revista im - nr.2 (2011)

RevistaI.M.

pagina 1 | numarul 2 | martie 2011 | Revista IM

Cuprins |

Redactori:Catalina BirjaruElvis BobiMarius PetroviciSilvia BaumgartenVictor Ciobanu

MARTIE 2011

COLABORATORI:Cornelia Baumgarten Liviu DragomirIonatan PutineanuVicuta Purcea

grafica:Catalina Birjaru

Corectura:Cristina BrinzanSilvia Baumgarten

Biserica "Isus Mantuitorul"Duminica -10:00-12:00

Duminica -18:00-20:00Vineri -18:00-20:00

Str.Dambovitei, nr.9-11, sector 6, Bucuresti

Vino si vezi!

Mama.................................................p.9

Viziunea pastorală..............................p.3

Nu judeca............................................p.5

Mărturie............................................p.13

Curiozităţi........................................p.16

Martie...şi atâta tot?.........................p.17

Sfaturi de la bunica..........................p.21

Pe calea credinţei.............................p.23

Această revistă se tipăreşte cu ajutorul donaţiilor primite de la cititori. Nu este permisă vânzarea ei! Dacă această revistă este o binecuvântare pentru dumneavoastră şi doriţi să se tipărească în continuare, rugăciunile şi donaţiile dumneavoastră pot face acest lucru posibil. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

pastor coordonatorFlorin Stoica

Scrisoare către Dumnezeu.................p.7

Luna martie este pentru revista IM o lună a bucuriei. Primăvara ne bate la uşă şi ne urează şi ea „La mulţi ani”, căci luna aceasta împlinim doi anişori. Suntem încă mici, dar sperăm că vom creşte şi îi vom ajuta şi pe alţii să crească în Domnul. În aceşti doi ani în care am făcut parte din redacţia

revistei IM, am învăţat că Domnul nu dispreţuieşte începuturile slabe, ci din contră, El ne dă încurajarea şi resursele necesare pentru a merge mai departe. În timp, numărul celor care scriu la revistă s-a mărit şi ne-am bucurat împreună lună de lună. Le mulţumim tuturor celor care ne-au sfătuit, care ne-au criticat şi ne-au ajutat se ne perfecţionam, celor care au contribuit cu materiale şi ne-au încurajat, celor care ne-au sprijinit atât în rugăciune, cât şi din punct de vedere financiar.

Luna aceasta veţi găsi în paginile revistei noastre articole ce privesc atât relaţia cu Dumnezeu, ca „Cei trei i ai ascultării”, cât şi relaţia cu semenii, ca „Nu judeca!” Veţi descoperi o scrisoare adresată lui Dumnezeu, veţi afla povestea sorei Eugenia Bun şi veţi întâlni articole ca „Mama sau un simbol al vieţii” şi „Un mărţişor…şi atâta tot?”, ce păstrează legătura cu semnificaţiile acestei luni.

Va invităm să citiţi revista şi, ca de fiecare dată, vă încurajăm să o daţi şi altora! Nu în ultimul rând, dorim să urăm un călduros „La mulţi ani” tuturor cititoarelor noastre! O primăvară binecuvântată!

pagina 1 | numarul 2 | martie 2011 | Revista IM Revista IM | martie 2011 | numarul 2 | pagina 2

| Editorial

În fiecare număr al revistei ne propunem să

ne manifestăm aprecierea faţă de fraţii

din biserica noastră fără de care aceasta nu ar

mai fi la fel.

Citeşte şi rubrica de la pagina 4.•Silvia Baumgarten

nu ar mai fi

la multi ani, revista IM!


Viziunea pastorala |

În primul rând, ascultarea de Dumnezeu trebuie să fie imediată.

Amânarea, zăbovirea are cu ea neîncrederea, cercetarea. Pe Dumnezeu trebuie să îl tratam cu încredere deplină. Aceasta nu înseamnă naivitate sau uşurătate. Dimpotrivă aceasta Îl onorează şi pe El şi pe noi deopotrivă însă trebuie apoi să stăruim îndelung asupra voii Lui, a cuvântului Lui. Este important să ascultăm de Domnul imediat. Despre Zacheu se spune că atunci când Domnul i-a cerut să se dea jos din pom pentru că va stă în casa

lui chiar în acea zi, Zacheu s-a dat jos "în graba” (Luca 19:6). Atitudinea noastră înaintea lui Dumnezeu spune mult şi atârnă greu înaintea Lui.

Biserica "Isus Mantuitorul"Este important să ascultăm de Dumnezeu însă trebuie să ţinem cont de trei caracteristici ale acestei ascultări:

“Ascultarea face mai mult decât

jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult

decât grăsimea berbecilor”

(1Samuel 15:22)

În al doilea rând, ascultarea de Dumnezeu trebuie să fie internă. De Dumnezeu nu trebuie să asculţi la suprafaţă, ci în interior. Dacă vrei să faci un lucru pe care ţi-l cere Dumnezeu, ia seama să asculţi din inimă, pentru că acolo priveşte El. Inima este motorul vieţii. Dacă inimă ta nu este cu tine într-un lucru, poţi să îl faci cu multă energie, dar se va stinge în cele din urmă. Dumnezeu se uită acolo unde trebuie, El nu poate fi înşelat căci El se uită la inimă ta, se uită în interiorul tău. (1 Samuel 16:7) Ascultarea ta trebuie să fie internă, din inimă, în interior. Celelalte aspecte sunt doar detalii care oricum vor veni şi se vor perfecţiona treptat.

În al treilea rând, ascultarea de Dumnezeu trebuie să fie integrală. Nu ne putem permite în faţa lui Dumnezeu să păstrăm ceva pentru noi în ce priveşte ascultarea. Trebuie să îl ascultăm în toate. Un singur lucru nefăcut va trage după el un lanţ nesfârşit de păcate. Trebuie să nu lăsăm nici o portiţă celui rău, ci să-L ascultăm pe Domnul integral. Să ascultăm cu gândul,

cu inima, dar şi cu vorba şi cu fapta. Nimic să nu lăsăm nefăcut! Trebuie să nu fim încordaţi sau stresaţi cu aceasta, însă trebuie să fim hotărâţi şi dedicaţi. Dumnezeu are totul în control, El nu poate fi doar o parte a vieţii nostre, un domeniu important, El trebuie să fie totul pentru noi pentru că El conţine în El Însuşi tot ce există. Dacă vom face aceasta, avem totul deplin: viaţa, oamenii şi lucrurile viitoare. (1Corinteni 3:22)


"Ruben Ologeanu, creat pentru a fi pastor - o adevărată binecuvântare" Sora Lenuta Constantin. Recunoştinţă faţă de sfaturile înţelepte ale dânsei.Filip. Cântările lui sunt foarte apreciate şi ating multe inimi.

Citeşte şi rubrica de la pagina 22.

nu ar mai fi

Biserica "Isus Mantuitorul"


Subiecte controversate |

2 ani

Ş

Unul dintre cele mai vicioase păcate pe care îl practicăm regulat şi stă lipit de noi încontinuu, este judecarea aproapelui. Voluntar sau involuntar judecăm zilnic o mulţime de oameni. Cel ce n-are îl judecă pe cel ce are, cel ce are îl judecă pe cel ce n-are. Bogatul se judecă reciproc cu cel sărac, cel gras cu cel slab, etc. Dacă am fi mai atenţi la gândurile noastre am constata cu uluire câte judecăţi emitem. Pe unele le putem curma, altele însă sunt ca o armată a firii care caută război necontenit. „Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac”(Romani 7:19)

Căruia dintre noi îi place să fie judecat? Adesea când greşim, judecăţile altora parcă stau la

pânda gata sa ne împresoare şi lăuntrul nostru urlă „Vă rog, nu mă judecaţi!” Oare noi nu avem momente, perioade în viaţă când suntem orbi sau adoptăm unele idei, atitudini greşite?! Unele schimbări necesită timp, răbdare şi îngăduinţă. Nu putem spune unui copil să fie bărbat, cel nebun nu devine înţelept într-o zi iar cel nepoliticos se maniereaza treptat.O fotografie surprinde viaţa unui om


Deşi a fost un an letargic în ceea ce mă priveşte, se cunoaşte că această lucrare

este din voia lui Dumnezeu. El îşi înalţă lucrarea în ciuda slăbiciunilor noastre. Alături de

o echipă cu suflet puternic, doresc ca această a doua aniversare să o păstrez ca o amintire vie şi să rămânem

împreună în această activitate. Iar ca îndemn: oricâte lucruri ţi-ar sta împotrivă, nu te teme! Dumnezeu este cu tine!

2 ani

oprită într-o fracţiune de secundă, într-o ipostază din viaţă, dar nu putem vedea trecutul, circumstanţele, emoţiile, luptele interioare, slăbiciunile, rugăciunile. „Omul se uită la ce izbeşte ochii, dar Domnul se uita la inimă”(1 Samuel 16:7) Ce zărim prin gaura cheii sunt doar câteva obiecte, şi ne scapă din vedere castelul în care se află. Şi dacă nu vedem ansamblul, ce ne-ar face atat de siguri că nu greşim? Pâna şi Dumnezeu amână să judece, Biblia ne spune că va veni „ziua judecăţii”. Sunt copleşit când mă gândesc cum suportă El în dragoste fiecare gând rău de-al nostru (chiar dacă nu sunt statornice), invidiem

avuţiile, binecuvântarile altora, ne considerăm superiori faţă de alţii, ne bucurăm de răul altora. Şi apoi adaugă „Cum v-am iubit Eu aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” Înseamnă acest lucru, să

iubim şi sa îngăduim toate acestea când

le vedem la alţii amintindu-ne

că şi noi suntem iubiţi când le facem?!!! Ştim

răspunsul. Surprinzător,

dar rugându-ne pentru persoana pe

care tindem s-o judecăm, putem atenua tot procesul şi uneori, rugăciunea duce chiar la încetarea lui.„Tot ce voiţi să va facă voua oamenii faceţi-le şi voi la fel”(Matei 7:12)

•Victor Ciobanu

Te-ai gândit vreodată ce ai scrie lui Dumnezeu dacă ar fi sa-I trimiţi o scrisoare (sau un mail, dacă ar fi să actualizăm contextul)? Ce I-ai spune? Ar suna la fel ca în rugăciunile tale către El? Probabil că ai sta să meditezi mai îndelungat pentru a-ţi alege cuvintele potrivite. Dar dacă

ai avea doar zece minute la dispoziţie pentru a redacta

scrisoarea?Aşa suna un exerciţiu pe

care trebuia sa-l îndeplinesc când am

fost în tabără cu biserica Isus

Mântuitorul cu doi ani în urmă. Iată şi redactarea pe care am făcut-o în acele zece minute:


Creativitate |

Pentru mine redacţia a fost ca o echipă de suflet, totdeauna m-am simţit bine în ea. Am fost încurajat de prezenţa lor. Cred că este o lucrare care trebuie să continue, cred că am realizat mult în timp scurt şi cu resurse puţine, dar e loc şi de mai bine. Sunt mândru de ceea ce am realizat. Voi fi mereu alături de aceşti oameni! 2

ani

Revista IM | martie 2011 | numarul 2 | pagina 8

•Marius Cristian Petrovici

2 ani

„Dragul meu Tată Ceresc,

Ştiu că nu Ţi-am mai scris până acum, ştiu că Tu ai scris pentru mine o „carte de scrisori” şi mai ştiu că totuşi noi mai comunicăm uneori. Mă gândesc că nu Ţi-am scris vreodată deoarece simt că nu locuieşti la o adresă îndepărtată, ci chiar în inima mea. Mai degrabă ar trebui să bat direct la uşa Ta şi să vorbesc direct cu Tine, decât să scriu o scrisoare care se presupune că ar trebui să ajungă undeva, departe.În schimb Tu mi-ai scris atât de mult pentru că eu sunt cel care locuieşte departe de Tine. Tu mereu încerci să ţii legătura strânsă între noi, dar eu nu sunt tot timpul prezent ca să-Ţi răspund. Dar acum, Doamne, aş dori să remediez acest fapt. Eu acum sunt mântuit şi botezat, port NumeleTău şi aş vrea să-l port cum se cuvine.Doamne, mă pregătesc să vin acasă la Tine, aşa că te rog să mă aştepţi. Am atât de multe să-Ţi povestesc, atât de multe pentru care să-ţi mulţumesc şi atât de multe pentru care te rog să mă ierţi. Am aflat că Tu deja cunoşti totul, chiar şi gândurile mele cele mai tainice, dar mai ştiu că mă aştepţi să Ţi le spun personal, cu buzele mele.Ne vedem curând!

Cu dor, fiul Tău.Marius Cristian"

Cu toţii vom ajunge cândva acasă, la Tatăl Ceresc. Dar pe unii nu-i va recunoaşte ca şi fii şi fiice, dacă nu comunică cu El încă de pe acum. Orice relaţie este bazată pe comunicare. O vei îmbunătăţi?

Opagina 9 | numarul 2 | martie 2011 | Revista IM

Viata noastra cea de toate zilele |

MMaammaaun simbol al vieţii

O Revista IM | martie 2011 | numarul 2 | pagina 10

O femeie simplă, fără o educaţie aleasă, mereu cu mâinile în şold gata să

mai facă ceva "pe lângă casă". Cu ochii mari şi dacă ar fi putut ar fi vrut să-i aibă şi mai nuanţaţi ca să mă urmărească pe mine la fiecare pas, să nu mi se întâmple ceva rău. Am crescut la ţara într-un mic sat de pe Valea Buzăului numit Ciuta. Pe tot parcursul copilăriei şi mai apoi, în adolescenţă, prezenţa ei devenise primordială, impetuos necesară. Din copilăria fragedă îmi aduc aminte frânturi: cum mă legăna să adorm ori cum venea de la magazin şi-mi aducea halviţă. Dacă în prima parte a vieţii mele, am perceput-o ca pe protectorul suprem, în adolescenţă, acest lucru s-a schimbat; în perioada aceea o vedeam ca pe o fiinţă care vrea să-mi limiteze libertatea, să mă încătuşeze lângă manualul de limba română. Încă mai aud câteodată replicile ei apăsate: „Elvis, lasă fetele, pune mâna pe carte!”, „Să nu minţi niciodată!” şi „Rămâi credincios şi vei fi binecuvântat!”.Dacă ea n-a putut să înveţe, măcar fiul ei, primul ei fiu, să o facă. Şi-a dorit mult să fiu medic sau profesor...doctor nicio şansa,

profesor - mai e timp.

Cine este ea pentru mine acum? N-aş putea descrie în cuvinte dragostea pe care o simt pentru ea. Îi sunt dator pentru că a avut un rol esenţial în formarea şi maturizarea mea ca individ - dacă m-a învăţat ceva, aceasta a fost frica de Domnul şi cultivarea bunului simţ (spuneam "saru'mâna" până şi necunoscuţilor care treceau pe o uliţă a satului). Şi-a mai dorit să fiu şi predicator. Câteodată, seara îmi dădea Biblia şi mă urca pe un scaun, urmând ca eu să predic. Nu ştiu de ce de fiecare dată 'predica' mea îi stârnea râsul.

Ei bine, da, despre mama este vorba. Aflându-ne calendaristic în luna martie şi, deci, prin definiţie luna doamnelor şi domnişoarelor, m-am gândit că ar fi potrivit şi cumsecade să abordez un aspect cunoscut de toţi şi foarte drag mie - 'MAMA' - prima fiinţă care ne zâmbeşte în noua dimensiune în care am intrat, primul cuvânt pe care-l învaţă orice copil.

"N-aş putea descrie în cuvinte dragostea pe care o simt pentru ea."

O privire caldă şi ocrotitoare ne urmăreşte fiecare pas al vieţii; atunci când ne simţim nesiguri, când ne este frică şi nu avem lângă noi un ajutor de nădejde, când ne este foame, când ne este frig, când simţim nevoia ca cineva să ne îngrijească rănile sufleteşti şi trupeşti, când avem nevoie de ocrotire şi de iubire, când suntem singuri şi ne este teamă, vrem ca lângă noi să se afle mama, să ne ocrotească şi să ne ofere ceea ce numai ea poate, în modul cel mai sincer şi cel mai curat, printr-o dragoste naturală şi plina de sacrificii. Mama este fiinţa căreia îi suntem datori cu un respect profund, căreia îi mulţumim pentru faptul că ne-a adus pe lume şi că, alături de Dumnezeu, a contribuit la existenţa noastră, dăruindu-ne cel mai frumos cadou pe care îl putem primi cu inima deschisă: viaţa.

Este puternică precum o stâncă în marea învolburată şi totuşi, în

acelaşi timp, o fire blândă şi sensibilă. Este gata de jertfe pentru copilul ei şi şi-ar da şi viaţa pentru el. Cât de atenţi suntem noi cu mama noastră? Când i-am spus ultima oară că o iubim şi că-i mulţumim pentru devotamentul exemplar? Când i-am arătat într-un mod salutar aprecierea noastră? Există o expresie în limba engleză care denotă foarte bine capcana în care am putea să cădem: 'to take it for granted' = a lua ca şi când ţi-ar aparţine. Dacă încă avem o mamă, s-o preţuim cum se cuvine, alţii şi-ar dori s-o mai aibă.De acest martie să-i spunem dar şi să-i arătăm că o iubim şi că ne este dragă, iar în liniştea nopţii, să şoptim câte o rugăciune pentru ea, pentru MAMA.Închei apoteotic cu o poezie deosebit de sensibilă a lui Nicolae Labiş, urând tuturor mamelor sănătate şi o viaţă binecuvântată alături de familie şi de Domnul!


Viata noastra cea de toate zilele |

MMaammaa

Sunt un proaspăt membru al redacţiei IM. Mi-a plăcut întotdeauna să scriu şi când cei de la IM m-au invitat să mă alătur lucrării lor, n-am ezitat. Am găsit o lucrare bine formată, cu oameni plini de pasiune pentru Dumnezeu. Îmi doresc ca această revistă să aducă răspunsul la întrebările noastre de fiecare zi şi prin ea mulţi oameni să-L cunoască pe El.

2 ani

M


•Elvis Bobi

2 ani

Mama

N-am mai trecut de mult prin sat şi-mi spune Un om ce de pe-acasă a venit Cum c-a-nflorit la noi mălinul Şi c-ai albit, mămucă, ai albit.

Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă. Eu nu ştiu cum să cred atâtea veşti, Când din scrisori eu văd precum matale Din zi în zi mereu întinereşti.

TACI, dacă nu ai de spus ceva valoros !TACI, atunci când ai vorbit destul !TACI, până când îţi vine rândul !TACI, atunci când eşti provocat !TACI, atunci când eşti nervos şi iritabil !TACI, când intri în biserică, pentru ca Dumnezeu să-ţi poată vorbi !TACI, când pleci de la biserică, pentru ca Duhul Sfânt să poată imprima în mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit !TACI, când eşti ispitit să bârfeşti !TACI, când eşti ispitit să critici !TACI, cât să ai timp să gândeşti înainte de a vorbi !

sursă necunoscută


Marturie |

IInn tteerrvv iiuu ccuu ::

SB: Cum eraţi în copilărie şi care era relaţia cu mama dumneavoastră? Sora Eugenia: M-am născut pe 14 octombrie 1939 în comuna Mişcoteanca din judeţul Brăila, într-o familie numeroasă, cu 14 fraţi. Am fost adoptată de fratele tatălui meu, care m-a crescut dar am ţinut tot timpul legătura cu fraţii mei, nu am fost izolată. Am aflat că sunt adoptată abia în momentul în care a trebuit să-mi fac buletinul. Abia atunci, când am văzut certificatul de adopţie, am realizat că părinţii mei sunt alţii. Doamna de la notar

m-a întrebat dacă vreau să păstrez în acte numele părinţilor adoptivi sau dacă îi trec pe părinţii naturali. I-am trecut pe cei adoptivi pentru că i-am socotit foarte apropiaţi de sufletul meu, iar pe părinţii naturali i-am privit întotdeauna doar ca pe nişte rude. Mai mult de atât, am avut o legătură deosebită cu mama mea adoptivă. Cred că nu există o mamă mai bună decât cea care m-a crescut pe mine. Învăţăturile ei au fost extraordinare! Sfaturile ei au fost foarte la obiect şi îndrumarea ei m-a călăuzit în viaţă.

Fiindcă suntem la început de primăvară, într-o lună în care doamnele, cu precădere mamele, sunt răsfăţate şi toţi încercăm să le mulţumim pentru că ne fac viaţa mai frumoasă şi să le arătăm cât de importante sunt în viaţa noastră, ne-am hotărât să vă prezentăm povestea sorei Eugenia Bun ce slujeşte în biserica noastră de peste 10 ani. S-a ocupat de grupa de copii, găzduieşte în casa dumneaei una dintre cele mai longevive grupe de părtăşie şi, de mai bine de şase ani, se ocupă în fiecare lună de pregătirea cinei. În cele ce urmează vom afla o poveste reală, o poveste de viaţă, o viaţă în care Domnul nostru a lucrat într-un mod minunat.


IInn tteerrvv iiuu ccuu ::

SB: Care a fost primul contact pe care l-aţi avut cu biserica? Sora Eugenia: Am plecat de acasă foarte devreme, la vârsta de 12 ani şi am mers la Şcoala Pedagogică. Am cunoscut greutăţile de mică şi m-am adaptat la multe lucruri. Cât am stat la internat, pentru că eram un copil foarte docil, care încerca să-i mulţumească pe ceilalţi, am avut foarte multe prietene. Cea mai bună prietenă din vremea aceea era o externă, o grecoaică care mă ducea în fiecare duminică la biserică. Slujbele erau în limba greacă, aşa că eu nu înţelegeam mai nimic, dar mă atrăgea muzica foarte mult. Îmi plăcea să merg şi să ascult corul cântând.Ioan, soţul meu, s-a născut într-o familie de baptişti. Ne-am căsătorit în 1958. Mai mergeam din când în când la biserică, dar nu însemna prea mult pentru mine. Abia după revoluţie, când

au apărut posturile de radio creştine, am fost atinsă de Domnul.

SB: Cum aţi ajuns în biserica Isus Mântuitorul?Sora Eugenia: Am venit în această biserică pentru prima dată atunci când a fost proiecţia filmului Isus, când aceasta abia se înfiinţase, dar nu filmul în sine m-a făcut să mă întorc la Dumnezeu, ci modul în care a fost prezentat. Cuvântul de la început a avut un ecou puternic în inima mea şi la final când am vrut să iau şi eu o Biblie din aceea cu ilustraţii pentru

Alături de soţul dânsei (dreapta) şi familia Cristache (stânga)


Marturie |

•Silvia Baumgarten

nepotul meu, am intrat în vorbă cu fratele Daniel Stanger, păstorul din acea perioadă. I-am povestit despre Ioan, care deşi nu se botezase îl cunoştea de tânăr pe Domnul şi aşa s-a închegat o anumită familiaritate între noi. Mai târziu a venit chiar la noi acasă şi am început cateheza, iar pe 6 decembrie 1998 am fost botezaţi.

SB: Care a fost cea mai mare încercare prin care aţi trecut?Sora Eugenia: Răsturnarea noastră cu maşina a fost o încercare deosebită dar şi binecuvântată de Dumnezeu căci nici unul din familie nu a păţit nimic. Am avut parte de multe încercări, dar toate ni s-au părut mult mai uşoare şi nu au lăsat urme. Răsturnarea maşinii a fost pentru noi ceva deosebit pentru că nici măcar maşina nu a păţit nimic. Domnul ne-a

purtat de grijă într-un mod minunat!

SB: Care este cea mai mare dorinţă a dumneavoastră?Sora Eugenia: Două dintre fetele mele sunt

nemântuite. Cea mai arzătoare dorinţă este ca ele şi familiile lor să-l urmeze pe Domnul. De asemenea, îmi doresc să simt mereu dragostea dintâi! Aceasta mă călăuzeşte şi îmi dă tărie!

SB: Aveţi un sfat pentru revista IM? Sora Eugenia: Cu trecerea timpului vă cizelaţi şi din ce în ce, căpătaţi o formă mai atractivă. Cred că ar fi foarte utilă şi o rubrică pentru copii şi ar trebui să le acordaţi şi lor un mic spaţiu în revistă, căci aceasta vă lipseşte. În rest, să încercaţi mereu să aduceţi un suflu nou, ceva care să fie apropiat de sufletul cititorului!


| Curiozitati

despre o planeta

Anul acesta mi-am adus aminte ce înseamnă munca în echipă. Piciorul fără un deget n-ar alerga la fel de bine şi cu un dinte lipsă ai mesteca mai anevoie. Ce bine că suntem diferiţi şi folositori în felul nostru. Sunt încurajat de acest suflu de echipă şi de viziuni

diferite. Încep să cred în expresia mult cunoscută "totul este posibil dacă ai voinţă". Voinţa aduce schimbare.

2 ani

•Credeţi că România este o ţară săracă? Gândiţi-vă că una din cinci persoane de pe Terra trăieşte cu mai puţin de 1$ pe zi.•În Santa Fe, New Mexico, legea impune ca animalele de casă să poarte centura de siguranţă în maşină. •Pentru fiecare tonă de peşte prinsă în oceanele lumii, oamenii aruncă trei tone de gunoi în aceleaşi ape (probabil, ca să nu scadă nivelul apei!).•Hawaii se apropie de Japonia cu aproximativ 10 centimetri în fiecare an.•Rechinii sunt singurele animale despre care se ştie că nu se pot îmbolnăvi de cancer. •La Paz, Bolivia, este oraşul cel mai sigur din punct de vedere al prevenirii incendiilor. Dată fiind altitudinea ridicată la care se află (peste 3.000 de metri), cantitatea de oxigen din aer de abia poate susţine un foc. •Absolut toţi creveţii se nasc masculi. Unii dintre ei devin femele la maturitate.•Numai marea piramidă a lui Keops conţine suficientă piatră încât să poată fi construit un zid înalt de 50 de centimetri care să înconjoare planeta la Ecuator.•Vreţi să ştiţi în ce ţară se acordă cele mai lungi concedii? Ei bine, în Franţa statul asigură angajaţilor 5 săptămâni de concediu pe an. Cei mai mulţi francezi primesc, însă, două luni de concediu anual.

FASCINANTĂ!Slăvit să-i fie Creatorul!


Elemente crestine |

În primul rând, deşi frumoase în sine, mărţişoarele sunt obiecte fără valoare, cu semnificaţii discutabile, care devin un maldăr de vechituri până în anul următor. Ce le dă valoare? Dragostea! Dacă un mărţişor este dăruit unei persoane despre care îţi păsa, dacă vrei să transmiţi că cineva e valoros în ochii tăi, dacă

vrei să încurajezi sau să aduci bucurie unui om prin darul tău, atunci fă-l. Dacă îl faci din rutină, din obligaţie sau din tradiţie...el nu are nici o valoare. Atenţie! Unele mărţişoare au o simbolistică păgână; asigură-te că darurile pe care le cumperi fac cinste statutului tău de ambasador al Cerului.

Luna martie este o lună atât de frumoasă şi plină de bucurie. Primim mărtişoare, oferim ghiocei şi serbăm ziua mamei şi a femeii. Este o luna frumoasă în care dăruim şi facem

bucurii semenilor noştri. Întrebarea pe care o voi pune este: O facem din suflet sau pentru că trebuie?

MART

IE

•Catalina Birjaru


Elemente crestine |

În al doilea rând, luna aceasta trebuie cu adevărat să ne pese de cei din jurul nostru. Avem ocazia să dedicam timp persoanelor dragi precum mama sau, în cazul bărbaţilor, precum soţia. Aş vrea să ne facem timp măcar pentru cei de care ne pasă cel mai mult. Să lăsăm pentru câteva ore pe zi agitaţia şi să ne întoarcem spre cei dragi pentru o vorbă bună, o apreciere. Chiar dacă îţi va părea poate ciudat să faci o declaraţie de respect şi apreciere, fă-o! Nici nu ştii cât va valora!În al treilea rând, ar trebui să ne pese mai puţin de noi şi mai mult de alţii. Ce vreau să spun cu aceasta? Ei bine, ne numim pe noi înşine, creştini, însă nu ştim să dăruim dragoste. Cui? În primul rând familiei, dar nu doar atât. Dacă te opreşti aici, nu faci nimic deosebit, aceasta fac şi păgânii! Să îţi iubeşti duşmanii, să îţi iubeşti vecinii şi să iubeşti oamenii cei mai defavorizaţi ai societăţii. Suntem obişnuiţi să stăm liniştiţi la birourile noastre, să ne mulţumim să mergem din când în când la biserică şi să credem că facem ceea ce trebuie. Imaginea aceasta îmi aminteşte de creştinii care cântau pe băncile bisericilor, în Germania nazistă, deranjaţi de urletele evreilor care

treceau pe lângă ei. Însă nimeni nu făcea nimic. Să fii creştin înseamnă să iubeşti săracii, văduvele, orfanii. Sună bine, nu? Trebuie să treci de clişeul acesta, chiar iubeşte-i, mergi în orfelinate şi află ce înseamnă un orfan, puneţi această dragoste în practică. Iubeşte-i pe cei defavorizaţi ca prostituatele, drogaţii, homosexualii şi puşcăriaşii. Nu îţi spun să fii de acord cu ceea ce fac, nici măcar să fii indulgent, ci să-i iubeşti, să pui nevoia lor de salvare înaintea confortului tău. Îndemnul meu pentru luna aceasta este să treci dincolo de clişee. Dacă vrei să faci mărtişoare, fă-le, dar pune în ele dragoste. Dacă vei spune "La mulţi ani" soţiei şi mamei, spune-o cu inima, arată că îţi pasă şi dedică-le timp. Apoi nu te opri să consideri toate astea o bună teorie, nu te opri să meditezi asupra ei şi să spui "da, aşa trebuie să facă creştinii” căci tu eşti creştin şi dragostea ta nu trebuie să fie doar un substantiv ce sună bine, ci un verb ce schimbă vieţi. Superficialitatea face din creştinism o religie rigidă şi searbădă, dar dragostea o umple de vitalitate şi îl readuce pe Dumnezeu pe tronul Său.


Vieti dedicate |

Anul acesta revista a urcat pe o treaptă superioară în evoluţia ei. Revista s-a mărit, echipa s-a închegat şi am avut prima noastră revistă color!!! Dumnezeu ne-a binecuvântat şi ştiu că fără ajutorul Lui acest proiect ar fi fost dat, de mult, uitării. După 2 ani suntem gata de noi experienţe şi realizări. Ştim că vom întâmpina bariere dar ştim şi că transmiterea Cuvântului lui Dumnezeu este o datorie. Revista este calea prin care el poate ajunge la oameni, depăşind barierele ce ţin de timp şi spaţiu.

2 ani

Vibia Perpetua, una dintre primele creştine martire, a fost aruncată în arenă, printre fiare sălbatice, şi apoi ucisă cu sabia unui gladiator din cauza credinţei ei în Hristos. O tânără femeie frumoasă, cu o educaţie aleasă şi de origine nobilă, ea a renunţat cu bucurie la toate bunurile şi aplauzele lumeşti pentru cauza lui Hristos. Mamă a unui băieţel nou-născut, pe care îl iubea din tot sufletul, ea şi-ar fi putut câştiga viaţa şi libertatea lepădându-se pur şi simplu de credinţa în Hristos, dar nu a făcut-o. Bucurându-se nespus că a fost găsită vrednică de a suferi şi de a muri pentru Mântuitorul ei, Vibia a mers să întâmpine atacul fiarelor sălbatice,

cântând un psalm, cu chipul vesel şi strălucitor. Păşind încrezătoare spre moarte, aşa cum Hristos a păşit spre Calvar, i s-a dat o biruinţă asupra simţurilor sale şi nu a perceput nicio durere, ci doar o unire profundă cu Dumnezeu. Chiar înainte de a muri, l-a îndemnat pe fratele ei, care privea, să rămână statornic în credinţă. Ca mulţi alţi martiri, sângele ei a devenit sămânţa Bisericii creştine primare. Datorită duhului ei curajos şi credinţei ei sublime, Biserica a atras nenumăraţi oameni, care nu au putut ignora nădejdea şi eroismul manifestate în viaţa şi moartea acestei fiice strălucitoare a Regelui.


Vieti dedicate |

2 ani

Elisabeth Fry, o tânără soţie şi mamă a 11 copii, din Anglia, pe la sfârşitul secolului XVIII, a devenit instrumentul de bază pentru reformarea închisorilor de pe un întreg continent, atunci când a urmat călăuzirea Regelui. La vârsta de 17 ani, ea L-a întâlnit pentru prima data pe Isus Hristos, şi din acel moment nu a mai deschis niciodată ochii, zi sau noapte, fără ca primul ei gând, la trezire să fie „cum poate să-L slujească cât mai bine pe Domnul ei”. Într-o zi, în anul 1813, a mers să viziteze o închisoare de femei din oraşul său. Când uşile s-au închis după ea, a simţit că intrase într-o vizuină de fiare sălbatice. Condiţiile inumane, limbajul obscen, duhoarea groaznică, suferinţa şi depravarea prizonierelori-au făcut inima să sufere. Din acel moment, ea s-a hotărât să întruchipeze mâinile şi picioarele lui Hristos pentru prizonierele în nevoie din ţara sa. Încărcându-se cu o putere supranaturală din Hristos, ea a redat demnitatea şi umanitatea a mii de prizoniere murdare şi depravate, s-a întâlnit cu regi şi judecători şi a propus decrete noi care au transformat complet sistemul penitenciar din Europa, ea fiind în tot acest timp o mamă minunată şi atentă pentru familia ei cea mare. Unul dintre primii membri ai Congresului American, a scris despre ea cele ce urmează: „Am văzut-o pe Elisabeth Fry şi am fost martor la efectele miraculoase pe care creştinismul ei adevărat le are asupra celor mai depravate dintre fiinţele

umane. Nimeni altul decât Dumnezeu nu poate face o asemenea minune."Sabina Wurmbrand era tânăra soţie a unui pastor şi mamă a unui băieţel, în timpul preluării puterii de către comunişti în România anului 1949. La un congres al pastorilor, Sabina stătea lângă soţul ei în timp ce, unul după altul, liderii creştini urcau pe scenă şi blasfemiau numele lui Isus Hristos, cedând în faţa pretenţiilor oficialilor comunişti. Inima a început să-i ardă în piept. Îl iubea pe Isus Hristos cu pasiune şi nu putea suporta să audă rostindu-se asemenea lucruri despre El, de către propriul său popor. S-a întors către soţul ei: „Nu vrei să ştergi scuipatul de pe faţă lui Hristos?”, l-a întrebat. Richard, i-a răspuns: „Daca mă ridic în picioare şi vorbesc împotriva programului lor, mă vor omorî.” Sabina nu a ezitat. „Prefer să fiu căsătorită cu un om mort, decât cu un laş”, a fost replica ei. Era infuzia de curaj de care avea nevoie Richard. A sărit în picioare aprins de pasiunea soţiei sale şi, cu o voce tunătoare, a rostit adevărul în mijlocul minciunilor. Sabina îşi iubea soţul şi băieţelul, dar Îl iubea pe Isus chiar mai mult. Următorii 12 ani din viaţa ei au fost cumplit de grei, din cauza atitudinii ei din ziua aceea. Totuşi mii de oameni au descoperit puterea transformatoare a lui Hristos prin exemplul incredibil de curaj şi devotament al Sabinei, iar viaţa ei a fost o manifestare glorioasă a dragostei faţă de Domnul, oricare ar fi fost preţul.

•sursa: "Feminitate pusa deoparte", Leslie Ludy, Edit. Kerigma


6Sfaturide la bunica

Sora Cornelia Baumgarten

Sfaturi Practice |


Sfaturi

Dan Bodoarcă. Rugăciunile lui puternice îi întăresc pe fraţi.Victor Ciobanu şi Marius Petrovici. Lucrarea vizitelor la bătrâni este o iniţiativă apreciată. Interesul vostru faţă de fraţi alină suflete şi încurajează inimi.

Oricine poate lua parte la această

rubrică scriind pe un bilet motivul de

apreciere sau mulţumire faţă de

un frate din biserică şi aducându-l unui membru din echipa

redacţiei. nu ar mai fi

| Evenimente

Locaţia: Brădăţel.

Retezatpreţ: 280 RON

Mâncare Trasee

PărtăşieStudiu

Distracţie şiAmintiri incluse în

preţ!

Pentru detalii şi înscriere la Lică Mihai,

Cătălina Birjaru sau Silvia Baumgarten

Puternicele voci de la The Gaither Band se vor face auzite pe data de 15 martie la Sala Palatului, Bucureşti. Biletele încep de la 55 de RON şi se pot comanda de pe site-urile librăriei creştine CLC şi ştiricreştine.ro.


Pe calea credintei |

Imi tot vin în minte versetele 7 si 8 din Matei 7: “Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi,

şi vi se va deschide. Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.”Matei se referă la stăruinţa în rugăciune. Trebuie să credem şi să cerem tot timpul ceea ce dorim, pentru că Dumnezeu va găsi calea ca noi să primim ceea ce ne trebuie.Însă mie mi-a tot venit în minte acest verset în confruntările cu alţi oameni. Sunt convinsă că aşa am procedat şi eu de multe ori. Mândria fiecăruia îi spune că el sau ea este cel mai important om de pe pământ, ca experienţa lui de viaţă este cea mai completă şi că din ea sunt cele mai multe lecţii de învăţat. Şi, prin

urmare, tot ceea ce ştie să facă este să ofere sfaturi, în toate momentele vieţii sale, chiar şi atunci când nu îi sunt cerute. M-am tot lovit de această imagine, când am observat că ceva este în neregulă: te afli pe un drum, drept, bine trasat de Dumnezeu pentru tine. Eşti liniştit şi calm şi ştii că El îţi îndrumă paşii, apoi ajungi la ceea ce crezi tu că este o răscruce, intri în panică şi spui asta oricui este în jurul tău şi te ascultă. Uiţi astfel să ceri ajutorul Celui care ţi-a trasat drumul şi, disperat, te încrezi în cuvintele celui care îţi spune simplu şi direct: “Ia-o pe aici şi fă asta”. Şi uite aşa, după doar o fracţiune de secundă alegi să mergi spre dreapta, deviind astfel paşii tăi de la drum.

În căutarea Valentina este o cititoare a revistei IM care doreşte să împărtăşească cu noi experienţe de pe calea cunoaşterii Dumnezeului Adevărat. Ea încă nu este o membră a bisericii dar Îl caută pe Mântuitor. Articolul ce urmează este o mărturie a schimbărilor pe care le face El în viaţa ei şi modul în care o face să renunţe la vechea existenţă.


Pentru o vreme totul pare să fie bine. Apoi dai de altă răscruce şi de alta şi de alta. Ajungi să te simţi epuizat, trist, deprimat. Ţi-ai pierdut liniştea şi pacea, eşti frustrat şi nervos. Nu mai vezi nimic clar, nu-ţi mai aminteşti care era felul în care se desfăşura viaţa ta şi cum decurgea călătoria ta. Îţi pierzi identitatea pentru că acum nu mai gândeşti tu, ci gândesc alţii pentru tine. Tind să cred că există oameni care-şi pierd credinţa şi care refuză cu încăpăţânare şi dinadins să urmeze calea simplă a lui Dumnezeu. Ei se îneacă în regretele lumii din care fac parte şi de care au ascultat cu atât de multă convingere. Mai există şi oamenii aceia fericiţi, cei care-şi amintesc de Dumnezeu, care cad în genunchi şi cu lacrimi în ochi, cer să fie îndrumaţi de către El. Atunci în calea lor pune Domnul un sens giratoriu şi ei se întorc pe drumul lor cu lecţia învăţată. Mai sunt şi oamenii ca mine, cei care nu au ştiut decât foarte târziu în viaţă că Dumnezeu are un plan cu ei. Eu fac parte din categoria celor care nu au avut liniştea şi pacea de mici pentru că de prunci li s-a spus ce să facă, cum să facă, cum să vorbească, unde să stea, ce să mănânce, ce au voie să le placă şi ce nu. Cei pe care părinţii au

vrut să-i facă copiile lor, crezând că dacă îi îndeamnă să nu facă un lucru, copii nu vor suferi. Eu fac parte din categoria celor care la 25-26 de ani abia, când lui Dumnezeu I s-a făcut milă, au învăţat să gândească liber, să vorbească liber, să facă ceea ce simt pentru că sunt îndrumaţi de Cuvântul Scripturii şi nu de cel al oamenilor binevoitori, dar prea mândrii, din jur. Anul 2010 a fost pentru mine anul în care m-am descoperit. De la cele mai mici lucruri: a trebuit să învăţ din nou cum să gândesc, cum să vorbesc, cum să aleg ceea ce-mi place, cum să fac ceea ce trebuie. Cel mai important lucru a fost să învăţ, mai corect spus, să mă dezvăţ de a mai asculta sfaturile celorlalţi. Este o luptă destul de crâncenă care se dă în permanenţă în mine între omul vechi şi cel nou. Omul vechi simte nevoia de a vorbi tot timpul despre planurile sale cu toţi cei din jur, simte nevoia de a le obţine aprobarea, de a le auzi părerea pentru a putea fi sigur de următoarea destinaţie. Omul nou caută doar liniştea şi pacea. Vreau să urmez doar calea dreaptă şi simplă pe care mi-a aşternut-o Dumnezeu. Acum ştiu ca tot ceea ce trebuie să fac este să-I cer Lui îndrumare şi am la dispoziţie timpul necesar ca să aştept răspunsurile Sale.

•Valentina Purcea

Articolul este primul dintr-o serie de trei şi dezbate medicina alternativă (acupunctura, homeopatia, cristaloterapia sau Reiki) din perspectiva creştină. Se poate citi la adresa de internet numită mai sus.

| RecomandariTimp Liber |


Un ziarist investighează cele mai dificile obiecţii la adresa creştinismului: * De vreme ce minunile contrazic ştiinţa, ele nu pot fi adevărate * Evoluţia explică viaţa, deci nu este nevoie de Dumnezeu * Un Dumnezeu iubitor nu i-ar chinui niciodată pe oameni in iad

"Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii

Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi." Luca 6:35

SITE: http://stiricrestine.ro/2011/02/20/documentar-despre-medicina-

alternativa-partea-i/

CARTEA LUNII:

1.Decupează versetul pe marginea punctată de la pagina 26 | 2.Leagă un şnur şi...Voila, ai obţinut un semn de carte! | 3.Dăruieşte-l unei femei dragi!

cartifilmeradio

cadouriexcursiirevisteblogurisite-urimuzicaculturadrumetiijocurifoto

sportbisericiconferinte

teatrudesenecitatechestiiamuzante

ideipredicisfaturi

vernisajeceaiinfo

spectacole

si voie buna


Aceasta este o modalitate de a te curăţa de păcatele pe care le-ai trecut cu vederea, păcatele nemărturisite.Aceştia sunt paşii pe care trebuie să-i urmezi:1. Recunoaşte-ţi păcatul, vorbeşte despre asta cu Dumnezeu.2. Cere iertare Domnului pentru greşeala ta.3. Ia-o pe o cale nouă, diferită. Cu alte cuvinte, pocăieşte-te. Schimbă ceea ce te face să păcătuieşti.4. Cere-I lui Dumnezeu să-ţi arate dacă mai trebuie făcut ceva în acea problema. Uneori Duhul te va pune să îi ceri iertare şi celui implicat în păcatul tău sau să recompensezi în vreun fel daunele. Tratează procesul cu seriozitate şi meditează asupra unei întrebări oricât de mult ai nevoie.

1. Ai spus vreodată minciuni despre cineva cu scopul de a-l discredita sau jigni?2. Ai bârfit vreodată? Ai prezentat vreodată punctele slabe ale cuiva din pura distracţie, pentru a-l face pe acesta să arate vinovat sau ciudat în ochii cuiva?3. Ai tratat vreodată pe cineva cu superioritate din cauza hainelor pe care le poartă, modului în care vorbeşte, culorii pielii sau simplului fapt că îţi este nefolositor într-o problemă?•setapartgirl.com

RevistaI.M.

revista im - nr.2 (2011)

Documents