revista im - nr.1 (2011)

RevistaI.M.

NU doar informat ...TRANSFORMAT.

pagina 1 | numarul 1 | februarie 2011 | Revista IM

Cuprins |

Redactori:Catalina BirjaruElvis BobiFlorin StoicaSilvia BaumgartenVictor Ciobanu

FEBRUARIE 2011

COLABORATORI:Cornelia BaumgartenMarius Petrovici

grafica:Catalina Birjaru

Corectura:Silvia Baumgarten

Biserica "Isus Mantuitorul"Duminica -10:00-12:00

Duminica -18:00-20:00Vineri -18:00-20:00

Str.Dambovitei, nr.9-11, sector 6, Bucuresti

Vino si vezi!

Editorial ..........................................p.2

O lume întoarsă pe dos .....................p.9

Pagina pastorală.................................p.3

Tema genezei.....................................p.5

Mărturie............................................p.13

Curiozităţi........................................p.16

Arta ca închinare..............................p.17

Sfaturi de la bunica..........................p.21

Virtual vs. real..................................p.25

Această revistă se tipăreşte cu ajutorul donaţiilor primite de la cititori. Nu este permisă vânzarea ei! Dacă această revistă este o binecuvântare pentru dumneavoastră şi doriţi să se tipărească în continuare, rugăciunile şi donaţiile dumneavoastră pot face acest lucru posibil. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

pastor coordonatorFlorin Stoica

CĂMILA

Şi tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. Romani 15:4

Cum nădăjduieşti că vom ajunge acasă prin deşertul aceasta mare?

Am nădejde, pentru că i-am dat cămilei apa din belşug când

am plecat.

Am pornit la drum în anul 2011 gata de realizări mari şi planuri noi. Avem în faţă zilele unei noi perioade, foi goale ce aşteaptă să fie scrise.

În primele luni, noi toţi planificăm şi ne fixăm ţinte pentru anul în care am intrat. Sunt unele lucruri pe care ni le propunem mereu şi totuşi le amânăm de la un an la altul. Acum este timpul schimbării, un an în care lucruri mari se vor întâmpla. Decide ca şi tu să faci lucrurile importante mai întâi şi abia apoi pe cele urgente. Fă-ţi timp pentru familie, fă-ţi timp pentru Dumnezeu.

În acest număr redacţia va pregătit articole diverse, pornind de la Genesa până la era contemporană. Veţi putea citi o mărturie prin care Dumnezeu este slăvit, vom învăţa despre închinare şi vom dezbate probleme ale actualităţii.

Aşezaţi-vă comod şi deschideţi-vă inima pentru a primi prin noi, poate, un mesaj de la Divinitate; ca să nu fiţi doar informaţi ci...transformaţi!

pagina 1 | numarul 1 | februarie 2011 | Revista IM Revista IM | februarie 2011 | numarul 1 | pagina 2

| Editorial

În fiecare număr al revistei ne propunem să

ne manifestăm aprecierea faţă de fraţii

din biserica noastră fără de care aceasta nu ar

mai fi la fel.

Citeşte şi rubrica de la pagina 4.

l a i n c e p u t d e a n

•Catalina Birjaru

nu ar mai fi

Şi tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. Romani 15:4

În 2011, alege să faci ce este importantşi nu ce este urgent!


ÎN ŞT

IINŢĂ

, CU

LTU

RĂ

ŞI R

ELIG

IE

Pagina pastorului |

Cred că cea mai importantă sarcină în viaţă, pentru un om, este să fie dedicat

lucrării lui Dumnezeu. Este ceea ce am simţit de la început de când m-am întors la Dumnezeu. Am început treptat, treptat să îmi pierd tot mai mult interesul pentru viaţă lumească împreună cu slujbele, şcolile şi preocupările ei. Răsplata este mare şi preţul la fel, însă cu cât ne apropiem mai mult de cer realizăm importanţa acestor lucruri şi simţim tot mai mult nevoia de a ne dedica acestei lucrări.Oamenii care vin la Dumnezeu au nevoie de sarcini clare şi nu

afirmaţii aparent evlavioase, dar care nu au multă implicaţie practică. Ştiţi exemplul acela de entuziasm: "Cum a fost predica de astăzi de la biserică? Foarte frumoasă! Dar despre ce a vorbit? Nu mai ştiu, dar a fost foarte frumos!” Cred că acesta este tipul de slujire care poate să-i placă omului, dar nu cred că lui Dumnezeu îi place. Isus îşi încheia predicile cu afirmaţii de genul: "Pentru că ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le veţi face”. În concluzie cred că orice creştin trebuie să înţeleagă clar că viaţa lui spirituală trebuie să implice întotdeauna cel puţin patru lucruri:

pastor coordonator Biserica "Isus Mantuitorul"

- el trebuie să vorbească zilnic cu Dumnezeu. Nu doar un ritual, ci el vorbeşte despre lucrurile împărăţiei, despre neprihănirea lui Dumnezeu.

- orice credincios intră într-o lume nouă atunci când îl cunoaşte pe Dumnezeu în lumea Scripturii. El trăieşte în ea până la final. Tot ce se întâmplă în lume este conform scripturilor şi la fel stau lucrurile cu viaţa personală. Trebuie să ştim că în Cuvânt sunt ascunse toate comorile înţelepciunii divine şi să ne rugăm ca ele să ne fie descoperite atunci când ne apropiem de Cuvânt.

părtăşia implică în primul rând participarea la toate întâlnirile adunării. El trebuie să-şi formeze un grup restrâns de credincioşi cu care să se insotesasca pe calea lui Dumnezeu. În viaţă, credinciosul are nevoie de mai multe ajutoare şi acestea se găsesc adesea în cei lăsaţi de Dumnezeu să îi fie alături pe calea către cer.

- aceasta are de-a face cu sfinţenia noastră. Fiecare trebuie să se cerceteze pe sine însuşi şi aşa să se apropie de masa Domnului. Viaţă noastră trebuie să aibă în vedere Cerul şi trebuie să ne asemănăm tot mai mult cu cei de acolo. În măsura acestei asemănări cu Hristos vom putea împlini şi sarcinile Lui. Toate acestea trebuie făcute din dragoste şi apartenenţa faţă de Dumnezeu.


•Familia Şerbănescu care se ocupă ca biserica să aibe apă şi să nu înseteze. Domnul să vă recompenseze cu Apa Vieţii!

Citeşte şi rubrica de la pagina 22.

nu ar mai fi

•Florin Stoica


ÎN ŞT

IINŢĂ

, CU

LTU

RĂ

ŞI R

ELIG

IE

Subiecte controversate |


Tema genezei, sau altfel spus, tema cosmogoniei a fost din totdeauna un subiect incitant. Mintea omenească a încercat să descopere această taină dar s-a lovit mai mereu de un zid ce

stă în calea cunoaşterii absolute. Efortul continuu al oamenilor s-a exercitat diferit de-a lungul timpului şi a dat naştere la teorii ştiinţifice sau religioase, idei pe care le putem accepta sau nu, în fuctie de sistemul personal de valori dobândit pe parcursul vieţii. Voi enunţa în cele ce urmează teoriile apărute pe tema cosmogoniei în încercarea umanităţii de a înţelege creaţia, un ideal aproape imposibil de atins comparând capacităţile de cunoaştere ale fiinţei omeneasti cu complexitatea Universului.

Voi începe cu teoriile apărute în ultimele secole, fiind mai actuale, şi voi încheia cu cele vechi de milenii.Teoria Big Bangului-Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natură cu totul specială, o asa-numită singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu o energie infinită. La momentul "zero" acest punct a iesit din starea lui de singularitate (încă nu se stie din ce cauză) si si-a manifestat uriasa energie printr-o inimaginabilă explozie, Big Bangul, care mai continuă si în ziua de azi. Teoria universurilor paralele care se ating: ar putea să existe două universuri paralele foarte apropiate care la un moment dat se ating şi pornesc Big Bang-ul în ambele. Teoria campului Higgs:

Universul a intrat într-un câmp de forţă care face materia să se comporte ca şi cum ar avea masă, când de fapt nu are masă. Teoria stringurilor: Universul nostru se află pe o membrană infinită în lungime, dar foarte îngustă care vibrează. Ciocnirea dintre membrana ce conţine universul nostru şi cea a unui univers paralel a dus la Big Bang. Teoria se referă la vibraţii.Teoria Universului holografic spune că Universul e un fel de "Matrix". Noi suntem doar informaţii ce interacţionează cu alte informaţii, nu există materie, energie.Trecând la teoriile cosmogonice ce ţin de credinţă, voi aminti:Cultura grecească: Câteva dintre teoriile creaţioniste ale vechilor greci se regăsesc în versurile primilor poeţi. În „Teogonia"


Subiecte controversate |

lui Hesiod, spre exemplu, primele divinităţi, printre care şi Gaia (pământul), au apărut din haos. Ca să se acopere, Gaia l-a creat pe Uranus (cerul). Împreună au dat naştere la numeroase zeităţi şi monştri. Geneza hindusă se regăseşte şi ea pe lista celor mai populare teorii creaţioniste. „Rig Veda", cel mai nou text al „Vedelor", vorbeşte despre prima fiinţă, Purusha, un gigant cu o mie de capete, ochi şi picioare, care a învelit pămîntul cu trupul lui. Purusha a fost omorît de divinităţi, iar untul produs de corpul său a dat naştere păsărilor şi animalelor. Părţi din cadavrul lui s-au transformat în elemente ale lumii. Cele patru structuri ale societăţii hinduse au fost create tot din corpul lui: preoţii, războinicii, servitorii şi oamenii de rînd. „Vedele" mai vorbesc despre treimea hindusă: Brahma (Creatorul), Vishnu (Salvatorul) şi Shiva (Distrugătorul). Brahma a apărut din buricul lui Vishnu, în care răsărise o floare de lotus. Brahma a creat universul, care trăieşte 4,32 miliarde de ani, Shiva îl distruge, apoi ciclul se reia. În credinţa populară a chinezilor, prima fiinţă, Pan-gu, a apărut după divizarea oului cosmic care plutea în vidul atemporal. Părţile grele ale

oului (yin) au format Terra, iar cele uşoare (yang) au creat spaţiul cosmic. Temându-se ca oul să nu se refacă, Pan-gu s-a aşezat pe pământ şi a sprijinit cerul. El a crescut mai bine de trei metri pe zi, timp de 18.000 de ani, până cînd cerul s-a înălţat la aproape 50.000 de kilometri. O dată ce şi-a desăvîrşit opera, Pan-gu a murit. Bucăţi din trupul lui s-au prefăcut în animale, fenomene meteorologice şi corpuri celeste. În unele variante, se spune că puricii de pe Pan-gu s-au transformat în oameni, iar din altele reiese că zeiţa Nuwa, care trăia singură, a modelat primii oameni din noroiul Rîului Galben.În majoritatea miturilor creaţioniste ale Egiptului antic, la început a fost numai oceanul întunecat, haosul, Nu sau Nun, din care a răsărit Atum, o creatură cu un singur ochi, cu care vedea totul. Din saliva lui a ieşit Shu, zeul aerului, iar din tusea lui a apărut Tefnut, zeiţa umidităţii. Atum a poruncit celor două progenituri să creeze ordine din haos. Atunci Atum şi-a smuls ochiul şi l-a trimis să-i caute. O data misiunea încheiată, Atum a plâns de fericire, iar acolo unde lacrimile lui umezeau pământul, apăreau oamenii. În alte versiuni egiptene,

Revista IM | februarie 2011 | numarul 1 | pagina 8

•Catalina Birjaru

Atum s-a transformat în Ra (Soarele).. Ultima, dar nu cea din urmă variantă, vine din partea evreilor, teorie adoptată de creştini, iudei şi musulmani, potrivit căreia Dumnezeu a creat întreagă lume şi apoi l-a creat pe Adam după chipul şi asemănarea Sa, iar din coasta acestuia a conceput-o pe Eva, prima femeie. Un şarpe a convins-o pe Eva să muşte din fructul oprit, comiţând astfel păcatul originar, care a dus la izgonirea cuplului din grădina Edenului şi transformarea lor în muritori şi în primii părinţi ai lumii. Personal găsesc fascinante toate aceste teorii despre creaţie şi consider că fiecare are libertatea totală de a alege singur pe care din acestea o acceptă, însă trebuie să fie la fel de sigur şi de consecinţe. Noi, oamenii, suntem limitaţi: ochii noştri percep lumina între anumite limite şi urechile noastre aud sunete între anumiţi parametri, dacă anumite lucruri nu pot fi simţite, măsurate sau descoperite, acest lucru nu înseamnă că nu există. Această este viziunea mea cu privire la Dumnezeu. Omul limitat nu poate găsi argumente şi dovezi materiale despre un lucru

imaterial şi infinit. Trebuie să avem deschiderea necesară să acceptăm că Dumnezeu nu este un bătrânel care a spus câteva cuvinte magice şi “puf!” lumea a apărut, ci este o divinitate cu un plan, cu un scop pentru viaţa fiecăruia dintre noi, un creator ce se poate folosi de materie şi vid, poate produce Big Bang-uri şi cuvântul lui are putere. La urmă urmei ce este cuvântul, sunetul? Vibraţie! Şi uite cum ştiinţă ajunge să susţină credinţa: teoria vibraţiei, a stringurilor. E modern să credem că Dumnezeu nu există şi totul este un accident cosmic dar oare nu este doar o masca în spatele căreia ascundem ignoranţa? Octavian Paler spunea:Să nu cred în nimic? Nu există, pro¬babil, ceva mai greu de suportat, în afara durerii, decât repausul deplin, starea de obiect; (...)indiferenţa celor cu desavâr¬şire sătui să iubească, să spuna, să creadă şi sunt recunoscător tuturor cauzelor care m-au ferit să devin un asemenea înţelept“ (Viaţa ca o coridă). Dumnezeu nu este un basm, este pur şi simplu...mai ştiinţific decât ştiinţa.


Viata noastra cea de toate zilele |

""GGeenneerraaţţiiiillee nnooaassttrree ppoossttmmooddeerrnnee şşii--aauu ppiieerrdduutt vvaalloorriillee aauutteennttiiccee""


Aproape nimic nu mai este cum a fost. Schimbarea o

percepem fără să fim nevoiţi să aprofundăm introspectiv, e aşa de bătătoare la ochi, uneori violentă. De la schimbări climatice la schimbări de mentalitate; trăim secolul transfigurării şi aşa crezuta noastră evoluţie, după părerea mea, e mai degrabă o involuţie, o involuare care îi vine teoriei lui Darwin ca o mănuşă, o evoluţie inversă către primate şi animalism. Trăirea a devenit doar existenţă, iubirea s-a transformat în sexualitate, arta aproape că nu mai există. Generaţiile noastre postmoderne şi-au pierdut valorile autentice, valorile pentru care au luptat şi în care au crezut predecesorii noştri şi le-au înlocuit cu nişte imitaţii,

kitch-uri, surogate, non-valori. Nimic nu mai este original, multe realităţi şi entităţi cu care ne confruntăm zilnic sunt doar nişte copii fidele.Mă gândesc acum la copiii din ziua de azi... eu, ca şi Creangă, îmi aduc aminte cu nostalgie de vremile copilăriei, de spaţiul natal, de şcoala generală. Când eram noi copii, şcoala încerca să ne educe în spiritul unor valori "impuse" care urmau să se regăsească în viitoarea noastră viaţă de adulţi. Până atunci ne asiguram premiul I, la final de an şcolar şi eram daţi drept "exemplu pozitiv" la serbarea de sfârşit de an, dacă acestea erau vizibile în atitudine şi comportament. O altă valoare a "epocii" era mica familie care presupunea ascultare şi respect faţă de părinţi (dar şi faţă de acei bunici "idilici" de la ţară

care de cele mai multe ori erau tot la oraş, în cartiere mai mărginaşe, la "casa cu curte). Aveam nişte părinţi trişti, dar care, spre deosebire de părinţii de astăzi, aveau timp de noi, mama ne citea din Biblie seara înainte de culcare (oricum nu aveau altceva de făcut, după cele opt ore "regulamentare" de program). De aici ni se trage sindromul cordonului ombilical netăiat. Conform unui studiu Reader's Digest, suntem printre primele locuri în clasamentul naţiunilor ai căror adulţi îşi sună cel mai des mamele (dacă se poate chiar şi o dată pe zi), în vreme ce americanii sunt pe ultimul loc ("nu ştiu/nu-mi amintesc" este răspunsul lor cel mai frecvent).Am fost învăţaţi de mici "să iubim natura" şi să avem de-a face cu ea prin: plantarea de puieţi, colectarea

de castane, creşterea viermilor de mătase, acţiuni de tipul "Clasa noastră ca o floare!" (eram obligaţi trimestrial să aducem la şcoală cel puţin două ghivece). Am plantat un singur puiet în curtea şcolii. Am fost învãţaţi si alte valori cum ar fi curajul, prietenia, ajutarea celor neputincioşi sau năpăstuiţi prin fapte bune.De multe ori, la ora de religie, mergeam împreună cu toată clasa şi domnul profesor care era şi preot, la Biserică. Acesta era un lucru bun! Acum, la ora de religie, ori se stă şi totul este tratat cu superficialitate şi uneori în derâdere, ori se pleacă la un biliard. Mă întreb ce vor rememora cu nostalgie copiii de azi...câţi inamici au omorât la Counter Strike, câţi prieteni au avut pe mess şi facebook,

de câte ori au chiulit de la şcoală (cei care mai frecventează aşa ceva). Cineva să tragă un semnal de alarmă, nu-i deloc de râs...copiii şi chiar tinerii de azi sunt într-o gravă criză de identitate..nu mai ştiu să comunice şi dacă o fac, se folosesc de onomatopee; le-ar


Viata noastra cea de toate zilele |


•Elvis Bobi

facă ca pe mess...abreviat de gen: nush(nu ştiu), nb(noapte bună), cmf(ce mai faci), vb(vorbim), f(foarte). Să-i judecăm? Ar fi cel mai rău mod în care putem să acţionăm. Eu consider că trebuie să-i privim cu empatie, cu înţelegere, realizând că vina primordială nu le aparţine lor. Dacă trebuie să găsim un vinovat, acela ar fi Societatea, Lumea la nivel global. Dar să nu uităm cel mai important aspect: influenţa satanică este într-o continuă creştere, poate fără precedent aşa că dincolo de influenţa nefastă a Mediei ar trebui să-l vedem pe Satan care căuta să distrugă tot ce-i iese-n cale şi dacă nu-i iese, nu-i problemă, merge el sau îşi trimite slujitorii.Într-o lume invadată de falsitate, să ne păstrăm croiala şi integritatea, să ne cunoaştem statutul de copii ai lui Dumnezeu; să ne recăpătăm gloria şi într-o lume în care propăşeşti doar dacă îţi pleci capul şi îi linguşeşti pe alţii, noi să avem cinste şi să iubim demnitatea. Cred că un adevărat copil de Dumnezeu este un om liber care nu se compromite de dragul salvării unei situaţii. Fiind ceea ce trebuie să fim şi trăind o viaţă frumoasă înaintea lui Dumnezeu, dar şi a oamenilor, să ştiţi că putem întoarce Lumea înapoi pe faţă, cel puţin în dreptul nostru!

"Trăirea a devenit doar existenţă, iubirea s-a

transformat în sexualitate, arta aproape că nu mai există."


Marturie |

IInn tteerrvv iiuu ccuu ::

Sora Norica (sau sora Bombonica, aşa cum o strigă copiii din biserica

noastră) a fost de acord să ne povestească despre modul în care

Dumnezeu a lucrat în viaţa dânsei şi cum a ajuns în Biserica Isus

Mântuitorul.

SB: Care este pasajul din Biblie care vã place cel mai mult, în care vã regãsiţi?Sora Norica: Psalmul 23, cu siguranţa! L-am învăţat de mic copil şi este foarte aproape de inima mea.SB: Cum L-aţi cunoscut pe Domnul?Sora Norica: M-am născut pe întâi august 1942 într-o familie de baptişti şi chiar am locuit în clădirea Bisericii Golgota din Nicolae Titulescu, căci tatăl meu era administratorul bisericii. Până la vârsta de optsprezece ani am mers la biserica împreună cu părinţii şi cu cei trei fraţi ai mei. Din păcate am făcut o mare greşeală. Pe atunci, era pastor fratele Alexa Popovici. Predicile dânsului erau minunate şi după ce a plecat în Statele Unite, nici un alt predicator nu a reuşit să-l egaleze. În loc să privesc la Domnul, am privit la un om şi astfel mi-am pierdut dragostea pentru biserică, aşa că am ales lumea. Sora mea şi unul dintre fraţi l-au ales pe Domnul, iar dorinţa cea mai mare a părinţilor mei a fost ca eu si fratele meu, Leonard să ne întoarcem în biserică. De multe ori i-am auzit rugându-se pentru mântuirea noastră, dar, din păcate, nu au apucat să vadă dacă noi ne-am pocăit. SB: Cum aţi ajuns în Biserica Isus Mântuitorul?Sora Norica: După mai mult de două decenii de la moartea mamei


IInn tteerrvv iiuu ccuu :: mele, am venit împreună cu sora mea în acesta biserică. De multe ori ea mă ruga să o însoţesc, dar eu o refuzam. Veneam doar de Paşte şi de Crăciun, iar în 1999, atunci când sora mea a plecat în America, am

încetat să mai vin. Un an mai târziu, în 2000, într-o sâmbătă am hotărât că a două zi, duminica Paştelui, să vin din nou la biserica. De atunci nu am mai părăsit-o, căci am fost primită cu multă dragoste şi am simţit că aici este locul meu. Fratele pastor de atunci,

Daniel Stanger a vorbit de multe ori cu mine despre cateheză şi botez, dar eu nu mă simţeam pregătită. A durat trei ani de zile, dar pe douăzeci aprilie 2003, crezând în tot ce am ascultat până la acea dată, L-am primit pe Domnul Isus în inimă mea şi am fost botezată în biserica Sfânta Treime, împreună cu alte 21 de suflete printre care şi sora Maria Staiciu. M-am bucurat că foarte mulţi fraţi din biserica noastră au fost la botez şi am ţinut ca eu să fiu ultima care intră în apă, ca rudele şi prietenii care nu îl cunoşteau pe Domnul şi veniseră la botez, să stea până la sfârşit. SB: Care este cea mai mare dorinţã a dumneavoastră?Sora Norica: La ora actuală, eu, sora mea şi unul dintre fraţi suntem mântuiţi. Anul trecut, unul dintre nepoţii mei din America s-a botezat în urma rugăciunilor făcute în Biserica Isus Mântuitorul. \Îmi doresc tare mult ca


Marturie |

•Silvia Baumgarten

şi celălalt frate, care deşi a crescut şi el în biserică, stă departe de Dumnezeu, să se predea şi să fim toţi împreună copii ai Domnului. Mă rog pentru el şi chiar dacă eu nu voi mai vedea lucrul acesta, aşa cum nici părinţii mei nu au văzut că eu m-am pocăit, sunt sigură că Domnul va lucra în inima lui şi că se va întoarce pe calea cea bună. SB: „Grupa de părtăşie de la sora Norica” este foarte activă. De când există aceasta grupă de părtăşie la dumneavoastră acasă? Sora Norica: Ne-am întâlnit prima data cu opt ani în urmă. Pe vremea aceea veneau şi mulţi tineri care între timp s-au căsătorit şi au copilaşi. Ei au format alte grupe de părtăşie şi acum am rămas doar cu surorile mele mai înaintate în vârstă. Ne întâlnim în fiecare joi şi ne simţim foarte bine. Am studiat mai multe cărţi de-a lungul timpului, dar cel mai important lucru este faptul că ne sprijinim una pe cealaltă. Ne spunem toate problemele, ne rugăm împreună, ne încurajăm şi ne simţim binecuvântate de Domnul.SB: Ce credeţi despre revista IM?Sora Norica: Este o lucrare foarte bună. Îmi doresc tare mult ca ea să apăra în continuare şi sper că biserica va susţine revista şi va participa măcar cu o parte din banii necesari realizării ei. Mă bucur că cei care lucrează la ea, deşi sunt foarte tineri, sunt atât de entuziaşti şi credincioşi. Mă rog ca Domnul să-i ţină pe calea Sa!

Sora Norica alături de fratele (stânga) şi nepotul (dreapta) dânsei


| Curiozitati

despre o planeta

FASCINANTA!

din istorie (doi copii cu varste de 8, respectiv 9 ani) au trait in China. Copilul lor s-a nascut in anul 1910. •Vreti sa stiti care este regiunea cu

? Incercati Quebec, Canada. Rata criminalitatii in aceasta zona este similara cu cea inregistrata intr-un parc Disney World, aproape 0.•Pe uman traiesc mai multe vietati decat oameni pe intreaga planeta. • sunt singurele pasari care pot distinge culoarea albastra. (serios, adica paunii si papagalii care au pene albastre, se cred ... portocalii?)•Prefixul telefonic pentru Antarctica este 672. (notati, va rog, cine stie la ce va trebuie?•Lungimea unui elefant este egala, aproximativ, cu lungimea • sunt danezii. In Danemarca, exista de doua ori mai

multi porci decat intreaga populatie umana a acestei tari.• este singurul animal care isi poate introduce limba in ureche. Limba unei girafe adulte masoara peste 50 de centimetri.• , SUA, se scufunda in fiecare an cu circa 2,5 centimetri. Acest fenomen se datoreaza unei erori a constructorilor care au omis sa calculeze si greutatea cartilor care vor fi depozitate in uriasa cladire. •De peste 4.000 de ani, nicio specie animala nu a mai fost .•In prezent, pentru prima data in istoria planetei, numarul persoanelor cu varste de il depaseste pe cel al copiilor cu varsta

Slavit sa-i fie Creatorul!


Elemente crestine |

Mi s-a părut foarte interesant să discut la un moment dat cu Magda

Petrovici şi să o aud laudandu-l pe Dumnezeu pentru modul desăvârşit în care a organizat totul pe pământ, pentru exactitate şi pentru disciplină de a crea mai întâi pământul apoi mediul şi apoi oamenii, nu lăsându-ne pe noi plutind haotic prin univers până crea El lumea. Interesant modul în care ea îl vedea ca pe, arhitectul perfect, matematicianul perfect care nu a greşit nici macal un calcul. Eu însă îl văd total diferit. Dumnezeu este artistul perfect! Cel ce a reuşit să creeze din nimic opere de artă, să facă fiecare fir de iarbă diferit, un

Dumnezeu ce se bucură, se mânie şi iubeşte cu toată pasiunea. Ceea ce mi s-a părut de-a dreptul fascinant este ca aceste 2 descrieri nu se demolează una pe altă, Dumnezeu este în măreţia lui atât un matematician desăvârşit, cât şi un artist excentric. Voi vorbi astăzi despre artă ca slujire şi de importanţa ei în închinare. Aş promite că în numărul viitor mă voi ocupa de noţiuni matematice exacte dar având în vedere că eu şi acest domeniu suntem la o distanţă de ani lumina voi ceda acest subiect oricui este interesat şi călăuzit să transmită şi altora modalitatea aceasta realistă de închinare.

Venim de multe ori în faţa lui Dumnezeu dorind să-l slujim şi nu găsim modalitatea potrivită, poate că vedem că nu suntem la fel de talentaţi ca alţii şi ne simţim frustraţi, nepricepuţi sau încercam să ne mulam pe un tipar de "slujire standard" unde nu ne este locul. Venim de la Dumnezeu cu caracteristici personale, daruri, talanţi care trebuie puşi în negoţ. Sunt sigură că te-ai gândit şi tu la asta.


Elemente crestine |

Cred că cel mai mare închinător prin muzică din Sfânta Scriptură este David. El a orânduit închinători ( 1 Cronici 25:1-5) care să cânte tot timpul anului, la templu. Muzica era nelipsită în orice zi. "Cât de bine este să-I cântăm Dumnezeului nostru; cât de plăcută şi de potrivită este lauda!" Psalmi 147:1 Foarte mulţi se plâng că muzica a luat locul Cuvântului în adunările noastre, că se pune mai mult accent pe atmosferă decât pe mesaj. Acesta este un mod greşit de interpretare a închinării care este mai mult decât atmosferă. De multe ori sunt alese cântările la repezeală, ca umplutură, fără a alege cu grijă cuvintele şi mesajul transmis; acesta este un mod superficial de a trata acesta lucrare. La fel cum Cuvântul dacă este ascultat doar cu mintea şi nu şi cu inima nu rămânem decât cu informaţie, aşa şi dacă ascultăm muzică fără a gândi ceea ce se cântă şi a încerca să ne identificăm cu versurile, nu ne alegem decât cu o plăcere de moment sau cu o emoţie muzicală şi nimic mai mult.O altă problemă care apare în închinare este stilul muzicii. Unii

vor tobe, alţii vor orgă, unii vor ritm, alţii vor melodii liniştitoare. Unii consideră că o cântare spirituală este una liniştită, înălţătoare, alţii rezonează mai bine cu o cântare ce îi umple de entuziasm. Există o închinare corectă, un model stas şi o închinare decadentă? Consider ca nu. Etalonul unei compoziţii muzicale trebuie să fie: "in duh şi în adevar."Este interesant faptul că genul muzicii este acceptat sau respins de biserică în funcţie de ...modă. Acesta ţine foarte mult de epocă; aţi crede că "o noapte preasfintiţă" a fost considerată în epoca sa drept "o vulgară scormonire lipsită de orice fel de sentiment sau caracter crestin"?Sau că "Aleluia" compusă de Handel a fost etichetată drept "plină de teatralism şi vulgaritate”? Concluzia ar fi că nu trebuie să ne concentrăm pe stilul care se schimbă ci pe esenţa care trebuie să rămână neschimbată. Standardul lui Dumnezeu este "în duh şi în adevăr" acest lucru nu selectează genul de muzică, ci genul de închinător. Cât de întristat trebuie să fie Duhul când aude anunţuri de genul "să ne ridicăm şi să cântăm o cântare ca


Elemente crestine |

Daniel Brânzei spunea: "Coardele sufletului nostru sunt asemenea unei claviaturi de pian. Pot cântă la ea şi Dumnezeu şi diavolul. Este datoria noastră să hotărâm cui îi dăm voie să ne atingă clapele."

Deşi biblic, dansul este considerat de mulţi un subiect tabu, multe biserici interzic total această formă de manifestare, iar altele respectă cu stricteţe legea nescrisă a "stanelor de piatra", orice mişcări ritmice considerate a fi ieşire din tipare. Vom începe prin a defini termenul. Conform DEX-ului dansul este un "ansamblu de mişcări ritmice, variate ale corpului omenesc executate în ritmul unei melodii având caracter religios, de artă sau de divertisment." Biblia defineşte dansul ca bucurie "S-a dus bucuria din inimile noastre, iar dansul nostru s-a prefăcut în jale" (Plângeri 5:15 NTR), "există un timp pentru a boci şi un timp pentru a dansa"(Eclesiastul 3:4 NTR), "David dansa cu toată puterea înaintea Domnului..”(2 Samuel 6:14 NTR). Dansul că formă de închinare este un mod de a-L bucura pe

Dumnezeu şi nu pe tine însuţi. "Sa-I laude Numele prin dansuri şi să-I cânte cu tamburine şi cu liră.” (Psalmul 149:3 NTR. “Să laude Numele Lui cu jocuri, să-L laude cu toba şi cu harfa!”Psalmult 149:3 trad. Cornilescu)

Dansul însă poate căpăta conotaţii negative din cauza păcatului, nevegherii şi idolatriei. Putem vedea că dansul ca formă de închinare a fost folosit greşit atunci când motivul lui nu a fost preamărirea lui Dumnezeu ci a unei zeităţi păgâne sau dorinţelor trupeşti. (vezi istoria israeliţilor şi a viţelului de aur şi istoria Irodiadei). Pavel ne avertizează În Români 14:1-3 că unele lucruri deşi sunt acceptate pot deveni pentru alţii pricini de poticnire aşa că trebuie să manifestăm libertatea în

•Catalina Birjaru


Elemente crestine |

Domeniul artei este atât de vast încât îmi este imposibil să-l prezint într-un singur articol aşa că mă voi rezuma la câteva părti lăsându-vă pe voi să le descoperiţi pe restul. Deşi modalitatea standard de închinare este muzica, devenind aproape un sinonim, liderul de închinare fiind liderul corului, există multe alte modalităţi artistice de a-L lăuda pentru Dumnezeu.Arta este modalitatea prin care sentimente, emoţii sunt exprimate prin teatru, desen, pictură, sculptură, scris şi multe altele. Poţi să-l lauzi pe Dumnezeu printr-un rol excepţional într-o piesă creştină, poţi să pictezi spre slava Lui (a nu se confunda cu icoanele), poţi să creezi arhitectura sau designul interior al bisericii tale. În trecut se punea mare accent pe clădirea bisericii şi nu găsesc nimic greşit în a crea un templu cât de frumos posibil Împăratului nostru. Este adevărat, construcţia în sine contează prea puţin, însă avem printre noi oameni înzestraţi cu daruri care ar putea înfrumuseţa Casa Domnului şi nu o fac, bisericile devenind construcţii hilare, fără nici un fel de valoare stilistică sau arhitectonică. Repet, biserica este formată din trupurile

credincioşilor şi construcţia în sine contează prea puţin, dar atât timp cât Dumnezeu a pus daruri în noi şi construim atenee, discoteci şi clădiri de birouri cu design valoros, de ce pentru El facem o lucrare de mână a două? Acest lucru este valabil pentru fiecare lucrare; fie ea fotografia, muzica, filmarea, decorarea, dansul sau sculptura. Nu îi da niciodată lui Dumnezeu ceva ce nu te-a costat nimic. Dacă Dumnezeu a pus în tine un talent pentru artă sau pentru orice altceva, găseşte modalitatea şi fă acea lucrare. Poate să te coste mult, poate nu vei fi înţeles...dar ai un Stăpân sus care la vremea potrivită îşi va cere partea. Nu uita, în închinare nu contează ce faci ci de ce faci; nu contează cum se vede pe dinafară ci cum este pe interior şi nu contează genul de închinare, ci genul de închinător. La treabă!


6Sfaturide la bunica

Sora Cornelia Baumgarten

Sfaturi Practice |


Sfaturi

•Sora Steluţa, care are grijă de flori, le îngrijeşte şi dă prin ele bisericii un strop de culoare

Oricine poate lua parte la această

rubrică scriind pe un bilet motivul de

apreciere sau mulţumire faţă de

un frate din biserică şi aducându-l unui membru din echipa

redacţiei. Data limită de predare: a

treia duminică a fiecărei luni

calendaristice.

nu ar mai fi

| Evenimente

se celebrează Ziua Naţională de Rugăciune pentru România. Este al şaptelea an în care credincioşii se unesc, fiecare în bisericile locale, cu un scop unic – apropierea de Dumnezeu în rugăciune pentru binecuvantarea poporului român, indiferent unde se află! Proverbe 14:34 – “Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor” este tema evenimentului din 2011.

Marriageweek România în parteneriat cu Primăria Mun. Cluj-Napoca vă invită la lansarea evenimentului

naţional: “Săptămâna Căsătoriei 7-14 februarie” care va avea loc în data de

în Piaţa Unirii. Evenimentul va fi urmat de un concert împreună cu: Trupa ACCES, Chris, Ovidiu Turca, Ami şi Crista (Casa de Cultura ora 18:30)


In zilele noastre, oamenii petrec tot mai mult timp în aşa numitul spaţiu virtual

(pe internet). Tinerii, în special, sunt expuşi acestui lucru între trei şi cinci ore pe zi. Virtualul nu este o parte neutră din viaţa noastră. Avem tendinţa să spunem că ceea ce facem pe virtual, nu contează, este doar o zonă creativă şi de divertisment, sau cunoaştere. De fapt, spaţiul virtual este o parte din viaţa noastră, la fel ca viaţa reală. Ceea ce faci pe virtual, reflectă caracterul tău. Principiile biblice trebuie respectate cu stricteţe şi acolo. Viaţa reală nu este cu nimic mai importantă decât viaţa

virtuală, mai ales acum, în situaţia în care mult mai mulţi oameni văd ce eşti tu pe virtual, decât ceea ce eşti tu pe real. Spaţiul virtual este un soi de mondializare a individului. Tu îţi dai un nume fictiv şi e posibil ca puţini să îşi dea seama cine eşti tu, însă ceea ce faci tu pe internet, influenţa pe care o produci, înaintea lui Dumnezeu îţi este socotită ţie, chiar dacă ai un nume "fictiv" şi nu ştie nimeni exact cine eşti.Păstrează Cuvântul în faţa calculatorului. Cuvântul nu trebuie să fie suprimat de imagine. Cuvântul este mijlocul pe care Dumnezeu l-a ales pentru a se revela pe Sine şi nu imaginea. Pentru Dumnezeu nu era o problemă să folosească imaginea. Specialiştii spun că nervii care leagă ochiul de creier, sunt de 15 ori mai mari decât toţi ceilalţi nervi ai celorlalte simţuri la un loc, ceea ce face ca imaginile pe care le vedem să se imprime în aşa fel în creier, încât să nu le mai putem anula efectul prin raţiune. De exemplu, când vezi o imagine înfricoşătoare, nu ai ce să mai faci. Nu o poţi scoate din minte. Ai trăit-o şi te poate marca pentru mult timp. La fel este cu imaginile obscene sau sadice.

Subiecte de actualitate |

VIRTUAL vs. REAL


•Florin Stoica

Ochiul nu poate filtra, odată ce a văzut acele imagini. Aici aflăm de ce Dumnezeu pune mai mult accent pe cuvânt, decât pe imagine. Imaginea intră în creier fără oprelişti, cuvântul trece întotdeauna prin filtrul raţiunii, altfel nici nu ajunge în creier, în conştient. Deci dacă citeşti ceva şi nu este bun, mintea ta este protejată de raţiune, poţi opri. Dumnezeu nu vrea să fim fără control, fără filtru. Virtualul tinde să suprime cuvântul prin imagine. Este mai uşor de digerat şi creierul se odihneşte când tu priveşti imagini, căci el doar apreciază. Unii bărbaţi, când vin de la serviciu, stau la televizor pentru a se relaxa. Oamenii fac asta şi când sunt stresaţi, iar calculatorul este un prieten bun. Când citeşti activitatea creierului e diferită, dar şi sănătatea şi menţinerea lui e mai bună. Omul care se obişnuieşte cu imaginile pe care le primeşte de la televizor şi calculator, începe să fie leneş şi nu-şi mai foloseşte mintea la adevărata capacitate (excepţie fac doar cei care citesc pe calculator). El spune ca alege şi discerne, însă prin forma această de comunicare, de asimilare, el filtrează puţin şi practic se deschide ca o pâlnie în

faţa micului ecran. Astfel, omul este expus la ceea ce alţii au gândit pentru el. Asa putem fi controlaţi, manipulaţi sau transformaţi mai uşor, şi suntem duşi într-o direcţie sau alta. Micul ecran are o putere "semihipnotica" în cazul acesta. Câteva sugestii în faţa acestei noi realităţi , "virtualul":

- Menţine Cuvântul în faţa ta când eşti expus virtualului sau televiziunilor. (Imaginea fără Cuvânt este o uşă deschisă spre diverse forme de idolatrie)

- Aplică în lumea virtuală disciplinele spirituale. Virtualul nu este neutru, nici imaginar.

- Nu lăsa virutalul să îţi fure intimitatea şi inocenţa (aspectele tari ale virtualului sunt anonimatul şi discreţia) - Ia post de internet, televizor, sau chiar telefon mobil. Alege o zi în care să renunţi la ele.

- Evanghelizează prin internet. Este mijlocul de a lupta cu puterea acestuia. Începe să influenţezi tu, prin puterea lui Dumnezeu.

Timp Liber |


PÂINEA VIEŢII

BRUTĂRIE

Gustă şi vezi ce bun este Domnul!

Frate! Pâinea aia cu siguranţă

miroase bine!

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi, în orice loc, mireasma cunoştinţei Lui. 2 Corinteni 2:14

Scriitoare de succes si coautoare a bestseller-ului "Cand Dumnezeu iti scrie povestea de dragoste", Leslie Ludy, a deschis site-ul setapartgirl in care ofera materiale pentru tinerele crestine. In plus are, la rubrica "My message", un ghid, in engleza, foarte interesant de cercetare personala numit "Cleaning the sanctuary" (Curatand sanctuarul) ce poate fi descarcat foarte usor in calculatoarele personale.

Este un blog crestin unde puteti citi marturii si articole . Este un blog creat de tineri -pentru tineri dar nu numai . Autorii sunt Adelina si Oana Stanger alaturi de Catalina Birjaru; ele marturisesc: "Credem că punctul forte al acestui blog este sinceritatea şi trăirile pe care le vom exprima în

articolele noastre. Oamenii au nevoie de încurajare şi noi vrem să o oferim ca din partea lui Dumnezeu."

cartifilmeradio

cadouriexcursiirevisteblogurisite-urimuzicaculturadrumetiijocurifoto

sportbisericiconferinte

teatrudesenecitatechestiiamuzante

ideipredicisfaturi

vernisajeceaiinfo

spectacole

si voie buna

| Recomandari


BLOG :

CARTEA LUNII:

SITE-URI:

Crestinul ateu. Sa crezi in Dumnezeu, dar sa traiesti ca si cum El n-ar exista" -- Graig Groeschel Te numeri si tu printre aceia care cred din tot sufletul in Dumnezeu, dar traiesc ca si cum totul ar depinde numai de ei?

Feodor Dostoievski

revista im - nr.1 (2011)

Documents