirea plagilor:

Asepsie-distrugerea germenilor

Antisepsie-impiedecarea contaminarii

Dezinfectia tegumentului:

-este o etapa obligatorie inaintea executarii unor tehnici: injectii, punctii, interventii

chirurgicale

Dezinfectia de tip I - risc redus de infectie

-indicatii: injectia intravenoasa, intredermica, subcutanata, recoltarea de sange

Tehnica:

- se aplica dezinfectantul pe tegument cu un tampon imbibat, durata de actiune fiind de 30

sec pana se evapora dezinfectantul

64

Dezinfectia de tip II – risc mediu de infectie

-indicatii: cateterizarea venelor in vederea perfuziei continue, recoltarea sangelui pentru

hemocultura, injectia intramusculara

Tehnica:

-se curata tegumentul cu un tampon imbibat in dezinfectant

-se sterge cu un tampon steril

-se curata tegumentul cu un tampon imbibat in dezinfectant (inca o data)

-se sterge tegumentul cu un tampon steril

-durata de actiune 30 sec.

Dezinfectia de tip III – risc mare de infectie

-indicatii: operatii, punctii arteriale, punctiile unor cavitati: articulara, pleurala, osoasa

Tehnica:

-se inbraca manusi sterile

-se curata tegumentul ca apa si sapun

-se epileaza

-se degreseaza

-se aplica de 2 ori dezinfectantul cate 30 sec.la interval de 2 min.

-durata totala de actiune fiind de 5 min.

In cadrul sectiilor de urgenta medico-chirurgicala se acorda asistenta medicala pacientilor care se prezinta tratandu-se atat plagile minore cu hemoragie moderata, care se opreste la aplicarea unui pansament compresiv, cat si plagile profunde care necesita sutura.

Plagile cu afectare osoasa sau organica necesita tratament chirurgical de specialitate in cadrul sectiilor de chirurgie.

Un rol important il are aplicarea corecta a primului ajutor in cazul plagilor cu hemoragie puternica.

Modul de ingrijire a unei plagi depinde de felul, profunzimea si starea plagilor, (daca este infectata sau nu), si de starea generala a pacientului.

Conditiile necesare pentru ingrijirea corespunzatoare a plagii sunt:

-ingrijirea sa se faca in conditii de asepsie perfecta

65

-sa se asigure prin pansament o buna absortie a secretiilor

-plaga sa fie protejata de factori nocivi, mecanici, termici, climaterici si infectiosi ai mediului

-sa fie asigurat un repaus perfect al regiunii lezate prin asezarea comoda sau prim imobilizare

Pansamentul:

-prin pansament se intelege actul chirurgical prin care o plaga este aseptizata, tratata si apoi

acoperita in scopul de a o proteja si de a-i usura cicatrizarea.

Pansamentele pot fi:

-protectoare – plaga este ferita de contactul cu exteriorul

-absorbante – materialul se aplica in scopul de a absorbii secretiile

-compresive – se aplica in scopul de a oprii sangerarea, limforagia, sau cand scopul este de a

imobiliza o articulatie

-ocluzive – se fac in scopul de a izola complet o plaga

-umede – se folosesc in scop antiinflamator

In chirurgie pansamentele se efectueaza pentru doua tipuri de plagi: aseptice si septice.

Pansamentele care se fac pentru plagile aseptice, au scopul de a acoperii plagile neinfectate.

Pansamentele care se fac pentru plagile septice, infectate necesita o tehnica de lucru mai complexa, incluzand toaleta plagii cu solutii antiseptice.

Principiile efectuarii unui bun pansament:

-sa acopere complet plaga si astfel sa o izoleze bine de mediul exterior

-sa fie facut din material steril

-in timpul tehnicii sa se respecte conditiile de asepsie

-pentru plagile secretante, materialul cu care este facut pansanentul trebuie sa aiba putere

absorbanta pentru a indeparta secretiile din plaga

-sa se utilizeze solutia antiseptica cea mai adecvata

-bandajul cu care se fixeaza pansamentul propriu-zis sa fie suficient de lat si suficient de

strans astfel incat pansamentul sa nu se miste din loc, dar sa nu produca comprimarea vaselor

de sange din regiune

66

Ingrijirea plagilor:

Ghid 270

Criterii de clasificare:

-dupa tipul de actiune a agentului traumatic:

1. mecanice:

-prin taiere

-prin intepare arme albe, insecte

-prin contuzii, prin lovire

-prin strivire

-prin arme de foc

-prin muscatura de animale salbatice, domestice

-prin muscatura de sarpe (vipera)

2. termice: caldura, frig, electricitate

3. agenti ionizanti: radiatii

4. agenti chimici: acizi, baze, saruri

-dupa circumstantele de producere:

1. accidentale: de munca, de circulatie, casnice

2. intentionale: suicide, agresiuni

3. iatrogene: injectii, punctii, interventii chirurgicale

-dupa timpul scurs de la producere:

-recente, sub 6 ore = contaminate

-vechi, depasesc 6 ore de la producere = infectate

-dupa profunzime:

-superficiale

-profunde

-dupa straturile anatomice interesate (abdomen,torace, craniu)

67

-nepenetrante, cand nu depasesc invelisul seros

-penetrante, cand lezeaza invelisul seros (peritoneu, pleura, duramater)

-perforante, cand intereseaza un organ cavitar

-dupa evolutie:

-necomplicate

-complicate

-vezi capitolul Traumatisme - Urgentele medico-chirurgicale - Lucretia Titirca pag 274

Caracteristici ale plagilor:

-plagile prin taiere:

-au marginile regulate, limitate, se vindeca repede

-cele operatorii sunt de obicei aseptice

-plagile prin intepare:

-sunt cele mai frecvente

-gravitatea lor este in raport cu adancimea, sediul si gradul de infectare

-plagile limitate adanci favorizeaza dezvoltarea germenilor anaerobi

-plagile prin intepare cu creion chimic le trebuie acordata o atentie deosebita, mai ales

cand raman fragmente de creion deoarece substanta chimica continua sa actioneze si sa

distruga tesuturile

-intepaturile mainii pot produce leziuni inflamatoare

- determina panaritii

-plagile prin contuzii (leziune a tesuturilor produsa prin impactul brusc)

-in cazul unor contuzii profunde se pot produce leziuni distructive, deci plagi ale

organelor profunde : creier, muschi, ficat, splina, rinichi, intestine, fara sa existe o plaga a

pielii

-plagile prin muscatura de animale:

-se suprainfecteaza cu regulalitate, pot fi poarta de intrare pentru turbare

- muscaturile de vipera produc fenomene generale toxice

68

-plagile prin arme de foc

-se caracterizeaza prin distructii mari foarte complexe

Simptomatologia plagilor:

Simptome locale:

-durerea

-este variabila ca intensitate, poate ceda spontan sau dupa antialgice

-reaparitia cu character pulsatil atrage atentia asupra dezvoltarii infectiei

-impotenta functionala

-este partiala sau totala

-are drept cauza durerea sau lezarea elementelor musculo-articulare, osoasa sau nervoase

-prezenta unei solutii de continuitate

Definitie: solutia de continuitate = intreruperea continuitatii tegumentelor si mucoaselor

-in plagile mari, asa-numitele plagi mari cu dilacerari, se pot observa distrugeri mari atat

de piele, cat si de vase, muschi, nervi, fragmente de oase sau diferite organe situate in

profunzime

-parti din aceste organe pot sa iasa prin marginile plagii = evisceratie

-hemoragia este variabila, in functie de vasul lezat

Simptome generale:

-puls rapid – tahicardic – in plagi insotite de hemoragii externe, interne, sau soc traumatic

-TA daca scade denota prezenta unei hemoragii sau a unui soc traumatic

-febra poate avea semnificatia debutului infectiei, sau resorbtia unor hematoame

Vindecarea plagilor:

-primara, se obtine de la inceput, fara complicatii, este ideala pentru orice plaga operatorie, se

produce in 6-8 zile

-secundara, este intodeauna prezenta infectia

-tertiara, se produce atunci cand o plaga evolueaza un timp pe linia vindecarii secundare si

apoi se sutureaza in scopul scurtarii evolutiei

69

Tratamentul local al plagilor:

Variaza in functie de nivelul la care se acorda asistenta: locul accidentului, dispensar sau spital.

Indiferent de nivelul la care se intervine, pentru a ingriji corespunzator o plaga se cere ca:

-ingrijirea se se faca in conditii de asepsie perfecta

-sa se asigure, prin pansament, o buna absortie a secretiilor

-plaga sa fie protejata de factori nocivi-termici, infectiosi, din mediul inconjurator

-sa fie asigurat un repaus al regiunii lezate

-vezi Tehnica pansamentelor in Urgentele medico-chirurgicale – Lucretia Titirca

INGRIJIREA PLAGILOR

La locul accidentului

-se va opri hemoragia prin pansament compresiv sau aplicarea garoului, doar in caz de forta

majora

-nu se vor scoate corpii straini din plaga, daca este necesar acestea vor fi chiar fixate pentru a

nu se deplasa (pericol de hemoragie)

-se va acoperii plaga cu un pansament steril si se va fixa pansamentul,

-se voe administra sedative la nevoie, numai la indicatia medicului

In spital

Pregatirea materialelor necesare:

Pe o masuta se pun in ordine:

-flacoane sterile etichetate in care se afla tinctura de iod, alcool, apa oxigenata, ser fiziologic,

solutie rivanol 1%0, permanganate de potasiu 1/4000

-dopul acestor flacoane poate fi perforat si strabatut de un tub de plastic sau sticla, de

aproximativ 5 cm lungime

-cutie cu instrumente sterile: pense, foarfeci, sonde canelate sau butonate, ace de siguranta,

etc

-casoleta cu comprese sterile de diferite marimi si tampoane confectionate din tifon, mese de

70

tifon, fesi de tifon

-tavita renala, musama, aleza

-antialgice, anestezice, sedative

-seringi si ace sterile

-ace de sutura, ata chirurgicala, catgut

TEHNICA DE LUCRU:

Aplicarea tehnicii de catre o singura persoana:

-se deschide cu mana stanga cutia cu instrumente

-cu mana dreapta se ia o pensa sterila-fara sa se atinga restul instrumentelor

-cu ajutorul acestei pense se mai ia o pensa sterila si apoi se inchide cutia cu instrumente

-o pensa se va tine in mana dreapta pentru efectuarea pansamentului propriu-zis

-in cealalta pensa se va tine in mana stanga pentru servirea din casoleta cu materialele sterile

necesare

-casoleta va fi asezata in asa fel incat capacul sa se poata deschide cu mana dreapta, pentru ca

bratul celui care deschide casoleta sa nu ajunga deasupra materialului steril din casoleta

-se indeparteaza pansamentul anterior, daca este cazul, prin inmuiere cu apa oxigenata sau

ser fiziologic caldut

-se schimba pensa de lucru cu alta sterila

-se deschide capacul casoletei cu ultimele doua degete ale mainii drepte, avand grija sa nu se

desterilizeze pensa de lucru care este pastrata in mana dreapta

-cu ajutorul pensei din mana stanga-pensa de servit-se scoate un tampon

-se inchide casoleta

-tamponul este preluat cu pensa din mana dreapta

-cu mana stanga se deschide flaconul cu benzina sau cu alta substanta de care avem nevoie si

se toarna peste tamponul din mana dreapta

-aceasta manevra se poate executa fara a lasa pensa de servit din mana stanga, bineinteles

avand grija sa nu o desterilizam

71

-cu tamponul imbibat in benzina

-(1) se degreseaza tegumentul din jurul plagii, prin miscari circulare, dinspre plaga spre

exterior

-se serveste asistenta apoi cu alt tampon, pe care il imbiba cu tinctura de iod pentru

-(2) dezinfectia tegumentului din jurul plagii, dupa care cu un alt tampon imbibat in alcool

va indeparta urmele de iod

-atentie ca aceste dezinfectante sa nu intre in plaga pentru ca sunt foarte iritante

-(3) toaleta plagii cu apa oxigenata in jet, se tamponeaza spuma cu un tampon steril

-curatarea se poate repeata turnand ser fiziologic sau cloramina si tamponand din nou uscat

-plaga trebuie sa fie la final pe cat posibil curata, fara secretii si sfacele

-atentie- nu se toarna nici un fel de substanta in plagile penetrante, perforante in organele si

cavitatile naturale

-in aceste cazuri se face doar o tamponare superficiala a plagii cu tampoane de tifon umezite

cu substante antiseptic neiritante

-(4) a doua dezinfectie a tegumentului din jurul plagii cu tinctura de iod si apoi cu alcool

-(5) se acopera plaga cu pansament steril uscat sau – in cazul plagilor mai vechi de 6 ore sau

care au fost pansate ulterior – se pot aplica pe plaga comprese umede imbibate in solutii

antiseptice:

-rivanol 1%0, cloramina 4%0, apa oxigenata 3%

-peste compresele umede se aplica comprese uscate si la nevoie vata sterile cu rol absorbant

-(6) fixarea pansamentului se face: cu leucoplast, prin badijonarea tegumentului din jurul

pansamentului si apoi acoperirea pansamentului cu o compresa mai mare

- fie fixand compresa care acopera pansamentul cu leucoplast

-fie prin infasare (bandajare)

-(7) profilaxia tetanosului la pacientii cu plagi tetanigene

De retinut:

-pansamentul poate fi facut de catre 2 persoane

72

-in acest caz persoana a 2-a serveste prima persoana cu materialele necesare

-toaleta plagii trebuie sa tina seama de timpul scurs de la producerea accidentului

-in primele 6 ore plaga se considera neinfectata si se poate sutura la nevoie

-pentru a sutura o plaga trebuie sa avem la dispozitie o trusa de mica chirurgie sterile si

material de sutura

-trusa de mica chirurgie trebuie sa contina minimum:

-2 pense chirurgicale

-2 pense Pean

-1 pensa Kocher

-1 bisturiu

-1 foarfeca chirurgicala

-1 portac

-2-3 ace chirurgicale

-1 sonda canelata

-1 sonda butonata

-ata chirurgicala

-catgut

Reguli de respectat:

-dezinfectia tegumentului din jurul plagii se face prin miscari circulare, din jurul plagii inspre

exterior

-altfel existand riscul sa se infecteze plaga cu germeni de pe piele

-pensa de servit se schimba la fiecare pansament

-pensele sterile necesare se scot pe loc din cutia de instrumente

-este contraindicata pastrarea pensei de servit in flacoane deschise cu alcool

-casoleta si cutia cu instrumente nu raman deschise in timpul efectuarii pansamentului

-este bine ca in recipientele in care se afla solutiile necesare pansamentului sa fie de culoare

inchisa, sa nu fie prea mari, pentru a putea fi cuprinse in mana si pentru a putea pastra in

73

mana si pensa de servit

-solutiile folosite la pansat se vor schimba zilnic (de aceea nu se vor pregati in cantitate mare)

-atentie la pacientii alergici la iod sau alte substante medicamentoase

-pentru aplicarea unor tehnici aseptice corecte este recomandat ca dezinfectarea tegumentului

din jurul plagii sa se faca respectand urmatorii timpi:

-degresare cu benzina sau alcool

-dezinfectie cu alcool

-indepartarea urmelor de iod cu alcool

De retinut:

-primul ajutor in ingrijirea plagilor va urmari prevenirea infectarii acestora

-este necesara spalarea pe maini inaintea inceperii manevrelor si imbracarea manusilor

-respectarea cu strictete a masurilor de asepsie, constituie succesul vindecarii rapide si fara

complicatii

-inaintea efectuarii pansamentului se administreaza antalgice (algocalmin) si eventual

sedative, pentru calmarea durerilor si linistirea pacientului

De evitat:

-nu se exploreaza plaga, la locul accidentului cu nici un fel de instrument

-nu se scot fragmente osoase, in cazul fracturilor deschise

-nu se scot tesuturile care nu au fost eliminate cu apa oxigenata, pericol de hemoragie

Atentie: nu se toarna nici un fel de solutie in plagile penetrante,perforante in organe si in cavitatile naturale. In aceste cazuri se face doar o tamponare superficiala a plagii cu tampoane de tifon umezite in substante antiseptic neiritante.

Profilaxia tetanosului:

Toate plagile produse in mediu si cu agenti traumatici suspecti trebuie tratate special.

Atentie deosebita se va acorda plagilor intepate cu aschii, spini, cuie, prin muscatura de animale, fracturi deschise, avort, arsuri, sau orice plaga murdarita cu pamant, praf de strada, etc

Masuri de protectie nespecifica

-curatarea chirurgicala a plagilor

74

-tratarea cu antiseptic a plagilor (apa oxigenata, hipermanganat de potasiu 1/40000,

bromocet 1%o)

-antibioterapie

Masuri de protectie specifice

Se aplica diferentiat:

-la persoanele sigur vaccinate sau revaccinate se administreaza ATPA intramuscular 0,5 ml

(o singura doza )

-nu se administreaza ser antitetanic

-exceptie fac politraumatizatii gravi, in stare de soc si cei cu hemoragie, la care se

administreaza in doza unica, ser antitetanic 3000-15000 UAI

-la persoanele nevaccinate sau cu vaccinari incomplete se administreaza ser antitetanic 3000-

15000 UAI intramuscular in doza unica, cu desensibilizare prealabila conform schemei

minimale (la persoanele cunoscute cu unele alergii, desensibilizarea se practica doar in spital)

si anatoxina tetanica (ATPA) intramuscular, in alta zona decat serul antitetanic-in doza de 0,5

ml

De retinut

-serul antitetanic heterolog se poate inlocui cu imunoglobulina umana antitetanica, pe cale

intramusculara, in doza unica de 200 UAI la copil si 400-500 UAI la adult

-la persoanele anamnestic suspecte de sensibilitate se face testare (conjunctivala, cutanata sau

intradermica)

Schema minima de desensibilizare

-se injecteaza subcutanat 0,1 ml solutie 1/10 ser antitetanic+ser fiziologic steril

-se asteapta 30 min

-daca nu apar reactii locale si generale se administreaza restul cantitatii de ser antitetanic

-asistenta medicala va avea pregatita trusa de urgenta pentru tratarea accidantelor serice

(socului anafilactic), in caz de nevoie

Evolutia si complicatiile plagilor:

75

-orice plaga accidentala se considera contaminata cu microbi chiar din momentul in care sa

produs

-in primele 6 ore de la producerea unei plagi, fortele proprii ale organismului combat efectul

nociv al microbilor, distrugandu-i

-daca nu s-a tratat o plaga in primele 6 ore, microbii, aerobi si anaerobi se dezvolta foarte mult

-plagile netratate in timp util devin purulente, se pot complica cu gangrene gazoase, flegmoane, abcese, septicemii de aceea, este necesar un prim ajutor la locul accidentului

Ingrijirea plagilor recente care nu au depasit 6 ore de la accident:

-calmarea durerii

-toaleta locala minutioasa, astfel:

-daca plaga este intr-o regiune cu par, se rade parul in jurul plagii pana la o distanta de

6 cm de marginea plagii

-se spala pielea nelezata din jurul plagii cu apa si sapun, apoi cu ser fiziplogic

-se dezinfecteaza cu alcool sau cu tinctura de iod

Atentie: pielea din jurul plagii se dezinfecteaza prin badijonare, care incepe de langa

plaga si se indeparteaza de aceasta

-se curata plaga cu: rivanol 1%0, cloramina 4%o, clor activ, apa oxigenata, care

antreneaza la suprafata micii corpi straini prin spuma pe care o produce, apa ox are si actiune

hemostatica

Observatie: -extragerea corpilor straini din plaga, precum si excizarea si indepartarea

tesuturilor devitalizate sunt realizate de medic

-daca este cazul, va face hemostaza prin legatura vasului si sutura plagii

-aceste plagi se pot vindeca primar

Atentie: este interzisa explorarea instrumentala oarba a uneu plagi in afara unui serviciu

chirurgical de specialitate

Plagile vechi:

-plagile care depasesc 6 ore de la accident se considera infectate

76

-se face acelasi tratament descris mai sus, insa plaga nu se sutureaza primar

De retinut: la plagile septice (contaminate), pielea din jurul lor se curata circular, de la exterior spre interior

-plagile vechi, infectate, secretante, nesuturate se aseptizeaza prin spalaturi cu solutii

antiseptice

-pansamente locale umede cu cloramina, rivanol, solutie de antibiotic conform antibiogramei

-pansamentul umed se mai numeste microclimat umed

-se realizeaza intr-o tavita renala sterila in care se imbiba 2 comprese cu solutia indicata

-compresa umeda va fi acoperita cu 2 comprese uscate, apoi se fixeaza fie prin infasurare

(bandajare)

-fie fixand compresa care acopera pansamentul cu leucoplast (sau galifix)

-plagile vechi se panseaza si se controleaza zilnic

Foarte important: obligatoriu, in ambele cazuri, se face profilaxia teranosului, conform ordinului ministrului sanatatii

Tipuri particulare de plagi:

Plagi prin intepare cu spini vegetali:

-spinul trebuie extras complet, la nevoie recurgandu-se la incizie chirurgicala

-daca el nu s-a extras, este posibila dezvoltarea unei infectii (abces, flegmon)

-profilaxia antitetanos este obligatorie

-plagile prin intepare plantara (cui, sarma) favorizeaza dezvoltarea unor infectii virulente

(planta = talpa piciorului)

-se trateaza chirurgical in servicii de specialitate

Plagile prin intepatura de insecte (albine, viespi), prin inoculare de venin, produc fenomene alergice: prurit, hiperemie, edem local, edem glotic cu crize de sufocare, frisoane, convulsii, soc anafilactic, colaps

Tratamentul este in general la indicatia medicului, vezi Urgentele medico-chirurgicale – Lucretia Titirca

Ingrijirea unei plagi operatorii:

77

Plaga suturata neinflamata se trateaza prin pansare sterile

-se degreseaza cu benzina tegumentul din jurul plagii

-se dezinfecteaza cu tinctura de iod, alcool iodat sau alcool

-pe o distanta de 6-7 cm, folosind la fiecare stergere alt tampon

-plaga suturata se dezinfecteaza de asemenea printr-o singura stergere cu tamponul imbibat in

tinctura de iod

-se dezinfecteaza din nou tegumentul din jurul plagii

-se acopera plaga cu o compresa sterila

-pansamentul se fixeaza dupa metoda cunoscuta

41.Ingrijirea unei plagi la nivelul antebratului

Se ingrijeste plaga comform tehnicii…

Infasarea (bandajarea) antrbratului – mozes 270

Infasarea in spirala sau in spica

42.Ingrijirea unei plagi la nivelul capului

Se ingrijeste plaga conform tehnicii…

Infasarea (bandajarea) capului – capelina – mozes 738

-fasa se fixeaza in jurul capului, deasupra arcadelor, lasand libere pavilioanele auriculare

-se acopera bolta craniana cu ture circulare

-se mai poate face si cu fasa rulata din doua capete fig 13.2/738

43.Ingrijirea unei plagi la nivelul cotului


Infasarea (bandajarea) cotului – mozes 740

-infasarea in evantai fig 13.10/740a



78

44Ingrijirea unei plagi la nivelul gambei

Se ingrijesta plaga conform tehnicii…

Infasarea (bandajarea) gambei – mozes 740


45Ingrijirea unei plagi la nivelul genunchiului


Infasarea (bandajarea) genunchiului – mozes 740

-infasarea in evantai fig13.10/740b



46.Ingrijirea unei plagi la nivelul mainii


Infasarea (bandajarea) mainii - mozes 739

-se aplica de obicei pansamentul in 8, fixat la articulatia pumnului fig 13.9/740

sau

-pansamentul in forma de manusa lasand degetele 2-5 impreuna, izolate cu o compresa de

tifon sterila, sau se separa fiecare deget in parte

47.Ingrijirea unei plagi la nivelul mentonului


Infasarea (bandajarea) la nivelul mentonului (varful barbii) – capastru- mozes 741

-se ia o fasa lunga de 0,5- 1 m si lata de 5 cm

-se despica la capete in asa fel ca sa ramana numai in mijloc o bucata de 5 cm nedespicata

-mijlocul se aplica pe barbie, ramurile superioare se incrucisaza in regiunea occipitala si se

leaga deasupra fruntii

-ramurile inferioare deasupra crestetului capului, lasand libere urechile fig 13.12/741

48.Ingrijirea unei plagi la nivelul nasului


79

Infasarea (bandajarea) nasului –prastia- mozes 741

-se pregateste ca si capastrul

-partea din mijloc nedespicata se fixeaza pe nas

-capetele superioare se trec pe sub pavilionul urechii si se inoada in regiunea occipitala

-ramurile inferioare se trec deasupra urechilor, incrucisand pe cele superioare

-se fixeaza in partea superioara a capului putin lateral, ca sa nu deranjeze bolnavul in decubit

dorsal fig 13.13/741

49.Ingrijirea unei plagi la nivelul piciorului


Infasarea (bandajarea) piciorului – mozes 739

-fixarea fesei se face prin patru ture circulare in regiunea supramaleolara, apoi se duce fasa

oblic pe partea dorsala a piciorului si se acopera degetul respectiv prin ture in spirala

fig13.8/740 si 13.9/740

50.Ingrijirea unei plagi la nivelul regiunii inghinale


Infasarea (bandajarea) regiunii inghinale – mozes 740

-se face in forma de spica

-fixarea initiala a fesei se face printr-o tura circulara in jurul abdomenului, deasupra crestelor

iliace

-apoi se conduce fasa oblic peste regiunea inghinala, se inconjoara coapsa pe fata ei interna

-se incruciseaza ramura oblica a fesei deasupra regiunii lezate, trecand pe partea opusa

-turele se conduc de jos in sus fig 13.11/740

-infasarea regiunilor unde nu se pot folosi metodele amintite se face cu fese compuse sau in

loc de fese pentru fixarea pansamentului se utilizeaza baticuri

51.Ingrijirea unei plagi la nivelul sanului


80

Infasarea (bandajarea) la nivelul sanului – mozes 739

-se incepe de la partea inferioara a toracelui prin aplicarea unui pansament in spica

-fasa este condusa sub axile peste umarul de partea sanatoasa, lasand liber umarul de pe partea

bolnava fig 13.6/739

-in cazul pansarii ambilor sani, aceeiasi oranduire a spicelor sa aplica si de partea opusa,

acoperind deodata ambii sani prin alternarea turelor simetrice

52.Ingrijirea unei plagi la nivelul toracelui


Infasarea (bandajarea) toracelui – mozes 739

-infasurarea se incepe in regiunea inferioara a toracelui

-se urca in ture circulare sau in spirala pana la axila si este sprijinita de bretele trase peste

umar fig 13.5/739

-se mai poate utiliza si pansamentul in 8, care cuprinde si umerii

53.Ingrijirea unei plagi la nivelul umarului


Infasarea (bandajarea) umarului – mozes 739

-se conduce fasa in opturi in asa fel ca ea sa formeze o spica pe umar fig 13.7/739

-se poate incepe de la nivelul sternului, turele optului trecand pe sub axila bratului sanatos

-sau se poate incepe de la nivelul claviculei, bucla optului trecand in jurul gatului

Administrarea medicamentelor pe cale parenterala – tehnici 149

Definitie: calea parenterala, este calea care ocoleste tubul digestiv. Dat fiind faptul ca si alte cai ocolesc tubul digestiv (de ex. calea respiratorie) notiunea de cale parenterala a fost reconsiderata, pastrand in sfera ei numai calea injectabila de administrare a medicamentelor.

Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase lichide in organism, prin intermediul unor ace care traverseaza tesuturile, acul fiind adaptat la seringa.

Avantajele caii parenterale:

-dozarea precisa a medicamentelor

81

-obtinerea unui efect rapid

-posibilitatea administrarii medicamentrlor la pacientul inconstient, cu hemoragie digestiva,

varsaturi

Scopul injectiilor:

-explorator -testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante

-terapeutic – administrarea medicamentelor

Locul injectiilor:

-in grosimea dermului – injectia intradermica

-sub piele – injectia subcutanata

-tesutul muscular – injectia intramusculara

-in vena – injectia intravenoasa

Alegerea caii de executare a injectiei este facuta de medic

Injectia intradermica

Scop:

--explorator – intradermoreactii la tuberculina, la diversi alergeni

-terapeutic – anestezie locala

-desensibilizarea organismului in cazul alergenilor

Locul injectiei regiuni lipsite de foliculi pilosi:

-fata anterioara a antebratului

-fata externa a bratului si a coapsei

-orice regiune in scop anestezic

Solutii administrate – izotone, usor resorbabile, cu densitate mica

Resorbtia – foarte lenta

Injectia subcutanata

Scop terapeutic

Locul injectiei regiuni bogate in tesut celular lax, extensibil:

-fata externa a bratului

82

-fata superoexterna a coapsei

-fata supra si subspinoasa a omoplatului

-regiunea subclaviculara

-flancurile peretelui abdominal

Solutii administrate:

-solutii izotone nedureroase

-solutii cristaline: insulina, cofeina, histamina

Resorbtia:

-incepe de la 5-10 min. de la administrare

-dureaza in functie de cantitatea administrate

Injectia intramusculara

Scop terapeutic

Locul injectiei – muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri mari de vase si nervi:

-regiunea superoexterna a fesei

-fata externa a coapsei in treimea mijlocie

-fata externa a bratului in muschiul deltoid

Solutii administrate:

-izotone

-uleioase

-coloidale, cu densitate mare

Resorbtia:

-incepe imediat dupa administrare

-se termina in 3-4 min.

-mai lenta pentru solutiile uleioase

Injectia intravenoasa

Scop:

-explorator – se administreaza substante de contrastradiologic

83

-terapeutic

Locul injectiei venele:

-de la plica cotului

-antebratului

-de pe fata dorsala a mainii

-maleolare interne

-epicraniene

Solutii administrate: isotone si hipertone

Resorbtia: instantanee

Utilizarea acului Diametru (mm) Lungime (mm) Bizou

Aspirarea soluţiei 1/1 38 Lung

Injecţie i.d. 5/10 ; 6/10 5-10 Scurt

Injecţie s.c. 6/10 ; 7/10 30-50 Lung

Injecţie i.m. 7/10 ; 8/10 ; 9/10 40-70 Lung

Injecţie i.v. 6/10 ; 7/10 25 Scurt

Pregatirea injectiei:

Materiale:

84

-seringi sterile de unica folosinta in ambalaj individual cu o capacitate in functie de cantitatea de solutie medicamentoasa

-pentru intradermica, seringa de 0,5ml gradata in sutimi de ml

-pentru intravenoasa, seringa cu amboul situat excentric

Avantaje seringi de unica folosinta in ambalaj individual:

-conditii maxime de sterilitate

-risc redus de contaminare a pacientului

-economie de timp si de personal (pentru pregatirea in vederea refolosirii)

-manipulare usoara

-ace

-se gasesc impreuna cu seringa in acelasi ambalaj sau in ambalaje separate

-se pregateste ac cu diametru mai mare pentru aspirarea solutiilor

-se pregateste ac pentru injectare conform tabelului

-medicamentul

-direct injectabil in fiole sau flacoane

-indirect injectabil - pudre sau produse liofilizate (conservate prin deshidratare), insotite sau nu de solvent

Fiolele, flacoanele sunt etichetate:

-nume medicament

-calea de administrare

-termen de valabilitate

-alte materiale:

-tampoane sterile

-solutii dezinfectante (alcool)

-garou de cauciuc

-tavita renala

-pernita

-musama

85

Incarcarea seringii:

-se spala mainile si se imbraca manusile

-se verifica seringa si acele-capacitatea termenul de valabilitate al sterilizarii

-se verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor: eticheta, doza, termenul, aspectul solutiei

-se indeparteaza ambalajul seringii

-se adapteaza acul pentru aspirat solutia acoperit cu protectorul

-se asaza pe o compresa sterila

Aspirarea continutului fiolelor:

-se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie

-se dezinfecteaza gatul fiolei prin stergere cu tamponul imbibat in alcool

-se taie gatul fiolei

-se deschide fiola astfel: se tine cu mana stanga, iar cu policele si indexul mainii drepte protejate de o compresa sterila, se deschide partea subtiata a fiolei

-se introduce acul in fiola deschisa, tinuta intre policele , indexul si degetul mijlociual mainii stangi, seringa fiind tinuta cu mana dreapta

-se aspira solutia in fiola, retragand pistonul cu indexul si policele mainii drepte, avand grija ca bizoul acului sa fie in permanenta acoperit cu solutia de aspirat

-fiola se rastoarna progresiv cu orificiul in jos

-se indeparteaza aerul din seringa, fiind in pozitie verticala cu acul in sus, prin impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin ac

-se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face

Dizolvarea pulberilor:

-se aspira solventul in seringa

-se indeparteaza capacelul metalic al flaconului

-se dezinfecteaza dopul de cauciuc

-se asteapta evaporarea alcoolului

-se patrunde cu acul prin dopul de cauciuc

-se introduce cantitatea de solvent prescrisa

-se scoate acul din flacon si se agita pana la completa dizolvare

86

Aspirarea solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc:

-se dezinfecteaza dopul de cauciuc si se asteapta evaporarea alcoolului

-se incarca seringa cu o cantitate egala de aer cu cantitatea de solutie ce urmeaza a fi aspirata

-se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon, pana la nivelul dopului si se introduce aerul

-se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca singur continutul flaconului in seringa sub presiunea din flacon

-se schimba acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc, cu acul pentru injectie

De stiut:

-fiolele neetichetate sau de pe care s-a sters inscriptia nu se folosesc

-daca in timpul deschiderii fiolei cad cioburi in interior, continutul nu se mai utilizeaza

-fiolele deschise se administreaza imediat

-substantele precipitate se vor agita inainte de aspirarea lor in seringa

-substantele uleioase se pot incalzii usor in apa calda pentru a putea fi aspirate cu usurinta

54.Injectia intamusculara – tehnici 156

Locuri de electie:

-cadranul superoextern fesier - rezulta din intretaierea unei linii orizontale, care trece prin

marginea superioara a marelui trohanter, pana deasupra santului interfesier, cu o alta

verticala, perpendiculara pe mijlocul celei orizontale

-in clinostatism:

-se cauta ca repere punctuale Smirnov si Barthelmy

-Smirnov, la un lat de deget deasupra si inapoia marelui trohanter

-Barthelmy, la unirea treimii externe cu cele doua treimi interne, a unei linii care uneste

spina iliaca antero-superioara, ce extremitatea santului interfesier

-cand pacientul este in pozitia sezand – injectia se poate face intoata regiunea fesirea,

deasupra liniei de sprijin

Pregatirea injectiei:

-materiale – vezi generalitati

87

-se incarca seringa

-pacientul:

-se informeaza

-se recomanda sa relaxeze musculatura

-se ajuta sa se aseze in decubit ventral, decubit lateral, ortostatism, sezand (cei dispneici)

-se dezbraca regiunea


-asistenta isi spala mainile si imbraca manusile

-dezinfecterza locul injectiei

-se intinde pielea intre indexul si policele mainii stangi

-se inteapa perpendicular pielea cu acul montat la seringa

-se verifica pozitia acului prin aspirare

-se injecteaza lent solutia

-se se retrage brusc acul cu seringa

-se dezinfecteaza locul

-se maseaza usor locul injectiei pentru a activa circulatia, favorizand resorbtia

Reorganizarea:

-materialele se dezinfecteaza, se spala


Ingrijirea ulterioara – se asaza in pozitie comoda si ramane in repaus 5-10 min.

Incidente si accidente. Interventii

-durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale-retragerea acului, efectuarea injectiei in alta zona

-paralizia prin lezarea nervului sciatic-se evita prin respectarea zonelor de electie a injectiei

-hematom prin lezarea unui vas

-ruperea acului-extragere manuala sau chirurgicala

88

-supuratie aseptica-se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a patrunde in masa musculara

-embolie, prin injectarea accidentala intr-un vas a solutiilor uleioase -se previne prin verificarea pozitiei acului

De stiut:-injectia se poate executa si cu acul detasat de seringa, ? respectandu-se masurile de asepsie-infiltratia, dureroasa a muschilor se previne prin alternarea locului injectiilor

55.Injectia intradermica – tehnici 154

Locuri de electie.

Regiuni lipsite de foliculi pilosi:

-fata anterioara a antebratului

-fata externa a bratului si a coapsei

-orice regiune in scop anestezic



-dezinfecteaza locul injectiei

-se intinde si se imobilizeaza pielea cu policele si indexul mainii stangi

-se prinde seringa in mana dreapta, intre police si medius

-se patrunde cu bizoul acului indreptat in sus in grosimea dermului

-se injecteaza lent solutia

-se observa formarea unei papule cu aspectul cojii de portocala

-cu diametrul de 5-6 mm si inaltimea de 1-2 mm

-se retrage brusc acul si nu se tamponeaza locul injectiei

Reorganizarea:




89

-este informat sa nu se spele pe antebrat

-sa nu comprime locul injectiei

-sa citeste reactia in cazul intradermoreactiilor, la intervalul de timp stabilit

Incidente:

-revarsarea solutiei la suprafata pielii, avand drept cauza patrunderea partiala a bizoului acului

in grosimea dermului

-lipsa aspectului caracteristic – papula cu aspect de coaja de portocala- din cauza patrunderii

solutiei sub derm

-lipotimie, stare de soc din cauza substantei injectate

-necrozarea tegumentelor din jurul injectiei

De stiut:

-i.d se poate face pe orice suprafata a corpului in scop anastezic

-asistanta pregateste adrenalina, efedrina, hemisuccinat de hidrocortizon, cand injectia are

drept scop testarea sensibilitatii organismului la diferite alergene

De evitat:

-dezinfectia pielii cu alcool in cazul IDR

56.Injectia intravenoasa – tehnici 157

Locuri de electie:

-venele de la plica cotului, bazilica si cefalica, unde se formeaza un M venos prin

anastomozarea (conexiunea) lor

-venele antebratului

-venele de pe fata dorsala a mainii

-venele maleolare interne

-venele epicraniene



90

-se alege locul punctiei

-se dezinfecteaza locul punctiei

-se executa punctia venoasa (vezi punctia venoasa subiectul 77)

-se controleaza daca acul este in vena

-se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului

-se injecteaza lent, tinand seringa in mana stinga, iar cu policele mainii drepte se apasa pe

piston

-se verifica periodic daca acul este in vena

-se retrage brusc acul, cand injectarea s-a terminat

-la locul punctiei se aplica tamponul imbibat in alcool, compresiv

Reorganizarea:




-se mentine compresiunea la locul injectiei cateva minute

-se supravegheaza in continuare starea generala

Incidente si accidente:

-injectarea solutiei in tesutul perivenos, manifestata prin tumefierea tesuturilor si durere

-se incearca patrunderea acului in lumenul vasului, continuandu-se injectia sau se incearca

in alt loc

-flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante iritante

-injectare lenta

-valuri de caldura, senzatia de uscaciune in faringe

-injectare lenta

91

-hematom prin strapungerea venei

-se intrerupe injectia

-ameteli, lipotimie, colaps

-se anunta medicul

De stiut:

-in timpul injectarii, se va supraveghea locul punctiei si starea generala (respiratia, culoarea

fetei)

-vena are nevoie pentru refacere de un repaos de cel putin 24 ore, de aceea nu se vor repeata

injectiile in aceeasi vena la intervale scurte

-daca pacientul are o singura vena accesibila, punctiile se vor face totdeauna mai central fata

de cele anterioare

-daca s-au revarsa in tesutul perivenos solutiile hipertone, se va instiinta medicul pentru a

intervenii, spre a se evita necrozarea tesuturilor

De evitat:

-incercarile de a patrunde in vena, dupa formarea hematomului, pentru ca acesta deplaseaza

traiectul obisnuit al venei

57.Injectia subcutanata – tehnici 155

Locuri de electie – regiuni bogate in tesut celular lax, extensibil:

-fata externa a bratului

-fata superoexterna a coapsei

-fate supra si subspinoasa a omoplatului

-regiunea subclaviculara

-flancurile peretelui abdominal


92

-asistenta isi spala mainile si imbraca manusile sterile

-dezinfecteaza locul injectiei

-pentru fata externa a bratului:

-pozitia pacientului este sezand cu bratul sprijinit pe sold

-se prinde seringa pregatita ca pe un creion, in mana dreapta

-se face o cuta a pielii intre indexul si policele mainii stangi, care se ridica

-se patrunde brusc, cu forta la baza cutei, longitudinal 2- 4 cm

-se verifica pozitia acului prin aspiratie

-se injecterza lent solutia, prin apasarea pistonului cu policele mainii drepte

-se retrage brusc acul cu seringa

-se dezinfecteaza masandu-se usor pentru a favoriza resorbtia

Reorganizarea:




Accidente si interventii:

-durere violenta prin lezarea unui nerv

-se retrage acul putin spre suprafata

-ruperea acului

-extragerea manuala sau chirurgicala a acului

-hematom prin lezarea unui vas

-se previne prin verificarea pozitiei acului inainte de injectare

De stiut:

-locurile de electie ale injectiei se vor alterna, pentru a asigura refacerea tesuturilor

93

De evitat:

-injectia in regiunile infectate sau cu modificari dermatologice

58.Instrumentar si materiale necesare precizarii diagnosticului

Spatula linguala

-apasatorul de limba-se foloseste pentru examinarea cavitatii bucale si a faringelui

-este formata dinrt-o lama lunga de 12-15 cm pravazuta cu 2 unduiriusoare care-I dau forma

de S sau indoita in unghi drept

-este confectionata din otel carbon sau otel inoxidabil, din material plastic sau sticla

-se tinde sa se foloseasca spatula din lemn sau material plastic de unica folosinta

Termometrul medical

-este un termometru maximal cu scara Celsius, de la 34,5 la 42, in zecimi de grade

-partea esentiala a termometrului este un tub capilar din sticla, inchis si largit la unul din

capete pentru rezervorul de mercur

-exista termometre electronice sau digitale, cu care se masoara temperature la nivelul fruntii,

in ureche, axillar,etc, sau chiar de unica folosinta

Stetoscopul

- serveste pentru auscultarea inimii si a plamanilor

-se folosesc in practica 2 tipuri de stetoscop

-monoauricular care se compune dintr-un tub cilindric de 15-20 cm, avand o extremitate

largita in forma de palnie

-biauricular

Ciocanul de reflexe serveste pentru declansarea reflexelor osteo-tendinoase

Oglinda frontala este un dispozitiv pentru iluminarea cu lumina reflectata si examinarea cavitatilor preformate ala organismului care comunica direct cu exteriorul: cavitatea bucala, faringiana, conductul auditiv extern

Speculul nazal (cleste)serveste la examinarea portiunilor profunde ala cavitatii nazale, cu el se dilata orificiul nazal lasand lumina sa patrunda in interiorul fosei nazale

94

Speculul auricular (palnie metalica) serveste la indreptarea canalului auditiv extern pentru examinarea portiunilor sale profunde si a timpanului cu ajutorul oglinzii frontale

Valva vaginala serveste pentru dilaterea vaginului in vederea examenelor sau tratamentelor intravaginale

Speculul ginecologic bivalv consta din 2 valve unite intre ele

Pelvimetrul este un compass

Manusile de cauciuc

Instrumente pentru injectii si punctii

Seringile

-sunt mici pompe care servesc la :

-injectarea solutiilor medicamentoase in organism

-aspirarea produselor fiziologice sau patologice din organism

-acul se adapteaza pe ambou

-dimensiuni: 1, 2, 5, 10, 20 cm3

-tipuri:

-Guyon 100-250 ml si prezinta un maner in partea distala, se foloseste in ORL

-seringa pentru insulina 1ml si este gradate in 40 de diviziuni

Acele sunt tuburi alcatuite din 2 parti distincte:

-capul acului confectionat din material plastic

-tubul acului porneste de la cap si se termina printr-un varf taiat in forma de unghi numit bizou

-varfurile pot fi : scurte, jumatate lungi, lungi

Trocarul este un instrument folosit pentru strapungerea tesuturilor si extragere lichidelor

59.Instrumentarul si materialele necesare tratamentelor curente

Pensa simpla formata din 2 brate sudate la o extremitate

Pensa anatomica pe partea interioara are santuri

Pensa chirurgicala pe partea interioara are dinti

95

Pensa pentru apucarea limbii

-este prevazuta cu manere care pot fi fixate cu ajutorul unei cremaliere

-la cealalta extremitate se termina prin 2 ovaluri latite

Pensa ginecologica

-are manere si cremaliera

-la celalalt capat dinti

Pensa hemostatica este folosita in principal pentru apucarea si comprimarea vaselor de sange traumatizate, insa are o mai larga aplicare

-pensa Pean are santuri

-pensa Kocher are dinti

Pensa lunga pentru servit are santuri la fel ca Pean dar este de dimensiuni mai mari

Foarfeca, lungimea si forma variaza, pot fi drepte, curbe sau frante

Bisturiele sunt instrumente taioase , formate din maner si lama

Sondele sunt instrumente destinate pentru explorarea cavitatilor

Sonda canelata (canelura=sant ingust)

Sonda butonata, are forma unei tije, butonata la ambele capete

Sondele uretrale sunt folosite la eliminarea urinii, la spalarea vezicii urinare si la drenarea ei

(a drena = a elimina lichidul dintr-o cavitate)

-pentru barbati, sonda Nelaton, sonda Thieman, sonda Foley- prevazuta cu un balonas si 3 conducte

-pentru femei, Petzer, Nelaton, Foley

Sonda gastrica

- este gradata din 5 in 5

-la 45-50 cm se afla in stomac

-un tip particular de sonda este Faucher

Sonda duodenala Einhorn

-lunga de 140-150 cm

-la 75 cm se afla in duoden

96

Deschizatorul de gura

Casoletele

-cele sterile au intodeauna orificiile inchise si sunt prevazute cu o eticheta pe care e specificata data, ora si persoana care a efectuat sterilizarea

Tavita renala

Ceasul

Pipetele, sunt tuburi de sticla, se picura solutii in ochi, nas, urechi

60.Interventii pentru mobilizarea secretiilor – ghid 99

Hidratarea

-este eficace pentru functionarea sistemului mucociliar

-la un pacient cu o hidratare adecvata, o tuse slaba poate disloca usor secretiile

-se recomanda aprox. 2000 ml lichide/zi

Umidificarea

-consta in adaugarea vaporilor de apa la aerul inspirat

-pastreaza caile aeriene umede si permite debarasarea secretiilor

-se realizeaza cu recipiente cu apa asezate pe o sursa de caldura, sau cu pulverizatoare

Nebulizarea

-consta in adaos de umiditate sau medicamente la aerul inspirat

-se realizeaza prin pulverizare folosind atomizorul

-se realizeaza cu ajutorul aerosolilor, un amestec de gaz cu medicament

(antibiotice, antialergice, bronhodilatatoare, expectorante)

Tapotament

-consta in lovirea peretelui toracic cu mana ritmic, pe toata suprafata, 1-2 min

-incheietura mainii trebuie sa fie relaxata, iar cotul in flexie

-pacientul este rugat sa respire lent si adanc

-toracele pacientului trebuie sa fie acoperit

-este contraindicat la pacientii cu osteoporoza, coaste fracturate si la cei cu probleme de

97

sangerare

Vibratia

-pacientul este rugat sa inspire pe gura si sa expire pe nas

-in timpul expiratiei se aplica cu mana pe peretele toracic, o presiune usoara si oscilatorie

-dupa 5 expiratii pacientul este incurajat sa tuseasca

-este contraindicate la sugari si copii mici

Drenajul postural

-este un procedeu positional care permite eilminarea secretiilor

-pozitia pacientului se schimba la 20-30 sec:

-decubit ventral cu perna sub abdomen

-decubit ventral cu patul inclinat la 20 grade

-decubit dorsal

-decubit lateral drept

-decubit lateral stang

-pozitie sezand

-la sfarsitul fiecarei pozitii, pacientul este rugat sa respire profund

-se renunta la pozitiile in care pacientul prezinta disconfort sau dispnee

-este contraindicat la pacientii cu leziuni ale maduvei spunarii sau cu hipertensiune

intracraniana

61.Intoarcerea pacientului imobilizat din decubit dorsal in decubit lateral – ghid 211

Generalitati

Schimbarile de pozitie ale pacientului pot fi:

-active, le executa pacientul singur

-pasive, sunt efectuate cu ajutorul asistentei

Indicatii schimbarile pasive se efectueaza la pacientii:

-adinamici (obositi, astenici)

-imobilizati (fixati)

98

-inconstienti

-paralizati (paralizie=absenta miscarii)

-cu aparate gipsate

Principii de respectat:

-pentru schimbari de pozitii sunt necesare una sau doua asistente

-acestea trebuie sa adopte o pozitie pozitie potrivita pentru a putea ridica pacientul cu mai

multa usurinta si cu un efort fizic mai mic

-prinderea pacientului se face cu toata mana, asezand palma pe corp astfel incat supratata de

contact sa fie cat mai mare

-asistenta se asaza cat mai aproape de pat, cu picioarele departate, pentru a avea o baza de

sustinere cat mai mare

-genunchii flectati, coloana vertebrala usor aplecata (coboara centrul de greutate)

Miscari pasive frecvente: 4

-decubit dorsal- decubit lateral

-decubit lateral-decubit dorsal

-asezarea in pozitie sezand

-readucerea la loc a pacientilor care au alunecat in jos de pe perna

Intoarcerea din decubit dorsal in decubit lateral:

-asistenta se asaza la marginea patului spre care va fi intors pacientul

-indoaie bratul pacientului din partea opusa peste toracele acestuia, apoi asaza membrul

inferior din partea opusa peste celalalt

-se asaza cu fata in dreptul toracelui pacientului avand piciorul dinspre capataiul patului

asezat mai inaintea celuilalt si isi flecteaza usor genunchii

- se apleaca si prinde cu mana umarul din partea opusa, iar cu cealalta mana prinde soldul

pacientului fig 36a/211

-din aceasta pozitie trece greutatea corpului ei dinspre membrul inferior plasat mai in fata spre

membrul aflat mai in spate si intoarce pacientul spre ea

99

- in timpul acestei miscari isi flecterza genunchii fig 36b/211

Readucerea in decubit dorsal

-se face de catre doua asistente

-ambele se asaza pe aceiasi parte a patului, la spatele pacientului

-asistenta asezata la capul pacientului, prinde pacientul sub axila cea mai apropiata de

suprafata patului si ii sprijina capul pe antebrat

-cealalta asistenta introduce o mana sub bazinul pacientului

-cu mainile ramase libere ele intorc pacientul

62.Introducerea tubului de gaze – tehnici 135

Definitie: este un tub de cauciuc semirigid de lungime 30-35 cm si diametru 8-12 mm, cu marginile extremitatilor rotunjite

Scop: eliminarea gazelor din colon, in caz de meteorism abdominal (imposibilitatea de a evacua gazele in mod spontan)

Pregatiri:

Materiale:

-de protectie: musama, aleza, paravan, invelitoare

-sterile: tubul de gaze, comprese, vaselina boricata

Pacient:

-psihic se anunta si i se explica tehnica

-fizic:


-se protejaza cu musamaua si aleza

-se dezbraca pacientul si se asaza in pozitie ginecologica

Executarea tehnicii

-asistenta se spala pe maini si imbraca manusile

-unge tubul cu vaselina boricata

-departeaza fesele pacientului cu mana stanga

-cu mana dreapta introduce tubul de gaze prin anus in rect si de aici in colon

100

-prin miscari de rasucire si inaintare, pana la o adancime de 15-20 cm

-se acopera pacientul cu invelitoare

-se mentine tubul maxim 2 ore

-se indeparteaza dupa degajare

-la nevoie se repune dupa 1-2 ore, dupa ce se restabileste circulatia la nivelul mucoasei


-se efectueaza toaleta regiunii anale


-se inveleste


Reorganizare:

-instrumentele folosite se curata, se dezinfecteaza, se pregatesc pentru o noua sterilizare


De evitat:

-mentinerea tubului de gaze mai mult de 2 ore (poate produce escare ale mucoasei rectale)

-folosirea tampoanelor de vata pentru lubrefierea tubului (firicelele de vata introduce in rect

pot irita mucoasa)

63.Intubatia oro-faringiana – urgentele 19 si 57

Conduita de urgenta:

Controlul si asigurarea permeabilitatii cailor aeriene in obstructiile supraglotice:

-caderea limbii

-patrunderea lichidului de varsatura sau de regurgitare in caile aeriene

-acumularea cheagurilor de sange

-secretii

-patrunderea unor corpi straini din cavitatea bucala

Se combat prin reanimare respiratorie:

-pentru a impiedeca caderea limbii inapoi se asaza bolnavul in decubit dorsal cu capul in

101

hiperextensie (extensia capului peste limita normala)

-impingerea anterioara a mandibulei si sustinerea ei , impiedeca alunecarea posterioara a

limbii

- in cazul inundarii cailor aeriene cu lichid de varsatura primul gest este inclinarea laterala a

capului victimei

-curatarea orofaringelui de secretii sau de varsaturi cu ajutorul degetelor infasurate in tifon,cu

tampoane, sau prin aspiratie oro sau naso faringiana

-daca nu se permeabilizeaza caile respiratorii, se aplica pacientului asezat in pozitie

semiventrala aplecat inainte, lovituri cu palma in regiunea interscapulovertebrala

-se continua incercarile de scoatere a corpilor straini prin introducerea degetelor in cavitatea

bucofaringiana a pacientului

-tractiunea limbii se face cu mijloace improvizate sau cu pensa speciala

-se face intubatie orofaringiana cu pipa (canula) Guedel, care plasata in cavitatea

bucofaringiana, impiedeca alunecarea posterioara a limbii

Introducerea pipei Guedel se executa in 2 timpi:

-se intredeschide gura victimei, introducand pipa cu varful spre bolta palatina, cu concavitatea

inversa fata de convexitatea limbii

-se introduce treptat spre faringe, varful pipei mentinandu-se tot timpul in contact cu bolta

palatina, pana se atinge peretele posterior al faringelui

-se roteste pipa, astfel ca varful sa alunece spre faringe, iar concavitatea ei sa se muleze pe

convexitatea limbii

-capul pacientului va fi in hipreextensie

-este important ca lungimea canulei sa fie corespunzatoare

-daca este prea lunga, ar putea impinge limba spre epiglota si ar obstrua caile aeriene

-daca este prea scurta, limba nu poate fi mentinuta in partea anterioara a gurii

102

64.Masurarea pulsului. Executie si inregistrarea in foaia de temperatura - ghid 91

Scop: evaluarea functiei cardiovasculare

Elemente de apreciat:

-ritmicitatea

-frecventa

-celeritatea

-amplitudinea

Locuri de masurare: oricare artera accesibila palparii si care poate fi comprimata pe un plan osos

Puls:

-temporal- artera temporala superficiala (la copii)

-carotid- artera carotida

-apical- regiunea apicala (varful inimii)

-radial- aretea radiala

-femural- artera femurala

-popliteu- regiunea poplitee (in spatele genunchiului)

-tibial- artera tibiala

-pedios- artera pedioasa

Materiale necesare: ceas cu secundar, pix rosu

Interventiile asistentei:

-pregatirea psihica a pacientului

-repaus fizic si psihic 10-15 min

-se spala mainile

-se repereaza artera

-se fixeaza degetele palpatoare pe traiectul arterei index, medius si inelar

-se exercita presiune asupra peretelui arterial cu varful degetelor

-se numara pulsatile timp de un minut

103

-se consemneaza in foaia de temperatura o linie orizontala = 4 pulsatii

-se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara cu o linie pentru obtinerea curbei

-consemnarea in alte documente medicale a valorii obtinute si a caracteristicilor pulsului

Interpretare

Ritmul – pauzele dintre pulsaţii sunt egale, pulsul este ritmic.

modificări de ritm al pulsului:

• puls aritmic = pauze inegale între pulsaţii

• puls dicrot = se percep două pulsaţii, una puternică şi alta slabă, urmată de pauză

Amplitudinea (volumul)

este determinată de cantitatea de sânge existentă în vase

este mai mare cu cât vasele sunt mai aproape de inimă

la arterele simetrice, volumul pulsului este egal

modificări de amplitudine a pulsului

• puls filiform, cu volum redus, abia perceptibil

• puls asimetric – volum diferit al pulsului la artere simetrice

Frecvenţa

n.n. 130-140 p/m

copil mic 100-120 p/m

la 10 ani 90-100 p/m

adult 60-80 p/m

vârstnic >80-90 p/m

modificări de frecvenţă a pulsului

• tahicardie = creşterea frecvenţei pulsului

• bradicardie = scăderea frecvenţei pulsului

Celeritatea reprezintă viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile.

65.Masurarea diurezei si notarea in foaia de temperatura – ghid 160

Diureza – cantitatea de urina eliminata din organism timp de 24 ore

104

Obiective:

-obtinerea datelor privind starea aparatului renal si asupra altor imbolnaviri

-cunoasterea volumului diurezei

-efectuarea unor analize biochimice din cantitatea totala de urina emisa

-urmarirea bilantului circulatiei lichidelor in organism (bilant lichidian intrari- iesiri)

Masurarea diurezei:

Colectarea urinei pe 24 ore

-se pregatesc recipiente: vase cilindrice gradate, spalate si clatite cu apa distilata, sau borcan

gradat

-colectarea incepe dimineata la o anumita ora, si se termina in ziua urmatoare la aceeasi ora

-se informeaza pacientul asupra procedeului si a colectarii corecte

-pentru o determinare corecta:

-pacientul urineaza dimineata la ora fixa si aceasta urina de la prima emisie se arunca

-se colecteaza apoi toate urinele emise in 24 ore, pana a doua zi la aceeasi ora, pastrandu-se si

urina de la ultima emisie

De retinut:

-golirea vezicii trebuie sa se faca inainte de defecare

-pentru a se impiedeca fermentatia se adauga la urina colectata cristale de timol

-recipientul de urina este etichetat cu nume, nr. salon, nr. pat, se tine la racoare si ferit de

lumina

-dupa golirea recipientului acesta se spala si se dezinfecteaza

-pentru examene fizice (cantitate, aspect, miros) se recolteaza urina din 24 ore

-pentru examene fizice se recolteaza 100 ml de urina

Precizare: pentru determinarea tolerantei la glucide, 100 ml de urina vor fi colectati din cantitatea totala de pe 24 ore

Notarea in foaia de temperatura:

-se noteaza zilnic in foaia de temperatura

105

-prin hasurarea patratelelor corespunzatoare cantitatii de urina si zilei respective

-spatiul dintre doua linii orizontale corespunde la 100 ml

-cantitatea eliminata in 24 ore in mod normal este de aproximativ 1500 ml

66.Masurarea respiratie – executie si inregistrarea in foaia de temperatura

– ghid 89

Scop:

-evaluarea functiei respiratorii a pacientului

-este un indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei unor complicatii si al prognosticului

Elemente de apreciat:

-tipul, amplitudinea, ritmul, frecventa

Materiale necesare: ceas, pix verde, foaie de temperatura


-se asaza pacientul in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a fi efectuata

-se plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui

-se numara inspiratiile timp de un minut

-se consemneaza valoarea, printr-un punct pe foaia de temperatura 1 linie = 2 respiratii

-se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei

-in alte documente se poate nota cifric

-aprecierea celorlalte elemente ale functiei respiratorii se face prin simpla observare a

miscarilor respiratorii

Nota: FO in care respiratia este inscrisa cu valori ce cresc din 5 in 5 ,

1 linie = 1 respiratie

Frecventa respiratiei:

-reprezinta numarul de respiratii pe minut

-este influentata de varsta si sex

106

-la nou-nascut 30-35 r/min

-la 2 ani 25-35 r/min

-la 12 ani 15-25 r/min

-adult 16-18 r/min

-varstnic 15-25 r/min

Amplitudinea=volum

-este data de volumul de aer care patrunde si se elimina din plaman la fiecare respiratie

-respiratia poate fi profunda sau superficiala

Ritmul:

–reprezinta pauzele egale dintre respiratii, deci respiratia este ritmica

Zgomotele respiratorii:

-normal respiratia este linistita

-in somn, devine mai zgomotoasa (sforait)

Simetria miscarilor rerpiratorii:

-ambele hemitorace prezinta aceeasi miscare de ridicare si coborare in timpul inspiratiei si

expiratiei

Tipul de respiratie:

-costal superior, intalnit la femeie

-costal inferior, intalnit la barbat

-abdominal, intalnit la copii si varstnici

Mucozitati:

-mucoasa respiratorie este umeda, secretii reduse, transparente si dense

Tusea:

-reprezinta o expiratie fortata

-prin care se elimina secretiile din caile respiratorii

-este un fenomen de protectie a organismului

107

67.Masurarea temperaturii in axial si inregistrarea in foaia de temperatura – ghid 248

Scop: evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza

Locuri de masurare: axila, plica inghinala, cavitatea bucala, rect, vagin

Materiale necesare:

-termometru maximal

-recipient cu solutie dezinfectanta

-casoleta: tampoane de vata , comprese sterile

-alcool medicinal

-tava medicala

-lubrefiant (pentru masurarea rectala)


In axila:

-pregatirea materialelor langa pacient


-spalarea pe maini

-se scoate termometrul din solutia dezinfectanta, se clateste, se sterge cu o compresa, se scutura

-se verifica daca este in rezervor mercurul

-se asaza pacientul in decubit dorsal sau sezand

-se ridica bratul pacientului

-se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului

-se asaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei, paralel cu toracele

-se apropie bratul de trunchi cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui

-daca pacientul este slabit, agitat si la copii bratul va fi mentinut in aceasta pozitie de asistenta

-se mentine termometrul 10 min

-se scoate si se sterge cu o compresa

-se citeste gradatia la care a ajuns mercurul

-se spala, se scutura, se introduce in recipientul cu sol. dezinfectanta (solutie cloramina 1%)

108

-se noteaza valoarea :

-notarea unui punct pe verticala, corespunzatoare datei si timpului zilei

1 linie orizontala = 2 diviziuni de grad

-se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara, pentru obtinerea curbei termice

-in alte documente medicale se noteaza cifric

In cavitatea bucala:

-se introduce termometrul sub limba sau pe latura externa a arcadei dentare

-pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas


Masurarea rectala:

-se lubrefiaza termometrul

-se asaza pacientul in decubit lateral, cu membrele inferioare in semiflexie, asigurandu-i

intimitatea

-se introduce bulbul termometrului in rect prin miscari de rotatie si inaintare

-termometrul va fi tinut cu mana in timpul masurarii


De retinut:

-temperatura se masoara dimineata intre 7-8 si dupa-amiaza 18-19

-temperatura axilara reprezinta temperatura externa a corpului, fiind cu 4-5 zecimi de grad

mai joasa decat cea centrala

-masurarea in cavitatea bucala este contraindicate la copii, pacientii agitati, la cei cu afectiuni

ale cavitatii bucale

-inainte cu 10 min de introducerea termometrului in cavitatea bucala, pacientul nu va

consuma lichide reci sau calde si nu va fuma

-temp. masurata rectal este mai mare decat cea masurata axillar cu 0,4 -0,5 grade

-masurarea temp. in rect este contraindicata la pacientii agitati, la cei cu afectiuni rectale,

-pentru masurarea rectala, copiii mici sunt asezati in decubit dorsal cu picioarele ridicate, sau

109

in decubit ventral

-masurarea temperaturii in vagin este contraindicata in bolile aparatului genital feminin,

valoarea ei este mai mare cu 0,5 decat cea axilara

-se mai pot utiliza termometre cutanate si electrinice

valori normale

n.n. şi copil mic 36,1-37,8 ºC

adult 36-37 ºC în axilă

vârstnic 35-36 ºC

temp. < 36 ºC : hipotermie

perioadele febrei

37-38 ºC subfebrilitate

38-39 ºC febră moderată

39-40 ºC febră ridicată

> 40 ºC hiperpirexie

68.Masurarea tensiunea arteriala. Executie si inregistrarea in foaia de temperatura

– ghid 93

Scop evaluarea functiei cardiovasculare:

-forta de contractie a inimii

-rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul vaselor

Elemente de evaluat: TA sistolica (maxima) TA diastolica (minima)

Materiale necesare:

-aparat: cu mercur, cu manometru

-oscilometru Pachon pentru metoda oscilometrica

-stetoscop biauricular

-tampon de vata

-alcool

-pix rosu

110

Metode de determinare: auscultatorie si palpatorie

Auscultatorie:


-repaus fizic si psihic 15 min

-asistenta se spala pe maini

-se aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului sprijinit si in extensie

-se fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala, sub marginea inferioara a mansetei

-se introduc olivele stetoscopului in urechi

-se pompeaza aer in manseta pneumatica cu ajutorul perei de cauciuc, pana la disparitia

zgomotelor pulsatile

-se decomprima progresiv aerul din manseta prin deschiderea supapei, pana se percepe primul

zgomot arterial care reprezinta valoarea TA maxim

-se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi

consemnata

-se continua decomprimarea , zgomotele arteriale devenind tot mai puternice

-se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau acul manometrului in momentul in care

zgomotele dispar, aceasta reprezentand TA minima

-se noteaza in FO valorile, o linie orizontala rosie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o

unitate coloana de mercur

-se unesc liniile orizontale cu linii verticale si se hasureaza spatiul rezultat

-in alte documente se consemneaza cifric

-se dezinfecteaza olivele stetoscopului si membrane cu alcool

Valori normale:

TAmax TAmin

111

• 1-3 ani 75-90 mmHg 50-60 mmHg

• 4-11 ani 90-110 mmHg 60-65 mmHg

• 12-15 ani 100-120 mmHg 60-75 mmHg

• adult 115-140 mmHg 75-90 mmHg

• vârstnic >150mmHg >90 mmHg

modificări ale TA

1. HTA = creşterea TA peste val. normale

2. hTA = scăderea TA sub val. normale

3. modificări ale TAdiferenţiale = variaţiile TAmax şi TAmin nu se fac paralel

4. TA diferită la segmente simetrice (braţ stg, drept)

Palpatorie:

-se face prin palparea arterei radiale

-nu se foloseste stetoscopul biauricular

-etapele sunt identice metodei auscultatorii

-are dezavantajul obtinerii unor valori mai mici decat cele reale, palparea pulsului periferic

fiind posibila numai dupa reducerea accentuate a compresiunii exterioare

Oscilometrica descrisa in Breviar

De retinut:

-manseta pneumatica va fi bine fixata pe bratul pacientului

-manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face determinarea

-masurarea va fi precedata de linistirea pacientului

-in caz de suspiciune , se repeta masuratoarea fara a scoate manseta de pe bratul pacientului

-la indicatia medicului se pot face masuratori comparative la ambele brate

69.Oxigenoterapia – ghid – 105

Scop: asigurarea unei cantitati corespunzatoare de oxigen la tesuturi prin combaterea hipoxiei determinata de :

112

-scaderea oxigenului alveolar

-diminuarea hemoglobinei

-tulburari in sistemul circulator

-probleme care interfereaza cu difuziunea pulmonara

Surse de oxigen:

-statie centrala

-microstatie

-butelie

Precautii in utilizarea surselor de oxigen:

-prezenta oxigenului trebuie atentionata, deoarece favorizeaza combustia

-pacientii si vizitatorii vor fi atentionati asupra pericolului fumatului sau al unei flacari in

preajma sursei de O

-se vor verifica echipamentele electrice din incapere

-se va evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statica (material sintetice) si a

materialelor inflamabile (uleiuri, alcool)

-aparatele de monitorizare si aspirare vor fi plasate in partea opusa sursei de O

-transportul buteliilor de O se va face pe carucioare evitandu-se lovirea lor in timpul

transportului

-buteliile vor fi asezate vertical pe un suport si fixate cu inele metalice, departe de sursele de

caldura

-cunoasterea de catre personalul care manevreaza O a locului de amplasare a extinctoarelor si

a modului de utilizare a acestora

Metode de administrare:

Sonda nazala

-este cea mai frecvent utilizata

-poate fi utilizata pentru terapie pe termen lung

-se administreaza O in concentratie 20-45%

113

-nu poate fi utilizata la pacientii cu afectiuni ale mucoasei nazale

Ochelari pentru oxigen

-sunt prevazuti cu doua sonde care se introduc in ambele nari

-sunt mai bine tolerate de pacienti

-se utilizeaza la copii si pacienti agitati

Masca, cu sau fara reinhalarea aerului expirat

-este incomoda, datorita sistemului de prindere si etansiezare

-poate cauza iritatia tegumentelor fetei

-accentueaza starea de anxietate, mai ales la copii

-se administreaza O in concentratie 40-60%

-nu se utilizeaza la pacientii cu arsuri la nivelul fetei

Cortul de oxigen

-este frecvent utilizat la copii

-O introdus in cort nu va fi umidificat, ci trecut prin instalatii de racire

-in cort se pot monta instalatii de racire

-copii vor fi supravegheati permanent pentru a nu distruge cortul

-concentratia O nu poate depasii 50%

-are dezavantajul ca atmosfera de sub cort se incalzeste si se supraincarca cu vapori, datorita

faptului ca pacientul inspira si expira in acelasi mediu

Echipamentul necesar administrarii:

-sursa

-umidificator (recipient pentru barbotarea oxigenului, continand apa sterila)

(barbotaj=trecerea unui gaz printr-un lichid pentru a-l curata de impuritati solide)

-sonda nazala, cateter, masca, cort

-leucoplast, pentru fixarea sondei


Pregatirea pacientului:

114

-psihica – i se va explica necesitatea efectuarii tehnicii

-fizica – in functie de starea generala se va alege pozitia, preferabil semisezand pentru ca

favorizeaza expansiunea pulmonara

-se asambleaza echipamentul

-se pregateste solutia de barbotare 1/3 alcool+2/3 apa sterila

-se permeabilizeaza caile respiratorii

-se masoara lungimea sondei pe obraz de la nara la tragus (mica proeminenta cartilaginoasa

situata in fata orificiului urechii externe)

-se umecteaza sonda cu apa sterila

-se introduce sonda in nara si se fixeaza pe obraz cu leucoplast

-se fixeaza debitul de administrare a oxigenului, in functie de indicatiile medicului

-se supravegheaza culoarea tegumentelor, pulsul, respiratia, TA

-se supravegheaza pacientul, pentru a semnala aparitia complicatiilor

-se supravegheaza echipamentul

-se acorda suport psihic pacientului

-se mobilizeaza periodic sonda

-se scoate sonda zilnic pentru a se introduce in cealalta nara

-se curata echipamentul la terminarea tehnicii

Incidente si accidente:

-daca recipientul pentru barbotarea O se rastoarna, lichidul poate fi impins de O in caile

respiratorii ale pacientului axfinsiindu-l – se va supraveghea pacientul cu atentie

-la utilizarea O in concentratii mari sau la presiuni ridicate pot aparea:

-iritatie locala a mucoaselor

-congestie si edem alveolar

-hemoragie intraalveolara

-atelectazie (=absenta aerului la nivelul unei portiuni pulmonare, datorita incapacitatii de de expansionare a plamanului)

115

-patrunderea aerului in esofag duce la distensia abdomenului

(distensie = situatia de a fi intins sau destins)

De retinut:

-administrarea O se face dupa permeabilizarea cailor respiratorii

-inainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate masurile de precautie

-in timpul administrarii se vor supraveghea atent pacientul si echipementul (manometrul de

presiune si indicatorul de debit)

70.Pozitionarea si transportul bolnavului cu fractura a coloanei vertebrale

Transportul pacientilor – ghid 220

Printr-un transport efectuat în condiţii bune, cu mult menajament şi atenţie faţă de pacient,

ţinând cont de afecţiunea de care suferă acesta, se evită agravarea durerilor şi apariţia altor

complicaţii, cum ar fi: înrăutăţirea stării, producerea unui şoc traumatic, transformarea unei

fracturi închise într-una deschisă, provocarea de hemoragii etc.

Transportul poate fi necesar în următoarele situaţii:

- evacuarea traumatizaţilor de la locul accidentului

- de la domiciliu la spital

- de la un spital la alt spital

- de la spital la domiciliu după externare etc.

- din pat in alt pat

- din salon in alt salon

- transportul de la o secţie la alta sectie

- la servicii de diagnostic şi tratament

- la sala de operaţii

- de la sala de operaţii

categorii de pacienţi care trebuie transportaţi

-accidentaţii, în stare de şoc, cu leziuni ale membrelor inferioare

- inconştienţi, somnolenţi, obnubilaţi

- astenici, adinamici, cu tulburări de echilibru

- febrili, operaţi

116

- cu insuficienţă cardiopulmonară gravă

- psihici

mijloacele de transport

În funcţie de gravitatea afecţiunii, de scopul transportului, de distanţă, transportul se

face cu:

- brancarda (targa)

- cărucior

- fotoliu şi pat rulant

- cu mijloace improvizate în caz de urgenţă

- cu vehicule speciale: autosalvări, avioane sanitare (aviasan)

pregătiri

Transportul cu targa

• Pregătirea tărgii

-targa se acoperă cu o pătură şi cu un cearşaf; la nevoie se acoperă cu muşama şi aleză;

pernă subţire

• Pregătirea pacientului

-se informează atât pacientul cât şi aparţinătorii asupra scopului transportului şi locului

unde va fi transportat

-se explică procedeul aşezării pe targă şi eventual se instruieşte pacientul cum poate

colabora

-în cazul în care pacientul are instalate o perluzie, sonde, drenuri etc. se vor lua măsuri de

siguranţă: sprijinirea- eventual pe un suport - a aparatului de perfuzie; fixarea sau

pensarea sondelor etc. în funcţie de durata şi condiţiile de transport

Nu se pensează drenul toracic la pacienţii ventilaţi

-în caz de vărsături – tăviţă renală

-se pregăteşte documentaţia pacientului

Aşezarea pacientului pe targă – AICI SUBIECTUL 122

- pacientul va fi aşezat cu privirea în direcţia mersului (trebuie să vadă unde merge)

- la urcatul scărilor, brancardierul din urmă va ridica targa până la nivelul orizontal; dacă

panta este prea accentuată, se poate duce pacientul, la urcuş, cu capul înainte.

De asemenea, când pacientul trebuie supravegheat tot timpul, este mai bine ca acesta să fie

dus cu capul înainte, pentru ca, stând faţă în faţă cu brancardierul, să poată fi supravegheat.

117

http://etc.se/

http://etc.in/

- în principiu, pacientul va fi prins de partea sănătoasă

Execuţia:

- targa este ţinută la cele două extremităţi de către doi brancardieri, doar de câte un

singur mâner astfel încât targa să atârne de-a lungul marginii patului

- aşezarea pacientului pe targă necesită trei persoane: acestea se vor aşeza de-a lungul patului

de partea tărgii atârnate

- îşi introduc mâinile, cu palma şi degetele întinse, sub pacient

- prima: susţine capul şi toracele, sprijinind ceafa pacientului pe antebraţ

-a doua: sprijină pacientul în regiunea lombară şi sub şezut

-a treia: susţine membrele inferioare

Prima persoană comandă mişcările:

1) ridică deodată pacientul

2) după ce acesta a fost ridicat, face un pas înapoi

3) brancardierii ridică şi cealaltă margine a tărgii, aducând-o în poziţie orizontală sub

pacient

4) se aşază pacientul pe targă, se acoperă

Descărcarea se face după aceeaşi metodă, dar cu mişcările inverse

– AICI SUBIECTUL 121

Poziţiile pacientului pe targă în funcţie de afecţiune

în decubit dorsal:

- pacienţii cu traumatisme abdominale, cu genunchi flectaţi

- accidentaţii constienţi, suspecţi de fractura coloanei vertebrale

– AICI SUBIECTUL 70 sau a bazinului: se asigură suprafaţa rigidă

- leziuni ale membrelor inferioare: sub membrul lezat, se aşază o pernă

- leziuni ale membrelor superioare: membrul superior lezat se aşază peste toracele

pacientului; eventual se fixează cu o eşarfă

- accidentaţii în stare de şoc cu hemoragie: cu membrele inferioare ridicate

în poziţie şezând

- pacienţii cu traumatisme craniene, constienţi şi fără semne de şoc: menţinuţi cu ajutorul

pernelor

- leziuni ale gâtului: capul va fi flectat, a.î.regiunea mentoniană să atingă toracele

în poziţie semişezând:

- accidentaţii toraco-pulmonar

118

- pacienţii cu insuficienţă cardiorespiratorie

- accidentaţii cu leziuni abdominale (poziţia Fowler), cu genunchii flectaţi

în decubit lateral AICI SUBIECTUL 120

- pacienţii în stare de coma

în decubit ventral:

- pacienţii cu leziuni ale feţei (craniofaciale): sub fruntea lor se aşază un sul improvizat

din cearşafuri, sau antebraţul flectat al traumatizatului

- cu leziuni ale spatelui sau regiunii fesiere

în decubit semiventral AICI SUBIECTUL 120

- pacienţii inconştienţi, iar în caz de tulburări de deglutiţie sau hipersecreţie salivară,

în poziţie Trendelenburg, pentru a preveni acumularea şi aspirarea secreţiilor

în poziţia Trendelenburg, cu înclinare maximă de 10-15°:

- accidentaţii în stare de şoc

- în colaps periferic, pentru a asigura un aport mai mare de sânge în organele vitale

în poziţie Trendelenburg inversat, cu înclinare de maximum 10-15º:

- accidentaţii cu fracturi ale bazei craniului

Bolnavii psihici agitaţi se calmează medicamentos şi se transportă imobilizaţi.

De reţinut:

în leziuni ale coloanei vertebrale, pacienţii vor fi transportaţi pe o suprafaţă dură; se

recomandă ca pacienţii să fie transportaţi în poziţia în care au fost găsiţi

în cazuri cu totul excepţionale, când este imposibil să se asigure o targă tare, chiar

improvizată (uşă, scândură lată), transportul este admis pe patură, culcat cu faţa în jos,

cu excepţia celor suspecţi de fractură a coloanei cervicale.

Transportul cu caruciorul

Cărucioarele utilizate pentru transportul pacientului au în general înălţimea meselor

de operaţie, pentru a se putea transporta uşor pacientul de pe cărucior pe masă şi invers.

Aşezarea pe cărucior

- căruciorul se aşază cu partea cefalică perpendicular pe capătul distal al patului (la

picioarele patului)

- roţile căruciorului trebuie blocate

Pentru ridicarea pacientului, este nevoie de trei persoane care execută tehnica în

următorii timpi:

119

- cele trei persoane se aşază lângă marginea patului; fiecare îşi plasează piciorul dinspre

targă mai în faţă

- toate trei îşi flectează genunchii introducând braţele sub pacient:

- prima, sub ceafă şi umeri

- a doua, sub regiunea lombară şi şezut

- a treia, sub coapse şi gambe

- apoi, cele trei persoane întorc pacientul înspre ele, îl apropie cât mai mult ca să-l

poată strânge

- îşi îndreaptă corpul, făcând un pas înapoi (cu piciorul aflat în faţă) şi se îndreaptă

spre targă

- lângă cărucior îşi flexează uşor genunchii şi aşază pacientul pe cărucior, întind braţele

ca pacientul să fie aşezat în decubit dorsal

- cele trei persoane îşi retrag braţele

Important:

Ridicând pacientul, persoanele trebuie sa-l ţină strâns către ele şi să-şi folosească cât

mai mult forţa membrelor inferioare pentru a-şi proteja propria lor coloană vertebrală.

Observatii:

• Transportul cu patul rulant este forma ideală de transport;

la cele patru picioare, paturile sunt prevăzute cu roţi sau pot

fi racordate la un dispozitiv cu roţi, oricare pat poate deveni

astfel rulant.

• Prin utilizarea acestui sistem de transport, pacientul nu trebuie

transpus mereu din pat în cărucior, de aici pe masa de

operaţie sau la alte examinări, ci va fi transportat direct cu

patul. Patul cu dispozitiv rulant aşteaptă pacientul chiar la

serviciul de primire. Această metodă nu poate fi aplicată la

toate spitalele, căci ea necesită o dimensionare

120

corespunzătoare a coridoarelor, uşilor, să nu existe praguri,

iar deplasarea între etaje să se poată face cu ascensorul.

Transportul in afara spitalului

Pregătirea pacientului

- pacientul va fi pregătit din timp pentru transport

- i se comunică mijlocul de transport

- va fi îmbrăcat în mod corespunzător anotimpului, duratei drumului şi mijloacelor de

transport

- i se oferă bazinetul şi urinarul în vederea evacuării scaunului şi urinei

- i se asigură maximum de confort, poziţia pacientului va fi cât mai comodă

- pacientul transportat la alte servicii sau instituţii sanitare va fi însoţit de asistentă, cu

documentaţia necesară

- asistenta trebuie să fie înzestrată cu tot ceea ce i-ar trebui pe drum în acordarea primului

ajutor. Ea supraveghează pacientul îndeaproape, pe tot timpul transportului

- predarea pacientului se face de către asistentă la medicul de gardă al instituţiei unde a fost

transportat

- Pentru liniştea pacientului, este bine ca ea să rămână lângă pacient până va fi amplasat în

patul lui.

Important

Mijlocul de transport va fi dezinfectat după transportul pacienţilor infecţioşi.

71.Prastia – infasarea nasului – mozes 741

-se face cu ajutorul unui bandaj numit prastie

-se face dintr-o fasa relativ ingusta 6 cm. si lunga de 40-50 cm.

-partea centrala a fesei ramane ce atare iar partile laterale se despica

-partea centrala se acopera cu pansamentul de pe nas

- partile despicate se inoada in regiunea occipitala

-segmentele de jos deasupra pavilioanelor urechii

-segmentele de sus sub pavilioanele urechii

72.Pregatirea patului fara bolnav – ghid 199

121

Patul pacientului

Calitatile patului:

-sa fie comod

-sa prezinte dimensiuni potrivite care se satisfaca cerintele de confort ale pacientului, si ale

ersonalului de ingrijire

-sa-i permita pacientului sa se miste, sa stea in pozitie sezand, sprijinindu-si picioarele de

podea, sa poata sa coboare

-asistenta sa poata efectua tehnicile de ingrijire, tratament si investigatie cat mai comod

-sa fie usor de manipulat si curatat

-calitatile somnierei, partea principala a patului:

-sa fie din sarma inoxidabila, elastica si bine intinsa

-somnierele slabe ofera pacientului o suprafata concava, care-i imprima o pozitie obositoare

Tipuri de paturi: simplu, simplu cu rezemator, cu somniera mobila, ortopedic, universal, universal pentru tratament ortopedic cu somniera mobila, pentru traumatologie, pentru terapie intensiva cu aparatoare demontabila, pentru sugari si copii

Accesoriile patului:

-salteaua

-2 perne

-patura

-lenjeria: 2 cearsafuri, (sau 1 cearsaf si 1 plic), 2 fete de perna, musama, aleza (traversa) care

acopera musamaua

-utilaj auxiliar: sprijinitor de perne, rezemator de picioare, aparatoare laterale, sustinator de

invelitoare, mese adaptate la pat, agatatoare pentru usurarea mobilizarii active

Pregatirea patului fara pacient:

Materiale:

-cearsaf simplu

-cearsaf plic

-2 fete de perna

122

-2 paturi (sau 1)

-2 perne

Efectuarea:

-se indeparteaza noptiera de langa pat

-se asaza un scaun cu spatar la capatul patului

-pe scaun se asaza in ordinea intrebuintarii, lenjeria curata, pernele, patura, impaturite corect

-cearsaful se asaza la mijlocul saltelei

-se desface si se intinde o parte a cearsafului spre capataiul patului, iar cealalta spre capatul

opus

-se introduce cearsaful adanc sub saltea la ambele capete

-se executa coltul:

-persoana asezata cu fata spre capataiul patului

-cu mana de langa pat, prinde partea laterala a cearsafului la o distanta egala de la colt, cu

lungimea partii atarnate si o ridica in sus pe langa saltea deasupra acesteia

-partea de cearsaf de sub marginea inferioara a saltelei se introduce sub saltea

-se lasa apoi in jos partea de cearsaf ridicata

-se introduce sub saltea partea de cearsaf care atarna sub marginea inferioara a saltelei

fig 32/199

-celelalte 3 colturi se fac dupa aceeasi procedura

-se introduce apoi sub saltea toata partea laterala a cearsafului, incepand de la colturile saltelei

-se intinde bine cearsaful sa nu prezinte cute

-daca este nevoie se asaza musamaua transversal la mijlocul patului si se acopera cu aleza

-apoi se asaza cel de- al doilea cearsaf peste care se intinde patura

-marginea cearsafului dinspre cap se rasfrange peste patura

-pentru ca patura sa nu constituie o greutate asupra degetelor picioarelor se va face o cuta atat

din cearsaf cat si din patura astfel:

-se asaza palma mainii dinspre picioare pe patura, iar cealalta mana se introduce sub cearsaf,

123

radicand cearsaful si patura peste palma opusa, formand astfel o cuta

-se introduce apoi sub capatul de la picioare al saltelei, atat cearsaful cat si patura, apoi se

aranjaza colturile folosind procedura descrisa mai sus

-daca se foloseste plicul in loc de cearsaf, atunci patura se introduce in plic, dupa ce se indoaie

in lungime

-se asaza pernele introduce in fetele de perna curate

73.Primul ajutor in arsura de gradul I

74.Primul ajutor in arsura de gradul II

75.Primul ajutor in arsura de gradul III

Arsuri termice

Atunci cand se apreciaza gravitatea unei arsuri, se tine saama de 2 parametri:

-intinderea in suprafata

-gradul de profunzime al acesteia

Gradele arsurilor in functie de profunzimea arsurii:

-gradul I eritem, edem, hipertermie, usturime

-gradul II flictena alba cu continut serocitrin , limpede, transparent,eritem accentuat, edem

-gradul III flictena rosie cu continut sanguinolent tulbure

-gradul IV escara dermica totala, cu epiderm si derm distruse in totalitate, carbonizand

musculatura si chiar vasele; culoarea escarei variaza de la alb la negru, in raport cu gradul de

temperatura

Primele ingrijiri trebuie acordate la locul accidentului si au caracter de urgenta

Primul ajutor la locul accidentului

1. scoaterea victimei de sub influenta agentului vulnerant

-degajarea victimei din focar trebuie facuta rapid

-pacientul care este cuprins de flacara trebuie invelit imediat intr-o patura (neinflamabila)

pentru a stinge focul

-dupa stingerea flacarilor, pacientul se dezbraca si se inveleste intr-un cearsaf curat

124

-pacientul ars cu lichide fierbinti, de asemenea, se dezbraca imediatsi se invelesti intr-un

cearsaf curat

Atentie

-in cazul arsului cuprins de flacari, se actioneaza imediat, imobilizandu-l, pentru ca

accidentatul fuge cuprins de panica si flacara se inteteste. Stingerea flacarii prin rostugolire

prin nisip, pe pamint, prin stropire cu apa este interzisa (agraveaza evolutia ulterioara)

2. acordarea primului ajutor in functie de starea bolnavului

-resuscitarea cardio respiratorie, daca este nevoie, prin metodele cunoscute

-linistirea pacientului si calmarea durerii

-in arsurile in care durerea este mare se administreaza medicatie la indicatia medicului

-in arsurile de gradul I cu suprafata mica este suficient ca pielea inrosita sa fie badijonata cu

alcool

-in general nu este nevoie de pansament

-nu se indeparteaza hainele de pe bolnav (actiunea este socogena), decat daca manevra se

poate face cu usurinta

-fac exceptie bolnavii cu arsuri chimice, sau lenjeria din material plastic care continua sa arda,

precum si arsii cu lichide fierbinti

-nu se va urmari desprinderea de pe piele incazul arsurilor cu bitum (asfalt) lichid

-pacientul va fi invelit cu un cearsaf curat peste haine

-nu este permisa nici o manevra de tratament local spre exemplu ungerea cu substante grase:

untdelemn, vaselina, aplicarea de medicamente sub forma de pulberi

-arsurile vor fi acoperite cu pansament aseptic daca exista, sau pansament curat, in felul acesta

facandu-se o protectie antiinfectioasa

76.Provocarea de varsaturi in scop terapeutic – urgentele 140

Provocarea de varsaturi pentru evacuarea continutului gastric si intestinal este metoda cea mai rapida care poate fi aplicata in orice loc

Inainte de a provoca varsatura, pentru ca aceasta sa fie eficace, este obligatoriu sa administram bolnavului :

125

-apa potabila calduta sau

-alte lichide: lapte, albus de ou batut (de la cel putin 10 oua), sucuri de fructe

-suspensie de carbune medicinal (sau carbune activat, o lingura/250 ml apa)

-cantitatea de lichid administrata, este de maximum 300 ml pentru o portie

-o parte mai mare ar putea ca in timpul efortului de varsatura sa deschida pilorul si sa

propulseze o cantitate de lichid toxic in intestine

Observatie:

la fiecare pahar de lichid caldut, se mai poate adauga o lingura de sare de bucatarie

(solutie de clorura de sodiu avand actiune emetizanta prin excitarea receptorilor mucoasei gastrice)

Emetizant = care provoaca varsaturi

-dupa administrarea lichidului urmeaza provocarea varsaturii prin iritarea mecanica a fundului

gatului, iritarea bazei limbii, a valului palatin si a peretelui posterior al faringelui cu un

apasator de limba (lingurita)

-dupa eliminarea continutului gastric prin varsatura, se repeta manevra pana se ajunge la o

cantitate totala de 3-4 l de lichid

Precizare:

Administrarea de lichide si provocarea de varsaturi este indicata indeosebi la domiciliul bolnavului sau la locul accidentului si in cabinetele medicale unde nu exista conditii pentru spalatura gastrica

Atentie :

Containdicatiile provocarii de varsaturi:

-in stari comatoase (pericol de asfixie prin aspiratia continutului gastric)

-la cardiaci (poate provoca colaps)

-la varstnici aterosclerotici si hipertensivi (pericol de hemoragie cerebrala)

-la efizematosi (pericol de pneumotorax)

-la gravide (pericol de declansare a travaliului)

126

-in convulsii sau in ingestia de substante convulsionante

-in ingestia de derivati de petrol (pericol de pneumonii chimice prin aspiratii)

77.Punctia venoasa – tehnici 44

Definitie: reprezinta crearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui ac de punctie

Scop:

-explorator – recoltarea sangelui pentru examene de laborator: hematologice, biochimice, bacteriologice, serologice

-terapeutic

-administrarea unor medicamente sub forma injectiei si perfuziei intravenoase

-recoltarea sangelui in vederea transfuzarii sale

-executarea transfuziei de sange sau derivate ale sangelui

-sangerare 300-500 ml in edemul pulmonar acut, hipertensiune arteriala

Locul punctiei:

-venele:

- de la plica cotului bazilica si cefalica unde se formeaza un M venos prin anastomozarea (conexiunea) lor

-antebratului

-de pe fata dorsala a mainii

-subclaviculare

-femurale

-maleolare interne

-jugulare si epicraniene (la sugar si copilul mic)

Pregatirea punctiei:

Materiale:

-de protectie: musama, aleza, perna elastica pentru sprijinirea bratului

-pentru protectia tegumentului de tip I : cu tamponul imbibat in alcool se badijoneaza

tegumentul 30 sec

-instrumentar si materiale sterile:

127

-seringi

-ace 25-30 mm, diametrul 6/10 7/10 10/10 mm in functie de scop

-manusi chirurgicale

-tampoane

-alte materiale: garou,tavita renala, eprubete, cilindru gradat

-solutii medicamentoase, solutii perfuzabile

Pacientul:

-pregatirea psihica – se informeaza asupra locului punctiei

-pregatirea fizica – pentru punctia de la venele bratului si antebratului:

-se asaza intr-o pozitie confortabila atat pentru pacient cat si pentru persoana care executa

punctia, decubit dorsal

-se examineaza calitatea si starea venelor

-se asaza bratul pe pernita si musama in abductie si extensie maxima

-se dezinfecteaza tegumentele – tip I

-se aplica garoul la 8 cm deasupra locului punctiei

-se strange sa opreasca circulatia venoasa fara a comprima artera

-se recomanda pacientului sa stranga pumnul


-asistenta imbraca manusile sterile

-se asaza langa bolnav

-se fixeaza vena cu policele mainii stangi, la 4 cm sub locul punctiei

-se exercita o usoara compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor

-se fixeaza seringa- cu gradatiile in sus, acul atasat cu bizoul in sus - in mana dreapta intre

police si restul degetelor

-se patrunde cu acul traversand : - tegumentul in directie oblica in unghi de 30 grade

- peretele venos, invingandu-se o rezistenta elastica pana

cand acul inainteaza in gol

128

-se schimba directia acului 1-2 cm in lumenul venei

-se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratie cu seringa

-se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului si a pumnului

-se continua tehnica in functie de scopul punctiei venoase:

-injectarea medicamentelor

-recoltarea sangelui

-perfuzie

-in caz de sangerare se prelungeste acul cu un tub de polietilena

care se introduce in vasul colector garoul ramanand legat

pe brat

-se injecteaza lent, tinand seringa in mana stanga, iar cu policele mainii drepte se apasa pe

piston

-se verifica, periodic daca acul este in vena

-se aplica tamponul imbibat in solutie dezinfectanta la locul de patrundere a acului si se

retrage brusc acul

-se comprima locul punctiei 1-3 min , bratul fiind in pozitie verticala


-se face toaleta locala a tegumentului

-se schimba lenjeria daca este murdara

-se asigura o pozitie comoda in pat

-se supravegheaza pacientul

Pregatirea sangelui pentru trimiterea la laborator:

-eprubetele se eticheteaza

-se completeaza formularele de trimitere

-se masoara cantitatea

Reorganizarea:

-materialele refolosibile se dezinfecteaza, se spala, se pregatesc pentru o noua sterilizare

129


Accidente

Interventiile asistentei

-hematom? prin infiltrarea sangelui in tesutul perivenos

-se retrage acul si se comprima locul punctiei 1-3 min

-strapungerea venei (perforarea peretelui opus)

-se retrage acul in lumenul venei

-ameteli, paloare, lipotimie

-se intrerupe punctia, pacientul se asaza in decubit dorsal fara perna, se anunta medicul

De stiut:

-pentru evidentierea venelor

-se fac miscari in sensul circulatiei de intoarcere cu partea cubitala a mainii pe fata

anterioara a antebratului

-se introduce mana si antebratul in apa calda

-pentru evidentierea venelor la care nu se poate aplica garoul se face o presiune digitala

pe traiectul deasupra locului punctiei (in sensul circulatiei venoase)

-pentru punctionarea venelor jugulare, pacientul se asaza in decubit dorsal, transversal pe pat

cu capul lasat sa atarne

- prin punctia venoasa se pot fixa catetere din material plastic ace Braunulen sau Venflons

(cateterul este introdus in lumenul acului cu care se face punctia; dupa punctionarea venei,

acul se retrage ramanand numai cateterul)

-se utilizeaza numai materiale de unica folosinta

De evitat:

-punctionarea venei din lateral

-punctionarea venei cu acul avand bizoul in jos

130

-manevrarea incorecta a instrumentarului steril

-atingerea produsului recoltat

( punctia creand o legatura directa intre mediul exterior si sistemul vascular, pot intra si iesi

germeni patogeni)

-flectarea antebratului pe brat cu tamponul la plica cotului, deoarece impiedeca inchiderea

plagii venoase, favorizand revarsarea sangelui

Recoltarea sangelui venos cu sistemul vacutainer

Avantaje

-confortul pacientului

-calitatea probei de sange

-securitatea personalului medical

Pregatire

Materiale

-holder-un tub de material plastic care prezinta, la partea superioara, amboul la care se atasaza acul de punctie prin infiletare, iar la partea inferioara 2 aripioare

-acul de punctie protejat de carcasa bicolora

-tuburi vacuumtainer cu dopuri de diferite culori conventionale

-materiale necesare efectuarii punctiei venoase

Pacient

-pregatirea psihica – se anunta si i se explica necesitatea si inofensivitatea tehnicii

-pregatirea fizica

-recoltarea se face dimineata pe nemancate

-se asaza pacientul in decubit dorsal, confortabil, cu membril superior in abductie, extensie

si supinatie

Executarea tehnicii

Asistenta:

-se spala pe maini cu apa si sapun

131

-imbraca manusi sterile

-verifica banda de siguranta a acului (integritate, valabilitate)

-indeparteaza carcasa de culoare alba a acului prin miscari de rasucire

-infileteaza capatul liber al acului in holder

-alege locul punctiei si il aseptizeaza

-indeparteaza carcasa colorata a acului

Executa punctia venoasa

-introduce tubul in holder apucand aripioarele cu indexul si mediul

-cu policele impinge tubul in holder si astfel va fi strapunsa diafragma gumata a dopului

-dupa prelevarea sangelui se scoate tubul din holder prin miscari de impingere asupra

aripioarelor laterale si i se imprima miscari usoare de inclinare- rasturnare pentru

omogenizare cu aditivul

-se introduce tubul urmator

-se retrage acul din vena si se face o compresiune asupra locului punctiei timp de 1-3 min fara

a flecta antebratul pe brat

Pregatirea probelor pentru laborator

-se eticheteaza tuburile

-se trimit la laborator

Reorganizare

-se reorganizeaza locul de munca

-acele utilizate se depun in containerul destinat

Ingrijirea ulterioara

-aceeasi ca la punctia venoasa

De stiut

-tuburile vacuumtainer se utilizeza in functie de codul de culoare a dopului de cauciuc astfel:

-rosu si portocaliu: pentru chimie clinica

-teste de disproteinemie

132

-electroforeza, transaminaze, amilazemie, fosfataza, uree sanguine, glicemie, acid uric,

creatinina, bilirubinemie, calcemie, fosforemie, sideremie, lipemie, rezerva alcalina,

imunograma, proteina C reactiva, Latex, Helicobacter

-antigen Australia

-Waler-Rose, Rh, Grup sanguin

-ASLO, RBW

-negru: seditainer pentru determinarea VSH-ului (se agita dupa recoltare printr-o miscare lenta)

-bleu: pentru determinari de coagulare

-fibrinogen

-timp de protrombina (se agita dupa recoltare cu miscari lente)

-mov: pentru determinari hematologice-EDTA – K3

-hematocrit, HLG cu formula leucocitara

-indici eritrocitari VEM, HEM, CHEM

-rezistenta globulara

(se agita dupa recoltare prin miscari lente)

-verde: vacuumtainer cu litiu heparina pentru analize biochimice

-cand se recolteaza mai multe probe de la acelasi pacient, umplerea tuburilor vacuumtainer se

face in urmatoarea ordine:

-tuburi fara aditivi

-tuburi pentru probe de coagulare

-alte tuburi cu diversi aditivi

Atentie

-nu puneti niciodata capacul acului cu mana, pe un ac deja utilizat pentru recoltare

-in cazul in care holderul este contaminat din gresala, aruncati-l

-tineti in mana partea colorata a acului, rasuciti si indepartati partea alba a capacului

133

-insurubati capatul liber al acului in holder

-nu scoateti capacul colorant de pe capatul opus al acului

-pregatiti locul de punctionare al venei, scoateti si capacul colorant al acului

-punctionarea venei se va face ca si in cazul unei recoltari obisnuite, bratul va fi tinut in

pozitia jos (pozitia uzuala de recoltare)

-introduceti tubul in holder

-apucati aripioarele laterale ale holderului cu degetul aratator si mijlociu, iar cu degetul mare

impingeti tubul

-cand sangele nu mai curge in tub (vacuumuls-a epuizat) scoateti tubul din holder printr-o

usoara impingere a degetului mare asupra aripioarelor laterale ale holderului

-in cazul in care aveti nevoie de o cantitate mai mare de sange decat cea a volumului unui tub,

sau in cazul in care trebuie sa utilizati alt tip de tub vacuumtainer pentru acelasi pacient, nu

scoateti acul din vena, inlaturati doar tubul deja plin si introduceti alt tub, conform

instructiunilor anterioare

-in timpul recoltarii intr-un tub nou, rastunati de 8-10 ori tubul deja umplut, pentru a amesteca

sangele recoltat cu aditivul din tub

-nu agitati puternic tubul- agitarea puternica a tubului poate provoca hemolizarea probei de

sange

-nu scoateti acul din vena decat dupa ce ati scos din holder ultimul tub ce trebuie umplut

-aruncati acul utilizat pentru recoltare in containerul destinat acestui scop

Recoltarea produselor biologice si patologice. Generalitati.

Importanta examenelor de laborator:

-completeaza simptomatologia bolilor cu elemente obiective

-confirma sau infirma diagnosticul clinic

-confirma vindecarea

-reflecta evolutia bolii si eficacitatea tratamentului

-semnaleaza aparitia unor complicatii

134

-permit depistarea imbolnavirilor infectioase

-permit depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni

Rolul asistentei. Se respecta urmatoarele reguli:

-orarul recoltarilor

-pregatirea psihica – informarea pacientului

-pregatirea fizica:

-regim alimentar

-repaus la pat

-asezarea in pozitie corespunzatoare in functie de recoltare

-pregatirea materialelor si instrumentelor necesare recoltarii

-efectuarea tehnicii cu professionalism

-completarea buletinului de analiza care va cuprinde:

-numele si prenumele pacientului

-nr. salonului si nr. patului

-natura produsului

-analiza ceruta

-data recoltarii

-etichetarea produsului

-expedierea si transportul produselor recoltate se va face astfel incat acestea sa ajunga la

laborator in starea in care au fost prelevate din organism

-sa le trimita imediat, pentru a evita alterarea

-sa le ambaleze corespunzator, cind le transporta in alta unitate

De stiut:

-produsele recoltate pentru examene bacteriologice nu se amesteca cu substante aseptice sau

fixatoare

-recipientele in care se recolteaza se sterilizeaza la pupinel

-recoltarea produselor pentru examene bacteriologice se va face in conditiide asepsie

135

-se urmareste ca produsul recoltat sa nu se suprainfecteze cu germeni din aer, de pe

instrumente, de la bolnavi, de la asistenta

78.Recoltarea exudatului faringian – tehnici 89

Definitie: exudatul faringian este un lichid rezultat in urma unui process inflamator faringian

Scop:

-explorator – depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui, in vederea tratamentului

-terapeutic – depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni

Pregatirea:

Materiale:

-de protectie: masca de tifon

-sterile:

-spatula linguala

-epubreta cu tampon faringian sau ansa de platina

-eprubete cu medii de cultura

-ser fiziologic sau glicerina 15%

-nesterile:

-stativ pentru eprubete

-tavita renala

-lampa de spirt

-chibrituri

Pacient:

-pregatire psihica – se anunta si i se explica tehnica

-pregatire fizica:

-se anunta sa nu manance, sa nu bea apa

-sa nu i se instileze solutii dezinfectante in nas

-sa nu faca gargara

136

-se asaza pacientul pe scaun


-se recolteaza inainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor

-asistenta se spala pe maini, imbraca manusile

-isi pune masca de protectie

-invita pacientul sa deschida gura si inspecteaza fundul de gat

-deschide eprubeta cu tamponul faringian

-flambeaza epubreta si o inchide cu dop steril

-apasa limba cu spatula lingual

-cu tamponul faringian sterge depozitul de pe faringe si amigdale

-dezlipeste o portiune din falsele membrane (cand este cazul)

-flambeaza gura epubretei

-introduce tamponul faringian in epubreta care se inchide cu dopul flambat

-la indicatia medicului, intinde produsul obtinut pe lame de sticla pentru frotiuri colorate

-sau insamanteaza imediat pe medii de cultura

-se spala pe maini cu apa si sapun

Pregatirea produsului pentru laborator:

-se transporta produsul la laborator evitand suprainfectarea

-daca nu este posibila insamantarea la patul bolnavului, tamponul se umezeste in prealabil cu

ser fiziologic sau glicerina 15%

Reorganizarea:


-deseurile se indeparteaza

Notarea in foaia de observatie:

-se noteaza data recoltarii, numele pacientului

-daca s-au facut insamantari sau nu

De stiut:

137

-timpul de la recoltare la insamantare sa nu depasasca 5-6 ore

-inainte de recoltare se inspecteaza regiunile de unde urmeaza sa se recolteze

-recoltarea se face nu numai in angine, ci si in alte boli care pot fi declansate de o infectie

faringiana ( nefrite, RAA)

De evitat:

-imbibarea tamponului cu saliva

-atingerea dintilor

79.Recoltarea materiilor fecale – tehnici 96

Definitie:

Scaun – resturile alimentare supuse procesului de digestive, eliminate din organism prin actul defecatiei

Scop:

-explorator

-depistarea unor germeni patogeni, responsabili de imbolnavirea tubului digestive

-depistarea unor purtatori sanatosi de germeni

-depistarea unor tulburari in digestia alimentelor

Generalitati:

-recoltarea materiilor fecale se realizeaza in vederea examinarii lor macroscopice, bacteriologice, biochimice si parazitologice

-ex. bacteriologic, permite diagnosticarea bolilor infectioase, gastrointestinale

-ex. biochimic, permite descoperirea unor tulburari in secretia fermentilor digestivi, prezenta microscopica a sangelui

-ex. parazitologic, descopera parazitozele intestinale

Pregatirea:

Materiale:

-de protectie:

-manusi

138

-musama, aleza

-sterile:

-plosca sterila

-tampoane sterilizate, montate pe porttampon prevazute cu dopuri de cauciuc si introduse in

epubrete sterile

-sonda Nelaton nr 16-18

-nesterile:

-tava medicala

-lampa de spirt, chibrituri

-materiale pentru toaleta perineala

-alte materiale: tub recoltator, eprubete cu medii de cultura

Pacient:

-psihic: se anunta si se explica necesitatea efectuarii tehnicii

-fizic:

-in preziua examenului, seara, se administreaza un purgativ salin sulfat de magneziu 20-30g

-isi goleste vezica urinara

-se efectueaza toaleta regiunii perineale

-se instruieste pacientul sa foloseasca plosca sterila pentru defecare


-recoltare din scaun spontan sau provocat

-se spala mainile si se imbraca manusile sterile

-se protejaza patul cu musamaua si aleza

-se asaza bazinetul sub pacient

-se recolteaza cu lingura tubului recoltator cateva fragmente din diferite parti ale scaunului

(mucus, puroi)

-se introduce lingura in recipient

-recoltarea directa din rect:

139

-se asaza pacientul in decubit lateral stang, cu membrul inferior drept intins, iar cel stang in

flexie

-se indeparteaza fesele si se introduce tamponul steril, prin miscari de rotatie prin anus in

rect

-se sterge mucoasa rectala

-se indeparteaza tamponul si se introduce in epubreta sterila, dupa flambarea gatului ei

-recoltarea la copil

-se face cu sonda Nelaton

-se atasaza la capatul liber al sondei o seringa

-se introduce sonda prin anus pe o distanta de 10-15 cm

-se aspira cu seringa

-se indeparteaza sonda si se goleste continutul prin insuflare intr-o epubreta sterila

-recoltarea pentru oua de paraziti

-se poate face si prin raclare cu o spatula sau cu o bagheta de lemn, inmuiata in glicerina cu

apa in parti egale

-se racleaza pielea din vecinatatea orificiului anal in special pentru oxiuri, care se depun in

aceasta regiune

-raclarea se face la 2-3 ore dupa culcare sau dimineata devreme

-dupa raclare bagheta va fi introdusa intr-o epubreta curate si se trimite imediat la laborator


-se efectueaza toaleta in regiunea anala

-se imbraca pacientul si se asaza comod

-se aeriseste camera

Reorganizare:


-deseurile se indeparteaza selective

Notarea in foaia de observatie: ?

140

De stiut:

-la copii, in afara de raclarea pielii in regiunea anala, se recomanda si recoltarea mucusului

nazal si a depozitului de sub unghii

-…

Recoltarea se face prin:

80.Recoltarea sangelui capilar pentru examene hematologice – tehnici 78

-hemoleucograma

-hemoglobina

-timp de sangerare

-timp de coagulare

-examen parazitologic

-grup sanguin

Recoltarea se face prin:

-intepare: -la adult: pulpa degetului, lobul urechii

-ia copil: fata plantara a halucelui, calcai

-punctie venoasa

-punctie arteriala

Pregatirea:

Materiale:

-de protectie: manusi

-sterile: ace, tampoane de vata, seruri test

-nesterile: tava medicala, camera umeda, pipete Potain, lame uscate, curate, degresate,

slefuite

-solutii dezinfectante – alcool 90 grade

Pacient:

-pregatirea psihica:

141

-se anunta sa nu manance

-i se explica necesitatea efectuarii tehnicii

-pregatirea psihica: se asaza in pozitie sezand cu mana sprijinita


-se aseptizeaza pielea degetului inelar sau mediu, cu un tampon cu alcool 90 grade

-se evita congestionarea printr-o frecare puternica si prelungita

-se asteapta evaporarea alcoolului

-se inteapa pielea pulpei degetului

-in partea laterala a extremitatii, perpendicular pe straturile cutanate

-se sterge cu un tampon uscat prima picatura

-se lasa sa se formeze o alta picatura, din cere se recolteaza cu pipeta sau cu lama

-se sterge cu un tampon cu alcool


-la extremitatea unei lame se pune o picatura de 3-4 mm diametru

-se asaza o lamela cu marginile slefuite in unghi de 45 grade cu lama

-picatura se intinde prin capilaritate

-lamela se trage catre partea libera a lamei, pastrand aceeasi inclinatie si antrenand toata

picatura fara sa o fragmenteze

-se agita lama pentru uscare

-se eticheteaza si se trimite la laborator fig15/79

Hematii 4,2-4,8mil./mm3 – la femei

4,5-5,5mil./mm3 – la bărbaţi

Creşterea nr.de hematii = poliglobulie

Scăderea nr.de hematii = anemie

Trombocite 150-400 mii /mm3

creşterea nr. de trombocite peste V.N. = trombocitoză

142

scăderea nr. de trombocite sub V.N. = trombocitopenie

Hemoglobina

valori normale

La bărbaţi 14-16 g% la femei 12-15g%

Leucocitele

valori normale 4200-8000/mm3

creşterea nr.de leucocite peste V.N. = leucocitoză

scăderea nr. de leucocite sub V.N. = leucopenie

81.Recoltarea sangelui determinarea rezistentei globulare – tehnici 80

Punctia venoasa: vezi subiect 77

Rezistenta globulara:

-se recolteaza sangele pentru obtinerea globulelor rosii

-se evita hemoliza si coagularea sangelui

-sangele recoltat, 5-6 ml se trece imediat intr-un balon Erlenmeyer de100 ml in care s-au pus

5-6 perle de sticla

-se agita usor balonul timp de 5-10 min. cu miscari circulare

-sangele se defibrineaza si nu se mai coaguleaza

-se trimite imediat la laborator

Interpretarea rezultatelor: 0,42-0,36%

82.Recoltarea sangelui pentru examene biochimice – tehnici – 81

Se efectuează prin puncţie venoasă, dimineaţa, bolnavul fiind „a jeune” ; se recoltează

5-10ml sânge simplu pentru a determina:

Uree sanguină: 0.20-0,40 gr/1000ml transaminază

Acid uric: 2-6 mg % TGO=2-20 ui

143

Creatinină: 0,6-1,20 mg % TGP=2-16

Bilirubină: T=0,4-1mg % amilază: 8-32 uW (Wolgemuth)

D=0,1-0,4mg % electroforeză

Colesterol : 1,80-2,80 gr ‰ pr.t.=75gr %

Lipemie: 600-800mg % calcemie: 9-12 mg % ; 4,5-5,5 mEq/l

Teste de disproteinemie

Fosfataza alcalină

Sideremie: recoltare direct în eprubetă cu ac de platină: 100-160 /100 ml

Rezervă alcalină: 5-10 ml în sticluţe heparinate : 58-65 vol. %

Ionograma sanguină

Glicemia : 2ml sânge / NaF 4mg : 0,80-1,20 gr ‰

Fibrinogen: 0,5 ml citrat de Na 3,8 % şi 4,5ml sânge : 200-400 mg %

Timp de protrombină: 0,5 ml oxalat de K şi 4,5 ml sânge : timpii

T.Quick=12-14”

T.Howell=1’30”-2’30”

83.Recoltarea sangelui examene serologice – tehnici – 82

Ser = plasma din care a fost separat fibrinogenul in procesul de coagulare

-releva prezenta sau absenta anticorpilor in serul bolnavului

-aceste examene, se utilizeaza pentru diagnosticarea bolilor infectioase

-tifos exantematic, febra tifoida, sifilis

-recoltarea sangelui se face prin punctie venoasa, direct in eprubeta, fara seringa, intr-o

cantitate de 5-10 ml

-dupa coagulare se desprinde cheagul de pe peretele epubretei

144

-dupa 30 min se decanteaza serul intr-o epubreta direct, sau prin aspirare cu o pipeta Pasteur

sterile

-serul nehemolizat are culoare galbuie, cel hemolizat este roz

84.Recoltarea sangelui pentru hemocultura – tehnici 83 -examen bacteriologic

Definitie: hemocultura inseamna introducerea sangelui pe un mediu de cultura pentru examen bacteriologic

Scop descoperirea bacteriilor cand se suspecteaza:

-o septicemie cu stafilococ, meningococ, bacil Koch,

bolnavul are febra ridicata cu oscilatii mari, frison, stare generala alterata

-o bacteriemie: febra tifoida, bruceloza, endocardita maligna subacuta

Pregatire:

Materiale:

-de protectie:

- manusi sterile, masca, tifon

-sterile:

-seringa 20 cm3

-ace pentru punctie venoasa

-pense, in casoleta

-tampoane si comprese

-camp

-apa si sapun (la sterile?)

-medii de cultura, in doua recipiente:

-bulion citrat

-geloza semilichida

-nesterile:

-lampa de spirt

-chibrituri

145

-solutii dezinfectante:

-alcool iodat

-tinctura de iod

-eter

Pacient:

-pregatirea psihica, se anunta si se explica necesitatea efectuarii tehnicii

-pregatirea fizica:

-se spala regiunea plicii cotului

-se degreseaza cu eter

-se aseptizeaza cu alcool


Asistenta 1


-asaza campul steril

-aseptizeaza regiunea cu iod

-cu seringa efectueaza punctia venoasa

-aspira 20 ml sange

-retrage seringa

-insamanteaza 2 ml in eprubeta cu geloza, 10 ml in bulionul citrat

-omogenizeaza prin miscari de inclinare si redresare

Asistenta 2

-spala, degreseaza si dezinfecteaza regiunea

-aplica garoul la 10-12 cm de locul punctiei

-aprinde lampa de spirt

-imbraca manusile sterile

-serveste seringa in conditii aseptice

-desface garoul

146

-aseptizeaza locul punctiei

-flambeaza dopul si gura balonului (care balon?)

-flambeaza din nou gura balonului si dopul, inchide epubreta


-se eticheteaza data, ora, temperatura

-se pot recolta mai multe probe in 24 ore

-se trimit la laborator

-se pun la thermostat la 37 grade

-se noteaza in foaia de observatie data si numele persoanei care a recoltat

Reorganizare:



De stiut: ? pag 85

85.Recoltarea sangelui pentru VSH – tehnici 79 (sange venos)

• VSH-viteza de sedimentare a hematiilor

• Sedimentare=aşezarea progresivă a hematiilor pe fundul eprubetei

• Asistenta se spală pe mâini

Materialele:

-sterile:

• Seringă 2ml

• Citrat de sodiu 3,8%

• Ace pentru puncţia venoasă

-nesterile:

• Stativ şi pipete Westergreen

• Perniţă, muşama

• eprubete

• Tava medicală, renală

• Garou (pentru evidenţierea venei)

147

• Tampoane

-dezinfectant: Alcool 70º

• Pregăteşte pacientul psihic (se anunţă cu 24h înainte necesitatea efectuării examinării)

şi fizic (se anunţă să nu mănânce, să păstreze repaus fizic)

• Asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun

• Îmbracă mănuşi de cauciuc sterile

• Aspiră în seringă 0,4ml citrat de Na 3,8%

• Punctionează vena fără garou şi aspiră sânge până la 2ml (1,6ml);

• Retrage acul şi aplică tampon cu alcool

• Scurge amestecul sânge-citrat în eprubetă şi omogenizează lent

• Aşează eprubeta în stativ

• Îngrijeşte pacientul

• Se completează buletinul

• Se etichetează produsul

• Se aspiră cu pipeta Westergreen până la gradaţia 200 şi se aşează pipeta în stativ pe

dopul de cauciuc în poziţie strict verticală, notându-se acest moment (când examenul se face

la patul bolnavului);

• Se lasă la sedimentat 1h, 2h;

• Se citeşte rezultatul:

Valori normale

După 1h: la bărbaţi 1-10mm După 2h: la bărbaţi 7-15mm

la femei 2-13mm la femei 12-17mm

Dacă se recoltează cu sistemul Vacutainer , se pregăteşte perniţă, muşama, tavă medicală, tăviţă

renală, holenderul, acele speciale, tampon cu alcool, garou, eprubeta cu dop de culoare neagră.

Se recoltează sângele fără garou.

86.Recoltarea sangelui venos pentru hemoleucograma

Se recolteaza sange venos – vezi subiect 77

Pregatirea produsului pentru laborator- efectuarea frotiului vezi subiect 80

148

87.Recoltarea secretiei purulente – tehnici 99

Definitie: Secreţiile purulente se recoltează de pe suprafaţa tegumentelor, din plăgi supurate,

ulceraţii, organele genitale, conjunctiva oculară, leziuni ale cavităţii bucale şi din conductul

auditiv extern.

Scop:

-explorator:

- depistarea florei microbiene generatoare şi efectuarea antibiogramei

-terapeutic:

- evacuarea şi tratarea secreţiilor purulente

Materiale:

- sterile

- eprubete, ansă de platină

- 2-3 lame de sticlă bine degresate

- seringi şi ace

- ser fiziologic

- alcool iodat

- tinctură de iod

- pipete Pasteur

- nesterile

- creion dermatograf

- lampa de spirt şi chibrituri

Pregătirea pacientului:

- psihic:

- se anunţă şi i se explică necesitatea efectuării examinării

- fizic:

- se aşează în poziţia adecvată

149

recoltarea din vezicule , pustule , ulceraţii

- se curăţă şi se dezinfectează suprafaţa veziculelor, pustulelor,ulceraţiilor

- se sterilizează ansa prin încălzire la roşu şi se aşteaptă să se răcească

- se recoltează o mică porţiune de puroi, de sub crustă sau de la marginea ulceraţiilor

- materialul recoltat se trece pe o lama de sticlă sterilă

- se efectuează frotiu

recoltarea din papule , noduli sau alte leziuni inflamatoare

- se dezinfectează tegumentele cu tinctură de iod

- se puncţionează regiunea cu un ac steril montat la seringă

- se plimbă acul în teren în mai multe direcţii până se obţine serozitate la aspirare

- se spală seringa cu ser fiziologic sau mediu de cultură

- se introduce lichidul într-o eprubetă sterilă şi se închide cu dopul, după flambare

recoltarea puroiului din abcese, flegmoane, colecţii

• abcesul, flegmonul este deschis

- se recoltează aseptic cu o pipetă Pasteur, flambată şi răcită sau cu o ansă de platină

• când abcesul este închis

- recoltarea se face cu seringa prin puncţionare

- transportul produsului se face în cel mult 2 ore, iar pentru anaerobi se anunţă

laboratorul cu o oră înainte pentru regenerarea mediilor

- examenul direct (citobacteriologic) se face pe lama colorată May-Grumwald-Giemsa

88.Recoltarea secretiilor nazale – tehnici 91

-se face cu un tampon mai subtire fixat pe un porttampon de sarma usor indoita

-cu care se poate patrunde in nazo-faringe

150

-pentru examinari virusologice, recoltarea se face prin :

-suflarea nasului intr-o cutie Petri sterila

-spalare nazo-faringiana


-recoltarea se face dimineata, dupa trezirea pacientului

-pacientul este asezat in pozitie sezand, cu capul in extensie fortata

-se injecteaza in fosele nazale solutie izotonica de clorura de sodium sterila

-cu ajutorul unei seringi ce se prelungeste cu un tub de cauciuc de 2-4 cm

-pacientul apleaca imediat capul inainte si lasa se se scurga lichidul in cutie Petri sterila

-se trece imediat lichidul in eprubete etichetate si se trimite la laborator

-daca se intarzie trimiterea la laborator, atunci produsul va fi asezat la gheata

89.Recoltarea secretiilor oculare – tehnici 91

-infectiile oculare care necestia un tratament bacteriologic sunt:

-cele care afecteaza invelisul pleoapelor (blefarite)

-conjunctiva (conjunctivita acuta sau cronica)

-corneea si umoarea camerei anterioare (irita acuta si cronica)

-canalul si sacul lacrimal

-cristalinul, coroida, retina si corpul vitros

-secretia din conjunctivite si dacriocistite se recolteaza cu tampon steril

-colectiile purulente ale pleoapelor cu seringa si ace sterile

-portiuni din iris indepartate prin iridectomie sunt puse direct pe medii de imbogatire pentru

pneumococci si streptococci

-in cazul de exudate bogate este indicata o spalare anterioara cu ser fiziologic steril

-se face anestezia ochiului prin instilatie locala de solutie din cocaina 4%, apoi se poate sterge

conjunctiva sau corneea cu o spatula de platina sau tampon steril

(dupa alti autori nu se folosesc anestezice locale deoarece, uneori sunt bactericide )

-se fac frotiuri si culturi pe geloza simpla, bulion glucozat 2%, mediu Loffler

151

90.Recoltarea secretiilor otice – tehnici 91

-se face cu tamponul, sub control vizual (otoscop), din conductul auditiv extern

-flora normala a pavilionului urechii si a conductului auditiv extern este reprezentata de

bacteriile ce se intalnesc pe piele

-in etiologia otitei medii acute se intalnesc stafilococi, streptococci, Haemophylus

-la nou-nascuti si copii se intalnesc: E. coli, Klebsiella, stafilococ, Pseudomonas, etc

91Recoltarea secretiilor vaginale – tehnici 101

Definitie

Secretia vaginala reprezinta un transsudat al mucoasei vaginale

-contine celule epiteliale de descuamare si germeni a caror varietate este in functie de diferiti

factori (varsta, stari fiziologice sau patologice) si de continutul in glycogen (conditionat la

randul lui de ciclul menstrual)

-glicogenul favorizeaza flora microbiana sa fie reprezentata de germeni din grupul

Lactobacillus

-prezenta glicogenului, a acidului lactic si Lactobacillus dau secretiei vaginale un pH acid cu

rol de aparare contra infectiilor

-perturbarea acestei prezente determina aparitia inflamatiilor (vaginitelor)

-examenul bacteriologic al secretiei este dificil si fidelitatea rezultatelor este conditionata de:

prelevare, transport, examinare, interpretare

-prelevarea se face in primele 10 zile dupa ciclul menstrual

Pregatire

Materiale

-de protectie- manusi sterile de cauciuc

-sterile

-specule vaginale, ansa de platina (fir de platina indoit circular)

-pipete Pasteur, epubrete

-lame de sticla

152

-nesterile

-lampa de spirt

-creion dermatograf

Pacient

-psihic- se anunta si se explica necesitatea efectuarii examinarii

-fizic

-cu 2 zile inainte de recoltare se recomanda repaus terapeutic si sexual

-se asaza pacienta in pozitie ginecologica, pe masa ginecologica

-se efectueaza toaleta organelor genitale externe cu apa sterila calduta, fara solutii

dezinfectante sau sapun

Executarea tehnicii

-asistenta se spala pe maini

-imbraca manusile sterile

-indeparteaza labile mari si mici

-recolteaza cu ansa sau cu tamponul fixat pe porttampon din urmatoarele locuri de electie:

-orificiul glandelor Bartolin

-orificiul colului uterin

-meatul urinar (meat=deschidere)

-recoltarea se face cu valve si specule sterile evitand atingerea vulvei sau a peretilor vaginului

-se efectueaza cate 2 frotiuri pentru fiecare produs recoltat pentru examen citologic, iar pentru

examenul bacteriologic se recolteaza cu ansa din epubreta sterila

-la fetite, se recolteaza cu ansa iar in caz de suspiciune de difterie vulvara se preleveaza 3

tampoane: vaginal, nazal, faringian

Interpreterea examenului

La examenul microscopic, apar 4 imagini:

-tipul I – epitelii si lactobacili (secretie normala)

-tipul II – epitelii, lactobacili, rari bacili gram-negativi sau leucocite

153

-tipul III – epitelii, foarte rari lactobacili, foarte frecventi bacili gram-negativi, coci gram

pozitivi si negativi, frecvente leucocite

-tipul IV – rare epitelii, lactobacilli absenti, foarte frecvente leucocite, foarte abundenta flora

mixta, Trichomonas prezent

Reorganizare

Notarea in foaia de observatie

De stiut

-timpul admis de la recoltare pana la examinare este de 1-2 ore

-pentru gonococ insamantarea se face imediat

(lamele se fixeaza le cald sau cu alcool 90)

-examenul bacteriologic al secretiei vaginale se face intre lama si lamela, colorate gram-

negativ si albastru de metilen

-prezenta leucocitelor este certitudinea unui process infectios, in timp ce o flora bogata dar

fara leucocite poate coexista cu o mucoasa vaginala normala

-intre cele 4 tipuri mai pot exista si situatii intermediare

Frotiu=preparat intins in strat subtire pe o lama pentru examinare la microscop

92.Recoltarea sputei – tehnici 92

Definitie Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secreţiilor ce se expulzează din căile

respiratorii prin tuse.

Scop: explorator pentru examinări

• macroscopice

• citologice

• bacteriologice

• parazitologice

în vederea stabilirii dg.

Materiale

Sterile

154

• cutie Petri, pahar conic

• scuipătoare specială (sterilizată fără substanţă dezinfectantă)

nesterile

• pahar cu apă

• şerveţele sau batiste de unică folosinţă

Pacientul

psihic

se anunţă şi i se explică necesitatea executării examinării

se instruieşte să nu înghită sputa

să nu o împrăştie

să expectoreze numai în vasul dat

să nu introducă în vas şi saliva

Executarea tehnicii

i se oferă paharul cu apă să-şi clătească gura şi faringele

i se oferă vasul de colectare, în funcţie de examenul cerut

se solicită pacientului să expectoreze după un efort de tuse

se colectează sputa matinală sau adunată din 24h

recoltarea sputei prin frotiu faringian şi laringian

• se umezeşte tamponul de vată cu apă distilată sterilă

• se apasă limba cu spatula

• se introduce tamponul în faringe cerând pacientului să tuşească

• sputa eliminată se prinde pe tamponul de vată care se introduce imediat în eprubeta

sterilă

• frotiul laringian se recoltează de către medic pătrunzând cu tamponul în laringe sub

control laringoscopic

recoltarea sputei prin spălătură gastrică

se introduce sonda (Einhorn sau Faucher), în stomac, dimineaţa, pe nemâncate

se introduc prin sondă 200ml apă distilată, bicarbonatată, călduţă, care este evacuată

imediat sau extrasă cu seringa

155

lichidul recoltat se trimite imediat la laborator pentru că germenii căutaţi pot fi distruşi

dacă stau mai mult timp în contact cu mediul acid al sucului gastric

dacă recoltarea se face pentru însămânţare şi lichidul trebuie trimis la alt laborator, sucul

obţinut poate fi neutralizat cu bicarbonat de Na

recoltarea sputei prin spălătură bronşică

se utilizează la pacienţii cu TBC cavitară, care nu expectorează

se pun în evidenţă bacili încapsulaţi în submucoasă, care nu apar în mod obişnuit în

spută

se introduc în recipientul de aerosoli 5ml ser fiziologic sau 4ml soluţie teofilină 3% cu

1ml soluţie de stricnină 1‰

pacientul inhalează de cîteva ori prin inspiraţii adânci, repetate, urmate de expiraţii

scurte

se face o scurtă pauză de 4-5sec şi se repetă până la aerosolizarea întregii cantităţi de

lichid

după aspiraţii, pacientul începe să tuşească chiar dacă nu a tuşit niciodată

sputa expectorată se recoltează într-un vas steril, recoltarea se repetă zilnic, în

următoarele 4 zile, în vase separate

Pregătirea produselor pentru laborator

I. se acoperă recipientele

II. se etichetează

III. se trimit la laborator

Notarea în foaia de observaţie

Reorganizarea

93.Recoltarea urinei pentru urocultura – tehnici 94

Scop

explorator : informează asupra stării funcţionale a rinichilor, cât şi a întregului organism

Materiale

- urinar sau ploscă

- muşama, aleză

- materiale pentru toaleta organelor genitale externe

156

- eprubete sterile sau alte recipiente în funcţie de examenul cerut

- lampă de spirt şi chibrituri


- psihică

- se anunţă şi se instruieşte privind folosirea bazinetului

- să ştie să utilizeze numai recipientul gol şi curat

- să urineze fără defecaţie

- să verse imediat urina în vasul colector

- să nu urineze în timpul toaletei

- fizică

- se protejează patul cu muşama şi aleză

- se aşează plosca sub pacient

- se face toaleta organelor genitale externe

- se îndepărtează bazinetul şi se înlocuieşte cu altul curat

recoltarea urinei pentru urocultură la jumătatea micţiunii

- urocultura stabileşte prezenţa bacteriilor în urină

- se recoltează urina de dimineaţa (concentraţie mare de germeni), în absenţa unui

tratament cu perfuzii (efect de diluţie)

- înainte de începerea tratamentului cu antibiotice, se spală mâinile cu atenţie şi se

usucă cu prosop curat

- prima cantitate de urină emisă, aproximativ 50 ml, se elimină la toaletă sau în bazinet, apoi

fără să se întrerupă jetul urinar, se recoltează aproximativ 5 ml urină într-o eprubetă sterilă

- se flambează gura eprubetei înainte şi după recoltare

- se astupă repede cu dopul

- se transportă la laborator sau se însămânţează direct pe mediul de cultură şi se introduce

la termostat

Urocultura cercetează prezenţa bacteriilor în urină deaceea se impune ca recoltarea urinei să

se facă în condiţii de asepsie într-o eprubetă sterilă cu dop steril.

Urocultura se face prin emisie spontană; se recoltează urina de dimineaţă după o prealabilă

toaletă a organelor genitale.

157

La femei recoltarea necesită o toaletă atentă:

• se spală cu apă şi săpun, se clăteşte cu soluţie antiseptică de permanganat de K sau ceai

de muşeţel sau apă fiartă şi răcită, se şterge cu o compresă sterilă sau cu un prosop curat

călcat cu fierul încins înainte de folosire.

• Se introduce un tampon steril intravaginal , dacă este cazul, pentru a evita ca urina să fie

contaminată cu scurgere vaginală.

• Se recoltează jetul mijlociu direct în eprubeta sterilă; dopul se ţine în mână fără a atinge

porţiunea ce intră în eprubetă

La bărbaţi recoltarea este mai simplă:

• Se recoltează jetul mijlociu, dar se iau toate măsurile pentru ca urina să nu fie

contaminată cu germeni oportunişti de pe tegumentele vecine

• Se face toaleta glandului , a prepuţului prin spălare, clătire , ştergere sterilă şi apoi

antisepsia glandului cu alcool

La persoanele imobilizate la pat care nu pot coopera, ca şi la sugari

• Se face o toaletă riguroasă a organelor genitale

• Fixarea la nivelul meatului urinar a unor recipiente sau a unor pungi adezive sterile (la

sugari)

La bolnavii imobilizaţi ca şi la copiii mici care colaborează greu

• Recoltarea se face direct în vasele proprii de urinat dacă sunt de metal şi sterilizate

• Dacă sunt din material plastic sau alt material ce nu poate fi sterilizat în ele se introduc

vase de sticlă sterilizate

• Se va evita contactul acestor vase sterilizate cu tegumentele sau mâna copilului

• Se toarnă în eprubete sterile

94.Recoltarea urinei pentru dozarea glucozei

-se recolteaza urina din 24 ore intr-un borcan curat, gradat

-din intreaga cantitate se trimite la laborator 150-200 ml urina

-pe eticheta ce insoteste produsul se noteaza cantitatea de urina/24 ore

-normal, glicozuria este absenta

95.Recoltarea urinei pentru examen sumar de urina – tehnici 94

158

Scop

explorator : informează asupra stării funcţionale a rinichilor, cât şi a întregului organism

Materiale

- urinar sau ploscă

- muşama, aleză

- materiale pentru toaleta organelor genitale externe

- eprubete sterile sau alte recipiente în funcţie de examenul cerut

- lampă de spirt şi chibrituri


- psihică

- se anunţă şi se instruieşte privind folosirea bazinetului

- să ştie să utilizeze numai recipientul gol şi curat

- să urineze fără defecaţie

- să verse imediat urina în vasul colector

- să nu urineze în timpul toaletei

- fizică

- se protejează patul cu muşama şi aleză

- se aşează plosca sub pacient

- se face toaleta organelor genitale externe

- se îndepărtează bazinetul şi se înlocuieşte cu altul curat

recoltarea urinei pentru examen sumar

- din urina obţinută se trimite un eşantion de 100-150 ml

96.Recoltarea varsaturilor – tehnici 95

Vărsătura este conţinutul gastric care se elimină spontan , de obicei în afecţiunile digestive,

dar întâlnită şi ca un simptom în alte afecţiuni (alcoolism, HIC) sau în sarcină.

Scop

explorator – se fac examinări macroscopice , bacteriologice, chimice pentru stabilirea

diagnosticului

159

Materiale

• 2 tăviţe renale curate şi uscate

• pahar cu soluţie aromată

• muşama , traversă

• prosop

-se pregăteşte pacientul fizic şi psihic:

• va fi încurajat şi susţinut în timpul vărsăturii

• se aşează în poziţie şezând sau decubit dorsal cu capul întors lateral

• se aşează sub cap sau în jurul gâtului un prosop

• se protejează lenjeria de corp şi de pat cu muşama sau traversă

Executarea tehnicii

se îndepărtează proteza dentară dacă există

tăviţa renală se oferă pacientului sau este susţinută de către asistentă

asistenta sprijină fruntea bolnavului

după vărsătură se îndepărtează tăviţa

dacă varsă după intervenţii chirurgicale abdominale, va fi sfătuit să-şi comprime uşor cu

palma plaga operatorie

se oferă paharul cu apă să-şi clătească gura (scuipă în altă tăviţă)

Îngrijirea ulterioara

se şterge gura pacientului

se îndepărtează materialele folosite

se aşează pacientul în poziţie comodă şi se acoperă

se aeriseşte salonul

se supraveghează pacientul încontinuare

Notarea

În funcţie de observaţie se notează aspectul macroscopic, cantitatea.

Unele semne însoţitoare sau premergătoare

cefalee

vertij

160

transpiraţii

emisie fără efort în jet

Pregatirea produsului pentru examen de laborator

-se completeaza buletinul de recoltare

-se trimite produsul la laborator

Reorganizare

-materialele refolosibile se curata, se dezinfecteaza se pregatesc pentru o noua sterilizare


97.Ridicarea bolnavului din decubit dorsal in pozitie sezanda – ghid 212

Exista 3 metode1.-asistenta se asaza la marginea patului cu fata spre pacient -plaseaza piciorul care se afla langa pat, mai in urma celuilalt-bratul dinspre pat al asistentei ramane liber pana in momentul ridicarii pacientului -celalalt brat, asistenta il trece peste umarul pacientului si plaseaza mana (palma) intre moplatii acestuia-pemtru a ridica pacientul, asistenta isi basculeaza greutatea corpului dinspre piciorul plasat in fata spre piciorul plasat mai in spate, flectand genunchii in acelasi timp-cu bratul liber isi fixeaza ca punct de sprijin (contragreutate) marginea patului-in felul acesta, centrul de greutate al asistentei contrabalanseaza greutatea pacientului fig 37/212

98.Ridicarea pacientului din decubit dorsal in pozitie sezand – ghid 212

2.

-asistenta se asaza la marginea patului

-cu mana dinspre extremitatea distala a patului prinde regiunea axilara a pacientului, iar cu

cealalta mana il imbratisaza din spate, sprijinindu-i capul pe antebrat fig 38/212

-pacientul daca starea ii permite, se poate sprijinii pe bratul asistentei sau de gatul acesteia,

imbratisand-o

161

3.

Ridicarea in pozitie sezand a pacientului in stare grava se executa de catre 2 asistente:

-asistentele se asaza de o parte si de alta a patului

-ele incrucisaza antebratele in regiunea dorsala a pacientului, asezand palmele pe omoplatii

pacientului

-cu cealalta mana prind pacientul de sub axila

-la comanda uneia dintre ele, ridica pacientul in pozitie sezand , co o singura miscare

99.Ridicarea pacientului in pozitie ortostatica – tehnici 219

Mobilizarea pacientului 3 :

-asezarea in pozitie sezand la marginea patului

-asezarea in fotoliu

-ridicarea in pozitie ortostatica

Generalitati

Scopul

mobilizarii este miscarea pacientului pentru a se prevenii complicatiile ce pot aparea din cauza imobilizarii si pentru recastigarea independentei

Obiectivele urmarite

-normalizarea tonusului muscular

-mentinerea mobilitatii articulare

-asigurarea starii de bine si independenta pacientului

-stimularea metabolismului

-favorizarea eliminarii de urina si fecale

(pacientul poate sa urineze si sa-si evacueze scaunul mai bine in afara patului decat in

prezenta altora sau in pozitie culcata pe bazinet)

-stimularea circulatiei sanguine pentru: profilaxia trombozelor, pneumoniilor, escarelor,

162

contracturilor

Principii de respectat:

Mobilizarea se face in functie de:

-natura bolii

-starea generala

-tipul de reactivitate al pacientului

-perioada de exercitii pasive si active pentru refacerea conditiei musculare

-anvergura de miscare trebuie inceputa incet, marindu-se treptat, in functie de raspunsul

fiziologic al pacientului (cresterea frecventei pulsului, semne de slabiciune musculara,

diaforeza)

-exercitiile se fac inainte de mese

-pacientul trebuie invatat sa intercaleze exercitiile de miscare cu exercitii de respiratie

-de asemenea, trebuie planificat impreuna cu pacientul exercitii pentru relaxare

Observatie

-momentul in care incep mobilizarea si scularea din pat, precum si ritmul in care se efectueaza

vor fi hotarate de medic

-executarea in bune conditii tine de competenta asistentei

Pregatiri

Materiale - se face tinand cont de tipul de miscare impus (halat, papuci, fotoliu, carje)

Pacient

-asistenta il informeaza: procedeu,scop, etc

-ii controleaza pulsul, TA, observa starea pacientului, expresia fetei (coloratia tegumentelor, respiratia)

-se poate determina gradul de flexie al articulatiei co goniometrul

Tipuri de miscari si modalitati de mobilizare

Mobilizarea face parte din terapia prescrisa de medic, in functie de afectiunea si starea pacientului; mobilizarea se face progresiv crescand treptat gama de miscari fig 43 a,b/215 si se incepe cu:

163

-miscarea capului- miscari pasive si active

-miscarea degetelor, incheieturilor (mainii, gleznei)

-miscarea si shimbarea pozitiei membrelor superioare si inferioare, miscari de flrxie si

extensie, pacientul pastrand pozitia in decubit

-asezarea in pozitie sezand, in mod pasiv la inceput (dupa metodele cunoscute)

-asezarea in pozitie sezand- in mod activ, de mai multe ori pe zi (crescandu-se nr. de min)

-asezarea pacientului in pozitie sezand la marginea patului, in fotoliu (in mod pasiv, apoi

activ)

-ridicarea pacientului in pozitie ortostatica si primii pasi

Important miscarea trebuie asociata cu miscari de respiratie, de asemenea se poate asocia cu efectuarea unor masaje fig 44/217

Ridicarea pacientului in pozitie ortostatica.

Tehnica:

-dupa ce pacientul este asezat in pozitie sezand, pe marginea patului, asistenta de langa

pacient, sta cu spatele la pat, sprijina pacientul de sub ambele axile si-l ridica fig 48/219

-se poate mentine la prima ridicare in aceasta pozitie cateva minute

-in cazul in care pacientul poate sa fie plimbat prin salon, el va fi sprijinit, in axila, de catre 2

asistente

Alta metoda

-asistanta se asaza in fata pacientului, care sta in pozitie sezand la marginea patului

-fixeaza cu genunchii ei, genunchii pacientului iar cu mainile il prinde de sub axile

-pacientul se prinde de umerii asistentei sau de gatul acesteia

-prin impingere in genunchii pacientului, centrul de greutate al asistentei coboara, crescand

astfel forta de ridicare a pacientului fig 49/219

100.Ridicarea pacientului in pozitie sezand la marginea patului – ghid 217

Executarea tehnicii

164

1

-asistenta se asaza la marginea patului cu picioarele departate si cu genunchii flectati

-introduce o mana in spatele pacientului sub omoplat, iar cealalta mana sub regiunea poplitee

-pacientul poate colabora fie sprijinindu-se de marginea patului, fie imbratisand gatul

asistantei fig 45/218

-odata cu ridicarea pacientului in pozitie sezand, se face rotarea membrelor inferioare intr-un

unghi de 90 grade si se urmareste pozitia corecta a coloanei acestuia

2

-metoda se poate realiza si in cazul pacientilor care nu se pot sprijinii sau prinde cu mainile

-pozitia asistentei este aceeasi doar ca:

-asaza bratele pacientului peste abdomen

-membrul inferior dinspre asistenta il trece peste celalalt din partea opusa

-asistenta asaza o mana sub omoplatul pacientului cu dosul palmei, iar cealalta sub genunchii

acestuia procedand in continuare ca mai sus (?) fig46/218

De retinut:

-prima asezare a pacientului in pozitie sezand la marginea patului, sa fie numai de cateva

minute, sa se observe atent pacientul, sa se masoare pulsul

-in zilele urmatoare, durata sederii se poate prelungii

101.Ridicarea pacientului pe perna de catre doi asistenti medicali - tehnici 213

Readucerea la loc a pacientilor alunecati (ridicarea pe perna) se executa de catre 2 persoane asezate de o parte si de alta a patului, cu fata usor intoarsa spre capul patului

-isi largesc baza de sustinere prin departarea picioarelor si plasarea acestora unul in fata

celuilalt (cel dinspre extremitatea distala a patului fiind plasat mai in spate)

-indoiesc bratele pacientului peste abdomen (le neutralizeaza)

-introduc mana dinspre capul patului sub omoplatii pacientului cu palma in sus

-cealalta mana o introduc sub regiunea fesiera a pacientului, unde mainile celor doua personae

165

se unesc

-isi flecteaza genunchii

-la comanda uneia, se ridica pacientul, folosind forta membrelor inferioare prin trecerea

greutatii de pe un picior pe altul

-pentru a usura efortul de ridicare, cele 2 persoane se pot sprijinii cap in cap fig 39/213

102Ridicarea pacientului pe perna de catre un asistent medical – tehnici 213

Se poate executa si de catre o singura asistenta daca pacientul poate sa se ajute flectandu-si genunchii si impingand cu picioarele sprijinite pe suprafata patului fig 40ab/213

Observatie:

-pentru usurarea miscarii pacientului este importanta balansarea corpului asistentei de pe un

picior spre celalalt in directia mobilizarii pacientului (transferand greutatea prin impingere)

Important de retinut:

-explicati intodeauna pacientului clar ce se face cu el si ce colaborare asteptati de la el

-urmariti atent pacientul in tot timpul manoperei, asigurandu-va ca el se afla intr-o pozitie

confortabila

103.Schimbarea alezei – tehnici 203

Se poate executa dupa aceeasi procedura de miscare a pacientului descrisa la subiectul 104 (schimbarea patului in latime, cu pacientul in pat) si la subiectul 105 (schimbarea patului in lungime, cu pacientul in pat) sau folosind una din urmatoarele 2 metode:

Metoda ridicarii pacientului cu ajutorul umarului

-este o metoda recomandata cand este posibil de efectuat, deoarece produce o presiune

intraabdominala nesemnificativa fata de oricare alta metoda

-metoda se efectueaza cu ajutorul a 2 asistente

-asistentele se asaza de o parte si de alta a patului, in dreptil bazinului pacientului

-asaza pacientul in pozitie sezand, dupa metodele cunoscute

-cele 2 asistente isi apleaca coloana spre pacient (fara garbovire), incearca sa-si largeasca baza

de sustinere prin departarea picioarelor, isi flecteaza usor genunchii

166

-asistenta din partea dreapta isi fixeaza umarul drept in axila dreapta a pacientului

-asistenta din partea stanga fixeaza umarul ei stang in axila stanga a pacientului, astfel incat

bratele pacientului sa se odihneasca pe spatele asistentelor

-apoi asistentele incearca sa-si introduca antebratul (de la membrul superior, care are umarul

fixat sub axila), cat mai mult sub coapsa pacientului

-mana libera a asistentelor se sprijina pe suprafata patului, mai sus de pacient, asigurand un

suport (punct de sprijin) in plus in momentul ridicarii fig34a/203

-la comanda uneia dintre asistente, se incepe ridicarea pacientului, radicand treptat coloana

vertebrala si transferand greutatea pe piciorul aflat in partea cefalica a patului

-in momentul asezarii pacientului, asistentele isi flecteaza din nou genunchii, astfel coloana

vertebrala coboara si asaza pacientul confortabil fig34b/203

O alta metoda de ridicare folosita cand pacientul nu poate sa coopereze

-asistentele asezate de o parte si de alta a patului, se apleaca spre pacient, mentinand coloana

dreapta, isi largesc baza de sustinere prin departarea picioarelor

-bratele din partea cefalica a patului se asaza in jurul spatelui pacientului, cat mai aproape de

linia bazinului

-bratele dinspre picioare se introduc sub sezutul pacientului, mainile asistentelor se unesc

-pacientul este rugat sa-si incruciseze bratele pe piept

-la comanda uneia dintre asistente, se efectueaza ridicarea pacientului , radicand treptat

coloana vertebrala si transferand greutatea spre piciorul situate spre partea cefalica fig35ab/204

Nota subliniem importanta flectarii genunchilor cu coborarea coloanei, mentinand spatele drept (fara garbovire), deoarece numai astfel ne putem proteja atat coloana vertebrala, catsi musculatira abdomonala

104.Schimbarea patului in latime (cu pacientul in pat) – tehnici 200, 202

Cand pacientul poate fi sprijinit, in pozitie sezand, schimbarea se face in latime

167

Schimbarea lenjeriei cu pacientul in pat, are loc in cazurile in care starea generala a pacientului nu permite ridicarea din pat

Obiective:

Pacientul sa prezinte:

-o stare de bine

-confort fizic si psihic

-stare de igiena permanenta

Pentru asistenta este o ocazie de:

-a comunica cu pacientul (verbal, nonverbal)

-de a-i da posibilitatea pacientului sa-si exprime sentimentele, sa-si usureze starea sufleteasca

-de a-l observa

-de a-l mobiliza, pentru a se preveni complicatiile

-de a-i asigura conditii corespunzatoare de igiena, de relaxare si odihna

Observatii:

Schimbarea lenjeriei cu bolnavul in pat se executa de obicei dimineata, inainte de curatenie, dupa masurarea temperaturii, luarea pulsului si toaleta pacientului, dar la nevoie se efectueaza de mai multe ori pe zi

Materialul necesar

-acelasi ca si pentru pregatirea patului fara pacient, in plus:

-paravan

-sac de rufe

-eventual, lenjerie de corp curata

-material pentru a spala pacientul daca s-a murdarit

-lenjeria de pat se asaza pe un scaun in ordinea prioritatii, impaturita in felul urmator:

-patura si cearsaful de sub patura se impaturesc fiecare in 3, sub forma de armomica

-aleza se ruleaza impreuna cu musamaua fie in latime (daca schimbarea patului se face in

lungime), fie in lungime (daca schimbarea patului se face in latime)

-cearsaful se ruleaza in lungime (cand schimbarea lenjeriei se executa in lungime) si in latime

168

(cand schimbarea lenjeriei se executa in latime)

Mediul inconjurator

-evitarea curentilor de aer

-asigurarea intimitatii

-asigurarea masurilor privind asepsia (inclusiv spalarea pe maini)

Pacientul

-se informeaza asupra procedeului

-se linisteste si se asigura ca manopera va fi facuta cu blandete

-ca nu va fi miscat inutil

-ca manevrele nu-i vor cauza dureri

-i se solicita cooperarea

Executarea tehnicii

-pregatirea (rularea, impaturirea) lenjeriei de pat a fost descrisa

-procedura se efectueaza, de asemenea, de catre 2 asistente

-una sprijina pacientul, cealalta ruleaza lenjeria murdara, asaza si deruleaza cearsaful curat

(pregatit in prealabil)

Atentie dupa efectuarea fiecarei proceduri, asistenta trebuie sa se asigure ca pacientul este asezat cat mai confortabil

Observatie in unele cazuri, aleza trebuie schimbata de mai multe ori pe zi, fara sa fie nevoie de schimbarea cearsafului

105.Schimbarea patului in lungime (cu pacientul in pat) – tehnici 200, 201

Cand pacientul se poate intoarce in decubit lateral, schimbarea lenjeriei se face in lungimea patului

Obiective: vezi subiect 104

Observatii: vezi subiect 104

Materialul necesar: vezi subiect 104

Mediul inconjurator: vezi subiect 104

169

Pacientul: vezi subiect104

Executarea tehnicii

-procedura se efectueaza, de asemenea, de catre 2 asistente

-cele 2 asistente se asaza de o parte si de alta a patului

-pacientul ramane acoperit pana la schimbarea cearsafului de sub patura

-marginile cearsafului murdar se desfac de sub saltea de jur imprejur

-asezarea pacientului in decubit lateral spre marginea patului:

-asistenta din partea dreapta prinde pacientul cu mana dreapta in axila dreapta

-il ridica usor, iar mana stanga o introduce sub umerii lui, sprijinindu-i capul pe antebrat

fig 33a/201

-apoi, cu mana dreapta (retrasa de sub axila) trage usor perna spre marginea patului

-pacientul fiind de asemenea deplasat usor in aceeasi directie fig 33b/201

-se asaza apoi in dreptul genunchilor pacientului, introduce mana stanga sub genunchii

acestuia flectandu-i putin

-cu mana dreapta ii flecteaza usor gambele pe coapse

-din aceasta pozitie, se intoarce pacientul in decubit lateral drept, sprijinindu-l in regiunea

omoplatilor si a genunchilor

-pacientul se mentine acoperit

-asistenta din partea stanga ruleaza cearsaful impreuna cu musamaua si aleza murdara pana la

spatele pacientului

-sulul de lenjerie murdara se afla in acel moment alaturi de sulul lenjeriei curate

-pe jumatatea libera a patului, se deruleaza cearsaful curat, musamaua si aleza pregatite mai

inainte

-se intinde bine cearsaful curat pe jumatatea libera a patului si se asaza o perna imbracata in

fata de perna curata

-se adduce pacientul in decubit dorsal cu multa blandete, sprijinindu-l in regiunea omoplatilor

si sub genunchi

170

-pentru a aduce pacientul in decubit lateral stang, asistenta din partea stanga procedeaza la fel

ca si in cazul intoarcerii in decubit lateral drept:

-prinde pacientul de axila stanga

- il ridica usor

-introduce mana dreapta sub umerii lui

-sprijina capul pe antebrat

-si, dupa aceeasi procedura, intoarce pacientul in decubit lateral stang

-aducandu-l dincolo de cele 2 suluri de lenjerie

-asistenta ruleaza mai departe, din partea dreapta lenjeria murdara

-o indeparteaza, introducand-o in sacul de rufe murdare, apoi:

-deruleaza lenjeria curate si o intinde bine

-pacientul este readus in decubit dorsal, sprijinit de cele 2 asistente

-apoi, se efectueaza colturild dupa tehnica cunoscuta

-schimbarea cearsafului de sub patura:

-patura de deasupra pacientului se inpatureste in 3 si se asaza pe scaun

-pacientul ramane acoperit cu cearsaful folosit pana atunci

-peste acesta, asistenta asaza cearsaful curat impaturit anterior in 3, in forma de armonica

-astfel ca una din marginile libere sa ajunga sub barbia pacientului

-colturile de sus ale cearsafului curat se tin cu mana fie de catre pacient, fie de o alta persoana

-cele 2 asistente, care sunt de o parte si de alta a patului

-prind cu o mana colturile inferioare ale cearsafului curat

-iar cu cealalta mana colturile superioare ale cearsafului murdar

-si, printr-o miscare in directia picioarelor pacientului, indeparteaza cearsaful murdar

-si acopera in acelasi timp pacientul cu cearsaful curat

-se asaza patura peste cearsaf, rasfrangand marginea dinspre cap peste patura

-se asaza aranjarea patului

-se pliaza patura cu cearsaful deasupra degetelor de la picioarele pacientului

171

106.Schimbarea pungii de colostoma – ghid 173

Colostomia poate fi la nivelul colonului ascendent, transvers,descendent.

Cel mai frecvent folosita este colostomia la nivelul colonului descendent pentru cancerul sigmoidian, rectal sau anal.

Ingrijirea pacientului colostomizat

Sustinerea psihologica

-asistenta nu poate sa dea ingrijiri si educatie unui pacient daca nu cunoaste toate aspectele

problemei pe care le prezinta un pacient cu colostomie: ce gandeste pacientul? ce simte ?

dorintele, refularea, spaima, etc.

-ea trebuie sa stabileasca cu pacientul un climat de incredere care sa-i usureze adaptarea la

noua situatie

-asistenta trebuie sa-si puna in practica cunostintele de psihologie sis a execute interventiile

in functie de personalitatea pacientului

-socul cauzat de colostomie, diagnosticul de cancer micsoreaza capacitatea de adaptare a

pacientului si a familiei sale la noul mod de viata

-pacientul poate fi anxios, mahnit pentru diagnostic si operatie. Doreste sa stie : in ce consta

colostomia, ce-l va impiedeca sa-si indeplineasca activitatea?

-asistenta il va ajuta si incuraja in asa fel incat el sa poata suporta mai usor situatia inevitabila

-este bine ca asistenta sa se gandeasca la experienta dificila prin care trece pacientul; el

probabil n-a vazut niciodata o incizie chirurgicala, cu atat mai putin o colostomie;

-asistenta poate sa-l obisnuiasca, inca inaintea operatiei, cu imaginea de sine

-ii poate face desene, sau ii va arata fotografii in care sunt prezentate imagini corporale

schimbate prin colostomie

-acestea, aratate inainte de operatie, pot reduce socul resimtit de pacient, atunci cand isi va

vedea plaga operatorie pentru prima data

-in cursul conversatiei din perioada preoperatorie, asistenta asigura pacientul ca imediat dupa

operatie va fi ingrijit si va fi educat ca sa se poata apoi ingriji singur, mentionand ca azi mii

172

de persoane, avand o colostomie, duc o viata activa normala

Asigurarea echipamentului necesar pentru ingrijirea stomei

-masuta sau tava pentru material

-un lighean/vas cu apa calda

-fasa sau prosoape de hartie

-aparat colector potrivit (punga colectoare)

-foarfeci

-cana de masurat continutul

-manusi (nesterile)

-crema de bariera pentru protejarea pielii din jurul stomei

-deodorant daca este nevoie

-recipient pentru materialul murdar (fesi, comprese)

Aparate colectoare

-exista o mare varietate de pungi colectoare si aparate cu centura

-alegerea tipului de material colector se face in functie de mai multe criterii:

-tipul stomei

-localizarea

-gradul de autonomie

-personalitatea

-activitatile pacientului

-tinpul pe care il are pacientul la dispozitie pentru ingrijirile sale

-instalatiile sanitare

Tipuri de aparate

-pungi

-pot sa fie inchise (ca un saculet) sau deschise in partea inferioara pentru a permite golirea

fig 23/175

-fixarea pungilor se face cu un adeziv care se afla pe suprafata de fixare a pungii fig 24/175

173

-unele pungi au protectoare cutanate care permit protejarea pielii in caz de iritatii sau alergii

din cauza adezivului

-aparat cu centura fara adeziv

-este compus dintr-un inel (disc) pe care se fixeaza punga

-inelul este prevazut cu 2 urechiuse in care se fixeaza centura

Dezavantajele acestui tip de aparat:

-nu sunt etanse pentru materiile fecale si mirosuri

-pot produce leziuni sub aparat

-pot favoriza aparitia sau agravarea prolapsului si a eventratiei

-sistemul de aparat cu 2 piese (mai perfectionat) este compus dintr-o placa de protectie a pielii

pe care se fixeaza punga

Tehnica

Conduita asistentei in practica de ingrijire

In primele zile din perioada postoperatorie asistenta:

-panseaza rana abdominala folosind tehnica aseptica cunoscuta (vezi tehnica pansamentului)

-din prima zi dupa operatie, ajuta pacientul sa se ridice

-in a doua sau a treia zi dupa operatie, chirurgul verifica permeabilitatea stomei

-in acel moment, adesea se evacueaza un scaun pastos, mirositor

-asistenta previne pacientul, chiar de la prima tehnica de ingrijire, asupra caracterului

scaunului evacuate

-protejaza patul cu plastic acoperit cu aleza

-explica pacientului practica de ingrijire, ii castiga increderea si cooperarea

-il incurajaza sa participle la ingrijire

-asigura intimitatea pacientului si-l ajuta sa se aseze intr-o pozitie confortabila

-imbraca manusi (nesterile)

-asaza un prosop de hartie sau o fasa in jurul stomei pentru a proteja zona inconjuratoare de

scurgeri sau revarsari

174

-observa pacientul in tot timpul acestei activitati

-goleste aparatul collector si masoara continutul daca se cere

-indeparteaza aparatul

-spala pielea din jurul stomei numai cu apa calda si sapun neutru, sapunul obisnuit poate

cauza iritarea pielii

-incurajaza pacientul sa-si priveasca stoma si-i explica ce face

-observa culoarea si aspectul stomei si a pielii din jur (rosata, iritatii)

-sterge cu meticulozitate pielea din jurul stomei

-aplica o crema protectoare, care apoi se indeparteaza

-fixeaza aparatul nou pregatit astfel incat sa nu permita nici o scurgere in jurul stomei

fig 25ab/176

-se asigura ca pacientul se poate simtii cat mai confortabil

107.Schimbarea si infasarea sugarului – mozes 1142

Infasarea sugarului

Infasatul trebuie executat repede si corect pentru a nu expune sugarul la oboseala sau raceala. Pentru asigurarea operativitatii se pregateste tot materialul inainte:

-se intinde scutecul de molton pe masa de infasat

-peste acesta se asaza scutecul indoit in triunghi, iar in mijlocul acestuia scutecul

dreptunghiular

-fasa, camasuta, pieptarasul si boneta se pregatesc pe marginea mesei

-sugarul este asezat pe masa de infasat

-se imbraca intai pieptarasul impreuna cu camasuta

-pentru aceasta se strang manecile cuprinse una in alta

-se introduc primele trei degete de la mana stanga in maneca

-se prinde mana copilului, iar cu mana dreapta se trage camasa peste brat

-operatia se repeta si la celalalt brat

-sugarul se intoarce apoi in decubit lateral stang si se aranjaza hainutele in spate

175

-se intoarce in decubit lateral drept si se incheie camasa si pieptarasul pe umarul si flancul

stang

-se va avea grija ca se nu ramana camasuta indoita in spate caci ar putea jena sugarul

-sugarul se culca in decubit dorsal peste scutecele pregatite astfel:

-marginea superioara a scutecului de panza, indoita in triunghisa ajunga pana deasupra

regiunii lombare fig VII3.7A/1143

-se rasfrange camasa peste abdomen si se verifica fasa ombilicala, daca nu s-a umectat de

urina si daca se mentine pe loc

-se indoaie scutecul dreptunghiular, peste abdomenul copilului, acoperind in felul acesta

regiunea lombo-sacrata, genital si abdomenul

-se aplica apoi scutecul in triunghi

-se aduce intai coltul de jos pe regiunea genitala si pe abdomen

-apoi cele 2 colturi laterale peste flancuri si abdomen, formand un pantalonas fig VII 3.7b/1143

-peste aceasta se infasoara musamaua si apoi scutecul din molton

-deasupra se fixeaza camasa si pieptarasul indoite, cu o fasa de jur-imprejur

-se pune boneta pe cap

-legarea snururilor de la boneta se face cu grija sa nu se produca iritatii la nivelul gatului

Tehnica infasatului pentru sugarul in varsta de peste 4 luni

-se asaza pe masa de infasat scutecul indoit in forma de triunghi, in asa fel incat colturile

dinspre varful triunghiului care privesc spre mama sau asistenta sa nu se suprapuna exact

-pe acesta, la mijloc se pune un scutec indoit in dreptunghi

-la marginea mesei se pregateste un al treilea scutec indoit in esarfa, sau o banda de panza

-lunga 80 cm, lata de 7 cm, care se subtiaza la capete pana la 1 cm

-sugarul, dupa ce este imbracat in camasuta si piepatras este asezat peste scutecul in

dreptunghi, care se trece intre coapsele sugarului si se rasfrange peste abdomen fig VII 3.8a/1143

-peste scutecul dreptunghiular, deasupra abdomenului copilului se trec cele 2 colturi laterale

176

ale scutecului triunghiular

-avand grija sa nu se produca cute in regiunea lombara fig VII 3.8b/1143

-se asaza apoi circular peste abdomen scutecul indoit in esarfa, ale carui capete, dup ace se

incrucisaza in spate, se aduc din nou in fata si se leaga incrucisat cu colturile scutecului indoit

in triunghi fig VII 3.8c/1142

-peste scutece se vor imbraca pantalonasi, confectionati din stamba sau tricotati in raport cu

anotimpul

-Vai! Vai! Vai!

108.Servirea bolnavului cu plosca la pat – tehnici 165

Captarea dejectiilor fiziologice si patologice

Scop:-observarea caracterelor fiziologice si patologice ale dejectiilor-descoperirea modificarilor lor patologice in vederea stabilirii diagnosticuluiPregatireMateriale-prosoape -acoperitoare de flanelă-paravan-muşama şi aleză-materiale pentru toaleta mâinilor-mănuşi-ploscă-bazinet-urinare pentru femei şi bărbaţi-tăviţă renalăPacient-se pregăteşte fizic, în funcţie de produsul captatExecutarea tehnicii-separarea patului bolnavului cu un paravan, -se îndepărtează pătura şi cearşaful care acoperă pacientul-se protejează patul cu muşama şi aleză-se dezbracă şi se ridică pacientul şi se introduce bazinetul încălzit sub regiunea sacrală-se acoperă bolnavul până la terminarea actului defecării-se efectuează toaleta regiunii perineale-se îndepărtează bazinetul cu atenţie şi se acoperă cu capacul, îndepărtându-se din salon-se strâng materialele folosite-se îmbracă pacientul,se acoperă- se aeriseşte salonul-se spală mâinile bolnavului-scaunul acoperit se păstrează pentru vizita medicală în locuri special amenajateNotarea scaunelor in foaia de temperatura se face semne conventionale:

177

-normal = I (linie verticala)-moale = / (linie oblica)-diaree (apos) = - (linie orizontala)-mucus = X-puroi = P-sanguinolent = S -melena = M Daca numarul scaunelor evacuate intr-o zi este foarte mare, se noteaza numarul total urmat de semnul conventional respectiv (de exemplu, 12, adica 12 scaune diareice apoase)

109.Servirea pacientului cu tavita renala in caz de varsaturi - ghid 167

Captarea vărsăturilor

-se aşează bolnavul în funcţie de starea generală în poziţie şezând , decubit dorsal cu capul întors într-o parte

-se protejaza cu un prosop în jurul gâtului.

-se protejează patul cu muşama şi aleză.

-se îndepărtează bolnavului proteza când este cazul

-se ofera o tăviţă renală şi se susţine

-se ofera un pahar cu apă să-şi clătească gura

-se oferă cuburi de gheaţă, lichide reci în cantităţi mici

-i se şterge faţa şi i se pun comprese reci pe frunte

-vărsătura se păstrează pentru vizita medicului

-se noeaza în foaia de temperatură caracterul şi frecvenţa acesteia

-se spală recipientele, se dezinfectează, se pregatesc pentru sterilizare prin fierbere sau

autoclavare.

110.Sondajul duodenal – tehnici 112

Definitie Sondajul sau tubajul duodenal constă din introducerea unei sonde Einhorn dincolo de

pilor, realizând o comunicare între duoden şi mediul exterior.

Scop:

explorator

- extragerea conţinutului duodenal format din conţinut gastric, bilă (A, B, C), suc

178

pancreatic şi secreţie proprie

- aprecierea funcţiei biliare hepatice, a căilor extrahepatice

- descoperirea unor modificări anatomo-patologice ale organelor care dau aspectul,

cantitatea, compoziţia chimică sau morfologică a sucurilor extrase prin sondaj

- evidenţierea unor boli parazitare ale duodenului sau căilor biliare

terapeutic

-drenarea căilor biliare şi introducerea unor medicamente care au acţiune directă asupra

ficatului, a căilor biliare sau a tubului digestiv. Acestea vor acţiona fie local, fie se vor resorbi

prin pereţii intestinali, ajungând prin vena portă în ficat, de unde apoi vor fi excretate

împreună cu bila în căile biliare, urmând calea circulaţiei entero-hepatice

alimentţie artificială

- se introduc lichide hidratante şi alimente lichide în organismul pacienţilor inconştienţi sau cu

imposibilitate de înghiţire

aspiraţie continuă

- în cazul ocluziilor sau subocluziilor intestinale

- după intervenţii chirurgicale pe tub digestiv (postoperator)

Generalităţi

- se verifică totodată şi permeabilitatea căilor biliare

- se pot localiza procesele patologice hepatobiliare, prin separarea bilei veziculare de cea

hepatică din conţinutul sucului duodenal

- analiza sucului pancreatic urmăreşte dozarea fermenţilor din conţinutul lui

- recoltarea sucului pancreatic se face prin tubajul duodenal

Materiale

de protecţie

• Muşama şi aleză

• Şorţ de cauciuc sau alt material impermeabil

179

• Prosoape

sterile

• Sonda Einhorn

• 2 seringi de 20 ml

• mănuşi de cauciuc sterile

• pensă hemostatică

• medii de cultură , eprubete

nesterile

• tăviţă renală

• tavă medicală

• stativ pentru eprubete

• pahar cu apă aromată

• pernă cilindrică dură sau pătură rulată

• hârtie de turnesol roşie şi albastră

medicamente

• sulfat de magneziu 33%

• ulei de măsline

• novocaină

• soluţii necesare hidratării şi alimentării(materialele se vor alege în funcţie de scopul

sondajului)


psihic:

- se informează pacientul

- i se explică necesitatea tehnicii

fizic:

- pacientul va fi nemâncat

- se izolează patul cu un paravan

- se protejează cu muşamaua şi aleza

- se aşează pacientul în poziţie şezând la marginea patului

180

- se protejează cu şorţul din material plastic

- i se îndepărtează proteza (după caz)

- i se dă taviţa renală să o ţină sub bărbie

Executarea tehnicii

asistenta se spală pe mâini

îmbracă mănuşi sterile

prinde sonda(umezită) cât mai aproape de olivă şi o introduce cu blândeţe prin cavitatea

bucală sau nazală până în faringe

cere pacientului să respire adânc, cu gura deschisă şi să înghită de câteva ori până când

oliva trece în esofag

cu mişcări blânde ajută înaintarea sondei până la marcajul 45cm la arcada dentară,

moment în care se consideră că sonda a trecut de cardia şi a pătruns în stomac

se aşează pacientul în decubit lateral drept, cu trunchiul uşor ridicat şi capul mai

jos,coapsele flectate pe bazin

se introduce perna cilindrică sub regiunea hepatică

se împinge uşor sonda spre pilorpână la marcajul 60cm

se continuă introducerea sondei cu răbdare şi atenţie concomitent cu acţiunea de

înghiţire a ei de către pacient(1-2cm la 3-5min)

când diviziunea 75cm se află la arcada dentară, oliva sondei a ajuns în duoden(după cca

1-1 ½ ore de la pătrunderea ei în stomac)

verificarea poziţiei sondei

dacă nu se scurge bilă sau lichidul scurs nu are aspectul bilei, se verifică dacă sonda a

ajuns în duoden sau s-a încolăcit în stomac

se insuflă 60ml de aer prin sondă cu seringă şi după un minut se aspiră; dacă sonda a

ajuns în duoden se recuperează mai puţin de 20ml

se introduc 10ml de lapte care nu mai poate fi extras dacă sonda a ajuns în duoden, dar

poate fi extrasă dacă ea se află în stomac

se face control radiologic, sonda urmărindu-se sub ecran, ea fiind vizibilă datorită

impregnării cu săruri de plumb

captarea bilei

181

• după 1-1 ½ ore de la pătrunderea sondei în stomac, la capătul liber al sondei apare bila

A, coledociană, de culoare galben-aurie, care se colectează într-o eprubetă

• se verifică reacţia sucului duodenal cu hârtia de turnesol

• se introduc prin sondă 40ml soluţie sulfat de Mg 33%, sterilă, încălzită la temperatura

camerei pentru a favoriza drenarea bilei veziculare

• se închide extremitatea liberă a sondei prin înnodare sau cu o pensă

• după 15-30min se deschide sonda şi se colectează 30-40ml bilă vâscoasă de culoare

închisă castanie –bila B, veziculară

• la indicaţia medicului se pot recolta 3-5ml bilă B într-o eprubetă sterilă sau pe medii de

cultură pentru examen bacteriologic

• după evacuarea bilei B se colectează o bilă clară care provine direct din ficat –bila C,

hepatică; aceasta, fiind în cantitate mai mare, se va capta într-un recipient corespunzător

• extragerea sondei se face după ce se insuflă câţiva ml de aer şi se închide capătul liber

cu o pensă

• extremitatea sondei se va ţine sub nivelul stomacului pacientului pentru a împiedica

scurgerea conţinutului ei în faringe sau în cavitatea bucală

• se goleşte conţinutul sondei şi se aşază în tăviţa renală

îngrijirea ulterioară a pacientului

• se oferă un pahar cu apă aromată pentru clătirea gurii

• se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie

• se îndepărtează şorţul din material plastic

• se aşează pacientul în poziţie comodă

pregătirea produsului pentru examen de laborator

• se determină cantitatea de bilă obţinută

• se etichetează recipientele

• se trimit probele la laborator

Se reorganizează şi se notează în foaia de observatie

accidente

• înnodarea sondei datorită contracţiilor pereţilor stomacali în timpul senzaţiei de

vărsături

182

• încolăcirea sondei în stomac

• greţuri şi vărsături

• imposibilitatea drenării bilei cauzată de un obstacol funcţional(spasmul sfincterului

Oddi) sau anatomic(coagularea bilei vâscoase)

De ştiut

sunt situaţii când sonda nu pătrunde în duoden datorită unui spasm piloric; închiderea şi

deschiderea duodenului fiind reglată de reacţia conţinutului gastric se încearcă neutralizarea

sucului acid stomacal cu bicarbonat de sodiu soluţie 10% 20-40ml

relaxarea spasmului piloric se poate face prin administrare de medicamente antispastice

în cazul înnodării sondei în stomac, extragerea se va face cu atenţie pe cale bucală cu ajutorul

unei spatule linguale şi a unei pense (chiar dacă a fost introdusă pe cale endonazală)

relaxarea sfincterului Oddi se poate realiza prin introducerea a 5-10ml novocaină soluţie 1-2%

De evitat

• aspirarea conţinutului sondei la extragerea ei

• oboseala pacientului prin prelungirea duratei sondajului peste 3h

• grăbirea înaintării sondei

• depăşirea duratei de execuţie >31/2h

111.Sondajul gastric – tehnici 108

Definitie Sondajul sau tubajul gastric reprezintă introducerea unui tub de cauciuc - sonda

gastrica Faucher sau Einhorn prin faringe şi esofag în stomac.

Scop:

explorator

- recoltarea conţinutului stomacal în vederea evaluării funcţiei chimice şi secretorii

(chimismul gastric)

- pentru studierea funcţiei evacuatoare a stomacului

terapeutic

- evacuarea conţinutului stomacal toxic

- curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine depuse

183

- hidratarea şi alimentarea bolnavului

- introducerea unor substanţe medicamentoase

indicaţii

- în gastritele acute sau cronice, boala ulceroasă

Materiale

de protecţie

• Două şorţuri din cauciuc sau din material plastic

• Muşama şi aleză

• Prosoape

sterile

• Sonda Faucher sau Einhorn

• 2 seringi de 20 ml

• casoletă cu mănuşi de cauciuc

• pense hemostatice

• eprubete

nesterile

• tăviţă renală

• tavă medicală

• pahar cu apă aromată

• pahar cu apă pentru proteză

• recipient pentru colectare

medicamente

• la indicaţia medicului

pregătirea pacientului

psihic:

- se informează pacientul şi i se explică necesitatea tehnicii

- este rugat să respecte indicaţiile date în timpul sondajului

fizic:

- se aşează pacientul pe un scaun cu spetează, cu spatele cât mai drept

184

- se protejează cu şorţul de cauciuc sau de material plastic

- i se îndepărtează proteza dentară (când este cazul) şi se aşează într-un pahar cu apă

- se aşează tăviţa renală sub bărbia pacientului pentru a capta saliva ce se scurge din cavitatea

bucală

- este solicitat să menţină tăviţa în această poziţie

- pacientul nu va mânca în dimineaţa efectuării examenului

tehnica

asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun

îmbracă şorţul de cauciuc

îşi pune mănuşile sterile

umezeşte sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe şi esofag

se aşează în dreapta bolnavului şi îi fixează capul cu mâna stângă, ţinându-l între mână

şi torace

prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un creion

cere pacientului să deschidă larg gura , să respire adânc şi introduce capătul sondei până

la peretele posterior al faringelui, cât mai aproape de rădăcina limbii, invitând bolnavul

să înghită

prin deglutiţie sonda pătrunde în esofag şi este împinsă foarte atent spre stomac(la

marcajul 40-50cm citit la arcada dentară)

verifică prezenţa sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal cu ajutorul

seringii

se fixează sonda

aşează la extremitatea liberă a sondei balonul Erlenmeyer(când se colectează pentru o

probă) sau aspiră sucul gastric cu seringa

pentru a favoriza golirea stomacului, pacientul este rugat să-şi contracte pereţii

abdominali

extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă, cu prudenţă, după comprimarea ei cu o pensă

hemostatică pentru a împiedica scurgerea conţinutului în faringe (de unde ar putea fi

aspirat de pacient)

când capătul liber al sondei ajunge în gura pacientului se prinde cu mâna stângă şi se

îndepărtează sonda

goleşte conţinutul sondei în vasul colector

185

aşează sonda în tăviţa renală

Ingirjirea ulterioară a pacientului

- i se oferă un pahar cu apă aromată să-şi clătească gura

- se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie

- se îndepărtează tăviţa şi şorţul de cauciuc

- i se oferă proteza dentară (după caz)

- se aşează pacientul în poziţie comodă

Pregătirea produsului pentru examenul de laborator

- se determină cantitatea evacuată

- se completează formularele de recoltare

- se trimit probele etichetate la laborator

Reorganizare

Notare în foaia de observaţie

- se notează tehnica, data, cantitatea şi aspectul macroscopic al sucului gastric extras

Accidente

• Greaţă şi senzaţie de vărsătură; se înlătură fie printr-o respiraţie profundă, fie se

efectuează anestezia faringelui cu o soluţie de cocaină 2%

• Sonda poate pătrunde în laringe: apare reflexul de tuse, hiperemia feţei, apoi cianoza, se

îndepărtează sonda

• Sonda se poate înfunda cu resturi alimentare; desfundarea se face prin insuflaţie cu aer

• Se pot produce bronhopneumonii de aspiraţie

De stiut:

- tubajul gastric se efectuează în condiţii de perfectă asepsie

- sondajul gastric se poate efectua şi pe cale endonazală cu sonda Einhorn

- pacienţilor inconştienţi li se urmăresc respiraţia, culoarea feţei; verificarea căii de pătrun

dere a sondei se face prin introducerea capătului liber într-un pahar cu apă - apariţia

bulelor de aer confirmă pătrunderea în căile respiratorii

186

- o formă particulară de sondare în scop hemostatic este introducerea sondei Blakemore

De evitat:

- ungerea sondei cu ulei sau alte substanţe grase (provoacă greaţă pacientului)

112.Sondajul vezical la barbat – tehnici 116

Definitie prin sondaj vezical se intelege introducerea unei sonde prin uretra in vezica urinara, realizand astfel o comunicatie instrumentala intre interiorul vezicii si mediul intern

Generalitati

-in ingrijirea curanta a pacientului, asistenta trebuie sa cunoasca tehnica sondajului evacuator

la femei si la barbati, precum si drenarea vezicii urinare

Scop

Explorator

-recoltatea unei cantitati de urina pentru examen de laborator

-depistarea unor modificari patologice ale uretrei si vezicii urinare

Terapeutic

-evacuarea continutului (cand acesta nu se face spontan)

-spalatura vezicii urinare

Pregatiri

Materiale – la fel ca la sondajul vezical la femeie

Pacient

-psihic – se anunta si I se explica necesitatea si inofensivitatea tehnicii

-fizic

-se asaza pacientul in decubit dorsal cu picioarele intinse si usor departate


-se acopera pacientul lasand accesibila regiunea genital

-se face toaleta organelor genitale

-sub bazin se asaza o perna tare, musamaua si aleza

-se asaza tavita renala intre coapse

187

Executie

-asistenta imbraca manusi de cauciuc

-alege sonda si o lubrefiaza

-dezinfecteaza meatul urinar cu ser fiziologic si oxicianura de mercur

-intre degetele inelar si mic ale mainii drepte prinde extremitatea libera a sondei si cu ajutorul

unei pense sterile, tinute in aceeasi mana, apuca sonda in imediata vecinatate a varfului

-se introduce varful sondei in meat si se impinge usor cu pensa, in timp ce cu mana stanga se

intinde penisul cat mai bine, pentru ca sa dispara cutele transversale ale mucoasei uretrale

care ar putea impiedeca patrunderea sondei in vezica

-daca pe parcursul inaintarii sondei apar obstacole anatomice sau functionale, spasme,

asistenta retrage sonda si pregateste alta de calibrul mai mic (Mercier sau Thiemann)

-patrunderea sondei in vezica se semnaleaza prin scurgerea urinei prin sonda

-se se fixeaza sonda pana se evacueaza urina

-se recolteaza urina in epubrete sau recipient pregatite in functie de examenele de laborator ce

se vor efectua

-restul urinei se capteaza in tavita renala sau alt recipient

-indepartarea sondei se face cu ajutorul pensei, dupe ce extremitatea libera a fost inchisa prin

comprimare

Ingrijirea ulterioara a pacientului

-se efectueaza toaleta si se imbraca pacientul

-se schimba lenjeria care s-a patat cu urina

Reorganizare




-cantitatea de urina recoltata (volum, densitate)

-aspectul macroscopic al urinei

188

-numele persoanei care a efectuat-o

-eventualele accidente sau incidente

Complicatii

Imediate:

-lezarea traumatica a mucoarei uretrale (se tradeaza prin hemoragie de diferite grade)

-se impune intreruperea imediata a tehnicii

-crearea unei cai false prin fortarea sondei

-se previne prin efectuarea sondajului cu blandete si rabdare fara sa se forteze inaintarea

sondei

-astuparea sondei in cursul evacuarii vezicii (oprirea curentului de urina)

-se destupa prin insuflarea cu aer sau injectarea a cativa ml de solutie dezinfectanta

Tardive:

-infectioase, prin introducerea germenilor patogeni prin manevre si instrumente nesterile

De stiut:

-nu se vor exercita presiuni externe asupra hipogastrului pentru a accelera evacuarea urinei

-continutul vezical trebuie sa se evacueze singur, datorita elasticitatii si contractiilor vezicii

urinare

De evitat:

-golirea brusca sau rapida a vezicii destines, in special la persoanele in varsta, se poate

provoca hemoragie

-de aceea, evacuarea se va face incet, iar daca vezica a fost foarte destinsa se va face partial,

urmand ca restul sa se faca printr-un nou sondaj dupa cateva ore

113.Sondajul vezical la femeie – tehnici 117

Pregatiri

189

Materiale

-de protectie

-musama si aleza

-manusi sterile

-sterile

- 2 sonde lungi de aproximativ 15 cm cu varful usor indoit, complet rotunjit, avand unu sau

doua orificii laterale (aproape de varf)

-1-2 epubrete pentru urocultura

-medii de cultura in functie de germenii cautati

-ser fiziologic

-casoleta cu tampoane de vata

-2 pense hemostatice

-nesterile

-materiale pentru toaleta organelor genitale

-tavita renala, bazinet

-paravan (cand se executa in salon)

-recipiemt pentru colectare

-medicamente

-ulei de parafina steril

-oxicianura de mercur 1/5000

Pacienta

-psihic – se anunta si se explica necesitatea efectuarii tehnicii

-fizic


-se protejaza cu musamaua si aleza

-se asaza pacienta in decubit dorsal cu genunchii ridicati si coapsele indepartate (pozitie

ginecologica)

190

-se indeparteaza perna si patura

-se acopera pacienta lasand libera regiunea genitala

-se asaza bazinetul si se efecturaza toaleta organelor genital externe

-se indeparteaza bazinetul si se asaza tavita renala intre coapsele pacientei

Executarea tehnicii

-sondajul se efectueaza in conditii de perfecta asepsie atat a pacientei si a instrumentelor, cat

si a mainilor celui care o executa

-asistenta imbraca manusi sterile

-evidentiaza meatul urinar

-dezinfecteaza cu oxicianura de mercur orificiul uretral de sus in jos in directia anusului

-scoate sonda cu o pensa si o prinde intre degetele mediu si inelar ale mainii drepte

-lubrefiaza sonda cu ulei steril

-orientata cu varful in sus, sonda se introduce in uretra 4-5 cm

-paralel cu inaintarea sondei, extremitatea acesteia va fi coborata printr-o miscare in forma de

arc pentru a-I usura trecerea in vezica

-primele picaturi se lasa sa se scurga in tavita renala, apoi in recipientele pregatite in functie

de scop (urocultura, ex. biochimice ) sau intr-un recipient de colectare

-extragerea sondei se face dupa pensarea orificiului extern, prin aceleasi miscari in sens invers

Ingrijirea ulterioara a pacientei

-se efectueaza toaleta regiunii vulvare

-se imbraca si se asaza comod in pat

-se va supravaghea in continuare

Reorganizare




-se noteaza tehnica si numele persoanei care a efectuat-o

191

-cantitatea de urina recoltata

-aspectul macroscopic al urinei

De stiut: vezi sondajul vezical la barbat

De evitat: vezi sondajul vezical la barbat

114.Spalatura auriculara – tehnici 124

Definitie Prin spălătură auriculară se înţelege spălarea conductului auditiv extern prin

introducerea unui curent de lichid.

Scop

• terapeutic

- îndepărtarea secreţiilor (puroi, cerumen)

- îndepărtarea corpilor străini ajunşi în urechea externă accidental sau voluntar

- tratamentul otitelor cronice

Materiale

- de protecţie

- două şorţuri de cauciuc

- muşama, prosop, aleză

- sterile

- seringă Guyon, vată

- lichidul de spălătură la 37°C

- soluţia medicamentoasă prescrisă

- soluţie de bicarbonat de sodiu 1‰

- nesterile

- masă de tratamente

- tăviţă renală

- scaun


psihic:

- se anunţă pacientul

- i se explică scopul tehnicii

192

fizic:

- în cazul dopului de cerumen, cu 24 ore înainte se instilează în conductul auditiv extern de

3 ori pe zi soluţie de bicarbonat de Na în glicerină 1/20

- în cazul dopului epidermic se instilează soluţie de acid salicilic 1 % în ulei de vaselină

- în cazul corpilor străini hidrofili (boabe de legume şi cereale), se instilează alcool

-în cazul insectelor vii se fac instilaţii cu ulei de vaselin, glicerină sau se aplică un

tampon cu alcool cu efect narcotizant

- pacientul se aşează în poziţie şezând pe scaun

- se protejează cu prosopul şi şorţul

- se aşează tăviţa sub urechea pacientului care va ţine capul înclinat spre tăviţă

Executarea tehnicii

- asistenta se spală pe mâini şi îmbracă şorţul de cauciuc

- verifică temperatura lichidului de spălătura şi încarcă seringa Guyon

- cere pacientului să deschidă gura (conductul se lărgeşte şi conţinutul patologic se

îndepărtează mai uşor)

- trage pavilionul urechii în sus şi înapoi cu mâna stângă, iar cu

dreapta injectează lichidul de spălătură spre peretele postero-superior şi aşteaptă evacuarea

- operaţia se repetă la nevoie

- se usucă conductul auditiv extern

- medicul controlează rezultatul spălăturii prin otoscopie

- se introduce un tampon de vată în conduct

- se aşează pacientul în decubit dorsal 1/2-1 oră

- se examinează lichidul de spălătură

Reorganizarea

193

Notarea în foaia de observatie

- se notează tehnica şi rezultatul spălăturii (corpi străini extraşi etc.)

De stiut:

- pot apărea accidente ca vărsături, ameţeli, lipotimie, dureri, traumatizarea timpanului

datorate presiunii prea mari sau temperaturii scăzute sau crescute a lichidului de spălătură

115.Spalatura gastrica – tehnici 125

Definitie:

Prin spălătură gastrică înţelegem evacuarea conţinutului stomacal şi curăţirea mucoasei

de exsudate şi substanţe străine.

Scop - terapeutic - evacuarea conţinutului stomacal toxic

Indicaţii

• intoxicaţii alimentare sau cu substanţe toxice

• stază gastrică însoţită de procese fermentative

• pregătirea preoperatorie în intervenţiile de urgenţă sau pe stomac

• pregătirea pentru examen gastroscopic

Contraindicţii

intoxicaţii cu substanţe caustice

hepatite cronice, varice esofagiene

îmbolnăviri cardio-pulmonare decompensate

ulcer gastric în perioada dureroasă

cancer gastric

Materiale

de protecţie:

- 2 şorţuri din material plastic

- muşama, aleza

- prosoape

sterile

194

- sonda gastrică Faucher

- 2 seringi de 20 ml

- casoleta cu mănuşi sterile

- pensă hemostatică

nesterile

- cană de sticlă sau de metal de 5 l

- pâlnie, apă caldă la 25-26°C

- recipient pentru captarea lichidului (găleată, lighean)

- scaun

medicamente

- cărbune animal sau alt antidot la indicaţia medicului


psihic:

- se anunţă şi se explică importanţa examenului şi a colaborării sale

fizic:

- se aşează pacientul pe scaun şi se protejează cu un prosop în jurul gâtului

- se aşează şorţul de cauciuc

- se îndepărtează proteza dentară (când este cazul)

- i se oferă tăviţa renală şi este rugat să şi-o ţină sub bărbie (pentru captarea salivei şi

pentru imobilizarea pacientului)

Execuţia tehnicii (sondaj gastric)

- asistenta se spală pe mâini, îmbracă mănuşi sterile şi şorţul de cauciuc

- umezeşte sonda, se aşează în dreapta pacientului şi îi fixează capul între mână şi torace

- cere pacientului să deschidă gura, să respire adânc

- introduce capătul sondei până la peretele posterior al faringelui cât mai aproape de rădăcina

limbii invitând pacientul să înghită

- prin deglutiţie, sonda pătrunde în esofag şi prin mişcări blânde de împingere ajunge în stomac

(la marcajul 40-50 cm la arcada dentară)

195

- la capătul liber al sondei se adaptează pâlnia şi se aduce la nivelul toracelui pacientului

- se verifică temperatura lichidului de spălătură şi se umple pâlnia

- se ridică pâlnia deasupra capului pacientului

- înainte ca ea să se golească complet, se coboară cu 30-40 cm sub nivelul epigastrului în

poziţie verticală pentru a se aduna în ea lichidul din stomac

- se goleşte conţinutul pâlniei în vasul colector

- se repetă operaţia până ce lichidul este curat, limpede, fără resturi alimentare sau substanţe

străine

- se îndepărtează pâlnia şi se pensează capătul liber al sondei după care se extrage cu atenţie,

pentru a se împiedica scurgerea conţinutului ei în faringe, de unde ar putea fi aspirat de

pacient

Pregătirea produsului pentru examen de laborator

- dacă spălătura s-a efectuat pentru eliminarea unor substanţe toxice ingerate accidental

sau voluntar, tot ceea ce s-a evacuat din stomac se va păstra pentru examinarea de către

medic, iar un eşantion va fi trimis la laborator

Ingrijirea ulterioară a pacientului

- i se oferă un pahar cu apă să-şi clătească gura

- se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie

- se îndepărtează tăviţa renală şi şorţul

- se aşează pacientul în poziţie comodă

Reorganizarea



196


De stiut:

- dacă apare senzaţia de greaţă şi vărsătură, se indică respiraţie profundă sau se face

anestezia faringelui cu soluţie de cocaină 2%

- sonda poate ajunge în laringe, apare reflexul de tuse, hiperemia feţei apoi cianoza –

se retrage sonda

- sonda se poate înfunda cu resturi alimentare - se îndepărtează prin insuflaţie de aer cu

seringa

- se pot produce bronhopneumonii de aspiraţie

116.Spalatura oculara – tehnici 122

Definitie

Prin spălătura oculară se înţelege introducerea unui lichid în sacul conjunctival.

Scop:

• terapeutic

- în procesele inflamatoare ale conjunctivei

- în prezenţa unor secreţii conjunctivale abundente

- pentru îndepărtarea corpilor străini

Materiale

-de protecţie: prosoape

-sterile

- comprese, tampoane de vată

- undină sau alt recipient picurător

- apă bicarbonatată 22‰

Pacient

psihic:

197

- se anunţă pacientul

- i se explică necesitatea şi inofensivitatea tehnicii

fizic:

- se aşează pacientul în poziţie şezând, cu capul aplecat pe spate, cu privirea în sus

- se protejează ochiul sănătos cu o compresă sterilă

- se protejează cu un prosop în jurul gâtului

- se aşează tăviţa renală lipită de gât, de partea ochiului ce urmează a fi spălat

(susţinută de bolnav sau ajutor)

- dacă starea generală nu permite poziţia şezând, pacientul va sta în decubit dorsal sau

lateral, cu capul aplecat înapoi

Executarea tehnicii

- participă două asistente: una supraveghează pacientul şi-l menţine în poziţia aleasă, cealaltă

efectuează tehnica

- se spală pe mâini; se dezinfectează

- verifică temperatura lichidului de spălătură: 37°C (temperatură mai joasă declanşează

reflexul de închidere a pleoapelor)

- aşează pe cele două pleoape câte o compresă îmbibată în soluţia antiseptică de spălare

- deschide fanta palpebrală cu degetele mâinii stângi şi toarnă încet lichidul din undină (sau

alt recipient) în sacul conjunctival, evitând corneea

- solicită pacientului să rotească ochiul în toate direcţiile

- repetă tehnica la nevoie şi verifică prezenţa corpilor străini în lichidul de spălătură (când

este cazul)

- îndepărtează tăviţa renală

198

Ingrijirea ulterioară a pacientului

- usucă faţa pacientului

- aspiră lichidul rămas în unghiul nazal al ochiului

- îndepărtează compresa de pe ochiul protejat

- aşează pacientul în poziţie comodă

Reorganizarea




- se notează tehnica şi numele persoanei care a efectuat-o

- aspectul lichidului de spălătură

De stiut

- ciocul undinei va fi ţinut la distanţă de 6-7 cm de ochiul pacientului pentru ca

eventualele mişcări reflexe produse de acesta sau gesturile greşite ale asistentei să nu

traumatizeze ochiul cu vârful recipientului

De evitat

- infectarea ochiului sănătos prin lichidul de spălătură de la ochiul bolnav

117.Spalatura vaginala – tehnici 129

Definitie

-prin spalatura vaginala se intelege introducerea unui curent de lichid (apa, sau solutie

medicamentoasa), in vagin, care dupa ce spala peretii vaginali se evacueaza pe langa canula

Scop

Terapeutic

-indepartarea continutului vaginal (produse nornale sau patologice)

-dezlipirea exudatelor patologice de pe mucoasa

199

-dezinfectia locala inaintea interventiilor chirurgicale

-calmarea durerilor

-reducerea proceselor inflamatoare

Pregatiri

Materiale

-de protectie

-paravan, prosoape

-invelitori de flanela

-musama, aleza

-sterile

-canula vaginala

-irigator, vata

-nesterile

-stativ pentru irigator

-bazinet

-medicamente

-2 l solutie medicamentoasa -apa oxigenata

-solutie cloramina

-permanganat de potasiu 1/2000

-oxicianura de mercur 1/4000

-solutie sublimat 1%

Pacienta

-psihic – se anunta si i se explica necesitatea efectuarii tratamentului

-fizic

-se izoleaza patul cu paravan (daca nu se efectueaza in sala de tratamente)

-se protejaza patul cu musama si aleza

-se asaza pacienta in pozitie ginecologica

200

-se introduce bazinetul sub bazinul pacientei

-se spala organele genitale cu apa si sapun

-se acopera regiunea vulvei cu un strat subtire de vaselina (pentru spalaturile calde)

Executarea tehnicii

-se incepe cu spalarea si dezinfectarea mainilor (?)

-se imbraca manusile

-se adapteaza canula la tubul irigatorului

-se elimina aerul

-se asaza irigatorul la 50-75 cm inaltime fata de simfiza pubiana

-se verifica temperatura solutiei

-se repereaza orificiul de intrare in vagin

-se deschide robinetul

-se introduce canula odata cu curentul de lichid pana in fundul de sac posterior al vaginului

-se spala bine fundul de sac posterior si apoi se plimba canula pe toata suprafata vaginului

-se retrage canula inainte ca irigatorul sa se goleasca

-se penseaza tubul si se depune in tavita renala

Ingrijirea ulterioara a pacientei

-se usuca regiunea genital cu vata si prosoape

-se indeparteaza materialele folosite

-se ajuta sa se imbrace

-se asaza comod in pat


Pregatirea produsului pentru laborator

-se examineaza lichidul de spalatura care poate contine:

-flocoane de mucus

-puroi

-cheaguri de sange

201

-se trimite la laborator la solicitarea medicului

Reorganizare




De stiut:

-dupa temperatura lor, spalaturile vaginale se impart in:

-reci pana la 20 C

-caldute 35-37 C

-calde 45-50 C

-solutiile medicamentoase (preparate farmaceutice sau pe loc) vor fi incalzite la temperatura

necesara in baie de apa

-inainte de utilizare, se va verifica temperatura acestora

118.Spalatura vezicii urinare – tehnici 127

Definitie

-prin spalatura vezicii urinare se intelege introducerea unei solutii medicamentoase prin sonda in vezica

Scop

-terapeutic

-indepartarea exudatelor patologice rezultate din inflamatia peretilor vezicii

-pregatirea in vederea unei explorari

Pregatiri

Materiale

-de protectie

-musama, aleza

-prosoape

202

-sterile

- 2 sonde Thiemann, Nelaton, sau sonde cu o singura cale (unidirectionale)

-manusi sterile

-casoleta cu tampoane

- 2 pense hemostatice

-seringa Guyon

-medii de cultura

-nesterile

-bazinet

-tavita renala

-medicamente

-ser fiziologic

-oxicianat de mercur 1/5000

-ulei de parafina

-solutie de spalatura 1 L

-solutie de rivanol 0,1- 2%

-nitrat de argint 1-4 %0

Pacient

-psihic – se anunta si se explica necesitatea tehnicii

-fizic


-se protejaza cu musama si aleza

-se asaza pacientul in pozitie ginecologica

-se efectueaza toaleta regiunii genital

Executarea tehnicii

-se incepe cu sondajul vezical (vezi subiect 112 si subiect 113)

-dupa evacuarea vezicii se adapteaza la sonda seringa Guyon sau un irigator si se introduc

203

80-100 ml solutie, fara sa se destinda vezica

-se retrage seringa

-se lasa sa se scurga lichidul introdus la capatul sondei asezandu-se pe o compresa

-se repeta operatia pan ace lichidul evacuate este limpede

Reorganizare




De stiut

-tehnica se executa in conditii de perfecta asepsie a materialelor si manevrelor

-sonda se poate astupa prin cheaguri de sange

-se destupa prin insuflare de aer sau ser fiziologic

-tehnica se executa cu prudenta pentru a prevenii complicatiile: hemoragii, traumatisme,

infectii

119.Tehnica efectuarii perfuziei intravenoase – ghid 134

Perfuzia intravenoasa

- introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătură, a soluţiei medicamentoase pentru:

reechilibrare hidroelectrolitică

hidroionică

volemică a organismului.

Scop

• hidratarea şi mineralizarea organismului

• administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efect prelungit

• depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici

• completarea proteinelor sau a altor componente sanguine

• alimentarea pe cale parenterală

Materiale

204

-materiale pentru dezinfecţia de tip II :

-dezinfectante = alcool iodat

-tampoane sterile (se curăţă pielea cu tamponul îmbibat în dezinfectant, apoi cu un

tampon steril, se aplică încă o dată dezinfectantul şi se şterge pielea cu tamponul steril, durata

de acţiune fiind de 30sec.)

-materiale pentru puncţia venoasă:

-de protecţie-pernă elastică pentru sprijinirea braţului

- muşama, aleza

-instrumentar şi materiale sterile

- seringi şi ace de unică folosinţă

(se verifică integritatea ambalajului, valabilitatea sterilizării, lungimea şi

diametrul acelor)

- în funcţie de scop: pense, mănuşi sterile, tampoane

-alte materiale

-garou

-fiole cu soluţii medicamentoase

-soluţii perfuzabile

-tăviţă renală

• perfuzor = trusă de perfuzie (ambalat de unică întrebuinţare)

• pompă de perfuzie automată - cu reglare programată a volumului şi ratei de flux

• robinete cu două sau mai multe căi

• branulă(cateter i.v.)

• fluturaş

205

• benzi de leucoplast pentru fixarea acului (canulei) şi a tubului perfuzorului pe

tegumentul pacientului

Pacient

-pregatirea psihica – se informeaza asupra locului punctiei

-pregatirea fizica – pentru punctia de la venele bratului si antebratului:

-se asaza intr-o pozitie confortabila atat pentru pacient cat si pentru persoana care

executa punctia, decubit dorsal

-se examineaza calitatea si starea venelor

-se asaza bratul pe pernita si musama in abductie si extensie maxima

-se dezinfecteaza tegumentele – tip I

-se aplica garoul la 8 cm deasupra locului punctiei

-se strange sa opreasca circulatia venoasa fara a comprima artera

-se recomanda pacientului sa stranga pumnul

Executarea tehnicii

-tehnica de intretinere a liniei intravenoase este o tehnica aseptica fig 18/135

-asistenta se spala pe maini cu atentie


-pregateste solutia de perfuzat

-monteaza aparatul de perfuzat si lasa sa circule solutia prin tuburi (evitand contaminarea

sistemului) pentru indepartarea aerului

-alege vena, intai locurile distale si apoi cele proximale

-aplica garoul

-dezinfecteaza cu alcool iodat de la centru in afara

-introduce acul, branula in vena

-scoate garoul si atasaza tuburile

206

-deschide prestubul, fixeaza rata de flux 60 picaturi/ min

-mentine locul de perfuzie, acopera cu pansament steril

-schimba pansamentul (cand se fixeaza catetere) la 24 ore

-inspecteaza zona de o eventuala inflamatie

-schimba punga cu solutie (sau flaconul) inainte de golirea completa a precedentei

-se poate folosi o rata redusa pentru a tine vena deschisa

Ingrijirea ulterioara a pacientului

-la sfarsitul perfuziei se exercita o presiune asupra venei cu un tampon si se retrage acul in

directia axului vasului


-se dau lichide caldute daca este permis

Reorganizare



Notare in foaia de observatie

Accidente

• hiperhidratarea (la cardiaci poate provoca edem pulmonar acut) - se reduce ritmul sau

se întrerupe perfuzia, se administrează tonicardiace

• embolia gazoasă - prin pătrunderea aerului în curentul circulator (atenţie la utilizarea

perfuziilor sub presiune, când se foloseşte para de cauciuc)

• revărsarea lichidului în ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite, necroze

• coagularea sângelui pe ac sau canulă - se previne prin perfuzarea lichidului cu soluţie

de heparină

De stiut

-toate fluidele administrate i.v. trebuie etichetate cu data, ora, medicatia adaugata, doza

-rata de flux = nr. pic/min

-sursele de contaminare a perfuziei:

-inainte, prin manevre necorespunzatoare

-in timpul perfuziei

207

-schimbarea flaconului

-injectii complementare

-substante aditionale

-aer poluat

De evitat

-folosirea aparatului de sustinere a bratului, care ar putea creste posibilitatea compresiei

vaselor sau nervilor

120.Transportul si pozitionarea pacientului inconstient – ghid 220

-vezi subiect 70

121.Trecerea bolnavului de pe targa in pat – ghid 220

- vezi subiectul 70

122.Trecerea bolnavului din pat pe targa – ghid 220

-vezi subiectul 70

208

100297195 subiecte examen practic

Documents