INTRODUCERE- centrul nvturii de credin n Biserica Ortodox

- dogma Sfintei Treimi

- dogma hristologic

=> ntregul sistem doctrinar are un caracter deopotriv triadocentric i hristocentric

- Iisus Hristos este Unul din Sfnta Treime Care se decoper

- ca Fiu al Tatlui ceresc

- ca trimitor al Duhului Sfnt peste cei care cred n El

=> prezena ntregii Sfinte Treimi n lucrarea mntuitoare a lui Iisus Hristos (ca i n cazul creaiei), aceasta fiind opera iubirii personale i comunitare a ntregii Sfinte Treimi- umanitatea (i ntreg cosmosul) poart pecetea de neters a lui Dumnezeu, care a fost ntunecat prin pcat i restaurat prin jertfa, moartea i nvierea Fiului lui Dumnezeu

Treimea i Doimea ne mntuiesc !- prin lucrarea mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu, devine astfel posibil trecerea de la chip la asemnare: Dumnezeu S-a fcut om pentru ca omul s se ndumnezeiasc (Sfinii Irineu i Atanasie cel Mare)

- dimensiunea

- antropologic

- cosmologic

=> prin cderea omului, se produc urmri att la nivel antropologic, ct i la nivel cosmologic (inclusiv pmntul este blestemat, cf. Facere 3, 17-19), de aceea mntuirea are o dimensiune uman i cosmic deopotriv

- ndeprtarea fa de Dumnezeu este cauzat de (Nicolae Cabasila, Despre viaa n Hristos)

1) firea mrginit

2) pcat mod de existena creat de om prin voina sa proprie

3) moartea

=> Mntuitorul Iisus Hristos surmonteaz toate aceste trei obstacole (zid despritor)El a luat asupra Lui tot ceea ce forma ntre noi i Dumnezeu un zid despritor i n-a lsat nimic ntre noi

1) prin ntruparea Sa, firea umana fiind unita cu cea dumnezeiasca

2) prin rstignirea pe Cruce

3) prin nvierea din mori

- hotrre de mai nainte / pretiin (Fapte 2, 23; I Petru 1, 20) / taina cea din veac ascuns a lui Dumnezeu (Efeseni 3, 9; Romani 16, 25-26; Coloseni 1, 26): ntruparea Fiului pentru mntuirea oamenilor

- hotrrea din veci a lui Dumnezeu de mntuire a neamului omenesc prin ntruparea Fiului Su este n relaie direct cu planul din veci de creare a lumii1. Motivul ntruprii: aa a a iubit Dumnezeu lumea nct pe Unicul Su Fiu l-a dat ca oricine crede ntr-nsul s nu piar ci s aib via venic (Ioan 3, 16)

Ca i n parabola fiului risipitor, Dumnezeu rspunde cu dragoste i iertare omului care mai nainte czuse n pcat.2. Scopul ntruprii: pentru noi oamenii i pentru a noastr mntuirea) aspect negativ rscumprarea din robia pcatului i a morii (mijloc pentru restaurare i comuniune cu Dumnezeu)

=> nu s-a fcut o distincie ntre lucrarea de rscumprare i Persoana lui Iisus Hristos

b) aspect pozitiv unirea omului cu Dumnezu prin har i ajungerea la asemnarea cu El

3. Pregtirea omului n vederea ntrupriia) pe pgni revelaia natural i legea moral

Pgnii care nu au lege din fire fac ale legii, acetia neavnd lege i sunt lorui lege (Romani 2, 14)

+ reminiscene din revelaia primordial (paradisiac)

+ relaii dintre pgnii din spaiul mediteranean i iudei (traducerea Vechiului Testament Septuaginta, sec III . d. Hr.)

=> Mntuitorul, Logos creator i proniator care lumineaz pe tot omul care vine n lume; astfel se poate explica credina pe care o descoper la pgni, mai puternic dect cea asumat de poporul lui Israel

=> Dumnezeu nu S-a lsat pe Sine nemrturisit nici chiar ntre pgni (Fapte 14, 17)

b) poporul ales- revelaia supranatural dat lui Avraam i lui Moise

- proorocii mesianice

- la venirea Mntuitorului erau foarte muli cei ce ateptau mntuirea lui Israel

- Sfntul Ioan Boteztorul l descoper: Iat Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridic pcatul lumii (Ioan 1, 29-30)

4. Posibilitatea ntruprii- din partea lui Dumnezeu: potrivit sfatului voii Sale, unind n acest act

- iubirea: n baza libertatii Sale absolute, se poate cobor fr schimbare, la nivel uman

- dreptatea: l mntuiete pe om din interiorul su, restaurndu-l n raiunea sa adevrat, imprimat de la creaie

- din partea omului: prin cdere, chipul lui Dumnezeu nu a fost ters, ci doar a fost alterat

5. Cauza ntrupriiFiul Omului a venit s caute i s mntuiasc pe cel pierdut (Luca 19, 10)

Cci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Su n lume ca s judece lumea, ci ca s se mntuiasc lumea prin El (Ioan 3, 17)

- invatatura pelagienilor, teologilor scolastici, calvinilor, socinienilor: ntruparea a fost hotarata din veci, fara raportare la cderea omului, doar pentru artarea iubirii lui Dumnezeu

- Sfinii Prini Dumnezeu hotrte din veac ntruparea, dar are n vedere i cderea omului (fr de care ntruparea nu ar fi avut loc) pe care o prevzuse, fiind atottiutor

- Sfntul Irineu

- Sfntul Atanasie cel Mare: Vina noastr a fost cauza venirii Lui cci noi suntem cauza venirii Lui i pentru mntuirea noastr S-a pogort El cu nduare- Fericitul Augustin: Dac omul n-ar fi czut, Fiul omului n-ar fi venit. N-a fost nici o alt cauz ca s vin Domnul Hristos, dect numai ca s mntuiasc pe cei pctoi6. ntruparea Fiului n raport cu celelalte Persoane treimicea) calitatea de Fiu a Mntuitorului Iisus Hristos

- se face Fiul Omului

- ne aduce darul nfierii, ne face fii fa de Dumnezeu-Tatl

b) prin El toate S-au fcut (Ioan 1, 3), este pantocrator, n El sunt ascune raiunile lucrurilor i deci tot el trebuia sa le restaureze, ntruct le recapituleaz ntru Sine (Coloseni 1, 20)

c) Dumnezeu Se reveleaz prin cuvnt, deci era mai potrivit ca Logosul s vorbeasc despre Tatal; omul este chip al Cuvntului, dup chipul Tatlui

d) Fiul este chipul Tatalui, al lui Dumnezeu cel nevazut

omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu

=> este mai potrivit ca prin Fiul sa se restaureze chipul lui Dumnezeu n om

Participarea celorlalte Persoane ale Sfintei Treimi la opera de mntuire- Dumnezeu-Tatal l trimite pe Fiul n lume la plinirea vremii, din iubire fata de noi

- Dumnezeu-Sfntul Duh se pogoar peste Fecioara Maria, peste Iisus la Botez

- Dumnezeu-Fiul

- ndeplinete voina Tatalui i propovaduieste nvatatura Lio

- prin Sfntul Duh Se aduce pe Sine jertf fr de prihan

=> nvierea este lucrarea lui Iisus Hristos, a Tatlui i a Duhului Sfnt

=> se explic prin perihoreza din cadrul Sfintei Treimi n baza unitatii de fiinta voina lucrare desi fiecare persoana participa intr-un mod specific

!!! ntruparea nu modific raporturile intratreimice7. Timpul ntruprii plinirea vremii (Galateni 4, 4), omenirea era suficient de pregtit

a) nelege c nu se poate elibera singur de ru

b) atingnd cote foarte nalte, rul poate fi smuls din rdcinc) timpul, locul i modul venirii lui Hristos trebuiau sa fie cunoscute de ct mai muli, pentru ca aceasta s fie ct mai eficient

d) trebuia s fie pregtit un vas ales Sfnta Fecioara Maria, ntruparea realizndu-se doar atunci cnd aceasta a acceptat Fie mie dup cuvntul Tau (Luca 1, 38)

- acum are loc unirea ipostatic a firii omeneti n ipostasul divin preexistent al Fiului

II. PERSOANA MNTUITORULUI IISUS HRISTOS- Iisus Hristos: Dumnezeu adevarat + om adevrat (n afar de pcat)

- n persoana Fiului lui Dumnezeu s-au unit firea dumnezeiasc i firea omeneasc

1. Profeiile mesianicea) firea dumnezeiasc

Fiul Meu eti Tu, eu astazi Te-am nascut (Psalmi 2, 7)

Din pntece, mai nainte de luceafr Te-am nscut (Psalmi 109, 3)

b) firea omeneasc

- samanta femeii (Facere 3, 15)

- samanta lui Avraam, a lui Isaac, a lui Iacob

- Iat Fecioara va lua n pntece i va naste Fiu (Isaia 7, 14)

- mldia din Iesei (Isaia 11, 1)

- Ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adus (Isaia 53, 7-10)

2. Mrturii din Noul Testament- Iisus Hristos nsui se numete pe Sine Fiul lui Dumnezeu i Fiul omului

- i reveleaz treptat identitatea, lsnd pe ucenici s se conbing liberi de aceasta, din faptele i momentele decisive din viaa lui

a) Dumnezeu deplin

- Att de mult a iubit Dumnezeu lumea, nct pe unicul Sau Fiu l-a dat ca oricine crede ntr-nsul s nu piar ci s aib via venic (Ioan 3, 16)

- Tatl Meu pn acum lucreaz i Eu lucrez (Ioan 5, 17)- Eu i Tatl Meu una suntem (Ioan 10, 30)

b) om deplin: Matei 8, 20; 11, 19; 18, 11.

3. Mrturii ale Sfinilor Evangheliti i ale Sfinilor Apostoli- Tu eti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu (Matei 16, 16) Sfntul Petru

- Dumnezeu S-a artat n trup (I Timotei 3, 16) Sfntul Pavel- evanghelitii sinoptici: firea umana (genealogiile Matei / Luca)

- evanghelistul Ioan: firea divin

- Printele Dumitru Stniloae: Chipul lui Hristos redat de Apostoli n Evanghelii e identic cu chipul Lui redat de El nsui, dar nu n sensul c ei triau tot ce tria Iisus Hristos n ce privete coninutul Persoanei Sale, ns l-au redat n mod deplin pe acesta n scrisul lor.!!! Prezena lui Iisus Hristos se releva n toate dimensiunile mai ales dup nvierea Sa din mori- comuniunea cu Iisus Hristos Cel nviat constituie temeiul care a dat posibilitatea ucenicilor sa recunoasc persoana Sa ca Dumnezeu si om, descriind-o ca atare

- cretinismul rsritean l vede pe Hristos aa cum este acum, nviat (S. Dumitrescu)- Iisus Hristos nviat are trupul duhovnicesc, plin de energiile Duhului Sfnt; dumnezeirea Sa este o realitate vizibila; ndumnezeirea firii omeneti (nceputa prin ntrupare) se desvrete n nviere i n nlare

- Pr. D. Stniloae: ortodocii se unesc prin taine cu Hristos Cel nviat, care a biruit moartea, care i-a spiritualizat trupul, care are un trup dincolo de materia aceasta coruptibila, pe care sperm s l avem i noi n viaa viitoare4. Mrturii ale Sfintei Tradiii- Sinoadele Ecumenice s-au opus ereziilor, surprinznd n formulri concise chipul evanghelic integral al lui Iisus Hristos Cel ntrupat i nlat, aprnd divinitatea i omenitata Sa, consubstanialitatea Lui cu Tatl i cu noi (unirea ipostatic)

- Sinoadele I-II

- art. 2-7 din Simbolul de Credin

- dumnezeirea, egalitatea i deofiinimea cu Dumnezeu-Tatl

- ntruparea Lui pentru mntuirea noastr, ndumnezeirea firii omeneti prin unirea cu firea dumnezeiasc n ipostasul Logosului divin

- Sinodul III

- Dumnezeu desavarsit i om desarvarsit

- trup i suflet raional- deofiin cu Tatal dupa dumnezeire, deofiinta cu noi dupa umanitate (afara de pacat)

- Sinodul IV: modul unirii ipostatice a celor doua firi in persoana Logosului divin (neamestecat, neschimbat, neimpartit, nedespartit)

- deosebirea firilor nu este desfiintata din cauza unirii, ci isi pastreaza fiecare insusirea, concurgnd ntr-o persoana

- Sinodul V: Unul din Treime a patimit in trup- nasterea i moartea au fost asumat liber de catre Logosul divin intrupat pentru ndumnezeirea noastra dupa har

- Sinodul VI: daca Iisus Hristos are doua firi, atunci are

- doua lucrari (energii)

- doua vointe

- dumnezeiasca

- omeneasca nu este personala (gnomica) pentru ca nu are i un ipostas uman, fiind activata i calauzita de ipostasul divin

- Sinodul VII

- Sf Ioan Damaschin, Sf Teodor Studitul

- reprezentarea feei lui Hristos n sfintele icoane este legitima si necesara

- Fiul lui Dumnezeu S-a ntrupat, iar icoanele nfaieaz unica persoan a Logosului

- dup nlarea la Cer, Mntuitorul Iisus Hristos ne face contieni de prezena Sa prin icoan, n care este reprezentat chipul i faa sa vazuta

=> teologie personalist a prezenei harice nentrerupte a lui Hristos

5. Calitile speciale ale firii umane a Mntuitorului Iisus Hristosa) naterea supranaturala

- zamislirea s-a facut prin lucrarea Duhului Sfnt

- puterea Duhului Sfnt a adumbrit-o (Luca 1, 34-35)

- fecioria Maicii Domnului a ramas neatins (nainte, n timpul i dup natere)

tain strin

aparthenia combatuta de Eunomie i Apolinarie, ca i de raionalisti moderni

- Maica Domnului

- aleas dintre toate neamurile (Facere 16, 11; Isaia 7, 14)

- rugul cel nears

- scara pe care S-a pogort Dumnezeu la om i s-a suit omul la Dumnezeu

- Sf Ioan Damaschin: Duhul Sfnt i-a dat puterea de a primi dumnezeirea Cuvantului i de a nate

- Pr Prof Ion Bria: Hristos al doilea Adam: nascut fara samanta omeneasca; ia din Fecioara Maria umanitatea noastra reala si deplina

b) lipsa de pcat

- pacatul stramosesc nu s-a putut transmite pentru ca nu s-a nascut sub legea firii

- Fecioara Maria a fost curatita de pacatul stramosesc cand a fost conceput Mantuitorul de la Duhul Sfant

- n Noul Testament

Cine M va vdi de pcat (Ioan 8, 46)

El S-a aratat ca sa ridice pacatele noastre si pacat intru El nu este (I Ioan 3, 5)

- ntruct subiectul firii umane a Mntuitorului este divin, el nu putea sa pacatuiasca

=> iniiativa ntruprii i a mntuirii noastre aparine exclusiv lui Dumnezeu

III. UNIREA IPOSTATIC I URMRILE SALE- Fiul lui Dumnezeu Se ntrupeaz, asumndu-i firea uman n ipostasul preexistent, fcndu-se purttor al acesteia- unire ipostatica (personal): nu este o unire de la fire la fire, ci o unire a Cuvntului divin cu firea umana

=> Mntuitorul Iisus Hristos este singurul subiect al celor dou firi, prin Care acestea exprim voinele i lucrrile lor specifice

- DOGMA

- forumulat: Sinodul III Ecumenic (431) cele 12 Anatematisme ale Sf Chiril

- dezvoltata i precizata la Sinoadele IV i VI

1) n Iisus Hristos sunt

- 2 firi

- 2 voine

- 2 lucrari

unite ntr-o singur persoan (ipostas)

2) persoana este Dumnezeu-Cuvantul (Fiul lui Dumnezeu) subiect unic neimpartit al firilor

3) modul unirii: fara amestecare, fara schimbare, fara impartire, fara despartire

- ntrepatrundere / perihorez: firea umana se lasa patrunsa de fire divin

- erezii

- nestorianismul: sustinea autonomia firilor

- unirea s-a facut neimpartit si nedespartit

- cele doua firi isi au subzistenta in persoana unica a Mntuitorului

- dac Hristos nu sufer cu trupul, atunci mntuirea obiectiva poate parea iluzie

- daca unirea firilor nu ramane in veci, se pierde i mantuirea subiectiva

- monofizitismul: accentua unitatea persoanei (desfiintand firea omeneasca)

- unirea s-a facut neamestecat i neschimbat

- Dumnezeu nu devine om i nici firea omeneasca dumnezeire

COMUNICAREA NSUIRILOR

- firii dumnezeieti I se atribuie nsuiri omeneti

- n calitate de om I se a atribuie nsuiri divine

Unirea ipostatic n raport cu Sfnta Treime (consecine)1. chiar dac firea dumnezeiasc este una i nedesprit nu s-a ntrupat toat Sfnta Treime ci numai Dumnezeu-Fiul, iar celelalte dou persoane au participat la unire prin

- nelegere

- bunvoire(cf. Sfntul Ioan Damaschin)2. a) prin ntrupare nu s-a produs nici o schimbare n Sfanta Treime

- a fost prevzut n planul din veci al lui Dumnezeu

- n Sfnta Treime nu apare alt ipostas

b) firea dumnezeiasc nu se schimb prin unirea cu firea omeneasc

c) firea uman are posibilitatea transfigurrii, a ndumnezeirii

- teoria adopioanist: firea uman a fost adoptat de Fiul ntrupat

3. unirea ipostatic rmne n veci- chiar n timpul morii, cnd trupul i sufletul se distaneaz spaial, unirea ipostatic rmne netirbit

n mormnt cu trupul, n iad cu sufletul, n rai cu tlharul i pe scaun mpreun cu Tatal ai fost Hristoase Dumnezeule- chiar dup nviere, cele dou firi rmn unite (de aceea Mntuitorul mnnc n faa ucenicilor; la a doua venire, Mntuitorul i va pstra acelai trup)

Importana unirii ipostatice soteriologic, cu implicaii pentru mntuirea umanitatii1. Mntuitorul a putut s ne mntuiasc n Sine i s ndumnezeiasc firea omeneasc

2. Dumnezeu a putut sa vina in maxima apropiere fata de noi, realizand maxima unire dintre El i om

3. dei realizat o singur dat n istorie, este modelul unirii harice i morale cu Dumnezeu

- prin impartasirea de trupul indumnezeit al lui Iisus Hristos cel inviat

- prin harul Sfintelor Taine

- prin cresterea noastra la starea barbatului desavarsit (Efeseni 4, 13)

4. Iisus Hristos devine prin intrupare centrul intregii umanitati, in care aceasta isi gaseste implinirea planului lui Dumnezeu de indumnezeire i de mantuire a lumii

=> de la nlare i Cincizecime pn la a doua venire este perioada primirii sau respingerii darurilor oferite lumii de Iisus Hristos

5. chipul dogmatic, bisericesc, mistic al lui Iisus Hristos este cel nviat, cu care putem stabili relaia personala prin harul Duhului Sfnt n Biseric; Hristos euharistic; Hristos Ce va veni din nou la sfritul lumii

- aa l-au trait Maica Domnului i Apostolii

- persoana dumnezeiasca a fost inteleasa deplin dupa invierea din mori si mai ales dup Cincizecime

=> Iisus Hristos este Cel Care vine mereu la noi, n Biserica Sa, prin Sfintele TaineConsecinele unirii ipostatice1. comunicarea nsuirilor n baza perihorezei intre firea dumnezeiasca si firea omeneasca firii dumnezeiesti I se atribuie insusiri omenesti, iar firii omenesti insusiri dumnezeiesti prin intermediul persoanei care este unic (Fiul lui Dumnezeu ntrupat)

!!! nu se schimb o fire n cealalt

- se evit separarea i paralelismul lor

- n absena comunicarii, ipostasul s-ar manifesta cand doar dumnezeieste cand doar omeneste

Dumnezeu nu S-ar inomeni complet, iar oamenii nu s-ar indumnezei real

- are loc o comunicare reala a nsuirilor i lucrarilor celor doua firi

Hristos Dumnezeu a castigat Biserica cu propriul Sange (Faptele Apostolilor 20, 28), a patiminit si prin moartea lui ne-a impacat cu Tatal (Romani 5, 10)

Iisus Hristos, omul care a venit din cer (Ioan 3, 13); Fiul Omului este Domn i al Smbetei (Matei 12, 18), iart pcatele, va judeca viii i morii (Matei 25, 31)

Sfntul Ioan Damaschin: Cnd este vorba de ipostas, fie c l numim dup cele dou firi, fie ca il numim dupa una din parti, ii atribuim insusirile celor doua firi; cnd este numit dupa una din parti, primeste insusirile firii cu care s-a unitSfntul Maxim Mrturisitorul: Nici o fire din cele carora le era ipostas nu era activata despartit de cealalta, prin fiecare facea evidenta pe cealalta, fiind in acelasi timp una si alta!!! Fiul lui Dumnezeu lucreaz cele dumnezeieti i cele omeneti potrivit cu firea lor dar totdeauna cu participarea celeilalte firi

=> lucrri teandrice (divino-umane) cf. Sf. Ioan Damaschin

concepia luteran despre omniprezenta trupului lui Iisus Hristos

- suport pentru teoria impanaiei euharistice

- duce la monofizitism (desfiinarea firii omeneti i absorbirea de cea dumnezeiasc) i dochetism (evenimentele nu mai sunt circumscrise in timp i spatiu, sunt aparente)

2. ndumnezeirea firii omeneti a Mntuitorului- firea omeneasca este patrunsa de energiile dumnezeiesti, fiind transfigurata (indumnezeita); firea omeneasc nu i pierde caracterul mrginit ci este nlat pana la limita maxima a ndumnezeirii dup har (cf. Sinodul VI Ecumenic)- procesul inceput la ntrupare, se desvrete prin nvierea i nlarea Mntuitorului

A. darurile pe care le primete firea umana n Iisus Hristosa) cunoaterea umana se poteneaz la maxim, fiind scutit de erori, fr a se transforma n atottiina divin: i Iisus sporea cu nelepciunea (Luca 2, 52)

- o cretere reala a cunoaterii omanesti in conditiile si pe caile specifice cunoaterii umane (cugetare i experienta)

- lipsa de eroare e data de faptul ca Mantuitorul nu avea ipostas uman propriu i deci nici vreo opinie personala omeneasca ovaielnica, astfel ca firea omeneasca era activata si condusa de ipostasul divin

- Fiul lui Dumnezeu nu tie de ziua i de ceasul parusiei

- Sf Grigorie Teologul / Sf Ioan Damaschin firea omeneasca marginita

- ali Sfinti Parinti: Mantuitorul nu a avut misiunea de a anunta data celei de-a doua veniri pe pamant

b) voina omeneasca naturala, avand ca subiect purtator persoana Logosului inaccesibila- pacatului personal

- ispitei

=> nu se poate vorbi de un progres moral, caci s-a unit cu vointa firii divine in baza ipostasului comun, Care ca Fiu al lui Dumnezeu, era Binele Suprem

B. etapele ndumnezeirii firii omenetia) la ntrupare

- are loc unirea ipostatica (ntrepatrunerea firilor) i comunicarea nsuirilor

- firea omeneasca intra intr-un proces de ndumnezeire prin energiile divine care o nal

b) dup nviere

- biruind pacatul, firea omeneasca se umple de energiile (harul) Duhului Sfant, devenind transfigurata

- trupul lui Hristos depete barierele spaiului i al timpului

c) dup nlarea la cer

- firea omeneasc devine cu totul pnevmatizat

- firea omeneasc st din vecii vecilor pe scaunul slavei n snul Sfintei Treimi

3. lipsa de pcat- se nate fr pcatul strmoesc din Fecioara Maria- nu putea avea pcate personale, ntruct ipostasul firii umane era ipostasul divin; toi Sfinii Prini argumenteaza lipsa de pacate pe unirea ipostatica a voii omenesti cu cea divina

- se nate cu afectele firii omeneti, care sunt o consecin a pcatului

- Sfnta Scriptur l numete sfnt (Luca 1, 35)

=> numai fiind fr de pcat a putut lua asupra Sa pcatele omenirii i s moar pe Cruce pentru ele, ntrind voina i firea noastra n Sine4. lui Iisus Hristos I se cuvine o singur nchinare- datorita unirii in chip neimpartit si nedespartit a celor doua firi, Mantuitorului I se cuvine doar o singura inchinare, atat dupa dumnezeire cat si dupa omenitate=> nu este posibil sa separam dumnezeirea de omenire pentru ca primeia sa-I aducem adorare iar celei de-a doua sa-I aducem venerare

Ca toi s cinteasc pe Fiul, precum cinstesc i pe Tatal (Ioan 5, 23)

Domnul Meu i Dumnezeul Meu (Ioan 20, 28)

Sfntul Atanasie cel Mare: Cine este atat de fara de minte ca sa zica Domnului iesi din trup ca sa Te ador ca Dumnezeu

Sfntul Ioan Gur de Aur: este minunat ca trupul nostru sta in cer, in sanul Sfintei Treimi i primete nchinare de la ngeri, arhangheli i serafimiSfntul Ioan Damaschin: Unul este deci Hristos, Dumnezeu desavarsit i om desavarsit caruia impreuna cu Tatal i cu Duhul ne inchinam printr-o singura inchinaciune cu preacuratul Lui trup, deoarece nu susinem ca trupului nu I se cuvine inchinare [] nu ne nchinam trupului Lui ca unui simplu trup, ci ca unuia unit cu Dumnezeirea

- analogie: carbune = lemn + foc

teologia scolastica: vede separate celor doua firi (filosofia antica substantialista)

- sec XX: separatie intre

- Iisus al istoriei (firea umana)

- Hristos al gloriei sau al credintei (firea dumnezeiasca)

=> doua hristologii

- ascendenta (ca om) de la Cruce la nviere

- descendenta (ca Dumnezeu) coborrea lui Dumnezeu n trup

5. Sfnta Fecioar Maria este Nsctoare de Dumnezeu (Theotokos)- din Fecioara Maria se nate nsui Dumnezeu-Fiul, care s-a facut ipostas al firii omeneti- Maica Domnului nu naste firea dumnezeiasca (nascuta din veci de Tatal) ci pe Fiul Lui dup omenitate, pe Dumnezeu-Om (care n momentul naterii, avea asumata firea umana)- definirea dogmei

- Sinodul III (anatematisma I)

- Sinodul V (anatematismele VI i VIII)

- Sinodul VII (canonul 5)

Sfantul Grigorie de Nazianz: cine nu crede ca Fecioara Maria L-a nascut pe Dumnezeu, separa firea dumnezeiasca si firea umana

Sfantul Chiril al Alexandriei: Daca Iisus Hristos este Dumnezeu, cum nu este Dumnezeu Cel pe care L-a nascut Fecioara Maria ?

Sfantul Ioan Damaschin: Prin faptul c cel nscut din ea este Dumnezeu adevarat, este adevarata Nascatoare de Dumnezeu. Nu Dumnezeirea Cuvantului a luat inceputul existentei ci Insusi Cuvantul lui Dumnezeu, Cel nascut inainte de veci, in afara de timp, din Tatal, Care exista fara de inceput si vesnic cu Tatal si cu Duhul, in zilele cele de pe urma, pentru mantuirea noastra, s-a salasluit in pantecele ei, s-a intrupat din ea fara sa se schimbe; Fecioara Maria nu a nascut un simplu Dumnezeu, ci un Dumnezeu ntrupat.

IV. NVTURA ORTODOX DESPRE CHENOZ- modul n care Dumnezeu S-a cobort la nivelul umanitii noastre, fara sa inceteze a fi Dumnezeu adevrat

- Sfntul Maxim Mrturisitorul (Epistola a doua ctre Ioan Cubicularul): ramanand ceea ce era, a luat ceea ce nu era, s-a facut intreg ca noi, din noi, pentru noi, fcndu-se atat de mult om, nct s par celor necredincioi c nu e Dumnezeu, dar totui a rmas atat de mult Dumnezeu, ct poate s cugete raiunea adevarata i binecredincioas a celor credincioi

- chenoza = golire a Fiului lui Dumnezeu de slava Sa dumnezeiasca

S-a golit pe Sine, chip de rob lund, fcndu-se asemenea oamenilor ascultator facandu-se pana la moarte i inca moarte pe cruce (Filipeni 2, 9)

aspectele chenozei1) smerirea i coborrea inexprimabila a Fiului lui Dumnezeu, pentru noi oamenii i mntuirea noastra

2) modul in care Si-a impropriat firea noastra, ipostasul Sau dumnezeiesc devenind subiectul purtator al firii omenesti

Bogat fiind, pentru noi a saracit, ca voi cu saracia Lui sa va imbogatiti (II Corinteni 8, 9)

chenoza

- smerire, saracire, deertare, golire de slava dumnezeiasca

- dovada puterii i libertaii depline de manifestare

etapele chenozei1) nainte de ntrupare: accepta sa se faca om pentru mantuirea noastra

2) de la intrupare pana la moartea pe cruce: a desfiinat pacatul (ca unul ce era fara pacat) i prin aceasta moartea

prin chenoza

- isi asuma latura patimitoare a ei (afectele)

- da putere trupului Sau sa depaseasca afectele

Sfantul Ioan Gura de Aur: prin chenoza, Mantuitorul Iisus Hristos nu sufera schimbare, ci ramane ceea ce era, luand si ceea ce nu era

Sfantul Grigorie de Nazianz: ca sa devin eu atat de mult Dumnezeu, pe ct S-a facut acela om i nsuete chipul strain, purtndu-m n Sine ntreg, cu toate ale mele, ca sa mistuie in Sine ceea ce e mai rau, asa cum mistuie focul ceara sau soarele umezeala pamantului, iar eu sa ma impartasesc de ale Lui datorita uniriiSfntul Chiril al Alexandriei: S-a smerit pe Sine ca sa ridice la inaltimea Lui ceea ce e smerit prin fire, ca sa aduca celui rob prin fire slava dupa asemanarea Lui; primete in Sine ale noastre ca sa ne dea in schimb cele ale Lui; golindu-se de plinatatea Sa ne-a facut parte de eaSfntul Maxim Marturisitorul: primind in sens propriu caracterul patimitor pe care il avem prin fire si, prin intrupare, supunandu-se cu adevarat simtirii noastre naturale s-a numit Dumnezeu vazut si Dumnezeu de jos, facand aratata puterea Sa suprainfinita prin fireSfantul Ioan Damaschin: Fiind Dumnezeu desavarsit, se face om desavarsit si savarseste singurul lucru nou sub soare prin care se arata puterea infinita a lui DumnezeuINVATATURA ORTODOXA DESPRE CHENOZA

1. Cuvantul lui Dumnezeu devine ipostas si al firii omenesti pe care si-o impropiaza, luand caracterul patimitor si toate ale noastre (fara de pacat), pentru ca noi sa devenim asemenea lui.

2. chenoza nu inseamna renuntarea la insusirile dumnezeiesti ci numai la slava sa impunatoare ca sa poata lua chip de rob si sa vina in maxima apropiere fata de noi

3. cele doua firi ale Mantuitorului isi pastreaza proprietatile naturale neschimbate, fiecare comunicand celeilalte insusirile ei; toate lucrarile lui Hristos in stare de chenoza sunt lucrari teandrice4. chenoza Fiului lui Dumnezeu intrupat i indumnezeirea firii omenesti sunr corelative S-a deertat de slava dumnezeiasca ca sa se faca partai de ea

5. chenoza se justifica prin dragostea lui Dumnezeu fata de noi; in stare maxima inseamna moartea pe cruce care coincide cu starea de maxima manifestare a iubirii Sale dumnezeiesti

6. chenoza reprezinta taina mantuirii noastre

- obiective, modul in care Hristos realizeaza iconomia mantuirii noastre prin intrupare i jertfa pe cruce din ascultare fata de Tatal- subiective, modul de insuire al acesteia de catre noi prin ascultarea si smerenia desavarsita, dupa exemplul i din puterea lui Iisus Hristos

!!! CHENOZA ESTE REALA, DAR NU ESTE RADICALA

teologia protestanta (sec XVI, ulterior sec XIX) a incercat sa raionalizeze misterul

- Thomassius, Gess chenoza = golire de intrebuintare

- Osiander chenoza = ascundere de intrebuintare

=> presupun o schimbare a firii divine

- Bernard Sartorius, Lange i Ewald chenoza radicala, limitare a firii divine (Iisus Hristos este doar Dumnezeu virtual, nu are constiinta ca este Dumnezeu)

=> forme de monofizitism

Chenoza trebuie inteleasa raportat la planul de mantuire

- Dumnezeu poate patrunde formele noastre de existenta fara sa ne anuleze si fara a renunta la folosirea puterii sale Dumnezeiesti pentru a fi accesibil noua

- pr. D. Staniloae: prin chenoza trebuie sa intelegem aceasta impletire (perihoreza) a firii dumnezeiesti in existenta si activitatea ei cu firea omeneasca, Dumnezeu aratandu-se oamenilor in chipul smerit al omului- Mntuitorul n stare de chenoz a pastrat intacta firea dumnezeiasca si doar astfel a indumnezeit firea omaneasca, cele doua firi fiind unite in ipostasul divin; Mntuitorul Se nfieaz Sfintei Treimi ca Dumnezeu adevarat iar oamenilor cu intreaga natura umana

V. EREZIILE HRISTOLOGICE1. Erezii cu privire la dumnezeirea Mntuitoruluia. erezii care l considerau pe Mntuitorul Iisus Hristos simplu om- sec. I: Cerint, Ebion Sfntul Evanghelist Ioan

- sec. II: Teodot, Carpocrat, Artemon Tertulian, Sfantul Ipolit Romanul

- sec. III: Pavel de Samosata (condamnat la Antiohia 264, 270)

- n timpul Renaterii: socinieni (precursorii unitarienilor)

- sec. XVIII-XIX: teologii protestani raionaliti

b. arianismul i semiarianianismul (sec. IV)

- Alexandria Egiptului

- preotul Arie, tributar filosofiei platonice

- sustinea ca Mantuitorul Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu decat in sens moral, fiind creat de Dumnezeu-Tatal nainte de timp- a fost condamnat la Sinodul I Ecumenic (325) Sfantul Atanasie cel Mare propune termenul deofiinta

c. ereziile antitrinitare (patripasiene)

- de influena iudaica

- pornesc de la premisa ca Dumnezeu este Unul, n fiina i n ipostas

- ntruct revelaia vorbete despre trei persoane, ei afirma ca in plan iconomic Dumnezeu se manifest n trei moduri

- modaliti (persoanele treimice sunt moduri de manifestare)

- dinamici (Fiul i Duhul Sfnt sunt puteri ale lui Dumnezeu-Tatal)

- condamnai de Biseric n secolele II i III

- combtui de Sfntul Irineu i Sfntul Vasile cel Mare

2. Erezii cu privire la omenitatea Mntuitoruluia. erezii privitoare la trupul Mntuitoruluia1. dochetismul = trup aparent

a2. gnosticismul

- opozitie totala intre spirit i materie (platonism)

- materia este rea in sine

- ar fi fost nedem pentru Dumnezeu sa se intrupeze

- reprezentanti: Simon Magul, Vasilide, Menenandru, Saturnin, Marcian Sfntul Ioan Evanghelistul

- ali gnostici recunoteau un trup spiritual cu care Mantuitorul a venit din cer, trecnd prin Fecioara Maria ca printr-un tunel

- combatuti de Sfantul Ignatie Teoforul i Sfantul Irineu

b. erezii privitoare la sufletul Mntuitorului

- Apolinarie i Lucian de Samosata

- susineau ca Mantuitorul nu a avut suflet raional (pnevma) caci locuil acestuia a fost luat de Logosul divin, ci doar suflet animal (psihi)

- pnevma i psihi sunt folosite cu acelai sens, dar cu funcii diferite

- daca Mantuitorul nu ar fi avut suflet raional, ar fi fost stirbita umanitatea sa

- au fost combatuti de Sfantul Atanasie cel Mare, Sfantul Grigorie de Nazianz, Sfantul Grigorie de Nyssa, Epifanie, Fericitul Augustin

- au fost condamnati la Alexandria, Roma i Sinodul II Ecumenic (381)

c. erezii cu privire la naterea din Fecioara

- susineau ca Iisus Hristos s-a nascut din Fecioara Maria pe cale naturala

- reprezentani: Cerint, Ebion, Carpocrat

- combatuti de Tertulian, Sfintii Irineu, Ciprian i Ioan Gura de Aur3. Erezii cu privire la unirea ipostatica. nestorianismul

- sec. V

- patriarhul Nestorie al Constantinopolului (coala antiohiana)

- sustinea realitatea autonoma a celor doua firi

- Logosul divin a cobort asupra omului Hristos la botez unde a stat pana la patimi, parasindu-l i lasandu-l sa moara pe cruce

- dioprosopism < dio + prosopa=> Fecioara Maria a nascut o fire i o persoana umana Nascatoare de Om (Antropotokos)

- combut de Sfntul Chiril al Alexandriei

- condamnat la Sinodul III Ecumenic (431)b. monofizitismul

- sec V

- Eutihie din Constantinopol

- unirea celor doua firi in Hristos pana la confundare: firea umana a fost absorbita de firea divina

- combatuta de papa Leon I

- condamnata la Sinodul IV Ecumenic (451): integritatea i persistenta celor doua firi, unite neamestecat i neschimbat

c. monotelismul

- sec VII

- monofizitism deghizat exista doua firi, dar o singura vointa, divina

- reprezentanti: patriarhii Sergiu, Pyrrhus i Pavel ai Constantinopolului, Cyrus al Alexandriei, papa Honoriu al II-lea

- au fost combtui de Sfantul Maxim Marturisitorul, Sofronie al Ierusalimului i papa Martin I

- condamnata la Sinodul VI Ecumenic

- persista prin

- monoenergism (2 firi i 2 vointe, dar o singura lucrare)

- iconoclasm (refuza reprezentarea feei, deci a firii umane n Hristos)

d. adopianismul

- sec VIII

- Spania

- nestorianism tarziu

- dupa umanitate, Iisus Hristos nu este Fiu propriu al lui Dumnezeu ci Fiu adoptiv (dupa har)

- condamnata de mai multe sinoade din Apus

VI. OPERA DE MNTUIRE A LUI IISUS HRISTOS PRIN NTREITA SLUJIRE- mntuire obiectiv = rascumparare, restaurare din robia mortii i a pacatului savarsita de Domnul Iisus Hristos prin intruparea, hertfa, invierea si inaltarea Sa

=> mantuirea virtuala a umanitatii

- mntuire subiectiv = ndreptare, sfinire, via nou, via n Hristos, ndumnezeire prin har

=> improprierea de catre fiecare om, prin har, credinta si fapte bune a roadelor mantuirii obiective

Relaia dintre persoana i opera Mntuitorului Iisus Hristos- nu se poate despri activitatea sau lucrarea mntuitoare i Persoana Domnului Iisus Hristos; se face o distincie ntre cele doua opera de mantuire poate fi privita ca o realitate distincta de persoana Sa, sub diferite aspecte; cu toate acestea ele formeaza un tot indivizibil=> accentul cade pe Persoana Mntuitorului Iisus Hristos, Care a realizat n Sine mpcarea cu Dumnezeu i ndumnezeirea firii omeneti- nu exista mntuire n afara de Iisus Hristos, ne mntuim subiectiv (personal), mprtindu-ne de Hristos n Biseric prin Tainele Sale i rmnnd n permanen n relaie cu El

- pr. D. Staniloae: Iisus Hristos ne mantuiete El nsui ca Persoana de nenlocuit, ntruct calitatea Sa de persoana dumnezeiasca devenita accesibila ca om, este unicul izvor de putere care ne elibereaza de pacat si de urmarile lui; nu ne putem mantui decat nvenicind relaia cu El prin care ne comunica darurile i puterile vietii adevarata

- vorbind de mantuire, vorbim de Mantuitorul Iisus Hristos i nu de o opera detasata de El

- vorbind de lucrarea mantuioare, definim pe Iisus Hristos n ntreita Sa slujire, ne mantuim prin Persoana lui Iisus Hristos i nu printr-o lucrare detaata de El

ntreita slujire a Mntuitorului Iisus Hristosrestaurarea omului i a comuniunii lui Dumnezeu

- luminarea omului prin nvtura adevrat

- refacerea legaturii cu Dumnezeu

- susinerea credinciosului n aceasta relaie

=> trei slujiri sau demniti

1) prooroc sau nvator: aduce

- revelaia desavarsita a Preasfintei Treimi

- planul de mntuire al umanitatii

2) Arhiereu - reface legatura dintre om i Dumnezeu, impcnd prin jertfa pe Dumnezeu cu omul (Evrei 10, 12)3) mprat - nvinge puterile raului i conduce pe om spre scopul su suprem (Matei 28, 10)- dac la oameni aceste trei slujiri se intalnesc separat, in Hristos acestea se implinesc unitar i desavarsitVechiul Testament cele trei slujiri sunt puse in relatie cu persoane diferite

- profet (Isaia 42, 1-4)

- preot (Psalmi 109, 4)

- mprat (Psalmi 2, 7; Miheia 2, 15; Zaharia 6, 9)

Noul Testament Sfinii Evanghelisti descriu lucrarea mantuiroare ca ntreita slujire, evideniind succesiv cele trei demnitati

- profet: Luca 13, 33; Matei 13, 57

- arhiereu: Ioan 17, 19; Evrei 4, 14

- mprat: Matei 25, 31-34; Luca 19, 12

=> toate trei mpreun I Corinteni 1, 30

=> numele de Hristos (uns) indic ntreita misiune a Domnului1. Chemarea profetic sau nvtoreasc- descoper oamenilor adevrul absolut

- despre Sine ca Dumnezeu

Eu sunt lumina lumii (Ioan 8, 12)

Eu sunt calea, adevarul i viata (Ioan 14, 6)

- despre om i lume

- opere ale lui Dumnezeu destinate ndumnezeirii prin har

- Taina Preasfintei Treimi

- taina omului i a vieii viitoare

- planul de creare i de mntuire al lumii

- nu prezint un adevar abstract, detaat de Sine, ci se prezinta pe Sine Insusi in calitate de Creator, Proniator, Mantuitor, Desavarsitor, Judecator al omului i al lumii

- Iisus Hristos este Invatatorul i Proorocul prin excelenta

- cuvintele Sale sunt venice i neschimbabile pentru c sunt o iradiere a Persoanei Sale

- arata n Persoana Sa

- pe Dumnezeu i pe om

Pr. D. Staniloae: l arata pe om n sine n starea desvrit de dupa nviere, care poate deveni starea reala a tuturor celor care cred n El; el este prin voina Sa ceea ce trebuie sa devina de fapt omenirea intreaga, de aceea invatatura Lui este i realista i profetica

- cosmosul transfigurat i restaurat

- Evanghelia Sa, propovaduita de Sine insusi, apoi de Apostoli si urmasii Sai sub lucrarea Sfantului Duh, trebuie propovaduita i trit n contextul fiecarei generaii de credincioi

- n Biserica, prin Sfantul Duh, Iisus Hristos da puterea credinciosilor de a trai in Adevar, comunicand cu Sfanta Treime

2. Slujirea arhiereasc- st n centrul operei de mntuire

- restaureaza chipul lui Dumnezeu in om i legatura dintre Dumnezeu n om (impacare)

- consta in

- chenoza

- jertfa de Sine

- suferinele ndurate de la ntrupare pn la moarte

- n Vechiul Testament

- Aceasta a luat asupr-i durerile noastre i S-a mpovrat. i noi l socoteam chinuit i pedepsit de Dumnezeu, dar el fusese patruns pentru pacatele noastre i zdrobit pentru faradelegile noastre [] Prin ranile Lui noi toi ne-am vindecat [] Ca un miel spre junghiere S-a adus si ca o oaie fara de glas inaintea celor ce-o tund (Isaia 53, 4-8)

- preoia i jertfele erau o prefigurare a slujirii arhiereti, dar ele nu reuseau sa stearga pacatul intregii omeniri

- n Noul Testament

- Mntuitorul este unicul i venicul arhiereu pentru ca fiind fara de pacat i ramanand in veac (Evrei 7, 24-25) poate s mijloceasc pentru noi

- el nu a adus nici o jertfa exterioara, ci S-a adus pe Sine nsui ca o jertfa suprema pentru pacatele noastre

=> nu este doar Arhiereu jertfitor ci jertfa nsiAcesta este trupul Meu Care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor. Acesta este sangele Meu al Legii celei noi care pentru voi si pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor (Matei 26, 26-28)

- Mntuitorul Iisus Hristos este Arhiereu dupa randuiala lui Melchisedec (Evrei 6, 20), fara predecesor si succesor, preoia Lui fiind universala

- jertfa pe Cruce explicata de Sfintii Parinti prin:

- iubire de oameni

- dreptate ca jertfa substitutiva pentru stergerea pacatului

- ca sa adevereasca misiunea dumnezeiasca i adevarul invataturii Sale

- sa dea pilda de smerenie, rabdare si lepadare de sine

- sa sfinteasca prin sangele sau jertfa cea noua

- sa inlature parerea falsa despre un Mesia lumesc

- actualizat n Biseric prin puterea Duhului Sfnt

- prin preoia sacramentala

- prin Jertfa Euharistic

- prin credincioi (preoie universal i duh de jertf)

=> cele dou slujiri se mplinesc n stare chenotic !!!3. Demnitatea mprteasc- opera mntuitoare se desvrete prin artarea slavei divine

- Vechiul Testament (Ieremia 23, 5-6)

sta pe scaunul imparatilor

Cel ce judeca si face dreptate

Cel ce stapaneste pana la marginile pamantului

- Noul Testament

imparat venic (Luca 1, 33)

imparatul iudeilor (Matei 2, 2)

la intrarea n Ierusalim este aclamat ca un mprat

n faa lui Pilat recunoate c este mprat

mpratul mprailor i Domnul domnilor (I Timotei 6, 15)

Mi S-a dat toat puterea n cer i pe pmnt (Matei 28, 18)

- se arata

- in viata pamanteasca

- minuni, mai ales asupra morii

- fiica lui Iair

- fiul vaduvei din Nain

- Lazar din Betania

- stabilirea principiilor dup care se va conduce Biserica

- dup moartea Sa (desvrit)

- coborrea la iad i nvierea, sfrmnd puterea diavolului

- nlare i edere de-a dreapta Tatlui

- prezena Sa continu n Biseric

- la Parusie, prin nvierea generala, judecata universala, innoirea cerului/pamantului

- prin Hristos n Duhul Sfnt, mpria cerurilor este deja prezent n Biseric dar nedeplin; avem mparatia in Biserica in Cuvantul lui Dumnezeu si prin Sfintele Taine dar ca arvuna, motiv pentru care ne rugam Vie Imparatia Ta (Matei 6, 10); aici sunt i drepi i pacatoi, dar n mparatia lui Dumnezeu vor intra numai primii dintre acetia- se comunica i oamenilor pentru a se conduce ei nii cu duh stpnitor, biruind ispitele i pacatul ce vine cu acestea

VII. ASPECTELE RSCUMPRRII (SOTERIOLOGIA)- mntuirea obiectiv prin care se realizeaz unirea omului cu Dumnezeu nu poate fi explicat deplin, dei n acest sens au fost folosite mai multe pilde: dar nici una din aceste pilde sau imagini nu lamureste deplin unirea duhovniceasca a omului cu Dumnezeu, caci toate dovedesc ca sunt neputincioase in a arata toata adancimea acestei taine (Sf Nicolae Cabasila, Despre viata in Hristos)

- trei direcii ale slujirii arhiereti a lui Hristos

- spre Dumnezeu-Sfnta Treime (jertfa)

- spre propria fire omeneasc (ontologic)

- spre ntreaga umanitate (recapitulativ)

1. Aspectul de jertf al Rscumprrii- jertfa pe Cruce a fost adusa de Iisus Hristos ca om lui Dumnezeu pentru toi oamenii cuprini n ipostasul Sau dumnezeiesc

- ca om fara de pacat se aduce jertfa fara de prihana biruind neascultarea noastra prin ascultarea desavarsita fata de Dumnezeu; ca Dumnezeu, ascultarea sa are o valoare infinit, compensnd neascultaea i pacatele tuturor oamenilor- pacatul a fost mandrie, neascultare, nesocotire a bunatatii i dreptatii lui Dumnezeu

- jertfa a fost smerenie, ascultare, luare aminte la bunatatea i dreptatea lui Dumnezeu

- iniiativa jertfei o are Dumnezeu- c aa a iubit Dumnezeu lumea, nct pe Unul Nascut Fiul Sau L-a dat, ca lumea sa nu piar, ci s aib via venic (Ioan 3, 16)

- Sngele lui Hristos s-a adus jertfa lui Dumnezeu fara prihana (Evrei 9, 14)

- Hristos ne-a rascumparat, facandu-Se pentru noi blestem (Galateni 3, 13)

- Sfntul Atanasie cel Mare, Tratat despre ntruparea Cuvntului: a dat tempul Sau spre moarte, ca sa faca pe toi nevinovai i iertai de neascultarea de la nceput si sa se arate pe Sine mai nalt dect moartea- Sfntul Maxim Marturisitorul, Rspunsuri ctre Talasie firea umana purta in sine moartea ca blestem pentru pacat; mbrcnd de bunvoie, prin fire, osnda mea, El care nu era osndit dup voia cea liber din El- moartea pentru pacatul lumii a fost o moarte dreapt; dar pentru ca nu a avut pacat personal a fost o moarte nedreapta

- dreptatea personala a facut din inviere ceva firesc, Dreptatea lui Dumnezeu s-a manifestat plenar, s-a mplinit desavaritPrecizari

1. iniiativa jertfei pe Cruce nu o are numai Tatal ci i Fiul; taina mantuirii are temei in Preasfanta Treime, care participa in toate actele Sale

2. Iisus Hristos se aduce jertfa ntregii Sfinte Treimi, i nu numai Tatalui, altfel s-ar cadea in - subordinaionism (nu i aduce jertfa ca Dumnezeu i Siei i Sfntului Duh)

- nestorianism (a slujit arhieria doar ca om, dei lucrarile sale sunt teandrice)

Caci Tu eti Cel ce aduci i Cel ce Te aduci, Cel ce primeti i Cel ce Te mpari=> prin jertfa, Iisus nu ne-a impacat nu numai cu Dumnezeu-Tatal, ci i cu Sine i astfel cu ntreaga Sfnt Treime

2. Aspectul ontologic al Rscumprrii- ascultarea i moartea lui Iisus Hristos au avut consecine asupra firii omeneti proprii, prin aceasta fiind ridicat la o nou treapt de existen- neascultarea fata de Dumnezeu a produs in firea omeneasca alterare, stricaciune i moarte

- ascultarea fata de Dumnezeu a produs in firea omeneasca nnoirea, sfinenia, nestricaciunea i nemurirea

- restaurarea firii omeneti = readucerea conform cu raiunea firii

- refacerea chipului

- daruirea virtuala a asemanarii prin har

Pentru Ei Ma sfinesc pe Mine nsumi (Ioan 17, 19)

Hristos, desavarindu-Se, S-a facut tuturor celor ce-L asculta pricina de mantuire venic (Evrei 5, 9)

- Leoniu de Bizan: natura umana a lui Iisus Hristos a avut n El o devenire, dei a fost fara de pacat de la nceput, facand din aceasta transfigurare treptata conditia desavarsirii mantuirii noastre

- !!! dup prima unire firea umana n-a primit toate bunurile ci din iconomia ulterioara (proces)

- prima unire (ntruparea) este baza ntregului proces

=> n ntrupare este data potenial ntreaga dumnezeire a firii umane a Cuvantului

- Iisus Hristos ca om este neschimbabil prin cadere; n relaie cu el se pot ridica i ali oameni

- Iisus Hristos a avut afectele care au patruns n firea noastra dupa caderea in pacat dar nu i pacatul propriu-zis sau posibilitatea de a pacatui

- firea lui Iisus Hristos are

- nepatimirea (starea de dinainte de pacat)

- afectele i moartea (starea de dupa pacat) -> nu a activat din aceastea decat durerea nu i placerea

- rezistena lui Iisus Hristos n durerile suportate a ntrit n firea umana domnia spiritului, calitate eseniala a chipului divin n om- nnoirea firii umane s-a petrecut prin faptul ca aceasta a fost subiectivata de persoana Fiului lui Dumnezeu Care a revarsat n ea harul Sau sau energiile necreate

ETAPE

1) ntrupare consolidarea firii umane i inaltarea prin unire ipostatica, comunicare insusirilor (perihoreza), desavarsirea dumnezeiasca ia chipul virtutilor divino umane;

2) ascultare, jertfa pe cruce i nviere trupul lui Iisus Hristos devine pnevmatizat;

3) nlarea la Cer i ederea de-a dreapta Tatalui firea umana a lui Iisus Hristos e inaltata la gradul maxim, ajungand in intimitatea Sfintei Treimi.

3. Aspectul recapitulativ al Rscumprrii

- n tot ce a facut, de la ntrupare la nlare, Iisus Hristos cuprinde virtual pe toi oamenii, pentru a-i face pe toi prtai de roadele Sale mntuitoare

- nu suntem anulai ca persoana, fiecare fiind cuprins relaional prin firea Sa umana care este i firea noastra umana

- tot ce lucreaza asupra firii Sale omeneti, lucreaza si asupra firii noastre a tuturor

- Iisus Hristos ne-a cuprins virtual n toate actele sale mntuitoare

- am murit i am nviat mpreuna cu Hristos (Galateni 2, 19)

- impreuna cu Hristos am murit (Romani 6, 8)

- impreuna cu El ne-am ingropat (Romani 6, 4)

- am inviat (Efeseni 2, 5)

- ne-am urcat cu El la cele cereti (Efeseni 2, 6)

=> creznd ca am murit impreuna cu El, credem ca vom i vieui mpreun cu El

Ieri m-am ngropat mpreun cu Tine Hristoase, astzi m ridic impreuna cu Tine, inviind Tu; rastingnitu-m-am ieri impreuna cu Tine, nsui ma preamarete Mntuitorule n Imparatia Ta (Canonul Sfintelor Pati)

=> mntuirea subiectiv este o mpropriere a ceea ce avem virtual de la nceput, prefacerea unirii virtuale ntr-o unire actual, prin credina, actualiznd printr-o repetare tainica, fiece act prin care El a urcat cu noi sau ne-a urcat pe noi virtual pe treptele mntuirii (Nicolae Cabasila, Despre viata n Hristos)Sfntul Maxim Mrturisitorul: ne-a fixat n Sine ca ntr-o prg i ne-a nvrednicit s fim una i aceeai cu Sine dupa omenitatea Luirecapitulare virtuala = Adam cel nou

- Iisus Hristos ne cuprinde n Sine pe toi la fel cum i Adam ne-a cuprins pe toi

- El este un izvor din care primim viaa cea nou, avnd existena tuturor n Sine

- din Adam cel vechi primim existena noastr prin prini

- din Adam cel nou primim existena fiecare n mod direct

- Iisus Hristos este anterior lui Adam, din care el insusi i-a primit existena si singurul din care i dupa care se poate reface i acela dupa cadere (urmaii lui)

- hristocentricitatea teologiei i spiritualitatii ortodoxe se bazeaza pe considerarea lui Hristos ca Logos Pantocrator al umanitatii i al Bisericii

=> cele trei aspecte ale rascumpararii sunt interdependente i constituie o lucare unitara dupa cum cele trei slujiri ale Mantuitorului sunt unite intre ele; n soteriologia ortodoxa, accentul cade pe persoana Fiului lui Dumnezeu ntrupat, Iisus Hristos, Dumnezeu-Om

Diferene confesionale cu privire la Rascumparare

A. Doctrina romano-catolica

- consistenta cu doctrina despre pacatul stramosesc (prin care s-a pierdut gratia divina)

- prin rascumparare se recupereaza graia pierduta i relaia de pace cu Dumnezeu

- teoria satisfaciei substitutive (Anselm de Canterbury, +1109)

- modificari aduse de Bonaventura i Toma dAquino

- dominant n Biserica Romano-Catolic pn astzi

- prin pacatul stramosesc, omul l-a jignit pe Dumnezeu, ramanandu-i dator (spre a-I acorda satisfacie); prin opera de mantuire, Iisus Hristos a suportat pedepsele, satisfacand onoarea jignita a lui Dumnezeu n locul oamenilor- Toma dAquino

- satisfacia supraabundente repara ofensa pacatului- meritul infinit al lui Hristos, castigat prin jertfa Sa redau graia sau darurile supraadaugate, caci meritele lui Hristos se depun in depozitele de har ale Bisericii

CRITICA

- idei juste (sacrificiu, jertfa substitutiva, preamrirea lui Dumnezeu)

- centrate pe un Dumnezeu preocupat de repararea onoarei jignite fie printr-o pedapsa, fie printr-o satisfacie echivalenta

- idee la Tertulian i Sfantul Ciprian

- raporturile omului cu Dumnezeu sunt privite exclusiv juridic

- lucrarea lui Hristos nu mai are consecine ontologice asupra firii omeneti de restaurare, vindecare i indumnezeire a firii umane a Mantuitorului pentru ca gratia o merita si o castiga Iisus Hristos la sfarsitul operei mantuitoare

- priveste doar direcia spre Dumnezeu, nu i directia spre firea omeneasca a lui Iisus Hristos i spre totu oamenii

- romano-catolicii accentueaza doar jertfa de pe cruce- G. Thussing: intelegere ontologica a Rascumpararii

- Karl Rahner reformuleaza in termeni noi doctrina satisfaciei

=> este esenial s adopte nvatatura energiilor divine necreate pentru intelegerea aspectului ontologic al rascumparariiB. Doctrina protestanta

- suportarea din partea lui Iisus Hristos a mniei i a pedepsei lui Dumnezeu; prin jertfa, El impaca i imbuneaza pe Dumnezeu, aducand satisfactie in locul nostru dreptatii lui Dumnezeu

- Iisus Hristos nu mai are iniiativa jertfei, prin care sunt biruite puterile nimicitioare ale pacatului, morii si Satanei

- pozitiv: accentuarea pacatului care atrage asupra Sa mania lui Dumnezeu

- negativ: ideea de satisfactie nu are in vedere directia mantuitoare a operei lui Iisus Hristos indreptata spre firea omeneasca si spre toti oamenii

- vechea teologie lutherana: dispare ideea eliberarii in Hristos de puterile raului

- teologia protestanta liberala (sec XIX): nu se precizeaza innoirea in Hristos, amintindu-se doar de innoirea morala pe care o simte credinciosul in credinta, schimbare de dispozitie sufleteasca

- Paul Althaus intelege jertfa de pe cruce ca jertfa de ispasire obiectiva pentru noi, dezvoltant insa doar o teologie a crucii- W. Kuneth teologie a invierii, abia prin inviere crucea devine fapt mantuitor (acuzat de lutherani de triumfalism)

CRITICA

- mantuirea = amnistiere juridica exterioara, fara sa se faca referire la o restaurare ontologica a firii umane in Hristos

- nu se are in vedere firea umana a Mantuitorului; se afirma ca Iisus Hristos nu a realizat mantuirea in Sine, pentru a restaura firea umana ci in mod exterior, juridic

=> se pierd din vedere aspectele ontologic i recapitulativ

- Sfantul Irineu, mpotriva ereziilor n marea Sa iubire de oameni, Hristos S-a facut ceea ce suntem noi pentru ca noi sa ne facem prin har ceea ce El este prin fire, dumnezei

- teologia catolica + protestanta nu accepta mantuirea ca refacere a firii umane

- catolicii: firea omeneasca in pacat nu a fost afectata, nu are nevoie de restaurare, ci de restituirea darurilor supranaturale

- protestani: firea umana a fost alterata complet, nu poate fi restaurata ci doar imbracata din exterior cu neprihanire

VIII. DUMNEZEU SFINITORUL1. Relaia dintre nlarea lui Hristos i coborrea Duhului Sfnt- raportul dintre lucrarea Fiului lui Dumnezeu ntrupat i lucrarea Duhului Sfant care, pogorndu-Se la Cincizecime, a ntemeiat Biserica- cele 4 acte mantuitoare

- intruparea

- jertfa

- invierea

- inaltarea

se inlatura in firea umana a lui Iisus Hristos toate piedicile care stateau in calea unirii noastre cu Dumnezeu, prin acestea realizand virtual, obiectiv n trupul Sau indumnezeit mntuirea, ndumnezeirea noastra dup har

- mplinite obiectiv i real n Iisus Hristos, ele se mplinesc actual n noi numai prin salasluirea sacramentala a lui Iisus Hristos in noi, cu trupul Sau inviat i inaltat, pe Care Il primim prin Sfintele Taine

- Sfntul Apostol Pavel spune ca nu l mai cunoatem pe Iisus Hristos dupa trup, ci dupa duh- pe drumul spre Emaus, doi ucenici l recunosc pe Mantuitorul doar la frangerea painii, aceasta fiind prima Liturghie savarsita dupa Inviere, prin care I-a pregatit sa Il primeasca dupa duh (euharistic)

- Iisus Hristos realizeaza mntuirea obiectiv, castiga harul mantuitor in firea omeneasca (deschisa prin jertfa si inviere) iar inaltandu-Se cu trupul la cer, sa trimita pe Duhul Sfant, care ne impartaseste harul castigat de Iisus Hristos, facandu-L pururea prezent in noi

- la Cincizecime, se pune nceput salasluirii trupului indumnezeit al lui Iisus Hristos intai in Sfinti Apostoli i apoi in toti cei care au crezut in El => astfel, se face trecerea de la obiectiv la subiectiv

=> pogorrea Duhului Sfnt este finalizarea lucrrii mantuiroare a lui Iisus Hristos, inceputa la ntrupare, prin extinderea lui Iisus Hristos n toi cei ce cred, constituind trupul eclesial, Biserica

- Pr. D. Staniloae: Biserica este actul cinci al acestei opere de mntuire- la Pogorrea Duhului Sfant au loc doua evenimente importante

- constituirea Bisericii

- ncepe procesul de mantuire i ndumnezeire prin salaluirea lui Iisus Hristos n noi

- relatia dintre lucrarea Fiului Intrupat i lucrarea Duhului Sfant

- reflectare a relatiei perihoretice din interiorul Sfintei Treimi

- lucrarea Unuia pregateste venirea i lucrarea Celuilalt

- VT: Duhul Sfant pregateste prin prooroci venirea Fiului lui Dumnezeu

- NT: Fiul lui Dumnezeu pregatete pogorrea i lucrarea Sfantului Duh

- n timpul vieii pmnteti: relatia cu Duhul Sfant se facea prin Iisus Hristos

- dupa Cincizecime: relatia cu Iisus Hristos se realizeaza prin Sfantul Duh

- prezentata la Ioan 15-17

ca sa ne trimita pe Duhul Sfant (Ioan 16, 2)

nu va voi lsa orfani (Ioan 14, 18-19)

- Iisus Hristos este mai prezent acum dect se afla pe pamant, pentru ca este prezent tainic dar real in inimile celor ce cred in El i se impartaesc cu Sfintele Taine

- Duhul Sfant este lucrator pentru sfinirea noastra dar i pentru a face simtita prezenta Mantuitorului in noi; fiind Duhul Fiului, vine la noi prin trupul inviat i pnevmatizat al Sau, venirea Duhului Sfant echivaland cu venirea Fiului lui DumnezeuSf. Serafim de Sarov: scopul vieii cretine este dobndirea Duhului Sfnt; cu ct dobndim sau simim mai mult harul Duhului Sfnt, cu att mai mult l simim i-L avem prezent pe Hristos n inimile noastre- Iisus Hristos nu i pierde centralitatea, El rmne n continuare viaa noastra (Coloseni 3, 4) doar ca se face impartasit prin Duhul Sfant care ne curateste de toata intinaciunea, pregatindu-ne astfel pentru Acesta

- prin Duhul Sfnt suntem n comuniune cu ntreaga Sfnt Treime

- viaa cretin este deopotriv hristocentric, duhovniceasc i bisericeasc- nu se confirma teoria potrivit careia dupa Iisus Hristos nu isi mai are centralitatea caci Insusi Duhul Sfant ramane ascuns ca persoana pentru a-L face prezent pe Iisus Hristos; lucrarea Duhului Sfant consta in a ne face tot mai mult dupa chipul Fiului, adica fii adoptivi ai Tatalui (pr. D. Stniloae)

2. nvtura ortodox despre harul dumnezeiesc- prin har dobndim mntuirea subiectiv ca nsuire a lucrrii obiective a Domnului nostru Iisus Hristos, dar i prin credin i fapte bune- condiii obiective: harul impartasit in Dar de catre Duhul Sfant, ca energie divina prin care Hristos este prezent n noi

- condiii subiective: credina i faptele bune

- harul = energia sau lucrarea necreata dumnezeiasca care izvoraste din fiinta lui Dumnezeu, prin care Acesta impartaseste oamenilor viata i sfinenia Sa, comunicat de Fiul i Duhul Sfant- lucrarea de sfinire aparine in virtutea apropierii dintre persoanele treimice Duhului Sfnt

- harul mantuitor iubirea lui Dumnezeu fata de noi, pierduta prin pacat i recastigata prin Iisus Hristos; izvorul concret al harului este umanitatea indumnezeita a lui Iisus Hristos care dupa Inviere s-a umplut de energiile divine necreate- distincta dar neseparata de Fiina i Persoanele Treimice nu e detasat de Fiul / Duhul Sfant pe Care i face prezeni n viaa noastr

- harul mantuitor se mai numete

- harul Domnului nostru Iisus Hristos, fiind castigat de El: harul Domnului nostru Iisus Hristos i dragostea lui Dumnezeu Tatal i impartasirea Duhului Sfant sa fie cu voi, cu toti (II Corinteni 13, 13)

- Duhul Sfant (ca lucrare i nu ca Persoana) fiind Insasi prezenta Duhului Sfant

=> nu putem spune ca intai intram in comuniune cu Iisus Hristos i apoi primim harul divin sau invers; acestea se petresc simultan caci opera lui Iisus Hristos si opra Duhului Sfant sunt inseparabile

- Duhul Sfant ne este comunicat prin Fiul i El ne face cunoscut pe Fiul

- Sfantul Ioan Damaschin: Fiul este chipul Tatalui, iar Duhul este chipul Fiului- Sfantul Grigorie de Nyssa: Nu se cugeta la Tatal fara Fiul, nu se concepe Fiul fara Duhul Sfant, caci este imposibil a ajunge la Tatal fara a fi ridicat de Fiul i este imposibil a numi pe Iisus Domn decat in Duhul Sfant- Sfntul Simeon Noul Teolog: daca Fiul este ua care duce la cel ce locuiete n casa (Tatal), Sfantul Duh este cel care deschide ua

!!! DISTINCTIE

- purcederea eterna a Duhului Sfant n snul Sfintei Treimi de la Dumnezeu-Tatal

- trimiterea Duhului Sfant in lume (Biserica i omul credincios) de Iisus Hristos; Duhul pe care ni-L comnunica Iisus Hristos nu este persoana Duhului Sfant, ci lucrarea lui

=> se evita conceptia Filioque; Duhul Sfant ramane ca Persoana exterioara lui Iisus Hristos, cu centrul de gravitatie n El nsui

- Duhul Sfant ne impartaete energia care izvorate din fiinta dumnezeiasca (harul) de care lumea s-a impartasit plenar la Cincizecime

Har i daruri- actualizarea harului divin (dumnezeirii impartaite) se arata n darurile Sfantului Duh- Biserica are de la Cincizecime toate darurile Duhului Sfant, chiar daca acestea nu sunt mereu actualizate

- membrii Bisericii se bucura de unele sau de altele dintre daruri, dupa insusirile lor naturale; acestea nu dau prin ele ndreptarea omului, aceasta fiind data de harul in totalitatea lui, inca inainte de a se actualiza in daruri

- darurile = nflorirea variata a bogiei nesfrite a harului- uneori se impartaesc prin acte deosebite (ierurgii) spre a arata ca nu depinde doar de om actualizarea lor, ci ca exista i o micare a harului

- NU EXISTA DISTINCTIE INTRE DARURI I HARUL INDUMNEZEITOR

- harul = bogatia naturii divine, dumnezeirea care se revarsa in afara esenei,

natura divina la care participa oamenii prin energii

- harul este unul, iar darurile in care se manifesta eficienta lui sunt nesfarsite- haris = se da la inceputul credintei ca un bloc aurifer, imposibil de impartit (asa cum facea teologia scolastica)

- gratia prevenienta (sectiuni verticale)

- gratia suficienta (sectiuni orizontale)

ci ca intreg de viata-facator i de-sfintenie-datator

- Duhul Sfnt, energia necreata a fiinei divine pe care o aduce in inima noastra

- ne unete in Trupul cel unic al lui Iisus Hristos, in Biserica

- ne configureaza i promoveaza ca persoane deosebite i divers nzestrate

- Sf. Vasile cel Mare: El este total prezent n fiecare i peste tot=> Duhul Sfant promoveaza i pecetluiete comuniunea eclesiala, dupa chipul i din puterea Sfintei Treimi

3. Deosebiri confesionale cu privire la harA. DOCTRINA ROMANO-CATOLICA- harul divin: putere dumnezeiasca supranaturala, dar creata prin care

- ne nsuim meritele lucrarii mantuitoare savarsite in Iisus Hristos

- ne unim cu Dumnezeu

- participam la viata Sfintei Treimi

- fiind creat, nu ni-L impartaseste pe Dumnezeu, pentru ca nu deine insusirile fiintei Sale; nu putem vorbi de prezenta lui Dumnezeu insusi in har

!!! n concepie ortodoxa, harul ca energie divina exista vesnic in Dumnezeu la fel cum exista iubirea in noil virtual, fiind actualizata doar atunci cand iubim

- graia necreata = Duhul Sfnt (cauza a graiei create in sufletul nostru)

- lucrarea rezultata prin conlucrarea sufletului cu aceasta gratie creata nu este teandrica ci ramane in sfera creatului

- teoria aristotelica despre substanta si accident

- graia nu este substanta, pentru ca s-a adauga substantei divine / substantei sufletului

- graia este un accident creat lng suflet, n dependena de acesta, aparinnd amndoura (un accident al unei substante si nu e nici din ea, nici din ceea ce o sustine langa ea)

- dupa Conciliul II Vatican, nu Biserica este depozitara graiei ci Colegiul Episcopilor, episcopatul fiind vazut ca un sacrament care joaca rolul de izvor i depozitar al graiei

=> doctrina romano-catolica

- menine distana intre om i Dumnezeu

- nu poate exiplica prezena reala a lui Iisus Hristos in Sfanta Euraistie si nici participarea reala la Iisus Hristos prin Duhul Sfant

B. DOCTRINA PROTESTANT- confunda harul cu Duhul Sfant, insasi revarsarea Duhuului Sfant, care deschide inimile, facandu-ne capabili de primirea cuvantului lui Dumnezeu

- prin har primim iertarea pentru pedeapsa din partea lui Dumnezeu

- vorbesc mai putin de har, mai mult de Duhul Sfant i cuvantul lui Dumnezeu, Duhul Sfant fiind Cel care face viu Cuvantul in noi

- Paul Althaus prin Duhul Sfant nu vine in noi o putere dumnezeiasca, ci chiar Persoana care se face stapana peste noi

- se susine teoria predestinatiei in care Dumnzeu face totul, omul ramanand pasiv

- la catolici Dumnezeu este transcendent

- la protestanti Dumnezeu este imanent prin har, cuvant de iertare catre noi

- este neputincios sa transforme real pe necredincios, care ramane i dupa botez simul justus et peccator=> doctrina protestanta

- menine distana intre om i Dumnezeu

- nu poate fi vorba de sfinirea naturii umane

- prezena Duhului Sfant este redusa la sufletul omenesc, desconsidernd trupul (corupt i convertit de pacat i n solidaritate cu acesta materia cosmosului)

- Duhul Sfant, desprins de Iisus Hristos se confunda cu subiectivitatea umana

- n prezent, datorita crizei ecologice, se vorbete despre prezena Duhului Sfnt n creaie i posibilitatea transfigurrii naturii umane- Jurgen Moltmann: pnevmatologie apropiata de cea ortodoxa

IX. RAPORTUL DINTRE HAR I LIBERTATEA OMULUI1. nsuirile harului divin

a. harul divin este absolut necesar pentru mntuire

- omul nu poate intra singur n comuniune cu Dumnezeu

- odat intrat n comuniune cu Dumnezeu, nu poate ramane singur in aceasta stare, avand nevoie de harul divin pentru a progresa pe calea virtuii

Fr Mine nu putei face nimic (Ioan 15, 5)

- De nu se va nate cineva din ap i din Duh, nu va intra in Imparaia Cerurilor (Ioan 3, 5)

- Ramaneti intru Mine i Eu intru voi; precum mldia nu poate sa aduca roade de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa si voi, daca nu ramaneti intru Mine (Ioan 15, 4)

- Sfantul Macarie cel Mare, Omilia XVII, 10: precum pestele nu poate trai fara apa i omul nu poate merge fara picioare, fara Domnul Iisus si conlucrarea lui Dumnezeu nu pot fi intelese tainele cu adevarat

- Pelagiu, care afirma ca tainele sunt doar relativ necesare pentru mantuire, ajutand la infaptuirea mai usoara a binelui, a fost condamnat de Biserica

b. harul divin se da gratuit de la Dumnezeu

- harul nu este obinut de la Dumnezeu pentru anumite fapte ale noastre

suntei mntuiti prin har, prin credinta i aceasta nu este de la voi, al lui Dumnezeu este harul, nu din fapte, ca sa nu se laude cineva (Efeseni 2, 8)

- opinie semipelagiana: omul incepe lucrarea mantuirii sale personale iar harul vine pe urma spre inaltarea puterilor sale mentale: ntre natura si har exista o mare prapastie si numai prin puterea dumnezeiasca e posibila trecerea din imparatia naturii in cea a harului (Hristu Andrutsos, Dogmatica)c. harul divin este universal

- Dumnezeu voiete ca toi oamenii s se mntuiasc si la lumina cunotinei s ajunga (I Timotei 2, 4)

- nu toi oamenii se mntuiesc, datorit libertii omului Iata, Eu stau la ua i bat (Apocalipsa 3, 20)

- harul nu foreaza pe nimeni, Dumnezeu i-a randuit din veci pe unii la fericire, iar pe alii la osanda vesnica in baza pretiintei Sale

- Sfntul Ioan Gur de Aur: Dumnezeu nu constrnge pe nimeni dar dac Dumnezeu voiete i noi nu voim, mntuirea noastra este cu neputina.

- Sfntul Macarie cel Mare: Din cauza libertatii cu care este nzestrat omul, Dumnezeu nu produce nimic n om, cu toate ca poate

- nvtur calvin: harul nu este universal, ci se da doar celor predestinai spre viaa cea venica (condamnarea Marturisirii de credinta (calvinizanta) a lui Chiril Lucaris, Sinodul de la Ierusalim, 1647)

2. nvtura ortodox despre raportul dintre harul divin i libertatea omului

- procesul mntuirii subiective are ca premisa raportul dintre lucrarea harului dumnezeiesc i libertatea omului=> de acest raport (relaie) depinde adncimea transformrii duhovniceti a credinciosului sau a vieii n Iisus Hristos- raportul dintre harul divin i libertatea omului = raportul dintre harul divin i natura umana (prin libertatea afirmata in mod pozitiv de catre om n unire cu Iisus Hristos, natura umana poate sa se impartaseasca din energia sau harul divin care imbratiseaza persoana umana in integralitatea ei) = singergia divino-umana- omul a fost creat deiform, harul facea parte din natura umana, fara sa fie al omului, a fost creat ca faptura cereasca care sa revela prin harul de care a fost creat din primul moment, stralucirea slavei i a imparatiei lui Dumnezeu => dimensiunea chipului divin din om- pierderea harului prin pacat a insemnat o denaturare a omului, o stricare a firii, echivaland cu pierderea libertatii umane, care nu se putea manifesta just decat in contextul relaiei cu Dumnezeu (ca mpreuna lucrare = conformitate intre harul divin i libertatea umana)

- revenirea harului n firea umana nseamn restaurarea naturii omului, a libertii prin care omul isi poate relua eforturile in vederea desavarsirii prin unirea tot mai stransa cu Dumnezeu harul restabilete libertatea n calitatea ei originar, n care cauta sa se implineasca prin libertatea lui Dumnezeu, transformndu-l pe om n faptura teocentrica

- harul (lucrare libera a lui Dumnezeu) si lucrarea omului desfasurata in libertatea nu se exclud pentru ca harul nu contrazice i nu diminueaza libertatea omului, ele fiind doua realitati complementare

Sfntul Maxim Marturisitorul: omul are doua aripi harul i libertatea

Domnul este Duh i acolo unde este Duhul Domnului acolo este libertatea (II Corinteni 3, 17)

- prin Iisus Hristos suntem eliberai de sub jugul pacatului i al morii, iar prin har, impartasirea de Duhul Sfant, nu mai suntem robi, dobandind libertatea de fii ai lui Dumnezeu- adevarata libertate este libertatea deplina de patimi, numai cel nepatimas este liber, disponibil pentru Dumnezeu i aproapele

- n starea paradisiac: raportul dintre har i libertate se desfura normal, potrivit gandirii lui Dumnezeu

- prin caderea in pacat se strica aceasta conlucrare libera alternd chipul lui Dumnezeu n om

- Iisus Hristos restaureaz natura umana in autenticitatea ei (chipul lui Dumnezeu) regsindu-i permeabilitea fata de har=> astfel restaurat, omul credincios pornete sa lucreze liber cu ajutorul harului in viata noua in Hristos, primind conlucrarea cu harul, darul asemanarii lui Dumnezeu

- sinergia divino-umana, restaurata de Mantuitorul Iisus Hristos in persoana Sa prin unirea vointei divine cu vointa umana, trebuie sa se extinda prin puterea Duhului Sfant: Fiind dar, impreuna lucratori cu Hristos, va indemna sa nu primii in zadar harul lui Dumnezeu (II Corinteni 6, 1)

- analogii la Sfinii Parini

- lumina i ochiul; ochiul nu poate sa vada atata timp cat lumina nu ajunge la el; harul invadeaza sufletul, cu conditia ca sufletul omului sa nu se inchida; deschiderea spre harul dumnezeiesc este starea naturala a firii i a libertatii umane

- suflare, aroma, dulceata, mir, flacara, caldura => transformare a firii, printr-un salt ontologic calitativ, Duhul Sfnt producnd anumite trsturi n inimi

- aerul de care organismul are nevoie fara intrerupere desi nu este componenta a naturii noastre fizice; harul, fara sa impiedice natura spirituala de la viata normala, este cea care da putinta acestei vieti

- harul este lucrare a Duhului Sfant; trebuie admis o dimensiune apofatic care se traiete prin puterea Duhului Sfnt

3. Deosebiri inter-confesionale

A. DOCTRINA ROMANO-CATOLIC

- harul este vazut ca graie creata

- libertatea este vazuta ca apartinand unei fiine autonome de Creatorul ei

INTREBARI

1) daca harul determina omul sa adere la el, in ce masura se mai poate vorbi de libertate ?

2) daca ne decidem in mod liber sa aderam la har, ce rol ii mai revine acestuia ?

soluii

- exacerbarea rolului harului: predestinaianism / determinism haric

- exacerbarea rolului libertatii (aristotelism): pelagianism / indeterminismul naturii umane

a) tomismul (Toma dAquino, +1274)

- pune accent pe importana harului divin

- se inspira din concepia Fericitului Augustin

- Dumnezeu cunoaste toate actele noastre in calitate de

- cauza prima

- vointa care le misca

=> Dumnezeu, ca act etern, a decretat toate actele noastre libere; omul participa la mantuirea sa doar in calitatea sa de cauza secunda

Ce avei voi pe care sa nu l fi primit ?=> face din oameni instrumente pe care le dirijeaz Dumnezeu

b) molinismul (Miguel de Mollina, +1696)

- atribuie un rol mai mare libertii personale (reactie la tomism)

- libertatea umana isi pastreaza indiferenta fata de gratie

- gratia se propune omului

- activitatea umana este determinata de libertate, nu de gratie

- duce spre un pelagianism voalat, care minimalizeaz rolul harului divin

c) congruismul (Francisco Suarez, +1617)

- solutie de compromis intre tomism si molinism

- Dumnezeu ofera celui care prestie ca va colabora, o graie congrua (potrivita), corespunzatoare cu dispozita celui care o primete

- nu mic voina

- nu depinde de voin s devin eficace

=> ntre graie i voin exista o congruitate, o potrivire perect

=> toate aceste concepii neleg raportul dintre har i natura umana ca o relaie exterioara intre realitati care nu au nimic comun intre ele

B. DOCTRINA PROTESTANT

- separatie radicala intre Dumnezeu i om

- harul ramane exterior naturii umane

- prin pacatul stramosesc, chipul lui Dumnezeu a fost disturs in om, acesta comportandu-se pasiv in procesul indreptarii, Dumnezeu actionand activ

- teoria predestinaiei (fatalismul / determinismul antic pgn): harul mntuitor este oferit numai celor predestinai, n care el lucreaza irezistibil- faptele bune sunt doar semnele vizibile ca cel ce le savarseste este ales de Dumnezeu, predestinat spre mntuire; ele nu contribuie cu nimic la ndreptare sau mntuire deoarece:

- sunt ulterioare indreptarii, savarsite prin botez

- nu pun in lucrare darurile primite prin Sfintele Taine, caci indreptarea este independenta de faptele omului

- cei predestinai au certitudinea absoluta a mantuirii lor subiective i nu mai pot cadea din har- predestinaia relativa (luterani) doar a celor buni spre fericire

- predestinaia absolut (reformaii) numim predestinaie acel decret etern a lui Dumnezeu prin care a hotarat ce trebuie sa faca fiecare om, caci nu spre aceeasi destinaie au fost creati toti oamenii, ci numai unora li s-a hotarat viata venica, iar altora, osanda vesnica (J. Calvin, Instituiile, III)

=> cel ce se simte unit cu Iisus Hristos tie in mod sigur ca este mantuit, iar experienta legaturii cu Acesta este semnul predestinarii sale spre mantuire, care nu poate fi zadarnicita cu nimicCRITICA

- separarea milei i dreptatii lui Dumnezeu

- milos: cu cei alei

- drept: cu cei nealei

=> n realitate Dumnezeu este i milos i drept cu toata lumea

- Karl Barth (+1968)

- admite doar o predestinare relativa

- separatie totala intre divin i uman chiar in procesul mantuirii

- Emil Brunner (+1966)

- respinge un punct de intalnire intre gratie si libertate ca receptivitate fata de divin

- mantuirea este un act exclusiv al gratiei

- n omul cazut a ramas o capacitate de a primi Revelaia (creatia dar al lui Dumnezeu)

X. NVTURA ORTODOX DESPRE NDREPTAREndreptare = mntuire subiectiv, mpropierea de fiecare credincios a mntuirii obiective (rascumpararii) lucrata de Fiul lui Dumnezeu ntrupat, Iisus Hristos

- improprierea strii de dreptate i sfinenie a firii umane a Mntuitorului- se petrece prin lucrarea de salaluire a harului dumnezeiesc n noi, fiind ridicai de la existena adamica pacatoasa la viaa noua n Iisus Hristos

- lucrare a harului divin asupra persoanei noastre n momentul Botezului, care nate pe om la viaa cea noua, sfinindu-l pentru viaa de veci: ndreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfinitu-te-ai- ndreptarea este un proces continuu care ncepe la botez i se ncheie la sfarsitul vietiiDEFINIIE: ndreptarea (mntuirea subiectiva) este naterea duhovniceasca (din apa i din Duh) la viata noua in Hristos prin harul Sfintelor Taine, implinirea poruncilor, cresterea si intarirea in sfinenia lui Hristos.- tot ce s-a petrecut real i obiectiv n firea omeneasca a lui Hristos se petrece actual i n firea noastra prin impartasirea de trupul Lui inviat i ndumnezeit

- proces de cretere duhovniceasc nencetata i nenterupta pana la pruncia spirituala, starea barbatului desavarsit, masura varstei deplinatatii lui Hristos (Efeseni 4, 13)

- Pe cei care i-a hotrat mai inainte, pe acestia i-a si chemat, i pe care i-a chemat, pe acestia i-a i ndreptat, iar pe care i-a ndreptat, pe acetia i-a i marit (Romani 8, 30)

ETAPELE NDREPTRII

1) chemarea pregtirea ndreptrii

- omul nu se poate ridica prin propriile puteri la planul vieii n Iisus Hristos, i de aceea trebuie chemat de Dumnezeu-Tatal, prin lucrarea harului divin

Nimeni nu poate s vin la Mine, dac nu-l va trage Tatal (Ioan 6, 44)

!!! nceputul mntuirii subiective il face intotdeauna harul divin

- ndemnul extern (propovaduirea adevarului revelat de catre Biserica)

- lucrarea harului (ofera omului lumina i-i da increderea in adevarul revelat i posibilitatea ntruprii)

=> omul se deschide, consimind la lucrarea harului divin spre ndreptare, pentru mantuire

a) simirea starii de pacat (i neputina de a iei din aceasta stare individual)

b) teama de pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacatele savarsite

c) aversiunea fata de pacat i dorina de curatire deplina a sufletului

d) setea de a cunoate adevarul deplin i de a se impartai de mila lui Dumnezeu

Cnd toate acestea sunt traite cu intensitate, omul este pregatit pentru primirea harului

=> nu este cauza ndreptarii, care este lucrarea harului la care adera voina credinciosului; pregatirea este o iniiativa dumnezeiasca, omul conlucrand liber cu harul2) ndreptarea

- incepe in apa Sfantului Botez

- continua intreaga viata, dezvoltandu-se prin har, credinta si fapte bune

a) aspectul negativ: tergerea pacatului stramoesc i a pacatelor personale

- primete nfierea lui Dumnezeu

- aplecarea fata de pacat / vulnerabilitatea n faa ispitelor poate sa nu mai fie activata daca vointa sa ramane ferma in ascultare de voina lui Iisus Hristos de la Care primete harul (se desfiineaz principiul pacatului impulsul spre pacat devine act de exercitare a voinei)- Canonul III (122) Cartagina: harul dat noua prin botez ne aduce i puterea de a nu mai pacatui, afara daca prin lenevire ne vom deda iarasi pacatelor

b) aspectul pozitiv: sfinirea firii, restaurarea i nnoirea chipului divin in om

- luminarea ratiunii

- intarirea voinei

- curatirea sentimentului

=> exteriorizarea acestei stari: savarsirea faptelor bune, intarirea comuniunii cu Dumnezeu, semenii si intreg cosmosul

- ritmul naintrii in viata duhovniceasc este diferit- svrind pcate grave, cel ndreptat cade din har i pierde ndreptarea; nu toate pacatele duc la pierderea indreptarii ci

- cele grele (de moarte)

- neridicarea din pacate, prin amanarea pocaintei

- exemple: ngerii rai sau Iuda

- ndreptarea poate fi redobndit

- exemple: David sau Sfantul Petru

=> nimeni nu poate fi sigur de mntuirea lui, daca isi poate pastra sau nu indreptarea pana la sfarsitul vietii3) mrirea starea de slava sau de preamarire = pregustare a slavei lui Hristos, arvuna a fericirii / desavarsirii in viata venic- Mntuitorul mprtete aceasta stare celor care i-au transformat chipul dumnezeiesc din ei n asemnare cu Dumnezeu

- are loc odata cu intrarea n fericirea vieii venice, prin statornicirea in bine, fara putinta de a mai pacatui- ca arvuna, poate fi simtita din viata aceasta prin Duhul Sfant (de catre sfini)

- darul facerii de minuni

- darul tamaduirii bolilor

- darul invierii mortilor

- darul scoaterii duhurilor necurate din om

=> confirmari ale pregustarii acestei stari de marire, de care se vor invrednicii sfintii si dreptii n mpria Cerurilor

- aceast stare s-a manifestat pentru prima data n Mntuitorul Iisus Hristos, rasfrngndu-se asupra tuturor celor care L-au ncorporat n fiina lor sacramental i moral

- aceasta stare de nduhovnicire (pnevmatizare) se castiga prin indreptare i se prelungete sacramental i actual din firea omeneasca ndumnezeita a lui Iisus Hristos n noi

- este apofatic

- simirea harului Duhului Sfant (Sfantul Simeon Noul Teolog)

- vederea luminii necreate dumnezeieti (Sfantul Grigorie Palama)

=> participare dupa har cu Dumnezeu

- experiena isihasta a calugarilor care practicau rugaciunea neincetata

- inceputul transfigurarii (indumnezeirii omului) are loc in aceasta viata, fiind prefigurata de experiena Sfinilor Apostoli pe Tabor

- starea de marire va fi deplina in viata viitoare, aici fiind doar o viata de crestere in sfintenie, fara a fi niciodata deplin

Deosebiri confesionale

A. DOCTRINA ROMANO-CATOLICndreptarea = justificare (sens juridic), mprtirea graiei justificatoare a lui Iisus Hristos credincioilor=> Iisus Hristos trece meritul Su infinit pe seama celor care prin credinta adera la El, obinand justificarea n mod juridic

- credincioii participa la starea de ndreptare prin meritul de congruenta

- cainta pentru pacate

- dragoste pentru Dumnezeu

- omului i se comunic graia ajuttoare si sfinitoare prin Botez, ce il indreapta si sfinete; harul devine personal, manifestandu-se in exterior ca fapte bune = meritul de valoare=> perspectiva filosofico-juridica, neduhovniceasc

- prisma cauzalitatii

- cauza eficienta: Dumnezeu

- cauza meritorie: Iisus Hristos

- cauza instrumentala: pocaina i Botez

- cauza finala: preamrirea lui Dumnezeu i dobndirea vieii venice

CRITICA ORTODOXA- justificarea: act juridic exterior, simpla atribuire exterioara a dreptatii lui Iisus Hristos, incat aceasta nu are o urmare ontologia semnificativa, de transformare a omului in faptura noua in Iisus Hristos; omul nu cauta schimbare caci

- prin caderea in pacat nu este afectat

- gratia justificatoare nu il poate indumnezei pe om

- credinciosul nu are o relatie personala cu Iisus Hristos ci una impersonala; indreptarea este redusa la actul prin care Iisus Hristos a satisfacut n trecut pentru noi pe cruce

- la mntuirea omului contribuie surplusul de fapte bune pe care l-au realizat sfinii, tezaurul meritelor prisositoare; faptele omului, necesare conlucrarii cu harul din nu constituie deschideri tot mai ample pentru actualizarea deplina a harului mantuitor in noiB. DOCTRINA PROTESTANT- aceeai concepie juridica i exteriorista despre justificare- justificarea este transformarea necredinciosului in credincios, prin aceasta stare omul este transpus in starea de justificare prin care obine iertarea pacatelor

- ndreptarea consta in proclamarea din partea lui Dumnezeu ca omul e drept i ca i s-au iertat pacatele doar prin credin (sola fide), pe temeiul meritelor lui Iisus Hristos; pacatul ramane in om, nu este desfiinat ci doar acoperit i neluat n seam (starea de pacat persista, dar nu in toata puterea ei); ndreptarea este obinuta in mod individual de fiecare credincios si nu prin intermediul Bisericii- sfinirea se manifesta prin fapte bune (fructe ale credinei) care fiind posterioare indreptarii nu contribuie la aceasta

=> renaterea spirituala este o lucrare exclusiva a harului divin, n care omul ramane pasiv; este acoperit cu o haina prin care este declarat drept pentru merite care nu sunt ale lui; ndreptarea este act juridic fara sa stearga pacatul i fara a transforma credinciosulCRITICA ORTODOXA

- concepie pur juridica (legalista) al dreptatii divine (actus forensis), consecinta a modului in care este privita rascumpararea sau mantuirea obiectiva i a concepiei despre har

- omul este un simplu automat, ceea ce nu ar justifica iubirea lui Dumnezeu pentru Sine

- n accepiunea ortodoxa, chiar daca aciunea divina precede aciunea umana, omul nu este pasiv, ci raspunde la chemarea dumnezeiasca i este in permanenta povatuit i ajutat

- pacatele nu sunt iertate ci doar acoperite, ceea ce este echivalent cu a spune ca Dumnezeu nu vrea sau nu poate sa faca acest lucru; o astfel de perspectiva este datorata de faptul ca vad aplecarea spre pacat ca fiinta (si nu drept consecin !) a pacatului originar care nu poate fi tearsa in om

=> omul de dinainte i de dup Botez este la fel de pacatos i deci nu exista nici o diferenta, iar expresiile a muri pacatului/ izbavire de pacat / viata noua / natere din nou nu au nici o semnificaie; protestanii neaga progresul n ndreptare- sfinirea este momentul (ulterior indreptarii) in care omul se poate dezvolta i progresa, conlucrand liber cu harul, insa aceasta nu poate fi separata de indreptare=> nu se justifica

- de ce indreptarea se numeste nastere din nou / renastere caci omul ramane la fel

- de ce Dumnezeu ar declara drepi i sfini pe cei care in realitate sunt plini de pacate

XI. CONDIIILE SUBIECTIVE ALE NDREPTRII.

CREDINA I FAPTELE BUNE1. ndreptarea sau mntuirea subiectiva= salasluirea lui Hristos cel nviat n noi, urmata de creterea sau progresul in viata

- 3 condiii

- obiectiv: harul pe care ni-L mprtete Duhul Sfnt n Biseric prin Sfintele Taine

- aparine lui Dumnezeu i este mprtit n mod gratuit

- subiectiv: credin i fapte bune

- acte sinergice (teandrice) = omul le poate manifesta doar in colaborare cu harul divin mntuitor

a. credina- prima din cele trei virtui teologice

- absolut necesar pentru ndreptarea omului: Cel ce va crede i se va boteza se va mantui, iar cel ce nu va crede se va osandi (Marcu 16, 16)- se nate prin harul dumnezeiesc i conlucrarea omului

- este primirea adevarului mntuitor revelat de Iisus Hristos i alipirea cu ntreaga fiinta de Persoana i opera mntuitoare a lui Iisus Hristos

- prin credin trecem dintr-o stare de existenta in alta, din cea adamica in cea noua, in Iisus Hristos, lumea suprafireasca a bunatatilor i realitatilor dumnezeieti- Prin credinta avem incredinarea celor nadajduite (Evrei 11, 1)

- prin credin l acceptm pe Iisus Hristos ntrupat; credina este o atitudine ce implica alipirea ntregii noastre fiine sau iubire fata de Iisus Hristos, este raspunsul dat chemarii lui Dumnezeu, adresata noua prin Cuvantul Sau, ce se nate prin ascultarea Lui: credina este din auzire iar auzirea prin cuvntul lui Hristos (Romani 10, 17); ne deschidem continuu chemarii lui Dumnezeu i harului Sau i conlucram pentru mantuirea i desavarsirea noastra

- credina raional care nu presupune iubire, fara atasamentul integral al persoanei la adevar, fara dispozitie interna care alipete nu mntuiete, este credinta moarta (Iacob 2, 26) astfel de credinta are i diavolul care nu se indoieste de existenta lui Dumnezeu fara a-L iubi- se manifesta prin fapte de iubire (daruire)

- fata de Hristos

- fata de semeni

- ndreptarea i viaa venic sunt n Sfnta Scriptur consecina

- credinei (I Ioan, 5, 10; Romani 5, 2)

- iubirii (I Ioan 3, 14)

- pazirii poruncilor divine (I Ioan 3, 23-24)

- credinei i faptelor (Iacob 2, 24) caci credina se arata prin fapte - Hristu Andrutsos arata ca nu exista contradicie ntre Romani 1, 17 i Iacob 2, 21

- Sfantul Pavel se refera la credinta in sens deplin

- Sfantul Iacob se refera la sensul de adeziune teoretica, pur intelectuala

=> omul se indrepteaza si se mantuieste prin credinta i fapte bune- credina se nelege ca

- act lucrare teandrica de alipire la Persoana, Cuvantul i opera de mantuirea, de primire i insuire a tot ce a revelat El

- coninut tot ceea ce a descoperit Mantuitorul Iisus Hristos i a transmis mai apoi prin Sfinii Apostoli, definindu-se n Sinoadele Ecumenice prin consens

- Sfntul Isaac Sirul, Cuvntul 19: credina din auzire vs. credina din vedere (mai sigura, cunoaterea realitailor dumnezeieti prin lucrarea poruncilor i a virtuilor)Cea dinti am nvat-o din auz, motenind-o de la Parintii binecredincioi i de la invatatorii credinei dreptmaritoare, iar cea de-a doua vine prin aceea ca credem drept i ne temem de Domnul in Care am crezutb. faptele bune

credinta -> iubire -> fapte bune savarsite cu puterea harului divin salasluit in el de la botez

faptele bune = manifestari (materializari) ale credintei in Iisus Hristos

!!! creterea in viata cea noua in Iisus Hristos de face prin mplinirea tuturor poruncilor i a virtuilorDEFINIIE: Faptele bune sunt acele fapte ale omului, izvorate din credinta i dragostea fata de Dumnezeu i de semeni, savarsite dupa voia lui Dumnezeu i n colaborare cu harul dumnezeiesc.

- credina i faptele bune nu pot fi separate, altfel isi pierd sensul; doar impreuna sunt marturii ale prezentei dinamice a harului in persoana credinciosului, a angajarii acestuia pe drumul indrumnezeirii

- credina fr fapte bune: Nu tot cel ce-mi zice Doamne, Doamne va intra n mpria Cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu, care este n cer (Matei 7, 21)

- faptele bune care actualizeaza credina, consolideaza relatia personala cu Mantuitorul si comunitara cu aproapele: ntruct ai fcut unuia dintre aceti frai prea mici ai Mei Mie Mi-ai facut (Matei 25, 40)

- svrind faptele bune, punem n lucrare harul primit la Botez, doar asa implinim poruncile pentru care am primit puterea: roadele harului se manifesta in masura in care credinciosul se angajeaza liber n mplinirea poruncilor divine

- interdependena dintre credina i fapte bune = sinergia dintre harul divin i voina liberaSfntul Chiril al Alexandriei: Evlavia consta din 2 lucruri: din dogme pioase i fapte bune. Nici dogmele fara fapte bune, nici faptele implinite fara dogme pioase nu sunt bine primite de DumnezeuSfntul Ioan Gur de Aur: Credina dreapta fara fapte este ca un trup frumos si infloritor, care n-are putere, ci este