Download - Rezumat325 Teza Doctor325325at Budesu Elena
Cardul bancar în economia modernă
Rezumat al tezei de doctorat
Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze aspectele relevante ale cardurilor
bancare, instrumente de plată care sunt asimilate tot mai mult în existenţa cotidiană
şi care tind să înlocuiască, într-o proporţie covârşitoare, moneda efectivă.
Am ales această temă atât din considerente de ordin teoretic, cât şi practic,
având în vedere şi o oarecare lipsă a informaţiei privind acest instrument de plată;
literatura de specialitate economică nu este prea generoasă în tratarea subiectului la
care ne referim.
Instrumentul de plată denumit „carte de plată” sau „card” a fost reglementat,
pe teritoriul românesc, începând cu anul 1995, odată cu adoptarea tehnicilor
monetice moderne şi emiterea primelor carduri bancare în România, iar, în prezent,
reglementarea în materie a fost revizuită şi adaptată cerinţelor de armonizare cu
legislaţia Uniunii Europene.
Adoptarea şi introducerea cărţilor de plată prezintă o serie de avantaje
printre care pot fi amintite: eliminarea titlurilor de plată clasice; reducerea
substanţială a timpului şi a cheltuielilor legate de efectuarea plăţilor; eliminarea
procesului îndelungat de autorizare a plăţilor şi de tipărire a unor liste cu
identificarea persoanelor ce utilizează cecuri false fără acoperire într-un cont
bancar; verificarea rapidă a cărţii de plată şi a titularului acesteia prin intermediul
calculatorului.
Din considerentele enunţate mai sus, am considerat că o încercare de tratare
a subiectului în discuţie, din perspectivă juridică şi economică (ca şi caracteristică
a dreptului bancar) ar fi de natură să constituie o contribuţie şi poate chiar o
premisă a unor studii referitoare la cardurile bancare, în special pe măsură ce vor
apărea speţe decurgând din activitatea cu carduri în spaţiul european.
1
Teza este structurată în opt capitole care tratează următoarele:
Capitolul I - Originile apariţiei cărţilor de plată;
Capitolul II - Principalele organizaţii internaţionale de plăţi cu carduri;
Capitolul III - Cardurile în plan internaţional;
Capitolul IV - Activitatea cu carduri în România;
Capitolul V - Fraudele prin carduri;
Capitolul VI - Recuperarea debitelor rezultate din activitatea cu carduri;
Capitolul VII – Activitatea cu carduri în Franţa;
Capitolul VIII - Reglementarea activităţii cu carduri la nivelul Uniunii
Europene.
În cele ce urmează, vom reda succint conţinutul capitolelor enumerate.
Capitolul I – tratează, în cele trei secţiuni, principalele momente ale apariţiei
şi evoluţiei cardurilor, în special pe continentul american unde este situată originea
acestora (perioada 1914-1915 reprezintă anii de pionierat, iar ulterior, în 1950 sunt
lansate masiv cartelele din plastic, utilizate îndeosebi pentru tranzacţii financiare
convenţionale).
De asemenea, sunt menţionate momente de referinţă în apariţia cardurilor în
Europa şi în spaţiul asiatic.
Practic, apariţia şi dezvoltarea cărţilor de plată pe plan internaţional a fost
influenţată de locul naşterii lor – SUA.
De altfel, originea americană a marilor reţele de cărţi de plată a constituit
modelul de organizare şi chiar de funcţionare a acestora, influenţând răspândirea
cardurilor în lumea întreagă. Astfel, cărţile internaţionale de plată - VISA,
MasterCard, American Express, Diners Club - sunt afiliate, sau chiar aparţin unor
reţele de origine americană.
Un aspect principal, legat de apariţia şi de funcţionarea cardurilor, îl
reprezintă produsele auxiliare desfăşurării activităţii cu aceste instrumente de plată,
prezentate sub formă de echipamente care oferă anumite facilităţi:
ATM - ghişee bancare automate;
CD - distribuitoare de numerar;
2
TPE/POS - terminale puncte de vânzare;
TPS - terminale de plată simplificate.
În secţiunea a III-a este prezentată tipologia cardurilor, rezultată prin
aplicarea diferitelor criterii de clasificare a acestora.
În prezent se află în circulaţie o diversitate de cărţi de plată, existând practic
câte o carte pentru fiecare aplicaţie. Tipologia cardurilor este complexă, în realitate
existând şi alte clasificări posibile complementare. Clasificarea cărţilor de plată are
în vedere o serie de criterii, cele mai importante fiind gruparea acestora după
funcţiunile îndeplinite, modul de stocare a caracteristicilor de securizare şi calitatea
emitentului.
În esenţă, principalele tipuri de carduri sunt: cardurile de credit, cardurile de
debit şi cardurile multifuncţionale sau derivate.
Capitolul II - prezintă principalele organizaţii internaţionale de plăţi cu
carduri. Aceste entităţi se prezintă sub forma unor corporaţii multinaţionale,
parteneriate ale instituţiilor financiar-bancare provenind din cele mai diverse zone
geografice şi sunt reprezentate pe toate continentele.
Cele mai importante organizaţii în domeniu sunt VISA International şi
MasterCard. Ambele organizaţii au sediul principal în Statele Unite ale Americii
(VISA în San Francisco iar MasterCard în New York) şi au fost constituite ca
asociaţii non-profit, proprietate a membrilor lor.
Ulterior, însă, şi-au redefinit poziţia – parte dintre structurile organizaţionale
care compun VISA vor deveni societăţi deschise (începând cu anul 2007) iar
MasterCard a devenit o companie deschisă publicului, începând cu anul 2006.
În noile condiţii, băncile care compun respectivele organizaţii vor deveni
acţionari sau clienţi.
Principala activitate a organizaţiilor de plăţi cu carduri, la nivel global, o
reprezintă procesarea plăţilor dintre băncile comercianţilor acceptanţi de carduri şi
băncile deţinătorilor de carduri emise sub mărcile VISA sau MasterCard, fie
acestea carduri de credit, fie de debit.
3
Practic, acest tip de organizaţii nu emite carduri, ci doar oferă membrilor săi
sau altor instituţii financiar –bancare sau non-bancare licenţa pentru emiterea de
carduri sub mărcile promovate de organizaţii, pe baza îndeplinirii unor criterii
prestabilite. Relaţiile dintre organizaţie şi viitorii emitenţi de carduri au ca temei
legal un Acord de atribuire a licenţelor pentru produsele şi serviciile puse la
dispoziţie, care îmbracă forma unui contract de adeziune.
Activitatea tuturor membrilor organizaţiei este guvernată de un set de
“Reguli Internaţionale de Operare şi de procedură”.
Celelalte organizaţii de plăţi cu carduri, la care face referire lucrarea de faţă
sunt: American Express, Diners Club şi JCB (Japan Credit Bureau).
Capitolul III – este intitulat „cardurile în plan internaţional” şi tratează, în
special, cardurile de debit.
Având în vedere că, în majoritatea statelor, cele două tipuri principale de
carduri – de debit şi de credit - sunt, adesea, confundate în utilizare, am luat ca
referinţă, în special cardurile de debit, cele de credit fiind menţionate, pe parcurs,
în acest capitol, cât şi în cel referitor la activitatea cu carduri din România. Potrivit
unei definiţii foarte sumare, general acceptate, cardul de debit este un card de
plastic care reprezintă o metodă de plată alternativă pentru plata cu numerar, atunci
când se achiziţionează bunuri şi/sau servicii.
La origini, creditul şi debitul erau denumite „stăng” şi, respectiv, „drept”.
Utilizarea cardurilor de debit a cunoscut o mare răspândire în numeroase
state ale lumii, determinând surclasarea utilizării cecurilor, iar în anumite domenii
chiar volumul tranzacţiilor realizate cu numerar.
În esenţă, funcţionalitatea cardurilor de debit este foarte asemănătoare celei
de plată cu cecuri, prin care se completează un cec cu suma care urmează a fi
retrasă direct din contul unui deţinător de card (referirea la acesta se face, adesea,
prin sintagma “card de cecuri”), sau prin retragerea sumei care a rămas pe un card
preplătit.
În funcţie de magazin sau de comerciant, clientul deţinător de card poate
proceda la introducerea sau trecerea cardului prin terminalul special sau îl poate
4
înmâna comerciantului pentru a efectua această operaţiune. Orice tranzacţie va
putea fi autorizată şi, respectiv, procesată, iar clientul va verifica realizarea ei prin
introducerea (tastarea codului personal, PIN-ului) sau, după caz, prin semnarea
unei chitanţe de vânzare.
În anumite state, cardul de debit este un card cu scopuri multiple, care este
utilizat ca un card de ATM – pentru retrageri de numerar din automatele bancare şi
ca un card de garantare a cecurilor. Comercianţii pot, la rândul lor să ofere servicii
de eliberare de numerar, precum şi de remitere a unui rest de numerar (rezultat în
urma tranzacţiei efectuate), atunci când un client are şi dreptul (potrivit
contractului de emitere a cardului) de a retrage numerar, pe lângă operaţiunea de
achiziţionare a unui/unor bunuri.
În prezent, specific anumitor bănci este combinarea funcţiunilor de debit şi
de credit într-un singur card; aceasta nu înseamnă pur şi simplu permisiunea
realizării unor tranzacţii prin creditare amânată (nu se dispune plata imediat,
aceasta se realizează la un interval stabilit de emitentul unui card), ci permisiunea
deopotrivă a creditării şi debitării instantanee (online) a aceluiaşi card, dar care are
ataşate conturi total separate, care îndeplinesc atât funcţiuni pentru credit, cât şi
pentru debit, şi care au asigurate, separat limite de autorizare şi funcţionare.
De asemenea, există carduri care îndeplinesc numai funcţii de creditare (nu
şi de debit) fiind alimentate din conturi preplătite sau din conturi de cerere (aceste
conturi sunt specifice numai anumitor sisteme bancare).
În ceea ce priveşte provenienţa banilor necesari plăţilor sau retragerilor de
numerar, faptul că aceştia provin de pe un card de debit sau unul de credit nu are
importanţă decât pentru cele două părţi ale contractului de emitere, respectiv banca
şi clientul acesteia, deţinătorul de card.
Atunci când vorbim despre cardurile de credit, avem în vedere, spre
exemplificare, ca cele mai utilizate, Visa, Mastercard. Dacă, însă, vorbim despre
carduri de debit, referirile cele mai la îndemână sunt: Maestro, Visa Electron, Plus,
Star, etc.
5
În ceea ce priveşte tipurile de card de debit, subliniem faptul că cea mai
mare parte a cardurilor de debit cu circulaţie internaţională sun emise sub mărcile
Visa sau Mastercard. Cu toate acestea, există şi multe alte tipuri de carduri emise şi
acceptate numai pe plan naţional sau regional. Exemple de astfel de carduri pot fi:
Switch (devenit Maestro) şi Solo, ambele emise în şi pentru Marea Britanie; Carte
Bleu, în Franţa; Laser, în Irlanda; EC electronic cash” (fostul Eurocec), în
Germania; EFTPOS, în Australia şi Noua Zeelandă.
Fără a neglija importaţa şi utilitatea emiterii unor carduri cu circulaţie
naţională şi/sau regională, băncile emitente, precum şi consumatorii (deţinătorii de
carduri) au ajuns la concluzia că necesitatea de compatibilitate transfrontalieră, mai
ales în condiţiile apariţiei euro şi a proiectului european SEPA, poate primi un
răspuns, numai prin emiterea şi utilizarea, pe scară cât mai largă, a cardurilor cu
circulaţie internaţională, precum şi a transformării (rebrandării) cardurilor
naţionale sau regionale în carduri cu recunoaştere internaţională.
Secţiunile II şi III ale acestui capitol, prezintă caracteristicile tranzacţiilor
efectuate cu carduri în diferite state ale lumii, precum şi avantajele şi dezavantajele
utilizării cardurilor de debit.
Capitolul IV – tratează activitatea cu carduri din România, care prezintă, atât
teoretic, cât şi practic, principiile şi caracteristicile de bază ale activităţii cu carduri
în general. Din perspectivă teoretică, dar şi practică, trăsăturile care se regăsesc în
actele şi faptele specifice operaţiunilor cu carduri din România sunt aceleaşi cu
cele care caracterizează, la scară internaţională, domeniul la care ne referim.
Această remarcă se bazează pe faptul că emitenţii de carduri (în principal,
instituţiile financiar-bancare) desfăşoară activităţi specifice acestui domeniu pe
baza regulilor stabilite de către organizaţiile internaţionale care au aplicaţie globală
şi unitară. Evident, nu neglijăm faptul că, în principal, reglementarea operaţiunilor
cu carduri este dată de legislaţia naţională a statelor, dar aceasta este, inevitabil,
adaptată cerinţelor internaţionale. În cazul României, ca şi al celorlalte state ale
Uniunii Europene, reglementările naţionale au fost armonizate în funcţie de cele
6
comunitare. De altfel, începând cu anul 2010, odată cu crearea Zonei Europene
Unice de Plăţi, legislaţia statelor europene va respecta aceleaşi normative.
În ceea ce priveşte tratarea activităţii cu carduri din România, am avut în
considerare şi am utilizat, atât baza legală care reglementează această materie, cât
şi aspectele desprinse din practica unor bănci care compun sistemul bancar
naţional.
Actele normative avute în vedere sunt cele care reglementează activitatea
bancară, (Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99 din 6.12.2006 “privind
instituţiile de credit şi adecvarea capitalului”), precum şi cele care reglementează
operaţiunile cu carduri (sediul materiei este Regulamentul Băncii Naţionale a
României nr. 6 din 11 octombrie 2006 “privind emiterea şi utilizarea
instrumentelor de plată electronică şi relaţiile dintre participanţii la tranzacţiile cu
aceste instrumente”) şi a chestiunilor conexe (spre exemplificare – prevederile în
materia prevenirii spălării banilor, a reglementărilor din domeniul valutar, a
legislaţiei privind datele cu caracter personal, etc.).
Având în vedere domeniul deosebit de vast al activităţii cu carduri, al
faptului că reprezintă un teren pe care interferează diferite domenii de activitate
(comercial, financiar, tehnologia informaţiei ş.a.) şi în care se stabilesc o serie de
raporturi juridice între totalitatea participanţilor la realizarea operaţiunilor cu
carduri, este evident că şi reglementările aplicabile în materie provin din cea mai
mare parte a ramurilor de drept.
Am avut în vedere şi aplicabilitatea reglementărilor specifice ale
organizaţiilor internaţionale de plăţi cu carduri. Aceste reglementări au în vedere
cazurile în care băncile emitente de instrumente de plată electronice desfăşoară
activităţi de emitere şi de acceptare a cardurilor pentru care nu sunt proprietarul
mărcii, ci doar au obţinut o licenţă în vederea emiterii.
În practică, pe lângă reglementările naţionale privind desfăşurarea activităţii
cu carduri, vor fi respectate şi reglementările stabilite în baza obligaţiilor reciproce
dintre părţi, care sunt stipulate în contractele încheiate între banca respectivă şi
proprietarul mărcii.
7
Participarea băncilor la activitatea cu carduri pentru care proprietarul mărcii
este o organizaţie internaţională de plăţi cu carduri, cum ar fi Visa, MasterCard,
American Express, JBC, Diners Club International, este reglementată prin
prevederile conţinute în contractele de aderare la respectivele organizaţii şi prin
contractele de licenţă pentru utilizarea mărcilor şi se supune regulilor şi
procedurilor standardizate ale acestor organizaţii privind operaţiunile cu carduri.
Secţiunile capitolului IV au în vedere următoarele aspecte principale:
- definirea şi o prezentare generală a cardurilor şi a participanţilor la această
activitate; menţionăm că participanţii la aceste operaţiuni sunt, în principal,
emitenţii de carduri, comercianţii acceptanţi şi utilizatorii de carduri.
- funcţiile îndeplinite de carduri, clasificarea tranzacţiilor care intervin în
activitatea cu carduri şi condiţiile de desfăşurare a acesteia, specificul activităţii
bancare în domeniul variat şi complex al operaţiunilor cu aceste instrumente de
plată.
- prezentarea, pe larg, a categoriilor de participanţi la tranzacţiile cu carduri,
având în vedere prevederile legale în vigoare, respectiv cele stipulate în
Regulamentul BNR 6/2006: emitentul, deţinătorul, utilizatorul, comerciantul
acceptant, instituţia acceptantă, procesatorul.
În ceea ce priveşte condiţiile de desfăşurare a operaţiunilor caracteristice
segmentului bancar al activităţii cu carduri, am ţinut cont, în special, de bazele
contractuale ale emiterii instrumentelor de plată la care ne referim, prevăzute în
actul normativ menţionat.
În acest sens, am tratat diferitele aspecte juridice ale cererii/contractului de
emitere a cardurilor, precum:
- natura juridică a acestei categorii de contracte;
- obiectul, termenul şi condiţiile care se cer îndeplinite pentru încheierea
lor (condiţiile de fond – consimţământul şi capacitatea părţilor
contractante, cauza, precum şi condiţiile de formă)
Referitor la condiţiile de formă, menţionăm existenţa dispoziţiilor legale
speciale care reglementează relaţia contractuală a părţilor (încheierea contractului
8
în formă scrisă) respectiv cele prevăzute în Regulamentul BNR 6/2006, precum şi
prevederile conţinute în OUG 99/2006 (cel puţin pentru cazul contractelor
referitoare la emiterea cardurilor de credit, conform cărora « contractele de credit,
inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de
credit, constituie titluri executorii” (art 120).
- prezentarea şi analiza drepturilor şi obligaţiilor care revin părţilor
contractante, potrivit actelor normative menţionate şi ale prevederilor
care se regăsesc în contractele –tip utilizate de către emitenţii de carduri.
Referitor la aceste aspecte, menţionăm şi incidenţa în materie a unor
prevederi din legi speciale, respectiv cele conţinute în actele normative
care reglementează prevenirea spălării banilor, protecţia datelor cu
caracter personal şi regimul prelucrării acestora de către cei în posesia
cărora intră în mod legal, precum şi corelaţia dintre aceste din urmă
prevederi şi cele privind secretul bancar.
Având în vedere importanţa acordată secretului profesional în domeniul
relaţiilor bancare, am tratat acest subiect sub aspectele privind obiectul, persoanele
cărora le incumbă obligaţia de păstrare a secretului şi excepţiile de la respectiva
obligaţie. În context şi dată fiind inevitabilitatea intrării în relaţii contractuale cu
organizaţiile internaţionale de plăţi cu carduri care intră în contact cu date
calificate drept secret bancar, am prezentat şi am efectuat consideraţii pe marginea
unei variante de angajament de confidenţialitate care se încheie între entităţile
menţionate şi instituţiile care devin emitente de carduri sub marca aparţinând
organizaţiei. Decurgând din aceste aspecte practice, am avut în vedere implicaţiile
pentru emitenţii de carduri în relaţiile cu clienţii lor, deţinători de carduri, respectiv
abordarea şi protejarea datelor personale cu caracter confidenţial de către
instituţiile financiar-bancare.
În ceea ce priveşte prevederile legale referitoare la categoria de date
menţionate, am avut în vedere şi obligaţiile operatorilor în domeniu, privind
stabilirea clauzelor contractuale standard în cazurile transferurilor de date cu
caracter personal către un operator stabilit într-un stat a cărei legislaţie nu prevede
9
un nivel de protecţie cel puţin egal cu cel oferit de legea română. În acest sens sunt
aplicabile şi prevederile referitoare la Avocatul Poporului, în calitate de autoritate
de supraveghere, care poate autoriza transferul de date cu caracter personal către
un stat a cărui legislaţie nu prevede un nivel de protecţie cel puţin egal cu cel oferit
de legea română, atunci când operatorul oferă garanţii suficiente cu privire la
protecţia drepturilor fundamentale ale persoanelor, garanţii care trebuie să fie
stabilite prin contracte încheiate între operatori şi persoanele fizice sau juridice din
dispoziţia cărora se efectuează transferul.
- clauza penală în contractele bancare, în general, şi în cele de emitere a
instrumentelor de plată la care ne referim.
Având în vedere multitudinea de formulare de cereri/contracte de emitere de
card utilizate, în practică, de către băncile din sistemul bancar românesc, am
analizat şi am prezentat consideraţii referitoare la prevederile contractuale ale
emiterii şi utilizării cardurilor, desprinse din asemenea formulare.
Astfel de prevederi se referă, îndeosebi, la utilizarea cardului şi a codului
personal de identificare, funcţionarea conturilor ataşate cardului sau a celui dedicat
cardului (contul de card) şi obligaţiile de plată ale deţinătorilor de card, aferente
operaţiunilor realizate, sancţiunile care decurg din nerespectarea acestor obligaţii,
clauze de încetare a contractelor.
Dat fiind faptul că în vederea emiterii şi utilizării efective a cardurilor, este
necesară îndeplinirea unei serii complexe de acte şi fapte menţionate în mod expres
în actele normative care reglementează sau au incidenţă în materia la care ne
referim, am prezentat, într-o manieră cât mai extinsă, aspectele practice pe care le-
am considerat relevante, desprinse din activitatea băncilor.
Astfel, am prezentat categoriile de formulare conţinând contracte de emitere
pentru carduri (diferite de la o bancă la alta) de debit sau de credit, în lei sau în
valută, destinate persoanelor fizice sau juridice şi condiţiile de valabilitate ale
cererilor de emitere.
Un aspect principal se referă la categoriile de documente necesare pentru
emiterea cardurilor, care au în vedere, cel puţin, actele de identificare completă
10
(inclusiv codul numeric personal al solicitantului), acte din care să rezulte sursele
permanente de venituri şi obligaţiile care le grevează.
Sunt prezentate aspecte referitoare la analizele care se efectuează, în funcţie
de solicitare, la diferitele nivele ale emitenţilor bancari, în vederea conturării unei
decizii privind acceptarea sau respingerea cererii prin care clienţii instituţiilor
bancare îşi exprimă şi motivează solicitarea unuia sau mai multor carduri.
De asemenea, au fost surprinse aspectele privind procesarea cererilor de
card, personalizarea şi distribuirea cardurilor, societăţile comerciale care
îndeplinesc, în România, calitatea de procesator, serviciile oferite deţinătorilor de
carduri prin intermediul reţelelor de internet, cardurile cobrandate.
Cu toate că subiectul prezentei lucrări are în vedere cardurile bancare, am
acordat atenţie, prin trecerea, succintă, în revistă, şi a cardurilor nebancare.
Menţionăm că asemenea carduri aparţin instituţiilor financiare nebancare şi
pot fi emise sub marca proprie (card proprietar) sau sub licenţa unui proprietar de
marcă precum Visa, MasterCard, American Express, etc. Posibilitatea emiterii de
carduri de către aceste instituţii este reglementată în mod special în legislaţia
românească în vigoare (Ordonanţa Guvernului nr. 28 din 26.01.2006 “privind
reglementarea unor măsuri financiar-fiscale”, iar astfel de carduri circulă pe piaţa
naţională.
Cardurile nebancare reprezintă un instrument de plată electronică, ce permite
retrageri de numerar şi/sau efectuarea de plăţi din disponibilităţile deţinătorului -
persoană fizică, puse la dispoziţia acestuia de către instituţia financiară nebancară,
sub forma unei linii de credit. Este de reţinut faptul că aceste carduri nu oferă
accesul la un cont bancar propriu al deţinătorului de card, ci doar la un cont de
evidenţă.
Am dedicat o secţiune specială (Secţiunea 8) condiţiilor care reclamă
emiterea unui nou card, respectiv, pierderea sau sustragerea cardului, deteriorarea
acestuia, astfel încât devine inutilizabil, personalizarea incorectă de către emitent
sau intervenirea unor schimbări în datele de identitate ale
deţinătorului/utilizatorului de card.
11
În acceaşi secţiune au fost prezentate aspecte referitoare la emiterea de
carduri în lei şi în valută pentru persoane fizice şi pentru persoane juridice,
utilizând, spre exemplificare, carduri emise sub mărcile cele mai cunoscute (Visa
şi MasterCard).
În ceea ce priveşte cardurile de credit, am prezentat caracteristicile legate de
funcţionarea acestora, precum limita de creditare, modalităţile de garantare şi
rambursare a creditului.
O categorie specială de destinatari ai cardurilor sunt salariaţii, raţiune pentru
care am prezentat şi aspectele teoretice şi practice caracteristice contractelor
încheiate pentru emiterea de „carduri de salariaţi” – raporturile dintre bancă şi
angajator, dintre bancă şi salariat şi, evident, cele dintre angajat (salariat) şi
angajator.
Secţiunea a 13-a tratează raporturile care se stabilesc între instituţiile
bancare emitente de carduri şi comercianţii care acceptă plata prin card a
produselor şi serviciilor pe care le oferă.
În acest sens, sunt prezentate regulile de acceptare a cardurilor, respectiv
obţinerea dreptului de acceptare din partea emitentului, condiţiile în care
comercianţii acceptă efectuarea tranzacţiilor prin intermediul cardurilor, obligaţiile
care revin părţilor acestor raporturi juridice. Cu titlu de exemplu menţionăm:
punerea la dispoziţie de către emitent a dotărilor speciale necesare comercianţilor
pentru desfăşurarea de tranzacţii specifice cu carduri şi obligaţia corelativă a
acestora din urmă de a le utiliza conform indicaţiilor bancare şi a celor legale,
dreptul şi, deopotrivă, obligaţia comerciantului de a solicita emitentului autorizări
exprese pentru acceptarea cardurilor.
În secţiunea a 14-a sunt prezentate, îndeosebi, aspecte financiar-bancare
referitoare la decontarea operaţiunilor cu carduri, respectiv: operaţiuni de încasări
(în lei şi în valută) în conturile deţinătorilor de carduri, procesarea şi decontarea
operaţiunilor de alimentare a conturilor, operaţiunile intrabancare şi cele
interbancare, compensarea şi decontarea finală a operaţiunilor interbancare
naţionale (în lei) şi a celor internaţionale (în valută).
12
De asemenea, sunt evidenţiate şi aspecte ale operaţiunilor aferente
retragerilor de numerar de la unităţile băncilor, precum şi cele de încasări şi plăţi
care se efectuează la automatele bancare.
Având în vedere că în activitatea cu carduri apar inevitabil neconcordanţe,
sincope, cauzate de factori de natură diversă (economici, juridici, politici), acestea
conduc, adesea, la apariţia de litigii între categoriile de participanţi la raporturile
juridice stabilite în acest domeniu.
În general, dificultăţile care apar sunt cele rezultate între ceilalţi actori de pe
piaţa activităţilor cu carduri, banca fiind cea care, de regulă, încearcă medierea
situaţiilor ivite, în special prin sprijinul pe care îl acordă clienţilor proprii.
Băncile îşi propun, ca la apariţia unor astfel de cazuri să intervină (prin
acordarea de consultanţă) în favoarea deţinătorilor/utilizatorilor de carduri sau a
comercianţilor acceptanţi, clienţi ai băncii, precum şi în favoarea altor bănci
membre ale organizaţiilor internaţionale de plăţi cu carduri, la care banca participă
în calitate de membru (calitate dobândită prin contractele de aderare, precum şi
prin cele de licenţă), pentru soluţionarea litigiilor născute din activitatea cu carduri.
În secţiunea a 15-a, dedicată litigiilor rezultate din activitatea cu carduri,
sunt prezentate modalităţile de soluţionare a refuzurilor de plată de către bănci şi
cele care conduc la implicarea arbitrajului organizaţiilor internaţionale de plăţi cu
carduri.
Ultima secţiune a acestui capitol se referă la aspecte practice ale activităţii
cu carduri pe piaţa românească, respectiv: produsele indigene în materie, cardurile
co-brandate, cardurile destinate anumitor categorii (studenţi, pensionari).
Capitolul V – intitulat „Fraudele prin carduri” este structurat în două secţiuni
care tratează aspecte ale activităţii infracţionale ocazionate de utilizarea cardurilor,
tipurile metodelor de fraudare, şi incriminarea acestora.
Fraudele comise prin utilizarea cardurilor au în vedere o serie de categorii de
infractori şi, în special, de modalităţi de fraudare adaptate zonei de operare şi
tehnologiilor care au stat la baza realizării cardurilor respective. De altfel, astfel de
13
metode sunt aplicabile şi altor mecanisme de plată care constituie o tentaţie pentru
sustragerea de fonduri băneşti aferente tranzacţiilor.
Originile fraudelor asociate cardurilor iau în considerare fie sustragerea
fizică a unui card, fie circumstanţele create de compromiterea unor informaţii
referitoare la un cont.
O problematică aparte, cu posibilităţi de soluţionare practică destul de
reduse, o reprezintă utilizarea cardurilor sustrase, în special pentru operaţiunile
realizate online.
În secţiunea a 2-a sunt tratate aspecte referitoare la prevenirea şi
sancţionarea fraudelor la nivel internaţional, precum şi la nivelul României.
Referitor la teritoriul naţional românesc sunt relevante transpunerile în
practică ale prevederilor conţinute în reglementările legale în vigoare
(reglementările de ordin general din Codul Penal şi cele din legi speciale, respectiv
Regulamentul 6/2006 şi cele stipulate în alte reglementări, precum legea spălării
banilor, organizarea şi funcţionarea Centralei Riscurilor Bancare, etc.).
În context, au fost menţionate prevederi speciale referitoare la activităţi
frauduloase la comercianţii acceptanţi.
Având în vedere multiplele posibilităţi de fraudare prin intermediul
cardurilor şi a faptului că identificarea făptuitorilor este o misiune dificilă a
autorităţilor competente, au fost menţionate chestiunile de ordin juridic referitoare
la dificultatea probei în ceeea ce priveşte identitatea autorilor operaţiunilor cu
carduri.
Capitolul VI – „recuperarea debitelor rezultate din activitatea cu carduri”,
este dedicat activităţilor de prevenire a apariţiei unor debite majore din activitatea
cu carduri şi executării silite.
Au fost avute în vedere prevederile generale în materie, respectiv cele din
Codul de Procedură Civilă, precum şi prevederile speciale care reglementează
activitatea unui corp de executori care funcţionează exclusiv în şi pentru mediul
bancar – Corpul executorilor bancari.
14
Acest capitol analizează atât activitatea de prevenire a debitelor restante rezultate
din operaţiunile cu carduri, cât şi cea prin care astfel de sume sunt recuperate, fie
pe cale amiabilă, fie recurgând la procedura de executare silită.
În ceea ce priveşte actul juridic în baza căruia este declanşată executarea silită, este
subliniată importanţa pe care o are în activitatea bancară prevederea legală
conţinută în OGU 99/2006 (actul normativ care constituie sediul materiei activităţii
bancare) referitoare la învestirea, prin efectul legii, a contractelor bancare ca şi
titluri executorii. Având în vedere că esenţa unui card de credit este reprezentată de
acordarea unei limite de creditare, şi deci a unui credit, pe cale de consecinţă,
contractul de emitere de card va fi asimilat unui contract de împrumut şi va
constitui titlu executoriu.
Capitolul VII - prezintă activitatea cu carduri în Franţa. Astfel cum se arată,
dedicarea unui capitol separat activităţii cu carduri din Franţa a avut ca raţiune
amploarea deosebită pe care a cunoscut-o respectivul segment bancar în acest stat
european, precum şi faptul că francezii îşi revendică apariţia cardului cu cip.
Este avută în vedere cea mai reprezentativă entitate în domeniu, respectiv
Grupul Cărţilor Bancare, gestionarea specifică a acestui sistem, relaţiile care se
crează între multiplele bănci care compun grupul, participanţii la activitatea cu
carduri şi relaţiile care se stabilesc între aceştia în procesul utilizării cardurilor,
caracteristicile activităţii cu carduri emise de băncile membre ale grupului.
În secţiunea a 8-a a acestui capitol este prezentat Grupul Carte Bleue,
persoană juridică de drept privat francez (Grup de Interese), contribuţia acestuia la
dezvoltarea activităţii cu carduri în Franţa şi o serie de produse cu carduri ale
acestui grup.
În secţiunea a 9-a au fost prezentate caracteristicile unor tipuri de contracte,
utilizate de băncile din sistemul bancar francez, care reglementează foarte
minuţios serviciile de asistenţă şi asigurare. Sunt analizate, pe larg, condiţiile de
formă şi de fond ale acestora, prescripţia, subrogaţia, etc.
Capitolul VIII – a fost rezervat aspectelor de noutate, în materie juridică, ale
reglementării activităţii cu carduri la nivel european.
15
Astfel, în perspectiva creării zonei europene unice de plăţi – SEPA (Single
Euro Payments Area), la nivelul statelor s-a realizat sau este în curs de realizare
adaptarea legislaţiei naţionale la cea europeană.
Sunt prezentate, de asemenea, organismele europene implicate în crearea
acestei zone şi cadrul legal specific care va conduce la realizarea dezideratului
european în anul 2010 (potrivit calendarului convenit de statele membre).
16