Cardul bancar în economia modernă

Rezumat al tezei de doctorat

Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze aspectele relevante ale cardurilor

bancare, instrumente de plată care sunt asimilate tot mai mult în existenţa cotidiană

şi care tind să înlocuiască, într-o proporţie covârşitoare, moneda efectivă.

Am ales această temă atât din considerente de ordin teoretic, cât şi practic,

având în vedere şi o oarecare lipsă a informaţiei privind acest instrument de plată;

literatura de specialitate economică nu este prea generoasă în tratarea subiectului la

care ne referim.

Instrumentul de plată denumit „carte de plată” sau „card” a fost reglementat,

pe teritoriul românesc, începând cu anul 1995, odată cu adoptarea tehnicilor

monetice moderne şi emiterea primelor carduri bancare în România, iar, în prezent,

reglementarea în materie a fost revizuită şi adaptată cerinţelor de armonizare cu

legislaţia Uniunii Europene.

Adoptarea şi introducerea cărţilor de plată prezintă o serie de avantaje

printre care pot fi amintite: eliminarea titlurilor de plată clasice; reducerea

substanţială a timpului şi a cheltuielilor legate de efectuarea plăţilor; eliminarea

procesului îndelungat de autorizare a plăţilor şi de tipărire a unor liste cu

identificarea persoanelor ce utilizează cecuri false fără acoperire într-un cont

bancar; verificarea rapidă a cărţii de plată şi a titularului acesteia prin intermediul

calculatorului.

Din considerentele enunţate mai sus, am considerat că o încercare de tratare

a subiectului în discuţie, din perspectivă juridică şi economică (ca şi caracteristică

a dreptului bancar) ar fi de natură să constituie o contribuţie şi poate chiar o

premisă a unor studii referitoare la cardurile bancare, în special pe măsură ce vor

apărea speţe decurgând din activitatea cu carduri în spaţiul european.

1

Teza este structurată în opt capitole care tratează următoarele:

Capitolul I - Originile apariţiei cărţilor de plată;

Capitolul II - Principalele organizaţii internaţionale de plăţi cu carduri;

Capitolul III - Cardurile în plan internaţional;

Capitolul IV - Activitatea cu carduri în România;

Capitolul V - Fraudele prin carduri;

Capitolul VI - Recuperarea debitelor rezultate din activitatea cu carduri;

Capitolul VII – Activitatea cu carduri în Franţa;

Capitolul VIII - Reglementarea activităţii cu carduri la nivelul Uniunii

Europene.

În cele ce urmează, vom reda succint conţinutul capitolelor enumerate.

Capitolul I – tratează, în cele trei secţiuni, principalele momente ale apariţiei

şi evoluţiei cardurilor, în special pe continentul american unde este situată originea

acestora (perioada 1914-1915 reprezintă anii de pionierat, iar ulterior, în 1950 sunt

lansate masiv cartelele din plastic, utilizate îndeosebi pentru tranzacţii financiare

convenţionale).

De asemenea, sunt menţionate momente de referinţă în apariţia cardurilor în

Europa şi în spaţiul asiatic.

Practic, apariţia şi dezvoltarea cărţilor de plată pe plan internaţional a fost

influenţată de locul naşterii lor – SUA.

De altfel, originea americană a marilor reţele de cărţi de plată a constituit

modelul de organizare şi chiar de funcţionare a acestora, influenţând răspândirea

cardurilor în lumea întreagă. Astfel, cărţile internaţionale de plată - VISA,

MasterCard, American Express, Diners Club - sunt afiliate, sau chiar aparţin unor

reţele de origine americană.

Un aspect principal, legat de apariţia şi de funcţionarea cardurilor, îl

reprezintă produsele auxiliare desfăşurării activităţii cu aceste instrumente de plată,

prezentate sub formă de echipamente care oferă anumite facilităţi:

ATM - ghişee bancare automate;

CD - distribuitoare de numerar;

2

TPE/POS - terminale puncte de vânzare;

TPS - terminale de plată simplificate.

În secţiunea a III-a este prezentată tipologia cardurilor, rezultată prin

aplicarea diferitelor criterii de clasificare a acestora.

În prezent se află în circulaţie o diversitate de cărţi de plată, existând practic

câte o carte pentru fiecare aplicaţie. Tipologia cardurilor este complexă, în realitate

existând şi alte clasificări posibile complementare. Clasificarea cărţilor de plată are

în vedere o serie de criterii, cele mai importante fiind gruparea acestora după

funcţiunile îndeplinite, modul de stocare a caracteristicilor de securizare şi calitatea

emitentului.

În esenţă, principalele tipuri de carduri sunt: cardurile de credit, cardurile de

debit şi cardurile multifuncţionale sau derivate.

Capitolul II - prezintă principalele organizaţii internaţionale de plăţi cu

carduri. Aceste entităţi se prezintă sub forma unor corporaţii multinaţionale,

parteneriate ale instituţiilor financiar-bancare provenind din cele mai diverse zone

geografice şi sunt reprezentate pe toate continentele.

Cele mai importante organizaţii în domeniu sunt VISA International şi

MasterCard. Ambele organizaţii au sediul principal în Statele Unite ale Americii

(VISA în San Francisco iar MasterCard în New York) şi au fost constituite ca

asociaţii non-profit, proprietate a membrilor lor.

Ulterior, însă, şi-au redefinit poziţia – parte dintre structurile organizaţionale

care compun VISA vor deveni societăţi deschise (începând cu anul 2007) iar

MasterCard a devenit o companie deschisă publicului, începând cu anul 2006.

În noile condiţii, băncile care compun respectivele organizaţii vor deveni

acţionari sau clienţi.

Principala activitate a organizaţiilor de plăţi cu carduri, la nivel global, o

reprezintă procesarea plăţilor dintre băncile comercianţilor acceptanţi de carduri şi

băncile deţinătorilor de carduri emise sub mărcile VISA sau MasterCard, fie

acestea carduri de credit, fie de debit.

3

Practic, acest tip de organizaţii nu emite carduri, ci doar oferă membrilor săi

sau altor instituţii financiar –bancare sau non-bancare licenţa pentru emiterea de

carduri sub mărcile promovate de organizaţii, pe baza îndeplinirii unor criterii

prestabilite. Relaţiile dintre organizaţie şi viitorii emitenţi de carduri au ca temei

legal un Acord de atribuire a licenţelor pentru produsele şi serviciile puse la

dispoziţie, care îmbracă forma unui contract de adeziune.

Activitatea tuturor membrilor organizaţiei este guvernată de un set de

“Reguli Internaţionale de Operare şi de procedură”.

Celelalte organizaţii de plăţi cu carduri, la care face referire lucrarea de faţă

sunt: American Express, Diners Club şi JCB (Japan Credit Bureau).

Capitolul III – este intitulat „cardurile în plan internaţional” şi tratează, în

special, cardurile de debit.

Având în vedere că, în majoritatea statelor, cele două tipuri principale de

carduri – de debit şi de credit - sunt, adesea, confundate în utilizare, am luat ca

referinţă, în special cardurile de debit, cele de credit fiind menţionate, pe parcurs,

în acest capitol, cât şi în cel referitor la activitatea cu carduri din România. Potrivit

unei definiţii foarte sumare, general acceptate, cardul de debit este un card de

plastic care reprezintă o metodă de plată alternativă pentru plata cu numerar, atunci

când se achiziţionează bunuri şi/sau servicii.

La origini, creditul şi debitul erau denumite „stăng” şi, respectiv, „drept”.

Utilizarea cardurilor de debit a cunoscut o mare răspândire în numeroase

state ale lumii, determinând surclasarea utilizării cecurilor, iar în anumite domenii

chiar volumul tranzacţiilor realizate cu numerar.

În esenţă, funcţionalitatea cardurilor de debit este foarte asemănătoare celei

de plată cu cecuri, prin care se completează un cec cu suma care urmează a fi

retrasă direct din contul unui deţinător de card (referirea la acesta se face, adesea,

prin sintagma “card de cecuri”), sau prin retragerea sumei care a rămas pe un card

preplătit.

În funcţie de magazin sau de comerciant, clientul deţinător de card poate

proceda la introducerea sau trecerea cardului prin terminalul special sau îl poate

4

înmâna comerciantului pentru a efectua această operaţiune. Orice tranzacţie va

putea fi autorizată şi, respectiv, procesată, iar clientul va verifica realizarea ei prin

introducerea (tastarea codului personal, PIN-ului) sau, după caz, prin semnarea

unei chitanţe de vânzare.

În anumite state, cardul de debit este un card cu scopuri multiple, care este

utilizat ca un card de ATM – pentru retrageri de numerar din automatele bancare şi

ca un card de garantare a cecurilor. Comercianţii pot, la rândul lor să ofere servicii

de eliberare de numerar, precum şi de remitere a unui rest de numerar (rezultat în

urma tranzacţiei efectuate), atunci când un client are şi dreptul (potrivit

contractului de emitere a cardului) de a retrage numerar, pe lângă operaţiunea de

achiziţionare a unui/unor bunuri.

În prezent, specific anumitor bănci este combinarea funcţiunilor de debit şi

de credit într-un singur card; aceasta nu înseamnă pur şi simplu permisiunea

realizării unor tranzacţii prin creditare amânată (nu se dispune plata imediat,

aceasta se realizează la un interval stabilit de emitentul unui card), ci permisiunea

deopotrivă a creditării şi debitării instantanee (online) a aceluiaşi card, dar care are

ataşate conturi total separate, care îndeplinesc atât funcţiuni pentru credit, cât şi

pentru debit, şi care au asigurate, separat limite de autorizare şi funcţionare.

De asemenea, există carduri care îndeplinesc numai funcţii de creditare (nu

şi de debit) fiind alimentate din conturi preplătite sau din conturi de cerere (aceste

conturi sunt specifice numai anumitor sisteme bancare).

În ceea ce priveşte provenienţa banilor necesari plăţilor sau retragerilor de

numerar, faptul că aceştia provin de pe un card de debit sau unul de credit nu are

importanţă decât pentru cele două părţi ale contractului de emitere, respectiv banca

şi clientul acesteia, deţinătorul de card.

Atunci când vorbim despre cardurile de credit, avem în vedere, spre

exemplificare, ca cele mai utilizate, Visa, Mastercard. Dacă, însă, vorbim despre

carduri de debit, referirile cele mai la îndemână sunt: Maestro, Visa Electron, Plus,

Star, etc.

5

În ceea ce priveşte tipurile de card de debit, subliniem faptul că cea mai

mare parte a cardurilor de debit cu circulaţie internaţională sun emise sub mărcile

Visa sau Mastercard. Cu toate acestea, există şi multe alte tipuri de carduri emise şi

acceptate numai pe plan naţional sau regional. Exemple de astfel de carduri pot fi:

Switch (devenit Maestro) şi Solo, ambele emise în şi pentru Marea Britanie; Carte

Bleu, în Franţa; Laser, în Irlanda; EC electronic cash” (fostul Eurocec), în

Germania; EFTPOS, în Australia şi Noua Zeelandă.

Fără a neglija importaţa şi utilitatea emiterii unor carduri cu circulaţie

naţională şi/sau regională, băncile emitente, precum şi consumatorii (deţinătorii de

carduri) au ajuns la concluzia că necesitatea de compatibilitate transfrontalieră, mai

ales în condiţiile apariţiei euro şi a proiectului european SEPA, poate primi un

răspuns, numai prin emiterea şi utilizarea, pe scară cât mai largă, a cardurilor cu

circulaţie internaţională, precum şi a transformării (rebrandării) cardurilor

naţionale sau regionale în carduri cu recunoaştere internaţională.

Secţiunile II şi III ale acestui capitol, prezintă caracteristicile tranzacţiilor

efectuate cu carduri în diferite state ale lumii, precum şi avantajele şi dezavantajele

utilizării cardurilor de debit.

Capitolul IV – tratează activitatea cu carduri din România, care prezintă, atât

teoretic, cât şi practic, principiile şi caracteristicile de bază ale activităţii cu carduri

în general. Din perspectivă teoretică, dar şi practică, trăsăturile care se regăsesc în

actele şi faptele specifice operaţiunilor cu carduri din România sunt aceleaşi cu

cele care caracterizează, la scară internaţională, domeniul la care ne referim.

Această remarcă se bazează pe faptul că emitenţii de carduri (în principal,

instituţiile financiar-bancare) desfăşoară activităţi specifice acestui domeniu pe

baza regulilor stabilite de către organizaţiile internaţionale care au aplicaţie globală

şi unitară. Evident, nu neglijăm faptul că, în principal, reglementarea operaţiunilor

cu carduri este dată de legislaţia naţională a statelor, dar aceasta este, inevitabil,

adaptată cerinţelor internaţionale. În cazul României, ca şi al celorlalte state ale

Uniunii Europene, reglementările naţionale au fost armonizate în funcţie de cele

6

comunitare. De altfel, începând cu anul 2010, odată cu crearea Zonei Europene

Unice de Plăţi, legislaţia statelor europene va respecta aceleaşi normative.

În ceea ce priveşte tratarea activităţii cu carduri din România, am avut în

considerare şi am utilizat, atât baza legală care reglementează această materie, cât

şi aspectele desprinse din practica unor bănci care compun sistemul bancar

naţional.

Actele normative avute în vedere sunt cele care reglementează activitatea

bancară, (Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99 din 6.12.2006 “privind

instituţiile de credit şi adecvarea capitalului”), precum şi cele care reglementează

operaţiunile cu carduri (sediul materiei este Regulamentul Băncii Naţionale a

României nr. 6 din 11 octombrie 2006 “privind emiterea şi utilizarea

instrumentelor de plată electronică şi relaţiile dintre participanţii la tranzacţiile cu

aceste instrumente”) şi a chestiunilor conexe (spre exemplificare – prevederile în

materia prevenirii spălării banilor, a reglementărilor din domeniul valutar, a

legislaţiei privind datele cu caracter personal, etc.).

Având în vedere domeniul deosebit de vast al activităţii cu carduri, al

faptului că reprezintă un teren pe care interferează diferite domenii de activitate

(comercial, financiar, tehnologia informaţiei ş.a.) şi în care se stabilesc o serie de

raporturi juridice între totalitatea participanţilor la realizarea operaţiunilor cu

carduri, este evident că şi reglementările aplicabile în materie provin din cea mai

mare parte a ramurilor de drept.

Am avut în vedere şi aplicabilitatea reglementărilor specifice ale

organizaţiilor internaţionale de plăţi cu carduri. Aceste reglementări au în vedere

cazurile în care băncile emitente de instrumente de plată electronice desfăşoară

activităţi de emitere şi de acceptare a cardurilor pentru care nu sunt proprietarul

mărcii, ci doar au obţinut o licenţă în vederea emiterii.

În practică, pe lângă reglementările naţionale privind desfăşurarea activităţii

cu carduri, vor fi respectate şi reglementările stabilite în baza obligaţiilor reciproce

dintre părţi, care sunt stipulate în contractele încheiate între banca respectivă şi

proprietarul mărcii.

7

Participarea băncilor la activitatea cu carduri pentru care proprietarul mărcii

este o organizaţie internaţională de plăţi cu carduri, cum ar fi Visa, MasterCard,

American Express, JBC, Diners Club International, este reglementată prin

prevederile conţinute în contractele de aderare la respectivele organizaţii şi prin

contractele de licenţă pentru utilizarea mărcilor şi se supune regulilor şi

procedurilor standardizate ale acestor organizaţii privind operaţiunile cu carduri.

Secţiunile capitolului IV au în vedere următoarele aspecte principale:

- definirea şi o prezentare generală a cardurilor şi a participanţilor la această

activitate; menţionăm că participanţii la aceste operaţiuni sunt, în principal,

emitenţii de carduri, comercianţii acceptanţi şi utilizatorii de carduri.

- funcţiile îndeplinite de carduri, clasificarea tranzacţiilor care intervin în

activitatea cu carduri şi condiţiile de desfăşurare a acesteia, specificul activităţii

bancare în domeniul variat şi complex al operaţiunilor cu aceste instrumente de

plată.

- prezentarea, pe larg, a categoriilor de participanţi la tranzacţiile cu carduri,

având în vedere prevederile legale în vigoare, respectiv cele stipulate în

Regulamentul BNR 6/2006: emitentul, deţinătorul, utilizatorul, comerciantul

acceptant, instituţia acceptantă, procesatorul.

În ceea ce priveşte condiţiile de desfăşurare a operaţiunilor caracteristice

segmentului bancar al activităţii cu carduri, am ţinut cont, în special, de bazele

contractuale ale emiterii instrumentelor de plată la care ne referim, prevăzute în

actul normativ menţionat.

În acest sens, am tratat diferitele aspecte juridice ale cererii/contractului de

emitere a cardurilor, precum:

- natura juridică a acestei categorii de contracte;

- obiectul, termenul şi condiţiile care se cer îndeplinite pentru încheierea

lor (condiţiile de fond – consimţământul şi capacitatea părţilor

contractante, cauza, precum şi condiţiile de formă)

Referitor la condiţiile de formă, menţionăm existenţa dispoziţiilor legale

speciale care reglementează relaţia contractuală a părţilor (încheierea contractului

8

în formă scrisă) respectiv cele prevăzute în Regulamentul BNR 6/2006, precum şi

prevederile conţinute în OUG 99/2006 (cel puţin pentru cazul contractelor

referitoare la emiterea cardurilor de credit, conform cărora «  contractele de credit,

inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de

credit, constituie titluri executorii” (art 120).

- prezentarea şi analiza drepturilor şi obligaţiilor care revin părţilor

contractante, potrivit actelor normative menţionate şi ale prevederilor

care se regăsesc în contractele –tip utilizate de către emitenţii de carduri.

Referitor la aceste aspecte, menţionăm şi incidenţa în materie a unor

prevederi din legi speciale, respectiv cele conţinute în actele normative

care reglementează prevenirea spălării banilor, protecţia datelor cu

caracter personal şi regimul prelucrării acestora de către cei în posesia

cărora intră în mod legal, precum şi corelaţia dintre aceste din urmă

prevederi şi cele privind secretul bancar.

Având în vedere importanţa acordată secretului profesional în domeniul

relaţiilor bancare, am tratat acest subiect sub aspectele privind obiectul, persoanele

cărora le incumbă obligaţia de păstrare a secretului şi excepţiile de la respectiva

obligaţie. În context şi dată fiind inevitabilitatea intrării în relaţii contractuale cu

organizaţiile internaţionale de plăţi cu carduri care intră în contact cu date

calificate drept secret bancar, am prezentat şi am efectuat consideraţii pe marginea

unei variante de angajament de confidenţialitate care se încheie între entităţile

menţionate şi instituţiile care devin emitente de carduri sub marca aparţinând

organizaţiei. Decurgând din aceste aspecte practice, am avut în vedere implicaţiile

pentru emitenţii de carduri în relaţiile cu clienţii lor, deţinători de carduri, respectiv

abordarea şi protejarea datelor personale cu caracter confidenţial de către

instituţiile financiar-bancare.

În ceea ce priveşte prevederile legale referitoare la categoria de date

menţionate, am avut în vedere şi obligaţiile operatorilor în domeniu, privind

stabilirea clauzelor contractuale standard în cazurile transferurilor de date cu

caracter personal către un operator stabilit într-un stat a cărei legislaţie nu prevede

9

un nivel de protecţie cel puţin egal cu cel oferit de legea română. În acest sens sunt

aplicabile şi prevederile referitoare la Avocatul Poporului, în calitate de autoritate

de supraveghere, care poate autoriza transferul de date cu caracter personal către

un stat a cărui legislaţie nu prevede un nivel de protecţie cel puţin egal cu cel oferit

de legea română, atunci când operatorul oferă garanţii suficiente cu privire la

protecţia drepturilor fundamentale ale persoanelor, garanţii care trebuie să fie

stabilite prin contracte încheiate între operatori şi persoanele fizice sau juridice din

dispoziţia cărora se efectuează transferul.

- clauza penală în contractele bancare, în general, şi în cele de emitere a

instrumentelor de plată la care ne referim.

Având în vedere multitudinea de formulare de cereri/contracte de emitere de

card utilizate, în practică, de către băncile din sistemul bancar românesc, am

analizat şi am prezentat consideraţii referitoare la prevederile contractuale ale

emiterii şi utilizării cardurilor, desprinse din asemenea formulare.

Astfel de prevederi se referă, îndeosebi, la utilizarea cardului şi a codului

personal de identificare, funcţionarea conturilor ataşate cardului sau a celui dedicat

cardului (contul de card) şi obligaţiile de plată ale deţinătorilor de card, aferente

operaţiunilor realizate, sancţiunile care decurg din nerespectarea acestor obligaţii,

clauze de încetare a contractelor.

Dat fiind faptul că în vederea emiterii şi utilizării efective a cardurilor, este

necesară îndeplinirea unei serii complexe de acte şi fapte menţionate în mod expres

în actele normative care reglementează sau au incidenţă în materia la care ne

referim, am prezentat, într-o manieră cât mai extinsă, aspectele practice pe care le-

am considerat relevante, desprinse din activitatea băncilor.

Astfel, am prezentat categoriile de formulare conţinând contracte de emitere

pentru carduri (diferite de la o bancă la alta) de debit sau de credit, în lei sau în

valută, destinate persoanelor fizice sau juridice şi condiţiile de valabilitate ale

cererilor de emitere.

Un aspect principal se referă la categoriile de documente necesare pentru

emiterea cardurilor, care au în vedere, cel puţin, actele de identificare completă

10

(inclusiv codul numeric personal al solicitantului), acte din care să rezulte sursele

permanente de venituri şi obligaţiile care le grevează.

Sunt prezentate aspecte referitoare la analizele care se efectuează, în funcţie

de solicitare, la diferitele nivele ale emitenţilor bancari, în vederea conturării unei

decizii privind acceptarea sau respingerea cererii prin care clienţii instituţiilor

bancare îşi exprimă şi motivează solicitarea unuia sau mai multor carduri.

De asemenea, au fost surprinse aspectele privind procesarea cererilor de

card, personalizarea şi distribuirea cardurilor, societăţile comerciale care

îndeplinesc, în România, calitatea de procesator, serviciile oferite deţinătorilor de

carduri prin intermediul reţelelor de internet, cardurile cobrandate.

Cu toate că subiectul prezentei lucrări are în vedere cardurile bancare, am

acordat atenţie, prin trecerea, succintă, în revistă, şi a cardurilor nebancare.

Menţionăm că asemenea carduri aparţin instituţiilor financiare nebancare şi

pot fi emise sub marca proprie (card proprietar) sau sub licenţa unui proprietar de

marcă precum Visa, MasterCard, American Express, etc. Posibilitatea emiterii de

carduri de către aceste instituţii este reglementată în mod special în legislaţia

românească în vigoare (Ordonanţa Guvernului nr. 28 din 26.01.2006 “privind

reglementarea unor măsuri financiar-fiscale”, iar astfel de carduri circulă pe piaţa

naţională.

Cardurile nebancare reprezintă un instrument de plată electronică, ce permite

retrageri de numerar şi/sau efectuarea de plăţi din disponibilităţile deţinătorului -

persoană fizică, puse la dispoziţia acestuia de către instituţia financiară nebancară,

sub forma unei linii de credit. Este de reţinut faptul că aceste carduri nu oferă

accesul la un cont bancar propriu al deţinătorului de card, ci doar la un cont de

evidenţă.

Am dedicat o secţiune specială (Secţiunea 8) condiţiilor care reclamă

emiterea unui nou card, respectiv, pierderea sau sustragerea cardului, deteriorarea

acestuia, astfel încât devine inutilizabil, personalizarea incorectă de către emitent

sau intervenirea unor schimbări în datele de identitate ale

deţinătorului/utilizatorului de card.

11

În acceaşi secţiune au fost prezentate aspecte referitoare la emiterea de

carduri în lei şi în valută pentru persoane fizice şi pentru persoane juridice,

utilizând, spre exemplificare, carduri emise sub mărcile cele mai cunoscute (Visa

şi MasterCard).

În ceea ce priveşte cardurile de credit, am prezentat caracteristicile legate de

funcţionarea acestora, precum limita de creditare, modalităţile de garantare şi

rambursare a creditului.

O categorie specială de destinatari ai cardurilor sunt salariaţii, raţiune pentru

care am prezentat şi aspectele teoretice şi practice caracteristice contractelor

încheiate pentru emiterea de „carduri de salariaţi” – raporturile dintre bancă şi

angajator, dintre bancă şi salariat şi, evident, cele dintre angajat (salariat) şi

angajator.

Secţiunea a 13-a tratează raporturile care se stabilesc între instituţiile

bancare emitente de carduri şi comercianţii care acceptă plata prin card a

produselor şi serviciilor pe care le oferă.

În acest sens, sunt prezentate regulile de acceptare a cardurilor, respectiv

obţinerea dreptului de acceptare din partea emitentului, condiţiile în care

comercianţii acceptă efectuarea tranzacţiilor prin intermediul cardurilor, obligaţiile

care revin părţilor acestor raporturi juridice. Cu titlu de exemplu menţionăm:

punerea la dispoziţie de către emitent a dotărilor speciale necesare comercianţilor

pentru desfăşurarea de tranzacţii specifice cu carduri şi obligaţia corelativă a

acestora din urmă de a le utiliza conform indicaţiilor bancare şi a celor legale,

dreptul şi, deopotrivă, obligaţia comerciantului de a solicita emitentului autorizări

exprese pentru acceptarea cardurilor.

În secţiunea a 14-a sunt prezentate, îndeosebi, aspecte financiar-bancare

referitoare la decontarea operaţiunilor cu carduri, respectiv: operaţiuni de încasări

(în lei şi în valută) în conturile deţinătorilor de carduri, procesarea şi decontarea

operaţiunilor de alimentare a conturilor, operaţiunile intrabancare şi cele

interbancare, compensarea şi decontarea finală a operaţiunilor interbancare

naţionale (în lei) şi a celor internaţionale (în valută).

12

De asemenea, sunt evidenţiate şi aspecte ale operaţiunilor aferente

retragerilor de numerar de la unităţile băncilor, precum şi cele de încasări şi plăţi

care se efectuează la automatele bancare.

Având în vedere că în activitatea cu carduri apar inevitabil neconcordanţe,

sincope, cauzate de factori de natură diversă (economici, juridici, politici), acestea

conduc, adesea, la apariţia de litigii între categoriile de participanţi la raporturile

juridice stabilite în acest domeniu.

În general, dificultăţile care apar sunt cele rezultate între ceilalţi actori de pe

piaţa activităţilor cu carduri, banca fiind cea care, de regulă, încearcă medierea

situaţiilor ivite, în special prin sprijinul pe care îl acordă clienţilor proprii.

Băncile îşi propun, ca la apariţia unor astfel de cazuri să intervină (prin

acordarea de consultanţă) în favoarea deţinătorilor/utilizatorilor de carduri sau a

comercianţilor acceptanţi, clienţi ai băncii, precum şi în favoarea altor bănci

membre ale organizaţiilor internaţionale de plăţi cu carduri, la care banca participă

în calitate de membru (calitate dobândită prin contractele de aderare, precum şi

prin cele de licenţă), pentru soluţionarea litigiilor născute din activitatea cu carduri.

În secţiunea a 15-a, dedicată litigiilor rezultate din activitatea cu carduri,

sunt prezentate modalităţile de soluţionare a refuzurilor de plată de către bănci şi

cele care conduc la implicarea arbitrajului organizaţiilor internaţionale de plăţi cu

carduri.

Ultima secţiune a acestui capitol se referă la aspecte practice ale activităţii

cu carduri pe piaţa românească, respectiv: produsele indigene în materie, cardurile

co-brandate, cardurile destinate anumitor categorii (studenţi, pensionari).

Capitolul V – intitulat „Fraudele prin carduri” este structurat în două secţiuni

care tratează aspecte ale activităţii infracţionale ocazionate de utilizarea cardurilor,

tipurile metodelor de fraudare, şi incriminarea acestora.

Fraudele comise prin utilizarea cardurilor au în vedere o serie de categorii de

infractori şi, în special, de modalităţi de fraudare adaptate zonei de operare şi

tehnologiilor care au stat la baza realizării cardurilor respective. De altfel, astfel de

13

metode sunt aplicabile şi altor mecanisme de plată care constituie o tentaţie pentru

sustragerea de fonduri băneşti aferente tranzacţiilor.

Originile fraudelor asociate cardurilor iau în considerare fie sustragerea

fizică a unui card, fie circumstanţele create de compromiterea unor informaţii

referitoare la un cont.

O problematică aparte, cu posibilităţi de soluţionare practică destul de

reduse, o reprezintă utilizarea cardurilor sustrase, în special pentru operaţiunile

realizate online.

În secţiunea a 2-a sunt tratate aspecte referitoare la prevenirea şi

sancţionarea fraudelor la nivel internaţional, precum şi la nivelul României.

Referitor la teritoriul naţional românesc sunt relevante transpunerile în

practică ale prevederilor conţinute în reglementările legale în vigoare

(reglementările de ordin general din Codul Penal şi cele din legi speciale, respectiv

Regulamentul 6/2006 şi cele stipulate în alte reglementări, precum legea spălării

banilor, organizarea şi funcţionarea Centralei Riscurilor Bancare, etc.).

În context, au fost menţionate prevederi speciale referitoare la activităţi

frauduloase la comercianţii acceptanţi.

Având în vedere multiplele posibilităţi de fraudare prin intermediul

cardurilor şi a faptului că identificarea făptuitorilor este o misiune dificilă a

autorităţilor competente, au fost menţionate chestiunile de ordin juridic referitoare

la dificultatea probei în ceeea ce priveşte identitatea autorilor operaţiunilor cu

carduri.

Capitolul VI – „recuperarea debitelor rezultate din activitatea cu carduri”,

este dedicat activităţilor de prevenire a apariţiei unor debite majore din activitatea

cu carduri şi executării silite.

Au fost avute în vedere prevederile generale în materie, respectiv cele din

Codul de Procedură Civilă, precum şi prevederile speciale care reglementează

activitatea unui corp de executori care funcţionează exclusiv în şi pentru mediul

bancar – Corpul executorilor bancari.

14

Acest capitol analizează atât activitatea de prevenire a debitelor restante rezultate

din operaţiunile cu carduri, cât şi cea prin care astfel de sume sunt recuperate, fie

pe cale amiabilă, fie recurgând la procedura de executare silită.

În ceea ce priveşte actul juridic în baza căruia este declanşată executarea silită, este

subliniată importanţa pe care o are în activitatea bancară prevederea legală

conţinută în OGU 99/2006 (actul normativ care constituie sediul materiei activităţii

bancare) referitoare la învestirea, prin efectul legii, a contractelor bancare ca şi

titluri executorii. Având în vedere că esenţa unui card de credit este reprezentată de

acordarea unei limite de creditare, şi deci a unui credit, pe cale de consecinţă,

contractul de emitere de card va fi asimilat unui contract de împrumut şi va

constitui titlu executoriu.

Capitolul VII - prezintă activitatea cu carduri în Franţa. Astfel cum se arată,

dedicarea unui capitol separat activităţii cu carduri din Franţa a avut ca raţiune

amploarea deosebită pe care a cunoscut-o respectivul segment bancar în acest stat

european, precum şi faptul că francezii îşi revendică apariţia cardului cu cip.

Este avută în vedere cea mai reprezentativă entitate în domeniu, respectiv

Grupul Cărţilor Bancare, gestionarea specifică a acestui sistem, relaţiile care se

crează între multiplele bănci care compun grupul, participanţii la activitatea cu

carduri şi relaţiile care se stabilesc între aceştia în procesul utilizării cardurilor,

caracteristicile activităţii cu carduri emise de băncile membre ale grupului.

În secţiunea a 8-a a acestui capitol este prezentat Grupul Carte Bleue,

persoană juridică de drept privat francez (Grup de Interese), contribuţia acestuia la

dezvoltarea activităţii cu carduri în Franţa şi o serie de produse cu carduri ale

acestui grup.

În secţiunea a 9-a au fost prezentate caracteristicile unor tipuri de contracte,

utilizate de băncile din sistemul bancar francez, care reglementează foarte

minuţios serviciile de asistenţă şi asigurare. Sunt analizate, pe larg, condiţiile de

formă şi de fond ale acestora, prescripţia, subrogaţia, etc.

Capitolul VIII – a fost rezervat aspectelor de noutate, în materie juridică, ale

reglementării activităţii cu carduri la nivel european.

15

Astfel, în perspectiva creării zonei europene unice de plăţi – SEPA (Single

Euro Payments Area), la nivelul statelor s-a realizat sau este în curs de realizare

adaptarea legislaţiei naţionale la cea europeană.

Sunt prezentate, de asemenea, organismele europene implicate în crearea

acestei zone şi cadrul legal specific care va conduce la realizarea dezideratului

european în anul 2010 (potrivit calendarului convenit de statele membre).

16