UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOSFACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

RISCUL DE SOLVABILITATE

Profesor coordonator: Lector Dr. Ioan Viorica

Studente: Caluean Violeta Mihalcea Iulia FB,ANUL III,ZI

CUPRINS:

Conceptul de risc de solvabilitate Reglementari privind solvabilitatea bancii Evaluarea riscului de solvabilitate Gestiunea riscului de solvabilitate Garania i acoperirea riscurilor Concluzii Bibliografie

Conceptul de risc de solvabilitate

Riscul de solvabilitate sau riscul de capital este riscul de a nu dispune de fonduri proprii suficiente pentru acoperirea eventualelor pierderi. O astfel de situatie apare atunci cand banca isi asuma riscuri prea mari in corelatie cu dimensiunile capitalului propriu. Spunem ca in acest caz nu exista o adecvare a capitalului bancii.

Riscul solvabilitii este consecina manifestrii unuia sau mai multor riscuri bancare i pe care banca nu le-a prevenit. Riscul de insolvabilitate arat ct din valoarea fondurilor proprii ale bncii poate decdea nainte ca poziia creditorilor ei s fie pus n pericol.

Capitalul bancar are un rol esenial i n protecia global a bncii de riscurile nediversificabile i cele pure. El joac rolul de amortizator global de oc i de aceea mrimea i structura sa sunt elemente eseniale n stabilirea propriului risc al bncii. Riscul de solvabilitate este cel de a nu dispune de fonduri proprii suficiente pentru absorbia pierderilor eventuale. n schimb, riscul de credit arat riscul degradrii solvabilitii contrapartidelor, nu a instituiei mprumuttoare.

Acest risc rezult, pe de o parte, din suma total a fondurilor proprii disponibile i pe de alt parte din riscurile ce se produc (de credit, de pia, de rat, de schimb etc.).

Reglementarea prudenial fixeaz praguri minime pentru fondurile proprii n funcie de riscurile la care instituiile bancare sunt expuse. Analizele specifice ale riscurilor sunt indispensabile pentru definirea adecvrii obiective a fondurilor proprii la riscurile realmente posibile.Sumele de fonduri proprii definite n funcie de msurarea riscurilor sunt numite fonduri proprii economice.

Reglementari privind solvabilitatea banciiReglementarea prudenial a solvabilitii bncii se refer la adecvarea (suficiena) fondurilor proprii la riscurile asumate, fondurile proprii reprezentnd ultimul garant al solvabilitii n faa ansamblului riscurilor. De asemenea, fondurile proprii reprezint o referin obligatorie pentru toi indicatorii de performan, datorit condiiei imperative de remunerare satisfctoare a acionarilor. Dac fondurile nu sunt adaptate la nivelul riscurilor, pentru un motiv oarecare, nici riscul de solvabilitate, nici alte riscuri, nici msurrile performanelor, nu sunt bine stpnite.

Activand in acest fel,banca scade ponderea capitalului in totalul pasivului, creste efectul de levier si in acelasi timp creste si riscul de solvabilitate.

Pentru a contracara tendinta bancilor de maximizare a profitului prin utilizarea intensiva a fondurilor proprii si fortarea expunerii la risc, autoritatile monetare si de credit impun limite in domeniu sub forma unor norme prudentiale. Aceste norme reglementeaza aspecte legate de adecvarea capitalului bancii (capital adequacy) si fac trimitere la fondurile sale proprii. Din acest motiv este bine sa clarificam, in cazul legislatiei romanesti ce inseamna fonduri proprii.

Reglementarile prudentiale bancare impun urmatoarele norme ce vizeaza riscul de solvabilitate:

Capitalul social minim pentru a putea obtine acordul de functionare in vederea desfasurarii unei activitati de banca, o societate trebuie sa aibe un capital social minim de 5 milioane euro. Acesta trebuie sa fie subscris integral si varsat in proportie de cel putin 50 % in momentul constituirii. Adecvarea fondurilor proprii aceste regulementarile vizeaza constituirea de fonduri proprii in functie de riscurile asumate de banca. Initial s-a avut in vedre riscul de credit, insa reglementarile s-au modificat in functie si de alte riscuri. Cea mai celebra norma de adecvare a fondurilor proprii este cea creata de Comitetul de la Basel.

Investitii in valori mobiliare tinand cont de specificul bancii de intermediar financiar, se incearca prin aceasta reglementare sa se limiteze plasamentele in actiuni si implicarea bancii in activitati care nu ii sunt specifice. Pe de alta parte, o impletire a capitalului bancar cu cel din alte sectoare genereaza un risc sistemic, tradus prin interese economico-financiare comune care slabesc controlul prin banci asupra agentilor economici. In schimb, participatiile la capitalurile unor societati bancare sau financiare sunt agreate intr-o masura mult mai mare.

Evaluarea riscului de solvabilitate

Dificultile de evaluare a fondurilor proprii economice adecvate la riscuri sunt metodologice i practice. Aceast evaluare necesit evaluarea cu probabilitatea pierderilor posibile i a nivelului de protecie, astfel nct fondurile proprii s fac fa acestor pierderi. Fondurile proprii economice sunt fondurile proprii necesare pentru a face fa riscurilor msurate ct mai obiectiv posibil i nu forfetar.

Prin definiie, fondurile proprii permit acoperirea pierderilor posibile cu probabilitate fixat n avans. Ele sunt estimate plecnd de la msurri obiective, nu forfetare, ale riscurilor. Probabilitatea ca pierderile s depeasc fondurile proprii economice este pragul de toleran. Pragul de toleran nu este altceva dect probabilitatea de default" a instituiei, fiind o msur a riscului su de solvabilitate. Alegerea pragului de toleran este critic.

Fondurile economice proprii trebuie, teoretic, s acopere riscurile de pierderi pn la orizontul expunerilor: cel al angajamentelor existente pentru riscul de credit i ine cont de profilurile temporale ale expunerilor, cel necesar pentru lichidarea poziiilor pentru riscul de pia. Suma consumrilor fondurilor proprii pe operaiune supraestimeaz riscul global, cci ele omit efectul acestei diversificri. ntreaga supraestimare conduce la un excedent de fonduri proprii. Ori fondurile proprii constituie rata care condiioneaz dezvoltarea activitilor. Eliminarea supraestimrilor justific un efort al preciziei pentru a ine seama de efectele diversificrii riscurilor.

Gestiunea riscului de solvabilitate

Gestiunea riscului solvabilitii ine de mrimea fondurilor proprii ale bncii, deoarece indiferent de eficacitatea aciunilor ntreprinse pentru a gestiona riscurile, apariia pierderilor este posibil mereu, de unde necesitatea mririi permanente a fondurilor proprii.Bncile care accept un nivel mare de riscuri sunt obligate s-i consolideze fondurile proprii chiar peste nivelul prevzut de autoritile bancare.

Gestiunea riscului de solvabilitate se va efectua prin titlurizare. Fenomenul de titlurizare aduce importante transformri, dar i avantaje n domeniul bancar. Posibilitatea bncilor de a-i revinde creanele asigur o mare lichiditate activului bancar i diminueaz expunerea lor la riscuri. Ieirea acestor creane permite realizarea de economii ale fondurilor proprii, putnd fi orientate spre alte destinaii. n aceast ipostaz, titlurizarea constituie un instrument de gestiune a bilanului, permind modularea n acelai timp a nivelului fondurilor proprii i a rentabilitii lor.

Titlurizarea creanelor const n cedarea ctre investitori a unui ansamblu de creane. Este vorba de un transfer de proprietate prin preluarea creanelor cedate de bnci de ctre Fondul Comun al Creanelor (FCC) n schimbul disponibilitilor constituite prin contribuia investitorilor. Creanele titlurizate angajeaz fluxuri susceptibile de a remunera investitorii poteniali.Motivaiile pentru titlurizare (francez securitisation) pot fi diferite de la un cedant la altul. Ele se refer, n general, la ameliorarea solvabilitii, la diversificarea surselor de finanare, la o concentrare a activitii asupra prestrilor de servicii i, n anumite condiii, la o cretere a rentabilitii fondurilor proprii.

Pentru a determina n ce condiii economia fondurilor proprii afecteaz rentabilitatea, trebuie efectuat un bilan al costurilor i a avantajelor operaiunii. Pornind de la acest bilan costuriavantaje, trebuie urmrit n ce condiii titlurizarea permite administrarea fondurilor proprii pentru ameliorarea rentabilitii. Compararea costurilor i avantajelor const, n definitiv, n compararea costului de refinanare al bilanului, ce cuprinde pe cel al fondurilor proprii i costul global de refinanare prin titlurizare.

Garania i acoperirea riscurilor Exist cteva tehnici de baz pentru reducerea riscului remuneraiei ctre investitori:

Subdimensionarea const n promisiunea fcut investitorilor care' recumpr prile pentru numai o parte a fluxurilor angajate din creanele originale. Dac aceste creane devin riscante, fluxurile angajate prin pool-ul original de creane se diminueaz.

Emisiunea prilor ordinare i subordonate const n mprirea prilor emise n contrapartida creanelor originale n trane diferite, de exemplu, o tran ordinar i o tran subordonat. Trana subordonat este alimentat dup trana ordinar i suport riscul rezidual.

Metoda poate s angajeze mai multe categorii de pri emise n contrapartida aceluiai pool de creane originale. Unele concentreaz i altele ofer o rentabilitate aproape sigur. Acestea din urm sunt mai uor de negociat i de vndut investitorilor.

Aceast tehnic necesit retragerea fluxurilor de ctre creanele originale pentru reorientarea lor cu prioritate ctre diferite categorii de pri. S presupunem c problema este de a proteja prile contra riscului de default" al creanelor originale. Prile create n contrapartida creanelor originale sunt de dou tipuri: seniorii sunt fr risc i juniorii (prile subordonate) suport toate riscurile

Soluia cea mai simpl pentru anularea riscului prilor seniori const in atribuirea tuturor defectelor" prilor juniori.

Dac riscul de default " se adeverete mai slab dect a fost prevzut, creanele originale degajeaz un excedent de rentabilitate fa de minimul necesar pentru garantarea rentabilitii investitorilor seniori. Acest excedent crete rentabilitatea prilor subordonate. Invers, dac rentabilitatea efectiv este inferioar rentabilitii garantate seniorilor, reduce rentabilitatea prilor subordonate.

Asigurarea. n mecanismul asigurrii, fluxurile sunt garantate investitorilor printr-un contract de asigurare, care are ca scop acoperirea tuturor decalajelor ntre fluxurile garantate n avans i fluxurile obinute pe baza prilor originale. Evident, cu ct ansele observrii decalajelor ridicate sunt mai mari, cu att mai costisitoare este asigurarea. Titlurizarea ofer o serie de avantaje financiare care se rezum la scderea costului de refinanare a creanelor titlurizate. Toi factorii care concur la scderea costului de refinanare sporesc avantajul financiar al titlurizrii.

CONCLUZII:

n ultima vreme auzim din ce n ce mai des comentarii legate de gradul de solvabilitate al bncilor din sistem. Recent, chiar reprezentanii Bncii Naionale a Romniei ne-au relatat c solvabilitatea bncilor de pe piaa autohton este foarte bun, de 12 12,5%. Raportul de solvabilitate european (RSE) este cel mai cunoscut indicator prin care este cuantificat prudena bancar i are ca scop principal garantarea capacitii instituiilor de credit de a face fa unei situaii n care debitorii dau faliment i de a atenua inegalitile concureniale dintre diferite sisteme naionale. RSE se calculeaz ca raport procentual ntre fondurile proprii ale bncii, pe de o parte, i activele bilaniere i extrabilaniere ponderate cu un coeficient de risc, pe de alt parte.

Fondurile proprii luate n calculul sovabilitii se mpart n dou categorii: fonduri proprii de baz (capital, rezerve i rezerve) i fonduri proprii complementare (rezerve din reevaluri, subvenii). ntre cele dou categorii de fonduri proprii trebuie s fie ndeplinit o relaie, mai exact nivelul fondurilor proprii complementare trebuie s fie mai mic dect nivelul fondurilor proprii de baz. Cea mai interesant parte din procedeul de calculare a solvabilitii unei bnci o reprezint ponderarea activelor instituiei cu un anumit coeficient de risc. Acest coeficient variaz ntre 100% pentru creditele acordate clienilor i 0% n cazul creanelor asupra statului i asupra guvernelor din rile dezvoltate. Raportul de solvabilitate european a fost definit de Comisia European n anul 1989, iar, ulterior, n anii 1991-1995, au fost emise instruciuni privind aplicarea i respectarea lui.

BIBLIOGRAFIE:Gestiune si audit bancar,Vasile Dedu,Ed.Economic Bucureti,2003 Referate.ro BURSA On Line.ro