resurse catolice - maria in misterele rozariului- pr.claudiu dumea

ROZARIULPREASFINTEI FECIOARE MARIA

Pr. CLAUDIU DUMEA

ROZARIULPREASFINTEI FECIOARE MARIA

SapientiaIIaaººii –– 22000044

ImprimaturPetru GHERGHELEpiscop de Iaºi

12.06.2003

Tehnoredactare ºi copertã: Cãtãlin Simon

© 2004 Editura SAPIENTIAInstitutul Teologic Romano-CatolicStr. Th. Vãscãuþeanu 6RO – 700462 IaºiTel. 0232/225228Fax 0232/211476www.itrc.roe-mail [email protected]

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiDUMEA, CLAUDIU

Rozariul preasfintei Fecioare Maria / Claudiu Dumea - Iaºi : Sapientia, 2004

Bibliogr.ISBN

CCUUPPRRIINNSS

Ce este Rozariul? ........................................................... 10

MISTERELE DE BUCURIE

Primul mister: Buna-VVestire ........................................ 17

„Bucurã-te!” .................................................................. 17Fecioarã credincioasã .................................................... 24Archipartenos (Prima dintre fecioare) ......................... 30Chivotul legãmântului .................................................. 36„Fie mie dupã cuvântul tãu” ........................................ 41Maria ºi colþii câinilor ................................................... 47

Al II-lea mister: Vizita la veriºoara Elisabeta ............. 55

Prima misionarã creºtinã ............................................. 55Vizita Preasfintei Fecioare Maria la Elisabeta ........... 60Imnul bucuriei: Magnificat ........................................... 66La izvoarele bucuriei ..................................................... 72Regina servitoare (I) ..................................................... 77Regina servitoare (II) .................................................... 82

Al III-lea mister: Naºterea Domnului .......................... 87

Începutul surprizelor .................................................... 87Cine este pentru, cine este contra lui Mesia ............... 93„Învãþaþi de la mine” .................................................... 99S-a despuiat pe sine ...................................................... 104Sancta Virgo virginum (I) ............................................ 109Sancta Virgo virginum (II) ........................................... 114

Al IV-lea mister: Prezentarea la templu ...................... 120

Ascultarea rãmâne o virtute creºtinã ........................... 120Tradiþie ºi progres ......................................................... 126O sabie îþi va strãpunge sufletul .................................. 132Luminã spre luminarea popoarelor .............................. 138

Al V-lea mister: Pierderea ºi regãsirea lui Isus ........... 144

Noua familie a lui Isus .................................................. 144„Te-am cãutat îngrijoraþi” ............................................ 150„Pãstra toate acestea în inima ei” ................................ 159Inima Mariei .................................................................. 167

MISTERELE DE LUMINÃ

Primul mister: Botezul lui Isus .................................... 173

Al II-lea mister: Nunta din Cana .................................. 180

O nuntã de pominã ........................................................ 180

Al III-lea mister: Împãrãþia lui Dumnezeu .................. 187

Al IV-lea mister: Schimbarea la faþã ............................ 194

Un popas între cruce ºi înviere ..................................... 194„Faþa ta, Doamne, o caut” ............................................ 202

Al V-lea mister: Instituirea Euharistiei ....................... 209

Pâinea coborâtã din cer ................................................. 209O religie teofagã ............................................................. 216Un ospãþ dumnezeiesc ................................................... 224Iubirea este mai tare ca moartea .................................. 232

MISTERELE DE DURERE

Maica îndureratã ........................................................... 242

ROZARIUL PREASFINTEI FECIOARE MARIA6

Primul mister: Agonia lui Isus ...................................... 247

Agonia ............................................................................ 247Singurãtatea .................................................................. 252Voinþa Tatãlui ............................................................... 257Trãdãtorul ..................................................................... 264Ceasul întunericului ...................................................... 270

Al II-lea mister: Biciuirea lui Isus ................................ 276

Ana ºi Caiafa (I) ............................................................. 276Ana ºi Caiafa (II) ........................................................... 282Pilat (I) ........................................................................... 288Pilat (II) ......................................................................... 294Biciuirea ......................................................................... 300Petru .............................................................................. 306Irozii ............................................................................... 312Baraba ............................................................................ 319

Al III-lea mister: Încoronarea lui Isus cu spini ........... 325

Încoronarea cu spini (I) ................................................. 325Încoronarea cu spini (II) ............................................... 331„Iatã omul!” (I) .............................................................. 337„Iatã omul!” (II) ............................................................ 343

Al IV-lea mister: Urcarea Calvarului ........................... 348

Purtarea crucii .............................................................. 348Simon din Cirene ........................................................... 354Fiicele Ierusalimului ..................................................... 360Întâlnirea cu mama ....................................................... 366Cine vrea sã vinã dupã mine ........................................ 372

Al V-lea mister: Rãstignirea ºi moartea lui Isus ......... 378

Rãstignirea .................................................................... 378„Tatã, iartã-i” ................................................................ 384Primul sfânt canonizat .................................................. 390

CUPRINS 7

„Mi-e sete” ..................................................................... 396Abandonarea ................................................................. 402Consummatum est! ....................................................... 408„În mâinile tale...” ......................................................... 414„Iat-o pe mama ta!” ....................................................... 421

MISTERELE DE SLAVÃ

Lanþul Maicii Domnului ................................................ 427

Primul mister: Învierea lui Isus ................................... 433

Maria rãmâne neclintitã în credinþã ............................ 433„Nu este aici!” ................................................................ 439A înviat cu adevãrat ...................................................... 445Martorii învierii (I) ........................................................ 451Martorii învierii (II) ...................................................... 458„Domnul meu ºi Dumnezeul meu!” ............................. 464„Eu sunt învierea ºi viaþa” ........................................... 470Morþi ºi înviaþi împreunã cu Cristos ............................ 476Euharistia, leacul nemuririi ......................................... 482

Al II-lea mister: Înãlþarea la cer ................................... 488

Paradisul ........................................................................ 488Din nou bucuria ............................................................. 495Veþi primi putere de sus ................................................ 501„Eu sunt cu voi” în rugãciune (I) ................................. 507„Eu sunt cu voi” în rugãciune (II) ............................... 513„Eu sunt cu voi” în cuvântul lui Dumnezeu ............... 519„Eu sunt cu voi” în preoþii mei .................................... 525„Eu sunt cu voi” în sacramentele Bisericii .................. 531„Eu sunt cu voi” în Euharistie ..................................... 537Stãruiau în rugãciune ................................................... 544

Al III-lea mister: Coborârea Duhului Sfânt ................. 551

Stãruiau în rugãciune împreunã cu Maria ................... 551Rodul Duhului Sfânt: dragostea ................................... 557


Rodul Duhului: bucuria ................................................ 563Rodul Duhului: pacea..................................................... 569Rodul Duhului: îndelunga rãbdare ............................... 575Rodul Duhului: bunãtatea (benignitas) ....................... 582Rodul Duhului: facerea de bine .................................... 588Rodul Duhului: fidelitatea ............................................ 594Rodul Duhului: blândeþea ............................................. 601Rodul Duhului: înfrânarea poftelor .............................. 607

Al IV-lea mister:Înãlþarea Mariei cu trupul ºi sufletul la cer .............. 613

Unde este, moarte, victoria ta? ..................................... 613„Duºmãnie voi pune între tine ºi femeie” .................... 619Crãiasã peste-a iadului vâltoare ................................... 625Neprihãnita ................................................................... 631„Acum ºi în ceasul morþii noastre” .............................. 637Trupul uman ................................................................. 642Toatã frumoasã .............................................................. 648Virgo castissima ............................................................. 654

Al V-lea mister:Încoronarea preasfintei Fecioare Mariaca reginã a cerului ºi a pãmântului ........................... 660

Maria reginã .................................................................. 660Coroana de douãsprezece stele ..................................... 667

CUPRINS 9

CCee eessttee RRoozzaarriiuull??

Creºtinismul catolic cunoaºte o rugãciune specialã în-chinatã sfintei Fecioare Maria: rugãciunea sfântului Ro-zariu. Rosarium, cuvânt latin, poate fi tradus cu „co-roanã de trandafiri”. Oamenii Evului Mediu, care vedeauîn Maria iubirea idealizatã, voiau sã aºeze o astfel de co-roanã de trandafiri pe fruntea aceleia pe care o numeauîn limbaj cavaleresc: Notre Dame, Nostra Signora, Ma-donna, Stãpâna noastrã. Sau, se poate traduce Rosariumcu „grãdinã de trandafiri”. ªi, aºa cum într-o grãdinã detrandafiri gãsim tradandafiri de diferite culori: albi, gal-beni, roºi, la fel, în Rozariul Maicii Domnului gãsim treigrupuri de câte cincizeci de trandafiri care exprimã bu-curia, durerea, slava.

Rugãciunea îºi are rãdãcinile în Evul Mediu; a îmbo-bocit în tãcerea ºi contemplaþia mãnãstirilor, pentru atrece apoi la întregul popor al lui Dumnezeu. Totul apornit de la recitarea Breviarului, adicã a celor 150 depsalmi. Dar când poporul ºi chiar o bunã parte din cãlu-gãri nu au mai cunoscut limba latinã în care se recitaBreviarul ºi nici nu au mai ºtiut carte ca sã poatã citi cei150 de psalmi ai Breviarului, psalmii au fost înlocuiþicu 150 de Tatãl nostru, apoi cu 150 de Bucurã-te, Marie.Apoi, încetul cu încetul, rugãciunea a luat forma actualã:cincisprezece mistere, Tatãl nostru; Bucurã-te, Marie;Slavã Tatãlui. Sfânta Fecioarã cere la Fatima, în 1917,ca între decade sã se intercaleze rugãciunea: O, Isuse,iartã-ne pãcatele... Rozariul devine psaltirea, Breviaruloamenilor simpli. Rãspândirea lui a fost mult încurajatãde pãrinþii dominicani ºi de confraternitãþile sfântului

Rozariu, întemeiate de ei. A devenit una dintre cele maipreþioase rugãciuni ale Bisericii. Papii o recomandã înmai bine de douãzeci de documente ºi enciclice. PapaIoan al XXIII-lea spunea: „Locul Rozariului pentru preoþieste dupã sfânta Liturghie ºi dupã Breviar, iar pentru laicie dupã primirea sacramentelor”. ªi îi ruga pe ziariºti sã-ifacã un serviciu: „Faceþi cunoscut în toatã lumea cã papase roagã în fiecare zi trei rozarii”. Conciliul al II-lea dinVatican, în documentul Lumen gentium, „îi sfãtuieºte petoþi credincioºii Bisericii sã preþuiascã mult practicile ºiexerciþiile de pietate cãtre Maica Domnului, recoman-date de-a lungul secolelor de cãtre magisteriul Bisericii”(LG 69). Papa Paul al VI-lea interpreteazã gândul con-ciliului astfel:

Conciliul al II-lea din Vatican, deºi nu în mod expres, a înflã-cãrat în mod evident sufletele fiilor Bisericii de dragoste faþãde sfântul Rozariu, cãci care rugãciune a fost mai recoman-datã de Bisericã în decursul secolelor decât Rozariul?

Rozariul este rugãciunea iubitã ºi recomandatã de în-sãºi sfânta Fecioarã. Poetul francez Paul Claudel scrie:„Regina cerului parcã ºi-a desprins coroana de pe fruntepentru a o pune în mâinile noastre”. La Lourdes, la Fa-tima ºi în alte locuri, Maria apare purtând Rozariul înmânã ºi le cere vizionarilor sã-i îndemne pe credincioºisã recite aceastã rugãciune.

Pentru ce este atât de preþioasã aceastã rugãciune?Pentru mai multe motive. Mai întâi, pentru cã este orugãciune care ne duce la Cristos. „Ceea ce Dumnezeua unit, omul sã nu despartã” (Mt 19,6; Mc 10,9), spuneIsus în Evanghelie. Or, Cristos ºi mama sa sunt atât deuniþi încât nu-i putem separa pe unul de celãlalt. Pe Isus,fie copil, fie mort, luat jos de pe cruce, îl gãsim în bra-þele Maicii sale. Sfântul Grignion de Monfort se plângea

CE ESTE ROZARIUL? 11

în una dintre rugãciunile sale: „Mã îndrept o clipã cãtretine, iubitul meu Isus, pentru a mã plânge cu dragostede faptul cã cei mai mulþi dintre creºtini, chiar dintre ceifoarte savanþi, chiar ºi cei mai savanþi, nu cunosc legã-tura care existã între tine ºi Maica ta sfântã”. Explicãatât de clar papa Paul al VI-lea: „Rozariul este o devoþiunecare, prin Maria, ne poartã la Cristos. Este Isus Cristosla capãtul acestei lungi invocaþii adresate Mariei. Îi vor-bim Mariei ca sã ajungem la Isus. Ea l-a purtat în lume,tot ea, Maica Domnului, ne poartã la el”. În centrul acesteirugãciuni mariane se aflã Cristos ºi misterele vieþii, morþiiºi învierii sale. De aceea, acelaºi papã, într-un discurs din10 mai 1964, ne sfãtuieºte sa aprofundãm aceste mistererepetând dupã fiecare Bucurã-te, Marie misterul pe careîl meditãm: ºi binecuvântat este rodul trupului tãu Isus,care s-a nãscut la Betleem, care a murit pe cruce, care aînviat din morþi º.a.m.d.

În al doilea rând, Rozariul e o rugãciune aºa cum do-reºte Conciliul sã fie rugãciunea creºtinã, ºi anume orugãciune biblicã. ªi aceasta nu numai pentru faptul cãaproape toate elementele din care e alcãtuit sunt luatedin Evanghelie, dar fiindcã Rozariul e o sintezã a Evan-gheliei, este un rezumat al istoriei mântuirii. În cele cin-cisprezece mistere se desfãºoarã, se deruleazã lucrareamântuirii noastre. Începând cu vestea adusã Mariei, cemarcheazã momentul intrãrii în lume a Fiului lui Dum-nezeu fãcut om, sufletul celui care se roagã parcurge eta-pele marelui mister al îndurãrii divine, care, cum scriesfântul Pavel, s-a arãtat în trup, s-a îndreptãþit în Duh,a fost vãzut de îngeri, a fost propovãduit la pãgâni, a fostcrezut în lume, a fost înãlþat în slavã (cf. 1Tim 3,16).

Rugãciunea sfântului Rozariu este rugãciunea popo-rului simplu, umil, fãrã pretenþii, a celor mici asemeneacopiilor, aºa cum ne vrea Cristos pe toþi, dacã vrem sã


intrãm în împãrãþia cerurilor, oricâtã ºtiinþã am aveanoi ºi oricare ar fi funcþia noastrã în societate sau înBisericã. Oamenii mici ºi simpli iubesc aceastã rugãciunemicã ºi simplã, fiindcã o simt pe Maria ca pe una de-alor, adicã o fiinþã micã ºi simplã. Sfânta Tereza cea Micã,tocmai fiindcã era micã, a avut o intuiþie genialã din par-tea lui Dumnezeu care se descoperã numai celor mici.Spunea: „Maria este mai mult mamã decât reginã”. Iatãcum o descrie unul la care nu ne-am aºtepta – Luther:

Ea, Stãpâna cerului ºi a pãmântului, uitã de toate, are oinimã atât de umilã încât nu se ruºineazã sã spele scute-cele ºi sã-i facã baie lui Ioan Botezãtorul. Ce umilinþã! Arfi fost mai drept sã i se pregãteascã o trãsurã de aur trasãde patru mii de cai, sã se strige ºi sã se cânte înaintea acesteitrãsuri: „Iatã, trece femeia înãlþatã deasupra tuturor fe-meilor, deasupra întregului neam omenesc!” Dar nu, ea facepe jos un drum lung pe când este deja mamã a lui Dum-nezeu. Ar fi fost mai drept ca la trecerea ei toate colinele sãsarã în sus ºi sã danseze.

Cei mici ºi umili o vãd în Maria pe tovarãºa lor de viaþã,pe aceea care a strãbãtut ca ºi ei acelaºi drum presãratcu mici bucurii, cu mari suferinþe ºi cu speranþã de rãs-platã ºi slavã la sfârºitul vieþii.

Renumitul Jacques Loew, astãzi cãlugãr trapist, darcare în viaþã a fãcut de toate, de la munca de docher înport pânã la cea de predicator la Vatican în faþa SfântuluiPãrinte papa, povesteºte cum, cu rugãciunea Rozariului,a muncit cot la cot cu Maica Domnului. Muncea ca hamalîn port la Marsilia ºi trebuia sã care în spate saci de câte60-80 kg, el, care înainte nu þinuse decât un stilou în mânã.Era greu. S-a hotãrât sã spunã zilnic un Rozariu dimi-neaþa ºi unul seara. Dar mâinile îi erau ocupate, nu puteascoate rozariul din buzunar ºi sã numere boabele. Atuncia zis: „Grãmada aceasta de saci înseamnã misterele de


bucurie: 10 saci la mister. Urmeazã apoi grãmada miste-relor de durere ºi apoi a celor de slavã. La fiecare sac, unBucurã-te, Marie. Astfel, munca devenea mai uºoarã”.ªi adaugã: „Rozariul este rugãciunea oamenilor sãrmaniºi ar fi o crimã sã le iei celor sãrmani rugãciunea lor pen-tru a o înlocui cu cine ºtie ce altceva”.

Cei mândri ºi dornici sã se dea în spectacol, cei carevor sã aparã extraordinari nu înþeleg aceastã rugãciune,o dispreþuiesc considerând-o plictisitoare, monotonã; orepetare inutilã a aceleiaºi formule. În schimb, o iubescºi o practicã cei simpli: ei se recunosc în aceastã rugã-ciune, deoarece recunosc în Rozariu propria lor viaþãfãcutã din aceleaºi fapte mici, umile, necunoscute, re-luate zilnic de la început: zilnic aceeaºi muncã, acelaºiprogram, aceeaºi obosealã, aceleaºi ºicane, aceleaºi ob-servaþii, aceleaºi verbe de conjugat, aceiaºi profesori desuportat la ºcoalã, aceiaºi ºefi de suportat la serviciu.Totul se repetã în viaþã ca ºi în Rozariu: fapte mãrunteca boabele mãrunte ºi toate egale ale Rozariului, dar pecare firul misterelor credinþei le þine legate laolaltã, le dãsens ºi rezolvare. Pe drept cuvânt a fost numit Rozariul„sacramentul cotidianului”, destinat adevãraþilor eroipe care lumea nu-i ºtie ºi nu-i aplaudã, dar singurii valo-roºi în ochii lui Dumnezeu. Alessandro Pronzato, un preotfoarte cunoscut în Italia pentru cãrþile sale, povesteºtedespre bunica sa. A trãit nouãzeci de ani. O viaþã asprãfãcutã din munci, sacrificii, lacrimi, lipsuri ºi dãruire.Era veºnic cu rozariul în mânã. Când nepotul era semi-narist, îi spunea: „Tu studiezi, eºti cel dintâi ºi singuruldin familie care ai acest noroc. În schimb, eu sunt igno-rantã, nu am avut posibilitatea sã umblu la ºcoalã. Dar,vezi, ºtiu sã mã rog ºi Dumnezeu mã înþelege”. ªi scuturarozariul mare, cu boabe tocite, spunând: „Pentru tine,întotdeauna pentru tine îl spun”. Într-o zi, paralizeazã.


Din fericire, o mânã îi rãmâne teafãrã. Mâna în careþinea rozariul. Nepotul, deja preot, îi dã sacramentulUngerii bolnavilor. Dar când dã sã-i ungã mâna, nu poatesã spunã formula: Per istam sanctam unctionem et suampiissimam misericordiam indulgeat tibi Dominus quid-quid per tactum deliquisti – „Prin aceastã sfântã ungereºi prin mila sa preaîndurãtoare sã-þi ierte Domnul ce aigreºit prin pipãit”. Ce putea sã greºeascã o fiinþã carenu pipãise toatã viaþa nimic altceva decât rozariul? ªimãrturiseºte preotul: „Preoþia mea este legatã cu câþivamilimetri de rozariul pe care bunica îl depãnase printredegete”. Rozariul este monoton, plictisitor, pentru cã serepetã aceleaºi formule? O fi pentru cine nu o iubeºtepe Maica Domnului. Douã persoane care se iubesc îºispun mereu aceleaºi cuvinte ºi nu se plictisesc. Le spunîntotdeauna ca ºi cum le-ar spune pentru prima datã: teiubesc.

Cunoaºteþi istoria Diavolului trimis în lume ca sã-ipiardã pe creºtini în timpul persecuþiilor?

Diavolul, pornit la drum, a ajuns într-un loc unde locuia unbãtrân ºi n-a putut sã-ºi mai continue drumul. A rãmasimobilizat acolo câteva zile, apoi s-a întors, acoperit de ruºine,la mai-marele infernului care-l trimisese în misiune. Acestal-a certat aspru: „De ce nu þi-ai fãcut datoria?” Subalternuli-a rãspuns: „Am întâlnit în cale un bãtrân care se ruga ºicu forþa ce ieºea din rugãciune mã þinea pe loc. Am aºteptatcâteva zile sperând cã va întrerupe rugãciunea ca sã potînainta. În zadar. Drept pentru care m-am întors sã-þi ra-portez cele întâmplate”.

Sã iubim rugãciunea Rozariului; sã o spunem zilnic,fãrã întrerupere, toatã viaþa, ºi putem fi siguri cã Dia-volul, cu toate atacurile ºi ispitele lui, nu va avea niciun succes.


MMIISSTTEERREELLEE DDEE BBUUCCUURRIIEE

PRIMUL MISTER

BBUUNNAA-VVEESSTTIIRREE

„„BBuuccuurrãã-ttee!!””

În luna a ºasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeuîntr-o cetate din Galileea, numitã Nazaret, la o fecioarãlogoditã cu un bãrbat numit Iosif, din casa lui David. Iarnumele fecioarei era Maria. ªi intrând la ea, i-a spus: „Bu-curã-te, o, plinã de har, Domnul este cu tine!” (Lc 1,26-28).

Dintre toate textele Noului Testament referitoare laMaria, cel mai important, fãrã îndoialã, este acesta în caresfântul Luca relateazã vestea extraordinarã pe care în-gerul o aduce sfintei Fecioare. E textul cel mai cunoscutºi cel mai iubit de tradiþia creºtinã. În decursul secolelor,nenumãraþi artiºti, pictori sau sculptori au reprezentatscena Bunei- Vestiri. O gãsim pe mormintele antice, pefrontoanele catedralelor gotice, în nenumãrate icoaneorientale, în tablourile pictorilor flamanzi, germani ºiitalieni din toate epocile.

Sfinþii pãrinþi, teologii, autorii de spiritualitate ne-aulãsat omilii, comentarii, meditaþii excepþionale asupraacestei pagini din Evanghelia dupã sfântul Luca. Chiarîn zilele noastre, pentru teologi ºi exegeþi, aceastã paginãrãmâne o minã inepuizabilã. Cum se explicã acest interesuriaº? Privitã chiar ºi pe plan pur uman, aceastã scenãeste deosebit de frumoasã ºi de delicatã. Dar ea are o im-portanþã excepþionalã pentru conþinutul de credinþã pecare îl cuprinde. Doar în câteva versete este exprimat eve-nimentul central al istoriei mântuirii.

Ne oprim în aceastã meditaþie asupra salutului pe careîngerul îl adreseazã Mariei: „Bucurã-te, o, plinã de har,Domnul este cu tine!”

„Bucurã-te!” – chaire în greceºte. Cuvântul grec chaireera folositã cu douã înþelesuri: ca simplu salut: „plecã-ciune!” sau „salutare!”, cum traduc bibliile protestante,ºi cu înþelesul de „bucurã-te!” Cu siguranþã cã îngerulnu a venit din cer sã-i transmitã Fecioarei din Nazaretun banal „bunã ziua!”, ci ca sã-i facã o invitaþie la bucurie.Aceasta este interpretarea sfinþilor pãrinþi greci, aceastaeste interpretarea liturgiei orientale din cele mai vechitimpuri. Reproduc, pentru exemplificare, un fragmentdin celebrul imn Akathistos, cel mai frumos imn închinatMaicii Domnului din liturgia orientalã, atribuit sfântuluiRoman Melodul (secolele VI-VII):

Cel dintâi dintre îngeri a fost trimis din cer ca sã-i spunãMamei lui Dumnezeu: „Bucurã-te!”, ºi, cuprins de uimire,vãzându-te, Doamne, întrupându-te la acest cuvânt ... s-aoprit în faþa ei ºi astfel a strigat:Bucurã-te, vestitoare a bucuriei la cei care plâng ºi gem!Bucurã-te, izgonitoare a strãvechiului blestem!Bucurã-te, tu eºti iertarea lui Adam cel cãzut în pãcat!Bucurã-te, prin tine, Eva cu lacrimi s-a rãscumpãrat!Bucurã-te, al gândirii umane pisc neajuns!Bucurã-te, abis de ochii îngerilor nepãtruns!Bucurã-te, tu eºti tronul marelui împãrat!Bucurã-te, cãci pe cel ce toate le poartã tu însãþi l-ai purtat!Bucurã-te, stea vestitoare a soarelui ce rãsare!Bucurã-te, sân pregãtit pentru divina întrupare!Bucurã-te, prin tine se înfãptuieºte o nouã creaþie!Bucurã-te, prin tine ºi în tine Creatorul primeºte adoraþie!Bucurã-te, mireasã neîntinatã! Fecioarã!

Sosind ceasul sã încheie alianþa definitivã, Dumnezeuîºi descoperã intenþia de a o invita la tratative pe Mariaîn calitate de reprezentantã nu numai a poporului israelit,

MISTERELE DE BUCURIE18

ci ºi a întregii omeniri. Bucuria la care este invitatã Mariaera destinatã întregii omeniri. În cuvântul îngerului, „Bu-curã-te!”, sunt cuprinse toate îndemnurile la bucurie pecare Dumnezeu le fãcuse poporului israelit prin glasulprofeþilor: tot poporul trebuia sã sarã în sus de bucurie,la gândul ºi promisiunea venirii lui Mesia: „Tresaltã deveselie, fiicã a Sionului! Strigã de bucurie, fiicã a Ierusa-limului! Iatã cã Împãratul tãu vine la tine, el este dreptºi biruitor” (Zah 9,9). La acest îndemn al lui Zaharia seadaugã îndemnurile profeþilor Sofonia ºi Ioel: „Strigã debucurie, fiicã a Sionului! Strigã de veselie, Israele! Bu-curã-te ºi tresaltã de veselie, din toatã inima, fiicã a Ieru-salimului!... Domnul, Împãratul lui Israel, este în mijlocultãu” (Sof 3,14-15). „Nu te teme, pãmântule, ci bucurã-teºi veseleºte-te, cãci Domnul face lucruri mari” (Il 2,21).Dacã aceste promisiuni îndepãrtate ale lui Mesia eraumotiv de atâta bucurie, la ce explozie de bucurie trebuiesã ne aºteptãm acum, când promisiunea este la un pas deîmplinire! Deocamdatã, episodul Evangheliei nu ne spunenimic despre bucuria imensã pe care Maria a trãit-o înacel moment. Dar ea se va dezvãlui puþin mai târziu, înepisodul vizitei la Elisabeta, când zãgazurile inimii i serup ºi bucuria se revarsã torenþial în cântarea de bucurieMagnificat: „Sufletul meu se bucurã în Dumnezeu, Mân-tuitorul meu!”

„Bucurã-te, o, plinã de har...” (Lc 1,28). Cuvântul greckecharitomene, folosit de sfântul Luca pentru apelativul„cea plinã de har”, mai este folosit numai o singurã datãîn Noul Testament de sfântul Pavel în Scrisoarea cãtreEfeseni (1,6). Pentru aceeaºi expresie, de exemplu, cândsfântul ªtefan este numit „plin de har”, sunt folosite altecuvinte greceºti. Fãrã a face lecþie de filologie, verbul fo-losit de sfântul Luca e un verb cauzativ, ce indicã o trans-formare, o schimbare. Astfel încât traducerea exactã de

„BUCURÃ-TE!” 19

tot ar fi: „Bucurã-te, tu, cea schimbatã, cea transformatãde harul lui Dumnezeu”. În textul amintit mai sus alsfântului Pavel, aceastã transformare înfãptuitã de harullui Dumnezeu o gãsim atribuitã tuturor creºtinilor. Cum?Prin iertarea pãcatelor: „În el avem rãscumpãrarea prinsângele sãu, iertarea pãcatelor dupã bogãþia harului sãu,pe care l-a revãrsat cu prisosinþã asupra noastrã” (Ef1,7-8). Iatã ce vrea sã spunã îngerul când o salutã peMaria: „Bucurã-te, tu, cea transformatã, cea sfinþitã deharul lui Dumnezeu, tu cea scutitã de pãcat din primaclipã a existenþei tale, tu, cea neprihãnitã, preacuratã,preafrumoasã, tu cea împodobitã, cea pregãtitã sã deviimamã a lui Dumnezeu”. Papa Pius al IX-lea, în docu-mentul Ineffabilis Deus, prin care proclamã dogma Nepri-hãnitei Zãmisliri, spune cã salutul îngerului: Bucurã-te,cea plinã de har, stã la temelia acestui adevãr de credinþã.Harul fãcuse din Maria capodopera mâinilor lui Dum-nezeu. Iatã pentru ce arhanghelul nu coboarã nici laRoma, care cunoºtea cele mai înalte triumfuri, nici laAtena, capitala filozofiei, nici la orgoliosul Babilon, niciîn cetatea sfântã a Ierusalimului. Nu, el merge într-uncolþ al Galileii, într-un sat necunoscut, la Nazaret, deunde, dupã pãrerea lui Natanael, nu putea ieºi nimic bun.Dar la Nazaret este cãsuþa care adãposteºte cea mai pre-þioasã comoarã a cerului ºi a pãmântului. În acest sãtucse aflã o Fecioarã care valoreazã mai mult decât cerul ºipãmântul luate împreunã; este Fecioara aleasã de Dum-nezeu sã cuprindã Necuprinsul. În aceastã Fecioarã estemai multã mãreþie, mai multã luminã decât este în Romaîntreagã sau Atena. Numele acestei Fecioare este Mariaºi, dupã cum indicã numele, ea este un abis de har, unocean de mãreþie, o lume a minunãþiilor. La ea îl trimiteDumnezeu pe îngerul sãu.


„Domnul este cu tine!” (Lc 1,28). Aceastã formulã ogãsim de multe ori în Vechiul Testament ºi este adresatãconducãtorilor sau reprezentanþilor poporului ales atuncicând li se comunicã din partea lui Dumnezeu o misiunedificilã, care depãºeºte puterile omeneºti, cu neputinþãde dus la îndeplinire dacã Dumnezeu nu intervine cu aju-torul sãu. Gãsim aceastã formulã, de pildã, atunci cândMoise primeºte poruncã sã scoatã poporul evreu din þaraEgiptului: „Dumnezeu a zis: «Eu voi fi negreºit cu tine»”(Ex 3,12); când Iosua primeºte poruncã sã treacã Ior-danul: „Nu te înspãimânta ºi nu te îngrozi, cãci Domnul,Dumnezeul tãu, este cu tine în tot ce vei face” (Ios 1,9);când Ghedeon primeºte poruncã sã salveze poporul dinmâinile madianiþilor: „Îngerul Domnului i s-a arãtat ºii-a zis: «Domnul este cu tine, viteazule»” (Jud 6,12). Cuvin-tele adresate altãdatã reprezentanþilor poporului lui Dum-nezeu sunt adresate acum Mariei, reprezentanta între-gului neam omenesc. Semn cã ºi ea primeºte în acestemomente o misiune deosebit de dificilã, cu neputinþã dedus la îndeplinire dacã Dumnezeu nu este cu ea. Careputea fi aceastã misiune dificilã? Faptul cã trebuia sãdevinã mamã? Dar maternitatea nu este peste puterileunei femei. Atâtea femei aduc copii pe lume. Aceasta estevocaþia normalã a femeii. Sau faptul cã trebuia sã aducãun copil pe lume fãrã sã cunoascã bãrbat? Dificultatea n-oprivea pe ea, ci pe Dumnezeu, pentru care nu era, de fapt,nici o dificultate. Atunci? Dificultatea era trãirea în starede feciorie ºi, deci, de sterilitate, consideratã la vremeaaceea drept o tragedie, un blestem, o condiþie de viaþã insu-portabilã, cãreia moartea îi era de preferat. Sã ne gândimnumai la cazul fiicei lui Iefte, pe care ni-l descrie CarteaJudecãtorilor (11,29-40). Pornind la rãzboi împotrivaamoniþilor, Iefte îi face lui Dumnezeu un jurãmânt:„Dacã îi vei da în mâinile mele pe amoniþi, oricine va


ieºi pe porþile casei mele înaintea mea, la întoarcereamea fericitã de la amoniþi, va fi sacrificat Domnului ºi îlvoi aduce ca ardere de tot”. Iefte se întoarce victorios dela rãzboi ºi iatã cã cea dintâi îi iese în întâmpinare tocmaifiica lui, unica fiicã, cântând ºi dansând de bucurie.Vãzând-o, tatãl îºi rupe hainele, spunând: „Fiica mea,m-ai nenorocit, dar i-am fãcut Domnului un jurãmântºi nu pot sã-l retrag”. Aflând despre ce este vorba, fataîi cere tatãlui o favoare: „Lasã-mã douã luni sã colindmunþii ºi sã-mi plâng fecioria cu prietenele mele”. S-adus, ºi douã luni munþii au vuit de cântece de jale ºi debocete: boceºte ºi plânge nu pentru moartea care o aº-tepta, ci pentru cã era nevoitã sã moarã înainte de a secãsãtori. Tragedia fiicei lui Iefte vorbeºte despre tragediaoricãrei fecioare din Israel, care nu putea sã devinã soþieºi mamã.

Iatã, Maria, prin glasul îngerului, e chematã de Dum-nezeu la bucurie, dar cuvintele pe care îngerul le adaugãdeîndatã, „Domnul este cu tine”, o avertizeazã cã bucurianu eliminã suferinþa, renunþarea, sacrificiul. Însã dacãDomnul este cu ea, toate greutãþile ºi suferinþele suntdepãºite, bucuria ei rãmâne nealteratã.

Acum, în cer, bucuria Mariei nu mai este umbritã denici o suferinþã. Maria ne este mamã, iar o mamã carepoartã bucuria în inima ei nu are altã dorinþã decât aceeaca ºi copiii ei sã-i împãrtãºeascã bucuria; nu poate sã-ºivadã copiii triºti. Chiar în viaþa ei pãmânteascã a cãutatsã le comunice altora bucuria pe care o purta în inimã.Dupã vestirea îngerului, pleacã deîndatã sã ducã bucuriala veriºoara sa, Elisabeta. La nunta din Cana, când sãrbã-toarea era gata sã se termine cu un faliment, intervinepe lângã Fiul ei, pentru ca bucuria nuntaºilor sã poatãcontinua. Cu atât mai mult doreºte ca bucuria sã fie trãsã-tura vieþii noastre, mai ales a acelora care, asemenea ei,


îºi consacrã, prin celibat, viaþa lui Dumnezeu. Maria neaminteºte cã bucuria ne intrã în inimã în mãsura încare ne vom lãsa transformaþi de harul lui Dumnezeu ºivom izgoni din noi pãcatul. Adevãratul nume al pãca-tului e tristeþea. Maria ne mai aminteºte cã bucuria estefiica sacrificiului, cã adevãrata bucurie se naºte din sufe-rinþã, dupã cum bucuria Paºtelui izvorãºte din cruce.Dumnezeu ne cheamã la o misiune grea ca ºi pe Maria.Dar Domnul este cu noi aºa cum a fost ºi cu ea.


FFeecciiooaarrãã ccrreeddiinncciiooaassãã

Însã îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, cãci ai aflat harla Dumnezeu. Vei primi în sân ºi vei naºte un fiu ºi-l veinumi Isus. Acesta va fi mare:va fi numit Fiul Celui Preaînaltºi Domnul Dumnezeu îi va da tronul tatãlui sãu David; ºiva domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu vaavea sfârºit”.Maria a spus cãtre înger: „Cum va fi aceasta, din momentce nu cunosc bãrbat?” (Lc 1,30-34).

Sfântul Ieronim îi scria sfântului Paulin de Nola: „Totce citim în cãrþile divine lumineazã fãrã îndoialã ºi strã-luceºte ºi la suprafaþã, dar mult mai dulce este mãduva.Cine vrea sã mãnânce miezul unei nuci îi sparge mai întâicoaja”. Pagina sfântului Luca despre Buna-Vestire amauzit-o de atâtea ori ºi o ºtim pe de rost, dar o cunoaºtempoate superficial. Prin meditare atentã ºi profundã, sãîncercãm sã spargem coaja cuvintelor, ca sã gustãm mã-duva dulce a învãþãturii spirituale pe care o conþine. Pentrua contempla misterul Bunei-Vestiri, trebuie sã dãm Evan-ghelia cu o paginã în urmã, la o altã povestire în careeroul principal este preotul Zaharia. Acelaºi înger duceaceeaºi veste la douã persoane diferite, dar vestea pro-voacã douã reacþii contrare: necredinþa lui Zaharia ºicredinþa Mariei. În primul caz, mesagerul lui Dumnezeuse îndreaptã, la ceasul solemn al jertfei de tãmâiere, sprelocul cel mai sfânt de pe pãmânt, la Ierusalim, cetatea luiDumnezeu, la templu, acolo unde locuia Cel Preaînalt,acolo unde evreii evlavioºi din toatã lumea mergeau sãvadã faþa lui Dumnezeu(cf. Ps 42,3), adicã sã i se închine.ªi iatã-l pe omul lui Dumnezeu, pe Zaharia, specializat

în cele sfinte, exact, punctual, îmbrãcat în veºminte litur-gice strãlucitoare, impecabil în arta de a mânui cãdelniþaºi-n executarea ceremoniilor, cã are ocazia de a descopericât este de departe de Dumnezeul cãruia îi slujea. Era înslujba lui Dumnezeu, dar Dumnezeu nu intrase în viaþalui. „Iatã”, îi spune îngerul „soþia ta, Elisabeta, va naºteun fiu”. Zaharia numai cât nu i-a râs în faþã: „Cum esteposibil? Eu sunt bãtrân, soþia mea la fel”. Este neîncre-zãtor, sceptic, raþionalist: cum putea Dumnezeu sã facãun lucru ce depãºea legile naturii? ªi întrucât era preot,fãcuse studii de teologie ºi Biblie, ar fi trebuit sã ºtie cãDumnezeu mai fãcuse minuni de felul acesta cu alte ocazii.Sara, soþia lui Abraham, apoi mama lui Samson, mamalui Samuel, fuseserã femei bãtrâne sau sterile, care, cuputerea lui Dumnezeu, aduseserã copii pe lume. Pentrunecredinþa sa, preotul Zaharia este pedepsit cu mutismul:îi este legatã limba ca sã nu mai vorbeascã altora despreun Dumnezeu atotputernic în a cãrui putere nu credea.

Dupã ºase luni, îngerul coboarã din nou, de data aceastaîntr-un sãtuc din nordul Palestinei, un sãtuc care nu estemenþionat nici mãcar o singurã datã în Vechiul Testa-ment. Coboarã într-o zi fãrã importanþã, la un ceas fãrãimportanþã, la o tânãrã fatã fãrã ºtiinþã de carte ºi fãrãimportanþã în ochii lumii. La cuvântul îngerului, Mariacrede fãrã rezerve, deºi ea nu are exemple în trecut, caZaharia, pe care sã se sprijine: nu se mai pomenise nicio-datã ca o fecioarã sã nascã ºi sã rãmânã totuºi fecioarã.Nu are nevoie de vreun semn cum voia Zaharia. Nu în-treabã ca el: „Cum este posibil?”, ci se întreabã: „Cum seva întâmpla aceasta? Cãci am hotãrât sã rãmân fecioarã”.Dar nu se îndoieºte cã la Dumnezeu existã soluþie. Între-barea ei nu exprimã îndoialã, ci mirare ºi uimire în faþasurprizelor lui Dumnezeu.

FECIOARÃ CREDINCIOASÃ 25

Sfântul Luca subliniazã puþin mai departe actul decredinþã al Mariei, punând pe buzele Elisabetei excla-maþia: „Fericitã aceea care a crezut cã se vor împlini celespuse ei de Domnul!” Întreaga viaþã a Mariei a fost unact neîntrerupt de credinþã. Nu am gãsit cuvinte care sãscoatã mai bine în evidenþã credinþa Mariei ca acestea pecare le scrie sfântul Alfons de Liguori:

Credinþa Mariei depãºeºte credinþa tuturor oamenilor ºi atuturor îngerilor. L-a vãzut pe Fiul sãu în grajdul din Bet-leem, ºi a crezut cã totuºi el este creatorul lumii. L-a vãzutfugind din faþa lui Irod, ºi nu s-a clãtinat în credinþa cã eleste regele regilor. L-a vãzut nãscându-se, ºi a crezut cã elexistã din veºnicie. L-a vãzut sãrac ºi lipsit chiar de lucrurilecele mai necesare. Cu toate acestea a crezut cã el este stã-pânul universului. L-a vãzut zãcând pe paie, ºi totuºi, acrezut cã el este atotputernic. L-a auzit plângând, ºi totuºi,a crezut cã el este bucuria paradisului. Iar la sfârºit, l-avãzut murind, expus la tot felul de insulte, atârnat pe ocruce ºi, când credinþa tuturor s-a zdruncinat, Maria nu aºovãit în convingerea cã el este Dumnezeu (Gloriile Mariei).

Cea mai profundã dorinþã a inimii omeneºti, setea ceamai arzãtoare, e dorinþa, e setea de Dumnezeu. Aceastãsete vitalã de Dumnezeu a exprimat-o admirabil MahatmaGandhi (1869-1948), când scria: „Mãrturisesc cã aº puteatrãi chiar fãrã apã ºi fãrã aer, dar nu fãrã el. Aþi puteasã-mi scoateþi ochii; asta nu m-ar ucide. Dar scoateþi-micredinþa în Dumnezeu ºi sunt mort”.

Acesta e un instinct al sufletului, care poate fi înãbuºitpentru un timp, dar nu poate fi distrus. Iatã, în vremurilenoastre, când se credea cã cuvântul „Dumnezeu” ar puteafi scos din dicþionare, acest instinct a rãbufnit din nou.Aºa se explicã în zilele noastre explozia sectelor la careasistãm. Mulþi îl cautã pe Dumnezeu în filozofiile orientaleindiene, în sectele ezoterice, în magie, în spiritism. Sfântul


Luca, în cele douã povestiri ale sale ne dã o lecþie extra-ordinarã: Pe Dumnezeu îl gãseºte nu cel care îl cautã peel, ci cel care este cãutat de el: nu Zaharia ºi evreii careurcau la Ierusalim, la templu, ca sã-l caute pe Dumnezeu,ci Maria, cei simpli, cei umili, la care Dumnezeu coboarãîn tãcere, în anonimat, la cei pe care el îi viziteazã. Iar noil-am gãsit pe Dumnezeu nu fiindcã l-am cãutat, ci fiindcãel ne-a cãutat ºi ne-a gãsit deja de multã vreme. B. Pascalse ruga astfel: „Doamne, eu nu te-aº fi cãutat dacã tu numai fi gãsit”. Iar preferinþele lui Dumnezeu se îndreaptãîntotdeauna spre cei umili. Poporul umil nu este niciodatãîn crizã de credinþã. În crizã de credinþã sunt întotdeaunasavanþii ºi teologii, excepþie fãcând cei umili.

Maria, pusã faþã în faþã cu preotul Zaharia, ne amin-teºte de cuvintele sfântului Pavel:

Însã Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca sã-i facã deruºine pe cei înþelepþi. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii,ca sã le facã de ruºine pe cele puternice. Dumnezeu a alescele de jos ale lumii ºi dispreþuite, ba chiar cele ce nu sunt,ca sã le distrugã pe cele ce sunt, aºa încât nimeni sã nu sepoatã mândri înaintea lui Dumnezeu” (1Cor 1,27-29).

Admirãm credinþa Mariei, dar sã nu ne mulþumim são admirãm. Sã o luãm ca model. Cardinalul Newman,înainte de a se converti, pe când era pastor anglican, scria:

Sfânta Fecioarã ne este model de credinþã, în felul cum tre-buie sã primim ºi sã studiem adevãrul divin ... ea nu con-siderã cã este deajuns sã-l primeascã, ci îl mediteazã, nuconsiderã cã este deajuns sã-l posede, ci îl pune în practicã...nu îl trece mai întâi prin sita raþiunii, cum face Zaharia, caapoi sã creadã; ci întâi crede, renunþând la judecatã, ºi apoi,din iubire ºi respect, judecã (mediteazã) ceea ce a crezut.Astfel, ea devine model nu numai pentru lumea incultã, ciºi pentru doctorii Bisericii...


Într-o zi, un coleg care se pregãtea în strãinãtate pentrugradele academice în teologie îmi spunea: „Am de gândsã mã ocup cu studiile, nu mã mai rog Rozariul”. Vã asigurcã bunicele ºi mamele noastre, care n-au trecut prin aca-demiile de teologie, dar ºtiu sã se roage Rozariul, sunt maisolide în credinþã decât respectivul candidat la gradeleacademice. Maria a fost vizitatã de Dumnezeu pe cândse ruga. Cine se roagã e vizitat de Dumnezeu.

Închei cu o paginã admirabilã a lui Carlo Carretto, scrii-torul italian dispãrut de curând:

– Isuse, îndrãznesc sã-þi cer un lucru: vorbeºte-mi despremama ta... Când eram mic, mama mã punea sã spun Ro-zariul; mai era încã pe atunci obiceiul sã se spunã în bise-ricã Rozariul ºi, chiar dacã era o rugãciune care mã adormea,ea îmi umplea inima de atâta pace ºi mã simþeam mulþumit,cu adevãrat mulþumit. Apoi a venit un timp în care am în-ceput sã „gândim”. Nu am mai adormit rugându-ne, dar audispãrut mulþumirea, pacea, bucuria. ªi, mai ales, a dispãrutea, mama ta.(Isus) – Bine, sã vorbim despre ea. Voi faceþi din evanghelie,din vestea mântuirii, o idee. Voi trãiþi cu idei, vã hrãniþi cuidei, vã interesaþi de idei, vã umpleþi ziua cu idei. ªi nu ºtiþicã eu am venit nu sã aduc o idee, ci o viaþã, viaþa însãºi. Celegãturã puteþi avea voi cu mama mea, care n-avea nevoiede idei? Ea trãia. Eu eram viaþa ei. Ce purta ea în sânul einu era o idee, eram eu, care sunt viaþa. Nu mai poþi intraîntr-unul dintre grupurile voastre de creºtini militanþi fãrãsã auzi cuvinte, cuvinte ºi iarãºi cuvinte. Cum puteþi voi são înþelegeþi pe mama mea, care nu vorbea niciodatã? ... Voidiscutaþi, în loc sã vã rugaþi ... Mama mea fãcea contrariul:se ruga, tãcea, iubea, ºi astfel, viaþa divinã se dezvolta în ea.Ea nu vorbea despre mine, nu mã trata ca pe un studiu teo-logic, dar îmi asculta noaptea pânã ºi respiraþia... Iar voi?Continuaþi sã vorbiþi despre mine fãrã sã mã cunoaºteþi.Studiaþi ore ºi ore în cãrþile de teologie, dar fãrã sã simþiþi


vreodatã dorinþa de a sta cu mine o clipã în tãcerea uneibiserici. Vreþi sã salvaþi „lumea a treia” ºi nu vã salvaþi câtde cât inima voastrã dezordonatã, lipsitã de pace ºi debucurie. Dacã aþi cãuta viaþa divinã, adicã pe mine din voi(In 14,20), v-aþi întâlni cu mama mea, care nu a fãcut alt-ceva decât sã poarte în ea viaþa divinã spre a o da lumii.Cerul ei eram eu, intimitatea ei eram eu, inspiraþia ei erameu, în tot ceea ce fãcea ea eram eu.


AArrcchhiippaarrtteennooss((PPrriimmaa ddiinnttrree ffeecciiooaarree))

Maria a spus cãtre înger: „Cum va fi aceasta, din mo-ment ce nu cunosc bãrbat?” (Lc 1,34).

Sau, mai exact: Cum se va întâmpla aceasta, cãci eusunt fecioarã? Din aceastã întrebare pusã îngerului, toatãtradiþia creºtinã, toþi sfinþii pãrinþi ai Bisericii, toatã exe-geza sãnãtoasã, veche ºi nouã, au înþeles un singur lucru,ºi anume: cã Maria a decis sã rãmânã fecioarã. Sã pre-cizãm un lucru: fecioria, celibatul, este un ideal specificºi exclusiv creºtin. Acest ideal, înainte de a fi cunoscut,înainte de a fi proclamat de Cristos, a fost practicat, a fosttrãit de Maria. Pentru lumea iudaicã în care trãia Maria,fecioria, celibatul, era pedeapsa ºi blestemul lui Dumnezeuºi renunþarea la cãsãtorie era un lucru de neconceput.Este adevãrat cã în Vechiul Testament gãsim un caz încare Dumnezeu cheamã un om la celibat: este vorba deIeremia. Dar celibatul lui are un aspect dramatic, dureros,umilitor. Viaþa lui este un blestem ºi acest blestem esteun semn profetic, o prevestire a blestemului, a tragediei,a nimicirii care se va abate asupra Israelului. Nu numaifecioria era o catastrofã insuportabilã, dar ºi sterilitatea,neputinþa de a avea copii. Acesta era motivul pentru careSara, soþia lui Abraham, nu mai valora doi bani în faþabãrbatului ei ºi a lui Agar, sclava patriarhului. Ana, soþialui Elcana, plângea cu atâta foc în sanctuarul din Silo încâtpreotul Eli, vãzând-o, i-a spus: „Pânã când vei fi beatã?Du-te de te trezeºte!” (1Sam 1,14). Nu era beatã. Plângeafiindcã nu avea copii. Pentru rugãciunile ºi lacrimile ei,Dumnezeu avea sã i-l dea pe Samuel.

Pe multe morminte din aceastã perioadã se pot citiinscripþii ca aceasta: „Era încã fecioarã, vai, încã nu eramãritatã când a murit!”.

Este drept cã la vremea aceea exista în Palestina, laQumran, pe þãrmul Mãrii Moarte, secta esenienilor, desprecare Filon scrie:

Dispreþuiesc cãsãtoria practicând înfrânarea completã. Niciun esenian nu-ºi ia femeie... pentru cã... oricine e prins înlanþurile unei femei... nu numai cã nu mai este acelaºi omîn ochii altora, dar, fãrã sã-ºi dea seama, a devenit un alt om:din om liber, a devenit un sclav.

În cimitirul de la Qumran s-au gãsit ºi oase de femei:ceea ce înseamnã cã pe lângã mãnãstire trãia ºi un grupde femei, un fel de terþiare. Despre ele scrie acelaºi Filoncã dispreþuiesc plãcerile trupului întrucât iubesc ºi cautãînþelepciunea. Fecioara Maria nu are nimic de a face cuidealul acestor fecioare. La acestea celibatul înseamnãdispreþ faþã de cãsãtorie ºi faþã de sexul opus sau, cel mult,e vorba de un celibat ascetic, ritual, adicã de un efort umande a-l cãuta ºi gãsi pe Dumnezeu, de a te apropia de el.La Maria, dimpotrivã, fecioria nu este lucrare de ascezãumanã, ci este iniþiativa ºi chemarea lui Dumnezeu. Marianu a gãsit har la Dumnezeu pentru cã era fecioarã, darera fecioarã pentru cã a gãsit har la Dumnezeu ºi pentrucã el a ales-o ºi a chemat-o la viaþa de feciorie. Lucrusigur e cã Maria a corespuns perfect, cu o credinþã neclin-titã, la harul chemãrii la viaþa de feciorie. A acceptat fãrãobiecþie ºi cu bucurie toate consecinþele unui asemeneamod de viaþã, care a însemnat eroism, dispreþ faþã dementalitatea lumii în care trãia, zicând: „Iatã-mã, suntgata”, la o vârstã când toate fetele de seama ei nu visaualtceva decât sã se mãrite ºi sã aibã copii. Ea cunoaºteaBiblia, ºtia cã Dumnezeu îºi pleacã privirile, de preferinþã,

ARCHIPARTENOS 31

asupra femeilor celor mai dispreþuite de lume, adicã asu-pra femeilor sterile, binecuvântându-le în cele din urmãîn urmaºi mai mult decât pe celelalte femei. Astfel, ste-rilei Sara i l-a dat pe Isaac, devenind, asemenea bãrba-tului sãu, Abraham, mama unui popor mai numeros decâtstelele cerului ºi nisipul mãrii. Soþiei lui Manoah i l-a datpe Samson, eliberatorul poporului din mâna filistenilor.Anei i l-a dat pe Samuel, unul dintre cei mai mari profeþiai lui Israel. Veriºoarei sale, Elisabeta, i l-a dat pe Ioan,cel mai mare dintre toþi cei care s-au nãscut din femeie.Maria cunoºtea promisiunea fãcutã de Dumnezeu prinprofetul Isaia: „Eunucilor care vor alege ce-mi este plãcut ºivor rãmâne statornici în legãmântul meu le voi da în casamea ºi înlãuntrul zidurilor mele un loc ºi un nume maibun decât fii ºi fiice; le voi da un nume veºnic, care nu seva stinge” (Is 56,4-5). La fel, Maria, acceptând fecioriaºi sterilitatea din iubire totalã ºi exclusivã faþã de Dum-nezeu, a devenit mama cea mai fecundã pe care a avut-opãmântul; Mamã a lui Dumnezeu, Mamã a Mântuitorului,Mamã a Bisericii, Mamã a tuturor fiilor lui Dumnezeu.Maternitatea sa îºi are rãdãcinile înfipte în ceea ce eraconsiderat, la evrei, tragedia dureroasã a fecioriei.

Ca ºi Maria, persoanele consacrate lui Dumnezeu, auo chemare specialã ºi un har extraordinar; chemarea laviaþa de curãþie desãvârºitã. O stare de viaþã, în ochiimultora, absurdã, sterilã, inutilã, fãrã sens, vrednicã, dacãnu de dispreþ, cel puþin de compãtimire. În realitate, caºi pentru Maria, acest fel de viaþã este izvor de fecunditatespiritualã. Aºa se justificã titlul cu care pânã ºi ateii i seadreseazã preotului: „pãrinte”, adicã „tatã”. Sau titlul cucare ne adresãm cãlugãriþelor: „maicã”, „mamã”. În scri-sorile sfântului Pavel apare la tot pasul legãtura strânsãdintre celibat ºi fecunditatea apostolicã. El, apostolulcelibatar, li se adreseazã galatenilor: „Copiii mei, pentru


care îndur din nou chinurile naºterii pânã când Cristosse va forma în voi” (Gal 4,19). Creºtinilor din Tesalonic:„Ne-am fãcut blânzi în mijlocul vostru ca o doicã ce îºidezmiardã copiii. Atât de ataºaþi eram de voi încât eramgata sã vã dãm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci ºisufletele noastre pentru cã ne deveniserãþi dragi” (1Tes2,7-8). Corintenilor: „Vã scriu acestea, nu ca sã vã fac deruºine, ci ca sã vã mustru ca pe niºte copii iubiþi ai mei.Cãci chiar dacã aþi avea zece mii de învãþãtori în Cristos,nu aveþi mai mulþi pãrinþi: eu v-am nãscut în Cristos Isusprin evanghelie” (1Cor 4,14-15).

Sã ne gândim cum ar arãta Biserica noastrã, cât de ste-rilã ar fi viaþa ei fãrã mulþimea de suflete generoase care,asemenea Mariei, au îmbrãþiºat viaþa de feciorie, de celi-bat, pentru împãrãþia cerurilor. Ce ar fi Biserica noastrãfãrã Augustin, fãrã Ieronim, fãrã Ioan Gurã de Aur, fãrãBenedict, fãrã Bonifaciu, fãrã Ciril ºi Metodiu, fãrã Fran-cisc de Assisi, fãrã Ecaterina, fãrã Toma de Aquino, fãrãVincenþiu de Paul, fãrã Ignaþiu de Loyola, fãrã FranciscXaveriu, fãrã Ioan Bosco, fãrã Ioan Vianney ºi atâþia alþii.Despre toþi aceºtia s-ar putea spune ceea ce Toma deCelano scria despre sfânta Clara: „Într-adevãr, se pãreacã în ea se adevereau cuvintele profetului: «Mult mainumeroºi sunt fiii celei sterile ºi fãrã bãrbat decât ai celeimãritate»”.

Având în vedere importanþa pe care curãþia desãvâr-ºitã o are pentru rãspândirea împãrãþiei lui Dumnezeuºi pentru mântuirea sufletelor, este normal ca ea sã fie,în primul rând, þinta Ispititorului. Devoþiunea cãtre sfântaFecioarã, Rozariul, este arma de apãrare cea mai puternicãce ne stã la îndemânã. Avem un exemplu extraordinar înzilele noastre în fericitul Bartolo Longo care, eliberat deSatana prin mijlocirea Mariei, devine apostolul sfântuluiRozariu. Sanctuarul de la Pompei, cu tot ceea ce se vede

ARCHIPARTENOS 33

acolo, este poate tot ce m-a impresionat mai mult în Italia.Este opera acestui om. Nãscut în sudul Italiei în 1848,într-o familie creºtinã, primeºte o bunã educaþie religi-oasã. Mama sa l-a învãþat sã se roage Rozariul. Mic fiind,când i se povestea despre patima Domnului, îi pãrea rãucã nu a fost el acolo pe Calvar. I-ar fi ucis cu puºca tatãluisãu pe toþi cãlãii lui Isus. Studiazã, face doctoratul îndrept, ajunge avocat. Dar în tinereþe rãtãceºte de la cre-dinþa adevãratã. Sunt timpuri grele, timpurile lui Gari-baldi, în care dominã francmasoneria ºi anticlericalismul.La Universitatea din Napoli, unde studiazã, predau totfelul de atei ºi de preoþi apostaþi. Bartolo intrã în franc-masonerie, þine conferinþe anticlericale, organizeazã mani-festaþii contra religiei, la birt dã de bãut pe gratis celorcare insultã un preot. Intrã într-o sectã spiritistã, satanicã,se iniþiazã ºi este hirotonit preot spiritist. La o ºedinþãspiritistã întreabã spiritele: „Care dintre cele douã re-ligii este adevãratã, cea catolicã sau cea protestantã?”.Rãspunsul: „Nici una”. Altãdatã întreabã: „Cele zece po-runci sunt adevãrate?”. Rãspunsul; „Da, în afarã de una,porunca a ºasea”. Din acest moment, tânãrul se afundãîn noroiul desfrâului. Este condus acum de duhul necuratce îl inspirã, dându-se drept arhanghelul Mihail. Satana,interesant, îl obligã sã spunã psalmi ºi sã facã posturigrele, cerându-i adoraþie ºi supunere oarbã. Îºi consacrãtoate puterile ca sã converteascã toþi preoþii ºi toate cãlu-gãriþele la spiritism. Dar Maria îl salveazã din gheareleSatanei. Se converteºte, intrã în Ordinul Terþiarilor Do-minicani, cu numele de frate Rosario (fratele Rozariu).Moare în 1926. În 1980, papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat„fericit”. Ca ºi Maria, noi acceptãm cu bucurie chemareaºi harul lui Dumnezeu, de a trãi în curãþie desãvârºitã,conºtienþi de sacrificiile ºi greutãþile pe care celibatul leaduce cu sine.


Chiara Lubich, întemeietoarea Miºcãrii Focolarine, faceo constatare dureroasã: societatea de azi, zisã creºtinã,mai ales tineretul, o izgoneºte, o þine departe pe SfântaFecioarã, o ignorã. Dacã cineva vorbeºte despre ea, estetaxat înapoiat, bigot medieval, riscã sã devinã nepopular.De ce? Explicaþia este simplã. Tocmai pentru cã Mariaeste fecioarã, este Fecioara prin excelenþã, este modelulºi simbolul curãþiei fãrã umbrã. De aceea, este un semnpermanent de contradicþie, o dojanã ºi o condamnarecontinuã pentru o lume care se lasã pradã dezmãþului ºiimortalitãþii. De aceea, lumea nu poate sã o suporte peMaria, pentru cã aceasta nu poate sã suporte necurãþia.Îmi amintesc ce furtunã de proteste, de ameninþãri s-adezlãnþuit în presa italianã, acum câþiva ani în urmã,la sãrbãtoarea Neprihãnitei Zãmisliri, când, la predicã,arhiepiscopul de Bologna a afirmat cã femeile de azi, spredeosebire de Maria, nu mai sunt nici fecioare, nici mame.Maria, deschizând noua cale a vieþii de feciorie, a trebuitsã meargã împotriva curentului, sã înfrunte cu curaj men-talitatea unei lumi întregi. Este ceea ce ne aºteptã, într-omãsurã mai mare sau mai micã, pe toþi cei chemaþi la viaþade celibat: luptã continuã, angajare, sacrificiu. Dar o facemcu bucurie, conºtienþi cã este singura cale care duce lavictorie ºi la mulþumire sufleteascã.

ARCHIPARTENOS 35

CChhiivvoottuull lleeggããmmâânnttuulluuii

Îngerul i-a spuns: „Duhul Sfânt va veni asupra ta ºi putereaCelui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se vanaºte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Iatã, Elisabeta, rudata, a zãmislit ºi ea un fiu la bãtrâneþe, ºi aceasta este lunaa ºasea pentru ea care era numitã sterilã, pentru cã la Dum-nezeu nimic nu este imposibil” (Lc 1,35-37).

Bineînþeles cã la Dumnezeu nimic nu este cu neputinþã.Am vizitat cu un an în urmã, la Napoli, mormântul sfân-tului Giuseppe Moscati, medicul, profesorul universitar,mort în 1927 ºi canonizat recent, în 1987, de cãtre papaIoan Paul al II-lea. Se aflã în biserica Gesù Nuovo a iezui-þilor. Rectorul bisericii, foarte amabil, mi-a dat explicaþii,mi-a arãtat muzeul alãturat cu toate lucrurile care auaparþinut sfântului. Mi-a zis: „Am primit acum o orã oscrisoare de la o doamnã care era în imposibilitate abso-lutã de a avea copii. A consultat toþi medicii, a fãcut toatetratamentele, dar nici o speranþã. A fãcut o novenã lasfântul Giuseppe Moscati ºi minunea s-a întâmplat. Înculmea bucuriei, scrie cã aºteaptã un copil”. La Dumnezeutotul este cu putinþã, mai ales când Fiul sãu decide sã seîntrupeze ºi sã se nascã dintr-o femeie.

„Duhul Sfânt va veni asupra ta ºi puterea Celui Prea-înalt te va umbri” (Lc 1,35). E de preferat sã nu separãmaceste douã propoziþii, ci sã le considerãm identice, sino-nime. În Vechiul Testament, Duhul Sfânt e o forþã divinãcare pune stãpânire pe Ghedeon, pe Samson, pe Saul, peDavid, transformându-i, fãcându-i capabili sã înfãptuiascãlucruri extraordinare. Iar norul care umbreºte simboli-zeazã prezenþa misterioasã a lui Dumnezeu care, pe de o

parte, îl ascunde pe Dumnezeu protejând ochii oame-nilor care ar muri dacã l-ar vedea faþã în faþã, pe de altãparte, descoperã prezenþa lui Dumnezeu în mijlocul oa-menilor.

Cartea Exodului povesteºte cã, la porunca lui Dum-nezeu, Moise i-a ridicat o locuinþã lui Dumnezeu, un cort,numit cortul întâlnirii, în care a aºezat chivotul legãmân-tului. „Atunci – scrie Sfânta Carte – norul a acoperit cor-tul întâlnirii ºi slava Domnului a umplut cortul. Moisenu putea sã intre în cortul întâlnirii pentru cã norulstãtea deasupra lui ºi slava Domnului umplea cortul”(Ex 40,34-35). Norul rãmâne deasupra cortului, îl aco-perã, iar slava Domnului umple cortul. Dumnezeu esteprezent deasupra cortului ºi, în acelaºi timp, e prezentîn cort. O imagine simplã ce ne aratã cã Dumnezeu, rã-mânând la distanþã infinitã deasupra oamenilor, poate,în acelaºi timp, sã coboare ºi sã locuiascã în mijlocul oa-menilor.

Acelaºi lucru s-a întâmplat când chivotul a fost trans-portat la Ierusalim ºi aºezat în templul construit de Solo-mon: „În clipa când au ieºit preoþii din locul sfinþit, norula umplut casa Domnului. Preoþii n-au putut sã rãmânãacolo sã facã slujba, din pricina norului. Cãci slava Dom-nului umpluse casa Domnului” (1Rg 8,10-11).

Dar iatã, îngerul Gabriel îi face cunoscut Mariei cãaceastã prezenþã a lui Dumnezeu, care în trecut locuiseîn cort, apoi în templul din Ierusalim, era pe punctul dea locui în sânul ei, transformând acest sân feciorelnicîntr-un sanctuar. Aceastã prezenþã, pe care Maria, dincopilãrie, învãþase sã o adore într-un singur loc de pepãmânt, la Ierusalim, îngerul Gabriel îi face cunoscut cãde acum înainte poate sã o adore în ea însãºi. Este ceeace scrie evanghelistul Ioan: „ªi Cuvântul s-a fãcut trupºi a locuit între noi, iar noi am vãzut gloria lui” (In 1,14).

CHIVOTUL LEGÃMÂNTULUI 37

Cine intrã pentru prima datã în casa sfântã care se aflãîn interiorul sanctuarului de la Loretto, în Italia, sau cineintrã pentru prima datã în „Capela Întrupãrii”, adicã încasa Mariei ce se aflã în interiorul bazilicii din Nazaret,este cuprins de o emoþie de nedescris la gândul cã se aflãîn locul unde s-a petrecut cel mai mare eveniment dinistoria omenirii: întruparea lui Isus. Dar sanctuarul celmai mãreþ este Maria însãºi, ea este templul ºi chivotulnoului legãmânt. Ca în orice sanctuar, este normal sã segãseascã ºi în mijlocul acestui sanctuar un altar: altaruleste inima preacuratã a Fecioarei. Pe altarul acestei inimieste aºezatã victima, Cuvântul întrupat. De pe acest altar,Isus îi spune Tatãlui: „Tu n-ai voit nici jertfã, nici ofrandã,ci mi-ai alcãtuit un trup. Nu þi-au plãcut nici arderile detot, nici jertfele pentru pãcat. Atunci am zis: «Iatã, vin...ca sã fac voinþa ta, Dumnezeule»” (Evr 10,5-7).

Nimeni nu este obligat sã creadã în revelaþii particulare.Cu toate acestea, meritã sã fie ascultatã descrierea întru-pãrii aºa cum a vãzut-o Ana Ecaterina Emmerich în reve-laþia pe care ea a avut-o:

Când Fecioara preasfântã a spus: „Fie mie dupã cuvântultãu!”, Duhul Sfânt a apãrut sub chipul unei fiinþe înaripate,care nu era totuºi chipul unui porumbel obiºnuit. Capulavea faþã de om. De o parte ºi de alta se lãsau parcã în josdouã aripi fãcute din luminã. Din mâini ºi din inimã þâº-neau trei izvoare de luminã, care se uneau în partea dreaptãa Mariei.Abia învãluitã de acea luminã, Maria apãrea ea însãºi, înîntregime, strãlucitoare ºi parcã transparentã; era ca întu-nericul care fuge din faþa luminii, ca noaptea care disparela sosirea zilei. Nu a rãmas nimic întunecos în ea; era inun-datã de splendoare, era toatã ca o luminã orbitoare. Apoiîngerul dispãru; luminozitatea care îl însoþise se retrase.Parcã cerul aspirase ºi absorbise acel torent de luminã. ªicând acesta dispãru, din ultimele sale licãriri cãzu asupra


Mariei o ploaie de trandafiri albi ºi de frunze verzi. În timpulacestei vedenii simþeam cã îngheþ de spaimã. Cãci am observatun ºarpe îngrozitor care pãtrunsese prin peretele casei. S-aoprit pe treapta a treia. Aripile lui erau ca de ºoarece cuaripi... pe piele avea puncte de culori îngrozitoare. Era maimonstruos ºi mai înspãimântãtor decât ºarpele din para-disul pãmântesc. Mai înainte ca îngerul sã disparã, a apãsatcu piciorul pe capul monstrului care a scos un urlet atât deînspãimântãtor încât tremuram de spaimã. Au venit apoitrei spirite care l-au izgonit afarã din casã.Dupã dispariþia îngerului, Fecioara preasfântã a rãmas înextaz, în reculegere. Am vãzut cã ea îl privea ºi-l adora peMântuitorul care se întrupase în ea, sub forma unui trupuºoruman luminos care era deja perfect format.La Ierusalim, femeile trebuia sã se opreascã în vestibulultemplului, nu puteau sã pãtrundã în locul numit „sfânt”,unde intrau numai preoþii. Dar la Nazaret trãieºte o fecioarãcare a devenit templu. Sfânta Sfintelor este în ea, MarelePreot este în ea. Ea singurã este alãturi de el. Ah, totul esteatât de miºcãtor ºi de minunat ºi, în acelaºi timp, atât desimplu ºi de natural! Iatã, s-au adeverit cuvintele psalmului45: „Un râu cu braþele sale înveseleºte cetatea lui Dum-nezeu, locuinþa sfântã a Celui Preaînalt. Dumnezeu este înmijlocul ei...” (Ps 45,5).

Citim în Sfânta Scripturã cã Iosua, înainte de a treceIordanul pentru a intra în þara fãgãduitã, i-a dat poporuluiisraelit aceastã poruncã: „Când veþi vedea chivotul legã-mântului Domnului Dumnezeului nostru dus de preoþi...sã plecaþi din locul în care sunteþi ºi sã porniþi dupã el.El vã va arãta drumul pe care trebuie sã-l urmaþi, cãcin-aþi mai trecut pe drumul acesta” (Ios 3,3-4). Cât de bineni se potrivesc aceste cuvinte ºi nouã, celor care formãmnoul popor al lui Dumnezeu în drum spre þara fãgãduitã,spre paradis! Maria este chivotul viu al noului legãmânt,chivotul viu al lui Dumnezeu. Acest chivot ne aratã dru-mul pe care trebuie sã-l urmãm dacã nu vrem sã rãtãcim

CHIVOTUL LEGÃMÂNTULUI 39

în viaþã. Maria este modelul nostru desãvârºit. Practic,dacã ne gândim la tema tratatã, Maria ne poate servi demodel? Desigur, aºa cum Maria l-a zãmislit ºi l-a nãscutfizic pe Cristos, la fel, noi îl putem zãmisli ºi naºte peCristos pe plan spiritual, devenind ca ºi ea temple, lo-cuinþe ale lui Dumnezeu. Iatã în acest sens un text admi-rabil scris de o misticã olandezã din secolul al XVI-lea:„Fericit eºti tu, suflet feciorelnic, pentru cã din tine se vanaºte izvorul sfinþeniei”. Sfântul Bernard spune:

Cel care ne-a creat se naºte în noi. Este ca ºi cum nu ar fifost de ajuns ca Dumnezeu sã fie Tatãl nostru; el vrea ca noisã-i fim mamã... Suflet bun ºi credincios, lãrgeºte-þi sânulinimii tale, deschide-þi dorinþa spre nemãrginit, nu rãmâneîn îngustimea ta lãuntricã, ca sã-l poþi zãmisli pe Cristos,pe cel pe care lumea întreagã nu-l poate cuprinde. Din mo-mentul în care Fericita Fecioarã Maria l-a zãmislit, el con-tinuã sã fie zãmislit în fiecare zi în noi, prin credinþã... Eucred cã noi îl naºtem cu adevãrat pe Cristos în mãsura încare noi toþi am primit din plinãtatea sa... Este zãmislit laînceput când primim Cuvântul: apoi sufletul aduce rod; prinfaptele bune, este nãscut Cristos. Este ceea ce spune sfântulPavel: «Copiii mei... îndur din nou chinurile naºterii pânãcând Cristos se va forma în voi» (Gal 4,19).

Spunea scriitorul Metastasiu: „Oriunde îmi întorc pri-virile, te vãd pe tine, Dumnezeule nemãrginit, te admirîn lucrãrile tale, te recunosc în mine însumi”.

La Botez am devenit locuinþa Sfintei Treimi ºi rã-mânem locuinþa Sfintei Treimi atâta vreme cât, prin pã-catul de moarte, nu pierdem harul sfinþitor: „Dacã cinevamã iubeºte, va þine cuvântul meu; Tatãl meu îl va iubi ºivom veni la el ºi ne vom face locuinþã la el” (In 14,23). Îm-plinind în toate voinþa lui Dumnezeu, devenim, asemeneaMariei, mamã a lui Isus: „Oricine face voinþa Tatãlui meudin ceruri acela îmi este ºi frate ºi sorã ºi mamã” (Mt12,50).


„„FFiiee mmiiee dduuppãã ccuuvvâânnttuull ttããuu””

Dupã ce îngerul Gabriel i-a fãcut Mariei, din partea luiDumnezeu, extraordinara propunere, dupã ce a asigurat-ocã va putea sã fie mamã fãrã a-ºi pierde fecioria, întrucâtla Dumnezeu nimic nu este cu neputinþã (ºi aici este cazulsã amintim cã îngerul trimis la Maria nu a fost ales laîntâmplare; Gabriel înseamnã tocmai puterea lui Dum-nezeu, sau Dumnezeu ºi-a arãtat puterea), a urmat unmoment de tãcere. Nu era necesar ca acest moment sã fielung. Oricum, lung sau scurt, acest moment era necesar.A fost un moment cum nu a mai existat altul în istoriaomenirii, un moment de deliberare, de decizie pentru rãs-punsul „da” sau „nu” cãci, deºi la Dumnezeu nimic nueste cu neputinþã, existã totuºi ceva cu neputinþã ºi laDumnezeu, ºi anume: Dumnezeu nu poate sã constrângãvoinþa liberã a omului.

ªi pentru a ne da seama de importanþa acestui con-simþãmânt, sã ne amintim numai cã vestirile naºterilorextraordinare în Vechiul Testament se limitau doar sãcomunice faptul, fãrã a mai cere vreun consimþãmânt.Vestea rãspundea dorinþei celei mai arzãtoare a unei fe-mei lovite de nenorocirea de a nu avea copii, astfel încâtsolicitarea unui consimþãmânt era absolut inutilã. Chiarºi vestea naºterii lui Ioan Botezãtorul a fost de acest tip:i se aduce, pur ºi simplu, la cunoºtinþã lui Zaharia feri-citul eveniment.

Cu totul altfel stau lucrurile când e vorba de vesteaadusã Mariei. De la ea Dumnezeu aºteaptã consimþã-mântul ei liber, întrucât e vorba de ceva unic ºi cu totulieºit din comun. Dumnezeu vrea sã încheie o alianþã nouã

ºi definitivã cu neamul omenesc. În sânul Mariei trebuiasã se celebreze o adevãratã cununie între firea dumne-zeiascã ºi cea omeneascã. ªi aºa cum o cununie nu arevaloare dacã mireasa nu-ºi dã consimþãmântul, dacã nuspune „da”, la fel, planul lui Dumnezeu ar fi fost dat pestecap dacã Maria, mireasa, reprezentanta neamului ome-nesc, nu ºi-ar fi dat consimþãmântul, nu ar fi spus „da”.

Aºadar, totul depinde de acest moment. Cele trei Per-soane divine stau în aºteptare. Toate promisiunile suntsuspendate. De acest moment depinde dacã se vor rea-liza sau nu planurile lor concepute din veºnicie. De acestmoment depinde soarta a miliarde ºi miliarde de oameni.

Nimeni nu a descris mai frumos ºi cu mai mult lirismca sfântul Bernard acest moment de încordare, de aºtep-tare ºi de mare încãrcãturã emoþionalã.

Ai auzit, Fecioarã, despre ce este vorba ºi ai auzit în ce modacest lucru se va realiza? ªi faptul, ºi modul sunt lucruriminunate ºi îmbucurãtoare. Bucurã-te, Fiica Sionului, ºitresaltã de bucurie, Fiica Ierusalimului (cf. Zah 9,9). ªifiindcã urechea ta a auzit cuvinte de bucurie ºi veselie, fãca ºi noi sã auzim de la tine vestea îmbucurãtoare, ca sã tre-salte de bucurie oasele noastre zdrobite (cf. Ps 51,10). Îngerulaºteaptã rãspunsul tãu ... Aºteptãm ºi noi, o, Stãpânã, rãs-punsul tãu plin de compãtimire ... Rãspunde degrabã, o,Fecioarã ... Deschide-þi inima, o, fericitã Fecioarã, la cre-dinþã, deschide-þi gura ca sã iasã cuvântul, deschide-þi sânulca sã intre Creatorul. Iatã, cel care este aºteptatul tuturorpopoarelor stã afarã ºi bate la uºa ta (cf. Ap 3,20). Nu îngãduica, din cauza zãbavei tale, el sã treacã mai departe ºi tu sãfii nevoitã sã porneºti din nou, plângând, în cãutarea celuipe care îl iubeºte sufletul tãu (cf. Ct 5,6). Ridicã-te, aleargã,deschide. Ridicã-te cu credinþa ta, aleargã cu iubirea ta, des-chide cu consimþãmântul tãu”.ªi rãspunsul vine: „Iatã, slujitoarea Domnului: fie mie

dupã cuvântul tãu” (Lc 1,38). Un „nu” din partea Mariei


era puþin probabil, dar nu imposibil. Acel „da” decisiv pecare ea l-a pronunþat nu a fost o improvizaþie de moment,deoarece toatã viaþa Maria fusese perfect docilã faþã devoinþa lui Dumnezeu. Ea putea sã spunã ceea ce mai târ-ziu avea sã spunã Fiul ei: „Hrana mea este sã fac voinþacelui care m-a trimis ºi sã împlinesc lucrarea lui” (In 4,34). Existã în Italia o picturã neobiºnuitã a Maicii Dom-nului, numitã Madonna dell’ascolto. Maria este prezen-tatã, ca de obicei, cu capul acoperit; numai o ureche estelãsatã afarã în poziþie de ascultare la cuvântul ºi la voinþalui Dumnezeu. Scrie sfântul Irineu:

Spunând „da”, Maria a schimbat faþa universului. Eva spu-sese „nu” ºi, dupã acest rãspuns, ea s-a simþit strivitã degreutatea pãcatului, cu tot cortegiul lui de urmãri. Boalã,obosealã, revoltã, senzualitate, egoism. Nodul fãcut de neas-cultarea Evei – observã sfântul Irineu – a fost desfãcut deascultarea Mariei ... iar neamul omenesc, pus în lanþuri deo fecioarã, a fost eliberat tot de o fecioarã.

Dar aþi reþinut cum se auto-intituleazã Maria: roabã,servitoare. Maria îºi dã seama de mãreþia demnitãþii lacare este chematã: aceea de mamã a lui Dumnezeu. Darnu cautã sã tragã vreun profit de pe urma demnitãþii che-mãrii ei. O primeºte ca pe un serviciu. E o simplã servi-toare. Ca sã apreciem mai bine atitudinea Mariei, este deajuns sã ne gândim la atitudinea apostolilor care cãutausã profite de chemarea lor. Certuri, discuþii pentru pri-mele locuri. Sã ne gândim la ambiþiile mamei fiilor luiZebedeu. Maria, dimpotrivã, acceptând misiunea de mamãa lui Dumnezeu, acceptã în acelaºi timp toate serviciileºi sacrificiile pe care Dumnezeu i le va cere. Numindu-seservitoare, se aratã a fi o mamã vrednicã de cel care a venitnu ca sã fie servit, ci ca sã serveascã.

„Fie mie dupã cuvântul tãu” (Lc 1,38). Dacã analizãmtextul grec al Evangheliei dupã sfântul Luca, facem o

„FIE MIE DUPÃ CUVÂNTUL TÃU” 43

descoperire interesantã. Cuvântul grec tradus cu „fiemie”, sau fiat în latineºte, în scena Bunei-Vestiri, nu esteidentic cu acel fiat voluntas tua din Grãdina Mãslinilorsau din Tatãl nostru. Pentru fiat-ul rostit de Maria estefolosit optativul ghénoito. În celelalte douã cazuri estefolosit imperativul pasiv ghenetéto. În rãspunsul Mariei,aºadar, nu avem un simplu act de supunere sau de accep-tare pasivã sau, cu atât mai puþin, un act de resemnare,ci este exprimatã dorinþa bucuroasã de a colabora cu Dum-nezeu. Nu este numai un act al minþii ºi al voinþei, ci ºiun sentiment înflãcãrat al inimii. Traducerea exactã atextului ar fi: „O, de s-ar împlini în mine ceea ce ai spus!”.Este bucuria abandonãrii totale la voinþa lui Dumnezeu.Scena Bunei-Vestiri începuse cu o invitaþie la bucurie dinpartea îngerului, „Bucurã-te, o, plinã de har!” (Lc 1,28), ºise încheie cu o exclamaþie de bucurie din partea Mariei.

Sã rezumãm: supunere la voinþa lui Dumnezeu, dispo-nibilitate în a sluji, adicã în a se jertfi, ºi bucurie. Iatã treilucruri inseparabile pe care le gãsim la sfânta Fecioarã.Trei lucruri care, ºi în viaþa noastrã, ori sunt toate trei,ori nu este nici unul. Cine îi spune „nu” lui Dumnezeu,indiscutabil este un om trist, chiar dacã vrea sã aparãvesel. Bucuria lui este de suprafaþã, iar râsul lui este adeseaun act de ipocrizie sau o manifestare de isterie. Gândiþi-vãnumai la tânãrul bogat din Evanghelie, care a refuzat che-marea lui Isus. Acest tânãr a întrezãrit frumuseþea uneivieþi însufleþite de idealul evangheliei, dar, în faþa exigen-þelor puse de Isus, se retrage. Dacã ar fi spus „da”, viaþalui s-ar fi transformat într-un mod minunat. Dar a spus„nu”, pierzând harul cel mai frumos al vieþii sale ºi s-aretras. Cum s-a retras? Ne spune Evanghelistul: trist. Iartristeþea vieþii sale îi întristeazã ºi astãzi pe cei care citescEvanghelia. Maria, în schimb, spunând „da”, continuãsã fie ºi astãzi bucurie pentru Bisericã ºi pentru omenire.


Psihologii creºtini vorbesc nu numai de tristeþe, dar ºide perturbaþii psihice, de crize de depresie la cei careînãbuºã sistematic glasul lui Dumnezeu ºi al proprieiconºtiinþe. Este ceea ce numesc ei complexul Iona, de lapersonajul biblic cu acelaºi nume, care acþioneazã mereuîmpotriva chemãrii ºi misiunii sale. Este trimis la Niniveºi pleacã la Tars. De aceea, trãieºte în întuneric, în calacorãbiei, se sufocã în pântecele balenei, adicã al proprieivoinþe, ºi, cuprins de stãri depresive, nu ºtie sã spunãaltã rugãciune decât aceasta: „Doamne, mai bine sã mordecât sã trãiesc”.

Nu mai puþin tristã este viaþa acelora care îi spun „da”lui Dumnezeu, dar numai când le convine, când este îninteresul lor, însã nu când este vorba de un sacrificiu. Cualte cuvinte, rãmân inchiºi în egoismul lor. Cât timp omulpune în el însuºi centrul de gravitaþie al existenþei sale,ºi nu în afara lui, cât timp spune: „ce pot avea eu de laviaþã?” ºi nu spune: „ce poate avea Dumnezeu sau ce potavea semenii mei de la mine?”, viaþa omului este lipsitãde sens ºi, ca atare, tristã.

Victor Frankl, întemeietorul logoterapiei (tratamentaplicat celor care suferã de deprimare psihicã, deoarecenu gãsesc un sens al vieþii), povesteºte cum a reuºit, pecând se afla în lagãrul de concentrare de la Auschwitz,sã salveze doi soþi care erau în pragul sinuciderii. Le-azis: „Cum trebuie pusã problema: ce aºteptãm noi de laviaþã sau ce aºteaptã viaþa de la noi? Rãspundeþi! Femeiaºi-a dat seama cã avea o fiicã acasã care o aºtepta. Bãr-batul cã avea niºte cãrþi scrise pe care nu le publicase. Augãsit, dar în afara lor, cel puþin pentru un timp, motivpentru a continua sã trãiascã”.

Sfântul Toma de Aquino, tratând despre virtuþi, gãseºtenu mai puþin de 134 de virtuþi. Iar printre ele gãseºte unape care abia cã o aminteºte: iucunditas – veselia, bucuria!

„FIE MIE DUPÃ CUVÂNTUL TÃU” 45

De fapt, aceasta nu este o virtute care se amestecã printrecelelalte virtuþi, ci o virtute prezentã, ca un condiment,în toate celelalte virtuþi, dându-le gust. Iar cele 134 devirtuþi nu este necesar sã le învãþãm pe de rost; le vompractica pe toate dacã, asemenea Mariei, vom renunþatotal la voinþa noastrã ºi vom îmbraþiºa fãrã rezervevoinþa lui Dumnezeu, spunând „da” la tot ce ne cere el.


MMaarriiaa ººii ccoollþþiiii ccââiinniilloorr

ªi îngerul a plecat de la ea (Lc 1,38).

Aceste cuvinte, cu care evanghelistul Luca încheie re-latarea Bunei-Vestiri, au în ele ceva apãsãtor. Este aceastrângere de inimã, acea tristeþe pe care cu toþii o simþimla plecarea unui prieten, a cuiva din familie care ne-avizitat, ºtiind bine cã nu o sã-l mai vedem niciodatã. În-gerul ºi-a împlinit misiunea. A terminat de vorbit. Mariarãmâne singurã cu ocupaþiile, cu grijile, cu monotoniavieþii de fiecare zi. Ca toþi muritorii. Ba nu, este ceva maimult.

Starea în care rãmâne, omeneºte vorbind, este dezas-truoasã. E însãrcinatã. Fetele ajunse în starea ei suntîmpinse adesea la disperare, la sinucidere. Viaþa unei fetecare a greºit este compromisã definitiv. Maria era logoditãcu Iosif. Or, la evrei, logodna nu era o simplã promisiunede cãsãtorie, ci era un contract legal perfect de cãsãtorie.Pentru desfacerea logodnei era nevoie de un act de divorþ.Dacã logodnicul murea, logodnica se numea vãduvã. Încaz de infidelitate, logodnica era ucisã cu pietre, potrivitlegii lui Moise, ca o adevãratã adulterã. Cu o singurã deo-sebire faþã de cei cãsãtoriþi: logodnicii trãiau fiecare înfamilia proprie pe timpul logodnei care dura, în general,un an, deci fãrã a avea raporturi conjugale. În realitate,însã, ne informeazã tradiþia rabinicã, logodnicii pãcãtuiau.Aceastã dezordine se petrecea în Iudeea, nu însã în Gali-leea. ªi Nazaretul era tocmai în Galileea.

Noteazã evanghelistul Matei: „Mama lui, Maria, eralogoditã cu Iosif. Mai înainte ca ei sã fi fost împreunã, ea

s-a aflat însãrcinatã” (Mt 1,18). S-a aflat. Cine a aflat?Satul, lumea. Scandal mare. Maria intrã în gura lumii. Discuþii, bârfe, glume grosolane, presupuneri. Tradiþiaiudaicã din primul secol, tradiþie preluatã apoi de pãgâni,a þesut pe seama acestui fapt niºte poveºti triviale carenu pot fi reproduse. Isus, în aceste poveºti, este numitbastard. Fãrã îndoialã, cele mai indignate, cele mai înver-ºunate de ce s-a întâmplat erau rudele. Maria le-a fãcutfamilia de ruºine. Aºa se explicã cuvintele lui Isus de maitârziu: „duºmanii omului sunt cei din casa lui” ºi „nimeninu este profet în patria sa” (cf. Lc 4,24), adicã în satul debaºtinã. Aºa se explicã de ce odatã rudele au voit sã-l legepe Isus, crezându-l nebun, ºi altã datã consãtenii au voitsã-l arunce cu capul în jos în prãpastie. Drept cine sedãdea? Tocmai el sã se pretindã Mesia? Uitase cine fusesemamã-sa? Scandalul trecuse hotarele satului, ajunsesela Cana Galileii, unde Natanael se întreba: „Poate sã iasãceva bun din Nazaret?” (In 1,46). Gândindu-se la acuzelenedrepte ºi la umilinþele mamei sale, Isus avea sã searate mai târziu atât de compãtimitor ºi de îngãduitorcu femeile pãcãtoase.

Se vorbeºte de durerile Mariei, de cele ºapte sãbii carei-au strãpuns inima. Prima durere este consideratã ceade la prezentarea lui Isus la templu, când Simeon ros-teºte dureroasa profeþie. Nu este adevãrat. Durerile Marieiîncep mult mai devreme, sãgeþile îi strãpung inima dinmomentul în care îngerul o pãrãseºte. ªi ce durere! Ea,cea neatinsã de umbra pãcatului, fecioara mai curatãdecât îngerii cerului, vorbitã, arãtatã cu degetul ca o de-pravatã! Lovitã necruþãtor tocmai în ceea ce este maiscump ºi mai delicat pentru o fatã, pentru o femeie: fecioria.

Este adevãrat, Dumnezeu i-a trimis Mariei un bãrbatcare sã o ocroteascã împotriva vorbelor, a rãutãþii ºi a ve-ninului care se aruncau asupra ei: a fost Iosif. Din pãcate,


o interpretare inexactã a textului sfântului Matei: „Iosif,soþul ei, fiind drept ºi nevoind s-o denunþe, s-a hotãrât são lase în ascuns” (Mt 1,19), îl pune pe Iosif în rândul celorcare, cel puþin, o bãnuiau pe Maria de infidelitate, de adul-ter, de aceea, voia sã o lase. În realitate, Iosif, informatimediat de Maria cu privire la ceea ce se petrecuse în ea,nu o considerã vinovatã nici o clipã, dar, conºtient denevrednicia sa, vrea sã se retragã din faþa intervenþieimisterioase a lui Dumnezeu. Iosif, fiind drept, reacþio-neazã ca toþi drepþii din Biblie în faþa lui Dumnezeu careintervine în viaþa lor. Ca Moise care-ºi scoate sandalele,ca Isaia înspãimântat de vedenia lui Dumnezeu cel detrei ori sfânt, ca Elisabeta care se întreabã cu uimire cumde vine la ea mama Mântuitorului, ca sutaºul din Evan-ghelie, ca Petru care exclamã: „Îndepãrteazã-te de mine,Doamne, cãci sunt un om pãcãtos” (Lc 5,8).

Dar dupã ce Iosif o ia pe Maria la el, consimþind sã-ilegitimeze copilul, viaþa Mariei nu devine mai suportabilã;aceleaºi vorbe veninoase, acelaºi dispreþ. Faptul cã Iosifo ia pe soþia sa la un drum lung de 150 km pânã la Bet-leem, pe când e pe punctul de a naºte, deºi femeile nu erauobligate sã se prezinte la recensãmânt, pare un act nechib-zuit. Totuºi, n-avea încotro, n-avea cum sã o lase acasã,unde nimeni n-ar fi acceptat sã o asiste la naºtere pe aceeacare le fãcuse familia ºi satul de ruºine.

Evanghelistul noteazã cã Iosif, dupã moartea lui Irod,care voia sã ia viaþa copilului, întorcându-se cu sfântaFamilie din Egipt, stã ºi se întreabã încotro sã o ia. LaNazaret? Sau sã se stabileascã în altã parte? În cele dinurmã, se stabileºte tot la Nazaret. De ce aceastã ezitare?Nu-l trãgea inima sã se mai întoarcã la Nazaret, sã intredin nou în gura lumii. Ar fi voit sã o cruþe pe Maria devorbele care îi otrãviserã viaþa înainte.

MARIA ªI COLÞII CÂINILOR 49

Pe cruce, Isus se va ruga psalmul 22. Evanghelistul redãnumai primul verset, dar cu siguranþã cã Isus l-a rostitîn întregime:

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,pentru ce m-ai pãrãsit?...

Dar eu sunt un vierme ºi nu om,ocara oamenilor ºi batjocura poporului.

Toþi care mã vãd îºi bat joc de mine...Iatã, mã înconjoarã câinii,

o bandã de rãufãcãtori mã împresoarã...Ei mã iscodesc ºi mã cerceteazã...Dar tu, Doamne, nu sta deoparte,

tãria mea, grãbeºte-te sã mã ajuþi.Scapã de sabie viaþa mea,

din gheara câinelui, singurul meu bine!

(Ps 22,2.7- 8.17.18.20-21)

Haita de câini care, cu vorbele lor batjocoritoare, îºi înfi-geau colþii în el la poalele crucii îl întâmpinase deja lavenirea sa pe lume, înfigându-ºi colþii în inima mameisale. Isus, copilul arãtat cu degetul, ca ilegitim, a suferitenorm pentru el ºi pentru mama sa.

La câþiva kilometri în afara Romei, pe una dintre coli-nele verzi ale câmpiei romane, se aflã cel mai celebru ºimai popular sanctuar marian din Roma, în care Mariaeste cinstitã cu titlul de Madonna del Divino Amore. Darmai potrivit ar fi titlul de Maria, apãrãtoarea de câini.Aici era odinioarã un castel medieval pe poarta cãruiaera pictat chipul sfintei Fecioare. Cu timpul, castelul s-anãruit, iar printre ruine mai rãmãseserã în picioare doarturnul cu poarta ºi cu chipul Mariei. În primãvara anului1740, un pelerin care strãbãtea câmpia, îndreptându-sespre Roma, ajuns lângã turn, a fost înconjurat de o haitãde câini furioºi. Ridicând ochii, a vãzut icoana Maicii


Domnului ºi i-a implorat ajutorul. Câinii s-au oprit pe locºi s-au risipit care încotro, vãzându-ºi de treabã. Aºa aînceput istoria gloriosului sanctuar al Madonnei del DivinoAmore. În 1944, când a început bombardarea Romei,icoana a fost adusã în biserica Sfântului Ignaþiu din Roma.La aceastã icoanã a alergat populaþia Romei. La sfârºitulunei octave de rugãciuni, nemþii pãrãseau Roma ºi intraualiaþii. Pius al XII-lea a proclamat-o pe Madonna del Di-vino Amore Salvatoarea Romei. Este singura minune deacest fel sãvârºitã de Maria, din câte se ºtie. Minunea cucâinii. De fapt, este vorba de o minune? Omul s-a aºezatîn genunchi în faþa icoanei ºi toatã lumea ºtie cã, atuncicând eºti înconjurat de câini, dacã te aºezi la pãmânt,ei te lasã în pace. Poporul creºtin a vãzut în acest fapt cutotul altceva. Maria, care a cunoscut suferinþele pe carele-am descris mai sus, poate sã-l înþeleagã ºi sã-l sprijinepe cel care, asemenea ei, este înconjurat de oameni câi-noºi, care muºcã cu cuvintele lor pline de rãutate, carenu te cruþã nici dacã te culci la pãmânt.

Meditând la tot ce a avut de suferit Maria pe nedreptdin partea celor din jurul ei, ne întrebãm dacã nu cumvaºi noi suntem motiv de suferinþã pentru cei din jurulnostru prin cuvintele noastre, prin vorbire de rãu, princuvinte ce rãnesc, prin critici cu care încercãm sã ne as-cundem bârna din ochi, prin glume deplasate, prin jude-cãþi temerare. „Nu judecaþi, ca sã nu fiþi judecaþi” (Mt 7,1).

Sfântul Alfons de Liguori ne spune cã ne putem osândifoarte uºor primind chiar zilnic sfânta Împãrtãºanie,primind-o pe limba înnegritã de veninul vorbirii de rãu.Reflectaþi cu atenþie la cuvintele lui. Este un simptom rãula un bolnav când se constatã cã i s-a înnegrit limba. Sepoate întâmpla ca pulsul sã nu indice o febrã ridicatã,în schimb, limba, când s-a înnegrit, dupã pãrerea luiHipocrate, vesteºte moartea. Poþi vedea persoane care


merg la bisericã, ascultã Liturghia, recitã Rozariul: cutoate acestea, limba lor înnegritã de vorbirea de rãu poartãîn ea semnul morþii, al osândirii.

Unul dintre cele mai impresionante texte din SfântaScripturã este capitolul 3 din Scrisoarea sfântului apostolIacob, în care se vorbeºte despre neînfrânarea limbii.Gãsim în el expresii deosebit de ºocante: „Limba este unorgan mic... Iatã cã un foc mic poate sã aprindã o pãduremare! ªi limba este foc, o lume a nelegiuirii... ea este unrãu nepotolit, plinã de otravã ucigãtoare” (Iac 3,5.6.8).

Din literatura monasticã pe care am citit-o, am pututsã-mi dau seama cã vorbirea de rãu, clevetirea, bârfa,calomnia provoacã cele mai mari ravagii în viaþa uneicomunitãþi religioase. O vorbã, o aluzie, o bãnuialã neîn-temeiatã este de ajuns ca sã distrugã toatã pacea ºi mul-þumirea într-o comunitate, aºa cum o fãrâmã de drojdieeste de ajuns ca sã dospeascã o balie de fãinã, sau o picã-turã de oþet sã strice un butoi cu vin de cea mai bunã cali-tate. Vedeþi, cine trãieºte în lume, dacã nu are pace ºimulþumire în casã, uitã totul când pleacã afarã, la muncã.Cine are necazuri la muncã îºi gãseºte mângâierea însânul familiei. Pe când cine trãieºte într-o comunitateînchisã, într-o mãnãstire, într-un seminar, este condamnatsã trãiascã permanent într-o atmosferã otrãvitã de vor-birea de rãu, dacã acest pãcat este practicat. Sfântul Ie-ronim, întemeietorul mai multor mãnãstiri de femei, scrieaceste cuvinte: Sine caritate monasteria sunt tartara –„Mãnãstirile în care lipseºte dragostea se transformãîn infern”. ªi ce distruge mai mult dragostea decât vor-birea de rãu? Pentru sfântul Augustin, acesta este pãcatulcare poate duce o mãnãstire la ruinã. De aceea, în sala demese a scris pe perete aceste cuvinte: „Dacã cineva vreasã-i vorbeascã de rãu pe cei care nu sunt de faþã, sã ºtiecã nu are loc la aceastã masã”.


Deosebit de grele sunt cuvintele sfântului Bernard: ceamai severã viaþã de mãnãstire este inutilã fãrã înfrâ-narea limbii. Ascultaþi:

Ah, fraþii mei, dacã noi suntem supuºi ca ºi oamenii din lumeacestui pãcat al vorbirii de rãu, la ce sunt bune atâtea sacri-ficii ºi mortificaþii pe care le practicãm în fiecare zi? La cefolosesc aceste reculegeri, aceste vegheri, aceste posturi,aceste rugãciuni continue, dacã noi ne îndreptãm spre osândãdin cauza limbii noastre? Meritã sã ne chinuim atâta ca sãne pierdem împreunã cu ceilalþi? N-am putea gãsi o cale maicomodã ºi mai suportabilã ca sã coborâm în iad? De ce nuam merge pe drumul cel larg al plãcerilor ºi al lumii, ca sãavem, cel puþin, acest soi de mângâiere cã trecem de la bu-curie la suferinþã, ºi nu de la o suferinþã la altã suferinþã?Cãci ce conteazã cã ne prãbuºim în prãpastie din cauza vi-ciilor cãrnii sau celor ale spiritului, din cauza desfrâului saudin cauza vorbirii de rãu? Deoarece vorbirea de rãu este capa-bilã ea singurã sã ne arunce în prãpastie.

M-a impresionat deosebit de mult povestea tragicã ºiadevãratã a unei cãlugãriþe din primele timpuri ale mo-nahismului. Într-o zi, a fost chemat la mãnãstire un tâm-plar ca sã repare ceva. Din întâmplare, trecând prin curte,a întâlnit o sorã; i-a cerut, pur ºi simplu, o informaþie.O altã sorã a vãzut-o. A fost de ajuns. A început sã ºu-ºoteascã peste tot, sã insinueze: „Am vãzut-o pe soracutare stând de vorbã cu tâmplarul. Este ceva între ei.Am vãzut cum se uita la el”. ªi de aici s-a þesut un în-treg roman pe seama nefericitei cãlugãriþe care, din ziuaaceea, a dus o viaþã de iad. Discreditatã, discutatã, dis-preþuitã, bârfitã, s-a consumat atât de mult încât a ajunsla disperare ºi la pierderea echilibrului mintal. Într-o zi,au gãsit-o moartã în celula ei. Se spânzurase. Nu maiputea suporta viaþa. ªi mai este un aspect asupra cãruiavreau sã vã atrag într-un mod deosebit atenþia.


În trecut, când disciplina era mai severã, porþile mã-nãstirii mai bine pãzite ºi contactul cu lumea mai puþinfrecvent, acest pãcat, cu toate urmãrile lui, rãmânea întrezidurile mãnãstirii. Dupã conciliu, când porþile mãnãs-tirilor s-au deschis larg, ravagiile se pot extinde ºi în afarã.ªi dacã a fost un lucru care m-a dezgustat în strãinãtate,a fost tocmai acesta: surori care se destãinuiau celor dinafarã, laicilor, bârfindu-se ºi criticându-se unele pe altele,mai ales pe superioare, divulgând situaþii ºi frecuºuriinterne, creând uneori partide printre laici, iar efectuleste unul singur: dispreþul faþã de viaþa religioasã ca atare.ªi dacã mãnãstirile din Occident au rãmas goale, unuldintre motive poate fi ºi acesta. Tinerii care ºtiu cã mãnãs-tirea este o oazã de sfinþenie îºi zic decepþionaþi: ce sãcãutãm acolo, dacã în mãnãstire este aceeaºi mizerie caºi în lume?

Reþineþi îndemnul sfântului Pavel:Aºadar, vã îndemn, eu, prizonierul în Domnul, sã vã com-portaþi în mod vrednic de chemarea pe care aþi primit-o: cutoatã umilinþa ºi blândeþea, cu îndelungã rãbdare, îngã-duiþi-vã unii pe alþii în iubire... Sã fie stârpite dintre voiorice amãrãciune, aprindere, mânie, rãcnet, injurie ºi oricerãutate. Dimpotrivã, fiþi buni unii faþã de alþii, înþelegãtori,iertându-vã unii pe alþii, aºa cum ºi Dumnezeu v-a iertatîn Cristos (Ef 4,1-2.31-32).


AL II-LEA MISTER

VVIIZZIITTAA LLAA VVEERRIIªªOOAARRAA EELLIISSAABBEETTAA

PPrriimmaa mmiissiioonnaarrãã ccrreeººttiinnãã

În zilele acelea, Maria a pornit ºi s-a dus în grabã cãtreþinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa luiZaharia ºi a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabetasalutul Mariei, a tresãrit copilul în sânul ei, iar Elisabetaa fost umplutã de Duhul Sfânt ºi a exclamat cu glas pu-ternic: „Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântateste rodul sânului tãu. ªi de unde îmi este datã mie aceastaca sã vinã mama Domnului meu la mine? Iatã, când a ajunsglasul salutului tãu la urechile mele, a tresãltat de bucuriecopilul în sânul meu. Fericitã aceea care a crezut cã se vorîmplini cele spuse ei de Domnul!”... Maria a rãmas cam treiluni cu ea, apoi s-a întors acasã (Lc 1,39-45.56).

În descrierea sfântului Luca citim ca în filigran poves-tirea din Cartea a doua a lui Samuel:

David, cu tot poporul care era acolo, a pornit de la Baala luiIuda, ca sã suie de acolo chivotul lui Dumnezeu... Au luatchivotul lui Dumnezeu într-un car nou ºi l-au ridicat dincasa lui Aminadab, de pe deal. David ºi toatã casa lui Israelcântau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente dinlemn, de chiparos, cu harfe, cu alãute, cu timpane, cu fluiere,cu cimbale. Când au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întinsmâna sã apuce chivotul, pentru cã boii erau sã-l rãstoarne.Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Uza ºi l-a lovit.Uza a murit acolo lângã chivotul lui Dumnezeu... Davids-a temut de Domnul în ziua aceea ºi a zis: „Cum sã intrechivotul Domnului la mine?” N-a vrut sã ducã chivotulDomnului la el, în cetatea lui David, ºi l-a dus în casa lui

Obed-Edom din Gat. Chivotul Domnului a rãmas trei luniîn casa lui Obed-Edom din Gat ºi Domnul l-a binecuvântatpe Obed-Edom ºi toatã casa lui (2Sam 6,2-7.9-11).

Nu putea Evanghelistul sã sugereze mai bine faptulcã Maria este chivotul noului legãmânt, locuinþa vie a luiDumnezeu. Asemãnãrile dintre cele douã povestiri suntizbitoare. Gatul ºi Ain-Karemul unde locuia Elisabeta seaflã în acelaºi þinut muntos al Iudeii, la vest de Ierusalim.Chivotul e însoþit de cântece, dansuri, strigãte de bucurie;cu strigãte de bucurie este primitã Maria de Elisabeta ºide pruncul ce tresaltã în sânul mamei sale. Nevrednic seconsiderã David sã primeascã chivotul la sine, nevrednicãse considerã Elisabeta de vizita Maicii Domnului ei. Treiluni rãmâne chivotul în casa lui Obed-Edom, trei luni rã-mâne Maria în casa Elisabetei. Izvor de binecuvântaree chivotul în casa lui Obed-Edom, izvor de binecuvântareeste prezenþa Mariei pentru toþi cei din casa lui Zaharia.

Aºadar, de îndatã ce Cuvântul s-a întrupat în sânul ei,de îndatã ce Maria a devenit ostensorul viu al lui Cristos,ea este deja în picioare, gata de plecare. Ce o împinge atâtde urgent cãtre veriºoara sa? De ce este atât de zoritã?În general, se crede cã e gândul la bãtrâna sa veriºoarãcare trebuia sã nascã. Neajutoratã fiind, avea neapãratãtrebuinþã de serviciile ei. Exegeþii moderni considerã cãElisabeta avea ºi alte rude sau vecine mai aproape în satcare sã o ajute, nu era neapãrat nevoie sã-i vinã o rudãde la 150 km depãrtare, care era nevoitã sã facã zece zilede drum. Erau motive mai temeinice. O datã vizitatãde Dumnezeu, Maria simte nevoia sã-i viziteze pe alþii.Avându-l pe Cristos în sânul ei, nu putea sã se bucure deel de una singurã, simþea nevoia sã împartã bucuria cualþii, sã-l ducã ºi altora pe Cristos, sã împãrtãºeascã ºialtora vestea cea mare.


Drumul de la Nazaret la Ain-Karem e greu. Este o zonãuscatã, arsã de soare, cu drumuri pietroase, întorto-cheate, cu urcuºuri ºi coborâºuri abrupte. ªi, totuºi, Maria,noteazã evanghelistul, a mers în grabã, paºii ei nu eraupaºii celor care urmeazã un dric mortuar, avea parcã aripila picioare, paºi sprinteni, paºii descriºi de profetul Isaia:„Cât de frumoase sunt pe munþi picioarele celui ce aduceveºti bune, care vesteºte pacea, picioarele celui ce aduceveºti bune, care vesteºte mântuirea! Picioarele celui ceîi spune Sionului: «Dumnezeul tãu domneºte»” (Is 52,7).Sfântul Pavel aplicã aceste cuvinte misionarilor, vesti-torilor evangheliei (cf. Rom 10,15). De fapt, Maria esteprima misionarã, prima purtãtoare în lume a evangheliei.Evanghelie înseamnã vestea cea bunã. Vizita la Elisa-beta este prima cãlãtorie apostolicã din istoria Bisericii.Maria este un ostensor viu, dar un ostensor în miºcare,în drum spre alþii. Ea îl primeºte pe Isus spre a-l oferialtora. Existã undeva o statuie care o reprezintã pe Mariaaplecatã înainte cu braþele întinse, þinându-l pe copil cape o patenã spre a-l oferi. Iar copilul, zâmbind, parcãîncearcã sã scape din braþele mamei sale. Îºi întinde mâ-nuþele spre alte nenumãrate braþe ce încearcã sã-l pri-meascã.

Dar sã ne-o imaginãm din nou pe Maria în drum spreruda sa. Cine o observã? Cine o ia în seamã? Lumea îºivede de treburile ei. La Ierusalim, puternicii pãmântuluisunt prinºi cu complicatele lor jocuri politice, scribii, învã-þaþii stau aplecaþi peste cãrþile lor, preoþii îºi vãd maideparte de slujbele lor, totul, aparent, funcþioneazã ca maiînainte. ªi totuºi, ceva se petrecea. În jurul acestei umilefecioare care cãlãtorea neobservatã se învârtea istorialumii ºi a universului. Prezenþa ei provoacã bucurie ºischimbãri extraordinare în cei pe care îi întâlneºte, înElisabeta, Ioan, Zaharia.

PRIMA MISIONARÃ CREªTINÃ 57

Urmãrind paºii Mariei în drum spre veriºoara sa, în-cercãm sã desprindem aceastã învãþãturã fundamen-talã: orice chemare este însoþitã de o trimitere. Orice creº-tin este chemat sã se întâlneascã cu Cristos. Nu e vorbade o întâlnire exterioarã, ci de o adevãratã întrupare. EsteCuvântul, e voinþa lui Cristos ce se întrupeazã în inimacreºtinului, este, mai ales, harul sãu. Aceasta este ceea cese numeºte viaþa interioarã. ªi apoi, creºtinul este trimissã ducã ºi altora, asemenea Mariei, ce a primit: pe Cristos.Maria porneºte la drum numai în momentul în care-ºidã seama cã are ceva înãuntru, cã are ce purta altora.

Iatã datoria primordialã a ucenicilor lui Cristos: datoriade a dezvolta viaþa interioarã, de a deveni plini de Cristos,ca sã poatã spune cu sfântul Pavel: „Nu mai trãiesc eu,ci trãieºte Cristos în mine”(Gal 2,20), ca sã aibã ce ducealtora. Din nefericire, se poate întâmpla ºi contrariul:o împuþinare, o rãcire treptatã a vieþii interioare,camasemãnãtor cu ce a fãcut un copil italian care, de Crãciun,pregãtise ieslea lui Isus cum fac toþi copii din Italia.

Totul era gata, totul era în ordine, totul era frumos. Copilulþinea în mânã o bananã pe care se pregãtea sã o mãnânce.Deodatã îi vine o idee: „Vreau sã-i ofer lui Isus aceastã ba-nanã”, ºi aºazã banana lângã iesle. A doua zi, priveºte dinnou ieslea. Banana este alãturi, frumoasã, atrãgãtoare. Copi-lului i se face poftã, ar vrea sã o mãnânce. Dar i-o oferiselui Isus, nu mai era a lui. ªi totuºi, o ia, o desface puþin laun capãt, suge o parte din miez, suflã ca sã se umfle, lipeºtecapãtul. Nu se cunoaºte nimic. A doua zi repetã operaþia,a treia zi terminã tot ce este înãuntru. Dar o umflã bine cuaer. Pãrea întreagã. Dar era numai coaja. Plecând, maiaruncã o privire în urmã, gândind oarecum ruºinat: „Dacãar ºti Isus cum este banana pe dinãuntru, cã este goalã!”

Cât de dureros ar fi sã-þi creezi în ochii altora o ima-gine exterioarã ireproºabilã, dar înãuntru sã fii gol ca o


coajã de bananã umplutã cu aer, deºi iniþial ai rãspunsla chemarea Domnului cu toatã generozitatea, cu totentuziasmul! Cristos nu este o teorie, nu este un subiectde oratorie, ci o realitate pe care, dacã încercãm sã oarãtãm altora, fãrã sã o posedãm, suntem asemenea unoriluzioniºti de circ care fac sã aparã în faþa spectatorilortot felul de minunãþii, dar care, în realitate, sunt niºtesimple iluzii optice. Este un lucru ºtiut dintotdeauna,pe care ultimul conciliu îl reafirmã cu toatã tãria cândspune:

Trebuie þinut cont neapãrat de faptul cã cele mai perfecteforme de adaptare la nevoile timpului nostru nu vor puteasã aibã nici un efect dacã nu vor fi însufleþite de o reînvierespiritualã cãreia va trebui sã i se acorde primul loc chiar ºiîn activitãþile exterioare ale apostolatului (PC 2).

Cine viziteazã bazilica Naºterii Domnului, din Betleem,poate vedea pe dreapta, la intrare, un vas baptismal, ofântânã anticã în formã octogonalã. Este fântâna în carea cãzut steaua magilor ºi din care magii au scos apã pentruanimalele lor. ªi mai spune legenda cã oricine se apleacãºi priveºte cu suflet ºi cu gând curat, vede chipul lui Cristospe suprafaþa apei. Sã ne ajute sfânta Fecioarã Maria sã-lpurtãm ºi noi în inimã pe Fiul ei, astfel încât oricine nepriveºte sã descopere în noi chipul lui Cristos.

PRIMA MISIONARÃ CREªTINÃ 59

VViizziittaa pprreeaassffiinntteeii FFeecciiooaarree MMaarriiaallaa EElliissaabbeettaa

Începuturile sãrbãtorii Vizitei preasfintei Fecioare laveriºoara sa, Elisabeta, trebuie cãutate în cultul pe careiudeo-creºtinii din primele veacuri ale Bisericii îl prac-ticau în aºa-numitele grote prealuminoase sau grote mis-tice. Dacã pentru antichitatea pãgânã, potrivit mituluicavernei al lui Platon, omul, ca sã se bucure de luminã,trebuie sã iasã din întunericul peºterii, adicã al materiei,al trupului, prin contemplaþie, pentru creºtini, dimpo-trivã, lumina vine din afarã ºi intrã în trup, în materie,în peºterã. Astfel, grotele de la Betleem, de la poaleleCalvarului, de pe Muntele Mãslinilor, de la Ain-Karems-au transformat în lãcaºuri de cult.

La Ain-Karem, pe locul unde se aflã actuala bisericã„Sfântul Ioan Botezãtorul”, cu grota respectivã, tradiþiaconsiderã cã era casa lui Zaharia. Pe locul unde se aflãastãzi biserica „Vizita Maicii Domnului”, construitã ºiea deasupra unei grote, Elisabeta avea o casã unde s-aretras ºi a rãmas timp de trei luni dupã zãmislirea luiIoan, mulþumindu-i lui Dumnezeu pentru cã i-a ridicatocara sterilitãþii sale. În grota de aici, ne informeazã Proto-evanghelia lui Iacob, Elisabeta ºi-a ascuns copilul, sal-vându-l de la mãcelul pricinuit de Irod, cãci Ain-Karemulnu este departe de Betleem. În aceste locuri sacre, iudeo-creºtinii comemorau cele trei personaje, triada: Elisabeta,Ioan, Maria. În anul 135, împãratul Adrian a profanat ºiaici, ca peste tot în Palestina, lãcaºurile de cult creºtine.Triada amintitã: Elisabeta, Ioan, Maria, a fost înlocuitãcu altã triadã a mitologiei pãgâne: Smirna, Adonis ºi Venus

pudica. Smirna a zãmislit ºi ea un fiu în mod miraculos.Se refugiazã în grãdina lui Venus, unde rãmâne cinci luniºi îl naºte pe Adonis pe care Proserpina, zeiþa morþii, ºimistreþul încearcã sã-l ucidã. Adrian a plantat boschetesacre ºi a ridicat pe cele douã locuri de cult creºtine edi-ficii de cult dedicate celor trei divinitãþi pãgâne. Cu împã-ratul Constantin toate acestea au dispãrut ºi vechiul cultcreºtin a fost repus în drepturile sale.

Ca sãrbãtoare liturgicã însã, Vizita sfintei Fecioare laElisabeta este de datã relativ recentã. Cel care a intro-dus-o pentru prima datã în dieceza sa, în 1378, a fost IoanIenstein, arhiepiscop de Praga ºi cancelar imperial. Eraîn timpul marii dezbinãri din Occident când la Roma erapapã Urban al VI-lea, iar la Avignon era anti-papã Clemental VII-lea. Episcopul de Praga, ca om cult ºi sfânt ce era,îºi dãdea seama cã marea dezbinare ce se crease nu puteafi remediatã de simple puteri omeneºti. Era nevoie deintervenþia sfintei Fecioare. S-a strãduit neobosit ca sãr-bãtoarea sã fie introdusã ºi în alte dieceze. A fãcut nenu-mãrate demersuri la Roma pânã când, în sfârºit, în 1390,papa Bonifaciu al IX-lea a extins sãrbãtoarea Viziteisfintei Fecioare la întreaga Bisericã.

Tema sãrbãtorii se desprinde uºor din povestirea pecare ne-o prezintã sfântul Luca în primul capitol al Evan-gheliei sale. Papa Paul al VI-lea, în scrisoarea apostolicãMarialis cultus, o comenteazã astfel:

Vizita Fecioarei Maria indicã o celebrare care comemoreazãun eveniment al mântuirii la care sfânta Fecioarã a fostintim asociatã cu Fiul ei, mai exact, indicã sãrbãtoarea încare liturgia o aminteºte pe fericita Fecioarã Maria care îlpoartã în sân pe Fiul ei la Elisabeta, pentru a-i oferi ajutoruliubirii sale ºi pentru a proclama îndurarea lui Dumnezeusalvatorul (MC, 7).

VIZITA SFINTEI FECIOARE LA ELISABETA 61

Aºadar, din cuvintele papei, rezultã cã inima sãrbã-torii o constituie un eveniment, o intervenþie de mântuirepe care Dumnezeu a înfãptuit-o în favoarea poporului sãu,la care Maria este chematã sã colaboreze.

„Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat esterodul sânului tãu” (Lc 1,42). Aceste cuvinte de preamãrirea Mariei, puse pe buzele Elisabetei, evanghelistul Lucale-a preluat aproape textual din cartea Iuditei. Când Iu-dita a scos din sac capul însângerat al lui Holofern ºi l-aarãtat poporului, Ozia, mai-marele poporului israelit, aexclamat:

Binecuvântatã eºti tu, fiica mea, mai presus decât toate fe-meile în faþa lui Dumnezeu cel preaînalt ºi binecuvântateste Domnul Dumnezeu care a fãcut cerul ºi pãmântul. Cu-rajul care te-a susþinut nu va dispãrea din inima oame-nilor; cãci îºi vor aduce aminte veºnic de puterea DomnuluiDumnezeu. Dumnezeu sã ducã la bun sfârºit lucrarea ta,spre veºnica ta preamãrire. Cãci tu þi-ai expus viaþa fãrã asta pe gânduri pentru a scoate poporul tãu din umilire ºicãdere” (Idt 13,18-20).

Nu putea gãsi sfântul Luca un exemplu mai grãitor întot Vechiul Testament pentru a ilustra rolul, cooperareaMariei la lucrarea de salvare a neamului omenesc. Încazul Iuditei este preamãritã puterea lui Dumnezeu. Eleste cel care salveazã poporul israelit din mâinile luiHolofern, întruchiparea Celui Rãu, a duºmanului luiDumnezeu ºi al poporului sãu. Dumnezeu îºi duce laîndeplinire planul de salvare gãsind un instrument docil.Este Iudita care, prin credinþa ºi prin rugãciunea sa, princurajul sãu, fiind gata sã-ºi sacrifice viaþa, este colabo-ratoarea intimã a lui Dumnezeu la opera de salvare apoporului. La fel, Cristos a salvat omenirea întreagã,iar Maria a fost colaboratoarea sa intimã prin credinþa,ascultarea, rugãciunea, dãruirea sa, prin jertfirea totalã


de sine. Maria este un instrument docil în mâinile luiDumnezeu. Ea se numeºte pe sine, în Magnificat, servi-toare umilã, sau, mai exact tradus: roabã, sclavã umilã.Colecta liturghiei sãrbãtorii scoate bine în evidenþã dispo-nibilitatea Mariei la ºoaptele intime ale Duhului Sfânt:„Dumnezeule... care în planul iubirii tale ai inspirat-ope sfânta Fecioarã Maria... sã o viziteze pe veriºoara saElisabeta, fã ca ºi noi, asemenea ei, sã ascultãm întot-deauna de inspiraþiile Duhului Sfânt...”. Maria nu s-amulþumit cu acel „da” definitiv de la început, spus odatã pentru totdeauna. Ea repetã acel „da” ori de câteori aude ºoapta interioarã a Duhului Sfânt.

Al doilea element, pe care papa Paul al VI-lea îl scoateîn evidenþã referitor la sãrbãtoarea Vizitei Mariei: FecioaraMaria, care-l poartã în sân pe Fiul ei, merge la Elisabetapentru a-i oferi ajutorul iubirii sale. A purta celor din jurajutorul iubirii: iatã semnul vizibil cã cineva îl poartã peCristos în el. Dacã acest semn nu apare, înseamnã cã îninteriorul nostru este un vid, este un gol uriaº, nu-l purtãmîn noi pe Cristos, ci propriul egoism. Sfântul Pavel, înprima lecturã a liturghiei sãrbãtorii, ne prezintã un ta-blou admirabil al iubirii sub aspectele ei cele mai delicate:

Iubirea sã fie fãrã ipocrizie... iubiþi-vã unii pe alþii cu iubirefrãþeascã, întreceþi-vã în a vã stima unii pe alþii... Luaþiparte la trebuinþele sfinþilor! Practicaþi ospitalitatea! Bine-cuvântaþi pe cei care vã persecutã: binecuvântaþi ºi nublestemaþi. Bucuraþi-vã cu cei care se bucurã ºi plângeþi cucei care plâng. Sã aveþi aceleaºi sentimente unii pentru alþii(Rom 12,9-16).Alegând acest text, Liturghia vrea sã ne introducã în

misterul vieþii de profundã iubire pe care a trãit-o Maria.Faptul cã aleargã imediat la veriºoara sa, oferindu-ºi ser-vicile cele mai umile în semn de dragoste ºi de delicat res-pect, este doar un exemplu.


Rugãciunea asupra darurilor la Liturghia sãrbãtoriisubliniazã ºi ea acest aspect: „Dumnezeule, tu ai primitºi ai binecuvântat grija sfintei Fecioare Maria faþã deveriºoara sa Elisabeta”. Din pãcate, traducerea româ-neascã nu a respectat textul latin, care, tradus exact, sunãaºa: „ai primit iubirea preafericitei Mame a Fiului tãuunul-nãscut”. Textul original scoate în evidenþã con-trastul dintre demnitatea de Mamã a lui Dumnezeu ºiserviciile umile pe care Maria le presteazã în casa Elisa-betei, spre a ne face sã înþelegem clar cã Maria a consi-derat vocaþia sa excepþionalã, privilegiul sãu unic ºi extra-ordinar, de Mamã a lui Dumnezeu, nu o ocazie de a-ºi pro-cura avantaje ºi privilegii pe seama altora, ci o invitaþiede a se pune în serviciul altora.

În aceastã sãrbãtoarea, închinatã sfintei Fecioare, nereamintim ce ne spune ultimul conciliu:

Adevãrata devoþiune nu constã nici într-un sentiment sterilºi trecãtor, nici într-o credulitate deºartã, ci ea purcede dincredinþa adevãratã, care ne face sã recunoaºtem preemi-nenþa Maicii lui Dumnezeu ºi ne îndeamnã la iubire filialãfaþã de Mama noastrã ºi la imitarea virtuþilor ei (LG 67).

A practica forme exterioare de devoþiune marianã,inclusiv celebrãri liturgice, fãrã a imita virtuþile ei, esteo falsã evlavie. Este formalism, ipocrizie sau poate chiarsuperstiþie. A fi, ca ºi Maria, instrumente docile în mânalui Dumnezeu pentru binele aproapelui: acesta este me-sajul sãrbãtorii. Un mare devot al Maicii Domnului carea realizat lucruri extraordinare în zilele noastre, DonOrione, scria aceste cuvinte:

Trebuie sã fim cârpe ale voinþei lui Dumnezeu. O cârpã sefoloseºte la orice, apoi se aruncã într-un colþ. Trebuie sã fiminstrumente în mâna lui Dumnezeu, gata la orice semn alsãu, gata pentru orice muncã pe care ne-o încredinþeazã,


chiar când avem de a face cu superiori nedrepþi ºi cu poruncigreºite. Un proverb portughez ne consoleazã: Dumnezeuscrie drept cu linii strâmbe, iar Evanghelia ne aminteºte cãtrebuie sã fim dispuºi sã rãmânem deoparte, recunoscândcu sinceritate cã suntem „slugi inutile” (Lc 17,10). Numaiaºa, din inima noastrã va izvorî spontan ºi permanent imnulde bucurie ºi de recunoºtinþã, Magnificat: „Sufletul meu îlpreamãreºte pe Domnul ºi duhul meu se bucurã în Dum-nezeu, Mântuitorul meu” (Lc 1,46).


IImmnnuull bbuuccuurriieeii::MMaaggnniiffiiccaatt

În satul Ain-Karem se întâlnesc douã femei fericite ºibinecuvântate de Dumnezeu, douã viitoare mame. Amân-douã poartã în sânul lor o tainã ºi un dar al lui Dum-nezeu. Trãiesc amândouã momente de nestãvilitã bucurie.Elisabeta o binecuvânteazã pe Maria: „Binecuvântatãeºti tu între femei ºi binecuvântat este rodul sânului tãu”(Lc 1,42). Maria, la rândul ei, îl binecuvânteazã pe Dum-nezeu: „Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul ºi duhulmeu se bucurã în Dumnezeu, Mântuitorul meu” (Lc 1,46).Cântarea Magnificat este cel mai frumos imn de bucurierostit vreodatã de buze omeneºti. Cu cântarea ei, spunesfântul Bernard, Maria vesteºte primãvara, anotimp debucurie descris în Cântarea Cântãrilor: „Iatã, iarna atrecut, ploaia a încetat ºi s-a dus. Se aratã florile pe câmp,a venit vremea cântãrii, se aude glas de turturicã în câm-piile noastre” (Ct 2,11-12). Iarna, lumea veche, a trecut.Domnia orgolioºilor, a celor puternici, a celor înavuþiþi,s-a terminat. A început o erã nouã, în care Dumnezeupriveºte la cei smeriþi ºi îi înalþã, îi copleºeºte cu bu-nuri pe cei sãraci, fãcând sã treacã din neam în neamîndurarea sa peste cei ce se tem de dânsul.

Inima Mariei vibreazã de bucurie. Bucurie ce nu maipoate fi stãpânitã ºi care îi contamineazã pe toþi cei lacare ajunge. Secretul bucuriei? Unul singur: contactulcu unicul izvor al bucuriei, care este Dumnezeu: „Duhulmeu se bucurã în Dumnezeu, Mântuitorul meu” (Lc 1,46).

„Ne-ai creat pentru tine, Doamne, ºi inima noastrãnu-ºi gãseºte pacea pânã când nu se odihneºte în tine”.

Aceste cuvinte ale sfântului Augustin exprimã nu numaiun adevãr teologic, dar exprimã totodatã drama ce seascunde în sufletul ºi viaþa fiecãrui om chiar de la naº-tere. Omul cautã mereu fericirea, dar, în acelaºi timp,este autorul propriei nefericiri prin faptul cã confundãlucrurile lui Dumnezeu cu Dumnezeul tuturor lucru-rilor. Îºi creeazã idoli de la care cerºeºte fericirea, care nueste decât în Dumnezeu, ºi nu gãseºte decât deziluzie.

Mai mult sau mai puþin, cu toþii ne putem regãsi înpovestea cu vulpea.

Avea un interes urgent ºi vulpea a pornit îndatã la drum.Îºi lãsa singuri în vizuinã doi puiºori, mândria ºi bucuriavieþii ei. Aleargã zoritã spre a se întoarce cât mai degrabãla puii lãsaþi singuri. E îngrijoratã. Dacã lupul veºnic flã-mând va face o vizitã la vizuinã în lipsa ei? Dar numai câts-a gândit la lup, cã se ºi întâlneºte cu lupul:– Încotro, cumãtrã? întreabã carnivorul.Ea rãspunde:– Uite, cu niºte treburi dincolo de pârâu. Dar dumneata,cumetre lup?– ªi eu tot cu niºte treburi pânã colo în luncã.În luncã! Tocmai acolo unde era vizuina cu puii lipsiþi deapãrare!– Cumetre lup, zice vulpea cu glas tremurând, acolo în luncãeste vizuina cu puiºorii, lumina ochilor mei. Te implor sãnu-i mãnânci, sã nu te atingi de ei!Vorbea cu atâta foc încât lupul simþi un fior de compãti-mire care fãcu sã i se zburleascã pãrul pe spate.– Îþi dau cuvântul meu de onoare, cumãtrã, cã nu le fac niciun rãu. Sã-mi spui numai cum aratã ei ca, în caz cã îi întâl-nesc, sã-i pot recunoaºte.– Puiºorii mei, cumetre, sunt de-a dreptul dumnezeieºti.Pielea lor este ca de catifea, ochii lor profunzi ºi nevinovaþi.Scâncetul lor, melodie cereascã.– Bine, cumãtrã, fii fãrã grijã. Umblã sãnãtoasã.

IMNUL BUCURIEI: MAGNIFICAT 67

Dupã câteva ore, vulpea se întoarce la vizuinã. Intrã, îºicheamã puii, dar nici un rãspuns. Cautã peste tot, zadarnic.A înþeles. Disperatã, pleacã sã-l caute pe lup. Dupã un timpîl gãseºte.– Lup ticãlos, nu te-ar mai rãbda pãmântul, mi-ai mâncatpuii! Mi-ai promis. De ce nu te-ai þinut de cuvânt?– Pardon, cumãtrã, nu înþeleg, cred cã mã iei drept altul.Eu puii dumitale nu i-am mâncat.– Cum nu i-ai mâncat?– Uite, nu þi i-am mâncat. Ce-i drept, am mâncat doi pui devulpe, dar nu erau ai dumitale. Puii dumitale au piele decatifea, cei pe care i-am mâncat eu erau jegoºi ºi murdari.Ai dumitale au ochi îngereºti, cei pe care i-am gãsit eu aveauochi urâþi. Plânsul puilor dumitale este melodie cereascã,cei pe care i-am gãsit eu schelãlãiau îngrozitor. Mi-am zis:„Aceºtia nu sunt ai cumetrei”, ºi i-am mâncat.– Lup criminal, dar nu ºtii tu cã pentru o mamã copiii eisunt dumnezeieºti, cã sunt perfecþiunea, bunãtatea, frumu-seþea însãºi?Dar atâta filozofie ºi atari subtilitãþi nu intrau în capul

lupului. Divinizându-ºi puii, vulpea ºi-a distrus singurãfericirea vieþii.

Orice om, la orice vârstã, simte o neliniºte, un zbu-cium, o dorinþã, o sete nepotolitã dupã adevãrul total,dupã bunãtatea, dupã frumuseþea supremã. Numai cineîl posedã pe Dumnezeu îºi potoleºte aceastã sete, gãsin-du-ºi în el odihna, pacea, bucuria. Sfântul Pavel le fãcearomanilor aceastã urare: „Dumnezeul speranþei sã vãumple de toatã bucuria ºi pacea” (Rom 15,13). Toatãdrama nefericirilor ºi deziluziilor stã în faptul cã omul,printr-un proces mai mult sau mai puþin conºtient deidolatrizare, atribuie însuºirile divine precum: adevãrul,frumuseþea, bunãtatea, dreptatea supremã nu aceluiacãruia i se cuvin, adicã lui Dumnezeu, ci unor realitãþi,unor persoane mai apropiate, mai concrete, punându-ºi


în ele speranþa, acordându-le toatã afecþiunea, toatã în-crederea ce se cuvin numai lui Dumnezeu, pentru ca sãse sfârºeascã totul cu deziluzie ºi nefericire.

În psihologie, acest proces se numeºte transfert. Astfel,în prima etapã a vieþii, pentru copil, pãrinþii posedã atri-bute divine: frumuseþe, ºtiinþã, bunãtate absolutã. Dar,prima deziluzie. Când merge la ºcoalã, copilul constatãcã învãþãtorii ºtiu mai multe ca pãrinþii, sunt mai dotaþi,mai simpatici. Copilul începe sã se ruºineze de pãrinþiilui. Este idealizat învãþãtorul, învãþãtoarea. Dar constatãcã ºi aceºtia mint ºi sunt plini de defecte. Altã dezi-luzie, alt transfert. Tânãrul vede în seminar lãcaºul valo-rilor absolute dupã care aspirã sufletul sãu. Este loculunde sãlãºuieºte numai desãvârºire, sfinþenie absolutã,unde nu se furã, nu se minte, nu se aud expresii depla-sate, nu se fumeazã, unde pãrinþii profesori nu pot fiasemuiþi decât cu îngerii lui Dumnezeu. Tânãra îºi gã-seºte refugiul în mãnãstire, iar mãnãstirea nu poate fialtceva decât un colþ de paradis pe pãmânt. Pentru untânãr sau o tânãrã care se cãsãtoreºte, desigur, parte-nerul(a) posedã atributele divine; frumuseþea, bunãtatea,iubirea infinitã. Acest transfert se soldeazã cu eºecu-rile, cu deziluziile cele mai dureroase, cãci, cu cât mai mareeste iluzia, pe atât de mare este deziluzia. Desigur, se potidealiza ºi idolatriza nu numai persoane. Se pot gãsi ºialþi idoli: Biserica, privitã sub aspectul ei uman, parti-dele politice, echipele sportive, asociaþiile, fie ele ºi bise-riceºti. Sfântul Pavel le scrie romanilor:

Ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu, este vãdit înei, întrucât Dumnezeu li s-a fãcut cunoscut. De fapt, reali-tatea sa invizibilã sau puterea sa veºnicã ºi dumnezeirea luipot fi cunoscute cu mintea de la creaþia lumii, în fãpturilelui, aºa încât ei nu se pot scuza. Cãci, deºi l-au cunoscut peDumnezeu, ei nu l-au preamãrit ca Dumnezeu ºi nu i-au


adus mulþumire, ci au rãtãcit în cugetãri inutile, iar inimalor nechibzuitã s-a întunecat. Pretinzându-se înþelepþi, auînnebunit ºi au înlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cuimitaþia chipului omului pieritor, al pãsãrilor, al patrupe-delor ºi al reptilelor....au schimbat adevãrul lui Dumnezeu în minciunã: au cin-stit ºi au adus cult creaturii în locul Creatorului, care estebinecuvântat în veci” (Rom 1,19-25).

Apostolul se referã la pãgânii idolatri, dar cuvintelesale îi pot interesa ºi pe creºtinii care, în teorie, credîntr-un singur Dumnezeu, dar, în realitate, îºi cautã bu-curia oriunde în afarã de Dumnezeu, acordând creaturilorperfecþiuni dumnezeieºti.

Dupã fiecare deziluzie sau crizã ce urmeazã imediatdupã orice transfert, care, în fond, este o divinizare a crea-turilor, sunt trei ieºiri. Prima: ne putem bloca definitivîntr-o stare de mizantropie, de deprimare, de înãcrealãiremediabilã a inimii, de victimism, de frustrare, plân-gându-ne veºnic de toþi ºi de toate, întristând ºi fãcândimposibilã viaþa celor din jur, privind totul prin ochelariiîntunecaþi ai pesimismului, ai criticii sterile, ai insatis-facþiei ºi veºnicei nemulþumiri. Ceea ce poate duce, lapersoanele dotate cu o sensibilitate deosebitã, la stãripatologice grave: schizofrenie sau nebunie, cum a fostcazul nefericitului nostru Eminescu. A doua ieºire esteo ieºire fãrã ieºire: adicã se poate merge din idolatrizareîn idolatrizare, din deziluzie în deziluzie, pânã la moarte.De pildã, un preot din parohie în parohie, din diecezã îndiecezã, un cãlugãr sau cãlugãriþã din congregaþie încongregaþie, din mãnãstire în mãnãstire, cei cãsãtoriþi dindivorþ în divorþ ºi aºa mai departe. A treia ieºire, singurabunã: criza, deziluzia este glasul lui Dumnezeu care vreasã ne trezeascã la realitate. Este timpul favorabil, estemomentul potrivit – kairós, cum îl numeºte liturgia – de


a pãrãsi idolii ºi iluziile ºi de a ne îndrepta spre cel cãruiane adresãm în imnul Mãrire cu cuvintele: „Tu singur eºtiSfânt, tu singur eºti Domn, tu singur Preaînalt – ºi putemadãuga: „Tu singur cel în care inima noastrã îºi gãseºte,asemenea Mariei, odihna, pacea ºi bucuria”.


LLaa iizzvvooaarreellee bbuuccuurriieeii

Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul ºi duhul meuse bucurã în Dumnezeu, Mântuitorul meu (Lc 1,46).

Academicianul francez J. Guitton, descriind în carteasa, intitulatã Fecioara Maria, scena sosirii Mariei în casaveriºoarei sale, Elisabeta, noteazã cã

personajele sunt înãlþate deasupra pãmântului. Într-un fel,ies din ele însele. Se rãspândeºte un fel de beþie, ca ºi cumstropi de nebunie le-ar fi cuprins sufletele [exact ca Davidcare dansa în faþa chivotului, fãcându-se de râsul lumii, exactca apostolii în ziua de Rusalii, acuzaþi de prea matinalã cin-stire cu vin]... Este Duhul Sfânt care dã aceastã veselie, acestetresãltãri, aceastã bucurie ce este mai presus de bucurie.

La bucuria adusã de Maria în casa lui Zaharia, întregulcosmos este invitat sã ia parte prin glasul lui Isaia: „Bucu-raþi-vã, ceruri! Veseleºte-te, pãmântule! Izbucniþi înstrigãte de bucurie, munþilor! Cãci Domnul mângâie pepoporul sãu ºi are milã de cei sãrmani ai sãi!” (Is 49,13).

Aici mã simt dator cu o explicaþie. Într-o meditaþie ante-rioarã, pe care am intitulat-o „Maria ºi colþii câinilor”,spuneam cã Maria era într-o situaþie extrem de penibilã,de dureroasã, de umilitoare, din care nu ºtia cum va ieºi.Normal, o aºtepta pedeapsa uciderii cu pietre, prevãzutãde legea lui Moise pentru femeile ºi logodnicele infidele.ªi atunci se pune întrebarea: cum putea Maria, în acelaºitimp, sã trãiascã într-o stare de imensã ºi nestãvilitãbucurie? Rãspunsul este simplu: în inima ei îl purta peDumnezeu, izvorul bucuriei. De aceea, suferinþele ºi umi-lirile din afarã îi lãsau neatinsã pacea ºi bucuria inte-rioarã. „Intrã în camera ta ºi, închizând uºa, roagã-te

Tatãlui tãu care este acolo, în ascuns” (Mt 6,6) – avea sãspunã Isus. Se referea la camera tainicã, interioarã, ainimii omului, care este locul întâlnirii cu Dumnezeu.Maria trãia permanent unitã cu Dumnezeu, în odaia tai-nicã a inimii ei. Sfântul Francisc de Sales scrie într-ocarte a sa despre izvoare de apã dulce care se gãsesc înlacuri cu apã sãratã, despre un soi de pãsãri care zboarãprin flãcãri fãrã sã-ºi ardã aripile, despre scoicile de sidefcare trãiesc în mijlocul mãrii, fãrã ca vreo picãturã deapã sã intre înãuntru. Toate aceste imagini i se potrivescMariei în viaþa cãreia suferinþa s-a împletit armonioscu bucuria, cãreia vorbele ºi acuzele nedrepte nu i-au arsaripile bucuriei, în inima cãreia n-a pãtruns nici un stropde amãrãciune, deºi sabia durerii i-a strãpuns necru-þãtoare sufletul. Fiindcã meditãm misterele de bucurie,ar fi pãcat sã nu învãþãm de la sfânta Fecioarã secretulbucuriei, al bucuriei autentice.

Ca ºi în viaþa Mariei, în viaþa fiecãrui om existã douãstraturi, douã nivele sau, mai bine zis, în fiecare dintrenoi existã douã „eu”-ri: „eu”-l superficial, adicã de supra-faþã, sau „eu”-l pragmatic ºi „eu”-l profund. La nivelul„eu”-lui superficial se realizeazã viaþa practicã a omuluiîn raporturile ei cu lumea ºi cu realitãþile pãmântului. Laacest nivel, omul se strãduieºte sã acapareze, sã domine,sã-ºi facã o poziþie ºi o reputaþie în ochii altora, sã fieeficient, sã aibã succes. Trãitã numai la acest nivel, cutoate succesele, viaþa este un faliment. Se poate merge dinsucces în succes, din triumf în triumf, cu un gol interiorexistenþial spre disperare. Este casa clãditã pe nisip, carese prãbuºeºte la prima furtunã. „Eu”-l profund este spa-þiul întâlnirii cu Dumnezeu, spaþiu în care Duhul Sfântîºi plaseazã darurile sale, printre care este darul pãcii ºial bucuriei. Este sediul marilor aspiraþii, al valorilor, valoriºi aspiraþii care dau sens vieþii. Trãitã la acest nivel, viaþa

LA IZVOARELE BUCURIEI 73

e clãditã pe stâncã puternicã, e un succes chiar când lanivelul „eu”-lui superficial totul e faliment. La nivelul„eu”-lui profund e seninãtate ºi pace. Valurile, vuietul,spuma, gunoaiele sunt la suprafaþa mãrii, în adânc dom-neºte întotdeauna calmul ºi liniºtea.

Într-o zi, aflându-se în mãnãstirea de la Porþiuncula, sfântulFrancisc de Assisi îl cheamã pe fratele Leon ºi îi spune: – Frate Leon, ia pana ºi scrie.Fratele Leon, întrucât ºtia carte, era un fel de secretar.– Ce sã scriu?– Scrie ce înseamnã bucuria desãvârºitã! Imagineazã-þi cãvine un mesager ºi aduce vestea cã toþi doctorii de la Parisau intrat în ordin. Scrie: nu-i motiv de bucurie desãvâr-ºitã. ªi cã toþi episcopii, arhiepiscopii, prelaþii de dincolode munþi, plus regele Franþei ºi cel al Angliei au intrat înordinul nostru. Scrie: nu-i încã motiv de bucurie desãvâr-ºitã. ªi dacã s-ar afla cã fraþii au plecat în þãrile pãgânilorºi i-au convertit pe toþi; ºi dacã eu însumi aº fi primit dela Dumnezeu puterea de a vindeca bolile, aº fi sãvârºit mariminuni, repet, nu-i nimic în toate acestea care sã aducã bu-curia desãvârºitã. Dar acum închipuieºte-þi cã, întorcân-du-mã de la Perugia, eu sosesc aici la mãnãstire în toiulnopþii. Este iarnã. Este ger. De hainã îmi atârnã ciucuride gheaþã. Picioarele îmi sunt degerate ºi sângereazã. Suntla poarta mãnãstirii ºi sunt mort de foame ºi de obosealã.Bat la poartã ºi iarãºi bat ºi, în cele din urmã, se prezintãun frate:– Cine este acolo?– Sunt eu, fratele Francisc.– Nu este adevãrat! Eºti un borfaº, vezi-þi de drum. Insist.Nimic.– Pleacã de acolo, cã-þi rup oasele!Îl implor din nou:– Pentru Dumnezeu, lasã-mã sã intru, nu mã lãsa în frigºi-n întuneric.Iar cel dinãuntru:


– Þi-am spus: pleacã! Du-te la azil, dacã n-ai unde dormi.Dacã eu suport toate acestea cu blândeþe, cu bucurie, cu dra-goste, ei bine, scrie, frate Leon: Iatã unde se aflã bucuriadesãvârºitã! Pentru cã dintre toate darurile Duhului Sfânt,pe care Cristos le dãruieºte prietenilor sãi, nu este altul maimare decât acela de a te învinge pe tine însuþi.

Francisc, omul trãirii interioare, profunde, domina eve-nimentele ºi situaþiile vieþii. Într-o situaþie ca aceea des-crisã mai sus, o persoanã ce trãieºte la nivelul „eu”-luisuperficial s-ar comporta cu totul altfel. Ar reacþiona cumânie, cu violenþã, cu expresii dure, pe care le-ar consi-dera cu totul justificate, ar încerca sã spargã poarta.

Un creºtin, ºi chiar un viitor apostol, sau un apostol,sau o pesoanã consacratã îºi poate trãi viaþa religioasã lanivelul „eu”-lui superficial. Lipsa de concentrare inte-rioarã, agitaþia permanentã, lipsa de coerenþã între ceeace credem ºi ceea ce facem în practicã, superficialitateaîn raporturile cu Dumnezeu ºi cu confraþii, nesinceritateaºi cãutarea pe toate cãile a intereselor noastre personalesunt semne evidente ale vieþii religioase trãite la nivelpragmatic, superficial. Cine nu realizeazã procesul de inte-riorizare, adicã de trecere de la eu-l superficial la „eu”-lprofund, nu poate face experienþa întâlnirii ºi unirii cuDumnezeu ºi nu poate face experienþa bucuriei autentice.Iar cine nu l-a gãsit pe Dumnezeu ºi nu ºi-a gãsit bucuriaîn el însuºi, cum va putea sã-l ofere lumii pe Dumnezeuºi bucuria ce izvorãºte din Dumnezeu? Sfântul apostolIuda îi descrie perfect pe cei care rãmân toatã viaþa lasuprafaþa fiinþei lor:

Aceºtia sunt nori fãrã apã, purtaþi de vânturi de ici-colo,pomi fãrã rod la sfârºitul toamnei, morþi de douã ori, dez-rãdãcinaþi, valuri furioase ale mãrii ce îºi spumegã neru-ºinarea, stele rãtãcitoare cãrora le este pãstratã bezna în-tunericului pentru veºnicie” (Iuda 12-13).

LA IZVOARELE BUCURIEI 75

Inutilitatea unei asemenea vieþi hrãnite cu iluzii, odescrie sfântul Anton de Padova în una dintre predicilesale. Într-o noapte seninã de varã, lupul a vãzut lunareflectându-se într-un ochi adânc de apã. A crezut cã esteun caºcaval. „Sari ºi ia caºcavalul”, îl sfãtuieºte vulpea.A sãrit, dar nu a mai putut ieºi. A doua zi au venit oa-menii ºi l-au ucis.

Drumul de la „eu”-l superficial la „eu”-l profund estemai lung ºi mai anevoios decât drumul de la Pãmânt laplanetele Venus sau Marte. „Dacã cineva vrea sã vinãdupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea ºi sã mãurmeze” (Mt 16,24). Unde sã-l urmãm? Ce drum avemde fãcut? Este drumul lung de o viaþã întreagã, de la eu-lsuperficial la eu-l profund. Pe acest drum înaintãm înmãsura în care ne lepãdãm de noi înºine: de viaþa noastrã,de egoismul nostru, de pornirile noastre dezordonate,de capriciile noastre.

Împãrãþia lui Dumnezeu este în voi înºivã, ne spuneIsus. Paradisul, ca ºi iadul, nu începe în momentul încare închidem ochii pentru totdeauna. Paradisul îl purtãmîn noi înºine. Scrie Raissa Maritain, soþia celebrului filosofJ. Maritain: „Posed în mine împãrãþia pe care nu o vãd...În împãrãþia mea se gãseºte totul: soarele, luna, stelele,animalele, plantele ºi chiar sfinþii, pentru cã toate acesteasunt în Dumnezeu, iar Dumnezeu se aflã în sufletul meu”.


RReeggiinnaa sseerrvviittooaarree((II))

Maria a rãmas cam trei luni cu ea, apoi s-a întors acasã(Lc 1,56).

În aceste trei luni cât Maria a rãmas la veriºoara sa,Ain-Karem-ul, sãtucul din þinutul muntos al Iudeii, adevenit centrul de gravitaþie al universului.

Cunoscutul teolog K. Barth scrie:Toþi îngerii din toate sferele cereºti nu mai privesc acumdecât spre acest loc unde se aflã Maria, tânãra în viaþacãreia nu se întâmplase nimic, în afarã de un singur lucru,anume, o singurã privire a lui Dumnezeu îndreptatã spreea, cea smeritã. Aceastã clipã scurtã este plinã de veºnicie,de o veºnicie mereu nouã. Nu existã ceva mai mare în cerºi pe pãmânt. Dacã s-a întâmplat vreodatã în istoria uni-versului un lucru important, este tocmai aceastã privire.

Dacã mai înainte Maria fusese o fãpturã ca toate cele-lalte, în afarã de pãcat, din acest moment, ea devine mamãa lui Dumnezeu, Regina îngerilor, Regina cerului ºi apãmântului, cea pe care toate generaþiile o vor numi feri-citã. Ne întrebãm ce face Maica lui Dumnezeu, stãpânacerului ºi a pãmântului, la Ain-Karem? Stã pe vreun tronde aur, pe perne de mãtase, înconjuratã de servitoare carenu ºtiu cum sã-i mai intre în voie? Nicidecum. Face mun-cile cele mai umile pe care le face orice servitoare. Facetoate treburile în casã: mãturã, face mâncare, aduce cuulciorul apã de la singura fântânã care se vede ºi astãziîn mijlocul satului, îmbãiazã copilul (pe Ioan), îi spalãscutecele, face toate treburile în gospodãrie, cãci veri-ºoara sa stãtea la pat, iar Zaharia trebuia sã meargã la

serviciu la Ierusalim. ªi totul cu o dragoste, cu o atenþie,cu o generozitate, cu o dãruire, cu o bunãtate care fac sãse rãspândeascã în jur ceva din farmecul paradisului, dinbucuria pe care o purta în inima ei. Iubirea de Dumnezeunu se poate separa de iubirea de oameni. Maria a în-þeles ºi a trãit acest adevãr, mai înainte ca Fiul ei sã-l fipredicat. ªi fiindcã nu a existat pe pãmânt o fiinþa maiunitã cu Dumnezeu decât ea, nu a existat ºi nu va existavreodatã vreo fiinþã mai iubitoare ºi mai simþitoare lasuferinþele oamenilor decât Maria. Cine ar putea sã numerevreodatã intervenþiile ºi minunile ei? Sã ne amintim ca-zurile a doi sfinþi pe care îi sãrbãtorim în luna ianuarie.Primul: cazul sfântul Francisc de Sales. La vârsta deºaptesprezece ani este în pragul disperãrii. Este chinuitpânã la obsesie de un gând, de o întrebare: „Oare nu mãvoi osândi?” Se aruncã în faþa unei icoane a sfintei Fecioare,recitând rugãciunea Adu-þi aminte, ºi deodatã îºi recapãtãliniºtea sufleteascã. Al doilea: cazul sfântului Ioan Bosco.Îºi vede ameninþatã cu prãbuºirea toatã opera sa, îºi vedeameninþatã la tot pasul chiar viaþa. Se roagã permanentsfintei Fecioare ºi din calea lui dispar toate obstacoleleºi toþi duºmanii.

La Cina cea de tainã, Isus se încinge cu un ºtergar,toarnã apã într-un lighean, le spalã picioarele ucenicilor,le ºterge cu ºtergarul. Era o lecþie ce nu trebuia uitatãniciodatã:

„Înþelegeþi ce am fãcut pentru voi? Voi mã numiþi «Învã-þãtorul» ºi «Domnul» ºi bine spuneþi, pentru cã sunt.Aºadar, dacã eu, Domnul ºi Învãþãtorul, v-am spãlat picioa-rele, ºi voi trebuie sã vã spãlaþi picioarele unii altora. Cãciv-am dat exemplu ca ºi voi sã faceþi aºa cum v-am fãcut eu”(In 13,12-14).Aceeaºi lecþie ne-o dã ºi Maria, în vizita ei la Elisabeta:

„V-am dat un exemplu pentru ca ºi voi sã faceþi ce am


fãcut eu. Dacã eu, Regina cerului ºi a pãmântului, amfãcut muncã de servitoare în casa lui Zaharia, ºi voisunteþi datori sã fiþi servitori unii altora”.

A te pune în serviciul altora, iubindu-i din toatã inima:iatã secretul bucuriei în inima noastrã ºi în inimile celordin jurul nostru. Scria poetul Rabindranath Tagore: „Dor-meam ºi visam cã viaþa este bucurie. M-am trezit ºi amvãzut cã viaþa este slujire... Am început sã slujesc ºiam constatat cã slujirea este bucurie”. Adevãrata noastrãfericire stã în a-i face fericiþi pe alþii. Existã o iluzie cãreia,mai mult sau mai puþin, în zilele noastre, toatã lumeaîi cade pradã, ºi anume, iluzia cã, dacã se schimbã struc-turile politice, dacã se schimbã conducerea instituþiilor,legile, regulamantele, atunci se schimbã faþa pãmântului,faþa Bisericii, faþa unui popor. Papa Ioan Paul al II-leaspunea recent, într-un mesaj de Crãciun:

Numai iubirea care se dãruieºte, care se sacrificã, poateschimba faþa pãmântului. „Dacã fiecare dintre noi, în fiecarezi – spunea scriitorul rus F. Dostoievski – ar aºeza o floarede bunãtate pe stradã, în toate oraºele noastre ar fi o primã-varã permanentã”.

Un misionar ce se afla într-un sat african la margineadeºertului le dãdea pocãinþã celor care se spovedeau sãrãsãdescã o plantã. În câþiva ani, acea regiune a deºertuluis-a transformat într-un paradis adevãrat, într-o oazã deverdeaþã. Este de ajuns ca eu, care locuiesc într-o casã caîntr-un pustiu insuportabil, sã fac o singurã faptã bunãpe zi pentru a transforma casa într-un paradis.

Din lecþia pe care ne-o dã sfânta Fecioarã rezultã cãnumai cine-l iubeºte pe Dumnezeu, cine rãmâne unit cuel printr-o viaþã interioarã profundã de rugãciune, înspecial de rugãciune liturgicã, îi poate iubi pe semeni ºile poate face bine. Altminteri, putem face mult zgomot,

REGINA SERVITOARE (I) 79

multã agitaþie, multã publicitate, dar, în realitate, nufacem nici un serviciu nimãnui; ne servim propriile am-biþii ºi interese. Din acest punct de vedere, sfântul Fran-cisc de Sales îi împarte pe creºtini în douã categorii.Primii, fãcând binele în tãcere, uniþi cu Dumnezeu ºineºtiuþi de nimeni, adunã comori de fapte bune pentruveºnicie, ca niºte albine harnice care ies din stup, zboarãdin floare în floare, culeg miere ºi cearã, pe care apoi ledepun în stup, fãcându-ºi rezerve pentru iarnã. Cei dina doua categorie, dimpotrivã, sunt ca viespile ºi ca muºtelecare se reped spre grãmezile de gunoaie, par sã nu trã-iascã decât pentru a chinui celelalte animale, agitându-seveºnic: înþeapã, fac zgomot, bâzâie, sug sânge, se agitãde primãvara pânã toamna, iar când vine iarna, îºi dauseama cã nu au adunat nimic.

„Voi sunteþi sarea pãmântului” (Mt 5,13). Cine suferãde anumite boli ºi trebuie sã þinã regim, ºtie ce înseamnãmâncarea fãrã sare. Mâncarea este searbãdã, fãrã gust,o mãnânci fãrã nici o plãcere. Cristos ne cheamã sã fimsarea pãmântului. Cu alte cuvinte, menirea noastrã estede a da gust altora, celor din lumea în mijlocul cãreia trãim,de a face viaþa oamenilor agreabilã, plãcutã, suportabilã,fericitã. Cum? Topindu-ne, dacã se poate spune aºa, înDumnezeu. Pentru a înþelege acest lucru, un teolog mo-dern, Leonardo Boff, ne aduce aceastã asemãnare:

Era o datã o pãpuºã de sare. Aceasta, dupã ce strãbãtuseþinuturi întinse, pustii, arse de soare, a ajuns, în cele dinurmã, la þãrmul mãrii. Nu mai vãzuse niciodatã aºa ceva.Nu ºtia ce este. Întreabã:– Cine eºti tu?– Eu sunt marea.– Dar ce este marea?– Sunt eu.– Nu înþeleg. Cum sã fac sã pricep?


– Atinge-mã, rãspunde marea.Timidã, pãpuºa îºi bagã puþin degetele picioarelor în apã.A priceput puþin, dar i-au dispãrut degetele de la picioare.– Mare, ce mi-ai fãcut?Marea îi rãspunde:– Ca sã mã poþi înþelege, a trebuit sã dai ceva din tine însãþi.Pãpuºa de sare înainteazã în mare, dispare încetul cu încetul,dar pe mãsurã ce se topeºte înþelege tot mai bine ce estemarea ºi în momentul în care dispare complet strigã:– Marea sunt eu!

Noi suntem sarea pãmântului. Dar venim pe lume caniºte bolovani de sare. Nu putem da gust, nu putem aducevreo bucurie acestei lumi dacã nu renunþãm la noi înºine,nu ne sacrificãm, nu ne topim, nu ne dizolvãm, ca sã spunaºa, în Dumnezeu, pentru a ne regãsi îndumnezeiþi în el.

Pentru Maria, dragostea de aproapele nu a însemnata sãvârºi fapte extraordinare, ieºite din comun. A facecurãþenie, a face mâncare, a spãla rufele în casa bãtrâ-nelor sale rude de la Ain-Karem, nu sunt fapte eroice. Caºi ea, noi suntem chemaþi la eroismul faptelor mãruntede dragoste, la micile renunþãri, la micile sacrificii cu careputem însenina ºi bucura viaþa celor din jurul nostru.ªi asemenea ocazii de a face bine altora gãsim la tot pasul.A nu te înghesui sã ocupi locul cel mai bun, dându-i pealþii la o parte, a nu te repezi sã alegi înaintea altora ceeste mai bun, mai mare, a nu alege munca cea mai uºoarã,lãsându-i altuia ce este mai greu, a nu supãra pe nimeni,a nu deranja prin vorbe, prin gesturi, a-þi stãpâni nervo-zitatea ºi a zâmbi, a-l ajuta pe altul, mãcar cu o vorbãbunã, iatã numai câteva exemple. A te scula dimineaþacu hotãrârea de a nu pierde nici o ocazie de a-þi arãtabunãtatea ºi a te culca seara amintindu-þi chipul fericital unuia cãruia i-ai fãcut bine peste zi, înseamnã a gustadeja un strop din fericirea paradisului.

REGINA SERVITOARE (I) 81

RReeggiinnaa sseerrvviittooaarree((IIII))

Aþi auzit cã s-a spus: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ºi sã-lurãºti pe duºmanul tãu. Eu însã vã spun: iubiþi-i pe duº-manii voºtri ºi rugaþi-vã pentru cei care vã persecutã, casã fiþi fiii Tatãlui vostru cel din ceruri... Cãci dacã îi iubiþipe cei care vã iubesc, ce rãsplatã aveþi? Oare nu fac acelaºilucru ºi vameºii? ªi dacã îi salutaþi numai pe fraþii voºtri,ce lucru neobiºnuit faceþi? Oare nu fac acelaºi lucru ºi pã-gânii? (Mt 5,43-47).

Aceste cuvinte, pe care ascultãtorii, în special ucenicii,le-au auzit de pe buzele lui Isus în cei trei ani de viaþãpublicã, Maria, fãrã îndoialã, le-a auzit mult mai des încei treizeci de ani pe care Isus i-a trãit alãturi de mamasa la Nazaret. ªi nu numai cã le-a auzit, dar le-a pus înpracticã, întrucât Maria, dupã cum se exprimã papa Paulal VI-lea, a fost prima creºtinã, prima ucenicã a lui Isus.Dacã dragostea sfintei Fecioare s-ar fi limitat la cerculprietenilor ºi al celor de care era legatã prin afecþiunisentimentale, ca în cazul Elisabetei ºi al lui Zaharia, dra-gostea ei ar fi fost o dragoste umanã, comunã, cu nimicdeosebitã de cea a vameºilor ºi a pãgânilor.

Am vãzut într-o meditaþie precedentã câte a avut Mariade suferit din partea locuitorilor Nazaretului, mai alesdin partea rudelor: bârfe, dispreþ. Pe Fiul ei au voit sã-larunce cu capul în jos în prãpastie. Dar i-a iertat, i-a iubitpe toþi, i-a ajutat dupã puterile ei. Sã ne gândim numaila întâmplarea de la Cana Galileii. Maria avea rude acolo.Fãrã îndoialã cã acestea îi fãcuserã reclamã proastã laCana, o bârfiserã, o vorbiserã de rãu, de vreme ce Nata-nael, originar din Cana, exclamã cu dispreþ: „Poate ieºi

ceva bun din Nazaret?” (In 1,46). O cheamã rudele dinCana la nuntã. Nu þine cont de nimic. Merge. Mai mult,cu câtã delicateþe sufleteascã intervine când rudele se aflãîntr-o încurcãturã teribilã, când nunta riscã sã se terminecu un fiasco! Aceasta a fost „rãzbunarea” Mariei. Nu s-acomportat altfel nici cu cei din Nazaret, în special cu rãu-tãcioasele sale rude. Ne-o dovedesc istoria ºi arheologia.

Se cunoaºte foarte bine cazul convertirii sfântului Paveldatoritã iertãrii ºi rugãciunii pe care sfântul ªtefan afãcut-o pentru cãlãii sãi. Dar este prea puþin cunoscutfaptul cã locuitorii Nazaretului, atât de duºmãnoºi, deîmpietriþi ºi necredincioºi în timpul vieþii lui Isus, s-auconvertit la creºtinism imediat dupã învierea lui, datoritãiertãrii, rugãciunilor ºi iubirii sfintei Fecioare faþã de ei.Mãrturii istorice ne spun cã s-a întemeiat la Nazareto comunitate iudeo-creºtinã foarte activã ºi zeloasã. Deaici au pornit în lume misionari ai evangheliei. Aºa estecazul diaconului Conon, martir, arestat ºi condamnat lamoarte în anul 249, la Pamfilia. În cursul procesului eldeclarã cã este originar din Nazaret ºi cã este dintre ru-dele lui Cristos. Cercetãri arheologice recente, fãcute subactuala bazilicã „Buna Vestire”, aratã cã locuitorii Naza-retului, aceiaºi care o bârfiserã ºi o dispreþuiserã pe sfântaFecioarã, au transformat imediat casa Mariei în lãcaº decult creºtin. Aici s-a gãsit cea mai veche inscripþie carevorbeºte despre cultul Maicii Domnului: Chaire, Maria –Bucurã-te, Marie.

Dupã înãlþarea ei la cer, Maria continuã sã-i ierte, sã-iiubeascã pe cei care o urãsc, continuã sã se roage pentruei ºi sã-i converteascã. Gãsim nenumãrate exemple înistoria Bisericii. Am sã amintesc unul mai recent. Existãla marginea Romei, mai exact, la „Tre Fontane”, în apro-pierea locului unde a fost decapitat apostolul Pavel, unsanctuar marian foarte frecventat ºi foarte renumit pentru

REGINA SERVITOARE (II) 83

numeroasele minuni care se petrec acolo. Pânã în 1947,aceasta fiind o zonã împãduritã, cu grotele care sunt aici,era loc de dezmãþ ºi adãpost pentru tot felul de delinc-venþi. În 1947, sfânta Fecioarã a apãrut aici unuia dintrecei mai mari duºmani ai ei. Era un angajat la întreprin-derea de tramvaie din Roma. Se numea Bruno Cornac-chiolo. Nãscut în 1913, fãrã nici o educaþie în familie,ajunge un vagabond ºi un stricat. Se însoarã. Se anga-jeazã în brigãzile comuniste ºi ia parte la Rãzboiul Ci-vil din Spania, profanând biserici, ucigând preoþi, cãlu-gãri, cãlugãriþe. Se întoarce la Roma, se face baptist, apoiadventist. Îºi face renume prin propagandã împotrivaBisericii Catolice, a papei, dar, mai ales, împotriva dog-melor referitoare la Maica Domnului. Cu familia este untiran. Vrea sã rãmânã în istorie. De aceea, intenþioneazãsã-l asasineze pe papa Pius al XII-lea. Deschide la Romaun local de propagandã anticatolicã. La 12 aprilie 1947,era cu cei trei copii la plimbare în pãdurea de la „TreFontane”. Copii se jucau cu mingea, în timp ce el pre-gãtea un discurs împotriva Neprihãnitei Zãmisliri. Laun moment dat, unul dintre copii dispare. Ceilalþi doi îlcautã. Îl gãsesc într-o grotã, în genunchi, în extaz. Peloc, ºi ceilalþi doi cad în genunchi. Toþi o vãd pe sfântaFecioarã. Soseºte ºi tatãl în cãutarea copiilor. Rãmâneînmãrmurit în faþa sfintei Fecioare care apãruse în în-tunericul grotei. Cade în genunchi. Convertirea este to-talã. În luna urmãtoare, apariþia avea sã se mai repetede douã ori. Aºa s-a nãscut sanctuarul marian de la „TreFontane”. Aºa „se rãzbunã” sfânta Fecioarã pe cei careo urãsc ºi o batjocoresc.

Iertare, dragoste, bunãtate faþã de cei care ne fac rãu,care prin felul lor de a fi sunt greu de suportat. Suntlucruri esenþiale în viaþa oricãrui creºtin, dar, mai ales,la cei ce trãiesc într-o comunitate.


Exemplul sfintei Fecioare trezeºte în sufletul nostruaceastã întrebare fundamentalã: nu cumva trãim noiîncã în regimul Vechiului Testament, cu legea talionului,ochi pentru ochi, dinte pentru dinte? Nu cumva dragosteanoastrã este o simplã simpatie naturalã? Noteazã sfântaTereza a Pruncului Isus în Istoria unui suflet:

Reflectând cum Isus ºi-a iubit ucenicii, mi-am dat seamacã nu i-a iubit pentru calitãþile lor naturale, fiindcã erauignoranþi ºi plini de gânduri pãmânteºti. Cu toate acestea,îi numeºte prietenii sãi, fraþii sãi. Meditând asupra acestorcuvinte dumnezeieºti, mi-am dat seama cât de imperfectãeste iubirea pe care o am faþã de surorile mele. Am în-þeles cã nu le iubesc cum le-ar iubi Isus. Cât de bine înþelegacum cã adevãrata iubire constã în a suporta toate defecteleaproapelui, în a nu te mira de slãbiciunile lui, în a te edificade faptele lui de virtute cele mai neînsemnate. Dar, maipresus de toate, am înþeles cã iubirea nu trebuie sã steaînchisã în adâncul inimii noastre... cã nu trebuie sã lumi-neze ºi sã îmbucure doar pe cei care îmi sunt mai dragi, cipe toþi „cei care intrã sã vadã lumina” (Lc 11,33).

Iatã trei motive ale iertãrii ºi iubirii celor care ne facrãu.

Primul: aceasta este condiþia absolut necesarã, pentruca, la rândul nostru, sã primim iertare de la Dumnezeupentru propriile noastre pãcate. Scrie sfânta Tereza deAvila:

Ah, cât de mult preþuieºte Dumnezeu dragostea reciprocã!Bunul Isus putea sã ne propunã alte motive, astfel încât sãputem spune: Iartã-ne, Doamne, pentru cã facem multãpocãinþã, pentru cã ne rugãm mult, pentru cã postim, pentrucã am lãsat totul pentru tine ºi te iubim atât de mult. Nicimãcar nu ne-a pus sã spunem: Iartã-ne pentru cã suntemgata sã ne sacrificãm ºi viaþa pentru tine, sau alte lucruride felul acesta. Ci doar atât: Iartã-ne, pentru cã ºi noi iertãm.

REGINA SERVITOARE (II) 85

Al doilea: a iubi, a ierta, a face bine celui ce-þi face rãueste singura cale de a-i aduce pe cei rãi la calea cea bunã,la convertire. Aici este secretul succesului apostolatuluinostru prezent ºi viitor. Este o minune mai puternicã decâtorice minune. Scrie în aceastã privinþã P. Mazzolari:

Sã faci pe un surd sã audã, sã curãþi un lepros, sã faci un para-litic sã umble, un mort sã învie, sã-i pui la loc unuia urecheatãiatã, poate sã fie o minune inutilã. Dar bunãtatea rãstig-nitã pe crucea abandonãrilor, a împotrivirilor, a trãdãrilor,a urii acestei lumi, iatã o minune care într-o zi îi pune petoþi în genunchi.

Al treilea: a ierta, a zâmbi, a-i întinde mâna celui carete-a insultat, a-i face un bine celui care îþi vrea rãul – cãl-cându-þi pe inimã – este cea mai mare bucurie pe careo poate simþi cineva. În schimb, a purta urã, supãrare,este ca o bubã care coace, ca un puroi pe care-l purtãmîn inimã. Papa Paul al VI-lea felicita cu aceste cuvinteun grup de persoane care avuseserã cumplit de suferit întimpul rãzboiului: „Ferice de voi, ferice de voi, care aþiiertat, care aþi schimbat ura în iubire, rãzboiul în pace,rãzbunarea în prietenie” (4.04.1964). Tuturor apostolulPavel ne face îndemnul din Scrisoarea cãtre Efeseni: „Fiþibuni unii faþã de alþii, înþelegãtori, iertându-vã unii pealþii, aºa cum ºi Dumnezeu v-a iertat în Cristos” (Ef 4,32).


AL III-LEA MISTER

NNAAªªTTEERREEAA DDOOMMNNUULLUUII

ÎÎnncceeppuuttuull ssuurrpprriizzeelloorr

Pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria sã nascãºi l-a nãscut pe Fiul ei, primul nãscut, l-a înfãºat ºi l-a culcatîn iesle, pentru cã nu era loc de gãzduire pentru ei (Lc 2,6-7).Pe mãsurã ce se apropia timpul sã nascã, Maria, fãrã

îndoialã, era stãpânitã de aceastã întrebare: „Copilul pecare-l port în sânul meu este Mesia. Cum va fi venirealui pe lume?” Întrucât, ca orice evreu pios, cunoºtea pedinafarã psaltirea, ea îºi imagina venirea lui Mesia înlume ca venirea lui Iahve din psalmul 18:

A încãlecat pe un heruvim ºi a zburat,era purtat pe aripile vântului...

În faþa strãlucirii chipului sãus-au împrãºtiat norii, grindina ºi cãrbunii de foc.

ªi a tunat din cer Domnul,Cel Preaînalt ºi-a fãcut auzit glasul sãu:grindinã ºi cãrbuni de foc.

ªi-a trimis sãgeþile ºi i-a risipit,a aruncat fulgere ºi i-a umplut de groazã.

(Ps 18,11.13-15)Dar, surprizã totalã. Acest Dumnezeu puternic, înspãi-

mântãtor, irezistibil, Stãpânul absolut ºi Creatorul uni-versului, cel care a separat apele de pãmânt ºi a creat cerulîmpodobindu-l cu stele, cel care a populat mãrile cu peºtiºi a suflat în nãrile omului suflare de viaþã se naºte ca oricealt copil, cu desãvârºire neajutorat. El plânge de foameºi de frig.

Psalmistul vestise:[Mesia] va domni de la o mare la alta

ºi de la râu pânã la marginile pãmântului...Regii insulelor ºi cei din Tarºiº vor oferi daruri...Toþi regii se vor închina înaintea lui

toate popoarele îl vor sluji (Ps 72,8.10.11).

Cu nouã luni înainte, îngerul Gabriel promisese cã„acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt ºiDomnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatãl sãu;ºi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia luinu va avea sfârºit” (Lc 1,32-33). ªi totuºi?! Maria, cucredinþa ei nestrãmutatã, adorã în acest copil întins peun braþ de paie pe Mesia, pe Fiul lui Dumnezeu. ScrieJ. Guitton de la Academia Francezã: „Credinþa în pre-zenþa realã în bisericile catolice ºi sentimentele pe careaceasta le inspirã, ne permit sã imitãm sentimenteleFecioarei în faþa acestui copil”. În faþa unei asemeneaapariþii a Fiului lui Dumnezeu, Maria îºi va fi amintit demisterioasa vedenie a profetului Ilie pe muntele Horeb:

Domnul i-a zis: „Ieºi ºi stai pe munte înaintea Domnului”...ªi a trecut un vânt tare ºi puternic, care despica munþii ºisfãrâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. ªi dupãvânt a venit un cutremur de pãmânt, dar Domnul nu eraîn cutremurul de pãmânt. ªi dupã cutremurul de pãmânta venit un foc. Domnul nu era în focul acela. ªi dupã foc avenit o adiere dulce ºi uºoarã” (1Rg 19,11-13).

În aceastã adiere uºoarã era Domnul. În faþa copiluluidin iesle, Maria a înþeles ceea ce sfântul Pavel avea sã scriecu vreo ºaizeci de ani mai târziu: „Cãci voi cunoaºteþi harulDomnului nostru Isus Cristos, care din iubire faþã de voi,deºi era bogat, s-a fãcut sãrac pentru ca, prin sãrãcia lui,voi sã vã îmbogãþiþi” (2 Cor 8,9).


Dar pentru Maria surprizele continuã cu vizitele ab-solut neaºteptate care încep. Cine sunt vizitatorii? Maiîntâi, pãstorii. Apariþia lor, într-un prim moment, a în-grozit-o pe sfânta Fecioarã. Pentru noi, aceºti pãstori,buni ºi cuminþi, sunt niºte personaje extrem de simpatice;ce erau însã la vremea aceea, ne-o spune într-o predicãun rabin al timpului: „Nici o condiþie de viaþã nu este atâtde dispreþuitã ca aceea a pãstorilor”. Erau oameni peri-culoºi, de care toatã lumea se temea, dupã cum se temeºi astãzi de beduinii care trãiesc prin munþii ºi pustiurilePalestinei. Meseria de pãstor era identicã cu cea de bandit.Neputând fi controlaþi, ei erau într-adevãr hoþi. Ca ºicriminalii, erau lipsiþi de toate drepturile civile. Era in-terzis orice raport cu ei, dupã cum era interzis sã se cum-pere de la ei lânã, lapte, carne, întrucât aceste produseputeau proveni din furt. Unii rabini învãþau cã, dacã unpãstor cade într-o groapã, nu trebuie scos afarã. Eraudispreþuiþi ºi trataþi ca animalele sãlbatice. Un rabin erascandalizat de expresia psalmistului: „Domnul este pãs-torul meu” (Ps 22,1). Era o insultã la adresa lui Dum-nezeu. Pentru pãstori nu era speranþã de salvare. Nu lise permitea sã facã pocãinþã, întrucât pãcatele lor nuputeau fi iertate. Ei ºtiau cã, atunci când va veni, Mesiaîi va nimici cu suflarea gurii sale. De aceea, mesagerulceresc trebuie sã-i încurajeze: „Nu vã temeþi... vã ves-tesc bucurie, Mesia care s-a nãscut nu este cel pe carevoi îl aºteptaþi ºi de care vã temeþi. Mergeþi ºi-l vedeþi,nu este un judecãtor care stã pe tron, ci un copil, nãscutpe paie, între animale, ca ºi voi”.

Sosesc magii. Altã surprizã. Cu magii era cu desãvâr-ºire interzis sã se discute, sub pedeapsa cu moartea. A-veau legãturi cu diavolii, cãci ce înseamnã magie? Invo-carea puterii satanice. Pe deasupra, erau pãgâni, deci, caºi pãstorii, excluºi de la împãrãþia lui Dumnezeu. Nu le

ÎNCEPUTUL SURPRIZELOR 89

era îngãduit sã studieze Biblia. Un pãgân care se ocupãde studierea Torei e vrednic de moarte, declarau rabiniitimpului, pentru cã Moise a dat Tora ca moºtenire numaiobºtei Israelului. A-l ucide pe cel mai bun dintre pãgâniînseamnã a ucide pe cel mai bun dintre ºerpi. Cel maibun dintre pãgâni meritã moartea – hotãrau rabinii. Pã-gânii erau consideraþi drept necuraþi, ca ºi cadavrele, caatare, necurate erau casele lor ºi tot ce atingeau ei, in-clusiv preþioasele lor daruri: aurul, smirna ºi tãmâia pecare le-au adus Regelui nou-nãscut. Maria era în mareîncurcãturã. Ce era de fãcut? Sã le primeascã? Sã nu leprimeascã?

Noteazã evanghelistul Luca: „Maria însã pãstra toateaceste cuvinte, meditându-le în inima ei” (Lc 2,19). ªiavea, într-adevãr, la ce sã reflecteze: de ce Fiul lui Dum-nezeu le vesteºte sosirea sa pe lume tocmai pãstorilor ºimagilor pãgâni, adicã oamenilor celor mai dispreþuiþi,mai ignoranþi, mai pãcãtoºi, excluºi, potrivit teologieitimpului, chiar de la învierea de apoi? De ce tocmai ei,pãstorii, paria Israelului, ºi magii pãgâni, cei care au legã-turi cu principele întunericului, s-au pus în miºcare lavestea primitã ºi au venit sã-l întâlneascã pe Mesia?De ce nu veneau cei care îl aºteptau cu înfrigurare? Ierusa-limul este la o aruncãturã de piatrã. Unde erau preoþiide la templu, unde erau teologii, unde erau rabinii, undeerau exegeþii, unde erau persoanele pioase, unde eraustudenþii în teologie? Cãci ºcolile rabinilor, la Ierusalim,gemeau de studenþi. Maria reflecta la toate acestea îninima ei: Copilul ei – Fiul lui Dumnezeu – venise sã cauteºi sã salveze ce era pierdut, venise pentru cei pãcãtoºi, nupentru cei drepþi, sau, mai exact, pentru cei care trãiesccu iluzia cã sunt drepþi. Ba chiar ºi prezenþa celor douãanimale lângã care se nãscuse Fiul ei era motiv de reflecþie:de ce boul ºi mãgarul, ºi nu altele?


Spune legenda cã, pe când Iosif ºi Maria erau în drum spreBetleem, un înger a adunat toate animalele ca sã le aleagãpe cele mai potrivite sã-i fie de folos sfintei Familii la grotã.Natural, cel dintâi s-a prezentat leul:– Eu sunt rege, a mugit, sunt vrednic sã-l servesc pe Regelelumii. Mã voi plasa la intrare ºi îi voi sfâºia pe toþi cei carevor încerca sã se apropie de copil.– Eºti prea violent, rãspunde îngerul.Se apropie vulpea. Cu aer viclean ºi nevinovat insinueazã:– Eu sunt animalul cel mai potrivit. Voi fura în fiecare dimi-neaþã pentru Fiul lui Dumnezeu mierea cea mai bunã ºilaptele cel mai parfumat. Voi aduce zilnic Mariei ºi lui Iosifun pui frumos.– Eºti prea necinstitã! rãspunde îngerul.Vine la rând pãunul. Îºi roteºte coada sa superbã cu penede culoarea curcubeului ºi spune:– Eu voi transforma acel sãrman grajd într-un palat maifrumos decât palatul lui Solomon.– Eºti prea vanitos! rãspunde îngerul.Aºa au trecut rând pe rând toate animalele, lãudându-secu serviciile pe care le-ar putea aduce. Îngerului nu i-a plãcutnici unul. Atunci, vede în apropierea grotei, muncind peogorul unui þãran, cu capul plecat, un mãgar ºi un bou.Îngerul îi întreabã:– Dar voi nu aveþi nimic de oferit?– Nimic! rãspunde mãgarul lãsându-ºi trist urechile în jos.Noi nu cunoaºtem decât munca: apã, paie ºi bãtaie.ªi adaugã boul timid, fãrã a-ºi ridica ochii:– Am putea doar alunga muºtele cu cozile noastre.– Pe voi vã aleg! rãspunde îngerul mulþumit.Maria reflecta la toate aceste lucruri. Este necesar sã

reflectãm ºi noi. Ne putem ajuta de reflecþia sfântuluiAugustin care spune:

Preoþii, scribii, învãþaþii, teologii pe care i-a consultat Irodºtiau precis locul ºi timpul când se va naºte Mesia. Cu indi-caþiile lor, i-au condus pe magi la Cristos. Dar ei nu s-au

ÎNCEPUTUL SURPRIZELOR 91

miºcat, au fost ca pietrele kilometrice de la marginea dru-mului, ca indicatoarele de la rãscrucile drumurilor, care learatã altora direcþia ºi distanþa, dar ele rãmân neclintite.

Putem fi în serviciul lui Dumnezeu, putem fi plini decunoºtinþe despre Cristos, putem sã le arãtãm altoradrumul spre Cristos, iar noi sã rãmânem totuºi departede Cristos, sã fim excluºi de la împãrãþia lui Dumnezeu.E posibil sã ne-o ia înainte vameºii ºi desfrânatele. În-groziþi de o asemenea perspectivã, sã pãstrãm pe toatãdurata zilei de astãzi în inima noastrã gândurile cares-au expus în aceastã meditaþie ºi sã reflectãm profundasupra lor.


CCiinnee eessttee ppeennttrruu,,cciinnee eessttee ccoonnttrraa lluuii MMeessiiaa

Când Fiul lui Dumnezeu coboarã pe pãmânt, în cãu-tarea omului, omul este obligat sã ia atitudine. Gãsimtrei categorii de oameni, care reprezintã trei atitudinidiferite faþã de copilul din ieslea Betleemului.

Cei din prima categorie sunt deþinãtorii puterii careintrã în panicã, se agitã. Ei vãd în Mesia un rival, unconcurent, o ameninþare, un pericol pentru putere ºi, caatare, încearcã prin cele mai criminale metode sã-l eli-mine. Reprezentantul acestei categorii este regele Irod.Meritã sã ne oprim puþin asupra acestui monstru în caresfinþii pãrinþi au vãzut întruchiparea Satanei, în luptãcontra lui Cristos, ºi imaginea, simbolul tuturor prigoni-torilor Bisericii, care au fost ºi vor fi pânã la sfârºitulveacurilor. Irod, „un bãtrân neruºinat care îºi vopseºtepãrul... complet ramolit de bãtrâneþe” – aºa îl descrieistoricul Iosif Flavius. Dar cu bãtrâneþea n-a pierdutnimic din bestialitatea ºi din ambiþia care l-au devorattoatã viaþa. Pervers ºi sadic în viaþa sexualã ºi privatã,Irod îºi organizeazã o curte pãgânã, în care se vedeaude toate: adulter, incest, homosexualitate. Acaparasetronul în mod ilegitim ºi, pentru a-ºi pãstra tronul, cu-noºtea un singur mijloc: teroarea. Cine îi atingea coroanaera destinat morþii. Cobora dintr-o familie de sclavi eli-beraþi. Nu era evreu. Tatãl sãu, Antipater, era un idumeubogat, convertit de nevoie sau din interes la iudaism, iarmama sa, Kipros, se trãgea din familia unui ºeic arab.Un verset din Cartea Deuteronomului spune cã un strãinnu poate fi rege al iudeilor (Dt 15,1). Câþiva rabini mai

curajoºi explicau poporului acest verset. Irod i-a tãiatpe toþi. A pus în circulaþie un arbore genealogic din carerezulta clar cã se trage din primii evrei întorºi dupã exilîn þarã ºi cã are origini sacerdotale. 45 dintre membriimai cu demnitate ai Sinedriului s-au ridicat împotrivaimposturii. Irod i-a ajutat pe toþi sã se sinucidã în modliber ºi nesilit. Ceilalþi membrii ai Sinedriului, laºii, ser-vilii, au scãpat numai cu confiscarea averilor. Cum ceimai periculoºi puteau fi cei din propria familie, ei au cu-noscut cei dintâi teroarea. Primul care va cãdea victimãeste cumnatul sãu, Aristobul al III-lea, un tânãr nevinovatde 17 ani, pe care Irod îl numise mare preot în frunteaSinedriului. Singura lui vinã a fost cã a trezit entuziasmulºi simpatia poporului în ziua în care a îmbrãcat veºmin-tele sacre. Era periculos. Dã ordin sã fie înecat în baie.Urmeazã bunicul soþiei sale, Prean al II-lea, un bãtrânvenerabil ºi inofensiv, ultimul urmaº al dinastiei Asmo-neilor, moºtenitor de drept al tronului. Este asasinat. Tâ-nãra sa soþie, Mariam, pe care o iubea la nebunie, ºi pentrucare divorþase de prima femeie, este acuzatã pe nedreptde adulter. O ucide din gelozie. Pentru a se consola, Irodîºi va lua succesiv alte nouã soþii, printre care o veriºoarãºi o nepoatã. Ucisã soþia, soacra Alexandra nu mai aveanici o justificare sã mai trãiascã. O asasineazã. Îºi maiucide un cumnat: pe Costobar. Dar acum este obsedat deideea cã proprii sãi copii ar putea sã-i ia tronul. Îl punepe fratele sãu, Ferora, sã-i stranguleze doi dintre copii:pe Alexandru ºi pe Aristobul. Fratele sãu, martor inco-mod, moare ºi el otrãvit. Îi vine ºi acestui sângeros tiransfârºitul. Istoricul Iosif Flavius îi descrie astfel suferinþelepe patul de moarte: „Febrã, mâncãrime insuportabilãpe tot trupul, dureri intestinale continue, picioarele ºiabdomenul umflate, pãrþile ruºinoase ale trupului cangre-nate cu apariþia viermilor, respiraþie grea, tuse”. Durerile


cumplite nu-l elibereazã de obsesia cã-ºi pierde puterea.Numai cu cinci zile înainte de a muri, îl condamnã lamoarte pe fiul sãu, Antipater. „Cel mai feroce tiran dincâþi au existat” – îl numeºte istoricul Flavius, adãugândcã numãrul victimelor a fost infinit ºi cã cei rãmaºi înviaþã au fost aduºi la asemenea suferinþe încât îi invidiaupe cei uciºi. Cine sã-l plângã la moarte? Cu ultimeleputeri, Irod rezolvã ºi problema plânsului. Dã ordin sãfie închise în hipodromul din Ierihon persoanele mai devazã din toate oraºele. Apoi îi dã dispoziþie surorii sale,Salomeea, cu aceste cuvinte:

ªtiu cã evreii vor face sãrbãtoare la moartea mea, dar eusunt în stare sã-i fac sã plângã pentru alte motive ºi,astfel, sã obþin un doliu imens. Când voi muri, pune-i ime-diat pe soldaþi sã-i înconjoare ºi sã-i ucidã pe cei închiºi,astfel încât toatã Iudeea ºi orice familie sã fie nevoitã sãplângã la moartea mea.

Maºina de propagandã a lui Irod lansase ideea în poporcã el, Irod, e Mesia, salvatorul prezis de profeþi, aºteptatulpopoarelor. Ne imaginãm criza de isterie pe care a fãcut-oIrod când magii i-au adus vestea cã a venit pe lume un altrege, un alt Mesia. „Atunci Irod, vãzând cã a fost înºelatde magi, s-a înfuriat ºi a trimis sã fie uciºi, în Betleem ºiîn toate împrejurimile sale, toþi copiii de la doi ani în jos...”(Mt 2,16). Este posibil ca printre prunci sã fi fost ºi uncopil al lui Irod, cãci noteazã istoricul Iosif Flavius: „Cânds-a aflat cã Irod, regele iudeilor, a poruncit mãcelãrireacopiilor pânã la doi ani ºi uciderea propriului copil, (împã-ratul August) a exclamat: «Prefer sã fiu un porc al luiIrod decât un copil al sãu»”. Irod respecta legea evreilor,nu tãia porci, în schimb, îºi tãia proprii copii.

Trecem la a doua categorie. În aceastã categorie gãsimo seamã de indivizi pe care venirea lui Mesia îi lasãcomplet reci, indiferenþi. Nu-i intereseazã, deºi pe ei ar

CINE ESTE PENTRU... 95

fi trebuit sã-i intereseze în primul rând. Oameni comozi,instalaþi solid în funcþiile ºi confortul lor, oameni în slujbalui Dumnezeu, care trãdeazã interesele lui Dumnezeu.Sunt preoþii, cãrturarii, teologii vremii. Scrie evanghe-listul: „Atunci (Irod) i-a adunat pe toþi arhiereii ºi cãr-turarii poporului ºi a cãutat sã afle de la ei unde avea sãse nascã Cristos” (Mt 2,4). Informaþia, documentatã cucitate biblice, este precisã. ªtiau prea bine mãsurile pecare le va lua tiranul dupã asemenea informaþie. Darnici unul dintre ei nu s-a deplasat la Betleem sã averti-zeze sfânta Familie, ca sã fugã, sã-l salveze pe copil. Aceºtiaau fost primii informatori, primii turnãtori la duºmaniilui Cristos. Oameni laºi, servili, meschini, oportuniºti,profitori, compromiºi, aliaþi cu clica de la putere, pentrua-ºi putea realiza ambiþiile lor, egoismul, dorinþa de par-venire ºi cãpãtuire. Membrii mai de seamã ai Sinedriuluisunt creaturile lui Irod. Pe preoþii, pe cãrturarii careaveau curajul sã deschidã gura ºi sã spunã adevãrul,tiranul îi taie sau, cel puþin, îi marginalizeazã. Aceºtiprofitori aserviþi puterii politice nu numai cã nu au fãcutnimic ca sã-l salveze pe Mesia, dar, foarte probabil, fãceaupropagandã, erau angajaþi în serviciul cultului personali-tãþii tiranului, proclamându-l pe acesta Mesia, salvatorul,aºteptatul popoarelor, bãteau din palme. Indivizii dinaceastã categorie sunt mai vinovaþi ca Irod. Irod n-areuºit sã-l omoare pe Cristos. Ei vor reuºi 33 de ani maitârziu. Reprezentanþii lui Dumnezeu pe pãmânt aveausã-l ucidã pe Fiul lui Dumnezeu. Irod, tiranul, nu fãcusenimic altceva decât sã ofere cerului ºi Bisericii un buchetde martiri. Au fost pruncii nevinovaþi.

A treia categorie: cei care se pun în miºcare, fãrã întâr-ziere, ca sã-l gãseascã ºi sã-l adore pe Mesia. Sunt pãs-torii ºi magii pãgâni. Singurii care beneficiazã de venirealui Cristos în lume. Despre ei v-am vorbit în meditaþia


precedentã: bandiþi, necuraþi, pãgâni, excluºi în ochiilumii de la mântuire, dar, în realitate, singurii bene-ficiari ai mântuirii, pentru cã se recunosc cu sinceritateceea ce sunt: pãcãtoºi, fãrã a-ºi pune masca fãþarnicã ºiinteresatã a sfinþeniei ºi nevinovãþiei pe care nu o au.Cu aceºti pãstori ºi cu aceºti magi începe o serie de sur-prize pe care le gãsim în Evanghelii, ºi care ne pun pegânduri.

Noutatea creºtinã este vestitã ºi devine proprietateacelor din afarã, adicã a celor excluºi în ochii lumii de lamântuire, iar cei dinãuntru sunt daþi de ruºine. Astfel,Cristos se descoperã ca Mesia unei femei din Samaria,o excomunicatã care, pe deasupra, în viaþa ei moralã, nuera de dat ca exemplu. Porunca cea nouã a iubirii nu esteilustratã de exemplul oferit de un preot sau de un levit,ci de un samaritean, de un excomunicat. Isus avea 12prieteni. Nici unul dintre aceºtia nu l-a ajutat sã poartecrucea pe Calvar. A fost un strãin care venea din afarã:Simon din Cirene. Primul om care urcã cu Cristos în cer,primul sfânt creºtin, singurul canonizat direct de Cristos,este un criminal: tâlharul de la dreapta. Pe Calvar, uimi-toarea mãrturisire de credinþã iese din gura unui ofiþer,ºi acesta pãgân.

Cele trei categorii de oameni, pe care le descoperim lavenirea lui Cristos în lume, continuã ºi vor continua sãexiste pânã la a doua sa venire. Noi în care ne situãm?Pentru a gãsi rãspunsul este necesar sã urmãm cuvântulsfântului Augustin : „In te ipsum redi – Intrã în tineînsuþi. Cunoaºte-te pe tine însuþi, fii conºtient de ce eºtiºi de ce nu eºti. Nimeni nu-þi spune sã fii ceva mai puþindecât eºti, dar recunoaºte ceea ce eºti”. Avem aceeaºitransparenþã, sinceritate în a ne recunoaºte pãcãtoºeniaºi faptele noastre, ca pãstorii? Sau trãim o viaþã de nesince-ritate, de duplicitate, de ipocrizie, de triºare, de minciunã

CINE ESTE PENTRU... 97

în ochii noºtri ºi-n ochii altora, de luptã continuã în ane justifica, mai ales prin minciunã, faptele ºi de a necrea în ochii altora imaginea unei corectitudini pe carenu o avem? În acest caz, „adevãrul vã va face liberi”.Numai adevãrul din noi înºine, pe care-l recunoaºtem cusinceritate, ne poate conduce ºi pune în contact cu cel careeste calea, adevãrul ºi viaþa.


„„ÎÎnnvvããþþaaþþii ddee llaa mmiinnee””

Într-o zi caldã de varã, un þânþar zbura de ici-colo prin vãz-duh, fãrã nici o þintã precisã. Nu departe, sub un copac,dormea liniºtit un om. Þânþarul îl vede, dar deocamdatãomul nu-l intereseazã. Dintr-o datã, observã ceva straniu.Spre om, la numai câþiva metri, se târa un ºarpe veninos.Doar câteva clipe încã ºi îºi înfingea colþii în piciorul lui.Þânþarul ºi-a zis: „Trebuie sã-l salvez!” Pe loc a aterizatîn picaj pe nasul lui ºi i-a aplicat o înþepãturã puternicã pevârful nasului. Omul s-a trezit pe loc. Simþind înþepãtura,s-a lovit peste nas ºi a stâlcit cu palma þânþarul. În aceeaºiclipã a vãzut ºarpele la numai câþiva centrimetri de piciorulstâng. S-a salvat, dar l-a ucis pe cel care l-a salvat.

Isus pe cruce, recitând psalmul 22, se numeºte pe sineo insectã, un vierme cãlcat în picioare, strivit de cei pecare îi salveazã de la pieirea veºnicã. Dar aceastã ima-gine de vierme este mult mai evidentã atunci când, casã spun aºa, aterizeazã, coboarã pe pãmânt în ieslea graj-dului din Betleem.

Sfântul Pavel le scrie filipenilor:Sã aveþi în voi acelaºi gând care era în Cristos Isus. El, fiinddin fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriuegalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând fireasclavului, devenind asemenea oamenilor... S-a umilit pe sine,fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moartea pecruce... Sã nu faceþi nimic din duh de ceartã sau din laudãdeºartã” (Fil 2,5-8; 2,3).

Iatã lecþia pe care ne-o dã Fiul lui Dumnezeu care iachip de sclav: umilinþa. Cuvântul provine din douã cuvintelatineºti: humi alitus – cel care se hrãneºte cu pãmânt,

cel culcat la pãmânt, cu gura în þãrânã, ca Abraham careîi spunea lui Dumnezeu: „Îi voi vorbi stãpânului meu,deºi sunt praf ºi cenuºã” (Gen 18,27).

Dintre toþi sfinþii pãrinþi, dintre toþi scriitorii Bisericii,nimeni nu a scris atât de frumos ºi de profund despreumilinþã ca sfântul Augustin. Spicuiesc, în continuare,câteva dintre reflecþiile sale. La temelia sfinþeniei stãumilinþa. Spune într-o predicã: „Vrei sã fii sus? Începede jos. Te pregãteºti sã ridici foarte sus construcþia sfin-þeniei? Pregãteºte mai întâi temelia care este umilinþa”.

Unui tânãr cu numele de Dioscor, însetat de adevãr,care îi ceruse lãmuriri cu privire la multe probleme defilozofie ºi de literaturã, dând dovadã de multã mândrieºi vanitate tinereascã, sfântul Augustin îi rãspunde:

Dragul meu Dioscor, aº vrea ca tu sã te supui sincer pietãþii,fãrã a cãuta o altã cale pentru a ajunge la adevãrul temeinicdecât aceea pe care a trasat-o cel care, Dumnezeu fiind, avãzut slãbiciunea paºilor noºtri. Or, care este aceastã cale?Prima este umilinþa, a doua umilinþa, a treia umilinþa. ªiori de câte ori m-ai întreba, mereu þi-aº da acelaºi rãspuns.

Umilinþa mai are douã nume: adevãrul ºi sinceritatea.În esenþa sa, umilinþa înseamnã sã recunoºti adevãrul,adicã sã recunoºti ce eºti. Apostolul, condamnând mândria,nu a zis: „Nu ai nimic!” Ci a zis: „Ce ai ce nu ai primit?”

Pentru ce trebuie sã trãim permanent în umilinþã? Epis-copul de Hippona dezvoltã un gând extraordinar: Pentrucã suntem pãcãtoºi, chiar dacã nu am pãcãtuit. Dumnezeune iartã chiar ºi pãcatele pe care nu le-am fãcut, ne iartãîn sensul cã ne-a împiedicat cu harul sãu sã le facem.Sfântul Augustin aminteºte cã la vârsta de 16 ani furasepere. Cuprins de remuºcãri, în cartea sa intitulatã Con-fesiuni, îºi exprimã speranþa cã Dumnezeu l-a iertat, darnu numai de hoþia aceasta. Scrie: „Atribui harului tãu


faptul cã pãcatele mele s-au topit ca gheaþa. Atribui ha-rului tãu ºi tot rãul pe care nu l-am fãcut... Mãrturisesc,mi-au fost iertate pãcatele pe care le-am comis cu liberãvoinþã ºi pe cele pe care m-ai ajutat sã nu le comit”.

Iar fecioarelor, într-un tratat destinat lor, le scrie:Pe bunã dreptate ºi cu înþelepciune, fecioara lui Dumnezeutrebuie sã considere ca fiindu-i iertate toate pãcatele pe careDumnezeu a ajutat-o sã nu le comitã... nu-l iubiþi, aºadar,pe Dumnezeu puþin, ca ºi când el v-ar fi iertat puþin, ci iu-biþi-l mult, fiindcã v-a iertat mult... Într-adevãr, dacã cinevase pãstreazã curat de la început pânã la sfârºit, este Dum-nezeu cel care îl þine în picioare. ªi dacã cineva, din desfrânatce era, se întoarce ºi devine curat, este Dumnezeu cel careîl pune din nou pe picioare.

Dar motivul determinant care ne obligã la umilinþã esteexemplul lui Cristos, pe care marele episcop, sfântul Au-gustin, îl numeºte doctor humilitatis Christus. Vorbeºtecu deosebitã predilecþie despre „incredibila umilinþã”a întrupãrii, despre umilinþa lui Dumnezeu, lucru nemai-auzit în istoria religiilor. Umilinþa este o virtute esenþial-mente creºtinã. Comentând cuvintele lui Isus: „Învãþaþide la mine, cã sunt blând ºi smerit cu inima”, sfântulAugustin scrie o paginã de o extraordinarã frumuseþe:

Cristos nu a spus: învãþaþi de la mine sã creaþi lumea sausã înviaþi morþii, ci învãþaþi de la mine, cã sunt blând ºismerit cu inima. O, mântuitoare învãþãturã! O, Învãþãtorºi Domn al muritorilor, cãrora moartea le-a fost oferitã ºipusã în cupa mândriei. Nu a voit Învãþãtorul sã propunãaltceva decât ceea ce el însuºi fãcea. Te vãd, Isuse bune, cuochii credinþei, pe care tu însuþi mi i-ai deschis, strigândcãtre neamul omenesc reunit parcã în adunare generalã:„Veniþi ºi învãþaþi de la mine!” O, Fiu al lui Dumnezeu, princare toate s-au fãcut... te întreb: sã venim, sã învãþãm de latine ce? Iar el rãspunde: cã sunt blând ºi smerit cu inima.

„ÎNVÃÞAÞI DE LA MINE” 101

Aici sunt, aºadar, adunate toate comorile înþelepciunii ºi aleºtiinþei, pe care le-ai ascuns în tine, de vreme ce trebuiesã învãþãm de la tine ca pe un lucru sublim cã tu eºtiblând ºi smerit cu inima? Este aºa mare lucru sã fii mic,încât nu poate fi absolut învãþat, dacã nu l-ai fi realizattu însuþi, care eºti atât de mare? Fãrã îndoialã! Într-adevãr,omul nu-ºi poate gãsi liniºtea în alt mod decât distrugândacea chinuitoare tumoare din cauza cãreia se crede mare,când în ochii tãi nu este decât o boalã.

Imaginea nu putea ieºi decât din mintea unui geniuca sfântul Augustin: mândria e un cancer, o tumoare, oexcrescenþã a cãrnii, pe care omul, vãzând-o, se bucurã,îºi face iluzia cã a crescut, a devenit mai mare, s-a adãugatceva la fiinþa lui, când, de fapt, nu-i nimic altceva decâtsemnul unei boli incurabile. Asta este mândria! Cancerulsufletului. ªi adaugã: „Isus Cristos a ucis mândria cu umi-linþa sa ºi cu umilinþa sa ne-a trasat nouã drumul; deoa-rece prin mândrie ne-am îndepãrtat de Dumnezeu, nuputem sã ne întoarcem la el pe altã cale decât pe caleaumilinþei”.

Marele episcop recunoaºte deschis cã, personal, celmai mult are de luptat cu ispitele de mândrie. ªi îºi des-crie lupta pe care o are de purtat împotriva unei formede mândrie care poate compromite foarte uºor tot aposto-latul unui slujitor al lui Dumnezeu, ºi anume, e vorba dedorinþa de popularitate cu orice preþ, exact ca politicieniicare smulg voturile ºi popularitatea pe toate cãile, exactca artiºtii care nu au alt ideal în viaþã decât aplauzelespectatorilor. Astfel, ca sã nu primeascã critici în loc delaude, slujitorul lui Dumnezeu închide ochii la toate, numai face nici o observaþie, nu mai ia nici o mãsurã, ca sãnu-ºi piardã popularitatea. Când se face politicã pentrupopularitate este grav. Când se face artã pentru aplauzeeste ridicol. Când se sacrificã interesele lui Dumnezeu


pentru a fi lãudat ºi pentru a nu avea duºmani este trã-dare, este lucru extrem de grav.

La o predicã, cu ocazia aniversãrii consacrãrii episco-pale, sfântul Augustin le spunea credincioºilor în bisericã:

Care va fi astãzi primul meu gând, dacã nu acela de a vãreaminti pericolul în care mã aflu?... Pericolul pentru mineconstã în aceasta: sã þin cont de laudele voastre ºi sã închidochii la conduita voastrã. O ºtie cel sub ochii cãruia vorbesc,mai mult, sub ochii cãruia gândesc, cã laudele poporului nuîmi fac plãcere, ci sunt pentru mine, mai degrabã, cauzã deneliniºte ºi chin, gândindu-mã cum trãiesc cei care mãlaudã. Nu vreau sã fiu lãudat de cãtre cei care duc o viaþãrea. Detest lucrul acesta, îl urãsc, îmi cauzeazã durere, nuplãcere.

În sfârºit, sfântul Augustin ne atrage atenþia asupraunei umilinþe ipocrite: forme exterioare prin care se în-cearcã a se da impresia de umilinþã. Aceasta este formacea mai rafinatã ºi respingãtoare de mândrie.

Mândria nu este un pãcat, este mama tuturor pãca-telor. Pentru o cercetare a conºtiinþei, dau o parte din listape care o face sfântul Ioan Gurã de Aur a pãcatelor ce izvo-rãsc din mândrie: violenþa, invidia, certurile, calomniile,acuzele, minciunile, ipocrizia, intrigile, satisfacþia pentruinsuccesele colegilor, întristarea pentru succesele lor, do-rinþa de a fi lãudat, dorinþa de onoruri, lãudãroºenia,servilismul, dispreþul faþã de alþii, critici ºi atacuri pe laspate, lipsa curajului de a spune adevãrul în faþã, vanitateaîn îmbrãcãminte, în comportament, în felul de a vorbi,lipsa de curaj în a-þi recunoaºte greºelile ºi a-þi cere scuze.

„ÎNVÃÞAÞI DE LA MINE” 103

SS-aa ddeessppuuiiaatt ppee ssiinnee

Existã o constatare istoricã ce nu poate fi pusã în dis-cuþie, ºi anume, pentru cei care se consacrã lui Dumnezeubunãstarea înseamnã mediocritate. Viaþa de lux, de huzur,de satisfacere a tuturor capriciilor, cuvântul „sacrificiu”,renunþare, fiind un cuvânt fãrã sens, fãrã valoare, nunumai cã îi izoleazã de popor, dar duce automat la decã-derea religioasã ºi moralã a poporului creºtin. ªi iarãºieste un lucru uºor de constatat în istorie cã o reformãadevãratã în Bisericã ºi în societate a avut loc numaiatunci când s-au gãsit oameni generoºi, care au pãrãsitviaþa lor de comoditate ºi au îmbrãþiºat viaþa celor sãraci.

Sã ne gândim la sfântul Francisc de Assisi. Într-o zi,ascultã impresionat normele date de Isus cu privire ladezlipirea de bani ºi de lucrurile pãmântului. Exclamãplin de bucurie: „Iatã ce voiesc, iatã ce caut, iatã ce doresccu toate fibrele inimii mele”. Renunþã pânã ºi la hainelede pe el. Este taxat drept idealist, drept poet, drept omcare nu este cu picioarele pe pãmânt. Dar iatã cã atragemii ºi mii de tineri ºi de tinere care îi urmeazã exemplul.

Iatã-l pe sfântul Dominic. Îi trimite pe fraþii sãi sã pre-dice fãrã bani, fãrã provizii, încrezãtori numai în Tatãldin ceruri, care hrãneºte pãsãrile cerului ºi îmbracã criniicâmpului. Aceºti oameni, cu mâinile goale, reuºesc sã con-verteascã regiuni întregi de eretici, pe care armatele decruciaþi, înarmaþi pânã în dinþi, nu reuºiserã sã-i aducãla ordine.

Cu câtva timp în urmã, a murit la Roma pãrinteleArrupe, fostul general al iezuiþilor. El scrie undeva acestecuvinte: „Cel mai bun serviciu pe care cãlugãrii îl pot face

astãzi omenirii este acela de a da o mãrturie anticonfor-mistã trãind o viaþã austerã ºi frugalã, oferind lumii înpropria lor persoanã o interpretare autenticã ºi elibera-toare a Evangheliei”.

Existã pericolul real ca noi sã vedem ºi sã cãutãm înpreoþie cu totul altceva decât idealul sublim la care necheamã Cristos. Nu interesele lui Dumnezeu, ci propriileinterese, dorinþa de cãpãtuire, de înavuþire, de viaþã bunã,nu mântuirea sufletelor, ci „lâna ºi laptele oilor”, cum seexprimã sfântul Augustin. Este posibil ca, prin predicanoastrã, cu vorba, mai târziu sã dãm mãrturie pentruCristos ºi pentru evanghelie, iar cu viaþa noastrã sã dãmaltã mãrturie. Este posibil ca viaþa noastrã sã fie o in-sultã la adresa sãrãciei ºi suferinþele celorlalþi. Prinincoerenþa noastrã, nici nu ne dãm seama cât de absurdã,de inutilã ºi de ridicolã poate deveni viaþa noastrã, pecare pretindem cã o sacrificãm lui Dumnezeu din iubirefaþã de el ºi de oameni. Ne putem face impresia cã suntemeroi ºi, în realitate, sã nu fim în stare sã sacrificãm nimic.Ca în povestea cu tânãrul acela care plecase departe lamuncã. Era logodit. Într-o scrisoare, o anunþã pe logod-nica sa cã duminica viitoare se întoarce acasã ºi ce fericiteste cã are sã o întâlneascã! ªi descrie ce este în staresã facã de dragul ei: „Pentru tine aº ocoli pãmântul pe jos,aº trece înot Atlanticul, aº escalada munþii Himalaya, aºmerge pe cãrbuni aprinºi cu picioarele goale, m-aº luptacu fiarele sãlbatice, m-aº lãsa jupuit de viu ca sfântulBartolomeu” º.a.m.d. În încheiere: „La revedere, peduminicã, la întâlnirea fixatã. Dacã nu plouã!”

Nu spunem noi: Doamne, te iubesc din toatã inima,din tot sufletul, din toate puterile? De dragul tãu ºi lachemarea ta, am pãrãsit totul ca sã te urmez. Sunt gatasã-mi dau ºi viaþa pentru tine. ªi când, la o adicã, nepoticnim de o nimica toatã. Iatã pentru ce trebuie sã avem

S-A DESPUIAT PE SINE 105

mereu îndreptate privirile spre ieslea Betleemului ºi sãreflectãm permanent la cuvintele sfântului Pavel, carene spune cã Isus, Dumnezeu fiind, s-a despuiat pe sine,bogat fiind, s-a fãcut sãrac pentru noi pentru ca noi sã neputem îmbogãþi (sufleteºte) cu sãrãcia lui (cf. Fil 2,6-7;2Cor 8,9). Fiul lui Dumnezeu îmbrãþiºeazã sãrãcia radi-calã. Când vine pe lume, nu este loc pentru el în casa depoposire, îi este rezervat un grajd. Se naºte într-o familiesãracã. Pãrinþii lui oferã la templu douã turturele, darulcelor sãraci. Lucreazã ºi trãieºte între sãraci. Nu are opiatrã pe care sã-ºi plece capul. Toatã viaþa este alãturide sãraci, de bolnavi, de suferinzi. Moare sãrac, fãrã hainepe el, gol. Pe mama sa o lasã la picioarele crucii. Sãrãciaurcã cu el pe cruce. Nu are nici loc de îngropare. Un strãinîºi face milã ºi-l primeºte în mormântul sãu.

De fapt, ceea ce iubeºte Isus nu este sãrãcia în sine, ciomul sãrac ºi suferind. Sãrãcia în sine a fost întotdeaunaun rãu, rodul pãcatului personal sau social. Sãrãcia nueste un ideal, ci iubirea este un ideal. Isus este solidarcu sãracii, se identificã cu ei ºi sãrãcia are valoare numaiîntrucât este expresia iubirii care se sacrificã. Sãrãcianu este în buzunarul omului, ci în inima lui, întrucât izvo-rãºte din iubire. Fericiþi cei sãraci cu duhul, cu inima, ceia cãror sãrãcie izvorãºte din iubire. De aici lupta neoste-nitã împotriva egoismului din noi înºine. Sãrãcia nu esteatât un exerciþiu de ascezã, de austeritate, cât, mai de-grabã, un exerciþiu de iubire, care te face sã fii sensibilºi solidar cu cel lipsit, sã renunþi, sã împarþi cu cel carenu are sau are mai puþin decât tine.

Dragostea de sãraci – dragostea efectivã, tradusã înfapte, care nu trebuie confundatã cu sentimentul ste-ril – este o noutate creºtinã absolutã. Chiar în VechiulTestament, cu tot protestul profeþilor împotriva celorcare se îmbogãþesc din nedreptãþi, sãracul rãmâne omul


dispreþuit, pedepsit, blestemat de Dumnezeu pentru pãca-tele sale. Cât priveºte pãgânismul, sentimentul de iubiresau de compãtimire faþã de sãrac nu exista. Luxul puþinilorbogaþi, în comparaþie cu sãrãcia gloatelor, era izbitor. Rarun stãpân de sclavi roman avea mai puþin de o mie decostume. Poetul Horaþiu ne informeazã cã un oarecareLucullus a împrumutat odatã unui impresar de teatrucinci mii de hlamide (mantii) de care acesta avea nevoiepentru punerea în scenã a unei piese. Este drept cã erauo serie de filozofi care dispreþuiau bogãþiile ºi le aban-donau, dar o fãceau din extravaganþã, ca Diogene, careºi-a pãrãsit casa pentru a locui într-un butoi, sau din mo-tive egoiste de comoditate, precum Crates, care a aban-donat bogãþiile, banii, ca sã poatã dormi cu casa descu-iatã, fãrã frica de hoþi. Poporul îi dispreþuia pe aceºtifilozofi, numindu-i cinici în greceºte – în traducere, „câini”.Aceastã noutate adusã de Cristos, noi suntem chemaþisã o continuãm în lume, sã o predicãm, nu cu vorbe – dedemagogie este sãtulã lumea –, ci cu viaþa noastrã.

Logica lumii este aceasta: cine are bani, acela valoreazãceva, este puternic, stãpâneºte lumea, este tare, este cineva.Cristos rãstoarnã aceastã logicã ºi spune: cine este sãrac,cine se sacrificã, cine renunþã, acela are valoare, acelaeste puternic. Conciliul ne învaþã: „Dupã cum Cristos arealizat opera rãscumpãrãrii în sãrãcie ºi prigoanã, totastfel ºi Biserica este chematã sã urmeze aceeaºi cale,pentru a împãrtãºi oamenilor roadele mântuirii” (LG 8).

Aceastã obligaþie revine, în primul rând, slujitoriloraltarului. Conciliul al II-lea din Vatican spune:

Preoþii, nelipindu-ºi în nici un fel inima de bogãþii, sã evitepururi orice fel de lãcomie ºi sã se fereascã atent de oriceactivitate ce ar putea avea aspect de comerþ.Mai mult, ei sunt îndemnaþi sã îmbrãþiºeze sãrãcia de bunã-voie, prin care se fac asemenea lui Cristos în chip mai vizibil,

S-A DESPUIAT PE SINE 107

mai disponibil pentru slujirea lor sacrã. Într-adevãr, Cristos,bogat fiind, s-a fãcut pentru noi sãrac, pentru ca prin sãrãcialui sã ne îmbogãþeascã. La rândul lor, apostolii au dat mãr-turie prin pilda lor cã darul gratuit al lui Dumnezeu tre-buie transmis tot în mod gratuit ºi au ºtiut la fel de binesã fie în belºug ºi sã îndure lipsã (PO 17).

Pentru a fi ceea ce Biserica vrea sã fim, sã începem depe acum lupta grea cu noi înºine. E necesar un exerciþiupermanent de transformare a inimii, de înlocuire a egois-mului cu sentimente de dragoste, de dãruire prin micilejertfe ºi renunþãri pe care le putem face din iubire faþãde Dumnezeu în favoarea celor din jurul nostru. Nu estevorba de renunþat la marile averi pe care nu le avem, cide renunþat la micile patimi care ne þin legaþi de pãmânt.Sã fim întotdeauna mulþumiþi cu ceea ce providenþa nedã, spunând aceste douã cuvinte pe care un renumit car-dinal al Bisericii le-a scris deasupra patului sãu: Mori-turo sat – ca unul care într-o zi va trebui sã mor, amîntotdeauna destul.

Poate veþi spune: noi nu ne pregãtim sã devenim cãlu-gãri, noi nu vom face vot de sãrãcie. Atenþie! Tânãrulbogat din evanghelie, pe care Isus l-a invitat sã vândã totul,sã dea sãracilor ºi sã-l urmeze, nu era chemat la cãlu-gãrie. Apostolii care au lãsat totul ºi l-au urmat pe Cristosnu erau chemaþi la cãlugãrie. Nu i-a dus Cristos la mãnãs-tire. Tuturor, dar, mai ales, nouã care am acceptat invitaþiade a deveni ucenicii sãi, Isus ne spune:

Nu vã adunaþi comori pe pãmânt, unde moliile ºi rugina ledistrug ºi unde hoþii le sapã ºi le furã. Adunaþi-vã comoriîn cer, unde nici moliile, nici rugina nu le distrug ºi undehoþii nu le sapã ºi nu le furã. Cãci unde este comoara voastrãacolo va fi ºi inima voastrã (Mt 6,19-20).


SSaannccttaa VViirrggoo vviirrggiinnuumm((II))

Quia per mirabile mysterium et inenarrabile sacramentumUnigenitum tuum virgo sacra concepit et caeli dominumclausis portavit visceribus: quae virum non cognovit, materest, et post partum virgo est.

Într-adevãr, este un mister admirabil ºi o tainã negrãitãceea ce ne spune liturghia romanã în prefaþa sãrbãtoriide la 1 ianuarie: Maria naºte, devine mamã, ºi totuºi,rãmâne fecioarã. O datã cu întruparea Fiului lui Dum-nezeu se realizeazã o nouã creaþie. Se cuvenea ca Isus,noul Adam, sã se nascã dintr-o fecioarã, aºa cum primulAdam fusese scos din pãmânt virgin – terra virgo – intact,nelucrat încã, necultivat de om, nerãnit de fierul plugului.Scrie unul dintre sfinþi pãrinþi (Maxim din Torino):

Adam s-a nãscut din pãmânt virgin; Cristos a fost formatdin Fecioara Maria. Solul matern din care a fost extras celdintâi nu fusese încã deschis de fierul plugului; taina ma-ternã din care a ieºit cel de-al doilea nu a fost violatã depatimã trupeascã. Adam a fost plãmãdit din þãrânã de mâi-nile lui Dumnezeu; Cristos a fost plãmãdit în sânul maternde Duhul lui Dumnezeu. ªi unul, ºi altul, îl au, deci, pe Dum-nezeu de tatã ºi o fecioarã de mamã. ªi unul, ºi altul, cumspune evanghelistul, erau „fii ai lui Dumnezeu”.

Aluzie la genealogia datã de sfântul Luca, ce se încheiecu aceste cuvinte: „... Isus... fiul lui Adam, iar acesta,fiul lui Dumnezeu”.

Isus este noul Adam, Maria, noua Evã. Dar în aceastãnouã creaþie, spre deosebire de prima, nu Eva este scoasãdin Adam, ci Adam este scos din Eva. ªi ce fel de mamãa Fiului lui Dumnezeu ar fi fost Maria dacã nu ar fi fost

o nouã creaþie, o nouã Evã, ci ar fi fost o simplã fiicã aprimei Eve? Ne-o spune rabi Iehoºua, rãspunzând la treiîntrebãri: „Pentru ce femeia are nevoie sã se dea cu par-fum, iar bãrbatul nu are nevoie sã se dea cu parfum?”Rãspuns: „Bãrbatul a fost creat din pãmânt, iar pãmântulnu miroase niciodatã. Femeia a fost creatã din coasta luiAdam, dintr-un os învelit cu carne. Dacã þii carnea treizile fãrã sã o sãrezi, intrã în putrefacþie ºi miroase”.„Pentru ce glasul femeii este mai zgomotos decât al bãr-batului?” Rãspuns: „Dacã umpli o oalã cu carne, nu facezgomot, dar dacã pui înãuntru un os, imediat face zgo-mot”. „Pentru ce bãrbatul se lasã mai uºor convins, iarfemeia se lasã atât de greu convinsã?” Rãspuns: „Adama fost creat din pãmânt, ºi când arunci un strop de apãpe pãmânt, pãmântul îl soarbe deîndatã. Eva este creatãdin os, ºi chiar dacã þii mai multe zile un os în apã, apanu intrã în el”.

În Evanghelii ºi în toatã tradiþia Bisericii e afirmatãclar fecioria Mariei înainte de naºtere, la naºtere, dupãnaºterea lui Isus. Fecioria Mariei nu trebuie consideratãdoar în înþelesul fizic, biologic al cuvântului, ci în înþe-lesul profund teologic, simbolic, intenþionat de Dumnezeuprin aceastã minune. O minune a Creatorului, care estesemn ºi argument al minunii, al creaþiei sãvârºite în sânulei, cãci acþiunea Duhului Sfânt în momentul întrupãriie un act creator, ºi nu un act conjugal. Întruparea este ocreaþie, nu o procreaþie. Ca atare, expresia: „Maria, mi-reasa Duhului Sfânt”, folositã de mistici ºi poeþi, trebuiaconsideratã cu multã precauþie, pentru a se evita oriceaparenþã de teogamie, adicã de împreunare a divinitãþiicu pãmântencele. Luca face din Maria argumentul, do-vada cã cel ce se naºte din ea va fi Fiul lui Dumnezeu.

Maria a spus cãtre înger: „Cum va fi aceasta, din momentce nu cunosc bãrbat?” Rãspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul


Sfânt va veni asupra ta ºi puterea Celui Preaînalt te vaumbri; de aceea, sfântul care se va naºte va fi numit Fiullui Dumnezeu” (Lc 1,34-35).

Datã fiind legãtura indisolubilã dintre fecioria Marieiºi calitatea de Fiu al lui Dumnezeu a lui Cristos – ob-servã un autor modern –, cine neagã fecioria Mariei,automat ºi în mod necesar, face ºi pasul urmãtor: neagãdivinitatea lui Cristos.

Sfântul Augustin, în tratatul De sancta virginitate,rezumã în câteva cuvinte un alt argument îndrãgit desfinþii pãrinþi ai Bisericii în favoarea fecioriei Mariei:Maria este icoana Bisericii: „Era necesar ca, printr-o mi-nune uimitoare, Capul nostru (Cristos) sã se nascã dupãtrup dintr-o fecioarã. El vrea sã dea de înþeles cã membrelesale trebuie sã se renascã dupã spirit, din Fecioara Bise-ricã”. Maria, mamã ºi fecioarã: scandal pentru exegezaraþionalistã, nebunie pentru mentalitatea pãgânã ºi mate-rialistã a omului de astãzi; dar pentru cei care se mântuiesc,ea este puterea ºi înþelepciunea lui Dumnezeu, dacã neeste îngãduit sã parafrazãm cuvintele apostolului Pavel.

Exegeza raþionalistã, pentru a masca necredinþa însupranatural, sau, cel puþin, imposibilitatea lui Dumnezeude a face minuni, a creat mitul demitizãrii. Fecioria Mariei,ca ºi alte relatãri ale Evangheliei, nu ar fi decât niºte po-vestiri pe care autorii evangheliilor le-ar fi preluat dinmitologie pentru a exprima anumite idei. Am crede cãteoria este nouã, cã a fost inventatã de exegeþii moderni.Nu este adevãrat. Ea a fost lansatã deja în primele veacuriale creºtinismului, de vreme ce unul dintre scriitorii bise-riceºti, Isidor de Pelusio, preot la Alexandria, în Egipt,scria pe la anul 400:

Tu mã întrebi: ce cred în plus ºi diferit de religia noastrã ceicare trãiesc în rãtãcire ºi grecii, politeiºtii, care numãrã

SANCTA VIRGO VIRGINUM (I) 111

printre divinitãþile lor ºi o mamã a zeilor, de vreme ce ºi noicredem într-o mamã a lui Dumnezeu? Ascultã, deci, în douãcuvinte ceea ce doresc ca tu sã înþelegi cu inimã sincerã.Pãgânii au cunoscut o mamã a zeilor, chiar ºi a celor maimari, care a zãmislit ºi a nãscut în dezmãþ ºi în amorurilecele mai respingãtoare, astfel încât aceastã mamã a zeilornu a ignorat ºi nu a ocolit nici o formã de desfrânare. Daraceea pe care noi o mãrturisim a fi mamã a Dumnezeuluinostru întrupat, ºi care a zãmislit un fiu, unul nãscut, într-omanierã absolut unicã, aceastã mamã este ignoratã de toatenaþiunile omeneºti, care nu cunosc nimic despre o naºterefãrã bãrbat ºi fãrã patã.Oricine se apropie de acest mare mister al naºterii fecio-

relnice a lui Cristos din Maria trebuie sã o facã în spiritde credinþã ºi cu profundã umilinþã, spunând mai întâirugãciunea sfântului Anselm: „Nu încerc, Doamne, sã pã-trund adâncimea ta, pe care nicicum nu o pot mãsura cumintea mea, dar doresc sã înþeleg puþin adevãrul tãu, pecare inima mea îl cere ºi îl iubeºte”.

Maria este invocatã cu titlul de sfântã Fecioarã a fecioa-relor, întrucât ea a introdus în lume o formã de viaþãnecunoscutã mai înainte: viaþa de feciorie, de celibat,pentru împãrãþia cerurilor. Sfântul Grigore Nisenul vedeo figurã, o profeþie a Mariei, mama lui Isus, în Maria dinVechiul Testament, despre care Cartea Exodului noteazã:Dupã trecerea Mãrii Roºii, „Maria, prorociþa, sora luiAron, a luat în mânã o tamburinã ºi toate femeile auvenit dupã ea bãtând în tamburine ºi dansând”. Mariadin Vechiul Testament, spune sfântul Grigore Nisenul,nu era cãsãtoritã, cãci dacã ar fi fost cãsãtoritã, Scrip-tura i-ar fi spus dupã numele bãrbatului, nu ar fi numit-osora lui Aron. Maria, mama lui Isus, spune acelaºi SfântPãrinte, a luat ºi ea o tamburinã. Ea a vestit lumii fecioriaºi la cântecul ei s-a format un uriaº cortegiu care a ur-mat-o pe cale fecioriei deschisã de ea. Fecioria, castitatea


consacratã, o carismã deosebitã a lui Dumnezeu, un darpreþios pe care Dumnezeu îl înconjoarã cu un gard despini, de sârmã ghimpatã, ca pentru a-l proteja, întrucâteste þinta atacurilor Satanei ºi a rãutãþii oamenilor.

Citind literatura anticã iudaicã ºi pãgânã, ne putem daseama cât a avut de suferit Maria pentru acest privilegiuunic: calomnii, sarcasme, invenþii abjecte. Iatã, de pildã,ce scrie filozoful Celsus în secolul al II-lea:

A fost Isus însuºi cel care a inventat cã s-a nãscut dintr-ofecioarã, când, de fapt, se trãgea dintr-un sat evreiesc, dintr-ofemeie vai de capul ei, care îºi câºtiga viaþa torcând ... ªi care,acuzatã de adulter, a fost izgonitã de acasã de bãrbatul sãu,un lemnar. A plecat cu ruºine, rãtãcind în voia soartei, ºila umbra unui bordei l-a adus pe lume pe Isus.

Nimeni nu poate înþelege mai bine decât Fecioara Mariadificultãþile prin care în mod inevitabil le au de întâm-pinat toþi cei care, cu generozitate, îmbrãþiºeazã viaþa decelibat pentru împãrãþia cerurilor. Ea îi susþine ºi îi spri-jinã, deoarece, cum spune Conciliul, ea,

care a cooperat într-un mod cu totul deosebit la opera Mân-tuitorului de restaurare a vieþii supranaturale în suflete...continuã acum, cu iubirea sa de mamã, sã se îngrijeascã defraþii Fiului sãu încã în cãlãtorie, aflaþi în mijlocul perico-lelor ºi frãmântãrilor.

Sfântul Bernard ne încurajeazã cu aceste cuvinte: „Dacão invoci pe Maria, nu te clatini; dacã de gândeºti la ea, nurãtãceºti; dacã ea te susþine, nu cazi; dacã ea te ocroteºte,nu ai de ce sã te temi”.

SANCTA VIRGO VIRGINUM (I) 113

SSaannccttaa VViirrggoo vviirrggiinnuumm((IIII))

Reluãm în aceastã meditaþie tema meditaþiei prece-dente: Sancta Virgo virginum. Maria este fondatoareîmpreunã cu Fiul ei a ceea ce din primele veacuri ale Bise-ricii numeºte ordo virginum sau portio electa: o categoriealeasã de creºtini care se consacrã total ºi exclusiv luiDumnezeu prin îmbrãþiºarea vieþii de feciorie sau de ce-libat. Fecioria, celibatul consacrat trãit în cei douã mii deani de creºtinism, îºi are înfipte rãdãcinile în viaþa de ce-libat trãitã de Isus ºi de mama sa. Origene scria deja însecolul al III-lea: „Este drept sã recunoaºtem începutulfecioriei în Isus pentru bãrbaþi ºi în Maria pentru femei”.Iar Conciliul al II-lea din Vatican:

Sfaturile evanghelice îmbrãþiºate de bunã voie potrivit che-mãrii personale a fiecãruia... au darul de a-l face pe creºtinmai asemenea cu felul de viaþã feciorelnicã ºi sãracã pe careCristos Domnul a ales-o pentru sine ºi pe care Fecioara, mamasa, a îmbrãþiºat-o.

În lumea de astãzi, observã teologul Hans Urs von Bal-thasar, Creatorul lumii nu mai are drept de cetãþenie, iarmesajul lui Cristos e ignorat, combãtut, marginalizat înmod subtil. Ca atare, aceastã lume are nevoie de mãrturiitari, ºocante. Viaþa de feciorie, de celibat, e mãrturia ceamai tare ºi cea mai ºocantã. Iatã cum se explicã înverºu-narea Duhului Rãu împotriva celor ce îmbrãþiºeazã o ase-menea stare de viaþã, dintotdeauna, începând cu FecioaraMaria, aºa cum am vãzut în meditaþia precedentã.

Faptul nu putea sã le scape pãrinþilor deºertului, cãciiatã ce ni se spune într-una dintre povestirile lor:

Într-o zi, un solitar, cãzând în extaz, l-a vãzut pe Satana stândpe tron cu coroana pe cap, cu sceptrul în mânã, primind ra-portul subalternilor. Se apropie un diavol ºi îngenuncheazã.– De unde vii? îl întreabã.– Vin dintr-o þarã îndepãrtatã. Am înarmat oamenii, pe uniiîmpotriva altora, am provocat un rãzboi, au fost distrusecetãþi, au curs râuri de sânge pe câmpul de bãtaie.– În cât timp þi-ai fãcut munca încredinþatã?– Într-o lunã.ªi Satana dã ordin sã fie bãtut cu vergi, fiindcã pierduseatâta timp pentru o nimica toatã. Vine altul.– Tu de unde vii?– Vin de pe mare. Am dezlãnþuit furtuni violente ºi un numãrmare de navigatori au pierit în valuri.– În cât timp þi-ai îndeplinit misiunea?– În ºase zile.– Bãtaie cu vergi. ªase zile pierdute pentru o nimica toatã!Urmeazã un al treilea.– Tu de unde vii?– Vin din pustiu. Am ispitit un pustnic ºi i-am pus înainteaochilor tot felul de imagini ºi l-am fãcut sã se prãbuºeascãîn pãcat.– Cât timp ai folosit ca sã-þi îndeplineºti misiunea?– Patruzeci de ani.Atunci, Lucifer coboarã de pe tron, îi pune acestuia o coroanãpe cap ºi sceptru în mânã ºi de la un capãt la altul al infer-nului rãsunã un strigãt prelung de victorie.Este bine, ca cei chemaþi la viaþa de celibat din când

în când sã-ºi verifice motivele pentru care îmbrãþiºeazãaceastã stare de viaþã, excepþionalã, eroicã. Pentru cealegem celibatul? Din teamã de cãsãtorie? Pentru a scãpade necazurile pe care le au cei care întemeiazã o familie?Pentru lipsa de afecþiuni ºi sentimente pe care le are unom normal? Cine alege celibatul pentru asemenea mo-tive îºi rateazã viaþa. Atunci? Pentru a ne dedica mai efi-cient apostolatului, operelor sociale, operelor de caritate?

SANCTA VIRGO VIRGINUM (II) 115

Motivele sunt vrednice de lãudã, dar insuficiente pentruo asemenea alegere eroicã. Motivul adevãrat ºi profundeste unul singur: iubirea. Iubirea excepþionalã cu careDumnezeu ne-a strãfulgerat ºi la care rãspundem cu oiubire totalã ºi exclusivã, sacrificând orice altã iubireumanã ce s-ar înterpune între Dumnezeu ºi noi.

Nimeni nu a descris mai poetic aceastã iubire decâtsfântul Augustin, dupã ce l-a descoperit pe Dumnezeu:

Doamne, ce iubesc iubindu-te pe tine? Nu este frumuseþeatrupurilor, nici strãlucirea luminii atât de dragã ochilor mei,nici melodii dulci... nici parfumul plãcut al florilor... Nu, nuiubesc nimic din toate acestea când îl iubesc pe Dumnezeulmeu. ªi totuºi, iubesc o luminã, un glas, un parfum, o hranã,o îmbrãþiºare atunci când îl iubesc pe Dumnezeul meu. Estelumina, este glasul, este parfumul omului interior care esteîn mine, acolo unde strãluceºte pentru sufletul meu o luminãce nu cunoaºte limitã, unde se înalþã melodii ce nu cunoscsfârºit, se rãspândesc parfumuri pe care nici o suflare devânt nu le poate risipi... iatã ce iubesc când îl iubesc peDumnezeul meu.

Celibatul fiind o chestiune de iubire, este o chestiunede inimã nouã, o inimã structuratã sau restructuratã înaºa fel încât sã fie în stare a-l iubi numai pe Dumnezeu.ªi trebuie sã pornim de la o constatare: omul îºi structu-reazã propria psihologie în funcþie de comoara pe care oaºazã în centrul inimii sale, dupã cum spune ºi Cristos:„Unde este comoara ta, acolo este ºi inima ta”. Omul,încetul cu încetul, se identificã cu comoara, cu idealul dininima sa. Astfel, avarul, care se gândeºte la bani, doreºtebani, face totul pentru bani, trãieºte pentru bani, devineîncetul cu încetul omul banului. Desfrânatul, care se gân-deºte la plãcere, o doreºte, o iubeºte, pentru ea trãieºte,devine omul plãcerii. Stalin, care se gândea la putere, pu-terea o adora, pentru putere trãia, a devenit omul puterii.


Cine îl are pe Cristos în centrul inimii sale devine încetulcu încetul ceea ce iubeºte: un alt Cristos. Cum spune bio-graful despre sfântul Francisc de Assisi: „Francisc laCristos se gândea, pe Cristos îl iubea, despre Cristos vorbea,pentru Cristos trãia astfel încât, treptat-treptat, Francisca ajuns imaginea vie a lui Cristos”.

S-ar putea ridica o întrebare: iubirea inimii noastreconsacratã total ºi exclusiv lui Cristos nu eliminã în modnecesar iubirea de oameni? Rãspunsul trebuie dat totprintr-o întrebare: Dar cum ai putea sã-l iubeºti pe Cristos,fãrã sã iubeºti trupul lui Cristos? Cum poþi prin iubire sãdevii una cu Cristos, fãrã a iubi tot ce a iubit ºi iubeºteCristos? Or, în inima lui Cristos intrã lumea întreagã:unul dintre scriitorii Bisericii din antichitate, Isaac Si-rianul, scria:

Omul frumuseþii armonioase (adicã omul iubirii univer-sale) devine incandescent de iubire faþã de întreaga creaþie:iubeºte oamenii, pãsãrile, fiarele (surprinzãtor!). El se roagãcu o compasiune fãrã margini pentru târâtoare. ªi con-damnat de zece ori la moarte pe rug, trãieºte iubindu-i pealþii ºi nu spune niciodatã: ajunge!

Un filozof la care nu ne-am aºtepta, Nietzsche, a re-marcat ºi descris foarte bine capacitatea de a-i iubi ºi a-isluji pe oameni la cei care au ales sã-l iubeascã cu inimaneîmpãrþitã pe Dumnezeu. El, fiu ºi nepot de pastori pro-testanþi, îl dezaprobã pe Luther pentru „soluþiile sale peri-culoase, simpliste, imprudente”. Luther, scrie mai departefilozoful,

a revendicat pentru preoþi dreptul de a avea o femeie ºiraporturi sexuale; dar trei sferturi din respectul de carepoporul, în special femeile, este capabil se sprijinã pe con-vingerea cã un om excepþional în aceastã privinþã va fi excep-þional ºi în alte privinþe. Aici îºi gãseºte poporul sprijinulcel mai bun ºi mai eficace pentru credinþa lui... Poporul are


veneraþie faþã de aceste firi preoþeºti blânde, serioase, simpleºi caste ºi cu alte virtuþi asemãnãtoare. Lor, mai mult decâtînþelepciunii filozofilor, li se adreseazã lauda ºi respectulpoporului. De altfel, cui ar putea sã-i arate mai multã recu-noºtinþã decât acestor oameni care îi aparþin, care au ieºitdin mijlocul lui ºi care apar ca fiind consacraþi, aleºi, sacri-ficaþi spre binele lor? Lor pot sã-ºi deschidã sufletul fãrãteamã. Lor îºi pot destãinui secretele, preocupãrile lor ºi altelucruri mai penibile. Ne trebuie inimi curajoase, umile ºicurate pentru a se pregãti la acest serviciu de igienã spiri-tualã... ªi pentru a se sacrifica, pentru cã este vorba de unsacrificiu. Da, preotul este ºi va rãmâne omul sacrificiului.

La început, când am auzit chemarea lui Dumnezeu,am simþit cu toþii o atracþie sensibilã, o stare de euforie.Dar Dumnezeu nu se mulþumeºte cu o iubire sentimen-talã, emoþionalã. El vrea o iubire maturã, purificatã. Deaceea, simþim la un moment dat cã Dumnezeu parcãne pãrãseºte, se îndepãrteazã. ªi marii mistici au trecutprin ceea ce ei numesc noaptea obscurã sau tãcerea luiDumnezeu. A trãi în curãþie nu înseamnã a ucide carnea,a fi scutit de atracþii, de ispite, de momente de crizã. ªitotuºi, poþi trãi în curãþie desãvârºitã având pacea, bu-curia, libertatea inimii într-o carne torturatã.

Câteva îndemnuri practice pentru aceste momente decrizã, de dificultate:

– intensificã viaþa de rugãciune, de contemplaþie, deunire cu Dumnezeu, mai ales la celebrãrile liturgice.Rãmâi permanent în contact cu carnea lui Cristos înEuharistie. Cum poþi sã pãstrezi iubirea faþã de o per-soanã, fãrã sã o vizitezi, sã o vezi, sã-i vorbeºti? La feleste cu iubirea faþã de Cristos;

– fii sincer cu tine însuþi ºi cu Dumnezeu. Fii sincer ºideschis la scaunul de spovadã ºi cu directorul spiritual.Deschide-þi sufletul fãrã jenã;


– evitã cu grijã tot ceea ce îþi excitã pornirile sexuale:imagini, lecturi, emisiuni la televizor, filme etc.;

– nu-þi pierde niciodatã echilibrul sufletesc, intrândîn panicã. Nu uita, ispita este un lucru, pãcatul este cutotul alt lucru;

– trãieºte mereu cu speranþa fericirii de dincolo, potrivitpromisiunii Apostolului: „Lucruri pe care ochiul nu le-avãzut ºi urechea nu le-a auzit ºi la inima omului nu s-ausuit, pe acestea le-a pregãtit Dumnezeu celor care îl iubescpe el” (1Cor 2,9). Astfel, vei putea spune la sfârºit cuvin-tele pe care le-a spus Lacordaire înainte de a-ºi da ultimasuflare: „Doamne, deschide-mi!”.


AL IV-LEA MISTER

PPRREEZZEENNTTAARREEAA LLAA TTEEMMPPLLUU

AAssccuullttaarreeaa rrããmmâânnee oo vviirrttuuttee ccrreeººttiinnãã

Dupã ce s-au împlinit zilele purificãrii lor, dupã Legea luiMoise, [Iosif ºi Maria] l-au dus [pe prunc] la Ierusalim casã-l ofere Domnului, dupã cum este scris în Legea Dom-nului: Orice prim nãscut de parte bãrbãteascã va fi declaratsfânt pentru Domnul ºi sã aducã jertfã, dupã cum este scrisîn Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui deporumbel (Lc 2,22-24).

Scena descrisã de sfântul Luca pare atât de simplã: oceremonie care se desfãºoarã la templu dupã legi precise,la care iau parte personaje umile care nu atrag atenþianimãnui. Un fapt, aparent, neînsemnat, dar care, în rea-litate, este excepþional ºi grandios.

Scena cuprinde douã elemente. Primul este ritul depurificare a mamei care, potrivit Cãrþii Leviticului (12,6-8),era consideratã necuratã ºi nu putea sã atingã lucrurisfinte sau sã intre în templu patruzeci de zile dupã naº-terea unui bãiat ºi optzeci de zile dupã naºterea uneifetiþe. Ca jertfã pentru curãþirea ei, Maria, mama Mieluluicare a luat asupra sa pãcatele lumii, nu poate sã aducãun miel (oferta celor înstãriþi), ci aduce darul celor sãraci(douã turturele sau doi pui de porumbel).

Al doilea element este rãscumpãrarea copilului. Oriceîntâi-nãscut îi aparþinea Domnului. Pentru a deveni pro-prietatea tatãlui, trebuia rãscumpãrat. Preþul de rãscum-pãrare era de cinci ºecheli de argint. Sumã mare pentru

o familie sãracã, având în vedere cã un soldat sau unmuncitor era plãtit cu o jumãtate de ºechel pe zi. Baniide rãscumpãrare puteau fi plãtiþi oricãrui preot din Israelºi nu era nici o obligaþie sã se vinã cu copilul la aceastãceremonie. Iosif preferã sã verse banii direct la templuldin Ierusalim ºi sã poarte ºi copilul. De ce? Interesantãexpresia evanghelistului. Nu spune: ca sã-l rãscumpere,ci ca sã-l ofere Domnului.

Ceea ce ne atrage atenþia, în primul rând, în povestireaacestui episod e expresia pe care evanghelistul o repetãnu mai puþin de cinci ori: „dupã Legea lui Moise”, „dupãcum este scris în Legea Domnului”, „ca sã se împlineascãLegea”. Gãsim aici întreaga sfântã Familie într-o atitu-dine fundamentalã de ascultare, de supunere. Purificareaprescrisã pentru mamele care nãºteau nu o privea peMaria, întrucât ea ºi la naºtere rãmãsese fecioarã. ªi to-tuºi, se supune legii ca oricare altã femeie. Rãscumpã-rarea impusã primilor nãscuþi nu-l privea pe Isus, întru-cât el era Fiul lui Dumnezeu, ºi totuºi, Isus se supunelegii. El, care avea sã ducã la desãvârºire Legea ºi sã rân-duiascã noua lege, începe prin a se supune Legii. Prinacest rit exterior, Isus îºi ratificã ascultarea radicalã faþãde Tatãl, oferirea totalã a propriei voinþe, pe care o fãcuseîn momentul întrupãrii:

Pentru aceasta, intrând în lume, el spune: Tu n-ai voit nicijertfã, nici ofrandã, ci mi-ai alcãtuit un trup. Nu þi-au plãcutnici arderile de tot, nici jertfele pentru pãcat. Atunci am zis:Iatã, vin – în sulul cãrþii este scris despre mine – ca sã facvoinþa ta, Dumnezeule! (Evr 10,5-7).„Iatã, vin... ca sã fac voinþa ta” (Evr 10,7) sunt primele

cuvinte pe care le rosteºte Cristos când vine în lume. „S-aîmplinit!” (In 19,30) sunt ultimele cuvinte pe care Cristosle rosteºte pe cruce, înainte de a pãrãsi lumea. Întreaceste douã expresii este o viaþã de ascultare desãvârºitã.

ASCULTAREA RÃMÂNE O VIRTUTE CREªTINÃ 121

„Hrana mea este sã fac voinþa celui care m-a trimis” (In4,34). El, Fiul lui Dumnezeu, ascultã nu numai de Tatãl,dar ascultã chiar ºi de oameni. Regãsit în templu, „a co-borât cu ei, a venit la Nazaret ºi era supus lor” (Lc 2,51).Nu vrea sã lase nici aparenþã de neascultare.

Dupã ce au venit la Cafarnaum, cei care încasau contri-buþia au venit la Petru ºi i-au zis: „Învãþãtorul vostru nuachitã cele douã drahme?” El a spus: „Da!” Venind în casã,Isus i-a luat-o înainte spunând: „Simon, ce crezi, de la cineiau regii de pe pãmânt taxa sau tributul: de la fiii lor sau dela strãini?” Când el a spus: „De la strãini”, Isus i-a zis:„Aºadar, fiii sunt scutiþi. Totuºi, ca sã nu-i scandalizãm,mergi pe þãrmul mãrii, aruncã undiþa ºi ia primul peºtecare va veni. Deschizându-i gura, vei gãsi o monedã. Ia-oºi dã-le-o pentru mine ºi pentru tine” (Mt 17,24-27).

Pentru un ucenic al lui Isus, ascultarea rãmâne ºi azio virtute, ºi nu una oarecare, ci o virtute fundamentalã.Scrie sfântul Augustin în De civitate Dei: „Oboedientiain creatura rationali mater quodammodo est custosquevirtutum” (la creatura raþionalã, ascultarea, într-un fel,este mama ºi pãstrãtoarea virtuþilor). Iar sfântul Franciscde Sales ne relateazã rãspunsul unuia dintre pãrinþiideºertului dat unui tânãr dornic sã moarã martir: „Estedestul de martir cine ºtie sã asculte; este mai mare mar-tiriul sã trãieºti toatã viaþa în ascultare, decât sã mori cucapul retezat dintr-o datã de sabie”.

Este drept cã Isus a condamnat legalismul ºi cazuisticacomplicatã a fariseilor. Dar sã ne înþelegem bine. Ce a con-damnat? A condamnat o observare exterioarã a legilor,izvorând din mândrie ºi din dorinþa de a se da în spectacol,o ascultare cãreia nu-i corespunde o adeziune a inimii,o ascultare care sã-l angajeze pe om în ceea ce are el maiprofund. Dar a face din atitudinea lui Isus un argumentîn favoarea anarhiei este ceva monstruos. Sfântul Pavel


îi avertiza pe galateni sã nu interpreteze greºit libertateaadusã de Cristos: „Voi însã, fraþilor, aþi fost chemaþi lalibertate” (Gal 5,13). ªi adaugã imediat: „...numai cãaceastã libertate sã nu fie ocazie pentru [a sluji] trupului”.Papa Paul al VI-lea, referindu-se la cei care dispreþuiesclegislaþia Bisericii, taxând-o drept „juridism” ºi pretin-zând cã unica lege trebuia sã fie dragostea, dragosteaaºa cum o înþelege fiecare, le rãspunde cu o frazã a unuimare teolog actual, L. Bouyer: „O comunitate fãrã lege,departe de a fi sau de a putea fi în aceastã lume o comu-nitate a iubirii, nu a fost niciodatã ºi nu va fi altceva decâto comunitate a debandadei”. Anumite idei ºi anumiteideologii, care nu au nimic de a face cu creºtinismul, nepot contamina, ne pot fascina ºi pe noi.

Cea mai mare tentaþie poate fi aceasta: ascultarea nu-midistruge demnitatea umanã, nu mã reduce la starea desclav? Rãspunsul ni-l dã Conciliul, bazându-se pe Evan-ghelie: „Ascultarea consacratã, departe de a micºora dem-nitatea persoanei umane, o conduce la maturitate, aju-tând-o sã-ºi dobândeascã libertatea fiilor lui Dumnezeu”(PC 14). Cuvintele Conciliului cuprind un adevãr pestecare nu putem trece cu vederea, ºi anume: cine nu ºtie sãasculte, cine vrea autonomia, mai ales în anii de formare,nu poate sã ajungã la maturitate umanã. Psihic, va rã-mâne toatã viaþa un rahitic, un subdezvoltat. Mai târziuva fi tiran cu cei mai slabi decât el ºi servil faþã de cei maiputernici decât el. Este ceea ce constatãm în viaþa politicã:toate totalitarismele ºi dictaturile moderne s-au nãscutdin cãutarea libertãþii totale. Napoleon a subjugat popoa-rele în numele libertãþii, egalitãþii ºi fraternitãþii. Ruºiise dãdeau eliberatorii popoarelor subjugate. Americaniifac la fel.

Un alt gând care ar putea sã ne provoace la neascultareeste acesta: dacã superiorii, cei care ne poruncesc, au


atâtea scãderi, de ce sã ascult de ei? Îi triºez cât pot. Aten-þie! Ascultarea creºtinã nu se bazeazã pe calitãþile ºi per-fecþiunea superiorilor, ci pe motive de credinþã. Dacã ac-ceptãm superiorul fãrã cusur pentru a practica virtuteaascultãrii, ne aflãm în situaþia acelui personaj din litera-tura modernã care toatã viaþa a dorit sã se spânzure, darnu a fãcut-o, pentru cã nu a gãsit un copac potrivit.

În sfârºit, existã o tentaþie mult mai subtilã ºi cu apa-renþã de legitimitate care ne-ar putea împinge la nesu-punere, ºi anume: legile ºi dispoziþiile Bisericii sunt înve-chite, neadaptate la noile cerinþe ale vieþii. Cei care neconduc au idei retrograde. De aceea, Biserica nu poateprogresa, nu se poate reforma. Este ispita în care au cãzuttoþi ereticii ºi schismaticii care au cauzat atâtea neno-rociri Bisericii. Singurii care au înfãptuit reforme înBisericã au fost sfinþii, adicã oamenii ascultãrii desãvâr-ºite. Sã vã amintesc cazul lui De Lamennais din Franþa,din secolul trecut. Om cu calitãþi extraordinare. Cânda scris Eseul asupra indiferenþei în materie de religie, toþil-au salutat ca pe un nou pãrinte al Bisericii. Orgoliul l-aîmpins la nesupunere. A ieºit din preoþie, a refuzat sacra-mentele pe patul de moarte, a refuzat înmormântareareligioasã, a refuzat crucea pe mormânt. ªi acum un altexemplu la celãlalt antipod. Populaþia Romei îºi aduceaminte cu veneraþie de pãrintele Felice Capello, iezuit,de o culturã imensã, autor a numeroase cãrþi, trei doc-torate, profesor la Universitatea Gregorianã, sfetniculcongregaþiilor romane, al episcopilor ºi al miniºtrilor,duhovnicul Romei, – era veºnic coadã la confesionalulsãu –, astãzi acesta fiind loc de pelerinaj; este introdusãcauza de beatificare. Prieten cu Albino Luciani, viitorulPapã Ioan Paul I, ieºeau într-o zi împreunã de la Grego-riana. „Aºteaptã-mã un moment”, spune pãrintele Ca-pello. „Merg la pãrintele rector sã-mi citeascã aceste trei


scrisori, vreau sã le pun la poºtã”. Avea 80 de ani. Regulacerea ca superiorul sã verifice ºi sã aprobe expediereaunei scrisori.

Fratele Egidiu, tovarãºul sfântului Francisc de Assisi,cu o comparaþie durã, descrie o mare realitate din viaþaBisericii: „Când boul îºi þine capul sub jug, hambarelesunt pline cu grâu. Dar când îºi scuturã jugul crezândcã a devenit mare senior, hambarele rãmân goale”.

Având în faþa ochilor scena prezentãrii lui Isus la templu,sã ne revizuim modul nostru de a gândi ºi de a trãi vir-tutea ascultãrii.


TTrraaddiiþþiiee ººii pprrooggrreess

Scena prezentãrii la templu, dacã este studiatã atentºi profund, rezolvã o problemã extrem de importantã carese pune, în special, la o anumitã vârstã. Este vorba deaºa-numitul conflict dintre generaþii. Acest conflict presu-pune douã tabere pe picior de rãzboi; bãtrânii ºi tinerii.Bãtrânii tradiþionaliºti, retrograzi, tinerii progresiºti,avangardiºti. Bãtrânii cu idei depãºite, învechite, tineriicu idei noi, reformiste. Bãtrânii sclerozaþi, apãrãtori ailegilor, ai juridicului, ai structurilor, ai instituþiilor, tineriideschiºi spiritului, profeþiei, carismei, apãrãtorii idea-lurilor de libertate, vestitorii unei lumi noi.

Personal, nefiind eu nici foarte bãtrân, nici foarte tânãr,pot sã o fac pe arbitrul ºi sã spun cã nici cei din primatabãrã, nici cei din tabãra opusã nu au nimic de a face cuspiritul Evangheliei. Cine vrea sã aibã spiritul Evangheliei,sã mediteze cu atenþie episodul prezentãrii la templu.Ce vedem acolo? Ceva cu totul contrar mentalitãþii curente,ºi anume trei tineri: unul foarte tânãr, Isus – în vârstãnumai de 40 de zile; Maria – în jur de 15 ani; Iosif – înjur de 24 de ani. Ei sunt aduºi la templu de legea luiMoise, deci, sunt adepþi ai tradiþiei, ai instituþiei, ai struc-turilor, deºi sunt foarte tineri. ªi mai gãsim douã perso-naje deschise progresului, inspiraþiei, profeþiei, spiritului.Sunt doi bãtrâni – profeteasa Ana, în vârstã de 84 de ani,ºi profetul Simeon, pe care nu ni-l putem imagina sub90 de ani. Aceºtia vin în acelaºi ceas la templu, împinºi,inspiraþi de Duhul Sfânt. Cei dintâi, tinerii, tot de DuhulSfânt sunt împinºi sã se supunã prescripþiilor legii. Ceilalþidoi, bãtrânii, progresiºtii, carismaticii, fac sã se declanºeze

inspiraþia, profeþia, intervenþia Duhului Sfânt, tocmaiprin observarea riguroasã a legii: erau zi ºi noapte latemplu, în posturi ºi rugãciuni. Interesant de observat cãscena se plaseazã la rãscrucea dintre nou ºi vechi, adicãla punctul de întâlnire dintre Noul ºi Vechiul Testament.

Concluzia este simplã: ºi legea, ºi inspiraþia au unsingur izvor, pe Duhul Sfânt. Instituþia ºi profeþia, vechiulºi noul, nu sunt în opoziþie, în conflict, în polemicã, dim-potrivã, sunt douã realitãþi complementare, una arenevoie de cealaltã, una nu poate exista fãrã cealaltã. Amân-douã reclamã o atitudine fundamentalã de ascultare.„Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sã nu despartã” (Mc 10,9).Cine gândeºte ºi procedeazã altfel, nu are duhul Evan-gheliei, ci duhul marxismului, pentru care legea funda-mentalã este lupta de clasã, în care intrã lupta întrevechi ºi nou, între bãtrâni ºi tineri, între superiori ºisubalterni.

În comunitatea din Corint înfloreau carismele sprebinele ºi zidirea Bisericii: erau acolo tãmãduitori, profeþi,vorbitori în limbi strãine. Dar dacã citim cu atenþie capi-tolele 12,13 ºi 14 din Scrisoarea întâi a sfântului apostolPavel cãtre Corinteni, ne dãm imediat seama cã primacarismã dãruitã de Duhul Sfânt, fãrã de care celelaltecarisme nu zidesc, ci distrug Biserica, este carisma auto-ritãþii. ªi vedem, într-adevãr, cã, în momentul în care încomunitatea din Corint carismele creaserã o stare deanarhie, apostolul intervine cu carisma sa, cu carismaautoritãþii, ºi face ordine. ªi încheie cu aceste cuvinte deavertizare: „Dacã cineva crede cã este profet sau inspiratde Duhul Sfânt, sã recunoascã în ceea ce scriu cã este oporuncã a Domnului. Iar dacã cineva nu înþelege, sã nuînþeleagã” (1Cor 14,37-38). Conciliul nu face altcevadecât sã reia învãþãtura sfântului Pavel când scrie înLumen Gentium:

TRADIÞIE ªI PROGRES 127

Dintre aceste daruri, cel mai important este harul aposto-lilor, sub a cãror autoritate Duhul însuºi îi aºazã ºi pe caris-matici (cf. 1Cor 14)... Judecata despre autenticitatea [caris-melor] ºi dreapta lor folosire aparþine acelora care sunt înfruntea Bisericii” (LG 7; 12)[adicã celor care au carismaautoritãþii].

Conciliul vorbeºte mereu despre tradiþia sãnãtoasã ºidespre progresul legitim, ceea ce ne dã de înþeles cã nuorice tradiþie este sãnãtoasã ºi cã nu orice progres estelegitim. Greºeala stã într-o prejudecatã, un mod greºitºi simplist de a gândi, ºi anume: tot ce este vechi este bunpentru cã este vechi ºi tot ce este nou este bun pentru cãeste nou, ºi invers: tot ce este vechi este rãu pentru cã estevechi, tot ce este nou este rãu pentru cã este nou.

Pe de o parte, sunt lucruri neesenþiale, neînsemnate,care au fost foarte bune altãdatã, dar care, cu trecereatimpului, pot deveni inutile sau chiar o piedicã în viaþaBisericii. Acestea sunt supuse schimbãrii.

Undeva pe malul unui râu putea fi vãzut, aºezat pe untrunchi de copac, un bãtrân pescar cu undiþa în mânã,pescuind. Avea peste 80 de ani, umbla cu greu, mâinileîi tremurau, ochii îi lãcrimau. Era cel mai renumit pescardin acea regiune. Cunoºtea nada cea mai bunã, adâncimeacea mai potrivitã ºi locul cel mai potrivit unde sã arunceundiþa pentru fiecare soi de peºti. Obiºnuia sã spunã:„Eu ºtiu sã prind peºti ºi acolo unde nu sunt”. Între timp,râul îºi schimbase albia, se deplasase cu vreo 50 de metrimai spre apus de locul unde obiºnuia el sã pescuiascã. Daromul rãmânea în continuare la locul sãu de altãdatã. Acoloºi numai acolo pescuia. Dar acum îºi arunca undiþa într-ofundãturã plinã cu nisip. Lumea îl compãtimea. Copiii,tineretul râdeau de el ºi nu înþelegeau de ce se spunea cãbãtrânul este cel mai bun pescar din tot þinutul. Aºa cevase poate întâmpla în viaþa noastrã ºi în apostolatul nostru


când nu þinem seama de cursul schimbat al lumii ºi decondiþiile concrete ale vieþii.

Dar, pe de altã parte, pericolele la care suntem expuºiîn timpurile în care trãim se aflã, în primul rând, în di-recþia opusã; este pericolul modernismului. Sub pretextulreformei, al înnoirii, al adaptãrii la noile condiþii ale lumii,suntem tentaþi sã abandonãm valorile fundamentale alecreºtinismului, precum: ascultarea, sacrificiul, renunþarea,umilinþa, autoritatea, dogmele Bisericii.

Undeva, într-o fabricã, situaþia devenise dramaticã. Se furaca în codru. Primii hoþi erau portarii. Conducerea a angajatun poliþist. Acesta fãcea percheziþie la ieºire la toatã lumea.Operaþia era simplã: muncitorii îºi deschideau geanta, îºiîntorceau buzunarele pe dos ºi treceau mai departe. Dar eraunul care-l scotea din sãrite pe poliþist. În fiecare zi treceape poartã cu un cãrucior cu tot felul de deºeuri ºi mizerii:cartoane, rumeguº, gunoaie. În fiecare zi îi trebuia poli-þistului o jumãtate de orã sã-l controleze scotocind cu mânaprin aceste deºeuri, dar nu gãsea nimic. Într-o zi îºi iese dinfire ºi îi spune:– Ascultã, domnule, dumneata eºti suspect. Cu siguranþã,furi ceva, dar nu te pot prinde. Spune-mi ce furi ºi îþi promitcã nu-þi fac nimic.– Simplu de tot, rãspunde omul. Fur cãrucioare. În acel mo-ment, mintea poliþistului s-a luminat.

Diavolul, inteligent cum este, are aceeaºi tacticã ºi nepoate folosi ca instrumente ale sale. Adicã, sub pretextuladaptãrii la noile exigenþe ale lumii, al scoaterii din Bise-ricã a vechiturilor, a rebuturilor, sã scoatã, de fapt, valorifundamentale, ca cele amintite mai sus.

ªi s-ar pãrea cã tactica lui are cel mai mare succestocmai în domeniul teologiei. Referindu-se la o seamãde teologi de azi, cardinalul J. Daniélou scria aceste cu-vinte:


Aceºtia, în loc sã slujeascã cu umilinþã Biserica, au devenitvedete, personaje la modã: criticã, contestã, demoleazã, încu-rajaþi de o publicitate catolicã ce relateazã orice cuvânt allor, ca ºi cum numai acolo s-ar gãsi adevãrul. Îºi închipuiecã, procedând în felul acesta, realizeazã deschiderile ºi reîn-noirea Bisericii, când, de fapt, nu fac altceva decât sã ºteargãpraful de pe vechi teorii” (Il Mattino, 26.02.1969).

Tradiþie sãnãtoasã, progres legitim. Câteva criterii nevor ajuta sã realizãm în gândirea ºi viaþa noastrã acestechilibru absolut necesar. Auzim adesea sloganul: „Pentruoameni moderni, carisme moderne. Azi nu mai merge culucruri medievale”. Sã nu uitãm cã în ce are fundamentalfiinþa sa, omul de azi este omul de ieri ºi omul dintot-deauna, omul veºnic, homo universalis cum ar spune filo-zoful Anton Dumitriu; omul cu neliniºtile ºi incertitudi-nile sale, omul care suferã ºi moare ºi care aºteaptã, fãrãsã o spunã întotdeauna, un cuvânt de încurajare, de certi-tudine, de speranþã de la apostol, de la sfânt, nu de la con-testatar, nu de la revoluþionar.

„Trebuie sã mergi în pas cu timpul”. Ce înseamnã aþine pasul cu timpul? Cuvântul „progres”, în limbajulBisericii, nu poate sã aibã acelaºi înþeles pe care îl are înlimbajul ºi propaganda lumii. Propaganda comunistã neeste încã proaspãtã în memorie. Nu ne îndreptam pânãmai ieri spre culmile progresului, când, de fapt, ne în-dreptam spre dezastru?

Într-o zi, o maicã emancipatã, ajunsã profesoarã de filo-zofie, îi spune episcopului Albino Luciani, viitorul papãIoan Paul I:– Filozoful Zenon vorbea despre Ahile ºi despre broascaþestoasã. Mã tem cã broasca þestoasã este Biserica ce nu sepune la zi cu studiile ºi cu instituþiile, în timp ce Ahile celuriaº este lumea care face progrese. Cum sã o ajungi dinurmã?


Rãspunsul:– Fii fãrã grijã, sorã. Mersul Bisericii este diferit de mersullumii. „Aºa este împãrãþia lui Dumnezeu – a spus Dom-nul – ca un om care aruncã sãmânþa în pãmânt ºi, fie cãdoarme, fie cã se scoalã, noaptea ºi ziua, sãmânþa rãsareºi creºte, nici el nu ºtie cum” (Mc 4,26-27). Nu de noi studiiºi de noi instituþii are nevoie Biserica, în primul rând, ci desfinþi, de oameni care sã-i lumineze pe alþii cu exemplul lor.

Adevãratul progres, adevãratul aggiornamento nu estealtceva decât reîntoarcerea permanentã la origini, laEvanghelie, în condiþiile mereu schimbãtoare ale istoriei.

Zeul Ianus era numit bifrons – cu douã feþe: cu unaprivea spre trecut, cu alta spre viitor. Aceasta este atitu-dinea pe care trebuie sã o aibã oricine vrea sã evite celedouã extreme, adicã imobilismul, alipirea oarbã, de for-mele relative, supuse schimbãrii, ale trecutului, pe deo parte, mania noutãþilor, de dragul noutãþii, inutile saupericuloase, pe de altã parte. Aceasta este condiþia pentruca, tineri fiind, sã avem înþelepciunea bãtrâneþii, bãtrânifiind, sã avem prospeþimea tinereþii. Altminteri, în modnecesar, tânãrul progresist, revoluþionar de azi va ajungebãtrânul sclerozat, integrist de mâine.

Regula supremã de urmat în toate este formulatã astfelde papa Paul al VI-lea: „Împins numai de dragoste, sãcauþi tot ce poate contribui la prelungirea cât mai fidelãîn lume a prezenþei, a exemplului, a vieþii de sacrificiu alui Cristos, viaþã consumatã spre mãrirea Tatãlui ºi spremântuirea oamenilor”.


OO ssaabbiiee îîþþii vvaa ssttrrããppuunnggee ssuufflleettuull

De când crainicul lui Dumnezeu intrase în cãsuþa dinNazaret ºi fãcuse invitaþia la bucurie: „Bucurã-te, o, plinãde har” (Lc 1,28), viaþa Mariei se desfãºura într-o atmos-ferã de bucurie mesianicã netulburatã. Fiul ei, Isus, esteFiul lui Dumnezeu, este Mesia care va domni pe tronullui David, este salvatorul care va aduce mântuirea tuturorpopoarelor pãmântului. Aºadar, perspective luminoasepentru Fiul ei.

Dar în momentul în care Isus este prezentat la templu,nori negri, prevestitori de furtunã, apar la orizont. Rela-teazã evanghelistul Luca:

Simeon i-a binecuvântat ºi i-a spus Mariei, mama lui: „Iatã,acesta este pus spre cãderea ºi spre ridicare multora înIsrael ºi ca semn care va stârni împotrivire – ca sã se dez-vãluie gândurile din multe inimi – iar þie, o sabie îþi va strã-punge sufletul” (Lc 2,34-35).

Cuvintele sunt necruþãtoare: o sabie. Cuvântul grecfolosit de evanghelist indicã nu o sabie obiºnuitã, ci o sabiede proporþii mari, grea, cu lama foarte latã, folositã înantichitate de popoarele barbare, de pildã, de cãtre traci.O sabie care nu va atinge, nu va rãni doar, ci va strãpungeceea ce este mai intim, mai profund în fiinþa umanã: su-fletul, inima. Cu câteva sãptãmâni mai înainte, la ritultãierii împrejur, Maria vãzuse cãzând primele picãturide sânge din trupul Fiului ei; simbol ºi prevestire a sân-gelui pe care îl va vãrsa pe cruce pentru cei mulþi. Acumi se vesteºte cã ºi drumul ei va fi un drum dureros. La pre-zentarea în templu, Mariei nu i se prezintã o coroanã, ci

o sabie. Coroana vine dupã sabie. Destinul copilului vafi ºi destinul mamei. În acest moment, Isus i se oferã Ta-tãlui prin mâinile mamei, ca victimã de ispãºire. Împreunãcu copilul, ºi mama se oferã pe sine ca victimã: „Aceastãoferire – scrie sfântul Bonaventura – se va consuma pelemnul crucii, dar ea îºi are începutul de la Fecioara Mariaîn templu”.

De fapt, în ce constã aceastã sabie a durerii care va strã-punge deopotrivã inima mamei ºi inima Fiului, prevestitãde bãtrânul Simeon? O spune tot el: „Acesta este pus sprecãderea ºi spre ridicare multora în Israel ºi ca semn careva stârni împotrivire” (Lc 2,34). Spunând aceste cuvinte,bãtrânul se inspirã din cuvintele pe care le rostise ºaptesecole mai înainte profetul Isaia, când îndemna poporulsã se salveze de la pieire recurgând nu la calculele ºi com-binaþiile politice ale regelui Ahaz, ci la iubirea ºi la pla-nurile lui Dumnezeu: „Domnul... va fi o piatrã de potic-nire, o stâncã de cãdere pentru cele douã case ale luiIsrael, un lanþ ºi o cursã pentru locuitorii Ierusalimului!Mulþi se vor poticni, vor cãdea ºi se vor sfãrâma” (Is 8,14- 15). În jurul acestui copil se va crea o dezbinare enormã,aducãtoare de uriaºe suferinþe pentru copil ºi pentrumamã, se vor crea douã tabere opuse, ºi astfel, vor ieºila ivealã gândurile lor cu privire la Mesia, la mântuirealumii. În prima tãbãrã se aflã oameni simpli ºi credin-cioºi, ca Simeon ºi Ana care îl aºteaptã pe Mesia în pos-turi, rugãciuni, în împlinirea datoriilor religioase, lãsândpe seama lui Dumnezeu mântuirea în felul cum a orân-duit-o el în iubirea ºi înþelepciunea sa. În cealaltã tabãrãsunt cei care viseazã un mesianism croit dupã gânduriºi resurse omeneºti, cu caracter naþionalist, aºteaptã unMesia politic ºi militar, care sã scuture jugul strãinului,sã ducã poporul la prosperitate materialã ºi la triumfulasupra altor naþiuni. Cu alte cuvinte, viseazã o mântuire

O SABIE ÎÞI VA STRÃPUNGE SUFLETUL 133

raþionalist-materialistã, din care erau izgonite suprana-turalul, nebunia ºi scandalul crucii, sacrificiul, o mântuirerealizabilã prin posibilitãþi ºi puteri omeneºti, ºi anume:erudiþia pentru farisei – erudiþia lor inutilã ºi sufocantã;calcule ºi jocuri politice, compromisuri, diplomaþie ome-neascã pentru alþii. Unii autori numesc acest scurt episodde la templu microevanghelie sau evanghelie în miniaturã,întrucât el rezumã întreaga evanghelie ºi întreaga lucrarede mântuire a lui Cristos, care, într-un cuvânt, înseamnãcruce, sacrificiu.

Sã lãsãm câteva momente sã se descopere în faþa con-ºtiinþei noastre gândurile din inimile noastre, întrebân-du-ne: cum ne imaginãm cã Biserica, adicã noi înºine,poate transmite mântuirea adusã de Cristos? Mai alesîn vremurile ºi condiþiile noi în care ne aflãm, pericolulde a ne situa în a doua tabãrã este mai mult decât real.Ce fel de apostolat visãm? Unul fãrã cruce, fãrã sacrificiu?Ne închipuim poate cã vom mântui lumea prin erudiþianoastrã, prin cine ºtie ce teologii la modã? Sfântul IoanBosco ne povesteºte un vis al sãu referitor la pericoleleprin care avea sã treacã congregaþia sa:

Un al patrulea diavol apare ºi spune: „Eu am gãsit un mijlocpotrivit ca sã-i distrug toate temeliile... ªi anume, sã-i con-ving pe salezieni cã a fi savanþi trebuie sã fie gloria lor prin-cipalã. Prin urmare, sã-i conving sã studieze mult pentruei înºiºi, pentru a-ºi câºtiga faimã... de unde va rezultadispreþ faþã de cei ignoranþi, lenevie în slujba sfântã. Adiocatehism la copii, adio ºcoli elementare pentru a-i instruipe sãrmanii copii abandonaþi, adio ore îndelungate în con-fesional”. Propunerea diavolului a fost primitã cu aplauzeunanime.

Nu spun cã ºtiinþa religioasã nu are importanþa ei, cãnu este necesarã pentru apostolat. Dar a crede cã ºtiinþaeste de ajuns înseamnã a dezgropa o veche erezie: erezia


gnosticismului, care susþinea cã omul se mântuieºte pringnozã, prin cunoaºtere.

Sau am putea crede cã putem duce lumea la mântuireprin activitãþile noastre organizate în special cu tine-retul, cu copiii: excursii, cãlãtorii, activitãþi distractive,sportive, asociaþii. Nu cã acestea nu ar fi bune ºi recoman-date, dar dacã ele, din mijloace, devin scop în sine, atunciavem iarãºi un mesianism uman, lipsit de supranatural,care poate distra, dar nu poate mântui pe nimeni. CândDon Bosco a înfiinþat oratoriul sãu, a înfiinþat un ora-toriu ºi un oarecare Don Cocchis, un preot abil, plin deiniþiative, care cucerea tineretul. Era extrem de priceputîn organizarea de jocuri sportive, în special în tragereala þintã, tirul. Dar la asta se reducea totul: rugãciunea,practicile religioase erau aproape inexistente. Cineva i-apropus lui Don Bosco o fuzionare a celor douã oratorii;sã formeze o singurã societate cu Don Cocchis. Don Boscoa refuzat categoric, zicând:

Don Cocchis este împãtimit de sport, îi învaþã pe tineri sãfoloseascã tot felul de instrumente sportive. Eu considercã instrumentele noastre trebuie sã fie cuvântul lui Dum-nezeu, spovada, împãrtãºania. Distracþiile le preþuiesc numaiîntrucât sunt mijloace care îi conduc pe tineri la catehism.

Dar mai presus de toate, mesianism uman ar fi dacãam vedea în misiunea Bisericii doar aspectul social, cari-tativ, cultural. Biserica, societate de filantropie: asociaþii,spitale, aziluri, creºe, ºcoli, biserici, tipografii. Nu cã toateacestea nu ar avea importanþa lor, dar dacã totul se re-duce la acestea, lumea rãmâne nemântuitã. Existã înlume þãri în care structurile bisericeºti exterioare funcþio-neazã perfect, organizarea administrativã este irepro-ºabilã, birocraþia funcþioneazã ireproºabil, iar poporuleste aproape complet descreºtinat.


Undeva pe þãrmul mãrii se întâmplau multe naufragii,mulþi oameni se înecau. De aceea, s-a înjghebat o micãstaþie de salvare, sã spunem un salvamar. Staþia era pri-mitivã. Consta dintr-o simplã cabanã. Dispunea de osingurã ºalupã. Dar puþinii membri erau extraordinarde zeloºi. Þineau permanent sub observaþie marea. Zi ºinoapte patrulau, îºi riscau viaþa pe vreme de furtunã,astfel încât multe vieþi au fost salvate. Mica staþie a de-venit celebrã. Unii dintre cei salvaþi s-au asociat, sacrifi-cându-ºi timpul ºi banii. Mica staþie s-a mãrit. S-au cum-pãrat noi ºalupe. Echipajul s-a mãrit. Dar unii membrinu erau mulþumiþi cu sãrãcia ºi primitivismul de maiînainte. De aceea s-a construit un nou local curat, mobilat,înfrumuseþat. Staþia a devenit un fel de club, loc de întâl-niri ºi petreceri. Membrii ei nu mai aveau poftã sã iasãpe mare ºi sã-ºi riºte viaþa. Staþia de salvare a devenitcentru de închiriat materiale de salvare. În zilele aceleas-a întâmplat un mare naufragiu. Naufragiaþii, uzi, înghe-þaþi, plini de noroi, au umplut staþia de murdãrie. S-ahotãrât sã se facã duºuri afarã, unde viitorii naufragiaþisã se spele înainte de a intra înãuntru. Apoi s-a hotãrâtsã se facã o micã staþie de salvare ceva mai la deal, fiindcãnaufragiaþii împiedicau activitãþile clubului. S-au gãsitcâþiva oameni de sacrificiu sã deserveascã noua staþie.Peste un timp noua staþie s-a transformat ºi ea într-unclub luxos. S-a fãcut o staþie mai la deal ºi tot aºa istorias-a repetat. Cine viziteazã astãzi acel litoral constatã cãde-a lungul coastei sunt numai cluburi luxoase cu firma:„Staþie de salvare”. Naufragile sunt dese, dar naufragiaþiise îneacã, nu are cine sã-i mai salveze. Aºa poate ajungeBiserica atunci când se bazeazã exclusiv pe activitãþiumane, caritative, filantropice, materiale: o staþie de sal-vare care nu mai salveazã pe nimeni. Mântuirea, în esenþasa, este cruce, este jertfã. ªi nimeni nu se poate asocia la


opera de mântuire a lui Cristos fãrã a se asocia la jertfasa. Maria este cea dintâi care ne dã exemplu. Sã ascultãmcuvintele Papei Ioan Paul al II-lea rostite la Angelus, înziua de 15 ianuarie 1984:

Sã o privim, mai presus de toate, pe Fecioara Maria, asociatalui Cristos Mântuitorul ºi a jertfei sale, pe ea, cãreia Simeon,luminat de Duhul Sfânt, îi adreseazã cuvintele misterioase,profetice: „o sabie îþi va strãpunge sufletul” (Lc 2,35). Esteo profeþie ce se va împlini pentru Maria în patima ºi moarteaFiul sãu. Alãturi de el, cel strãpuns de suliþã, este Maria alcãrei suflet este strãpuns de o sabie. Cuvântul lui Dumnezeueste comparat cu o sabie (cf. Evr 4,12). Din cauza cuvântuluicare creeazã ºi distruge, care dã viaþã ºi moarte, din cauzacuvântului pe care Maria nu-l înþelege întotdeauna imediat,dar pe care ea îl primeºte, îl mediteazã ºi îl cântãreºte îninima sa, din cauza lui Cristos, Cuvântul Tatãlui, cãruia oa-menii i se împotrivesc, sufletul Mariei este strãpuns dedurere ca de o sabie. Cuvântul, primit ºi trãit, în totalã ascul-tare faþã de Tatãl, face din sfânta Fecioarã colaboratoareageneroasã a lui Cristos Mântuitorul. Jertfa ei, unitã cu ceaa lui Cristos, aduce popoarelor luminã ºi mântuire. Oricecredincios este chemat sã-ºi ofere propria viaþa împreunãcu Cristos pentru mântuirea lumii. Noi toþi, asemenea Mariei,trebuie sã completãm în trupul nostru ceea ce lipseºte pãti-mirilor lui Cristos, în favoarea trupului sãu, care este Biserica(cf. Col 1,24).


LLuummiinnãã sspprree lluummiinnaarreeaa ppooppooaarreelloorr

[Simeon] l-a luat [pe prunc] în braþele sale ºi l-a binecu-vântat pe Dumnezeu spunând: „Acum elibereazã-l, Stãpâne,pe slujitorul tãu în pace, dupã cuvântul tãu, pentru cã ochiimei au vãzut mântuirea ta pe care ai pregãtit-o în faþa tu-turor popoarelor: luminã spre luminarea neamurilor ºi spregloria poporului tãu, Israel” (Lc 2,28-32).

Emoþionante cuvintele cu care bãtrânul Simeon îºi iarãmas bun de la viaþã. Ele amintesc de cuvintele altuibãtrân; de cuvintele patriarhului Iacob care, vãzându-ºidin nou fiul în Egipt, fiul pe care-l credea mort de mult,spune printre lacrimi: „Acum pot sã mor fiindcã þi-amvãzut faþa ºi tu tot mai trãieºti” (Gen 46,30).

„Luminã spre luminarea neamurilor” (Lc 2,32). Cândbãtrânul a rostit aceste cuvinte, gândul Mariei, fãrã îndo-ialã, a zburat la cuvintele profetului Isaia: „Eu, Domnul,te-am chemat ca sã porþi mântuirea. Te voi lua de mânã,te voi pãzi ºi te voi pune ca legãmânt al poporului ca sãfii luminã pentru oameni” (Is 42,16).

Isus, acest foc venit pe pãmânt, n-a fost furat de Pro-meteu din locuinþa zeilor. Lumina veºnicã s-a coborâtîn sânul Mariei, iar Maria a dãruit-o lumii: luminã dinluminã, aºa cum flacãra se transmite de la lumânare lalumânare. Pe drept cuvânt, un poet o numeºte pe Mariavestala Celui Preaînalt, care alimenteazã, întreþine foculsfânt coborât din cer; candelabrul de aur care susþine lu-mina venitã din cer ºi o protejeazã spre a nu fi stinsã.

„Luminã spre luminarea neamurilor” (Lc 2,32). Cuvin-tele bãtrânului ne duc din nou la tema meditaþiei prece-dente: lumina nu poate exista decât atunci când ceva arde,

se consumã, se sacrificã. Maria merge cu copilul la templunu din dorinþa de a îndeplini o obligaþie legalã, care, defapt, nici nu o privea, nici pentru a îndeplini un gestritual formal, ci vrea ca, printr-un rit liturgic, sã-l închinepe Fiul ei Tatãlui, ºi o datã cu Fiul, sã-i jertfeascã lui Dum-nezeu propria viaþã. E o concordanþã desãvârºitã întreliturgia de la templu ºi liturgia vieþii, între cei doi po-rumbei oferiþi ca jertfã lui Dumnezeu ºi propria viaþãjertfitã lui Dumnezeu. Jertfa liturgicã nu poate fi sepa-ratã de jertfa vieþii. Liturgie ºi viaþã: ceea ce Dumnezeua unit, omul sã nu despartã. Cãci dacã omul desparte, li-turgia devine formalism, iar viaþa, fariseism. Toatã viaþalui Isus, de la intrarea sa în lume ºi pânã la consumareasa pe altarul crucii, a fost o imensã ºi unicã jertfã, o unicãLiturghie. Dar aceastã unicã Liturghie a avut douã mo-mente deosebite: ofertoriul, la 40 de zile dupã naºtere,când este oferit Tatãlui pe braþele Mariei, ºi consacrareape Calvar. La aceste douã momente ale marii Liturghii,Maria nu putea sã lipseascã, cãci au fost totodatã ofer-toriul ºi consacrarea propriei vieþi.

Prin sfântul Botez, viaþa noastrã este consacratã, ofe-ritã Tatãlui, prin Fiul, în Duhul Sfânt. Este consacratã,este oferitã ca victimã. Unele persoane, voind sã trãiascão viaþã interioarã mai profundã, fac vot prin care se oferãca victimã lui Dumnezeu. Un asemenea vot nu are sens.Acest vot l-am fãcut cu toþii la botez, când am devenit unsingur trup cu Cristos, mai exact, un singur trup sacri-ficat. Prin aceastã unire intimã cu Cristos, înfãptuitã labotez, noi am devenit, ca ºi Cristos, preoþi, profeþi ºi îm-pãraþi sau, mai complet, preoþi, profeþi, împãraþi ºi vic-time. Cãci aºa cum Cristos a fost preot ºi victimã de jertfãîn acelaºi timp, la fel, preotul din noi nu se poate separa devictima din noi. ªi acest lucru este valabil nu numai pentrucei care au primit preoþia sacramentalã, ci ºi pentru toþi

LUMINÃ SPRE LUMINAREA POPOARELOR 139

botezaþii care au primit preoþia comunã. Laicilor le scriasfântul Pavel în Scrisoarea cãtre Romani: „Vã îndemndeci, fraþilor,... sã vã oferiþi trupurile voastre ca jertfã vie,sfântã ºi plãcutã lui Dumnezeu” (Rom 12,1). Iar efese-nilor le spunea cã ceea ce a fãcut Cristos, jertfindu-se pesine însuºi, trebuie sã facã ºi ei. Ca ºi în cazul lui Cristos,viaþa noastrã este o jertfã unicã ºi neîntreruptã. Dacãaþi asistat vreodatã la un botez, aþi putut observa cã, dupãce preotul spune formula: „N., eu te botez în numeleTatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh”, nu se rãspunde„Amin”. Ceea ce înseamnã cã toatã viaþa creºtinã trebuiesã fie un continuu „Amin”. ªi, de fapt, zilnic reînnoim lasfânta Liturghie oferirea de noi înºine ca victime luiDumnezeu. O facem la ofertoriu. Pentru noi, zilnic estesãrbãtoarea prezentãrii noastre la templu. Sã precizãmun lucru: ofertoriu la Liturghie nu înseamnã rugãciunilede binecuvântare asupra pâinii ºi vinului pe care le ros-teºte preotul, ci gestul prezentãrii la altar a pâinii ºi vi-nului, simbol material ºi exterior al oferirii de noi înºineca victime asociate cu Cristos. Dar la jertfa sfintei Litur-ghii, aºa cum preotul din mine, preotul din voi, nu sepoate separa de unicul preot Cristos, la fel, victima dinmine, victima din voi, nu se poate separa de victima careeste Cristos. În realitate, ce oferim noi oare la ofertoriu?Sau ne gândim mãcar cã avem ceva de oferit? Nu cumvaasistãm, pur ºi simplu, la un rit exterior lipsit de semni-ficaþie?

Poate aveþi impresia cã vã fac niºte teorii încâlcite. Defapt, ce vã spun este un adevãr elementar ºi fundamentalal creºtinismului, care, neluat în seamã, duce la rupturadintre liturgie ºi viaþã: sfinþi în bisericã, cu totul alþioameni când ieºim din bisericã. Ceea ce poate duce maitârziu la o consecinþã ºi mai tristã: preot la altar, om catoþi oamenii în rest.


Între pãgânism ºi creºtinism existã o deosebire funda-mentalã: în pãgânism este jertfit ceva din exterior, unanimal, în creºtinism, victima intus est, victima este celcare jertfeºte, este propria viaþã sacrificatã lui Dumnezeuîn unire cu Cristos. Or, dacã între viaþã ºi liturgie nu estenici o legãturã, nu se sacrificã propria viaþã, cu ce nedeosebim de pãgâni? Dacã eliminãm din viaþa noastrãsacrificiul, putem fi siguri cã nu aducem nici un suflet lamântuire, nici pe al nostru, nici pe al altora. Putem fibuni organizatori, buni funcþionari, ne putem aranja oviaþã comodã pe spatele altora, dar nu suntem de nici unfolos nimãnui, ca ºi cei din povestea cu organizarea.

Un oarecare, voind sã-ºi cumpere o pereche de pantofi, intrãîntr-un mare complex comercial de încãlþãminte. Imediat,o angajatã îi iese în întâmpinare ºi îl întreabã cu amabilitate:– Cu ce vã pot servi?– Aº dori o pereche de pantofi.– Vã rog, la secþia A, lângã scarã.– Aici este raionul de pantofi?– Ce fel de pantofi? Din piele sau imitaþie?– Din piele, vã rog.– Fiþi bun ºi treceþi la secþia B, pe dreapta.– Vã rog, o pereche de pantofi din piele.– Ce fel de pantofi? Negri, maro...?– Prefer negri.– Luaþi legãtura cu domniºoara X.– Vã rog, o pereche de pantofi din piele, de culoare neagrã.– Cu ºnururi sau fãrã?– Cu ºnururi!– La domnul cu mustãþi, el se ocupã imediat de dumnea-voastrã.– Vã rog o pereche de pantofi din piele neagrã, cu ºnururi.– Ce numãr?– 41!– Mergeþi la secþia A5, în capãt, pe coridor.


– Vã rog o pereche de pantofi din piele, negri, cu ºnururi,numãrul 41!– Scuzaþi, domnule, noi nu avem pantofi, noi suntem cuorganizarea.

O armatã de funcþionari bine plãtiþi, care nu aveaunimic de dat nimãnui. Sã nu ne facem iluzii cã vom con-verti lumea, cã o vom aduce la Dumnezeu prin organi-zare, prin oratorie sau prin cine ºtie ce strategii omeneºti.Dumnezeu a legat mântuirea lumii de cruce, de sacrificiu.Cristos a devenit puternic nu când predica ºi fãcea minuni,ci când se afla imobilizat pe cruce.

Poate vã întrebaþi: ce cautã episodul prezentãrii latemplu în misterele de bucurie? Nu s-ar plasa mai binela misterele de durere? Ce legãturã are sacrificiul cubucuria? O legãturã foarte strânsã. Bucuria autenticã,durabilã, profundã se naºte numai din sacrificiu. „Adevãr,adevãr vã spun: voi veþi plânge ºi veþi jeli, iar lumea seva bucura; voi vã veþi întrista, dar întristarea voastrã seva schimba în bucurie” (In 16,20). Când se va transforma?Dupã moarte abia? Nu, acum, imediat, dupã fiecare actde învingere a egoismului, a comoditãþii, a instinctelor,dupã fiecare act de sacrificare a propriei voinþe, dupã cumbucuria lumii, a plãcerilor pãcãtoase, acum, imediat, setransformã în tristeþe.

O hotãrâre practicã se impune: la sfânta Liturghie vomacorda atenþia cuvenitã nu numai momentului consa-crãrii, dar ºi celuilalt moment important, care este ofer-toriul. Momentul consacrãrii este scos în evidenþã prinsunarea clopoþeilor ºi a celor douã lumânãri aprinse carese aduc în faþa altarului. Exact aºa, cel puþin în trecut,la ofertoriu se sunau clopoþeii, iar cel care strângea colectaera însoþit de doi purtãtori de lumânãri aprinse. În acestmoment, trebuie sã ne întrebãm: eu ce am de oferit odatã cu pâinea ºi vinul? Ce aºez pe patena celebrantului?


Dacã nu am nimic de oferit, orice Liturghie celebratã poatedeveni cap de acuzare la judecata lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, legea cerea ca la jertfa arderiide tot victima sã ardã o noapte întreagã pe altar. Victimadin noi trebuie sã ardã ºi sã lumineze o viaþã întreagã.

Scrisoarea cãtre Evrei ne spune cã Duhul Sfânt, Duhuliubirii, a consumat jertfa lui Isus. Pe acelaºi Duh Sfântsã-l invocãm permanent: sã vinã, sã ardã, sã consume totceea ce în noi nu este încã sacrificat lui Dumnezeu.


AL V-LEA MISTER

PPIIEERRDDEERREEAA ªªII RREEGGÃÃSSIIRREEAA LLUUII IISSUUSS

NNoouuaa ffaammiilliiee aa lluuii IIssuuss

M-am bucurat când mi s-a spus: „Sã mergem la casa Domnului!”

Iatã, picioarele noastre au ajunsla porþile tale, Ierusalime!

Ierusalimul este ziditca o cetate bine întãritã.

Acolo urcã seminþiile, seminþiile Domnului, dupã legea lui Israel,ca sã laude numele Domnului (Ps 122,1-4).

Pãrinþii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim desãrbãtoarea Paºtelui. De data acesta, îl iau ºi pe copil.Potrivit Talmudului, abia la vârsta de 13 ani copilul econsiderat adult ºi, ca atare, supus tuturor prescripþiilorLegii, moment marcat ºi astãzi prin ceremonia numitãBar-Miþva. Totuºi, în general, pãrinþii îºi duceau copiiiîn pelerinaj la templu când aveau 12 ani, pentru a-i obiºnuicu ceea ce, peste un an, avea sã fie o obligaþie strictã. Odatã terminate zilele de sãrbãtoare, caravana se pune dinnou în miºcare spre Nazaret. Cu disciplina ºi ordinea dela sinagogã: bãrbaþii un grup aparte, femeile un alt grup,copiii unde se întâmplã. Dupã o zi de mers, seara la popas,pãrinþii constatã cu spaimã lipsa copilului. Se întorc laIerusalim. Îl cautã cu înfrigurare prin furnicarul de lume.De Paºti veneau la Ierusalim cel puþin 120.000 de pelerinidin toatã lumea. În sfârºit, a treia zi îl gãsesc în una dintrecurþile interioare ale templului, unde, aºezat sub por-ticuri, rabinii þineau lecþii. Învãþãceii ºi chiar pelerinii

puteau sã le punã întrebãri. Erau un fel de dezbateri teo-logice. Când Iosif l-a vãzut pe copil, ne informeazã o carteapocrifã, s-a repezit la el furios, i-a apucat urechea ºi i-arãsucit-o, aºa cum fãcea ori de câte ori îl vedea cã lucreazãsâmbãta. E greu de crezut cã Iosif a cutezat sã-l tragã deurechi pe Fiul lui Dumnezeu! Mai de crezut este ceea cene spune o altã carte apocrifã, Evanghelia lui Toma:

Scribii ºi fariseii au întrebat-o pe Maria: – Tu eºti mama acestui copil?– Eu sunt, a rãspuns ea.Ei i-au zis:– Fericitã eºti tu între femei, cãci Dumnezeu a binecuvântatrodul sânului tãu. Noi n-am vãzut ºi n-am auzit în viaþanoastrã o asemenea slavã, o asemenea tãrie ºi înþelepciune.

Dar sã ne mulþumim cu ceea ce ne relateazã evanghe-listul Luca: „Mama lui i-a spus: « Fiule, de ce ne-ai fãcutaceasta? Iatã, tatãl tãu ºi cu mine te-am cãutat îngrijo-raþi»” (Lc 2,48). Nu sunt cuvinte de dojanã, ci cuvintecare exprimã ceea ce simte o inimã de mamã care-ºi pierdeºi apoi îºi regãseºte copilul. „El însã le-a spus: «De ce m-aþicãutat? Nu ºtiaþi cã eu trebuie sã fiu în casa Tatãluimeu?»” (Lc 2,49). Sunt primele cuvinte rostite de Isus,pe care le noteazã evangheliºtii. Isus ne introduce ime-diat în lumea sa, care e lumea Tatãlui. El a venit în lumeca sã facã voinþa Tatãlui, ca sã se ocupe de lucrurile Ta-tãlui, ca sã ne vorbeascã despre Tatãl, ca sã ni-l descoperepe Tatãl, ca sã ne facã fii ai Tatãlui.

Prin rãspunsul dat Mamei, aratã în ce constã chemareasa, ºi anume, în a fi în serviciul lui Dumnezeu care esteTatãl sãu, ºi nu la dispoziþia familiei sale pãmânteºti.Episodul de la templu marcheazã ruptura cu familia sapãmânteascã. Isus se întoarce cu pãrinþii sãi la Nazaretºi este supus lor. Dar, de fapt, ruptura este consumatã.Al V-lea mister de bucurie este intitulat: „Pierderea ºi

NOUA FAMILIE A LUI ISUS 145

regãsirea lui Isus”. În realitate, Iosif ºi Maria nu l-au mairegãsit pe Isus. L-au pierdut definitiv. Isus nu le maiaparþine. El îi aparþine Tatãlui.

Episodul de la templu se cere completat cu un altul,povestit de sfântul Marcu:

Au venit mama ºi fraþii lui ºi, stând afarã, au trimis la elca sã-l cheme. Mulþimea era aºezatã în jurul ºi i-au spus:„Iatã, mama ta ºi fraþii tãi te cautã afarã. Iar el le-a rãspuns:„Cine este mama mea ºi cine sunt fraþii mei?” ªi, rotindu-ºiprivirea peste cei aºezaþi în jurul lui, a spus: „Iatã mamamea ºi fraþii mei! Oricine face voinþa lui Dumnezeu, acelaîmi este frate ºi sorã ºi mamã” (Mc 3,31-35).

Iatã noua familie a lui Isus, unde legãturile de sângenu mai conteazã. Oricine poate intra în aceastã familie,cu o singurã condiþie: adeziunea totalã la voinþa lui Dum-nezeu. De la noua familie, rudele lui Isus dupã trup nusunt excluse. Cu o singurã condiþie: sã facã ºi ele voinþalui Dumnezeu. În acest sens, Maria este prima care intrãîn noua familie, cãci dintru-nceput a îmbrãþiºat voinþalui Dumnezeu.

A realiza voinþa Tatãlui. Aceasta este misiunea lui Isus.Nu este poezie sentimentalã, ci dramã dureroasã. Nucrucea lui Cristos ne-a mântuit, ci ascultarea lui Cristos.Fãrã ascultare, crucea n-ar fi avut nici o valoare. Ne spunesfântul Pavel în Scrisoarea cãtre Romani: „Dupã cumprin neascultarea unui singur om [a lui Adam], cei mulþiau fost fãcuþi pãcãtoºi, tot la fel, prin ascultarea unuiasingur [a lui Cristos], cei mulþi vor fi fãcuþi drepþi” (Rom5,19). Este ceea ce afirmã Conciliul al II-lea din Vaticancând spune cã Fiul lui Dumnezeu a realizat mântuireaprin ascultarea sa exemplarã, în care ºi-a petrecut viaþa,în totalã supunere faþã da Tatãl (cf. LG 2).

Ascultarea lui Isus nu se naºte din imperativul cate-goric al lui Kant, din simþul datoriei, nici dintr-o fricã


servilã, nici dintr-o supunere pasivã, nici dintr-un fatalisminevitabil, ci se naºte exclusiv din iubire faþã de Tatãl. Esteo exigenþã a inimii: „Eu fac întotdeauna ceea ce este plã-cut Tatãlui”. „Însã lumea trebuie sã ºtie cã îl iubesc peTatãl ºi cã fac aºa cum mi-a poruncit Tatãl. Sculaþi-vã!Sã plecãm de aici!” (In 14,31). El nu are nici interese,nici ambiþii personale. Voinþa Tatãlui este singura nor-mã de viaþã. Iar urmarea acestei supuneri totale? Estepacea, liniºtea, armonia interioarã care ne uimeºte laIsus. Este libertatea totalã a spiritului care ajunge numaicine este total supus voinþei lui Dumnezeu. Nu are teamãde nimeni ºi de nimic, vorbeºte cu curaj, fãrã a se uitala faþa omului.

Episodul de la templu e încã un prilej de a ne examinaºi de a vedea dacã ne aflãm în familia lui Isus, prin accep-tarea ºi împlinirea totalã a voinþei lui Dumnezeu, sausuntem în afara ei cu iluzia, eventual, cã suntem înãuntrulei. Pentru un examen temeinic ne putem ajuta de urmã-toarea reflecþie a sfântului Augustin: „Douã iubiri punîn miºcare lumea: iubirea de sine, care merge pânã la dis-preþul faþã de Dumnezeu, ºi iubirea de Dumnezeu, caremerge pânã la dispreþul faþã de sine”. Cu alte cuvinte,noi, în mod necesar, ne situãm în una dintre aceste douãpoziþii: ori ne construim viaþa dupã mentalitatea laicist-ra-þionalistã, þinând seama numai de raþiunea, de gusturileºi înclinaþiile noastre, ori ne-o construim pe credinþã,acceptând un proiect, un plan al lui Dumnezeu cu privirela viaþa noastrã, ºi atunci nu avem în vedere decât ra-þiunea, gusturile, înclinaþiile lui Dumnezeu.

A împlini voinþa lui Dumnezeu, din pãcate, se poatereduce pentru noi la un slogan, la o simplã lozincã, lao afirmaþie sterilã. La tot pasul îi spunem lui Dumnezeu:„Facã-se voia ta”, ºi la tot pasul facem voia noastrã. Aface voinþa lui Dumnezeu înseamnã a pune în practicã


efectiv poruncile ºi legile lui Dumnezeu, poruncile ºi dispo-ziþiile celor înzestraþi cu autoritate ca sã ne conducã,disciplina casei în care trãim, acceptând cu resemnaresituaþiile fericite ºi nefericite ale vieþii din mâinile lui Dum-nezeu, urmând ºoaptele Duhului Sfânt care ne vorbeºteîn adâncul conºtiinþei noastre. Surorilor carmelitane, careo implorau sã le traseze o cale spre perfecþiune, sfântaTereza cea Mare le-a rãspuns: „Nu vã cer nimic extra-ordinar, ci doar atât: observaþi regulamentul cu fideli-tate ºi bucurie”. ªi le mai dãdea un sfat: „Nu faceþi calculemeschine între ceea ce este greu ºi ceea ce este uºor înascultare, cãci în acest caz daþi dovadã cã ascultareavoastrã izvorãºte dintr-o fricã de sclavi, ºi nu din iubirefaþã de Dumnezeu”. Un copil nu poate spune cã îºi iubeºtetatãl prin faptul cã nu-i dã o loviturã mortalã, ci se mulþu-meºte sã-i dea doar o palmã.

A crede cã putem realiza ceva bun în viaþã, ieºind dincadrul ascultãrii, este o tristã iluzie. Ascultaþi ce cuvinteau putut sã iasã din gura dulcelui ºi preablândului sfântFrancisc de Sales:

Când Dumnezeu trimite o inspiraþie în inima cuiva, trimitemai întâi inspiraþia ascultãrii. A existat vreodatã o inspi-raþie mai mare ºi mai evidentã decât cea fãcutã gloriosuluisfânt Pavel? Or, lucrul cel mai important în acea inspiraþiea fost ca el sã meargã în cetate, unde avea sã afle din guralui Anania ce trebuia sã facã. Oricine pretinde cã este inspirat,dar refuzã sã asculte de superiori ºi sã le urmeze indicaþiile,este un impostor. Toþi profeþii ºi predicatorii care au fostinspiraþi de Dumnezeu au iubit întotdeauna Biserica, auacceptat întotdeauna învãþãtura ei, au avut întotdeaunaaprobarea ei... de aceea, vocaþiile extraordinare, dacã nusunt recunoscute ºi aprobate de pãstorii care au autori-tatea obiºnuitã, sunt iluzii diabolice, ºi nu inspiraþii cereºti”(Teotim, 8, 13).


Împlinirea voinþei lui Dumnezeu, ascultarea, introdu-cându-ne în familia spiritualã a lui Isus, ne asigurã harullui Dumnezeu: Qui se subtrahit ab oboedientia, ipse sesubtrahit a gratia, scrie Imitaþiunea lui Cristos („Cinese sustrage ascultãrii, se sustrage harului”).

Putem sã ne luãm ca devizã pentru viaþã deviza pecare a scris-o pe emblema sa episcopalã unul dintre ceimai senini oameni pe care i-a cunoscut veacul nostruatât de frãmântat, Ioan al XXIII-lea: Oboedientia et pax(„Ascultare ºi pace”).


„„TTee-aamm ccããuuttaatt îînnggrriijjoorraaþþii””

„De ce m-aþi cãutat? Nu ºtiaþi cã eu trebuie sã fiu în casaTatãlui meu?” Însã ei n-au înþeles cuvântul pe care li-lspusese (Lc 2,49- 50).

Cu ocazia pelerinajului la templu, Maria a fãcut expe-rienþa dureroasã a pierderii, a absenþei sensibile a luiIsus. A trebuit sã-l caute pe Fiul lui Dumnezeu. Cu inimasfâºiatã de neliniºte, alãturi de Iosif, a parcurs stradãcu stradã, întrebând lumea, implorându-l pe Dumnezeu.Ea putea sã spunã cu mireasa din Cântarea Cântãrilor:

L-am cãutat noaptea... l-am cãutat pe iubitul inimi mele,l-am cãutat, dar nu l-am gãsit. M-am sculat atunci ºi amcutreierat cetatea, uliþele ºi pieþele, l-am cãutat, dar nu l-amgãsit. M-au întâlnit paznicii care dau ocol cetãþii ºi i-amîntrebat: „N-aþi vãzut pe iubitul inimii mele?” (Ct 3,1-3).

Dar în timp ce, fizic, Maria este despãrþitã de Fiul ei,sufleteºte, în timp ce-l cautã, este unitã cu el mai multca oricând. Cu cât Isus i se pare mai absent, cu atât îiaparþine mai mult. Nicicând copilul ºi mama nu au fostmai uniþi, mai legaþi unul de altul. Maria îl cautã pe Isuspentru cã îl posedã deja. Acesta este paradoxul vieþii creº-tine: cu cât Cristos fizic, sensibil, este mai departe, cuatât este mai aproape sufleteºte, paradox pe care un maremistic al Bisericii, Raymundus Lullus, l-a exprimat astfel:„Prietene, unde este iubitul tãu? Iubitul meu este în me-moria mea, în mintea mea, în iubirea mea. El este înmiºcãrile mele, în tot ce vorbesc, în tot ce aud, în tot cevãd, în tot ce mãnânc, în tot ce ating, în amintirile mele,în lacrimile mele”.

Viaþa creºtinã, ºi, mai ales, viaþa consacratã, este o neîn-treruptã cãutare a lui Isus. Dar Isus este un Dumnezeuascuns. Cu cât îl dorim mai aproape, cu atât el se facemai nevãzut. El pare cã doarme atunci când barca esteizbitã de furtunã. El nu este de faþã atunci când prie-tenul sãu, Lazãr, este în agonie. De aceea, cãutarea luieste plinã de neliniºte, dar, totodatã, de bucurie, de spe-ranþã, de certitudine, deoarece noi nu l-am cãuta dacã nul-am fi gãsit deja. Aforismul îi aparþine lui B. Pascal, dar,cu 500 de ani înainte de Pascal, sfântul Bernard îl expri-mase cu aceleaºi cuvinte: „Noi nu l-am fi cãuta pe Isus,dacã el mai înainte nu ne-ar fi gãsit pe noi”.

De-a lungul întregii istorii a creºtinismului, autori despiritualitate au tratat despre acele stãri care se numescmângâiere sufleteascã (sau prezenþa sensibilã a lui Dum-nezeu) ºi uscãciune sufleteascã (absenþa aparentã a luiDumnezeu). Atunci când Dumnezeu cheamã un suflet lao misiune deosebitã, sau îl cheamã la un grad superior deviaþã intimã cu el, îi acordã mai întâi o stare de euforie,de exaltare, de bucurie ºi de prezenþã sensibilã, emoþio-nalã. Dar este un har trecãtor. Este bucuria de momenta Taborului înainte de Sãptãmâna Patimilor. Cãci, în modinevitabil, vine noaptea, întunericul, pustiul, dezolarea,tãcerea lui Dumnezeu, dezgustul, când Dumnezeu parecã se ascunde sau cã ne-a abandonat, ºi atunci sufletuleste împins la o cãutare înfriguratã, dureroasã, dramaticã,a lui Dumnezeu, care, de fapt, este mai prezent ca ori-când. Aceasta este calea obiºnuitã prin care credinþa, iu-birea, viaþa consacratã se purificã ºi se maturizeazã. Cinedoreºte prea mult mângâierile sentimentale, cine doreºtesã se bucure toatã viaþa de ele sau intrã în panicã atuncicând le pierde, dã dovadã cã vrea sã rãmânã la starea deinfantilism spiritual.

„TE-AM CÃUTAT ÎNGRIJORAÞI” 151

Aceasta nu este o experienþã rezervatã doar marilormistici, ci, într-o mãsurã mai mare sau mai micã, o trã-ieºte oricine ia viaþa spiritualã în serios. Creºtinismul,viaþa spiritualã, nu este o saltea moale pe care se doarmecomod. Îndestularea este în þara Egiptului. Acolo se trã-ieºte fãrã grija zilei de mâine, lângã oalele cu carne.Dar se trãieºte în sclavie. În schimb, cine doreºte liber-tatea, þara fãgãduitã, trebuie sã treacã prin proba greaºi îndelungatã a pustiului. Marii mistici, ca sfântul Ioanal Crucii, au descris aceastã dureroasã traversare apustiului interior, un pustiu plin de Dumnezeu în cãu-tarea lui Dumnezeu. Iatã cum o descrie o tânãrã din zilelenoastre, Dominica Luisa, care ºi-a consacrat viaþa luiCristos. Ea ºi-a descris aventura vieþii într-un admirabilvolum de poezii, din care am spicuit câteva versuri maisemnificative. Viaþa ei este ca o piesã în trei acte.

Actul întâi s-ar putea intitula: O istorie de iubire.„I-am dat mâna tremurând, i-am zâmbit cum nimãnui

nu aº fi putut sã-i zâmbesc. El m-a privit cum nimenialtul nu ar fi putut sã mã priveascã” (Amintiri de copilã).

„Îþi mulþumesc, Doamne, pentru cã te-ai aºezat pe bu-zele mele, pentru cã te-ai strecurat în inima mea, încet,ca o picãturã de foc care arde” (Tu singur îmi eºti de ajuns).

„Mirele meu, dulcele meu Mire, viaþa mea, sufletulmeu, bucuria mea fãrã margini, lumina mea... totul meu”(De acum nu mai pot spune...).

Te iubesc împreunã cu toþi oamenii care au fost, care suntºi care vor fi; te iubesc pentru toate creaturile care nu ausuflet, pentru gazela speriatã, pentru leul puternic, pentrupasãrea care cântã, pentru fluturele de pe floare; te iubescpentru floare, pentru toate florile din lume, pentru fluviilesolemne, pentru munþii verzi, pentru pãmântul cenuºiu.Te iubesc ºi îþi mulþumesc (Cântecul iubirii).


Al doilea act îl putem numi: Cântecul pustiului.Doamne, nu mai sunt în stare nici mãcar sã mai plâng pentrutine, mi-ai secat izvoarele lacrimilor ca vântul uscat caresuflã în pustiu. Sunt aici, sfârºitã, incapabilã sã mai zborcãtre tine în vreun fel. Sunt trandafirul uscat de sete, carese ofileºte pe tulpina acoperitã de praf. Sunt meteorul carese stinge dupã ce a luminat o clipã pe cer. Nu sunt bunã lanimic, nu sunt în stare de nimic, nu simt nimic, nu suntnimic (O inimã stinsã).

„Sufletul meu este un geamãt prelung, uscat ca nisipulpustiului; vino, o, Doamne, pentru ce nu te gãsesc? Undete-ai dus dupã ce m-ai lãsat sã gust din picãturile ce-rului?” (Aceastã lentã agonie care mã consumã).

Doamne, unde eºti? Sunt obositã, obositã chiar sã te maicaut. Totul este întuneric, totul este moarte. Cine eram euca sã merit cerul ºi îmbrãþiºarea ta? Doamne, exiºti? Vorbescîn vânt. Rãdãcinile mã dor în timp ce mi le distrugi; ce veilãsa din mine? (Rãdãcinile mele).Am o peºterã în inimã, în inima mea de piatrã, care nu poatesta goalã, pentru cã nu este nimic mai amar decât o inimãgoalã, ºi am golit-o ca sã-þi fac loc þie, dar tu, Doamne, dormi.Aº vrea sã te trezesc, dar nu îndrãznesc; nu pot sã te de-ranjez, te þin fãrã sã te þin, te iubesc fãrã sã te iubesc (Aceastãinimã a mea de piatrã).M-ai legat cu noduri atât de strânse, ca sã nu mã pot elibera,m-ai îngropat de vie, ca sã respir pãmânul, ºi nu cerul, eu,care atingeam universul cu mâinile ºi îþi zâmbeam ºi erammireasa ta. M-ai orbit ca sã nu te vãd, mi-ai luat tot sângeledin vene, pentru ca inima mea sã nu mai poatã vibra (Undeeºti, Infinitul meu?).

Actul final îl putem intitula: Victorie prin capitulare.„Eu îþi zic: da, Doamne, da, pentru tot ceea ce vrei, da,

pentru durere, da, pentru iubire, da, pentru moarte, da,pentru cer, da, pentru cã tu eºti tu” (Eu îþi zic da).


„Doamne, simt înlãuntrul meu un urlet de bucurie,cald, dulce, nesfârºit. Simt un urlet de bucurie care îmisfâºie carnea ºi sângele pentru a pãtrunde pânã în strãfun-durile cerului” (Un urlet de bucurie).

În mod inevitabil, la întunericul din interior se adaugãcel din exterior: evenimente absurde, oameni absurzi, si-tuaþii la care logica umanã nu poate da nici o explicaþie.Totul pare absurd. E o lume din care, aparent, Dumnezeueste absent. Este o încercare de care sfânta Fecioarãnu a fost scutitã. „«De ce m-aþi cãutat? Nu ºtiaþi cã eutrebuie sã fiu în casa Tatãlui meu?» Însã ei n-au înþelescuvântul pe care li-l spusese” (Lc 2,49-50). Nici Maria nua înþeles totul. ªi pentru ea viaþa era învãluitã în mister.Ceasuri de întuneric pentru ea ca ºi pentru noi. Nu-irãmânea decât logica credinþei, care constã în a spune„da” lui Dumnezeu în orice situaþie.

În jurul anului 200, marele scriitor Origene, comen-tând diferitele peripeþii ale poporului israelit strãbãtândpustiul în drum spre þara fãgãduitã, vede în el o imaginea vieþii spirituale: e un drum prin pustiu, presãrat cu peri-oade de încercare, de întuneric, de tulburãri, de sfâºieriinterioare, de ariditate sufleteasã. E un drum de purificareprogresivã, prin care se ajunge la o unire mai intimã cuDumnezeu. Nu putem gãsi o ilustrare mai bunã a acestuidrum prin pustiu pânã la unirea totalã cu Dumnezeudecât în viaþa sfintei Tererza a Pruncului Isus. E un drumcu trei etape sau trei nopþi, pentru a folosi terminologiasfântului Ioan al Crucii: noaptea simþurilor, noaptea spi-ritului ºi noaptea finalã.

Noaptea simþurilor începe pentru Tereza la vârsta prea-dolescenþei cu o crizã teribilã, chinuitoare, de scrupu-lozitate: „Trebuie sã fi trecut prin acest martiriu – scrieea – ca sã-l înþelegeþi bine; îmi este cu neputinþã sã spunce am suferit timp de un an ºi jumãtate”. Prin aceastã


torturã interioarã, Dumnezeu o curãþã ºi o vindecã desentimentalismul, de hipersensibilitatea care o stãpâ-nise mai înainte. Scrie Tereza: „Isus m-a transformat înaºa mãsurã, încât nu mã mai recunoºteam eu singurã.Mergeam din victorie în victorie”.

Dar acesta a fost doar un preludiu. De abia acum intrãîn noaptea spiritului, care o va conduce la unirea deplinãcu Cristos. Îºi descrie singurã starea:

Mã aflam într-un pustiu îngrozitor... Era noaptea, noapteaprofundã, pãrãsirea completã, o adevãratã moarte... Mã sim-þeam singurã, nu gãseam nici o mângâiere care sã vinã nicide pe pãmânt, nici din cer... Mântuitorul m-a luat de mânãºi m-a condus într-un subteran unde nu este nici frig, nicicald, unde soarele nu strãluceºte, unde ploaia ºi vântul nupãtrund... Îþi mulþumesc, Isuse, cã m-ai fãcut sã merg prinîntuneric. Consimt sã merg toatã viaþa prin acest subteranîntunecos, doresc doar ca întunericul meu sã le obþinã luminãcelor pãcãtoºi. Sunt fericitã, da, sunt foarte fericitã cã nusimt nici o mângâiere.Unei surori îi scrie: „Nu te neliniºti pentru faptul cã

nu simþi nici o mângâiere în împãrtãºaniile tale. Este oîncercare pe care trebuie sã o suporþi cu dragoste”.

Este mâna chirurgului care taie fãrã milã, este purga-torul pe pãmânt care arde ºi curãþã, este flacãra iubiriicare o transformã ºi o uneºte tot mai mult cu Cristos:

Din ziua aceea – scrie ea – iubirea mã pãtrunde ºi mã învã-luie. În fiecare moment, aceastã iubire îndurãtoare mã reîn-noieºte, mã purificã, nu mai lasã în inima mea nici o urmãde pãcat. Nu, eu nu mã mai tem de purgatoru, ºtiu cã nicinu merit sã intru cu sufletele sfinte în acest loc de ispãºire,dar mai ºtiu, de asemenea, cã focul iubirii curãþã mai binedecât focul purgatorului.

ªi în altã parte: „Am fost cuprinsã de o iubire atât deputernicã faþã de bunul Dumnezeu, încât nu pot sã explic


lucrul acesta; era ca ºi cum aº fi fost cufundatã în foc. Oh!Ce foc ºi ce fericire în acelaºi timp!”.

Pentru ea se termina purgatoriul ºi, totuºi, de abiaacum încep suferinþele cele mai crâncene: noaptea cea maiapãsãtoare ºi mai neagrã, noaptea finalã care se va încheiacu extazul din momentul morþii. Intrã în agonie cu Cristospentru salvarea ateilor, a necredincioºilor. Simte ispitesfâºietoare de necredinþã, care o împing pânã la limitadisperãrii. Ni se taie respiraþia citind cum le descrie:

Isus a permis ca sufletul meu sã fie învãluit în întunericulcel mai gros ºi a permis ca gândul la cer, atât de dulce pentrumine din cea mai fragedã copilãrie, sã devinã un motiv deluptã ºi de chin... Trebuie sã fi cãlãtorit prin acest tunelnegru, pentru a-i înþelege întunericul... Când vreau sã-miodihnesc inima obositã de întunericul care o înconjoarã cugândul unei vieþi viitoare ºi veºnice, chinul meu se dubleazã.Mi se pare cã întunericul, împrumutând glasul nelegiuiþilor,bãtându-ºi joc de mine, îmi spune: „Tu visezi lumina, tucrezi cã vei ieºi într-o zi din pâcla în care zaci; haide, haide,bucurã-te de moartea care îþi va da nu ce speri tu, ci o noapteîncã ºi mai profundã, noaptea prãbuºirii în nefiinþã...”. Dum-nezeu mi-e martor cã, deºi nu am satisfacþia credinþei, mãstrãduiesc sã sãvârºesc faptele credinþei. Am rostit într-unan mai multe acte de credinþã decât în tot cursul vieþii mele...Eu alerg cãtre Isus al meu, îi spun cã sunt gata sã-mi vãrstot sângele pentru a-i mãrturisi cã existã un cer, îi spun cãsunt fericitã cã nu pot sã contemplu pe pãmânt cu ochii sufle-tului acest cer frumos care mã aºteaptã, numai sã bine-voiascã a-l deschide pentru veºnicie sãrmanilor necredin-cioºi... Sunt fericitã sã sufãr în speranþa cã prin lacrimilemele aº putea sã împiedic sau sã repar poate o singurã gre-ºealã comisã împotriva credinþei... Nu este un vãl, ci este unzid care se ridicã pânã la cer ºi acoperã firmamentul înstelat.Când cânt fericirea cerului, veºnica posedare a lui Dum-nezeu, nu simt nici o bucurie, deoarece cânt, pur ºi simplu,ceea ce vreau sã cred... Aceastã cruce grea nu produce decât


un singur efect: îmi înlãturã orice sentiment de satisfacþienaturalã în aspiraþia mea spre patria cereascã... Dorinþelemele nu sunt un vis, o nebunie? Mi se pare cã dupã aceastãviaþã muritoare nu mai este nimic... Gândurile celor mai rãimaterialiºti mã cuprind... Nu pot sã exprim întunericul încare sunt cufundatã...Soseºte ziua morþii. Dimineaþa spune: „Este agonia

purã, fãrã nici un amestec de mângâiere”. Iar dupã-amiazã:„Paharul este plin pânã la refuz... Nu, n-aº fi crezut vreo-datã cã este posibil sã suferi atât de mult... Maicã, nu esteaceasta agonia?” „Da, copila mea, îi rãspunde superioara,este agonia, dar poate cã Isus vrea sã o prelungeascã cucâteva ceasuri”. „Bine, bine, nu vreau sã sufãr mai puþin”.Priveºte rãstignitul ºi spune: „Nu regret cã m-am dãruitiubirii, dimpotrivã. Dumnezeul meu, te iubesc”. Cu acestecuvinte, iese din noaptea sa interioarã ºi, în aceeaºi clipã,ochii i se deschid pentru a contempla veºnic chipul glo-rios al lui Cristos.

Iatã, în încheiere, un model de rugãciune pentru mo-mentele de crizã, de neliniºte. Îi aparþine iezuitului LuisEspial, asasinat acum câþiva ani în Bolivia.

Viaþa este o înlãnþuire de crize: crize de creºtere, de adap-tare, de rupturã. De aceea, ne sfâºie uneori neliniºtea în faþadurerii, a morþii, a singurãtãþii. Suferim nedreptatea, iardorinþele noastre bune rãmân sterile ca un pârâiaº înghiþitde nisipul pustiului. ªi atunci cerul pare de plumb, iar rugã-ciunea noastrã se înalþã în gol. O, Doamne al nopþii ºi algolului, am dori sã ne cuibãrim încrezãtori în poalele talenevãzute, cu inimã sigurã ºi încrezãtoare de copil. Neliniºteane însoþeºte ca un zgomot de fond surd, ca un puls nedes-luºit al existenþei noastre. Cu preþul unor mari eforturi,izbutim sã ne prefacem ºi sã zâmbim. Cu toate acestea, viaþaa devenit insuportabilã. De ce te îndepãrtezi, Doamne, ºine pãrãseºti în ceasul tulburãrii? De ce faci sã apese mâniata asupra noastrã? Vrei sã ne încovoi în faþa ta? Iatã-ne gata,


cu sufletul obosit ºi cu mâna întinsã ca niºte bieþi cerºetori.Unde ne duci pe aceste drumuri absurde? Ne miºcãm picioa-rele într-un pustiu nesfârºit, fãrã orizonturi. Dã viaþã cuvân-tului pe care ni l-ai învãþat: „Chiar dacã aº umbla pe o valeîntunecoasã, nu mã voi teme, Doamne, pentru cã tu eºti cumine”. Întãreºte-ne credinþa, chiar dacã ea continuã sãrãmânã întunecoasã. Fã-ne sã înþelegem cã tu lucrezi înfiinþa noastrã, chiar dacã ne lipseºti de bucuria sentimen-telor. ªtim cã tu nu ne încerci peste puterile noastre, pentrucã ne iubeºti; dar iubirea ta ni se pare în mod inexplicabilnedreaptã. Cu toate acestea, chiar dacã ne ucizi, noi vomcontinua sã ne încredem în tine.


„„PPããssttrraa ttooaattee aacceesstteeaa îînn iinniimmaa eeii””

„Fiule, de ce ne-ai fãcut aceasta? Iatã, tatãl tãu ºi cu minete-am cãutat îngrijoraþi”. El însã le-a spus: „De ce m-aþicãutat? Nu ºtiaþi cã trebuie sã fiu în casa Tatãlui meu?”...Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret ºi era supus lor. Iarmama lui pãstra toate acestea în inima ei (Lc 2,48-49.51).

Evanghelistul Luca mai fãcuse aceastã remarcã puþinmai înainte, dupã vizita pãstorilor la grota din Betleem:„Maria însã pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le îninima ei” (Lc 2,19).

Remarca pe care o face evanghelistul cã, dupã cãutareaînfriguratã ºi dramaticã a lui Isus, Maria „pãstra toateacestea în inima ei”, nu este întâmplãtoare. Între cãu-tarea lui Dumnezeu ºi cuvântul lui Dumnezeu este olegãturã esenþialã ºi indisolubilã.

Dintotdeauna omul a fost însetat de Dumnezeu, a cãu-tat sã intre în contact cu Dumnezeu, cu lumea de dincolo.Dar poate niciodatã aceastã sete, atâta timp înãbuºitã,nu a rãbufnit mai puternic decât în zilele noastre. Dacãnu este posibil de a intra în contact direct cu Dumnezeu,e încercarea de a intra în contact mãcar cu cei care l-auvãzut pe Dumnezeu. Îmi amintesc cum venea lumea sãasculte, la Roma, conferinþele lui André Frossard. Evorba de omul care s-a convertit în urma unei revelaþii.A scris ºi o carte: Dumnezeu existã, eu l-am întâlnit. ÎnIugoslavia, la Medjugorje, am vãzut lume care se cãlca înpicioare, ca sã fie în preajma vizionarilor când aceºtiaintrau în dialog cu Maica Domnului. Setea omului deîntâlnire ºi de unire cu divinitatea, în general exploa-tatã ºi manipulatã cu mult profit bãnesc de mijloacele de

comunicare în masã, se manifestã în multe feluri: pseudo-vizionarism, secte orientale, practici indiene de medi-taþie, yoga, spiritism, muzicã delirantã, droguri, orgii princare se urmãreºte contopirea cu Dumnezeu, intrarea întransã.

Setea, dorinþa de Dumnezeu este sãditã de însuºi Dum-nezeu în inima omului. Dar cãile pe care le urmeazã omulpot fi greºite ºi periculoase pentru om. Cãci Dumnezeueste un foc mistuitor, este nucleul incandescent al reali-tãþii absolute, este izvorul creator al tuturor energiiloruniversului, inclusiv al energiei atomice. Dacã el ºi-ar des-coperi numai pentru o fracþiune de secundã chipul sãu,fãrã a ne susþine printr-o minune a atotputerniciei sale,creierul nostru ar exploda pe loc. De aceea, Dumnezeuînsuºi ne spune în Exod: „Tu nu poþi vedea faþa mea,pentru cã nici un om nu poate sã mã vadã ºi sã rãmânãîn viaþã” (Ex 33,20).

Când ºi-a manifestat prezenþa în mijlocul flãcãrilor ºia fulgerelor, la Sinai, poporul înspãimântat a strigat cãtreMoise: „Vorbeºte-ne tu însuþi ºi te vom asculta; dar sã nune mai vorbeascã Dumnezeu, ca sã nu murim” (Ex 20,19).Chiar ºi numai apropierea la o anumitã distanþã de divi-nitate, cu mâinile goale, poate duce, dacã nu la exploziacreierului, la alunecarea în nebunie. Este cazul neferici-tului Nietzsche. De aceea, când cuvântul lui Dumnezeuiese de pe buzele lui Isus, diavolii implorã milã, ascultã-torii se simt rãscoliþi pânã în adâncul inimii, ceea ce nuse întâmpla când predicau scribii ºi fariseii lor.

Dupã trei zile de cãutare înfriguratã, Maria se întoarceacasã nu numai cu Isus pe care îl va pierde definitiv pestecâþiva ani, dar ºi cu altã prezenþã a lui Dumnezeu, cea dininima ei: cuvântul lui Dumnezeu pe care-l pãstra ºi lacare medita în inima ei.


Viaþa noastrã spiritualã existã numai în mãsura încare realizãm un raport personal cu Dumnezeu. Or, dacãprezenþa lui Dumnezeu se manifestã în cuvântul sãu,se înþelege cã la temelia vieþii spirituale stã cuvântul luiDumnezeu la care rãspundem prin credinþã; cuvântullui Dumnezeu celebrat ºi actualizat în liturgie. Toatãviaþa creºtinã ºi mai cu seamã viaþa consacratã trebuiesã fie centratã în jurul cuvântului lui Dumnezeu.

Izvorul cel mai bogat la care se adapã spiritualitateacreºtinã, ºi cea monasticã, în special, din care se alimen-teazã viaþa de meditaþie ºi rugãciune, este Sfînta Scrip-turã – care este cuvântul lui Dumnezeu. Asupra acestuilucru atrage atenþia Conciliul în documentul dedicat vieþiiconsacrate:

Membrii institutelor sã cultive cu grijã statornicã spiritulde rugãciune ºi rugãciunea însãºi, adãpându-se la izvoareleautentice ale spiritualitãþii creºtine. În primul rând, sãaibã zilnic în mânã Sfânta Scripturã, pentru ca, din citireaºi meditarea ei, sã înveþe „înalta ºtiinþã a lui Isus Cristos”(Fil 3,8) [PC 6].

Despre viaþa omului s-au dat definiþii de tot felul: maipesimiste sau mai optimiste. Cea mai pesimistã este pro-babil aceasta pe care am gãsit-o într-o carte: „Viaþa esteun colet poºtal pe care moaºa îl expediazã groparului”.Iar cea mai optimistã definiþie a vieþii este cea pe carene-o dã sfântul Augustin: „Viaþa este un cuvânt întredouã tãceri”. Este Dumnezeu, Cuvântul, cel care a sfâºiattãcerea. Iar spaþiul dintre cele douã tãceri s-a umplut decuvântul lui Dumnezeu, care ni s-a descoperit prin IsusCristos, Cuvântul întrupat. E un Cuvânt care, de fapt, eo bibliotecã întreagã formatã din 73 de cãrþi, câte cu-prinde Scriptura. Însã, spune atât de frumos sfântulAugustin, toate cuvintele Sfintei Scripturi sunt litere ce

„PÃSTRA TOATE ACESTEA ÎN INIMA EI” 161

formeazã un singur cuvânt: Cristos. De aceea, pe bunãdreptate spunea sfântul Ieronim: „Cine nu cunoaºte Scrip-tura nu-l cunoaºte pe Cristos”.

Una dintre marile personalitãþi ale Italiei din timpu-rile noastre spunea: „În Biblie gãsim totul. Biblia e hartade cãlãtorie pentru popoare ºi pentru indivizi. În ea vezide unde vii, unde te afli, încotro te îndrepþi”.

Dar mai presus de toate, Sfânta Sripturã este carteade cãpãtâi a celui ce se consacrã lui Dumnezeu. Viaþamonasticã se bazeazã pe Biblie. Monahii din antichitateobiºnuiau sã spunã: „Sfânta Scripturã este cartea mona-hului, este regula monahului, oglinda monahului, armamonahului, paradisul monahului”.

Fãrã îndoialã cã paradisul monahului devine SfântaScripturã, mai ales la celebrãrile liturgice, când Cristosînsuºi ne vorbeºte, ne citeºte din Sfintele Scripturi ºiînfãptuieºte pentru noi ceea ce înfãptuia odinioarã cândtrãia pe pãmânt. Citim în vieþile monahilor de la început:

Într-o zi, pãrintele nostru Teodor... ajuns la intrarea în loculunde se sãvârºea Liturghia, privi înãuntru ºi avu o vedenie;locul strãfulgera de luminã... Unul dintre îngerii care slu-jeau Domnului îi zise atunci: „De ce nu îi îndemni pe fraþisã nu neglijeze Liturghia la ora rugãciunii? Oare nu ºtii tucã Domnul vine des în mijlocul lor pentru a-i vindeca pe schi-lozi ºi a le ierta pãcatele?” (Viaþa lui Pahomie ºi Teodor).

Dar nu e de ajuns cuvântul lui Dumnezeu la Litughie.Scriptura trebuie sã umple total viaþa celui care i s-a dã-ruit în întregime lui Cristos.

Isus ne dã indicaþii precise cu privire la felul cum tre-buie sã preþuim cuvântul lui Dumnezeu: „Mai degrabã,fericiþi sunt aceia care ascultã cuvântul lui Dumnezeuºi-l pãstreazã” (Lc 11,28) – îi spune femeii entuziasmatedin mulþime. ªi când îl aºteptau rudele afarã: „Mama


mea ºi fraþii mei sunt aceia ce ascultã cuvântul lui Dum-nezeu ºi îl îndeplinesc” (Lc 8,21). Aºadar, a asculta, apãstra, a pune în practicã cuvântul lui Dumnezeu. Dacãunul dintre aceste trei elemente lipseºte, cuvântul luiDumnezeu este ca ºi inexistent în viaþa noastrã, nu sepoate vorbi de viaþã spiritualã.

Mai întâi, a asculta sau a citi cuvântul lui Dumnezeu.Este necesar sã-þi deschizi nu numai urechile, dar ºi inimapentru a-l primi. Este ºi aceasta un fel de împãrtãºanie.Cine viziteazã o bisericã iacobitã (siro-occidentalã) poatesã vadã nu un tabernacol, ci douã, puse faþã în faþã, fiecarecu câte o lampã veºnicã. Într-unul se pãstreazã Euha-ristia, în celãlalt Sfânta Scripturã. De aceea, de cuvântullui Dumnezeu trebuie sã ne apropiem cu aceleaºi dispoziþiisufleteºti, cu acelaºi respect cu care ne apropiem de Euha-ristie. Citim la un vechi autor bisericesc:

Cere-i cu insistenþã lui Dumnezeu sã-þi lumineze ochiiminþii ºi ai sufletului tãu, ca sã poþi descoperi puterea as-cunsã în cuvintele Domnului ºi ale sfinþilor apostoli. Apoi,ridicã-te în picioare, ia sfânta Evanghelie în mâini, sãrut-o,du-o cu dragoste la ochi ºi la inimã, spune implorând ºi plinde teamã: „O, Cristoase, Mântuitorul nostru, iatã cã aºanevrednic cum sunt, te þin pe tine în braþele mele întinate,þinând sfânta Evanghelie. Te rog, spune-mi cuvinte de viaþãºi de mângâiere din gura ºi cu limba sfântului tãu evan-ghelist. Fã-mã sã le ascult cu urechi noi, interioare, ºi sãcânt mãrirea ta cu limba Duhului. Amin”. Citeºte apoi dinEvanghelie, stând în picioare, trei capitole, din Faptele Apos-tolilor citeºte încã douã capitole, ºi din scrisorile sfântuluiPavel trei capitole. La mijlocul fiecãrei lecturi sã faci zeceînclinaþii pânã la pãmânt.

A pãstra cuvântul lui Dumnezeu în inimã. A-l pãstranu ca pe un obiect sub vitrina unui muzeu de arheologie,ci a-l medita asemenea Mariei. Ce înseamnã a medita?


A medita nu înseamnã a ne lua capul între mâini, a în-chide ochii, a ne încreþi fruntea pentru a extrage cu toateforþele ceva din creierul nostru. Tehnica autenticã a me-ditaþiei o gãsim în Biblie ºi-n experienþa creºtinã dinprimele treisprezece veacuri ale Bisericii. În ebraicã, cu-vântul „a medita” este identic cu „a murmura”, „a ºopti”,a-þi spune þie însuþi mereu cu glas tare cuvintele SfinteiScripturi. Aºa fãcea meditaþie regele David: „Eu meditezlegea ta; zi ºi noapte, ea este pe buzele mele”. Aºa medi-teazã ºi astãzi evreii pioºi la Zidul Plângerii de la Ieru-salim: aceleaºi cuvinte ale Scripturii repetate de zece ori,de o sutã de ori, de o mie de ori, ore ºi ore în ºir, fãrã între-rupere. În primele treisprezece veacuri, pentru cuvântul„meditaþie” nu era folosit meditatio, ci manducatio (mas-ticare) ºi ruminatio (rumegare). „Tot ce se gãseºte înScripturã – spune sfântul Grigore cel Mare – este de mân-care”. ªi aºa cum anumite animale îºi încarcã stomaculcu o anumitã cantitate de iarbã ºi apoi se aºazã sã orumege, o aduc din nou în gurã, o rod pe îndelete, deabia acum simþindu-i gustul ºi fãcând-o digerabilã, tot aºa,nu-i suficient sã-þi depozitezi cuvântul lui Dumnezeu îninimã. Trebuie sã-l meditezi, adicã sã-l rozi, sã-l rumegi.Cea mai bunã meditaþie, deci, nu înseamnã a citi sau aasculta o meditaþie mai mult sau mai puþin atent, mai multsau mai puþin plictisit. Meditaþia începe cu adevãrat dupãmeditaþie. Înseamnã a lua un verset, de pildã, din Evan-ghelie: „Fericiþi cei curaþi cu inima”, sau din sfântul Pavel:„Bucuraþi-vã, ºi iarãºi vã spun, bucuraþi-vã!”, sau: „Hoþiinu au loc în împãrãþia lui Dumnezeu”, ºi a þi-l repeta deo sutã de ori, de o mie de ori, ziua întreagã, noaptea pânãadormi. Aceasta este meditaþia idealã.

În acest sens, iatã un exemplu despre felul cum se facemeditaþie biblicã, exemplu pe care ni-l dã unul dintrepãrinþii monahismului, fericitul Ioan Casian. Ca text de


meditaþie, el propune aceastã invocaþie din psalmi: „Dum-nezeule, vino în ajutorul meu; Doamne, grãbeºte-te sãmã ajuþi!” (Ps 70,2). Scrie Casian:

Rugãciunea exprimatã în acest verset al psalmului trebuiesã rãsune mereu pe buzele noastre; în împrejurãrile potriv-nice, ca sã fim eliberaþi de ele; în împrejurãrile fericite,ca sã nu le pierdem ºi ca sã fim, în acelaºi timp, feriþi deorgoliu. Meditarea acestui verset trebuie sã se petreacã fãrãîntrerupere în inima noastrã. În orice muncã, în orice obli-gaþie pe care o îndeplinim, chiar când cãlãtoreºte, monahultrebuie sã cânte mereu acest verset. Când stã la masã, cânddoarme, ºi-n orice altã ocupaþie, trebuie sã meditaze acestecuvinte. Acest gând continuu va deveni o formulã de mân-tuire care nu numai cã vã va apãra de atacurile diavolilor,dar vã va curãþa de orice viciu ºi de orice patã pãmânteasã;vã va înãlþa la contemplarea lucrurilor cereºti ºi nevãzute;vã va conduce la o rugãciune nespus de fierbinte, pe carenumai puþini o cunosc din experienþã. Somnul sã vã prindãmeditând acest verset. Tot repetându-l întruna, ar trebuisã vã obiºnuiþi sã-l cântaþi ºi în somn. Aceste cuvinte sã fieprimul gând care sã vã aparã în minte atunci când vã treziþi.Recitaþi-le, în genunchi, de îndatã ce v-aþi dat jos din pat.Ele sã vã însoþeascã apoi în toate faptele, fãrã a le întrerupeo clipã. Le veþi medita – cum porunceºte Moise – stând încasã ºi mergând pe drum, mergând la culcare ºi sculându-vãdin pat. Aceste cuvinte le veþi scrie pe buzele voastre, le veþisãpa în pereþii casei voastre, în adâncul inimii voastre, astfelîncât sã fie pentru voi un gând permanent când vã rugaþi,sã fie o rugãciune continuã, atunci când de la rugãciune vãveþi întoarce la ocupaþiile vieþii zilnice (Collationes).

A pune în practicã cuvântul lui Dumnezeu. Scrie sfântulIoan Gurã de Aur:

Când citeºti cuvintele dumnezeieºtilor Scripturi, roagã-lmai întâi pe Dumnezeu sã-þi deschidã inima, ca sã nu temulþumeºti sã repeþi ceea ce este scris, ci sã pui în practicã.


Sã nu þi se întâmple sã citeºti spre osânda sufletului tãucuvintele dãtãtoare de viaþã ale Scripturilor.

La un monah bãtrân vine un învãþãcel ºi îi spune:– Iatã, de 200 de sãptãmâni postesc ºase zile pe sãptãmânã.Am învãþat Vechiul ºi Noul Testament pe de rost. Ce mi-amai rãmas de fãcut?Bãtrânul îl întreabã:– Ai acceptat dispreþul ca pe o onoare? Ai fost în stare sãalegi lipsa în locul câºtigului?Tânãrul rãspunde cu sinceritate:– Nu, pãrinte!Bãtrânul continuã:

– Ai ºtiut sã-i preferi pe strãini pãrinþilor tãi, sã alegi sã-rãcia în locul posedãrii de bunuri?– Nu sunt încã în stare de aºa ceva, pãrinte.– Ei bine, încheie bãtrânul, tu nu ai postit ºase zile pe sãptã-mânã, nici nu ai învãþat Vechiul ºi Noul Testament pe derost, ci doar þi-ai înºelat sufletul! (Din spusele pãrinþilor).

Este ceea ce spune mai concis sfântul Augustin: „Cinecrede cã a priceput dumnezeieºtile Scripturi, chiar ºinumai o pãrticicã din ele, ºi cu priceperea dobânditã nurealizeazã nedespãrþita iubire de Dumnezeu ºi de aproa-pele, nu a priceput încã nimic din Scripturi”.

În încheiere, reþinem acest frumos îndemn pe care ni-ldã sfântul Atanasie:

Cuvântul lui Dumnezeu sã nu se îndepãrteze de pe buzeletale nici ziua, nici noaptea. Meditarea Sfintelor Scripturisã fie preocuparea ta permanentã. Procurã-þi o Psaltire ºiînvaþã psalmii pe de rost. Soarele, când rãsare, sã privescãdeja de sus Cartea Sfântã în mâinile tale (De virginitate).


IInniimmaa MMaarriieeii

„Maria însã pãstra toate aceste cuvinte, meditându-leîn inima ei” (Lc 2,19).

Încheiem astãzi seria de meditaþii asupra misterelorde bucurie cu câteve reflecþii asupra inimii Mariei, inimãîn care sfânta Fecioarã pãstra cuvântul lui Dumnezeuºi-l medita. Ne amintim din meditaþia precedentã cã Dum-nezeu se face prezent în cuvântul sãu. Omul se poatesepara de cuvântul sãu. Îºi poate înregistra cuvintelepe bandã ºi acestea pot fi reproduse oriunde, fãrã caacela care le-a rostit sã fie de faþã. Dumnezeu, însã, nuse poate separa de cuvântul sãu. Iar inima omului, în înþe-lesul biblic pe care îl are acest cuvânt, este locul întâlniriicu Dumnezeu. Noul Dicþionar de Mariologie explicã foartebine semnificaþia pe care o are cuvîntul „inimã” în SfântaScripturã:

Inima – cor în latinã, leb, lebab în ebraicã, kardia în greacã –stã la baza întregului raport religios, moral, al omului cuDumnezeu. Inima este totodatã ºi centrul întregii vieþi psiho-logice, morale ºi religioase; e locul unde se formeazã dispozi-þiile omului, bune sau rele; e centrul vieþii morale, ca principiuºi izvor al responsabilitãþii, drept conºtiinþã; e consideratã,de asemenea, drept centrul vieþii de cunoaºtere ºi, ca atare,reprezintã interioritatea omului ºi intimitatea sa profundã.Antropologia Vechiului Testament pune, deci, inima în cen-trul întregii vieþi spirituale a omului; inima înseamnã viaþã,memorie, gândire, voinþã, interioritate.

„Maria însã pãstra toate aceste cuvinte, meditându-leîn inima ei” – propoziþie scurtã, dar cu un conþinut extra-ordinar de bogat. Ea descrie prima Bunã-Vestire, fãrã de

care nu ar fi existat a doua. Din ea se va dezvolta tematipic augustinianã a lui prius et felicius; adicã zãmis-lirea preafericitã care s-a petrecut în inima Mariei maiînainte de a se petrece cea din sânul ei. Scrie sfântulAugustin: Materna propinquitas nihil Mariae profuisset,nisi felicius Christum corde quam carne gestasset („Ru-denia, maternitatea, nu i-ar fi fost de nici un folos Mariei,dacã nu l-ar fi purtat pe Cristos mai fericitã în inima eidecât în sânul ei”). Este exact ceea ce îi spunea Isus femeiidin mulþime, care strigase: „Fericit sânul care te-a purtatºi pieptul la care ai supt!” (Lc 11,27). Rãspunsul: „Maidegrabã, fericiþi sunt aceia care ascultã cuvântul lui Dum-nezeu ºi-l pãstreazã” (Lc 11,28).

Marii mistici ai Bisericii au dezvoltat în continuareacestã temã. Scrie sfântul Bonaventura: Quia ergo cordeconcepit verbum fidei, ventre concepit filium Dei. („Aºa-dar, fiindcã prin credinþã a zãmislit Cuvântul în inima ei,l-a zãmislit în sânul ei pe Fiul lui Dumnezeu”). SfântulIoan Eudes, apostolul care a propagat în timpurile mo-derne cultul inimii Mariei, mergea pe linia întregii tradiþiibiblice ºi patristice când scria:

...Inima ei este izvorul ºi principiul mãreþiilor ºi preroga-tivelor de care este împodobitã, al tuturor calitãþilor emi-nente care o înalþã deasupra tuturor creaturilor, cum ar fiaceea de a fi fiica cea dintâi nãscutã a Tatãlui, mamã a Fiului,mireasã a Duhului Sfânt, templu al Preasfintei Treimi...

Textele Liturghiei din sãrbãtoarea Inimii Mariei vor-besc tocmai despre felul cum îl putem gãzdui, asemeneasfintei Fecioare, pe Dumnezeu prin primirea cuvântuluisãu. Iatã ce se cere în colecta Liturghiei: „Dumnezeule,care ai pregãtit în inima fericitei Fecioare Maria o locuinþãvrednicã de Duhul Sfânt, prin mijlocirea ei, fã ca ºi noi,credincioºii tãi, sã fim templul viu al mãririi tale”.


Maria este modelul desãvârºit al tuturor celor careprimesc în inima lor cuvântul lui Dumnezeu ºi-l pãstreazã.Am spus în inima lor, cãci cuvântul lui Dumnezeu îlputem primi ºi-n altã parte decât în inimã, de pildã, încreier sau în ceea ce numeam în alte meditaþii „eu”-lsuperficial al fiinþei noastre, dar în acest caz, sãmânþacuvântului lui Dumnezeu nu se dezvoltã în mediul sãunatural, este ca un fetus extrauterin care nu are viabi-litate sau, dacã se naºte, este un monstru. Acesta estepericolul ce ne ameninþã pe noi, cei care ne ocupãm custudiul Sfintei Scripturi: de a face din cuvântul lui Dum-nezeu un simplu obiect de studiu ca oricare alt obiectprofan, ºi aºa se poate întâmpla sã devenim savanþi defaimã mondialã în ale Scripturii, dar, de fapt, sã nu înþe-legem nimic din cuvântul lui Dumnezeu.

Odatã, un om oarecare, electronist de meserie, stãteaºi privea la televizor. Se transmitea o piesã de teatru ce-lebrã în toatã lumea. Piesa era cam complicatã ºi omulnu-i înþelegea sensul, deºi asculta ºi privea foarte atent.ªi pe mãsurã ce acþiunea se desfãºura, înþelegea tot maipuþin. Atunci ºi-a zis: „Trebuie sã o înþeleg cu orice preþ”.S-a ridicat, a luat trusa cu scule, a pus mâna pe ºurubel-niþã ºi a început sã demonteze televizorul. A studiat piesãcu piesã, fir cu fir, legãturã cu legãturã, cu gândul de apricepe sensul piesei care se transmitea. Este ridicolul încare cãdem atunci când primim cuvântul lui Dumnezeudoar la nivel de creier: putem demonta ºi studia SfântaScripturã cuvânt cu cuvânt ºi sã nu înþelegem nimic din ea.

ªi iarãºi, cuvântul lui Dumnezeu nu e de mare folosdacã îl primim în inima noastrã, dar nu-l meditãm ase-menea Mariei. Termenul grec folosit de evanghelist pen-tru „a medita” este synbalein, care înseamnã a pune capla cap, a confrunta, a pune alãturi diferite realitãþi pentrua înþelege mai bine sensul. Fãrã o asemenea meditare,

INIMA MARIEI 169

adicã fãrã o confruntare a cuvântului lui Dumnezeu întotalitatea sa, devenim parþiali, exclusiviºti, selectivi, re-þinând numai ceea ce ne dicteazã temperamentul, mediulîn care am fost crescuþi, înclinaþiile ºi capriciile noastre. Astfel, unul comod, care are alergie la cuvintele „disci-plinã” sau „lege”, sau „sacrificiu”, va alege din Scripturãnumai expresiile cu care considerã cã îºi poate justificalaxismul, precum: „Nu te teme turmã micã, fiindcã i-aplãcut Tatãlui sã-þi dea þie împãrãþia”, uitând cã împã-rãþia pe care o dã Tatãl se cucereºte cu forþa. Sau: „Milãvreau, ºi nu jertfã”. Sau: „Nici eu nu te osândesc, mergiîn pace”. Sau: „Sâmbãta este fãcutã pentru om, nu omulpentru sâmbãtã”. Dimpotrivã, unul nãscut pentru disci-plinã cazonã reþine numai ce se potriveºte cu rigorismulsãu ºi cu terorismul psihologic pe care îl exercitã asupraaltora, precum: „Sã nu vã închipuiþi cã am venit ca sãdesfiinþez Legea ºi profeþii; n-am venit ca sã desfiinþez,ci ca sã desãvârºesc”. Sau: „Adevãr vã spun: cerul ºipãmântul vor trece, dar nici o iotã ºi nici o virgulã dinLege nu va trece fãrã sã se împlineascã”. Sau: „Plecaþide la mine, blestemaþilor, în focul cel veºnic al iadului”.Numai meditarea cuvântului lui Dumnezeu, adicã pu-nerea cap la cap a tuturor cuvintelor Sfintei Scripturi,realizeazã în noi un echilibru: echilibrul dihotomiilor prinarmonizarea adevãrurilor contrare pe care le cuprindeSfânta Scripturã; adevãruri care nu se anuleazã, ci secompleteazã reciproc.

Închei aceste meditaþii asupra misterelor de bucuriecu un ultim îndemn la bucurie. Fãrã bucurie – bucuriaposedatã, promisã, cãutatã – viaþa omului este insupor-tabilã, nu meritã sã fie trãitã. Munca devine o povarãcare ne zdrobeºte: „Ah, þesãtorule, prietenul meu, tu nuai cântat în ziua în care ai þesut pânza aceasta. Uitã-tecât e de asprã când o atingi!”, îi spunea scriitorul indian


Mukerji þesãtorului care îi oferea o pânzã de proastã cali-tate.

A-þi pãstra netulburatã bucuria inimii nu este lucruuºor. Atâþia dezgustaþi de viaþã, atâþia plângãreþi neinvitã sã le împãrtãºim dezgustul ºi pesimismul. Dacãam avut nenorocul sã întâlnim unul dintre aceºtia dimi-neaþa, ziua aceea, oricât de însoritã ar fi, rãmâne moho-râtã, ne-am pierdut entuziasmul. La care se adaugã pro-pria noastrã obosealã, propriile slãbiciuni ºi eºecuri.Credinþa noastrã în Cristos ne asigurã bucuria adevãratãºi durabilã, în ciuda tuturor suferinþelor ºi greutãþilor.Apostolii tresãltau de bucurie când erau vrednici sã sufereocãri pentru numele lui Cristos. Carmelitanele din Com-piègne cântau Magnificat în timp ce urcau pe eºafod.Creºtinismul nostru este trist, apostolatul nostru esterespingãtor când ne lipseºte bucuria. Vederea unui ase-menea creºtinism funebru l-a fãcut pe Nietzsche sã punãpe buzele lui Zarathustra aceste cuvinte de reproº laadresa creºtinilor: „Ar trebui sã cântaþi cântece mai bune,ca sã învãþ sã cred în Mântuitorul vostru; ar trebui caucenicii lui sã aibã o înfãþiºare mai seninã”.

Maria ne descoperã misterul bucuriei, care constã îna-l avea pe Dumnezeu într-o inimã curatã, golitã deegoism. Ea este causa nostræ laetitiæ, cãci dacã prin eaa venit Mântuitorul ºi mântuirea, înseamnã cã prin eaa înflorit bucuria pe pãmânt. Dacã din paradisul pãmân-tesc o femeie a izgonit bucuria, fãcând sã încolþeascã îninimi spinii ºi pãlãmida neliniºtii, durerii, disperãrii, Mariane-a restituit bucuria paradisului pierdut. Prin ea, noulIsrael, noul popor al lui Dumnezeu, este în sãrbãtoare:Tu laetitia Israel – „Tu eºti bucuria lui Israel”.

INIMA MARIEI 171

MMIISSTTEERREELLEE DDEE LLUUMMIINNÃÃ

PRIMUL MISTER

BBOOTTEEZZUULL LLUUII IISSUUSS

Evangheliºtii ne povestesc cã, într-o bunã zi, s-a pre-zentat ºi Isus la locul unde boteza Ioan pe malul Iorda-nului. Venea de la Nazaret împreunã cu alþi galileeni,fiindcã, nu ne putem îndoi, faima lui Ioan ajunsese ºi înGalileea, iar entuziasmul pentru el era mare ºi acolo.Isus, amestecat printre penitenþi, ca fiind unul dintreei, îºi aºtepta cu rãbdare rândul. Nimeni nu-l cunoºtea,nici mãcar Ioan, ruda lui. Ioan, amintindu-ºi de primaîntâlnire cu Isus pe malul Iordanului, avea sã spunã:„Eu nu-l cunoºteam, dar cel care m-a trimis sã botez cuapã mi-a zis: «Acela deasupra cãruia vei vedea Duhulcoborând ºi rãmânând peste el, el este cel care boteazãîn Duhul Sfânt»” (In 1,33). Faptul cã Ioan nu-l cunoºteape Isus, deºi îi era rudã, nu ne surprinde. De mic copil elpãrãsise casa pãrinteascã ºi se afundase în pustiu. Nimicnu ne dã de înþeles cã s-ar mai fi întors vreodatã acasãdin pustiu. Probabil cã nici nu ar fi avut la cine sã semai întoarcã. Pãrinþii sãi, deja bãtrâni când l-au adus pelume, au murit destul de repede dupã naºterea lui, astfelîncât Ioan probabil cã nu i-a cunoscut prea bine nici pepãrinþii sãi. Istoria mântuirii vechiului popor al lui Dum-nezeu începuse printr-un botez: botezul în apele MãriiRoºii, pe care evreii le-au traversat ºi prin care s-au salvat.Istoria mântuirii poporului Noului Testament începe totprintr-un botez: botezul lui Isus în apele Iordanului.

În timp ce tot poporul era botezat, a fost botezat ºi Isus ºi,pe când se ruga, cerul s-a deschis ºi Duhul Sfânt a coborât

asupra lui sub chip trupesc, ca un porumbel, ºi o voce a venitdin cer: „Tu eºti Fiul meu cel iubit, în tine îmi gãsesc toatãbucuria” (Lc 3,21-22).

Botezul lui Ioan, inspirat din învãþãturile mistice orien-tale ºi, mai ales, din numeroasele botezuri sau abluþiunirituale pe care le practicau vecinii sãi de la Qumran, cãlu-gãrii esenieni, exprima dorinþa de purificare interioarã,sufleteascã, dar era totodatã un semn profetic, de tipulcelor pe care le gãsim ºi la alþi profeþi ai Vechiului Tes-tament. De pildã, la Ezechiel, care, din porunca lui Dum-nezeu, face o gaurã în zidul casei, scoate prin ea lucrurileafarã ºi porneºte noaptea la drum cu ele în spate, în vãzultuturor, prevestind astfel soarta poporului evreu, care vafi dus în robie în Babilon (cf. Ez 12,1-7). La fel, Dum-nezeu îi porunceºte lui Ioan sã boteze pentru ca botezullui sã fie un semn profetic al altui botez: în curând vaapãrea un altul, mai puternic decât el, care va boteza cuDuh Sfânt.

Miºcarea lui Ioan Botezãtorul a cunoscut o largã rãs-pândire ca a depãºit graniþele Palestinei. Dar nu toþiadepþii lui au înþeles mesajul glasului sãu profetic. Dovadãeste episodul povestit de Faptele Apostolilor:

În timp ce Apolo era la Corint, Pavel, dupã ce a strãbãtutregiunile nordice, a coborât la Efes. Acolo a gãsit câþiva uce-nici ºi le-a spus: „L-aþi primit pe Duhul Sfânt când aþi venitla credinþã?” Dar ei au rãspuns: „Nici n-am auzit cã este DuhSfânt”. El le-a zis: „Atunci ce fel de botez aþi primit?” Ei aurãspuns: „Botezul lui Ioan”. Pavel le-a zis: „Ioan a botezatcu botezul pocãinþei, spunând poporului sã creadã în celcare vine, adicã în Isus”. Când au auzit ei, au primit botezulîn numele Domnului Isus. Iar când Pavel ºi-a pus mâinilepeste ei, Duhul Sfânt a coborât asupra lor, iar ei vorbeau înlimbi diferite ºi proroceau. Erau cu toþii cam doisprezecebãrbaþi (Fap 19,1-7).

MISTERELE DE LUMINÃ174

„Pe când se ruga, cerul s-a deschis” (Lc 3,21). În limbajbiblic, expresia „a se deschide cerul” indicã o teofanie, orevelaþie, o descoperire pe care Dumnezeu din cer o facepãmântului. Istoria Israelului e plinã de asemenea teo-fanii prin care Dumnezeu proclamã în mod solemn oînvestiturã, o chemare, o promisiune: teofania e prezentãla promulgarea Legii, la consacrarea templului lui So-lomon. Dintre toate, cele mai celebre sunt cele douã teo-fanii petrecute la muntele Sinai, când Dumnezeu în per-soanã le-a apãrut întâi lui Moise, a doua oarã lui Ilie. Darsunt deosebiri mari între teofaniile de la Sinai ºi cea dela Iordan. Teofaniile de la Sinai au avut loc dupã ce atâtMoise, cât ºi Ilie au postit patruzeci de zile ºi patruzecide nopþi. Isus posteºte patruzeci de zile ºi patruzeci denopþi în pustiu nu înainte, ci dupã ce are loc teofania.La Sinai, teofaniile sunt însoþite de fenomene terifiante;elementele naturii se dezlãnþuie: tunete, trãsnete, flãcãricare înconjoarã muntele; uragan, cutremur de pãmântîn cazul lui Ilie. Pe malul Iordanului, în schimb, atmosferae paºnicã ºi liniºtitã. Glasul care fãcea declaraþia de iu-bire: „Acesta este Fiul meu prea iubit” (Mt 3,17), nu puteasã fie glas de tunet; declaraþiile de iubire se fac în ºoaptã.Iar porumbelul, sub chipul cãruia a coborât Duhul Sfânt,este simbolul pãcii.

Aºadar, cerul nu mai este închis, aºa cum se lamentaodinioarã poetul pãgân Vergiliu, fãcându-se purtãtorulde cuvânt al omenirii din vremea sa, care aºtepta dispe-ratã ca Dumnezeu sã sfâºie cerul, sã se dezvãluie, sãspunã un cuvânt.

Cerul s-a deschis ºi Dumnezeu a vorbit. ªi totuºi, suntastãzi atâþia oameni care nu au auzit glasul lui Dumnezeusau, astupându-ºi urechile ca sã nu-l audã, continuã sãse lamenteze ºi sã se caine, complãcându-se în plãcereaperversã, masochistã, de a privi disperaþi un cer pe care

BOTEZUL LUI ISUS 175

îl vãd închis, exact ca acel nebun, care se izbea sã forþeze,sã deschidã o uºã care era deja deschisã. Sã ne gândim laun Emil Cioran care a trãit având ca unicã fericire tocmaiaceastã nefericire perversã pe care a cultivat-o cu grijãºi care i-a inspirat scrierile; a murit disperat ºi nebunimplorând-o pe concubina sa sã-l suprime, sã-i curmeviaþa. Sau sã ne gândim la Friedrich Nietzsche care,înainte de a cãdea definitiv în nebunie, spunea: „Vreausã te cunosc, Dumnezeule necunoscut, vreau sã te cu-nosc ºi sã te slujesc”. Nu-ºi dãdea seama cã supraomulnu poate sã-l cunoascã pe Dumnezeu, cã cerul rãmâneînchis supraomului. Dumnezeu se descoperã celor mici.E impresionantã pagina în care J. Maritain descrie cumi s-a deschis cerul, lui ºi Raisei, viitoarei sale soþii, amân-doi fiind pe pragul disperãrii ºi al sinuciderii, întrucâtviaþa ºi istoria pentru ei nu aveau nici un sens. Cerul lis-a deschis în momentul în care au avut fericirea de a-lîntâlni pe Léon Bloy:

În ziua de 25 iunie 1905, doi tineri, în vârstã de 20 de ani,urcau treptele de la „Sacré Coeur”. Purtau în ei neliniºteacare este produsul grav al culturii moderne ºi un soi de dis-perare activã ºi luminatã, stãpâniþi, fãrã ca ei sã ºtie de ce,de convingerea interioarã cã adevãrul de care ei erau înfo-metaþi ºi fãrã de care era imposibil sã accepþi viaþa va fi dez-vãluit într-o zi. Ei se îndreptau cãtre un cerºetor straniu,care, dispreþuind orice filosofie ºi, catolic cu desãvârºireascultãtor, condamna timpul sãu ºi pe cei care îºi gãsescmângâierea aici, pe pãmânt, cu mai multã libertate decâttoþi revoluþionarii acestui pãmânt. Bloy ne apãrea ca fiindcontrarul celorlalþi oameni: în loc sã fie un mormânt în-nãlbit precum fariseii din toate timpurile, era o catedralãînnegritã. Albul era înãuntru, în interiorul tabernacolului.O datã trecutã poarta casei, toate valorile ºi-au schimbatlocul ca acþionate de o mânã nevãzutã.


Isus se prezintã în faþa lui Ioan Botezãtorul ca un pe-nitent, se boteazã ca toþi ceilalþi, dar, spre deosebire deceilalþi penitenþi, el nu îºi mãrturiseºte pãcatele cãci nuare ce mãrturisi, nu cere iertare. El coboarã în apeleIordanului încãrcat cu toate pãcatele omenirii ºi se su-pune acestui rit penitenþial în momentul când începelucrarea sa publicã de ispãºire ºi mântuire.

În teofania care are loc cu acest prilej, Sfânta Treimese manifestã pentru prima datã oamenilor. Momentuleste, într-adevãr, solemn ºi impresionant. Cerul se sfâºieºi misterul ascuns în Dumnezeu de milenii ºi mileniise dezvãluie: un singur Dumnezeu în trei persoane: „Tueºti Fiul meu cel iubit, în tine îmi gãsesc toatã bucuria”(Lc 3,22). Legat de evenimentul botezului lui Isus, existão erezie veche de când lumea, profesatã deja în secolulal III-lea de ucenicii lui Basilide la Alexandria ºi de nes-torieni, un veac mai târziu, pe care, în timpurile moderne,au scos-o de la naftalinã ºi au vânturat-o, ca pe o marenoutate, exegeþii raþionaliºti ºi cei ai demitizãrii, precumRenan, Bultman, Dibelius, Goguel. În ce constãaceastã erezie? Spune cã Isus, un simplu om, abia atunci,la botez a fost îndumnezeit, a devenit fiu al lui Dum-nezeu, devenind, în sfârºit, conºtient de misiunea samesianicã. În realitate, botezul a fost doar învestiturapublicã ºi oficialã a misiunii mesianice a lui Isus, o pre-zentare solemnã a lui Mesia, fãcutã poporului lui Israel.

„Tu eºti Fiul meu prea iubit” (Lc 3,22). Nu fiu adoptatla botez, ci Fiu al Dumnezeului celui viu din veºnicie,Dumnezeu adevãrat din Dumnezeu adevãrat. Din primaclipã a zãmislirii sale în sânul Mariei, el era conºtient cãeste Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Nu o figurã eminentã defilantrop, de umanist, nu un profet social sau un revolu-þionar politic. Scria cardinalul J. Daniélou în OsservatoreRomano, la 7 mai 1972:


Dacã (Isus Cristos) nu este, într-adevãr, Dumnezeul cel viucare a venit sã ne caute pentru a ne face pãrtaºi la viaþasa, dacã creºtinismul nu este altceva decât un anumit modde a fi om, dacã el se reduce în fond la o moralã a iubiriiaproapelui ºi a slujirii altora, în acest punct, vã spun, creº-tinismul nu mã mai intereseazã, deoarece el nu este altcevadecât o variantã a înþelepciunii omeneºti, deoarece el nueste altceva decât o moralã, deoarece Cristos nu mai estealtceva decât un profesor, un profesor în plus. Acela de careavem nevoie e un salvator, ºi asta e cu totul altceva. DacãIsus nu este Fiul lui Dumnezeu, eu mã voi îndrepta cãtreideologiile umane. Cãci dacã e vorba de a lucra în mod eficientla realizarea unui anumit tip de societate umanã, la urmaurmei, acest tip sau un altul, acest lucru nu are pentru mineo importanþã fundamentalã. Dar pentru mine, creºtinismulare o importanþã fundamentalã, deoarece el dã sens valo-rilor. Ceea ce mã intereseazã precis la Isus Cristos e absolutcu totul altceva, este pãtrunderea în universul nostru a luiDumnezeu care mi se reveleazã ºi îmi dã o nouã viziuneasupra omului.

Marele teolog Daniélou se referã, aici, la marea iluzie,la marea utopie ºi la marea minciunã, la marea ipocrizieîn care trãieºte omenirea de câteva secole încoace, anumecã altruismul, filantropia, iubirea de tip umanist dã sens,finalitate, valoare absolutã vieþii omului. O concepþiecare îºi gãseºte ultima formulare la Victor Frankl, înte-meietorul logoterapiei, care susþine cã metoda cea maibunã de a uita de preocupãrile, de neliniºtile noastre inte-rioare, de depresiile care pot duce la sinucidere, de an-goasele care se nasc din întrebarea fãrã rãspuns: „De cetrãiesc?” este aceea de a te dãrui altora. Metoda cea maisigurã de a dobândi bucuria ºi pacea este aceea de a faceceva pentru alþii. ªi acest lucru omul îl poate decide numaiel singur. Omul este liber de a-ºi construi propriul viitor.Depinde de el sã-l îmbogãþeascã sau sã-l desfigureze.


Cuvinte frumoase, nobile, sfinte. Dar valabile numai atâtatimp cât rãmâne în picioare mitul caritãþii, al filantropiei,al altruismului, al solidaritãþii. Însã când brutalitateavieþii ºi a istoriei face sã se prãbuºeascã acest mit, numai rãmâne decât abisul, vidul existenþial. Orice misticãde tip umanist, spune Ch. Pégui, e destinatã în modfatal sã degenereze în politicã, în demagogia raþionalistã,în interese abjecte. Toate atrocitãþile, toate revoluþiile,toate invaziile, toate genocidele din ultimile trei veacuriau la origine mitul filantropiei, al altruismului. N-audus recent americanii în Irak ºi în alte pãrþi ale lumiilibertatea ºi democraþia cu tancurile ºi rachetele în numelealtruismului ºi filantropiei? Botezul lui Isus este o invi-taþie de a face din trãirea deplinã a botezului nostrusingurul ideal al vieþii. Botezul e cel care dã sens ºi va-loare vieþii. El ne face fii preaiubiþi ai lui Dumnezeu încare Tatãl îºi gãseºte toatã plãcerea; el face din noi mlã-diþe unite cu viþa care e Cristos, ne face pãrtaºi ai naturiisale dumnezeieºti.


AL II-LEA MISTER

NNUUNNTTAA DDIINN CCAANNAA

OO nnuunnttãã ddee ppoommiinnãã

„În ziua a treia, s-a fãcut o nuntã în Cana Galileii”(In 2,1). A treia zi începând de când? A treia zi dupã ceIsus a avut la Cana o discuþie cu Natanael, când acestadeclarase entuziasmat: „Rabbi, tu eºti Fiul lui Dumnezeu,tu eºti regele lui Israel!” (In 1,49). Evanghelistul Ioandescrie nunta din Cana imediat dupã întrevederea luiIsus cu Natanael. E posibil ca unul dintre miri sã fi fostrudã de-a lui Natanael ºi sã fi fost chiar Natanael cel carei-a invitat la nuntã pe Isus ºi pe apostolii sãi: apostoliiîncã nu erau doisprezece, ci patru: Andrei, Petru, Ioanºi Filip. Prin urmare, faptul cã vinul s-a terminat maiînainte de timpul prevãzut nu poate fi pus pe seamaapostolilor. Nu ei sunt de vinã. Cine erau mirii? Nu ºtim.Cã mirele era chiar Natanael, sau Ioan evanghelistul,iar mireasa era Maria Magdalena, sunt invenþii fantezistecare apar mai târziu în apocrife. „Mama lui Isus era acolo.A fost invitat la nuntã ºi Isus, cu ucenicii lui” (In 2,1-2).Dacã Maria era deja acolo când, în ziua nunþii, a sositIsus cu ucenicii sãi, e posibil ca mirii sã fi fost rude sauprieteni ai Maicii Domnului. Având în vedere cã, la evrei,nunta era evenimentul cel mai important ºi mai solemndin viaþa unui cuplu ºi faptul cã petrecerea dura opt zile,erau necesare mai multe zile de pregãtire; în special pre-gãtirea miresei era deosebit de îndelungatã ºi complicatã.Rudele ºi prietenele erau cele care gãteau ºi înfrumuseþaumireasa, o încropeau, cum se spune în limbajul nostru

popular. Suntem obiºnuiþi sã ne-o imaginãm pe sfântaFecioarã în contemplaþie, în rugãciune, în unire cu Dum-nezeu, în dialog cu îngerii cerului, dar ne este îngãduitsã ne-o imaginãm pe Maica Domnului ºi la nunta dinCana, prinsã cu treburi foarte pãmânteºti ºi umane, an-gajatã ºi interesatã sã fie nunta cât mai reuºitã, sã bu-cure inimile mirilor ºi ale nuntaºilor; ne-o putem imaginala bucãtãrie, robotind printre cratiþe ºi oale la pregãtireabucatelor, ºi, mai ales, împodobind mireasa dupã toatedatinile ºi dichisurile respectate cu sfinþenie la evrei înacele timpuri: înfrumuseþându-i obrajii cu fel de fel dedresuri, împletindu-i pãrul, punându-i colir în ochi casã-i strãluceascã, vopsindu-i unghiile, îmbrãcând-o cu veº-mintele de mireasã, stropind-o cu parfumuri, punându-icingãtoarea pe care numai mirele avea voie sã i-o desfacãîn ziua cãsãtoriei, punându-i coroniþa pe cap, acoperind-oîn întregime cu voalul, punându-i colierele ºi celelaltegiuvaeruri, bineînþeles, false la miresele de condiþie maimodestã sau luate cu împrumut pentru ocazie, pregãtindhupa, acel baldachin sub care stau mirii în timp ce seoficiazã cununia.

Începe sãrbãtoarea. Pentru invitaþi, nunta era pe atuncio ocazie rarã de a mânca pe sãturate. Nu se fãcea eco-nomie la mâncare ºi, mai ales, la bãuturã. Nu scria înScripturile evreieºti cã vinul înveseleºte inima omului?Invitaþii erau conºtienþi cã trebuie sã punã în practicãScripturile mãcar atunci când petrec la o nuntã. Cumfemeile nu stãteau cu bãrbaþii la masã, ele mâncând aparteºi servind, desigur cã Maria era cu alergãtorii, cãrândbucatele la masã ºi umplând pocalele cu vin. Când petre-cerea e în toi, se terminã vinul. Un dezastru! Ziua cea maifrumoasã din viaþa mirilor riscã sã devinã ziua cea mainefericitã. Mirii ºi toatã familia sunt în pericol de a rãmânede râsul lumii. Ce s-a întâmplat? Ori cã s-au fãcut calcule

O NUNTÃ DE POMINÃ 181

greºite când s-a fãcut aprovizionarea, ori cã au venit maimulþi nuntaºi decât se prevãzuse. Practic, la nuntã luaparte tot satul. Documentele vremii ne informeazã cãchiar rabinii, care erau mai dezlipiþi de cele lumeºti, între-rupeau lecþiile în ºcolile unde se preda Tora ºi luau parteîmpreunã cu elevii lor cel puþin la cortegiul mirelui sprecasa miresei. Mama lui Isus a fost aceea care a observatcã s-a terminat vinul în burdufuri. I-a zis lui Isus: „Numai au vin” (In 2,3). Aceste cuvinte dezvãluie spiritul deobservaþie, intuiþia femininã, capacitatea Mariei de avedea ce se întâmplã în jur – Maria era numai ochi – ºi,totodatã, ne dezvãluie inima ei mare, care vibra la toatesuferinþele celor din jur, disponibilitatea ei, fineþea, deli-cateþea ei sufleteascã. Câþi dintre invitaþii care erau lanuntã ºi-au dat seama de situaþia jenantã, penibilã încare se aflau mirii? Cu siguranþã cã nici mirii nu ºi-audat seama. Toþi erau preocupaþi sã petreacã. Cât tact,câtã delicateþe la Maria! Observã cã vinul e pe sfârºite,dar nu vorbeºte în gura mare, ca sã nu strice bucuriamirilor, sã nu-i facã de râs, ca nuntaºii sã nu intre înpanicã. Doar câteva cuvinte ºoptite discret Fiului ei laureche: „Nu mai au vin” (In 2,3), ºi minunea se petrece,bucuria ospãþului continuã. „Dar Isus i-a spus: «Ce nepriveºte pe mine ºi pe tine, femeie? Încã nu a venit ceasulmeu»” (In 2,4). La prima vedere, cu acest rãspuns, Isuspare lipsit de respect faþã de mama sa. Rãspunsul lui arputea sã ne ºocheze sau chiar sã ne scandalizeze. S-aufãcut, în limbile moderne, tot felul de traduceri ale acesteireplici, care mai de care mai inexacte, din cauzã cã tra-ducãtorii nu cunosc limbile semite, în special aramaica,limba în care Isus a dat acest rãspuns. Mai întâi, cu-vântul „femeie” nu era un apelativ lipsit de respect, dimpo-trivã, era folosit de un copil atunci când voia sã-i aratemamei sale un respect deosebit. Ca oricare fiu, Isus i se


adresa Mariei cu cuvântul „mamã”. În împrejurãri spe-ciale, cum a fost cazul la nunta din Cana ºi cum se vaîntâmpla încã o datã pe cruce, când i-o încredinþeazã peMaria ca mamã lui Ioan, el foloseºte, în semn de preþuire,cuvântul „femeie”. Cronicile timpului ne informeazã cãmarele ºi învãþatul rabin Hillel s-a bucurat mult când,într-o zi, un cerºetor evreu i s-a adresat soþiei sale cu cu-vântul „femeie” ºi cã împãratul Augustus i se adresaCleopatrei cu termenul nobil de „femeie”. Cavalerii EvuluiMediu au înþeles foarte bine semnificaþia nobilã, aleasã,a acestui cuvânt pe care ei l-au atribuit sfintei Fecioare:Donna sau Madonna, cum o numesc ºi astãzi italienii. Iarîntrebarea lui Isus, în aramaicã, mahli wal (ák), care seîntâlneºte frecvent în Biblie, ºi o foloseºte ºi Isus la Cana,e tradusã în fel ºi chip, de pildã: „Ce este între mine ºitine?”; „Ce am de a face eu cu tine?”; „Ce ne intereseazãpe noi?”; „Ce ne priveºte povestea aceasta?”; „Cu ce dreptîmi ceri lucrul acesta?” E, de fapt, o propoziþie intraduc-tibilã din ebraicã. Prin parafrazare, traducerea cea maiapropiatã de original ar fi aceasta: „Care este motivul cãîmi ceri acest lucru? Nu a sosit ceasul meu, ceasul de aface minuni”. E adevãrat cã, din aceste cuvinte, se poatededuce cã Isus nu se lasã cãlãuzit decât de voinþa Tatãlui.Nu admite interferenþe din partea nimãnui, nici mãcardin partea mamei sale. Aºa se întâmplase ºi la regãsireaîn templu: „De ce m-aþi cãutat? Nu ºtiaþi cã trebuie sã fiuîn casa Tatãlui meu?” (Lc 2,49). Cu toate acestea, Isus aascultat de Mama sa; s-a întors la Nazaret ºi era supuspãrinþilor sãi. La fel s-a întâmplat la Cana: a afirmat de-pendenþa totalã faþã de Tatãl, dar s-a supus Mamei sale,rezolvând problema vinului. A fost un dialog fãcut maimult din priviri. Din priviri, Maria a înþeles cã Fiul ei i-aascultat rugãmintea. De unde imediat porunca datã celorce serveau la masã: „Faceþi tot ce vã va spune” (In 2,5).


Erau acolo ºase vase de piatrã puse pentru purificarea iu-deilor, fiecare de optzeci sau o sutã douãzeci de litri. Isusle-a zis: „Umpleþi vasele cu apã!” Iar ei le-au umplut pânãsus. Atunci le-a zis: „Scoateþi acum ºi duceþi nunului!” Eii-au dus. Când a gustat nunul apa devenitã vin – ºi el nu ºtiade unde este, dar slujitorii care o aduseserã ºtiau –, nunull-a chemat pe mire ºi i-a spus: „Orice om pune mai întâivinul cel mai bun, iar când s-au îmbãtat, pe cel mai slab.Tu ai þinut vinul cel mai bun pânã acum!” (In 2,6-10).

Dar mirele, care habar n-avea ce se întâmplase, l-a privitlung pe nun, întrebându-se dacã nu cumva nunul trãsesemai mult decât ceilalþi cu paharul ºi nu mai ºtie ce vor-beºte; nu i-a mai rãspuns nimic, l-a lãsat în pace; cu omulbeat nu e bine sã-þi pui mintea niciodatã.

Episodul evanghelic care descrie nunta din Cana estefolosit la celebrarea cãsãtoriei creºtine ºi i se dã urmã-toarea interpretare: în orice cãsãtorie creºtinã se întâmplãce s-a întâmplat la Cana. Ea începe cu entuziasm, cubucurie, iar vinul este simbolul bucuriei ºi iubirii reciproce.Dar aceastã iubire ºi aceastã bucurie, cu trecerea anilor,se consumã, se împuþineazã, se epuizeazã, se stinge. In-tervine obiºnuinþa, rutina, „acest monstru care prefaceîn praf toate sentimentele noastre”, cum se exprimãShakespeare. Mai vin ºi copiii care adesea sunt o dezi-luzie pentru pãrinþi. Peste soþi coboarã tristeþea, rãceala,oboseala, singurãtatea în doi. Ce remediu poate exista lao perspectivã atât de tristã? Unul singur: sã fie invitatIsus la nuntã, sã rãmânã mereu în familie. El este înstare sã repete minunea, sã transforme apa iubirii umaneîntr-un vin de bunã calitate, adicã într-un tip nou de iubireconjugalã mai profundã, mai durabilã, sã-l transformepe eros în agape, adicã sã transforme iubirea umanã,sentimentalã, efemerã în iubire creºtinã, evanghelicã.


De fapt, evenimentul de la Cana are o semnificaþieteologicã mult mai profundã. În limbajul simbolic al sfân-tului Ioan, ºase (atâtea erau vasele) este cifra imperfec-þiunii, a neplenitudinii. Vasele, care erau de piatrã, amin-tesc de vechea alianþã sãpatã pe table de piatrã. Apa fadãa abluþiunilor rituale este transfomatã în vin de cea maibunã calitate. Iar vinul e simbolul iubirii ºi al bucuriei;vinul cel vechi, al vechii alianþe, s-a terminat, s-a epuizat,s-a consumat, în locul lui, Isus pune un vin nou. Iar canti-tatea vinului care apare în cele ºase vase e uriaºã: circa500 de litri. Timpurile mesianice au sosit. Iar timpurilemesianice au fost descrise de profeþi prin imaginea unuiospãþ uriaº de nuntã, la care sunt invitate toate popoareleºi unde se servesc vinuri vechi ºi limpezite. La nunta dinCana, mirele e Cristos, nu Natanael sau Ioan evanghe-listul, cum fabuleazã apocrifele. În Cristos, Dumnezeuîncheie noua ºi definitiva sa alianþã nupþialã cu mireasasa, Biserica, cu noul popor al lui Dumnezeu.

La nunta din Cana s-a realizat cununia dintre umanºi divin. „Aceasta a fãcut-o Isus ca început al semnelorîn Cana Galileii. ªi-a arãtat gloria, iar ucenicii lui au crezutîn el” (In 2,11). Aproape cã nu ne vine a crede cã Isus aînfãptuit aceste lucruri grandioase: începutul minunilor,manifestarea gloriei sale divine, începutul credinþei laucenici, într-un cadru atât de uman: la o nuntã, într-oatmosferã de bucurie umanã legitimã, în toiul unei petre-ceri. Într-adevãr, la Cana, divinul s-a cununat cu umanul.Lorenzo da Fara are un comentariu frumos pe aceastãtemã.

Creºtinii adesea se lasã stãpâniþi de douã tentaþii. Ten-taþia de a se imuniza de ceva ce este uman, de a dispreþuiceea ce este uman ºi tentaþia contrarã de a vedea umanulca unicul spaþiu al lui Dumnezeu. Fãcându-ºi iluzia cã po-sedã o puritate care nu este decât sterilitate, ei ironizeazã


orice afecþiune, sunt neîncrezãtori în orice iubire, refuzãorice bucurie, polemizeazã împotriva oricãrei seninãtãþi,dispreþuiesc orice frumuseþe. Sterili ºi agresivi, nu acceptãnimic din toate acestea nici la ei, nici la alþii. Scârbiþi detoate, fac din acreala ºi insatisfacþia lor o bucurie sadicã. Subpretextul cã au un suflet de mântuit, luptã împotriva tru-purilor cu o ferocitate maniheistã. Considerã cã ceea ce nu edestul de spiritual nu e vrednic de nici o preþuire. Plini decuvinte lacrimogene, sunt în stare sã distrugã orice zâmbet.Pe de altã parte, sunt creºtini care, în numele unei libertãþice o duce într-o sãrbãtoare, îl cautã pe Dumnezeu numaiîn ceea ce este uman, în iubire, în instinctualitate, în sen-sibil, în eliberarea de foame ºi de oprimare politicã ºi eco-nomicã, în autonomia faþã de orice credinþã ºi de orice eticã.Dumnezeu ar fi unul care ne face fericiþi, dar fericiþi numaipe pãmânt. Umanul are splendoarea sa. Dar pentru creºtininu e o splendoare care divinizeazã umanul. Umanul, iu-birea, bucuria, delicateþea sunt într-adevãr intangibile ºidevin semne ale lui Dumnezeu, deoarece creºtinul ºtie cãcu aceste semne Dumnezeu îºi manifestã în lume începutulîmpãrãþiei sale. Apropie-te cu delicateþe, cu responsabilitateºi pudoare de toate lucrurile frumoase din lume, iar credinþata sã te ajutã sã nu risipeºti nimic din ceea ce este bun ºifrumos în tine ºi în alþii (La parola di Cristo).


AL III-LEA MISTER

ÎÎMMPPÃÃRRÃÃÞÞIIAA LLUUII DDUUMMNNEEZZEEUU

Dupã ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predi-când evanghelia lui Dumnezeu ºi spunând: „S-a împlinittimpul ºi împãrãþia lui Dumnezeu este aproape! Conver-tiþi-vã ºi credeþi în evanghelie” (Mc 1,14-15).

Cuvintele sfântului Marcu sunã ca un comunicat derãzboi. Sunt impresionante paginile cãrþilor care ne des-criu marile rãzboaie ale lumii, cum este romanul Rãzboiºi pace al lui L. Tolstoi; ce entuziasm frenetic cuprindeatot poporul când se declara rãzboiul, când se fãcea mobili-zarea generalã, chemarea la arme! Rãsunau clopotele bise-ricilor, þãranii pãrãseau plugurile, uneltele de muncã ºiporneau spre graniþele patriei ameninþate de inamic însunet de fanfare ºi cu cântãri patriotice. Este exact ceeace s-a întâmplat când Isus, ieºind învingãtor în lupta cuSatana în pustiu, a apãrut pe þãrmurile Mãrii Galileii.Glasul lui era ca o trâmbiþã care suna mobilizarea, che-marea la arme, cãci începea rãzboiul pentru împãrãþialui Dumnezeu care era aproape.

Trecând pe lângã Marea Galileii, i-a vãzut pe Simon ºi peAndrei, fratele lui Simon, aruncând nãvodul în mare, cãcierau pescari. Isus le-a spus: „Veniþi dupã mine ºi vã voi facepescari de oameni”. Lãsând îndatã nãvoadele, l-au urmat.ªi, mergând puþin mai departe, l-a vãzut pe Iacob, fiul luiZebedeu, ºi pe Ioan, fratele lui, reparându-ºi nãvoadele înbarcã. El i-a chemat îndatã, iar ei, lãsându-l pe tatãl lor,Zebedeu, în barcã, împreunã cu zilierii lui, s-au dus dupãel (Mc 1,16-20).

Dar despre ce rãzboi este vorba? E vorba de rãzboiulcare a început în zorii omenirii, rãzboi proclamat de însuºiDumnezeu în protoevanghelie, dupã cãderea primilornoºtri pãrinþi în pãcat, când îi spune Satanei: „Duºmãnievoi pune între tine ºi femeie, între sãmânþa ta ºi sãmânþaei. Aceasta îþi va zdrobi capul...” (Gen 3,15). Sãmânþa fe-meii este întreaga omenire, toþi descendenþii Evei, dar,în acelaºi timp, sãmânþa Evei se identificã cu Mesia, sal-vatorul omenirii. E vorba de un rãzboi ºi de o victoriespiritualã, moralã împotriva Satanei, a pãcatului. Vic-toria, eliberarea va fi universalã. Victoria omenirii asupraSatanei s-a realizat prin Isus, fãrã de care omul, individsau colectivitate, nu poate face nimic pentru reabilitareasa supranaturalã. Rãmânând uniþi cu Cristos, scrie apos-tolul Pavel, „Dumnezeul pãcii îl va zdrobi în curând peSatana sub picioarele voastre” (Rom 16,20).

Isus pãrãseºte pustiul dupã ce s-a antrenat pentruluptã, a fãcut exerciþii militare. Acum, lucrurile sunt clare,duºmanul este perfect identificat. Împãrãþia furatã deSatana trebuie recuperatã prin luptã bucãþicã cu bucãþicãºi restituitã lui Dumnezeu. Împãrãþia lui Dumnezeu esteaproape, a început, ea este deja în mijlocul nostru. Darrãzboiul va continua pânã la sfârºitul veacurilor, cândvictoria va fi totalã ºi înfrângerea Satanei definitivã.Scrie apostolul Pavel:

...apoi [va fi] sfârºitul, când el va încredinþa împãrãþia luiDumnezeu Tatãl, dupã ce va fi nimicit orice domnie, oricestãpânire ºi putere. Cãci el trebuie sã domneascã pânã cândva pune toþi duºmanii sub picioarele lui... Iar când toateîi vor fi supuse, atunci ºi el, Fiul, se va supune celui carei-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeu sã fie totul în toþi(1Cor 15,24-25.28).

Împãrãþia lui Dumnezeu este în voi înºivã sau, maiexact, voi sunteþi în împãrãþia lui Dumnezeu. Împãrãþia


lui Dumnezeu este ca un nãvod care are în ea peºti buniºi peºti rãi. Nãvodul este încã în adâncul apei, în întu-neric. El continuã sã fie tras afarã la þãrm ºi scos la lu-minã. Operaþia aceasta se va termina abia la sfârºitulveacurilor, când peºtii buni vor fi separaþi de cei rãi. Noisuntem în nãvodul împãrãþiei lui Dumnezeu, suntemîn siguranþã, dar încã scufundaþi în întunericul acesteilumi dominate de principele întunericului, cãci lumeatoatã se aflã întru cel rãu, scrie sfântul Ioan. Dar nãvodule în miºcare, e tras spre þãrm, la luminã. Ne îndreptãmspre lumina, spre eliberarea totalã de la sfârºitul veacu-rilor.

Toatã istoria Israelului e o încercare neîntreruptã dea instaura împãrãþia lui Dumnezeu pe pãmânt. Iar cândrostim, la rugãciunea Tatãl nostru, cuvintele „vie împã-rãþia ta”, noi ne simþim adânc ancoraþi nu numai în în-tregul popor creºtin, din trecut, din prezent ºi din viitor,dar ne simþim ancoraþi, totodatã, în întregul popor al luiIsrael, începând cu Abraham, cãruia i s-au promis urmaºinumeroºi ca stelele cerului ºi ca nisipul mãrii, ºi care afost asigurat cã în el se vor binecuvânta toate neamurilepãmântului.

Evreii, contemporanii lui Isus, s-au înºelat cu privirela natura împãrãþiei lui Dumnezeu, care este o împãrãþiespiritualã, o împãrãþie a inimilor. Împãrãþia lui Dum-nezeu a degenerat la contemporanii lui Isus în împãrãþialui Israel. Aºteptau o împãrãþie temporalã, pãmânteascãºi un Mesia-rege, eliberator politic, triumfalist, care sã-izdrobeascã pe ocupanþii romani ºi sã extindã graniþeleIsraelului pânã la marginile pãmântului. Nu-ºi dãdeauseama cã rãzboiul rãzboaielor este cel dus împotriva Sa-tanei ºi a pãcatului ºi cã orice dominaþie strãinã, fie aEgiptului, fie a Asiriei, fie acum a Romei, nu era altcevadecât imaginea ºi manifestarea dominaþiei universale a

ÎMPÃRÃÞIA LUI DUMNEZEU 189

Satanei asupra lumii al cãrei principe este. Contempo-ranii lui Isus, nu numai capii religioºi ºi politici, dar chiarevreii cei mai evlavioºi, cu unele excepþii, cum erau ese-nienii de la Qumran, au cãzut într-o dublã eroare. Înprimul rând, nu au fost capabili sã înþeleagã limbajulpoetic, metaforic al textelor mesianice, interpretându-lead litteram ºi, în al doilea rând, nu au fost capabili sãfacã distincþie între persoana istoricã a lui Mesia ºi feri-cirea deplinã, bunurile prevestite de profeþi pentru tim-purile escatologice, de aceea, visau un Mesia-rege care sãintaureze o împãrãþie a evreilor, o împãrãþie care sã seîntindã pânã la marginile pãmântului. Porþile Ierusali-mului trebuiau sã rãmânã deschise zi ºi noapte, ca sã vinãîmpãraþii pãmântului, sã-i sãrute picioarele marelui regeºi sã intre aurul ºi comorile tuturor popoarelor. Ne infor-meazã Talmudul:

La timpul hotãrât de Dumnezeu, se va ridica în Israel regelemesianic, fiul lui David, unsul Domnului. Înarmat cu puterealui Dumnezeu, el îi va zdrobi pe stãpânitorii nedrepþi, aºacum este sfãrâmat un vas de lut cu o vargã de fier. Cuvântulgurii sale îi va nimici pe pãgânii criminali, care, ameninþaþi,o vor lua la fugã. El va þine popoarele sub jugul sãu, pentruca ele sã-i slujeascã. El va curãþa Ierusalimul de pãgânii carel-au spurcat. Nici un strãin ºi nici un venetic nu trebuie sãrãmânã în Þara Sfântã.Aurul ºi comorile popoarelor, care vor intra în Ierusalim,vor fi depozitate în palate atât de mari, încât vor fi necesari300 de mãgari ca sã poarte cheile ºi broaºtele de la acestepalate. Fiecare evreu, mai spune Talmudul, în zilele regeluiMesia, va avea 1800 de sclavi.

O asemenea împãrãþie nu avea nimic de a face cu împã-rãþia lui Dumnezeu inauguratã de Isus. El se declarã regeîn faþa lui Pilat, dar împãrãþia lui nu e din lumea aceasta.Refuzã sã fie un rege politic, ºi, când simte pericolul de


a fi rãpit ºi fãcut rege cu forþa, se ascunde. El nu-i nimi-ceºte cu suflarea gurii sale pe pãgâni ºi pe pãcãtoºi, dim-potrivã, îi primeºte ºi îi trateazã cu dragoste. Duºmaniiîmpãrãþiei sale sunt alþii: pãcatul, Satana. Isus nu vineca sã subjuge popoarele, sã facã sclavi, sã fie slujit, ci casã slujeascã.

Isus începe rãzboiul împotriva Satanei pentru instau-rarea împãrãþiei lui Dumnezeu prin a-ºi alege coman-danþii, adicã apostolii. Se ºtie cã soarta unui rãzboi de-pinde, în primul rând, de calitatea, de pregãtirea, de cu-rajul, de spiritul de sacrificiu al comandanþilor. Urmaºiiapostolilor, cei chemaþi la sfânta Preoþie, au, prin urmare,o misiune, o rãspundere deosebitã în acest rãzboi de cuce-rire ºi de rãspândire a împãrãþiei lui Dumnezeu. Cumîºi vor îndeplini misiunea? Mai presus de toate, iubindcu pasiune împãrãþia lui Dumnezeu ºi sacrificându-ºitoate energiile, toate forþele, în slujba ei. Asistãm în zilelenoastre la un fenomen incredibil, paradoxal, un soi denebunie inexplicabilã. Se ºtie cã cei mai mari duºmani aiîmpãrãþiei lui Dumnezeu sunt comunismul ºi islamul.Comuniºtii au masacrat milioane de creºtini, în specialepiscopi, preoþi, cãlugãri, cãlugãriþe, ºi continuã sã-i prigo-neascã pe creºtini în þãrile unde sunt încã la putere. Iarmusulmanii au masacrat ºi islamizat popoare întregi;în unele þãri arabe, creºtinii sunt exterminaþi; cine seconverteºte la creºtinism e decapitat. Zece milioane demusulmani au invadat în prezent occidentul, iar intenþialor o exprimã deschis ºeicul Omar Bakri într-un interviudat la Londra, pe 14 septembrie 1998: Constantinopolul,capitala creºtinismului oriental, a fost islamizat, devenindIstanbul. Acum a venit rândul Romei. „Nici un musul-man nu se îndoieºte cã Italia va fi islamizatã ºi cã steagulIslamului va flutura deasupra Romei”. Anual, în lume,160.000 de persoane îºi pierd viaþa pentru credinþa în


Isus Cristos. Atâþia martiri s-au înregistrat în anul 2000.E o cifrã exorbitantã. Dar de aceºti martiri creºtini ni-mãnui nu-i pasã. Occidentul îi ignorã, nu se fac manifes-taþii de protest, mass-media îi trece sub tãcere; mai mult,se preocupã de salvarea maidanezilor, a câinilor vaga-bonzi, decât de aceºti martiri. Mai mult, creºtinii dinOccident – inclusiv episcopi, preoþi, cãlugãri, teologi – auo mare simpatie pentru duºmanii de moarte ai împãrãþieilui Dumnezeu. Un mare misionar italian, pãrintele PieroGheddo, a vorbit la un congres la Torino, în 1973, despreatrocitãþile vãzute cu ochii lui, pe care le comit comuniºtiiîmpotriva creºtinilor în Vietnam, Laos ºi Cambogia. Afost fluierat ºi contestat. Fusese de faþã ºi cunoscutul omal Bisericii, preot, poet, scriitor de spiritualitate, DavidTuroldo. La sfârºit, acesta l-a luat deoparte pe misionarºi l-a certat puternic, zicându-i: „Chiar dacã ceea ce poves-teºti este adevãrat, în tot cazul, eºti fuori strada. Nuînþelegi cã dãunezi ideii socialiste? Fiindcã nu uita cãsocialismul va triumfa”. Când s-a prãbuºit zidul din Ber-lin, în 1989, o revistã italianã misionarã a publicat uneditorial în care spunea cu adâncã amãrãciune: „Comu-nismul a fost învins. De acum, cine va mai lua apãrareasãracilor?”Aceeaºi slãbiciune ºi simpatie pentru Islam.În Occident, convertirea la Islam e o modã. De la atacurileteroriºtilor arabi din 11 septembrie 2001 pânã în pre-zent, peste 50.000 de americani au trecut la islamism.Musulmanii nu numai cã îºi construiesc peste tot moscheiîn Occidentul catolic, inclusiv la Roma, dar li se oferã bise-rici spre a le transforma în moschei; de dragul dialoguluiºi al toleranþei. În semn de fraternitate, cardinalul Pappa-lardo le-a oferit musulmanilor la Palermo o bisericã dinsecolul al XVIII-lea, iar la Marsilia, arhiepiscopul a voitsã le ofere musulmanilor mãreaþa bisericã „Notre Damede la Garde”. Din fericire, a fost împiedicat sã o facã. Unii


islamologi catolici propun, pentru intensificarea dialo-gului, ca, la Liturghia de duminicã, lecturile sã fie înlo-cuite cu texte din Coran.

Arma lui Isus împotriva Satanei ºi a pãcatului a fostsuferinþa înduratã cu supunere la voinþa Tatãlui, diniubire. „Prin rãnile lui aþi fost vindecaþi” (1Pt 2,24). Noinu avem o altã armã mai puternicã în lupta pentru împã-rãþia lui Dumnezeu. Celebrul scriitor francez Mons. Gas-tone de Ségur, chiar în primii ani ai preoþiei, a orbit. Cevamai târziu a surzit aproape complet. I-au spus cei din an-turaj: „Monseniore, nu mai puteþi nici sã spovediþi, nicisã predicaþi, nici sã daþi sfaturi”. El le-a rãspuns: „OareDomnul are nevoie ca eu sã predic sau sã fac direcþiunespiritualã? E de ajuns sã iubesc!”


AL IV-LEA MISTER

SSCCHHIIMMBBAARREEAA LLAA FFAAÞÞÃÃ

UUnn ppooppaass îînnttrree ccrruuccee ººii îînnvviieerree

Dupã ºase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, fra-tele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt ºi i s-a schimbatînfãþiºarea înaintea lor: faþa lui strãlucea ca soarele ºi hai-nele lui au devenit albe ca lumina. ªi iatã cã le-au apãrutMoise ºi Ilie, care vorbeau cu Isus. Petru, luând cuvântul,i-a spus lui Isus: „Doamne, e bine cã suntem aici! Dacã vrei,voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moiseºi una pentru Ilie”. Pe când mai vorbea încã, iatã cã i-a învã-luit un nor luminos ºi iatã cã un glas din nor spunea: „Acestaeste Fiul meu prea iubit, în care este mulþumirea mea; ascul-taþi de el!” Auzind, ucenicii au cãzut cu faþa la pãmânt ºiau fost cuprinºi de o mare spaimã. Isus a venit, i-a atins ºile-a zis: „Ridicaþi-vã, nu vã temeþi!” Ridicându-ºi ochii, n-aumai vãzut pe nimeni, decât pe Isus singur (Mt 17,1-8).

Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii ºi toþi exegeþii dinaintea ra-þionalismului biblic nu au avut nici o dificultate în a ad-mite Schimbarea la faþã ca fapt istoric ºi a recunoaºteautenticitatea povestirii evanghelice. Exegeþii moderni,contaminaþi de ideologiile raþionalismului ºi demitizãrii,depun eforturi supraomeneºti pentru a elimina suprana-turalul, inventând explicaþii care mai de care mai fante-ziste: pentru unii, ar fi o legendã sau un mit de origineelenistã, aplicat la apocaliptica iudaicã; pentru alþii, arfi o halucinaþie a ucenicilor, în cel mai bun caz, o vedeniesubiectivã de tipul celei pe care a avut-o apostolul Pavelpe drumul Damascului sau pe care le-a avut sfânta Ioana

d’Arc, nicicum nu a fost un fapt real; cã ar fi o apariþiede dupã înviere, pe care evangheliºtii, din motive teolo-gice, au anticipat-o; cã iluzia ar fi fost cauzatã de feno-mene atmosferice. Scena s-ar fi petrecut în timpul uneifurtuni. Isus ar fi fost luminat de un fulger, apostolii caredormeau au fost treziþi de tunete ºi, în buimãceala lor, lis-a nãzãrit cã, în loc de tunete, aud glasul Tatãlui ceresc.Sau cã lumina care l-a învãluit pe Isus ar fi fost fascinantaluminã ce se vede pe cer de pe Tabor seara, la apusul soa-relui. Când e senin, seara, când soarele apune în depãr-tare, dincolo de munþii Carmelului, razele proiectate deapele Mediteranei pe cer creeazã o luminã feericã, nepã-mânteascã; e o priveliºte fascinantã, cum nu poate fi vã-zutã nicãieri pe faþa pãmântului.

Savanþii, erudiþii bibliºti, care încearcã sã luminezemisterul luminos al schimbãrii la faþã cu lumina scoasãdin creierul lor, nu fac decât sã-l întunece cu fabulaþiilelor guralive. Nu ne rãmâne decât sã ne îndreptãm spremisticii ºi contemplativii care fac cale inversã: se apropiede misterul transfigurãrii ca sã-ºi lumineze propriul creiercu lumina misterului. Aceºtia, cãzând în extaz, ca ºi ceitrei apostoli martori ai schimbãrii la faþã, din cauza exce-sului de luminã, nu se pierd în vorbe; tac, conºtienþi cãnu pot exprima în vorbe inefabilul.

Evangheliºtii au încadrat schimbarea la faþã între cruceºi înviere. Episodul e situat imediat dupã prima vestirea pãtimirii ºi morþii, fãcutã de Isus la Cezareea lui Filip:„De atunci a început Isus sã le destãinuie ucenicilor sãicã trebuie sã meargã la Ierusalim ºi sã sufere multe dinpartea bãtrânilor, a arhiereilor ºi a cãrturarilor, sã fie ucis,iar a treia zi sã învie” (Mt 16,21). Marcu îºi începe poves-tirea cu o indicaþie cronologicã: „Dupã ºase zile, Isus i-aluat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, i-a dus deoparte pe unmunte înalt...” (Mc 9,2). ªase zile de când începând? De

UN POPAS ÎNTRE CRUCE ªI ÎNVIERE 195

la vestea trãsnet cã Isus va merge la Ierusalim ca sã su-fere ºi sã moarã.

Într-adevãr, drumul pe jos de la Cezareea lui Filip, dinnordul Galileii, pânã la muntele Tabor dureazã ºase zile.Sfântul Luca, în schimb, în mod surprinzãtor, ne dã oaltã cifrã: „Cam la opt zile dupã aceste cuvinte, i-a luatcu sine pe Petru, pe Ioan ºi pe Iacob ºi s-a urcat pe munteca sã se roage” (Lc 9,28). Acum ce sã credem? Au fost ºasesau opt zile? Care dintre evangheliºti are dreptate? Amân-doi au dreptate. Evangheliºtii au recurs la limbajul sim-bolic al cifrelor, folosit de Biblie, pentru a fixa mai bineSchimbarea la faþã între cruce ºi înviere. Numãrul ºaseeste simbolul unei lumi incomplete, dureroase. Isus amurit în ziua a ºasea a sãptãmânii, adicã vineri. Numãrulºapte este simbolul plinãtãþii lumii pãmânteºti, create.Dumnezeu s-a odihnit în ziua a ºaptea (sâmbãta), dupãce ºi-a încheiat lucrarea de creaþie. Numãrul opt estesimbolul plinãtãþii lumii escatologice, viitoare, când, cumscrie sfântul Ioan în Apocalipsã, cel care ºade pe scaunulde domnie îºi va întinde cortul peste cei care vin din strâm-torarea cea mare, care ºi-au spãlat hainele ºi le-au albitîn sângele Mielului (cf. Ap 7,14-15).

Cifra opt e simbolul luminii divine, necreate, celebrateanticipat în ziua a opta a sãrbãtorii iudaice a Corturilor(Sukkot), numitã ºi sãrbãtoarea luminii. Legãtura cusãrbãtoarea Corturilor apare clar în cererea formulatãde Petru de a face trei corturi.

La Cezareea lui Filip, Isus îºi anunþã decizia luatã:„Gata, plecãm la Ierusalim!” „Foarte bine, ºi-au zis uce-nicii. Era ºi cazul”. În mintea lor, drumul spre Ierusalimtrebuia sã fie un marº victorios, triumfal, asemãnãtor cumarºul triumfal al lui Garibaldi asupra Romei, însoþit decei o mie de viteji ai sãi, sau al lui Tudor Vladimirescu,însoþit de pandurii sãi, asupra Craiovei. A sosit ceasul ca


Isus, Mesia, sã meargã la Ierusalim, sã preia puterea po-liticã, sã se încoroneze rege ºi sã instaureze împãrãþiaevreiascã asupra tuturor popoarelor. Dar ce spune Isusînainte sã porneascã la drum spre Ierusalim, le taie rãsu-flarea: el nu merge la Ierusalim ca sã se încoroneze rege,ci ca sã fie batjocorit, umilit, sã sufere ºi sã moarã.

În acest context de spaimã, de tulburare, de nesigu-ranþã, de îndoialã, de întuneric, Isus introduce un popas,o pauzã luminoasã. Pentru a-i ajuta sã depãºeascã scan-dalul crucii, îi face pe cei trei apostoli sã guste pentrucâteva clipe, anticipat, învierea. Îi încurajeazã ca sã poatãsuporta întunericul pe care aveau sã-l traverseze, fãcândsã strãluceascã pentru o clipã înaintea ochilor lor luminaorbitoare ce avea sã urmeze dupã întuneric.

Locul popasului nu a fost nici el ales la întâmplare.Evangheliºtii nu ne spun despre ce munte este vorba.Matei ºi Marcu vorbesc despre un munte înalt ºi izolat.Luca noteazã cã Isus a urcat cu cei trei ucenici pe munte.Petru, evocând evenimentul în a doua sa scrisoare, spunecã a auzit glasul pe muntele sfânt (cf. 2Pt 1,18). Dar în-treaga tradiþie a Bisericii a localizat muntele înalt cafiind muntele Tabor. E adevãrat cã Taborul, cu doar 562de metri înãlþime, nu e un munte înalt. Înalt este munteleHermon, cu cei peste 2000 de metri înãlþime ai sãi. Her-monul ar fi convenit mai bine exegeþilor raþionaliºti, cãciar mai fi gãsit o explicaþie naturalã pentru minuneaSchimbãrii la Faþã: n-ar fi fost altceva decât efectul razelorsoarelui, care, reflectându-se pe zãpada ce acoperã veºnicculmile Hermonului, produce o luminã orbitoare. Cu toateacestea, muntele Tabor, având formã de calotã, completizolat, în mijlocul câmpiei Esdrelonului pe care o dominã,apare ca un mic Everest. În povestirea cu copilul lunatic,pe care Isus îl vindecã imediat dupã schimbarea la faþã,ni se spune cã Isus, coborând de pe muntele înalt, a gãsit o


mulþime de evrei ºi de cãrturari. Or, la vremea aceea, lapoalele muntelui Hermon, practic, nu trãiau decât pãgâni.

Mãrturiile cele mai vechi care atestã cã muntele schim-bãrii la faþã este Taborul le gãsim în cãrþile apocrife. Unpasaj din Evanghelia dupã evrei, o carte de origine iu-deo-creºtinã, din secolul al II-lea, relateazã cuvintele luiIsus: „Cu puþin timp în urmã, mama mea, Duhul Sfânt(în ebraicã, ruah [duh] e de gen feminin) m-a apucat deun fir de pãr ºi m-a purtat pe muntele cel mare Tabor”.Pe la anul 200, în comentariul sãu la Ps 89,13, Origenenoteazã: „Tabor este muntele din Galileea pe care Isuss-a schimbat la faþã”. Faptul cã în secolul al IV-lea existape culmea muntelui Tabor o bisericã închinatã Schim-bãrii la Faþã, amintitã de sfântul Ciril de Ierusalim încatehezele sale, construitã probabil de împãrãteasa Elena,care se ºtie sigur cã a urcat pe acest munte, este o mãr-turie deloc neglijabilã. Însuºi numele pe care îl poartãmuntele vorbeºte despre lumina transfigurãrii. Tabor,scrie sfântul Ieronim, înseamnã, tradus în latinã, venienslumen sau veniat lumen (lumina care vine, sã vinã lu-mina). Cele douã nume arabe ale Taborului – Gebel et-Tur,muntele prin excelenþã, ºi Gebel en-Nur, muntele lu-minii – trimit ºi ele la lumina glorioasã a transfigurãriiºi confirmã interpretarea sfântului Ieronim. Nu esteexclus ca numele Tabor sã fie de origine fenicianã ºi, înacest caz, tradus, înseamnã „curat”, „transparent”, dupãcum e posibil sã provinã ºi din douã cuvinte ebraice: tov(„bun”) ºi or („luminã”).

Pe bunã dreptate, spiritualitatea bizantinã vorbeºtedespre „lumina taboricã”. O omilie greacã anterioarãsecolului al IX-lea, care trateazã despre Schimbarea laFaþã, al cãrei autor, cu siguranþã, a cunoscut sau poatechiar a trãit pe muntele Tabor, îl descrie astfel:


Un munte care se înalþã deasupra norilor, cu totul inac-cesibil... loc de tihnã învãluit de o luminã binecuvântatã;loc de cuvenitã recreere favorabilã filozofiei, departe de for-fotã, de gloatã, de confuzie. Acest pisc izolat, plin de o paceluminoasã, apare ca un loc ideal în care poþi sã te dedici con-templaþiei.

Descrierea este exactã. În ultimii ani s-a amenajat undrum asfaltat, având multe serpentine, pe care se poateurca pânã în vârf cu taxiurile ce stau la dispoziþie la poa-lele muntelui. Dar cu siguranþã cã, pe vremea lui Isus,nu exista nici un drum ºi nici taxiuri. Când am vizitatprima datã Taborul, m-am lansat într-o aventurã pe caren-o faci de douã ori în viaþã. Aveam cu vreo 25 de ani maipuþin. Am urcat muntele pieptiº pe jos; muntele e numaistânci abrupte, colþuroase, e acoperit în întregime cu ar-buºti sãlbatici, cu spini ascuþiþi. Mi-a ieºit sufletul. Amajuns sus mort de obosealã, cu încãlþãmintea distrusã,zgâriat tot, cu mâinile pline de rãni, trebuind sã mãprind de pietre ºi de arbuºtii spinoºi. Dar a meritat obo-seala. Sus e o platformã uriaºã, acoperitã cu flori, cu ver-deaþã; un mic paradis, cu o priveliºte extraordinarã asupracâmpiei înverzite a Esdrelonului. Flori de toate soiurile;culorile lor par pictate cu luminã. Un poet italian, Ange-lini, le descrie ca fiind „raze ale Schimbãrii la Faþã, în-gropate, care þâºnesc din pãmânt, luând chip de flori”.Conform tradiþiei armene, sfântul Grigore Luminãtorul,evanghelizatorul armenilor, ar fi introdus sãrbãtoareaSchimbãrii la Faþã spre a înlocui sãrbãtoarea Dianei ºia florilor sale. De aceea, sãrbãtoarea era cunoscutã însecolul al IV-lea cu numele de „sãrbãtoarea trandafiruluistrãlucitor”, ºi multã vreme a purtat acest nume ºi înOccident, de pildã, în Franþa: Rose flamme.

Mântuitorul a ales acest loc spre a se schimba la faþã,voind sã dea ucenicilor o lecþie practicã: anume cã numai


prin efort, sacrificiu, transpiraþie se poate ajunge la bu-curie, la flori, la luminã.

Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan. Dece pe ei, ºi nu pe ceilalþi? Fiindcã acestor trei apostoli lis-a dat sã cunoascã mai bine ca ceilalþi cele douã feþe alemisterului lui Cristos, una întunecoasã, alta luminoasã:crucea ºi mãrirea, înjosirea ºi înãlþarea, slãbiciunea ºiputerea, falimentul ºi triumful, moartea ºi învierea. Eitrei au fost martorii agoniei lui Cristos în Grãdina Mãs-linilor ºi tot ei au fost martori la învierea fiicei lui Iair.

Nici cei doi invitaþi sã asiste la Schimbarea la Faþã,Moise ºi Ilie, nu au fost aleºi la întâmplare. De ce au fostaleºi ei, ºi nu alte personaje mai importante ale VechiuluiTestament, sã spunem Abraham sau David? Ei doi auexperimentat suferinþa ºi mãrirea, moartea ºi viaþa, anti-cipând în mod profetic în Vechiul Testament misterulSchimbãrii la Faþã, mister al pãtimirii, al morþii ºi al în-vierii; doi oameni care au dorit cu înfocare în viaþã sãvadã faþa lui Dumnezeu. Liturgia orientalã, urmatã decea occidentalã, a subliniat rolul profetic al acestor douãpersonaje, aºezând sãrbãtoarea Schimbãrii la faþã (6 au-gust) la distanþã egalã – circa 40 de zile – între sãrbã-toarea Sfintei Cruci (14 septembrie) ºi sãrbãtoarea trans-figurãrii lui Moise pe muntele Sinai (27-28 iunie).

Strãfulgerat de lumina escatologicã ce s-a fãcut vã-zutã pentru o clipã la Schimbarea la Faþã, Petru vreasã întindã corturile, sã se instaleze în parusie, în împã-rãþie, în escatologie, înainte de vreme. Vrea mãrirea în-vierii, ocolind patima ºi crucea, încearcã din nou sã-labatã pe Fiul Omului de la suferinþã, adicã de la caleaobligatorie spre înviere. Dar momentul era prea frumospentru ca Isus sã-i aplice din nou epitetul de la Cezareealui Filip.


Sfântul Petru Venerabilul adreseazã apostolului Petruaceste cuvinte într-o predicã de sãrbãtoarea Schimbãriila Faþã:

De ce vrei sã-l reþii pe cel care a venit doar în trecere? Dece vrei sã-i oferi celui care locuieºte în ceruri o locuinþãtemporarã? El nu a venit ca sã posede o casã pe pãmânt, cica sã-þi pregãteascã þie una în cer. El nu a venit ca sã locu-iascã în casa pe care tu vrei sã i-o construieºti aici, jos, cica sã te înalþe la casa pe care el þi-a pregãtit-o acolo sus.

Ca ºi Petru, cu toþii am voi sã ne instalãm definitiv peTabor. Muntele e frumos. Dar trebuie sã coborâm la asfalt,la banalitatea ºi monotonia cotidianã, la oboseala ºi lainerentele suferinþe ale vieþii. Cãci nu putem numãrapânã la opt sãrind peste ºase, nu putem ajunge la ziua deduminicã sãrind peste vineri, nu putem ajunge la înviereocolind Calvarul. Per crucem ad lucem (prin cruce la lu-minã); ne place, nu ne place, aceasta este legea funda-mentalã a creºtinismului.


„„EEuu ccaauutt,, DDooaammnnee,, ffaaþþaa ttaa””

Pe când mai vorbea încã, iatã cã i-a învãluit un nor luminosºi iatã cã un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meuprea iubit, în care este mulþumirea mea; ascultaþi de el!”Auzind, ucenicii au cãzut cu faþa la pãmânt ºi au fost cu-prinºi de o mare spaimã (Mt 17,5-6).

Evenimentul descris sobru ºi concis de evangheliºti aaprins imaginaþia predicatorilor. Iatã cum ni-l prezintão foarte veche omilie bizantinã:

Auzind aceastã mãrturie, cei care erau împreunã cu Petruau cãzut cu faþa la pãmânt de spaimã, bãtându-ºi pieptul,rãvãºiþi de o mare tulburare. Cerul întreg, ca dintr-o cas-cadã, a slobozit un cuvânt orbitor de luminos. Locul de jurîmprejur pe culme tresãlta din cauza cutremurului, zguduitcum era de ecourile divine, iar temeliile munþilor se cutre-murau, târând dupã ele pietrele, iar apostolii, la rândul lor,stãteau aruncaþi la pãmânt, îngroziþi de vocea stranie, nepu-tând sã suporte strãfulgerarea luminii nemãsurate.

Muntele a fost acoperit de luminã... [cântã liturgia bizan-tinã], cerurile fremãtau ºi pãmântul tremura, contemplân-du-l pe Domnul mãririi. Totul jubileazã astãzi, pentru cãîn lumina divinã strãluceºte întreaga naturã; de aceea, strigãcu bucurie: Cristos s-a transfigurat, el, Mântuitorul lumii.

„Acesta este Fiul meu prea iubit, în care este mulþu-mirea mea; ascultaþi de el!” (Mt 17,5). Cu puþin înainte,la Cezareea lui Filip, Petru proclamase în numele tu-turor apostolilor: „Tu eºti Cristos, Fiul Dumnezeuluicelui viu!” (Mt 16,16). Pe Tabor, Dumnezeu Tatãl con-firmã, valideazã ºi completeazã mãrturisirea de credinþã

a lui Petru. Iar apostolul Petru, voind sã spulbere anti-cipat fabulaþiile exegeþilor raþionaliºti, subliniazã pu-ternic cã n-a fost vorba de o iluzie opticã sau acusticã,ci de un fapt real, autentic:

De fapt, noi nu v-am fãcut cunoscutã puterea Domnuluinostru Isus Cristos ºi venirea lui pe baza unor basme bineticluite, ci pentru cã am fost martori oculari ai mãreþiei lui.El a primit de la Dumnezeu Tatãl cinste ºi mãrire, atuncicând din partea gloriei mãreþe a venit acest cuvânt: „Acestaeste Fiul meu cel iubit, în care este mulþumirea mea”. Noiînºine am auzit acest glas venit din cer, când eram cu el pemuntele cel sfânt (2Pt 1,16-18).

„Acesta este Fiul meu prea iubit în care este mulþu-mirea mea; ascultaþi de el!” (Mt 17,5). Punctul culmi-nant al povestirii Schimbãrii la Faþã nu îl reprezintãstrãlucirea orbitoare a chipului lui Isus transfigurat saua hainelor sale mai albe ca zãpada, ci aceste cuvinte ros-tite de glasul venit de sus. Ucenicul lui Isus nu este omulvedeniilor ºi al extazelor, ci omul care ascultã. Esenþialeste sã asculte glasul lui, sã ia în serios mesajul, învãþã-tura lui, chiar ºi atunci când el vorbeºte despre cruce.

„Auzind, ucenicii au cãzut cu faþa la pãmânt ºi au fostcuprinºi de o mare spaimã” (Mt 17,6). Aºa se întîmplãla orice teofanie. Aºa s-a întâmplat cu Abraham cândi-a adus Domnului jertfã: „La apusul soarelui, un somnadânc a cãzut peste Abraham [somnul a fost un extazca ºi în cazul celor trei apostoli de pe Tabor]; ºi iatã cãl-a cuprins o groazã ºi un mare întuneric” (Gen 15,12).Aºa s-a întâmplat cu profetul Ezechiel: „Am vãzut... unfel de foc care de jur împrejur era înconjurat de o luminãstrãlucitoare... Astfel era arãtarea slavei Domnului. Cândam vãzut-o, am cãzut cu faþa la pãmânt” (Ez 1,27-28).Aºa s-a întâmplat cu femeile sfinte, când, mergând lamormânt, le-a apãrut Cristos înviat: înspãimântate, s-au

„EU CAUT, DOAMNE, FAÞA TA” 203

plecat cu faþa la pãmânt (cf. Lc 24,5). Aºa s-a întâmplatcu Saul: „ªi în timpul cãlãtoriei, pe când se apropia deDamasc, dintr-o datã, l-a învãluit o luminã din cer. Cãzutla pãmânt, a auzit un glas...” (Fap 9,3). Aºa i s-a întâmplatvizionarului din Patmos, când, în mijlocul celor ºaptesfeºnice, l-a vãzut pe unul care semãna cu Fiul Omului,având faþa ca soarele când strãluceºte în toatã puterealui ºi ochii ca para focului: „Când l-am vãzut, am cãzutla picioarele lui ca mort...” (Ap 1,17).

„I s-a schimbat înfãþiºarea înaintea lor” (Mt 17,2).Metamorphosis este cuvântul folosit de evangheliºti îngreacã. „Divina metamorfozã a Domnului pe munte”este expresia folositã de pãrinþii orientali tratând despreaceastã temã. Mitologia greacã ºi cea romanã cunoºteautot soiul de metamorfoze: oameni care luau o altã figurãumanã, zei care luau chipuri de oameni, oameni care luauchipuri de zei, devenind asemenea zeilor (în special, încultele misterice eleniste). În cazul Schimbãrii la Faþã alui Isus, este vorba de o metamorfozã cu totul diferitãºi unicã în felul ei. În virtutea unirii ipostatice, Isus aluat chip de sclav, pãstrându-ºi totuºi, sub vãlul ome-nesc, chipul dumnezeiesc. În timpul Schimbãrii la Faþã,trupul sãu a fost transformat: dintr-odatã, a devenit trupglorios, aºa cum avea sã fie dupã înviere, aºa cum esteacum în cer la dreapta Tatãlui. Lumina cereascã a strã-lucit pe faþa lui Isus nu ca niºte raze ale slavei lui Iahvepe faþa lui Moise, ci din interior spre exterior, ca o strã-lucire a fiinþei intime, dumnezeieºti a lui Isus. SfântulCiril de Alexandria subliniazã faptul cã Schimbarea laFaþã nu presupune o modificare sau o întrerupere încontinuitatea naturii umane a lui Isus: „Noi spunem cãe Schimbare la Faþã nu când trupul uman se transformãîn alt trup, ci atunci când îl învãluie slava luminoasã.


Forma trupului rãmâne, dar el este pãtruns de strãlu-cirea luminii divine”.

„Faþa lui strãlucea ca soarele” (Mt 17,2). Pe Tabor, ceitrei apostoli au contemplat acea faþã pe care psalmistul,cu atâta înfocare, dorea sã o vadã. „Pânã când îþi vei în-toarce faþa de la mine? ” (Ps 12,2). „Eu caut, Doamne,faþa ta” (Ps 26,8). „Fã sã strãluceascã faþa ta peste sluji-torul tãu” (Ps 30,17; 118,135). „Fã sã strãluceascã faþata ºi vom fi mântuiþi!” (Ps 79,4.8.20). „Cãci la tine esteizvorul vieþii ºi în lumina ta vom vedea lumina” (Ps 35,10). Moise îºi manifestase dorinþa arzãtoare de a vedeaslava lui Dumnezeu pentru a se simþi în siguranþã înexodul, în drumul ce îl avea de parcurs spre þara fãgã-duitã. Dar Domnul i-a rãspuns: „Tu nu poþi vedea faþamea, cãci nu poate omul sã mã vadã ºi sã rãmânã înviaþã” (Ex 33,20). Pe Tabor, dorinþa lui Moise s-a îm-plinit; a vãzut faþa lui Dumnezeu ºi, împreunã cu el,au vãzut-o cei trei apostoli demoralizaþi; aveau nevoiesã o vadã, spre a prinde curaj în drumul, în exodul lorspre Ierusalim, unde pe Învãþãtorul lor îl aºteptau pa-tima, moartea ºi învierea.

Lumina teofaniei de pe Tabor era o luminã divinã,necreatã, purã, eternã, transparentã, care iradia din omulIsus spre exterior, ºi nu din exterior spre omul Isus. Eraacea luminã mai puternicã decât soarele care strãluceºtepe faþa lui Isus, despre care vorbeºte sfântul Ioan în Apo-calipsã, luminã care îi va încânta ºi îi va fascina pe ceialeºi la parusie. Este o realitate pe care o gãsim ºi în spiri-tualitatea iudaicã. Rabi Iuda obiºnuia sã spunã:

Lumina pe care cel sfânt, binecuvântat fie el, a creat-o înprima zi trebuia sã slujescã omului ca sã contemple lumeade la un capãt la celãlalt. Dar cel sfânt, binecuvântat fie el,a vãzut generaþia potopului ºi generaþia Turnului Babel,


a cãror purtare era coruptã; atunci a hotãrât sã o ascundãºi sã o pãstreze pentru cei drepþi, ca aceºtia sã se bucure deea în lumea ce va sã vinã.

Spectacolul luminii care a strãlucit pe faþa lui Cristose completat de hainele ce „au devenit albe ca lumina”(Mt 17,2). În Sfânta Scripturã, hainele albe sunt propriiîngerilor care vestesc teofaniile la înviere ºi la înãlþare(cf. Mt 28,2-3; Fap 1,10). De asemenea, sunt hainele Re-gelui veºnic, ale Marelui Preot ceresc, ale Mirelui ºi Mi-resei, ale Celui Biruitor, conform descrierilor Apocalipseisfântului apostol Ioan (cf. Ap 1,10; 19,6-9).

„ªi iatã cã le-au apãrut Moise ºi Ilie, care vorbeau cuIsus” (Mt 17,3). Ce-or fi discutat? Ne lãmureºte evanghe-listul Luca: „...vorbeau despre plecarea lui, care trebuiasã se împlineascã în Ierusalim” (Lc 9,31). Traducereaexactã din greacã este „vorbeau despre exodul lui”, despreieºirea, despre cãlãtoria lui la Tatãl, care avea sã se în-tâmple curând în Ierusalim.

„Iatã cã i-a învãluit un nor luminos” (Mt 17,5). ÎnSfânta Scripturã, norul luminos e simbolul, semnul pre-zenþei lui Dumnezeu, ªekina, ºi îl gãsim raportat la douãrealitãþi: exodul spre þara fãgãduitã ºi sanctuarul, templulca loc al prezenþei lui Dumnezeu. În timpul exodului, alcãlãtoriei poporului ales spre pãmântul fãgãduit, Dum-nezeu mergea în fruntea poporului într-un nor luminos;în ziua consacrãrii, slava lui Dumnezeu a umplut templuldin Ierusalim sub forma unui nor luminos.

E foarte probabil cã nu sfântul Grigore Luminãtorul,apostolul armenilor, ci cãlugãrii, anahoreþii, care populauTaborul în primele veacuri ale creºtinismului, au orânduitsãrbãtoarea Schimbãrii la Faþã, fixând-o pe 6 august. Dece au ales aceastã datã? Acestei zile îi corespunde în calen-darul iudaic ziua de 9 av, zi de sãrbãtoare, mai exact, zi


de doliu, când este comemoratã distrugerea templului dinIerusalim. Cãlugãrii vedeau în Isus schimbat la faþã peTabor locul eternei prezenþe a lui Dumnezeu, noul templunefãcut de mâini omeneºti: templu distrus, dar reziditdupã trei zile.

Ce înseamnã pentru viaþa spiritualã a creºtinului mis-terul Schimbãrii la Faþã a lui Cristos? Trei lucruri simple,dar esenþiale.

În primul rând, e un avertisment; în viaþa creºtinuluitrebuie înfãptuitã o permanentã schimbare la faþã, otrecere, un exod de la întuneric la luminã. Creºtinul efiul luminii, omul luminii, omul pe faþa cãruia trebuiesã se reflecte lumina feþei lui Cristos. Aceastã luminãse preia contemplând chipul luminos al lui Cristos însfânta Euharistie ºi în rugãciune. Isus s-a schimbat lafaþã în timp ce se ruga, retras, izolat, în singurãtate, peun munte înalt, departe de zgomotul ºi forfota lumii.Cine nu iubeºte rugãciunea, singurãtatea, momentele deretragere ºi reculegerea totalã n-are cum sã înfãptuiascãvreo schimbare la faþã în viaþã, n-are cum sã-i ofere lumiivreo razã de luminã reflectatã pe faþa sa de lumina feþeilui Cristos. E uºor de observat pe anumite feþe, la bãrbaþiºi la femei cu o viaþã profundã de rugãciune, de intimi-tate cu Cristos, cum, mai ales dupã ce au fost loviþi desuferinþe grele, de încercãri sau, uneori, imediat dupãmoarte, strãlucesc de o luminã ce radiazã din interiorullor. Strãlucea o asemenea luminã pe chipul BernadeteiSoubirous. Cei care îl vedeau pe Charles de Foucauld înultimii ani ai vieþii erau fascinaþi de ochii lui de jãratic ºide faþa lui luminoasã, dovadã a focului iubirii care ardeaîn inima lui. Aureola din jurul capului sfinþilor, care, înmod normal, în icoane ar trebui sã fie din aur strãlucitor,aceastã luminozitate a feþei lor vrea sã o exprime.


În al doilea rând, Schimbarea la Faþã a lui Isus de peTabor este un mister ºi un izvor de speranþã ºi încurajare.Pe Tabor s-a dezvãluit misterul ºi destinul final al omului:Cristos va transforma trupul nostru umil, fãcându-l ase-menea trupului sãu glorios ºi luminos, aºa cum li s-aarãtat celor trei ucenici pe munte.

„În aceastã zi, pe Tabor [cântã liturgia bizantinã],Cristos a transformat natura întunecoasã a lui Adam;acoperind-o cu strãlucirea sa, a îndumnezeit-o”.

În sfârºit, schimbarea la faþã este o lecþie despre felulcum creºtinul trebuie sã priveascã moartea. Isus vor-beºte pe Tabor despre exodul sãu, despre plecarea sa dinaceastã lume, care avea sã se petreacã în scurt timp laIerusalim; o face într-un context, într-un scenariu gran-dios de luminã ºi de bucurie. Interlocutorii sãi, cu carediscutã acest subiect, sunt Moise, care a condus poporulales în exodul sãu spre þara promisã, spre patria liber-tãþii, ºi Ilie, cel care a cunoscut un exod ºi mai glorios: aintrat în þara promisã a paradisului, fiind rãpit nu numaicu sufletul, ci ºi cu trupul în cer. Ca ºi Cristos, creºtinulîºi priveºte propria moarte nu ca pe un faliment, nu cape o fatalitate, ci ca pe un exod, ca pe un triumf, ca pe oplecare în patria libertãþii ºi a bucuriei.


AL V-LEA MISTER

IINNSSTTIITTUUIIRREEAA EEUUHHAARRIISSTTIIEEII

PPââiinneeaa ccoobboorrââttãã ddiinn cceerr

Cu miracolul înmulþirii pâinilor, aventura umanã a luiIsus atinge cotele cele mai înalte; din acest moment în-cepe declinul.

Dupã acestea, Isus a trecut pe malul celãlalt al Mãrii Gali-leii, numitã Marea Tiberiadei. Îl urma o mulþime mare,pentru cã vãzuse semnele pe care le fãcuse cu bolnavii. Isuss-a urcat pe munte ºi s-a aºezat acolo împreunã cu uceniciilui. Iar Paºtele, sãrbãtoarea iudeilor, era aproape.Ridicându-ºi ochii ºi vãzând cã o mulþime mare venea dupãel, Isus i-a zis lui Filip: „De unde vom cumpãra pâini, caaceºtia sã mãnânce?” Însã spunea aceasta ca sã-l punã laîncercare; de fapt, el ºtia ce avea de gând sã facã. Filip i-arãspuns: „Nu le-ar ajunge pâine de douã sute de dinari, casã ia fiecare câte o bucãþicã”. Unul dintre ucenici lui, Andrei,fratele lui Simon Petru, i-a zis: „Este aici un bãiat care arecinci pâini de orz ºi doi peºti. Însã ce sunt acestea pentruatâþia?” Isus a zis: „Faceþi-i pe oameni sã se aºeze!” În loculacela era multã iarbã. Aºadar, s-au aºezat bãrbaþii, în numãrcam de cinci mii. Isus a luat pâinile ºi, mulþumind, le-a datcelor aºezaþi; la fel ºi din peºti, cât a voit fiecare.Când s-au sãturat, le-a spus ucenicilor sãi: „Strângeþi firi-miturile care au rãmas, ca sã nu se piardã nimic”. Aºadar,au strâns ºi au umplut douãsprezece coºuri cu firimituri careau rãmas de la cei ce mâncaserã din cele cinci pâini de orz.Vãzând semnul pe care îl fãcuse, oamenii spuneau: „Cu ade-vãrat, acesta este profetul care vine în lume!”. Aºadar, cunos-când cã au de gând sã vinã ºi sã-l ia cu forþa ca sã-l facã rege,Isus s-a retras din nou pe munte, el singur (In 6,1-15).

Evident, Isus întenþiona cu acest miracol sã-i pregã-teascã pe evrei pentru Euharistia pe care avea sã o orân-duiascã dupã puþinã vreme. În mod expres, el a fãcut dinacel uriaº ospãþ, în care s-a servit pâine ºi peºte, o liturgieunde a rostit rugãciunea de binecuvântare ºi de mulþu-mire, evanghelistul Ioan folosind pentru prima datã cu-vântul „Euharistie”.

Cu acest miracol uluitor – sã întinzi un ospãþ pentrucinci mii de persoane cu cinci pâini ºi doi peºti! –, Isus aobþinut maximum de popularitate. Entuziasmul mulþi-milor nu mai cunoºtea limite. Voiau sã-l rãpeascã cu forþaºi sã-l facã rege. Isus se arãtase a fi, pe lângã un om înzes-trat cu puterea de a face minuni, un genial ºi captivantorator, cu mare prizã la mase. Cu miile îl urmau din loca-litate în localitate, ca sã-l vadã, sã-l atingã, sã-l ascultecu sufletul la gurã, uitând sã se mai întoarcã la casele lor.Un puhoi de lume care îl urma, aºa cum un roi de albineîºi urmeazã regina. ªi dacã voiau sã-l rãpeascã ºi sã-l facãrege, nu o fãceau numai cu gândul interesat de a profitade el: gata, de acum nu trebuiau sã mai munceascã, pâineaºi peºtele puteau sã le aparã în faþã oricând, printr-unsingur cuvânt al lui Isus! Nu, entuziasmul lor era sincer,îl iubeau cu adevãrat ºi erau convinºi cã el este profetulce trebuie sã vinã ºi cã, pe bunã dreptate, el meritã tronulde rege. Dar, incredibil, Isus, dupã ce provocase un ade-vãrat delir în mase, dupã ce cucerise maximum de popu-laritate cu discursurile ºi minunile sale, fuge, se ascundeca sã nu fie gãsit, refuzã sã punã mâna pe putere. Undeeste politicianul acestei lumi, care, în cursa pentru putere,încearcã pe toate cãile sã aparã, sã-ºi facã imagine, sã-ºielimine adversarii prin toate metodele posibile, care chel-tuie sume imense pentru propagandã electoralã, care dãºi el ospeþe mulþimilor cu fasole, cârnaþi, þuicã ºi vin fiertde ziua naþionalã a þãrii, ca sã câºtige popularitate, ca sã


obþinã succes, prestigiu, voturi, când a ajuns la cea maimare popularitate, sã renunþe la putere, sã se ascundã,ca sã nu fie gãsit, ca nu cumva sã fie aºezat cu forþa înscaunul pezidenþial? Ce a fãcut Isus: sã dea cu piciorulîntr-un asemenea chilipir e caz unic în istoria politicãuniversalã. Avea Isus judecata normalã? Nu aveau drep-tate rudele sale sã-l lege ca pe unul ce ºi-a ieºit din minþi?

A doua zi, dupã minunea înmulþirii pâinilor, în sina-goga din Cafarnaum, nu departe de locul unde sãvârºiseminunea, Isus spulberã tot entuziasmul popular obþinutpânã în acel moment. Tot delirul, tot entuziasmul mulþi-milor se dezumflã ca un balon spart. Mai mult, entu-ziasmul, iubirea acestor oameni, care îi fãcuse sã se þinãde el, uitând de mâncare, se transformã, dintr-odatã, înaversiune, în urã. Era pentru a doua oarã când se întâmplaacest lucru. Prima datã se întâmplase la Nazaret, când,cu cuvintele sale, Isus a reuºit sã provoace iniþial admi-raþia ºi entuziasmul concetãþenilor sãi. Dar apoi le-aspus niºte lucruri ce i-au iritat ºi înfuriat atât de rãu, încâtau încercat sã-l omoare, aruncându-l cu capul jos în prã-pastie. Desigur, ºi politicienii pot face, fãrã voia lor, gafecu care sã-ºi compromitã popularitatea agonisitã cu atâtatrudã, mai ales când sunt atinºi în orgoliul lor ºi îºi scapãnervii de sub control. Un preºedinte de þarã poate izbucniîn expresii precum: „Mãi, animalule!” Sau un prim-mi-nistru se poate preta la expresii obscene. Dar îºi revinimediat ºi cautã sã-ºi dreagã pe toate cãile imagineaºifonatã. Isus, dimpotrivã, ºi-a stricat el singur, inten-þionat, imaginea; în mod deliberat, conºtient, ºi-a ruinatpopularitatea, prestigiul, a provocat antipatia simpa-tizanþilor sãi, discreditându-se complet.

Discursul lui Isus din sinagogã a fost ca o bombã incen-diarã. Isus începe prin a le face un reproº ascultãtorilorsãi, cu scopul de a le capta atenþia; atunci când li se face

PÂINEA COBORÂTÃ DIN CER 211

un reproº, ascultãtorii sunt numai ochi ºi urechi, nu maie nevoie de vreun artificiu oratoric. „Mã cãutaþi nu pentrucã aþi vãzut semne, ci pentru cã aþi mâncat din pâini ºiv-aþi sãturat” (In 6,26). „V-aþi umplut stomacul, v-aþi sã-turat ºi nu vã mai trebuie nimic. ªi aþi uitat de foameasufletului ºi de pâinea care poate sã potoleascã foameasufletului”. „Lucraþi nu pentru hrana pieritoare, ci pentruhrana care rãmâne spre viaþa veºnicã, pe care v-o va daFiul Omului” (In 6,27). „Eu sunt pâinea cea vie, care s-acoborât din cer” (In 6,51). Deja se creeazã disensiuniprintre ascultãtori, tensiunea creºte, se ridicã obiecþii:„Nu este oare acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cãrui tatã ºimamã îi cunoaºtem? Cum de spune acum: «M-am coborâtdin cer»?” (In 6,41). „Pâinea din cer a fost aceea pe carea coborât-o Moise ºi pe care au mâncat-o pãrinþii noºtriîn pustiu, dupã cum este scris: Le-a dat sã mãnânce pâinedin cer” (cf. In 6,31). Isus trecea la contraatac:

Adevãr, adevãr vã spun, cã nu Moise v-a dat pâine din cer,ci Tatãl meu vã dã adevãrata pâine din cer... Eu sunt pâineavieþii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame ºi celuicare crede în mine nu-i va mai fi sete niciodatã... Pentru cãaceasta este voinþa Tatãlui meu: oricine îl vede pe Fiul ºicrede în el sã aibã viaþa veºnicã. Iar eu îl voi învia în ziuade pe urmã... Pãrinþii voºtri au mâncat manã în pustiu ºiau murit. Aceasta este pâinea care se coboarã din cer: dacãmãnâncã cineva din ea, sã nu moarã (In 6,32.35.40.49-50).

„Deja a mers prea departe”, spuneau evreii indignaþi.„Se considerã superior lui Moise. Îºi revendicã puteri pece numai Iahve poate sã le deþinã: sã dea viaþã veºnicã,sã învie morþii, se face egal cu Dumnezeu”. Aºa era scrisîn Scripturile lor:

Tu eºti stãpânul vieþii ºi al morþii ºi faci sã coboare pânã laporþile morþilor ºi iar ridici. Omul, în rãutatea sa, poate sãucidã, dar nu poate sã aducã înapoi duhul care a ieºit, nici


sã scoatã sufletul care a intrat în locuinþa morþilor. Pe po-porul tãu l-ai hrãnit cu hranã îngereascã ºi i-ai trimis dincer pâine gata, fãcutã fãrã ostenealã, ºi care avea orice plã-cere ºi orice gust... Astfel ca fiii pe care i-ai iubit, Doamne,sã înveþe cã nu feluritele soiuri de roade îi hrãnesc pe oa-meni, ci cuvântul tãu îi þine în viaþã pe cei care cred în tine(Înþ 16,13-14.20.26).

Dar discursul a devenit insuportabil ºi tensiunea aajuns la paroxism când Isus a fãcut o teribilã afirmaþie:„Eu sunt pâinea cea vie, care s-a coborât din cer. Dacãmãnâncã cineva din aceastã pâine, va trãi în veci, iarpâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaþalumii” (In 6,51). Iudeii au început sã vocifereze: „Cumpoate acesta sã ne dea sã mâncãm trupul sãu?” (In 6,52).Isus le-a zis:

Adevãr, adevãr vã spun: dacã nu mâncaþi trupul FiuluiOmului ºi nu beþi sângele lui, nu aveþi viaþã în voi. Cinemãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu are viaþa veºnicãºi eu îl voi învia în ziua de pe urmã. Pentru cã trupul meueste adevãratã hranã, iar sângele meu este adevãratã bãu-turã. Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu rãmâneîn mine ºi eu în el. Aºa cum m-a trimis Tatãl care este viu,iar eu trãiesc prin Tatãl, la fel, ºi cel care mã mãnâncã pemine va trãi prin mine (In 6,53-57).

Ascultãtorilor li s-a înfiorat carnea pe ei; era prea detot! Era o invitaþie clarã la canibalism, la antropofagiereligioasã. Evreii n-ar fi consumat pentru nimic în lumesânge de animal, darãmite carne ºi sânge de om! Dinacest moment, toatã popularitatea lui Isus, tot prestigiuls-a topit ca o bucatã de cearã în faþa focului. Derutãtotalã chiar printre prietenii sãi intimi, care rãspunse-serã la chemarea de a-l urma ºi care împãrtãºiserã cu elbucuriile ºi suferinþele. „Mulþi dintre ucenicii sãi, dupãce au auzit aceste cuvinte, au zis: «Greu este cuvântul


acesta! Cine poate sã-l asculte?»” (In 6,60). Isus, care ºtiaîn sine cã ucenicii sãi cârtesc împotriva spuselor sale, le-azis: „Vã scandalizeazã acest lucru?... Dupã aceasta, mulþidintre uceniciilui s-au retras ºi nu mai mergeau cu el” (In6,61.66). Isus nu se lasã impresionat. Nu retracteazãnimic din cele spuse, chiar dacã riscã sã rãmânã singur.Nu se grãbeºte sã rectifice, sã cearã scuze, sã dea expli-caþii: „Staþi un pic, nu plecaþi! Poate n-am vorbit eu destulde clar. Poate n-aþi înþeles bine ce am voit sã vã spun!”Nimic. În jurul lui se fãcuse gol. Mai rãmãseserã o mânãde oameni: cei doisprezece apostoli. Isus se întoarce spreei ºi îi întreabã: „Vreþi cumva sã plecaþi ºi voi? Poftiþi,sunteþi liberi” (cf. In 6,67). „Simon Petru i-a rãspuns:«Doamne, la cine sã mergem? Tu ai cuvintele vieþii veº-nice»” (In 6,68). Ascultãtorii lui Isus, inclusiv ucenicii sãi,nu au dat cuvintelor auzite o interpretare simbolicã, meta-foricã, alegoricã, ci le-au înþeles ad litteram, aºa cum in-tenþiona Isus sã fie înþelese, altminteri, nu ar fi avutmotiv sã se înfurie ºi sã-l abandoneze. Isus spulberã, înfelul cum se exprimã, orice interpretare metaforicã: trupulmeu este cu adevãrat mâncare ºi sângele meu, cu ade-vãrat bãuturã. În acest sens strict literal, a înþeles ºi apos-tolul Pavel cuvintele lui Isus din sinagoga din Cafar-naum, cãci le scrie limpede corintenilor:

Cãci ori de câte ori mâncaþi din pâinea aceasta ºi beþi dinpotirul acesta, vestiþi moartea Domnului pânã când va veni.Astfel, cine mãnâncã pâinea ºi bea potirul Domnului înmod nevrednic va fi vinovat faþã de trupul ºi sângele Dom-nului. De aceea, omul sã se cerceteze ºi astfel sã mãnâncedin pâine ºi sã bea din potir. Cãci cine mãnâncã ºi bea nedeo-sebind trupul Domnului îºi mãnâncã ºi îºi bea propriaosândã” (1Cor 11,26-29),

nu deosebeºte trupul Domnului, nici nu e conºtient cãpâinea euharisticã e trupul Domnului ºi o trateazã ca pe


o pâine obiºnuitã. Nu poate exista o mai mare ºi o maicutremurãtoare responsabilitate pusã pe umerii oame-nilor decât aceasta.

Simon Petru i-a rãspuns: „Doamne, la cine sã mergem? Tuai cuvintele vieþii veºnice, iar noi am crezut ºi am cunoscutcã tu eºti sfântul lui Dumnezeu”. Isus le-a rãspuns: „Oarenu v-am ales eu pe voi doisprezece? Dar unul dintre voi esteun diavol!” De fapt, vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Isca-rioteanul, pentru cã acesta, unul dintre cei doisprezece, aveasã-l trãdeze (In 6,68- 71).

Ne întristeazã necredinþa iudeilor din sinagoga dinCafarnaum, ne cutremurã necredinþa unui apostol, a luiIuda, care, deºi nu credea, a primit la Cina cea de tainãEuharistia din mâinile lui Isus. „Dupã acea îmbucã-turã – noteazã evanghelistul – a intrat Satana în el” (In13,27). De fapt, noi avem mai multã credinþã decât el?Rãspunsul îl dãm dupã ce ne examinãm comportarea înfaþa sfântului Sacrament, modul în care participãm lacelebrarea Euharistiei ºi modul în care primim trupulDomnului. Personal, regret cã în liturgia romanã nuavem ºi noi o rugãciune înainte de împãrtãºanie, ca emo-þionanta rugãciune pe care o gãsim în liturgia bizantinã,din care redau doar începutul:

Cred, Doamne, ºi mãrturisesc cã tu eºti Cristos, Fiul luiDumnezeu cel viu, care ai venit în lume ca sã-i mântuieºtipe cei pãcãtoºi, întru care cel dintâi sunt eu. Cred cã ceiau este cu adevãrat însuºi preacurat trupul tãu ºi însuºipreacinstit sângele tãu...


OO rreelliiggiiee tteeooffaaggãã

Toatã lumea e de acord cã evreii, care au ascultat însinagoga din Cafarnaum discursul euharistic, erau preacarnali ca sã înþeleagã mesajul lui Isus. De fapt, lucrurilestau tocmai invers. E adevãrat cã erau prea carnali ca sãînþeleagã ceea ce discursul lui Isus avea spiritual în el. Înrealitate, ei nu erau suficient de carnali, erau prea inte-lectuali, prea cultivaþi, prea spirituali, prea civilizaþi casã înþeleagã ceea ce era primitiv, carnal, sângeros în cu-vintele lui Isus. „Dacã nu mâncaþi [una dintre traducerilefranceze ale evangheliilor, care exprimã cel mai binegândul lui Isus, sunã aºa: „de nu veþi devora”] trupulFiului Omului ºi nu beþi sângele lui, nu aveþi viaþã în voi”(In 6,53). E vorba, într-adevãr, de carne, de sânge uman,care se mãnâncã ºi se bea. E un limbaj antropofag ceaminteºte de canibalismul societãþilor primitive, al tribu-rilor la care încã nu a pãtruns civilizaþia umanã. „Cumpoate acesta sã ne dea trupul sãu sã-l mâncãm ºi sângelesãu sã-l bem? Sunt prea dure, prea brutale, prea barbare,prea respingãtoare aceste cuvinte. Cine poate sã le su-porte ºi sã le asculte fãrã sã-l treacã fiorii?” (cf. In 6,52).

Cu cât societatea creºtinã a evoluat, s-a civilizat, s-aspiritualizat, cu atât a adoptat mai mult atitudinea ºigândirea iudeilor din sinagoga din Cafarnaum. În cãrþilede teologie, în manualele de spiritualitate, în cãrþile derugãciuni se simte o repulsie, o jenã sã se afirme clar cãe vorba, în Euharistie, de carne de om care se mãnâncãºi de sânge de om care se bea. Se foloseºte un limbaj maiatenuat, mai delicat, mai puþin barbar, mai civilizat, mai

delicat: este sfântul Sacrament, e Sfânta Tainã, e Tainasfântului altar, este prezenþa realã. „Blestematã sã fieaceastã civilizaþie ºi aceastã delicateþe care mã separã deacest trup sfânt care este mântuirea mea”, scrie R.-L.Bruckberger în cartea sa, Istoria lui Isus Cristos.

Aceastã mentalitate intelectualistã a apãrut în EvulMediu la acele curente teologice de gândire care au pre-gãtit protestantismul. Dar providenþa îl dãruieºte Bise-ricii tocmai în aceastã perioadã a istoriei pe sfântul Tomade Aquino, cel mai mare teolog al Euharistiei, care elabo-reazã conceptul de „transsubstanþiere”, care în esenþãvrea sã spunã acest lucru: în Euharistie, substanþa pâiniise transformã în substanþa trupului lui Cristos, iar sub-stanþa vinului se transformã în substanþa sângelui luiCristos. Rãmân numai aparenþele pâinii ºi vinului, adicãaccidenþii, cum se exprimã gândirea scolasticã: ceea cese vede, se atinge, se gustã, se mãsoarã, se cântãreºte, sedivide. Însã, aceºti accidenþi ai pâinii ºi vinului sunt doarun suport strãin pentru substanþa trupului ºi sângeluilui Cristos. Îndãrãtul acestor aparenþe este carnea luiCristos jertfitã, pe care o devorãm, e sângele lui Cristosvãrsat pe cruce, pe care îl bem. Ce sunt, în fond, aceºtiaccidenþi, aceste aparenþe ale pâinii ºi vinului? O mascãce acoperã trupul de carne a lui Cristos? Exact. Acest lucruîl deranja pe celebrul profesor de teologie din secolul alXI-lea, Berengarius, care profesa ideile eretice ale precur-sorilor protestantismului:

Este nedemn de Cristos sã se prezinte adoraþiei oamenilordeghizat, mascat sub aparenþele strãine ale pâinii ºi vinului,cãci ar însemna sã se prefacã, sã ne înºele, sã ne mintã. Pâi-nea ºi vinul în Euharistie nu sunt altceva decât un simbolsubiectiv, ceva care ne duce cu mintea la cele petrecuteodinioarã în Cenacol ºi pe Calvar.

O RELIGIE TEOFAGÃ 217

Pentru societãþile moderne profane, masca a pierdutsensul sacru pe care îl avea la antici: masca o poartã azimascaþii la carnaval, la balurile mascate, criminalii ºirãufãcãtorii, poliþiºtii care îºi trag cagula pe faþã, adicãcei care vor sã-ºi ascundã identitatea, sã nu fie recu-noscuþi, sã nu fie urmãriþi. În societãþile primitive seîntâmpla tocmai contrariul: masca avea o funcþie esen-þialmente religioasã, ritualã ºi indica identitatea. Ea afost inventatã pentru a capta spiritele. În totemism,spiritul strãmoºului locuieºte în propria sa mascã. Timpde 3000 de ani, egiptenii le-au pus pe faþã eroilor morþimãºti stilizate, „pentru ca sufletul sã-ºi poatã gãsi loculde odihnã, masca servind drept cãlãuzã spiritului, aju-tându-l sã-ºi regãseascã trupul”. În muzeul din Atena potfi vãzute mãºtile funerare din aur ale conducãtorilornicenieni; aurul, metal incoruptibil, semnificând nemu-rirea. Berengarius, spirit modern avant lettre, nu ºtia cãmasca are funcþia de a indica ºi a confirma identitateapersoanei, de a dezvãlui ceea ce ascunde. Spre cinstea lui,Berengarius ºi-a renegat învãþãturile greºite ºi a fãcutaceastã mãrturisire de credinþã la Conciliul din Roma(1079):

Eu, Berengarius, cred din toatã inima ºi mãrturisesc cu bu-zele mele:– cã pâinea ºi vinul care se aºazã pe altar sunt, prin misterulrostirii sacre ºi al cuvintelor Rãscumpãrãtorului nostru,transformate în mod substanþial în carnea adevãratã, pro-prie ºi dãtãtoare de viaþã ºi în sângele lui Isus Cristos,Domnul nostru;– cã dupã consacrare e prezent adevãratul trup, care s-anãscut din Fecioarã ºi care a atârnat pe cruce, oferit pentrumântuirea lumii, care ºade la dreapta Tatãlui, ca ºi adevã-ratul sânge ce a þâºnit din coasta sa;– cã totul se petrece nu numai în simbol..., ci în realitateaproprie a naturii lucrurilor ºi în realitatea substanþei lor...


În aceasta cred, ºi nu voi mai învãþa nimic împotriva acesteicredinþe. Aºa sã mã ajute Dumnezeu ºi sfintele Evangheliiale lui Dumnezeu.

Pe plan liturgic, ca reacþie împotriva acestor erezii,vine, în 1264, sãrbãtoarea Trupului Preasfânt al luiCristos, cu admirabilele imnuri euharistice, în care sfântulToma de Aquino cântã misterul trupului glorios ºi al sân-gelui preþios.

Aºadar, creºtinii sunt un popor de antropofagi? Da, unpopor de antropofagi ºi, în acelaºi timp, de teofagi, cãcitrupul cu care ei se hrãnesc în Euharistie este trupulunui Dumnezeu încarnat. Ei iau parte la un ospãþ în carese devoreazã carne ºi se bea sânge, cãci cred în cuvintelelui Isus, care continuã sã fie auzite la orice Liturghie:„Acesta este trupul meu... acesta este sângele meu”. Gã-sim în Evanghelia dupã sfântul Luca o frazã ieºitã de pebuzele lui Isus, o frazã care nu-ºi gãseºte înþelesul decâtaplicatã la Euharistie: „Unde este cadavrul, acolo se voraduna ºi vulturii” (Lc 17,37). Euharistia nu e un ospãþal furnicilor, al insectelor, este un ospãþ al vulturilor, alpãsãrilor de pradã capabile sã devoreze un trup.

Creºtinismul este singura religie din lume care are încentrul ei un trup omenesc. Nu existã în toatã istoriareligiilor un caz asemãnãtor. Nu existã vreo religie, niciprintre cele mai senzuale ºi carnale, care sã aibã în centrulcultului ºi al adoraþiei un trup omenesc: un trup iubit,venerat, adorat, mâncat. Cãci ultima expresie a iubiriieste sã-l mãnânci pe cel pe care îl iubeºti, spre a deveniuna cu el. Care este ultima expresie a iubirii mameipentru copilul ei? „Mânca-te-ar mama!”

Aceasta este limita extremã pânã unde poate mergeiubirea: dincolo de ea nu se mai poate merge. Pânã aicia mers iubirea lui Isus: „Iubindu-i pe ai sãi, care erau în


lume, i-a iubit pânã la sfârºit” (In 13,1), adicã pânã lalimita peste care nu se mai poate trece. Mâncãm trupullui Cristos; dar, de fapt, el ne mãnâncã pe noi din iubire;cãci, când ne împãrtãºim, nu carnea lui se asimileazã ºise transformã în carnea noastrã, ci carnea noastrã setransformã în carnea lui, devenind nemuritoare ca a lui,înviatã cu anticipare: „Cine mãnâncã trupul meu ºi beasângele meu are viaþa veºnicã ºi eu îl voi învia în ziua depe urmã” (In 6,54).

Sfântul Toma de Aquino, într-un comentariu asupraScrisorii cãtre Efeseni, afirmã cã structura socialã ceamai profundã a Bisericii, aceea care rezultã din relaþia saunicã cu Dumnezeu, este clanul (domus). Dumnezeu,care este mai presus de orice înþelepciune ºi civilizaþieomeneascã, a ales aceastã structurã primitivã ºi barbarã,care, în mâinile sale, bineînþeles, s-a purificat, nu maiare nimic barbar în ea. În tot cazul, Biserica rãmâne unclan. Mai întâi, Israel a fost clanul lui Dumnezeu, apoiBiserica. De aceea, societãþile primitive, chiar fetiºiste,animiste, ne ajutã sã înþelegem realitatea profundã acreºtinismului mai bine decât societãþile evoluate, civili-zate; evoluate din punct de vedere material, tehnic, dardegenerate sub aspect religios, desacralizate. Clanurile,triburile primitive simþeau cã, pentru a intra în comu-niune cu sufletul unui erou, trebuiau sã-i mãnânce cupietate carnea ºi sã-i bea sângele. Canibalismul pe careîl practicau era un rit esenþialmente religios ºi mistic.Cei ce mâncau carnea eroului ºi îi beau sângele intrau încomuniune cu sufletul ºi spiritul eroului mort, îºi însuºeauvirtuþile lui. O ceremonie barbarã, un rit religios care nepare dezgustãtor, respingãtor. ªi totuºi, aceastã realitatesocialã primitivã a clanului a preferat-o Dumnezeu pentrua întemeia Biserica ºi pentru a mântui lumea. Euharistiaeste inima Bisericii, fãrã de care Biserica nu mai este


bisericã, se destramã. Ca ºi în animism, toate generaþiileclanului lui Cristos, ale Bisericii, mãnâncã trupul ºi beausângele întemeietorului clanului, pentru a intra în comu-niune cu sufletul ºi dumnezeirea lui, pentru a-ºi însuºivirtuþile lui, pentru a fi pãrtaºe la nemurirea lui. Pe dreptcuvânt, Euharistia se numeºte împãrtãºanie, comuniune.

Religia creºtinã graviteazã în întregime în jurul unuiom sacrificat, a cãrui carne o mãnâncã ºi al cãrui sângeîl beau creºtinii.

Cea mai oribilã crimã pe care pãgânii o atribuiau creº-tinilor în primele veacuri era aceasta: în adunãrile lor,creºtinii acoperã un copil cu fãinã, apoi bagã cuþitele înel, spunând cã bagã cuþitul în grãmada de fãinã, nu încopil; mãnâncã apoi carnea copilului sacrificat ºi îi beausângele. O calomnie abjectã, care într-un fel exprimaadevãrul de credinþã fundamental al creºtinilor. Jert-findu-se pe cruce, ar spune sfântul Augustin, ºi lãsându-necarnea ca sã o mâncãm ºi sângele ca sã-l bem, Cristos ainclus în jertfa sa toate jertfele din toate timpurile ºi aîmplinit cele mai profunde aspiraþii religioase ale ome-nirii, chiar dacã acestea au cunoscut uneori forme bar-bare, aberante, superstiþioase de manifestare.

Consider cã a fost o nenorocire foarte mare, o nenorocirela scarã planetarã ºi, fãrã îndoialã, irepetabilã, fenomenulcolonizãrii de Occident a populaþiilor cu mentalitate încãprimitivã, atunci când aceste popoare, numite sãlbatice,trãiau majoritatea în aglomerarea clanului, în interiorulunor structuri sociale neevoluate, dar la care toate tendin-þele profunde exprimau o foame nepotolitã de misticã ºisacru. La drept vorbind, Occidentul se laicizase ºi nu maiputea sã ofere decât o civilizaþie aproape în întregime pro-fanã. Acestor popoare, care aveau foame ºi sete de Dum-nezeu, li s-au dus cutii de conserve ºi Coca-Cola. Nu am ab-solut nimic împotriva cutiilor de conserve, nici împotriva


respectivei bãuturi, nici, în general, împotriva civilizaþieimateriale ºi mecanice, cu atât mai puþin împotriva efor-tului necesar, care, în prezent, pare sã se profileze pentrua salva omenirea de la mizerie ºi foame. Vreau doar sã spuncã aceasta nu e suficient ºi nu va fi niciodatã suficient. Az-tecii gândeau cã fac bine sacrificând divinitãþii pe munþivictime omeneºti. I-au masacrat un pic, considerându-i bar-bari din cauza jertfelor omeneºti [La drept vorbind, acestepopoare sãlbatice n-au ucis în toatã istoria lor atâþia oa-meni câþi au ucis popoarele civilizate numai în al DoileaRãzboi Mondial – aproximativ 60 de milioane – ºi nu aumãcelãrit în toatã istoria lor atâþia copii nevinovaþi câþimãcelãresc popoarele civilizate prin avort într-un singuran – tot aproximativ 60 de milioane (n.a.)]. Ar fi fost maibine sã li se explice cã o singurã victimã umanã poate sãaducã rãscumpãrarea, deoarece este fãrã pãcat, ºi aceastãvictimã este Cristos. ªi cã jertfa sa, adusã o datã pentrutotdeauna pe un munte, dar care se reînnoieºte sacramentalmereu ºi pretutindeni în liturgia euharisticã, face inutiletoate celelalte jertfe. Triburile primitive canibale simþeaucã, pentru a intra în comuniune cu sufletul unui erou, tre-buie sã-i mãnânci cu pietate carnea ºi sã-i bei sângele. Ade-vãrul este cã trebuie sã mãnânci carnea lui Cristos ºi sã-ibei sângele pentru a intra în perfectã comuniune cu sufletulºi cu dumnezeirea lui (R.-L. Bruckberger, Istoria lui IsusCristos).

Elogiind credinþa unui ofiþer pãgân care trãia în mij-locul locuitorilor din Cafarnaum, adicã în mijlocul celorce au refuzat sã creadã, Isus a zis:

Adevãr vã spun, cã nu am gãsit la nimeni în Israel o astfelde credinþã. De aceea, vã spun cã vor veni mulþi de la rã-sãrit ºi de la apus ºi vor sta la masã în împãrãþia cerurilorîmpreunã cu Abraham, Isaac ºi Iacob, iar fiii împãrãþiei vorfi aruncaþi în întunericul de afarã. Acolo va fi plânset ºiscrâºnirea dinþilor (Mt 8,10-12).


Sunt extrem de actuale cuvintele lui Isus pentru ma-sele de creºtini care au abandonat bisericile, Liturghia,fiindcã nu cred în Euharistie; vor fi aruncaþi în întune-ricul de afarã, ei, fiii împãrãþiei, în timp ce negrii dintriburile africane, din Patagonia, pigmeii, papuaºii vorsta la masã cu Abraham, cu Isaac ºi cu Iacob în împã-rãþia cerurilor.

Cuvintele ºi gândurile acestei meditaþii sunã brutal,barbar, canibal; pot provoca oroare. Este exact senti-mentul pe care l-au provocat, ieºite de pe buzele lui Isus,la ascultãtorii sãi din sinagoga din Cafarnaum. Ne vinesã spunem cu ucenicii care l-au abandonat: „Greu de su-portat sunt cuvintele acestea! Cine poate sã le asculte?”(In 6,60). Dar le suportãm ºi spunem cu Petru: „Doamne,la cine sã mergem? Tu ai cuvintele vieþii veºnice” (In 6,68).


UUnn oossppããþþ dduummnneezzeeiieesscc

Ceea ce a promis în sinagoga din Cafarnaum, Cristosa dus la îndeplinire în ajunul morþii sale. Ospãþul cupâine ºi peºte, la care Isus a sãturat circa 5.000 de per-soane, a fost un semn ºi o prevestire a ospãþului din Ce-nacol. Creºtinismul, s-a spus, este o religie a tristeþei ºia renunþãrii. Fals! Creºtinismul e sãrbãtoare ºi bucuriecontinuã. Ospeþele se þin lanþ. Dintotdeauna timpurilemesianice au fost descrise ca o petrecere imensã, un ospãþîmbelºugat întins pentru toatã lumea la rãscrucile dru-murilor sau pe înãlþimile munþilor.

Înþelepciunea ºi-a zidit casa ºi a înãlþat cele ºapte coloane.ªi-a înjunghiat vitele ºi a pregãtit vinul, ºi-a întins masa.ªi-a trimis servitoarele ºi a strigat de pe înãlþimile cetãþii:„Cine este prost sã vinã încoace!” Celor lipsiþi de priceperele spune: „Veniþi ºi mâncaþi din pâinea mea ºi beþi din vinulpe care l-am pregãtit!” (Înþ 9,1-5).

Iar Isaia spune:Domnul oºtirilor va pregãti pentru toate popoarele pe mun-tele acesta un ospãþ de bucate gustoase, un ospãþ de vinurivechi, de cãrnuri grase, pline de mãduvã, de vinuri vechiºi limpezite. Pe muntele acesta va înlãtura zãbranicul careacoperã toate popoarele ºi învelitoarea care înfãºoarã toateneamurile; el va nimici moartea pe vecie. Domnul Dum-nezeu va ºterge lacrimile de pe toate feþele ºi va înde-pãrta de pe tot pãmântul ocara poporului sãu; da, Domnula vorbit. În ziua aceea vor spune: „Iatã, acesta este Dum-nezeul nostru în care avem încredere cã ne va mântui.Acesta este Domnul, în care aveam încredere cã ne vamântui. Acesta este Domnul în care ne încredeam; acumsã ne veselim ºi sã ne bucurãm de mântuirea lui” (Is 25,6-9).

Biblia este presãratã de la un capãt la altul cu ospeþela care Dumnezeu se întreþine prieteneºte cu fiii oame-nilor. În prima carte a Bibliei, cele trei persoane divine,prefigurate prin cei trei oaspeþi misterioºi, se invitã lamasã la Abraham, la umbra stejarului de la Mambre. Seservesc bucate consistente: turte pregãtite de Sara, frip-turã de viþel, unt ºi lapte. Iar Biblia se încheie tot cu unmare ospãþ la care invitatul este însuºi Cristos: „Iatã, eustau la uºã ºi bat. Dacã cineva ascultã glasul meu ºi-mideschide uºa, voi intra la el ºi voi sta la masã cu el ºi elcu mine” (Ap 3,20). „Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºisã-l preamãrim, pentru cã a început nunta Mielului, iarMireasa lui s-a pregãtit... «Fericiþi cei chemaþi la ospãþulde nuntã al Mielului»” (Ap 19,7.9). Euharistia este mareasãrbãtoare a omenirii cu ospãþul întins permanent tu-turor popoarelor.

În ajunul morþii sale, Isus s-a întrunit cu ucenicii sãiîn Cenacol pentru a lua împreunã o cinã de rãmas bun,de adio, înainte de dureroasa despãrþire. De la Reformaprotestantã încoace, creºtinii discutã aprins între ei careeste semnificaþia ºi natura acestei Cine de pe urmã. Cri-tica biblicã liberalã, în secolul al XIX-lea, descoperea înaceastã Cinã influenþa ºi prezenþa riturilor eleniste deiniþiere. Bãtea câmpii. Pentru a înþelege cu adevãrat na-tura Cinei Domnului, trebuie sã urcãm la izvoarele litur-giei creºtine, adicã la liturgia iudaicã. Pe vremea lui Isus,în sânul poporului evreu erau o mulþime de grupuri micide persoane întrunite în jurul unui rabi, a unui lider spi-ritual. Un asemenea grup, sã-i spunem asociaþie, frater-nitate, club, se numea chaburah. Scopul unui chaburahera prietenia, dragostea fraternã. Era exclusã la liderulgrupului vreo ambiþie personalã, pofta de a domina. Preo-cupãrile erau de ordin religios ºi caritativ: pietatea, stu-dierea Legii, petrecerea timpului împreunã, punerea la

UN OSPÃÞ DUMNEZEIESC 225

un loc, comuniunea bunurilor spirituale ºi, într-o anu-mitã mãsurã, chiar materiale. Principala manifestarea chaburah-ului era o masã comunã pe care membriigrupului o luau sãptãmânal, vinerea, în ajunul sabatului,ºi în ajunul sãrbãtorilor.

În cele din urmã, ºi cina sãptãmânalã luatã împreunãs-a numit chaburah. Grupul de ucenici adunaþi în ju-rul lui Isus era un chaburah. ªi cum fraternitatea, dra-gostea, prietenia erau liantul care îi þinea uniþi pe mem-brii grupului, foarte probabil cã cuvântul grec agápecare exprimã iubirea specific creºtinã, este traducereacuvântului ebraic chaburah. Cina cea de tainã a fostîntrunirea chaburah-ului lui Isus pentru a lua masa îm-preunã în ajunul Paºtelui. Euharistia s-a nãscut într-unchaburah, într-un climat de comuniune, de prietenie, defraternitate. În Cenacol, la Cina cea de tainã, s-a nãscutspiritualitatea de comuniune; nu este invenþia vreuneiºcoli moderne de spiritualitate. Biserica s-a nãscut într-unchaburah. Faptele Apostolilor ne prezintã Biserica înziua ei de naºtere, la Rusalii, ca pe un chaburah: grupulmic de ucenici, strânºi în jurul Mariei, liderul spiritual,fiind statornici, printre altele, în comuniunea fraternã –koinonia –, care caracteriza viaþa ºi justifica existenþaoricãrui chaburah. Ca ºi Euharistia, Biserica s-a nãscutîntr-un climat de iubire fraternã ºi prietenie: aceasta estespiritualitatea de comuniune, singura spiritualitate pecare o poate trãi Biserica lui Cristos.

Cina pe care a luat-o Isus împreunã cu grupul sãu deprieteni în Cenacol a fost o cinã ritualã pascalã, þinutãdupã toate prescripþiile tipicului iudaic. „Înainte de sãr-bãtoarea Paºtelui, ºtiind Isus cã îi venise ceasul sã treacãdin lumea aceasta la Tatãl, iubindu-i pe ai sãi care erauîn lume, i-a iubit pânã la sfârºit” [pânã unde poate mergeiubirea] (In 13,1).


Când a venit ceasul, s-a aºezat la masã împreunã cu apos-tolii. ªi le-a spus: „Atât de mult am dorit sã mãnânc Paºteleacesta cu voi înainte de pãtimirea mea. Cãci vã spun cã nu-lvoi mai mânca pânã când nu se va împlini în împãrãþia luiDumnezeu” (Lc 22,14- 16).

Cina pascalã se desfãºura dupã un ceremonial precis,aºa cum era cerut de Legea lui Moise ºi prescris de Miºna,a doua carte sfântã a evreilor. Era un complex de rituri,gesturi, rugãciuni, binecuvântãri, purificãri, abluþiuni.Nimic nu era lãsat pe seama întâmplãrii sau a improvi-zaþiei sentimentale. Isus a respectat cu sfinþenie seder-ul,adicã prescripþiile rituale, chiar dacã evangheliºtii nu nedescriu toate detaliile Cinei Domnului. Nici nu era nevoie,întrucât cei pentru care ei scriau le cunoºteau foarte bine.Isus este model desãvârºit de corectitudine, de supunerefaþã de normele liturgice. Cad într-o deplorabilã eroaretoþi acei celebranþi ºi liturgiºti moderni, care îºi ima-gineazã cã regãsesc spiritul original ºi genuind al Cineicelei de tainã lãsând celebrarea Liturghiei pe seamaimprovizaþiilor ºi fanteziilor personale (cf. IOAN PAULAL II-LEA, Ecclesia de Euharistia, 52).

E de-a dreptul surprinzãtoare atitudinea lui Isus laCina cea de tainã: ºtia cã a doua zi va muri, ºi totuºi,în ajunul morþii sale, se comportã cu un calm extraor-dinar, cu o desãvârºitã stãpânire de sine. E preocupatsã fie observatã eticheta, ceremonialul cinei în toate de-taliile, ca ºi cum nimic nu avea sã se întâmple a doua zi.Gãsim în istorie exemple de oameni conºtienþi cã esen-þialul nu este sã mori, ci cum mori, dând dovadã de o stã-pânire de sine eroicã, fiind coerenþi pânã în ultima clipãcu ei înºiºi ºi cu modul lor de a trãi, în cuvinte, în gesturi;aceeaºi demnitate, aceleaºi reguli de viaþã pânã în ultimaclipã. Când delegaþii Convenþiei, la Revoluþia Francezã,


i-au dus regelui Ludovic al XVI-lea, care se afla la închi-soare, înºtiinþarea cã a decãzut din tron ºi cã este con-damnat la moarte, regele a fãcut trei paºi înainte: acestaera semnul protocolar la curtea Franþei, care indica sfâr-ºitul audienþei regale. Delegaþii au înþeles, au salutat,s-au înclinat profund ºi s-au retras cu spatele înainte;totul în conformitate cu ceremonialul de la curtea Franþei.Ludovic al XVI-lea în închisoare ºi condamnat la moartea fost mai rege decât atunci când ºedea pe tron.

Biograful lui Mazarin povesteºte cã celebrul cardinal,„înainte de a muri, a cerut sã fie bãrbierit, iar mustãþilesã-i fie întoarse cu drotul; i se dãdu cu roºu pe obraji ºipe buze. A fost fardat atât de bine cu roºu ºi cu alb deSpania, încât probabil niciodatã n-a fost în viaþa lui maialb ºi mai rumen”. În zorii zilei de 9 martie 1661, proaspãtras, pomãdat, frizat, îmbrãcat în sutana purpurie, cu ti-chia roºie pe cap, cardinalul ºi-a dat sufletul, murmu-rând: „Mai am puþin, mintea mi se tulburã. Îmi punnãdejdea în Isus Cristos”. Dacã niºte bieþi oameni su-puºi vanitãþii au reuºit sã rãmânã fideli tabieturilor ºiregulilor lor de viaþã în faþa morþii, nu ne mirãm cã Isus,în ajunul morþii sale, la Cina cea de tainã, respectã în-tocmai ceremonialul prescris.

Deºi umbra crucii se proiecta deja în Cenacol, cina s-apetrecut într-o atmosferã de bucurie ºi voie bunã, din carecântãrile ºi cupele cu vin nu au lipsit. Fiecare comeseana bãut, pe parcursul ospãþului, conform ritualului, patrucupe cu vin. A cincea a rãmas nebãutã; era rezervatã pro-fetului Ilie, în caz cã vine pe neaºteptate în toiul ospãþului.Avea ºi un scaun pregãtit, pe care nu se aºeza nimeni.

S-au cântat psalmi. Spre miezul nopþii s-a þinut ritulcentral, numit hagadah: copilul cel mai mic din familie(în cazul nostru, apostolul Ioan) îi punea oficiantului –oficiantul fiind tatãl sau liderul chaburah-ului – cele


patru întrebãri rituale cu privire la lucrurile neobiºnuitecare se petrec în respectiva noapte la aceastã cinã pas-calã, fãcând din acea noapte o noapte diferitã de toatecelelalte nopþi. În esenþã, rãspunsul ce trebuie dat estecel pe care îl gãsim în Miºna:

Aceastã noapte este diferitã de celelalte datoritã celor fã-cute de Domnul la ieºirea din Egipt. De aceea, se cuvinesã-i mulþumim, sã-i aducem laudã, mãrire, cinste ºi sã-lbinecuvântãm pentru toate faptele minunate pe care le-afãcut pentru pãrinþii noºtri ºi pentru noi. El ne-a strã-mutat dintru captivitate la libertate, de la tristeþe la bu-curie, de la jale la sãrbãtoare, de la întuneric la luminazilei, de la sclavie la rãscumpãrare. De aceea, se cuvine sãcântãm în faþa lui „Aleluia”. Fiecare generaþie, fiecareevreu trebuie sã se considere personal eliberat din Egipt;pentru fiecare dintre cei prezenþi, Dumnezeu face în mo-mentul de faþã ce a fãcut pentru strãmoºii lor.

Dar în acest moment, la Cina cea de tainã, vine mareanoutate. În interiorul acestui ospãþ, în care prescripþiilerituale sunt respectate cu minuþiozitate, Isus introduceelemente noi: schimbã conþinutul, substanþa, semni-ficaþia vechiului hagadah, introducând un conþinut cutotul nou, cina pascalã iudaicã devenind Cina DomnuluiIsus. Cina pascalã iudaicã, cu mielul sacrificat, era orien-tatã spre trecut, spre evenimentul eliberãrii poporuluiales din sclavia Egiptului; cina Domnului e orientatã spreviitor, spre sacrificiul personal de a doua zi, spre moarteasa iminentã. El, Cristos, este adevãratul Miel pascal, prinsacrificarea cãruia avea sã fie eliberatã întreaga omenirede sclavia pãcatului, a morþii ºi a Satanei.

Isus introduce un element nou în ritualul cinei pascaleîndatã dupã distribuirea primei cupe cu vin, deci înaintede momentul întemeierii Euharistiei. Evangheliºtii pre-cizeazã cã, pânã în momentul acela, fuseserã dezbateri


aprinse între apostoli, voind sã se clarifice problema: caredintre ei este cel dintâi? În orice salã de mese, la evrei, eraun lighean ºi un ibric pentru spãlarea ritualã a mâinilor.Uneori, chiar gazda spãla mâinile invitaþilor. Isus, la unmoment dat, se ridicã de la masã, îºi dezbracã mantia, seîncinge cu un ºtergar ºi spalã nu mâinile, cum era obi-ceiul, ci picioarele comesenilor.

Dupã ce le-a spãlat picioarele, ºi-a luat hainele, s-a aºezatiarãºi la masã ºi le-a spus: „Înþelegeþi ce am fãcut pentruvoi? Voi mã numiþi «Învãþãtorul» ºi «Domnul» ºi bine spu-neþi, pentru cã sunt. Aºadar, dacã eu, Domnul ºi Învãþã-torul, v-am spãlat picioarele, ºi voi trebuie sã vã spãlaþipicioarele unii altora. Cãci v-am dat exemplu, ca ºi voi sãfaceþi aºa cum v-am fãcut eu. Adevãr, adevãr vã spun: nueste servitorul mai mare decât stãpânul sãu ºi nici trimisulmai mare decât cel care l-a trimis. ªtiind acestea, fericiþisunteþi dacã le faceþi” (In 13,12-17).

Între spiritul stãpânilor acestei lumi, roºi de ambiþieºi de pofta de a domina, ºi spiritul celor care fac parte dinchaburah-ul lui Isus nu e numai deosebire, ci contradicþietotalã:

Voi ºtiþi cã cei care sunt consideraþi conducãtori ai popoa-relor le dominã ºi cei mari dintre ei îºi fac simþitã pu-terea asupra lor. Dar între voi sã nu fie aºa. Dimpotrivã,cine vrea sã devinã mare între voi sã fie slujitorul vostruºi cine vrea sã fie primul între voi sã fie servitorul tuturor.Pentru cã nici Fiul Omului n-a venit ca sã fie slujit, ci ca sãslujeascã ºi sã-ºi dea viaþa ca rãscumpãrare pentru cei mulþi(Mc 10,42-45).

Este impresionant gestul lui Isus: un gest nu numaide umilinþã profundã – Creatorul care spalã picioarelecreaturilor sale, Dumnezeu care spalã picioarele omu-lui! –, ci, mai ales, un gest de iubire maternã, delicatã.


A spãla picioarele era serviciul cel mai umilitor pe caresclavii îl fãceau stãpânilor lor, dar, în acelaºi timp, e unserviciu matern: este mama care îºi spalã, îºi îmbãiazãcopiii: spãlarea picioarelor prevesteºte serviciul de a douazi a servitorului lui Iahve, care avea sã-ºi dea viaþa pentrurãscumpãrarea celor mulþi pe care îi va spãla de pãcatecu sângele sãu.


IIuubbiirreeaa eessttee mmaaii ttaarree ccaa mmooaarrtteeaa

Prin gestul impresionant al spãlãrii picioarelor, Isusaratã cã între ucenicii sãi trebuie sã fie un climat deiubire, de slujire reciprocã, de umilinþã. Dar, nici într-uncaz, nu a anulat principiul autoritãþii, instituind o demo-craþie, o libertate de opinie ºi de gândire în înþelesulmodern al cuvântului, ºi cu atât mai puþin, nu a auto-rizat anarhia. Dupã ce, la Cina cea de tainã, Isus prezicelepãdarea lui Simon Petru, adaugã: „Simon, Simon, iatã,Satana v-a cerut ca sã vã cearnã ca pe grâu; eu, însã,m-am rugat pentru tine, ca sã nu piarã credinþa ta; iartu, când te vei fi întors, întãreºte-i pe fraþii tãi” (Lc 22,31-32). Este imposibil ca în aceste cuvinte rostite de Isusîn ajunul morþii sale, într-un moment atât de grav ºi desolemn, cuvinte fãcând parte din testamentul sãu spiri-tual, lãsat în cadrul primei ºi unicei Euharistii pe care oîntemeiazã ºi o celebreazã, sã nu vedem o învestiturãclarã acordatã lui Petru, un primat pe care el trebuiesã-l împlineascã din iubire faþã de Cristos ºi faþã de fraþiisãi în spirit de slujire. Pentru noi, catolicii, ºi pentrucine respectã cuvântul ºi voinþa lui Cristos, exprimatã culimbã de moarte, primatul acordat lui Petru nu înseamnão obiºnuinþã, un mod de a gândi moºtenit din familie,primit în copilãrie, un confort intelectual, o lene a minþii,ci o bârnã de salvare pe o corabie naufragiatã, în totalãderivã pe o mare dezlãnþuitã. Petru e stânca, garantulcredinþei, al adevãrului, nu fiindcã ar fi atât de puternic,cum se credea el când proclama sus ºi tare: „Doamne...îmi voi da viaþa pentru tine!” (In 13,37). Isus îi prezicecã, înainte de a cânta cocoºul de trei ori, se va lepãda de

el. Dar Petru este stânca ºi temelia credinþei, datoritãrugãciunii lui Isus: „M-am rugat pentru tine, ca sã nuscadã credinþa ta. Tu eºti autorizat sã-i întãreºti pe fraþiitãi atunci când le slãbeºte credinþa, când se abat de laadevãr” (cf. Lc 22,32). Prerogativa acordatã lui Petru vizao lungã duratã de timp în viitor, de aceea, era normal sãtreacã la urmaºii sãi. Ce sens ar fi avut ca Isus sã orân-duiascã Euharistia ºi primatul lui Petru, dacã sfârºitullumii, cu reîntoarcerea lui Isus, avea sã se petreacã doardupã câteva zile sau sãptãmâni?

Scrie sfântul Ioan: „...Isus trebuia sã moarã pentrupopor. ªi nu numai pentru popor, ci ºi pentru a-i adunalaolaltã pe fiii risipiþi ai lui Dumnezeu” (In 11,51-52).Euharistia, care este memorialul morþii Domnului, estetemelia unitãþii celor care cred în Cristos, ºi speranþarefacerii unitãþii, a ecumenismului. Scrie papa Ioan Paulal II-lea: „Dorinþa de a ajunge la unitate ne îndeamnãsã întoarcem privirile spre Euharistie, care este sacra-mentul prin excelenþã al unitãþii poporului lui Dumnezeu,dat fiind cã este expresia sa cea mai desãvârºitã ºi iz-vorul sãu incomparabil” (Ecclesia de Eucharistia, 43).

Ucenicilor sãi, la Cina cea de tainã, Isus le dã poruncaiubirii:

Copii, încã puþin mai sunt cu voi. Mã veþi cãuta ºi, aºa cumle-am spus iudeilor, vã spun acum ºi vouã: „Unde merg eu,voi nu puteþi veni”. Vã dau o poruncã nouã: sã vã iubiþiunii pe alþii. Aºa cum eu v-am iubit, aºa sã vã iubiþi unul pealtul. Prin aceasta vor recunoaºte toþi cã sunteþi uceniciimei: dacã aveþi dragoste unii faþã de alþii (In 13,33-35).Dar, totodatã, la Cina cea de tainã, Isus le vorbeºte

ucenicilor despre credinþã ºi adevãr ºi îl orânduieºtepe Petru drept garant al adevãrului în credinþã.

În emoþionanta rugãciune pe care Isus o rosteºte laCina cea de tainã – rugãciunea numitã sacerdotalã –, în

IUBIREA ESTE MAI TARE CA MOARTEA 233

repetate rânduri, de pe buzele sale iese cuvântul „ade-vãr”: „Tatã... consacrã-i în adevãr; cuvântul tãu este ade-vãr... ºi pentru ei mã consacru pe mine însumi, ca ºi ei sãfie consacraþi în adevãr” (In 17,17.19). Iubirea ºi adevãrul:iatã cei doi piloni ai ecumenismului autentic. Adevãrulfãrã iubire, spunea papa Paul al VI-lea, ucide; iubireafãrã adevãr este oarbã. Iar un ecumenism în care esteiubire, dar nu este adevãr, degenereazã într-un fals ire-nism, într-un fals pacifism, spunea acelaºi papã. Asist devreo douã decenii bune la celebrãrile ecumenice anualeºi constat cu uimire cã, la celebrarea cuvântului luiDumnezeu din cadrul acestora, s-au citit toate textelebiblice referitoare la iubire ºi nu s-a citit nici o lecturãevanghelicã referitoare la adevãr ºi la primatul lui Petru,garantul adevãrului. Oare cuvântul lui Cristos, cuvântulevangheliei, nu mai este valabil? Nu mai este adevãrat?S-a demodat? S-a perimat? Ori se încearcã un ecume-nism diplomatic, bazat pe abilitãþi, strategii ºi negocieriomeneºti, unde totul e prietenia ºi buna înþelegere, dia-logul ca scop în sine, mutilându-se evanghelia? Sau s-aadoptat concepþia masonicã, new age-istã, potrivit cãreiaadevãrurile revelate, dogmele sunt cauza tuturor discor-diilor dintre oameni?

În enciclica amintitã, papa Ioan Paul al II-lea deplângeºi un alt abuz deosebit de grav, care se naºte dintr-unecumenism din care este exclus adevãrul: concelebrareaEuharistiei cu preoþi care nu sunt în comuniune de cre-dinþã cu urmaºul lui Petru ºi conferirea fãrã discernã-mânt a Euharistiei creºtinilor de alte confesiuni:

Tocmai pentru cã unitatea Bisericii, pe care Euharistia orealizeazã prin jertfa lui Cristos ºi prin împãrtãºirea cu tru-pul ºi sângele Domnului, comportã exigenþa inderogabilãa comuniunii totale în legãturile mãrturisirii de credinþã,a sacramentelor ºi a guvernãrii ecleziastice, nu se poate


concelebra aceeaºi liturgie euharisticã pânã când nu serestabileºte integritatea acestor legãturi. O asemenea con-celebrare nu ar putea sã fie un mijloc valabil ºi chiar arputea sã constituie un obstacol în calea comuniunii depline,minimalizând valoarea distanþei ce ne separã de þinta fi-nalã ºi introducând sau sprijinând ambiguitãþi asupra unuiasau altuia dintre adevãrurile credinþei. În aceastã materie,interdicþia legii Bisericii nu lasã spaþiu incertitudinilor, dinrespect faþã de norma moralã declaratã public de Conciliulal II-lea din Vatican (Ecclesia de Eucharistia, 44).

Era un lucru obiºnuit ca cina unui chaburah sã fie în-soþitã de o conversaþie care sã se prelungeascã pânã târziunoaptea. Aºa s-a întâmplat ºi la Cina cea de tainã. Evan-ghelistul Ioan, unul dintre cei prezenþi, ne redã o partedin cuvintele rostite de Isus în acea noapte memora-bilã. Existã o anumitã analogie între banchetul de adioþinut de Socrate înainte de a muri, descris de Platon înPhaedon, ºi banchetul de adio þinut de Isus în ajunulmorþii sale. În lunga conversaþie din cursul banchetului,Socrate le spunea învãþãceilor care îi sorbeau ultimelecuvinte spuse cu limbã de moarte: „Pentru nimic în lumesã nu credem cã este îngãduit ca ceea ce nu este curat sãvinã în contact cu ceea ce este curat”. Pentru Platon,necurat este trupul abominabil, respingãtor, cãruia îiaplicã epitetele cele mai dispreþuitoare: trupul este oinfecþie, o nebunie, o mizerie care împiedicã cunoaºterea,filozofia ºi chiar mântuirea sufletului. De altfel, numaisufletul este capabil de cunoaºtere, de filozofie, de mân-tuire. Moartea înseamnã purificarea supremã ce elibe-reazã sufletul de singurul rãu care este trupul. Moarteasalveazã definitiv sufletul filozofului desãvârºit, în timpce sufletul vulgar, care nu s-a detaºat complet de trup,care, din nefericire, rãmâne alipit de el, este condamnatla reîncarnãri ulterioare, cea mai oribilã pentru un bãrbat


fiind reîncarnarea într-un trup de femeie, rezervatã bãr-baþilor deosebit de nelegiuiþi în viaþã. Ca ºi Socrate, îna-inte de a muri, Isus, în Joia Sfântã, vorbeºte ºi el desprenoþiunea de „curat” ºi „necurat”. Înainte de a spãla pi-cioarele apostolilor, spunea: „Cine a fãcut baie nu trebuiesã-ºi spele decât picioarele, cãci este curat în întregime[dupã ce ai ieºit din baie, picioarele se murdãresc, atin-gând pãmântul]. ªi voi sunteþi curaþi, dar nu toþi” (In13,10). Adaugã evanghelistul Ioan: „Cãci îl ºtia pe celcare avea sã-l trãdeze; de aceea, a spus: «Nu toþi sunteþicuraþi»” (In 13,11). În limbajul simbolic al lui Isus, baiaeste simbolul curãþiei totale a sufletului. Dintre toatesufletele, unul singur este necurat. Care? Sufletul desfrâ-natului, al adulterului, al leprosului? Nu, sufletul trãdã-torului. Trãdarea: iatã care este pentru Isus necurãþianecurãþiilor; mai ales când sufletul trãdãtorului e unsuflet de apostol. Chiar când e vorba de pãcatele cãrnii,acoperit de necurãþie este sufletul.

În gestul spãlãrii picioarelor, momentul cel mai impre-sionant, în care Isus împinge umilinþa ºi iubirea din-colo de limita imaginabilului, este acela când Isus îi spalãpicioarele lui Iuda. Nietzsche s-a înºelat complet cândîºi bãtea joc de virtuþile creºtine precum: blândeþea,bunãtatea, umilinþa, iubirea, iertarea duºmanilor, ca fiindun semn de laºitate ºi slãbiciune sufleteascã. Pentru ela fost uºor sã le ia în derâdere, dar n-a fost în stare sã lepractice, fiindcã nu avea un suflet de erou.

În Joia Sfântã, blândeþea, umilinþa, iubirea lui Isus înmomentul când îngenuncheazã ºi spalã picioarele trãdã-torului, acele picioare care numai peste câteva ore aveausã atârne, sã se bãlãbãneascã în aer la o anumitã dis-tanþã de pãmânt sub creanga unui copac, au fost roadeleunui control de sine ºi ale unei iubiri cu adevãrat eroice.


Însã una dintre trãsãturile cele mai uimitoare ale per-sonalitãþii lui era aceea cã la el iubirea nu era niciodatãoarbã. Isus nu închidea niciodatã în mod intenþionatochii la greºelile altora, aºa cum facem noi adesea: nuvãd, nu aud, nu mã intereseazã, e treaba lui, e opþiunealui. De ce sã-i fac rãu? De ce sã-l pârãsc? A închide ochii înaceste situaþii, a acoperi, a tãinui nu înseamnã a iubi; dim-potrivã, e lipsã de iubire. Înseamnã a fi complice, a te facevinovat de pãcatul altuia. În clipele în care Isus îi aratãlui Iuda semnele unei iubiri, ale unei prietenii, ale uneiumilinþe absolut miºcãtoare – a întinge, în acelaºi mo-ment, bucãþica de pâine împreunã cu altul, însemna lasemiþi a-i face dovada unei prietenii speciale –, tocmai înacele momente, el îl denunþã, îl demascã public pe trã-dãtor; era ultima încercare de a-i deschide ochii, de a-laduce la realitate, de a-l salva. Isus ºtia ce plãnuieºte Iudaîn mintea lui: Sã ascultãm povestirea evangheliºtilor:

În timp ce mâncau, a zis: „Adevãr vã spun, unul dintre voimã va trãda”. Întristaþi peste mãsurã, ei au început sã-ispunã unul dupã altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” Ela rãspuns: „Cel care ºi-a întins mâna cu mine în blid, acelamã va trãda. Cãci Fiul Omului merge dupã cum a fost scrisdespre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului estevândut! Mai bine ar fi fost pentru omul acela dacã nu s-arfi nãscut!” Atunci, Iuda, cel care avea sã-l trãdeze, l-a în-trebat: „Nu cumva sunt eu, învãþãtorule?” El i-a rãspuns:„Tu ai zis!” (Mt 26,21-25).[Isus], întingând îmbucãtura, a luat-o ºi i-a dat-o lui IudaIscarioteanul, fiul lui Simon. Dupã acea îmbucãturã, a in-trat Satana în el. Atunci, Isus i-a zis: „Ceea ce vrei sã faci,fã repede!”... Aºadar, dupã ce a luat îmbucãtura, el a ieºitrepede. ªi era noapte” (In 13,26-27.30).

Noapte, întuneric era afarã; noapte, întuneric era însufletul lui Iuda. Ce noapte, ce întuneric trebuie sã fie


în sufletele tuturor turnãtorilor, care au trãdat Bisericaºi ºi-au vândut confraþii la Securitate, din laºitate saudin interes, în anii întunecoºi ai comunismului! Dupã ce,eventual, înainte de împãrtãºanie, au rostit rugãciuneaprescrisã la fiecare Liturghie: „Cinei tale celei de tainã,astãzi, Fiule al lui Dumnezeu, pãrtaº primeºte-mã, cã nuvoi spune duºmanilor taina ta, nici sãrutare îþi voi da, caºi Iuda, ci ca tâlharul mãrturisesc þie: Pomeneºte-mã,Doamne, întru împãrãþia ta” (din liturgia bizantinã).

Sfârºitul lui Socrate, povestit de Platon, continuã sãfascineze generaþiile de cititori. Condamnat sã bea cucutãpentru impietate ºi corupere a tineretului, filozoful îºipregãteºte ºi îºi trãieºte sfârºitul într-o manierã elegantãºi demnã. ªtie cã va muri de o moarte violentã, bândotravã, dar dominã perfect evenimentul. Îºi adunã uce-nicii pentru un banchet de rãmas bun. Discutã îndelungdespre nemurirea sufletului, despre stãpânirea pe caresufletul trebuie sã o aibã asupra trupului, despre spe-ranþa în bunurile superioare meritate deja pe pãmânt prinexerciþiul necontenit al filozofiei. Se bucurã de moarte,privind-o ca pe o eliberare. Socrate moare înconjurat deucenicii sãi, care îi rãmân toþi fideli: o moarte frumoasã,liniºtitã, seninã, fãrã luptã, fãrã agonie, fãrã spaimã,fãrã angoasã, fãrã spasme. Socrate îºi pãrãseºte trupul,aºa cum ºi-a lepãdat tunica murdarã înainte de a facebaie, la sfârºitul banchetului. Dupã ce s-a îmbãiat, l-achemat pe executor, care i-a dat cucuta. Noteazã Platon:„Bãu otrava cu un calm ºi o seninãtate de admirat... apoise plimbã încoace ºi încolo”. Când a simþit cã îi amor-þesc picioarele, s-a întins, ca otrava sã-ºi facã efectul. Ul-timele cuvinte au fost adresate prietenului sãu, Criton:„Criton, îi datorãm lui Asclepios un cocoº, sã nu uiþi sãîi dai datoria”. Socrate îi promisese un cocoº lui Asclepios,zeul medicinei, dacã îl va vindeca de o boalã: acum îl


vindeca ºi îl elibera de toate bolile. Filozoful trebuia sã-ºirespecte cuvântul. Este o mare deosebire între ban-chetul de rãmas bun al lui Socrate ºi banchetul de rãmasbun al lui Isus. ªi Isus este înconjurat de învãþãceiisãi, vorbeºte ºi el despre nemurirea sufletului, despretrup, despre plecarea sa din lume. Dar la banchetul sãu,moartea ce avea sã vinã peste puþine ore nu avea chipulvesel al morþii lui Socrate. Pentru Isus, moartea e îngro-zitoare, e un blestem, e pedeapsã pentru pãcat; la apro-pierea ei, Isus tremurã, transpirã sânge. Moartea îºi facedeja prezentã umbrele, spaimele, la Cina cea de tainã.Ceasurile ce au mai rãmas pânã la venirea morþii suntpresãrate cu evenimente pe care Isus le trãieºte anti-cipat: un ucenic îl va trãda, Petru se va lepãda de trei ori,ceilalþi ucenici vor alege fuga, cãci, cum scrie profetulZaharia, „Voi bate pãstorul ºi oile se vor risipi” (Zah 13,7).Înainte de a muri, Isus se simte singur: „Iatã, vine ceasul– ba a ºi venit – când vã veþi împrãºtia fiecare la ale saleºi mã veþi lãsa singur; dar eu nu sunt singur, pentru cãTatãl este cu mine” (In 16,32). În singurãtatea lui, îl arealãturi cel puþin pe Tatãl sãu. Mâine va fi cu desãvârºiresingur: pe cruce va striga: „Dumnezeul meu, Dumne-zeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” (Mt 27,46).

O datã terminatã cina, însoþit de ucenicii sãi, Isuspãrãseºte Cenacolul, coboarã spre Valea Cedronului, otraverseazã ºi intrã în Grãdina Mãslinilor. Isus este cu-prins de angoasã ºi spaimã. Le spune apostolilor: „Su-fletul meu este cuprins de o tristeþe de moarte; rãmâneþiaici ºi vegheaþi cu mine!” ªi, mergând puþin mai încolo,a cãzut cu faþa la pãmânt, spunând: „Tatã! Dacã esteposibil, sã treacã de la mine paharul acesta. Dar sã sefacã nu cum vreau eu, ci cum vrei tu” (Mt 26,38-39).

Apostolii nu rezistã somnului. Se culcã înveliþi în man-tiile lor sub bãtrânii mãslini, spre a petrece o noapte


liniºtitã dupã o cinã copioasã. Dorm adânc primii epis-copi, doarme primul papã, Petru, dorm toþi apostolii înprima noapte a hirotonirii lor preoþeºti ºi a primei lorîmpãrtãºanii, în timp ce Isus îºi începe agonia. În aceastãnoapte, e cufundatã într-un somn adânc toatã Bisericaluptãtoare. Numai pe Iuda nu-l prinde somnul în aceastãnoapte. Nici pe duºmanii lui Isus. Negocierile în vedereaprinderii ºi executãrii lui sunt în toi.


MMIISSTTEERREELLEE DDEE DDUURREERREE

MMaaiiccaa îînndduurreerraattãã

Am meditat misterele de bucurie ºi de luminã ale Ro-zariului. Continuãm cu misterele de durere. Vom par-curge împreunã drumul stropit ºi sfinþit de sângele luiCristos ºi de lacrimile mamei sale – cum se exprima atâtde frumos papa Leon al XIII-lea. E bine de amintit dincând în când un lucru care pare cã încetul cu încetul seºterge din memoria noastrã, ºi anume cã, în tradiþia noas-trã creºtinã, ziua de sâmbãtã este dedicatã cinstirii deo-sebite a sfintei Fecioare. E o tradiþie veche, atestatã dejaîn secolul al VIII-lea de marele savant benedictin Alcuin.În sacramentarul cerut de Carol cel Mare de la papa gã-sim ºapte liturghii votive compuse de Alcuin, câte unapentru fiecare zi din sãptãmânã, pentru a nu se repetaLiturghia de duminicã; cea de vineri e dedicatã sfinteiCruci, cea de sâmbãtã, sfintei Fecioare.

Pentru justificarea unei atare alegeri, autorii biseri-ceºti, chiar din cele mai vechi timpuri, aduc mai multemotive. Astfel, spun ei: „Dupã cum Dumnezeu a bine-cuvântat ziua a ºaptea ºi a sfinþit-o (cf. Gen 2,3), tot aºaa binecuvântat-o ºi a sfinþit-o pe Maria, copleºind-o cuharul sãu cum nu a fãcut-o cu vreo altã fãpturã”. Apoi,în ziua a ºaptea, Dumnezeu a încetat orice muncã ºi s-aodihnit. Sâmbãtã înseamnã odihnã. Dar adevãrata odihnãDumnezeu a gãsit-o în Maria, cãreia liturgia îi aplicã cu-vintele din Cartea Înþelepciunii: „Cel care m-a creat ºi-agãsit odihna în cortul meu” (Sir 24,8). Mai departe, dupãcum sâmbãta anticipeazã ºi pregãteºte venirea duminicii,la fel, Maria este aurora care pregãteºte venirea Soarelui,îl introduce în lume pe Cristos.

Dar motivul cel mai puternic este altul, ºi aici aparelegãtura dintre ziua de sâmbãtã ºi tema meditaþiilornoastre: în sâmbãta în care Isus se afla în mormânt, întimp ce ucenicii cei mai apropiaþi ai lui Isus s-au clãtinatîn credinþã ºi l-au abandonat, doar Maria a rezistat, a rã-mas neclintitã în credinþã. Ce ar fi fost dacã ºi Maria ºi-arfi pierdut credinþa? Sfântul Robert Bellarmin era ºocatºi nu putea sã accepte o asemenea idee, cãci îºi spunea:e posibil sã existe o eclipsã totalã de credinþã în Bisericã?Nu a existat nici o eclipsã; numai cã în acea zi tristã desâmbãtã toatã Biserica era Maria. Un cunoscut liturgistdin zilele noastre, M. Magrassi, scrie pe bunã dreptate:

Sâmbãta dintre vinerea pãtimirii ºi a morþii ºi duminicaînvierii e plinã de credinþa Mariei, ca ºi cum toatã credinþaBisericii s-ar fi concentrat în ea; în timp ce credinþa sestingea în toþi, ea, cea dintâi credincioasã, a rãmas singurãîn a þine flacãra aprinsã, a rãmas neclintitã în obscuri-tatea credinþei, nemiºcatã la vreme de îndoialã; încã o datãBiserica se identificã cu aceea care sub cruce fusese chematãsã devinã mamã a tuturor.

Misterul participãrii preasfintei Fecioare la patima ºimoartea Fiului sãu a cunoscut ºi cunoaºte cea mai pro-fundã rezonanþã în inimile ºi sensibilitatea religioasãa poporului creºtin. Dovadã numeroasele exerciþii de pie-tate care s-au nãscut în jurul sfintei Fecioare îndurerate:Rozariul de durere, cele 7 dureri ale Mariei, precum ºialtele necunoscute la noi, ca, de pildã: Via Matris (o alter-nativã la Calea Crucii), Coroana Îndureratei, Dezolataº.a.m.d. Pietatea creºtinã s-a oprit asupra fiecãrui aspectal durerii Mariei venerând fiecare episod în parte. DupãConciliu, Biserica, dincolo de aceastã fragmentare, vreasã ne dea o viziune mai profundã ºi mai completã, arã-tându-ne în Maria misterul unui drum al credinþei carea cunoscut suferinþa, în totalã unire cu „omul durerilor”,

MAICA ÎNDURERATÃ 243

total deschisã la voinþa lui Dumnezeu. Asupra acestuiaspect insistã Conciliul care ne spune în Lumen gentium:

Sfânta Fecioarã a înaintat în peregrinarea credinþei ºi apãstrat cu fidelitate unirea cu Fiul sãu pânã la picioarelecrucii, unde, nu fãrã un plan divin, a stat neclintitã (cf. In19,25), a suferit adânc împreunã cu Fiul ei unul nãscut ºis-a unit cu suflet de mamã la jertfa lui, consimþind cu iubirela sacrificarea Victimei nãscute din ea (LG 58).

În aceastã perspectivã, ultima durere a Mariei nu esteaºezarea trupului neînsufleþit al Fiului ei în mormântulpus la dispoziþie de Iosif din Arimateea. Ea a suferit încontinuare cu Biserica în primii ani de existenþã a aces-teia. Toate prigoanele ºi necazurile despre care vorbescFaptele Apostolilor, au fãcut-o sã sufere adânc. ªi, în con-tinuare, soarta Bisericii, nu-i este indiferentã. „Bisericaeste Cristos în agonie pânã la sfârºitul lumii” – a spusunul dintre oamenii mari ai Bisericii din Franþa. For-mula este genialã, dar nu este completã. Biserica esteCristos în agonie, având-o alãturi pe mama sa în lacrimi,pânã la sfârºitul lumii. Acest lucru a devenit o realitatevizibilã în lume în ultima vreme. Se înregistreazã în ulti-mele decenii un fenomen neobiºnuit: o mulþime de statuiºi icoane ale Maicii Domnului care plâng. Fenomenul aînceput prin anii ’50, când la Siracusa, în Sicilia, o sta-tuetã de ghips din casa unui muncitor a vãrsat lacrimitimp de 3 zile ºi jumãtate. Voi aminti un caz mai recentpetrecut în Japonia. Într-o mãnãstire de surori, dintr-omicã localitate muntoasã de lângã oraºul Akita, o vechestatuie de lemn a Maicii Domnului a plâns de peste osutã de ori între 4 ianuarie 1975 ºi 15 septembrie (sãr-bãtoarea Sfintei Fecioare Îndurerate) a anului 1981. Aasistat de mai multe ori episcopul locului, au fost pre-zente mii de persoane. Sute de milioane de japonezi au

MISTERELE DE DURERE244

putut sã vadã acest fenomen transmis de televiziune.ªiroaie de lacrimi curgeau din ochii statuii, în timp ce ceide faþã recitau Rozariul de durere. Lacrimile au fostanalizate în laboratoarele Universitãþii din Akita ºi s-aconstatat cã sunt lacrimi autentice omeneºti. Motiveleacestor lacrimi sfânta Fecioarã le-a descoperit unei cãlu-gãriþe din aceastã mãnãstire, sora Agneza, o cãlugãriþãajunsã complet surdã, declaratã de medici incurabilã,pentru care motiv a fost nevoitã sã abandoneze muncasa de catehetã ºi sã solicite ajutorul pe care guvernuljaponez îl acordã handicapaþilor. Sfânta Fecioarã a vin-decat-o complet. Ca ºi în alte apariþii, sfânta Fecioarãface omenirii un apel la convertire: altminteri, spune ea,asupra omenirii se va abate o pedeapsã cum nu a maiexistat în istoria omenirii. O parte a omenirii va fi dis-trusã, iar cei care vor supravieþui îi vor invidia pe ceimorþi. Citez din cuvintele adresate maicii Agneza:

Rugaþi-vã în fiecare zi Rozariul pentru papa, pentru epis-copi, pentru preoþi. Diavolul lucreazã pânã ºi în Bisericã,aceasta fiind victimã a dezbinãrilor interne. Cardinalii ºiepiscopii luptã unii contra altora. Preoþii care mã cinstescvor fi dispreþuiþi, combãtuþi, umiliþi de confraþii lor. Altareleºi bisericile vor fi pustiite, iar Biserica, otrãvitã de oamenicompromiºi. Diavolul, prin ispitele sale, îi va împinge pe mulþipreoþi ºi cãlugãri sã-ºi abandoneze angajamentele lor. Dia-volul se va înverºuna în special împotriva celor consacraþiTatãlui. Pierderea multor suflete este cauza durerii mele.

Mai impresionant încã este ceea ce s-a întâmplatrecent la Civittavecchia. În cursul anului 1995, o statuetãa Maicii Domnului din acest oraº din Italia a plâns de13 ori vãrsând lacrimi de sânge.

Rugaþi-vã în fiecare zi Rozariul. Iatã un nou îndemncare se adaugã la atâtea altele începând cu Lourdes-ul,unde sfânta Fecioarã apare cu rozariul atârnat de braþ,

MAICA ÎNDURERATÃ 245

ºi continuând cu Fatima, unde aceastã rugãciune esterecomandatã cu atâta insistenþã. Vrem sã urmãm acestîndemn propunându-ne de a-l recita cu o reînnoitã fer-voare ºi atenþie. Este o rugãciune formatã din cuvintece se repetã. De aici pericolul de a face din ea o simplãrepetiþie mecanicã, ºi atunci suntem vrednici de dojanaMântuitorului: „Când vã rugaþi, nu spuneþi multe, capãgânii, care cred cã vor fi ascultaþi pentru vorbãria lor”(Mt 6,7). Dar putem face din ea cea mai frumoasã ex-presie a iubirii faþã de mama noastrã cereascã. „Cel careeste luminat de adevãrata luminã – scrie Lacordaire – înþe-lege cã iubirea nu cunoaºte decât un singur cuvânt pecare, spunându-l mereu, nu-l repeþi niciodatã”.


PRIMUL MISTER

AAGGOONNIIAA LLUUII IISSUUSS

AAggoonniiaa

Spunând acestea, Isus a ieºit împreunã cu ucenicii sãi din-colo de torentul Cedron, unde era o grãdinã în care a intratel ºi ucenicii lui. Dar ºtia ºi Iuda, trãdãtorul, locul acela,pentru cã de multe ori Isus se aduna acolo împreunã cuucenicii sãi (In18,1-2).

Agonia lui Isus a avut un preludiu: a fost Cina cea detainã, masa de adio luatã împreunã cu prietenii sãi, maiînainte de a se despãrþi de ei, masã otrãvitã de prezenþaunui trãdãtor în mijlocul lor. Nu existã în toatã literaturaprofanã ºi religioasã ceva mai impresionant decât poves-tirea acestei cine de adio din Joia Sfântã.

Iatã-l, deci, pe Isus pãrãsind, în toiul nopþii, sala Cena-colului. Coboarã pe drumul de piatrã în trepte ce ducede pe colina Sionului spre Siloe. Iese pe poarta numitã aFântânii, lasã la stânga zidurile care înconjoarã templul,traverseazã Valea Cedronului ºi se îndreaptã spre Mun-tele Mãslinilor. Evanghelistul Luca noteazã: „ºi l-auurmat ºi ucenicii lui”. Cu alte cuvinte, Isus merge singurîn faþã, sigur pe sine, decis, stãpân pe situaþie. Uceniciivin în urma lui, strãini cumva de ceea ce se întâmplã înaceste momente dramatice. Intrã în grãdina în care obiº-nuia sã se retragã noaptea pentru rugãciune, numitãGhetsemani – Gath- shmanmn în evreieºte – adicã teasculde untdelemn. Este o noapte rãcoroasã de primãvarã.Luna plinã îºi revarsã lumina peste mormintele albe care

acoperã pretutindeni Muntele Mãslinilor ºi Valea Cedro-nului. Isus este atât de stãpân pe sine încât nu are nevoiede nimeni în jurul sãu. Îi lasã pe ucenici ºi se îndepãr-teazã ca la o aruncãturã de piatrã. El rãmâne singur,ca sã se roage. Dar iatã cã se petrece o schimbare psiho-logicã neaºteptatã. „Atunci – scrie evanghelistul – a în-ceput a se înfiora ºi a se neliniºti ºi le-a spus: „Sufletulmeu este cuprins de o tristeþe de moarte” (Mc 14,33-34).S-a întâmplat în seara aceea cu Isus ceea ce întâmplãcu acei soldaþi care, plecând la rãzboi, îºi iau rãmas bunde la cei dragi din familie, cu zâmbetul pe buze, stãpânipe ei înºiºi, fãrã o lacrimã, în timp ce toþi plâng. Rãmaºiapoi singuri, se aruncã la pãmânt ºi îºi frâng mâinileînspãimântaþi de ce îi aºteaptã.

„ªi, intrând în agonie – scrie Sfântul Luca – se ruga ºimai stãruitor, iar sudoarea lui, care cãdea pe pãmânt,s-a fãcut ca picãturile de sânge... Atunci i s-a arãtat unînger din cer care l-a întãrit” (Lc 22,44.43).

Iatã-l, aºadar, dintr-odatã cãzut la pãmânt, cu faþa înþãrânã, ca un om cãruia îi tremurã genunchii, care nuse mai poate þine pe picioare. Intrã în agonie. Agonia luiIsus din Grãdina Mãslinilor nu este ceea ce înþelegem noiastãzi prin agonie. Aceasta avea sã se întâmple a doua zipe Calvar. Ci e agonia grecilor, adicã ceea ce se petreceala greci în „agone”, pe stadion, ºi anume, luptele crân-cene ale atleþilor care cereau eforturi uriaºe ºi la carenimeni nu se angaja fãrã spaimã ºi fãrã trepidaþie inte-rioarã.

„...iar sudoarea lui, care cãdea pe pãmânt, s-a fãcut capicãturile de sânge” – observã evanghelistul Luca, medicde meserie. E vorba de un fenomen fiziologic cunoscutmedicilor cu numele de ematidrozã. Îl descrie ºi Aristotel:aimatóde idróta. În cazuri rare, când spaima, tulburareaajunge la paroxism, vasele sanguine din piele plesnesc


ºi sângele se eliminã o datã cu sudoarea. Aºadar, Isus,cel întotdeauna atât de tare, de stãpân pe sine, intrã înagonie, adicã în panicã, în angoasã. Cel mai bun dicþionarfrancez dã pentru „angoasã” urmãtoarea definiþie: „sen-zaþie de contracþie în regiunea epigastricã (epigastruleste partea superioarã a abdomenului), cu dificultate dea respira ºi o mare tristeþe; o mare deprimare însoþitã deneliniºte”. Dar dicþionarele nu sunt de mare folos. Numaicopilul care aflã cã i-a murit mama pe neaºteptate, numaitatãl sau mama care aflã cã i s-a spânzurat un copil, ºiinvers, copilul care aflã cã s-a spânzurat tatãl sau mama,numai cel care aude rostindu-i-se sentinþa de condam-nare la moarte ºtie ce este angoasa. Psihiatria modernã,mai ales de la Freud încoace, a fãcut mari progrese înstudiul angoasei: angoasa dusã la paroxism, chiar pentrufirile cele mai tari, este anticamera nebuniei ºi a sinuci-derii. Iar Isus, în aceastã noapte, a cunoscut angoasadusã pânã la paroxism. Medicii pot afirma cã aceste mo-mente ale agoniei au fost cele mai dureroase ºi mai sfâ-ºietoare din toatã viaþa lui Isus; mai dureroase decâtrãstignirea ºi moartea de a doua zi. Aceastã ultimã noaptea lui Isus este noaptea unui condamnat la moarte. Iarultima noapte a unui condamnat la moarte este aceeaºipretutindeni.

Cine a citit romanul lui Liviu Rebreanu, Pãdurea spân-zuraþilor, sau romanele lui Dostoievski, cunoaºte cumse scurge ultima noapte a unui condamnat la moarte:disperarea cea mai neagrã, speranþa cea mai iluzorie(speranþa cã va veni graþierea în ultimul moment sau cãse va rupe frânghia spânzurãtorii în momentul execuþiei)ºi delir: „Ce se petrece nu este adevãrat”, îºi spune con-damnatul, „este un vis”. Iar întrebarea pe care o repetã,obsesiv, toatã noaptea condamnatul la moarte este: „Câteste ora?” Pentru Isus, în aceastã noapte nu mai este nici

AGONIA 249

o iluzie ºi nici o speranþã: ºtie precis cum se va terminatotul. ªi, citind Evangheliile, nu ne mai surprinde sã-lauzim de atâtea ori în cursul acestei nopþi pe Isus rostindcuvântul „orã”.

Ce a provocat în Isus aceastã prãbuºire psihicã? Maiîntâi, Dumnezeu fiind, în faþa ochilor sãi se deruleazãca într-un film tot ce se va petrece în orele urmãtoare:sosirea lui Iuda, arestarea, biciuirea, spinii, condam-narea, cuiele, mama sa plângând lângã cruce, expunereagol în faþa acelei mulþimi care cu câteva zile înainte îlprimise în triumf ºi acum îi cere rãstignirea.

ªi apoi abandonarea totalã. Nu va muri ca Socrate,înconjurat de dragostea ºi afecþiunea ucenicilor, ci trãdatde unul dintre ei, pãrãsit de ceilalþi. Nu va fi întrebat careîi este ultima dorinþã înainte de a muri, aºa cum suntîntrebaþi condamnaþii la moarte înainte de execuþie.

Apoi trebuie avutã în vedere firea lui extrem de sensi-bilã ºi delicatã. Corzile inimii sale vibrau la cea mai micãatingere, ca un Stradivarius. A plâns în faþa mormân-tului prietenului, sãu Lazãr. Ce va fi simþit la gândulgrosolãniilor ºi atrocitãþilor care-l aºteptau peste câtevaore? Omul din el se revolta, se cutremura, se împotriveacu violenþã.

Dar a fost o altã cauzã mult mai importantã a acesteisfâºieri interioare. Ne-o spune sfântul Pavel: „Pe cel carenu a cunoscut pãcatul, el [Dumnezeu] l-a fãcut pãcatde dragul nostru” (2Cor 5,21). „El, cel nevinovat, a luatatunci asupra sa pãcatele noastre, a purtat povara nele-giuirilor noastre” (cf. Is 53). Atunci, se simþea strivit detoate pãcatele lumii; de la neascultarea lui Adam ºi pânãla ultima blasfemie pe care o va profera Anticrist, la sfâr-ºitul lumii.

ªi mai era ceva care îi sfâºia inima: vederea atâtor oa-meni care se vor osândi, inutilitatea jertfei sale pentru


atâþia oameni: Quae utilitas in sanguine meo? Ceva ase-mãnãtor cu ceea ce simþea ºi simte inevitabil acea mamãcatolicã dintr-un sat din Moldova care avea ºase copii.La recentele inundaþii a mai rãmas cu unul. Cinci s-auînecat sub ochii ei. Unul, abia venit pe lume, nici nu erabotezat. Ce folos de atâtea jertfe, de atâtea nopþi nedor-mite, de atâtea speranþe inutile la aceastã mamã?

Printre cei care au torturat inima Mântuitorului înacea noapte neagrã vom fi fost ºi noi. Cristos îi va fi in-spirat lui Blaise Pascal aceste cuvinte: „Eu mã gândeamla tine în agonia mea; cutare picãturã de sânge pentrutine am vãrsat-o”.

AGONIA 251

SSiinngguurrããttaatteeaa

Apoi au venit într-un loc numitã Ghetsemani... [Isus] i-aluat cu sine pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan ºi a început a seînfiora ºi a se neliniºti ºi le-a spus: „Sufletul meu este cu-prins de o tristeþe de moarte; rãmâneþi aici ºi vegheaþi!” ªi,mergând puþin mai departe, a cãzut la pãmânt ºi se rugaca sã treacã de la el, dacã este posibil, ceasul acela... Apoia venit ºi i-a gãsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Simon,dormi? Nu ai putut sã veghezi nici mãcar un ceas? Vegheaþiºi rugaþi-vã ca sã nu intraþi în ispitã!... ªi, plecând din nou,s-a rugat spunând aceleaºi cuvinte. Când a venit, iarãºi i-agãsit dormind, cãci ochii lor erau îngreuiaþi ºi nu ºtiau cesã-i rãspundã. A venit a treia oarã ºi le-a spus: „Dormiþi maideparte ºi odihniþi-vã!” (Mc 14,32-41).

Isus se aflã într-o grãdinã; nu într-o grãdinã a desfã-tãrilor, ca aceea în care se afla Adam, ci într-o grãdinã aagoniei ºi a tristeþilor de moarte. ªi în Grãdina Edenuluise strecurase Satana. A fost atunci o luptã, ºi Adam afost învins trãgând tot neamul omenesc dupã el în prã-pastie, în neascultare. Duhul întunericului este prezentºi în Grãdina Mãslinilor. Îºi încearcã ultima ºansã. Oluptã crâncenã se dã sub bãtrânii mãslini din grãdina dela poalele muntelui. Din aceastã luptã însã, victorios ieseal doilea Adam, Cristos, ºi prin victoria lui întreaga ome-nire este salvatã.

La aceastã luptã au fost aleºi sã asiste trei dintre apos-toli: Petru, Iacob ºi Ioan. Aceiaºi privilegiaþi care asista-serã la Schimbarea la Faþã. Ei, care îl vãzuserã glorios,erau chemaþi sã asiste acum la agonia sa, la zvârcolirilecare preced moartea.

În momentele grele de deprimare psihicã, de angoasã,Isus cautã un strop de alinare la prietenii sãi cei maiapropiaþi: un cuvânt bun, un gest prietenesc, ceva caresã-l facã sã simtã cã nu-i singur pe pãmânt. Dar în zadar,prietenii sãi dorm. În prima noapte a hirotonirii lor ºi aPrimei Împãrtãºanii, aceºti primi episcopi ai Bisericii,primul papã, dorm liniºtiþi asemenea morþilor din mor-mintele dimprejurul grãdinii. ªi numai cu câteva clipemai înainte juraserã cã nu îl vor pãrãsi, cã vor merge cuel chiar la moarte.

„Simon, dormi?” Ne-am putea gândi la un fel de rãz-bunare inconºtientã. Odatã, pe lac se dezlãnþuise o marefurtunã. Isus, la pupã, cu capul pe pernã, dormea. Estesingura datã când evanghelia îl prezintã pe Isus dormind.Situaþia era dramaticã. Apostolii îl trezesc ºi îi spun:„Învãþãtorule, nu-þi pasã cã pierim?” Episodul potoliriifurtunii ne poartã cu gândul la lupta pe care Isus trebuiasã o ducã cu puterile întunericului ºi cu spaimele morþiiîn noaptea agoniei. Rolurile se inverseazã. Atunci dormeaIsus. Acum dorm apostolii, în timp ce Isus vegheazã ºiluptã. A suferi de unul singur, abandonat, e ºi aceasta omare suferinþã. Drumul patimii lui Isus e drumul singu-rãtãþii, acea singurãtate ce-ºi va gãsi punctul culminantpe cruce, când Isus se va simþi pãrãsit ºi de Tatãl sãu.

Nu-i spune nimeni un cuvânt în aceastã noapte a ago-niei. Nu vegheazã nimeni alãturi de el. Toþi dorm. Ba nu,e cineva care vegheazã, care nu doarme: este Iuda. ªimai este cineva: mama sa, Maria. Agonia Fiului a fostagonia mamei, singurãtatea Fiului a fost singurãtateaMamei. Scrie un poet modern: „O, Fecioarã Marie, tunu erai de faþã... Cu toate acestea, sufletul tãu vibra îm-preunã cu sufletul lui... Ai rãmas în casã fãrã grai, cufruntea brobonitã de sudoarea lui, cu ochii înroºiþi delacrimile lui, cu faþa desfiguratã de spaima lui”.

SINGURÃTATEA 253

Dacã este adevãrat cã Cristos este în agonie pânã lasfârºitul lumii, atunci el este în agonie, în singurãtateºi pãrãsire în noi, cei care am luat crucea pe umeri ºi amacceptat sã o purtãm pânã la capãt pe umerii noºtri.

Poate nimeni nu a descris în cuvinte mai miºcãtoareîn zilele noastre aceastã agonie, acest martiriu al inimii,decât Marie Noël (1883-1967, Auxerre – Franþa), o per-soanã consacratã care a trãit ºi a murit în mijlocul lumii.În jurnalul secret, publicat dupã moartea ei, în care-ºidescrie cãlãtoria în Noaptea cea mare, noteazã:

[Necredincioºii] cred cã Dumnezeu este refugiul în care sepot retrage fetele deziluzionate, dupã eºecurile inimii, azilulîn care, în lipsã de ceva mai bun, sufletele nesatisfãcute potsã-ºi gãseascã bucuria pioasã, pacea. Dar Dumnezeu nu esteun loc unde sã stai liniºtit. Dumnezeu este un loc de zbu-cium. Eu am îndurat pentru el chinuri cum nu au îndurattoate fetele ºi soþiile pentru iubiþii ºi soþii lor... Dumnezeu,când vrea un suflet, îl soarbe ºi îl mistuie pânã la ultimapicãturã pentru a nu mai lãsa nimic decât pe el însuºi.

Fiecare trebuie sã ne amenajãm o Grãdinã a Mãslinilor,un Ghetsemani, un spaþiu de singurãtate, dacã nu vremsã fim luaþi de valurile lumii ºi purtaþi la voia întâmplãrii.Unul dintre marii maeºtri ai vieþii spirituale din zilelenoastre, Thomas Merton, face o observaþie extrem de im-portantã, care ne priveºte în mod deosebit pe noi, cei care,în noile condiþii de viaþã în care trãim, putem cãdeafoarte uºor în ceea ce se numeºte „erezia acþiunii”:

Existã oameni consacraþi lui Dumnezeu, a cãror viaþã esteplinã de agitaþie, ºi care, în realitate, n-au poftã sã stea sin-guri. Admit în teorie cã singurãtatea exterioarã este unlucru bun, dar repetã cu insistenþã cã este mult mai binesã pãstrezi singurãtatea interioarã trãind în mijlocul lumii.În practicã, viaþa lor este devoratã de activitate ºi sufocatã


de nenumãratele lor pasiuni. Singurãtatea interioarã leeste imposibilã. Le este fricã de ea, fac toate eforturilepentru a i se sustrage ºi, ceea ce este mai rãu, încearcãsã-i atragã ºi pe alþii într-o activitate neîntreruptã ºi devo-rantã ca a lor. Sunt mari promotori de iniþiative inutile.Le place sã organizeze întâlniri, banchete, discuþii ºi confe-rinþe. Tipãresc circulare, compun scrisori, vorbesc ceasuriîntregi la telefon pentru a aduna vreo sutã de persoaneîntr-o salã pe care apoi o umplu cu fum de þigarã, cu gã-lãgie, cu bãtãi zgomotoase din palme ºi cu aplauze reci-proce; pentru ca, în cele din urmã, sã se întoarcã acasã, clãti-nându-se pe picioare, bãtându-se unii pe alþii pe spate cuconvingerea fermã cã au fãcut lucruri nemaipomenite pentrurãspândirea împãrãþiei lui Dumnezeu.

Aceastã singurãtate nu înseamnã izolare, dimpotrivã,este unica posibilitate de a descoperi în noi înºine reali-tãþile lumii ºi de a deveni cu adevãrat folositori semenilor.Singurãtatea este patria celor puternici. Lucrurile maricare s-au realizat în lume ºi în Bisericã, inclusiv mân-tuirea lumii, s-au realizat în singurãtate: Moise era singur,Ilie era singur, David era singur, Pavel era singur, Ata-nasie era singur, Paul al VI-lea era singur. Sunt extraor-dinare cuvintele pe care Bernard Shaw le aºazã pe buzelesfintei Ioana d’Arc în timpul procesului ei:

Eu sunt singurã pe pãmânt. Întotdeauna am fost singurã.Tata a dat poruncã fraþilor mei ºi surorilor mele sã mã înece,dacã nu vreau sã stau sã pãzesc animalele în timp ce Franþatrãgea de moarte. Sã piarã Franþa, sã biruiascã, în schimb,mieii noºtri. Nu vã închipuiþi cã mã speriaþi spunându-micã sunt singurã. Franþa este singurã, Dumnezeu este singur;ºi ce este singurãtatea mea în comparaþie cu singurãtateaþãrii mele ºi a Dumnezeului meu? Acum vãd cã singurãtatealui Dumnezeu este forþa sa... Ei bine, singurãtatea mea vafi ºi forþa mea. Prefer sã fiu singurã cu Dumnezeu.

SINGURÃTATEA 255

Vegheaþi ºi rugaþi-vã, acesta este programul trasatde Isus în Grãdina Mãslinilor celor care vor sã-i þinã com-panie în agonia ºi singurãtatea sa. Nu au lipsit niciodatãsuflete generoase care sã-i urmeze îndemnul. Nici înzilele noastre. În 1974, lua fiinþã, în Franþa, Confrater-nitatea Monasticã din Ierusalim, rãspânditã astãzi petoate continentele. Bãrbaþi ºi femei – în general, cu studiisuperioare – care trãiesc ca eremiþi în inima oraºelor, pro-punându-ºi ca, în singurãtatea camerelor lor, sã lupteîmpotriva Satanei, precum odinioarã anahoreþii în pus-tiul Tebaidei. Programul vieþii lor este cel trasat de Isus:se roagã ºi vegheazã. Consacrã rugãciunii ºi reculegeriiîn fiecare zi 4 ore, în fiecare sãptãmânã o zi întreagã –lunea; noaptea agoniei – noaptea de joi spre vineri – epetrecutã în întregime în adoraþie; în fiecare trimestruþin câteva zile de reculegere; în fiecare an, toatã lunaaugust e consacratã rugãciunii în singurãtate. ªi apoiveghere continuã. În cartea lor de spiritualitate, numitãCartea vieþii, gãsim aceste sfaturi de aur cu privire laveghere:

Vegheazã asupra ochilor tãi; lampa trupului tãu este ochiul.Dacã ochiul tãu este sãnãtos, tot trupul tãu va fi luminat.Dar dacã ochiul tãu este bolnav, tot trupul tãu va fi în întu-neric. Vegheazã asupra buzelor tale; Domnul sã punã pazãgurii tale ºi sã vegheze la porþile buzelor tale. Vegheazãasupra mâinilor tale; dacã mâna ta este ocazie de pãcat,taie-o. Vegheazã asupra paºilor tãi; dacã piciorul tãu esteocazie de pãcat, taie-l. Vegheazã asupra întâlnirilor tale; nute aºeza la sfat cu cei mincinoºi ºi nu te du la întâlnire cucei clevetitori. Vegheazã asupra inimii tale; cãci unde va ficomoara ta, acolo va fi ºi inima ta.


VVooiinnþþaa TTaattããlluuii

ªi, mergând puþin mai departe, a cãzut la pãmânt ºi se rugaca sã treacã de la el, dacã este posibil, ceasul acela, zicând:„Abba, Tatã! Pentru tine totul este posibil. Îndepãrteazãde la mine paharul acesta, însã sã se facã nu ceea ce vreaueu, dar ceea ce vrei tu”. Apoi a venit ºi i-a gãsit dormind...ªi, plecând din nou, s-a rugat spunând aceleaºi cuvinte”(Mc 14,35-37a.39).

Dacã a existat un moment în care salvarea neamuluiomenesc a fost în pericol de a eºua din cauza slãbiciuniinaturii omeneºti, este acesta în care Isus, ajuns la capãtulputerilor, îl implorã pe Tatãl sãu sã îndepãrteze de la elpaharul morþii. Este nevoie ca un înger sã vinã din cerºi sã-l întãreascã pentru a accepta voinþa Tatãlui.

Acceptarea voinþei lui Dumnezeu era cunoscutã ºi înlumea pãgânã. Socrate, înainte de a bea paharul cu otravã,ar fi exclamat: „Facã-se ceea ce le place zeilor!” O maximãa lui Seneca spune: „O, de i-ar plãcea omului ceea ce îiplace lui Dumnezeu!” Iar Epictet, stoicul: „Eu preþuiesccel mai mult ceea ce corespunde voinþei lui Dumnezeu,nu ceea ce vreau eu”. Toatã morala Vechiului Testamentpoate fi cuprinsã în aceste cuvinte: sã faci ceea ce esteplãcut în ochii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, voinþalui Dumnezeu se lovise întotdeauna de rezistenþa voinþeiomului. Astfel încât istoria omenirii, ºi chiar istoria Israe-lului, este filmul neîntrerupt al împotrivirilor omului lavoinþa lui Dumnezeu. De aceea, sfântul Pavel poate sãspunã cã timpul dinainte de Cristos este „timpul rãbdãriilui Dumnezeu”, timp în care Satana îºi poate îndeplinipe deplin rolul de „stãpânitor ºi de Dumnezeu al acesteilumi”. Isus Cristos, în noaptea agoniei, ne oferã exemplul

sublim ºi eroic al acceptãrii voinþei lui Dumnezeu. ªi nua fost uºor.

Dante Alighieri, în Divina comedie, dã aceastã povaþã:„Dupã cum îngerii îºi jertfesc voinþa lor cântând «osana»ºi spun «da» în bucuria lui osana, fãrã umbrã de conflict,fãrã durere, cãci totul este luminos, aºa sã o facã ºi oa-menii pe pãmânt, în bucurie ºi veselie”. Numai cã a-ispune „da” lui Dumnezeu întotdeauna în bucurie ºiveselie nu este posibil decât în imaginaþia poeþilor. Înnoaptea agoniei, în sufletul lui Isus a fost un conflict du-reros, o sfâºiere, o tragedie. El voia sã trãiascã, nu voiasã moarã. ªi era normal. Dar voinþa Tatãlui era alta. Con-flictul interior era, deci, între sensibilitatea umanã, caredorea una, ºi voinþa sa liberã, care înþelegea cã Tatãldorea contrariul. Sfântul Toma de Aquino aduce trei mo-tive ale acestei sfâºieri interioare. Primul: ca sã ne facãpe noi sã înþelegem cã Isus avea o fire omeneascã adevã-ratã. Al doilea: ca sã ne facã sã înþelegem cã noi putemavea dorinþe naturale legitime, pe care Dumnezeu, însã,ni le refuzã. O mamã care cere vindecarea copilului,deºi Dumnezeu a hotãrât sã i-l ia, oare pãcãtuieºte? Saudacã spun: mi-e fricã de moarte, oare pãcãtuiesc? ªi Isusa cerut în agonie sã i se îndepãrteze paharul torturii ºial morþii. ªi al treilea motiv: ca sã ne înveþe cã în ase-menea situaþii trebuie sã acceptãm voinþa lui Dumnezeu,sacrificându-ne propriile dorinþe, chiar legitime.

Toatã viaþa lui Isus a fost un act neîntrerupt de ascul-tare ºi supunere la voinþa Tatãlui: de la intrarea în lume,când a spus: „Iatã, vin ca sã fac voinþa ta, Dumnezeule!”,pânã când ºi-a dat sufletul pe cruce, cu ultimele cuvinte:„Totul s-a împlinit”. ªi nu a fost uºor întotdeauna. To-tuºi, a acceptat voinþa Tatãlui chiar în momentele grele:ºi când mulþimile îl pãrãseau, ºi când ucenicii îl exas-perau sau îi întorceau spatele, ºi când era ameninþat sã


fie ucis cu pietre, ºi când duºmanii sãi îi fãceau viaþainsuportabilã. Dar, mai ales, în ceasurile grele ale agoniei.Acceptare a voinþei Tatãlui nu din fatalism, ci din iubire.Reþineþi apelativul cu care se adreseazã: „Abba, adicãtãticule, ...nu voia mea, ci a ta sã se facã”. Nu este voinþaunui tiran, a unui despot autoritar ºi insensibil, ci estevoinþa unui Tatã care suferã de suferinþa Fiului sãu.

Ca ºi Scrisoarea cãtre Evrei, sfântul Pavel ne învaþãclar cã, prin ascultarea sa, Cristos a înlãturat neascul-tarea ºi revolta lui Adam ºi a salvat neamul omenesc deve-nind cauzã de mântuire. Cauzã de mântuire pentru cine?Notaþi bine: pentru cei care ascultã (cf. Rom 5,19; Fil 2,8;5,8-9). Cu alte cuvinte, de mântuirea adusã de Cristosbeneficiazã numai cei care, la rândul lor, acceptã voinþalui Dumnezeu, cei care ascultã.

Câteva consideraþii, în continuare, care ne pot ajutasã îndeplinim nu perfect voinþa lui Dumnezeu, – perfectau îndeplinit-o numai Isus ºi sfânta Fecioarã – dar câtmai aproape de ceea ce ne cere el.

Mai întâi, voinþa lui Dumnezeu se exprimã prin po-runci ºi prin sfaturi sau invitaþii speciale. Cunoaºtemepisodul cu tânãrul bogat:

„Învãþãtorule, ce lucru bun trebuie sã fac ca sã am viaþaveºnicã?”... „dacã vrei sã intri în viaþã, pãzeºte porun-cile!”... „Toate acestea le-am pãzit. Ce-mi mai lipseºte?”Isus i-a zis: „Dacã vrei sã fii desãvârºit, mergi, vinde tot ceai ºi dã sãracilor ºi vei avea comoarã în cer, apoi vino ºiurmeazã-mã!” (Mt 19,16b-17b.20b-21).

Tânãrul s-a întristat ºi a plecat. S-a osândit pentru cãa refuzat invitaþia? Nu, cãci þinea poruncile. ªi aceastaera suficient ca sã dobândeascã viaþa veºnicã. În schimb,a plecat trist, ºi trist avea sã rãmânã toatã viaþa.

Mântuitorul i-a spus sfintei Margareta Maria Alaco-que: „Dacã refuzi invitaþia, te pãrãsesc”. Pãrãsitã pentru

VOINÞA TATÃLUI 259

veºnicie, osânditã? Nu. Dar dacã ar fi refuzat invitaþia,Margareta Maria ar fi fost poate o bunã creºtinã, dar nuo mare sfântã.

Pe la începutul secolului al XX-lea, marele poet fran-cez Paul Claudel fãcea o cãlãtorie în Indochina. Pe vapor,o carmelitanã îi spune tânãrului abia convertit cã trebuiesã devinã cãlugãr. Claudel intrã la benedictini. Benedic-tinii îi spun cã nu este pentru cãlugãrie. Rãmâne descum-pãnit. Cum, Dumnezeu îi refuzã ofranda vieþii sale? Da.Merge într-o capelã pe un deal din apropierea mãnãstiriiºi, în rugãciune, Dumnezeu îl face sã înþeleagã clar cã nuîl cheamã la o asemenea formã de viaþã. Preoþia, cãlu-gãria, în sine, sunt forme de viaþã mai perfecte decât viaþade laic. A intra însã într-o asemenea stare de viaþã fãrãinvitaþie nu mai este perfecþiune, ci încãlcarea voinþei luiDumnezeu.

În al doilea rând, voinþa lui Dumnezeu trebuie accep-tatã în totalitatea sa, nu numai când ne convine. Esteceea ce sfinþii numesc sfânta indiferenþã în faþa voinþeilui Dumnezeu. Sã fiu sãrac sau sã nu duc lipsã, sã fiusãnãtos sau sã fiu bolnav, sã mã bucur de succese sau sãam eºecuri, sã mor la tinereþe sau la bãtrâneþe; voia tasã se facã. Cum hotãrãºti tu, aºa este bine.

Dar aici, atenþie! Sã nu fim unilaterali. Sã nu reducemacceptarea voinþei lui Dumnezeu doar la situaþii de neno-rociri inevitabile, de doliu, de durere. N-ar fi în acest cazo resemnare la voinþa lui Dumnezeu, ci o resemnare fata-listã în faþa unor situaþii inevitabile, fãrã ieºire. Se în-tâmplã un accident, o moarte neaºteptatã, o boalã incu-rabilã, îþi cade o þiglã în cap: „Doamne, facã-se voia ta,fiindcã ºi aºa voia mea nu poate sã se mai facã”. În egalãmãsurã trebuie sã spunem: „Doamne, voia ta sã se facãºi atunci când primim o veste bunã, când avem o bucurie,când am scãpat dintr-un accident, când avem în faþã o


mâncare care ne place, când luãm o notã bunã, când tre-cem cu bine un examen, când ni se realizeazã o dorinþãlegitimã”. ªi aceasta este resemnare la voinþa lui Dum-nezeu. Desigur, nu este greu sã spui: „Doamne, voia tasã se facã, ºi nu a mea”, atunci când te afli în faþa uneimâncãri care îþi place. Este greu, în schimb, în momen-tele dificile, uneori tragice, de conflict interior, ºi acesteanu pot lipsi din viaþa noastrã. ªi, în esenþã, aceasta estecrucea noastrã, formatã din douã bare care se intersec-teazã: bara verticalã, care este voinþa lui Dumnezeu, ºibara orizontalã, formatã din exigenþele ºi dorinþele noas-tre umane.

Aceste conflicte, aceste drame ºi sfâºieri interioare potproveni din exigenþele legitime ale naturii umane, ca încazul lui Isus, sau din pãcatele, mizeriile ºi infirmitãþilenoastre din trecut, sau din natura umanã coruptã – con-cupiscenþa, cum o numesc teologii – sau din ispitele pro-vocate de Diavol. Putem cere ca ºi Isus sã îndepãrtezede la noi ceasul acesta; totuºi, voia lui Dumnezeu sã sefacã!

Sunt uneori momente de întuneric total; totul pareabsurd. Poate fi voinþa lui Dumnezeu ca sfântul Alfonsde Liguori, sfântul Ioan al Crucii sã fie izgoniþi din mãnãs-tirile pe care ei le fondaserã? Poate fi voinþa lui Dum-nezeu ca unul sã mã calomnieze ºi sã-mi facã rãu, sã-miotrãveascã viaþa din invidie, din prostie, din rãutate? Nu,desigur, nu asta este voinþa lui Dumnezeu. Dumnezeunu poate aproba pãcatul. Dar poate fi voinþa lui Dum-nezeu ca el sã îngãduie, sã nu înlãture asemenea fapterele. Nu a fost voinþa lui Dumnezeu ca Isus sã fie vândutde Iuda, torturat, ucis pe nedrept. Voinþa lui a fost, înschimb, ca lumea sã fie mântuitã, ºi pentru acest motiva îngãduit, dar nu a aprobat, tot ce s-a petrecut cu Fiulsãu. De altfel, Dumnezeu este iubire, iar logica iubirii e


total diferitã de logica judecãþii umane. Prin urmare, sãacceptãm voinþa lui Dumnezeu, chiar dacã nu o înþelegem.

Dumnezeu este Tatã, dar este un tatã exigent. Nu esteun bunic prizonier al sentimentalismelor senile, care în-chide ochii la toate ºtrengãriile nepoþilor. Este ca un tatãcare conduce maºina. Copilul plânge lângã el. Îl lasã sãplângã. ªtie cã dacã ar lua mâna numai o clipã de pe volan,pentru a-ºi mângâia copilul, i-ar costa viaþa pe amândoi.

Iezuitul bolivian Luis Espial înãlþa lui Dumnezeu rugã-ciunea aceasta:

Doamne, noi orbecãim prin întuneric în viaþã; nu noi amales viaþa înainte de a ne naºte, nici nu cunoaºtem ziua încare o vom pãrãsi. Cât mai avem timp, ne agitãm, ne miºcãmfrenetic, ca sã construim ceva care sã dea un sens existenþeiºi suferinþei noastre. Din spate, tineretul ne împinge ca sãne ia locul. ªi aceastã lume devine din ce în ce mai puþina noastrã. Am lãsat-o moºtenire altora deja înainte de amuri. ªi într-o zi neaºteptatã pe care nu o cunoaºtem,alþii ne vor judeca asemenea unor piese de teatru, dupãce se lasã cortina. ªi tu, Doamne, chiar ºi tu ne vei judeca.ªi cine va aprecia tot ce am adunat cu trudã ºi sudoare?Doamne, fã sã cadã asupra noastrã o ploicicã de umilinþã;nu suntem câtuºi de puþin axa de rotaþie a vieþii, cum neminte subtil egoismul nostru. Când vom fi plecat, totul vacontinua sã rãmânã cum a fost. Ne gãsim fãrã apãrare înfaþa ta, ca un cadavru gol pe masa de autopsie. Viaþa ne de-pãºeºte, iar cãile tale se aflã mult deasupra privirilor noas-tre. Noi suntem la bunul tãu plac, Doamne; suntem în mâi-nile tale, tu fiind acela care dai sens urzelii incoerente avieþii noastre.

Dupã câtva timp, autorul acestor rânduri murea asa-sinat.

În încheiere, o rugãm pe Maria, mama ascultãrii de-sãvârºite, sã ne înveþe ºi pe noi sã spunem oricând „da”


la voinþa lui Dumnezeu; pe ea, care, fãcând educaþiaumanã a lui Isus, l-a învãþat sã spunã întotdeauna„da” voinþei Tatãlui; pe ea, care, în noaptea agoniei, s-arugat în inima ei împreunã cu Isus: „Tatã, dacã este cuputinþã, îndepãrteazã de la Fiul meu ceasul acesta; darnu voinþa lui, ci voinþa ta sã se facã”.


TTrrããddããttoorruull

„Sculaþi-vã, mergem! Iatã, cã trãdãtorul este aproape”.ªi îndatã, pe când încã mai vorbea, a venit Iuda, unul dincei doisprezece, ºi împreunã cu el o mulþime, cu sãbii ºiciomege, din partea arhiereilor, a cãrturarilor ºi a bãtrâ-nilor... (Mc 14, 42-43).

Dacã ne gândim la sosirea minerilor la Bucureºti, neputem face o idee despre hoarda înarmatã cu ciomegecare a dat nãvalã în Grãdina Mãslinilor ca sã-l prindã peIsus. În fruntea ei, cãlãuzã, se afla unul dintre cei doispre-zece: Iuda, apostolul trãdãtor. Iuda! Nu putem rosti sauauzi rostindu-se acest nume fãrã a ne cutremura. A atri-bui cuiva numele de Iuda înseamnã insulta supremã.Nume odios, discreditat pentru veºnicie, pe care nimeninu-l mai pune nici mãcar la câini sau la pisici. Se cu-nosc cazuri de anticlericali care, din urã faþã de Dum-nezeu, le-au pus copiilor lor numele de Satan sau Sata-nela, dar Iuda nu. ªi tot ce aminteºte de Iuda este exe-crabil: sãrutul lui Iuda, arginþii lui Iuda, frânghia lui Iuda,sfârºitul lui Iuda, soarta lui Iuda. Iuda era un numefoarte îndrãgit înainte de a-l purta trãdãtorul. Dintrecele douãsprezece triburi ale lui Israel, tribul lui Iuda eracel mai însemnat. Patriarhul Iacob proorocise cu limbãde moarte: „Iuda, tu vei primi laudele fraþilor tãi” (Gen49,8). Eroul naþional al poporului evreu purta numele deIuda: Iuda Macabeul. Se ºtia cã Mesia, care trebuia sã senascã, avea sã iasã din tribul lui Iuda: Leul din tribullui Iuda.

Iuda era singurul iudeu, ceilalþi apostoli erau galileeni.În lista apostolilor, evangheliºtii îl aºazã întotdeauna peultimul loc ºi cu calificativul infamant: trãdãtorul. Sfântul

Ioan ne informeazã cã era fiul unui oarecare Simon ºiatribuie atât tatãlui, cât ºi fiului epitetul de Iscarioteanul,ceea ce poate sã indice locul de origine, satul Qeryôt, ac-tualul Hirbet el Qaryatejn, în sudul Iudeii. Dupã uniiînvãþaþi, însã, Iscariot ar fi grecizarea unui cuvânt ara-maic care, tradus, înseamnã: fals, ipocrit, trãdãtor. Sau,ºi mai probabil, dupã alþi învãþaþi, cuvântul provine dinlatinescul sicarius (mânuitor de pumnal), ceea ce în-seamnã cã se trãgea dintr-o familie de „sicari”, partidnaþional-ºovin fanatic, care lupta pentru eliberarea desub romani cu cuþitul, prin incendieri ºi terorism.

Iuda rãmâne pentru istorie un mister încã nedezlegat.Istoria lui Iuda a fost pentru creºtinismul de la începutºi rãmâne pentru noi toþi scandalul scandalurilor. E dreptcã, în decursul istoriei, au fost unii care au încercat sã-lscuze, sã facã din el un om onest, un apãrãtor al legii strã-moºeºti, un erou naþional. De la Cainiþii din secolul alII-lea (cainiþii erau adepþii lui Cain, primul criminal carea disperat de iertarea lui Dumnezeu din istoria omenirii),care au compus pentru apostolul trãdãtor evanghelia apo-crifã a lui Iuda ºi pânã la Renan, preotul apostat din se-colul al XIX-lea, tãgãduitorul divinitãþii lui Cristos ºi pã-rintele exegezei raþionaliste, avem o serie întreagã deapãrãtori ºi admiratori ai lui Iuda. Dar orice încercarede reabilitare se loveºte de cuvântul fãrã echivoc al luiIsus: „Cãci Fiul Omului merge dupã cum a fost scrisdespre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul omuluieste trãdat! Mai bine ar fi fost pentru omul acela dacã nus-ar fi nãscut” (Mt 26,24). „Cât timp am fost cu ei, eui-am pãstrat în numele tãu pe care mi i-ai dat ºi i-am pãzitºi nimeni dintre ei nu s-a pierdut, în afarã de fiul pierzãrii,ca sã se împlineascã Scriptura” (In 17,12).

Utilizând informaþiile evangheliºtilor, sã încercãm sãrefacem portretul nefericitului apostol.

TRÃDÃTORUL 265

Primul lucru care ne loveºte: Iuda era un hoþ. O patimãapucatã probabil de mic. Dacã s-a nãscut într-o familiede cuþitari, care, cu siguranþã, nu-ºi câºtiga cinstit pâinea,era cumva obligat sã fure. Avea aptitudini practice, deaceea, ajunge administrator-econom în grupul celor dois-prezece; el avea în primire punga cu pomenile din careevanghelistul Ioan ne informeazã cã fura. Intrã în grupulapostolilor nu cu gânduri cinstite, ci din interese mate-riale, cu dorinþa de a face carierã, de a se înavuþi. Vedeîn Cristos un simplu Mesia politic-naþional, pãmântesc.Iuda nu este un patriot care sã doreascã, într-adevãr, bi-nele neamului sãu, ci un profitor, ca aºa-ziºii noºtri revo-luþionari. Unele scrieri ale primilor creºtini susþin cãIuda era tânãrul care într-o zi i-a spus lui Isus: „Doamne,te voi urma oriunde vei merge”. Dar Isus, citindu-i pefaþã dorinþa de cãpãtuialã, îl avertizeazã: „Vulpile au vi-zuini ºi pãsãrile cerului au cuiburi, însã Fiul Omuluinu are unde-ºi rezema capul” (Mt 8,20). A pornit de lalucruri mici, de la mici gãinãrii. Din punga comunã nuavea cine ºtie ce de furat. Dar o patimã nestãpânitã dela început l-a împins în cele din urmã sã încheie cel maimurdar târg din istoria lumii: sã-l vândã pe Fiul lui Dum-nezeu pe 30 de arginþi.

În al doilea rând, Iuda nu avea credinþã. Nu credea înEuharistie. Dupã ce vorbeºte despre Euharistie, la Cafar-naum, Isus spune: „Oare nu v-am ales eu pe voi doispre-zece? Dar unul dintre voi este un diavol!” (In6,70). ªi ex-plicã evanghelistul: „De fapt, vorbea despre Iuda, fiul luiSimon Iscarioteanul, pentru cã acesta, unul din cei dois-prezece, avea sã-l trãdeze” (In 6,71). La Cina cea de tainãs-a împãrtãºit ºi el. Dar fãrã credinþã. ªi de îndatã ce afãcut sacrilegiul, – a luat îmbucãtura, noteazã acelaºievanghelist – a intrat Satana într-însul. Iuda nu credeaîn divinitatea lui Isus. Unul dupã altul, la Cina cea de


tainã, apostolii întreabã: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”(Mt 26,22b). Numai Iuda întreabã altfel, foloseºte altapelativ: „Nu cumva sunt eu, învãþãtorule?” (Mt 26,25b).Pentru el, Isus nu era Domnul, era un simplu „rabbi”,un învãþãtor ca atâþia alþii.

În al treilea rând, Iuda era un om fals, ascuns, pre-fãcut, ipocrit. Numai faptul cã a rãmas în grupul apos-tolilor, fãrã nici o convingere, ci numai din interese mes-chine, materialiste, o dovedeºte pe deplin. La Cina cea detainã vrea sã parã în faþa tuturor nevinovat. Întreabãºi el, mai mirat ca ceilalþi: „Nu cumva sunt eu, învãþã-torule?” (Mt 26,25b). Mai mult, este foarte abil în a-ºimasca necinstea, hoþia, în haina caritãþii ºi a iubirii faþãde sãraci: Când Maria unge picioarele lui Isus cu mirpreþios, Iuda intervine indignat: „De ce nu s-a vândutmireasma aceasta cu trei sute de dinari ºi sã se dea sãra-cilor” (In 12,5). Evanghelistul se grãbeºte sã precizeze:„Dar a spus acesta nu pentru cã îi pãsa de sãraci, ci pen-tru cã era hoþ: întrucât el þinea punga cu bani, fura dince se punea în ea” (In 12,6).

La Cina cea de tainã era decis deja sã se rãzbune.Fusese lovit crunt în speranþele ºi interesele sale. Isusspusese clar cã va merge la moarte. Nu era Mesia pe careîl visase Iuda. Sã scoatã un ban mãcar din vânzarea lui.Ce nu face Isus spre a-l salva, chiar ºi în ultimul moment!Îi spalã ºi lui picioarele, îi acordã atenþii deosebite, îl aºazãlângã el la masã, îi întinde o îmbucãturã de pâine, gestprin care la orientali i se acordã cinste deosebitã unui mu-safir sau unui comesean.

„«Nu cumva sunt eu, învãþãtorule?»... «Tu ai zis!»”(Mt 26,25b). Cu toatã dragostea pe care i-o aratã, Isus îldemascã, îl dã pe faþã. Dragostea nu înseamnã a-i aco-peri pe trãdãtori. ªi cunoscând cã nu mai era nimic defãcut pentru a-l salva, adaugã: „Ceea ce vrei sã faci, fã

TRÃDÃTORUL 267

repede”. Aºteptarea este o suferinþã insuportabilã. Eli-bereazã-mã de ea. Cu cât mai repede, cu atât mai bine.Nu mã mai chinui. Iuda iese în grabã. „ªi era noapte” –noteazã evanghelistul. Noapte adâncã afarã, noapte ºimai adâncã în sufletul lui. Vãzându-l plecat, Mântui-torul scoate un oftat de uºurare. Biserica a fost curãþatãde un trãdãtor. De aceea, primul cuvânt pe care-l ros-teºte Isus dupã plecarea lui Iuda este: „Acum [adicã dupãplecarea vânzãtorului] a fost glorificat Fiul Omului”.

Vânzãtorul, împins de Satana care intrase într-însul,merge direct la duºmanii lui Cristos ºi perfecteazã târ-gul: „Ce vreþi sã-mi daþi ca sã-l dau pe mâna voastrã?”(Mt 26, 15b). ªi s-au învoit pe 30 de arginþi. Preþ deri-zoriu. Cu suma aceasta se rãscumpãra, conform legii, ovitã. ªi iatã-l pe Iuda, un apostol, devenit patronul tu-turor trãdãtorilor Bisericii; al tuturor turnãtorilor, altuturor colaboraþioniºtilor, ce vând duºmanilor lui CristosBiserica, conºtiinþa, confraþii pentru ambiþii ºi interesepersonale, pentru carierã, pentru treizeci de arginþi.

„Iar trãdãtorul le dãduse un semn, spunând: «Cel pecare îl voi sãruta, acela este; prindeþi-l ºi duceþi-l subpazã sigurã». Venind, s-a apropiat îndatã de el ºi i-a spus:«Învãþãtorule!» ªi l-a sãrutat” (Mc 14,44-45).

„Iuda, cu un sãrut îl trãdezi pe Fiul Omului?” (Lc 22,48b) – sãrut fatal. Singurul menþionat în Evanghelie.Maria Magdalena îi sãrutase numai picioarele. În totcazul, sãrutul lui Iuda a fost ultimul pe care Isus aveasã-l primeascã înainte de a muri. Peste câteva ore, amân-doi, ºi Isus, ºi Iuda, aveau sã fie morþi, atârnând unul deo cruce, altul de un copac.

Remuºcarea, disperarea, impenitenþa, sinuciderea. Esfârºitul tragic al trãdãtorului. Dintre toate, impenitenþaeste efectul cel mai teribil al trãdãrii. Dintre toþi sluji-torii altarului care s-au compromis cu vechiul regim ateu,


cunoaºteþi pe vreunul care sã-ºi fi recunoscut greºeala,sã-ºi fi fãcut mea culpa, sã fi renunþat la poziþiile ºi pri-vilegiile dobândite cu preþul vânzãrii, sã se fi retras lamãnãstire ºi sã facã pocãinþã? Cel mult s-au recunoscuttrãdãtori dupã ce au fost demascaþi. A avut vreunul cãinþãsincerã, doveditã prin fapte?

Iuda se spânzurã. Dar iatã cã pânã ºi frânghia îi refuzãserviciile, cãci, ne informeazã Faptele Apostolilor, se rupe.Iuda cade cu capul în jos, crapã ºi i se împrãºtie mãrun-taiele. Aºa sfârºeºte cel care era destinat sã ºadã pe untron. Isus îi promisese ºi lui un tron, ca ºi celorlalþi apos-toli: „...la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omuluiva sta pe tronul mãririi sale, veþi sta ºi voi pe douãspre-zece tronuri ca sã judecaþi cele douãsprezece triburi alelui Israel” (Mt 19,28). Destinul tragic al acestui apostoldecãzut este o invitaþie la reflecþie profundã. Iuda se poateascunde în fiecare dintre noi.

TRÃDÃTORUL 269

CCeeaassuull îînnttuunneerriiccuulluuii

Isus a spus apoi arhiereilor, gãrzilor templului ºi bãtrâ-nilor care au venit împotriva lui: „Aþi ieºit cu sãbii ºi cu cio-mege ca împotriva unui tâlhar? Când eram zi de zi cu voiîn templu, nu aþi pus mâna pe mine. Dar acesta este ceasulvostru ºi puterea întunericului” (Lc 22,52-53).

Cea mai mare bãtãlie din istoria omenirii s-a dat nu laMaraton, nici la Austerlitz, nici la Mãrãºeºti, nici la Sta-lingrad, ci în Grãdina Mãslinilor, în noaptea agoniei. Bã-tãlia s-a desfãºurat exact cum este descrisã de un docu-ment gãsit la Qumran, intitulat: Rãzboiul fiilor luminiiîmpotriva fiilor întunericului. Ca ºi fiii luminii, tabãraopusã are în frunte un comandant: este Principele Întu-nericului. În lupta începutã în Grãdina Mãslinilor care-ºiatinge apogeul pe Calvar, aparent victoria este de parteaacestuia din urmã: este ceasul lui. Principele Întuneri-cului, puterea întunericului. Acestea nu sunt simple ima-gini literare; Satana este într-adevãr puternic pe întu-neric. În Grãdina Mãslinilor era întuneric; pe Calvar,soarele s-a întunecat, era întuneric; liturghiile negre, cele-brate de sataniºti, se fac numai noaptea, pe întuneric.Acum câþiva ani în urmã, într-un sat din apropierea Ba-cãului trãia o fatã de 13 ani, în jurul cãreia se înregistraunumeroase fenomene diabolice. Odatã am asistat per-sonal. Se petreceau numai noaptea, când se stingea lu-mina ºi era complet întuneric.

Deja în Vechiul Testament avem indicii care vestescacest cumplit rãzboi între Cristos, lumina lumii, ºi Duhulîntunericului. În Cartea profetului Isaia (3,1-5), Satanase aflã în faþa tribunalului lui Dumnezeu, în calitate de

acuzator public. Se aratã indignat când Dumnezeu îldezbracã de haina murdarã a pãcatelor pe Iosua care esteîn cauzã. Cere înfãptuirea dreptãþii. Devine astfel potriv-nicul lui Dumnezeu, în sensul cã se împotriveºte trium-fului îndurãrii lui Dumnezeu care, pentru el, pentru Sa-tana, nu avusese îndurare. În Isus, Dumnezeu duce laîndeplinire planul sãu de iertare, de îndurare, cu privirela întreaga omenire. Satana este marele duºman care seîmpotriveºte acestui plan, încearcã sã-l abatã pe Cristosde la realizarea lui. Aºa trebuie înþelese cele trei ispiteîn pustiu, aºa trebuie înþeles cuvântul „Satanã” adresatlui Petru care vorbea ºi gândea inspirat de duºmanulmântuirii. Iar în noaptea agoniei, disperat, potrivniculdã ultimele lovituri de coadã. Pe Calvar, Satana a fostînvins. Cristos a înfãptuit planul de îndurare al Tatãlui.Dar rãzboiul continuã împotriva celor ce formeazã trupullui Cristos, adicã împotriva Bisericii.

Conciliul al II-lea din Vatican descrie acest rãzboi neîn-trerupt în termeni clari:

Întreaga istorie a oamenilor este strãbãtutã de o bãtãlieaprigã împotriva puterilor întunericului; aceasta a începutde la origini ºi va dura, dupã cum spune Domnul, pânã înziua de apoi. Prins în aceastã înfruntare, omul trebuie sãse lupte necontenit pentru a adera la bine... (GS 37).

Puterea Satanei este neînchipuit de mare. Sfântul Au-gustin spune cã, dacã Dumnezeu nu l-ar þine legat în lanþ,l-ar lãsa slobod de capul lui, n-ar mai rãmâne om pe faþapãmântului nedevorat.

Ca ºi în viaþa lui Isus, în viaþa Bisericii existã ceasuriale întunericului, ceasuri când, aparent, Satana este învin-gãtor. Este o realitate ce þine de misterul lui Dumnezeuºi de pãcatul omului. Se pare cã noi trãim acum ultimeleminute ale unui asemenea ceas. Papa Leon al XIII-lea,

CEASUL ÎNTUNERICULUI 271

acum un secol în urmã, într-o vedenie înspãimântãtoare,a vãzut toate ravagiile pe care Satana, dezlegat din lanþ,avea sã le facã în lume, în aceastã sutã de ani. A vãzutprigoanele împotriva Bisericii, a vãzut nazismul cu zvas-ticã – simbol ºi instrument de distrugere a vechii lumicreºtine ºi creator al noii ordini în care „Satana este Dum-nezeu”, a vãzut comunismul cu toate atrocitãþile sale. Pãrintele Domenico Pechenino, care fãcea parte din antu-rajul lui Leon al XIII-lea, povesteºte cum s-au petrecutlucrurile. Într-o dimineaþã, dupã ce celebrase sfânta Li-turghie, papa asista la o altã Liturghie, fãcând, ca deobicei, mulþumirea. Dintr-odatã, îºi ridicã energic capulºi priveºte încordat ceva deasupra capului celebrantului.Privea fix, fãrã sã clipeascã, îngrozit ºi uimit, schimbân-du-ºi culoarea ºi trãsãturile feþei. Ceva straniu, ceva ne-maipomenit se petrecea în el. În sfârºit, revenindu-ºi,se ridicã ºi se îndreaptã spre biroul sãu. Cei din jur îlurmeazã îngrijoraþi. Îl întreabã: „Sfinte Pãrinte, nu vãsimþiþi bine? Aveþi nevoie de ceva?” Rãspunde: „Nu enimic, nu e nimic”. Se închide singur în birou. Dupãjumãtate de orã îl cheamã pe secretarul Congregaþiei Ri-turilor. Îi întinde o foaie scrisã, cu dispoziþia de a o tipãriºi a o trimite la toþi episcopii din lume. Era scrisã o emo-þionantã rugãciune prin care Dumnezeu, prin mijlocireaMariei ºi a sfântului Mihail, era implorat sã-l arunce dinnou în iad pe Satana. Rugãciune spusã pânã la conciliude toþi preoþii, în genunchi, la picioarele altarului, lasfârºitul fiecãrei Liturghii. Rugãciune pe care Leon alXIII-lea o spunea des în cursul zilei, iar când o recita înpublic, glasul îi tremura. Spre regretul multora, rugã-ciunea a dispãrut la ultima reformã liturgicã, tocmai cândera mai mare nevoie de ea. Scrisori venite din mai multepãrþi ale lumii cer Sfântului Scaun reintroducerea ei lasfânta Liturghie.


Sã ne întoarcem în Grãdina Mãslinilor. Aliat cu pute-rile întunericului, îl gãsim pe Iuda, apostolul decãzut.„Intrase Satana în el” – spune evanghelistul. Practic,acum el este un simplu instrument. Executã orbeºte niºteordine. Cum a ajuns sã fie dominat de Satana tocmai unapostol? Simplu. Pãcatul e o spãrturã în sufletul omului,prin care iese Dumnezeu ºi intrã Duhul Întunericului.Pãcatul repetat, refuzul continuu la chemãrile harului,duce la sufocarea glasului lui Dumnezeu, la indiferenþãreligioasã, la pierderea credinþei, la duºmãnie împotrivalui Dumnezeu ºi a adevãrurilor de credinþã, ºi astfel, pro-cesul de satanizare este încheiat. Dacã aþi urmãrit emi-siunile TV despre închisorile comuniste, aþi remarcat cesubliniazã toþi supravieþuitorii: închisorile erau infernul,iar bestiile care i-au torturat erau fiinþe dezumanizateºi satanizate.

Într-o frumoasã predicã, episcopul Bossuet, spune cu-vintele urmãtoare:

Dupã cum un abur otrãvitor pluteºte în vãzduh, impercep-tibil simþurilor noastre, ºi îºi strecoarã otrava în inimilenoastre, la fel, Duhul cel Rãu, printr-o subtilã ºi neobser-vatã contaminare, corupe puritatea inimilor noastre. Nune dãm seama cã acþioneazã în noi, pentru cã el urmeazãcurentul înclinaþiilor noastre. Ne împinge ºi ne prãbuºeºteîn direcþia spre care suntem înclinaþi noi înºine.

Ca ºi în cazul lui Iuda, Satana se strecoarã ºi lucreazãmai presus de toate în sufletul în care gãseºte nesinceri-tatea, ipocrizia, falsitatea, echivocul; unde gândurile, vor-bele, sentimentele, comportãrile sunt încâlcite, astfel încâtnu le mai dã nimeni de capãt, la cei care cultivã o ase-menea stare de confuzie, de încâlcealã, considerând cã esemn de isteþime, de diplomaþie necesarã ca sã te des-curci în viaþã ºi sã-þi realizezi planurile ºi ambiþiile.


Interesant de observat cã prezenþa Diavolului se poateremarca ºi în forme vizibile încâlcite, înnodate, întorto-cheate. În Eden, Satana s-a prezentat în chip de ºarpe,cel mai ºiret dintre toate animalele – noteazã Geneza, –animal întortocheat, capabil sã-ºi încolãceascã tot trupul,astfel încât nu-þi mai dai seama unde este capul ºi undeeste coada. Diplomaþii ºi politicienii ar putea sã ºi-l ia casimbol.

Celor doi copii posedaþi de la Illfurt, – cazul a avut marerãsunet în toatã lumea – Satana le-a împletit picioareleca douã nuiele, astfel încât nimeni nu putea sã le maidesfacã. În locurile infestate de Diavol, plantele, arboriise rãsucesc, se înnoadã de la sine. La animalele infestatede Diavol, coama, coada se înnoadã, se împletesc de lasine ca niºte ghirlande. La persoanele infestate de Diavolse gãsesc adesea în pernã, în saltea, ghemotoace, nodurifãcute de la sine. Am vizitat odatã un cunoscut exorcistdin Italia, un capucin bãtrân. Mi-a arãtat o colecþie în-treagã de lucruri folosite pentru vrãjitorii, prin invocareaSatanei; în general, bucãþi de stofã încolãcite, frânghiiînnodate. Asemenea situaþii încolãcite, înnodate, întorto-cheate pot fi ºi în sufletul ºi viaþa omului. Nu vom puteamedita niciodatã îndeajuns asupra cuvintelor lui Isus:„Deci cuvântul vostru sã fie: da, da; nu, nu. Ceea ce esteîn plus este de la Cel Rãu” (Mt 5,37).

Când Diavolul este stãpân într-un suflet, primul efecteste orbirea minþii. Ca în cazul lui Iuda. Acesta îl vãzusepe Isus fãcând atâtea minuni, înviind morþi. Acum oareIsus nu s-ar fi putut elibera din mâinile celor cãrora îlvindea? Satana îi luase lui Iuda minþile. Nu-i foloseaula nimic lui Iuda cei trei ani de teologie fãcuþi la ºcoalalui Isus. Acelaºi lucru i se poate întâmpla oricui, cu toatãºtiinþa ºi toatã teologia ºi toate doctoratele de pe lume.Unul dintre cei mai renumiþi demonologi actuali, Corrado


Balducci, într-o carte intitulatã Diavolul existã ºi poatefi recunoscut, aratã ridicolul ºi absurditatea unor teologicatolici, de mare renume, în general, profesori pe la uni-versitãþile din Germania, care scriu împotriva existenþeiDiavolului, deºi din Sfânta Scripturã este mult mai uºorsã demonstrezi existenþa Duhului Necurat decât exis-tenþa Duhului Sfânt; ºi tocmai în timpurile noastre,când prezenþa Diavolului în lume este atât de evidentã,prin rãspândirea sectelor satanice. Numai la Torino sunt40 000 de închinãtori la Satana. În 1971, cultele sataniceaveau în lume 2345 de publicaþii. Câte vor fi având as-tãzi, dupã câteva decenii? Chiar ºi existenþa unor ase-menea teologi, primii în istoria de 2000 de ani ai Bisericii,care neagã existenþa Diavolului, este un argument înplus pentru existenþa lui. Paul al VI-lea, gândindu-se laei, spunea îndurerat: „S-a produs o spãrturã ºi fumulSatanei a pãtruns în templul lui Dumnezeu”, în Bisericã.

În sfârºit, ca ºi în cazul lui Iuda, unde domneºte Satana,acolo intrã dezgustul ºi dispreþul faþã de viaþã, disperareaºi sinuciderea. Legalizarea în lume a avortului, milioa-nele ºi milioanele de copii nevinovaþi uciºi în fiecare anînainte de a se naºte, sinuciderile (statisticile ONU neinformeazã cã în fiecare zi se petrec în lume 1000 de sinu-cideri ºi 10000 de tentative de sinucidere), eutanasia, carea început sã fie legalizatã, ne aratã gradul de satanizarea unei lumi care s-a îndepãrtat de Dumnezeu.

În Scrisoarea cãtre Romani (13,12) sfântul Pavel ne faceacest îndemn: „Sã ne dezbrãcãm de faptele întunericuluiºi sã ne îmbrãcãm cu armele luminii”. Practicarea virtu-þilor, rugãciunea intensã, postul, spovada fãcutã cu since-ritate ºi umilinþã, Împãrtãºania, semnul sfintei cruci, ev-lavia cãtre sfânta Fecioarã, iatã armele luminii, pe caretrebuie sã le folosim în lupta cu puterea întunericului.


AL II-LEA MISTER

BBIICCIIUUIIRREEAA LLUUII IISSUUSS

AAnnaa ººii CCaaiiaaffaa((II))

Scena biciuirii se situeazã la sfârºitul procesului þinutîn faþa lui Pilat. Dar în timpul nopþii, înaintea acestuiproces, s-a mai þinut unul; a fost aºa-numitul proces reli-gios, þinut în faþa Sinedriului. Scrie evanghelistul Ioan:

Atunci, cohorta, comandantul ºi servitorii iudeilor, l-au luatpe Isus ºi l-au legat. L-au dus mai întâi la Anna, cãci era socrullui Caiafa, care era marele preot al acelui an... Atunci Annal-a trimis legat la Caiafa, marele preot (In 18,12-13.24).

În noaptea aceea, marele sfat al þãrii, Sinedriul, nudormea. Ne informeazã evanghelistul Marcu: „L-au duspe Isus în faþa marelui preot ºi s-au adunat toþi arhiereii,bãtrânii ºi cãrturarii” (Mc 14,53).

Dar sã vedem ce era acest Sinedriu care ºi-a dobândittrista faimã de a-l fi judecat ºi condamnat la moarte penedrept pe Fiul lui Dumnezeu. Era parlamentul ºi tribu-nalul suprem al poporului lui Dumnezeu, format dinpreoþi, cãrturari, bãtrâni ºi rabini. Dupã informaþiile Tal-mudului, confirmate de Evanghelii, cu mici excepþii, erao adunãturã de nemernici, de parveniþi, de ambiþioºi, deimpostori dornici sã câºtige pe seama lucrurilor sfinte,de simbriaºi ai puterii politice, care-ºi cumpãraserã func-þiile de la funcþionarii corupþi ai puterii romane. De aceea,nu era un Sinedriu legitim. Ultimii membri ai Sinedriuluilegitim fuseserã tãiaþi de Irod cu 35 de ani înainte de

naºterea lui Isus. Fãcea parte, deci, din aceastã nomencla-turã religioasã, mai întâi, preoþimea. O preoþime atât dedecãzutã încât Talmudul spune cã i se potriveau perfectcuvintele din Cartea Proverbelor (10,27): „Anii celor nele-giuiþi se scurteazã”. ªi tot Talmudul spune cã, într-o zi,la templu s-a auzit un glas venit din Sfânta Sfintelor: „Ieºiþi de aici, voi, fii ai lui Eli, care spurcaþi casa Dom-nului”. Despre Anna ºi Caiafa, Talmudul noteazã: „Eisunt mari preoþi, fiii lor sunt vistiernici, ginerii lor suntsupraveghetorii templului, iar slugile lor bat poporul cubastoanele”. Cum preoþia se cumpãra pe bani, nici unuldintre marii preoþi nu rãmânea în funcþie mai mult de unan. Fãcea parte din Sinedriu ºi Anna, fost mare preot pevremea copilãriei lui Isus. Isus trebuie sã-l fi vãzut cu aniîn urmã, când vizitase templul la vârsta de 12 ani. Acumera bãtrân. Anna, tradus, înseamnã „cel îndurãtor”.Nu-ºi merita numele. Cei cinci fii ai lui vor deveni ºi eimai târziu mari preoþi, ierarhi corupþi din tatã în fiu. ScrieTalmudul: „Va fi vai de casa lui Anna, va fi vai de bleste-mele lor, va fi vai de muºcãturile lor ca de ºarpe”.

Preºedintele Sinedriului era Caiafa, marele preot înfuncþiune. Caiafa, tradus, înseamnã „asupritorul”. Acestaîºi merita numele. Îºi cumpãrase ºi el funcþia. La puþintimp dupã moartea Mântuitorului, avea sã fie îndepãrtatºi ucis.

Talmudul ne dã ºi numele celorlalþi. Mai era acolo, depildã, Ismael Ben Phabi, omul cel mai elegant al vremii.O singurã hainã a lui costa o micã avere. Mai era acoloIsahar din Refar Barkai, ajuns ºi el mai târziu mare preot,dar care nu voia sã aducã jertfe decât purtând mãnuºi demãtase, ca sã nu-ºi întineze mâinile. Aceste mâini deli-cate îi vor fi tãiate în mod barbar mai târziu de regeleAgripa. Acesta era înaltul tribunal religios, care, în numelelui Dumnezeu, l-a judecat ºi l-a condamnat la moarte pe

ANA ªI CAIAFA (I) 277

Fiul lui Dumnezeu. Dar iatã infinita fineþe a inimii luiIsus: trece cu vederea murdãria care acoperea aceastãpreoþime ºi îi vede în ea pe reprezentanþii lui Dumnezeupe pãmânt. Pe leprosul vindecat îl obligã sã meargã latemplu ºi sã ducã preotului darul sãu, dupã care acestarâvnea atât de mult.

Membrii acestei supreme instituþii – elita religioasã ºiintelectualã – au dat dovadã de o perfidie ºi o cruzime deneimaginat în procesul înscenat lui Isus; un simulacrude proces, cum numai comuniºtii au mai fost în stare sãfacã. Totul a fost pregãtit cu sânge rece ºi în mod diabolicpânã în cele mai mici detalii: martori falºi, dezinformare,calomnii, schimbarea capului de acuzare: acuzat cã s-afãcut Fiul lui Dumnezeu la procesul lor, acuzat cã s-a fãcutpe sine rege în faþa lui Pilat. Dau mâna cu duºmanul lorde moarte, ocupantul lor roman, numai sã-ºi vadã îm-plinit planul criminal. KGB-ul n-ar fi procedat mai bine.

Desigur cã duºmanii puteau sã-l lichideze pe Isus multmai simplu: sã plãteascã un sicar care sã-i împlânte pum-nalul în spate, sã punã la cale un accident mortal, sã-lajute sã se sinucidã. Dar asasinarea lui nu-i mulþumea.Voiau sã-l punã la stâlpul infamiei, sã-l compromitã defi-nitiv în faþa poporului. Sfântul Pavel le scrie galatenilor:„Cristos ne-a rãscumpãrat din blestemul Legii, fãcându-sepentru noi blestem, cãci este scris: Blestemat oricine esteatârnat pe lemn...” (Gal 3,13). Textul la care se referãapostolul Pavel e cel din Dt 21,21-23: „Dacã va fi omorâtun om care a sãvârºit o nelegiuire vrednicã de pedeapsacu moartea ºi l-ai spânzurat de un lemn, trupul lui mortsã nu stea noaptea pe lemn, ci sã-l îngropi în aceeaºi zi,cãci cel spânzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu,ºi sã nu spurci þara pe care þi-o dã de moºtenire Domnul,Dumnezeul tãu”. Iatã unde þinteau înalþii dregãtori ai


intereselor lui Dumnezeu din Sinedriu. Moartea lui Isusnu le era de ajuns. Trebuia spânzurat de un lemn. Voiausã proclame în faþa cerului ºi a pãmântului cã acest omeste infam, cã este exclus pentru totdeauna din sânulpoporului lui Dumnezeu, condamnat ºi blestemat pentrutotdeauna de însuºi Dumnezeu. Dacã Dumnezeu îngã-duie sã fie spânzurat de lemn, înseamnã cã Isus este duº-manul lui Dumnezeu ºi este lovit de blestem. Ceea ce facemoartea infamantã nu este moartea în sine, ci felul cumcineva este executat; una este sã fii condamnat la moarteprin împuºcare, cu totul altceva prin spânzurare. Moarteanobililor englezi nu era infamantã, pentru cã nobilii erauspânzuraþi cu o frânghie de mãtase, nu cu una obiºnuitã,ca ceilalþi muritori.

Ne întrebãm: ce i-a împins pe aceºti oameni la o atareorbire ºi la o atare crimã? Rãspunsul este simplu: invidia.Pilat, care încearcã sã-l salveze pe Isus, laº era, dar prostnu. Noteazã evanghelistul Marcu: Pilat „ºtia cã din invidieîl dãduserã arhiereii pe mâna lui” (Mc 15,10). Da, ºarpeleinvidiei le-a muºcat inima tuturor. Isus, cu minunile sale,cu învãþãtura sa înaltã ºi frumoasã, cu felul lui de a fi ºide a vorbi, câºtiga popularitate, fascina mulþimile, iar ei,înalþii demnitari, reprezentaþii lui Dumnezeu pe pãmânt,erau puºi în umbrã, neluaþi în seamã! Fariseii, la rândullor, se simþeau ameninþaþi în prestigiul lor. Îºi pierdeauclientela, ascultãtorii.

ªi cine era cel care le-o lua înainte? Un laic, un dulghercare nu urmase nici una dintre ºcolile rabinilor. Situaþiadevenise intolerabilã. Noteazã evanghelistul Ioan:

Aºadar, arhiereii ºi fariseii au convocat Sinedriul ºi au spus:„Ce sã facem, pentru cã acest om face multe semne? Dacã-llãsãm aºa, toþi vor crede în el; vor veni romanii ºi vor dis-truge ºi sanctuarul nostru ºi naþiunea”. Unul dintre ei,


Caiafa, care era marele preot în anul acela, le-a zis: „Voinu ºtiþi nimic, nici nu înþelegeþi cã este mai bine pentruvoi sã moarã un singur om pentru popor ºi sã nu piarã în-treaga naþiune” (In 11,47-50).

Invidia ºi ipocrizia merg mânã în mânã. Crima esteacoperitã cu masca patriotismului ºi a dragostei de neam.„Atunci, – scrie sfântul Matei – s-au adunat arhiereii ºibãtrânii poporului la curtea marelui preot care se numeaCaiafa ºi s-au sfãtuit ca sã-l prindã pe Isus prin viclenieºi sã-l ucidã” (Mt 26,3- 4).

Lumea e plinã în continuare de invidie ºi de invidioºi.E un viciu care a fãcut ºi face cele mai mari ravagii. Darcele mai mari ravagii le face când acest viciu stãpâneºteinimile celor care reprezintã interesele lui Dumnezeupe pãmânt. Un scriitor îºi punea aceastã întrebare pri-vind lumea de pe stradã: „Ce s-ar întâmpla, cum ar arãtalumea dacã la toþi cei loviþi de boala invidiei le-ar creºtedintr-o datã coarne?” A închis ochii ºi a gãsit rãspunsul:a vãzut lumea ca o grãmadã de melci cu coarnele ridicate.

A te întrista de binele ºi de succesele altora, a te bucurade rãul ºi de insuccesele altora: aceasta este invidia. Invi-diosul este cel mai nefericit om de pe lume, cãci suferã ºide nefericirea sa, ºi de fericirea altuia. Este propriul sãucãlãu. Bion, cunoscutul personaj din antichitate, întâl-nind într-o zi un invidios trist, îi spune: „Nu ºtiu ce ai,dar una din douã sigur þi s-a întâmplat: ori þi s-a întâm-plat þie un rãu, ori i s-a întâmplat altuia un bine”.

Anticii reprezentau invidia sub chipul unei femei slabe,hrãnindu-se cu ºerpi ºi locuind într-o peºterã întune-coasã. Invidia este mama tuturor crimelor. Iatã cum îidescrie sfântul Augustin efectele: „Ea este aceea care l-aazvârlit din cer pe înger, l-a izgonit pe om din paradis,l-a asasinat pe Abel, i-a înarmat pe fraþi împotriva lui


Iosif, l-a trimis pe Daniel în groapa cu lei, l-a pus pe crucepe Capul nostru (pe Cristos), l-a spânzurat pe Iuda. Fraþiimei, predicaþi de pe acoperiºuri cã invidia este acea fiarãextrem de crudã – fera pessima – care ucide credinþa, dis-truge armonia, nimiceºte dreptatea ºi genereazã toaterelele”.


AAnnaa ººii CCaaiiaaffaa((IIII))

Ne oprim ºi în aceastã meditaþie asupra celui maiodios ºi mai nedrept proces din istoria omenirii: pro-cesul intentat împotriva Fiului lui Dumnezeu, în careverdictul, sentinþa cu moartea, era dat înainte de a începeprocesul.

Anna l-a trimis pe Isus legat la Caiafa. De ce l-a trimisla Caiafa? Nu îl interesa cazul? Ba da. Era altceva la mij-loc. Învãþaþii ne spun cã existau pe vremea aceea douãSinedrii, sau, mai exact, un Sinedriu, sã-i spunem un par-lament, cu douã camere sau cu douã curþi de judecatã.Prima, dominatã de farisei ºi avându-l ca preºedinte peAnna, se ocupa cu procesele religioase. Cealaltã, avându-lca preºedinte pe Caiafa, judeca procesele de drept comun,civile ºi politice. Cum autoritatea romanã nu þinea contdecât de decizia marelui preot în funcþie, aici, la Caiafa,trebuia datã sentinþa.

Sã ne imaginãm sala de judecatã. Judecãtorii stau toþiaºezaþi jos, pe pernã, în semicerc, descãlþaþi, cu picioa-rele încruciºate, dupã obiceiul oriental. Acuzatul legat,în picioare, în faþa lor. Marele preot îl întreabã pe Isusdespre ucenicii ºi despre învãþãtura lui. Despre ucenicirefuzã sã rãspundã. Cum sã-i denunþe, sã le dea cãlãilornumele ucenicilor sãi? Cât despre învãþãtura sa, nu aveanici un secret. Libertatea de expresie era garantatã înIsrael: „Eu am vorbit lumii pe faþã... De ce mã întrebi pemine? Întreabã-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit: iatã,ei ºtiu ce am spus” (In 18,20-21). În acel moment, unuldintre oamenii din din gardã îi dã o palmã, zicându-i: „Aºa

rãspunzi tu marelui preot?” Nu primise ordin sã dea aceapalmã. Era o slugã josnicã, ce fãcea exces de zel spre acreºte în ochii stãpânului sãu. Aceastã rasã de slugarnicizeloºi, care-l lovesc pe cel legat, pe cel lipsit de apãrare,spre a se pune bine pe lângã stãpânii lor, au existat întot-deauna sub toate regimurile, în toate ierarhiile, în toateorganizaþiile omeneºti, în toate þãrile. Isus îl priveºte ho-tãrât, în faþã, pe mizerabil ºi îl întreabã: „Dacã am vorbitrãu, aratã-mi ce este rãu, dar dacã am vorbit bine, de cemã loveºti?” (In 18,23).

Isus nu e un anarhist. Nu contestã competenþa tribu-nalului ce-l judecã, deºi era format din oameni nemernici.Dar are dreptul de a cere explicaþii când este lovit. Dreptulla cuvânt, la replicã, dreptul de a cere justificãri, când þise face o nedreptate, este înscris în natura omului ºi esteconsfinþit de Cristos.

Marele preot nu intervine când Isus e pãlmuit. Aprobã.Urmeazã audierea martorilor. Aceºtia se încurcã în pro-priile lor minciuni. Marele preot se ridicã în picioare.Este un moment solemn: „«Te conjur pe Dumnezeul celviu sã ne spui dacã tu eºti Cristos, Fiul lui Dumnezeu».Isus i-a rãspuns: «Tu ai zis. Ba, vã spun: de acum îl veþivedea pe Fiul Omului ºezând la dreapta puterii lui Dum-nezeu ºi venind pe norii cerului»” (Mt 26,63b-64). Tu-turor le-a venit în minte textul profetului Daniel: „Amprivit în timpul vedeniilor mele de noapte ºi iatã cã penorii cerului a venit unul ca un fiu al omului...” (Dan 7,13).Rãspunsul vine ca o bombã. Marele preot îºi sfâºie hai-nele. Gestul fãcea parte din procedurã. Trebuia sã-ºisfâºie hainele ori de câte ori auzea cã cineva huleºte nu-mele lui Dumnezeu: „«A rostit o blasfemie»... «Este vred-nic de moarte!»” (Mt 26,65b.66b). Articolul de lege pe bazacãruia s-a dat sentinþa de condamnare la moarte era celdin Lev 24,14-16:

ANA ªI CAIAFA (II) 283

Scoate-l din tabãrã pe cel care a hulit. Toþi cei care l-au auzitsã-ºi punã mâinile pe capul lui ºi toatã adunarea sã-l ucidãcu pietre. Sã le vorbeºti copiilor lui Israel ºi sã le spui: ori-cine îl va huli pe Dumnezeul lui îºi va lua pedeapsa pentrupãcatul lui. Cine va huli numele Domnului va fi pedepsit cumoartea. Toatã adunarea sã-l ucidã cu pietre. Fie strãin, fiebãºtinaº, sã moarã pentru cã a hulit numele lui Dumnezeu.

Isus, o datã condamnat la moarte, este luat în primirede slugile marelui preot: „Unii – scrie sfântul Marcu –au început sã-l scuipe ºi, acoperindu-i faþa, îl loveau spu-nându-i: «Profeþeºte!» Iar servitorii îi dãdeau palme” (Mc14,63). Nu puteau slugile sã-i facã stãpânului lor o bu-curie mai mare decât aceasta! Aºa s-a terminat primulproces al lui Isus, procesul religios. Regulamentul defuncþionare al acestui tribunal era admirabil. Conformacestui regulament, Sinedriul exista pentru a salva vieþiomeneºti, nu pentru a ucide. Acuzatul trebuia privit canevinovat pânã în clipa în care se dãdea sentinþa. Cândera adus înaintea Sinedriului, era de datoria preºedin-telui sã le atragã martorilor atenþia, de la bun început,cã viaþa omeneascã este un lucru nespus de valoros, astfelîncât aceºtia sã nu uite nimic din cele ce ar fi putut fi înfavoarea acuzatului. În acest scop, era numit un Baal-Rib,adicã un avocat, care trebuia sã se strãduiascã sã facã totce era cu putinþã pentru achitarea învinuitului. Trebuiasã se acorde toatã libertatea pentru aducerea dovezilorce ar fi putut veni în sprijinul învinuitului. Sentinþa deachitare putea fi datã imediat, cea de condamnare, dupão zi de deliberãri. Cercetarea unui acuzat nu era permisãîn cursul nopþii. Judecãtorii ce urmau sã rosteascã sen-tinþa de condamnare la moarte erau obligaþi sã posteascão zi înainte. La procesul lui Isus, de nimic din toate acesteanu s-a þinut cont. O datã terminatã judecata, Isus mergesã-ºi petreacã restul nopþii în celula condamnaþilor la


moarte, în timp ce Caiafa se întoarce bucuros ºi mul-þumit la casa lui, ca sã se culce. Cugetul îi este liniºtit. Fãcuse un lucru plãcut lui Dumnezeu. Doarme acum som-nul celor nevinovaþi, dupã o muncã atât de obositoare,care durase pânã dupã miezul nopþii. Nu va avea nici oumbrã de remuºcare pânã la sfârºitul vieþii pentru faptulcã l-a condamnat la moarte pe Fiul lui Dumnezeu. Cu sigu-ranþã cã, dacã vreun reporter ar putea pãtrunde la loculunde se aflã acum sufletul lui ºi i-ar lua un interviu, Ca-iafa ne-ar spune cât a suferit ºi cât s-a sacrificat el pentrucauza lui Dumnezeu ºi pentru cinstea numelui sãu! Cumºi-a sacrificat el nopþile ca sã-i punã la punct pe cei ce hu-leau numele Domnului! Nu s-a cãit. El e cel ce a rãspânditmai târziu în popor minciuna cu furtul cadavrului lui Isusdin mormânt, dupã înviere, cumpãrându-i pe soldaþi;el i-a prigonit ºi pe ucenicii lui Isus, el l-a condamnat lamoarte ºi pe ªtefan, pânã ce, în sfârºit, moare ºi el ucis.

Sã ne oprim în continuare din nou câteva minute lapãcatul care a dus la asasinarea Fiului lui Dumnezeu:invidia. Sfinþii pãrinþi trateazã pe larg despre acest viciu.Sfântul Augustin, de pildã, în cunoscuta sa carte, Decivitate Dei, împarte întreaga omenire în douã tabereopuse sau douã cetãþi, cum le numeºte el, douã societãþi:una formatã din cei care trãiesc dupã trup, cealaltã dincei care trãiesc dupã Dumnezeu; aceasta din urmã estecetatea lui Dumnezeu. Aceasta este destinatã sã dom-neascã în veci cu Dumnezeu, cealaltã, sã sufere chinulcel veºnic împreunã cu Diavolul. Întemeietorul cetãþii luiDumnezeu este Abel, numit „cel strãin pe pãmânt”. Înte-meietorul cetãþii oamenilor este Cain, invidiosul. Spunesfântul Augustin:

Cain – stã scris în Biblie – a întemeiat o cetate. Abel, înschimb, nu a întemeiat nici una, cãci cetatea celor sfinþi


este în ceruri. Întemeietorul cetãþii pãmânteºti a fost unfratricid care, împins de invidie, l-a ucis pe propriul frate,cetãþean al cetãþii veºnice ºi strãin pe acest pãmânt.

La originea tuturor pãcatelor ce bântuie în cetatea oa-menilor – sfântul Augustin aminteºte pentru exemplifi-care 43 dintre ele – e invidia lui Cain, pãrintele invidioºilor.

Dar poate cã, dintre sfinþii pãrinþi, nici unul nu a des-cris mai realist acest viciu dezgustãtor ca sfântul IoanGurã de Aur:

Invidioºii – spune el – sunt mai rãi decât leii, ei sunt asemã-nãtori diavolilor ºi aproape mai rãi decât aceºtia. Leii neatacã fiindcã sunt împinºi de foame sau pentru cã sunt pro-vocaþi ºi iritaþi. Dar invidioºilor faceþi-le bine ºi ei vã vorface rãu, atrãgeþi-i prin fapte bune ºi vã vor prigoni. Chiardiavolii, deºi ne fac un rãzboi înverºunat, nu se rãzboiescîntre dânºii. Astfel, Isus Cristos a închis gura evreilor invi-dioºi când aceºtia l-au acuzat cã scoate diavolii în numelelui Beelzebul, cãpetenia diavolilor. „Dacã Satana – le spu-nea – îl alungã pe Satana, se dezbinã în el însuºi; aºadar,cum va dãinui împãrãþia lui?” Dar invidioºii nu-i respectãpe semenii lor invidioºi; invidioºii se urãsc ºi se sfâºie întreei. Acest viciu – adaugã sfântul Ioan Gurã de Aur – nu areiertare, nici scuzã. Desfrânatul ar putea sã aducã dreptscuzã puterea patimii, hoþul sãrãcia, criminalul mânia. Darinvidiosul, mã rog, ce scuzã ar putea aduce? E un viciu mairãu decât desfrâul, cãci desfrâul loveºte numai în cel careîl sãvârºeºte, pe când invidia face ravagii în toatã Bisericaºi în toatã lumea. Prin invidie, Diavolul a ucis neamul ome-nesc în Adam.Dupã cum dragostea îi þine legaþi între ei pe fiii ce-

tãþii lui Dumnezeu, invidia îi þine legaþi între ei pe fiiicetãþii lui Cain. Pictorul Hieronymus Bosch prezintãacest viciu ca pe un lanþ al nefericirii. El picteazã o por-þiune de stradã unde vede un þãran în timp ce priveºtecu invidie la soþia unui negustor, negustorul se uitã urât


la un nobil care are un ºoim frumos pe umãr, acesta, larândul sãu, se uitã urât la negustor, gândindu-se cât estede bogat. Mai departe, negustorul þine în mânã un os lacare un câine priveºte cu poftã, iar la acest câine priveºtecu duºmãnie un alt câine invidios cã celãlalt are mai multeºanse de a cãpãta osul. Invidia este în stare sã þinã unpopor în înapoiere ºi sãrãcie. ªtiþi povestea cu þãranulcãruia i-a murit capra. Nu se ruga lui Dumnezeu sã-i înviecapra, ci sã moarã ºi capra vecinului. De pe steagul Româ-niei, de când a dispãrut stema, altã emblemã nu s-a maigãsit. Recent, cineva propunea sã se punã ca emblemã pesteagul românesc douã capre moarte.

Dar, mai ales, invidia a fãcut ºi face ravagii incalcula-bile în Bisericã. La originea tuturor rupturilor, a schis-melor în Bisericã, a dezbinãrilor, a rivalitãþilor, a sfâºie-rilor între cei pentru unitatea cãrora Cristos s-a rugatla Cina cea de tainã, este întotdeauna pãcatul lui Cain,primul ucigaº de frate: invidia. Invidia este prima patimãcare apare la un copil. Copilul se uitã plin de urã la frã-þiorul sau surioara care a venit pe lume, deoarece nu maieste singurul care sã se bucure de dragostea ºi atenþiapãrinþilor. O patimã care începe cu lucruri mici, de pildã,sã te întristezi de o notã bunã sau sã te bucuri de o notãproastã pe care a primit-o unul sau altul, dar care, neînã-buºitã la timp, te poate duce pânã la crimã ºi la vânzareade frate. Este viciul sufletelor sterile, care, neputând rea-liza ceva în viaþã, cautã sã distrugã ce fac alþii. Semnulomului meschin este invidia; semnul omului nobil, dis-tins, este lipsa invidiei. Dupã acest criteriu sã vã analizaþiºi sã vã clasificaþi. Iar împotriva acestui viciu singurulremediu este cel recomandat de sfântul Pavel: „Bucu-raþi-vã cu cei care se bucurã ºi, plângeþi cu cei ce plâng”(Rom 12,15).


PPiillaatt((II))

„Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa la pretoriu.Era dimineaþã. Dar ei nu au intrat în pretoriu ca sã nuse spurce ºi sã poatã mânca paºtele” (In 18,28).

Aºadar, noaptea aceea a fost scurtã pentru duºmaniilui Isus. Nu-i prindea somnul. Voiau sã-l vadã cât mairepede mort. Nu se luminase încã de ziuã când l-au aduslegat la pretoriul lui Pilat. Ei n-au intrat în pretoriu, cãcis-ar fi spurcat intrând în casa unui pãgân. Sângele unuiom nevinovat pe care îl vãrsau nu-i spurca. Pe drum auschimbat capul de acuzare pentru care-l condamnaserãla moarte la procesul din Sinedriu. Cu ce sã-l acuze? Cufaptul cã Isus se numise Fiul Omului care va veni pe noriicerului? Acest lucru nu-i spunea nimic lui Pilat. El nucitise Cartea lui Daniel ºi nu-l interesa. Sau pentru cãs-a fãcut pe sine, om fiind, Fiu al lui Dumnezeu? Acestan-ar fi fost un motiv de condamnare la moarte. Mitologiapãgânã era plinã cu fii ai lui Dumnezeu, ca rezultat alaventurilor pe care zeii le aveau cu pãmântencele. Împã-raþii de la Roma erau ºi ei dumnezei, ºi acest lucru nuderanja pe nimeni. Drept pentru care au inventat o acuzãde ordin politic, ce nu putea da greº.

Pilat, indispus cã este trezit din somn cu noaptea încap, iese afarã la ei ºi îi întreabã: „Ce acuzaþie aduceþiîmpotriva acestui om?” Rãspunsul: „Dacã nu ar fi fostacesta un rãufãcãtor, nu l-am fi dat pe mâna ta. L-amgãsit aþâþând poporul la rãscoalã, oprind lumea sã plã-teascã bir împãratului, se dã pe sine drept Cristos (adicãsalvator) ºi rege”.

Satanicã perfidie! Îl învinuiau tocmai de contrariu.Ei îl urau pe Isus tocmai pentru faptul cã, cu autoritateape care o avea asupra poporului ºi cu puterea de a faceminuni, nu preia comanda ºi nu organizeazã insurecþiaîmpotriva romanilor. Adevãratul aþâþãtor la revoltã eraBaraba. Dar pe acesta ei îl considerã drept un erou; îliubesc, îi cer eliberarea.

Teribilã lecþie! Limitele extreme ale pervertirii umanele atinge tocmai cel care primeºte un har sau o misiunedeosebitã de la Dumnezeu. Un creºtin sau un popor creº-tin decãzut se perverteºte mai rãu decât un pãgân sauun popor pãgân. Un slujitor al lui Dumnezeu decãzut seperverteºte mai rãu decât un simplu creºtin. Corruptiooptimi, pessima – spuneau anticii. Exact ce spune Mântui-torul în Evanghelia dupã sfântului Matei:

...Când duhul necurat iese dintr-un om, umblã prin locurifãrã apã cãutând odihnã, dar nu o gãseºte. Atunci îºi spune:„Mã voi întoarce la casa mea din care am ieºit”. Venind, ogãseºte nelocuitã, mãturatã ºi pusã în ordine. Atunci mergeºi aduce cu el alte ºapte duhuri mai rele decât el ºi, intrând,locuiesc acolo; iar starea de pe urmã a omului aceluia de-vine mai rea decât cea dintâi... (Mt 12,43-45).

Sau ce spune sfântul Petru în a doua sa scrisoare:Într-adevãr, dacã, dupã ce au fugit de întinãrile lumii princunoaºterea Domnului ºi a Mântuitorului Isus Cristos, suntdin nou înlãnþuiþi ºi învinºi de acestea, starea de pe urmãdevine pentru ei mai rea decât cea dintâi. Cãci ar fi fost maibine pentru ei sã nu fi cunoscut calea dreptãþii, decât, dupãce au cunoscut-o, sã se întoarcã de la porunca sfântã carele fusese încredinþatã. Cu ei s-a întâmplat ca în proverbuladevãrat: Câinele s-a întors la ceea ce a vomat, iar scroafaspãlatã s-a întors sã se tãvãleascã în mocirlã” (2Pt 2,20- 22).

Pilat îl întreabã pe Isus: „Aºadar, tu eºti rege?” Isus îirãspunde: „Da, sunt rege”. În acel moment, Pilat îºi dã

PILAT (I) 289

seama cã Isus nu este vinovat. Este un caz de care nu seocupã judecãtorul, ci psihiatrul – îºi spune el: un nebun,un exaltat, un paranoic, unul dintre acei bolnavi inofen-sivi pe care-i întâlneºti prin curtea Spitalului nr.7, carevin ºi-þi spun cu toatã convingerea, unul cã este mare-ºalul Tito, altul cã este ministrul Titulescu, altul cã esteîmpãratul Etiopiei º.a.m.d. De aceea, Pilat îi ºi pune peumeri lui Isus mantia roºie pe care o purtau nebunii curþiisau bufonii, când voiau sã o facã pe regele.

Pilat e hotãrât sã-l salveze pe Isus. De aici încercãrile,tergiversãrile, nenumãratele ieºiri la cei de afarã ºi discu-þiile cu ei. Le explicã: „Eu nu gãsesc nici o vinã în omulacesta; dar ce rãu a fãcut?” Însã gloata, adunatã întretimp, strigã tot mai tare, asmuþitã de arhierei ºi bãtrâni:„Rãstigneºte-l, rãstigneºte-l! Nu avem alt rege decât pecel de la Roma!” Ce grozãvie! În sinagogile ºi în rugãciu-nile lor spuneau: Avinu Malkenu (Tatãl nostru ºi Regelenostru). „Noi nu avem alt rege decât pe tine”. ªi în faþalui Pilat: „Nu avem alt rege decât pe Cezar”.

Pilat cautã un subterfugiu: „Voi pune sã fie bãtut cubice ºi apoi îi voi da drumul”.

Ne putem imagina dialogul mut dintre Isus ºi Pilat înacest moment:

– „Pilat, ai repetat de atâtea ori cã nu sunt vinovat:de ce sã fiu biciuit? Sau, dacã sunt vinovat, de ce nu mãcondamni la moarte?”

– „Ba eºti vinovat”.– „Cu ce sunt vinovat?”– „Eºti vinovat cã nu eºti vinovat. Nu ºtii sã fii în rând

cu lumea, sã te integrezi, sã te adaptezi. Din cauza ta s-acreat tulburare. Creezi probleme. Mi-ai stricat liniºtea,somnul, tocmai când era mai dulce”.

Ar fi fost mai bine sã-l condamne la moarte de la bunînceput: l-ar fi scutit de o biciuire, de încoronarea cu spini,


de confruntarea umilitoare cu Baraba. Biciuirea nu aavut nici un efect. Mai tare a provocat setea de sângeîn gloata dezlãnþuitã. La un moment dat, se aud niºteglasuri: „Dacã dai drumul acestui om, nu eºti prietenulCezarului. Oricine se face pe sine rege, este împotrivaCezarului”. Pilat tresaltã: e grav, cariera lui este în pe-ricol. Pilat fãcea parte din ceata mijlocie a nobilimii. Sem-nul distinctiv al acestei categorii sociale era un fel deþuchet, de calotã, numit pileus, de unde ºi numele dePilatus sau Pileatus – purtãtor de pileus. Mai cãpãtaseºi un titlu onorific la curte, acela de „amic al Cezarului”,un fel de monsenior, sau prelat, sau camerier al casei pa-pale în limbajul nostru bisericesc.

Evreii erau reclamagii cunoscuþi. Dacã îl turnau la îm-pãrat pe Pilat, acesta îºi pierdea ºi þuchetul, ºi titlul, ºifuncþia. „Atunci – noteazã evanghelistul – l-a predat lorca sã fie rãstignit” (In 19,16). Ca sã-ºi acopere crima,celebreazã ritul liturgic al spãlãrii mâinilor. Nu-i folo-seºte la nimic gestul ipocrit. Rãmâne pentru veºnicie cumâinile pãtate de sângele nevinovat al Fiului lui Dum-nezeu. Biserica etiopianã îl are în calendar pe SfântulPilat. E influenþa unei cãrþi apocrife – Acta Pilati – ce-lprezintã pe Pilat ca martir pentru credinþa în Cristos, îm-preunã cu soþia sa, Procula.

Realitatea istoricã este alta. Acest guvernator, pe careistoricii contemporani Filon ºi Iosif Flavius îl prezintã cafiind un om nesuferit, cu toane, încãpãþânat, stupid, co-rupt, tiran ºi crud cu supuºii, servil faþã de superiori,dupã un mãcel fãcut în rândurile samaritenilor pe munteleGarizim, fiind denunþat la Roma, este chemat în anul 36de Tiberiu spre a fi judecat. Dupã unii istorici, îºi sfâr-ºeºte viaþa în exil, în Galia. Dupã Eusebiu, se sinucide,ca ºi Iuda. Cine viziteazã Elveþia poate sã vadã la Lu-cerna, la marginea unui lac, un munte stâncos, abrupt,

PILAT (I) 291

cu o formã stranie de sarcofag, de mormânt. Este mun-tele Pilat. Spune legenda cã, dupã moartea Mântuito-rului, Pilat este vizitat ºi torturat de apariþii îngrozi-toare. Îi apare mereu faþa însângeratã a lui Isus. În zadarse ascunde prin sãlile palatului. În zadar îºi ascunde faþaîn mâini. Chipul plin de sânge îl urmãreºte peste tot ºiîl întreabã: „De ce m-ai condamnat la moarte, nevinovatfiind?” Pilat nu mai poate rezista. Îºi ia lumea în cap.Pe jumãtate ieºit din minþi, rãtãceºte din þarã în þarã.Chipul însângerat, dupã el. Ajunge pe þãrmul acestui lac.Disperat, se aruncã în el ºi se îneacã. Apa nu-i suportãcadavrul, îl aruncã la mal. Atunci, o mânã nevãzutã îm-pinge un munte ºi îl acoperã. Este muntele Pilat.

Fiecare dintre personajele care au contribuit într-unfel sau altul la uciderea Fiului lui Dumnezeu ne pro-voacã un anumit sentiment: Iuda, cu sfârºitul lui tragic,o tristeþe deprimantã; Caiafa, cu clica sa perfidã din sfân-tul sinod de la Ierusalim, indignare; Pilat, scârbã: esteomul de nimic, lipsit de caracter, fãrã coloanã vertebralã,slab, oportunist, laº ºi servil în faþa celui mai tare, tirancu cel slab; carieristul care nu se dã în lãturi sã versesânge nevinovat când cariera lui o cere; omul fãrã con-ºtiinþã, fãrã principii morale; cinic ºi sceptic, întreabã:„Ce este adevãrul”? Singurul principiu ºi singurul adevãreste interesul propriu. Un om amoral, ceea ce este multmai rãu decât imoral. Imoralul recunoaºte niºte principiimorale, deºi le încalcã, amoralul, nu. Dintr-un imoral semai poate face un om moral. Dintr-un amoral nu se maipoate face nimic.

Cât de respingãtor e acest lucru în viaþa creºtinului ºi,mai ales, în viaþa slujitorilor altarului! Lipsa de caracter,servilismul, oportunismul, camelionismul – îþi schimbiatitudinea în funcþie de direcþia vântului –, carierismul,lipsa de principii, lipsa de curaj în a lua o atitudine pentru


adevãr ºi dreptate, pentru legea lui Dumnezeu, a nu þinecont de nimic altceva decât de pielea ºi de tihna proprie!

Sã nu uitãm cã virtutea tãriei este o virtute cardinalã,adicã fundamentalã în creºtinism. A practica virtuteaprudenþei fãrã virtutea tãriei înseamnã a practica, cumspune Apostolul, o înþelepciune lumeascã ºi drãceascã.Uitãm prea uºor cuvântul lui Isus: „Împãrãþia cerurilorse cucereºte prin forþã”, prin violenþã. Acest lucru l-auînþeles sfinþii, al cãror curaj îl admirãm, dar nu-l imitãm:sfântul Atanasie, care merge de cinci ori în exil pentruatitudinea lui dârzã, sfântul Ambroziu, care-l dã afarã dinbisericã pe împãrat ºi-l pune la pocãinþã publicã, sfântulIoan Gurã de Aur, care nu se temea de nimeni ºi de nimic.Admirabile cuvintele lui!

Împãrãteasa Eudoxia vrea sã mã trimitã în exil? Merg înexil! Al Domnului este pãmântul cu tot ce este pe dânsul.Vrea sã-mi taie trupul în douã cu beschia? Sã o facã! Isaiaa avut aceeaºi soartã. Vrea sã mã arunce în valuri? Îmi voiaminti de Iona. Dã poruncã sã fiu ucis cu pietre? Sunt gata!Voi avea soarta lui ªtefan, primul martir. Pune sã-mi taiecapul? Mã aºazã alãturi de Ioan Botezãtorul. Îmi confiscãpuþinul pe care-l am? Voi spune cu Iob: gol am ieºit din sânulmamei, gol voi intra în sânul celeilalte mame, pãmântul.

Tãria, curajul: o virtute obligatorie pentru toþi uce-nicii lui Isus. Model sã ne fie Ioan Botezãtorul, al cãruiglas îl auzim mai ales în Advent. Pe Ioan, despre careIsus a spus cã nu este o trestie bãtutã de vânt. Este omulcare merge la moarte, apãrând cu curaj legea lui Dum-nezeu.

PILAT (I) 293

PPiillaatt((IIII))

„Eu pentru aceasta m-am nãscut ºi pentru aceasta amvenit în lume, ca sã dau mãrturie despre adevãr. Oricineeste din adevãr ascultã glasul meu”. Pilat i-a zis: „Ce esteadevãrul?” (In 18,37-38).

Adevãrul! Cuvântul acesta trebuie sã fi rãscolit pro-fund sufletul ºi amintirile lui Pilat. În timp ce ascultacuvintele lui Isus, mintea lui trebuie sã fi zburat înapoispre anii tinereþii, când mai credea în adevãr, când maifãcea deosebire între bine ºi rãu, când mai avea un scop,un ideal în viaþã. Dar toate acestea dispãruserã de multdin mintea ºi din viaþa lui, ºi acum se întreabã cu cinism:„Ce-i adevãrul?” Adevãrul este forþa legiunilor romane.Adevãrul sunt bogãþiile Romei. Adevãrul este cariera,este sã mãnânci bine ºi sã bei, sã-þi trãieºti viaþa.

O carte apocrifã din primele veacuri – Acta Pilati – des-pre care am mai amintit, ne informeazã cã întrebareaguvernatorului nu a rãmas fãrã rãspuns. Potrivit aces-tei cãrþi, la întrebarea: „Ce-i adevãrul?” Isus ar fi rãs-puns: „Adevãrul este din cer”. Pilat ar fi întrebat atunci:„Nu este oare adevãr ºi pe pãmânt?” La care Isus i-ar fiarãtat mâinile legate ºi i-ar fi rãspuns: „Priveºte în ce felsunt judecaþi cei care au adevãrul, cum sunt trataþi decãtre cei care au puterea pe pãmânt”.

În realitate, Isus nu-i mai dã lui Pilat nici un rãspuns.Nu se apucã sã-i facã o lecþie de filozofie din tratatul degnozeologie. Nu pierde vremea cu scepticii. De altfel,Pilat nici nu aºtepta vreun rãspuns la întrebarea sa, cãci– scrie evanghelistul Ioan – „dupã ce a spus aceasta, aieºit din nou la iudei”.

Scepticismul – neîncrederea în posibilitatea minþii dea cunoaºte adevãrul – era filozofia dominantã pe vremealui Pilat, ºi de fapt, Pilat era unul dintre reprezentanþiiacestei filozofii. Este un lucru constatat în istorie cãscepticismul devine filozofie dominantã ori de câte orisocietatea atinge cote înalte de corupþie ºi imoralitate.

Timpurile noastre sunt timpurile lui Pilat. Timpuridominate de scepticism. Tot ce ne spun cãrþile de filozofiese reduce la urmãtoarele: adevãrul este relativ, adicã seschimbã în funcþie de timpuri ºi de oameni; ceea ce estefals pentru unul este adevãrat pentru altul: fiecare areadevãrul lui; minciuna ºi adevãrul au drept egal la exis-tenþã. E acelaºi scepticism care a pãtruns în câmpul reli-gios. Se afirmã: Cine deþine adevãrul? Odinioarã, eraautoritatea Bisericii care învãþa adevãrul, astãzi suntemcu toþii în cãutare. Suntem în epoca pluralismului în cre-dinþã.

Nu numai cã se propagã scepticismul, dar se cultivãde-a dreptul ºi se justificã minciuna. De la Talleyrand,pentru care cuvântul este darul lui Dumnezeu pentrua-þi ascunde gândurile, de la Ibsen, care în piesa Raþasãlbaticã apãrã ceea ce numeºte el „minciuna vitalã”,afirmând cã oamenii nu pot trãi fãrã minciunã, s-a ajunsla situaþia pe care scriitorul francez Gilbert Cesbron odescrie într-un roman publicat nu demult ºi intitulatTimpul impostorilor: minciuna a atins proporþii cosmicedin cauza mijloacelor moderne de comunicare în masã.Minciuna a ajuns un semn de inteligenþã, de isteþime,indispensabilã pentru a reuºi în viaþã.

Scepticismul, afirmaþia cã adevãrul nu poate fi cu-noscut, este o înjosire a demnitãþii omului ºi o insultãadusã iubirii ºi bunãtãþii lui Dumnezeu. Ne gândim aicila adevãr nu ca la niºte concluzii abstracte, obþinute prinargumentaþii filozofice, ci ca la modalitatea concretã prin

PILAT (II) 295

care Dumnezeul cel viu se reveleazã omului spre a-i lu-mina mintea ºi viaþa cu lumina adevãrului sãu. Aceastãluminã Dumnezeu a sãdit-o în conºtiinþa fiecãruia, cãci,scrie sfântul Ioan, „[Cuvântul] era lumina adevãratãcare, venind în lume, lumineazã pe orice om” (In 1,9); adescoperit-o în legile ºi poruncile sale ºi, mai ales, a apãrutîn Fiul sãu. În Isus, adevãrul nu este o teorie abstractã,ci o persoanã: „Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa”. ªidacã ne întrebãm: cum reuºeºte omul sã se orbeascã, sãstingã lumina adevãrului? Rãspunsul este unul singur:pãcatul. Cât de bine apare în Evanghelie acest lucru!Cristos, lumina adevãratã, a venit în lume, dar oameniiau preferat întunericul, pentru cã faptele lor erau rele.Acesta era motivul pentru care apostolul Pavel prevesteacã se vor strecura printre creºtini învãþãturi greºite:„Cãci va veni timpul când nu vor mai primi învãþãturasãnãtoasã, ci, dupã propriile pofte, se vor înconjura deo mulþime de învãþãtori care sã le gâdile urechile. Îºivor întoarce auzul de la adevãr ca sã se îndrepte sprebasme” (2Tim 4,3-4).

Sfântul Augustin, care nu a cunoscut adevãrul pânãcând nu a pãrãsit viciul, îºi formula astfel experienþavieþii sale: „Cât timp pãcatul este frumos ºi dulce, ade-vãrul este amar”.

Adevãrului i se împotriveºte minciuna; minciuna cubuzele, pe care Dumnezeu o condamnã în Cartea Prover-belor: „Lucru scârbos sunt în ochii Domnului buzelemincinoase” (Prov 12,22). ªi nu mai puþin sever e Isus:„Deci cuvântul vostru sã fie: da, da; nu, nu. Ceea ce esteîn plus este de la Cel Rãu” (Mt 5,37). Iar iudeilor, careurau adevãrul ºi iubeau minciuna, Isus le descoperã pa-ternitatea diabolicã:

Voi sunteþi de la Diavol, tatãl vostru, ºi vreþi sã îndepliniþidorinþele tatãlui vostru. El era un ucigaº de la început ºi


nu s-a menþinut în adevãr pentru cã în el nu este adevãr.Cine spune minciuna, vorbeºte dupã firea lui, cãci este min-cinos ºi tatãl minciunii” (In 8,44).

Desigur, o gravitate deosebitã o are minciuna pe bu-zele celui chemat sã-l predice pe Cristos, care este calea,adevãrul ºi viaþa, sã predice evanghelia. Vestirea evan-gheliei este compromisã, deoarece pe buzele mincino-sului chiar adevãrul se transformã în minciunã. Darmai gravã decât minciuna limbii este minciuna vieþii.Cu limba minte cine vorbeºte altfel decât gândeºte; cuviaþa minte cine trãieºte altfel decât gândeºte. SfântulIoan spune clar: „Cine spune: «Eu îl cunosc» [pe Cristos],dar nu þine poruncile lui, este mincinos ºi adevãrul nueste în el” (1In 2,4). În învãþãtura lui Isus apare lim-pede cã nu poate fi convieþuire între Dumnezeu ºi Satana,între luminã ºi întuneric, între adevãr ºi minciunã. Sãcrezi adevãrul cu mintea ºi sã practici minciuna cu viaþa.Aceastã falsitate, aceastã duplicitate ne aminteºte de Ci-cikov, grotescul personaj al lui Gogol din Suflete moarte,care ºi-a fãcut o avere enormã ºi un rang mare pornindde la o minciunã, de la o escrocherie; cumpãrând robicare muriserã deja. Dar înainte de a-ºi începe uriaºa im-posturã, a avut grijã sã-ºi facã cu toatã evlavia o crucemare, cum numai pravoslavnicii ruºi ºtiu sã facã. Înaintede a-ºi lansa minciuna, l-a invocat pe cel care a venit înlume sã dea mãrturie pentru adevãr. Dar la minciunavieþii mai apare un aspect ºi mai trist: ipocrizia, încer-carea de a salva aparenþele. E ipocrizia lui Pilat care-ºispalã mâinile pentru a-ºi declara nevinovãþia. SfântulAmbroziu descrie psihologia ipocritului printr-o imagine:O femeie urâtã se priveºte în oglindã ºi, nemulþumitãde ce vede, o aruncã la pãmânt. Cautã alta, acelaºi chip;mai cautã una ºi încã una, ºi tot urâtã apare. Atunci eagãseºte soluþia: începe sã se fardeze, sã se vopseascã,

PILAT (II) 297

creându-ºi o frumuseþe iluzorie. La fel, ipocritul, nepu-tându-ºi suporta urâþenia sufleteascã în oglinda ade-vãrului, a propriei conºtiinþe, se fardeazã, îºi creeazã omascã a cinstei ºi corectitudinii în ochii altora.

Existã patru indicii dupã care poate fi recunoscut uºoromul cu viaþã dublã, ipocritã; mai întâi este refractar laorice observaþie. El nu greºeºte niciodatã. Nu recunoaºteniciodatã nimic. Se justificã întotdeauna. Vrea sã cadã înpicioare întotdeauna. Vai de cel ce-i atinge onoarea (pecare n-o are)! Vrea sã-ºi menþinã masca bunei reputaþiicu argumente care uneori vizeazã absurdul ºi ridicolul.

Ca în cazul povestit de papa Luciani:Într-un rãzboi, un soldat rãnit la picior i-a cerut camara-dului de lângã el sã-l ducã la punctul de prim ajutor. Acestal-a luat în spate ºi a pornit cu el la drum. Pe traseu, un obuza retezat capul rãnitului, fãrã ca cel care-l purta sã observe.Ajuns la punctul sanitar, doctorul strigã supãrat:– Ascultã, soldat! Îþi baþi joc de mine? Ce sã mai fac cu unom fãrã cap?– Vã rog sã mã iertaþi, domn’ doctor. Nu mi-a spus cã nu arecap. M-a minþit. A spus cã este rãnit la un picior.

Omul dublu, ipocrit, este necruþãtor cu greºelile ºi scã-derile altuia. Criticã fãrã milã, este veºnic revoltat, pecând sfinþii sunt atât de îngãduitori ºi compãtimitori cucei ce greºesc. Pentru ei, pentru sfinþi, chiar ºi Diavoluleste vrednic de compãtimire. Magdalena de Lamvignon,o persoanã nobilã, cultã, sorã în Congregaþia Fiicele Ca-ritãþii, citind o satirã a lui Boileau, îi scrie autorului cão gãseºte prea veninoasã. „Atunci sorã – o întreabã Boi-leau – îmi daþi voie sã scriu o satirã împotriva Diavolului?”Rãspunsul: „Lasã-l în pace, cã l-a pedepsit Dumnezeudestul”.

Ipocritul este linguºitor, dã uneori dovadã de un zelcare îl face suspect, îl trãdeazã. Ca în faptul povestit tot


de papa Luciani: „Un poliþist se apropie de doi muncitoricare încãrcau niºte þevi într-un camion ºi le pune pe loccãtuºele la mâini. «Cum i-ai depistat cã sunt hoþi?», a fostîntrebat. «Simplu, erau prea harnici ca sã fie muncitori,ºi nu hoþi»”.

Ipocritul nu are încredere în nimeni. Considerã cã toþisunt mincinoºi, falºi, fãþarnici ca el. În jurul sãu nu vededecât spioni ºi turnãtori care vor sã-i fure masca. Culmeaneîncrederii în oameni am auzit-o formulatã în acest fel:„Nu împrumut bani nimãnui, fiindcã nu am încredereîn nimeni. De-ar veni din cer sfântul Petru sã-mi cearãîmprumut cu cerere scrisã ºi semnatã de Sfânta Treime,nu i-aº da un leu”. Dacã aþi citit cartea Viaþa de dupãviaþã, aþi reþinut cã toþi cei care au fãcut experienþa morþiiaparente povestesc un lucru: ajunºi în faþa Fiinþei de lu-minã, li se deruleazã în faþa acestei lumini (Dumnezeueste luminã, adevãr) extrem de rapid tot filmul vieþii lor.ªi în timpul derulãrii, din când în când se aude aceastãîntrebare: „Ce ai fãcut din viaþa ta?” Teribilã întrebare!Cu toþii, mai curând sau mai târziu, vom trãi acest mo-ment. Sã încercãm zilnic sã derulam în mintea noastrãfilmul vieþii noastre ºi sã ne întrebãm singuri: „Ce amfãcut pânã acum din viaþa mea?” Poate o simplã mascã?

PILAT (II) 299

BBiicciiuuiirreeaa

Atunci Pilat i-a convocat pe arhierei, pe comandanþi ºi po-porul ºi le-a spus: „L-aþi adus la mine pe omul acesta cape un instigator al poporului ºi, iatã, judecându-l în faþavoastrã, nu gãsesc în omul acesta nici o vinã de care îl acu-zaþi. De altfel, nici Irod, cãci mi l-a trimis înapoi; iatã, nua fãcut nimic vrednic de moarte. Aºadar, dupã ce-l voi pe-depsi, îl voi elibera” (Lc 23,13-16).

Atunci Pilat l-a luat pe Isus ºi l-a dat sã fie biciuit (In 19,1).

„Pilat, dacã nu am nici o vinã, de ce sã fiu biciuit?” DarIsus nu pune întrebarea. El ºtie cã deþinãtorii de puterenu dau explicaþii, nici justificãri. Numai a pune o astfelde întrebare deja este un afront, o subminare, o contes-tare a autoritãþii. În fond, de ce-l pedepseºte Pilat peIsus? Pentru a-i demonstra cã el, Pilat, este mai puternic,cã este guvernator roman, ºi un guvernator roman nupoate fi trezit cu noaptea în cap pentru orice fleac. Pentrua-i da o lecþie ca altãdatã sã stea cuminte, sã nu mai creezeprobleme ºi sã nu mai dea bãtaie de cap autoritãþilor,pentru cã tihna autoritãþilor este lucrul cel mai sfânt depe lume ºi trebuie respectatã.

ªi ce a urmat nu poate fi descris în cuvinte. Camerelemoderne de torturã nu sunt nimic pe lângã biciuirearomanã – flagellatio. Instrumentul folosit era biciul dinpiele cu ºfichiuri mari cu bile de metal sau oscioare lacapete, care rupeau carnea – horribile flagellum, cum îlnumeºte Horaþiu. Scena biciuirii, descrisã de EcaterinaEmmerich potrivit revelaþiei sale, citind-o, ne provoacãfiori. Ea se potriveºte foarte bine cu descrierile pe care

ni le-au lãsat scriitorii romani ºi cu mãrturiile giulgiuluidin Torino. Cãlãii vin cu bicele. Sunt ºase oameni negri-cioºi, mai mici la staturã decât Isus, cu pãrul ciufulit ºibarba scurtã ºi rarã. Poartã drept îmbrãcãminte numaiun brâu în jurul coapselor, sandale proaste ºi o bucatã destofã murdarã, deschisã în pãrþi, care le acoperã pieptulºi spatele. Braþele le sunt goale. Sunt rãufãcãtori de lahotarele Egiptului, condamnaþi pentru crimele lor sã lu-creze la canale ºi la edificii publice ºi dintre care, cei maidecãzuþi, împlinesc funcþia de cãlãi în pretoriu. Condam-natul trebuia sã fie complet gol. Isus se dezbracã singur.În acest moment, Maria, care se aflã într-un ungher alpretoriului, leºinã ºi cade în braþele femeilor care o încon-joarã. Cãlãii îi leagã mâinile de un inel de metal fixatîntr-un stâlp de piatrã destul de jos, pentru ca Isus sãstea încovoiat ºi spatele sã-i fie bine expus la lovituri. Doicãlãi încep sã loveascã. Bicele lovesc pe spate, pe umeri,la coaste, peste mâini, peste picioare, rupând la fiecareloviturã bucãþi de carne ºi fãcând sã þâºneascã sângele.Isus tremurã ºi trupul i se agitã în miºcãri convulsive.Gemetele lui se amestecã cu pocnetele bicelor, cu înju-rãturile cãlãilor, cu strigãtele sadice de satisfacþie alemulþimii, cu behãitul mieilor spãlaþi alãturi, la scãldã-toarea oilor, pentru jertfa de Paºte de la templu. Numãrulloviturilor nu era prevãzut: depindea de sãlbãticia zbi-rilor ºi de rezistenþa condamnatului. De cele mai multeori, condamnatul leºina dupã primele lovituri ºi nu ra-reori murea în timpul torturii. Dar Isus are un organismrobust. Rezistã. Dupã un sfert de orã intrã schimbuldoi ºi dupã încã un sfert de orã intrã ultimii doi cãlãi.Trecuserã trei sferturi de orã de când începuse biciuirea,când o rudã a orbului vindecat se repede spre stâlp cuun cuþit în formã de secerã, strigând: „Opriþi-vã! Nu-lbateþi pânã la moarte pe acest nevinovat”. Îi taie repede

BICIUIREA 301

frânghiile ºi fuge, pierzându-se în mulþime. Isus se prã-buºeºte aproape în nesimþire în balta de sânge de sub el.E o grãmadã de carne însângeratã care se zvârcoleºte înpraf. Filmul lui Mel Gibson ne dã o imagine corectã a bi-ciuirii lui Isus.

Tertulian scrie, pe la anul 200, cã la urmã cãlãii au în-ceput sã se distreze trimiþând trupul lui Isus, completdesfigurat, ca pe o jucãrie de la unul la altul cu lovituride picioare, cum fac copiii cu o minge sau cu o cutie goalãde conserve. Fiul lui Dumnezeu redus la o grãmadã decarne, la starea de vierme care se zvârcoleºte la pãmânt!

Acest spectacol înspãimântãtor ne vorbeºte despre gro-zãvia grozãviilor, care este pãcatul. Lecþie despre pãcatnu ne face nimeni, nici antropologia, nici sociologia, nicipsihanaliza, nici filozofia, ci numai Fiul lui Dumnezeuredus la o grãmadã de carne, acoperitã de vânãtãi ºi derãni. Acest trup sfârtecat spune cât de mult urãºte Dum-nezeu pãcatul. „Isus a pãtimit ºi a murit pentru pãca-tele noastre”. Afirmaþia este extrem de dureroasã ºi alar-mantã. Dar urechile noastre prea s-au obiºnuit cu ea ºi,practic, nu-i mai acordãm importanþã. „El a fost strã-puns pentru pãcatele noastre, zdrobit pentru fãrãdelegilenoastre. Pedeapsa, care ne dã pacea, a cãzut peste el ºiprin rãnile lui am fost vindecaþi... Domnul a fãcut sã cadãasupra lui nelegiuirea noastrã, a tuturor” (Is 53,5-6). Po-vara zdrobitoare a pãcatului omului apãsa asupra luiCristos, de aceea, spune sfântul Pavel cã Dumnezeu l-afãcut una cu pãcatul ºi l-a tratat ca pe un pãcãtos, cape un blestemat (cf. 2Cor 5,21). Trupul sfârtecat al luiIsus ne vorbeºte de mânia lui Dumnezeu împotriva pãca-tului. Cristos cel nevinovat ºi Sfânt, zãcând în sânge lapãmânt, este expresia vizibilã a acestei sfinte mânii a luiDumnezeu.


Dumnezeu nu poate sã nu urascã pãcatul, dupã cumo mamã nu poate sã nu urascã boala care consumã viaþacopilului. Cine sãvârºeºte pãcatul se autocondamnã lamoarte. ªtim cum se procedeazã cu pãcãtoºii în þãrileislamice integraliste. Se instituie tribunale speciale – cuma fost cazul în ultimii ani în Iran – care, în numele luiAllah, fac procese sumare ºi condamnã mii de oameni lamoarte. ªi nu este nimic scandalos ºi nedrept, deoareceo interpretare a Coranului spune: „Pãcãtosul este cel maimare corupãtor al omenirii; singura modalitate de a-l eli-bera de pãcat este aceea de a-l ucide”. Este adevãrat cãpãcãtosul, cu pãcatul sãu, îi corupe pe ceilalþi. Pãcatulfiecãruia dãuneazã tuturor. Dar musulmanii nu îl au peCristos. Caiafa, judecându-l pe Isus, fãrã sã vrea, a spusun mare adevãr: „Este mai bine pentru voi ca sã moarãun singur om pentru popor...” (In 11,50). Jertfa Fiuluilui Dumnezeu ne permite sã nu mai fim uciºi pentrua fi eliberaþi de pãcatele noastre, pentru cã a murit el,Cristos, pentru pãcatele noastre. ªi din acel moment,cum spune profetul Ezechiel, „Dumnezeu nu mai vreamoartea celui pãcãtos, ci vrea ca el sã se întoarcã ºi sãtrãiascã” (Ez 18,23).

Pentru a învãþa ce este pãcatul, este inutil sã întrebãmºtiinþele umane sau teologiile la modã. Singurii experþiîn materie sunt sfinþii, care s-au format la picioarelecrucii. Iatã, de pildã, ce scrie sfântul Ignaþiu de Loyolala sfârºitul Exerciþiilor spirituale despre pãcatele perso-nale, scoþând în evidenþã faptul cã omul este singuracreaturã din univers care poate da peste cap planurileCreatorului:

La vederea pãcatului sãu, sufletul, profund îngrozit, vascoate un strigãt de spaimã. Mã voi înfãþiºa înaintea tu-turor creaturilor ºi le voi întreba cum de m-au lãsat în viaþã...

BICIUIREA 303

Îi voi întreba pe îngeri, care sunt sabia dreptãþii divine,cum de m-au suportat ºi m-au pãzit încã, cum au continuatsã se mai roage pentru mine? Pe sfinþi, cum de au mijlocitºi s-au rugat pentru mine? Va trebui sã rãmân uimit defaptul cã cerurile, soarele ºi luna, stelele ºi elementele na-turii, roadele pãmântului, pãsãrile, peºtii ºi animalele, crea-turile toate mi-au mai adus servicii ºi nu s-au revoltat împo-triva mea? Cã nu s-a despicat pãmântul ca sã mã înghitã?

Nu-i romantism patetic, nu-i retoricã, nu-i poezie înaceste cuvinte. Romantismul avea sã aparã peste 200 deani. Sfântul Ignaþiu era militar de meserie, iar militariinu fac poezie.

Sau, iatã strigãtul sfâºietor al sfântului Ioan Vianney:Sunt consumat de dezgust pe acest sãrman pãmânt. Su-fletul meu este cuprins de o tristeþe de moarte. Urechilemele nu ascultã decât lucruri dureroase, care îmi sfâºieinima. Nu este om mai nefericit decât preotul. Sã-l vezi pebunul Dumnezeu ofensat; veºnic numele lui înjurat, veº-nic poruncile lui cãlcate în picioare. Preotul nu vede decâtaceasta, nu aude decât aceasta mereu. Ca ºi sfântul Petru,în pretoriul lui Pilat, el îl are sub privire pe Domnul insultat,dispreþuit, batjocorit, acoperit de ocãri.

Cuprins de o nesfârºitã compãtimire faþã de pãcãtoºi,sfântul Ioan Vianney a înþeles care este adevãrata che-mare ºi misiune a preotului: aceea de a-i elibera pe oa-meni de pãcat. De aceea, parohul de Ars nu a urcat confe-sionalul în podul bisericii spre a se lãsa prins ºi devoratde febra activitãþilor sociale, caritative, culturale, politice.Nu a lãsat confesionalul pentru a organiza congrese ºia deschide ºantiere. Stãtea 17 ore pe zi în scaunul despovadã, convins cã singura caritate, singurul bine ce ise poate face omului este acesta: sã-l elibereze de pãcat,de pãcatul care este rãdãcina tuturor relelor.


Cam în aceeaºi perioadã, poetul Charles Baudelaire,care nu era cheie de bisericã, vãzând cã societatea nu maicrede decât în progresul tehnic ºi în spiritism, îºi dãdeaseama cã lumea se îndreaptã spre barbarie. Scria: „Ade-vãrata civilizaþie nu înseamnã nici petrol, nici vapori, nicimese care danseazã, ci înseamnã diminuarea urmelorpãcatului strãmoºesc”.

Pãcate au existat în lume în toate timpurile. Dar existãîn timpurile noastre ceva ce nu a existat nicicând: pier-derea simþului pãcatului, fapt de care se plângea papaPius al XII-lea. Tocirea, narcotizarea conºtiinþei, bagate-lizarea pãcatului sau chiar justificarea lui.

Sören Kierkegaard fãcea o profeþie deprimantã: pier-derea simþului pãcatului, a sentimentului cãinþei la creº-tini, va duce la transformarea bisericilor în sãli de bal.Când din bisericã iese confesionalul, intrã discoteca.

Dar ce sã mai spunem de narcotizarea conºtiinþei, depierderea simþului pãcatului la cei care au misiunea dea predica convertirea, de a combate pãcatul? Pentruslujitorii altarului nu este valabilã scuza lui Isus de pecruce: „Tatã, iartã-i cãci nu ºtiu ce fac” (Lc 23,34). Noi,preoþii ºtim ce facem. Noi pãcãtuim împotriva luminii.Noi suntem lumina lumii. Lumina care ni se oferã în înde-lungaþii ani de studii, lumina interioarã cu care Dum-nezeu ne însoþeºte în aceºti ani. Nu ºtiu în ce mãsurãvom gãsi pace ºi consolare în ceasul morþii, gândindu-neîn urmã la ceea ce am realizat în viaþã. Singura consolareva fi sã putem spune ceea ce a spus cardinalul Newmanîn faþa morþii: „N-am pãcãtuit niciodatã împotriva lu-minii”.

BICIUIREA 305

PPeettrruu

Iar Petru ºedea afarã, în curte. S-a apropiat de el o servi-toare ºi i-a zis: „ªi tu erai cu Isus Galileeanul!” Dar el a negatînaintea tuturor, spunând: „Nu ºtiu ce vorbeºti”. Când aieºit în pridvor, l-a vãzut o altã servitoare ºi a zis celor dinjur: „Acesta era cu Isus Nazarineanul”. Dar el a negat dinnou cu jurãmânt: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” Puþin dupãaceea, s-au apropiat cei care stãteau acolo ºi i-au zis lui Petru:„Într-adevãr, ºi tu eºti dintre ei, pentru cã ºi accentul tãute trãdeazã”. Atunci a început sã se blesteme ºi sã se jure:„Nu-l cunosc pe omul acesta!” ªi, îndatã, a cântat cocoºul.Atunci ºi-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese:„Înainte de a cânta cocoºul, de trei ori mã vei renega”. ªi,ieºind afarã, a plâns amar” (Mt 26, 69-75).

Doi apostoli s-au lepãdat de Cristos: Iuda ºi Petru. Darcât de diferitã este soarta acestor doi apostoli! Iuda seleapãdã de Cristos, îl trãdeazã ºi, înspãimântat de faptasa, ajunge la disperare ºi se spânzurã. Petru se leapãdãºi el de Cristos, dar, întâlnindu-i privirea, izbucneºte înlacrimi. Când am ajuns preot, un alt preot mai în vârstãmi-a fãcut cunoscut un lucru pe care nu-l ºtiam: „Cândvei vedea un bãrbat plângând, mai ales la înmormân-tãri, – mi-a zis el – sã ºtii cã este bãut. Îi iese þuica pe ochi”.ªi totuºi, nu este aºa. Petru nu bãuse nimic. ªi plângea.Frânghia lui Iuda ne înspãimântã. Lacrimile lui Petru neînduioºeazã. Numele lui înseamnã piatrã, stâncã, darinima lui nu este inimã de piatrã, de stoic.

„Nu-l cunosc pe omul acesta!” Aþi auzit cine era acumCristos. Era „omul acesta”. Petru, la Cezareea lui Filip,fãcuse declaraþia solemnã de credinþã: „Tu eºti Cristos(Mesia), Fiul lui Dumnezeu cel viu!” Acum, Isus este „omul

acesta”, nu mai este „Fiul lui Dumnezeu cel viu”. Cã-derea este grea. Este apostazie fãcutã în public. De fapt,Cristos îi prezisese aceastã lepãdare de credinþã: „Simon,Simon, iatã, Satana v-a cerut ca sã vã cearnã ca pe grâu;eu însã m-am rugat pentru tine, ca sã nu se piardã cre-dinþa ta [traducerea exactã din limba greacã este: ca sãnu se eclipseze credinþa ta]; iar tu, când te vei fi întors,întãreºte-i pe fraþii tãi” (Lc 22,31-32). Dar cu toatã rugã-ciunea lui Isus, credinþa lui Petru s-a eclipsat, s-a pierdutpentru un moment. Petru a cãzut. Cine a cãzut? Cel careera mai marele apostolilor, temelia, stânca Bisericii, pri-mul papã. Cauzele cãderii lui Petru sunt evidente.

În primul rând, a fost prezumþia, încrederea în forþeleproprii. Numai cu câteva ore înainte fãcuse nemaipome-nitele sale declaraþii: „Doamne, eu îmi voi da viaþa pentrutine! Chiar dacã toþi te vor pãrãsi, eu nici într-un caz!Chiar dacã va trebui sã mor cu tine, tot nu mã voi lepãdade tine!” Se credea erou; ºi i s-au tãiat picioarele în faþaunei servitoare.

În al doilea rând, a fost lipsa de veghere ºi de rugã-ciune. Cine ºtie de câte ori auzise de pe buzele lui Isusîndemnul din Grãdina Mãslinilor: „Vegheaþi ºi vã rugaþica sã nu intraþi în ispitã! Cãci sufletul este plin de avânt,dar trupul este slab” (Mc 14,38). Nicicând trupul nu eramai neputincios ca acum. Mai mult ca oricând, era ne-cesar sã cearã putere de la Dumnezeu prin rugãciune. DarPetru e prea sigur de sine; doarme în loc sã se roage.Isus „a venit ºi i-a gãsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru:«Simon, dormi? Nu ai putut sã veghezi nici mãcar unceas?»” (Mc 14,37).

ªi a mai fost ceva care l-a dus la cãdere: imprudenþa.A cãutat pericolul, a riscat. În Israel, peste zi este foartecald. Când apune soarele, se face dintr-odatã foarte frig.Era normal ca, în curtea marelui preot, slugile, care nu

PETRU 307

aveau voie sã doarmã în noaptea aceea, sã facã un foc ºisã se încãlzeascã. Se încãlzea ºi Petru cu slugile. Dar elce cãuta acolo? ªi nici nu-ºi þinea gura. Aºa l-au recu-noscut, dupã dialectul pe care-l vorbea, cã este din Gali-leea.

Fãrã îndoialã cã Petru se gândea la trista lui expe-rienþã când dãdea, în prima sa scrisoare, aceste îndem-nuri primilor creºtini:

Dumnezeu se împotriveºte celor mândri, însã celor smeriþile dã har. Aºadar, umiliþi-vã sub mâna puternicã a lui Dum-nezeu... Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, Dia-volul, ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sãînghitã (1Pt 5,5- 6.8).

Încrederea în noi înºine, superficialitatea la rugãciune,lipsa de veghere, neevitarea pericolelor. Dacã ne analizãmcu atenþie, aici gãsim toate explicaþiile cãderilor noastreîn pãcat. Cristos, în Evanghelie, ne atrage atenþia asuprafragilitãþii firii omeneºti: „Vã spun tuturor, vegheaþi”.Este extrem de important cuvântul „tuturor”. Avertis-mentul este pentru toþi, fãrã excepþie, inclusiv pentru celaºezat la temelia Bisericii. Pentru cã uºor ne putem faceiluzii cu idei ca acestea: eu nu sunt copil, sunt matur, caatare, pot sã privesc orice, pot sã vãd orice film, sã citescorice carte, sã mã întâlnesc cu oricine! Un moment!Dacã nu mã înºel, Solomon nu a cãzut la tinereþe, ci labãtrâneþe, când era matur. La tinereþe a fost înþelept.A cãzut când s-a expus pericolului. Bãtrâneþea nu l-ascutit de prãbuºire. Nu existã vreun vaccin care sã neimunizeze în faþa pericolului: cine se expune, cade.

Se înregistrezã cazuri în istoria Bisericii, în care per-soane ce erau considerate sfinte sau primiserã daruriexcepþionale: extaze, stigmate, puterea de a face minuni,n-au vegheat ºi s-au prãbuºit. Sunt cedrii Libanului pe


care sfântul Augustin i-a vãzut prãbuºindu-se. Cât derealiste sunt cuvintele sfântului Bernard:

Nulla nimis nimia securitas ubi periclitatur aeternitas. Nus-quam est securitas, fratres, nec in coelo, nec in paradiso,multo minus in mundo. In coelo enim cecidit angelus subpraesentia divinitatis, in paradiso Adam de loco voluptatis,in mundo Iudas de schola Salvatoris. [Nu pot fi prea marimãsurile de prevedere, atunci când veºnicia este în pericol.Nicãieri nu suntem în siguranþã, fraþilor, nici în cer, niciîn paradisul pãmântesc ºi, cu atât mai puþin, în lume. Cãciîn cer a cãzut îngerul sub ochii lui Dumnezeu, în paradisulpãmântesc a cãzut Adam din locul desfãtãrilor, în lume acãzut Iuda, cel crescut la ºcoala Mântuitorului].

Petru, ieºind afarã, a plâns amar. În momentul în carea întâlnit privirea blândã a Mântuitorului, a simþit re-muºcarea sfâºiindu-i inima. Dar n-a cãutat sã-ºi înãbuºeaceastã remuºcare prin scuze ºi justificãri. Cãci dacã voiasã le gãseascã, le-ar fi gãsit. Ar fi putut sã-ºi înºele con-ºtiinþa cu scuze ca acestea: am spus o minciunã, am spuscã nu-l cunosc, în fond, nu am fãcut nici un rãu nimãnui.A fost o minciunã micã. Cum sã te mai descurci în viaþãfãrã sã minþi? O minciunã convenþionalã. Dacã nu min-þeam, portãreasa nu mã lãsa sã intru. Mai mult, dacã nuspuneam minciuna, mã puteau aresta ºi ucide pentrucã i-am tãiat urechea lui Malchus, sau puteau sã mã con-damne ºi pe mine la moarte, fiind ucenic al lui Isus. Or,nu sunt eu piatra de temelie a Bisericii? Trebuia sã mint,ca sã salvez Biserica. O minciunã diplomaticã. Aveam peumeri toatã rãspunderea Bisericii. Dar nu, Petru nu seînºealã nici pe sine, nici pe alþii. Sinceritatea lui l-a salvat.Preferã sã verse lacrimi de cãinþã decât sã-ºi înãbuºe con-ºtiinþa.

Remuºcarea este adesea numitã cãlãul conºtiinþei. Eo scânteie din focul iadului, care a ºi început sã ardã în

PETRU 309

inima celui care a sãvârºit pãcatul. În realitate, este unsemn al iubirii lui Dumnezeu; dacã nu este stinsã, ea îlpoate salva pe om. Este glasul lui Dumnezeu care cheamãla convertire.

Sully Prudhomme, într-un sonet tratând despre spo-vadã, ajunge sã-l invidieze pe criminalul dezlegat de mânapreotului la spovadã, pentru cã acesta gãseºte, în sfârºit,pacea ºi nu mai vede în întunericul nopþii pata de sângeapãrându-i exact la ora când a sãvârºit crima. Dar el,Prudhomme, nu credea în Dumnezeu ºi nici în spovadã,de aceea, era condamnat sã-ºi poarte pãcatul în inimã ºisã simtã mereu remuºcarea rozându-i conºtiinþa ca unvierme neadormit. Odatã, mãrturiseºte el, nemaiputândsuporta greutatea ascunsã apãsându-i conºtiinþa, a fãcuto gaurã în pãmânt ºi cu gura la gaurã a mãrturisit înºoaptã pãmântului pãcatul sãu. „Am fost iertat?”, se în-treabã neliniºtit. ªi tot el rãspunde: „Nu ºtiu. Atâta ºtiu:cã din pãmânt a rãsãrit un spin”. Remuºcarea, cãinþa,nu este suficientã pentru a-l salva pe cel cãzut în pãcat:este necesarã credinþa, speranþa în iertarea ºi iubirea luiDumnezeu. Altminteri, cãinþa duce la disperare: estecazul lui Iuda. Un scriitor scrie ce ar fi trebuit sã facãIuda în noaptea aceea, în loc sã se spânzure. ªi-l ima-gineazã pe Iuda alergând cu frânghia în mânã, disperat,spre pãduricea din Valea Gheenei. Dar în cale întâlneºteun om plângând, cu faþa ascunsã în mâini. Îl recunoaºte:este Petru.

– Petru, strigã el, nu mai pot. L-am trãdat pe Învãþãtorul.Merg sã-mi pun capãt zilelor.– De câte ori l-ai trãdat?– Cum, de câte ori? Nu ajunge cã l-am trãdat o datã?– Iuda, asta este puþin. Tu l-ai trãdat o datã ºi eºti disperat.Eu în noaptea aceasta de trei ori m-am lepãdat de el ºi îideclarasem cu jurãmânt cã voi merge la moarte pentru el


dacã este cazul. Dar nu uita, frate, ce mi-a rãspuns cândl-am întrebat de câte ori trebuie sã iert: de ºapte ori? Mi-azis: Nu de ºapte ori, ci de 70 de ori câte 7. Noi suntem încãdeparte de numãrul acesta. Vino, frate, sã cãdem în ge-nunchi ºi sã cerem iertare.

Cele douã coloane ale Bisericii sunt doi pãcãtoºi con-vertiþi: unul este Petru, celãlalt este Pavel. Este un gândcare ne dã curaj ºi speranþã. Curajul nu de a pãcãtui saude a ne opune pericolelor, ci curajul de a ne recunoaºtecu sinceritate pãcatul, de a nu înãbuºi remuºcãrile, glasulconºtiinþei, de a plânge, de a cere cu încredere iertare, dea face pocãinþã. Ne îndeamnã atât de frumos sfântulIoan Gurã de Aur într-una dintre predicile sale:

O, nespusã îndurare a dumnezeiescului Mântuitor în faþacãruia nimeni nu trebuie sã dispereze de propria mân-tuire! Dacã ai cãzut în nelegiuire, dacã eºti desfrânat, amin-teºte-þi de istoria femeii prinse în adulter; dacã eºti criminal,priveºte la tâlharul rãstignit pe cruce; dacã eºti pãtat devinovãþii, aminteºte-þi de Pavel, mai întâi pãcãtos ºi aprigduºman al lui Cristos, apoi vestitor al evangheliei sale ºiîmpãrþitor al harului sãu... Ce este pãcatul în faþa îndu-rãrii lui Dumnezeu? Este ca o pânzã de pãianjen pe care osuflare de vânt o spulberã.

PETRU 311

IIrroozziiii

Când a auzit Pilat, a întrebat dacã omul este galileean, iarcând a aflat cã este de sub stãpânirea lui Irod, l-a trimisla Irod, care se afla ºi el în zilele acelea în Ierusalim. Vã-zându-l pe Isus, Irod s-a bucurat mult, cãci de mult timpdorea sã-l vadã, pentru cã auzise despre el ºi spera sã vadãvreun semn fãcut de el. Aºadar, i-a pus multe întrebãri, darel nu i-a dat nici un rãspuns (Lc 23,6- 9).

În istoria patimii Domnului se succed scene care neprovoacã cele mai diferite sentimente: unele milã ºi com-pãtimire, altele indignare ºi amãrãciune, altele neliniºteºi deprimare. Printre acestea din urmã este ºi scena dinEvanghelia dupã sfântul Luca, în care apare personajulcu numele de Irod.

Noul Testament ne vorbeºte despre patru Irozi. Toþipatru au câteva trãsãturi comune: toþi patru sunt rãi,cruzi, imorali ºi, în acelaºi timp, religioºi. Religiozitatealor este ipocrizie, este o mascã sub care se ascund interesepolitice, diplomaþie, populism. Pe toþi patru Dumnezeuîi viziteazã cu harul sãu, încearcã sã-i salveze. Toþi patrurefuzã invitaþia lui Dumnezeu ºi mor împietriþi la inimãºi impenitenþi.

Întemeietorul dinastiei este Irod cel Mare, unul dintremonºtrii cei mai sângeroºi pe care-i cunoaºte speciaumanã. Instalat ilegitim la putere, ca sã câºtige bunã-voinþa poporului, restaureazã templul din Ierusalim. Îidã atâta strãlucire încât se spunea în popor: cine nu avãzut templul construit de Irod n-a vãzut niciodatã cevafrumos cu adevãrat. Dar, în acelaºi timp, construieºtetemple pãgâne în cinstea împãraþilor de la Roma. Dupã

ce îºi ucide soþia ºi, o datã cu ea, pe un oarecare Soemus,cu care a prins-o cã îl înºealã, Dumnezeu cautã sã-l sal-veze, trezindu-i niºte remuºcãri care-l împing pânã înpragul nebuniei. Le înãbuºã, dedându-se la o viaþã dedistracþii sãlbatice: desfrâu, beþii, vânãtori. Dumnezeumai încearcã o datã. Irod este cel dintâi care aflã de naº-terea lui Mesia. ªtim cum a reacþionat. ªi ºtim cum amurit: numai cu cinci zile înainte de a muri, ºi-a ucis altreilea copil.

Al doilea Irod este Irod Antipa, cel cãruia Pilat i l-atrimis pe Isus. A moºtenit pãcatele tatãlui sãu; crud, vic-lean (Isus îl numeºte vulpe), destrãbãlat, necredincios,superstiþios. I-a furat fratelui sãu, Filip, soþia ºi fata. Darjoacã teatrul religiozitãþii, ca ºi tatãl sãu. Vine ºi el, dePaºti, la Ierusalim în pelerinaj, ca sã se închine la templu.În Galileea a construit ºi el temple pãgâne. Dumnezeuîncearcã sã-l salveze prin glasul predicilor lui Ioan Bote-zãtorul. Îi taie capul spre a nu mai auzi acest glas. Moareuitat ºi dispreþuit în exil, în Galia, la Lyon.

Urmãtorul este Irod Agripa I, nepotul lui Irod cel Mare:petrecãreþ ºi ambiþios. Talmudul ne spune cã ceremo-niile religioase de la templu îl miºcau pânã la lacrimi.Teatru. Calcule politice. Aceasta se întâmpla numai odatã pe an, când venea în pelerinaj la Ierusalim. La Ce-zareea ridica statui propriei sale fiice, ceea ce pentruun evreu credincios însemna idolatrie. Cunoaºte creºti-nismul. Se poate salva. Respinge harul. Neputând sã lo-veascã în Cristos înãlþat deja la cer, loveºte în ucenicii lui:îl aruncã în temniþã pe Petru, îl taie cu sabia pe Iacob.

Într-o zi s-a aºezat pe tron îmbrãcat în haine strãluci-toare ºi le vorbea locuitorilor din Tyr ºi Sidon.

Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu a vorbit, nu deom”. Acceptã elogiul. Un înger al Domnului îl loveºte

IROZII 313

pe loc ºi moare mâncat de viermi ca ºi bunicul sãu. Amuri mâncat de viermi înseamnã a muri impenitent, curemuºcarea, cu viermele care nu doarme în inimã.

Ultimul din dinastia Irozilor a fost Irod Agripa II.Acesta a mers atât de departe cu dezmãþul, încât trãiaîn incest cu sora sa, Berenice. O fãcea ºi el pe sfântul. Îiobliga pe cumnaþii sãi sã se taie împrejur. Sora sa, la fel:fãcuse jurãmânt de nazireat, adicã, din dragoste faþã deDumnezeu, sã nu-ºi taie pãrul ºi sã nu bea vin. Vine ºipentru acest Irod ceasul cercetãrii. Venind odatã la Ce-zareea împreunã cu Berenice spre a-l vizita pe guverna-torul roman Festus, acesta îi povesteºte despre un întem-niþat cu numele de Pavel, învinuit „cu privire la un oare-care Isus, care a murit ºi despre care Pavel susþine cãeste viu”. Cunoaºtem din Faptele Apostolilor predica înflã-cãratã pe care apostolul Pavel a þinut-o în faþa celor doiincestuoºi. Ca sã-i încurajeze la pocãinþã, se dã pe sineca exemplu. Povesteºte istoria vieþii sale; ºi el a fost unpãcãtos. A trimis la moarte oameni nevinovaþi. Dar s-aconvertit pe drumul Damascului ºi a primit de la Dum-nezeu iertare. Dar ºi pentru acest Irod ceasul cercetãriia fost zadarnic.

Un lucru este limpede: instrumentalizarea religiei înscopuri politice nu este de azi, de ieri. Au practicat-o Irozii.Vãzând azi preºedinþi de þarã ºi de guvern, atei declaraþi,comuniºti, cu lumânãrele aprinse în mâini pe la pome-niri, fãcând cruce fãrã sã o nimereascã, sãltând colivacot la cot cu ierarhii, auzindu-i pe foºtii activiºti de partidcitând din Biblie cu aceeaºi râvnã cu care citau pânã maiieri din Marx, ne vin în minte cuvintele lui Eminescu carese potrivesc atât de bine ºi pentru timpul nostru: „Veaculnostru ni-l umplurã saltimbancii ºi irozii”.

Dar sã ne oprim puþin asupra lui Irod Antipa în faþacãruia este adus Isus legat. „I-a pus multe întrebãri, dar


el nu i-a dat nici un rãspuns”. E cutremurãtoare aceastãtãcere, acest mutism al lui Isus. El avusese un cuvântpentru Pilat, avusese un cuvânt pentru Anna ºi pentruCaiafa. Pentru Irod nu are nici un cuvânt. Cuvântulîntrupat rãmâne mut. Isus a vorbit mult în viaþa sa. Elvorbea cu toatã lumea. A vorbit cu sãracii, a vorbit cubogaþii. A vorbit cu evreii, a vorbit cu pãgânii ºi cu sama-ritenii. A vorbit cu bãrbaþii, a vorbit cu femeile. A vorbitcu mama sa, care era fãrã pãcat, a vorbit cu aceeaºi bunã-tate cu pãcãtoasele publice. A vorbit cu ignoranþii ºi cusavanþii, cu pescarii ºi cu soldaþii, chiar ºi cu duºmaniisãi de moarte, fariseii. Cu Iuda a vorbit pânã în ultimulmoment. Chiar ºi pentru tâlharul rãstignit alãturi de ela avut un cuvânt de spus. Irod a fost singurul om de pelume pentru care Isus nu a avut nici un cuvânt de spus.Ar fi fost inutil. Irod este omul cu mintea orbitã, cu inimaîmpietritã, cu conºtiinþa anihilatã. El nu este capabil sãmai reacþioneze la cuvântul cuiva; de aici, tãcerea luiDumnezeu.

Predicile lui Ioan Botezãtorul îl zguduiserã puternicpe Irod. Dar el a înãbuºit remuºcãrile. Aceastã refulareîl duce la stãri de dezechilibru psihic: are halucinaþii,vedenii. Ne spune Evanghelia cã în Isus vedea fantomalui Ioan Botezãtorul pe care el îl decapitase ºi care ar fiînviat. Ca sã alunge gândurile negre, remuºcãrile, urâtul,stãrile depresive, s-a pus pe distracþii, chefuri ºi orgii.Sfântul Luca ne spune cã Irod voia sã-l vadã pe Isus ºispera sã-l vadã fãcând vreo minune. Voia sã vadã o mi-nune, adicã un numãr de circ, de iluzionism, ca sã se dis-treze, sã mai treacã urâtul, sã mai ucidã vremea. Poatecã dacã ar fi fãcut minunea, i-ar fi creat bunã dispoziþie,l-ar fi graþiat, ºi astfel, Isus ar fi scãpat cu viaþã. Dar Isusrefuzã sã o facã pe bufonul spre a-l distra pe Irod. ªi Irodse rãzbunã. Îºi bate joc de el împreunã cu curtenii ºi cu

IROZII 315

soldaþii, punându-i pe umeri o hainã strãlucitoare, adicão mantie regalã, veche, ce o þinea în garderobã, nu o maipurta, ºi îl trimite îndãrãt la Pilat, în posturã de nebun.

Remuºcarea care se naºte în conºtiinþa omului în mo-mentul în care sãvârºeºte pãcatul este descrisã de sfinþiipãrinþi ai Bisericii prin diferite imagini. „E sentinþa decondamnare pe care o dã tribunalul pus de Dumnezeuîn noi înºine” – spune sfântul Ioan Gurã de Aur. „Estecãlãul din adâncul inimii noastre care ne tortureazã” –spune sfântul Augustin. „Cine pãcãtuieºte – spune ace-laºi învãþat al Bisericii – devine sclavul pãcatului. Remuº-cãrile sunt lanþurile pe care sclavul este condamnat sãle poarte cu el oriunde s-ar duce”.

Dupã ce l-a ucis pe fratele sãu Abel, Cain spunea: „Pri-mul om care mã va întâlni, mã va ucide”. Dar Dumnezeul-a condamnat la o pedeapsã mai grea decât moartea. L-acondamnat sã trãiascã, de aceea a poruncit ca nimeni sãnu se atingã de el. Cain ºi-a petrecut restul vieþii fuginddintr-un loc în altul, cãutând sã scape de un cãlãu pecare-l purta în el însuºi.

Remuºcarea e durerea care ne avertizeazã cã o mãseaeste bolnavã, cã avem o infecþie. ªi atunci, din douã, una:ori tratãm mãseaua bolnavã, îndepãrtãm puroiul, oriluãm calmante, somnifere, spre a face sã cedeze pentrumoment durerea, dar n-am rezolvat nimic. Aceastã adoua soluþie o aleg cei care, asemenea lui Irod, în loc sãscoatã rãul, pãcatul, puroiul care coace în inima lor, în-cearcã sã-ºi amorþeascã conºtiinþa cãutând calmante,plãceri ºi distracþii. Dar, se întreabã sfântul Alfons deLiguori, cum ai putea sã te bucuri la o petrecere, la unbal, la un concert, când eºti atârnat cu picioarele în susºi cu capul în jos? Cum ai putea sã te mai bucuri de cevaîn viaþã, când te afli în poziþie anormalã, cu picioarelespre Dumnezeu?


Cuvântul „remuºcare” înseamnã a muºca în mod re-petat. Ca un câine care latrã, ne muºcã spre a ne aver-tiza cã suntem într-un mare pericol.

Un negustor bogat mergea cãlare printr-o pãdure, fiind în-soþit de câinele sãu credincios. La un moment dat, câinelealeargã înaintea calului, lãtrând la el, îl muºcã, încearcãsã-l opreascã. Dupã un timp, stãpânul, vãzând cã nu se poto-leºte, scoate pistolul ºi îl împuºcã. Pleacã mai departe, dar,oprindu-se la un han, constatã cu groazã cã nu mai aregeanta cu bani. Face imediat cale întoarsã. Nu departe detrupul câinelui mort gãseºte geanta cãzutã la pãmânt. Câi-nele observase acest lucru ºi încercase sã-ºi avertizeze stã-pânul.

Remuºcarea este câinele care latrã în noi ºi ne muºcã,avertizându-ne cã l-am pierdut pe Dumnezeu, am pierdutharul sfinþitor. Îi putem urma avertismentul sau o putemucide, înãbuºi.

Nu remuºcarea este cea mai mare nenorocire în viaþaomului. Adevãrata nenorocire vine abia în momentulîn care glasul conºtiinþei, prin care Dumnezeu ne cheamã,amuþeºte, când conºtiinþa nu mai simte nici o remuºcare.Ca în povestea orientalã cu inelul fermecat pe care l-aprimit un prinþ. Un inel frumos, cu diamante, rubine,perle, care avea o proprietate: el venea perfect pe de-getul prinþului, dar ori de câte ori prinþul gândea saufãcea ceva rãu, inelul se strângea puþin, provocându-io micã durere. Dupã câþiva ani, prinþul nu a mai simþitnici o durere: degetul era complet strangulat. Pãcatulrepetat, înãbuºirea remuºcãrilor duce la distrugerea, lastrangularea conºtiinþei. E glasul lui Dumnezeu careamuþeºte, este Cristos care tace în faþa lui Irod. Se ajungela insensibilitate, la amoralitate, ceea ce, cum am amin-tit, este mai grav decât imoralitatea, la incapacitatea dea mai face deosebirea între bine ºi rãu, la pervertirea

IROZII 317

conºtiinþei. ªi care-l face pe pãcãtos sã-l dispreþuiascã pecel ce nu comite pãcatele pe care le comite el. Exact caIrod desfrânatul, care-l trateazã de nebun pe Cristos nevi-novatul.

Lucrul cel mai trist care ni s-ar putea întâmpla în viaþãar fi tocmai acesta: tãcerea lui Dumnezeu – semnul aban-donãrii. Cu psalmistul, sã ne rugãm:

Doamne, sã nu taci.Sã nu rãmâi surd la glasul meu,

ca nu cumva, îndepãrtându-te fãrã sã-mi rãspunzi,sã ajung ca aceia care coboarã în mormânt (cf. Ps 28,1).


BBaarraabbaa

La fiecare sãrbãtoare, guvernatorul obiºnuia sã eliberezeun deþinut pentru popor, pe care îl voiau ei. Pe atunci avea undeþinut vestit, numit Baraba. Deci, când s-au adunat, Pilatle-a zis: „Pe cine vreþi sã vi-l eliberez: pe Baraba sau pe Isus,care se numeºte Cristos?”...Dar arhiereii ºi bãtrânii au con-vins mulþimile sã-l cearã pe Baraba, iar pe Isus sã-l trimitãla moarte. Luând cuvântul, guvernatorul le-a zis: „Pe caredintre cei doi vreþi sã vi-l eliberez?” I-au rãspuns: „Pe Ba-raba!” Pilat le-a zis: „Aºadar, ce sã fac cu Isus, care se nu-meºte Cristos?” Au zis toþi: „Sã fie rãstignit!” El le-a spus:„Dar ce rãu a fãcut?” Ei însã strigau ºi mai tare: „Sã fie rãs-tignit!”... Atunci l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, dupã cel-a biciuit, l-a dat ca sã fie rãstignit (Mt 27,15-17.20-23.26).

Aceasta este relatarea sfântului Matei. Ceilalþi evan-gheliºti completeazã biografia lui Baraba. „Iar Baraba –noteazã sfântul Ioan – era un tâlhar” (In 18,40). ªi sfân-tul Luca: „Acesta fusese aruncat în închisoare pentru orevoltã care avusese loc în cetate ºi pentru o crimã” (Lc23, 19).

Asistãm aici la o scenã de isterie colectivã. O scenã ab-surdã, neverosimilã. Atât de absurdã, încât am crede cãeste o invenþie a evangheliºtilor, dacã n-am vedea-o repe-tându-se permanent, sub ochii noºtri. Baraba, un banditde meserie, ajunge dintr-odatã, la o revoltã, în ochii gloa-tei, erou naþional, simbolul libertãþii. Este ceea ce seîntâmplã la orice revoluþie: bandiþi, criminali, borfaºi careprofitã de ocazie, de confuzie, spre a deveni dintr-odatãeroi ºi salvatori ai naþiunii.

Tehnica manipulãrii maselor era cunoscutã ºi pe vre-mea lui Isus. Maºina de propagandã ºi dezinformare

funcþiona perfect. Ne imaginãm arhiereii, bãtrânii, cuagenþii lor, infiltrându-se în mulþime, ca la mitingurilenoastre politice, lansând câteva calomnii ºi reuºind încâteva clipe sã convingã gloata cã un criminal este unsfânt ºi cã un sfânt este un criminal.

Mulþimea este maleabilã, uºor de dus de nas. Nimicnu s-a schimbat în psihologia ºi comportamentul ma-selor. Pentru inima sensibilã a Mântuitorului, acesta afost momentul cel mai deprimant din tot cursul patimiisale. El nu are prieteni în mulþime. Maria Magdalena,Iosif din Arimateea, Nicodim, apostolii stau departe, ur-mãresc mersul lucrurilor din culise. Este singur în faþagloatei dezlãnþuite. Mulþimea aceasta, care numai cucâteva zile mai înainte îl primise în cetate cu entuziasm,cu osanale, orbii, muþii, bolnavii vindecaþi de el, toþi ceicare îi sorbiserã cu sufletul la gurã cuvintele dumne-zeieºti sunt acum cu toþii de partea lui Baraba, împotrivalui, urlã cerându-i moartea. Sunt puºi pe aceeaºi balanþã:de o parte, Baraba, un criminal, un bandit, de cealaltã,Isus, Fiul lui Dumnezeu, nevinovãþia însãºi, cel care afãcut numai bine în viaþã. Gloata este pusã sã aleagã.Balanþa se înclinã de partea lui Baraba. Dintr-odatã, cri-minalul câºtigã simpatia tuturor, este iubit cu patimã,devine idolul mulþimii. Isus, dintr-odatã, este urât demoarte. Francezii au o vorbã: „Nebunia nu se inventeazã,ea existã”. Este istoria care se verificã, nu numai cândeste vorba de mulþime, dar adesea ºi în viaþa noastrã per-sonalã; puºi sã alegem între bine ºi rãu, alegem rãul.

Cum se explicã un asemenea fenomen absurd? Maiîntâi, existã în fiinþa omului ceea ce am putea numi fasci-naþia rãului, atracþia de a face ceea ce este oprit ºi de a-iaproba, de a-i simpatiza pe cei care fac ceea ce este in-terzis. Aceastã fascinaþie a rãului, Sfânta Scripturã ne-odescrie deja în primele sale capitole: pusã sã aleagã între


bine ºi rãu, femeia a vãzut cã fructul oprit era bun demâncat ºi plãcut la privire. Apostolul Pavel se plânge cãsimte în el o lege care se împotriveºte legii minþii, cãciaprobã binele, dar face rãul pe care îl dezaprobã.

Nu numai rãul din viaþa proprie, dar ºi rãul din viaþaaltora exercitã aceeaºi fascinaþie, aceeaºi forþã de atrac-þie. De aceea, rãul îºi face publicitate în lume, atrageatenþia, iar binele este neluat în seamã. Papa Luciani(Ioan Paul I) descrie aceastã realitate printr-o asemã-nare:

Într-o zi, într-un magazin de ceramicã intrã un nebun cuo bâtã ºi face þãndãri tot ce gãseºte: oale, cãni. Lumeaaleargã de pretutindeni sã admire nemaipomenitul spec-tacol. Imediat vine un om cu un vas cu clei ºi începe sã re-facã cu multã rãbdare vasele stricate. Lumea pleacã ime-diat. Un asemenea spectacol nu o intereseazã.

Cu câtva timp în urmã, televiziunea italianã a pre-zentat cazul unui tânãr care, într-o bunã zi, a pus mânape cuþit ºi i-a înjunghiat pe amândoi pãrinþii: ºi pe tata,ºi pe mama. Reporterul a luat un interviu tinerilor dinlocalitate, întrebându-i ce gândesc despre o asemeneafaptã. Rãspunsurile au fost mai ºocante decât crima însine: cuvinte de aprobare, de laudã, de solidaritate, desimpatie cu criminalul. Scrisori ºi flori trimise crimina-lului în puºcãrie, mesaje de dragoste ºi admiraþie. Tâ-nãrul a devenit idolul, eroul îndrãgit de toþi; luptãtorulpentru emanciparea tinerilor de sub tirania bãtrânilordemodaþi.

Istoria e plinã de asemenea cazuri. Cine era Napoleonpe care gloatele îl primeau cu manifestaþii de entuziasmîmpinse pânã la isterie? Un criminal care a sacrificat mili-oane de vieþi omeneºti ca sã-ºi realizeze ambiþiile para-noice. Sã nu uitãm cã Hitler a ajuns la putere prin alegeri

BARABA 321

democratice, prin voinþa poporului. Când a murit Stalin,monstrul pãtat cu sângele a milioane de oameni nevino-vaþi, îmi amintesc, eram copil, am vãzut persoane plân-gând, la moartea „tãtucului” scump, pãrintele ºi cel maimare binefãcãtor al omenirii.

ªi al doilea motiv care explicã o asemenea alegere arãului este respectul omenesc: spiritul de turmã, lipsade personalitate ºi curaj, lipsa de principii ºi demnitateumanã, teama de a fi vorbit, arãtat cu degetul, criticat,considerat inadaptabil, ieºit din rândul lumii, teama dea nu-þi pierde popularitatea, altfel spus, laºitatea ºi lipsade caracter, conformismul.

Mântuitorul ºi-a dat seama cã acesta este pericolul celmai mare pentru urmaºii sãi; un pericol mai mare ca pri-goanele din afarã. De aceea, atrage atenþia la tot pasulcã ucenicul sãu trebuie sã se împotriveascã mereu spiri-tului lumii, sã aibã curajul de a merge împotriva curen-tului, de a rãmâne singur, dacã este cazul, cum a rãmasel singur în pretoriul lui Pilat: „Dacã lumea vã urãºte,sã ºtiþi cã pe mine m-a urât înainte de voi. Dacã aþi fi dinlume, lumea ar iubi ceea ce îi aparþine, dar pentru cãnu sunteþi din lume, ci eu v-am ales din lume, pentruaceasta vã urãºte lumea” (In 15, 18-19). Atenþie! Sã pre-cizãm un lucru. Sã nu ne închipuim cã lumea pe care ocondamnã Cristos ºi cãreia trebuie sã ne împotrivim tre-buie sã fie neapãrat lumea din afarã, din afara semina-rului, a mãnãstirii, din afara Bisericii. Nu. Lumea poatefi foarte bine clasa, seminarul, mãnãstirea, colegii, clerul,Biserica, atunci când în seminar, în mãnãstire sau înBisericã nu domneºte Duhul lui Cristos ºi al evangheliei,ci duhul lumii, duhul pãcatului, condamnat de Cristos.Se poate întâmpla ca, refuzând sã ne solidarizãm cu ceicare nu au duhul lui Cristos, sã fim izolaþi, marginali-zaþi, evitaþi, dispreþuiþi, suspectaþi, priviþi ca trãdãtori


ai intereselor comune. Ei, bine, în acest caz, trebuie sãavem curajul de a rãmâne singuri, de a merge împotrivacurentului, de a urma propria conºtiinþã.

Evit sã dau exemple mai recente. Vã reamintesc cazulsfântului Atanasie din antichitate. Era în jurul anului360. Din cauza împãraþilor de la Bizanþ care dictau întoate, raþionalismul arian se rãspândise în toatã lumea.„Lumea, zguduitã, s-a trezit arianã”, noteazã sfântulIeronim. Singurul apãrãtor al credinþei adevãrate carea rãmas în picioare a fost sfântul Atanasie. A fost con-damnat de toate sinoadele din Orient ºi Occident. Cineîi lua apãrarea era depus de împãrat. Din cei 46 de ani deepiscopat la Alexandria, 20 i-a trãit în exil sau ascunsprin grotele anahoreþilor, spre a nu fi gãsit de poliþia im-perialã. A fost exilat de împãraþi de cinci ori. Pentruîmpãratul Constantin, Atanasie era „omul fãrã Dum-nezeu, de o negrãitã neruºinare”. Conciliul din Tir îl nu-meºte: „arogant, îngâmfat, omul dezbinãrii”. Este urâtºi calomniat de toþi episcopii, acuzat cã rãscoalã poporul,cã a ucis un episcop, cã a necinstit o fatã, cã este duº-man al unitãþii Bisericii º.a.m.d. Dar nu cedeazã. Luptãde unul singur. ªi istoria cui îi dã dreptate? Celor mulþi?Nu. O minciunã, o eroare nu se transformã în adevãr,chiar dacã o susþine toatã lumea. Un pãcat nu se trans-formã în virtute, oricât de mulþi ar fi cei care îl sãvârºesc.Câtã dreptate are sfântul Ieronim când scrie: Multitudosociorum impunitatem non facit criminum („Pãcatulnu rãmâne nepedepsit pentru faptul cã mulþi se întovã-rãºesc în a-l sãvârºi”)!

Iatã regula de aur a vieþii noastre: a nu te cãlãuzi înviaþã dupã ceea ce spun ºi fac alþii, ci dupã propria con-ºtiinþã, luminatã de evanghelia lui Cristos. Scrie sfântulAugustin:

BARABA 323

Priveºte, lumea se prãbuºeºte, dar Cristos rãmâne în pi-cioare... Laudele oamenilor nu te pot duce în cer, iar repro-ºurile oamenilor nu te pot scoate din cer... Gândeºte despreAugustin ce vrei, conºtiinþa sã nu-mi reproºeze nimic înochii lui Dumnezeu.

Sau cunoaºtem cuvântul sfântului Ioan Gurã de Aur:„Mã tem de un singur lucru: de pãcat; restul nu mã inte-reseazã”. De altfel, solidaritatea în pãcat ºi sentimentulde siguranþã pe care îl dã numãrul celor mulþi cu carenu voieºti sã vii în conflict dureazã numai pânã la moarte.Dar dupã moarte? Dar în faþa lui Dumnezeu?

Scriitorul Ignaz I. Klug descrie în cartea sa Drumulveºnic, istoria unui om care n-a avut nici un duºman înviaþã. Fãrã principii, fãrã caracter, acest om a trecut prinviaþã spunând „da” ºi „nu” la toþi, la toate, dupã caz; afost fals cu cei falºi, mincinos cu cei mincinoºi, cu altecuvinte, un om schilod la suflet ºi la inimã. Moare. Ni-meni nu-l însoþeºte la mormânt. Sufletul merge în iad.Marea lui suferinþã acolo este cã stã într-un loc întunecosunde nimeni nu vine sã-l viziteze, sã se intereseze de sufe-rinþa sa. Concluzia: nu a avut nici un duºman pe lumeaaceasta, nu are nici un prieten pe lumea cealaltã.

Nu este uºor sã-þi urmezi întotdeauna conºtiinþa, sãnu te laºi târât de curent, de ceea ce spun ºi fac cei mulþisau poate toþi. Dar sã nu uitãm cã Isus Cristos ne-a lãsatun sacrament special în acest scop: este Mirul. Ce roljoacã acest sacrament în viaþa noastrã? Sã ne reîmpros-pãtãm învãþãtura pe care Biserica ne-o dã în CatehismulTridentin: „În sacramentul Mirului, Duhul Sfânt se dã-ruieºte sufletelor credincioºilor, sporeºte în ei puterea ºicurajul, ca sã poatã purta fãrã teamã lupta spiritualã”.


AL III-LEA MISTER

ÎÎNNCCOORROONNAARREEAA LLUUII IISSUUSS CCUU SSPPIINNII

ÎÎnnccoorroonnaarreeaa ccuu ssppiinnii((II))

Soldaþii l-au adus în curte, adicã în pretoriu, ºi au adunattoatã cohorta. L-au îmbrãcat cu o hainã de purpurã ºi,împletind o coroanã de spini, i-au pus-o pe cap. Apoi auînceput sã-l salute: „Bucurã-te, rege al iudeilor!” ªi-l loveaupeste cap cu o trestie, îl scuipau ºi, cãzând în genunchi,i se închinau (Mc 15,16-19).

Odatã condamnat cineva la moarte, era consideratdeja ºters din numãrul celor vii. Era ca ºi mort. Putea sãfacã cine ce voia cu el. O bunã ocazie pentru soldaþi de ase distra, improvizând pe seama lui Isus parodia uneiconsacrãri regale. Cohorta de soldaþi a lui Pilat nu eraformatã din legionari, soldaþi de elitã, ci din aºa-numiþiiauxiliari, adunãturã recrutatã dintre sirieni ºi samari-teni, duºmanii de moarte ai evreilor. Armata era aceeacare proclama împãratul cu urale: „Ave, Caesar, Impe-rator!” Iar Isus nu se declarase rege? Ceremonia estecompletã: îi pun pe umeri mantia de culoare roºie a unuisoldat, în chip de mantie regalã; împletesc o coroanã despini pe care i-o pun pe cap. În Palestina se gãsesc spinilungi cât degetul, atât de tari ºi ascuþiþi încât strãpungnu numai carnea, dar ºi osul. Un rege poartã un sceptru.Au la îndemânã o trestie. Cum Isus refuzã sã o ia în mânã,îl lovesc cu ea peste cap. ªi mascarada începe: Isus, trans-format în rege de carnaval. Citind batjocura pe care acele

brute au fãcut-o de Isus, aºa cum o descrie evanghelistul,este normal sã ni se trezeascã în inimã aceleaºi senti-mente pe care le-a încercat regele Clovis când a auzitpentru prima datã povestindu-i-se patima Domnului:„Sã fi fost eu acolo cu francii mei!”

Sfântul Atanasiu desprinde înþelesul adânc al acestuiepisod ºi îl exprimã în aceste cuvinte admirabile:

Este condamnat la moarte ca un om, ºi acum, când estegata sã moarã, este adorat ca Dumnezeu. Este redus la maipuþin decât nimic ºi apoi este proclamat rege. I se scoatehaina sãracã ºi este înveºmântat în purpurã. Nu ºtiu cineeste acela pe care îl acoperã cu insulte ºi batjocuri ºi, cutoate acestea, îl numesc proroc. ªi în timp ce îºi bat joc deel ºi îl lovesc, îi acordã trofeele învingãtorului: mantia depurpurã, coroana împletitã din spini, sceptrul de trestie.Este adevãrat, fãceau toate acestea în bãtaie de joc. Cutoate acestea, fãrã sã-ºi dea seama ºi fãrã sã vrea, îi acordauceea ce i se datora.

Isus pãrea ca o jucãrie în mâinile soldaþilor. În reali-tate, ei, soldaþii, erau niºte jucãrii acþionate de o voinþãsuperioarã care îi fãcea sã sãvârºeascã gesturi a cãrorsemnificaþie îi depãºea.

Coroana de spini de pe capul lui Isus ne indicã titlurilesupreme ale lui Cristos.

Mai întâi ni-l aratã ca mare preot al noului legãmânt.Tiara pe care o poartã papa ºi mitra pe care o poartãorice episcop au fost iniþial un cerc de metal, un fel decoroanã pe care preoþii o purtau pe cap în antichitate.Tonsura clericalã, adicã o coroanã de pãr de jur împre-jurul capului, restul capului fiind ras complet, nu estealtceva decât coroana preoþeascã.

În al doilea rând, coroana de spini ni-l aratã pe Isus cavictimã de ispãºire pentru pãcatele lumii. În antichitate,victimele erau încoronate înainte de a fi sacrificate. Este


ceea ce se aminteºte ºi în Faptele Apostolilor, când rela-teazã întâmplarea de la Listra:

Vãzând mulþimile ceea ce fãcuse Pavel, au strigat în graiullor licaonian: „Zeii cu chip de om au coborât la noi!”. PeBarnaba îl numeau Zeus, iar pe Pavel, Hermes, pentru cãel era purtãtorul de cuvânt. Preotul templului lui Zeus dela intrarea cetãþii, aducând tauri ºi ghirlande la porþi, voia,împreunã cu mulþimile, sã aducã jertfã” (Fap14,11-13).

Coroana de spini îl aratã pe Isus ca fiind marele învin-gãtor asupra pãcatului, a morþii ºi a infernului. ªtim cã,în vechime, învingãtorii în lupte sau în întreceri erauîncununaþi cu lauri.

Dar mai presus de toate, ni-l aratã pe Isus ca rege alregilor, rege al cerului ºi al pãmântului. Coroana a fostîntotdeauna pe capetele regilor semnul demnitãþii su-preme.

Dar când devine Isus rege? Când este în culmea glorieiºi a popularitãþii, când mulþimile vor sã-l rãpeascã ºisã-l facã rege, Isus fuge, se ascunde. Dupã ce apare peTabor înveºmântat în strãlucire dumnezeiascã, le porun-ceºte ucenicilor sã nu spunã nimãnui un cuvânt. Iar cândeste batjocorit, insultat, lovit, scuipat, brutalizat, esterege. Isus nu intrã în categoriile noastre de gândire. Elrãstoarnã orice logicã umanã.

Încoronarea cu spini nu e aducere de slavã, ci batjo-curã din partea soldaþilor. Batjocura continuã în istoriaBisericii atunci când oamenii Bisericii, persoanele reli-gioase, se lasã stãpânite de mândrie, de orgoliu, de am-biþii, râvnesc onoruri, funcþii, poziþii privilegiate, justi-ficând totul cu slava lui Dumnezeu ºi binele Bisericii.Evanghelia ne aratã cum se aduce slavã lui Dumnezeu.Mãrirea Tatãlui se aflã la punctul extrem al înjosirii Fiu-lui. Tatãl este preamãrit atunci când Fiul este dispreþuit,scuipat, lovit, încoronat cu spini, transformat într-un

ÎNCORONAREA CU SPINI (I) 327

rege de carnaval. Dure, dar justificate cuvintele sfântuluiBernard: Pudeat sub spinoso capite membrum fiat deli-catum. Ar trebui sã ne plesneascã obrazul de ruºine cândnoi, mãdularele, cãutãm onoruri, în vreme ce Cristos,capul nostru, poartã coroana de spini. Explicã sfântulAugustin: „Isus Cristos a ucis mândria nu altfel decâtprin umilinþa sa ºi ne-a trasat drumul cu umilinþa sa;fiindcã prin orgoliu ne îndepãrtaserãm de Dumnezeu,nu ne puteam întoarce la el pe altã cale decât pe caleaumilinþei”. ªi mai spune: „Valoreazã mai mult un pã-cãtos smerit decât un sfânt îngâmfat”.

Toate virtuþile trebuie luate în consideraþie. Dar dacãumilinþei nu i se acordã o atenþie cu totul deosebitã saueste neglijatã, atunci întreg edificiul vieþii spirituale seprãbuºeºte ca o casã construitã pe nisip. Cãci iatã ce gân-deºte sfântul Bernard:

Vrednicã de laudã este fecioria, dar mai necesarã este umi-linþa. Fecioria este recomandatã, umilinþa este poruncitã.La feciorie te cheamã o invitaþie, la umilinþã te cheamã oobligaþie. Este posibil sã te mântuieºti fãrã prima, nu esteposibil sã te mântuieºti fãrã a doua. Poate sã-i placã luiDumnezeu umilinþa care regretã ºi plânge castitatea pier-dutã, dar îndrãznesc sã afirm cã, fãrã umilinþã, nici chiarfecioria Mariei nu i-ar fi plãcut Fiului lui Dumnezeu.

Umilinþa poate îmbrãca o mie ºi unul de aspecte: anu cãuta lauda ºi popularitatea cu orice preþ, a fi na-tural ºi simplu în toate: în vorbe, în îmbrãcãminte, încomportament, a nu te supraestima ºi a nu te complaceîn merite mai mult iluzorii decât reale, a recunoaºte ºia aprecia meritele ºi calitãþile altora, a recunoaºte sincercând greºeºti, a nu te scuza cu tot felul de minciuni ºitertipuri, a accepta observaþiile ºi a fi recunoscãtor celorcare te corijeazã, sunt numai câteva forme de practicarea umilinþei.


Existã o formã de mândrie, care trebuie consideratãca fiind cea mai respingãtoare de pe lume: aceea de avedea, de a visa, de a cãuta în preoþie onoruri, demnitãþi,sau de a vedea o posibilitate de realizare a unor ambiþiiºi planuri umane. Ne amintim aici cât a avut Isus de lup-tat pentru a stârpi acest viciu din inimile ucenicilor sãi.Ne amintim de comportarea sfinþilor. De sfântul IoanGurã de Aur, de sfântul Ambroziu, care au fugit noapteaîn pustiu, s-au ascuns în grote când au aflat cã este peri-colul de a fi aleºi episcopi. De sfântul Grigore cel Marecare, ales papã, s-a ascuns într-o peºterã; descoperit, îlimplorã pe împãratul Mauriþiu sã nu-i recunoascã ale-gerea. De sfântul Filip Beniþiu, care a stat fugar prinmunþi pânã s-a terminat conclavul ºi a fost ales papã unalt cardinal. De sfântul Amoniu, eremit, care, fiind înpericol de a fi ales ºi sfinþit preot, ºi-a tãiat o ureche.Ultimul exemplu nu vã sfãtuiesc sã-l urmaþi.

Piatra de încercare a umilinþei, semnul adevãrat ºisigur dupã care putem recunoaºte dacã avem sau nu vir-tutea umilinþei, este suportarea ofenselor. Isus acestlucru îl gãseºte normal la ucenicul lui: „Fericiþi sunteþicând vã vor insulta, vã vor persecuta ºi, minþind, vorspune împotriva voastrã tot rãul din cauza mea” (Mt5,11); „Vai vouã, când toþi oamenii vã vor lãuda; pentrucã aºa au fãcut pãrinþii lor profeþilor falºi... Celui care teloveºte peste un obraz întoarce-i-l ºi pe celãlalt...” (Lc 6,26.29)

Cunoaºtem istoria împãratului Heraclit. O datã re-cuperatã crucea Mântuitorului din mâinile perºilor, îm-pãratul se deplaseazã de la Bizanþ la Ierusalim, ca sã orepunã la locul de cinste pe Calvar. Îmbrãcat în haineimperiale, cu coroanã de aur pe cap, cu mantie de pur-purã strãlucind de pietre preþioase, ia crucea pe umeriºi porneºte cu alai spre Calvar. Dar la ieºirea pe poarta

ÎNCORONAREA CU SPINI (I) 329

cetãþii, o mânã nevãzutã îl blocheazã: nu mai poateînainta un pas. Episcopul Ierusalimului, Zaharia, îi dã osugestie: sã-ºi arunce coroana de aur de pe cap ºi pur-pura ºi toatã pompa imperialã ºi sã se îmbrace cum eraîmbrãcat Cristos în Vinerea Mare când a dus crucea înspate. Împãratul ascultã; desculþ, cu o coroanã de spinipe cap, poate sã-ºi continue drumul. Ucenicul lui Isus esteinvitat sã-ºi ia crucea în spate ºi sã meargã pe urmeleÎnvãþãtorului. El nu va putea sã facã nici un pas dacãnu se dezbracã mai întâi de toatã mândria, vanitatea,amorul propriu, de orice ambiþie umanã. Aceasta esteºtiinþa ºtiinþelor pe care trebuie sã ºi-o însuºeascã oriceucenic al lui Isus: umilinþa.

Scrie sfântul Leon cel Mare:Întreaga învãþãturã a înþelepciunii creºtine constã nu înabundenþa cuvintelor, nu în arta de a filozofa, nu în a vânalauda ºi mãrirea, ci în cunoaºterea ºi practicarea aceleiumilinþe adevãrate ºi acceptate de bunãvoie, pe care Dom-nul a ales-o pentru sine ºi a practicat-o cu atâta sârguinþã,din sânul mamei sale pânã pe lemnul crucii.


ÎÎnnccoorroonnaarreeaa ccuu ssppiinnii((IIII))

„Unii au început sã-l scuipe ºi, acoperindu-i faþa, îl lo-veau spunându-i: «Profeþeºte!»”(Mc 14,65).

Ce sã profeþeascã? Evanghelistul Marcu a uitat sã pre-cizeze. Fãrã îndoialã: profeþeºte cine te-a lovit. La scenaîncoronãrii cu spini se adaugã aceastã scenã dezgustã-toare. La grosolãniile soldaþilor care s-au jucat cu Isusde-a regele, se adaugã grosolãniile slugilor care se joacãcu el de-a baba oarba. Ne putem imagina cât de profundau rãnit inima delicatã a Mântuitorului sarcasmele, iro-niile, glumele murdare, cuvintele triviale, hohotele de râsce ieºeau din gâtlejurile acelor brute dezlãnþuite în cursulabjectei lor distracþii.

Un cunoscut autor italian fãcea în faþa lui Isus legatla ochi aceastã rugãciune:

Doamne, noi simþim nevoia ca tu sã þii strânsã legãtura peochi. Þi-am pus-o într-adins. Cãci voim sã continuãm joculnostru rãutãcios, fãrã a-þi întâlni privirea. Avem nevoie deanestezie ca sã putem face rãu, ca sã-i facem pe alþii sã su-fere. Legãtura aceea ne dã curaj, ne dã siguranþa cã nu nevezi ce facem.

„Tot ce aþi fãcut unuia dintre fraþii mei cei mai mici,mie mi-aþi fãcut” (Mt 25,40). Cristos continuã sã fie bat-jocorit în fraþii sãi ºi cine ºtie câþi dintre noi se vor trezila judecata lui Dumnezeu printre soldaþii ºi slugile dinpretoriul lui Pilat, care au fãcut râs de Fiul lui Dumnezeu!

Nu li se poate reproºa acelor fiinþe abjecte din pre-toriul lui Pilat cã n-au crezut în Cristos, în divinitatea lui,

dar li se poate reproºa lipsa de omenie din ei, rãutatea,grosolãnia, sadismul.

Avem în aceastã scenã din evanghelii un motiv de me-ditaþie extrem de important: am pornit, poate, la con-strucþia edificiului nostru spiritual începând cu acope-riºul, ºi nu cu temelia; temelia e omul din noi. ªi dacãomul din noi nu existã, viaþa spiritualã e o tragicã iluzie.Citeam zilele trecute pe un perete la policlinicã aceastãlozincã: „Cine nu este om bun nu poate fi medic bun”. Cuatât mai mult s-ar putea spune: Cine nu este om bun nupoate fi creºtin bun ºi, cu atât mai puþin, preot bun. E orealitate pe care sfântul Toma de Aquino o exprimã atâtde clar: Gratia non destruit sed supponit et perficit na-turam („Harul, supranaturalul, nu distruge natura uma-nã, dimpotrivã, o presupune ºi o duce la desãvârºire”).

Sfânta Tereza cea Mare spunea: „Dumnezeu e totul,omul, nimic”. Cu toate acestea, nu se considera scutitãde a cultiva calitãþile sale umane, folosind toate mij-loacele care îi stãteau la dispoziþie. „Tereza – spuneaea – este nimic. Tereza ºi doi bãnuþi este ceva (ºtia acestlucru probabil de la bunicul ei care era evreu). Dum-nezeu, Tereza ºi doi bãnuþi este totul”. Dumnezeu estetotul, dar clãdeºte totul pe Tereza ºi pe cei doi bãnuþi,adicã pe fondul uman din ea.

Sfinþenia noastrã, dacã nu suntem mai întâi oameni,nu conteazã nimic, nici în ochii lui Dumnezeu, nici înochii oamenilor. Într-o carte recentã, intitulatã Preotulîn lume, autorul (Sellmair) scrie: „Omul timpurilor noas-tre va crede din nou într-un sfânt atunci când acest sfântva fi în stare sã convingã, prezentându-se, mai înaintede toate, ca om în înþelesul deplin al cuvântului”.

Conciliul al II-lea din Vatican, în decretul Optatamtotius dedicat seminariºtilor, pune la baza educaþiei vii-torilor preoþi cultivarea calitãþilor umane:


Seminariºtii sã se strãduiascã sã-ºi perfecþioneze carac-terul; sã-ºi formeze tãria sufleteascã, sã înveþe sã preþu-iascã virtuþile care sunt mult apreciate de oameni ºi care-lfac iubit pe un slujitor al lui Cristos, cum ar fi sinceritatea,grija statornicã pentru dreptate, fidelitatea faþã de cuvântuldat, buna cuviinþã în purtãri, modestia ºi caritatea în dis-cuþii (OT 11).

Învãþãtura Bisericii este clarã: trebuie sã formãm înnoi omul ºi sã ne însuºim acele calitãþi umane care suntmult apreciate de oameni ºi care-l fac iubit, simpatizat,pe un slujitor al lui Cristos. Nu cã am cãuta cumva sim-patia ºi aprecierea oamenilor. Însã noi suntem purtã-torii în lume ai unei învãþãturi ºi ai unei misiuni divine.Or, dacã noi suntem antipatici ºi respingãtori prin lipsaînsuºirilor umane, facem antipaticã ºi respingãtoare în-sãºi învãþãtura divinã ºi compromitem misiunea divinãcare ne este încredinþatã. Lumea nu crede cã îi poate daceva supraomenesc acela care nu-i mãcar om, nu are ce-iomenesc.

Un profesor de la universitate a fost întrebat de ci-neva: „Ce credeþi despre P. Chevrier, e sau nu e un sfânt?”Rãspunsul: „Nu ºtiu dacã e sau nu e un sfânt; atâta ºtiu,cã închide întotdeauna uºile cu delicateþe, fãrã a facezgomot”. Astfel putem înþelege rugãciunea pe care o fãceades ºi cu mare fervoare papa Ioan al XXIII-lea: „Doamne,fã ca cei rãi sã devinã buni, iar cei buni sã fie simpatici”.

Printre calitãþile umane pe care Conciliul le considerãabsolut indispensabile se numãrã, am auzit: buna cu-viinþã în purtãri – adicã un comportament civilizat, edu-caþia, buna creºtere, cei ºapte ani de acasã, al ºaseleasimþ, care este bunul simþ, ºi apoi modestia ºi caritateaîn discuþii. Sunt cele douã lucruri pe care papa Luciani(Ioan Paul I) le-a cerut în rugãciune mergând odatã lasanctuarul din Sanzeno în Val di Non, închinat sfântului

ÎNCORONAREA CU SPINI (II) 333

Romediu. Interesantã istoria acestui sanctuar. Spunelegenda cã, întorcându-se din pelerinaj de la Roma, Ro-mediu s-a oprit în acest loc împreunã cu cei doi înso-þitori credincioºi ai sãi, Abraham ºi David, ca sã se odih-neascã. La un moment dat, îi spune lui David: „Estetimpul sã plecãm la drum. Mergi ºi adu caii care pasc pecâmp în apropiere”. Însoþitorul se întoarce îngrozit: unurs tocmai termina de mâncat calul lui Romediu. Acestaaleargã, vede ºi, fãrã sã se tulbure, îi spune rãufãcãto-rului: „Ursule, ruºine! Înþeleg, þi-a fost foame. Mi-aimâncat calul ºi acum te simþi bine. Dar eu ce fac? Sãmerg acasã pe jos? O s-o faci tu pe calul”. Zis ºi fãcut. Îipune ºaua pe spate, încalecã, ºi la drum! Iar ursul, cu-minte, îl duce pânã acasã la Trento. Ursul, cu fãptura luigrosolanã ºi inesteticã, cu blana lui miþoasã, cu ghea-rele lui lãbãrþate, a fost dintotdeauna simbolul omuluinecrescut, vulgar, lipsit de maniere. Rugãciunea papeiLuciani: „Doamne, fã-mã mai puþin urs”. Dar apoi, gân-dindu-se la câte pãcate fac oamenii cu limba: înjurã-turi, blesteme, glume necuviincioase, murdãrii, insulte,a adãugat: „Doamne, fã-ne pe toþi urºi. Ia-ne graiul, cãcinu-l meritãm”.

Modestie ºi caritate în cuvinte. Având în faþa ochilorimaginea lui Isus brutalizat de vorbele cu care l-au îm-proºcat soldaþii ºi slugile în pretoriu, ne facem un examende conºtiinþã, întrebându-ne dacã nu cumva noi înºine,într-o mãsurã mai mare sau mai micã, îi brutalizãm ºile facem celor din jurul nostru viaþa insuportabilã prinfelul nostru de a vorbi.

Modestia ºi caritatea în cuvinte se încalcã în multefeluri. Se încalcã prin modul de a vorbi atunci când nu-þicontrolezi glasul, strigi (mai ales la masã de la un capãtla altul, de la o masã la alta, indispunând pe cei de faþã),cauþi sã te impui profitând de faptul cã ai voce puternicã,


nu mai dai voie ºi altuia sã intre în discuþie, nu laºi pealtul sã termine, îi iei vorba din gurã etc.

Modestia ºi caritatea în cuvinte se încalcã prin cuvintetriviale, glume murdare, expresii ºi cuvinte cu douã în-þelesuri. Asemenea cuvinte ºi gesturi întotdeauna iesdintr-o inimã bolnavã, dupã cum mirosul urât al gurii nupoate ieºi decât dintr-un stomac bolnav. „...nici sã nu sepomeneascã între voi... vorbe obscene sau necugetate,nici glume indecente, care nu se cuvin...” (Ef 5,3b-4a),spunea sfântul Pavel simplilor creºtini. Nu-mi pot ima-gina cã asemenea cuvinte pot ieºi din gura celor care-ipromit lui Dumnezeu o viaþã de castitate desãvârºitã.

Dar mai presus de toate, modestia ºi caritatea în cu-vinte se încalcã prin cuvinte care îi rãnesc pe alþii: po-recle, cuvinte jignitoare, înþepãtoare, ironii, sarcasme,glume deplasate, care trãdeazã plãcerea sadicã de a-i facepe alþii sã sufere, sã le facã viaþa insuportabilã.

Scrie psalmistul: „Gâtlejul lor este un mormânt des-chis, cu limbile lor au urzit înºelãciuni, venin de viperã[iese] de pe buzele lor” (Ps 5,9). Ajunge o singurã limbãde felul acesta ca sã distrugã toatã armonia ºi bucuriaîntr-o casã, într-o comunitate, dupã cum ajunge o sin-gurã picãturã de oþet ca sã strice un butoi întreg de vinde cea mai bunã calitate, dupã cum într-un cor ajungeo singurã voce falsã ca sã strice toatã armonia.

Grele sunt cuvintele sfântului Grigore cel Mare: Si Deivocantur filii qui pacem faciunt, procul dubio Satanaesunt filii qui pacem confundunt („Dacã fiii lui Dum-nezeu se vor chema fãcãtorii de pace, fãrã îndoialã, fiiiSatanei se vor chema stricãtorii de pace”).

Are dreptate autorul german, Wolpert, atunci cândscrie: „Ceea ce-l face pe om criminal nu este, în primulrând, mãciuca, sau pumnalul, sau revolverul, sau sticlacu otravã, ci este inima lipsitã de dragoste, ura, mânia,

ÎNCORONAREA CU SPINI (II) 335

duºmãnia”. Cel care te loveºte cu mãciuca în cap te ter-minã dintr-o loviturã, dar cu vorba te poate lovi ºi mal-trata cineva o viaþã întreagã.

Ne concentrãm acum toatã atenþia ºi reflecþia noastrãasupra unei singure întrebãri: „Oare prin felul meu dea vorbi nu sunt permanent un motiv de întristare, desuferinþã, de indispoziþie pentru cei din jurul meu? Nufac din limbã o mãciucã, sau pumnal cu care lovesc întoþi?”


„„IIaattãã oommuull!!””((II))

„Aºadar, Isus a ieºit afarã, purtând coroana de spiniºi haina de purpurã. Iar Pilat le-a zis: «Iatã omul!»” (In19,5).

Sã-l privim din nou pe Cristos care apare în faþa mul-þimii dezlãnþuite, purtând coroana de spini pe cap, îm-brãcat cu haina de purpurã (de fapt, trebuie sã fi fostmantia vreunui soldat, care semãna cu o hainã de pur-purã, întrucât mantiile soldaþilor romani erau de culoareroºie), cu trestia în mânã în chip de sceptru regal, cu faþaacoperitã de scuipat ºi de sânge, adus la ultima limitãa degradãrii ºi a înjosirii.

„Iatã omul!” – spune Pilat. Misterioasã expresie! Fãrãsã-ºi dea seama, Pilat proclama un mare adevãr. În acelmoment Isus devine omul: omul din toate timpurile, dintoate locurile, care este maltratat, brutalizat de rãut-atea ºi cruzimea semenilor sãi. Din acel moment, Isus seidentificã cu omul în suferinþã. Saul, care-i maltrateazãpe creºtini, îl maltrateazã pe Cristos, cãci aude pe drumulDamascului reproºul lui Isus: „Saule, Saule, pentru ce mãprigoneºti?”

Spuneam în meditaþia precedentã cã, dacã nu avemacel fond uman pe care Conciliul îl pune la baza vieþiicreºtine, seminariale ºi preoþeºti – în special, un com-portament civilizat –, atunci, în mod inevitabil, de-venim cãlãi, îl maltratãm pe Cristos în semenii noºtri.Continuãm reflecþia asupra aceleaºi teme. Un compor-tament civilizat, politeþea, buna-cuviinþã nu reprezintão virtute, ci floarea minunatã, atrãgãtoare a tuturor

virtuþilor. Bunele maniere sunt tot atâtea flori, tot atâteabijuterii care înfrumuseþeazã viaþa omului; dar nu niºteflori artificiale, nu niºte bijuterii puse din afarã, cumsunt acele icoane ºi statui ale Maicii Domnului, pe care,în special, italienii le acoperã cu ºiraguri de mãrgele, curozarii ºi cu tot felul de podoabe, ci flori naturale careîmbobocesc ºi se hrãnesc din seva interioarã, a credinþeiºi a iubirii. Când lipseºte aceastã sevã interioarã seajunge la un comportament artificial, dublu, ipocrit: înfaþa superiorilor, a ºefilor, cuvintele ºi gesturile cele mairespectuoase, în absenþa lor, în cercul prietenilor ºi cole-gilor, cuvinte, expresii, ironii, glume lipsite de cel maielementar bun-simþ ºi respect, exact cum procedeazã aceibãrbaþi manieraþi, bine-crescuþi, atenþi în societate, casã facã impresie, iar acasã, în familie, sunt niºte brute.

Existã oameni din firea lor fini, atenþi, simþiþi. Suntpuþini, ºi aceºtia sunt norocoºi. Dar, de regulã, un com-portament civilizat se cucereºte prin muncã susþinutã,prin luptã cu noi înºine. Din nefericire, existã o mentali-tate de-a dreptul stranie, care îi poate contamina uºorºi pe oamenii Bisericii, ºi anume ideea cã bunele ma-niere, fineþea în cuvinte ºi gesturi sunt mofturi de dom-niºoare delicate, dar nu sunt pentru bãrbaþi în toatã firea,pentru caractere tari. Mojicia, vulgaritatea justificatã,cultivatã, transformatã în titlu de glorie! Cine adoptão asemenea mentalitate poartã numele de grobian.

Pentru ce avem datoria gravã de a ne însuºi un com-portament civilizat? Pentru mai multe motive. Maiintâi, pentru cã, fãrã a respecta regulile bunei-cuviinþe,nu e posibilã viaþa într-o societate, într-o familie, într-ocomunitate; viaþa devine un chin, o torturã permanentã.Cei lipsiþi de bun-simþ distrug atmosfera de dragoste, dearmonie în care se poate trãi normal. Provoacã uneoristãri de exasperare, boli psihice ºi chiar fizice pe fond


nervos. Sã vã amintesc de cazul sfintei Tereza a Prun-cului Isus. Era în mãnãstire o maicã bãtrânã care aveaobiceiul de a clãmpãni mereu din dinþi ºi de a plescãi dingurã la masã într-un mod exasperant. Ce supliciu, ce tor-turã era pentru Tereza sã asculte mereu muzica aceastaenervantã! Suferea cu eroism, îi oferea lui Isus jertfaaceasta continuã. Dar asta nu a împiedicat-o sã facã unulcer pe fond nervos, de care a suferit pânã la moarte.Este un lucru dovedit ºtiinþific: indispoziþia creatã de ceilipsiþi de bun-simþ ºi de creºtere, mai ales la masã, influen-þeazã asupra glandelor endocrine, în special asupra hipo-fizei, iar acestea, la rândul lor, provoacã un dezechilibrufiziologic în funcþiile respiraþiei, digestiei º.a.m.d.

În al doilea rând, un comportament civilizat este ne-cesar pentru a salva onoarea stãrii noastre, a Bisericii,ºi pentru a nu ne compromite apostolatul nostru. Scriesfântul Pavel:

...Cristos a iubit Biserica ºi s-a dat pe sine pentru ea, pentrua o sfinþi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ca sã ºi-oprezinte sieºi ca o Bisericã glorioasã, fãrã sã aibã vreo patãsau rid sau ceva asemãnãtor, ci sã fie sfântã ºi neprihãnitã(Ef 5,25-27).

Iar noi, dacã iubim ca ºi Cristos Biserica, nu avem drep-tul sã o desfigurãm prin lipsa bunelor maniere. Este orealitate palpabilã: într-o parohie lucreazã ani de zile unpreot care în seminar a fost as la carte, ireproºabil înviaþa moralã, zelos, dar este necioplit, ºi biserica se go-leºte, lumea se îndepãrteazã de credinþã. Vine un preotmai puþin dotat, dar atent, manierat, fin, ºi biserica seumple din nou. Nu ajunge ºtiinþa pentru apostolat. Cãcice folos de ºtiinþa multã din capul preotului dacã nimeninu se poate apropia de el, deoarece miroase de la o poºtã,nu-ºi face igiena, nu se spalã pe dinþi, duhneºte a tabac,

„IATÃ OMUL!” (I) 339

umblã murdar ºi fãrã nasturi la hainã, nu ºtie sã rãs-pundã la salut, sã zâmbeascã, sã vorbeascã ºi sã se com-porte frumos, repede, bruscheazã? Nici asceza, nici peni-tenþa nu este suficientã. Cãci ce folos cã mãnâncã puþin,nu bea alcool – se mortificã –, dacã atunci când mãnâncã,prin felul cum se comportã la masã, le provoacã greaþãcelor din jur? Pe vremea sfântului Francisc de Sales,marele savant ºi teolog care era capabil sã-i reducã la tã-cere pe protestanþi era cardinalul Perron. Dar cel care-iconvertea pe protestanþi era sfântul Francisc de Sales.Cardinalul recunoºtea: „De convins eu vã conving, darde convertit mergeþi la Francisc sã vã converteascã”.Secretul? Sfântul Francisc era omul de o amabilitate, de opoliteþe, de o fineþe desãvârºitã cu care cucerea pe toatãlumea. Iar fineþea lui nu a fost un cadou de la naturã. Cãcide la naturã avea o fire violentã, irascibilã, ieºitã din co-mun; a fost rezultatul unei lupte eroice cu el însuºi, oluptã de ani de zile. Câteva recomandãri practice pentrua ne însuºi un mod de viaþã civilizat, buna-cuviinþã:

Mai întâi, sã începem munca nu din afarã, prin învã-þarea Codului bunelor maniere, ci dinãuntru, fãcând or-dine în sufletul ºi în viaþa noastrã. Fiindcã, în cele maimulte cazuri, lipsa de bunã-creºtere în cuvinte, gesturi,comportament, grosolãnia, reflectã dezordinea ºi pati-mile care dominã inima omului. Cãci cum ar putea cinevasã aibã respect faþã de semenii sãi, dacã nu are respectfaþã de Dumnezeu? Cum ar putea respecta cineva legilebunei-cuviinþe dacã nu respectã legile lui Dumnezeu?Dacã omenirea ar fi rãmas în paradisul pãmântesc, n-arfi fost nevoie de vreun Cod al bunelor maniere, cãci omular fi rãmas supus lui Dumnezeu, patimile ar fi rãmas su-puse omului, iar omul nu ar fi fost motiv de suferinþãpentru semenii sãi.


În al doilea rând, sã avem mereu în minte acest adevãrde credinþã: Cristos este prezent în semenul meu. Cusemenul meu trebuie sã mã comport atent ºi delicat, curespect, exact ca ºi cu Cristos. Orice cuvânt, orice gestnelalocul lui, prin care-l fac sã sufere pe cel din jurul meu,este îndreptat împotriva lui Cristos. În viaþa lui Don Gius-tino Russolillo, întemeietorul unei congregaþii religioase,citim cã, ori de câte ori întâlnea o persoanã, fie cã o cu-noºtea sau nu, fãcea o înclinaþie respectuoasã a capului.Îl saluta pe Cristos pe care-l recunoºtea în fiecare om.Gândul acesta trebuie sã ne facã în fiecare clipã atenþi cucei din jur, sã ne controlãm fiecare gest, fiecare cuvânt,felul cum vorbim, cum râdem, cum tuºim, cum suflãmnasul, cum mergem, cum deschidem ºi închidem uºa etc.,ca sã nu deranjãm, sã nu indispunem, sã nu îi facem pealþii sã sufere. Sfânta Tereza cea Mare, în timpul uneiboli grele care o þinea nemiºcatã la pat, avea buzele arsede febrã, limba înnegritã, uscatã, lipitã de cerul gurii.Dimineaþa i-a spus surorii care o îngrijea cã toatã noap-tea fusese chinuitã de o sete cumplitã. „Vai – spunesora – de ce nu m-ai chemat sã-þi aduc apã?” Tereza amulþumit, zicând: „Îþi fac destul necaz în timpul zilei.N-am voit sã-þi mai tulbur somnul ºi noaptea”. Câtã deli-cateþe sufleteascã! Cu toatã strãdania noastrã, se în-tâmplã uneori, din neatenþie, sã încãlcãm normele bu-nei-cuviinþe. Sã regretãm imediat, sã ne cerem scuze, sãne impunem singuri o pocãinþã. Sfânta Clara de Rimini,într-o discuþie, scãpase din nebãgare de seamã un cu-vânt mai puþin politicos la adresa unei persoane. Îndu-reratã, s-a retras în celulã ºi cu cleºtele ºi-a strâns limbapânã a ieºit sângele. Nu e cazul sã mergem pânã acolo.Putem gãsi alte posibilitãþi de a ispãºi.

Apoi, esenþial ºi determinant în însuºirea bunei-cu-viinþe pentru cei care se pregãtesc la sfânta preoþie este

„IATÃ OMUL!” (I) 341

respectarea regulamentului. Cine respectã cu sfinþenieregulamentul seminarului – tactus-ul, tãcerea ºi cele-lalte – respectã deja în foarte mare mãsurã normelebunei-cuviinþe. În schimb, cine dispreþuieºte regula-mentul, considerându-l învechit, medieval, sau nu îl puneîn practicã, acela, în mod inevitabil, necrescut ºi lipsitde bun-simþ va fi ca seminarist, grobian ºi necioplit va fitoatã viaþa ca preot. Ce vã spun acum nu vã spun dincãrþi, ci din experienþã: mãsura bunei-creºteri ca preoteste datã de respectarea regulamentului în anii de se-minar. Dacã nu te-ai lãsat educat în seminar, dupã ceai ieºit din seminar, nu are cine sã te mai educe.

În sfârºit, modelul nostru ºi în aceastã privinþã sã nefie Cristos. Model desãvârºit de comportament uman.Cât de atent, cât de fin, cât de delicat a fost el cu toatãlumea! Atent cu Zaheu, atent cu Nicodim, atent cu bãtrâ-nica de la templu, atent chiar cu desfrânatele. Cât eforta depus ca sã-i facã pe apostoli sã deprindã bunele ma-niere. Îi învaþã cum sã salute când intrã într-o casã, cumsã se respecte între ei alegând locul de pe urmã º.a.m.d.

Model de respect, de bunã cuviinþã, de atenþie sã ne fie,de asemenea, sfânta Fecioarã. Aceastã calitate umanã oexaltã sfântul Ambroziu într-o predicã despre vizita laElisabeta:

A venit cea mai tânãrã la cea mai în vârstã. Nu numai cãa venit, dar a ºi salutat prima. Maria cunoºtea respectul faþãde bãtrâni. ªi nu treceþi cu vederea: Superior venit ad infe-riorem: Maria ad Elisabeth, Christus ad Ioannem (Unulsuperior a venit la unul inferior: Maria la Elisabeta, Cristosla Ioan).


„„IIaattãã oommuull!!””((IIII))

„El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoarepentru revoltã ºi crimã, iar pe Isus l-a lãsat în voia lor”(Lc 23,25).

Pilat l-a dat pe Isus în mâinile evreilor, l-a lãsat la dis-creþia lor, sã facã cu el ce le doreºte inima, ce le dicteazãinstinctele. ªi de atunci Isus rãmâne în continuare înmâinile oamenilor ºi oamenii pot face ce voiesc cu el: potsã-l încoroneze cu spini, sã-l batjocoreascã, sã-l insulte,sã-l înjure, sã-l maltrateze. Toate acestea le putem faceºi noi cu Isus, acolo unde îl gãsim: în fraþii noºtri, aºa cumam vãzut în meditaþiile precedente. Dar îl mai gãsim un-deva: în Euharistie. Este în mâinile noastre ºi putemface cu el ce voim. Îi putem aplica acelaºi tratament pecare i l-au aplicat evreii prin primirea nevrednicã – sacri-legiul – ºi printr-o atitudine lipsitã de respect, ceea ceînseamnã insultã.

În literatura monasticã veche, gãsim aceste cuvinteieºite de pe buzele sfântului Macarie:

Iatã lucrul cel mai teribil cu putinþã: sã te faci vinovat detrupul ºi sângele Domnului, apropiindu-te în mod nevred-nic de sfintele taine. Tu îl judeci pe cineva vinovat pentrufaptul cã a ucis un om, în timp ce tu eºti de-a dreptul asa-sinul lui Cristos ºi rãspunzãtor de sacrificarea lui, dat fiindfaptul cã te-ai împãrtãºit în mod nevrednic cu „trupul ºisângele nepãtat”. Cei care se împãrtãºesc în mod nevredniccu trupul ºi sângele lui, se comportã ca ºi iudeii care l-aurãstignit. Cei care odinioarã i-au strãpuns trupul ºi cei careastãzi îl mânjesc, împãrtãºindu-se cu un suflet murdar, voravea parte de soarta celor care l-au rãstignit.

La fel de drastice sunt cuvintele sfântului loan Gurãde Aur: „Nu este o crimã mai puþin îngrozitoare aceeade a-l primi pe Fiul lui Dumnezeu cu o gurã murdarãdecât aceea de a-l arunca în noroi...”.

Sau cuvintele sfântului Simeon cel Mare Teologul,adresate clericilor:

Cei care cred cã þin în mâini pâinea, în timp ce este un foc,cei care nesocotesc înfricoºãtoarele ºi dumnezeieºtile meletaine, care mã dispreþuiesc ca pe o pâine de rând, care soco-tesc cã vãd ºi mãnâncã o simplã îmbucãturã, fãrã sã vadãslava mea nevãzutã... Ei ating în mod nevrednic trupul meu...Intrã fãrã haina de nuntã la ospãþul tainelor mele. Într-ozi, Iuda m-a trãdat primind în mod nevrednic pâinea, a mân-cat-o ca pe o bucatã de pâine obiºnuitã, astfel încât Satanaa intrat imediat într-însul ºi l-a fãcut sã ducã la îndepliniretrãdarea faþã de mine, Domnul sãu... Este ceea ce se întâmplã,fãrã sã-ºi dea seama, tuturor celor care, cu neruºinare ºi te-meritate, trateazã nevredniceºte sfintele mele taine.

De fapt, la fel de drastic este limbajul pe care-l foloseºteIsus în Evanghelie: „Nu daþi cele sfinte câinilor ºi nuaruncaþi perlele în faþa porcilor...” (Mt 7,6a). Sau sfântulPavel scriindu-le corintenilor: „De aceea, omul sã se cer-ceteze ºi astfel sã mãnânce din pâine ºi sã bea din potir.Cãci cine mãnâncã ºi bea nesocotind trupul Domnului,îºi mãnâncã ºi îºi bea propria osândã” (1Cor 11,28-29).

Chiar dacã nu se ajunge la sacrilegiu, este un alt modde a-l trata rãu pe Cristos, anume, primindu-l în Euha-ristie ºi comportându-ne în faþa lui la celebrarea Euha-ristiei într-un chip nedemn; într-o atitudine distratã, fãrãa ne recunoaºte nevrednicia, fãrã sentimentele de cãinþã,de fricã, de cutremur, de respect, care se cer în faþa uneiasemenea Taine dumnezeieºti.

În Vechiul Testament, în apropierea altarului se aflaun vas cu apã, iar preoþii trebuiau sã-ºi spele mâinile ºi


picioarele, sub ameninþarea cu moartea, înainte de a seapropia de altar ºi de a aduce jertfa. De asemenea, laorice cinã pascalã, celebrantul îºi spãla mâinile, fãceaabluþiunea ritualã înainte de a ridica tava cu pâinea azimãºi de a rosti binecuvântarea asupra ei. Acelaºi gest ritualal spãlãrii mâinilor, ca expresie a dorinþei de purificareinterioarã, îl fãceau apoi toþi cei care luau parte la cinã.Fãrã îndoialã cã acest rit l-a observat ºi Isus împreunãcu ucenicii sãi la Cina cea de tainã, celebratã în cadrulultimei cine pascale. Dar Isus a voit sã accentueze tre-buinþa purificãrii sufleteºti la celebrarea Euharistiei. Deaceea, le spalã ucenicilor ºi picioarele înainte de a celebraEuharistia, ºi aceasta nu numai pentru a le da un exem-plu de umilinþã ºi de slujire fraternã, ci pentru a le arãtatotodatã cã cine se apropie de jertfa Noului Testamenttrebuie sã se purifice de pãcate spãlându-se, ca ºi preoþiiVechiului Testament, ºi pe mâini, ºi pe picioare. Aici tre-buie cãutatã originea spãlãrii mâinilor pe care o facepreotul la ofertoriu, rit pe care în primele veacuri ale Bise-ricii îl fãceau toþi credincioºii la începutul celebrãrii Litur-ghiei. Fãceau abluþiunea ritualã în bazinul cu apã de laintrarea în bisericã. „Aceastã spãlare a mâinilor – le spu-nea sfântul Ciril din Ierusalim creºtinilor – este un sim-bol al obligaþiei care vã revine de a vã curãþa de toate înti-nãrile voastre”. Sfântul Atanasie, sfântul Ioan Gurã deAur, de asemenea, le cereau credincioºilor sã-ºi spele mâi-nile înainte de a primi trupul Domnului.

Nu numai sufletul omului se cere purificat, dar ºi va-sele în care se aºazã trupul ºi sângele Domnului: potirul,ciboriul sunt fãcute din metale care devin preþioase princurãþarea lor prin foc. E vorba de aur ºi argint.

Desigur, la aceastã atitudine interioarã trebuie sã seadauge atitudinea exterioarã de cel mai profund respectfaþã de Cristos din sfânta Euharistie. Credinþa ºi pietatea

„IATÃ OMUL!” (II) 345

au gãsit întotdeauna cele mai variate forme pentru aexprima acest respect. În zilele noastre, când din noue tendinþa sã se primeascã sfânta Euharistie în mânã,ca în primele veacuri ale Bisericii, existã pericolele unorgrave profanãri ale Euharistiei dacã nu sunt reactuali-zate gesturile de respect din primele veacuri. Acelaºi sfântCiril din Ierusalim îi avertiza pe credincioºi:

Când mergi la împãrtãºanie, nu întinde palmele cu dege-tele desfãcute, ci fã un tron cu stânga, pentru ca regele sãse poatã aºeza pe mâna dreaptã... Dupã ce þi-ai sfinþit cumse cuvine ochii la contactul cu sfântul trup, ia-l ºi fii cu bã-gare de seamã sã nu laºi sã cadã ceva din el, cãci dacã laºisã cadã vreo firimiturã este ca ºi cum s-ar amputa un mã-dular din trupul tãu.

Sfântul Cezar din Arles recomanda sã se ia Împãrtã-ºania având palmele acoperite cu o pânzã albã. Cãlugãriide la Cluny se descãlþau înainte de a merge la împãrtã-ºanie, ca Moise care s-a apropiat desculþ de rugul aprins.În alte mãnãstiri se sãruta pãmântul înainte de a seprimi sfânta Euharistie. Sfântul Columban le cerea cãlu-gãrilor sãi sã facã mai întâi trei înclinaþii profunde. Îngeneral, creºtinii primeau sfânta Împãrtãºanie, o þineaucâteva clipe în palmã, o adorau, îºi recunoºteau proprianevrednicie ºi apoi o consumau. În multe biserici, sfântaÎmpãrtãºanie era sãrutatã înainte de a fi luatã. În toateliturgiile orientale, înainte de împãrtãºanie, diaconul facepoporului avertismentul de a nu se apropia dacã nu suntvrednici. Acest avertisment a existat ºi în liturgia noas-trã latinã, dar, cu timpul, a fost abandonat ºi este pãcatcã nu s-a reintrodus la noua reformã liturgicã: ar fi fostnecesar acest lucru mai mult ca oricând. Pe vremea sfân-tului Grigore cel Mare (în jurul anului 600), avertismentulfãcut de diacon era formulat astfel: Qui non sunt parati


dent locum („Cei care nu sunt pregãtiþi sã facã loc celor-lalþi”). Apoi adãuga: Accedite cum fide, tremore et dilec-tione („Apropiaþi-vã cu credinþã, cu fricã ºi cu iubire”).

Chiar dacã nu o mai rosteºte diaconul, aceastã invi-taþie sã o avem prezentã atunci când ne aflãm în faþaEuharistiei.

Cu credinþã. Sfânta Scripturã ne povesteºte cã poporulisraelit, traversând pustiul în drum spre þara fãgãduitã,avea în faþã o coloanã de fum care îl cãlãuzea: coloana eraîntunecoasã în timpul zilei, luminoasã în timpul nopþii.În viaþa noastrã creºtinã, Euharistia este un asemeneanor. Euharistia este întunecoasã: Cristos se sustrageochilor trupului nostru. Este mysterium fidei – mister alcredinþei –, cum spunem dupã prefacere. ªi, totodatã,este luminoasã, cãci ne lumineazã drumul, ne cãlãuzeºteîn cãlãtoria noastrã spre veºnicie.

Cu fricã. Este sentimentul pe care îl exprimã o rugã-ciune din liturgia orientalã la momentul împãrtãºaniei:

Vãzând acest sânge care îndumnezeieºte, tremurã, o, omule,pentru cã este vorba de un cãrbune aprins. O, Creatorulmeu, nu mã consuma cu aceastã Împãrtãºanie, pentru cãtu eºti un foc care îi arzi pe cei nevrednici, ci curãþã-mã deorice întinare.

Cu iubire. Cu acea iubire ce ardea în inima lui Charlesde Foucauld, pierdut în pustiul Saharei, care, venind înfaþa tabernacolului în fiecare zi la ora trei dimineaþa,spunea: „Dumnezeul meu, ce plãcere! Cinci ore în carenu am nimic de fãcut decât sã te privesc ºi sã-þi spun cãte iubesc”.

„IATÃ OMUL!” (II) 347

AL IV-LEA MISTER

UURRCCAARREEAA CCAALLVVAARRUULLUUII

PPuurrttaarreeaa ccrruucciiii

„ªi, dupã ce ºi-au bãtut joc de el, l-au dezbrãcat dehaina de purpurã ºi l-au îmbrãcat cu hainele lui. Apoil-au dus afarã ca sã-l rãstigneascã” (Mc 15,20).

Vom înþelege mai bine drumul fãcut de Isus cu cruceaîn spate spre Muntele Calvarului amintindu-ne de celcare l-a prevestit în Vechiul Testament: de Isaac urcândpe Muntele Moria, condus de tatãl sãu, Abraham. Sãascultãm o emoþionantã paginã din literatura iudaicã.Ne spune exegeza rabinicã. Dimineaþa, înainte de a pleca,au tãiat lemne ºi au pus ºaua pe mãgar. În a treia zi demers, dimineaþa, Isaac a zis: „Vãd un munte splendidsub un nor de foc”. Era semnul cã trebuiau sã rãmânãsinguri. Abraham le-a zis slugilor: „Rãmâneþi aici pânãcând eu ºi fiul meu mergem mai departe ca sã ne rugãm”.(Expresia pusã de evanghelistul Matei pe buzele lui Isusîn Grãdina Mãslinilor este preluatã din Gen 22,5, cu in-tenþia clarã de a-l identifica pe Cristos cu Isaac). Acumurcã amândoi colina cu pas grãbit, þinându-se de mânã.Lui Isaac îi este teamã. Între ei are loc un dialog pe careîngerii îl ascultã cu sufletul la gurã:

Abraham: „Mielul de jertfã este fiul meu”.Isaac: „Tatã, voi face cu bucurie ºi supunere ceea ce

Dumnezeu þi-a spus”.Abraham: „Fiul meu, în aceastã privinþã nu este vreun

gând rãu în inima ta?”

Isaac: „Cum e posibil ca inima mea sã batã la dreaptasau la stânga pentru lucrurile pe care Dumnezeu þi le-aspus? Într-adevãr, nici un os din oasele mele, nici o fibrãdin carnea mea nu s-a miºcat în faþa acestui cuvânt. Înmine este o inimã bucuroasã ºi un duh fericit. Binecu-vântat sã fie Dumnezeu care a voit ca eu sã fiu astãziîn întregime o torþã aprinsã înaintea feþei sale”.

În inima lui Abraham, ca ºi a lui Isaac, este bucurie, darîn ochii lor lacrimi amare. Abraham tace. Nu înþelege ceface, dar el ºtie cã Dumnezeu poate sã le dea viaþã ºi mor-þilor. Ajunºi la locul stabilit, Isaac îi cere tatãlui sãu sã-llege solid, ca nu cumva, în ultimul moment, o ultimã miº-care nestãpânitã, sã-l împiedice sã ducã la îndeplinireceea ce Dumnezeu i-a poruncit. În timp ce stã legat, seadreseazã tatãlui: „Scumpul meu tatã, ce-i vei spune ma-mei când te va întreba ce s-a întâmplat cu mine? Ce veþiface amândoi la bãtrâneþe?” „Cel care m-a sprijinit înaintede a te naºte tu ne va sprijini pânã în ziua când vommuri”. Abraham plânge stând aplecat peste fiul sãu cul-cat cu faþa în sus pe altar. Lacrimile lui cad în ochii luiIsaac. Isaac îºi ridicã privirea ºi vede sus îngerii. Lacri-mile îngerilor cad ºi ele în ochii lui Isaac. Lacrimile lorcad ºi pe cuþitul lui Abraham ºi îl topesc. Pe drum, co-pilul întrebase: „Tatã, iatã focul ºi lemnele, dar undeeste mielul pentru jertfã?” „Fiul meu, Dumnezeu se vaîngriji de mielul de jertfã”. Dumnezeu îl vede; Adonaiîl vede – în textul ebraic original. Da, în acel moment,Dumnezeu vedea deja mielul de jertfã. În Vinerea Mare,adevãratul Isaac, Fiul unic al Tatãlui, mielul de jertfã,se îndreaptã spre locul de sacrificiu nu pe spatele unuimãgar, ci pe jos, purtând, ca ºi Isaac, lemnul ºi focul:lemnul, crucea, în spate, focul care va arde jertfa, foculiubirii în inimã.

PURTAREA CRUCII 349

În al IV-lea mister de durere meditãm faptul cã luiIsus Cristos, fiind osândit la moarte, spre marea lui ru-ºine, i s-a pus crucea grea pe umeri. Ce era aceastã crucecare i s-a pus pe umeri? Ne-o spune scurt, dar foarteexact, marele biblist P. Benoit, dominican, profesor la„École Biblique” din Ierusalim, mort acum câþiva ani înurmã ºi înmormântat la Ierusalim:

Crucea era consideratã supliciul cel mai cumplit, dupãsupliciul de a fi ars de viu; era un supliciu infamant re-zervat sclavilor sau celui care nu era cetãþean roman. Puteasã fie un simplu par vertical în care era tras în þeapã sau decare era atârnat condamnatul, cu capul în sus sau în jos,dupã caz. Sau putea fi vorba de aºa-zisa furcã, un par bi-furcat sus, în care era bãgat capul condamnatului; uneori,atârnat în felul acesta, era bãtut cu biciul pânã murea. Ade-sea era un patibulum, o bârnã orizontalã pusã la capãtulunui stâlp vertical, formând cu el un „”. Sau mai putea ficrucea noastrã tradiþionalã, în care patibulum, în loc sã steadeasupra, se încruciºa cu stâlpul fixat în pãmânt. Evan-ghelia ne informeazã cã crucea lui Cristos a fost tocmai deacest tip, deoarece deasupra crucii lui Isus a fost pusã oinscripþie, ceea ce presupune o prelungire verticalã în sus.Forma tradiþionalã a crucifixelor noastre este, aºadar, vero-similã.

Dar nu are importanþã cum era crucea lui Isus. Impor-tant este din ce era fãcutã crucea care apãsa umerii brãz-daþi de biciuire ai lui Isus. Crucea lui Isus era fãcutãdin suferinþele ºi neliniºtile tuturor oamenilor. El a luatasupra sa durerea noastrã, a tuturor. Crucea lui Isuscântãrea cât cântãresc crucile tuturor oamenilor din toatetimpurile. Cristos nu a venit în lume sã elimine suferinþaumanã. Nici nu a venit sã ne facã un tratat de filozofieasupra suferinþei ºi a rãului. Nu a dat explicaþii, nu a în-cercat sã ne dezlege aceastã enigmã a enigmelor. A fãcut


ceva mai mult. A venit sã împãrtãºeascã durerile oame-nilor ºi sã le ia asupra lui. Totul era pe umerii lui Isus îndrum spre Golgota: suferinþa tatãlui cu 12 copii, rãmasfãrã serviciu, ºomer, foamea milioanelor de copii, dispe-rarea mamelor, sfâºierea inimii celor loviþi de cancer, su-flarea grea a muribunzilor, ceasurile de nesomn, de tris-teþe, de singurãtate, de neliniºte interioarã, nedreptãþile,torturile, lacrimile. Nimic nu este pierdut. Totul este pespatele lui Isus. Fiul omului a venit sã caute ºi sã salvezece era pierdut. Nici o suferinþã nu mai este pierdutã, numai este inutilã. Toate suferinþele noastre sunt salvate,deoarece toate au atârnat de crucea lui Cristos.

Talmudul pune pe buzele lui Mesia acest rãspuns datlui Dumnezeu, care îi propusese sã-l scuteascã de ceiºapte ani de suferinþã ce îi erau destinaþi:

Stãpâne al universului, voi accepta aceste suferinþe cu toatãbunãvoinþa sufletului meu ºi cu toatã bucuria inimii mele,cu condiþia sã nu piarã nimeni în Israel. În zilele mele vorfi salvaþi nu numai cei vii, dar ºi cei îngropaþi în pãmânt. ªinu numai morþii vor fi salvaþi în zilele mele, dar ºi cei careau murit din zilele lui Adam, primul om ºi pânã acum... ªinu numai ei, dar ºi pruncii din sânul mamelor vor fi salvaþiîn zilele acelea. Ba ºi cei care sunt prezenþi în mintea ta,care trebuie sã vinã la existenþã ºi n-au venit încã. Acestlucru îl vreau. Pentru aceasta primesc în schimb cei ºapteani de suferinþã.

Prin acest numãr de ºapte, numãr biblic care simboli-zeazã plinãtatea, trebuie înþeleasã suferinþa totalã, îm-pinsã pânã la limitele extreme, aºa cum a experimentat-oCristos în patima sa.

Orice fiinþã umanã care suferã este semnul, sim-bolul, sacramentul lui Cristos cu crucea în spate. Cinestudiazã liturgia înþelege ce este un semn, un simbol, unsacrament. Nu este numai ceva care ne trimite cu mintea

PURTAREA CRUCII 351

la altceva, ci ceva care conþine cu adevãrat realitatea pecare o semnificã ºi la care ne trimite mintea. Fiul luiDumnezeu este prezent în omul care suferã.

Cu câtva timp în urmã, o persoanã mi-a trimis un rãs-puns cã vrea sã vinã ºi sã discute cu mine. Este într-osituaþie disperatã. I s-a sinucis soþul, deºi a încercat sãfacã tot ce a putut ca sã-l împiedice. A lãsat-o cu un copilde doi ani. Din acel moment ºi-a pierdut credinþa în Dum-nezeu. Dacã Dumnezeu existã, cum a permis sã se în-tâmple aºa ceva? Este obsedatã ºi ea de gândul sinuci-derii. A discutat cu mai multe persoane ºi nimeni nu amai putut sã-i redea credinþa în Dumnezeu. Recurgela ajutorul meu. Am pregãtit deja toatã argumentaþia.Sã nu vã închipuiþi cã am revãzut argumentele existenþeilui Dumnezeu din teodicee. Am pregãtit un crucifix casã i-l ofer. Acesta este argumentul. Nu eu i-l voi da peDumnezeu, ci ea îl va aduce la mine.

Am citit o scenã miºcãtoare intitulatã Îngerul cu ochitriºti, petrecutã în lagãrul de la Auschwitz. Într-o searã,trei condamnaþi la moarte au fost spânzuraþi în faþamiilor de deþinuþi întorºi de la muncã. Un martor ocular,care a asistat la execuþie, noteazã:

Printre ei era micuþul Pipel, îngerul cu ochi triºti. Era palid,aproape calm, îºi muºca buzele. Umbra spânzurãtorii îl aco-perea. Tãcea. „Unde este Dumnezeu?” – gemea cineva în-lãuntrul meu... Auzeam în mine un glas ce-mi rãspundea:„Unde este? Iatã-l atârnat de spânzurãtoarea aceea”.

Dumnezeu era în lagãrul de la Auschwitz. Cristos,marele nevinovat, este prezent ºi suferã mai ales în co-piii nevinovaþi care suferã. Cele mai emoþionante pre-dici pentru sãrbãtoarea Pruncilor Nevinovaþi le gãsimla sfântul Cezar de Arles. Gãsim, de pildã, scena copi-laºului din braþele mamei, care, când se apropie zbirul


cu sabia întinsã, îi zâmbeºte crezând cã este tãticul lui,îºi întinde braþele, se joacã cu lama strãlucitoare a sabieicu care va fi strãpuns. Pe aceºti copii nevinovaþi Bisericai-a celebrat ºi îi celebreazã ca martiri adevãraþi: esteCristos, martirul din ei, care este celebrat. Deosebit defrumoase sunt cuvintele papei Paul al VI-lea:

Copii care suferã sunt mieii lui Dumnezeu, care continuãsã ispãºeascã ºi sã ridice pãcatele lumii, fãrã sã-ºi dea seama.Ei sunt semnele prezenþei unui Dumnezeu rãnit. Dacãlumea noastrã mai existã încã, aceasta se datoreazã faptuluicã aceste creaturi trãiesc printre noi. Ei sunt inima lumii,în timp ce noi îi respingem ca pe niºte excrescenþe inutile.

Crucea pe care Cristos o ia pe umeri ne dã alþi ochi cucare sã privim suferinþa în viaþa noastrã ºi în viaþa altora.„Cine venereazã cu adevãrat patima Domnului – spunesfântul Leon cel Mare – trebuie sã-l priveascã cu ochiiinimii pe Isus rãstignit, astfel încât sã recunoascã pro-pria carne în carnea lui”.

PURTAREA CRUCII 353

SSiimmoonn ddiinn CCiirreennee

„Au constrâns un trecãtor, un oarecare Simon dinCirene, care venea de la câmp, tatãl lui Alexandru ºi allui Rufus, sã ducã crucea lui Isus” (Mc 15,21).

Pornind de la fortãreaþa Antonia, unde se þinuse pro-cesul, cortegiul cu condamnaþii la moarte înainta cugreu pe drumurile înþesate de lumea venitã la Ierusalimde Paºti, spre locul de execuþie, în afara zidurilor ora-ºului. Isus era complet epuizat fizic ºi psihic. Dureroasadespãrþire de ucenicii sãi în Cenacol, agonia în GrãdinaMãslinilor, arestarea, noaptea nedormitã, procesul în faþaSinedriului, batjocurile din casa lui Caiafa, procesul înfaþa lui Pilat, biciuirea sângeroasã, toate acestea îl slei-serã de puteri. Crucea, sau, mai exact, patibulum (bârnatransversalã a crucii) pe care o purta în spate era grea.De aceea, se clãtina pe picioare, se poticnea la tot pasul,se prãbuºea ºi, cum condamnaþii mergeau în ºir, legaþicu frânghii unul de altul – frânghia legatã la gâtul celuidin faþã venea legatã la picioarele celui din spate –, oricepoticnire sau cãdere a lui Isus îi prãbuºea la pãmânt ºipe ceilalþi. Era posibil ca Isus sã cadã ºi sã nu se mairidice. Era riscul ca execuþia sã nu mai aibã loc sau sã sefacã cu întârziere. De aceea, comandantul plutonului deexecuþie a pus mâna pe un þãran voinic, care se întorceade la câmp, ºi l-a silit sã ducã crucea lui Isus. Evanghe-listul îi dã ºi numele: Simon din Cirene. Cirene este ac-tualul Tripoli în Libia. Pe vremea lui Isus, la Cirene erao înfloritoare colonie evreiascã ce þinea legãturile cu Ieru-salimul ºi cu pãmântul strãmoºesc. Bietul Simon la aºaceva nu se aºtepta. Dacã ar fi ºtiut cã dã peste plutonul

de execuþie, s-ar fi întors acasã pe alt drum, mai pe oco-lite. „Simon duce crucea fãrã de voie ºi silit”, spunemla Calea Crucii. ªi este adevãrat. Au pus mâna pe unanume Simon din Cirene, scrie sfântul Luca. De fapt,traducerea exactã a expresiei greceºti folositã de evan-ghelist „au pus mâna” este „l-au rechiziþionat”, l-au se-chestrat. Nu a fost rugat frumos. L-au rechiziþionat exactcum rechiziþioneazã armata în timp de rãzboi caii dela populaþie, fãrã ca cineva sã poatã face vreo obiecþie.„Dar ducând crucea, Simon cunoaºte cine este Isus ºi în-vaþã a-l iubi”. ªi acest lucru este adevãrat, nu este un pro-dus al pietãþii populare. A crezut ºi l-a iubit nu numaiel, ci toatã familia lui. Serviciul fãcut lui Isus nu arãmas nerãsplãtit. Dacã sfântul Marcu precizeazã cã eratatãl lui Alexandru ºi Rufus, înseamnã cã aceºtia doi eraupersoane de vazã ºi binecunoscute în comunitatea creº-tinã din Roma, pentru care sfântul Marcu scrie Evan-ghelia sa. În familia lui Simon, care între timp s-a mutatîn colonia de la Roma, apostolul Pavel se simþea ca la elacasã, cãci scrie în finalul Scrisorii cãtre Romani: „Salu-taþi-l pe Rufus, cel ales în Domnul, ca ºi pe mama lui ºia mea” (Rom 16,13).

Acest Simon din Cirene, care l-a ajutat pe Isus sã ducãcrucea, a ajuns, dintr-o datã ºi fãrã voia lui, primul mis-tic creºtin. Cãci misticã ºi sfinþenie creºtinã înseamnã,în primul rând, compãtimire faþã de Isus care suferã ºimoare. Compãtimirea nu este un sentiment, ci, în înþe-lesul adevãrat, e împreunã-pãtimire. Simon din Cirenea pãtimit împreunã cu Cristos.

În secolul al II-lea, ereticul gnostic Basilide, împotrivacãruia a luptat sfântul Irineu, afirma cã pe Calvar sol-daþii romani au fãcut o nemaipomenitã confuzie. Deoa-rece Simon l-a ajutat pe Isus sã ducã crucea, la urmã,soldaþii l-au confundat pe Simon cu Isus ºi l-au rãstignit

SIMON DIN CIRENE 355

pe el în locul lui Isus. Pentru gnostici, Isus nu putea sãia un trup omenesc, cãci trupul provine de la Diavol;luase numai aparenþã de trup, deci nu avea cum sã fierãstignit.

Ereticul Bazilide înfãptuia o monstruoasã inversarede roluri. Dupã el, omul a pãtimit în locul Fiului lui Dum-nezeu, pe când, în realitate, lucrurile stau tocmai invers:Fiul lui Dumnezeu a pãtimit ºi a murit în locul omului.Noi spunem adesea: îmi port crucea pe care mi-o puneCristos pe umeri. Întrebarea este: Noi purtãm crucea luiCristos, sau Cristos poartã crucea noastrã? Noi suferimîn locul lui Cristos, sau Cristos suferã în locul nostru?Orice am rãspunde, rãspunsul este incomplet. Rãspunsulexact este acesta: existã o singurã cruce pe care o purtãmîmpreunã cu Cristos; un capãt pe umãrul lui Cristos,celãlalt pe umãrul nostru. Este adevãrat cã evanghe-listul Luca scrie cã lui Simon din Cirene „i-au pus luicrucea ca s-o poarte dupã Isus” (Lc 23,26b). Mai probabileste însã ceea ce ne spun ceilalþi doi sinoptici: Simondin Cirene l-a ajutat pe Isus sã-ºi ducã crucea, adicã Isusa purtat un capãt, Simon celãlalt capãt al aceleaºi cruci.În felul acesta, Cristos ºi-a aplecat spinarea spre a luaasupra sa crucea, suferinþa umanã.

Crucea îl leagã pe Isus de om; prin suferinþã, el intrãîn comuniune cu omul. Vechile mitologii ne spun ºi ele cãdivinitãþile cãutau familiaritatea cu oamenii. Dar eleîncercau sã realizeze familiaritatea, comuniunea cu oa-menii, împãrtãºind patimile ºi viciile acestora: senzuali-tatea, desfrâul, beþia, ambiþia, mânia, minciuna. Dar aintra în comuniune cu oamenii, împãrtãºind suferinþeleºi moartea lor, nu putea sã o facã decât un Dumnezeuadevãrat. Singur Cristos a fãcut-o, ºi aceasta este dovadasupremã ºi sigiliul divin al religiei adevãrate. Aici se po-trivesc perfect cuvintele Scripturii: „Care popor îºi are


dumnezeii atât de aproape cum este Dumnezeul nostru?”(Dt 4,7).

Iar celãlalt capãt al crucii este pe umãrul omului, peumãrul nostru. Ucenicul merge pe urma Învãþãtorului,ducând împreunã cu el aceeaºi cruce. Nu crucea pe careo dorim noi sau pe care o cãutãm noi. Au fost sfinþi ce audorit ºi cãutat cu pasiune crucea. Când apostolul Andreia vãzut de departe crucea pe care urma sã fie rãstignit,ºi-a întins braþele ºi a exclamat: „Ah, dulce cruce, careai primit strãlucirea prin mâinile lui Cristos, dupã tinesuspin de atâta vreme, pe tine te-am iubit în tot ce inimaa dorit, pe tine te-am cãutat fãrã încetare, pentru tines-a pregãtit sufletul meu, care te-a dorit!” Sau sfântaTereza cea Mare care exclama: „Ori sã sufãr, ori sã mor!”

Mistici cu o asemenea vocaþie excepþionalã sunt rari-tãþi în Bisericã. Normal, e vorba de suferinþã, de cruceace dã peste noi pe neaºteptate, când ne gândim mai puþin.De crucea pe care ne-o pun alþii cu brutalitate pe spate,ca în cazul lui Simon din Cirene. Crucea, purtatã împre-unã cu Isus, devine uºoarã. Suferinþa înduratã împreunãcu Isus capãtã valoare infinitã ºi se transformã în bucurie.

Existã la Viena un tablou fãcut de Breughl, intitulatPurtarea crucii. Este foarte interesant. Vãzut de departe,pare un buchet de flori. Dar când îl priveºti de aproape,îþi dai seama cã, de fapt, fiecare floare este un medalioncare reprezintã, în miniaturã, scene diferite: un om atacatde bandiþi, o femeie pãrãsitã, un bãrbat asasinat pe laspate, o mamã care þine pe genunchi cadavrul unui co-pilaº mort, un lepros, un om care trage de moarte, un in-culpat în faþa judecãtorilor, un condamnat care aºteaptãsã fie spânzurat etc. ªi într-un medalion pierdut printrecelelalte este reprezentat Cristos cu crucea în spate. Înjurul lui Cristos, suferinþele ºi mizeriile omeneºti se trans-formã în tot atâtea flori.


Gãsim adesea printre simplii credincioºi exemple ui-mitoare de acceptare ºi purtare a crucii, care ne fac deruºine pe noi, cei care, asemenea apostolului Pavel, nune lãudãm decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos,prin care lumea este rãstignitã pentru noi, ºi noi pentrulume. Iatã, de pildã, cuvintele unei tinere mame, al cãreicopilaº a fost lovit de o boalã necruþãtoare:

În ziua de 15 august, Isus ºi dulcea sa mamã mi-au cerutjertfa de a-mi pierde copilul pentru a salva un preot... Atunci, ce era de fãcut? Am fãcut gestul ridicãrii fiului meupe palme ºi l-am aºezat ca pe o ostie vie pe patena Litur-ghiei, care se celebra în acel moment cine ºtie în ce partea lumii... (de cãtre preotul în pericol de a se pierde)... Mariaavea un singur fiu ºi l-a sacrificat pentru mine, pentru noi.

Chemarea ºi misiunea noastrã este aceea de a predicalumii ºtiinþa crucii. Nimic altceva. Oricât am fi de învã-þaþi, noi trebuie sã recunoaºtem în faþa oamenilor, ca ºisfântul Pavel, cã nu cunoaºtem nimic altceva în mijlocullor decât pe Isus Cristos, ºi pe acesta rãstignit. Dar câtde absurd este sã predici altora ºtiinþa crucii, a crucii pecare tu nu o porþi! Sau sã-i înveþi pe alþii secretul de atransforma suferinþa în flori, în bucurie, ºi tu sã o porþicu nemulþumire ºi tristeþe! Poetul Carducci scria la adresaoamenilor Bisericii aceste versuri pãgâne, din care însãnu lipseºte un sâmbure de adevãr: Cruciato martire, tucruci gli uomini, tu di mestizia l’aere contamini („Martirrãstignit, tu îi rãstigneºti pe alþii, tu contaminezi atmos-fera cu tristeþea ta”).

În încheiere, câteva gânduri ale unui cunoscut autorfrancez, R.-L. Bruckberger, pe care le gãsim în cartea sa,L’histoire de Jésus-Christ:

Pe drumul Calvarului ºi pe Calvar, cu mici excepþii – printrecare Simon din Cirene –, nu sunt prezenþi decât cãlãi ºi


curioºi. Cât îi priveºte pe marii preoþi ºi pe scribi, ei suntde faþã spre a se bucura de victoria asupra lui Isus, spre aculege, triumfãtori, ultima suflare a duºmanului învins.Simon din Cirene nu era papã, nici episcop, dar era peCalvar, alãturi de Isus, de altfel, din întâmplare ºi fãrã voialui. Cu toate acestea, el devine capul ºi reprezentantul uneimulþimi nenumãrate, care, de-a lungul veacurilor, îl ajutãºi îl asistã pe Isus în patima sa. Este uºor de fãcut listatuturor episcopilor din lume ºi chiar a tuturor preoþilor;Simon din Cirene nu este înscris în nici un registru. El semulþumeºte sã-l ajute pe Isus sã-ºi ducã crucea. Demni-tatea supremã ºi cea mai intimã a omului este aceea dea fi unit cu Cristos, purtând împreunã aceeaºi cruce.


FFiiiicceellee IIeerruussaalliimmuulluuii

Îl urma ºi o mare mulþime de popor ºi femei, care-þi bã-teau pieptul ºi-l plângeau. Întorcându-se cãtre ele, Isusle-a spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu mã plângeþi pe mine,ci mai degrabã plângeþi-vã pe voi ºi pe copiii voºtri. Cãci,iatã, vor veni zile în care veþi spune: «Fericite cele sterile,cele care niciodatã n-au nãscut ºi pieptul care n-a alãptat!».Atunci veþi începe sã spuneþi munþilor: Cãdeþi peste noi!ªi colinelor: Acoperiþi-ne! Cãci dacã aºa fac ei cu lemnul celverde, ce se va întâmpla cu cel uscat?” (Lc 23, 27-31).

Cine erau aceste femei care boceau ºi cãrora Isus, pro-fitând de momentul când convoiul s-a oprit pentru caSimon din Cirene sã poatã prinde un capãt al crucii ºisã-l punã pe umeri, li s-a adresat? Niºte simple femeicuprinse de milã pentru un condamnat la moarte? Esteposibil. Este ºi mai posibil ca ele sã fi fãcut parte din aceaasociaþie de bocitoare despre care ne informeazã un docu-ment al Sinedriului: un grup de femei cu inimã mare ºisensibilã, care se organizaserã cu scopul de a-i însoþi ºiasista cum puteau pe condamnaþii la moarte. Ele pregã-teau o bãuturã, un amestec de vin ºi smirnã, pe care îldãdeau condamnatului înainte de execuþie, pentru a-lcalma ºi a-i amorþi puþin durerile. Erau „fiice ale Ierusa-limului”, deci femei din capitalã, din Ierusalim. Dar cusiguranþã cã printre ele se amestecaserã ºi acele femeidespre care vorbeºte evanghelistul Luca:

[Isus] trecea prin cetãþi ºi sate, predicând ºi ducând vesteacea bunã a împãrãþiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece eraucu el; de asemenea, unele dintre femei care fuseserã vinde-cate de duhuri rele ºi de boli: Maria, numitã Magdalena, din

care scosese ºapte diavoli, ºi Ioana, soþia lui Cuza, adminis-trator al lui Irod, Suzana ºi multe altele care îi slujeau cuce aveau (Lc 8,1-3).

Un grup de femei care plâng în mijlocul unei mulþimicare urlã de bucurie. În acea împrejurare, afirmã unscriitor cunoscut, toatã onoarea omenirii se afla în mâi-nile acelor femei. ªi este bine sã ne gândim care era men-talitatea dominantã a vremii cu privire la femeie: impu-dens animal („animal lipsit de ruºine”) o definea Senecala romani; „monstrul cel mai mare care poate exista pefaþa pãmântului” – o califica Menandru la greci. Nici laevrei femeia nu se bucura de o reputaþie mai grozavã.„Dumnezeu l-a binecuvântat pe Abraham în toate lucru-rile”. „Ce înseamnã în toate lucrurile?” – se întrebaurabinii. ªi tot ei dãdeau rãspunsul: „Înseamnã cã nu aavut nici o fiicã”. ªi iarãºi se întrebau: „De ce a fãcut-oDumnezeu pe femeie din coasta lui Adam?” ªi rãspun-deau:

Pentru cã Dumnezeu a zis aºa: nu o voi face din capul bãr-batului, ca sã nu se mândreascã; nici din ochi, ca sã nu fiecurioasã sã vadã totul; nici din ureche, ca sã nu fie curioasãsã audã totul; nici din gurã, ca sã nu fie vorbãreaþã; nicidin inimã, ca sã nu fie geloasã; nici din mânã, ca sã nuapuce tot ce gãseºte; nici din picior, ca sã stea locului; ci dincoastã, cãci aceasta este o parte a trupului ascunsã, mo-destã, neºtiutã.

Dar femeia a dat peste cap toate planurile Creato-rului, cãci femeia este exact aºa cum nu a voit-o Dum-nezeu. De aceea, orice evreu pios trebuie sã-i mulþu-meascã ºi sã-l binecuvânteze zilnic pe Dumnezeu pentrutrei lucruri: „Îþi mulþumesc, Doamne, pentru cã m-ai fãcutevreu, pentru cã nu m-ai fãcut femeie ºi pentru cã num-ai fãcut lipsit de bunã-creºtere”.

FIICELE IERUSALIMULUI 361

Istoria patimii lui Isus ne aratã cã lucrurile nu stauchiar aºa. Iuda trãdãtorul, Petru fricosul, Pilat cel lipsitde principii ºi de caracter, Irod desfrânatul, Ana ºi Ca-iafa – marii preoþi – cu toatã clica lor din sfântul sinodde la Ierusalim, erau toþi bãrbaþi. Cei care l-au biciuit ºil-au rãstignit pe Isus erau toþi bãrbaþi. Dacã a încercatcineva sã facã ceva pentru Isus în timpul procesului ºial patimii sale, sã-l salveze sau, cel puþin, sã-i plângã demilã, nu au fost bãrbaþii, ci femeile. Sã ne amintim ºisã ne însuºim învãþãturile pe care ni le dau. Cea dintâicare joacã un rol în favoarea lui Isus este soþia lui Pilat,Claudia Procula, o pãgânã. Isus se aflã în faþa lui Pilat.Poporul dezlãnþuit, acuzatorii lui Isus umplu vãzduhulde urlete împotriva lui. Toþi îl declarã vinovat ºi vrednicde moarte. Soþia lui Pilat încearcã sã-l salveze: „ªi, întimp ce ºedea la judecatã, soþia lui i-a trimis vorbã: «Nimicsã nu faci dreptului aceluia, cãci multe am suferit azi învis din cauza lui»” (Mt 27,19). Admirabil curajul acesteifemei! Are tãria de a merge împotriva curentului, de aînfrunta toatã lumea, de a-l apãra pe Cristos când toþi îlcondamnã, de a-l declara nevinovat când toþi îl declarãvinovat. Ce lecþie pentru toþi laºii, pentru toþi oportu-niºtii, care nu au alte principii în viaþã decât avantajeleºi interesele lor proprii! „Multe am suferit azi în vis dincauza lui”. Om de caracter, creºtin de caracter, preot decaracter, care sã nu se abatã de la principiile dreptãþii, nupoate fi decât cel care este dispus sã sufere mult pentruCristos. ªi nu numai în vis.

A doua femeie care a fãcut ceva pentru Isus în dru-mul dureros al Calvarului a fost Veronica. O femeie carese smulge din mulþime, se expune unor mari riscuri, cãcinimeni nu avea voie sã se apropie de condamnaþii duºila execuþie. ªi cu soldaþii romani nu se glumea. Nu semulþumeºte sã priveascã de pe marginea drumului. Se


apropie ºi face un gest spontan de dragoste ºi duioºie.Îºi smulge broboada albã de pe cap ºi îi ºterge lui Isussudoarea, scuipatul, sângele ºi praful de pe faþã. Îi redãlui Isus chipul de om, iar ea rãmâne cu chipul lui Isusimprimat pe broboada ei. Înfruntã ºi aceastã femeie cuacelaºi curaj valul de violenþã, de urã, de brutalitate,de vulgaritate, de indiferenþã, de care Isus este încon-jurat din toate pãrþile. Evangheliile nu o amintesc, dartradiþia nu putea sã uite gestul ei delicat ºi curajos.

„Din partea ta îmi spune inima: «Cãutaþi faþa mea».Eu caut, Doamne, faþa ta. Nu-þi ascunde faþa de la mine”(Ps 26,8-9). Cu aceste cuvinte, psalmistul exprima do-rinþa fundamentalã a inimii omeneºti: aceea de a desco-peri faþa lui Dumnezeu. Veronica a fost fiinþa fericitãcare a descoperit faþa lui Dumnezeu. Cum? Studiind laºcolile înalte de teologie ale rabinilor din Ierusalim? Nu,ci pe neaºteptate, fãrã sã-ºi dea seama, când face o faptãbunã. Împinsã de un sentiment de milã, de compãtimire,ºterge sudoarea, praful, murdãria de pe chipul unui omobosit, desfigurat, care este dus la moarte, pe care poatenici nu-l cunoºtea, de care nu auzise poate ºi, sub sudoareaºi murdãria de pe chipul acelui om, descoperã faþa dum-nezeiascã a lui Isus. O extraordinarã învãþãturã ne dãVeronica nouã, celor care suntem în pericol de a ne cul-tiva mintea, fãrã a ne cultiva inima. Pe Cristos îl cãutãmcu mintea, dar îl gãsim cu inima. Cristos nu lasã sã-i cadãmasca ce-i acoperã faþa de cercetãrile ºi argumentelefilozofilor ºi teologilor, ci de mâinile care fac binele, deinimile generoase ºi iubitoare. Putem sã studiem ani ºizeci de ani toatã filozofia ºi teologia, sã avem doctorateºi titluri academice; atâta vreme cât rãmânem închiºiîn egoismul ºi lãcomia noastrã, cãutãm sã profitãm ºisã ne însuºim, în loc sã ajutãm ºi sã renunþãm, noi nudescoperim chipul lui Cristos, cu toatã ºtiinþa noastrã.


Chipul omului, chipul semenului nostru în suferinþã eimaginea, oglindirea frumuseþii lui Dumnezeu, icoanadivinitãþii. Când ºtergem o lacrimã, când facem o bucuriece însenineazã chipul semenului nostru, atunci ne aparechipul lui Dumnezeu.

Sfântul Macarie, anahoretul din primele veacuri aleBisericii, spunea cã iadul înseamnã a nu vedea o veºnicieîntreagã nici o faþã. ªi îºi imagina osândiþii în iad ca peniºte sclavi legaþi spate la spate, astfel încât nici unul sãnu poatã vedea faþa celuilalt. Cine nu a descoperit chipullui Dumnezeu în chipul semenului sãu pe pãmânt nuîl va descoperi toatã veºnicia, nici în lumea cealaltã.

În sfârºit, alãturi de Isus, în suferinþele patimii salesunt femeile care plâng, bocesc ºi îºi bat pieptul, mer-gând pe urmele lui. Este adevãrat cã femeile plâng uºor,sunt mai slabe de fire. Dar la aceste femei plânsul nueste un semn de slãbiciune, dimpotrivã, un act de curaj.A boci, a plânge pe unul pe care o gloatã isterizatã îl lin-ºeazã este un act de mare curaj. Isus, dupã puþinele cu-vinte spuse lui Pilat, nu mai deschisese gura. Acum des-chide din nou gura ºi vorbeºte. Mare era compãtimireafemeilor, dar ºi mai mare mila ºi compãtimirea lui Isusfaþã de aceste femei ºi faþã de copiii lor, pentru ceea ceîi aºtepta pe aceºtia. Se gândea la catastrofa care avea sãse abatã asupra Ierusalimului: „...plângeþi-vã pe voi ºipe copiii voºtri” (Lc 23,28c). Sãpãturile arheologicefãcute în Ierusalimul vechi au dat la ivealã un strat decenuºã gros pânã la genunchi. Este ceea ce s-a ales dinIerusalim ºi din templu în anul 70. „Cãci dacã aºa fac eicu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?” Voiasã spunã Isus: dupã cum copacul viu, sãnãtos, plin desevã, nu este destinat focului, la fel, pedeapsa nu estepentru cel nevinovat. Numai lemnul uscat este destinatfocului, dupã cum omul vinovat este destinat pedepsirii.


Dar dacã lemnul verde este ars ºi cel nevinovat este pe-depsit, la ce soartã se poate aºtepta lemnul uscat ºi omulpãcãtos? Adicã, dacã romanii mã trateazã astfel pe mine,cel care, –ei au recunoscut-o –, nu am nici o vinã, cumîi vor trata pe cei rãzvrãtiþi ºi vinovaþi?

Aceste cuvinte de avertisment ni le însuºim ºi noi cutoatã seriozitatea. Recunoaºterea sincerã a pãcatelor,sentimentul vinovãþiei sã nu ne pãrãseascã nicicând. Dariertarea nu vine din recunoaºterea culpabilitãþii, ci dincredinþa cã Isus, cel nevinovat, a ispãºit pentru noi, ceivinovaþi, potrivit cuvintelor profetului Ezechiel: „Eu,Domnul, am uscat copacul cel verde ºi am înverzit co-pacul cel uscat. Eu, Domnul, am vorbit ºi voi ºi face” (Ez17,24).


ÎÎnnttââllnniirreeaa ccuu mmaammaa

Unul dintre cele mai sfâºietoare momente din drumulpe care Isus l-a strãbãtut cu crucea în spate a fost mo-mentul întâlnirii cu mama sa. Moment sfâºietor pentrumamã, sfâºietor pentru fiu. Întâlnirea nu este înregis-tratã de evangheliºti. A înregistrat-o ºi a transmis-o, înschimb, tradiþia. Nu trebuie sã ne imaginãm cã pentruaceastã întâlnire convoiul condamnaþilor s-ar fi opritcumva din drum. A fost o simplã întâlnire rapidã de pri-viri între Isus ºi mama sa, apãrutã dintr-o datã în mul-þime la un colþ de stradã. Este inutil sã încercãm a des-crie ce a simþit în acele momente Maria în inima ei, fiindperfect de acord cu ce spune sfântul Bernard în una dintrepredicile sale: „Nici o minte nu poate sã priceapã, nicio limbã nu poate sã exprime negrãitele dureri care ausfâºiat inima Mariei”.

Inima mamei este cutia de rezonanþã a tuturor dure-rilor copilului. Dar la suferinþele pe care le simte oricemamã la vederea copilului ei suferind, torturat, con-damnat la moarte, pentru Maria mai erau douã suferinþecare îi sfâºiau inima în acele momente. Prima proveneadin aceastã dramaticã dilemã din care nu avea nici o ie-ºire. Pe de o parte, Caiafa, Kôhen gadôl – marele preot –singurul muritor de pe pãmânt care putea sã intre înSfânta Sfintelor o singurã datã pe an, era reprezentantullui Dumnezeu pe pãmânt. „Sfinþenia eternã” îl numeaucronicarii timpului. Misiunea sa îl fãcea cel mai maredintre toþi oamenii, omul cel mai aproape de Iahve, celcare, atunci când apãrea în public, provoca o atare im-presie încât te fãcea sã crezi cã te afli într-o altã lume,

cum se exprimã Scrisoarea lui Aristea. Maiestatea saregalã era o razã a mãririi lui Iahve. Or, reprezentantullui Dumnezeu pe pãmânt îl condamnase la moarte peFiul ei. Pe de altã parte, fiul ei se declarase Fiul lui Dum-nezeu. ªi nu putea crede cã era un rãufãcãtor, un im-postor, un eretic, un hulitor, aºa cum îl acuzau reprezen-tanþii lui Dumnezeu. Drama interioarã era cumplitã.Oare trebuia sã spunã ºi ea acea rugãciune pe care auto-ritãþile religioase aveau sã-i oblige pe toþi evreii sã o ros-teascã de trei ori pe zi: „Sã nu fie speranþã pentru ere-tici... toþi sã piarã într-o clipã, sã fie ºterºi din carteacelor vii?”

A doua mare suferinþã era provocatã de vederea Fiulei în totalã abandonare, deºi strãbãtuse satele ºi oraºelevindecând ºi fãcând bine tuturor. În procesul verbal alSinedriului, s-au scris aceste cuvinte: „În ajunul Paºtelui,a fost judecat Isus... pentru cã a practicat vrãjitoria, aînºelat ºi a dus pe cãi greºite Israelul. Nimeni nu s-aprezentat ca sã-l apere”. ªi acest lucru este adevãrat. Ni-meni nu s-a prezentat ca sã-l apere. Era absolut normalca Maria sã-ºi punã aceste dramatice întrebãri: De cel-au pãrãsit toþi? Unde era Petru, primul papã? Unde erauprimii episcopi, apostolii? Unde erau mulþimile care voi-serã sã-l rãpeascã ºi sã-l facã rege? Unde erau leproºii,orbii, paraliticii, toþi nenorociþii pe care Fiul ei îi vinde-case?

De-ar fi venit cel puþin sã depunã mãrturie în fa-voarea lui la proces fiul vãduvei din Naim! Sau orbuldin naºtere vindecat de Isus, sã vinã ºi sã repete ce maispusese odatã în faþa înaltelor autoritãþi: un om stã-pânit de Diavol sau un pãcãtos nu putea face minunilepe care acesta le-a fãcut! Sau Iair, sã dea mãrturtie cãi-a înviat fiica; era de-al lor, ºef de sinagogã, persoanãimportantã, cuvântul lui ar fi avut greutate.

ÎNTÂLNIREA CU MAMA 367

Este deja o durere imensã pentru o mamã atunci cândcopilul moare sub privirile ei de o moarte normalã, natu-ralã. De-ar fi murit Isus, cel puþin, de o moarte liniºtitãprecum Moise, despre care un midrash iudaic spuneaceste cuvinte: „În acea clipã, Cel Sfânt, binecuvântat fieel, l-a sãrutat pe Moise ºi i-a cules sufletul într-un sãrut”.

Dar ce durere pentru inima unei mame sã-ºi vadã co-pilul condamnat la moarte, executat printr-o moarteviolentã! ªi de-ar fi fost o condamnare la moarte nor-malã! Justiþia iudaicã prevedea patru tipuri de condam-nare la moarte pentru rãufãcãtorii obiºnuiþi: ucidereacu pietre, arderea pe rug, decapitarea ºi spânzurãtoarea.Rãstignirea se fãcea în cazuri cu totul excepþionale, erarezervatã numai celor care nu mai aveau nici o speranþãde mântuire, celor blestemaþi de Dumnezeu: „Oricineatârnã de lemn este blestemat de Dumnezeu”(Dt 21,23),legifera Cartea Deuteronomului. ªi tocmai o asemenacondamnare infamantã era rezervatã Fiului Mariei.

Isus vorbise mereu despre Dumnezeu ca despre unTatã plin de dragoste ºi de duioºie, care nu îngãduie sãse întâmple vreun rãu copiilor sãi: „Nu vã preocupaþi,nu vã îngrijoraþi, Tatãl vostru ºtie ce aveþi nevoie, pânãºi firele de pãr de pe capul vostru le cunoaºte câte suntla numãr. Nu vã temeþi!”. ªi acum unde era acest Tatã?De ce nu intervenea sã-l salveze pe cel drept, condamnatpe nedrept, aºa cum îl salvase pe Isaac, pe Daniel îngroapa cu lei, pe cei trei tineri din cuptorul cu foc?

De fapt, Maria era pregãtitã pentru acest momentdramatic, pentru aceastã întâlnire dureroasã. S-a pre-gãtit timp de 33 de ani. Pregãtirea a început în ziua încare bãtrânul Simeon i-a spus la templu: „O sabie îþi vastrãpunge sufletul” (Lc 2,35). Din acest moment, gân-durile Mariei nu s-au mai separat de perspectiva unuimisterios sacrificiu. Ea nu a fost nici un moment sedusã


de speranþa unui Mesia triumfãtor ºi glorios. Credeaºi spera în triumful Fiului ei, dar într-un triumf caretrebuia sã treacã printr-o suferinþã inevitabilã.

Este adevãrat, Maria nu l-a însoþit pe Fiul ei în pere-grinãrile sale în viaþa publicã, dar þinea anumite con-tacte cu el, cum ne dã de înþeles episodul de la Cana saucel care descrie vizita lui Isus la Nazaret. Cu siguranþãcã se interesa de la ucenicii ºi de la femeile care-l înso-þeau despre tot ce predica Fiul ei. Cunoºtea foarte bineprevestirile lui Isus cu privire la patima, moartea ºi în-vierea sa, ºi le-a pãtruns, le-a asimilat mai bine decâtucenicii care, când Isus le-a prevestit patima ºi moartea,s-au revoltat, iar când prevestirea s-a adeverit, l-au aban-donat. Cu toatã pregãtirea prealabilã, Maria a fost pu-ternic zguduitã de vederea Fiului ei cu crucea în spate;cãci una este sã prevezi o suferinþã, alta este sã o trãieºti.Dar Maria, spune evanghelistul Ioan, stabat – a rãmasîn picioare, nu s-a prãbuºit. A avut tãria sã repete acel„da” pe care-l rostise cu 33 de ani în urmã, când îi ofe-rise lui Dumnezeu copilul la templu. Comenteazã sfântulAmbroziu: „Mama era în picioare în faþa crucii ºi, întimp ce bãrbaþii fugeau, ea stãtea acolo neînfricatã... Eragata sã moarã cu Fiul ei; ea dorea sã învie împreunã cuel, cunoscând bine misterul de a-l fi zãmislit pe cel careavea sã învie”.

Sfântul Anselm merge mai departe decât sfântul Am-broziu, scriind aceste cuvinte:

Departe de a se împotrivi nelegiuitei rãstigniri, ea (Maria)îºi uneºte voinþa ºi sentimentul cu iubirea Tatãlui, carehotãrâse aceastã rãstignire, ºi cu ascultarea Fiului, carese supune. Se uneºte printr-o adeziune totalã ºi fãrã reþi-nere ºi, dacã ar fi necesar, ar pune mâna la treabã, ar pro-cura ea însãºi cuiele, ar pregãti ciocanele, ar da funiile caFiul ei sã fie legat de cruce, precum a fãcut Abraham când


l-a sacrificat pe fiul sãu, Isaac; pentru cã nu ne putemimagina ca sfinþenia Mariei, care începe exact acolo undese terminã a celorlaþi sfinþi, ºi care conþine tot ce estemai sublim ºi mai desãvârºit în toþi sfinþii, sã fi rãmasmai prejos de forþa eroismului lui Abraham.

Puþinã oratorie, poate. În tot cazul, în timpul patimiiºi morþii lui Isus, pânã la înviere, toatã credinþa ºi spe-ranþa Bisericii erau concentrate în Maria, precum erauconcentrate în atomul primar, înainte de a exploda, acumcincisprezece miliarde de ani în urmã, toate energiileuniversului.

Pentru a medita suferinþele Mariei, nu avem un textmai sublim decât imnul Stabat Mater – scris în lati-neºte, dar tradus ºi cântat în toate limbile pãmântuluila Calea Crucii. Este un imn izvorât dintr-o inimã rãnitãprofund, dar care ºi-a gãsit alinare ºi speranþã în sufe-rinþele Mariei, pe Calvar. Poate este util sã cunoaºtemceva despre autor – Iacopone da Todi. Nãscut pe la anul1250, tânãrul ºi ambiþiosul avocat Iacopone visa feri-cirea în bogãþii, în glorie ºi carierã. Era logodit. Dar,dintr-o datã, fericirea lui s-a prãbuºit. A primit o lovi-turã din care omul normal iese ori sfânt, ori nebun. Îimoare logodnica. Lua parte la o mare serbare popularã.El se afla la tribuna bãrbaþilor. În faþa lui era tribunadoamnelor, printre care se afla ºi logodnica. La un mo-ment dat, tribuna femeilor se prãbuºeºte cu un zgomotasurzitor. Tânãrul aleargã sã-ºi caute logodnica. O gã-seºte când era aproape sã-ºi dea ultima suflare. Îi des-face cãmaºa la gât ca sã-i uºureze respiraþia ºi atunciobservã cã logodnica purta dedesubt o cãmaºã asprã;purta ciliciu de penitenþã. Distrus, ia parte la înmor-mântare, dar de acum este complet schimbat. Renunþãla bogãþiile ºi ambiþiile lui ºi intrã în ordinul terþiarilorfranciscani. Este tratat de nebun, este închis. Îºi gãseºte


mângâierea în meditarea suferinþelor lui Isus ºi aleMamei sale. Dupã 10 ani de suferinþe, îmbracã haina fran-ciscanã. Rodul suferinþelor sale este Stabat Mater, cân-tecul cel mai miºcãtor închinat Îndureratei. DurerileMariei sunt descrise printr-o succesiune de cuvinte carenu pot fi savurate decât în limba latinã: dolorosa, lacri-mosa, gementem, contristatam, dolentem, tristis, aflicta,moerebat, dolebat.

Dacã nu avem posibilitatea sã facem în fiecare zi CaleaCrucii, sã încercãm sã recitãm zilnic mãcar imnul StabatMater. Meditând suferinþele Mariei, împãrtãºind senti-mentele ei, putem spera sã dobândim ceea ce se cere înultimile douã strofe ale imnului:

Christe, cum sit hinc exireDa per Matrem me venireAd palmam victoriae.(Mã salveze, o, Fecioarã,Crucea care-odinioarãParadisul l-a deschis).

Quando Corpus morierturFac ut animae doneturParadisi gloriea Amen.(Iar în clipele supremeAle morþii, sã mã chemeGlasul tãu în paradis. Amin).


CCiinnee vvrreeaa ssãã vviinnãã dduuppãã mmiinnee......

„Dacã cineva vrea sã vinã dupã mine, sã renunþe lasine, sã-ºi ia crucea ºi sã mã urmeze” (Mc 8,34).

Contemplându-l pe Cristos urcând cu crucea în spatedrumul dureros al Calvarului, în mod inevitabil, ne vinîn minte cuvintele de mai sus. Alegerea fundamentalãa vieþii noastre este aceea de a-l urma pe Cristos; or, fãrãcruce în spate, nu-l poate urma nimeni pe Cristos.

Isus Cristos e rãscumpãrãtorul lumii, dar un Rãscum-pãrãtor rãstignit. El înfãptuieºte rãscumpãrarea prinsuferinþã, iar apostolatul sãu este, în esenþã, un apos-tolat al suferinþei. „Intrând în lume – noteazã autorulScrisorii cãtre Evrei –, Isus spune: Tu nu ai voit nicijertfã, nici ofrandã, ci mi-ai alcãtuit un trup... Datoritãacestei voinþe, suntem sfinþiþi prin jertfa trupului luiIsus Cristos, o datã pentru todeauna” (Evr 10,5.10). ªinimic nu-l mai poate abate de la aceastã voinþã de a suferipentru mântuirea lumii. Când îºi anunþã patima pentruprima datã, Petru riposteazã. Urmând logica ºi mentali-tatea la modã, Petru propune soluþii umane de salvarea lumii: strategii de ordin politic, social, caritativ. Ripostaeste durã: „Înapoia mea, Satanã. Tu eºti o piatrã de potic-nire pentru mine, pentru cã nu te gândeºti la cele ale luiDumnezeu, ci la cele ale oamenilor” (Mt 16,23).

Orice om, la botez, primeºte în suflet sigiliul, amprentaRãstignitului. De aceea, un rit foarte important, prezentdintotdeauna în ceremonia botezului, este ritul numitde latini signatio, de greci sfraghis: trasarea semnuluicrucii pe trupul celui ce se boteazã. Sfântul Pavel le vor-beºte filipenilor despre vocaþia creºtinului la suferinþã:

este un har special, ca ºi harul credinþei, „Cãci datoritãlui Cristos vouã vi s-a dat harul nu numai sã credeþi înel, ci ºi sã suferiþi pentru el” (Fil 1,29).

Explicaþia acestei vocaþii o gãsim la sfântul Augustin.Isus Cristos este un singur om format din cap ºi din trup;el – capul, cei botezaþi – trupul. Doi într-o singurã carne,cu o singurã voce, cu o singurã suferinþã ºi, când sufe-rinþa se va sfârºi, doi într-o singurã odihnã.

Dacã prin botez am devenit celule vii ale unicului trupal lui Cristos, atunci este clar cã suferinþele noastre nicinu mai sunt suferinþele noastre, ci sunt suferinþele luiCristos, care suferã în noi. Este ceea ce le scrie sfântulPavel corintenilor: „Pretutindeni purtãm în trupul nostrumoartea lui Isus ca sã se arate ºi viaþa lui Isus în trupulnostru” (2Cor 4,10).

De aici o realitate creºtinã extraordinarã: valoareainfinitã a suferinþei umane. O valoare pe care lumeamaterialistã nu o mai înþelege. Pentru lumea materia-listã, omul valoreazã numai în mãsura în care este ca-pabil sã producã ceva. Ca atare, bolnavii, bãtrânii suntrebuturi, balast, povarã pentru societate. Trebuie elimi-naþi. De aici, campania sãlbaticã dezlãnþuitã în lume înzilele noastre pentru legalizarea eutanasiei. Foarte binespunea cardinalul F. Angelini, la Congresul Medicilor dinEuropa, þinut în 1992 la Veneþia:

Adevãratul capital, adevãrata bogãþie a Bisericii nu suntcatedralele mãreþe care s-au construit sau care se con-struiesc în lume; bogãþia ºi forþa Bisericii sunt suferinþelebolnavilor ºi muribunzilor care suferã ºi mor în unire cuCristos suferind ºi muribund.

Monseniorul Vladimir Ghika i-a vorbit odatã unui con-vertit al sãu despre cel mai puternic om din lume pe carel-a cunoscut în viaþã. Iatã ce i-a povestit:

CINE VREA SÃ VINÃ DUPÃ MINE... 373

Cel mai puternic om pe care l-am cunoscut a fost un tânãr,la Roma, care nu putea sã miºte nici un deget fãrã a aveadureri atroce. Era fiul unui ateu, revoltat împotriva Bisericiiºi, mai ales, a preoþilor ei. Printr-un apel providenþial, amfost chemat la cãpãtâiul acestui muribund. Când tatãl sãua aflat de vizita mea, a devenit furios. M-a pândit când amvenit a doua oarã ºi, strigând la mine, mi-a spus sã plec câtmai repede, cã altfel mã aruncã pe fereastrã în stradã. Avrut sã închidã uºa, dar, slab ºi subþire cum sunt, pânã sãînchidã el uºa, cu un gest brusc, m-am strecurat în casã. Amai bodogãnit el, dar m-a lãsat sã intru la fiul sãu. Maitârziu, când mã gãsea în camera bolnavului, se retrãgea dis-cret. Drumul se eliberase cu totul. Devenisem un obiºnuital casei. Eram acceptat ºi chiar aºteptat. Cu tânãrul amînceput sã ne rugãm împreunã ºi, într-o zi, dupã ce s-a mãr-turisit ºi împãrtãºit la Liturghia pe care am spus-o la el încamerã, a acceptat sã mã ajute în apostolat prin oferireapentru intenþiile mele a suferinþelor lui, împreunã cu jertfalui Isus. Ori de câte ori i-am cerut o orã sau douã din sufe-rinþele lui pentru o anumitã vindecare, reuºeam. Atât deputernicã a fost intervenþia acestui mare infirm, încât amobþinut ºi o vindecare de cancer a unui profesor universitar.ªi nu numai cã a murit în stare de sfinþenie, dar, pânã laurmã, tatãl lui s-a convertit. Ei da, acest mare infirm a fostomul cel mai puternic pe care l-am cunoscut vreodatã.

Desigur, o valoare socialã ºi eclezialã cu totul deose-bitã are suferinþa celui chemat la sfânta Preoþie. Dacã,potrivit planului nepãtruns al lui Dumnezeu, împãrãþialui Dumnezeu s-a nãscut din sângele lui Cristos, potrivitaceluiaºi plan, împãrãþia sa nu se poate rãspândi decâtprin suferinþa apostolului. La doi dintre viitorii sãi preoþi,care visau o împãrãþie a lui Dumnezeu întemeiatã pecriterii ºi forþe pur omeneºti, Isus le pune problema întermeni foarte clari: „«Puteþi sã beþi paharul pe care îlvoi bea eu?» I-au spus: «Putem»” (Mt 20,22).


Acelaºi Apostol al neamurilor ne învaþã cã oricine estechemat sã colaboreze la rãspândirea împãrãþiei lui Dum-nezeu este un asociat la suferinþele lui Cristos. Le scriacolosenilor:„Acum mã bucur în suferinþele mele pentruvoi ºi împlinesc ceea ce lipseºte suferinþelor lui Cristosîn trupul meu pentru trupul sãu, care este Biserica, cãreiai-am devenit slujitor...” (Col 1,24-25). Iar pe Timotei îlîndemna: „Ia parte la suferinþele mele ca un soldat bunal lui Cristos Isus” (2Tim 2,3).

Cine viseazã o preoþie, un apostolat întemeiat pe alt-ceva decât pe jertfã, pe suferinþã, pe cruce, îºi clãdeºteviaþa pe iluzii ºi, în mod inevitabil, ajunge, în cele dinurmã, la sentimentul dezolant cã ºi-a ratat viaþa, ºi-airosit-o în mod inutil.

Pentru exemplificare, vã citez câteva fraze din scri-soarea unui preot ieºit la pensie, complet demoralizat:

Sunt un preot bãtrân, care am trecut deja de 70 de ani. Mãnumesc Frank... Am trãit o viaþã lungã de preot... ªi iatãcare este mâhnirea mea cea mare: acum mã simt cu desã-vârºire inutil, nu valorez nimic, nu pot sã fac nimic din ceeace fãceam mai înainte, astfel încât, practic, nu sunt decâto povarã pentru mine însumi ºi pentru alþii. Sigur, lumeaeste caritabilã ºi înþelegãtoare, mã salutã chiar cu respectcând trece pe lângã mine, dar în rest nu-mi dã nici o atenþie,mã lasã singur... am faþa brãzdatã de riduri, tuºesc mereu...îmi dau perfect seama cã nu este plãcut pentru nimeni sãstea lângã mine. Ceea ce m-a fãcut sã-mi pierd demnitatea,respectul datorat mie însumi... sã mã urãsc pe mine însumi,sã mã dispreþuiesc, ºi aceasta m-a aruncat într-o stare cro-nicã de deprimare, care cred cã mã va însoþi pânã la moarte.

Gãsim în aceste rânduri o atitudine, o mentalitate pe-lagianã, naturalistã, complet antievanghelicã a unui omcare gândeºte apostolatul ºi mântuirea sufletelor în funcþiede resursele umane, de capacitatea de muncã, de res-pectul altora ºi de succesele proprii. Exact cum gândeau


Petru ºi apostolii înainte ca Duhul Sfânt sã le transformeminþile. E vorba de un om care nu ºi-a dat seama pânãla moarte cã un preot este cu adevãrat preot numai cânddevine victimã, asemenea lui Isus care a mântuit lumea,nu când predica þinând mulþimile cu sufletul la gurã,nici când fãcea minuni, nici când intra triumfãtor înIerusalim, ci în momentul în care îºi lua crucea în spate,când devenea complet inutil, neputincios, abandonat,cãlcat în picioare. „Dacã cineva vrea sã vinã dupã mine,sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea ºi sã mã urmeze” (Mc8,34). Dacã ucenicul încearcã sã-l urmeze pe Isus fãrãsã-ºi poarte crucea în spate, ucenicul îºi trãdeazã mi-siunea ºi chemarea sa. Cel mult poate predica ºi pro-paga un mesianism pãmântesc, adicã mesianismul res-pins de Cristos.

Unul dintre cei mai luminaþi oameni ai Bisericii dinGermania, Joseph Höffner, cardinal de Köln, observânddupã rãzboi la o parte din clerul german tendinþa dea face mesianism pãmântesc, uitând de misiunea reli-gioasã de a mântui lumea prin cruce, scria aceste cuvinte:

Credincioºii de astãzi nu doresc un preot „modern”, care sãse ocupe de interesele lor, care sã se amestece mereu în con-duita ºi orientarea vieþii lor ºi care sã se conformeze necon-tenit lumii, ci doresc un slujitor al lui Dumnezeu, un martor,unul care sã aibã o viaþã diferitã de cea pãmânteascã.Slujirea preoþeascã nu poate fi consideratã ca o activitatepur umanitarã sau socialã, ca ºi cum Biserica ar fi un fel de„Cruce Roºie Creºtinã”. Chiar dacã sãrãcia va fi învinsãîn toatã lumea ºi toatã omenirea se va bucura de abundenþãde bogãþii, mesajul crucii, al dezlipirii de bunurile pãmân-teºti, adus de Cristos, va fi mereu nou, necesar, ºi va sti-mula lumea într-o manierã minunatã ca ºi astãzi.O schimbare a sistemului social nu-i uneºte de la sine peoameni cu Cristos, dupã cum nu-i face mai buni sau maisfinþi. Una dintre manifestãrile cele mai periculoase ar fi


aceea de a propaga în Bisericã spiritul societãþii de consumîn cursa utopicã spre un paradis pãmântesc, obþinut prineliberarea totalã a omului de orice formã de constrângerefizicã ºi moralã. Potrivit înþelepciunii celor din vechime,cine aleargã dupã utopii riscã sã cadã în prãpastie ºi sã-ipoarte cu el ºi pe alþii în prãpastie.

Meditând patima lui Cristos, privind crucea de peumerii lui, sã privim ºi spre umerii noºtri ºi sã vedem:avem sau nu crucea pe umerii noºtri? O þinem bine cumâinile noastre? Sau poate mergem dupã Cristos cu mâi-nile în buzunar? Moment de reflecþie. Ne întrebãm: cumne purtãm crucea suferinþelor, umilinþelor, obligaþiilorde fiecare zi, crucea celibatului, nu impus, ci acceptat cugenerozitate, crucea ascultãrii?


AL V-LEA MISTER

RRÃÃSSTTIIGGNNIIRREEAA ªªII MMOOAARRTTEEAA LLUUII IISSUUSS

RRããssttiiggnniirreeaa

S-ar putea ridica o întrebare. Ce facem în timpul pas-cal? Mai putem medita despre rãstignire, despre moarte,când de-abia am sãrbãtorit învierea Domnului? Bineîn-þeles, deoarece în timpul pascal, în care includem ºiperioada de pregãtire pentru Paºti, Postul Mare, cele-brãm unicul mister al patimii, morþii ºi învierii Dom-nului. Crucea nu poate fi despãrþitã de înviere, nici în-vierea de cruce. Crucea pe care am adorat-o în VinereaMare era deja glorioasã, luminoasã, victorioasã. La rãs-tignire, pe lângã suportul de sub tãlpi, mai era o bucatãde lemn fixat de cruce, pe care condamnatul stãtea cã-lare. Pe acest suport se sprijinea greutatea trupului. Înacest suport, pe care s-a aºezat Cristos rãstignit, sfinþiipãrinþi au vãzut tronul pe care s-a aºezat Cristos: Reg-navit a ligno Deus – cum spune un vechi imn al Bise-ricii – „Dumnezeu a domnit pe lemn”.

Cristos a instaurat Împãrãþia sa universalã nu în dumi-nica Floriilor, când a intrat triumfãtor în Ierusalim, niciîn momentul în care a afirmat în faþa lui Pilat cã esterege, ci în momentul în care s-a înãlþat pe cruce, aºa cumprezisese: „Când voi fi înãlþat de pe pãmânt, îi voi atragepe toþi la mine” (In 12,32). Când i-a pus inscripþia cu mo-tivul condamnãrii: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”,Pilat nu intenþiona sã facã altceva decât o ironie ºi oglumã proastã. ªi totuºi, nu era o glumã, spunea adevãrul.Fãrã sã vrea, prorocea ca ºi Caiafa, cel care prorocise cã

„Isus trebuia sã moarã pentru popor. ªi nu numai pentruacel popor, ci ºi pentru a-i aduna laolaltã pe fiii risipiþiai lui Dumnezeu” (In 11,51b-52). De aceea, în picturileantice, mai ales bizantine – ºi acest lucru se mai poatevedea în vechile noastre icoane –, Cristos este repre-zentat rãstignit între soare ºi lunã, dominând cerurileºi constelaþiile sale ca stãpân absolut al universului.

Aºadar, „l-au dus la locul numit Golgota, care, tradus,înseamnã locul Craniului” (Mc 15,22). L-au dus pe Isus;expresia dã de înþeles cã Isus era de-acum complet epui-zat, nu era în stare sã se miºte de unul singur. L-au dus,l-au târât, nu mai era în stare sã meargã pe picioare.

La locul numit Golgota, care, tradus, înseamnã „loculCãpãþânii”, sau „Craniului”. Locul, ca ºi numele, e stra-niu ºi macabru. De unde provine acest nume de cãpãþânãsau craniu? Poate de la aspectul colinei care, într-adevãr,aratã ca un craniu de mort. Sau poate de la faptul cã înapropierea acestui loc de execuþie din afara cetãþii seafla groapa comunã în care se vedeau craniile celor careerau aruncaþi în ea. Se ºtie cã legea ebraicã nu permiteaînmormântarea normalã a celor condamnaþi la moarteºi executaþi. Aceºtia erau aruncaþi în groapa comunã îm-preunã cu instrumentul de execuþie, în afarã de cazulcã se primea de la autoritatea care dãduse sentinþa decondamnare la moarte aprobarea de a se face înmor-mântare normalã. O asemenea aprobare a obþinut Iosifdin Arimateea pentru Isus.

Prima generaþie de creºtini a dat o altã interpretare,profund teologicã, cuvântului craniu. O tradiþie exis-tentã deja în iudaism spunea cã într-o micã peºterã desub Calvar, care poate fi vãzutã ºi azi, se afla craniul luiAdam. Noe ar fi luat cu el în corabie osemintele acestuia,împãrþindu-le apoi între fiii sãi, ca moaºte. Craniul i l-adat lui Sem, iar urmaºii lui l-au îngropat în grota de la

RÃSTIGNIREA 379

poalele Calvarului. Sângele lui Isus, prelins de pe cruce,s-a infiltrat în grotã prin crãpãtura stâncii care s-a des-picat, a spãlat craniul lui Adam, aducându-i mântuirea.„Þãrâna lui Adam – scrie Tertulian – s-a amestecat astfelcu sângele lui Isus”.

Cortegiul a ajuns la destinaþie. Mulþimea acoperã co-lina. Începe execuþia. Ritualul execuþiei începea cu dezbrã-carea totalã a condamnatului. Isus e dezbrãcat de haine.Ultima luptã cu Satana o dã dezbrãcat, asemenea luptã-torilor din antichitate, care luptau goi pe stadioane.

L-au rãstignit. Evanghelistul foloseºte un singur cu-vânt pentru a descrie execuþia. Nici nu era nevoie demai mult. Cei pentru care scria evanghelistul aveau per-manent sub ochi spectacolul îngrozitor al morþii prin rãs-tignire. Scrie P. Lagrange, marele exeget:

Primii creºtini aveau oroare de a-l prezenta pe Cristos pecruce, cãci ei vãzuserã cu ochii lor aceste sãrmane trupuricomplet goale, atârnate de un par cioturos cu o barã trans-versalã în formã de „T”, vãzuserã mâinile fixate în cuie deaceastã spânzurãtoare, picioarele, de asemenea, fixate încuie, trupul atârnând sub propria lui greutate, capul bãlã-bãnindu-se într-o parte ºi alta, câinii, atraºi de mirosul sân-gelui, sfâºiindu-le picioarele, vulturii rotindu-se deasupraacestui câmp acoperit de carne, condamnatul epuizat de tor-turi, ars de sete, invocând moartea cu strigãte nearticulate.Era execuþia sclavilor ºi a tâlharilor... L-au rãstignit, deci,fixându-i mai întâi mâinile pe bârna pe care au ridicat-oapoi pe stâlpul înfipt în pãmânt, fãrã sã le pese de trupulsfâºiat de durere. Sfinþii pãrinþi nu s-au scandalizat de goli-ciunea totalã. Totuºi, fiindcã evreii îi cruþau pe cei pe careîi executau de aºa ceva, trebuie presupus cã romanii au res-pectat obiceiul lor.

În timpurile moderne, execuþia condamnaþilor la moar-te prin ghilotinã, spânzurãtoare, scaun electric, înpuº-carea în ceafã sau prin împuºcarea la zid dureazã foarte


puþin. Agonia ultimului condamnat la moarte, executatîn camera de gazare în Statele Unite acum câteva sâptã-mâni în urmã, a durat numai 15 minute. Dar execuþiaprin rãstignire trebuia sã fie un spectacol care sã bagegroaza în toþi, ºi spectacolul trebuia sã dureze. De obi-cei, condamnatul se zvârcolea zile la rând pe cruce, expuscãldurii soarelui, înþepãturii muºtelor ce i se puneau perãni, fãrã a se putea apãra, pânã când murea asfixiat saui se rupea inima. Uneori, nici cãlãii nu mai rezistau laun asemenea spectacol oribil ºi îi puneau capãt vieþii cuo împunsãturã de lance în inimã sau prin zdrobirea oa-selor picioarelor. Agonia lui Isus pe cruce, de numai treiore, a fost o excepþie rarã, ceea ce a provocat mirarea luiPilat.

Pe Calvar, în timpul agoniei lui Isus, s-a putut vedeaunul dintre lucrurile cele mai respingãtoare de care ecapabilã numai specia umanã, ºi anume, sã-þi baþi joc, sãrâzi, sã te bucuri, sã rosteºti ironii, sarcasme la adresaunui om care moare, care se zbate în chinurile agoniei.Scrie sfântul Marcu:

Cei care treceau rosteau blasfemii, clãtinând din cap ºi spu-nând: „Hei, tu care dãrâmi templul ºi-l construieºþi în treizile, salveazã-te pe tine însuþi coborând de pe cruce!” Lafel ºi arhiereii între ei îl luau în râs împreunã cu cãrturariiºi spuneau: „Pe alþii i-a salvat, pe sine nu se poate salva.Cristos, regele Israelului, sã coboare acum de pe cruce casã vedem ºi sã credem!” Îl insultau ºi cei rãstigniþi cu el”(Mc 15,29-32).Oare dacã ar fi coborât de pe cruce, ar fi crezut? Nu

vãzuserã mai înainte minuni ºi mai mari? N-au asistatla învierea lui Lazãr? Au crezut? Vor vedea o minune ºimai mare decât sã coboare de pe cruce: învierea din morþi.Vor crede? Nu. Vor mitui soldaþii ca sã mintã cã au venitnoaptea ucenicii ºi i-au furat trupul.

RÃSTIGNIREA 381

În clipele sale supreme, Isus este cu desãvârºire izolat,singur, neînþeles. Nimeni, cu excepþia mamei sale, nu i-aînþeles mesajul ºi misiunea. Gândurile lui Dumnezeunu sunt gândurile oamenilor. Nimeni nu a înþeles cã ela ales calea suferinþei, ºi nu a demonstraþiei de forþãpentru a mântui lumea. Putea sã coboare de pe cruce, darn-a fãcut-o, deoarece el a venit ca sã-ºi dea viaþa, nu casã ºi-o salveze.

Desigur, logica Rãstignitului n-a fost uºor de înþeles.Mesianismul iudaic nu se gândise niciodatã serios la unMesia suferind ºi rãstignit. Cu atât mai puþin s-a gânditlumea elenistã, fascinatã de culturã ºi filozofie, la unDumnezeu dispus sã sufere ºi, mai ales, sã moarã pe ocruce. Sã ne gândim la comunitatea din Corint, dezbi-natã, împãrþitã în partide de falºii apostoli, care s-au in-filtrat dupã plecarea sfântului Pavel, care fãceau maimult filozofie greceascã decât sã predice teologia crucii.Sfântul Pavel le scrie clar:

Într-adevãr, cuvântul cruce este nebunie pentru cei care sepierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterealui Dumnezeu... În timp ce iudeii cer semne, iar greciicautã înþelepciunea [filozofia], noi îl predicãm pe Crisoscel rãstignit, scandal pentru iudei ºi nebunie pentru pãgâni,dar pentru cei chemaþi, fie iudei, fie greci, Cristos este pu-terea lui Dumnezeu ºi înþelepciunea lui Dumnezeu” (1Cor1,18.22-24).

Mai mult, ne spune sfântul Pavel, Cristos continuã sãsalveze lumea prin suferinþele pe care le îndurã în mem-brele trupului sãu mistic, care e Biserica. De aici, îndemnulpe care îl dã creºtinilor din Efes de a realiza ºi ei ceea cea fãcut Cristos, jertfindu-se pe sine (cf. Ef 5,1-2). El în-suºi, Apostolul, era convins cã rodnicia, eficienþa aposto-latului sãu, nu provenea nici din ºtiinþa sa – care, de


altfel, era imensã –, nici din arta oratoriei, nici din stra-tegiile sale apostolice, ci, mai presus de toate, din sufe-rinþele sale îndurate în unire cu suferinþele lui Cristosºi, mai ales, din moartea sa unitã cu moartea lui Cristos.Cristos a învins când a murit pe Calvar, când totul pãreacã s-a terminat cu falimentul. Acelaºi lucru s-a întâmplatla sfântul Pavel, acelaºi lucru se întâmplã în viaþa multorpreoþi. Cea mai puternicã formã de apostolat e sufe-rinþa ºi propria moarte, chiar dacã nu e moarte de martir.Se întâmplã des cã un preot e zelos, corect, predicã, mun-ceºte o viaþã întreagã. Totul e zadarnic. Parohia e surdã,insensibilã. Moare preotul ºi parohia se schimbã complet,pentru cã preotul ºi-a oferit propria moarte pentru con-vertirea turmei sale.

Fãrã îndoialã, cã cei care se pregãtesc pentru preoþiese gândesc la apostolatul de mai târziu. Programul precisde apostolat pentru viitor îl gãsim în aceste cuvinte adre-sate de cardinalul cehoslovac Tomasek grupului de tinericare i-a dus crucea înaltã de patru metri, dãruitã de papatinerilor din lumea întreagã, la încheierea Anului Sfânt:„Cine munceºte pentru împãrãþia lui Dumnezeu facemult; cine se roagã pentru împãrãþia lui Dumnezeu faceºi mai mult; cine suferã pentru împãrãþia lui Dumnezeuface totul”.

RÃSTIGNIREA 383

„TTaattãã,, iiaarrttãã-ii”

„Atunci Isus a spus: «Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac»”(Lc 23,34).

Isus, prins în cuie pe cruce, se adreseazã cerului. Îivorbise lui Iuda, îi vorbise lui Caiafa, îi vorbise lui Pilat,le vorbise fiicelor Ierusalimului, acum, o datã ridicat dela pãmânt, primele cuvinte pe care le rosteºte sunt adre-sate Tatãlui sãu: „Tatã, iartã-i”.

Citind Evangheliile, un lucru ne sare în ochi, anume,preocuparea, insistenþa cu care Isus îºi prevesteºte patimaºi moartea pe mãsurã ce ceasul se apropie. La Cezareealui Filip, în apropiere de Cafarnaum, strãbãtând Gali-leea, apropiindu-se pentru ultima datã de Ierusalim, încasa lui Simon din Betania, când pãcãtoasa convertitãface risipã de mir, mereu, mereu repetã: „Fiul Omului vafi dat pe mâinile arhiereilor ºi ale cãrturarilor, care îl vorcondamna la moarte, îl vor da pe mâinile pãgânilor ca sãfie batjocorit, biciuit ºi rãstignit...” (Mt 20,18-19). Vreasã-i facã pe toþi sã înþeleagã cã, chiar dacã, în aparenþã,e victima evenimentelor, în realitate, el dominã eveni-mentele, cã pãºeºte la moarte în libertate ºi luciditatedeplinã. Imobilizat pe cruce, cu toatã suferinþa îngrozi-toare, continuã sã stãpâneascã mersul lucrurilor.

„Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac”. Nu vom fi niciodatãîn stare sã admirãm îndeajuns mãreþia ºi generozitateaacestei rugãciuni. Cât timp era vorba doar de el, rugã-ciunea lui Isus rãmânea condiþionatã: „Tatã, dacã vrei,îndepãrteazã potirul acesta de la mine...” (Lc 22,42).Acum, când este vorba de cãlãii sãi, rugãciunea lui Isusdevine imperativã: „Tatã, iartã-i”. Ecleziastul spusese:

„Ce-a mai fost va mai fi, ºi ce s-a fãcut se va mai face; nueste nimic nou sub soare! Dacã este vreun lucru desprecare s-ar putea spune: Iatã ceva nou! – de mult lucrulacela era ºi-n veacurile dinaintea noastrã” (Qoh 1,9-10).ªi totuºi, rugãciunea de iertare fãcutã de Isus pe cruceera ceva nou sub soare, un lucru pe care veacurile de maiînainte nu-l mai vãzuserã.

Nenumãrate fuseserã atacurile ºi acuzele aduse deduºmani împotriva lui Isus în timpul vieþii sale: cã estãpânit de diavol, cã e gurmand ºi bãutor de vin, cã ehulitor, cã e rãzvrãtitor ºi cã înºealã poporul. Isus s-aapãrat întotdeauna împotriva tuturor acuzelor. Acum,când rãutatea triumfã, când nu mai e nimic de aºteptatde la oameni ºi de la dreptatea pe care o fac ei, nu mairãmâne decât un singur lucru, iertarea: „Tatã, iartã-i”.

Aparent, Isus e învins, în realitate, nicicând nu a fostmai puternic ca în acest moment. Dupã exemplul lui Isus,avem dreptul ºi datoria sã luptãm cu toate puterile ome-neºti împotriva rãului care ni se face nouã ºi celor dinjurul nostru. Trebuie sã o facem în numele dreptãþii, alcorectitudinii, al demnitãþii umane inalienabile. Dar cândrãutatea altora ne striveºte ºi, omeneºte vorbind, nu maieste nimic de fãcut, ne rãmâne ultima armã: iertarea;aparent, arma celor învinºi, semnul neputinþei ºi al fali-mentului, în realitate, arma celor puternici, care duceîntotdeauna la victorie.

Discuþiile aprinse ºi argumentele lui ªtefan nu îl în-ving pe aprigul prigonitor al creºtinismului, pe Saul. ªte-fan îl învinge când, aparent, e învins, când sub ploaia depietre iartã ºi se roagã: „Doamne, nu le socoti pãcatulacesta” (Fap 7,60).

Iertarea este forþa cea mai mare a creºtinismului. Dacãcomunismul s-a prãbuºit, deºi pãrea veºnic ºi atotpu-ternic, nu strategiile omeneºti l-au fãcut sã se prãbuºeascã,

„TATÃ, IARTÃ-I” 385

ci martirii noºtri, care au suferit ºi au murit în temniþã,iertând ºi rugându-se pentru cãlãii lor.

Iertarea creºtinã poate sã producã lucrul cel mai incre-dibil de pe lume, care e convertirea unui securist. Acumvreo 6-7 ani în urmã a apãrut o carte, care a impresionatputernic Occidentul, intitulatã: Iartã-mã, Nataºa, scrisãde un fost ofiþer KGB-ist convertit, Serghei Kurdakov,o carte pe care autorul a reuºit sã o scoatã din UniuneaSovieticã de atunci ºi sã o publice în Occident. Descrieviaþa lui de ofiþer care conducea o echipã de „bãieþi” ceavea misiunea de a-i depista, de a-i bate, de a-i maltrataºi chiar de a-i ucide pe creºtinii care se adunau pentru orugãciune. Descriind bãtaia sãlbaticã pe care a adminis-trat-o unui grup de creºtini, pe care i-a surprins într-onoapte la rugãciune, în ultima sa expediþie, autorul scrie:

Lângã un perete am vãzut o femeie bãtrânã, cu faþa îngro-zitã, care murmura cu buzele o rugãciune. N-am reuºit sãînþeleg ce spunea, din cauza hãrmãlaiei. Faptul cã se rugam-a înfuriat ºi am ridicat bastonul sã o lovesc. A observatimediat cã îmi luam vânt ºi eram gata sã o lovesc ºi a în-ceput sã se roage mai tare. Cu braþul ridicat, gata sã lasbastonul sã cadã peste capu-i lipsit de apãrare, i-am auzitcuvintele: „Doamne, iartã-l pe acest tânãr. Aratã-i calea ceadreaptã, deschide-i ochii ºi ajutã-l. Dumnezeul meu, iartã-l!”Am rãmas încremenit. De ce nu cere ajutor pentru ea, cipentru mine? Era pe punctul de a primi lovitura de graþie.Eram turbat pentru faptul cã ea, ce nu mai însemna nimic,se ruga pentru mine, Serghei Kurdakov, ºeful unei formaþiide tineri comuniºti. Într-o pornire de furie, am strâns ºimai tare bastonul, pregãtindu-mã sã o lovesc în cap. Eramgata sã-i dau cu toatã forþa o loviturã în stare sã o ucidã.Am început sã rotesc braþul. Dar în acel moment mi s-aîntâmplat lucrul cel mai extraordinar. Nu ºtiu cum sã-l des-criu: cineva m-a apucat de încheietura mâinii ºi m-a trasînapoi. M-am îngrozit. M-am uitat înapoi. Am crezut cã e


un credincios ºi m-am întors pe loc sã-l lovesc. Nu era ni-meni... Apoi am uitat totul. Am lãsat bastonul sã-mi cadãdin mânã ºi am alergat afarã cu sângele urcat la cap, cu faþaroºie ºi congestionatã. Au început sã-mi curgã lacrimile peobraji.

Ofiþerul se duce direct la postul de poliþie, declarã cãe creºtin ºi cã-ºi dã demisia.

„Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac”. Pe lângã aspectuliertãrii, în aceste cuvinte mai este un aspect, mai profund,aproape tragic. S-ar pãrea cã în aceste cuvinte e o con-tradicþie, dar, în realitate, nu e nici o contradicþie. „Tatã,iartã-i”; dacã au nevoie de iertare, înseamnã cã sunt vino-vaþi. „Cãci nu ºtiu ce fac”; dar dacã nu ºtiu ce fac, cumpot fi vinovaþi? Pentru a face un pãcat se cere ºtiinþã ºivoinþã. Sunt sau nu sunt vinovaþi? Sunt. Sfântul Tomade Aquino, explicând acest text, spune clar: „Ignoranþalor nu-i împiedica sã fie criminali”. De altfel, urmãrindprocesul fãcut lui Isus, un lucru e limpede ca lumina zilei:rãutatea, perversitatea, nedreptatea, crima înfãptuitã cubunã ºtiinþã. Sunt criminali. De altfel, Isus îi condamnãdeja fãrã drept de apel:

Dacã n-aº fi venit ºi nu le-aº fi vorbit, n-ar avea pãcat; daracum nu au scuzã pentru pãcatul lor... Dacã n-aº fi fãcutîntre ei lucrãrile pe care nici un altul nu le-a fãcut, nu aravea pãcat. Însã acum au ºi vãzut ºi m-au urât ºi pe mine,ºi pe Tatãl meu” (In 15,22.24).

ªi totuºi, pe cruce spune: „Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu cefac” (Lc 23,34). Sfântul Petru s-ar pãrea cã îi dezvino-vãþeºte ºi el în ziua de Rusalii: „Voi l-aþi renegat pe celsfânt ºi drept ºi aþi cerut sã vã fie graþiat un om cri-minal... ªi acum, fraþilor, ºtiu cã din neºtiinþã aþi fãcutaceasta, la fel ca ºi conducãtorii voºtri” (Fap 3,14.17).Sfântul Pavel, deºi se considerã cel mai mare pãcãtos,


nevrednic sã poarte numele de apostol, dupã ce descrieîn faþa regelui Agripa ravagiile fãcute în Bisericã, paresã se scuze ºi el: „Mai întâi am fost un defãimãtor, un per-secutor ºi un insultãtor, dar am gãsit îndurare, cãci, înnecredinþa mea, o fãceam din neºtiinþã” (1Tim 1,13).

ªi totuºi, nu e vorba de vreo dezvinovãþire. Isus nu-iscuzã pe ucigaºii sãi, ci le aduce doar o circumstanþã ate-nuantã. Ce? Nu ºtiau ei ce fac când sãvârºeau crima cuochii deschiºi? Nu ºtiau rãutatea infinitã a pãcatuluiºi monstruozitatea oribilã de care se fãceau vinovaþi?Nu-ºi dãdeau seama de ofensa infinitã pe care o aduceauiubirii infinite a lui Dumnezeu ºi de rãul infinit pe careºi-l fãceau lor înºiºi? Iatã pentru ce Isus uitã pe cruce depropriile sale suferinþe, care erau îngrozitoare, ºi-ºi simteinima sfâºiatã de milã ºi compãtimire pentru nenoro-cirea pe care aceºti ucigaºi ºi-o fãceau singuri prin pã-catul ºi orbirea lor. Spunea B. Pascal: „Aleºii nu vor cu-noaºte niciodatã mãreþia virtuþilor lor, iar osândiþii nuvor cunoaºte niciodatã gravitatea pãcatelor lor”. Niciun om, de fapt, nu ºtie ce face când sãvârºeºte pãcatul decare se face vinovat ºi pentru care nu are scuzã. SfântulIoan Vianney a definit poate cel mai bine pãcatul: „Cã-lãul lui Dumnezeu ºi asasinul sufletului”. Ca în poves-tirea pe care a imortalizat-o Victor Hugo în Burg-Iargal.Piticul Habibrah, suspendat de o rãdãcinã deasupra prã-pastiei, îl implorã pe Leopold, stãpânul locului, sã-l ierteºi sã-l salveze: „Nu pleca, te implor. Nu lãsa sã moarãnepocãitã ºi vinovatã o fãpturã umanã pe care o poþi salva;puterile-mi slãbesc, alunec, mã prãbuºesc, aud vuietulapei sub mine, în adâncul prãpastiei. Îndurare, cad, în-tinde-mi mâna!” Leopold, cuprins de milã, îi întinde mâna,dar, lucru incredibil: piticul, amintindu-ºi de o veche supã-rare, pradã unei dorinþe de rãzbunare mai puternice decât


instinctul de salvare, îi muºcã mâna stãpânului ºi se prã-buºeºte în prãpastie.

„Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac” (Lc 23,34). Isus a fãcutaceastã rugãciune pentru duºmanii sãi, dar nu a fãcut-opentru prietenii sãi. Prietenii sãi nu au nici o circum-stanþã atenuantã când pãcãtuiesc pentru cã „acel slujitorcare cunoaºte voinþa stãpânului sãu, dar nu a fãcut dupãvoinþa lui, va primi multe lovituri; cel care nu a cunoscut,dar a fãcut lucruri care meritã lovituri, va primi puþine”(Lc 12,47-48).

ªi iarãºi: „Vouã, prietenilor mei, vã spun: nu vã te-meþi de cei care ucid trupul ºi dupã aceea nu mai pot facenimic. Vã voi arãta însã de cine sã vã temeþi: temeþi-vãde acela care, dupã ce a ucis, are puterea sã arunce înGheenã; da, vã spun, de acesta sã vã temeþi” (Lc 12,4-5).


PPrriimmuull ssffâânntt ccaannoonniizzaatt

Împreunã cu el mai erau duºi doi rãufãcãtori ca sã fie uciºi...Unul dintre rãufãcãtorii rãstigniþi îl insulta, spunând:„Oare nu eºti tu Cristos? Salveazã-te pe tine ºi pe noi!”Dar celãlalt, mustrându-l, i-a rãspuns: „Nu te temi de Dum-nezeu, tu care suferi aceeaºi condamnare? Noi pe dreptam primit ceea ce meritam pentru faptele noastre; dar eln-a fãcut nici un rãu”. ªi spunea: „Isuse, aminteºte-þi demine când vei intra în împãrãþia ta!” Iar el i-a spus: „Adevãrîþi spun, astãzi vei fi cu mine în paradis!” (Lc 23,32.39-43).

Doi tâlhari de drumul mare, rãstigniþi la locurile deonoare: unul la dreapta, altul la stânga lui Isus. Un regeare întotdeauna înalþi dregãtori la dreapta ºi la stângasa. Era ultima batjocurã pe care soldaþii o fãceau pe seamaregelui iudeilor.

Privindu-l pe Isus bãtut în cuie ºi scãldat în sânge, cuochii trupului vedem o tragedie înspãimântãtoare, darcu ochii sufletului descoperim un mister grandios. Când,normal, Isus ar fi trebuit sã scoatã urlete pentru pro-priile sale dureri, nu se gândeºte la sine, în primul rând,ci la alþii. Prima datã se gândeºte la cãlãii sãi: „Tatã,iartã-i” (Lc 23,34). A doua oarã la un bandit: „Adevãrîþi spun, astãzi vei fi cu mine în paradis!” (Lc 23,43); atreia oarã se gândeºte la noi toþi, sã nu ne lase orfani ºisã ne dea o mamã: „Iat-o pe mama ta!” (In 19,27). Exactca o mamã bunã, care uitã de foame, oricât de flãmândãar fi. Nu se aºazã la masã pânã nu-ºi vede copiii sãtui.

Au rãstignit împreunã cu el doi tâlhari. Unul la dreap-ta, altul la stânga sa. Destinul acestor doi oameni, careurcã cu Isus Calvarul, este misterios. Fiecare dintre noipoate descoperi în ei propriul destin ºi propriul mister.Orice om ce se apropie de Isus se apropie ca sã-l accepte

sau ca sã-l respingã, ca sã se mântuiascã sau ca sã se osân-deascã. Destinul diferit al acestor doi oameni reprezintãcele douã puncte finale la care poate conduce suferinþa:ea poate duce la salvare, la paradis, sau poate duce larevoltã ºi la osândã.

Pe colina Calvarului sunt trei cruci, toate scãldate însânge, toate egale. Pentru ochii omului, acelaºi spectacoloribil, aceeaºi tragedie. Pentru cãlãi, aceeaºi muncã in-gratã. ªi totuºi, cât este de diferit destinul lor! Observãcu multã fineþe sfântul Augustin:

Mulþi suferã aici, pe pãmânt, pentru pãcatele ºi crimele lor.De aceea, se cere o mare atenþie pentru a discerne nu sufe-rinþa, ci motivaþia ei. Pedeapsa unui criminal poate fi ase-mãnãtoare cu aceea a unui martir, dar motivaþia este dife-ritã. Sunt trei oameni pe cruce: unul care dã mântuirea,altul care o primeºte, altul care o dispreþuieºte; pentru toþitrei, pedeapsa e aceeaºi, dar motivaþia este diferitã: Treserant in cruce: unus Salvator, alius salvandus, alius dam-nandus: omnium par poena, sed impar causa.

„Adevãr îþi spun, astãzi vei fi cu mine în paradis!” (Lc23,43). Cuvinte sublime ºi aducãtoare de mângâiere de-plinã. E primul sfânt al Bisericii, canonizat de însuºi Isus.E un tâlhar cel care primeºte pe cap aureola. Procesulde canonizare este foarte scurt ºi cuprinde trei elemente:cãinþã desãvârºitã ºi recunoaºtere sincerã a vinovãþiei:„Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru faptelenoastre” (Lc 23,41); un act de credinþã în Cristos Mesia– probabil cã îi cunoºtea învãþãtura ºi minunile –, însoþitde o umilã rugãciune: „Isuse, aminteºte-þi de mine cândvei intra în împãrãþia ta!” (Lc 23,42), dupã care urmeazãdezlegarea in articulo mortis ºi canonizarea: „Adevãr îþispun, astãzi vei fi cu mine în paradis!” (Lc 23,43). A pri-mit totul. Acum poate muri liniºtit.

PRIMUL SFÂNT CANONIZAT 391

Marele predicator Bossuet, într-una din predicile sale,comentând acest fapt, nu-ºi poate reþine admiraþia:

Eu sar în sus de bucurie, fraþii mei, inima mi-e plinã de ex-taz vãzând credinþa acestui sfânt tâlhar; un om care tragede moarte îl vede pe Isus trãgând de moarte ºi îi cere viaþa;un rãstignit îl vede pe Isus rãstignit ºi îi vorbeºte despreîmpãrãþia sa; ochii sãi nu vãd altceva decât cruci, iar cre-dinþa nu vede altceva decât un tron.

„Adevãr îþi spun, astãzi vei fi cu mine în paradis!” (Lc23,43). Azi. Imediat, înainte de a apune soarele, înaintede a începe o altã zi pentru acest pãmânt, vei lãsa timpulºi vei intra în veºnicie; se va termina pentru tine sufe-rinþa ºi va începe bucuria. „Vei fi”. E un viitor, e o amâ-nare, dar nu lungã – deºi orice clipã, fixat în cuie pecruce, pare o veºnicie –, însã, în acelaºi timp, e ºi un pre-zent, cãci cât de adevãrate sunt cuvintele din cartea luiLeon Bloy, Femeia sãracã: „În paradis nu se intrã mâine,nici poimâne, nici peste zece ani, ci se intrã azi. Se intrãimediat; adicã în momentul în care ai devenit sãrac, aifost rãstignit!”

„Adevãr îþi spun, astãzi vei fi cu mine în paradis!” (Lc23,43.) Douã expresii: „azi vei fi cu mine” ºi „în paradis”– ce, de fapt, înseamnã acelaºi lucru. Paradisul înseamnãa fi cu Cristos, a-l vedea faþã în faþã, a-l iubi veºnic, fãrãteama de a-l pierde vreodatã. E paradisul pe care-l pro-mitea Isus la Cina cea de tainã cu aceste cuvinte: „Vãvoi lua la mine, ca sã fiþi ºi voi acolo unde sunt eu” (In14,3). Dupã cum iadul înseamnã a nu fi cu Cristos, a nu-lvedea, a fi separat de el, a nu-l putea iubi. E ceea ce spu-sese Isus într-un teribil discurs: „Plecaþi de la mine, bles-temaþilor!” (Mt 25,41). Unde se ajunge când se pleacãde la el? În focul cel veºnic al iadului. În ceea ce îl priveºtepe tâlharul cãit, explicã sfântul Toma de Aquino, el avea


deja rãsplata, era deja în paradis, deoarece poseda dejadin acel moment prezenþa divinitãþii lui Cristos ºi se bu-cura de ea împreunã cu ceilalþi sfinþi. Admirabilã rugã-ciunea acestui tâlhar! Nu cere sã i se desprindã trupul dincuie ca sã poatã coborî de pe cruce, ci sã fie cu Cristos înparadis.

Cei doi tâlhari rãstigniþi cu Isus ne dau o lecþie funda-mentalã cu privire la suferinþã. De suferit, orice om su-ferã. Suferinþa în sine nu e nici bunã, nici rea, totul de-pinde de ceea ce facem din ea. Putem face din ea cheiacu care sã deschidem paradisul, sau cheia cu care sã des-chidem iadul. Dupã cum veninul din colþii viperei nu enici bun, nici rãu. Acest venin poate sã ne aducã moartea,dupã cum poate sã ne aducã salvarea vieþii, dacã esteextras ºi transformat în medicament. Sunt lacrimi ºisuferinþe aducãtoare de mântuire când sunt însoþite decãinþã ºi recunoaºtere sincerã a pãcatelor ºi acceptateca ispãºire, ºi sunt lacrimi ºi suferinþe care duc la osândãcând sunt însoþite de revoltã, de necãinþã ºi de nesince-ritate. „Fericiþi cei care plâng, pentru cã ei vor fi mân-gâiaþi!” (Mt 5,4). Fericiþi cei ce plâng acceptând cu resem-nare suferinþa. Primul har pe care sfântul Ioan al Cruciil-a cerut lui Dumnezeu la prima Liturghie pe care a cele-brat-o a fost acesta: „Sã nu sãvârºesc nici un pãcat ºi sãfac în aceastã viaþã pocãinþã pentru toate acele pãcatepe care le-aº fi putut sãvâriºi dacã Dumnezeu nu m-ar fisusþinut”.

Doi tâlhari: vinovaþi de aceleaºi crime, condamnaþi laaceeaºi pedeapsã capitalã, cunoscând amândoi cã Isus eMesia, cãci ºi tâlharul de la stânga spune: „Oare nu eºtitu Cristos?” (Lc 23,39) – ºi, totuºi, ce soartã diferitã! Unulmoare cãit, altul împietrit. Unul moare cu rugãciunea pebuze, altul cu blestemul. Unul resemnat, altul revoltat.Unul moare iertat, altul condamnat. De ce s-a întâmplat


aºa? De ce nu invers? Ne aflãm în faþa unui mister tulbu-rãtor. Cãinþa este cu siguranþã, un har al lui Dumnezeu.De ce Dumnezeu unuia i l-a dat ºi altuia i l-a refuzat? Omicã luminã la aceastã întrebare ne vine de la sfântulAugustin:

Cauza nepocãinþei finale a fost mândria cu care tâlharuldin stânga, spre deosebire de cel din dreapta, ºi-a însoþittâlhãriile. Cãinþa este un dar al lui Dumnezeu. Bolovan îm-pietrit este inima celui care se înalþã cu mândrie. Ea nuse poate deschide la cãinþã, deoarece ploaia harului luiDumnezeu nu poate pãtrunde în ea.

Pãcate grele a fãcut ºi tâlharul din dreapta, dar nu ºi-ajustificat, nu ºi-a apãrat pãcatele; nici în ochii lui, niciîn ochii altora. Nu s-a considerat altceva decât ceea ceera în realitate, un tâlhar: „Noi pe drept am primit ceeace meritam pentru faptele noastre” (Lc 23,41). De aceeanici nu vrea sã fie coborât de pe cruce. Nu meritã. Dincontrã, tâlharul din stânga nevinovat s-a considerat toatãviaþa, nevinovat ºi pe cruce. E o nedreptate ce i se face.Cere sã fie coborât.

E mândria aceea care îl face pe Diavol sã nu se plece,sã nu se cãiascã, sã nu-ºi recunoascã vina ºi sã rãmânãveºnic în iad. Existã o povestire popularã foarte instruc-tivã.

Undeva, la scaunul de spovadã s-a prezentat într-o zi, prin-tre alþi penitenþi, un pãcãtos care a mãrturisit un numãrnesfârºit de vicii ºi pãcate pe care le fãcuse sau era pe calesã le facã. Preotul, scârbit, îl întrerupe ºi îi spune:– De ai fi trãit o mie de ani, n-ai fi reuºit sã faci atâtea pã-cate.– Ai dreptate, rãspunde penitentul, cãci sunt mai bâtrân deo mie de ani. ªi ce am spus e numai o micã parte din ceeace am fãcut. Sunt unul dintre duhurile care au cãzut îm-preunã cu Lucifer.


– ªi ce vrei acum?– Am vãzut coadã mare la spovadã ºi am voit sã-mi mãrtu-risesc pãcatele, ca sã primesc iertare.– Faci pocãinþã?– Fac, dacã-mi dai o pocãinþã potrivitã.– Îþi dau o pocãinþã foarte micã: sã spui o singurã datã îninima ta aceastã rugãciune: Dumnezeule, stãpânul ºi crea-torul meu, am pãcãtuit. Iartã-mã!– Nu, aºa ceva nu pot accepta. E prea umilitor. Dã-mi altãpocãinþã oricât de mare. ªi a plecat fãrã dezlegare.

Sfântul Ambroziu, ce avea un extraordinar simþ prac-tic pastoral, a observat o situaþie dureroasã la foartemulþi creºtini: marea lor preocupare nu este de a-ºi recu-noaºte pãcatele ºi de a se cãi, ci de a le ascunde, de a creao imagine falsã în ochii altora ºi, o datã descoperiþi, de ase apãra, de a se justifica. Reacþia lor este: Cine a spus?Cine a turnat? Consecinþa: nepocãinþa finalã. Mareleepiscop de Milano spunea aceste cuvinte, pe care le re-þinem bine, cãci în aceeaºi situaþie absurdã se gãsescuneori chiar ºi cei ce au misiunea sau se pregãtesc pentrumisiunea de a predica pocãinþa, sinceritatea, convertirea:Erubescere debemus, et condamnare peccatum, non de-fendere; quoniam pudore culpa minuitur, defensionecumulatur („Trebuie sã ne ruºinãm de pãcat ºi sã-l con-damnãm, nu sã-l apãrãm; dacã ne e ruºine de el, vino-vãþia scade, dacã îl apãrãm, devenim ºi mai vinovaþi”).


„„MMii-ee sseettee”

„Dupã aceasta, vãzând cã toate s-au împlinit, ca sã seîmplineascã Scriptura, Isus a zis: «Mi-e sete»” (In 19,29).

Cãtre amiazã, soarele s-a întunecat. Colina Calvaruluia fost învãluitã în întuneric. E un fenomen straniu carese petrece în Palestina ºi pe care l-am vãzut cu ochii meiîn timpul ºederii mele le Ierusalim. În luna aprilie, por-neºte dinspre pustiu un vânt fierbinte, numit sirocco.Vârtejuri de nisip adus din pustiu umplu vãzduhul, astfelîncât ai impresia cã te sufoci. Isus, cu trupul ars de febrãdin cauza sângelui pierdut, cu gura uscatã de vântul ºinisipul fierbinte ce venea dinspre pustiul Iudeii, nu-ºimai poate stãpâni durerea ºi geme: „Mi-e sete!” „ªi i-audat vin înmiresmat, dar el nu a luat” (Mc 15,23) – noteazãevanghelistul Marcu.

Nimeni nu avea voie sã se apropie ºi sã facã vreunserviciu unui condamnat la moarte în timpul execuþiei.Aceasta era legea, dar se mai închideau ochii.

Talmudul ne informeazã cã un grup de femei miloasedin Ierusalim, din proprie iniþiativã, fãceau acest oficiude caritate. Pregãteau un amestec de vin ºi smirnã, uncalmant care sã-l ameþeascã pe condamnat înainte deexecuþie. Tot Talmudul ne informeazã cã era un versetdin Cartea Proverbelor care inspira fapta bunã a acestorfemei miloase: „Daþi bãuturi tari celui ce piere ºi vin celuicu suflet amãrât, ca sã bea, sã-ºi uite nenorocirea ºi sãnu-ºi mai aducã aminte de nenorocirile lui” (Prov 31,6).„I-au dat sã bea vin amestecat cu fiere, – scrie evanghe-listul Matei (gustul smirnei e mai amar ca fierea) – darel, gustând, n-a voit sã bea” (Mt 27,34).

La cele relatate de evangheliºti sunt necesare douãexplicaþii: „...ca sã se împlineascã Scriptura, Isus a zis:«Mi-e sete»” (In 19,29). Care Scripturã? Este vorba depsalmi.

Mã scurg ca apa,mi se desfac toate oasele,

inima mea este ca ceara,se topeºte printre mãruntaiele mele.

Mi se usucã cerul gurii ca un ciob de oalãºi limba mi se lipeºte de gâtlej (Ps 22,15-16).

Sau: „Ei mi-au pus venin în mâncare, ºi, când îmi erasete, mi-au dat sã beau oþet” (Ps 69,22).

ªi a doua explicaþie. El spusese aºa ca sã-l audã cei dinapropiere: „Mi-e sete” (In 19,28). Iar când i se dã de bãut,refuzã sã bea. Cum se explicã acest lucru? De ce a mai ce-rut sã i se potoleascã setea? Isus vrea sã bea paharul sufe-rinþei picãturã cu picãturã, pe deplin conºtient, lucid, nuvrea sã se ameþeascã ºi sã se amorþeascã cu bãutura pregã-titã de femeile miloase. Atunci, de ce a cerut sã i se poto-leascã setea? Nu la setea fizicã ce îi consuma trupul înacele momente se referea Isus, ci la o altã sete. Era o altãsuferinþã, mult mai profundã, care îl chinuia ºi îl sfâºiaatunci când spunea: „Mi-e sete”. Sã-i întrebãm pe sfinþiipãrinþi ºi învãþãtori ai Bisericii despre ce sete este vorba.

Se întreabã sfântul Augustin:Cristos oare voia cu adevãrat sã mãnânce atunci când cãu-ta fructe în smochin? Ar fi luat din ele dacã ar fi gãsit?Cristos oare voia cu adevãrat sã bea când îi spunea femeiidin Samaria: „Dã-mi sã beau?” ªi oare voia cu adevãrat sãbea ceva când a spus pe cruce: „Mi-e sete”? Nu, cãci a re-fuzat bãutura când i s-a dat. Atunci, de ce îi era lui foameºi sete? Îi era foame de faptele noastre bune, îi era sete desufletele noastre, pe care le voia mântuite.

„MI-E SETE” 397

Cu cuvinte asemãnãtoare se exprimã sfântul Toma deAquino:

Dacã Isus spune: „Mi-e sete”, în cuvintele lui apare do-rinþa arzãtoare a mântuirii neamului omenesc, potrivitcu ceea ce spune sfântul Pavel: „Dumnezeu, mântuitorulnostru... vrea ca toþi oamenii sã se mântuiascã ºi sã ajungãla cunoaºterea adevãrului” (1Tim 2,3-4), ºi potrivit cu ceeace el însuºi spusese: „Fiul Omului a venit sã caute ºi sãmântuiascã ceea ce era pierdut” (Lc 19,10). Aceastã dorinþãnestãvilitã care îl consuma o exprima prin imaginea setei.

S-o ascultãm ºi pe sfânta Ecaterina de Siena: „Foa-mea ºi setea erau dorinþa de a ne vedea mântuiþi. Aceastãdorinþã îl tortura pe lemnul preasfânt al crucii ºi îl fãceasã spunã «Mi-e sete»”.

Aceastã sete a lui Cristos de pe cruce va continua sãardã ºi sã mistuie inimile sfinþilor pânã la sfârºitul veacu-rilor. E o suferinþã, o sete, mai necruþãtoare decât sufe-rinþele trupului, care îi face, ca ºi pe Isus, sã uite de sufe-rinþele trupului. E suferinþa ce o simt când vãd sufleteomeneºti separate de Dumnezeu, suflete care poartã dejaiadul în ele, care se îndreaptã spre osânda veºnicã. Esetea nepotolitã de a le readuce la Dumnezeu, de a levedea salvate. E ceea ce numeºte sfânta Ecaterina deSiena lacrimile inimii sau lacrimi de foc sau lacrimi aleDuhului Sfânt, cãci însuºi Duhul Sfânt le varsã când seroagã în noi cu suspine negrãite.

Sã ne gândim la setea care chinuia inima sfintei Terezaa Pruncului Isus când scria:

Aº vrea sã luminez sufletele ca profeþii, ca învãþãtorii. Aºvrea sã strãbat pãmântul, sã predic numele tãu, sã înfig înpãmânt pãgân crucea ta glorioasã, o, Iubitul meu! Dar osingurã misiune nu mi-ar fi de ajuns: aº vrea sã vestesc,în acelaºi timp, evanghelia în toate pãrþile lumii, pânã în


insulele cele mai îndepãrtate. Aº vrea sã fiu misionarã, nunumai câþiva ani, dar aº vrea sã fi fost de la crearea lumiiºi sã continui sã fiu pânã la sfârºitul veacurilor.

Numai cu câteva ore înainte de a muri, sfânta Terezaexplica ce i-a dat forþa de a suferi tot ce a suferit ea înviaþã: „N-aº fi crezut vreodatã cã e posibil sã suferi atâtde mult în viaþã. Niciodatã! Niciodatã! Nu reuºesc sã-miexplic acest lucru decât prin dorinþa mea arzãtoare dea mântui sufletele”.

Desigur cã Isus a simþit milã ºi a suferit în viaþa luipãmânteascã vãzând oameni suferinzi: oameni flãmânzi,sãraci, bolnavi. I-a ajutat, în anumite cazuri recurgândchiar la minuni. Dar compãtimirea lui cea mare era pro-vocatã nu de vederea acestor suferinþe trecãtoare, ci devederea singurului rãu adevãrat ºi rãdãcina tuturor re-lelor, care este pãcatul. Pãcatul care îl poate separa peom pentru toatã veºnicia de Creatorul sãu. A-l salva peom în totalitatea sa ºi în ceea ce are el mai preþios – su-fletul –, a-l smulge din pãcat, a-l reda lui Dumnezeu, a-ceasta a fost setea, suferinþa permanentã a lui Isus. Pecruce, dupã ce spune „Mi-e sete”, spune „S-a împlinit!”,ºi îºi dã duhul ca ºi cum ar fi vrut sã spunã: setea carem-a mistuit în viaþã, marea suferinþã care m-a însoþit dinmomentul în care am intrat în lume, acum s-a sfârºit.S-a sfârºit, ºi totuºi, ea continuã în lume, continuã prinDuhul Sfânt care nu înceteazã sã verse lacrimile sale defoc. E setea ce mistuia inima sfântului Ioan Vianney cândplângea ºi fãcea pocãinþã pentru pãcatele oamenilor, cândstãtea câte 17 ore pe zi în confesional pentru a-i dezlegape pãcãtoºi de lanþurile pãcatelor ºi a-i împãca cu Dum-nezeu. Un preot conºtient de misiunea sa preoþeascã nupoate sã aibã decât o suferinþã în viaþã: aceea de a vedeaoameni în stare de pãcat, oameni care refuzã convertirea,

„MI-E SETE” 399

care se îndreaptã spre osândã, zãdãrnicind sângele vãrsatde Cristos pe cruce pentru mântuirea lumii.

Nimeni nu ne-a descris în zilele noastre mai bine cascriitorul francez G. Bernanos, în romanele sale, sufe-rinþa ºi durerea din sufletele preoþilor puºi sã pãstoreascãniºte parohii moarte, surde la toate apelurile la conver-tire. Iatã, de pildã, cuvintele acuzatoare ale parohului dinTenouille, pe care le gãsim în romanul Monsieur Ouine:

Asta nu mai e parohie, fraþii mei; e, cel mult, o comunitateºi un paroh, dar nu o parohie. E adevãrat, aº vrea sã vã slu-jesc, vã iubesc, vã iubesc aºa cum sunteþi, vã iubesc mize-riile voastre, am impresia uneori cã vã iubesc pãcatele voas-tre, pe care vi le cunosc bine, sãrmanele voastre pãcatelipsite de bucurie. E adevãrat cã sufãr ºi cã mã rog pentruvoi din toate puterile mele. Mulþi, aici sau în altã parte,vor spune poate cã fac de ajuns, cã nu trebuie sã fac altcevadecât sã mã rog ºi sã sufãr atâta vreme cât îmi refuzaþisufletele voastre. Iatã ce m-au învãþat cel puþin profesoriimei, odinioarã, la seminar. Dumnezeul meu, eu poate gân-desc ca ºi ei. Dar gândul acesta nu mai pãtrunde în mine,s-a sfârºit. Ce sunt eu în mijlocul vostru? O inimã care bateîn afara trupului. Aþi vãzut voi aºa ceva? Ei bine, eu suntinima aceea, prietenii mei. O inimã, nu uitaþi, e ca o pompãcare absoarbe ºi pompeazã sângele. Eu bat cât pot, numaicã sângele nu mai vine, inima nu mai aspirã ºi nu mai tri-mite decât aer. Iar voi... iar voi...

Un mod superficial de a privi lucrurile ºi o anumitãteologie la modã, care încearcã sã ne convingã cã iadule complet gol, cã toþi oamenii se mântuiesc – indiferentcã sunt creºtini, budiºti, musulmani sau fãrã nici o cre-dinþã –, pot sã stingã în noi setea de mântuire a sufle-telor, care l-a consumat pe Cristos ºi care trebuie sãconsume orice suflet de apostol. Pot sã facã din noi func-þionari, administratori, constructori, orice, dar nu pãstori


de suflete. E tema tratatã magistral de Maurice Zer-matten în romanul sãu, Muntele fãrã stele, dedicat vieþiipreoþeºti, din care vã citez în încheiere un fragment:

Ei construiesc biserici; asta-i preocupã ºi-ºi imagineazã cãDumnezeu îºi freacã mâinile de plãcere în cer la vedereaunui nou vitraliu care-l va reprezenta pe pãmânt. E Dia-volul care îi instrumentalizeazã, îi justificã ºi îi rãsplãteºte.Cel mai mic act de iubire sãvârºit cu umilinþã valoreazãmai mult decât o catedralã construitã din orgoliu... Nicinu-þi dai seama cã e o tentaþie. Sã ai o bisericã frumoasã,prietene, cea mai frumoasã bisericã, o bisericã despre caremerge faima, pe care confraþii þi-o invidiazã, de care paro-hienii sunt mândri pentru cã e mare, nouã, modernã. Iatãslãbiciunea noastrã, dragul meu, iatã grija noastrã, ani ºiani la rând, iatã cancerul nostru. El ne roade ºi, în timpce ne roade, ne închipuim cã suntem sãnãtoºi, pentru cã evorba de casa lui Dumnezeu, de serviciul lui Dumnezeu. Noispunem cã nimic nu este prea frumos când e vorba de ser-viciul lui Dumnezeu, ceea ce-i adevãrat, ºi cã modalitateacea mai bunã de a-i arãta iubirea noastrã este a-i construio locuinþã frumoasã, ceea ce e fals. Pentru cã locuinþa luiDumnezeu, nu e cazul sã o mai amintesc unui preot, sunt,în primul rând, sufletele.

„MI-E SETE” 401

AAbbaannddoonnaarreeaa

La ceasul al nouãlea, Isus a strigat cu glas puternic: „Eloí,Eloí, léma sabactáni?” care înseamnã: „Dumnezeul meu,Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” Unii dintre ceicare erau de faþã, auzindu-l, spuneau: „Iatã, îl cheamã peIlie!”(Mc 15,34-35).

Preoþii ºi cãrturarii de la picioarele crucii îºi dãdeauseama cã muribundul de pe cruce rostea un psalm. Lumeade rând, datoritã asemãnãrii dintre cele douã cuvinte,Eloí ºi Ilie, îºi închipuia cã-l strigã pe Ilie. Erau siguri cãsuferinþa ajunsã la paroxism îl fãcuse sã cadã în delir.E drept, existã convingerea la evrei cã profetul Ilie va veniºi el în lume în zilele lui Mesia, ca sã-l facã cunoscut oame-nilor, dar nimeni nu putea crede cã Ilie ar putea apãreape Calvar ºi, arãtând cu degetul spre un condamnat lamoarte pentru cã îl hulise pe Dumnezeu, sã zicã: „Iatã-lpe Mesia”.

„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pã-rãsit?” (Mc 15,34). Nu s-a înãlþat vreodatã spre cer unstrigãt de durere mai dezolant, mai sfâºietor decât acesta.Isus condamnat de capii religioºi ca hulitor ºi instigator,tratat de romani ca un rãufãcãtor, huiduit de mulþime,vândut de un ucenic, pãrãsit de prieteni, atârnând gol peo cruce, suferã cumplit. Dar durerea durerilor abia acumurmeazã. E o sfâºiere, o pustiire interioarã ce nu poatefi descrisã în cuvinte. Se simte pãrãsit de Tatãl.

„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pã-rãsit?” (Mc 15,34). Cuvinte dramatice, cuvinte tulburã-toare, cuvinte fatale totodatã. Un scandal, s-ar puteaspune. De ce le-a rostit? De ce nu le-a înãbuºit în el? Nu le

dãdea dreptate prin acest strigãt celor care îl condam-naserã la moarte ºi care îl priveau la câþiva paºi de el, con-firmând cã este într-adevãr blestemat ºi abandonat deDumnezeu? Scandal pânã la sfârºitul lumii pentru cre-dinþa multor oameni. Dacã el e Dumnezeu, cum poatespune cã Dumnezeu l-a pãrãsit? Într-adevãr, scandalulcrucii, despre care vorbeºte apostolul Pavel, îi priveºtenu numai pe iudei, dar într-o mãsurã mai mare sau maimicã, priveºte orice minte omeneascã. Dar noroc cu acestscandal ce ne face sã-l cunoaºtem pe Dumnezeul cel ade-vãrat, transcendent, diferit de noi, necuprins de minteaomeneascã. „Un Dumnezeu înþeles de o minte omeneascã– spune sfântul Augustin – nu e Dumnezeul adevãrat, eun idol, creaturã a minþii noastre. De aceea, spune Isus:Fericit cel care nu se va scandaliza întru mine”.

„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pã-rãsit?” (Mc 15,34). Desigur cã, luate izolat, aceste cuvinteale lui Isus ar fi inacceptabile, ar însemna un strigãt dedisperare. Cine a vãzut vreodatã muribunzi rugându-se,poate observa cum, din când în când, muribundul, cândsimte în el o durere pe care nu o mai poate stãpâni, rãbuf-neºte, rosteºte cu glas tare câteva cuvinte, ca apoi sã-ºicontinue rugãciunea cu buzele închise, în intimitatea su-fletului sãu. E ceea ce s-a întâmplat cu Isus pe cruce.S-a rugat psalmul 22. Într-un moment de durere extremãnu s-a mai putut stãpâni ºi a strigat cu glas tare cuvin-tele pe care le relateazã evanghelistul: „Dumnezeul meu,Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” (Mc 15,34). Suntcuvintele cu care începe psalmul. Dar acest psalm e unpsalm de speranþã. Isus se roagã în continuare, fãrã a fiauzit: „Dar, tu, Doamne, nu sta deoparte, tãria mea, grã-beºte-te sã mã ajuþi” (Ps 22,20). ªi îºi încheie rugãciuneacu cuvintele pline de speranþã mesianicã aflate spre sfâr-ºitul psalmului:

ABANDONAREA 403

Îºi vor aduce aminte ºi se vor întoarce la Domnultoate marginile pãmântului,

se vor prosterna în faþa luitoate familiile popoarelor.

Cãci a Domnului este împãrãþiaºi el va stãpâni naþiunile (Ps 22,28-29).

Cum ar fi putut Tatãl sã-l pãrãseascã pe Isus tocmaiîn clipele cele mai grele de suferinþã? Numai un tatã dege-nerat îºi pãrãseºte copilul când acesta suferã ºi moare.Aºa cum un tatã ºi o mamã suferã în inima lor mai multdecât suferã copilul care suferã ºi moare în trupul sãu,la fel, Tatãl a fost alãturi de Isus ºi a suferit în inima satot ce a suferit Isus în trupul sãu pe cruce: „Cine m-avãzut pe mine l-a vãzut pe Tatãl” (In 14,9). Mai ales înaceste momente extreme, cuvintele lui Isus erau adevã-rate. Cine vedea chipul lui Isus în suferinþã pe cruce vedeachipul Tatãlui suferind cu Fiul sãu: „Eu ºi cu Tatãl unasuntem” (In 10,30).

Creºtinii simt o enormã compãtimire pentru suferin-þele Domnului. Aºa se explicã participarea masivã laCalea Crucii. Instinctiv, fac din Maria, Maica Domnului,modelul cel mai miºcãtor de compãtimire ºi participarela patima lui Isus. În bazilica „Sfântul Petru” din Romae veºnic coadã la statuia Pietà, a lui Michelangelo. Vizi-tatorii contemplã profund miºcaþi trupul mort al lui Isusdin braþele Maicii îndurerate. Dar, de fapt, Maria este ima-ginea perfectã a compãtimirii Tatãlui. Înainte de Miche-langelo, statuile numite Pietà îl reprezentau pe Tatãl,profund emoþionat, þinând în braþe trupul mort al Fiu-lui sãu.

Îmbâcsiþi de filozofie, ni-l imaginãm pe Dumnezeu cafiind Raþiunea supremã, cel care porunceºte ºi cere as-cultare de la Fiul sãu ºi de la noi, ºi uitãm cã Dumnezeue iubire, cã are o inimã care vibreazã de compãtimire la


vederea oricãrei suferinþe. Uitãm de cuvintele lui Isus:„Fiþi milostivi, precum Tatãl vostru este milostiv” (Lc6,36). Filozoful J. Maritain considerã cã ideea unui Dum-nezeu insensibil este cauza revoltei împotriva lui Dum-nezeu a unei mari mase de necreºtini. „Dacã oamenii– spune el – ar ºti cã Dumnezeu suferã împreunã cu noiºi, mai mult decât noi, de tot rãul ce pustieºte pãmântul,fãrã îndoialã cã multe lucruri s-ar schimba ºi multe su-flete s-ar salva”.

„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pã-rãsit?” (Mc 15,34). De ce tocmai aceste cuvinte le-a strigatIsus cu glas tare? Fãrã îndoialã, pentru cã trãia momen-tele unei dramatice ºi sfâºietoare abandonãri. Dar dacãTatãl nu-l abandonase, despre ce abandon era vorba? Iatãdespre ce abandon era vorba. Isus se afla pe cruce în-cãrcat cu toate pãcatele omenirii. Ca Dumnezeu, el e cudesãvârºire fericit, e stãpânul paradisului, paradis pecare-l promite tâlharului rãstignit alãturi de el. Dar Isus,luând asupra sa pãcatele lumii, a devenit blestem, cumspune apostolul Pavel. Asupra lui s-au abãtut atunci toatepedepsele meritate de oameni pentru pãcatele lor ºi, maiales, pedeapsa pedepselor ºi tragedia tragediilor, careeste abandonarea pãcãtosului de cãtre Dumnezeu, dupãce, mai întâi, pãcãtosul l-a abandonat pe Dumnezeu prinpãcatul sãu. S-a afirmat, de cãtre M. Luther, J. Calvin,K. Barth, cã în acele clipe Isus a suferit ceea ce suferãosândiþii în iad. Afirmaþie aberantã. Dar dacã iadul în-cepe deja de pe pãmânt ºi înseamnã a fi abandonat deDumnezeu, s-ar putea spune cumva cã Isus a îndurat pecruce chinurile iadului.

Admirabil descrie autorul francez R.-L. Bruckbergerce s-a petrecut în acele clipe dramatice pe Calvar:

Când vinul e fãcut deja, cum mai poþi deosebi un strugurede ceilalþi struguri care au contribuit la producerea vinului?

ABANDONAREA 405

Când o pâine e fãcutã deja, cum mai poþi deosebi un bob degrâu de toate celelalte boabe de grâu care au fost mãcinateîmpreunã, care au contribuit la producerea pâinii? Aici, peCalvar, se gãsesc teascul ºi moara. Un strugure, unul singur,va salva toatã recolta de struguri, care era amarã ºi pierdutã,ºi va curãþa tot vinul. Dar pentru aceasta este necesar caacest strugure sã fie mai întâi amestecat cu toþi ceilalþi ºisã fie zdrobit împreunã cu ei. Un bob de grâu, unul singur,va salva toatã recolta de grâu, care era pierdutã ºi putredã,ºi va curãþa toatã pâinea, dar pentru aceasta este necesarca, mai întâi, acest bob de grâu sã fie amestecat cu toatãrecolta, sã nu se mai poatã deosebi de ea, sã fie bãtut ºi mã-cinat împreunã cu ea. Acolo, pe Calvar, s-a inaugurat mis-terul comuniunii sfinþilor.

Cuvintele lui Isus abandonat pe cruce ne invitã la ispã-ºirea propriilor noastre pãcate. Pius al XI-lea scria înenciclica sa, Miserentissimus Redemptor, în 1928:

Dacã prevederea pãcatelor noastre viitoare fãcea sufletullui Cristos trist pânã la moarte, cum sã ne îndoim cã preve-derea ispãºirilor noastre viitoare i-a adus chiar din acelmoment o oarecare consolare? Nu ne spune Evanghelia cãtristeþea ºi tulburarea sa au putut fi consolate de vizita unuiînger? Noi putem ºi trebuie sã consolãm acum într-o ma-nierã misterioasã, dar adevãratã, inima sa preasfântã, pecare nerecunoºtinþa pãcatului nu încetezã sã o rãneascã.Astfel, Cristos se poate plânge în liturgie, prin gura psalmis-tului, cã e abandonat de prietenii sãi: „Dispreþul îmi sfâºieinima... aºtept mângâiere, dar în zadar, aºtept mângâietori,ºi nu gãsesc nici unul” (Ps 69,21).

Sfântul Nicola de Flue s-a trezit într-o vedenie la ju-decata lui Dumnezeu. L-a auzit pe îngerul sãu pãzitorintervenind la Tatãl pentru el cu aceste cuvinte: „Iatãomul care l-a mângâiat pe Fiul tãu... A stat lângã el întulburãrile ºi suferinþele sale”. Atunci Tatãl l-a îmbrã-þiºat. Apoi a venit sfânta Fecioarã, l-a îmbrãþiºat ºi ea ºi


i-a mulþumit pentru cã a stat alãturi de Fiul ei în sufe-rinþele sale. În cele din urmã, a venit însuºi Cristos, stro-pit tot de sânge, ºi i-a mulþumit cã a stat alãturi de elîn clipele grele de pe cruce. „Dar eu nu ºtiu sã fi fãcut aºaceva”, se apãrã el. Când se priveºte însã, vede picãturide sânge pe hainele sale. Atunci se convinge cã stãtuseîntr-adevãr lângã crucea lui Isus.

ABANDONAREA 407

CCoonnssuummmmaattuumm eesstt!!

„Era acolo un vas plin cu oþet. Atunci, ei au pus înisop un burete îmbibat cu oþet ºi i l-au apropiat de gurã.Dupã ce a luat oþetul, Isus a spus: «S-a împlinit!»” (In 19,29-30).

Consummatum est! Traducãtorii ezitã puþin în faþaacestei expresii: s-a sfârºit, s-a împlinit. Ce s-a împlinit?Profeþia din psalmul 69 care spune: „Ei mi-au pus veninîn mâncare, ºi, când îmi era sete, mi-au dau sã beau oþet”(Ps 69,22). E adevãrat cã toate profeþiile s-au împlinitîn Isus. Dar la drept vorbind, Isus nu a venit în lumeca sã împlineascã profeþii, ci ca sã împlineascã voinþaTatãlui. Împlinind voinþa Tatãlui, bineînþeles cã s-auîmplinit ºi profeþiile.

Consummatum est! – „S-a împlinit!” (In 19,30). Acumera într-adevãr sfârºitul. Ora pentru care venise se în-cheiase. Isus ºtie cã mama sa e aproape. Ochii sãi pot são zãreascã puþin prin sudoarea amestecatã cu sângelece i se prelinge de pe frunte ºi pe care nu-l poate ºterge.Maria fusese punctul de plecare. Crucea e punctul desosire. Între Maria ºi cruce, Isus îºi vede derulat întreguldestin al vieþii sale pãmânteºti. Acest destin e realizat pedeplin: nimic în plus, nimic în minus. Cum spun militarii,care la întoarcerea din misiune raporteazã: misiune îm-plinitã. Consummatum est! E o expresie militarã, pe careo rosteºte soldatul dupã ce a fãcut ceea ce trebuia sã facã.Ca ºi David, care intrase victorios în tabãra israeliþilor,dupã împlinirea misiunii, dupã uciderea lui Goliat, Isusintrã în veºnicie; l-a învins pe Satana, a eliberat omenireade pãcat, de ruºine, de fricã. Consummatum est! – misiune

împlinitã. Din momentul în care a intrat în lume spu-nând: „Iatã, vin... ca sã fac voinþa ta, Dumnezeule!” (Evr10,7), Isus a rãmas fidel voinþei Tatãlui. S-a fãcut ascul-tãtor pânã la moarte, ºi încã moartea pe cruce. Ascul-tarea lui desãvârºitã nu numai cã a mântuit lumea, dara adus preamãrire, cult desãvârºit lui Dumnezeu. Numaicu o searã înainte spusese: „Eu te-am glorificat pe pã-mânt, împlinind lucrarea pe care tu mi-ai dat-o sã o fac”(In 17,4).

Fiecare om vine în lume cu o misiune de împlinit, cuo lucrare pe care Dumnezeu i-o dã de fãcut. Fericite suntacele suflete care, pãrãsind lumea, pot spune, ca ºi Isus,Consummatum est! – „S-a împlinit!” Un asemenea su-flet fericit a fost sfânta Tereza a Pruncului Isus, care, înajunul morþii unei surori care îi cerea un cuvânt de adiope care sã-l pãstreze ca amintire, i-a spus: „Totul s-a îm-plinit!”. A murit tânãrã, la numai 24 de ani, ºi totuºi erao viaþã perfect realizatã, cãci misiunea încredinþatã ei deDumnezeu pe pãmânt fusese împlinitã. Nu-ºi amintea înajunul morþii sale sã-i fi refuzat ceva lui Dumnezeu.

Inutilã, în schimb, ºi nerealizatã este viaþa omului carese întoarce în veºnicie cu misiunea neîmplinitã, chiar dacãa trãit o sutã sau mai mult de o sutã de ani. Anii scriºipe morminte corespund numai parþial realitãþii. Vârstaexactã a omului este cea trãitã în conformitate cu voinþalui Dumnezeu. Pe mormintele celor mai mulþi oameni artrebui scrisã inscripþia lui Similis, curteanul imperial,care, dupã o viaþã agitatã ºi inutilã, trãitã la curte, ºi-apãrãsit stãpânul ºi s-a retras singur la þarã: „Aici zaceSimilis, care a fost într-adevãr bãtrân, dar a trãit numai7 ani”.

Câtã dreptate are Olivier Lacombe scriind aceste cu-vinte:

CONSUMMATUM EST! 409

Sunt morþi premature; spunând acest lucru, nu mã gân-desc la moartea persoanelor tinere, pentru cã, oricât descurtã ar fi o viaþã, poate fi suficientã pentru a duce lamaturitate un destin. Dar va fi cu adevãrat prematurã aceamoarte care nu ne va gãsi gata încã sã apãrem în faþa luiDumnezeu, care ne va surprinde în plinã devenire, nesi-guri de chipul nostru adevãrat, ºi nu la capãtul la care arfi trebuit sã ajungem.

„S-a împlinit!” Aceste cuvinte cu care Isus îºi dã su-fletul sunt iarãºi o invitaþie la reflecþie, spre a vedea dacãnu ne ducem viaþa în iluzie ºi ipocrizie. Sã stãm ºi sãnumãrãm bine; de câte ori pe zi ne rugãm: „Tatãl nostrucare eºti în ceruri... facã-se voia ta...”, acea voie a ta, pecare, iarãºi sã stãm ºi sã numãrãm bine, de câte ori pezi o nesocotim? E o mare mâhnire pentru un tatã cândîi spune copilului sã facã un lucru, iar copilul îi aruncã înfaþã: „Nu vreau”. Dar mai mare este mâhnirea când co-pilul îi spune: „Bine, fac”, dar apoi nu face nimic. Pentruun tatã, la mâhnirea neascultãrii, se adaugã aceea a min-ciunii ºi a ipocriziei. Isus are o parabolã în acest sens(cf. Mt 21,28-31): Un tatã are doi copii. Îi spune unuia:„Du-te ºi lucreazã în vie!” „Bine, mã duc”, ºi nu se duce.Îi spune ºi celuilalt: „Du-te ºi tu!” „Nu mã duc”, dar serãzgândeºte ºi se duce. Care a îndurerat mai mult inimatatãlui? Bineînþeles cã cel dintâi. Amândoi copiii s-au cãit:primul pentru cã a zis „da”; al doilea pentru cã a zis „nu”.

Aceastã parabolã trebuie sã ne dea mult de gânditnouã, care ne consacrãm viaþa lui Dumnezeu. Îi spunem„da” lui Dumnezeu, cu buzele, în rugãciune, dar viaþa ºifaptele sunt poate un continuu „nu”. Scriitorul italianA. Pronzati face aceastã observaþie:

Poate astãzi în Bisericã cei care spun un „da” superficial,într-un moment de entuziasm sau pietate sterilã, numaicu buzele, sunt mai de temut decât cei care spun „nu”, dar


care uneori se aratã mai buni, mai umani, mai corecþi decâtcei care spun „da”. ªi, de fapt, în decursul istoriei, cele maimulte lovituri le-a primit Biserica nu din partea necredin-cioºilor, ci din partea acelora care i-au spus „da” lui Dum-nezeu, dar nu cu viaþa, ci numai cu buzele.

Dumnezeu are un plan precis cu privire la întreagacreaþie, atât în cer, cât ºi pe pãmânt. Cerul, privit chiarsub aspect material, nu se abate de la planul voit deDumnezeu. În Cartea profetului Baruh gãsim aceastãadmirabilã descriere: „Stelele strãlucesc în locurile încare strãjuiesc ºi se bucurã. El le cheamã ºi ele rãspund:«Iatã-ne!», ºi strãlucesc de bucurie pentru cel care le-afãcut” (Bar 3,34-35).

Întrucât este locuinþa îngerilor, în cer, de asemenea,se împlineºte planul ºi voinþa lui Dumnezeu. De aceea,ne învaþã Isus sã ne rugãm: „facã-se voia ta, precum încer aºa ºi pe pãmânt”,

adicã [explicã sfântul Augustin], dupã cum îngerii care suntîn cer fiind, ataºaþi de tine (Doamne) ºi bucurându-se detine, împlinesc aceastã voinþã fãrã ca vreun nor sã le um-breascã inteligenþa, fãrã ca vreo mizerie sã stea în caleafericirii lor, tot aºa sã se împlineascã în sfinþii (creºtinii) caresunt pe pãmânt ºi care, în ceea ce priveºte trupul, au fostplãmãdiþi din pãmânt.

Dar iatã cã omul de pe pãmânt e singura fiinþã carepoate da peste cap voinþa Iui Dumnezeu. În voinþa saliberã stã toatã mãreþia ºi toatã tragedia omului. „Facã-sevoia ta”.

Dacã tu nu ai spune acest lucru [se întreabã sfântul Au-gustin], oare Dumnezeu nu ar face voinþa sa? Aminteºte-þice ai recitat în mãrturisirea de credinþã: Cred în Dumnezeu,Tatãl Atotputernicul. Dacã e atotputernic, de ce îl mai rogisã se facã voinþa lui? Ce înseamnã atunci: „facã-se voia ta?”


Înseamnã sã se facã în mine, ca sã nu mã împotrivesc voinþeisale. Deci ºi în acest punct tu te rogi în interesul tãu, nu înfavoarea lui Dumnezeu. Se va împlini, fãrã îndoialã, voinþalui Dumnezeu cu privre la tine, chiar dacã nu a fost împli-nitã de tine. Cãci nu numai cu privire la cei cãrora li sespune: „Veniþi, binecuvântaþii Tatãlui meu, moºteniþi împã-rãþia care a fost pregãtitã pentru voi de la crearea lumii...”(Mt 25,34), se va împlini voinþa lui Dumnezeu, pentru cadrepþii ºi sfinþii sã primeascã Împãrãþia, dar ºi cu privirela cei cãrora li se va spune: „Plecaþi de la mine, blestemaþilor,în focul cel veºnic pregãtit pentru Diavol ºi îngerii lui!”(Mt 2541), se va împlini voinþa lui Dumnezeu, pentru ca ceirãi sã fie osândiþi la focul cel veºnic.

Împlinirea voinþei lui Dumnezeu presupune adesea oluptã grea cu tine însuþi. O asemenea luptã a cunoscutºi sfântul Pavel, de vreme ce le scria galatenilor: „Cãcitrupul doreºte împotriva duhului, iar duhul împotrivatrupului: acestea se împotrivesc unul altuia...” (Gal 5,17).Acceptând voinþa lui Dumnezeu, acceptãm aceastã luptã,uneori dureroasã, fãrã de care însã nu se ajunge la liber-tatea sufleteascã.

Pãcatul prin care se încalcã voinþa lui Dumnezeu ecalea nemulþumirii ºi tristeþii în viaþã. Deschizând cucâtva timp în urmã o revistã venitã din strãinãtate, mi-acãzut sub ochi scrisoarea lãsatã în urmã de un bãrbatcare s-a sinucis la vârsta de 29 de ani. Spicuiesc din ea:

Am pierdut totul în viaþã, pentru cã nu am avut curajul,forþa sã mã împotrivesc rãului care mã conducea spre iad.Acum mã aflu într-un iad din care nu mai sunt în stare sãies. Dacã pe lumea cealaltã existã într-adevãr iadul, pe minepuþin mã sperie. De aceea... am decis sã pun capãt acesteiexistenþe pãmânteºti. De fapt, eu am murit în ziua de 22ianuarie 1986, zi în care un prieten mi-a înfipt pentru primadatã un ac în venã ºi a împins (drogul)... Înþepãtura unui


ac duce numai în trei locuri: la închisoare, la spitalul denebuni ºi la cimitir... Gata, ajunge cu aceastã agonie lungãºi lentã.

Orice pãcat înseamnã o plãcere trecãtoare care cere oaltã plãcere, adicã un drog inoculat în viaþa noastrã, caretransformã viaþa într-un infern, într-o agonie lungã ºilentã.

Singura cale spre fericire este împlinirea voinþei luiDumnezeu. Dacã voinþa lui Dumnezeu se face pe pãmântprecum în cer, comenteazã Origene, atunci pãmâtul numai este pãmânt, ci se transformã în paradis. Atunci,cu toþii suntem deja în cer.


„ÎÎnn mmââiinniillee ttaallee......”

Era cam pe la ora a ºasea ºi s-a fãcut întuneric pe tot pã-mântul pânã la ora a noua. Soarele s-a întunecat. Catape-teasma templului s-a sfâºiat la mijloc. Isus a strigat cu glasputernic: „Tatã, în mâinile tale încredinþez sufletul meu”.ªi spunând aceasta, ºi-a dat duhul (Lc 23,44-46).

Isus a ajuns la sfârºitul itinerarului sãu. Acum îºi aban-doneazã trupul, restituindu-l pãmântului din care fuseseluat, iar sufletul îl încredinþeazã celui cãruia îi aparþinede drept: lui Dumnezeu. Agonia, lupta s-a terminat. Isuseste de un calm, de o seninãtate plinã de maiestate. Aºaapare chipul lui întipãrit pe giulgiul din Torino. Pentrucine asistã la moartea unui om, clipa în care muribundulîºi dã sufletul este de o încãrcãturã emoþionalã extraor-dinarã. În clipa aceea, când sufletul omului se întâlneºtecu Dumnezeu, toþi cei prezenþi, din instinct, se aºazã îngenunchi ºi îºi þin rãsuflarea pentru a înregistra mo-mentul în care muribundul îºi pierde suflarea ºi sufletulîºi ia zborul spre Dumnezeu.

Momentul în care Isus îºi dã sufletul e încãrcat de oasemenea emoþie pentru mama sa, pentru Ioan, pentruofiþerul care comandã plutonul de execuþie, care îºi batepieptul vãzându-l cum moare, dar, mai ales, pentru Tatãlcare asistã cu inima strânsã de milã la moartea Fiului sãu.Nu v-aº dori sã vedeþi vreodatã un tatã care îi închideochii copilului sãu mort. Existã în muzeul „El Prado” dinMadrid un tablou extraordinar al lui El Greco, care repre-zintã acest moment sfâºietor. Tatãl, auzind strigãtul pu-ternic al Fiului sãu pe cruce, pare tulburat. În privireasa se vede o duioºie miºcãtoare. Susþine cu atâta milã

trupul Fiului sãu care moare ºi care se abandoneazã cuo nobleþe aleasã în mâinile sale, încât lasã impresia cãabia în acest moment Tatãl descoperã negrãitele sufe-rinþe ale Fiului ºi parcã se cãieºte cã l-a trimis la un ase-menea martiriu. Deasupra, Duhul Sfânt, în formã deporumbel, revarsã luminã asupra Calvarului lipsit delumina soarelui. Toatã Biserica e prezentã la moartealui Isus. La dreapta, o figurã femininã se apleacã spreel: e Biserica pãmânteascã reprezentatã prin Maria. Lastânga, Biserica cereascã: îngerii ºi sfinþii.

Isus, scoþând un strigãt puternic, ºi-a dat duhul. Dece a scos un strigãt puternic? Cauza morþii lui Isus afost ruperea inimii, sfâºierea muºchiului interior (a mio-cardului), lucru care se întâmplã extrem de rar, numaila muribunzii a cãror suferinþã ajunge la paroxism. Me-dicii au observat cã aceºti muribunzi, în momentul ruperiiinimii, scot un strigãt puternic ºi apoi îºi dau duhul. Darpe lângã aceastã explicaþie de ordin biologic, strigãtul luiIsus mai are douã semnificaþii mult mai importante.

Mai întâi, strigãtul lui e o poruncã datã trupului de a-ielibera sufletul. Moartea e o a doua naºtere, în care su-fletul iese din trup cu greutate ºi suferinþã, ca ºi copiluldin sânul mamei la prima naºtere. Îmi amintesc de moar-tea bunicii mele. Zile la rând a stat în agonie, perfectlucidã, asistatã de rugãciunile celor din familie ºi ale ve-cinilor. Singura suferinþã era aceea cã nu putea sã moarã.Nu ieºea sufletul din ea. În ultima zi a cerut sã fie datãjos din pat ºi culcatã pe pãmântul gol, ca sã poatã muri.În cazul lui Isus, pentru a muri, pentru a-ºi scoate cu vio-lenþã sufletul din trup, a fost necesarã o decizie durã avoinþei sale. A scos un strigãt puternic. Moartea lui Isusa fost un act voluntar, o moarte acceptatã. El însuºi spu-sese: „De aceea mã iubeºte Tatãl, pentru cã îmi dau viaþapentru ca s-o iau din nou. Nimeni n-o ia de la mine, ci eu

„ÎN MÂINILE TALE...” 415

o dau de la mine însumi. Am putere sã o dau ºi am puteresã o iau din nou” (In 10,17-18).

Un mare teolog din secolul al XVI-lea, cardinalul Gae-tano, remarcã urmãtorul lucru:

Moartea martirilor nu e un sacrificiu, un martiriu, decât însensul spiritual, metaforic al cuvântului. Numai moartealui Isus este un sacrificiu sau un martiriu în sens propriu.Moartea martirilor este voluntarã în sensul cã acceptã sãmoarã pentru cauza lui Dumnezeu, dar nu stã în puterealor sã moarã sau sã nu moarã. În schimb, moartea lui Cristosa depins numai de voinþa sa.În al doilea rând, strigãtul puternic pe care l-a scos

Isus în momentul morþii este un strigãt de biruinþã. Estrigãtul de victorie pe care îl scoate soldatul care faceprima breºã în zidul cetãþii asediate, care arboreazã celdintâi drapelul pe acoperiºul cetãþii cucerite. Isus, în mo-mentul în care ºi-a dat sufletul, a fãcut o spãrturã înzidul morþii, în zidul fãcut de Satana ºi de pãcat întreDumnezeu ºi om. Satana e învins, pãcatul este învins,cei care se considerã soldaþi ai lui Cristos pot intra prinaceastã spãrturã fãcutã în zidul morþii pe urmele sale,victorioºi, fãrã teama de moarte. Acest gând îl explicã atâtde clar Scrisoarea cãtre Evrei:

Cum însã copiii au acelaºi sânge ºi aceeaºi carne, a devenitºi el [Cristos] pãrtaº cu ei pentru ca, prin moarte, sã reducãla neputinþã pe cel care avea puterea morþii, adicã pe Dia-vol, ºi sã-i elibereze pe aceia care, de frica morþii, toatã viaþalor erau reduºi la sclavie” (Evr 2,14-15).

Grecii din antichitate puneau în gura mortului o mo-nedã cu care sã-i plãteascã barcagiului, Caron, obolulca sã-l treacã peste râul Styx ºi sã poatã ajunge în þinutulumbrelor, în Câmpiile Elizee. Isus a devenit ºi barcagiuºi obol. Pe limba muribundului e aºezat viaticul – me-rindea de drum –, obolul, ostia, trupul lui Isus euharistic,


înviat ºi glorificat. El este cel care îi conduce sufletul spreîmpãrãþia în care a intrat el victorios cel dintâi. „În casaTatãlui meu sunt multe locuinþe... Mã duc sã vã pre-gãtesc un loc. ªi, dupã ce mã voi duce ºi vã voi pregãtiun loc, voi veni din nou ºi vã voi lua la mine, pentru casã fiþi ºi voi acolo unde sunt eu” (In 14,2-3).

Ca ºi agonia lui Isus, agonia noastrã va fi mai multsau mai puþin dureroasã. În schimb, ultima clipã, cândne vom da sufletul, poate fi înspãimântãtoare sau poatefi calmã ºi seninã, aºa cum a fost ultima clipã a lui Isus.Groaza sau bucuria în clipa întâlnirii sufletului cu Dum-nezeu se imprimã adesea pe chipul mortului. De aceea,lumea vine la înmormântare cu tot dinadinsul sã vadãdacã mortul e urât sau frumos. Sunt morþi într-adevãrfrumoºi, nu te sperii când îi priveºti, parcã nu sunt morþi,parcã dorm. Cu o zi înainte de a muri, sfânta Tereza aPruncului Isus spunea:

Mi-e teamã sã nu fi avut teamã de moarte. Dar nu am teamãde ce va fi dupã moarte ºi nu regret viaþa, o, nu! Îmi spu-neam numai cu un fel de preocupare: ce este aceastã sepa-rare misterioasã a sufletului de trup? ªi când mi-a venitprima datã acest gând, m-am aruncat în braþele lui Dum-nezeu.

În momentul când Tereza ºi-a dat sufletul, pe faþa eis-a întipãrit o seninãtate ºi o frumuseþe suprafireascã.Doi trandfiri i s-au întipãrit pe obraji.

Cealaltã bunicã a mea a murit în bisericã, într-o dimi-neaþã, pe când fãcea mulþumirea dupã împãrtãºanie.Când celelalte femei au vrut sã iasã din bancã, au aten-þionat-o sã facã loc. Atunci au observat cã este moartã.Aºezatã în sicriu, pãrea cã doarme. Obrajii îi deveniserãrumeni. Toþi spuneau cã parcã e o fatã mare. Avea 83 deani.


Noi nu avem nimic altceva de fãcut pe pãmânt decâtsã ne pregãtim pentru clipa când ne vom da sufletul. Cesã facem pentru ca aceastã clipã sã fie seninã ºi fericitã?

În primul rând, un act voluntar de acceptare antici-patã a morþii, ca în cazul lui Isus. O moarte anticipatãanuleazã frica de moarte. Un om care þine la banii lui trã-ieºte toatã viaþa cu frica de hoþi. ªi dacã nu cedeazã laei nici când e atacat, urmeazã lovituri, suferinþe, poatemoartea. Dar dacã spune anticipat: îi cedez deja de bunã-voie primului hoþ, s-a eliberat deja de orice teamã. E so-luþia lui Soljeniþîn, pe care o propune în Jurnalul fericiriiN. Steinhardt, evreul convertit în închisoarea comunistã,soluþie care ne elibereazã nu numai de frica de moarte,ci de orice fricã în viaþã:

Ea constã, pentru oricine pãºeºte peste pragul Securitãþiisau al altui organ analog de anchetã, în a-ºi spune cu hotã-râre: în clipa aceasta chiar mor. Îi este permis a-ºi vorbi,consolându-se: Pãcat de tinereþele ori vai de bãtrâneþelemele, de nevasta mea, de copiii mei, de mine, de talentul oride bunurile ori puterea mea, de iubita mea, de vinurile pecare n-am sã le mai beau, de cãrþile pe care n-am sã le maicitesc, de plimbãrile pe care n-am sã le mai fac, de muzicape care n-am s-o mai ascult etc. etc. etc. Dar ceva e sigur ºiireparabil: de-acum încolo sunt un om mort. Dacã gândeºteaºa neºovãitor, insul e salvat. Nu i se mai poate face nimic.Nu mai are cu ce fi ameninþat, ºantajat, amãgit, îmbrobodit.De vreme ce se considerã mort, nimic nu-l mai sperie, nu-lmai poate îmbrobodi, atrage, aþâþa... Nu mai are – fiindcãnu mai sperã, fiindcã a ieºit din lume – dupã ce jindui, cepãstra sau redobândi, pe ce îºi vinde sufletul, liniºtea, onoa-rea. Nu mai existã monedã cu care sã-i poatã fi achitat pre-þul trãdãrii. Se cere însã, fireºte, ca hotãrârea sã fie fermã,definitivã. Te declari decedat, primeºti a te învoi morþii...

În al doilea rând, o viaþã de sinceritate, de transpa-renþã totalã. Este promisiunea lui Isus: „Fericiþi cei cu


inima curatã, pentru cã ei îl vor vedea pe Dumnezeu”(Mt 4,8). Curat cu inima nu se referã, în primul rând, lavirtutea castitãþii. Curat cu inima înseamnã neames-tecat cu minciunã, cu ipocrizie, cu falsitate, cu duplicitateîn faþa lui Dumnezeu ºi a oamenilor. Ca vinul curat, caree curat fiindcã nu e amestecat cu apã. Cine e curat cuinima, în clipa morþii, îl vede imediat pe Dumnezeu, fãrãa mai trece prin purgator.

În al treilea rând, o viaþã care, clipã de clipã, e trãitãdin iubire faþã de Dumnezeu. În acest caz, ultima clipã,ultimul act al vieþii, moartea, nu poate fi un act de spaimã,ci tot un act de iubire. Explicã atât de frumos sfântulFrancisc de Sales: „Cine a trãit în iubire moare în iubire,în exerciþiul iubirii, nu în inconºtienþã, ca o fiarã lovitãmortal. Iubirea îl pãtrunde treptat, îl loveºte în centrulinimii atât de puternic, încât îi împinge sufetul afarã dintrup”.

Chiar în ziua morþii sale, sfânta Tereza a PrunculuiIsus se destãinuia: „Cele mai mici dorinþe ale mele s-aurealizat. În acest caz, cea mai mare dorinþã, aceea de amuri din iubire, va trebui sã se realizeze”. Câteva ore maitârziu, cu ochii la rãstignit, avea sã rosteascã ultimelecuvinte: „Ah, îl iubesc! Dumnezeul meu, te iubesc!”

În sfârºit, o încredere nelimitatã în îndurarea lui Dum-nezeu. S-o ascultãm din nou pe Tereza cea Micã pe patulde moarte:

S-ar putea crede cã am o încredere atât de mare în bunã-tatea lui Dumnezeu pentru cã nu am comis niciodatã unpãcat de moarte. Maicã, spuneþi la toatã lumea, cã, dacã aºfi sãvârºit toate crimele posibile, aº avea întotdeauna aceeaºiîncredere, aº considera cã aceastã mulþime de ofense ar fica o picãturã de apã aruncatã într-o grãmadã de cãrbuniaprinºi.


In manus tuas, Domine, commendo spiritum meum(„În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu”).Aceste cuvinte le rostim în fiecare searã la Completoriu,la rugãciune înainte de culcare. Fiecare zi, cu o dimineaþãºi o searã, înseamnã o naºtere ºi o moarte. În seara fie-cãrei zile, ca ºi în seara vieþii noastre, toate vinovãþiilecomise, toate ofensele aduse Dumnezeului iubirii, vor fiprezente în faþa ochilor noºtri. Doamne, nici noaptea,nici moartea sã nu mã surprindã fãrã cãinþã în inimã!Mai ales moartea, redând trupul pãmântului din care afost luat, sã încredinþeze sufletul meu în mâinile tale,Doamne!


„„IIaatt-oo ppee mmaammaa ttaa!!””

Aºadar, vãzând Isus cã stãtea acolo mama lui ºi uceniculpe care îl iubea, i-a spus mamei: „Femeie, iatã-l pe fiul tãu!”Apoi, i-a spus ucenicului: „Iat-o pe mama ta!” ªi, din ceasulacela, ucenicul a luat-o acasã la el (In 19,26-27).

Trei ore Calvarul a rãmas învãluit în întuneric, timpîn care viaþa lui Isus rãstignit pe cruce s-a scurs picãturãcu picãturã. Stând la picioarele crucii, Maria îºi va fiamintit de cuvintele profetului Amos: „În ziua aceea,spune Domnul Dumnezeu, voi face sã asfinþeascã soarelela amiazã ºi voi întuneca pãmântul ziua în amiaza mare,voi preface sãrbãtorile în jale ºi toate cântãrile în bocetepentru morþi”(Am 8,9-10).

„Iatã-l pe fiul tãu!”... „Iat-o pe mama ta!”. „Isus – no-teazã sfântul Ioan Gurã de Aur – de pe cruce o încredin-þeazã pe mama sa ucenicului pentru a ne învãþa cã pânãla ultima suflare trebuie sã avem grijã de pãrinþii noºtri”.E adevãrat cã în cuvintele lui Isus de pe cruce trebuiesã vedem un gest delicat de iubire faþã de mama sa, pecare o pãrãseºte, ºi faþã de ucenicul pe care îl iubea ºi pecare îl lasã cumva orfan. Dar nu ne putem limita la unsimplu gest de dragoste familialã, ci trebuie sã desco-perim în ele un înþeles mult mai profund. În fond, niciIoan, nici Maria nu rãmâneau chiar pe drumuri. Chiarpe Calvar, Ioan o avea alãturi pe mama sa, Salome, iarMaria avea lângã ea o rudã – sorã sau veriºoarã, nu se ºtieprecis – care se numea tot Maria, soþia lui Cleofa.

Naºterea ºi Calvarul sunt cele douã evenimente în careEvanghelia îi acordã Mariei un loc cu totul special. Laprimul eveniment legat de întrupare, Maria devine mamãa lui Isus în înþelesul biologic al cuvântului. Apoi ea dis-pare de pe scenã. Nu-l stinghereºte câtuºi de puþin pe

Fiul lui Dumnezeu în îndeplinirea misiunii sale. În timpulvieþii publice, cu excepþia întâmplãrii de la Cana, evan-gheliºtii pãstreazã o tãcere desãvârºitã, ºi apoi Mariaapare din nou pe Calvar. Apare pentru a-ºi completa fun-cþia sa maternã, adãugând la maternitatea biologicã ma-ternitatea spiritualã, pentru a naºte, dupã ce îl nãscusepe Cristos, capul, ºi membrele acestui cap, pe cei ce aveausã devinã fraþi cu Cristos. Numai dupã aceastã a douanaºtere a Mariei, Isus îi poate numi pe ucenici fraþi: „Mer-giþi ºi daþi de ºtire fraþilor mei sã meargã în Galileea ºiacolo mã vor vedea” (Mt 27,10).

„Iatã-l pe fiul tãu!”... „Iat-o pe mama ta!” În acel mo-ment, Maria ne-a nãscut pe toþi. Ioan, în acel moment,era simbolul ºi reprezentantul întregii omeniri. Un epis-cop oriental din secolul al IX-lea, Gheorghe de Nicomedia,parafrazeazã astfel cuvintele lui Isus spuse mamei sale:

Tu, mamã, îl ai lângã tine pe prietenul meu, care ºi-a odih-nit capul pe pieptul meu. Prin el þi-i încredinez þie pe cei-lalþi ucenici ai mei. ªi cât timp voi vrea ca tu sã trãieºtiºi sã rãmâi împreunã cu ei, tu le vei oferi în locul meuprezenþa ta trupeascã. Fii pentru ei tot ceea ce, dinnaturã, sunt mamele pentru fiii lor, sau, mai exact, ceeace aº fi fost eu cu prezenþa mea, iar ei vor fi pentru tineniºte copii supuºi. Ei îþi vor da respectul cuvenit mameilui Dumnezeu ºi, aºa cum eu am ajuns la ei prin tine, totaºa, ei prin tine sã ajungã la mine.

„Iatã-l pe fiul tãu!” Maria îl primeºte pe Ioan în locullui Isus, „pe servitor în locul Stãpânului, pe ucenic înlocul Învãþãtorului, pe fiul lui Zebedeu în locul Fiului luiDumnezeu, un simplu om în locul Dumnezeului ade-vãrat” – spunea sfântul Bernard.

„Iat-o pe mama ta!” Gest de dumnezeiascã generozi-tate. Sfântul Benedict Labre se apleacã ºi culege pietreleascuþite cu care s-a aruncat asupra lui ºi care au fãcut sã-i


tâºneascã sânge din gleznã. Le sãrutã ºi le aºazã lângãzidul unei case din Bari, dupã care îºi continuã drumul.Aºa se rãzbunã sfinþii, dupã exemplul lui Isus care, aco-perit de rãni ºi sânge, dupã ce soldaþii i-au împãrþit chiarºi hainele, nemaiavând ce sã le dea oamenilor care l-aurãstignit prin pãcatele lor, le-o oferã în dar pe mama sa.La cuvintele rostite de Isus s-a realizat, într-adevãr, aceastãmaternitate spiritualã. Nu e vorba de o ficþiune literarã.Cuvântul Iui Isus realizeazã întotdeauna ce exprimã.Când la Naim atinge nãsãlia pe care e purtat mortul ºispune: „Tinere, îþi zic, scoalã-te!” (Lc 7,14), mortul sescoalã. Când în casa lui Iair o prinde de mânã pe fetiþã ºiîi spune: „Fetiþã,îþi spun, scoalã-te!” (Mc 5,41), moartase scoalã. Când la Betania strigã: „Lazãr, vino afarã!”(In 11,43), Lazãr apare la uºa mormântului. La fel, cândIsus spune pe cruce: „Iatã-l pe fiul tãu!”... „Iat-o pe mamata!” (In 19,26.27), Maria devine cu adevãrat mama celorrãscumpãraþi cu sângele sãu. Atunci ea naºte noul poporal lui Dumnezeu, aºa cum prezisese profetul Isaia:

Înainte ca sã simtã dureri a nãscut ºi înainte ca sã simtãsuferinþele a dat naºtere unui fiu. Cine a auzit vreodatãaºa ceva? Se poate naºte oare o þarã într-o zi? Se poatenaºte un neam aºa, dintr-o datã? Abia au apucat-o muncileºi fiica Sionului ºi-a nãscut fiii” (Is 66,7-8).

Ca orice maternitate, maternitatea Mariei pe Calvara fost o maternitate dureroasã. Ne-a nãscut de fii ai sãiîn suferinþã. Maria, dupã cum ne învaþã Conciliul, a fostasociatã cu Cristos la lucrarea de mântuire a lumii; aso-ciatã pe tot parcursul istoriei mântuirii. Deja în VechiulTestament, în care se pregãteºte venirea lui Mesia, Mariaeste prevestitã împreunã cu Cristos chiar din primelecapitole ale Genezei. În Noul Testament, în timpul vieþiipãmânteºti a lui Isus, Maria, mama sa, e unitã printr-o

„IAT-O PE MAMA TA!” 423

legãturã de nedesfãcut cu Fiul ei în lucrarea de mân-tuire a omenirii. E mereu alãturi de el: de la Betleemla Cana, de la Cana la Calvar, de pe Calvar pe MunteleMãslinilor, în ziua înãlþãrii ºi în Cenacol la Rusalii. Dar,mai ales, rãmâne unitã cu Fiul ei pe Calvar: se roagãîmpreunã cu el, se supune voinþei Tatãlui împreunã cuel, se sacrificã ºi suferã împreunã cu el, îi oferã Tatãluirodul trupului sãu, ca ispãºire pentru pãcatele lumii.Odatã înãlþat la cer, Maria nu renunþã la funcþia sa deîmpreunã-rãscumpãrãtoare, ci mijloceºte în unire cuCristos, implorând toate harurile necesare, pentru ca fiiiei sã ajungã alãturi de ea în cer.

Maria este împreunã-rãscumpãrãtoare a întreguluineam omenesc nu în sensul cã i se substituie lui IsusCristos, sau sacramentelor, sau faptelor bune pe care tre-buie sã le facã orice om care vrea sã intre în viaþa veºnicã,nici în sensul cã ea ar fi asociatã la lucrarea de mântuireîn mod complementar sau paralel cu Isus Cristos, ci de-pinzând total de Isus Cristos ºi beneficiind ea însãºi, înprimul rând, de rãscumpãrarea înfãptuitã de Fiul ei.Nu s-ar putea spune cã Isus face 90% pentru mântuireanoastrã, Maria 9%, iar noi 1%. Aºa cum noi nu putem facenimic fãrã Isus, nici mãcar 1%, tot aºa, nici sfânta Fecioarãnu poate sã facã nimic farã Isus, nici 9%. Trebuie spus aºa:Isus Cristos face 100% pentru mântuirea noastrã, ca fiindcauza principalã, sfânta Fecioarã face 100% pentru mân-tuirea noastrã, dar în calitate de colaboratoare, total de-pendentã de Cristos ºi subordonatã lui.

Pentru a înþelege acest lucru, sã ne gândim la imagineaviþei ºi a mlãdiþei, despre care ne vorbeºte Isus în Evan-ghelie (cf. In 15,1-6). Viþa nu produce nici un strugure fãrãmlãdiþã, nici mlãdiþele fãrã viþã. Viþa e cauza principalã,mlãdiþele, cauza intermediarã. Rodul, adicã strugurele,e produs în întregime atât de viþe, cât ºi de mlãdiþe. Sau,


o altã imagine: scriitorul ºi tocul. Nu se poate spune cãscriitorul scrie 90%, iar tocul 10%. Tocul fãrã scriitornu scrie nimic, iar scriitorul farã toc iarãºi nu scrie nimic.Scriitorul, fiind cauza principalã, scrie 100%, iar tocul,fiind cauzã intermediarã, depinzând de scriitor, scrie, deasemenea, 100%. Maria coopereazã la mântuirea noastrã100%, nu ca un instrument orb ºi inconºtient, cum estetocul în mâna scriitorului, ci ca un instrument liber, con-ºtient, ce a acceptat în mod deliberat sã devinã instrument.

A nu cunoaºte rolul ºi misiunea Mariei în opera de mân-tuire a lumii înseamnã a nu cunoaºte propria noastrãmisiune. Orice creºtin, rãmânând unit cu Cristos prinsuferinþã, prin rugãciune, prin supunere totalã la voinþaTatãlui, este colaborator ºi contribuie l00% la mântuirealumii. Isus, capul, a suferit pentru mântuirea lumii; toþicei care formeazã trupul sãu mistic sunt împreunã-rãs-cumpãrãtori ai lumii. Aceasta este legea apostolatuluila care suntem chemaþi cu toþii. Când un membru altrupului lui Cristos se sustrage de la aceastã misiune,ceva lipeºte în opera de mântuire a lumii. Aºa trebuieînþelese cuvintele sfântului Pavel: „Acum mã bucur însuferinþele mele pentru voi ºi împlinesc ceea ce lipseºtesuferinþelor lui Cristos în trupul meu pentru trupul sãu,care este Biserica” (Col 1,24).

„Iat-o pe mama ta!” Maria a devenit pe Calvar mamanoastrã, a fiecãruia. Privind-o acum, sã lãsãm inima noas-trã sã se bucure, adresându-i aceste cuvinte ale poetuluiPaul Claudel: „Mamã a lui Isus Cristos, nu vin sã mã rog.Nu am nimic sã-þi ofer, nimic sã-þi cer. Vin, mamã, doarsã te privesc. Sã te privesc ºi sã plâng de bucurie la gândulcã sunt fiul tãu...”.

„IAT-O PE MAMA TA!” 425

MMIISSTTEERREELLEE DDEE SSLLAAVVÃÃ

LLaannþþuull MMaaiicciiii DDoommnnuulluuii

Deoarece luna sfântului Rozariu începe cu memorialiturgicã a sfintei Tereza a Pruncului Isus, aº introduceaceastã meditaþie cu câteva fraze ale sfintei Tereza:

A sosit luna octombrie. Biserica îi cheamã pe fiii ei sã reciteîmpreunã frumoasa rugãciune a Rozariului. Cine ar puteasã descrie farmecul pe care aceastã lunã îl are pentru oricesuflet creºtin? În timp ce natura obositã se pregãteºte sãintre în amorþire, inimile par sã recapete o nouã energiepentru a celebra laudele Reginei cerului.

Intrãm în al treilea an în care ne ocupãm în meditaþiade sâmbãtã de aceastã rugãciune. Poate ar trebui sã maischimbãm tema, am început sã obosim – eu vorbind, voiascultând mereu, mereu acelaºi subiect. N-avem voie sãobosim atâta vreme cât Diavolul nu oboseºte în încercareasa de a le smulge creºtinilor rozariul din mâini sau, celpuþin, de a provoca descurajare ºi confuzie în minþile celorcare îl recitã.

Un foarte cunoscut exorcist italian din zilele noastre,Pellegrino Ernetti, benedictin, într-o carte recentã, inti-tulatã Cateheza Satanei, prezintã declaraþii fãcute de Dia-vol prin gura celor posedaþi, din care rezultã ce-i place ºice nu-i place duhului necurat. Printre altele, spune:

Urãsc Rozariul... Unealta prãpãditã ºi murdarã a femeii ace-leia e pentru mine ca un ciocan care îmi striveºte capul...E invenþia falºilor creºtini care nu mã ascultã pe mine, deaceea o urmeazã pe muierea aceea! Sunt falºi, sunt falºi...în loc sã mã asculte pe mine, cel care stãpânesc pãmântulîntreg, aceºti falºi creºtini merg sã se roage acelei muieri,cea dintâi duºmancã a mea, cu unealta aceea... ah, cât rãu

îmi fac... (urlete de durere).... Cel mai mare rãu al acestuitimp, pentru mine e prezenþa continuã (apariþiile) aceleimuieri... în lumea întreagã... apare la toate naþiunile ºi mãprigoneºte smulgând din mâinile mele atâtea suflete... miiºi mii... pentru a asculta falsele ei mesaje... Din fericire, mãapãrã episcopii ºi preoþii mei, care nu cred în acea femeienetrebnicã... nu cred ºi, astfel, creeazã confuzie... cumse-cade, cumsecade aceºti apostoli ai mei...

De ce atâta înverºunare a Satanei împotriva Roza-riului? Cel mai frumos rãspuns la aceastã întrebare estecel pe care ni-l dã Paul Claudel, marele poet francez con-vertit. Explicând cuvintele Apocalipsei:

Apoi am vãzut un înger coborându-se din cer ºi având înmâna lui cheia abisului ºi un lanþ mare. El l-a prins pe dra-gon ºi ºarpele strãvechi care este Diavolul ºi Satana ºi l-alegat pentru o mie de ani. Apoi l-a aruncat în abis, l-a închisºi a pus sigiliul ca sã nu mai înºele naþiunile pânã la împli-nirea celor o mie de ani. Dupã aceea, trebuie sã fie dezlegatpentru puþin timp (Ap 20,1-3),

poetul vede în „lanþul” acela mare rozariul cu care Sa-tana este legat pentru o mie de ani, adicã pentru un timpfoarte îndelungat. Apoi lanþul se va desface ºi Diavolulva fi lãsat slobod pentru puþinã vreme. Iar noi ne aflãmîncã în aceastã puþinã vreme. Acum vreo sutã de ani înurmã, papa Leon al XIII-lea, în celebra sa vedenie, îl vedeape Satana scãpat din lanþ ºi fãcând ravagii în lume pe operioadã de o sutã de ani.

Una dintre tacticile cele mai periculoase pe care Dia-volul le foloseºte împotriva Rozariului este acest gând pecare încearcã sã-l insinueze: ce rost are sã mai pierzivremea cu asemenea devoþiuni învechite, depãºite, me-dievale? Noi trebuie sã ajungem la Dumnezeu prin fraþiinoºtri, care trebuie ajutaþi. Nu e mai folositor sã mun-ceºti o jumãtate de orã în favoarea aproapelui nevoiaº

MISTERELE DE SLAVÃ428

decât sã depeni o jumãtate de orã rozariul? ªi aºa nepoate transforma din creºtini în filantropi. Filantropia,acea falsã slujire a aproapelui, care ascunde, în fond, lipsade credinþã în supranatural. Þinta atacurilor duºma-nului este, aºadar, credinþa.

Rozariul e, în primul rând, o ºcoalã a credinþei. OriceRozariu, bine recitat, este o lecþie de credinþã pe care ne-oþine mama noastrã cereascã. Un cardinal din zilele noas-tre, trecut prin cele mai înalte ºcoli de teologie ale Bise-ricii, face aceastã mãrturisire:

ªi totuºi, cea mai bunã profesoarã a mea de teologie rã-mâne tot mama. Ce ne spun profesorii de teologie iese dinmintea lor mai mult sau mai puþin inteligentã. Ce ne spunemama iese din inimã. „Maria însã pãstra toate aceste cu-vinte, meditându-le în inima ei” (Lc 2,19) – e vorba de mis-terele de bucurie.

Conciliul subliniazã cã Maria continuã sã coopereze cudragoste de mamã la naºterea ºi formarea credincioºilor.Aceastã grijã maternã se aratã mai ales când recitãm Ro-zariul. Rozariul este o sintezã a întregului mister al mân-tuirii, deci al întregii credinþe. E Crezul transformat înrugãciune, cum îl defineºte cardinalul Newman. El re-flectã nucleul central al predicãrii credinþei de cãtre apos-toli, aºa cum apare în Scrisoarea cãtre Filipeni, în caresfântul Pavel spune cã Cristos a venit în mijlocul nostru,Cristos a suferit ºi a murit pentru noi, Cristos a înviat ºise aflã în gloria Tatãlui (cf. Fil 2,5-11).

Misterele de bucurie, de durere, de slavã, de luminãpe care le-a trãit Maria, noi le retrãim împreunã cu eaatunci când ne rugãm Rozariul. Nu ne gândim doar laaceste mistere ca la niºte evenimente ale trecutului, ci lecontemplãm împreunã cu ea în prezent. A contempla în-seamnã a privi împreunã cu admiraþie ºi emoþie. Italieniinu spun meditãm, ci contemplãm: în al treilea mister de

LANÞUL MAICII DOMNULUI 429

bucurie contemplãm naºterea lui Isus, în al cincilea mis-ter de durere contemplãm rãstignirea ºi moartea lui Isus,în al treilea mister de slavã contemplãm coborârea Du-hului Sfânt.

O penitentã, dupã spovadã, îi prezintã lui Padre Piodificultatea pe care o are cu privire la recitarea Rozariului,neºtiind ce trebuie sã facã: sã se gândeascã la Bucurã-te,Marie sau la misterul enunþat? Padre Pio îi rãspunde:

Atenþia trebuie îndreptatã spre Bucurã-te, Marie, adicãspre salutul pe care îl adresezi Fecioarei, dar fãrã a pierdedin vedere misterul pe care îl contempli. Ea a fost prezentãîn toate misterele, a participat la toate cu iubire ºi durere.Ea participã în continuare la ele când recitãm Rozariul.

Rãspunsul e perfect. În al doilea rând, Rozariul este rugãciunea celor umili

ºi o lecþie permanentã de umilinþã. E o rugãciune mono-tonã, cu cuvinte care se repetã mereu, fãcutã anume pen-tru fiinþele simple ºi umile, care, asemenea Mariei, îºi trã-iesc zilele în monotonia unei vieþi simple, care nu iese înevidenþã cu nimic extraordinar, în care aceleaºi fapteºi ocupaþii mãrunte se repetã mereu.

Existã o veºnicã problemã ºi o veºnicã obiecþie: Ro-zariul e o rugãciune monotonã, de aici, distracþii, uscã-ciune. Aici poate fi la mijloc mândria. Trebuie sã fie cinevaextraordinar de orgolios ca sã pretindã cã e capabil sã seroage fãrã distracþii. Omul este ce este ºi trebuie sã nerecunoaºtem vulnerabilitatea ºi slãbiciunea. Dumnezeune cere perfecþiunea care constã în a îndepãrta distrac-þiile voluntare, ºi nu perfecþionismul, adicã iluzia cã pu-tem elimina total distracþia la rugãciune, iluzie care senaºte din mândria noastrã. ªi tot mândrie este a credecã efectul rugãciunii depinde de ce realizeazã omul prinefortul sãu, ºi nu de bunãtatea lui Dumnezeu, care ºtie


ce avem nevoie mai înainte de a-i cere noi. E forte instruc-tivã rugãciunea unui credincios al lui Vishnu:

Doamne, îþi cer iertare pentru trei greºeli mari: mai întâi,pentru cã am mers în pelerinaj la nenumãratele tale sanc-tuare, uitând cã tu eºti pretutindeni; în al doilea rând,pentru cã þi-am implorat atât de des ajutorul, uitând cãtu eºti mai preocupat de binele meu decât sunt eu însumi;ºi, în sfârºit, pentru cã îþi cer acum iertare, ºtiind prea binecã pãcatele mi-au fost iertate deja înainte de a le comite.

În sfârºit, Rozariul este expresia, semnul iubirii. Cânde vorba de o iubire autenticã, nu mai poate fi vorba demonotonie, de plictisealã ºi ariditate sufleteascã. Cei carese iubesc cu adevãrat nu se plictisesc sã-ºi repete de o sutãºi de o mie de ori pe zi acelaºi lucru: „Te iubesc!” Dacãam avea o iubire autenticã faþã de sfânta Fecioarã, dacãrugãciunea noastrã ar fi un dialog personal cu Dum-nezeu, cu Isus, cu Maica Domnului, ºi nu un monologcu noi înºine, ar dispãrea ºi monotonia, ºi plictiseala, ºirutina, ºi cea mai mare parte dintre distracþiile la rugã-ciune.

Iatã un exemplu despre felul cum putem lupta împo-triva distracþiilor la rugãciune atunci când rugãciuneanu e monolog, ci dialog personal cu Dumnezeu, cu sfântaFecioarã. Fostul preºedinte al Italiei, Oscar Luigi Scalfaro,creºtin profund care se împãrtãºeºte zilnic, a fãcut uce-nicia la marele om politic Alcide de Gasperi, cel care asalvat Italia de comunism dupã ultimul Rãzboi Mondial.Povesteºte Scalfaro despre De Gasperi:

Se împãrtãºea zilnic, dar avea multe distracþii la rugãciune,chiar la împãrtãºanie, mai ales pe când era ºeful guver-nului. Când era mai concentrat la rugãciune, atunci îi ve-neau în minte ba Rusia, ba America. Dar în loc sã spunã:piei de la mine, Rusie, piei de la mine, Americã, spunea: ia

LANÞUL MAICII DOMNULUI 431

veniþi încoace! Doamne, vezi, eu sunt ºeful guvernului. Daruite cã ruºii aceºtia nu mã lasã în pace la rugãciune, îmidau bãtaie de cap, ia vezi cum mã poþi ajuta, vezi ce faci cuei. În loc sã-l îndepãrteze pe Dumnezeu din preocupãrile sale,îl ruga sã-i dea o mânã de ajutor. Îi prezenta preocupãrilesale, temerile sale. Apoi îºi continua rugãciunea.

O metodã utilã ºi pentru noi, bineînþeles, nu în rugã-ciunile comunitare, ci în cele personale.

Am început aceastã meditaþie cu cuvintele sfintei Te-reza a Pruncului Isus, o închei tot cu cuvintele ei:

Cu Rozariul se poate obþine totul. Potrivit unei încântã-toare imagini, el este ca un lanþ lung, care leagã cerul depãmânt; un capãt este în mâinile noastre, celãlalt este înmâinile sfintei Fecioare. Cât timp se va recita Rozariul,Dumnezeu nu va putea pãrãsi lumea, deoarece aceastã rugã-ciune are putere asupra inimii lui. E ca un ferment carepoate regenera pãmântul. Dulcea reginã a cerului nu-i poateuita pe fiii sãi, care, fãrã întrerupere, repetã laudele sale.Rozariul este ca fumul de tãmâie ce se înalþã la picioareleCelui Atotputernic. Maria îl restituie de îndatã pãmântuluica pe o rouã binefãcãtoare care învioreazã inimile. Nu existão rugãciune mai plãcutã lui Dumnezeu decât Rozariul.


PRIMUL MISTER

ÎÎNNVVIIEERREEAA LLUUII IISSUUSS

MMaarriiaa rrããmmâânnee nneecclliinnttiittãã îînn ccrreeddiinnþþãã

Dupã ce a cumpãrat un giulgiu, l-a luat jos, l-a înfãºuratîn giulgiu ºi l-a pus într-un mormânt care fusese sãpat înstâncã. Apoi a rostogolit piatra la intrarea în mormânt.Iar Maria Magdalena ºi Maria, mama lui Iose, priveau undel-au pus” (Mc 15,46-47).

Totul trebuia fãcut repede ºi cu respectarea riguroasãa legalitãþii, cãci soarele stãtea sã apunã. Începea re-paosul sabatic ºi nimeni nu mai avea voie sã atingã uncadavru. De înmormântarea lui Isus se ocupã doi uce-nici ai sãi din clandestinitate, membri de vazã ai sine-driului: Iosif din Arimateea ºi Nicodim, care observaserãcã Învãþãtorul fusese abandonat de toþi deja în timpulprocesului. Erau amândoi buni cunoscãtori ai Legii. Iosifºtia cã trupul unui condamnat la moarte era destinat uneiînmormântãri ruºinoase, lipsite de onorurile funebre. Con-damnatul trebuia aruncat pe ascuns, gol, împreunã cuinstrumentul de execuþie (în cazul lui Isus, cu cruce cutot), în groapa comunã rezervatã delincvenþilor. Dar Iosif,expertul Legii, mai ºtia cã rudele sau prietenii condam-natului puteau cere de la autoritãþi aprobarea de a-i faceo înmormântare normalã. De aceea, merge la Pilat, cerândca trupul lui Isus sã fie coborât de pe cruce, ºi nu aruncatcu cruce cu tot în groapa comunã.

Morþii la evrei erau înmormântaþi în hainele lor obiº-nuite pe care le purtaserã în viaþã; cele mai bune pe carele aveau. În cazul unui executat, însã, cadavrul trebuia

înfãºurat într-un linþoliu, fãrã a fi spãlat, pentru ca nicio fãrâmã din sângele lui, ºi nici mãcar praful sau þãrânaîmbibatã în sânge, sã nu se desprindã de trupul lui, cãcisângele, sângele vieþii, era ca un mãdular al trupului,partea divinã din om de care depinde viaþa. În cazul unuicondamnat la moarte, cadavrul trebuia înfãºurat într-opânzã veche, scoasã din uz, în care fusese înfãºuratãSfânta Scripturã, Legea, la sinagogã, ca toatã lumea sãºtie cã respectivul murise pentru cã a încãlcat Legea. Iosifdin Arimateea încalcã el Legea de data aceasta, cãci, ºtiin-du-l nevinovat pe Isus, cumpãrã, scrie evanghelistul, obucatã de pânzã de in finã, cu care acoperã trupul Mân-tuitorului. Nicodim a avut grijã sã cumpere 32,5 kg de aro-mate: un amestec pe bazã de untdelemn, de smirnã ºi aloe.Ungerea cadavrului fãcea parte din ritualul înmormântãrii.

Trupul lui Isus este dat jos de pe cruce cu mare grijã,pentru ca nu cumva sã se desprindã vreun pic din sân-gele cu care era acoperit de la cap pânã în tãlpi. Nimeninu-i atinge trupul cu mâinile goale. Este dus direct pepiatra ungerii, o lespede pe care tradiþia ne-o aratã ºi as-tãzi la poalele Calvarului. Trupul nu e spãlat. Ploaia pu-ternicã ce spalã trupul lui Isus din filmul lui Franco Ze-firelli, Gesù di Nazaret, nu corespunde adevãrului istoric.Aici, pe piatra ungerii, este pusã o parte din pânzã subtrupul lui Isus, cealaltã parte deasupra. Pentru ca giulgiulsã adere pe trup ºi sângele sã nu se desprindã, trupul esteînfãºurat cu fâºii de pânzã de la picioare pânã la cap.Capul este acoperit cu un ºtergar sudarium, pentru camuºtele sã nu se aºeze pe faþã ºi pentru ca mirodeniilesã nu fie vãrsate direct pe piele. Între timp, pe lespedeasãpatã în peretele mormântului este aºezat un strat grosde mirodenii. Trupul lui Isus este aºezat pe o targã ºi dusspre mormânt. În urmã se formeazã cortegiul funerar:prieteni, rude, puþini câþi vor fi fost, desculþi, îmbrãcaþi


cu haine de doliu, plângând, lãcrimând, acoperindu-ºicapul cu cenuºã, sfâºiindu-ºi hainele, smulgându-ºi pãrulºi barba, toate acestea fãcând parte din ritual. Cadavruleste întins pe patul de piatrã ºi deasupra se toarnã restulde balsam. La intrarea în mormânt este prãvãlitã o piatrãuriaºã de formã rotundã. Dar nu e ziditã definitiv; e pusãºi rãmâne trei zile provizoriu. Aºa se obiºnuia. În caz cãa fost o moarte aparentã, sã nu fie îngropat cineva deviu. În aceste trei zile, prietenii ºi rudele veneau pe rândºi intrau în cavou. Jeleau, ungeau trupul în continuarecu balsam sau ardeau substanþe aromatice, spre a amâ-na, pe cât posibil, intrarea în putrefacþie. Iar Maria Mag-dalena ºi Maria, mama lui Iose, se uitau unde îl puneau.

Aºadar, totul s-a terminat. Falimentul lui Isus eratotal. Deziluzia ucenicilor, totalã ºi ea. „Au plecat ºi s-auîntors la casele lor. Sãrbãtoarea s-a terminat ” – noteazãEvanghelia lui Petru, o carte apocrifã. „Noi speram cã eleste cel ce avea sã elibereze Israelul; dar au trecut treizile de când s-au întâmplat aceste lucruri” – spun cu tris-teþe cei doi ucenici în drum spre Emaus. Speram, dar amsperat de pomanã, speranþele noastre s-au spulberat.Se mai întâmplase ºi cu alþii sã se dea drept Mesia, elibe-ratori, ºi sã o sfârºeascã în felul acesta. Istoricul IosifFlavius ne informeazã cã un fals Mesia cu numele de Eze-chia a fost tãiat de Irod cel Mare în anul 46 î.C. Fiulacestuia, Iuda, numit ºi Galileanul, la moartea lui Irod,„i-a împins la revoltã pe evrei ºi i-ar fi acoperit de injuriidacã ar fi continuat sã plãteascã tribut romanilor ºi ar fiacceptat sã aibã alþi stãpâni în afarã de Dumnezeu”. Despreacesta ºi despre un altul cu numele de Teuda vorbeºte ºicartea Faptele Apostolilor (5,36-37). Au fost tãiaþi ºi ei.

ªi totuºi, în pesimismul, în dezolarea ºi dezorientareatotalã, era în aceastã sâmbãtã tristã o fiinþã care nu ºi-apierdut credinþa ºi speranþa, care a continuat sã spere

MARIA RÃMÂNE NECLINTITÃ ÎN CREDINÞÃ 435

împotriva oricãrei speranþe. Era Maria, mama lui Isus.De aceea, pânã la sfârºitul veacurilor, pietatea creºtinãva oferi ziua de sâmbãtã cinstirii Maicii Domnului.

Maria cunoºtea profeþiile Vechiului Testament ºi credeacã Dumnezeu îºi poate realiza promisiunea, aºa cum cre-zuse Abraham cã va scoate din el un popor mai numerosca stelele cerului ºi ca nisipul mãrii, chiar dacã îºi sacri-ficã unicul copil. Maria nu l-a însoþit pe Isus în viaþa sapublicã, nu i-a ascultat predicile, dar, fãrã îndoialã, cã laurechile sale ajunsese tot ce spusese el în predicile sale.ªtia ce spusese Fiul ei numai cu câteva luni în urmã: „Deaceea mã iubeºte Tatãl, pentru cã îmi dau viaþa pentruca s-o iau din nou. Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o daude la mine însumi. Am putere sã o dau ºi am putere são iau din nou” (In 10,17-18). ªi ce spusese numai cu câ-teva zile mai înainte: „Iatã, urcãm la Ierusalim ºi FiulOmului va fi dat pe mâinile arhiereilor ºi ale cãrtura-rilor, care îl vor condamna la moarte, îl vor da pe mâinilepãgânilor ca sã fie batjocorit, biciuit ºi rãstignit, dar atreia zi va învia” (Mt 20,18-19). Maria credea cu tãrie,când nimeni nu mai credea, cã Fiul ei va învia. Numai cucâteva ore mai înainte îl vãzuse pe Fiul ei aºa cum îl des-crisese profetul Isaia: „Nu avea nici frumuseþe, nici strã-lucire, ca sã ne atragã privirile, ºi înfãþiºarea lui nu aveanimic care sã ne placã. Dispreþuit ºi pãrãsit de oameni,om al durerii ºi obiºnuit cu suferinþa, era atât de dispre-þuit cã îþi întorceai faþa de la el” (Is 53,2-3). Dar ea credeacu tãrie cã chipul Fiului ei desfigurat de suferinþã, pestecare s-a aºternut paloarea morþii, dupã trei zile va fi aºacum l-a descris mireasa din Cântarea Cântãrilor:

Iubitul meu este alb ºi rumen, deosebindu-se din zece mii.Capul lui este o cununã de aur curat, pletele lui, ca niºtevaluri sunt negre cum e corbul. Ochii lui, ca niºte porumbei


pe marginea izvoarelor, scãldaþi în lapte ºi odihnindu-se înfaþa lui plinã. Obrajii lui sunt ca niºte straturi de miresme,în care cresc rãsaduri mirositoare. Buzele lui sunt niºtecrini din care curge cea mai aleasã smirnã. Mâinile lui suntniºte inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolid. Trupul luieste un chip de fildeº lustruit, acoperit cu pietre de safir.Picioarele lui sunt niºte stâlpi de marmurã albã, aºezaþi peniºte temelii de aur curat. Înfãþiºarea lui este ca Libanul,pare un tânãr ales ca ºi cedrii. Cerul gurii lui este numaidulceaþã ºi toatã fiinþa lui este plinã de farmec. Aºa este iu-bitul meu, aºa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului(Ct 5,10-16).

Credinþa de neclintit a Mariei în învierea lui Isus a-pare chiar din Evanghelii. Sfântul Ignaþiu de Loyola, încursul sãu de exerciþii spirituale, nu se îndoieºte cã primaapariþie a lui Isus dupã înviere a fost destinatã mameisale: „I-a apãrut Fecioarei Maria. Acest lucru, deºi nu estespus în Scripturã, îl considerãm ca ºi spus, de vreme cese afirmã cã a apãrut la atâþia alþii”.

ªi totuºi, putem crede mai curând cã, de vreme ce Evan-gheliile nu vorbesc de vreo apariþie fãcutã mamei saledupã înviere, înseamnã cã nu i-a apãrut. Isus le aparecelor necredincioºi, celor încãpãþânaþi, celor nepricepuþiºi grei de cap în a crede: Mariei Magdalena, celorlalte treifemei, celor unsprezece, lui Toma, celor doi ucenici demo-ralizaþi de la Emaus. Aceºtia au nevoie sã-l vadã, sã-latingã, sã-i pipãie rãnile. ªi Isus îi recupereazã din necre-dinþa lor unul câte unul, îi cautã, mãnâncã cu ei, sprea-i convinge cã e viu, cã nu e o fantomã. Maria e tare încredinþã. Nu are nevoie de vedenii, de apariþii, sã vadã, sãpipãie. „Fericitã aceea care a crezut cã se vor împlini celespuse ei de Domnul!” (Lc 1,45), îi spusese Elisabeta îna-inte ca Maria sã-l nascã pe Isus. Aceastã fericire izvo-râtã din credinþã a însoþit-o toatã viaþa. Iar dupã înviere

MARIA RÃMÂNE NECLINTITÃ ÎN CREDINÞÃ 437

se aflã printre fericiþii declaraþi de Isus în discuþia cuToma: „Pentru cã m-ai vãzut, ai crezut. Fericiþi cei carenu au vãzut ºi au crezut” (In 20,29).

Drama ucenicilor lui Isus din Sâmbãta Sfântã o pu-tem trãi ºi noi astãzi. Iatã, în aceastã privinþã, câteva con-sideraþii ale unui cunoscut scriitor francez, R.-L. Bruck-berger, pe care le face în cartea sa, Istoria lui Isus Cristos:

Noi suntem astãzi în Sâmbãta Sfântã a lumii. Toatã viaþam-am întrebat care este viitorul creºtinismului în interiorulcivilizaþiei moderne: actualitatea, eficacitatea, utilitatea lui?Anchetele recente aratã cã tineretul e fascinat de confort,de bani, de maºinã, de televizor, de frigider, de maºinã despãlat, ºi nu mai crede în nimic decât în plãcere. O religiecare învaþã cã suferinþa e pentru om semnul sacru al predes-tinaþiei, cã moartea poate sã devinã instrument al mântuirii,mai are vreun sens într-o societate care a pierdut pânã ºinoþiunea de pãcat? Având în vedere cã numai China comu-nistã numãrã un miliard de suflete, înseamnã cã numelelui Marx, al lui Lenin, al lui Mao sunt mai cunoscute, maicelebrate, mai venerate în lume decât numele lui Cristos,iar când ne gândim la cei mai mulþi, la cei care poartã nu-mele de creºtin, ne crapã obrazul de ruºine. Trãim, cum spuneApostolul, fãrã speranþã într-o lume fãrã Dumnezeu. Legileºi moravurile nu mai sunt creºtine. Arta ºi literatura nu maisunt creºtine. Arhitectura bisericilor noastre moderne e totce poate fi vãzut mai urât pe lume. Am putea spune cã chiarteologia dominantã în lume nu mai este nici ea creºtinã. Alenoastre sunt jalea, singurãtatea, dispreþul, ruºinea ºi teama.Dar tot ale noastre sunt curajul, harul, rugãciunea, credinþa,iubirea faþã de cel care este ucis ºi înmormântat, dar care,în realitate, e viu. În momentele de descurajare, putem são chemãm în ajutor pe Maria cu aceastã invocaþie dintr-olitanie dominicanã din Evul Mediu: „Pentru aceastã SâmbãtãSfântã, în care þi-ai pãstrat credinþa, nu ne lãsa nici pe noilipsiþi de credinþã!”


„„NNuu eessttee aaiiccii!!””

Dupã ce a trecut sâmbãta, Maria Magdalena, Maria, mamalui Iacob, ºi Salome au cumpãrat miresme ca sã vinã ºisã-l ungã. ªi, dis-de-dimineaþã, în prima zi a sãptãmânii,au ajuns la mormânt când soarele rãsãrise... Intrând înmormânt, au vãzut în tânãr aºezat la dreapta, îmbrãcat cuo hainã lungã, albã, ºi au fost cuprinse de spaimã. Dar elle-a zis: „Nu vã înspãimântaþi! Îl cãutaþi pe Isus Nazari-neanul, cel rãstignit. A înviat, nu este aici! Iatã locul încare îl puseserã” (Mc 16,1-2.5-6).

Sfântul Pavel le scrie corintenilor: „Însã dacã Cristosnu a înviat, zadarnicã este predica noastrã ºi zadarnicãeste credinþa voastrã. Iar noi suntem gãsiþi martori falºiai lui Dumnezeu pentru cã dãm mãrturie împotriva luiDumnezeu, [spunând] cã l-a înviat pe Cristos, pe care nul-a înviat, de vreme ce morþii nu învie” (1Cor 15,14-15).

Învierea lui Isus este dovada supremã a dumnezeiriisale, este temelia credinþei noastre ºi a speranþei noastre.Remarcã foarte bine J. Duquesne, în cartea sa, Dumnezeupentru omul de astãzi:

Dacã Cristos nu a înviat cu adevãrat, creºtinismul este,într-adevãr, cea mai uimitoare imposturã din istoria ome-nirii. ªi dacã el nu a înviat, el nu a învins lumea. Or, vic-toria sa asupra morþii le oferã oamenilor unica speranþã.Cãci de absurditatea morþii se izbesc toate eforturile ºi pla-nurile lor.

Dar pentru a fi siguri cã Cristos a înviat, trebuie sã fimsiguri mai întâi cã a murit. Cunoaºtem afirmaþia raþio-naliºtilor: „Cristos a leºinat pe cruce, iar noaptea, înrãcoarea mormântului de piatrã, s-a trezit din letargieºi a ieºit afarã”.

Armata romanã era armata cea mai disciplinatã ºiseverã din câte au existat vreodatã. Era exclus ca un plu-ton de execuþie roman sã pãrãseascã locul de execuþiemai înainte de a se asigura cã cel executat e mort cu ade-vãrat. Vãzând cum cei rãstigniþi se zbat pe cruce în chi-nuri îngrozitoare, romanii, de obicei, le scurtau agoniazdrobindu-le fluierele picioarelor cu o rangã de fier. Eraun gest de umanism pe care au voit sã-l aplice ºi lui Isus.Dar nu mai era nevoie. Legat, lovit, încoronat cu spini,târât dintr-o parte în alta, biciuit pânã la sânge, nemai-fiind în stare sã-ºi poarte crucea pânã la locul de execuþie,Isus a murit neaºteptat de repede. Noteazã evanghelistulIoan: „Dar când au venit la Isus ºi au vãzut cã deja murise,nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, ci unul dintre soldaþii-a strãpuns coasta cu o suliþã ºi îndatã a ieºit sânge ºiapã” (In 19,33-34). ªi ca sã închidã gura tuturor raþiona-liºtilor necredincioºi care aveau sã aparã în istorie, evan-ghelistul precizeazã: „Cel care a vãzut a dat mãrturie ºimãrturia lui este adevãratã; el ºtie cã spune adevãrul casã credeþi ºi voi” (In 19,35).

De altfel, chiar sã fi fost Isus bãgat în cavou numai le-ºinat, cele o sutã de livre de balsam cu care a fost înmor-mântat tot l-ar fi ucis.

Iar duºmanii lui, care au fãcut totul ca sã-l vadã mort,au avut grijã sã nu le scape din mormânt trezit din le-targie sau furat de ucenici:

În ziua urmãtoare, cea care este dupã ziua Pregãtirii, s-auadunat arhiereii ºi fariseii la Pilat ºi i-au spus: „Domnia ta,ne-am amintit cã acel înºelãtor a spus pe când mai trãia încã:«Dupã trei zile voi învia». Porunceºte, deci, sã fie pãzit mor-mântul pânã în ziua a treia ca nu cumva sã vinã ucenicii luisã-l fure ºi apoi sã spunã poporului: «A înviat din morþi!»Iar înºelãtoria aceasta de pe urmã ar fi mai rea decât prima”.Pilat le-a zis: „Aveþi garda, mergeþi ºi pãziþi cum ºtiþi”. Ei


s-au dus ºi, sigilând piatra, au pãzit mormântul cu garda(Mt 27,62-66).

Dar, culmea ironiei ºi a paradoxului, tocmai ei, duº-manii care l-au pus în mormânt, au fost primii care auaflat vestea învierii ºi primii care au crezut în înviere,iar ucenicii au fost ultimii care au crezut. I-au informatimediat soldaþii care au fugit înspãimântaþi de la mor-mânt. Scrie evanghelistul Matei:

...iatã cã unii din gardã au venit în cetate ºi au dat de ºtirearhiereilor despre toate cele întâmplate. Aceºtia, reunin-du-se în consiliu cu bãtrânii, au dat bani mulþi soldaþilorzicând: „Sã spuneþi: «Ucenicii lui au venit noaptea ºi l-aufurat, pe când noi dormeam»...”. Ei, luând banii, au fãcutaºa cum au fost instruiþi. Astfel zvonul acesta s-a rãspânditla iudei pânã azi (Mt 28,11-13.15).

De unde ironia sfântului Augustin: „Una din douã.Soldaþii ori dormeau, ori nu dormeau. Dacã dormeau,cum puteau vedea cã ucenicii au furat trupul lui Isus? Iardacã nu dormeau, de ce nu s-au împotrivit, cã de aceeaerau puºi acolo?” Duºmanii lui Isus credeau cã Isus a în-viat ºi se fãceau cã nu cred. Încercau sã se orbeascã, lup-tând împotriva adevãrului, împotriva credinþei.

Este o vorbã în popor care spune: minciuna are pi-cioare scurte. Dacã învierea lui Cristos ar fi fost o min-ciunã, minciuna aceasta nu ar fi rezistat nedemascatãtimp de 2000 de ani. Acum câþiva ani în urmã, o sectãneoprotestantã americanã a adunat pe un stadion vreosutã de mii de curioºi, ca sã le arate cea mai mare minunecare s-a petrecut de la Cristos încoace: învierea unuimort. Era de faþã ºi soþia preºedintelui Statelor Unite.Un bãrbat vine în mijlocul stadionului. Altul îl ocheºtecu pistolul ºi îl împuºcã. Împuºcatul cade pe loc la pãmânt,cu o patã mare de sânge pe piept. E dus pe targã undeva

„NU ESTE AICI!” 441

în cabine, mort. Peste câteva minute vine pe picioarelelui viu, zâmbind, salutând publicul: minunea minunilor!Dupã câteva zile, toate ziarele scriau despre imposturafãcãtorilor de minuni: în loc de gloanþe, în pistol fuseseo capsulã cu sos de roºii.

Chuck Colson a fos unul dintre colaboratorii fostuluipreºedinte Richard Nixon. A fost implicat în marele scan-dal Watergate, când Nixon a fost nevoit sã-ºi dea demisiaîn anii ’70. A sfârºit în puºcãrie, împreunã cu alþi vino-vaþi. A intrat necredincios ºi a ieºit credincios. Mãrtu-riseºte el însuºi ce l-a condus la credinþã:

Noi, cei implicaþi în scandal, nu am putut ascunde nici treisãptãmâni minciuna cu care am încercat sã ieºim din încur-cãturã. Cum ar fi putut sã propage apostolii timp de circa40 de ani minciuna învierii lui Isus, cu riscul vieþii, fãrã caminciuna sã fie demascatã?

Isus le-a prezentat prietenilor ºi duºmanilor sãi în-vierea ca fiind dovada dumnezeirii ºi a misiunii sale demântuitor al lumii. Relateazã evanghelistul Matei:

Atunci unii dintre cãrturari ºi farisei i-au spus: „Învãþãto-rule, vrem sã vedem un semn de la tine”. Dar el le-a rãs-puns: „Aceastã generaþie rea ºi adulterã cere un semn, darnu i se va da alt semn decât semnul lui Iona profetul: aºacum Iona a fost trei zile ºi trei nopþi în pântecele peºtelui,tot aºa Fiul Omului va fi trei zile ºi trei nopþi în sânul pã-mântului” (Mt 12,38-40).

Învierea lui Isus este un semn nu numai pentru cãr-turarii ºi fariseii de odinioarã, ci ºi pentru întreaga ome-nire, pânã la sfârºitul lumii. O realitate, un semn su-pranatural, dar, în acelaºi timp, un semn material. M-aºreferi puþin la un semn care, studiat ºtiinþific, aratã cãînvierea aparþine nu numai credinþei, dar ºi istoriei. Estevorba de giulgiul din Torino, cu urmele trupului lui Isus


imprimate pe el. Ceea ce se vede pe giulgiu este un ne-gativ fotografic perfect. Aparatul de fotografiat a fostinventat acum vreo douã sute de ani în urmã. De fapt,Iosif din Arimateea ºi Nicodim, când au pregãtit înmor-mântarea lui Isus, au construit, fãrã sã-ºi dea seama, unaparat fotografic original, format dintr-o camerã obscurãºi o placã fotograficã sau un film, menit sã imortalizezemomentul învierii. Iosif ºi Nicodim au închis trupul luiIsus într-o camerã obscurã formatã din pânza de in ºifeºile cu care a fost înfãºurat ºi mirodeniile turnate dejur împrejur, care au izolat-o complet de exterior. Acestemirodenii au fãcut giulgiul fotosensibil. În cele circa 36de ore de la înmormântare pânã la înviere, mirodeniilede pe pãrþile laterale s-au scurs pe lespedea de piatrã,fãcând ca pânza din aceste zone sã-ºi piardã sensibili-tatea la luminã. Dupã cele 36 de ore când a survenit moar-tea biologicã, adicã moartea tuturor celulelor, ºi trebuiasã înceapã procesul de putrefacþie, în interiorul giul-giului a avut loc primul flash din istorie. Trupul lui Isuss-a aprins ca un fulger de o luminã orbitoare, dispãrânddin giulgiu ºi intrând transfigurat în viaþa glorioasã. ªila acea strãfulgerare care a durat o fracþiune infinitezi-malã de secundã s-a realizat primul negativ fotografic dinistorie. Partea anterioarã ºi cea posterioarã a trupuluis-au imprimat pe pânza devenitã placã fotograficã. Esteabsolut imposibil, nu cu 2000 de ani sau cu 1000 de aniîn urmã, dar în zilele noastre, ca un artist, un savant, unsupergeniu, sã poatã realiza pe o pânzã negativul foto-grafic perfect al unui mort, în afarã de cazul cã mortulînvie.

Examenul fãcut recent cu carbon 14, care constatã cãgiulgiul este din secolul al XIII-lea, vine sã confirme auten-ticitatea giulgiului. E vorba de o pânzã care a venit în con-tact cu supranaturalul. Lumina supra-pãmânteascã a

„NU ESTE AICI!” 443

trupului lui Isus înviat a modificat structura intimã,chimicã a acestei pânze, întinerind-o, dacã se poate spuneaºa, cu o mie ºi ceva de ani, proiectând-o în trecut.

Dupã 2000 de ani, duºmanii lui Cristos încearcã sã dis-trugã aceastã mãrturie a învierii cu aceeaºi înverºunarecu care au fãcut-o cei care l-au ucis. Ne aflãm în faþa uneirealitãþi care meritã un moment de reflecþie. Cei maimari adversari ai învierii lui Isus, în decursul istoriei, aufost oamenii religiei. Cei mai necredincioºi au fost tocmaicei care aveau la îndemânã cele mai convingãtoare dovezica sã creadã. Arhiereii la început. În vremurile mai re-cente, pãrintele raþionaliºtilor, Renan, a fost un preotapostat. Ceea ce aratã cã necredinþa nu e de ordin ra-þional, ci pasional. La rãdãcina necredinþei stau patimile:desfrâul, ambiþia, hoþia, lãcomia, necumpãtarea ºi alteleasemãnãtoare. În discuþia cu libertinii, B. Pascal le spu-nea: „Voi îmi spuneþi: noi am pãrãsi imediat plãceriledacã am avea credinþã. Eu, însã, vã spun: voi aþi aveaimediat credinþã dacã aþi pãrãsi plãcerile”.

„Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit maimult întunericul decât lumina, pentru cã faptele lor eraurele” (In 3,19). Un avertisment pentru viitorii apostoli:un candidat la preoþie care nu se strãduieºte zilnic sãsmulgã rãul din el, dupã 10 ani de studii teologice temei-nice în seminar, ajunge aproape în mod sigur un om lipsitde credinþã.


AA îînnvviiaatt ccuu aaddeevvããrraatt

ªi, iatã, a venit un cutremur mare: îngerul Domnului acoborât din cer, a venit ºi a rostogolit piatra, apoi s-a aºe-zat pe ea. Înfãþiºarea lui era ca fulgerul, iar haina lui eraalbã ca zãpada. La vederea lui, paznicii s-au cutremuratde fricã ºi au rãmas ca morþi” (Mt 28,2-4).

Numai cine a asistat la explozia unei bombe de calibrumare îºi poate imagina ce s-a întâmplat în momentulînvierii Domnului. Soldaþii, izbiþi de pãmânt, rãmân caniºte morþi, apoi îºi revin, se pipãie ca sã vadã dacã maitrãiesc, îºi adunã armele ce le cãzuserã din mâini, intrãîndatã în mormânt ºi constatã cu groazã cã mortul dis-pãruse. Se încoloneazã câte doi ºi merg la marii preoþi sãdea raportul. Era cea mai ruºinoasã înfrângere pe careo suferea glorioasa armatã romanã. Ea, care zdrobise toatearmatele lumii, nu fusese capabilã de data aceasta sã pã-zeascã un mort.

Învierea lui Isus, minune absolut originalã, ineditã ºiunicã în istoria lumii. Cum, minune unicã? Profetul Elizeunu a înviat ºi el un mort? Tânãrul din Naim, fiica lui Iairºi, mai ales, Lazãr nu înviaserã ºi ei din morþi? Este o dife-renþã esenþialã între aceste învieri ºi învierea lui Isus. Sãluãm cazul lui Lazãr (cf. In 11,1-44). „Ridicaþi piatra!”...„Lazãr, vino afarã!”... „Dezlegaþi-l ºi lãsaþi-l sã meargã!”Unde sã meargã? E clar: în casa din Betania, unde locuisemai înainte cu surorile sale, Marta ºi Maria. Urmeazã ozi de sãrbãtoare cu prietenii. Apoi îºi reia viaþa obiºnuitãcu muncile, necazurile de mai înainte, hãrþuielile din par-tea autoritãþilor iudaice, deoarece, lãsându-se înviat, con-tribuise la mãrirea prestigiului lui Cristos, duºmanul lor

de moarte. Pentru ca, într-o bunã zi, sã moarã din nou,de data aceasta definitiv. Învierea lui Lazãr, ca, de altfel,toate celelalte învieri, n-a fost propriu-zis o înviere, ci afost, mai degrabã, o reanimare, o întoarcere a sufletuluila trupul pe care îl pãrãsise, o revenire la ceea ce a fostmai înainte. Învierea lui Isus, în schimb, a fost un saltînainte, o eliberare, o evadare din lumea materiei ºi amorþii în lumea gloriei ºi a nemuririi cu un trup glo-rios ºi nemuritor. Iatã originalitatea absolutã a creºtinis-mului. Nici o altã religie nu a pus în centrul învãþãturiisale un om care a murit ºi a înviat peste câteva zile. Nicibudiºtii nu au un Buddha înviat, nici evreii nu au un Moiseînviat, nici musulmanii nu au un Mahomed înviat. Edrept cã, pentru musulmani, Mahomed s-a înãlþat la cercu cal cu tot, dar n-a murit înainte de a se înãlþa. Aici stãtot conflictul între ucenicii lui Moise ºi ucenicii lui Isus,dupã cum remarcã Festus, înaltul funcþionar roman, îndiscuþia cu Agripa ºi Berenice, veniþi în vizitã la Cezarea:„Acuzatorii care erau de faþã nu au adus împotriva luinici o învinuire de vreunul din relele pe care le bãnuiameu. Aveau cu el niºte neînþelegeri cu privire la religia lorºi cu privire la un oarecare Isus mort, dar Pavel pretindeacã acesta este viu” (Fap 25,18-19).

Scrie sfântul Augustin: „Toþi cred cã Isus a murit, darnu toþi cred cã a înviat. Acest lucru numai creºtinii îl credºi nu este creºtin cine nu crede acest lucru. Credinþa creº-tinilor, aºadar, este învierea lui Cristos.” O afirmaþie scan-daloasã pentru mentalitatea dominantã a timpului. Isto-ricii fac o afirmaþie complet falsã. „Creºtinismul – spunei – s-a rãspândit rapid, fiindcã a predicat o învãþãturãcare a corespuns aºteptãrilor timpului, mai ales idealuluide fraternitate universalã care-i fascina pe sclavii ce aº-teptau eliberarea”. În realitate, în inima creºtinismului


era o afirmaþie în totalã contradicþie cu mentalitateatimpului: învierea trupului. E o adevãratã minune faptulcã învãþãtura creºtinã s-a impus într-un climat alergicla ideea învierii. Cultura greacã dominantã dispreþuiatrupul ºi considera cã numai sufletul e vrednic sã intre înCâmpiile Elizee ale paradisului. Grecii alãturau bucuroºidouã cuvinte asemãnãtoare: soma – trup, ºi sema – mor-mânt; trupul e mormântul, închisoarea sufletului. ªtimce a pãþit Sfântul Pavel cu elita intelectualã în Areopaguldin Atena. Cât timp le-a vorbit despre concepþia sa despreDumnezeu, despre crearea lumii, despre istoria poporuluievreu, atenienii l-au ascultat cu plãcere. Dar când le-aspus cã anastasis nu este o divinitate ca Isis ºi Osiris, cieste învierea unui om cu numele de Isus, i-au spus ime-diat: „Despre asta te ascultãm altã datã” (Fap 17,32). LaCorint nu era elita intelectualã de la Atena. Acolo eraupescari ºi hamali care au primit cu dragã inimã evan-ghelia. ªi totuºi, aveau probleme cu învierea morþilor.De aceea, apostolul Pavel a trebuit sã consacre acesteiprobleme un capitol lung din Scrisoarea întâi cãtre Co-rinteni.

Dacã învierea lui Isus este inima veºtii celei bune, estenormal sã fie þinta principalã a atacurilor duºmanilor luiCristos. În primul rând, e critica raþionalistã, care facedin apostoli niºte eroi plini de curaj, capabili sã înfrunteplutonul de soldaþi înarmaþi pânã în dinþi ºi sã-i furetrupul din mormânt. Sãrmanii apostoli, care nu ºtiauunde sã se ascundã ºi sã-ºi apere pielea! Asta ar venica în povestea cu iepurele care, nemulþumit sã tot fieconsiderat fricos ºi tot dat ca exemplu de laºitate, s-ahotãrât într-o bunã zi sã fugãreascã un vânãtor.

Sau aceeaºi criticã raþionalistã face din apostoli niºtehalucinaþi, niºte vizionari. Este teoria lui Renan, Loisy,

A ÎNVIAT CU ADEVÃRAT 447

Goguel, pe care o exprimã în modul cel mai savant Ch.Guignebert: „O atare tensiune de dorinþã ºi credinþã, înmintea ºi inima unor oameni frustraþi ºi mistici toto-datã, exaltaþi de suferinþã moralã, într-o aºteptare plinãde neliniºte, nu are decât un rezultat logic: vedenia”.„Aºteptarea creeazã, de obicei, obiectul aºteptãrii” – scriaRenan. O simplã lecturã a Evangheliilor ne aratã, defapt, cã apostolii aºteptau orice, numai învierea nu. ªicâtã muncã de lãmurire a trebuit sã facã Isus cu ei sprea-i convinge cã a înviat cu adevãrat!

Dacã raþionalismul e la ora actualã oarecum demodat,existã azi un alt pericol ºi mai mare: „demitizarea” luiBultmann. Potrivit acestei teorii, trebuie fãcutã o dis-tincþie între Cristos aparþinând istoriei, care e un mit, ºiCristos care aparþine credinþei pure; o distincþie întreCristos istoric ºi Cristos mistic. Învierea lui Isus ar fi unfapt pur religios, mistic, complet în afara orbitei istoriei.Învierea lui Cristos ar fi experienþa prezenþei lui Cristosîn viaþa noastrã. Apariþiile lui Isus din Evanghelii ar fiasemenea experienþe fãcute de apostoli ºi descrise deEvanghelii în limbaj mitologic. Ar fi, cel mult, un extaz detip mistic, din acelea de care a beneficiat, de pildã, sfân-tul Pavel pe drumul Damascului sau când a fost rãpitîn al treilea cer, sau sfânta Tereza cea Mare, sau sfântaMargareta Maria Alacoque.

În aceste extaze de tip mistic, vizionarul este rãpitîntr-o altã lume, astfel încât devine complet insensibil lalumea care îl înconjoarã. În timp ce o vedea pe sfântaFecioarã în peºtera de la Lourdes, Bernadeta nu simþeaflacãra lumânãrii aprinse, care i se apropia de mânã. Or,apariþiile lui Isus înviat sunt cu totul de altã naturã:„Noi am mâncat ºi am bãut cu el dupã ce a înviat dinmorþi” – proclamã apostolul Petru în casa lui Corneliu


(Fap 10,41). Nu poate fi vorba de un mit. Exegeþii demon-streazã ºtiinþific, din studiul scrisorilor sfântului Pavel,cã în anii ’36-’39, când Apostolul, dupã convertire, era înPalestina, adicã la trei ani dupã moartea lui Cristos, încomunitatea creºtinã, credinþa în înviere era deja înrã-dãcinatã puternic. Însã un mit nu se creeazã în trei ani.Este nevoie de vreme îndelungatã, de mai multe gene-raþii, pentru a se crea ºi a se cristaliza un mit. Credinþaîn Cristos este necesarã, dar aºa cum este necesarã cre-dinþa în orice personaj care aparþine istoriei. Noi nu i-amvãzut nici pe Alexandru cel Mare, nici pe Cezar, nici peNapoleon, dar credem cã toþi aceºtia au existat, bazân-du-ne pe credinþa în documente, pe mãrturiile unor oa-meni. Alexandru, Cezar, Napoleon fiind ai istoriei, sunt,în acelaºi timp, un Alexandru al credinþei, un Cezar alcredinþei, un Napoleon al credinþei. Cristos înviat apar-þine istoriei mai mult ca orice alt personaj al istoriei.Scriitorul Lee Wallace, necredincios, era decis sã le arateadevãrul o datã pentru totdeauna celor care mai credeauîn miturile creºtinismului. El spunea:

Am de gând sã vizitez Orientul Mijlociu ºi sã descopãr, dacãvoi putea, oasele lui Isus Cristos. Vreau sã pun capãt tuturoracestor poveºti cu privire la înviere. S-a apucat sã scrie ocarte în care sã dovedeascã limpede cã Isus nu a înviat nicio-datã din morþi.

A început cercetãrile, dar a ajuns exact unde nu se aº-teptase: din necredincios s-a trezit credincios. I-a mãrtu-risit soþiei cã nu mai este în stare sã scrie cartea pe carea intenþionat sã o scrie. „Scrie alta” – l-a sfãtuit soþia. ªia ieºit Ben Hur, o istorie creºtinã a lui Isus.

Toate cele spuse pânã aici au o importanþã fundamen-talã pentru trãirea creºtinã. Prin definiþie, creºtinul esteomul care trãieºte cu Cristos cel viu ºi în Cristos cel viu.

A ÎNVIAT CU ADEVÃRAT 449

Trebuie sã devenim conºtienþi cã Isus cel viu este per-manent alãturi de noi, ne însoþeºte aºa cum i-a însoþitpe cei doi ucenici în dupã-amiaza Paºtelui, pe drumulEmausului. Trebuie sã luãm în serios ºi în sensul cel maistrict cuvântul lui Isus spus apostolilor dupã înviere:„Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul lumii”(Mt 28,20) Dar el nu numai cã este alãturi de noi ca unprieten credincios, ci el trãieºte în noi. El trãieºte în noiºi noi în el. „Aºadar, nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºteîn mine” (Gal 2,20) – spune apostolul Pavel. Cristos în-viat, explicã Apostolul, este capul unui trup ale cãruimãdulare suntem noi (cf. 1Cor 12,12-27). Suntem înCristos: expresia aceasta revine în scrisorile sfântuluiPavel de 174 de ori. Momentul privilegiat al unirii noas-tre cu Cristos înviat sunt sacramentele, în special Euha-ristia: „Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meurãmâne în mine ºi eu în el” (In 6,56). Orice împãrtã-ºanie trebuie sã fie o experienþã personalã, o întâlnirecu Cristos cel viu. Pentru sfânta Tereza cea Mare, a seîmpãrtãºi însemna a se lãsa îmbrãþiºatã, cuprinsã înbraþele Celui Înviat.

Iatã, în încheiere, mãrturia unui laic care a parcursdrumul vieþii avându-l ca însoþitor permanent pe Cristosînviat asemenea celor doi ucenici în drum spre Emaus.Este vorba de actorul francez Louis de Funés pe care,cu siguranþã, l-aþi vãzut în diferite filme comice: „IsusCristos a fost pentru mine strãlucitul însoþitor al copi-lãriei mele, al adolescenþei mele, ºi el este, acum ºi întot-deauna, strãlucitul însoþitor al vieþii mele familiale ºiprofesionale”.


MMaarrttoorriiii îînnvviieerriiii((II))

Iar Maria stãtea lângã mormânt, afarã, ºi plângea. În timpce plângea, s-a aplecat spre mormânt ºi a vãzut doi îngeriîn haine albe, care stãteau în locul unde zãcuse trupul luiIsus, unul la cap ºi altul la picioare. Ei i-au zis: „Femeie, dece plângi?” Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu ºi nuºtiu unde l-au pus”. Spunând acestea, s-a întors ºi l-a vãzutpe Isus stând în picioare, dar nu ºtia cã este Isus. Isus i-azis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauþi?” Ea, crezând cãeste grãdinarul, i-a spus: „Domnule, dacã dumneata l-ai luat,spune-mi unde l-ai pus ºi eu îl voi lua”. Isus i-a zis: „Maria!”Ea, întorcându-se, i-a spus în evreieºte: „Rabbuni” – careînseamnã „Învãþãtorule”. Isus i-a zis: „Nu mã reþine, pentrucã nu m-am urcat încã la Tatãl, dar du-te la fraþii mei ºispune-le: Mã urc la Tatãl meu ºi Tatãl vostru, la Dumne-zeul meu ºi Dumnezeul vostru” (In 20,11-17).

Sã ne oprim în aceastã meditaþie asupra celor petrecuteîn dimineaþa învierii în jurul mormântului gol al lui Isus.E o agitaþie generalã. Toatã lumea intrã în panicã, esteun dute-vino continuu. Toþi aleargã: soldaþii aleargã lamarii preoþi, Maria Magdalena aleargã la apostoli, Petruºi Ioan aleargã la mormânt. Evangheliile reflectã aceastãconfuzie generalã: patru evangheliºti, patru variante.Care spune cã Maria Magdalena singurã a mers la mor-mânt dis-de-dimineaþã, care un grup de femei – le dã ºinumele –, care vorbeºte de un înger, care de doi. Aºa seîntâmplã întotdeauna când este vorba de un evenimentexcepþional, neaºteptat, surprinzãtor, brutal: un acci-dent, o revoluþie, un rãzboi. E foarte greu de reconstituitexact faptele. Când a fost revoluþia la noi (sã-i spunem

aºa), mã aflam la Roma. Ardeam de dorinþa sã aflu ces-a întâmplat în þarã, cum a fost. Au început sã vinã per-soane din þarã. Le-am întrebat. Patru oameni, patru va-riante: toþi povesteau un lucru adevãrat, dar fiecare înfelul lui. Care a vãzut teroriºtii în elicopter, care i-avãzut într-un bloc din faþa Televiziunii, care i-a vãzutla ultimul etaj, care la subsol. Dar deosebirile acesteanici nu mai contau. O singurã variantã din gura tuturorar fi fost chiar plictisitoare. Un singur lucru conta: vic-toria, eliberarea. A cãzut dictatura, a pierit monstrul!

În dimineaþa învierii s-a petrecut cel mai neaºteptateveniment, cea mai mare revoluþie din istoria tuturortimpurilor: victoria asupra morþii, eliberarea omenirii.Era normal ca evangheliºtii sã scrie fiecare în felul lui ces-a petrecut. Dacã ar fi scris toþi la fel, am fi avut o sin-gurã Evanghelie ºi nu patru. ªi ar fi fost pãcat. În totcazul, din toate evangheliile un lucru rezultã clar, ºi a-nume: cele dintâi care s-au grãbit sã vinã la mormânt,ºi cele dintâi cãrora le-a apãrut Cel Înviat, au fost fe-meile, nu bãrbaþii, nu apostolii. ªi de data aceasta, ca ºiîn ziua rãstignirii, femeile au fost la înãlþime. De fapt,lucrul acesta îl observãm cu toþii când e vorba de un mort,de un cadavru; comportamentul femeilor este completdiferit de al bãrbaþilor. Pentru ele, cadavrul unei fiinþeiubite e în continuare o fiinþã iubitã: îl spalã, îl îmbracãcu ce are mai bun, îl aranjeazã sã fie frumos, îl încon-joarã cu flori, vegheazã lângã el, îl sãrutã, îºi lipesc frunteade fruntea mortului ºi nu se mai pot despãrþi, ºi adesea,din cauza lor, sunt dificultãþi mari la înmormântare cupunerea capacului ºi cu coborârea sicriului în groapã.Ele, femeile, vin ºi se roagã la morminte în cimitire ºiaduc flori. Bãrbaþii numai când n-au încotro. Ele cunosctoate datinile ºi rânduielile cu privire la morþi. Bãrbaþiisunt în stare de fapte mari, dar când se aflã lângã un mort,


nu ºtiu ce sã facã. De remarcat cã, la înmormântare, cândfemeile se opun acoperirii ºi coborârii sicriului în groapã,bãrbaþii reacþionezã prompt ºi energic: totul trebuie sãse termine cât mai repde; viaþa trebuie sã-ºi reia cursulobiºnuit.

Aºa s-a întâmplat ºi la moartea lui Isus. Bãrbaþii s-audemobilizat pe loc. Speranþele lor s-au spulberat. Se risi-pesc dezolaþi care încotro: un cadavru nu-i mai intere-seazã. Mâine viaþa îºi va relua cursul normal. Pescarulse va întoarce la barca lui, cel care lãsase ogorul, la plugullui. Dar femeile nu! Ele ºtiau cã Isus a murit, au vãzut cuochii lor cum îl bãgau în mormânt. Dar Isus continua sãfie, dacã nu speranþa lor, iubirea lor. Era al lor ºi dincolode mormânt. Iubirea e mai tare decât moartea. Ele cu-noºteau pe de rost, din copilãrie, frumoasele strofe aleCântãrii Cântãrilor. Prin intuiþie, îl recunoºteau pe Isusîn prinþul din aceastã cântare:

Pune-mã ca pe o pecete pe inima ta, ca pe o pecete pe bra-þul tãu; cãci dragostea este tare ca moartea ºi gelozia esteneînduplecatã ca locuinþa morþilor. Jarul ei este jar de foc,o flacãrã a Domnului. Apele cele mari nu pot sã stingã dra-gostea ºi râurile nu pot sã o înece (Ct 8,6-7).

Noi, cei de azi, nu ne putem imagina ce importanþãaveau parfumurile, miresmele, în civilizaþiile antice. ÎnCântarea Cântãrilor e vorba numai de parfumuri, de iu-bire, de frumuseþe. Iatã pentru ce aceste femei, a cãroriubire faþã de Isus, chiar mort, a rãmas neatinsã, suntpreocupate, în primul rând, sã procure parfumuri cucare sã-i stropeascã sau sã-i ungã trupul. Când, la apusulsoarelui, ºofarul (cornul de berbec) vesteºte de pe mete-rezele templului sfârºitul sabatului, femeile ies imediat,aleargã pe strãduþele înguste ale Ierusalimului, bat lauºile prãvãliilor, cerând sã li se vândã miresme. Noaptea

MARTORII ÎNVIERII (I) 453

aceea a durat o veºnicie. De îndatã ce începe sã se lumi-neze de ziuã, iau vasele cu parfumuri ºi pornesc grãbitespre mormânt. Maria Magdalena, mai tânãrã, mai sprin-tenã, mai mistuitã de iubire faþã de Isus, se desprindede grup, o ia înaintea celorlalte ºi ajunge prima la mor-mânt. Dar ce-i vãd ochii? Lespedea de piatrã de la in-trare datã la o parte!

În povestirile evangheliºtilor, aceastã piatrã are o im-portanþã deosebitã. Potrivit tradiþiei iudaice, morþii numai pot ieºi din locuinþa lor, din ªeol. Dintotdeauna, laevrei, pe movila de pãmânt sau pe lespedea de pe mor-mânt, cei care participã la înmormântare pun o piatrãsau un fragment de stâncã. La o lecþie de arheologie laIerusalim, în uriaºul cimitir modern de pe Muntele Mãs-linilor, vãzând cã în tot cimitirul nu este o singurã floare,în schimb, pe toate mormintele se aflã bucãþi de piatrã,am întrebat-o pe profesoarã, o evreicã convertitã, ce în-seamnã acest lucru. Rãspunsul: „Aceste pietre marcheazãhotarul definitiv ºi de netrecut între lumea morþilor ºilumea viilor: voi cu lumea voastrã, noi cu lumea noastrã”.Nu este exclus ca obiceiul de a arunca puþin pãmânt îngroapã, pe sicriu, sã-ºi aibã aici originea: nu avem pietrela îndemânã, aruncãm þãrânã. Noteazã evangheliºtii cãpiatra de pe mormântul lui Isus era foarte mare, nu însensul cã era greu de înlãturat, ci în sensul cã astupaintrarea la locuinþa morþilor, la ªeol, ºi în acest sensnimeni nu o putea înlãtura. Piatra înlãturatã de pemormântul lui Isus însemna cã puterea lui Dumnezeua fost mai tare decât puterea ªeolului. Viaþa a învinsmoartea. Creºtinii nu ar trebui sã mai arunce þãrânã îngroapã.

Dar sã o urmãrim în continuare pe Maria Magdalena.Îngrozitã, aleargã într-un suflet înapoi în cetate ºi strigãla Petru ºi Ioan: „L-au luat pe Domnul din mormânt ºi


nu ºtiu unde l-au pus!” (In 20,2). Aþi auzit? Pe Domnull-au luat, nu trupul, nu cadavrul. Admirabilã expresie!Nu-i trecea prin minte cã Isus ar fi înviat. Totuºi, înmintea ei el era viu, era Domnul. Zdrobitã de durere,se întoarce la mormânt. ªi atunci ei, pentru prima datã,îi apare Cristos înviat. Ei, unei femei, i se transmitepentru prima oarã vestea cea mare. Sfântul Ciril deAlexandria scrie foarte frumos: „Este femeia cea careodinioarã a fost slujitoarea morþii ºi este tot o femeie ceacare, cea dintâi, primeºte ºi vesteºte venerabilul misteral învierii. În felul acesta, sexul feminin a primit dezle-gare de ruºinea ºi dispreþul blestemului”. Sfântul Tomade Aquino vine sã completeze acest elogiu, acordându-iºi Mariei Magdalena titlul de nouã Evã, care, desigur,i se cuvine, în primul rând, Maicii Domnului. Scrie,referindu-se la prima apariþie a lui Isus înviat MarieiMagdalena:

Cristos le-a apãrut mai întâi femeilor, pentru ca femeia,care a oferit cea dintâi bãrbatului un mesaj al morþii, sãvesteascã tot ea cea dintâi viaþa întru gloria lui Cristosînviat... Dacã ele (femeile) sunt însufleþite de o iubire maimare, se vor bucura de o slavã mai mare, decurgând dinvederea lui Dumnezeu. Este evident cã aceste femei l-auiubit pe Domnul mai intim ºi mai îndeaproape, pentru cã,în timp ce ucenicii stãteau departe de mormânt (ºi n-ar maifi venit niciodatã dacã nu-i aduceau femeile), ele nu s-audespãrþit de el, ºi astfel, ele l-au vãzut primele pe Domnulglorios înviat!

Mãrturia apostolicã pe care se întemeiazã Bisericacuprinde în esenþã douã realitãþi: moartea ºi învierealui Isus Cristos. Or, Maria Magdalena este cea dintâi im-plicatã în acest dublu eveniment. Când îi unge picioarelelui Isus cu balsam ºi i le sãrutã în Betania, ea singurãprevesteºte apropiata moarte, înviere ºi înmormântare


a Fiului Omului. Ea se aflã împreunã cu mama lui Isusla picioarele crucii. Ea se desparte ultima de mormântullui Isus în Vinerea Mare. Ea este prima lângã mormântullui Isus în dimineaþa Paºtelui. Ei îi apare prima oarã Isusºi tot ea este prima care predicã apostolilor ºi lumii în-vierea. ªi tot ea aflã prima, confidenþial, un alt adevãr:înãlþarea: „Mã urc la Tatãl meu ºi Tatãl vostru” (In 20,17), cuvinte din care rezultã marele adevãr al comuniuniisfinþilor.

Mariei Magdalena, Isus îi descoperã toate dimensiu-nile Bisericii sale. Mare a fost aceastã sfântã de vreme cea fost consideratã vrednicã sã fie asociatã atât de repedeºi atât de profund la misterul mântuirii lumii! ªi to-tuºi, cine fusese aceastã fiinþã? Scandal pentru farisei,pentru puritani: o depravatã, o prostituatã, o femeie pãcã-toasã în cetate, cum se exprimã Evanghelia (cf. Lc 7,37).Dar ce pãcãtoasã! Ne-o spune cel mai bine sfântul Marcu:Isus „i-a apãrut mai întâi Mariei Magdalena, din carescosese ºapte diavoli” (Mc 16,9). Numãrul ºapte, sim-bolul biblic al plinãtãþii. Cu alte cuvinte, femeia aceastapurtase în ea toþi diavolii. ªi totuºi, ce întorsãturã ex-traordinarã, ce schimbare în viaþa acestei femei care scan-dalizase un þinut întreg, dar care a ajuns sã iubeascã multfiindcã i s-a iertat mult! ªi ce drum greu a trebuit sã par-curgã aceastã femeie din momentul în care, prãbuºitã lapicioarele lui Isus, spãlându-i-le cu lacrimi, ºtergându-i-lecu pãrul capului, sãrutându-i-le, a primt iertarea, pânãîn dimineaþa Paºtelui, când a putut sã a se arunce dinnou la picioarele Mântuitorului, în grãdina lui Iosif dinArimateea! Cum s-a purificat trupul ei, cum s-a trans-format sufletul ei!

Maria Magdalena a fost patroana cruciaþilor care auluptat pentru eliberarea Sfântului Mormânt, cãci cinea fost mai legatã de Sfântul Mormânt decât ea? Ea este


marea patroanã a ordinului predicatorilor, a dominica-nilor, care o numesc Apostola Apostolorum – apostolulapostolilor –, cãci ea le-a dus cea dintâi apostolilor vesteacea mare, care apoi, prin apostoli, avea sã facã încon-jurul lumii: Cristos a înviat! Maria Magdalena nu a ur-mat cu apostolii cei trei ani de teologie la ºcoala lui Isus,ºi totuºi, ei i-a dat Cristos lumini ºi haruri excepþionale;pentru iubirea ei, pentru convertirea ei sincerã, pentrucastitatea recuperatã prin eforturi eroice. „Fericiþi cei cuinima curatã, pentru cã ei îl vor vedea pe Dumnezeu”(Mt 5,8). Meditând exemplul Mariei Magdalena, devenimconºtienþi cã a ne înzestra mintea cu ºtiinþã teologicã aniîndelungaþi, fãrã ca în aceºti ani sã înaintãm în iubire, însfinþenie, fãrã a ne converti sincer, fãrã a practica vir-tutea castitãþii, fãrã a o recupera prin eforturi eroice, dacãam pierdut-o, înseamnã a porni la munca de apostoli cuun singur picior, ºi acela de lemn. Sfântul apostol Pavelne-o spune rãspicat: „Vorbesc ca om, din cauza slãbiciuniifirii voastre: dupã cum [odinioarã] vã puneaþi mãdu-larele ca sclavi ai necurãþiei ºi nelegiuirii spre nelegiuire,tot aºa, acum, oferiþi-vã mãdularele ca sclavi ai dreptãþiispre sfinþenie” (Rom 6,19).


MMaarrttoorriiii îînnvviieerriiii((IIII))

„Maria Magdalena a venit la ucenici ºi le-a vestit cãl-a vãzut pe Domnul ºi cã el i-a spus acestea” (In 20,18).

Nu dupã multã vreme, în urma Mariei Magdalena,sosesc de la mormânt, ºi celelate femei:

Întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celorunsprezece ºi tuturor celorlalþi. Erau: Maria Magdalena,Ioana ºi Maria, mama lui Iacob, ºi altele împreunã cu ele,care au spus acestea apostolilor. Însã cuvintele acestea lis-au pãrut vorbe goale ºi nu le-au crezut (Lc 24,9-11).

Cum sã le creadã? Femeile acestea nedormite de vi-neri, care erau încã sub ºocul celor vãzute pe Calvar, cunervii la pãmânt, epuizate psihic, ºi-au pierdut controlul– îºi ziceau apostolii –, delirau, aveau vedenii, le apãreauîngeri. Sfânta Bisericã începea bine. Ierarhia, apostolii,nu erau înclinaþi excesiv spre credulitate. Pãrintele R.-L.Bruckberger, în cartea sa, Istoria lui Isus Cristos, arecurajul sã facã aceastã afirmaþie:

Nimic nu este mai greu decât sã-l convingi pe un superiorbisericesc. Instinctiv, preferã sã te creadã nebun decât sãte creadã pe cuvânt. E ceea ce s-a întâmplat sãrmanului MaxIacob, marele convertit al secolului nostru. Când, înspãi-mântat, a mers sã-l vadã pe parohul sãu ca sã-i spunã cãare apariþii, parohul l-a liniºtit, spunându-i pãrinteºte: „Nute neliniºti, prietene. Asta se poate trata, se vindecã”.

Totuºi, în urma celor relatate de femei,a ieºit atunci Petru ºi celãlalt ucenic ºi au venit la mormânt.Alergau amândoi împreunã, dar celãlalt ucenic a alergatmai repede decât Petru [era normal: era mult mai tânãr]

ºi a ajuns primul la mormânt. Aplecându-se, a vãzut giul-giurile jos, dar nu a intrat. Atunci a venit ºi Simon Petru,care îl urma, ºi a intrat în mormânt. El a vãzut giulgiurilejos, dar ºtergarul, care fusese pe capul lui, nu era jos împre-unã cu giulgiurile, ci împãturit aparte, într-un loc. Atuncia intrat ºi celãlalt ucenic care sosise primul la mormânt. Avãzut ºi a crezut; pentru cã încã nu ºtiau Scriptura: cã eltrebuia sã învie din morþi (In 20,3-9).

Ei au vãzut ºi au crezut. Fãrã îndoialã, credinþa în în-viere este, în primul rând, un har al lui Dumnezeu. Cre-dinþa înseamnã a accepta un fapt care îþi este comunicatde altul. Nimeni nu a vãzut când ºi cum a înviat Isus.Îngerii sunt cei dintâi care transmit vestea: „Nu este aici.A înviat” (Lc 24,6). Dar credinþa în înviere nu e o cre-dinþã oarbã. Învierea, cum spune Paul al VI-lea, e unfapt empiric ºi sensibil, poate fi verificat, el are acope-rire istoricã. Moderniºtii ºi semi-moderniºtii, adepþii de-mitizãrii lui Bultmann, care fac din înviere un produsal credinþei pure, în realitate, încearcã sã-ºi maschezenecredinþa în învierea lui Cristos.

Ei au vãzut ºi au crezut. Ce au vãzut ca sã creadã?Au vãzut niºte lucruri pe care traducerile Scripturii înlimbile moderne ne împiedicã, într-o anumitã mãsurã,sã le mai vedem ºi noi. Mai întâi au vãzut feºile cu caretrupul fusese legat de jur împrejur ºi ºtergarul care îiacoperise faþa nemiºcate. Era clar, trupul înviase, nufusese furat de hoþi, cãci, dacã l-ar fi furat, l-ar fi luat cutot ce era pe el: ce rost ar fi avut sã-l dezbrace, sã trans-porte un mort în pielea goalã? Feºile de pânzã care încon-juraserã complet cadavrul, astfel încât giulgiul nu se maivedea erau jos precum ºi giulgiul, noteazã evanghelistul.Nu jos lângã laviþa de piatrã pe care fusese pus mortul,ci sus pe laviþã, dar erau lãsate în jos. Lumina extraor-dinarã care a emanat din trupul lui Isus la înviere a uscat

MARTORII ÎNVIERII (II) 459

feºile ºi pânza în care era învelit. Dar din cauza supra-feþei mari, partea de sus s-a lãsat în jos peste partea dedesubt. În sensul acesta, feºile ºi giulgiul erau jos. Înschimb, ºtergarul care fusese pus pe capul lui Isus nuera cu feºile de pânzã. Normal. Era la locul lui. Dacã hoþiil-ar fi dezbrãcat pe Isus, ar fi aruncat toate acestea grã-madã unele peste altele. Dar ºtergarul era fãcut sul, caun val de pânzã, nu împãturit, cum s-a tradus. Dar ce sul,ce val se poate face dintr-o bucãþicã de pânzã, dintr-obatistã cu care se acoperã faþa unui mort? Val vine de laa învãlui. Sensul exact este acesta: ºtergarul acela, avândo suprafaþã micã, nu s-a lãsat în jos ca pânza ºi feºile, cia pãstrat forma pe care o avea înainte ca Isus sã învie.Era în formã ovalã, de sul sau de val, ca ºi cum ar fi învã-luit încã faþa lui Isus, ca ºi cum capul ar fi fost încã înãun-tru. Apostolii au vãzut ºi au crezut cã Isus a înviat. Alt-minteri, cum ar fi putut sã iasã de acolo capul, fãrã casã fie deranjat ºtergarul cu care fusese legat? Dar acestºtergar, ne spun traducãtorii, era pus într-un loc aparte.Aici, traducãtorii schimbã complet ce a scris evanghe-listul. ªtergarul nu era pus aparte, ci avea o formã aparte,adicã o formã curioasã, neobiºnuitã. Nu era lãsat în josdin cauza mirodeniilor cu care fusese îmbibat, ci rãmã-sese bombat, ca ºi cum capul ar fi fost în el.

Petru ºi Ioan se întorc de la mormânt fãrã însã sã-l fivãzut pe Crisos înviat. În schimb, în dupã-amiaza aceleizile, Isus a mai apãrut o datã. Le-a apãrut celor doi uce-nici în drum spre Emaus. Povesteºte evanghelistul Luca:

ªi iatã cã, în aceeaºi zi, doi dintre ei se duceau spre un satnumit Emaus, cam la ºaizeci de stadii de Ierusalim. Aceºtiavorbeau între ei despre toate cele întâmplate. Pe când vor-beau ºi se întrebau, Isus însuºi s-a apropiat ºi mergea îm-preunã cu ei (Lc 24,13-15).


Pe când vorbeau ei. Ce vorbeau? Ce discutau? Niciîntr-un caz despre afacerile lor, despre bani, despre dis-tracþii, despre familiile lor, ci despre Isus, despre moartealui sângeroasã, despre speranþa pusã în el, despre decep-þia ºi tristeþea lor. Întrucât se discuta despre el, Isus s-abãgat în discuþie.

Isus nu se alãturã decât de cei care au interes pentruel, care discutã despre el. El nu este prezent acolo undese discutã frivolitãþi, unde se fac glume deplasate, bârfeinutile ºi critici sterile. ªi ei, scrie evanghelistul, s-auoprit, uitându-se triºti. Dar cum au ajuns la Emaus, ime-diat au mers la han ºi au cerut de mâncare. Erau rupþide foame. Nu atât din cauza drumului ºi a oboselii, cât,mai ales, din cauza tristeþii. Medicii nutriþioniºti au con-statat cã omul trist, melancolic, simte mereu nevoia bio-logicã sã mãnânce. Este impresionant numãrul femeilorcare, imediat dupã cãsãtorie, se îngraºã, acesta fiind ade-sea motiv de divorþ din partea bãrbaþilor. Decepþionateîntre ce au visat ºi ce au gãsit în cãsãtorie, se pun pemâncare. Sfântul Luca, medic de profesie, cunoºtea cudouã mii de ani în urmã legãtura între tristeþe ºi foame.Dar ochii lor erau împiedicaþi sã-l cunoascã. Cine nu îlare pe Cristos înviat în faþa ochilor e trist. Dar în mo-mentul în care Cristos frânge pâinea, li se deschid ochii.Îl recunosc. Îºi recapãtã bucuria. Le-a dispãrut foamea,lasã mâncarea pe masã ºi pleacã imediat înapoi la Ieru-salim, sã le ducã ºi celorlaþi vestea cea mare, vestea în-vierii. Pe drum, Isus îi întrebase: „Ce înseamnã acestecuvinte pe care le schimbaþi între voi pe drum?” (Lc 24,17). ªi i-au explicat pe larg. Dupã care urmeazã dojana:„O, nepricepuþilor ºi greoi de inimã în a crede toate celespuse de profeþi! Oare nu trebuia Cristos sã sufere acesteaºi sã intre în gloria sa?” (Lc 24,25-16). Aici e tot secretultristeþii lor: credeau cã poþi sã învii fãrã ca mai întâi sã


mori, cã poþi ajunge în slavã sãrind peste colina Calva-rului. În constituþia dogmaticã Lumen gentium, gãsimscrise aceste cuvinte: „Orice laic trebuie sã fie în faþalumii martor al învierii ºi al vieþii Domnului Isus ºi semnal Dumnezeului celui viu” (LG 38). Cu alte cuvinte, în-treaga Bisericã, nu numai preoþii, dar toþi creºtinii, aumisiunea de a vesti lumii învierea lui Cristos. Scrie R.-L.Bruckberger, din care am mai citat:

Cristos a înviat! Aceastã veste bunã, care intereseazã pe totomul care vine în lume, ar trebui spusã fãrã întrerupere cucuvântul, cu tocul, prin telegraf, prin telefon, la radio, în cãrþiºi în teatru, din înãlþimea amvoanelor ºi de la microfoaneleadunãrilor populare, în oraºe ºi pe strãzi, la televiziune ºiîn sãlile obscure ale cinematografelor, pe cele cinci conti-nente ºi în toate limbile, în versuri ºi în prozã, prin învãþã-mântul didactic ºi prin mijloacele sugestive ale poeziei, întoate genurile literare ºi în toate formele de exprimare artis-ticã, pentru ca nici un om sã nu scape fãrã sã audã acest stri-gãt enorm care vesteºte: Cristos a înviat!

Ar fi foarte bine, dar toate aceste mijloace prea puþinle avem la îndemânã pentru a rãspândi în cele patru vân-turi vestea cea mare a învierii. Cu toate acestea, ne rã-mâne predica cea mai convingãtoare: propria viaþã, viaþanoastrã transfiguratã de bucuria învierii. Un om veºnictrist, nemulþumit, nesatisfãcut, revoltat, înãcrit, dã dovadãcã are ochii legaþi ca ºi cei doi ucenici în drum spre Emaus.Nu l-a descoperit încã pe Cristos înviat, deºi participã înfiecare zi la frângerea pâinii, la Euharistie. O asemeneaviaþã e cea mai ucigãtoare predicã împotriva creºtinis-mului. Dintre scriitorii moderni, nimeni nu i-a condam-nat mai vehement ca G. Bernanos pe creºtinii care, cufeþele lor veºnic în doliu, descalificã, compromit creºti-nismul. Prin botez, noi am murit ºi am înviat împreunãcu Cristos. „Uitaþi-vã în oglindã – scrie Bernanos – ºi


vedeþi: aveþi voi chipuri de oameni înviaþi sau de ca-davre?”

Nu existã decât o singurã cauzã a tristeþii. O, nepri-cepuþi ºi grei la inimã în a înþelege!... Ce sã înþelegem?Un lucru elementar în creºtinism ºi pe care poate îl vompredica toatã viaþa cu mare vervã oratoricã, fãrã însãsã-l înþelegem; ºi anume cã, aºa cum Cristos nu puteasã ajungã la înviere, la glorie, ocolind Calvarul, la fel,noi nu putem ajunge la victoria învierii fãrã cruce, fãrãrenunþarea la noi înºine, la voinþa noastrã, la orgoliulnostru, la acele patimi mici, spunem noi, dar destul de marica sã astupe canalele bucuriei. Existã în noi o teamã decare trebuie sã ne debarasãm, teama de a fi nefericiþiîn cazul cã renunþãm la patimile noastre dezordonate. Oteamã asemãnãtoare cu cea a cerºetorului din povestealui Surin. Un cerºetor tremura în timp de iarnã în zdren-þele sale la uºa unui principe. I s-a promis sã fie lãsatsã intre în palat, la cãldurã, cu o condiþie: sã-ºi lepedezdrenþele ºi sã îmbrace o mantie curatã. A refuzat, deteamã sã nu-l prindã frigul cât timp face aceastã ope-raþie. A murit de frig în zdrenþele sale. Dacã nu vom ficapabili de sacrificiu, de lepãdare, vom trãi cu zdrenþelepatimilor, mai mari sau mai mici, ºi ne condamnãm sin-guri la tristeþe ºi nefericire. Ne rugãm de trei ori pe zi laAngelus: per passionem eius et crucem ad resurrectionisgloriam perducamur. Din când în când, este bine sã nerugãm ºi în cealaltã variantã: per passionem nostram etcrucem ad resurrectionis gloriam perducamur (sã fimduºi, prin patima ºi crucea noastrã, la slava învierii).


„„DDoommnnuull mmeeuu ººii DDuummnneezzeeuull mmeeuu!!””

Însã Toma, unul din cei doisprezece, care se numea „Gea-mãnul”, nu era cu ei când a venit Isus. Aºadar, ceilalþiucenicii i-au spus: „L-am vãzut pe Domnul!” Dar el le-a zis:„Dacã nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor ºi nu-mivoi pune degetul în semnul cuielor ºi nu-mi voi pune mânaîn coasta lui, nu voi crede”.Dupã opt zile, ucenicii lui erau iarãºi înãuntru, iar Tomaera împreunã cu ei. Isus a venit, deºi uºile erau încuiate,a stat în mijlocul lor ºi a zis: „Pace vouã!” Apoi i-a spus luiToma: „Adu-þi degetul tãu aici: iatã mâinile mele! Adu-þimâna ºi pune-o în coasta mea ºi nu fi necredincios, ci cre-dincios”. Toma a rãspuns ºi i-a zis: „Domnul meu ºi Dum-nezeul meu!” Isus i-a spus: „Pentru cã m-ai vãzut Toma,ai crezut. Fericiþi cei care nu au vãzut ºi au crezut” (In 20,24-29).

Fãrã îndoialã, Toma e una dintre figurile cele mai fru-moase ale Noului Testament. Suflet generos ºi devotat.Când Isus îºi prevesteºte patima ºi moartea, Toma nuspune ca Petru: „Sã te fereascã Dumnezeu, Doamne! Astanu þi se va întâmpla niciodatã!” (Mt 16,22), ci spune: „Sãmergem ºi noi ca sã murim cu el!” (In 11,16). Când Isus,luându-ºi rãmas bun la Cina cea de tainã, le vorbeºte uce-nicilor despre plecarea sa iminentã, spunându-le: „ªiunde mã duc eu, voi ºtiþi calea” (In 14,4), Toma e primulcare reacþio neazã: „Doamne, nu ºtim unde te duci. Cumam putea ºti calea?” (In 14,5). Isus i-a zis: „Eu sunt calea,adevãrul ºi viaþa” (In 14,6). E totuºi omul frãmântat,chinuit de îndoialã, care se luptã cu întunericul din elînsuºi; vrea sã verifice, sã cunoascã adevãrul.

ªi nu întâmplãtor evanghelistul Ioan îi aminteºte ºiporecla: Toma zis „Geamãnul” (cf. In 11,16; 20,24). Fãrã

sã vrea, Toma aminteºte de un alt geamãn din VechiulTestament. Este Iacob, supranumit Israel, frate geamãncu Esau; cel care a luptat cu Dumnezeu toatã noaptea ºila revãrsatul zorilor a învins. Toma, zis „Geamãnul”,a traversat ºi el noaptea de întuneric ºi de îndoialã, aluptat ºi a învins. Au apãrut zorile ºi pentru el. A gãsitadevãrul ºi credinþa în Cel Înviat ºi exclamã cãzând lapicioarele lui: „Domnul meu ºi Dumnezeul meu!” (In20,28).

„Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa” (In 14,6). Aceste cu-vinte adresate de Isus lui Toma s-ar putea formula ºiaºa: „Eu sunt calea adevãratã spre viaþã, spre nemurire”.Cuvinte de mângâiere ºi de speranþã, pe care omenireale-a aºteptat dintotdeauna. Toatã literatura anticã ex-primã aceastã dorinþã nepotolitã a omului de nemurire.În poemele Mesopotamiei, locuinþa morþilor e descrisãca o casã fãrã luminã, de unde nu se mai poate ieºi nicio-datã, unde se mãnâncã pãmânt ºi þãrânã. Secretul nemu-ririi se gãseºte într-o plantã pe care omul niciodatã nuva putea sã punã mâna. Nemurirea e privilegiul zeilor.

Chiar evreilor, Dumnezeu târziu le-a revelat speranþaînvierii, a nemuririi. În primele cãrþi ale Bibliei, morþii– refaim – care coboarã în ªeol sunt niºte umbre caretrãiesc, dar mai mult hiberneazã. Ei pot fi treziþi dinhibernarea lor. De unde tentaþia spiritismului, a chemãriimorþilor, cum a fãcut regele Saul (cf. Sam 28,8-19).

Iob, nefericitul, suspinã dupã înviere: „Ah... Dacã omul,odatã mort, ar putea sã mai învie, aº mai trage nãdejdeîn tot timpul suferinþelor mele, pânã mi se va schimbastarea în care mã gãsesc” (Iob 14,14). Dumnezeu, indirect,i-a dat un rãspuns. Nu ºtim dacã Iob l-a sesizat. L-a se-sizat, în schimb, mult mai târziu, sfântul Augustin carescrie aceste cuvinte:

„DOMNUL MEU ªI DUMNEZEUL MEU!” 465

Când Dumnezeu a voit sã rãsplãteascã fidelitatea lui Iob,i-a dat înapoi dublu tot ce pierduse. În loc de ºapte mii deoi, trei mii de cãmile, cinci mii de perechi de boi, i-a datînapoi paisprezece mii de oi, ºase mii de cãmile ºi zece miide perechi de boi. Dar în loc de zece copii care muriserã,nu i-a dat înapoi decât zece. Pentru ce? Pentru cã anima-lele le pierduse definitiv, nu avea sã le mai recuperezeniciodatã, în timp ce cei zece copii ai sãi, care îi muriserã,nu erau pierduþi pentru totdeauna; el avea sã-i redobân-deascã la învierea universalã.

În Cartea profetului Daniel, învierea morþilor aparelimpede: „Mulþi dintre cei ce dorm în þãrâna pãmântuluise vor scula: unii pentru viaþa veºnicã, iar alþii pentruocarã ºi ruºine veºnicã” (Dan 12,2).

Credinþa în înviere i-a ajutat pe fraþii Macabei, mar-tirii prigoanei dezlãnþuite de Antioh al IV-lea Epifanul(176-175 î.Ch.), sã meargã cu curaj la moarte. „Tu, nele-giuitule, – îi aruncã unul dintre ei în faþã tiranului – neelimini din viaþa aceasta. Dar împãratul lumii, dupã cevom fi murit pentru legile sale, ne va învia la viaþa nouãºi veºnicã” (2Mac 7,9).

Isus confirmã acest adevãr contestat la vremea luinumai de secta saduceilor: „Adevãr, adevãr vã spun cãvine ceasul – ºi chiar acum este – când morþii vor auziglasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care îl vor auzi vortrãi” (In 5,25).

În capitala Ahaiei, la Corint, creºtinii greci de origine,pãtrunºi de mentalitatea greacã, nu puteau crede în în-vierea trupurilor. Nemurirea sufletului le era de ajuns.Trupul, mizerabila închisoare a sufletului, putea sã seprãbuºeascã o datã cu moartea ºi sã disparã pentru tot-deauna. Apostolul Pavel, care se afla la Efes, reacþioneazãcu energie, arãtându-le cã învierea morþilor e indiso-lubil legatã de învierea lui Cristos:


Cãci dacã morþii nu învie, nici Cristos nu a înviat, iar dacãCristos nu a înviat, credinþa voastrã este zadarnicã ºi voisunteþi încã în pãcatele voastre, iar cei care au adormit înCristos au pierit...Dar acum, Cristos a înviat din morþi, fiind începutul [în-vierii] celor adormiþi. Cãci de vreme ce printr-un om [avenit] moartea, tot printr-un om [vine] ºi învierea din morþi.ªi dupã cum toþi mor în Adam, tot astfel, în Cristos, toþi vorfi readuºi la viaþã (1Cor 15,16-18.20-22).Un lucru uimitor, pe care ni-l dezvãluie sfântul Pavel,

este urmãtorul: noi vom învia, dar, de fapt, am înviatdeja. La învierea de apoi se va manifesta doar ceea cepurtãm deja în noi, fãrã a vedea acum cu ochii trupului:„Cãci voi aþi murit ºi viaþa voastrã este ascunsã împreunãcu Cristos în Dumnezeu. Când se va arãta Cristos, careeste viaþa voastrã, atunci ºi voi vã veþi arãta împreunãcu el în glorie” (Col 3,3-4). De aceea, Apostolul vorbeºtela tot pasul de „noua creaturã”, de „omul nou”, de „viaþanouã”, pe care noi, cei înviaþi, o purtãm deja în noi în-ºine. Astfel, în Scrisoarea cãtre Romani: „Aºadar, amfost înmormântaþi împreunã cu el prin botez în moartea[lui] pentru ca, dupã cum Cristos a înviat din morþi pringloria Tatãlui, la fel ºi noi sã umblãm într-o viaþã nouã”(Rom 6,4). Iar colosenilor:

Dacã aþi înviat împreunã cu Cristos, cãutaþi lucrurile de sus,unde Cristos ºade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiþi-vã lalucrurile de sus, nu la cele de pe pãmânt. Voi v-aþi dezbrãcatde omul cel vechi cu faptele lui ºi v-aþi îmbrãcat cu omul celnou (Col 3,1-17).

Potrivit apostolului Pavel, trei lucruri îl caracterizeazãpe cel care, într-adevãr, a înviat împreunã cu Cristos.

Mai întâi, libertatea interioarã. „Fraþilor, aþi fost che-maþi la libertate” (Gal 5,13) – le scrie galatenilor. Este oeliberare totalã de pãcat, de moarte, de fricã, de ochii celor


responsabili cu supravegherea, eliberarea de orice formãde sclavie. Aceastã libertate interioarã, perfectã, ne facesã plutim deasupra norilor, acolo unde strãluceºte întot-deauna soarele.

Al doilea lucru e bucuria ce se naºte din unirea ºi dra-gostea fraternã. Cãci scrie iarãºi Apostolul: „Nu maieste nici grec, nici iudeu, nici circumcizie, nici necircum-cizie, nici barbar, nici scit, nici sclav, nici liber, ci Cristoseste totul în toate” (Col 3,11). „Cãci nici circumcizia, nicinecircumcizia nu valoreazã ceva, ci numai noua creaturã”(Gal 6,15).

Iar dacã în familia noastrã, în comunitatea noastrãnu domneºte bucuria, seninãtatea, voia bunã, dragosteafraternã, disponibilitatea de a veni altora în ajutor, în-seamnã cã n-am înviat cu Cristos; suntem încã morþi înpãcatele noastre.

În al treilea rând, sinceritatea, adevãrul, transparenþa,coerenþa între ceea ce suntem ºi ceea ce pãrem în ochiialtora. Sfântul Pavel, dupã ce îi îndeamnã pe efeseni sãse îmbrace cu omul cel nou, adaugã imediat: „De aceea,îndepãrtând falsitatea, fiecare sã spunã-i fratelui sãuadevãrul pentru cã suntem mãdulare unii altora” (Ef 4,25). Un ucenic al lui Isus nu minte niciodatã, oricât l-arcosta sã spunã adevãrul. Nu existã justificare pentruminciunã. El merge pe urmele celui care s-a numit pesine calea, adevãrul ºi viaþa. Minciuna spusã cu limbae întotdeauna abominabilã pe buzele unui ucenic al luiIsus ºi îl discrediteazã în ochii lumii. La fel de gravã eminciuna vieþii. Dacã pretindem cã îl urmãm pe Cristoscel dezlipit de lucrurile pãmântului, curat, ascultãtor, sãfie dezlipirea noastrã adevãratã, castitatea noastrã ade-vãratã, ascultarea noastrã adevãratã. Minciuna spusãcu buzele sau cu viaþa, nesinceritatea, duplicitatea, ipo-crizia, frica de a nu fi vãzut ºi auzit de alþii ce faci ºi ce


vorbeºti ucid libertatea interioarã, libertatea fiilor luiDumnezeu: „Dacã rãmâneþi în cuvântul meu, sunteþicu adevãrat ucenicii mei ºi veþi cunoaºte adevãrul, iaradevãrul vã va face liberi” (In 8,31-32).


„„EEuu ssuunntt îînnvviieerreeaa ººii vviiaaþþaa”

„Eu sunt învierea ºi viaþa. Cel care crede în mine,chiar dacã moare, va trãi; ºi oricine trãieºte ºi crede înmine nu va muri în veci” (In 11,25-26).

Cartea Înþelepciunii ne informeazã cã moartea esterezultatul complicitãþii dintre Satana ºi om: „Dumnezeul-a creat pe o nemuritor. L-a fãcut ca pe o imagine a pro-priei sale fiinþe. Prin invidia Diavolului, a intrat moarteaîn lume” (Sir 2,23-24).

Fãrã îndoialã cã moartea biologicã este programatãdeja în zestrea noastrã geneticã. Dar dacã n-ar fi inter-venit pãcatul ºi omul nu i-ar fi întors spatele lui Dum-nezeu, trecerea spre viaþa de dincolo ar fi fost cu totulalta. Ar fi fost ca trecerea Maicii Domnului din aceastãlume: o moarte pe care tradiþia creºtinã nu o numeºtemoarte, ci adormire.

Aºadar, prin invidia Diavolului, moartea a intrat înlume. ªi în acest caz, înþelegem pentru ce Isus s-a în-fiorat în sufletul sãu ºi a plâns la moartea lui Lazãr. Numila faþã de prietenul sãu ºi faþã de surorile acestuial-au fãcut sã lãcrimeze, ci faptul cã aceastã moarte esteo manifestare, o victorie provizorie, dar realã, a Sataneiîmpotriva cãruia el declanºase un rãzboi total. ªi maiînþelegem pentru ce Isus a asudat sânge în Grãdina Mãs-linilor. Nu perspectiva morþii apropiate i-a acoperit trupulcu sudori de sânge. Numai cu câteva minute mai înaintespusese: „Dacã m-aþi iubi, v-aþi bucura cã mã duc la Ta-tãl...” (In 14,28). Gândul cã în ceasurile ºederii sale înmormânt avea sã fie captivul, prizonierul celui ce deþineimperiul morþii l-a fãcut sã asude sânge.

Înviind din morþi, Cristos a învins moartea, sau, maiprecis, cum se exprimã Scrisoarea cãtre Evrei, l-a nimicitpe cel care are puterea morþii, adicã pe Diavol (cf. Evr 2,14), astfel încât sfântul Pavel scoate acest strigãt de triumf:Moartea a fost înghiþitã de victorie. Unde este, moarte,victoria ta? Unde este, moarte, ghimpele tãu?... Însã,mulþumire fie lui Dumnezeu care ne dã victoria prinDomnul nostru Isus Cristos (1Cor 15,54-55.57). Asociaþide Cristos la victoria sa asupra morþii, moartea, cu tot ceare dureros ºi dramatic în ea, devine din nou pentru noiceea ce trebuia sã fie dintru început: un somn care nepoartã spre un liman liniºtit ºi fericit.

Vã amintiþi ce le-a spus Isus celor care plângeau înjurul trupului neînsufleþit al fiicei lui Iair? „Copila nu amurit, ci doarme” (Mt 9,24). Prietenul sãu, Lazãr, murisede câteva zile, mirosea, intrase în putrefacþie, ºi totuºiIsus le spune ucenicilor: „Lazãr, prietenul nostru a ador-mit, dar mã duc sã-l trezesc” (In 11,11). Dupã Isus, moar-tea nu mai este ce a fost înainte de el. Moartea devineun somn: închidem ochii ca sã-i deschidem la o altã viaþã.De aceea, creºtinii au numit imediat locul de îngropareal morþilor cimitir, adicã, în traducere, dormitor. Ho-tarul dintre viaþã ºi moarte, practic, a dispãrut. Astfel,le scrie sfântul Pavel romanilor: „De fapt, dacã trãim,pentru Domnul trãim, ºi dacã murim, pentru Domnulmurim. Aºadar, fie cã trãim, fie cã murim, ai Domnuluisuntem. Cãci pentru aceasta a murit ºi a înviat Cristos,ca sã fie Domn ºi peste morþi ºi peste vii” (Rom 14,8-9).

De o sutã de ani ºi mai bine, ateismul a fãcut din moar-te tragedia tragediilor: moartea e ultimul cuvânt al exis-tenþei. Ieºiþi din neant, ne întoarcem în neant. Totulpoartã amprenta morþii. ªi atunci ce rost au iubirea, prie-teniile care ne leagã pe unii de alþii, plãcerile, muncile,proiectele, visele noastre, dacã în cele din urmã totul

„EU SUNT ÎNVIEREA ªI VIAÞA” 471

dispare în neant? Ce mai poate fi cu adevãrat impor-tant în viaþã, dacã la urmã moartea ºterge totul cu bure-tele? Cum poþi sã iei în serios ºi sã mai mergi pe niºtedrumuri care nu duc nicãieri? Duc spre neant. Într-unsecol, ºtiinþa a prelungit cu vreo 25 de ani media de vârstãa omului. ªi ce-i cu asta? În fond, nu tot acolo ajungi?Savanþii ne promit un supliment de viaþã pânã la vârstade 130 de ani. E o binefacere sau o pedeapsã acest supli-ment de viaþã de care omul nu mai e bucuros ºi carepentru societate e o povarã? Cãci omul ieºit la pensie eo maºinã ruginitã care, când nu mai funcþioneazã, earuncatã la cimitirul de maºini, la fiare vechi.

Isus ne-a salvat de la aceastã disperare: el ne-a do-vedit prin învierea sa cã Dumnezeu e iubire, cã ne-a scosdin nefiinþã la viaþã ºi cã ar înceta sã mai fie iubire dacãne-ar stinge viaþa ºi ne-ar prãbuºi din nou în nefiinþã.El ne îndreaptã privirea mereu spre acel cer nou ºi acelpãmânt nou, descrise în Apocalipsa sfântului apostolIoan, unde locuiesc cei care nu vor mai cunoaºte nici osuferinþã: „El va ºterge orice lacrimã din ochii lor, iarmoarte nu va mai fi. Nu va fi nici plâns, nici þipãt, nicidurere, pentru cã lucrurile dintâi au trecut” (Ap 21,4).

Privind necontenit spre aceastã lume nouã, frica demoarte dispare. Când trecem prin vad o apã care curgecu putere, un torent, se recomandã sã nu privim spre apã,ci spre malul spre care ne îndreptãm, spre pãmântul carenu se miºcã, fiindcã altfel e pericolul sã ameþim ºi fimduºi la vale de valuri. La fel, cine are credinþã priveºtespre þãrmul de dincolo de moarte, altminteri e luat devalurile morþii, de tulburare ºi disperare.

Popoarele care au, într-adevãr, credinþã, nu au în faþamorþii acea teamã bolnãvicioasã care se constatã la occi-dentalii descreºtinaþi care au fãcut din moarte un tabu,au fãcut sã disparã orice imagine a morþii. În vitrinele


cofetãriilor din Mexic pot fi vãzute schelete din zahãrtopit sau din ciocolatã, cu pãlãria mexicanã (sombrero)pe cap ºi cu chitara în mânã. La hinduºi, cenuºa celuimort e dusã spre a fi aruncatã în mare într-un cortegiutriumfal ce se întinde pe o distanþã de kilometri întregicu muzicã, cu cântãri de bucurie ºi fete care danseazã.Când o omidã adoarme în sicriul sãu, devenind o crisa-lidã inertã, membrii familiei celei adormite, dacã ar aveaconºtiinþã, ar tresãlta de bucurie zicând: „În curând vaavea aripi frumoase, multicolore cu care va zbura. Nuse va mai târâ ca noi pe pãmânt prin noroi”.

Fiecare am petrecut nouã luni în sânul mamei, pre-gãtindu-ne ºi procurându-ne cele necesare pentru viaþade dincolo, de dincolo de sânul matern. Ne-am pregãtitochii spre a vedea pe când trãiam în întuneric, ne-ampregãtit plãmânii spre a respira acolo unde nu era aer,ne-am pregãtit mâinile spre a apuca când nu era nimicde apucat. Ne-am pregãtit limba spre a vorbi pe cânderam absolut singuri ºi nu aveam cu cine vorbi. Aveamnoi vreo idee despre viaþa de dincolo ce ne aºteaptã? Niciuna. Aceastã viaþã ne este destinatã ca ºi viaþa intraute-rinã, spre a ne pregãti pentru a doua naºtere care e moar-tea, spre a ne forma simþurile necesare pentru a percepeacele realitãþi, acele lucruri pe care acum nu ni le putemimagina, aºa cum nu ne puteam imagina în sânul mameice vom gãsi în aceastã lume.

Sã ne imaginãm o discuþie cu un copil din sânul ma-mei, care ar fi capabil sã comunice cu noi ºi sã ne rãs-pundã:

– ªtii cã va trebui sã pãrãseºti într-o bunã zi lumea în caretrãieºti ºi sã intri într-o altã lume? În aceastã lume vei des-coperi soarele, florile, pãsãrile ºi, mai ales, chipul mameitale... Este o altã viaþã mult mai fericitã care te aºteaptã.


– Nu înþeleg toate aceste poveºti. Mai întâi de toate mãsimt foarte bine aici. Soare? Pãsãri? Flori? Mamã? Ce vreasã spunã toate acestea? Nu înþeleg. ªtiu cã voi pãrãsi lumeaaceasta în care trãiesc, dar dai dovadã de cruzime amin-tindu-mi acest lucru. Nimic nu-mi dovedeºte cã existã cevaîn lumea cealaltã. De altfel, nimeni n-a venit de dincolo înlumea aceasta în care trãiesc eu.– Dar glasul acesta ce îþi vorbeºte din exterior nu-i adevãrat?– Nu ºtiu ce înseamnã exterior. E o iluzie, un vis pe care-linventez eu ca sã-mi alung frica de clipa când voi pãrãsilumea aceasta.

Vai de copilul care ar întrerupe în sânul mamei saleo zi sau numai o orã pregãtirea pentru viaþa de dincolode sânul matern! S-ar naºte un deficient, un handicapat.Vai de noi dacã în lumea aceasta întrerupem o zi sau oorã pregãtirea pentru viaþa de dincolo! În paradis nu esteloc pentru handicapaþi.

Anii de viaþã pe pãmânt, mulþi, puþini, sunt ani de uce-nicie, de antrenament, de pregãtire, de exerciþiu continuu.Ce fel de exerciþiu, ce fel de antrenament? Totul se poatespune într-un singur cuvânt: iubire. Toate se vor sfârºiodatã, chiar ºi credinþa, chiar ºi speranþa, chiar ºi ºtiinþa,ne spune Apostolul; doar dragostea nu se va sfârºi nicio-datã, numai ea ne va însoþi ºi dupã moarte. „Cine nuiubeºte – scrie sfântul Ioan – rãmâne întru moarte” (1In3,14), adicã rãmâne blocat; moartea pentru el e o barierãdincolo de care nu poate trece spre viaþa veºnicã.

Ce vom face în lumea cealaltã? Rãspunsul obiºnuiteste: vom cânta veºnic un cântec de iubire. Dar în nicio orchestrã, în nici un cor nu poate cânta cine nu a fãcutantrenament, nu a exersat îndelung. Ar strica totul. Cumar putea cânta cineva veºnic un cântec de iubire, dacãa trãit toatã viaþa în rãutate, egoism, resentimente, in-vidie, dispreþ, rãzbunare?


O mare actriþã, Gaby Morlay, pe patul de moarte, îispunea soþului care plângea la cãpãtâiul ei: „Nu plânge,eu nu plec, ci sosesc!” Nu avem nici o clipã de pierdut.Fiecare clipã a vieþii prezente apasã enorm în cântarulveºniciei. Pregãtindu-ne cu grijã, la sfârºitul cãlãtoriei,va fi sublim ºi frumos acel ceas când, cum spune Ecle-ziastul, „þãrâna se va întoarce înapoi în pãmântul dincare a fost luatã, iar duhul se va întoarce înapoi la Dum-nezeu, cel care l-a creat” (Qoh 12,7).


MMoorrþþii ººii îînnvviiaaþþii îîmmpprreeuunnãã ccuu CCrriissttooss

Cãci dacã am fost împreunã sãdiþi într-o moarte asemãnã-toare cu a lui, la fel vom fi în înviere, ºtiind bine cã omulnostru cel vechi a fost rãstignit împreunã cu el... (Rom 6,5-6).

Pretutindeni purtãm în trupul nostru moartea lui Isus casã se arate ºi viaþa lui Isus în trupul nostru. Cãci noi caretrãim suntem mereu daþi la moarte pentru Isus, pentru caºi viaþa lui Isus sã se arate în trupul nostru muritor” (2Cor4,10-11).

Dacã vrem sã exprimãm mai limpede gândul sfân-tului Pavel, trebuie spus aºa: Nu existã pentru noi, aºacum nu a existat pentru Cristos, viaþã fãrã moarte, în-viere fãrã rãstignire, bucurie fãrã suferinþã.

Vorbind de suferinþã, trebuie sã pornim de la o reali-tate indiscutabilã: suferinþa este zestrea comunã a tu-turor oamenilor, fãrã excepþie. Pentru cã existã un pericolmai mare chiar decât suferinþa, ºi anume, pericolul dea considera cã suntem singurii pe lume care suferim, saucã suferim mai mult decât alþii. Suntem mult mai atenþila suferinþa noastrã decât la suferinþa altora. Dacã ni sespune la telejurnal cã într-o catastrofã ºi-au pierdut viaþa5000 de persoane, simþim compãtimire 2-3 minute ºi s-aterminat. Dacã apoi ne-am lovit la degetul cel mic, pe-trecem 24 de ore de autocompãtimire.

În viaþa lui Buddha se povesteºte cã, într-o zi, a venit la elo mamã nefericitã care îºi þinea în braþe copilul mort. Urlacerându-i sã i-l vindece. Cei din jur o credeau nebunã, cãcinu-ºi dãdea seama cã þine în braþe un copil mort. Buddhai-a zis cã putea încã sã-i vindece copilul numai cã pentru

aceasta avea nevoie de niºte seminþe de muºtar pe care easã le culeagã din grãdina unei case în care în ultimii anisã nu fi murit nici un tatã, nici o mamã, nici un fiu, nici unfrate, nici un prieten ºi nimeni sã nu fi suferit nimic. Femeiaºi-a ieºit din fire de bucurie ºi a alergat de îndatã, strãbã-tând oraºul în cãutarea miraculoaselor seminþe de muºtar.A bãtut la toate porþile, dar în zadar. Într-o casã de-abiamurise tatãl, în alta unul îºi pierduse minþile, în alta seîmbolnãvise un copil, în alta zãcea un bolnav paralizat. Seîntunecase când femeia s-a întors la Buddha cu mâinilegoale. Nu mai avea curajul sã-i cearã sã-i vindece copilul.

E impresionant gândul cã, dupã atâtea secole de is-torie, omul nu a reuºit sã reducã nici mãcar cu un cen-timetru înãlþimea munþilor durerii. Dimpotrivã. Se în-treabã Ch. Péguy:

Credem oare cã omenirea suferã din ce în ce mai puþin?Credeþi oare cã un tatã care-ºi vede copilul bolnav, suferãmai puþin decât suferea un tatã din secolul al XVI-lea? Saucã oamenii îmbãtrânesc astãzi mai puþin decât o fãceau cupatru secole în urmã? Sau cã omenirea astãzi e mai puþincapabilã sã fie nefericitã?

Odatã lãmurit acest lucru, sã mai lãmurim unul: acãuta prea mult explicaþiile suferinþei, în loc sã o com-baþi sau sã o valorifici, este, cel puþin, pierdere de vreme.

ªi fiindcã tot am recurs la înþelepciunea lui Buddha,sã mai ascultãm o întâmplare din viaþa lui.

Un om a fost rãnit cu o sãgeatã înveninatã. Mai înainte dea i se scoate sãgeata, rãnitul a cerut sã i se rãspundã la treiîntrebãri: cine a tras, ce tip de sãgeatã era, în ce fel de veninfusese înmuiatã. Pânã sã primeascã rãspunsurile, omul amurit. Comenteazã înþeleptul: „Dacã insistãm în a voi sãînþelegem durerea înainte de a accepta terapia, atunci nenu-mãratele boli de care suferim ne vor ucide mai înainte caminþile noastre sã afle rãspunsul”.

MORÞI ªI ÎNVIAÞI ÎMPREUNÃ CU CRISTOS 477

S-au scris mii ºi mii de cãrþi care încearcã sã explicepentru ce suferim. Putem sã le citim pe toate, nici unanu ne mulþumeºte. Au încercat sã ne dea explicaþii filo-zofii, scriitorii, savanþii. La urmã trebuie sã recunoaºtemce spune papa Ioan Paul al II-lea în ultima sa enciclicãreferitoare la suferinþã, Salvifici Doloris: „Sensul sufe-rinþei rãmâne un mister; suntem convinºi de insuficienþaºi slãbiciunea explicaþiilor noastre”.

Nu ne rãmâne decât sã luãm o atitudine în faþa sufe-rinþei. Modul de a suferi este mãrturia cea mai clarã pecare un suflet o dã despre el însuºi. E termometrul vieþiispirituale.

În faþa suferinþei putem lua una din urmãtoarele ati-tudini. Ne putem închide într-o stare de pesimism negru,deprimant, de descurajare, de veºnicã lamentaþie. În-chidem obloanele ferestrelor ºi strigãm în plinã zi cãe noapte. Atitudine generatoare de dezechilibru psihic,despre care vorbesc cele peste o sutã de milioane de per-soane care suferã de deprimare nervoasã, înregistrate deServiciul Mondial al Sãnãtãþii, ºi de cele o mie de sinu-cideri ºi cele zece mii de tentative de sinucidere care seînregistreazã zilnic în lume. „Lumea – declarã un filozofmodern – e iremediabil putredã. ªi dacã nu se sinucide,motivul e cã vrea sã-ºi foloseascã viaþa ºi timpul pentrua-i convinge pe alþii sã se sinucidã”. Drogurile, alcoolul,desfrâul, zgomotul distracþiile, în general, sunt forme deevadare ºi de disperare în faþa suferinþei ºi neliniºtii.

Sau putem lua o atitudine de resemnare fatalistã, con-siderând cã totul este iluzie. Ca tânãrul principe nepalezGautama Sidharta, care în câteva zile a descoperit sufe-rinþa, bãtrâneþea, moartea. A pãrãsit casa ºi nu l-a maivãzut nimeni. Dupã opt ani de viaþã rãtãcitoare ºi con-templativã, a ieºit din somnul iluziilor, a devenit Buddha,adicã „cel care s-a trezit”, ºi-a dat seama cã totul în viaþã


este iluzie, miraj, nimic nu-i real, nimc nu e demn de luatîn seamã. O atitudine pe care o putem considera ºi noicã e eroism creºtin, cã e sfinþenie, ºi care, în realitate,e simplu stoicism sau budism.

Alþii gãsesc o atitudine mai rezonabilã în faþa sufe-rinþei: se dedau unor munci pasionante, ca sã o uite:politicã, literaturã, sport, filantropie sau un alt hoby. Amîntâlnit tineri atei care-ºi consacrã voluntar tot timpulliber îngrijirii handicapaþilor. Pot ieºi uneori lucruri extra-ordinare. Celebrul Abbé Pierre povesteºte istoria unuipuºcãriaº care, dupã 20 de ani de detenþie, negãsind penimeni dintre ai sãi în viaþã, a fãcut o tentativã nereuºitãde sinucidere. La cãpãtâiul lui, Abbé Pierre îi ºopteºte:„N-am ce sã-þi ofer. Dar, dacã vrei, înainte de a mai în-cerca o datã sã te sinucizi, vino ºi mã ajutã. Ajutã-mã sãgãsesc o locuinþã pentru o familie care doarme în drum”.A fost de acord. Bucuria copiilor adãpostiþi, zâmbetullor, recunoºtinþa pãrinþilor, l-a salvat pe acest nefericitcare nu a cunoscut niciodatã bucuria unei familii. Aºa aluat naºtere uriaºa operã a lui Abbé Pierre, „Chiffoniersd’Emmaus”.

Dar, în fond, ºi aceastã atitudine e un paliativ, o formãde evadare. E adevãrat, mai nobilã decât drogul sau al-coolul.

Atitudinea autenticã a creºtinului convins cã nu existãviaþã fãrã moarte, înviere fãrã cruce, bucurie fãrã sufe-rinþã, nu este evadarea, ci înfruntarea realistã a sufe-rinþei, acceptarea ei cu toate consecinþele. Întreaga Bibliee strãbãtutã de acest simþ al realismului ºi e un îndemncontinuu la luptã: „Fiule dacã vrei sã-l slujeºti pe Dom-nul, pregãteºte-te de încercare... Cãci aºa cum aurul seîncearcã în foc, tot astfel, cei care primesc chemarea Dom-nului trec prin cuptorul umilirilor” (Înþ 2,1.5).


Isus acest spirit ºi l-a însuºit. A înfruntat cu curaj in-vidia, ura, dispreþul, nerecunoºtinþa, prigoanele, moar-tea. Ucenicilor nu le creeazã iluzia unei vieþi comodeºi dulci, dimpotrivã. Le spune clar ce-i aºteaptã: pri-goanã, urã, bãtãi, procese. „Nu vã temeþi de cei care ucidtrupul...” (Mt 10,28). Cât de realist descrie evenimen-tele de la sfârºitul lumii! Vor fi rãzboaie, revolte, foamete,vor muri oamenii de spaima celor ce se petrec.

Isus vrea suflete cãlite în suferinþã, vrea o viaþã deapostol clãditã pe stâncã, nu pe aranjamente omeneºti,pe ºmecherie, pe diplomaþie, pe cârdãºie cu puterniciilumii, pe minciunã, adicã pe nisip. Isus nu eliminã sufe-rinþa din viaþa noastrã, nici nu o îndulceºte, ci face unsingur lucru: adaugã la ea speranþa. Ne învaþã secretulde a o transfigura în bucurie. Ceea ce îi dãdea aposto-lului Pavel convingerea cã întristãrile noastre uºoare deo clipã nu se pot compara cu greutatea veºnicã de slavãpe care o lucreazã în noi (cf. 2Cor 4,1-7) ºi cã toate lu-creazã spre binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu. Chiarºi pãcatul, adaugã sfântul Augustin, dacã ºtim sã tragemdin el cuvenitele învãþãturi.

Sfinþii au înþeles cu adevãrat învãþãtura lui Isus. Eine aratã cã bucuria autenticã nu se aflã într-o viaþã ºiîntr-o lume fãrã suferinþã, ci la etajul de deasupra sufe-rinþei. Bucuria extraordinarã pe care o gãsim la martiri,chiar în timpul torturii, nu e rodul fanteziei hagiogra-filor. Bucuria lor nu se baza pe speranþa cã îndatã cãlãulva renunþa la torturã, ci pe o altã speranþã. De aceea,puteau spune: „Tu, cãlãule, vei eºua. Vrei sã mã dezro-beºti, sã mã reduci la neant? Nu vei reuºi sã faci decâtun singur lucru: sã mã faci sã-l întâlnesc mai curând peDumnezeu pe care îl iubesc”.

Pentru exemplificare, vã recomand sã citiþi o carte depoezii publicatã acum câþiva ani în urmã intitulatã Cruci


de gratii. Autorul este Ioan Andrei. De fapt, e un pseu-donim. Autorul e un episcop greco-catolic trecut la celeveºnice, care a vrut sã rãmânã anonim. Versuri com-puse în anii îndelungaþi ºi grei de temniþã pe care i-aîndurat. Gãsim în aceastã carte un exemplu extraordinarde transfigurare a suferinþei. Totul în versurile sale e opreamãrire a lui Dumnezeu, e fericire, calm, pace dumne-zeiascã. Nici un cuvânt de condamnare. Numai compã-timire, chiar faþã de cãlãi: „Când rãu ne fac laºii ce suntucigaºii, iartã-i, Stãpâne, c-o fac pentru pâne,/ ºi-aratãgemând copilaºii”. Autorul, deºi episcop, nu poartã nicimitrã, nici lanþ de aur, nici inel. Îi ajung veºmintele ºilanþurile din temniþã:

Sã-mi fie zeghea patrafir,iar lanþul, carnea slabã sã mi-o destrame fir cu fir,lãsând porfira de martir ca singurã podoabã...Cãtuºele ce le-am purtat – cu sufletul fierbinte –întâi le-am binecuvântatºi, sãrutându-le, am urcataltarul jertfei sfinte...De-atâþia ani deºir tãcutrozaru-mi de durereºi-n voia Domnului pierdut,cu lacrimi pragul îl sãrutºi cred în înviere (Liturghie).


EEuuhhaarriissttiiaa,, lleeaaccuull nneemmuurriirriiii

Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacã mã-nâncã cineva din aceastã pâine, va trãi în veci, iar pâineape care o voi da eu este trupul meu pentru viaþa lumii...Adevãr, adevãr vã spun: dacã nu mâncaþi trupul Fiului Omu-lui ºi nu beþi sângele lui, nu aveþi viaþã în voi. Cine mã-nâncã trupul meu ºi bea sângele meu are viaþa veºnicã ºieu îl voi învia în ziua de pe urmã (In 6,51.53-54).

Unul dintre sfinþii cei mai îndrãgiþi de poporul rus estesfântul Serafim din Sarov. Acesta a trãit mulþi ani retrasdeparte de lume, într-o pãdure, fãrã sã vorbeascã un cu-vânt cu nimeni, nici mãcar cu cãlugãrul care venea lael din când în când ºi îi aducea de mâncare. Dupã aniºi ani de rugãciune ºi de tãcere absolutã, Dumnezeu îlcheamã din nou în mãnãstire. Rãspândindu-se faimasfinþeniei lui, lumea vine de pretutindeni sã-ºi descarcesufletul ºi sã primeascã sfaturi duhovniceºti. Sfântulaleargã în întâmpinarea fiecãruia ºi salutã fericit: „Cristos,bucuria mea, a înviat!” Cu aceste cuvinte simple ridicacele mai mari greutãþi care apãsau inimile oamenilor.

Învierea lui Cristos este pentru universul spirituluiceea ce a fost, potrivit celor mai recente descoperiri, pentruuniversul fizic, aºa-zisa explozie a atomului primar careconþinea în el toate energiile universului, provocând ex-pansiunea universului, expansiune care continuã dupã16 miliarde de ani. Ultima constelaþie de la periferia uni-versului, de pildã, se îndepãrteazã de centru cu vitezade 42 000 km pe secundã.

În momentul învierii lui Cristos, moartea s-a trans-format în viaþã ºi timpul în veºnicie. Toate energiile uni-versului spiritual, în continuã expansiune, le gãsim în

sacramentele Bisericii. Toate sacramentele îºi trag forþadin înviere. În primul rând, Euharistia: „Cine mãnâncãtrupul meu ºi bea sângele meu are viaþa veºnicã ºi eu îlvoi învia în ziua de pe urmã” (In 6,54). Nu va avea viaþãveºnicã, o are deja. „Eu sunt pâinea cea vie care s-a co-borât din cer. Dacã mãnâncã cineva din aceastã pâine,va trãi în veci” (In 6,51).

În antichitate, pâinea, element vital, era consideratãca fiind darul cel mai preþios fãcut oamenilor de cãtrezei. A oferi zeilor pâine în dar însemna a le oferi lor pro-pria ta viaþã. Aceeaºi semnificaþie o aveau pâinile puneriiînainte la evrei, în Vechiul Testament: 12 pâini prezentepermanent înaintea Domnului în templu reprezentaupermanent înaintea Domnului cele 12 triburi ale luiIsrael. La babilonieni, la adoratorii lui Mitra, pâinea eraelement de cult: pâinea oferitã însemna propria viaþãoferitã divinitãþii. În misterele eleuzine, împãrtãºireacu un amestec fãcut din apã, fãinã ºi arome simbolizaprimirea vieþii divine.

De asemenea, vinul, la semiþi, era considerat un elixiral vieþii, bãuturã dãtãtoare de nemurire, mijloc de dobân-dire a unor cunoºtinþe tainice. În Vechiul Testament,vinul era considerat simbolul plinãtãþii darurilor carevin de la Dumnezeu, bãutura vieþii încãrcatã cu forþãvitalã, ce aduce consolare ºi bucurie omului cãzut în pãcatºi þinut departe de pomul vieþii; imagini care au pregãtitpâinea ºi vinul ca sã primeascã în ele energiile vitale aleCelui Înviat ºi sã ni le transmitã nouã.

„Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu areviaþa veºnicã ºi eu îl voi învia în ziua de pe urmã” (In 6,54). Când este vorba de hrãnire, cel care se hrãneºte ºihrana consumatã nu-ºi mai pot pãstra autonomia: hranaeste asimilatã, transformatã în cel care se hrãneºte. Ele-mentul vital mai puternic îl asimileazã pe cel mai puþin

EUHARISTIA, LEACUL NEMURIRII 483

puternic. Astfel, vegetalele asimileazã mineralele, ani-malele asimileazã ºi mineralele, ºi vegetalele, ºi nu invers.Euharistia este singura excepþie: hrana îl asimileazã pecel care se hrãneºte, fiindcã aceastã hranã, care e Cristos,Dumnezeu, Creatorul, este mai puternicã decât omul.De aceea, sfântul Augustin pune pe buzele lui Cristosdin Euharistie aceste cuvinte: „Nu tu vei fi cel care mãvei transforma pe mine în tine, ci eu voi fi cel care te voitransforma pe tine în mine”.

Un ateu materialist spunea: omul este ceea ce mã-nâncã. Aºa este, dar numai când e vorba de Euharistie.Devenim ceea ce mâncãm, devenim trupul lui Cristos,trupul lui Cristos înviat, suntem transformaþi în el, necontaminãm de viaþa lui nemuritoare. De aceea, cine mã-nâncã trupul lui ºi bea sângele lui are deja viaþã veºnicã.Pe vremea sfântului Augustin, creºtinii obiºnuiau sã nu-meascã Euharistia simplu: „viaþa”. ªi în loc sã se întrebeîntre ei: „Ai primit Împãrtãºania?”, se întrebau: „Aiprimit viaþa?” „Cum ar putea sã mai moarã – se întreabãsfântul Ambroziu – cel care a avut ca aliment viaþa?”

Euharistia pune în trupurile noastre germenul nemu-ririi. Trupurile noastre devin mãdularele unui trup nemu-ritor. Fãrã îndoialã cã trupurile noastre vor cunoaºteproba mormântului, dar germenul nemuririi pus în eleprin împãrtãºanie va rãmâne, „ºi eu – spune Isus – îl voiînvia în ziua de pe urmã”.

Euharistia pe care o celebrãm zilnic este celebrareaînvierii Domnului ºi, în acelaºi timp, este celebrarea pro-priei noastre învieri, e sãrbãtoarea vieþii. Fiindcã Domnula înviat în zorii zilei, Biserica a considerat de la bun în-ceput cã Liturghia, normal, trebuie celebratã dimineaþa:Nos autem resurrectionem Domini mane celebramus– spune sfântul Ciprian („Noi celebrãm învierea Dom-nului dimineaþa”).


Sfântul Ignaþiu de Antiohia simþea o nesfârºitã com-pãtimire pentru doceþi, ereticii gnostici de pe vremea lui,care se excludeau de la nemurire, refuzând sã primeascãpâinea vieþii. Le scria creºtinilor din Smirna:

Doceþii refuzã Euharistia pentru cã nu vor sã recunoascãtrupul lui Isus Cristos, mântuitorul nostru, acest trup carea suferit pentru pãcatele noastre ºi pe care Tatãl, în bunã-tatea sa, l-a înviat. Astfel, refuzând darul lui Dumnezeu, eiîºi gãsesc moartea în contestaþiile lor. Ei ar face mai binesã ia parte la agape [adicã la împãrtãºirea cu taina euha-risticã], pentru a avea parte de înviere.

Pãrtaºi la viaþa lui Cristos prin împãrtãºirea zilnicãcu trupul sãu înviat, noi putem spune cu apostolul Pavel:sunt mort ºi viaþa mea e ascunsã cu Cristos în Dumnezeu(cf. Col 3,3). Cã bolile ne macinã trupul, cã trecereaanilor ne apropie tot mai mult de mormânt, nu are impor-tanþã. Nici boala, nici trecerea anilor nu pot afecta aceastãviaþã ascunsã cu Cristos în Dumnezeu, pe care Euha-ristia o sãdeºte în noi.

E impresionantã mãrturia pe care ne-o dã în aceastãprivinþã un erou al creºtinismului, pãrintele Damian deVeuster, mai cunoscut cu numele de Damian Leprosul.Cum i-a schimbat Euharistia complet modul omenesc dea privi viaþa! În prima scrisoare trimisã din Molakai, undelucra printre leproºi, în care dãdea de ºtire cã s-a con-taminat, scria:

Nu mai încape îndoialã, sunt atins de leprã... Binecuvântatsã fie bunul Dumnezeu! Nu mã compãtimiþi... Domnul apus crucea sa asupra mea, îngãduind ca eu sã fiu lovit deleprã. Voi fi veºnic recunoscãtor lui Dumnezeu pentru acestfavor. Aceastã viaþã se va scurta puþin ºi va face mai dreptdrumul meu spre patria cereascã... Boala nu mi-a atacatîncã mâinile ºi continui sã spun zilnic sfânta Liturghie. Cred


cã sunt misionarul cel mai fericit din lume. Astfel, jertfasãnãtãþii mele, pe care Dumnezeu a voit sã o accepte, fã-când sã rodeascã puþin apostolatul meu printre leproºi,îmi este deosebit de uºoarã ºi de plãcutã. Îndrãznesc sãspun cumva cu sfântul Pavel: sunt mort ºi viaþa mea esteascunsã cu Cristos în Dumnezeu (cf. Col 3,3)... Sunt mereufericit ºi mulþumit... deºi sunt în întregime desfigurat.

Moartea e tristeþe, viaþa e bucurie. Cum ar mai puteafi trist cel care se uneºte zilnic cu Cristos înviat în Euha-ristie, care se hrãneºte zilnic cu pâinea vieþii, care poartãîn el germenul ºi garanþia nemuririi?

Îmi amintesc o întrebare pe care un preot în vârstã opunea ori de câte ori întâlnea o persoanã tristã: „De ceeºti trist? Pentru tine nu a înviat Cristos?”

Un faimos om de ºtiinþã german, având nevoie de liniºte ºiizolare pentru a aprofunda niºte studii, a închiriat o casãlângã o mãnãstire de carmelitane contemplative. Îºi spunea:„Minunat! Aici voi avea tãcere desãvârºitã”. Într-adevãr,din primele zile s-a convins cã o pace de mormânt îi încon-joarã casa, cu o excepþie: în ceasurile de recreaþie a contem-plativelor, când râsetele ºi veselia se auzeau pânã departe,trecând dinãuntru afarã, de parcã mãnãstirea n-ar fi avutgeamuri ºi uºi. Degeaba savantul închidea geamurile ºi îºipunea tampoane în urechi. Veselia maicilor se transfor-mase pentru el într-o adevãratã obsesie. O întrebare îi sfre-delea creierul: De ce atâta bucurie ºi voie bunã la maici?„N-aveau nici un motiv sã se bucure”, îºi spunea savantul.„Bogãþie nu aveau, lux nu, o familie a lor nu, plãcerile lumiinu, îºi întemeiau viaþa pe o superstiþie” – savantul era ateu.Trebuia sã fie ceva la mijloc. O tainã, un secret care îl de-pãºea. N-a mai putut rãbda ºi, într-o bunã zi, s-a dus la supe-rioarã ºi a cerut explicaþii.– Simplu, îi spune superioara, suntem fericite fiindcã sun-tem miresele lui Cristos.– Bine, dar Cristos a murit acum douã mii de ani în urmã.


– Vã înºelaþi. Dupã trei zile a înviat.– ªi pentru aceasta sunteþi fericite?– Da, noi suntem martorii învierii. Bucuria este cea maibunã mãrturie datã lumii în favoarea învierii.

Închei seria de meditaþii asupra primului mister deslavã, care este, în acelaºi timp, cel mai mare mister debucurie, cu un îndemn, acela de a ne gândi permanentla rãspunsul pe care va trebui sã-l dãm la judecata depe urmã la una dintre cele mai importante întrebãripe care ne-o va pune Cristos: „Ce aþi fãcut din bucuriavoastrã?”


AL II-LEA MISTER

ÎÎNNÃÃLLÞÞAARREEAA LLAA CCEERR

PPaarraaddiissuull

Apoi i-a scos pânã spre Betania ºi, ridicându-ºi mâinile, i-abinecuvântat, iar în timp ce îi binecuvânta, s-a îndepãrtatde ei ºi a fost ridicat la cer. Iar ei, adorându-l, s-au întors laIerusalim cu bucurie mare ºi stãteau tot timpul în templu,binecuvântându-l pe Dumnezeu (Lc 24,50-53).

E bine sã amintesc din când în cursul acestor medi-taþii, cã valoarea ºi farmecul Rozariului nu constau înrepetarea mecanicã a rugãciunii Bucurã-te, Marie, ci încontemplarea misterelor. Am gãsit în aceastã privinþãcâteva fraze admirabile aparþinând romancierului con-temporan Didier Decoin care, întrebat de un ziarist: „Vãrugaþi Rozariul la Maica Domnului?”, rãspunde:

În toate apariþiile sale, ea a arãtat preþuirea pentru aceastãrugãciune. Pentru mine, Rozariul e o sãrbãtoare. Mulþi cato-lici au abandonat-o, considerând-o o rugãciune de papagal.Eu însumi, la început, contabilizam interminabilele înºi-ruiri de Bucurã-te, Marie, date peste cap cu grabã, esen-þialul fiind sã spun multe. O credeam pe Maria sensibilã lagrosimea buchetului, când, de fapt, prospeþimea florilor oface sã zâmbeascã. Departe de a fi o rugãciune infantilã,Rozariul este o formã de rugãciune foarte delicatã, foartecomplexã. Ea mã face sã mã gândesc la computer: totul de-pinde de programul pe care îl introduci în el. Nu poþi aº-tepta altceva decât obosealã ºi dezgust de la un Rozariumormãit, în care singurul efort mintal constã în a numãrabobiþele ºi a-þi spune: încã trei, încã douã, încã una, uf, uf!...

Dar este o altã lume, aceea a Rozariului meditat, în care celce îl recitã face sã se roteascã cununa de trandafiri a miste-relor Mariei. Acest Rozariu... e un Rozariu de la inimã lainimã. El poate sfârºi în contemplaþie.Misterul din aceastã cununã de trandafiri, la care ne

oprim acum, este înãlþarea lui Isus la cer. Maria e pre-zentã împreunã cu ucenicii la scena pe care sfântul Lucane-o descrie în Faptele Apostolilor. Sã-l lãsãm pe mareleteolog Hans Urs von Balthasar sã ne spunã ce simte Mariaatunci când Fiul ei dispare în norul care îl învãluie:

Starea Maicii Domnului dupã înãlþarea Fiului ei e foartemisterioasã, dar e un model pentru Bisericã ºi pentru fie-care credincios. Încã o datã trebuie sã-l lase pe Fiul ei sãplece. A fãcut-o toatã viaþa, foarte adesea cu neliniºte ºisuferinþã. Acum îl încredinþeazã definitiv în mâinile Tatãluiceresc. Nu e nimic dureros în aceasta ºi, totuºi, e o renun-þare. Deoarece Fiul ei se retrage, Maria aparþine total Bise-ricii ºi ea vrea sã aibã credinþa dintotdeauna.ªi aceeaºi speranþã cã toþi vor ajunge acolo unde el s-a

înãlþat, în lãcaºurile pe care el a mers sã le pregãteascãtuturora.

Isus se înalþã la cer. Evident cã cerul aici nu este spa-þiul cosmic în care se învârt nenumãraþii aºtri pe orbi-tele lor. ªi pãmântul este un corp ceresc. ªi în acest caz,extratereºtrii care urcã spre cer, ajungând pe pãmânt,se vor fi mirând cã nu-l gãsesc pe Dumnezeu pe pãmânt,aºa cum nu l-a gãsit I. Gagarin pe corpurile cereºti peunde a fost el cu nava cosmicã.

Cerul este o metaforã care indicã locuinþa lui Dum-nezeu. Însuºi Isus numeºte împãrãþia lui Dumnezeu „îm-pãrãþia cerurilor” ºi ne învaþã sã ne adresãm lui Dum-nezeu cu cuvintele „Tatãl nostru, care eºti în ceruri”.

În acelaºi timp, cerul e o metaforã care indicã locuinþacelor mântuiþi. În acest sens, sfântul Pavel ne îndeamnã

PARADISUL 489

sã cãutãm cele de sus acolo unde este patria adevãratã.Aceastã împãrãþie a lui Dumnezeu sau împãrãþie a ceru-rilor, Isus o inaugureazã în momentul înãlþãrii sale lacer. Nu e în nici un caz ceea ce ne spuneau marxiºtiipânã mai ieri: o proiecþie iluzorie a dorinþelor nesatisfã-cute ale omului pe pãmânt, patria celor fãrã patrie, spe-ranþa celor fãrã speranþã. Desigur cã ºi o speranþã purumanã e pe deplin justificatã. Cunoscutul filozof catolicEmanuel Mounier o consola pe Claire Lefrancq în ziuacând acesteia i-a murit bãrbatul: „Dacã un atom de fiersau o moleculã de apã nu se întoarce în neant, ar fi ab-surd ca o iubire, o viaþã de om gânditã, muncitã, înflãcã-ratã sau o simplã privire umanã frumoasã sã încetezeîntr-o zi sã existe prin nu ºtiu ce excepþie absurdã”.

Aceastã speranþã a nemuririi o exprimã la tot pasulpsalmistul:

Tu nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor,nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea.

Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii;în faþa ta sunt bucurii nespuseºi desfãtãri veºnice la dreapta ta (Ps 16,10-11).

ªi astãzi, la evrei, cimitirul poartã numele de Beth-Ha-chai, ceea ce înseamnã „Casa celor vii”. În cursul înmor-mântãrii, evreii obiºnuiesc sã smulgã un fir de iarbã ºisã-l arunce pe sicriu, voind sã spunã prin aceasta cã trupulcelui mort va recãpãta viaþa ca firul verde de iarbã. Deaceea, însoþesc gestul lor cu cuvântul psalmistului: „Roa-dele sale vor înflori precum Libanul ºi recolta lor va fica iarba pãmântului” (Ps 72,16).

Dar originalitatea absolutã a credinþei creºtine cuprivire la viaþa de dincolo stã în faptul cã ea îºi are rãdã-cinile înfipte într-o experienþã unicã în lume. Dintre toþioamenii care cred în viaþa de dincolo, creºtinul e singurul


pe lume care are rãspuns pentru cel ce îi aruncã în faþã:Eu voi crede în viaþa de dincolo numai când va veni ci-neva de pe lumea cealaltã! Da, a venit Cristos de pe lumeacealaltã, a venit de la Tatãl, a înviat din morþi ºi s-a suitdin nou la Tatãl, ca sã ne pregãteascã un loc.

Cât este de semnificativ gestul pe care Isus îl face înziua înãlþãrii sale! Se aºazã în fruntea grupului de uce-nici ºi, în procesiune, îi scoate afarã din Ierusalim, urcãpe Muntele Mãslinilor, spre Betania, ºi de acolo se înalþãla cer. El a deschis drumul, a început procesiunea, ºi odatã deschis paradisul, continuã procesiunea celor careurcã pe urmele lui, spre a ocupa locurile pregãtite tu-turor în casa Tatãlui sãu din ceruri. Procesiunea va con-tinua pânã la sfârºitul veacurilor.

În ce constã fericirea paradisului? O putem exprimaîn douã cuvinte: cunoaºtere ºi iubire. Cunoaºterea, ve-derea lui Dumnezeu faþã în faþã: visio beatifica, cumo numesc teologii. „Iar viaþa veºnicã – spune Isus în Evan-ghelia dupã sfântul Ioan – aceasta este: sã te cunoascãpe tine, singurul Dumnezeu adevãrat, ºi pe cel pe carel-ai trimis, pe Isus Cristos” (In 17,3).

Nimeni nu a descris mai frumos ca sfântul Irineuaceastã vedere a lui Dumnezeu, dãtãtoare de viaþã veºnicã:

Aºa cum cei care vãd lumina sunt în luminã ºi participãla strãlucirea ei, la fel, cei care îl vãd pe Dumnezeu sunt înDumnezeu ºi participã la strãlucirea lui. Aºadar, vor aveaparte de viaþã cei care îl vãd pe Dumnezeu... Oamenii îl vorvedea, deci, pe Dumnezeu ca sã trãiascã, devenind nemu-ritori prin aceastã vedere... Slava lui Dumnezeu este omulviu, iar viaþa omului este vederea lui Dumnezeu...

Aceastã vedere a lui Dumnezeu nu e o vedere staticã,aºa cum am vedea un peisaj sau un tablou frumos, sauun spectacol, sau am privi un film serial care nu se mai

PARADISUL 491

terminã, ci e o vedere care aduce cu ea plinãtatea feri-cirii. De aceea, teologii o numesc visio beatifica – vederefericitã. O fericire care nu numai împlineºte, dar caredepãºeºte toate aspiraþiile omului, cãci „lucrurile pe careochiul nu le-a vãzut ºi urechea nu le-a auzit ºi la inimaomului nu s-au suit, pe acestea le-a pregãtit Dumnezeucelor care îl iubesc pe el” (1Cor 2,9). Împãrãþia ceruriloreste asemenea unui ospãþ de nuntã.

ªi în al doilea rând, e iubirea. Ne vom scufunda înDumnezeu ca într-un ocean de iubire. Sfânta Maria-Mag-dalena de Pazzi a auzit un glas interior spunându-i:

Vezi, fiica mea, deosebirea care existã între un om care beaun pahar cu apã ºi altul care se scaldã în mare. Despre celdintâi se spune cã apa intrã în el, cãci din gurã îi trece înstomac spre a-l rãcori. Despre al doilea se spune cã intrãîn mare, deoarece cantitatea de apã din ea e atât de mareîncât armate întregi ar putea sã intre ºi sã se piardã în ea,fãrã sã lase cea mai micã urmã. Aºa este cu sufletul. Bucu-riile pe care le primeºte în aceastã lume intrã în el ca apaîntr-un vas foarte îngust, astfel încât nu poate sã le pri-meascã decât într-o mãsurã foarte limitatã... În cer, dim-potrivã, intri în bucuria Stãpânului tãu, te scufunzi într-unocean fãrã fund de bucurii ºi mângâieri negrãite, adicã înDumnezeu însuºi care va fi „totul în toþi”.

În paradis, fiecare îºi va regãsi tinereþea. Copiii îºiimagineazã cã Moº Nicolae sau Moº Crãciun vin din cer.N-au cum sã vinã de acolo, fiindcã în cer nu sunt moºi.În autobiografia sfintei Tereza de Avilla gãsim un faptedificator. A murit fostul superior provincial. Aflând ves-tea, Tereza a plecat imediat într-o bisericã sã se roagepentru sufletul lui. Ea scrie:

În timp ce mã rugam Domnului, mi s-a pãrut cã vãd ladreapta mea acest suflet care ieºea din adâncul pãmân-tului ºi se înãlþa la cer cuprins în întregime de o bucurie


de nedescris. Acest cãlugãr era foarte bãtrân în momentulmorþii. Dar eu l-am vãzut având trãsãturile unui om detreizeci de ani sau chiar mai puþin, cu o faþã foarte strãlu-citoare.

Copiii morþi înainte de vârsta judecãþii, handicapaþii,chiar handicapaþii mintal, nu vor fi rudele sãrace alecelor din paradis. Vor pierde handicapul, va înflori inte-ligenþa lor ºi se vor împlini perfect ca persoane umane.Generalul de Gaulle i-a spus soþiei sale, dupã înmormân-tarea fetiþei lor, Ana, handicapatã, mongoloidã: „Acumfetiþa noastrã e ca toþi ceilalþi, e normalã”.

ªi, în sfârºit, un lucru care ne va face sã înþelegem cu-vântul lui Isus: împãrãþia cerurilor e în voi înºivã. Înparadis, omul experimenteazã o creºtere continuã ºi veº-nicã în cunoaºtere ºi iubire, întrucât Dumnezeu, care ecunoscut ºi iubit e infinit. Aceastã temã o trateazã admi-rabil sfântul Grigore de Nyssa într-o omilie asupra Cân-tãrii Cântãrilor. „Sufletul – scrie el – îºi urmeazã drumulsãu spre infinit de-a lungul unor ascensiuni din ce în cemai înalte”. Iar ritmul, viteza acestei veºnice ascensiuni,va fi dictat de ritmul în care am cunoscut ºi am iubit înviaþã. Cunoaºterea ºi iubirea noastrã de pe pãmânt vaavea urmãri în veºnicie. Totul va fi transfigurat ºi ampli-ficat. Indolenþa ºi superficialitatea la studiu, metodelenecinstite folosite pentru a ne masca ignoranþa, egoismulnostru, care merge pânã la sustragerea din pomenile des-tinate sãracilor, toate vor avea repercusiuni, se vor pre-lungi în veºnicie.

Dacã singura noastrã preocupare va fi sã-l cunoaºtemºi sã-l iubim pe Dumnezeu, mai ales în semenii noºtri, lasfârºitul vieþii vom putea spune ceea ce spunea sfântaTereza a Pruncului Isus cu puþin înainte de a muri: „Nuvãd ce aº putea sã mai am dupã moarte care sã nu fi avut

PARADISUL 493

pe pãmânt. Pentru cã viaþa veºnicã începe deja de pepãmânt”.

Dacã aceste douã lucruri: cunoaºterea ºi iubirea luiDumnezeu, nu ne preocupã în viaþã, atunci ar putea sãni se scrie pe mormânt epitaful propus de un umorist:„Aici zace unul care n-a ºtiut niciodatã pentru ce a trãit”.


DDiinn nnoouu bbuuccuurriiaa

...ridicându-ºi mâinile, i-a binecuvântat, iar în timp ce îibinecuvânta, s-a îndepãrtat de ei ºi a fost ridicat la cer. Iarei, adorându-l, s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare...(Lc 24,50-52).

Paradoxal, apostolii se despart de Mântuitorul nu culacrimi, nu cu tristeþea care, normal, însoþeºte orice des-pãrþire, ci cu bucurie. Dar nu cu o bucurie oarecare, ci,noteazã sfântul Luca, „cu bucurie mare”. Aceastã marebucurie e rodul binecuvântãrii sale finale. Apostolii ºtiufoarte bine ce-i aºteaptã. Mântuitorul nu le-a ascunsnimic. Trebuie sã înfrunte o lume dominatã de forþelerãului, de suferinþã, de urã, de moarte. Dar Cristos le-adãruit înainte de despãrþire o armã foarte puternicã: bu-curia, optimismul, încrederea. Cu ea pot înfrunta lumea.

Reflectând asupra misterului înãlþãrii, ne este îngã-duitã curiozitatea sau mãcar întrebarea: ce fizionomieavea Isus în momentul în care se înãlþa la cer? Era foarteserios? Era solemn? Având în vedere cã sentimentulcare a cuprins inimile ucenicilor în acele momente a fosto mare bucurie, atât de mare încât a izgonit tristeþea, sen-timentul care, normal, însoþeºte orice despãrþire, putemfi siguri cã faþa lui Isus radia de bucurie. I-a privit cu zâm-betul pe buze, pânã când norul care îl învãluia l-a fãcutnevãzut din ochii lor.

Cum sã ne imaginãm acest zâmbet final al lui Isus, carea umplut de bucurie inimile apostolilor? Ajutându-ne deoperele artiºtilor? Pregãtind aceastã meditaþie, am statmult ºi m-am gândit la toate iconiþele ºi icoanele, la toatestatuile pe care le-am vãzut prin muzeele lumii, ºi mi-am

amintit de chipul lui Cristos vãzut în toate felurile: so-lemn, compãtimitor, mânios, trist, suferind, dar nu mi-lamintesc sã-l fi vãzut vreodatã zâmbind, exprimând bu-curia. E pãcatul capital al tuturor artiºtilor din toatetimpurile. Este ºi pãcatul regizorilor de filme din zilelenoastre. Pasolini, în filmul sãu, ne oferã un Isus careceartã, urlã, loveºte cu biciul. Zeffirelli oferã rolul lui Isusunui actor trist, acru, care nu schiþeazã un zâmbet în totcursul filmului. Ba chiar pietatea creºtinã este foartezgârcitã cu zâmbetele ºi bucuriile Mântuitorului. AvemCalea Crucii, dar nu avem Calea Bucuriei sau Calea În-vierii.

„De ce râzi?”, o repede într-o zi superioara pe o tâ-nãrã novice pe care a prins-o în flagrant delict – râdea.ªi adãugã sec: „Isus n-a râs niciodatã”. ªi atunci sã nemai mirãm cã Friedrich Nietzsche vedea în creºtinismexpresia absurdã a pesimismului, negarea însãºi a ori-cãrei bucurii? Cã budismul i se pãrea mai optimist pusalãturi de religia lui Isus?

ªi totuºi, Biblia nu este o carte tristã. Bucuria e pre-zentã în fiecare paginã. De la râsul Sarei la bucuria luiTobia, de la lacrimile de bucurie ale lui Iosif, fiul lui Iacob,la dansurile lui Miriam înaintea chivotului, de la cân-tarea Anei la explozia de bucurie a Mariei în Magnificat.Bibliºtii au cãutat zece cuvinte, cele mai des folosite înBiblie. Printre ele se aflã cuvântul bucurie. Nu existã întoatã literatura lumii un îndemn la bucurie mai frumosdecât cel din Cartea lui Ben Sirah:

Nu este mai bunã avuþia decât sãnãtatea trupului ºi nu estebucurie mai mare decât bucuria inimii. Mai bunã este moar-tea decât viaþa amarã... Nu da spre întristare sufletul tãuºi nu te lãsa pradã gândurilor negre. Veselia inimii este viaþaomului ºi bucuria este îndelungarea zilelor lui. Iubeºte-þisufletul tãu ºi-þi mângâie inima ta ºi întristarea goneºte-o


departe de la tine, cãci pe mulþi i-a omorât întristarea (Sir16-17; 21-23).

Isus nu poate fi scos din rãdãcinile sale iudaice. El aveaîn venele sale aceastã bucurie biblicã. Dacã Evangheliilenu spun niciodatã cã Isus a râs, motivul e simplu. În lim-bajul Evangheliilor, verbul „a râde” îl gãsim cu un singursens: „a râde de altul”, „a lua în râs”, „a-ºi bate joc”. Pro-babil cã ºi cuvântul lui Isus: „Vai vouã, celor care râdeþiacum” (Lc 6,25), ar trebui tradus mai exact: „Vai vouã,celor care acum vã bateþi joc de toate”.

Din cele scrise în Evanghelii, însã, Cristos apare cu obucurie debordantã, contagioasã, entuziastã.

La hinduºi e obiceiul ca ucenicii sã priveascã îndelungfaþa maestrului, mai ales când se aflã în rugãciune. Miiºi mii de ore contemplã în tãcere faþa lui, sperând cã ast-fel, prin contaminare, chipul lor sã se modeleze dupãchipul învãþãtorului. Încercãm sã contemplãm ºi noi acumchipul lui Cristos în momentele sale de bucurie, pentrua ne modela dupã el chipul ºi viaþa noastrã, pentru a neînsuºi o spiritualitate a bucuriei.

Izvor de bucurie era pentru Isus faptul de a se ºti iubitde Tatãl. Dacã vrem sã ºtim ce-i stã cel mai mult la inimãunui om, suntem atenþi la cuvântul pe care îl rosteºte sauîl scrie cel mai des. Ei bine, cuvântul cel mai des folositde Isus, cel mai des scris în Evanghelie, de circa 200 deori, e cuvântul Tatã. „Tatãl îl iubeºte pe Fiul ºi îi aratãtoate câte le face” (In 5,20).

A te ºti iubit de Dumnezeu. Acest lucru trebuie sãfie motivul principal al bucuriei ºi pentru ucenicii sãi. Lasfârºitul unei zile pline de succes, ucenicii se întorc, jubi-lând de bucurie: „L-am vãzut pe Satana cãzând din cerca un fulger”. (Lc 10,18). Isus le aratã un motiv de bu-curie mai mare: „Bucuraþi-vã pentru cã numele voastre

DIN NOU BUCURIA 497

sunt scrise în ceruri” (Lc 10,20), adicã pentru cã Dum-nezeu vã cunoaºte pe nume, vã iubeºte. ªi adaugã ime-diat evanghelistul Luca: „În acel ceas Isus a tresãrit debucurie” (Lc 10,21). Se bucura de bucuria ucenicilor sãi.

Izvor de bucurie era pentru Isus contemplarea frumu-seþilor naturii, lucrarea mâinilor Tatãlui sãu. „Observaþicorbii... Observaþi cum cresc crinii...” (Lc 12,24.27). Evan-ghelia ne spune cã Isus petrecea nopþi întregi în rugã-ciune. Era o rugãciune de preamãrire a Tatãlui, izvorâtãdin bucuria contemplãrii cerului înstelat. Cine are feri-cirea sã doarmã sub cerul liber al Palestinei, pe malullacului Genezaret, stã ceasuri întregi cu faþa în sus, con-templând oceanul de stele, fãrã a putea închide ochii.Dacã generaþia tânãrã astãzi e o generaþie tristã, unadintre cauze e cã petrece ceasuri întregi în faþa televi-zorului, ºi nu în mijlocul naturii.

Sentimente profunde de bucurie producea în inimaMântuitorului binele pe care îl fãcea tuturor celor pe careîi întâlnea în cale. Bucuria Tatãlui care îºi redobândeºtecopilul, bucuria omului care îºi regãseºte oiþa rãtãcitã,bucuria femeii care îºi regãseºte drahma pierdutã, este,de fapt, bucuria Mântuitorului când iartã vameºi ºi pros-tituate, când vindecã bolile trupului ºi ale sufletului. Noi,ucenicii lui Cristos, suntem chemaþi la maximum de bu-curie pe care o poate trãi un om pe pãmânt, cãci nimeninu poate face mai mult bine pe pãmânt decât noi. Cândaducem un suflet rãtãcit la credinþã, când ridicãm mânaca sã-i dãm dezlegare unui pãcãtos în scaunul de spovadã,noi facem sã tresalte de bucurie miliardele de îngeri dinceruri. În schimb, izvor de nemãrginitã tristeþe ºi decepþieeste a-þi trãi viaþa în egoism, incapabil sã faci bine altora,sã te sacrifici pentru alþii. Impresionantã e rugãciunealui Luis Espinal, iezuitul asasinat în Bolivia în 1980:


Trec anii ºi, privind în urmã, vedem cã viaþa noastrã a foststerilã. Nu am folosit-o pentru a face bine. Nu am fãcut maibunã lumea care ne-a fost datã ca moºtenire. Nu vom lãsanici o urmã. Am fost prudenþi ºi ne-am menajat. Dar în cescop? Unicul nostru ideal nu poate fi acela de ajunge la bã-trâneþe. Ne cruþãm viaþa, dar împinºi de egoism, de lene.Ar fi teribil sã risipim comoara de iubire pe care Dumnezeune-a dat-o.

E adevãrat cã Isus a cunoscut ºi suferinþa, dispreþul,trãdarea, tortura, crucea. Paradox ºi mister: în viaþa luiIsus crucea s-a îngemãnat cu bucuria, cãci iubirea i-atransformat crucea în bucurie. La fel, în viaþa noastrã,pe urmele lui Cristos, suferinþa ºi bucuria se îngemã-neazã, îºi sapã aceeaºi albie. Frumos se exprimã un scrii-tor libanez actual, K. Gibran: „Cu cât suferinþa va sãpamai adânc în inima ta, cu atât se va face mai mult spaþiupentru bucurie. Oala de lut din care bei vinul aducãtorde bucurie nu a ars în cuptorul olarului?”

Gândul ºi speranþa întoarcerii la Tatãl l-au umplut peCristos de bucurie chiar în seara dramaticã a agoniei,când ºtia cã ceasurile îi sunt numãrate. Cãci la Cina ceade tainã, evanghelistul noteazã din nou cã Isus a tresãritde bucurie. Mai mult, îi invitã ºi pe apostoli sã ia partela bucuria sa: „Dacã m-aþi iubi, v-aþi bucura cã mã ducla Tatãl” (In 14,28). Apostolii nu s-au bucurat în searaaceea, nici în zilele urmãtoare. S-au bucurat în ziua înãl-þãrii, când Isus, radiind de bucurie, cu zâmbetul pe buze,i-a binecuvântat ºi s-a dus la Tatãl ca sã le pregãteascãloc ºi lor. Cu aceastã speranþã în suflet, nimic nu-i maipoate speria pe apostoli. În dimineaþa Rusaliilor, bucuriacare îi stãpâneºte e atât de mare încât dau impresia deoameni beþi. Tribunalele, temniþa, bãtãile îi fac sã râdã.

Speranþa cã fiecãruia Cristos ne-a pregãtit un loc încasa Tatãlui ne elibereazã nu numai de frica de moarte

DIN NOU BUCURIA 499

ºi de dispariþie totalã în neant, sursa principalã a tris-teþii pentru omul fãrã credinþã, dar ne elibereazã ºi detot ceea ce s-ar putea sã ni se întâmple înainte de moarte:„Când vor începe sã se întâmple acestea, ridicaþi-vã capulpentru cã se apropie eliberarea voastrã” (Lc 21,28).

Închei cu un fapt povestit de pãrintele J. Loew, careilustreazã cum moare cel ce are o asemenea speranþã. Întimpul ocupaþiei germane, un oarecare Jean Luchaire,francez, e condamnat la moarte, acuzat de colabora-þionism cu nemþii. În închisoare îl gãseºte pe Dum-nezeu citind cãrþile religioase pe care i le dã capelanulînchisorii. În ziua de 22 februarie 1946, este dus la loculexecuþiei. În furgon, împreunã cu el, este dus la execuþieºi un tânãr poliþist, credincios ºi el. Pe drum, parcã strãinde ce se întâmplã, tânãrul poliþist spune: „Ce frumos eîn dimineaþa aceasta!” La care Luchaire rãspunde zâm-bind, bãtându-l prietenos pe umãr pe tovarãºul sãu: „Dra-gul meu, vei vedea cât de frumos va fi peste zece minuteîn paradis!”


VVeeþþii pprriimmii ppuutteerree

ªi, în timp ce era cu ei, le-a poruncit sã nu se îndepãrtezede Ierusalim, ci sã aºtepte promisiunea Tatãlui „pe care,[spunea el], aþi auzit-o de la mine... voi veþi primi putere ºiîmi veþi fi martori în Ierusalim, în toatã Iudeea ºi Samaria,ºi pânã la marginile pãmântului” (Fap 1,4.8).

Cu puþin înainte de a se înãlþa la cer, Isus le porun-ceºte categoric apostolilor: „Aºadar, mergeþi, faceþi uce-nici din toate naþiunile, botezându-i în numele Tatãluiºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, învãþându-i sã þinã toatecâte v-am poruncit” (Mt 28, 19-20). Dar adaugã imediat:Staþi, nu plecaþi. Rãmâneþi în cetate. Îmi veþi fi martoripânã la marginile pãmântului (cf. Fap 1,4.8); martor ºimartir provin din acelaºi cuvânt grecesc. Ca sã-mi fiþimartori (martiri) aveþi nevoie de putere venitã de sus.Dar aceastã putere nu vine de sus decât asupra celor carese pregãtesc în reculegere, singurãtate, tãcere, rugãciune.

O temã de reflecþie serioasã pentru toþi cei chemaþi laviaþa de apostolat, adicã chemaþi sã fie martori – martiriai lui Cristos pânã la marginile pãmântului. În ziua hi-rotonirii, prin impunerea mâinilor episcopului, DuhulSfânt, cu puterea lui, coboarã, dar coboarã numai asupracelor care, asemenea apostolilor, se pregãtesc cum se cu-vine în reculegere, singurãtate, rugãciune, efort, disci-plinã. Citind Optatam totius, documentul Conciliului re-feritor la educaþia seminariºtilor, rãmânem surprinºi câtãinsistenþã gãsim în el cu privire la tãria sufleteascã, tãriade caracter pe care viitorul preot trebuie sã ºi-o însuºeascãprin disciplinã, prin tãcere. Reproduc câteva dintre acesteîndemnuri:

Sã înveþe... sã dobândeascã o stãpânire mai adâncã a sufle-tului ºi a trupului... sã fie formaþi la tãria sufleteascã... Înviaþa seminarului, disciplina trebuie apreciatã nu numaica un sprijin puternic al vieþii comune ºi al caritãþii, ci ºica o parte integrantã a sistemului de educaþie, pentru adobândi stãpânirea de sine ºi pentru a ajunge la o temei-nicã maturitate a persoanei... Întreaga atmosferã a semi-narului trebuie sã fie strãbãtutã de grijã pentru viaþa inte-rioarã ºi pentru tãcere (OT 10-11).

ªi dupã ce vorbeºte despre aceastã muncã de formarespiritualã ºi umanã, documentul vorbeºte despre studiilepe care trebuie sã le facã viitorul preot. Iar ordinea nueste întâmplãtoare.

Am citit într-o scrisoare a unei învãþãtoare, ce a reuºitsã scape dintr-un lagãr nazist, urmãtoarea observaþie:

Camerele de gazare în lagãrele de exterminare erau con-struite de ingineri cu înaltã calificare. Injecþiile cu care erauuciºi cei condamnaþi la moarte erau fãcute de medici sauinfirmieri cu studii universitare. Copiii abia veniþi pe lumeerau asfixiaþi de asistenþi sanitari de o mare competenþãºtiinþificã. Femei ºi copii erau împuºcaþi de oameni cu studiiînalte având diplome universitare ºi doctorate.

Concluzia: ºtiinþa nu face sã scadã barbaria în lumeºi pot exista monºtri foarte instruiþi intelectual. Somnulraþiunii produce monºtri. ªtiinþa fãrã formaþia sufle-teascã, a tãriei de suflet, a virtuþii, produce un alt tipde monstruozitate, mai rafinatã, dar tot monstruozitate.Aducând acest exemplu, nu mã fac apãrãtorul ignoranþei,al prostiei. În lista viciilor pe care ne-o dã Evanghelia,alãturi de desfrâu, de beþie ºi celelalte vicii apare stul-titia – prostia. Pentru un slujitor al altarului, lipsa de pre-gãtire þine nu numai de ignoranþã, dar ºi de imoralitate.Ignoranþa este viciu. Dar la ce îþi folosesc diplomele ºidoctoratele în teologie dacã îþi lipseºte esenþialul? Dacã


te prãbuºeºti la prima suferinþã care îþi iese în cale, laprima ispitã, dacã eºti egoist, dacã eºti sclavul opiniei al-tora, dacã eºti obsedat de dorinþa popularitãþii, de orgoliu,dacã încerci sã-þi realizezi ambiþiile cãlcând peste cada-vrele celor din jur?

Forþa, tãria, stãpânirea de sine e una dintre cele patruvirtuþi cardinale, adicã dintre virtuþile de bazã ale vieþiicreºtine. Dar, de fapt, e o virtute care însoþeºte toate vir-tuþile. Orice virtute presupune efort, curaj. Chiar cuvântulvirtute – virtus în latineºte – înseamnã forþã, tãrie.

Nu putem pierde din vedere cuvintele lui Isus: fãrãtãrie, fãrã forþã sufleteascã nu se poate vorbi de mân-tuire. În împãrãþia cerurilor nu se intrã împins din spate.Împãrãþia cerurilor se ia cu forþa ºi numai cine e capabilde violenþã o cucereºte. Nu vã temeþi de cei care ucidtrupul! (Cf. Mt 11,12; Lc 12,4). Sau elogiul adus omuluide caracter care a fost Ioan Botezãtorul: „Ce aþi ieºit sãvedeþi în pustiu? O trestie legãnatã de vânt?” (Mt 11,7).Un molatec, un afemeiat ce trãieºte în puf, tolãnit peperne? Un oportunist, un slugarnic, un linguºitor? Unulcare spune „da” la toatã lumea ca sã se punã bine cutoatã lumea?

Virtutea, tãria presupune luptã pe douã fronturi: unulinterior, altul exterior. Mai întâi este efortul, lupta dusãcu noi înºine, cu pornirile dezordonate din noi, pentrua dobândi stãpânirea de sine. Gãsim scris acest cuvântîn Sfânta Scripturã: Cine se cucereºte pe sine e mai devaloare decât cel care cucereºte cetãþi. Întâlnim la totpasul eroi de tipul lui Hercule pe care toatã antichitateal-a ridicat în slãvi. Înzestrat cu o forþã fizicã extraor-dinarã, eroul nostru a reuºit sã ucidã o hidrã, un monstrucu ºapte capete, sã stranguleze lei, sã învingã amazoa-nele, sã scoatã ochii pãsãrilor de pradã care pustiau Ar-cadia. Dar ce folos de toate aceste vitejii? Cãci n-a reuºit

VEÞI PRIMI PUTERE 503

sã-ºi rãpunã patimile din el însuºi: orgoliul, mândria,plãcerile dezordonate ale simþurilor, zgârcenia!

Al doilea front este în afara noastrã. Uneori, anturajulîn care trãim, ideile, concepþiile, atitudinea celor dinjur – toate acestea, bineînþeles, neconforme cu Duhullui Cristos ºi al evangheliei – exercitã o tiranie mai crân-cenã decât patimile din interior. Nimeni nu a descris maigenial ca Dostoievski, în romanul sãu, Demonii, aceastãcomplicitate la rãu ºi lupta de eliminare chiar fizicã acelui care nu se aliniazã, nu intrã în clicã. Pentru a re-zista presiunilor e nevoie de eroism. Dar ºi în aceastãprivinþã avertismentul lui Cristos e sever: „Oricine mãva renega înaintea oamenilor, îl voi renega ºi eu înainteaTatãlui meu cel din ceruri” (Mt 10,33). Un pãcat, o de-zordine, prin faptul cã e sãvârºit de majoritatea sau detoatã lumea, nu devine virtute, rãmâne pãcat, dezordine.Nu se decreteazã prin majoritate de voturi ce-i pãcat ºice nu-i pãcat.

A murit cu câþiva ani în urmã unul din cei mai mariromancieri ai timpurilor noastre, Graham Greene. Elîmparte în romanele sale omenirea în trei categorii. Înprima categorie intrã cei care se aliniazã, adaptabilii,cei fãrã coloanã vertebralã. Sunt fiinþe care se resem-neazã sã strãbatã drumuri trasate, care nu au ambiþiimorale sau intelectuale, citesc numai ce sunt obligaþi sãciteascã, înghit tot ce le oferã televizorul, îºi consumãviaþa fãcând o muncã pe care nu o iubesc, gãsesc mereulucruri mãrunte pe care, fãcându-le, au impresia cã trã-iesc. Îºi umplu timpul cu distracþii banale, se pasioneazãde fotbal ºi trãiesc pe pãmântul acesta fãrã a fi dat laivealã mãcar un gând care se sã poatã spune cã este al lor.E trist ce spune scriitorul cu privire la numãrul celorcare intrã în aceastã categorie, a celor fãrã coloanã ver-tebralã: peste 90% dintre oameni.


În a doua categorie, destul de numeroasã ºi aceasta,intrã, în general, nonconformiºtii de profesie, cei careau ajuns la concluzia cã lumea se sprijinã pe niºte co-loane care nu existã. Ca atare, îºi creeazã un ghetou încare se închid, un paradis, o lume a viselor lor, ajungândsã creadã cã aceea e lumea autenticã.

În sfârºit, puþinii din a treia categorie, în care intrã,în primul rând, sfinþii, sunt cei care acceptã deschis lupta:judecã cu capul lor, nu se încred decât în puterea carevine de la Dumnezeu. Nu le pasã cum îi privesc sau cumîi taxeazã cei din jur.

Tãcerea, singurãtatea, pe care Isus o cere de la apos-toli înainte de înãlþare, e ºcoala la care se formeazã su-fletele tari. Existã o singurãtate sterilã, dezumanizantã,blestematã de Dumnezeu, nãscutã din orgoliu, din dis-preþ faþã de oameni, ca cea exprimatã în zicala: „Vul-turul zboarã singur, numai ciorile zboarã în cârd”; saucea lãudatã de Schopenhauer: „Singurãtatea îi oferãomului inteligent un dublu avantaj: acela de a sta cu elînsuºi ºi acela de a nu sta cu alþii”.

Singurãtatea, tãcerea, pe care o cere Isus de la apos-tolii sãi, este fecundã, ne ajutã sã devenim cu adevãratoameni, ca sã putem da ceva oamenilor, cãci numai însingurãtate ºi în tãcere ne putem întâlni cu noi înºineºi cu Dumnezeu. Thomas Merton, marele scriitor care apãrãsit zgomotul lumii spre a afla tãcerea unei mãnãs-tiri trapiste, scrie într-o carte consacratã tãcerii:

Zgomotul, confuzia, strigãtele continui ale societãþii mo-derne sunt expresia vizibilã a pãcatelor sale cele mai mari:ateismul sãu ºi disperarea sa. De aceea, creºtinii care seasociazã la acest zgomot, cei care intrã în Turnul Babel allimbilor, se convertesc într-un anumit sens (în sens con-trar), ieºind din cetatea lui Dumnezeu.

VEÞI PRIMI PUTERE 505

Bineînþeles, pentru a fi un suflet tare, un om de ca-racter, trebuie sã ai convingeri puternice, convingeride credinþã, sã ai un ideal pentru care sã te sacrifici înviaþã. Nimeni nu luptã pentru o cauzã pierdutã. ªi dacãtrãim într-o lume de oportuniºti, de oameni fãrã caracter,aici e explicaþia: puþini sunt cei care au convingeri ferme.

Tãria se câºtigã prin luptã, curaj, entuziasm – ceeace caracterizeazã vârsta tinereþii. Un tânãr blazat, inca-pabil de efort, e un anormal, un elefant care zboarã, arspune scriitorul Descalzo. Virtutea tãriei se câºtigã exer-sând în lucrurile mici. Îºi face iluzii cine crede cã ar puteafi erou, cã ar putea sã meargã curajos în închisoare saula moarte pentru credinþã cel care nu este în stare sãrespecte voinþa lui Dumnezeu în lucrurile mici. Vorbasfântului Francisc de Sales: „Cum îþi închipui cã vei în-frunta leii ºi leoparzii, dacã nu eºti în stare sã înfrunþimuºtele ºi þânþarii?” E o lege pe care a formulat-o însuºiIsus în Evanghelie: cine nu va fi fidel în lucrurile micinu va fi fidel nici în cele mari.

În sfârºit, de mare importanþã este a citi ºi a reflectala vieþile oamenilor tari de caracter, în special ale sfin-þilor. Iatã, de pildã, exemplul sfântului Ioan Gurã de Aurpe care ameninþãrile împãrãtesei nu-l pot clinti din loc:

Împãrãteasa Eudoxia vrea sã mã exileze? Merg în exil: alDomnului este pãmântul cu tot ce este pe el. Vrea sã-mitaie trupul în douã cu ferãstrãul? Sã o facã: Isaia a avutaceeaºi soartã. Vrea sã mã arunce în valuri? Îmi voi amintide Iona. Dã poruncã sã fiu ucis cu pietre? N-are decât: voiavea soarta lui ªtefan, primul martir. Dispune sã mi setaie capul? Mã asociez cu Ioan Botezãtorul. Îmi confiscãaverea? Voi spune cu Iob: „Gol am ieºit din sânul mameimele, ºi gol mã voi întoarce în sânul pãmântului” (Iob 1,21),mama noastrã, a tuturor. Nu era nimic de fãcut. Sfântulepiscop nu se temea decât de Dumnezeu ºi de pãcat.


„„EEuu ssuunntt ccuu vvooii”” llaa rruuggããcciiuunnee((II))

Apoi cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, pe mun-tele hotãrât lor de Isus. Cum l-au vãzut, i s-au închinat, darunii se îndoiau. Apropiindu-se, Isus le-a vorbit: „Mi-a fostdatã toatã puterea în cer ºi pe pãmânt. Aºadar, mergeþi, fa-ceþi ucenici din toate naþiunile, botezându-i în numele Ta-tãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, învãþându-i sã þinãtoate câte v-am poruncit. ªi iatã, eu sunt cu voi în toatezilele, pânã la sfârºitul lumii” (Mt 28,16-20).

Aºa îºi încheie sfântul Matei Evanghelia sa. Munteledin Galileea, unde le poruncise Isus celor unsprezece sãmeargã nu era chiar în Galileea. Era tot Muntele Mãsli-nilor, care se mai numea ºi Muntele Galileii, întrucât aiciîºi aºezau tabãra galileenii când veneau de sãrbãtori înpelerinaj la Ierusalim.

Episodul înãlþãrii lui Isus la cer îl descrie sfântul Marcu,îl descrie sfântul Ioan, îl descrie sfântul Luca de douã ori:o datã în Evanghelie ºi încã o datã în Faptele Apostolilor.Curios, din Evanghelia dupã sfântul Matei lipseºte. Sfân-tul Matei nu vrea sã vorbeascã de înãlþare. ªtia, fãrã în-doialã, cã Isus s-a înãlþat la cer, dar mai ºtia cã el a rãmastotodatã pe pãmânt, divinizat, glorificat. „Eu sunt cuvoi” – în spaþiu, aici, pe pãmânt; în timp: în toate zilele,întotdeauna. E o legãturã strânsã ºi o coerenþã surprinzã-toare între începutul ºi sfârºitul Evangheliei dupã sfântulMatei. În primul capitol, evanghelistul ne spune cã Isusse va numi Emanuel, ceea ce înseamnã „Dumnezeu estecu noi”. Ultimul capitol se încheie cu cuvintele: ªi iatã,eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul lumii” (Mt28,20).

Cum rãmâne Isus cu noi pânã la sfârºitul lumii? Înprimul rând, el este prezent când suntem adunaþi îm-preunã în numele lui pentru rugãciune. Este acelaºi evan-ghelist Matei care, în capitolul 18, noteazã promisiunealui Isus: „Cãci unde doi sau trei sunt adunaþi în numelemeu, sunt ºi eu acolo în mijlocul lor” (Mt 18,20). În învã-þãtura rabinicã, gãsim ceva asemãnãtor: „Unde doi staualãturi – gãsim scris în Miºna –, iar cuvintele Torei seaflã în mijlocul lor, între ei se aflã ªekina [prezenþa luiDumnezeu]”.

Pentru a înþelege bine cuvintele lui Isus din Mt 18,20:„Cãci unde doi sau trei sunt adunaþi în numele meu, suntºi eu acolo în mijlocul lor”, trebuie sã citim cu atenþie în-treg capitolul 18. E capitolul în care Cristos stabileºtecine este mai mare în împãrãþia cerurilor, punând în mij-locul ucenicilor un copilaº; în care cel ce îi scandalizeazãpe cei mici e invitat sã-ºi lege o piatrã de moarã de gât;în care fratele ce îþi greºeºte trebuie iertat de ºaptezecide ori câte ºapte, adicã, în limbaj biblic, întotdeauna; încare cel ce nu îl iartã din toatã inima pe fratele sãu vaavea soarta servitorului care, iertat de stãpânul sãu deo datorie imensã, a fost necruþãtor cu tovarãºul sãu, careîi datora câþiva bãnuþi. E capitolul caritãþii ºi al iertãrii.Ceea ce înseamnã cã rugãciunea comunã, la care esteprezent Cristos, trebuie sã fie expresia iubirii fraterneîntre cei prezenþi. Cu alte cuvinte, înseamnã cã unitatea,iubirea fraternã e condiþia absolut necesarã pentru carugãciunea sã fie ascultatã. În versetul anterior, Mântui-torul spune: „Dacã doi dintre voi pe pãmânt se vor unica sã cearã orice lucru, le va fi dat de Tatãl meu care esteîn ceruri” (Mt 18,19).

Ucenicii au înþeles perfect cã Isus rãmâne în continuarecu ei dacã în rugãciunea comunã rãmân uniþi în dragostefraternã, cãci noteazã sfântul Luca în Faptele Apostolilor


cã ei s-au întors la Ierusalim de pe muntele numit alMãslinilor. Când au ajuns acasã, au urcat în odaia de susºi toþi stãruiau cu un cuget (unanimiter în textul latin:„într-un suflet”) în rugãciune ºi cereri, împreunã cufemeile ºi cu Maria, mama lui Isus. ªi în alt loc, sfântulLuca, prezentându-ne prima comunitate creºtinã, noteazãiubirea fraternã nelipsitã de la adunãrile liturgice: „Eierau stãruitori în învãþãtura apostolilor [liturgia cuvân-tului] ºi în comuniunea fraternã, la frângerea pâinii [li-turgia euharisticã] ºi la rugãciune” (Fap 2,42). În peri-oada post-apostolicã, pe la anul 100, sfântul Ignaþiu dinAntiohia le scria magnezienilor: „Un singur suflet, o sin-gurã speranþã întru iubire ºi întru bucurie neîntinatã:acesta este Isus Cristos. Alergaþi cu toþii împreunã laun singur templu, la un singur altar, la un singur IsusCristos”.

În continuare, câteva gânduri practice cum sã realizãmaceastã comuniune de sentimente, de iubire, în jurul luiIsus prezent la rugãciunea comunitarã. Mai întâi e ne-cesar sã izgonim de la noi, la rugãciune, orice formã deexhibiþionism, de dispreþ faþã de alþii, de ipocrizie, devanitate, de scoatere în evidenþã a calitãþilor vocale, maiales când rugãciunea este cântatã. Vã reamintesc cu-vântul sfântului Augustin: „Dumnezeu ascultã cu maimultã plãcere lãtratul câinilor decât cântecele celorcare se dau în spectacol cu cântecele lor”. Anthony DeMello, iezuitul care a scris o carte de exerciþii spiritualefãcute numai din anecdote, ilustreazã printr-o anecdotãexhibiþionismul la rugãciune:

Într-o zi, un episcop, venit în vizitã pastoralã într-o parohie,a îngenuncheat în faþa altarului ºi, într-un elan de mare fer-voare religioasã, a început sã-ºi batã pieptul ºi sã strige:„Sunt un mare pãcãtos! Doamne, ai milã de mine! Sunt unmare pãcãtos! Doamne, ai milã de mine!” Parohul, miºcat

„EU SUNT CU VOI” LA RUGÃCIUNE (I) 509

de acest exemplu de umilinþã, a cãzut ºi el în genunchi lângãepiscop, a început sã-ºi batã pieptul ºi sã spunã: „Sunt unmare pãcãtos! Doamne, ai milã de mine! Sunt un mare pã-cãtos! Doamne, ai milã de mine!” Clopotarul, care tocmaiintra în bisericã sã tragã clopotul pentru Îngerul Dom-nului, îi vede pe cei doi la altar. Nu poate rezista. Cade îngenunchi. Îºi bate pieptul: „Sunt un mare pãcãtos! Doamne,ai milã de mine!” Episcopul, nemulþumit, se opreºte: îi dãcot parohului ºi îi spune supãrat: „Ia te uitã cine se dã dreptun mare pãcãtos! Ãla!

În al doilea rând, e necesar ca, înainte de a începe rugã-ciunea comunã, sã ne curãþãm inima de orice resenti-ment ºi orice urã. A-l iubi pe duºman, în acest caz, nuînseamnã neapãrat un sentiment de iubire. Cãci inimiinu-i putem comanda sã aibã sentimente aºa cum co-mandãm mâinii sau piciorului sã se miºte. Ci este vorbade un act de voinþã prin care iertãm, ne rugãm pentrucei care ne-au fãcut rãu, nu voim sã dãm curs sentimen-telor de aversiune, de rãzbunare, suntem dispuºi, dacãvine ocazia, sã facem bine celor care ne-au fãcut rãu. „Feri-ciþi cei cu inima curatã, pentru cã ei îl vor vedea pe Dum-nezeu” (Mt 5,8), ei îl vor vedea pe Cristos la rugãciune.Curãþia inimii nu se referã aici la virtutea castitãþii.Inima curatã e ca vinul curat, adicã neamestecat cu apã.Inima curatã este inima în care iubirea faþã de Cristosnu este amestecatã cu urã faþã de aproapele.

În al treilea rând, la rugãciunea comunã trebuie sãsmulgem din noi orice formã de egoism. În mãsura încare ne gândim la trebuinþele noastre, sã ne gândim ºila trebuinþele altora. Sã nu fim ca acea doamnã evlavi-oasã care, dupã rãzboi, spunea: „Bunul Dumnezeu a fostîntr-adevãr bun cu noi. Ne-am rugat, ne-am rugat, ºi toatebombele au cãzut în partea cealaltã a oraºului”.


În sfârºit, în lume, în jurul nostru e mult rãu, multãdezordine, multã nedreptate, multã suferinþã. Numaicine rãmâne în contact permanent cu Cristos în rugã-ciune dobândeºte o inimã simþitoare, plinã de compã-timire faþã de cei ce sunt în suferinþã, ºi poate face cevapentru ei. Am citit într-o revistã italianã mãrturia uneipersoane consacrate, un cãlugãr, care ne poate servi calecþie tuturor. A fost trimis într-o casã în misiuni. A fostlovit puternic de sãrãcia cumplitã, marginalizarea, mi-zeria inumanã care domnea în acea localitate. S-a an-gajat trup ºi suflet sã facã ceva pentru nenorociþii aceia,lãsând adesea la o parte rugãciunile ºi practicile de pie-tate comunitare. Era stãpânit de revoltã, nu se mai puteaconcentra nici la Liturghie, rugãciunea personalã eramai mult un interogatoriu fãcut lui Dumnezeu decât oîntâlnire cu el. L-a doborât sentimentul neputinþei dea face ceva pentru oamenii aceia. Pânã într-o zi, cândDumnezeu i-a dat harul unei adevãrate convertiri. Elmãrturiseºte:

Pânã atunci pusesem în centrul vieþii mele realitatea caremã înconjoarã. Trebuia, în schimb, sã-l pun în centrul vieþiimele pe Isus, stãpânul vieþii mele. Trebuia sã fac cu el undialog, o întâlnire adevãratã, astfel încât sã transform, încontact cu Isus, orice clipã a liturgiei atât în comunitate,cât ºi cu fraþii din acel sat.Din acel moment, am început sã mã schimb la faþã încetulcu încetul. Liturgia orelor s-a transformat în momente dedialog strâns prin intermediul psalmilor. Dialog în patru:Stãpânul vieþii, lumea din sat, confraþii mei ºi eu. Euharistia pe care o trãisem pe cont propriu a luat dimen-siunea unei întâlniri.Spovada: într-o lume plãmãditã din atâtea pãcate perso-nale ºi sociale, am trecut de la agresivitate, pe mãsurã cemã lãsam copleºit de har ºi de iertare, la convingerea cãe necesar sã am o inimã împãcatã.

„EU SUNT CU VOI” LA RUGÃCIUNE (I) 511

Deºi cu multe scãderi, am descoperit cã viaþa religioasã tre-buie sã aibã aceastã dimensiune îmbucurãtoare a unei vieþicelebrate (transformate în rugãciune) ºi cã aceastã bucurietrebuie sã se reflecte pe chipul nostru, în felul nostru de avorbi, în gesturile pe care le facem... Trebuie sã se vadã întoatã fiinþa noastrã cã îl celebrãm pe Stãpânul vieþii carene stã alãturi ºi merge zi de zi alãturi de noi.


„„EEuu ssuunntt ccuu vvooii”” llaa rruuggããcciiuunnee((IIII))

Aprofundãm în aceastã meditaþie tema meditaþiei pre-cedente: când doi sau trei se adunã în numele lui Cristospentru rugãciune, Cristos este întotdeauna prezent înmijlocul lor. Ne vom opri asupra celor douã forme maiimportante de rugãciune: rugãciunea de laudã ºi rugã-ciunea de mulþumire, care ar trebui sã aibã pondereacea mai însemnatã, dar care, în realitate, au pondereacea mai neînsemnatã.

Rugãciunea de laudã. Este clar cã Dumnezeu, a cãruitranscendenþã este infinitã, îºi gãseºte toatã slava în elînsuºi; nu are nevoie de nimeni ºi de lauda nimãnui,cãci la slava lui infinitã nu se mai poate adãuga nimic.Dar, de vreme ce existã creaturi, e clar cã datoria lor fun-damentalã ºi scopul existenþei lor este acela de a-l lãudape Creator ºi de a-i mulþumi. Sfântul Ignaþiu de Loyolaîºi începe cursul sãu de meditaþii cu aceste cuvinte: Homocreatus est ut laudet Deum Dominum nostrum. Ei reve-rentiam exhibeat, eique serviat, et per haec salvet animamsuam („Omul a fost creat cã sã-l laude pe Domnul Dum-nezeul nostru. Sã-i aducã cinste, sã-l slujeascã ºi, astfel,sã-ºi mântuiascã sufletul”). Întreaga creaþie, în felul ei,îi aduce laudã Creatorului. Omul este un glas printreatâtea altele în acest concert la care participã întregulunivers.

Fratele Bruno se aflã în rugãciune ºi orãcãitul unei broaºteîl deranjeazã. Încearcã sã nu-i dea atenþie. Zadarnic. Scoatecapul pe fereastrã ºi strigã: „Tãcere! Sunt în rugãciune!”Fratele Bruno era un om sfânt. E ascultat imediat. Micuþa

creaturã îºi închide gura pentru ca sfântul cãlugãr sã sepoatã ruga în tãcere. Dar, deodatã, un alt glas îi întreruperugãciunea. Un glas interior care îi spune: „Crezi cã luiDumnezeu orãcãitul unei broaºte nu-i poate face tot atâtaplãcere câtã plãcere îi face cântarea psalmilor tãi?” Rãs-punde fratele Bruno: „Ce plãcere poate gãsi Dumnezeu înorãcãitul unei broaºte?” Iar glasul: „De ce crezi tu cã Dum-nezeu a inventat orãcãitul?” Bruno vrea sã ºtie de ce. Des-chide fereastra ºi porunceºte: „Cântaþi!” Broasca începe sãorãcãiascã. I se alãturã celelalte broaºte din lac ºi glasurilelor umplu vãzduhul. Fratele Bruno, pe mãsurã ce ascultãcu atenþie cântecul lor, înceteazã de a mai fi iritat ºi de-ranjat ºi îºi dã seamã cã vocile lor îmbogãþesc tãcerea nopþii.Datoritã acestei descoperiri, inima sfântului cãlugãr a în-ceput sã batã în armonie cu întregul univers ºi, pentru primadatã în viaþa lui, a înþeles ce vrea sã spunã „a te ruga”.

Rugãciunea de laudã ºi mulþumire prin excelenþã aBisericii este rugãciunea Breviarului: Oficiul divin sauLiturgia orelor, cum se numeºte dupã ultima reformãliturgicã. Constituþia liturgicã a Conciliului al II-lea dinVatican, în capitolul al IV-lea, în care trateazã despreoficiul divin, nu îl numeºte altfel decât rugãciune delaudã sau cântare de laudã. De nouã ori revine aceastãexpresie. Ce este aceastã rugãciune, documentul ne-ospune aducându-ne o imagine de o aleasã frumuseþe poe-ticã. E întâlnirea dintre mireasã ºi mire, adicã dintre Bise-ricã ºi Cristos:

Când acest minunat cântec de laudã este înãlþat dupã rân-duialã de preoþi sau de alte persoane delegate de Bisericãpentru aceasta, sau de credincioºi care se roagã în fruntecu preotul în forma aprobatã, atunci este într-adevãr glasulmiresei care îi vorbeºte Mirelui ei, ba chiar este rugãciuneape care Cristos, împreunã cu trupul sãu, o înalþã cãtre Tatãl(SC 84).


E normal ca la aceastã întâlnire cu mirele, mireasa sãaibã, în primul rând, cuvinte de admiraþie, de laudã, deiubire, de recunoºtinþã faþã de mirele ei.

Misticul musulman Farid s-a lãsat convins de vecinii sãi sãmeargã la curtea de la Delhi, spre a obþine o favoare dela împãratul Akbar pentru satul în care trãia. Farid s-a dus,aºadar, la curte ºi l-a gãsit pe împãrat spunându-ºi rugã-ciunile. Când a apãrut, Farid l-a întrebat:– Ce fel de rugãciuni ai fãcut?– Am cerut de la Cel Preaîndurãtor sã-mi dea succes, bo-gãþie ºi viaþã lungã, a rãspuns el. Farid i-a întors spateleîmpãratului ºi a plecat zicând:– Am venit sã vãd un împãrat, dar am gãsit aici un cerºetorca toþi ceilalþi cerºetorii.

Rugãciunea de cerere nu este exclusã din oficiul divin,dar demnitatea de mireasã pe care mirele, în iubirea lui,a copleºit-o cu daruri nu-i permite Bisericii sã se trans-forme în cerºetoare.

Liturgia orelor, ca rugãciune de laudã a Bisericii, îºiare rãdãcinile în liturgia Vechiului Testament. La templuldin Ierusalim, în fiecare dimineaþã ºi în fiecare searã,se celebra jertfa de tãmâie însoþitã de rugãciuni, în spe-cial de psalmi. La aceleaºi ore se þinea serviciul religiosdimineaþa ºi seara la sinagogã, tot pentru a însoþi jertfade laudã zilnicã de la templu. De aici, în Bisericã, celedouã ore fundamentale: Laudele de dimineaþã, cu psalmiipreluaþi de la serviciul sinagogal, numiþi Laudate („Lãu-daþi”); e vorba de ultimii trei psalmi ai psaltirii careîncep cu acest cuvânt ºi în care sunt contemplate mira-bilia Dei (faptele minunate ale lui Dumnezeu), ce se des-coperã în creaþie, pentru care se aduce laudã ºi mulþu-mire lui Dumnezeu, ºi Vesperele sau, mai exact, Laudelede searã, cu aceiaºi psalmi de bazã luaþi tot din serviciulreligios þinut seara la sinagogã, numiþi psalmi de laudã,

„EU SUNT CU VOI” LA RUGÃCIUNE (II) 515

aleluiatici sau halel, în care i se aduc laude ºi mulþu-miri lui Dumnezeu pentru lucrãrile sale de mântuire aomului.

În primele veacuri ale Bisericii, rugãciunea de laudãºi mulþumire era nedespãrþitã de celebrarea Euharistieiîn care se face prezentã toatã lucrarea de mântuire prinIsus Cristos. Astfel, duminica ºi la aniversarea marti-rilor, Liturghia era precedatã de o noapte de veghe, derugãciune. În liturgia orientalã a rãmas aceeaºi disci-plinã. În liturgia occidentalã s-a separat Euharistia deacest oficiu de rugãciune. Ce a rãmas din el e actualulOficiu al lecturii.

Dar Biserica, constatãm aceasta din Faptele Aposto-lilor, a mai preluat din liturgia sinagogalã trei ore, nu-mite ore minore, ora a treia (9), ora a ºasea (12) ºi ora anoua (15), în care se aduce laudã ºi mulþumire pentru lu-crãrile de mântuire sãvârºite la aceste ore: (coborâreaDuhului Sfânt la ora 9, rãstignirea lui Isus pe cruce la 12,moartea lui la ora 15). Acesta e motivul pentru care Bise-rica a introdus expresia de „Liturgia orelor”. E o liturgielegatã de anumite ore ale zilei, prin care Dumnezeu epreamãrit pentru intervenþiile sale salvatoare sãvârºitela anumite ore. „Prin Oficiul divin – spune constituþialiturgicã – întreg cursul zilei ºi al nopþii trebuia sfinþitprin lauda lui Dumnezeu” (SC 84). ªi iatã pentru ce esteo anomalie sã se recite douã ore ale Breviarului una dupãalta, nu mai spun recitarea tuturor orelor Breviaruluipe la miezul nopþii, dupã ce am rezolvat toate celelaltetreburi.

Liturgia orelor era în primele veacuri ale Bisericii, ru-gãciunea întregului popor al lui Dumnezeu. Preoþii, cãlu-gãrii, cãlugãriþele animau aceastã rugãciune publicã. Cutimpul, poporul nemaiînþelegând limba latinã, Liturgia


orelor a ajuns monopolul clerului: al preoþilor ºi al cãlu-gãrilor. Acum, fiindcã se poate traduce Liturgia orelorîn limba oricãrui popor, Biserica vrea sã înlãture aceastãanomalie ºi sã redea întregului popor al lui Dumnezeurugãciunea care îi aparþine. Cãci iatã ce hotãrãºte consti-tuþia liturgicã:

Pãstorii sufleteºti se vor îngriji ca orele principale, maiales Vesperele, în duminici ºi sãrbãtorile mai solemne, sãfie celebrate în biserici în comun. Se recomandã ca ºi laiciisã recite Oficiul divin, fie împreunã cu preoþii, fie adunaþiîntre ei, sau chiar singuri (SC 100).

Liturgia orelor este acum tipãritã în limba românã.Orice familie creºtinã are în casã o carte de rugãciuni cupractici de pietate. Foarte bine. Dar nu este normal sãlipseascã aproape cu desãvârºire din casele creºtinilorcartea cãrþilor care este Liturgia orelor. Spune consti-tuþia liturgicã:

Orice celebrare liturgicã [iar recitarea Breviarului este cele-brare liturgicã], întrucât este lucrarea lui Cristos-preotulºi a trupului sãu, care este Biserica, este acþiune sacrã prinexcelenþã; eficacitatea ei nu o poate atinge cu acelaºi titluºi în acelaºi grad nici o altã acþiune a Bisericii (SC 7).

Recitând Oficiul divin, noi ne asociem la liturgia ce-reascã. Admirabile cuvintele constituþiei liturgice:

Marele preot al noului ºi veºnicului testament, Isus Cristos,luând firea omeneascã, a adus în acest exil pãmântesc imnulcare se cântã veºnic în lãcaºurile cereºti. El uneºte cu sineîntreaga comunitate a oamenilor, asociindu-ºi-o în înãl-þarea acestei cântãri de laudã (SC 83).

Când recitãm orele canonice, spunea pe la anul 200Tertulian, noi, într-un fel, punem stãpânire pe paradis,cãci facem atunci ce fac cetãþenii acestei patrii fericite.

„EU SUNT CU VOI” LA RUGÃCIUNE (II) 517

Cuvântul breviar (breviarium în latineºte) înseamnã„prescurtare”, „rezumat”. E o sintezã a tot ce este maipreþios în Sfânta Scripturã, în rugãciunile Bisericii, înscrierile sfinþilor. Mai ales cuprinde psalmii, rugãciuneaprin excelenþã inspiratã de Dumnezeu. Sfântul Augustin,care s-a convertit fiind profund miºcat de Liturgia oreloraºa cum se celebra însufleþitã fiind de sfântul Ambroziuîn catedrala din Milano, spunea cu privire la psalmi: Utbene ab homine laudetur Deus, laudavit se ipse Deus(„Pentru ca Dumnezeu sã fie lãudat cum se cuvine decãtre om, s-a lãudat pe sine însuºi Dumnezeu”). ªi faceacest îndemn: Si orat Psalmus, orate; et si gemit, gemite;et si gratulatur, gaudete; et si sperat, sperate; et si timet,timete. Omnia enim qua scripta sunt speculum nostrumsunt („Dacã psalmul se roagã, rugaþi-vã; dacã geme, ge-meþi; dacã se bucurã, bucuraþi-vã; dacã sperã, speraþi;dacã încearcã teamã, temeþi-vã. Cãci toate câte s-au scrisîn el sunt oglinda noastrã”).

Ca o concluzie practicã, sã reþinem un cuvânt al sfân-tului Alfons de Ligouri care este în acord perfect cuînvãþãtura Conciliului: „O sutã de rugãciuni particulare(adicã þinând de practicile de pietate) nu valoreazã câto singurã rugãciune din Breviar, deoarece aceasta esteprezentatã lui Dumnezeu în numele întregii Biserici ºieste fãcutã cu cuvintele lui Dumnezeu însuºi”.


„„EEuu ssuunntt ccuu vvooii””îînn ccuuvvâânnttuull lluuii DDuummnneezzeeuu

„ªi iatã, eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfâr-ºitul lumii” (Mt 28,20).

Cum mai este prezent Cristos în mijlocul nostru?El este prezent atunci când se proclamã sau se citeºte

Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scripturã. Nu esteo noutate a ultimului Conciliu al Bisericii. Biserica acrezut întotdeauna în marea realitate a prezenþei luiCristos în proclamarea Sfintei Scripturi. „Sã ascultãmevanghelia – îi îndeamnã sfântul Augustin pe credin-cioºii sãi – ca în prezenþa Domnului... Evanghelia estegura lui Cristos. El stã în cer, dar nu înceteazã sã vor-beascã pe pãmânt”. Pentru sfântul Cezar din Arles lipsade respect faþã de cuvântul lui Dumnezeu este la fel degravã ca ºi lipsa de respect faþã de sfânta Euharistie.Le spunea ascultãtorilor sãi: „Trebuie sã aveþi grijã sãnu lãsaþi sã cadã din inima voastrã cuvântul lui IsusCristos, pe care îl primiþi, aºa cum aveþi grijã sã nulãsaþi sã cadã la pãmânt trupul lui Isus Cristos”.

Este adevãrat cã ultimul Conciliu a reamintit, ºi nu odatã, de aceastã prezenþã. Cristos este prezent în cuvântulsãu, el fiind cel care vorbeºte atunci când în Bisericã seciteºte Sfânta Scripturã.

Scriitorii Bisericii vorbesc despre eficacitatea sacra-mentalã a cuvântului lui Dumnezeu. E sfântul Ieronimcel dintâi care vorbeºte despre împãrtãºirea cu cuvântulSfintei Scripturi. Scrie într-un comentariu la Cartea Ecle-ziastului:

Lecturile din Sfânta Scripturã sunt, într-un sens mai larg,sacramente, simboluri, semne purtãtoare ale lucrãrii demântuire. Cu credinþã în ceea ce ele conþin ºi cu foame,ele nu trebuie numai ascultate, recepþionate cu urechile,ci trebuie consumate, bãute, ca ºi pâinea, ca ºi vinul dinEuharistie.

ªi mai vorbesc scriitorii Bisericii de efectele pe carecuvântul lui Dumnezeu le produce ex opere operato caºi sacramentele, ceea ce înseamnã cã, chiar dacã un textbiblic este citit într-o bisericã într-o limbã neînþeleasã,cum a fost limba latinã atâta timp, el nu îºi pierde efica-citatea, cãci roadele provin, în primul rând, de la Cristosprezent în cuvântul Scripturii. Una dintre cunoscutelepersonalitãþi ale Bisericii de azi, cardinalul A. Bea scrie:

Deºi Sfânta Scripturã nu se poate numi, cum vor unii, „sa-crament” în sensul strict al cuvântului, nu se poate numinici un simplu sacramental, care ºi-ar produce efectele exopere operantis Ecclesiae, adicã prin forþa demnitãþii ºi mij-locirii puternice a Bisericii, dar înseºi cuvintele Sfintei Scrip-turi, citite ºi ascultate cu dispoziþiile cerute, conþin o lu-minã ºi o forþã care depãºesc lumina ºi forþa cuvintelor puromeneºti, chiar ºi ale celor mai elocvenþi oratori, ºi le con-ferã „o autoritate ºi o forþã cu totul specialã ºi unicã”.

Însuºi Dumnezeu vorbeºte despre eficacitatea cuvân-tului sãu, prin profetul Isaia:

Dupã cum ploaia ºi zãpada se coboarã din ceruri ºi nu semai întorc, ci udã pãmântul ºi-l fac sã rodeascã... tot aºa, ºicuvântul meu, care iese din gura mea, nu se întoarce lamine fãrã rod, ci va face voia mea ºi va împlini planurilemele” (Is 55,10-11).Cuvântul dabar, folosit de evrei în Sfânta Scripturã,

are douã sensuri: înseamnã ºi „a spune”, ºi „a face”.Cuvântul lui Dumnezeu nu numai spune, dar ºi face,realizeazã ce spune.


Într-un fel, Cristos, Cuvântul veºnic al Tatãlui, se în-trupeazã în cuvântul Scripturii aºa cum s-a întrupatîn sânul Fecioarei Maria prin puterea aceluiaºi DuhSfânt.

Cuvântul lui Dumnezeu acþioneazã sacramental, da-toritã prezenþei lui Cristos, dar sacramental nu înseamnãautomat, adicã fãrã sã þinã cont de atitudinea ºi coope-rarea omului, dupã cum Cuvântul lui Dumnezeu nu s-aîntrupat fãrã sã þinã cont de atitudinea ºi dispoziþiileMariei.

Cristos este prezent în cuvântul Sfintei Scripturi, darnu numai când acesta este celebrat în liturgie, ci ºi înafara liturgiei, astfel încât întreaga zi o putem trans-forma într-o celebrare liturgicã permanentã. ªi acestlucru se înfãptuieºte prin ceea ce spiritualitatea creº-tinã numeºte lectio divina. Sã-l lãsãm, în continuare, sãne vorbeascã despre lectio divina pe renumitul GuigueCartuzianul, cel care, în secolul al XII-lea, a sintetizattoatã tradiþia spiritualã anterioarã. În tratatul sãu,Scala Monachorum, Guigue îi scrie iubitului sãu frateGervasius:

Într-o zi, când, terminându-mi munca fizicã, am începutsã mã gândesc la activitatea spiritualã a omului, mi-a venitdeodatã în minte scara cu cele patru trepte spirituale: lec-tura, meditaþia, rugãciunea ºi contemplaþia. Aceasta estescara pe care cãlugãrul se poate sui de pe pãmânt la cer.Chiar dacã scara are puþine trepte, ele sunt neobiºnuit deînalte, aºa încât, deºi partea de jos se sprijinã de pãmânt,vârful ei ajunge pânã la nori ºi pãtrunde tainele cerului.

Pe vremea lui Guigue, în mânãstiri erau trei categoriide persoane. Din prima, fãceau parte prelaþii, abaþii, dina doua categorie, oficialii, adicã cei ce aveau o funcþieimportantã, de pildã, administratorul sau mai-marele

„EU SUNT CU VOI” ÎN CUVÂNT... 521

cãmãrilor, din a treia, cãlugãrii de rând. De primele douãcategorii, Guigue nu se intereseazã. Scara lui este pentruoamenii simpli. Ceilalþi poate aveau o altã scarã, sauvreun ascensor cu care sã urce mai rapid la sfinþenie.Nu ºtim.

Lucru determinant pentru lectio divina este pregã-tirea: alungarea somnolenþei, a toropelii, a distracþiilor.A lua în mânã Sfânta Scripturã e ca ºi cum ai lua Euha-ristia. Se cere atenþie ºi respect infinit. Când te apropiide cuvântul lui Dumnezeu, trebuie sã-þi rãsune în urechicuvintele pe care le-a auzit Moise venind din tufiºulaprins: „Descalþã-þi sandalele, cãci locul pe care calcieste sfânt” (Ex 3,5).

Lectura (lectio) este prima treaptã, primul pas pe caretrebuie sã-l facã cel ce vrea sã se pãtrundã de Cuvântullui Dumnezeu. El trebuie sã-l citeascã, sã-l citeascã ºi iarsã-l citeascã. E un exerciþiu care nu trebuie sã depindãde gustul de moment. El cere abnegaþie, continuitate,statornicie, disciplinã, efort. E o lecturã sprijinitã de te-meinice studii biblice, la lumina magisteriului Bisericii,spre a nu cãdea în fundamentalismul sectelor ºi chiaral unor carismatici.

Urmeazã treapta a doua: meditarea (meditatio). Cândtrecem de la lecturã la meditare? Este greu de fixat mo-mentul, dupã cum este greu de fixat momentul în carenatura trece de la primãvarã la varã; diferã de la an laan, de la þarã la þarã. Trecerea se face în momentul încare înþelegem cã Dumnezeu vrea sã ne vorbeascã, vreasã ne spunã ceva. Atunci ne plecãm capul ºi rãmânem întãcere, ascultând. „Voi asculta ce-mi va spune Domnul”(Ps 85, 9). Lectura rãspunde la întrebarea: ce spunetextul? Meditaþia rãspunde la întrebarea: ce-mi spunetextul mie? Prin lecturã se sparge coaja textului, prinmeditaþie se ajunge la miezul lui. Dupã ce am terminat


citirea ºi dupã ce am gãsit o semnificaþie, o rezumãmîntr-o propoziþie pe care o vom alege de preferinþã chiardin textul biblic, de pildã: „Fericiþi cei cu inima curatã”(Mt 5,8), pe care o vom pãstra în memorie ºi pe care ovom repeta mereu, mereu, de-a lungul zilei (o vom ru-mega, cum spunea Guigue Cartuzianul), pânã se ames-tecã ºi se face una cu fiinþa noastrã.

A treia treaptã: rugãciunea (oratio). Când trebuie sãtrecem de la meditaþie la rugãciune? Iarãºi nu se poatespune exact, dupã cum nu se poate spune exact cândtrece cineva de la tinereþe la maturitate. Dupã ce þi-ai datseama ce a cerut Dumnezeu de la tine, vine momentulsã-þi pui întrebarea: ºi acum, ce trebuie sã-i spun eu luiDumnezeu? Accept sau nu accept?

Când ne dãm seama ce ne cere Dumnezeu, apare ºineputinþa, slãbiciunea noastrã. E clipa rugãciunii. Poatesã fie rugãciunea de laudã, de mulþumire, de implorare,de cerere, de iertare, rugãciunea spontanã sau, de prefe-rinþã, cu cuvinte luate tot din Biblie. De exemplu: Doamne,fã-mã sã vãd; Doamne, fã-mã sã aud; Doamne, fã-mã sãcred; Doamne, ajutã necredinþei mele; Doamne, sluji-torul tãu este bolnav º.a.m.d, invocaþii pe care le vomrepeta pe tot parcursul zilei, oriunde ne-am afla. „Rugã-ciunea – scrie Guigue Cartuzianul – este elanul fierbinteal inimii în faþa lui Dumnezeu, cerându-i sã îndepãr-teze rãul ºi sã ne dea lucruri bune”. Nu e nevoie sã maispun cã a citi ºi a studia Sfânta Scripturã fãrã a ne rugaînseamnã a rãmâne la coaja ei.

Ultima etapã este contemplaþia (contemplatio). Con-templaþia adunã laolaltã întreg drumul strãbãtut. Eaatinge întreaga noastrã fiinþã. Contemplaþie, tradus,înseamnã privire. Ea te face, într-adevãr, sã priveºtitotul într-un fel nou, sã acþionezi într-un fel nou, sã guºtiviaþa într-un fel nou. Contemplaþia e, cum spune Guigue,

„EU SUNT CU VOI” ÎN CUVÂNT... 523

ultima treaptã a scãrii, „care pãtrunde în nori ºi cerce-teazã tainele cerului”. Este viitorul anticipat în timpulde faþã.

Sã-l lãsãm pe Guigue Cartuzianul sã ne descrie celepatru trepte ale lui lectio divina:

Citirea cautã desfãtarea vieþii preafericite, meditaþia o aflã,rugãciunea o cere ºi contemplaþia o gustã. Citirea aducehrana la gurã, meditaþia o mestecã ºi o mistuie, rugãciuneaîi verificã gustul ºi contemplaþia este desfãtarea care dã bu-curie. Citirea ajunge pânã la coajã, meditaþia pãtrunde înmiez, rugãciunea rosteºte dorinþa de a o gusta, iar contem-plaþia e gustul desfãtãrii dobândite.


„„EEuu ssuunntt ccuu vvooii””îînn pprreeooþþiiii mmeeii

Constituþia liturgicã a Conciliului al II-lea Vatican, Sa-crosanctum Concilium, vorbind despre diferitele formede prezenþã a lui Cristos în Bisericã, afirmã cã el, Cristos,este prezent în persoana preotului aºa cum este prezentîn sacramente, aºa cum este prezent în speciile euharis-tice.

Gãsim la sfântul Grigore de Nyssa un text deosebit defrumos, în care ni se spune cã hirotonirea preoþeascã îltransformã pe om în Cristos aºa cum cuvintele consa-crãrii la Liturghie transformã pâinea ºi vinul în trupulºi sângele lui Cristos:

Pâinea nu este mai înainte decât pâine obiºnuitã, dar, o datãconsacratã, se spune despre ea cã este trupul lui Cristos ºieste adevãrat ...Aceeaºi putere a cuvântului îl face pe preotvrednic de cinste, de veneraþie ºi îl separã de poporul de rând.Cãci mai înainte, ieri, era un om printre ceilalþi. Dintr-odatã,iatã-l în frunte, conducãtor, maestru al pietãþii, iniþiator întainele divine. ªi acest lucru s-a fãcut fãrã sã se fi schimbatceva în trupul sãu sau în exterior. Aspectul sãu exterior arãmas acelaºi, dar o putere nevãzutã ºi harul i-au trans-format sufletul.

Preotul poate spune mai mult ca oricine ceea ce spu-nea sfântul Pavel: „Aºadar, nu mai trãiesc eu, ci Cristostrãieºte în mine” (Gal 2,20).

P. Bourgoing putea sã scrie pe bunã dreptate: „Princonsacrarea preoþeascã, noi suntem îmbrãcaþi cu însãºipersoana lui Isus Cristos. Noi vorbim, noi acþionãm ca ºicum ar fi el însuºi”.

Copiii care, recunoscând pe stradã un preot pe carel-au vãzut la bisericã, spun: „Mãmicã, uite-l pe Doam-ne-Doamne”, spun, fãrã sã-ºi dea seama, un adevãr ex-traordinar. Sfânta Ecaterina de Siena îl numea pe duhov-nicul ei, fericitul Raimond de Capua, „Cristos al meucel vizibil”. Însuºi Diavolul adoptã aceastã definiþie apreotului. Prin gura unui posedat, Diavolul îl numeaîntr-o zi pe pãrintele A. Chevrier, preotul francez re-numit pentru sfinþenia sa, „acest mare Cristos”.

La al treilea sinod al episcopilor din 1971, în care s-adezbãtut tema preoþiei, în documentul final gãsim acestecuvinte care meritã se fie reþinute: „Preotul este semnal divinului... el îl face prezent în mod sacramental peCristos, mântuitorul tuturor oamenilor”.

Aºadar, preotul e semnul, este sacramentul lui Cristos(sacrament în sensul larg al cuvântului), este semn catoate semnele sau riturile liturgice, semn care învãluieºi, în acelaºi timp, dezvãluie o realitate supranaturalã,invizibilã. Dupã cum Cristos a fost sacramentul Tatãlui,tot astfel, preotul este sacramentul lui Cristos. Aceastanu este o noutate a Conciliului. E o realitate pe care autratat-o deja sfinþii pãrinþi ai Bisericii.

„Preotul este imaginea (icoana) marelui preot ceresc”– scrie Teodor de Mopsuestia. Iar Hesychius scria, laIerusalim, pe la anul 400: preotul e „simbolul lui Cristos”.Qui figuram ferunt Christi possunt propter eum qui inipsis est praestare benedictionis plenitudinem („Cei carepoartã figura lui Cristos, datoritã celui care se aflã în ei,pot acorda binecuvântarea deplinã”). Se ºtie cã, în lim-bajul sfinþilor pãrinþi, cuvintele: „imagine”, „icoanã” suntidentice cu cuvintele „mister” sau „sacrament”.

Cu privire la semnele liturgice, Conciliul a voit o re-formã drasticã. A voit sã le facã mai transparente, ca sã


reflecte mai bine realitãþile dumnezeieºti pe care le con-þin. „Trebuie orânduite textele ºi riturile în aºa fel încâtsã exprime mai clar realitãþile sfinte pe care le semni-ficã” (SC 21).

Dar dacã preotul este un sacrament, un semn, evidentcã este necesarã aceeaºi transparenþã pentru a-l reflectape Cristos din el. Altminteri, preotul nu este un sacra-ment, ci este un cavou care îl ascunde pe Cristos. Ceea ceîl face pe preot transparent este sfinþenia vieþii. Ceea cedistruge transparenþa, îl face opac, este pãcatul, o viaþãnedemnã de Cristos pe care îl poartã în el. Scriitorulfrancez F. Mauriac scria în aceastã privinþã: „Omul dincei mai mulþi preoþi îl acoperã pe Cristos din ei, îl ascundîn aºa mãsurã încât îl înmormânteazã într-înºii...darcând preotul este ceea ce se numeºte «un sfânt preot»,Domnul iese la suprafaþã, devine vizibil, apare dintr-odatã”.

Iatã pentru ce exigenþa fundamentalã a celui chematla preoþie este sfinþenia, adicã modelarea, conformareavieþii cu viaþa lui Cristos pe care îl poartã în el. A-l purtape Cristos, marele preot sfânt, nevinovat, fãrã patã, des-pãrþit de pãcãtoºi, cum îl descrie Scrisoarea cãtre Evrei,într-o viaþã lipsitã de sfinþenie, întinatã, pãtatã, nedes-pãrþitã de pãcãtoºi, iatã cea mai mare monstruozitate cese poate imagina. Severe, dar adevãrate sunt cuvintelepãrintelui Sertillanges:

Ca acela care sfinþeºte prin puterea lui Cristos sã nu fiesfânt, ca acela care predicã adevãrul lui Cristos sã nu practicece predicã, ca acela care îl dãruieºte pe Cristos sã meargãla idolii lumii ºi ai cãrnii, iatã un viciu radical, pe care Dum-nezeu îl blestemã.

A acþiona în persoana lui Cristos, in persona Christi,cum se exprimã Biserica, în funcþiunile preoþeºti ºi a

„EU SUNT CU VOI” ÎN PREOÞII MEI 527

te lepãda de el în viaþa practicã, a-l purta în tine peCristos ºi a oferi lumii o caricaturã a lui Cristos, iatãun divorþ dureros, izvorul tuturor fariseismelor ºi altuturor dezertãrilor. De altfel, sfinþenia este singurullucru pe care lumea îl pretinde de la preot ºi are totdreptul sã-l pretindã. Ce trebuie sã fie preoþii? Rãs-punsul ne vine de la acelaºi F. Mauriac: „Oameni ase-menea tuturor celorlalþi, dar chemaþi mai mult decâtceilalþi la sfinþenie, condamnaþi la sfinþenie forþatã, iatãce sunteþi voi, preoþii”.

Mulþi aºteptau dupã Conciliu o înflorire extraordi-narã a Bisericii, având în vedere marea reformã litur-gicã a riturilor ºi introducerea limbii poporului în liturgie,relansarea Bibliei, noua teologie ºi celelalte. ªi înflo-rirea n-a venit, dimpotrivã.

Înflorirea în Bisericã vine numai când se reformeazã,devine transparent semnul, sacramentul lui Cristos,care este preotul. Este o responsabilitate extraordinarãcare apasã pe umerii preoþilor. Dacã îl înmormânteazãpe Cristos în ei, atunci înmormânteazã o datã cu el Bise-rica, trupul sãu. Este ceea ce le spunea odinioarã cardi-nalul Sevin elevilor de la Seminarul Francez din Roma:„Dacã nu veþi fi sfinþi, veþi fi groparii Bisericii din Franþa.Pentru a duce Biserica la mormânt este suficient un cleronest; pentru a o salva, e nevoie de sfinþi”.

Preotul este, asemenea sfântului Pavel, vasul ales deDumnezeu ca sã-l poarte pe Cristos oamenilor. Un vascare trebuie pregãtit, purificat, curãþat, spãlat în aniide pregãtire la preoþie, astfel încât, în ziua hirotonirii,sã fie cu totul transparent.

Aceastã muncã de purificare continuã trebuie sã cu-noascã trei grade. Primul grad este eliminarea oricãruipãcat de moarte ºi o viaþã trãitã permanent în harulsfinþitor. Al doilea grad, eliminarea oricãrui pãcat venial


deliberat. Cãderile mari pornesc întotdeauna de la pãca-tele mici. Aceste pãcate veniale duc la diminuarea haru-rilor, la slãbirea voinþei, la superficialitate în viaþa spi-ritualã ºi, în cele din urmã, la pãcate grele. E cuvântullui Isus: cine nu va fi fidel în cele mici nu va fi fidelnici în cele mari. Dar nu este de ajuns. Un rãzboi nu estecâºtigat când ai reuºit sã-þi aperi poziþiile, respingândatacurile mai grele sau mai uºoare ale inamicului. Vineal treilea grad: a pãtrunde în acel teren profund în careîºi au înfipte rãdãcinile toate pãcatele. „Existã în noi– spune pãrintele Lallemant – o rãutate infinitã de carenu ne dãm seama, deoarece trãim prea la suprafaþã, fãrãa intra în noi înºine spre a cerceta labirintul întunecosal inimii noastre”. Existã în adâncul inimii noastre unstrat germinativ de patimi, de instincte, de senzualitate,de orgoliu, de vanitate, de invidie, de sentimente ador-mite, dar nu ucise, un fond de comoditate, de egoism, dedorinþe refuzate care aºteaptã sã-ºi ia revanºa. În efortulde purificare nu putem nesocoti acest humus în carese ascund rãdãcinile tuturor pãcatelor.

În munca de purificare sufleteascã, de cea mai mareimportanþã este spovada fãcutã bine ºi des. Ar fi greºitsã credem cã, cu cât înaintãm în sfinþenie, având pãcatemai puþine, trebuie sã ne spovedim mai rar. Lucrurilestau tocmai invers. Cu cât înaintãm în sfinþenie, cu atâtne dãm seama, la lumina harului, ce este pãcatul, chiarpãcatul infim, cu atât simþim nevoia sã ne spovedim maides. Marii pãcãtoºi nu simt nevoia sã vinã la spovadã sau,dacã vin, vin sã spunã cã nu au nici un pãcat. În schimb,sfinþii simt nevoia sã se spovedeascã, unii chiar în fie-care zi, ºi nu sunt împinºi de scrupulozitate sã o facã.

Munca de purificare sufleteascã presupune apoi uncontrol permanent al inimii; cultivarea tãcerii exterioareºi interioare, reculegerea, examinarea atentã a conºtiinþei,


direcþiunea spiritualã, deschiderea totalã a inimii înfaþa duhovnicului, sinceritate. Vai de cel care îºi clãdeºteviaþa pe nesinceritate, pe duplicitate, pe minciunã, pepreocuparea de a nu fi vãzut sau prins!

Vã invit pe fiecare dintre voi sã vã puneþi în cursulzilei de azi de multe ori aceastã întrebare: ce voi fi înziua hirotonirii mele? Un cavou sau un vas transparentde cristal? Munca de sfinþire, de purificare spiritualã, edatoria esenþialã în anii de pregãtire la preoþie. Numaicine îºi face cu toatã seriozitatea aceastã datorie va puteasã se roage lui Dumnezeu în ziua hirotonirii: „Doamne,fã ca oricine mã priveºte sã te vadã pe tine” (pr. Perreyve).


„„EEuu ssuunntt ccuu vvooii””îînn ssaaccrraammeenntteellee BBiisseerriicciiii

„ªi iatã, eu sunt cu voi...” (Mt 28,20).

Cum mai este Cristos cu noi? Ne rãspunde constituþialiturgicã a Conciliului al II-lea din Vatican: „Cristos estemereu prezent în Biserica sa, mai ales în acþiunile litur-gice. Este prezent în sacramente prin puterea sa, aºa încât,atunci când cineva boteazã, Cristos însuºi este cel careboteazã” (SC 7).

Vorbind despre prezenþa lui Cristos în celebrãrile litur-gice, în sacramente, Conciliul reia o învãþãturã existentãdintotdeauna în Bisericã. În cuvintele Conciliului gãsimun ecou al cuvintelor sfântului Augustin care spunea:„Boteazã Petru, e el, Cristos care boteazã; boteazã Pavel,Cristos boteazã; boteazã Iuda, Cristos boteazã”. În EvulMediu, sfântul Toma de Aquino trateazã aceastã pro-blemã cu aceeaºi precizie:

E clar cã este acelaºi Cristos care sãvârºeºte toate sacra-mentele Bisericii, cãci el este cel care boteazã, el este celcare iartã pãcatele, el este adevãratul preot care s-a oferitpe altarul crucii ºi prin puterea lui se consacrã în fiecare zipe altar trupul sãu.

Sacramentele nu sunt altceva decât prelungirea pepãmânt a trupului înviat ºi glorificat al lui Cristos dinceruri.

Dacã sacramentele, liturgia, dupã învãþãtura Conci-liului, e culmea spre care tinde toatã activitatea Bise-ricii ºi izvorul din care emanã toatã puterea ei, evidentcã, în primul rând, pentru preot ºi pentru cel chemat lapreoþie, sacramentele, acþiunile liturgice, sunt centrul,

inima, culmea ºi izvorul fãrã de care viaþa noastrã nuare nici o direcþie ºi nici un sens, fãrã de care toatãmunca noastrã este agitaþie sterilã. Contactul perma-nent cu Cristos prezent în sacramentele Bisericii pe carele celebrãm este izvorul sfinþirii noastre. Permanent încontact cu Cristos prezent în cuvântul pe care îl pre-dicãm, permanent în contact cu Cristos în sacramentelepe care le administrãm, în botezurile pe care le facem,în dezlegãrile pe care le dãm la spovadã, în ungerile pecare le dãm bolnavilor ºi în toate celelalte celebrãri, înviaþa preotului, totul este har. ªi cum sã rãmânem insen-sibili la torentele de har care curg prin noi, cum sã nu necontaminãm de prezenþa ºi harul lui Cristos? Sfinþin-du-i pe alþii, în sfintele taine, ne sfinþim, în acelaºi timp,pe noi înºine.

În tot cazul, pentru cine se pregãteºte pentru sfântaPreoþie, un lucru trebuie sã fie foarte clar: cine nu puneîn centrul vieþii sale liturgia, sacramentele, nu are o culmespre care sã se îndrepte ºi nu are un izvor din care sã soarbãputere pentru a realiza ceva cu adevãrat de valoare, depreþ. Viaþa lui e agitaþie inutilã. E deºertãciune ºi goanãdupã vânt, cum spune Scriptura. Viaþã irositã, netrãitã,ratatã. „E îngrozitor sã mori”, scria filozoful ateu ErichFrom. Îngrozitor cu adevãrat, însã, este sã mori dupã cenu ai trãit.

Sfântul Pãrinte papa Pius al XI-lea scrie în enciclicasa, Ad catholici sacerdotii fastigium, aceste cuvinte carenu au pierdut nimic din actualitatea lor:

Ar fi o eroare foarte gravã ºi foarte periculoasã dacã preotul,antrenat de un fals zel, ar neglija propria sa sfinþire pentrua se arunca în întregime în activitãþile exterioare, oricât debune ar fi ele, ale serviciului preoþesc. Procedând în felulacesta, nu numai cã ºi-ar compromite propria sa mântuire


veºnicã, aºa cum marele Apostol al neamurilor se temeapentru el însuºi... dar ar risca sã piardã totodatã, dacã nuharul lui Dumnezeu, cel puþin, acea inspiraþie a DuhuluiSfânt, care dã apostolatului exterior o forþã ºi o eficacitateminunatã.

Dacã Cristos este prezent în tainele pe care le cele-brãm, vedem cã tot ce am putea noi oferi lumii, ca ºisfântul Pavel, nu putem numi decât gunoaie în com-paraþie cu tainele Bisericii.

Marele biblist dominican Grandmaison, vizitând odatã unnovice care, în lume, înainte de a intra în mãnãstire, fuseseun avocat strãlucit, îi spune:– Aþi ales ordinul fraþilor predicatori pentru a-l sluji pe Dum-nezeu fãrã a renunþa la cultul oratoriei. La care fostul avo-cat rãspunde:– Într-adevãr, am ambiþia sã predic cuvântul lui Dumnezeucât voi putea mai bine. Dar nu acest sentiment m-a condusaici. Când eram în lume, n-am putut sã mã apropii de unpreot fãrã sã încerc speranþa arzãtoare de a gãsi în el cevadin Dumnezeu... sentimentul prezenþei vii a lui Cristos.Când, uneori, cãutându-l astfel pe Dumnezeu nu gãseamdecât un om, simþeam o decepþie amarã ºi penibilã. Toatãambiþia mea, când voi fi preot, la rândul meu, este sã nucauzez unui suflet o asemenea decepþie.

Meditând la mãreþia preoþiei, la imensele puteri su-pranaturale, la bogãþiile de har care decurg din hiroto-nirea preoþeascã, vã puteþi pune întrebarea: este posibil,ca preot, sã ajung la decãdere, sã-l dau pe Cristos altora,iar eu sã nu-l am, ci sã fiu în duºmãnie cu el? Sã-i sfin-þesc, sã-i mântuiesc pe alþii prin sfintele taine, iar eu sãnu beneficiez de sfinþire, sã mã osândesc? Este posibil.Experienþa o dovedeºte. Sfântul Pavel era conºtient deacest pericol, de aceea, implora rugãciunile creºtinilor,ca nu cumva, în timp ce le predica altora mântuirea, el


sã se osândeascã. Este posibil sã te osândeºti tu însuþimântuindu-i pe alþii, cãci efectele sacramentelor nu de-pind de sfinþenia preotului ce le celebreazã. Scrie sfântulAugustin:

Vã spun, ºi toþi o spunem, cã preoþii unui judecãtor atât demare trebuie sã fie sfinþi... preotul orgolios are locul sãualãturi de Satana. Dar pentru aceasta, darul lui Cristos nueste câtuºi de puþin contaminat. El curge prin canalul careeste acest preot, el curge limpede ºi curat, ajunge la pã-mânt fertil. Sã presupunem cã acest canal este fãcut dinpiatrã ºi cã apa nu poate sã producã în el nici un rod. Totuºi,ea trece întotdeauna prin acest canal de piatrã ºi ajunge lacâmpiile fertile. Ea nu produce nimic în acest canal. Deacord. Dar ajungând în grãdinã, o face sã producã roadeîmbelºugate. Puterea spiritualã a sacramentelor este ca lu-mina. Cei pe care îi lumineazã o primesc în toatã puritateasa; cu toate cã trece prin medii întinate, ea nu este câtuºide puþin întinatã.

Cu alte cuvinte, harul poate trece la alþii prin ferestremurdare. Este ceea ce spuneam în meditaþia precedentã.Este Cristos aºezat în ziua hirotonirii într-un vas mur-dar, netransparent, într-un suflet nepurificat în anii depregãtire, printr-un efort continuu de sfinþire a vieþii.O viaþã vegetatã fãrã ideal, fãrã entuziasm, fãrã luptãîmpotriva pãcatului, lâncedã, duce, de cele mai multe ori,la o preoþie fãrã suflet, fãrã credinþã, la rutinã, la plic-tisealã, la monotonie. Cine ajunge astfel în preoþie va ne-glija pe cât posibil esenþialul, adicã viaþa liturgico-sacra-mentalã, iar dacã va sãvârºi sfintele taine, o va face dinobligaþie de serviciu, ca un funcþionar, în silã, fãrã suflet.

Un autor de spiritualitate din zilele noastre, Thellierde Poncheville, scrie referindu-se la Liturghie:

Acelaºi rit este, pentru cei care îl fac cu iubire, un izvorde sfinþire infinitã. Alþii, care se lasã târâþi de instinct, de


rutinã, îl reînnoiesc de pomanã toatã viaþa lor, fãrã a devenivreodatã mai buni. Iar unii, profanându-l prin sacrilegiu,se prãbuºesc prin el într-o decãdere mortalã.

Prãbuºirea celui care nu trãieºte viaþa sacramentalãpoate sã vinã din orice. Instinctiv, ne gândim la statuiade aur cu picioare de lut, pe care Nabucodonosor a vã-zut-o în vis. O pietricicã, lovind-o, a fost suficient sã ofacã sã se prãbuºeascã. Mai mult, celebrãrile liturgice,sacramentele, aceste instrumente de sfinþire ºi de mân-tuire pot fi pervertite, transformate în instrumente alepãcatului. Astfel, predicarea cuvântului lui Dumnezeupoate deveni un mijloc de afirmare a orgoliului, de vâ-nare de aplauze, de elogii, de popularitate. Celebrãrileliturgice, scaunul de spovadã pot deveni ocazii de întâl-niri cu persoane de alt sex, dictate de intenþii ºi dorinþepãcãtoase, frivole, senzuale º.a.m.d.

Puterile pe care le avem în mâinile noastre, prin cele-brarea tainelor lui Dumnezeu, sunt infinite. Dar ele atrago înspãimântãtoare rãspundere. Ele pot aduce un imensfolos, dar, totodatã, ne pot nimici. Aº aduce imaginea cen-tralei atomice de la Cernobîl. O forþã uriaºã a fãcut sãexplodeze recipientul insuficient de solid. Cristos, pre-zent în sacramentele ce le celebrãm, e Dumnezeu, esteizvorul tuturor energiilor universului, inclusiv al energieinucleare. Cine nu se pregãteºte temeinic pentru preoþie,pentru a primi aceastã energie infinitã, este ca un reci-pient slab care poate exploda în orice moment.

Sã-þi consacri viaþa spre a-i mântui pe alþii, iar tu sãte osândeºti! Gândul acesta ne paralizeazã mintea. Per-sonal, din copilãrie am fost obsedat de vedenia sfinteiTereza de Avila cãreia i s-a arãtat iadul deschis, pavat cuþeste preoþeºti.

Nu încape îndoialã cã e mult mai uºoarã convertireaomului simplu laic decât a unui preot decãzut. În primele


veacuri ale Bisericii, când dezlegarea la spovadã se dãdeanumai celor care fãceau pocãinþã publicã, clericii nu erauadmiºi în Ordo poenitentium spre a face pocãinþã publicã.Nu era de conceput ca un preot sã sãvârºeascã un pãcatgrav, adicã sã-l dea altora pe Cristos, sã-i aducã pe alþiila Cristos, iar el sã slujeascã Satanei; ca sã administrezesângele lui Cristos, sã distribuie altora viaþa lui Cristos,iar el sã se sinucidã sufleteºte.

V-am spus toate aceaste lucruri nu ca sã vã sperii,nu ca sã vã descurajez, ci ca sã vã fac sã înþelegeþi binede tot cã preoþia este un lucru serios, cã preoþia cere opregãtire spiritualã, moralã, asceticã, extrem de serioasã,cã preoþia nu este o posibilitate de a duce o viaþã de hu-zur, de comoditate, de satisfacere a tuturor capriciilor,nu e o meserie în care sã câºtigi mai bine decât în alte me-serii prin prestarea de servicii sacramentale, nu este oºansã de a-þi face o carierã în viaþã.

Vã recomand sã spuneþi permanent o rugãciune pecare un preot sfânt a rostit-o în ziua hirotonirii sale:„Doamne, fereºte-mã sã fiu un funcþionar al lui Cristos,Fiul tãu!”.


„„EEuu ssuunntt ccuu vvooii””îînn EEuuhhaarriissttiiee

Vorbind despre formele de prezenþã a lui Cristos înlume, Conciliul al II-lea din Vatican vorbeºte de o pre-zenþã cu totul specialã: „Cristos este mereu prezent înBiserica sa... el este prezent în jertfa sfintei Liturghii,atât în persoana preotului, oferindu-se acum prin slu-jirea acestuia, el, care s-a oferit odinioarã pe cruce, cât,mai ales, sub speciile euharistice” (SC 7).

Pentru creºtini, Euharistia a fost întotdeauna o ches-tiune de viaþã ºi de moarte.

Suntem în primele zile ale lunii februarie 304, la Abitena,Tunisia de astãzi. Patruzeci ºi nouã de creºtini (31 bãr-baþi ºi 18 femei) sunt arestaþi de poliþia imperialã. S-auîntrunit ilegal duminica, spre a celebra Euharistia. La 12februarie are loc procesul la Cartagina, în faþa proconsu-lului Anulin. O tânãrã, Victoria, este întrebatã:– De ce ai încãlcat legea, tu, care eºti consideratã o fatã cum-secade? Rãspunsul a fost simplu:– Am fost la Liturghie pentru cã sunt creºtinã.

Vine la rând Saturnin, preotul:– De ce ai încãlcat edictul imperial? Rãspunsul a fost la felde precis:– Un creºtin trebuie sã celebreze ziua Domnului, luândparte la Liturghie. E legea noastrã. Este rândul lui Ermerit, proprietarul casei unde s-a cele-brat:– De ce i-ai primit în casã? Rãspunsul a fost splendid:– Nu puteam sã le închid uºa fraþilor mei creºtini. Nu pu-tem trãi fãrã a celebra ziua Domnului. Nu putem trãi fãrãEuharistie. La 13 februarie, anul 304, toþi 49 au fost uciºica martiri ai Euharistiei.

Nu putem trãi fãrã Euharistie. Ceea ce au spus niºtesimpli creºtini, cu atât mai mult trebuie sã o spunã ceicare îºi consacrã viaþa lui Dumnezeu.

Dacã Euharistia îl conþine pe Cristos în întregime:trupul, sufletul, dumnezeirea sa, nu mai este cazul sãspunem cã ea este comoara cea mai de preþ pe care o areBiserica. O ºtie ºi Satana, de aceea, prima þintã a atacu-rilor sale este Euharistia. La liturghiile negre celebrateîn cinstea Satanei de sectele satanice e folositã, mai binezis profanatã, întotdeauna o ostie consacratã la Liturghiacatolicã. Pellegrino Ernetti, un exorcist italian cu aniîndelungaþi de activitate, de izgonire a Diavolilor, a pututsã afle care sunt preferinþele Satanei, care sunt pãcatelecare îi fac mai multã plãcere. Exorcistul ne dã o listãlungã. În fruntea listei, pe primul loc, ca fiind prima pre-ferinþã, stã profanarea sfintei Euharistii.

„Acesta este trupul meu... acesta este sângele meu” (Mt26,26.28). În gândirea biblicã, trupul indicã omul în tota-litatea fiinþei sale. Sângele indicã viaþa, omul viu. Aºa-dar, în sfânta Euharistie avem trupul lui Cristos formatîn sânul feciorelnic al Mariei, nãscut copil la Betleem,cãlit prin muncã în cei treizeci de ani petrecuþi la Na-zaret. Avem buzele sale, care fascinau mulþimile când levorbea, faþa sa frumoasã, mâinile sale care vindecau bol-navi, picioarele sale, ce strãbãteau satele ºi oraºele Pa-lestinei, binevestind împãrãþia lui Dumnezeu, ºi care aufost strãpunse, ca ºi mâinile, de cuie pe Calvar, trupulsãu glorios ºi strãlucitor din ziua învierii.

Îmi amintesc, în timpul ºederii mele în Palestina, depelerinii care veneau din toatã lumea spre a vizita lo-curile sfinþite odinioarã de prezenþa lui Cristos. Am vãzutcreºtini sãrutând adânc emoþionaþi pãmântul în loculmarcat de o stea de argint la Betleem, unde s-a nãscutIsus, sau unde a fost înfiptã crucea pe Calvar, sau laviþa


de piatrã pe care a fost aºezat trupul lui Isus, în SfântulMormânt, sau intrând în cãsuþa întrupãrii la Nazaret,sau intrând în Iordan spre a reînnoi ceremonia bote-zului la locul unde a fost botezat Isus. Îmi amintesc oscenã impresionantã. O femeie, era o româncã, ºi-a lipitfruntea de piatra ungerii, – lespedea de piatrã de la poa-lele Calvarului, unde, dupã tradiþie, a fost întins ºi unstrupul lui Isus dupã coborârea de pe cruce. Femeia plân-gea în convulsii cu fruntea lipitã de lespede. Cu maregreutate, bãrbatul ei ºi cei din jur au putut sã o desprindãde acea lespede. ªi cu atâta pietate pelerinii iau þãrânãdin pãmântul pe care au cãlcat picioarele lui Isus ºi îlduc acasã, în þara lor! În sfânta Euharistie este prezentCristos în persoanã. Dar nu prea ne este dat sã vedemla Liturghie, în biserici, acolo unde este pãstratã sfântaEuharistie, lume transfiguratã de emoþie. De aceea, estebine sã ne punem din când în când, ca evreii din pustiuîntrebarea: este cu adevãrat Domnul în mijlocul nostrusau nu este?

Iar dacã este cu adevãrat, e necesar sã ne revizuim dincând în când modul nostru de a trata Euharistia. Sã neîntrebãm: cum o primim?

În primele veacuri ale Bisericii, diaconul striga la Li-turghie înainte de împãrtãºanie: Qui non sunt parati,dent locum! („Cei care nu sunt pregãtiþi, sã se retragã!”).ªi adãuga pentru cei care se considerau vrednici: Acce-dite cum fide, tremore et dilectione! („Apropiaþi-vã cuumilinþã, cutremurare ºi, iubire!”). De cutremurare,adicã de respect nemãrginit faþã de Euharistie, nu poatefi vorba la cel care nu are credinþã.

Unde nu este credinþã este rutinã, plictisealã, rãcealã,distracþie, somnolenþã. Sfântul Ciril de Ierusalim îi în-demna la un respect infinit pe noii botezaþi, într-unadintre catehezele sale mistagogice, cu aceste cuvinte:

„EU SUNT CU VOI” ÎN EUHARISTIE 539

Când te apropii de sfânta Împãrtãºanie, nu înainta cu mâi-nile întinse ºi cu degetele desfãcute, pentru cã pe mâna tadreaptã se va aºeza Regele. Fã-i un tron în mâna stângã.Primeºte în cãuºul mâinii trupul lui Cristos ºi rãspunde:Amin. Dupã ce, cu atenþie, þi-ai sfinþit ochii în contact cusfântul trup [se atingeau ochii cu sfânta Împãrtãºanie],ia-l ºi ai grijã sã nu cadã ceva din el. Pentru cã, dacã laºi sãcadã ceva [vreo firimiturã], sã consideri aceasta ca ampu-tarea unuia dintre mãdularele tale.

Dar ce ar însemna cutremurarea, semnele exterioarede veneraþie ºi respect, dacã nu ipocrizia ipocriziilor încazul cã nu avem dispoziþiile interioare cerute, în primulrând, harul sfinþitor? A primi sfânta Împãrtãºanie înmod sacrileg, cu vreun pãcat de moarte pe suflet, maiales de cãtre persoanele consacrate lui Dumnezeu, estecea mai mare profanare posibilã ºi pãcatul care îi pro-duce cea mai mare satisfacþie Satanei. Citim ºocantulavertisment al lui Isus: „Nu daþi cele sfinte câinilor ºi nuaruncaþi perlele în faþa porcilor” (Mt 7,6). ªi nu mai puþinºocantele cuvinte ale sfântului apostol Pavel adresatecorintenilor:

Astfel, cine mãnâncã pâinea ºi bea potirul Domnului înmod nevrednic va fi vinovat faþã de trupul ºi sângele Dom-nului. De aceea, omul sã se cerceteze ºi astfel sã mãnâncedin pâine ºi sã bea din potir. Cãci cine mãnâncã ºi bea neso-cotind trupul [fãrã sã fie conºtient cã mãnâncã trupul Dom-nului, ºi nu o bucatã de pâine oarecare], îºi mãnâncã ºi îºibea propria osândã. De aceea sunt între voi mulþi neputin-cioºi ºi bolnavi ºi mulþi au murit (1Cor 11, 27-30).

Sfânta Împãrtãºanie, spune sfântul Toma de Aquino,este viaþã pentru unii, este moarte pentru alþii. Ca ºi cup-torul din Babilon, care îi bucurã pe Daniel ºi pe însoþi-torii sãi ºi îi mistuie pe duºmanii acestuia. Ca ºi MareaRoºie: salvare pentru israeliþi, mormânt care îi înghite


pe egipteni. Cele mai grele expresii le gãsim la sfinþiiPãrinþi atunci când ei trateazã despre profanarea Euha-ristiei prin sacrilegiu. Iatã câteva fraze luate din sfântulIoan Gurã de Aur: „Nu este o crimã mai puþin abomi-nabilã sã-l primeºti pe Fiul lui Dumnezeu într-o gurã mur-darã decât sã-l arunci în noroi... Mult mai rãu este decâtDiavolul cel care, conºtient fiind de pãcat, se apropie dealtar”.

Apropiaþi-vã cu iubire, cu acea iubire din care se naºtebucuria. Apropiaþi-vã cu bucuria Elisabetei care a ex-clamat când Maria i-a intrat în casã purtându-l pe Isusîn sânul ei: „ªi de unde îmi este datã mie aceasta...?” (Lc1.43). Cu bucuria lui Zaheu când Isus i-a pãºit pragulcasei. Cu bucuria lui Ioan când, la Cina cea de tainã,ºi-a aplecat capul pe pieptul lui Isus. Iubire ºi bucuriecare nu trebuie sã se evapore la câteva minute dupã îm-pãrtãºanie. ªtim cã Cristos este prezent pânã la descom-punerea pâinii ºi a vinului, adicã circa trei ore. Dupã ceieºim din capelã sau din bisericã, ne dãm seama cã circatrei ore suntem tabernacole vii, cã îl purtãm pe Cristos?

Dar dacã Cristos este prezent zi ºi noapte în taber-nacol ºi credem în prezenþa lui, cum putem sã nu-i auzimpermanent glasul ºi îndemnul: „Veniþi la mine toþi ceiosteniþi ºi împovãraþi ºi eu vã voi da odihnã” (Mt 11,28)?Clipele cele mai fericite trebuie sã fie clipele petrecuteîn faþa tabernacolului. Erau ceasuri de paradis pentrufratele Charles de Foucauld, mai ales ceasurile de noapte,când veghea în faþa tabernacolului la Nazaret sau în si-hãstria din pustiul Saharei. În scrierile sale gãsim notateefuziunile sale sufleteºti:

Dumnezeule, cât este de plãcut sã veghez la picioarele tale!Mulþumesc cã m-ai trezit! Mulþumesc cã mi-ai îngãduit, cãm-ai invitat sã stau la picioarele tale, faþã în faþã cu tine, în


umbra ºi întunericul nopþii, cã m-ai ales pe mine, nevred-nicul, sã-þi þin tovãrãºie, sã te ador, sã-þi vorbesc în ceasu-rile în care atâtea suflete dorm! Ce favoare, Dumnezeul meu,ºi ce am fãcut ca s-o merit?... Sunt singurul care în acestmoment veghez la picioarele tale!... Ce favoare, Dumne-zeul meu! Cât eºti de bun! Cât sunt de fericit! Mulþumesc,mulþumesc, mulþumesc! Dumnezeul meu, te ador, te iubesc.

Nu erau sentimentalisme. Charles de Foucauld era ofi-þer de profesie. Era expresia credinþei sale profunde.

Ne amintim din viaþa sfântului Toma de Aquino când,odatã, dezlãnþuindu-se o furtunã îngrozitoare, în timpce fraþii din mãnãstire rãmân paralizaþi de groazã, elmerge în bisericã, îºi lipeºte capul de tabernacol ºi stãaºa liniºtit pânã trece furtuna.

Sunt în viaþa voastrã momente de furtunã, de ispitã,de crizã, de tulburare, de descurajare. Venind în faþa taber-nacolului, ne regãsim calmul ºi pacea.

În sfârºit, Euharistia este lecþia supremã de sfinþenie.La orice Liturghie trebuie sã aibã loc o dublã prefacereºi o dublã transsubstanþiere. Prima prefacere, când pâi-nea ºi vinul se transformã în trupul ºi sângele lui Cristos,a doua, la împãrtãºanie, când cel care se împãrtãºeºtetrebuie sã se transforme în trupul lui Cristos. Splen-dide cuvintele sfântului Augustin: „Aceastã pâine pe careo vedeþi pe altar, o datã sfinþitã de cuvântul lui Cristos,este trupul lui Cristos... Dacã l-aþi primit cu vrednicie,sunteþi voi înºivã ceea ce aþi primit”.

Prima prefacere se face fãrã rezistenþã din partea pâiniiºi a vinului, se face pe loc ºi este completã. A doua prefa-cere, fiind vorba de persoane libere, se face încetul cuîncetul, pe etape, fiecare împãrtãºanie fiind o etapã, unpas înainte, o hainã pe care o lepãdãm de pe omul celvechi, sau nu este nici o prefacere dacã voinþa noastrãse împotriveºte, nu colaboreazã, astfel încât ne putem


afla în situaþia absurdã ca, dupã ani ºi ani de împãr-tãºanie zilnicã, sã nu facem nici un pas înainte în viaþade sfinþenie ºi sã fim mult mai rãi decât în ziua când amînceput sã ne împãrtãºim zilnic. Evident, Euharistie iro-sitã ºi împãrtãºanii inutile.

De aici, îndemnul Conciliului din constituþia liturgicã:[Creºtinii] sã se hrãneascã la masa trupului Domnului; ofe-rind ostia nepãtatã, nu numai prin mâinile preotului, ci,împreunã cu el, sã înveþe a se oferi pe ei înºiºi, prin Cristosmijlocitorul, sã se desãvârºeascã din zi în zi în unirea cuDumnezeu ºi unirea dintre ei, pentru ca, în cele din urmã,Dumnezeu sã fie totul în toþi (SC 48).


SSttããrruuiiaauu îînn rruuggããcciiuunnee

Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele numit alMãslinilor, care se aflã aproape de Ierusalim, cât un drumîn zi de sâmbãtã. Când au intrat, au urcat în încãperea desus, unde obiºnuiau sã se adune. Erau: Petru ºi Ioan, Iacobºi Andrei, Filip ºi Toma, Bartolomeu ºi Matei, Iacob, fiul luiAlfeu, ºi Simon Zelotul ºi Iuda al lui Iacob. Toþi aceºtia,într-un cuget, stãruiau în rugãciune împreunã cu femeileºi cu Maria, mama lui Isus, ºi cu fraþii lui (Fap 1,12-14).

Dupã înãlþarea lui Isus la cer, ucenicii, împreunã cuMaria, stãruiau în rugãciune. Se rugau în ascuns, cu uºileîncuiate. Cu uºile încuiate nu numai de frica iudeilor, darºi pentru cã cunoºteau porunca Mântuitorului: „Tu,însã, când te rogi, intrã în camera ta ºi, închizând uºa,roagã-te Tatãlui tãu care este acolo, în ascuns, ºi Tatãltãu, care vede în ascuns, te va rãsplãti” (Mt 6,6). Cu sigu-ranþã cã nu Isus a inventat rugãciunea. În Biblie rugã-ciunea se naºte o datã cu izgonirea protopãrinþilor noºtridin paradisul pãmântesc. Rugãciune a fost mulþumireaadusã de Noe dupã potop. Rugãciune a fost intervenþialui Abraham în favoarea Sodomei. Rugãciuni au fost bine-cuvântãrile lui Iacob rostite asupra fiilor sãi. Biblia esteplinã de rugãciuni de tot felul.

Isus aduce doar o nouã formã de rugãciune: rugãciuneafãcutã în ascuns, cu uºa închisã. Rugãciunea fãcutã înascuns, cu uºa închisã, nu doar ca sã ne apãrãm de zgo-mot, sã ne putem reculege. ªi nici nu e vorba numaidecâtde vreo închidere în camerã în sensul strict, spaþial, alcuvântului, ci e vorba de o dispoziþie sufleteascã indis-pensabilã, fãrã de care rugãciunea ori nu e posibilã, ori

rugãciunea nu e rugãciune, ci simplã ipocrizie. E vorbade umilinþã. Cã despre umilinþã este vorba e clar, cãcirecomandarea lui Isus de a ne ruga în ascuns urmeazãimediat dupã cuvintele: „Iar când vã rugaþi, nu faceþi caipocriþii, pentru cã lor le place sã se roage stând în pi-cioare în sinagogi ºi la colþurile pieþelor ca sã fie vãzuþide oameni” (Mt 6,5). Sfânta Tereza cea Mare, expertãîn materie, spune: „Edificiul rugãciunii trebuie sã aibãca temelie umilinþa”. Orgoliosul nu poate sã-l priveascãcu adevãrat pe Dumnezeu, deoarece el se priveºte întot-deauna pe el însuºi.

E un lucru evident în istoria Bisericii ºi în viaþa con-cretã cã pe cele mai înalte trepte ale rugãciunii nu s-auridicat, ºi nu se ridicã, în general, savanþii, teologii, cioamenii simpli, umili, lipsiþi de culturã, bunicele noastre,mamele noastre, adicã cei sãraci, sãraci în sensul biblical cuvântului, cei umili, conºtienþi cã nu sunt nimic, cãnu valoreazã nimic, cã nu sunt în stare de nimic ºi, caatare, aºteaptã totul de la Dumnezeu.

Toate rugãciunile Vechiului Testament sunt rugãciunileunui popor care a experimentat cã nu poate nimic fãrãDumnezeu. De aici, strigãtul de neputinþã totalã al psal-mistului:

Cãtre tine strig, Doamne,Dumnezeul meu, sã nu rãmâi tãcut în faþa mea,

cãci de vei tãcea faþã de mine,voi fi asemenea cu cei care coboarã în groapã(Ps 28,1).

Strigãtul dupã iertare când, uitând de Dumnezeu, s-aprãbuºit în prãpastia pãcatului: „Dumnezeule, ne-ai le-pãdat, ne-ai împrãºtiat ºi te-ai mâniat; ridicã-ne iarãºi”(Ps 60). De aici, explozia de bucurie, de laudã, de recu-noºtinþã, cãtre Dumnezeu, singurul care poate sã sal-veze ºi sã facã fapte minunate:

STÃRUIAU ÎN RUGÃCIUNE 545

Cântaþi-i Domnului o cântare nouã,cântaþi laudele lui pânã la marginile pãmântului,

voi, care mergeþi pe mare ºi cei ce locuiþi în ea,insule ºi locuitorii lor...pustiul ºi cetãþile ei sã înalþe glasul!

Locuitorii stâncilor sã sarã de veselie;sã strige de bucurie din vârful munþilor (Ps 40,10-11).

În Noul Testament, raportul dintre om ºi Dumnezeu,care se realizeazã prin rugãciune, face un pas înainte.Rugãciunea ucenicului se modeleazã dupã rugãciunealui Isus, a lui Isus care a fost blând ºi smerit cu inima.Rugãciunea lui Isus îºi gãseºte desãvârºirea atunci cândumilinþa lui este totalã; în agonia din Grãdina Mãs-linilor ºi de pe Calvar, când nu mai are nici un suportuman, nici o speranþã de la oameni, când depinde numaiºi numai de Tatãl. Abandonat de oameni, fãrã vreo con-solare interioarã sau din afarã, cu inima pustiitã, fãrãforþe, fãrã aspect de om, cu înfãþiºare de vierme, cum îlprorocise Isaia, intrã în odaia, în izolarea cea mai pro-fundã, închide uºa, fiind în pãrãsire totalã ºi întunerictotal. ªi atunci, de pe buzele lui iese rugãciunea purã,rugãciunea omului care nu mai vede nimic, nu mai sperãnimic, nu mai are pe nimeni, decât pe Dumnezeu. Tatã,voia ta sã se facã!

Este experienþa de rugãciune pe care o fac toate sufle-tele chemate la unirea cu Dumnezeu. A fãcut-o ºi sfântaTereza a Pruncului Isus. O descrie ea însuºi:

Mã gãseam într-un pustiu îngrozitor... era noapte, noapteprofundã, pãrãsire completã, o moarte adevãratã. Ca ºidumnezeiescul Mântuitor în grãdina agoniei, mã simþeamsingurã, negãsind nici o mângâiere care sã vinã nici depe pãmânt, nici din cer.


Cum se manifestã mândria ºi cum distruge ea viaþade rugãciune sau face din rugãciune doar aparenþã derugãciune? Mândria poate avea o mie de feþe. Una esteipocrizia. Rugãciunea folositã ca mascã a mândriei; pã-catul fariseilor care se rugau ca sã fie vãzuþi ºi lãudaþi deoameni.

Mândria poate îmbrãca forme extrem de subtile.Un vechi rabin zãcea în pat bolnav ºi ucenicii sãi discutauîn ºoaptã la cãpãtâiul lui. Îi ridicau în slavã virtuþile saleextraordinare.– De la Solomon încoace, spune unul, n-a mai fost un omatât de înþelept ca el.– Iar credinþa lui, adaugã altul, o egaleazã pe aceea a pã-rintelui nostru, Abraham.– Iar rãbdarea lui, spune al treilea, fãrã îndoialã, poate stalângã aceea a lui Iob.– Cât despre rugãciune, spune un al patrulea, numai Moisea mai discutat atât de intim cu Dumnezeu.Dar rabinul este agitat ºi nemulþumit. Când pleacã învã-þãceii, soþia lui îi spune:– Ai auzit cât de frumos te-au lãudat?– Am auzit!– ªi atunci, de ce eºti atât de supãrat?– Umilinþa mea, geme rabinul. Despre umilinþa mea ni-meni nu a suflat un cuvânt!

O altã formã de mândrie care distruge rugãciuneaeste naturalismul. Este pãcatul autosuficienþei, al auto-nomiei. Cine îºi este autosuficient cu ceea ce are de lapropria naturã umanã, evident cã nu mai aºteaptã nimicde la Dumnezeu ºi nu se mai roagã. Aceastã formã demândrie constituie esenþa pãcatului lui Lucifer. De aceea,Satana este în imposibilitate de a se ruga. Naturalismul,forma aceasta de mândrie, se poate amesteca ºi în rugã-ciunile noastre. E impresia greºitã cã efectele ºi valoarea


rugãciunilor noastre depind doar de efortul nostru umandepus la rugãciune, de numãrul de cuvinte spuse, de me-todele ºi tehnicile folosite. La aceastã formã de mândrienãscutã din naturalism se referã Isus când spune: „Cândvã rugaþi, nu spuneþi multe, ca pãgânii, care cred cã vorfi ascultaþi pentru vorbãria lor. Aºadar, sã nu vã asemã-naþi cu ei, cãci Tatãl vostru ºtie de ce aveþi nevoie, înainteca sã-i cereþi” (Mt 6,7-8).

Rugãciunea cea mai bunã este sã te aºezi sub privirealui Dumnezeu, ca sã vadã Dumnezeu golul din tine ºisã-l umple. Ca Maria, sora Martei, care stã la picioarelelui Isus ºi nu spune nimic. Se lasã doar privitã de Isus.ªi-a ales partea cea mai bunã, ea, care nu face nimic, ºinu sora sa, Marta, care se agitã. Ca femeia adulterã carenu spune nimic. Este de ajuns s-o vadã Isus ºi este ier-tatã. În înþelepciunea popoarelor existã acest proverb:„Sfânt cu adevãrat este cel care a zis: eu nu sunt decâtpatru pereþi goi, fãrã nimic între ei. Dar nimeni un poatefi mai plin decât mine”. Mario Cosmi, un autor actual despiritualitate, scrie:

Când cineva mã întreabã cum trebuie sã se roage primadatã, eu îi spun aºa: mergi în bisericã ºi dormi ca Ioan laCina cea de tainã, sau: mergi în bisericã ºi comportã-te caun nebun care nu ºtie ºi nu pricepe nimic. Cãci mila luiDumnezeu nu o poate provoca decât vederea nimicului dintine.

Aº mai aminti o formã, aº spune patologicã, de mân-drie. Este mândria celor conºtienþi de nimicul, de viduldin ei, dar care nu încearcã sã-l umple cu Dumnezeurecurgând la rugãciune, ci recurg la alte surogate. E ceeace am putea numi atitudinea de teribilism. E atitudineacopilului care, vãzând cã este slab ºi neluat în seamã,sparge geamuri ºi pahare sau îi bate pe cei mici ca sã-ºi


dovedeascã personalitatea, sã iasã în evidenþã. De aici,expresia francezilor: l’enfant terrible. La pubertate suntalte manifestãri de afirmare a personalitãþii ce nu existã:imitarea celor pe care tinerii îi considerã a fi eroi, non-con-formism, manifestãri de sfidare, pentru a-ºi arãta cu-rajul. Iar când acest vid existenþial, descoperit uneoriîntr-o manierã dureroasã la vârsta pubertãþii, nu esteumplut cu Dumnezeu prin viaþa de rugãciune, omul poaterãmâne imatur toatã viaþa, blocându-se în infantilism ºirãmânând cu manifestãri de teribilism pânã la moarte.Din pãcate, aºa se explicã atitudinea multora din aºa-ziºiiteologi din zilele noastre. Nulitãþi care lanseazã ereziivechi de când lumea, care vorbesc la catedrã, sau scriuatacându-l pe Papa, magisteriul, dogmele Bisericii, pentrua-ºi arãta personalitatea, pentru a fi luaþi imediat în a-tenþie de mass-media, care este, în general, în mâinileanticlericalilor, care le laudã „curajul”, le fac publici-tate, fac din ei vedete. Cine se ia de papa îºi face sigurpopularitate, atitudine ridicolã ºi, totodatã, jalnicã ºi per-fect ilustratã de o anecdotã a lui Anthony De Mello.

Noe a invitat toate animalele sã intre în corabie înaintede potop. S-au prezentat toate, de la gâze pânã la dino-zauri. S-a fãcut coadã mare ºi s-a aºteptat mult pânã sãintre toate. Dar s-a întâmplat ca dupã purice sã urmezeimediat elefantul. ªtiþi ce i-a zis puricele elefantului cândaºteptau la coadã? S-a întors ºi s-a rãstit la el: „Nu te îm-pinge!”

Elefantul e papa. Puricele e teologul care se rãsteºtela papa. Un exemplu ruºinos ºi penibil ni-l oferã grupulde teologi – bãrbaþi ºi femei – elveþieni care cu ocaziaultimei vizite a papei în Elveþia (2004) s-au gãsit sã pu-blice o scrisoare (tocmai în acest moment!) prin care îicere papei sã iasã la pensie ºi sã hotãrascã pe viitor preoþii


sã iasã la pensie la vârsta la care iese orice episcop. ªiculmea nesimþirii ºi a mojiciei, i s-au adresat SfântuluiPãrinte în scrisoare cu apelativul: Domnule Papã! Teri-bilism infantil!

Repet în încheiere cuvintele sfintei Tereza: edificiulrugãciunii trebuie sã aibã ca temelie umilinþa.


AL III-LEA MISTER

CCOOBBOORRÂÂRREEAA DDUUHHUULLUUII SSFFÂÂNNTT

SSttããrruuiiaauu îînn rruuggããcciiuunneeîîmmpprreeuunnãã ccuu MMaarriiaa

„Toþi aceºtia, într-un cuget, stãruiau în rugãciune îm-preunã cu femeile ºi cu Maria, mama lui Isus, ºi cu fraþiilui” (Fap 1,14)

Fãrã îndoialã cã Isus s-a urcat la Tatãl cu trupul sãuglorificat chiar în ziua de Paºti. Dar dupã 40 de zile dela înviere, Mântuitorul a voit sã se întoarcã la Tatãldefinitiv, într-o manierã vizibilã, luându-ºi rãmas bunde la ai sãi. Evenimentul se petrece pe Muntele Mãsli-nilor. Martor al înãlþãrii glorioase este acelaºi muntecare a fost martorul agoniei ºi al sudorii de sânge.

Deºi Evangheliile nu o spun, putem presupune foartebine cã Maria a asistat, pe Muntele Mãslinilor, la înãl-þarea Fiului ei. Apoi se întoarce la Ierusalim ºi rãmâneîn aºteptarea Duhului Sfânt care fusese promis: „Nu vãvoi lãsa orfani” (In 14,18). Locul de aºteptare este Cena-colul, pe colina Sionului. În jurul Mariei sunt ucenicii,sunt femeile care l-au urmat pe Isus din Galileea, suntrudele lui Isus, ce locuiau pe colina Sionului. Care rude?Numele câtorva le cunoaºtem din Evanghelii: Iacob, Iosif,Simon, Iuda.

S-au adunat cu toþii în Cenacol, deoarece de aceastãîncãpere îi legau amintiri deosebit de fericite ºi amintirideosebit de dureroase. Aici luaserã pentru ultima datã

cina împreunã cu Isus, aici se consumase trãdarea, întrepereþii acestei încãperi rãsuna încã vocea Învãþãtorului.

Izolaþi de lume, în zilele de aºteptare, apostolii îºi de-pãnau amintirile. Petru se gândea la laºitatea sa, la lepã-darea ruºinoasã din noaptea condamnãrii. Ioan mai sim-þea bãtãile inimii Mântuitorului de la cinã, când îºi lipiseurechea de pieptul lui. Matei îºi amintea de acei ochipãtrunzãtori care îl dezarmaserã la Cafarnaum ºi careîl determinaserã sã-l urmeze. Bartolomeu îºi aminteade discuþiile avute la umbra smochinului, în curtea sadin Cana Galileii, la care Isus, invizibil, fusese prezent.Îºi retrãiau amintirile, dar, mai ales, se rugau. Toþi aceºtiastãruiau în rugãciune, împreunã cu Maria, mama luiIsus. Ei au urcat în camera de sus ca sã poatã fi îmbrã-caþi cu forþa de sus, aºa cum li s-a promis, cu forþa Du-hului Sfânt. S-au desprins de pãmânt, nu mai speraunimic de la pãmânt. ªi, într-un cuget, îl invocau pe DuhulSfânt.

Nu putea sã lipseascã Maria în ziua de Rusalii. Eafusese chematã mai înainte sã colaboreze cu Duhul Sfânt,pentru a da naºtere trupului fizic, biologic, al lui Isus.Potrivit întregii tradiþii, când îngerul Gabriel i-a apãrutla Nazaret ºi i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta”(Lc 1,35), Maria se afla în rugãciune. Atunci, Duhul Sfânti-a transformat sânul feciorelnic, fãcând din el, cum seexprimã atât de sugestiv imnul Akathistos din liturgiabizantinã; „cochilia din care a ieºit perla dumnezeiascã”,Cristos, mântuitorul lumii.

În ziua de Rusalii, Maria e chematã din nou sã colabo-reze cu Duhul Sfânt la naºterea trupului mistic al luiCristos, care este Biserica. ªi de data aceasta, Mariaeste tot în rugãciune. ªi iarãºi Duhul Sfânt o transformã,îi dilatã, dacã putem spune aºa, sânul feciorelnic, ca sã-lpoatã naºte pe Cristos în întregime, capul ºi mãdularele,


adicã întreaga Bisericã. E un adevãr pe care papa Paulal VI-lea l-a reafirmat cu putere, proclamând-o pe Maria,în plin conciliu, drept mamã a Bisericii.

Nu ne putem imagina cã Maria i-a iubit ºi îi iubeºtepe fiii Bisericii, care sunt ºi fiii ei, mai puþin decât i-aiubit sfântul Pavel pe creºtinii pe care i-a adus la cre-dinþã. Câteva pasaje din scrisorile sfântului Pavel ne potajuta sã cunoaºtem întrucâtva inima de mamã a Mariei:

Ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut sã vã fim povarã. Dim-potrivã, ne-am fãcut blânzi în mijlocul vostru ca o doicãce îºi dezmiardã copiii.Atât de ataºaþi eram de voi încât eram gata sã vã dãm nunumai evanghelia lui Dumnezeu, ci ºi sufletele noastrepentru cã ne deveniserãþi dragi... Voi ºtiþi cã [ne-am purtat]faþã de fiecare dintre voi ca un tatã faþã de copiii sãi: v-amîndemnat, v-am îmbãrbãtat ºi v-am implorat sã vã purtaþiîn chip vrednic de Dumnezeu, care vã cheamã la împãrãþiasa ºi la glorie (1Tes 2,7-8.11-12).

„...pe lângã cele exterioare, preocuparea mea de fie-care zi, grija pentru toate Bisericile. Cine este slab ºieu sã nu fiu slab? Cine este scandalizat ºi eu sã nu mãaprind?” (2Cor 11,28-29).

„...copiii mei, pentru care îndur din nou chinurile naº-terii pânã când Cristos se va forma în voi. Aº dori sã fiula voi acum ºi sã-mi schimb tonul, cãci sunt neliniºtitîn privinþa voastrã” (Gal 4, 19-20).

Pietatea popularã, din instinct, îºi dã seama cã, atuncicând este botezat un copil, devenind astfel fiu al Bisericiiºi templu al Duhului Sfânt, devine totodatã fiu al Mariei.De aceea, în foarte multe pãrþi ale pãmântului, mamele,imediat dupã ceremonia botezului, îºi duc copiii în faþaaltarelor sau statuilor Maicii Domnului ºi îi închinã ei.Papa Ioan al XXIII-lea ne sugereazã o idee în acest sens:ar fi foarte potrivit ca ritul botezului sã se încheie cu

STÃRUIAU ÎN RUGÃCIUNE CU MARIA 553

recitarea, de cãtre toþi cei prezenþi, a celui de-al treileamister de slavã, în care meditãm coborârea Duhului Sfânt.La 10 august 1961, papa Ioan al XXIII-lea îi spunea acestecuvinte ziaristului Alfredo Ferruzza, primit în audienþã:

ªtiu cã dumneavoastrã aþi devenit tatãl celui de-al doileacopil. În seara aceasta voi recita ºi pentru fetiþa dumnea-voastrã al treilea mister de slavã din rozariul meu, pe care,de obicei, îl dedic celor ce vin pe lume ºi intrã în sânul Bise-ricii. Celelalte mistere le dedic numeroºilor fii pe care papaîi are în lume, care luptã ºi suferã ºi care au nevoie de aju-torul pãstorului universal.

Mai reþinem o idee practicã: papa Adrian al VI-lea scriaîntr-un document oficial aceste cuvinte: Per Rosariumdiabolus flagellatur („Diavolul este biciuit cu Rozariul”).Printre multele fapte care confirmã aceste cuvinte esteunul absolut autentic, pe care îl gãsim în viaþa lui Vin-cent Jandel, superiorul general al dominicanilor (pe vre-mea papei Pius al IX-lea), mort în 1872, om de mare cul-turã ºi de mare sfinþenie.

Într-o zi, dupã ce a predicat la Lyon despre puterea Roza-riului ºi a crucii asupra Diavolului, se prezintã un domndistins ºi îl întreabã:– Pãrinte, chiar sunteþi convins de ceea ce aþi spus?– Bineînþeles, eu cred în puterea Rozariului ºi cred ºi maimult în puterea crucii. E învãþãtura Bisericii.– Întrucât eu nu cred, aþi putea sã-mi daþi o dovadã desprecele spuse? ªi adãugã: Vã propun sã luaþi parte la o ºedinþã,care se þine în aceastã searã în casa unor prieteni, va fiprezent Diavolul... Veniþi cu rozariul ºi cu crucea, sã vedemconcret dacã este adevãrat ce aþi spus la predicã. Generalula înþeles cã era vorba despre o sectã masonicã satanicã ºia rãspuns:– Nu vin în seara aceasta; daþi-mi un rãgaz de trei zile casã reflectez asupra acestui lucru. Apoi vã dau rãspunsul.


A luat adresa omului, apoi s-a dus la episcop – era vestitulepiscop De Bonald –, pentru a cere sfat ºi permisiune: sãmeargã sau nu? Dupã un moment de gândire, episcopul l-abinecuvântat ºi i-a zis:– Mergi, Dumnezeu va fi cu tine.Pãrintele Jandel a petrecut trei zile în rugãciune ºi po-cãinþã grea. Apoi a mers la adresa primitã, îmbrãcat încivil, ºi domnul l-a introdus în sala unde se þinea ºedinþade satanism. Stãteau amândoi pe ultimele locuri. Dupãcâteva semne misterioase, Diavolul s-a prezentat.– Uite-l! zise domnul.Preotul a scos rozariul ºi crucea ºi le-a ridicat, binecuvân-tându-i cu ele pe cei de faþã. În salã parcã a venit sfârºitullumii. Luminile s-au stins, scaunele s-au rãsturnat ºi toþiau fugit îngroziþi. Pãrintele Jandel ºi omul care îl invitases-au trezit, nu se ºtie cum, afarã. În aceeaºi searã, necredin-ciosul a îngenuncheat, s-a spovedit, a revenit la credinþã.

Fãrã îndoialã cã, dintre toate misterele Rozariului, latimp de ispitã, cel mai puternic este al treilea mister deslavã. Mândria l-a fãcut pe Lucifer sã se prãbuºeascã dincer în infern. Umilinþa Mariei l-a fãcut pe Duhul Sfântsã coboare din cer asupra ei la întrupare ºi la Rusalii.

Meditând cu atenþie, recitând cu evlavie misterul cobo-rârii Duhului Sfânt, suntem siguri cã sfânta Fecioarãrosteºte cuvintele pe care, în vechiul ritual preotul le pro-nunþa pe ton poruncitor asupra celui ce se boteza: Exiab eo immunde Spiritus et da locum Spiritui Sancto Pa-raclito („Ieºi din el, Duhule necurat, ºi cedeazã loculDuhului Sfânt, Mângâietorul”). Maria este modelul is-toric ºi real a ceea ce Duhul Sfânt vrea sã realizeze înorice suflet supus, docil la acþiunea sa. La rugãciunea ei,Duhul Sfânt a fost revãrsat în ziua de Rusalii. La rugã-ciunea ei, Isus continuã sã-l reverse asupra ucenicilorsãi. Chemaþi sã devenim martori ai lui Cristos pânã lamarginile pãmântului, ca ºi apostolii, avem nevoie de o

STÃRUIAU ÎN RUGÃCIUNE CU MARIA 555

revãrsare a Duhului Sfânt asupra noastrã. De aceea, îiadresãm acum sfintei Fecioare aceastã rugãciune com-pusã de Franco Stano, pe care o gãsim într-una dintrecãrþile sale:

O, Marie, mamã a martorilor, cât este de lungã strada pecare a strãbãtut-o omul din ziua în care a rãsunat în inimaapostolilor tot adevãrul Fiului tãu strãpuns ºi înviat! Câtde lung este drumul pe care l-a fãcut Biserica nãscutãmicã în ziua de Rusalii ºi ajunsã acum la maturitate, cucorturile sale întinse în toate colþurile pãmântului! Acestdrum lung este marcat, ici ºi colo, de umbra trãdãrii, cutoate acestea, este un drum glorios. Glorios în credinþa apos-tolilor, în sângele martirilor, în curajul misionarilor, în tã-cerea mãnãstirilor, în fidelitatea laicilor ºi a mamelor, îndestinul atâtor reformatori crescuþi ºi maturizaþi prin su-flarea Duhului Sfânt. ªi dacã, într-adevãr, aceºti oameniau fost oameni ca ºi noi, o, Mamã, fã-ne ºi pe noi capabilisã-l aºteptãm pe Duhul Sfânt ºi sã-i rãspundem. Bisericaare nevoie astãzi de martori. Tu, Marie, Mamã a marto-rilor, ajutã-ne sã învingem orice teamã, învaþã-ne sã ne clã-dim viaþa pe credinþã, fãrã a reþine nimic din ea pentru noi.


RRoodduull DDuuhhuulluuii SSffâânntt:: ddrraaggoosstteeaa

„Rodul Duhului este: iubirea, bucuria, pacea, rãbdarea,bunãvoinþa, bunãtatea, fidelitatea, blândeþea, cumpã-tarea. Împotriva faptelor de acest fel nu existã Lege” (Gal5,22- 23).

Sfântul apostol Pavel, în Scrisoarea cãtre Galateni,ne descrie rãzboiul dintre dorinþele cãrnii ºi dorinþeleDuhului Sfânt:

Aºadar, vã spun: umblaþi în duh ºi nu împliniþi poftele tru-pului. Cãci trupul doreºte împotriva duhului, iar duhul împo-triva trupului: acestea se împotrivesc unul altuia aºa încâtnu puteþi face tot ceea ce voiþi. Cãci dacã sunteþi conduºi deDuh, nu mai sunteþi sub Lege. De altfel, faptele trupuluisunt cunoscute. Acestea sunt: desfrânarea, necurãþia, liber-tinajul, idolatria, vrãjitoria, duºmãniile, cearta, gelozia, mâ-niile, ambiþiile, discordiile, dezbinãrile, invidiile, beþiile, or-giile ºi cele asemãnãtoare acestora. Vã spun mai dinainte,aºa cum v-am mai spus, cã cei care practicã astfel de faptenu vor moºteni împãrãþia lui Dumnezeu (Gal 5,16-21).

Aºadar, creºtinul este chemat sã se transforme din omcarnal în om spiritual, sau, mai exact, este chemat sã selase transformat de Duhul Sfânt. Iar rezultatul unei vieþitrãite potrivit Duhului Sfânt ne este descris în continuarede sfântul Pavel cu aceste cuvinte: „Rodul Duhului este:iubirea, bucuria, pacea, rãbdarea, bunãvoinþa, bunãtatea,fidelitatea, blândeþea, cumpãtarea. Împotriva faptelorde acest fel nu existã Lege” (Gal 5,22- 23).

Rodul Duhului. Care Duh? Unii autori scriu „Duhului”cu majusculã ºi, în acest caz, sigur, se gândesc la Duhul

Sfânt. Alþii îl scriu cu minusculã ºi, astfel, se referã laduhul omului, adicã la omul spiritual, ce se lasã cãlãuzitºi transformat de Duhul Sfânt, iar în acest caz, este vorbade ceea ce spunea Isus în Evanghelia dupã sfântul Matei:„Îi veþi recunoaºte dupã roadele lor. Oare se culeg stru-guri din mãrãcini sau smochine din ciulini? La fel, totpomul bun face roade bune, iar pomul rãu face roade rele”(Mt 7,16-17).

Ne oprim în aceastã meditaþie asupra primului rod alDuhului Sfânt, cu care sfântul Pavel începe lista sa: dra-gostea sau caritatea. Este primul rod ºi, într-un fel, uniculrod, fiindcã din el izvorãsc toate celelalte roade.

Sã reflectãm asupra iubirii creºtine considerate sub unaspect de foarte multe ori neglijat, ceea ce face de multeori din iubirea noastrã o simplã iluzie, sau, în cel maibun caz, o iubire mutilatã; ºi anume, sã o considerãm subaspectul afecþiunii sau al cordialitãþii, sau al sentimen-tului. Evident, iubirea creºtinã nu poate fi redusã la com-ponenta sa afectivã, sentimentalã, nici nu se bazeazã, înprimul rând, pe emoþii sensibile, cãci, în acest caz, amavea sentimentalism, nu iubire. Cu toate acestea, nu pu-tem vorbi de iubire autenticã, adevãratã, dacã nu þinemcont de sentiment, de afecþiune, de inimã. Aceastã dimen-siune a iubirii este puternic înrãdãcinatã în Noul Testa-ment ºi este prezentã în vieþile sfinþilor: sã iubeºti dintoatã inima, inima în sensul biblic al cuvântului, adicãcentrul, sediul emoþiilor, afecþiunilor, dorinþelor, neliniº-tilor, bucuriilor, tristeþilor, în care se încarneazã iubireacu tot cortegiul de gânduri, sentimente, impulsuri, pa-siuni care se nasc din iubire.

De aceastã dimensiune afectivã a iubirii þine cont sfân-tul Pavel când îi îndeamnã pe romani: „Iubiþi-vã unii pealþii cu o iubire frãþeascã” (Rom 12,10). Iar pe pãgâni,vorbind despre pãcatul lor, îi numeºte „fãrã inimã” (Rom


1, 31), „fãrã afecþiune” (2Tim 3,3). Refuzul lor de a credeîn Dumnezeu a avut drept rezultat împietrirea inimii.

Care sunt trãsãturile iubirii inimii, a iubirii ca senti-ment uman, natural, înãlþat la valoare creºtinã suprana-turalã? Mai întâi, sinceritate, adevãr. Expresiile exage-rate, declaraþiile emfatice de dragoste înseamnã ipocrizieºi minciunã. Iubirea amorezilor e plinã de declaraþii em-fatice. De aceea s-a spus pe bunã dreptate: în iubire,singurul adevãr e minciuna. Scrie sfântul Pavel: „Scopulporuncii este iubirea dintr-o inimã curatã, dintr-o con-ºtiinþã bunã ºi dintr-o credinþã neprefãcutã” (1Tim 1,5).Iar sfântul Petru: „Deoarece, prin ascultarea de adevãr,v-aþi curãþat sufletele în vederea unei dragoste fraternefãrã ipocrizie, iubindu-vã mereu unii pe alþii cu inimi cu-rate...” (1Pt 1,22).

În al doilea rând, iubirea, sub aspectul ei afectiv, cor-dial, presupune ceea ce vrea sã spunã cuvântul grec sim-patie, adicã împreunã-simþire. O împãrtãºire a sentimen-telor aproapelui, o identificare afectivã cu ceea ce simtalþii; suferinþe ºi bucurii. „Bucuraþi-vã cu cei care se bu-curã ºi plângeþi cu cei care plâng” (Rom 12,15), îi în-deamnã Apostolul pe romani. Iar pe filipeni: „Deci dacãeste o încurajare în Cristos, dacã este o stimulare a iu-birii, dacã este o comuniune în Duh, dacã este o simþireºi îndurare, faceþi-mi bucuria deplinã: sã gândiþi la fel,sã aveþi aceeaºi iubire, aceeaºi simþire, un singur cuget”(Fil 2,1-2). Ca un ecou al acestor cuvinte, ne vin cuvin-tele Conciliului al II-lea din Vatican din Gaudium et spes:

Bucuria ºi speranþa, tristeþea ºi neliniºtea oamenilor deazi, mai ales ale sãracilor ºi ale acelora care suferã, suntºi bucuria, ºi speranþa, tristeþea ºi neliniºtea ucenicilor luiCristos ºi nu existã nimic cu adevãrat omenesc care sã nuaibã ecou în inimile lor” (GS 1).

RODUL DUHULUI SFÂNT: DRAGOSTEA 559

În al treilea rând, iubirea inimii este autenticã atuncicând se traduce în fapte, atunci când încercãm sã alinãmsuferinþele celor pentru care simþim compãtimire în ini-ma noastrã. Altminteri, este iarãºi ipocrizie ºi sentimen-talism steril. „Copii – scrie sfântul Ioan –, sã nu iubimnumai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta ºi adevãrul” (1In3,18).

În sfârºit, sentimentele autentice de iubire se exprimãîntotdeauna într-o comportare delicatã, finã, atentã, plinãde respect. Unde este vulgaritate, mojicie, lipsã de ma-niere, nu poate fi vorba de o iubire ºi o prietenie adevã-ratã, ci, cel mult, de o cârdãºie între neciopliþi.

Sã aruncãm o privire la modelul nostru desãvârºit, careeste Cristos. Ce bogãþie de sentimente de iubire, de prie-tenie curatã, de afecþiune umanã, de atenþie, de delica-teþe, de compãtimire descoperim în inima lui! Acceptãimediat invitaþia de a merge la nunta din Cana ºi ia partela bucuria mirilor. Întâlneºte la Naim o mamã vãduvãce-ºi conduce unicul copil la cimitir. I se face milã, spuneevanghelistul, de acea mamã: „Nu plânge!” (Lc 7,13). Ni-meni nu-i cere sã intervinã. Învie copilul ºi îl redã mamei.„Lazãr, prietenul nostru, a adormit...” (In 11,11). CândMarta îi iese în cale ºi o vede plângând, adânc miºcat,Isus izbucneºte ºi el în plâns. Evreii rãmân impresio-naþi: „Iatã cât de mult îl iubea!” (In 11,36). Compor-tarea lui faþã de toþi suferinzii pe care îi întâlneºte încale, parabola bunului samaritean, a fiului risipitor, toateacestea aratã sentimentele de infinitã iubire a inimiisale. Aceeaºi infinitã delicateþe când se aflã faþã în faþãcu Iuda în noaptea agoniei. Ce era mai normal decât sã-iarunce în faþã: trãdãtorule, banditule, escrocule! Darnu: „Prietene, pentru aceasta ai venit!”(Mt 26,50).

Cristos nu are nimic de a face cu stoicismul, cu bu-dismul, care ucid în inima omului sentimentele. Aceeaºi


iubire extrem de delicatã, aceeaºi afecþiune, aceeaºi du-ioºie vibra în inima sfântul Pavel, dupã cum se vede latot pasul în scrisorile sale: „Ne-am fãcut blânzi în mij-locul vostru ca o doicã ce îºi dezmiardã copiii. Atât deataºaþi eram de voi încât eram gata sã vã dãm... sufletelenoastre pentru cã ne deveniserãþi dragi” (1Tes 2,7-8).Iubirea, duioºia lui Pavel nu reprezintã nici sentimen-talism, nici slãbiciune. Când este cazul, intervine cutoatã energia. Dar atunci el suferã mai mult decât ceipe care îi dojeneºte sau îi pedepseºte spre binele lor.Iatã ce le scrie corintenilor, când s-a vãzut nevoit sã leaplice o pedeapsã: „V-am scris în adâncã mâhnire, custrângere de inimã, ºi cu multe lacrimi, nu ca sã vã în-tristaþi, ci ca sã cunoaºteþi iubirea nemãrginitã pe careo am pentru voi” (2Cor 2,4).

Sentimentele de iubire fraternã, de prietenie frumoasã,de afecþiune curatã, nu numai cã sunt absolut necesarepentru realizarea noastrã umanã armonioasã, dar suntesenþiale pentru a-i bucura pe cei din jurul nostru, suntesenþiale pentru apostolatul nostru. V-aþi întrebat vreo-datã pentru ce Isus i-a trimis pe ucenici doi câte doi sãpredice? De ce Isus însuºi, de ce sfântul Pavel nu plecauniciodatã în cãlãtoriile lor apostolice fãrã sã aibã mãcarun însoþitor? Pentru cã iubirea fraternã este cea maibunã predicã, este predicã chiar când nu deschizi gura.Din inima omului se rãspândesc radiaþii, impulsuri invi-zibile, care creeazã în jurul nostru un câmp bio-magneticpe care ºtiinþa reuºeºte din ce în ce mai mult sã-l desco-pere ºi sã-l mãsoare. De aceea, un copil, care nu vorbeºteîncã ºi nu înþelege, simte dacã cineva care se apropie îliubeºte sau nu. De aceea, copilul se simte bine în braþelemamei ºi fuge de strãini. Chiar ºi un animal, o pisicã, uncâine, simte dacã cineva îl iubeºte sau îl urãºte sau nu arenici un sentiment faþã de el. Dacã în anii de formare

RODUL DUHULUI SFÂNT: DRAGOSTEA 561

pierdem cãldura sentimentelor, nu cultivãm afecþiunilecurate, frumoase, de iubire, de prietenie, mai târziu, apos-tolatul nostru va fi extrem de steril. Cãci dacã din inimata nu radiazã cãldurã, iubire, cu câmpul tãu bio-magneticinvizibil respingi, ºi nu atragi, oricât de savant ai vorbiºi ai predica. Aici este marea lipsã a predicatorilor de azi:temându-se sã nu cadã în sentimentalism, fac predici ab-stracte, fãrã cãldurã umanã. Predicile lor le ies numai dincreier, nu ºi din inimã.

Este adevãrat cã unii, din firea lor, prin temperament,sunt înclinaþi spre sentimente frumoase. Sunt atenþi,delicaþi, fini, buni, prietenoºi. Dar psihologii aratã clarcã sentimentele nu sunt produsul natural al elanuluivital, al spontaneitãþii. Inima este ca o grãdinã pe careDumnezeu ne-a dat-o s-o cultivãm: sã smulgem afecþiu-nile dezordonate de urã, de invidie, de rãutate, de egoism,pornirile cãrnii, buruienile ºi sã cultivãm cu lumina ºicãldura Duhului Sfânt florile sentimentelor frumoase:iubirea, compãtimirea.

Sfântul Pavel, cu inima lui atât de sensibilã ºi du-ioasã, nu era aºa din fire. Din fire era plin de o urã, deo furie, de o rãzbunare care îl împingeau pânã la crimãsau mãcar la complicitate la crimã. Francisc de Sales,care, cu bunãtatea ºi blândeþea lui, a readus zeci de miide rãtãciþi în sânul Bisericii, nu era aºa din fire. Din fireera de o nervozitate, de o irascibilitate rar întâlnite. DarDuhul Sfânt le-a transformat complet inima.

Zilnic trebuie sã-l rugãm pe Dumnezeu sã-ºi împli-neascã promisiunile fãcute prin profetul Ezechiel: „Vãvoi da o inimã nouã ºi voi pune în voi un duh nou; voiscoate din trupul vostru inima de piatrã ºi vã voi da oinimã de carne” (Ez 36,26).


RRoodduull DDuuhhuulluuii:: bbuuccuurriiaa

În lista pe care ne-o dã sfântul Pavel scriind despreroadele Duhului Sfânt, pe locul al doilea gãsim bucuria.

Fericirea sau bucuria, ceea ce e totuna, nu este un ele-ment accesoriu al vieþii umane, ci se identificã cu viaþa,astfel încât cine o refuzã atenteazã la rãdãcinile vieþii.Tristeþea împinsã la ultima ei limitã duce la sinucidere,la distrugerea vieþii biologice. Mai mult, duce la sinuci-derea spiritualã. Una dintre cele mai vechi scrieri creº-tine, Pãstorul lui Hermas, trateazã despre bucurie, vã-zând în ea o condiþie absolut necesarã pentru dezvoltareavieþii spirituale normale. Tristeþea, ne spune autorulacestei cãrþi, este cel mai rãu dintre toate duhurile rele.

Îmbrãcati-vã, aºadar, cu bucurie, care este plãcutã întot-deauna lui Dumnezeu ºi bineprimitã de el. În ea îºi gã-seºte plãcerea. Orice om vesel lucreazã bine, gândeºte bineºi dispreþuieºte tristeþea. În schimb, omul trist se comportãîntotdeauna rãu. Mai întâi, acþioneazã rãu fiindcã îl întris-teazã pe Duhul Sfânt care i s-a dãruit cu bucurie omului.Apoi, întristându-l pe Duhul Sfânt, sãvârºeºte nelegiuireade a nu-l implora pe Dumnezeu ºi de a nu se mãrturisi luiDumnezeu. Rugãciunea omului trist nu are niciodatã forþade a ajunge la altarul Domnului. De ce oare rugãciuneaomului trist nu se înalþã la altar? Pentru cã tristeþea arelãcaº în inima sa. Tristeþea unitã cu rugãciunea nu îngã-duie ca rugãciunea sã se înalþe curatã la altar. Dupã cumoþetul ºi vinul amestecate împreunã nu au acelaºi gust, lafel, tristeþea amestecatã cu Duhul Sfânt face ca rugãciuneasã nu mai fie aceeaºi. Curãþaþi-vã de aceastã tristeþe ºi veþitrãi în Dumnezeu.

ªtim din experienþã cã sunt în viaþã momente de bu-curie care ne invadeazã pe neaºteptate. Dar aceste mo-mente sunt scurte, trecãtoare ºi nu depind de noi. Noivorbim de o altã formã de bucurie, adicã de o stare sufle-teascã permanentã de bucurie. Este o stare fundamen-talã de pace ºi seninãtate interioarã, care nu dispare niciîn zilele grele, nici în faþa situaþiilor neplãcute, dure-roase. Aceastã stare de bucurie e rodul unui mod de a fiºi de a trãi. E o fericire, o bucurie care se aflã în inimaomului, pe de o parte, rod al Duhului Sfânt, al harului,pe de altã parte, rod al muncii ºi strãdaniei omului. Câtãdreptate are sfântul Ioan Gurã de Aur când spune într-opredicã a sa cã nimeni nu ne poate face nefericiþi dacãnu ne facem nefericiþi noi înºine, dupã cum nimeni nu nepoate face fericiþi dacã nu ne facem fericiþi noi înºine.

Primul lucru de care trebuie sã se convingã cel careare viaþa în faþã, mai ales un tânãr la vârsta adolescenþei,este acesta: cã omul nu se naºte nici fericit, nici nefe-ricit, cã viaþa în sine nu este nici veselã, nici tristã, ci esteaºa cum ºi-o face fiecare: veselã sau tristã. Bucuria nu ogãseºti din întâmplare, cum gãseºti o monedã pe stradã,sau cum tragi un bilet câºtigãtor la loz în plic, ci se con-struieºte zi de zi, aºa cum se construieºte o casã cãrãmidãcu cãrãmidã.

Concret, cum se construieºte bucuria ca stare perma-nentã de viaþã?

Mai întâi de toate, bucuria inimii este legatã de o con-ºtiinþã curatã, e pacea interioarã pe care o gustã numaicel care este în ordine cu Dumnezeu ºi cu el însuºi. E obucurie pe care nu o distrug necazurile ºi suferinþele cene lovesc. E bucuria pe care sfântul Pavel o constatã latesaloniceni: „Iar voi aþi devenit imitatorii noºtri ºi aiDomnului, primind cuvântul în multe necazuri cu bu-curia Duhului Sfânt” (1Tes 1,6). Era bucuria unei inimi


curate aceea care radia pe faþa fericitului nostru Ieremia,acea faþã care uimea ºi atrãgea pe toatã lumea. Biografulsãu dedicã un capitol întreg chipului fratelui Ieremiacare reflecta nevinovãþia sufletului sãu. Citez câteva rân-duri din acest capitol intitulat „Ah, ce faþã veselã!”:

Curãþia, simplitatea ºi iubirea erau izvoarele acelei bucuriicare emana de pe faþa sa ºi radia asupra tuturor celor carese aflau în preajma sa. Vãzându-l atât de senin ºi voios, po-porul exclama spontan: „Ah, ce faþã veselã care te alinã!Faþã de sfânt...”. Fãcea totul cu veselie ºi bucurie mare...Faþa sa a rãmas întotdeauna chiar în ultimii ani coloratãºi proaspãtã... Vãzând-o cum strãluceºte, unii insinuau cãse dã cu cine ºtie ce cosmetice... Purtarea sa nobilã ºi jo-vialã trãda frumuseþea sufletului sãu sincer ºi curat... Zâm-betul lui fascina ºi mamele doreau ca fiicele lor sã poatãzâmbi cu zâmbetul luminos al fratelui Ieremia.

Tristeþea, în schimb, este numele adevãrat al pãca-tului, e rodul pãcatului. Bucuria vieþii va creºte în mã-sura în care vom lupta împotriva a tot ce este dezordineºi pãcat în viaþa noastrã. Dar pentru a lupta împotrivaduºmanului, trebuie sã-l cunoºti bine. Ca atare, e nece-sarã sinceritatea, transparenþa, dragostea de adevãr,strãdania de a cunoaºte rãul din viaþa ta, de a-l recu-noaºte când þi se atrage atenþia, de a-i ruga pe alþii sã teajute sã descoperi ce este rãu în viaþa ta. Puþini oamenisunt care cautã sincer adevãrul cu privire la ei înºiºi, deaceea, puþini oameni gãsesc bucuria adevãratã. Ceea cel-a fãcut pe sfântul Augustin sã spunã: Veritas odiumparit („Adevãrul naºte ura”). Adevãrul e periculos chiarpentru cine îl spune. Acest lucru ni-l dã de înþeles înþe-lepciunea arabã într-o anecdotã.

Un ºeic arab l-a chemat într-o zi pe unul dintre sfetniciisãi ºi l-a rugat sã-i spunã ce vorbeºte lumea despre el.

RODUL DUHULUI SFÂNT: BUCURIA 565

– Stãpâne, l-a întrebat sfetnicul, ce preferi? Un rãspunscare sã-þi placã sau adevãrul?– Adevãrul, rãspunde ºeicul, oricât ar fi de dureros.– Þi-l voi spune, dacã îmi promiþi o recompensã pe care ovoi cere în schimb.– Bine, cere-mi tot ce vrei, cãci adevãrul nu are preþ.– O recompensã foarte micã; dã-mi un cal pentru a puteafugi de mânia ta de îndatã ce voi termina sã-þi spun ade-vãrul.

Dar nu este de ajuns sã eliminãm tot ce este rãu înviaþa noastrã, dupã cum nu este de ajuns sã îndepãr-tezi gunoaiele, molozul, pentru a construi o casã. Estenecesar sã avem un proiect clar în faþã, adicã sã avem unideal mare, în jurul cãruia sã se centreze întreaga noastrãexistenþã, spre care sã canalizãm toate energiile noastre,spre care sã facem în fiecare zi un pas, fãrã sã dãm îna-poi, fãrã sã ne descurajãm în faþa dificultãþilor, fãrã sãne lãsãm demoralizaþi de imensitatea rãului ºi a absur-dului ce ne înconjoarã ºi stãpâneºte lumea.

Un exemplu în aceastã privinþã ni-l oferã sfânta Terezacea Mare. Aude ce se întâmplã în Germania: reforma luiLuther, o adevãratã catastrofã pentru Biserica Romei.Tereza nu se revoltã, nu condamnã pe nimeni, nu se vaitãcã totul este pierdut, nu viseazã sã schimbe faþa pãmân-tului, ci spune: „Am hotãrât sã fac puþinul pe care potsã-l fac ºi care depinde de mine ca sã-l fac, adicã sã urmezsfaturile evanghelice în modul cel mai perfect posibil ºisã fac în aºa fel încât puþinele persoane care se aflã aicisã facã acelaºi lucru”.

Aºadar, un realism sãnãtos. A-þi urma idealul propusfãrã a aºtepta recunoºtinþa ºi aplauzele oamenilor. Acestrealism sãnãtos ne va ajuta sã ne cunoaºtem limitele, sãdescoperim posibilitãþile reale de care dispunem ºi sãacceptãm sã fim ceea ce putem sã fim. Acest realism ne


va ajuta sã eliminãm acel viciu teribil, acel vierme ceroade veºnic la rãdãcina bucuriei, care este invidia. In-vidia, adicã tristeþea permanentã pentru tot ce nu poþisã realizezi tu, la care se adaugã tristeþea permanentãpentru tot ce realizeazã alþii. O dublã tristeþe. Invidiosule trist, pesimist, deprimat, nu cunoaºte sentimentul bu-curiei interioare. Invidia distruge în cel pe care îl stã-pâneºte capacitatea de a face ºi puþinul bine pe careorice om îl poate face într-un fel sau altul.

O realitate pe care înþelepciunea popularã a prins-oîntr-o fabulã.

Într-o bunã zi, animalele ºi pãsãrile pãdurii ºi-au dat seamacã nu sunt desãvârºite. Pãsãrile zburau frumos, dar nu ºtiausã înoate, nici sã sape pãmântul. Iepurele alerga, dar nu ºtiasã zboare. Cârtiþa sãpa, dar nu zbura nici ea º.a.m.d. Au ho-tãrât sã organizeze niºte cursuri pentru îmbunãtãþirea con-diþiei rasei. La prima lecþie, iepurele e pus la prima probã:aleargã 10 metri. A doua probã: e pus sã zboare. Este urcatîntr-un copac ºi i se spune: „Zboarã, iepure!” Iepurele îºi iazborul, se izbeºte de pãmânt ºi îºi rupe picioarele. Vine larând pasãrea; prima probã: zboarã. Nota zece. E pusã, caºi cârtiþa, sã sape o gaurã. Îºi distruge ciocul, ghearele ºiaripile. De acum nu mai poate nici zbura.

Nu numai cã tristeþea exclude o viaþã spiritualã armo-nioasã, dar compromite chiar apostolatul nostru. Cumputem noi atrage sufletele la un Dumnezeu care ne facetriºti, pesimiºti, nefericiþi? E un lucru uimitor ce se în-tâmplã azi în India ºi în þãrile unde sunt cãlugãriþe aleMaicii Tereza de Calcuta. Ele fac mai multe convertiridecât preoþii ºi misionarii cu toatã ºtiinþa ºi teologia lor.Care e secretul? Bucuria. E apostolatul bucuriei. MaicaTereza ºtia sã sãdeascã bucuria în inimile acestor tinere,o bucurie ce radiazã pe faþa lor, o bucurie pe care nu oumbresc renunþãrile ºi sacrificiile extraordinare la care

RODUL DUHULUI SFÂNT: BUCURIA 567

se supun. Ascultaþi, în încheiere, câteva fraze ale MaiciiTereza:

Seninãtatea trebuie sã fie unul dintre principalele semnedistinctive ale vieþii noastre. O cãlugãriþã veselã e ca soa-rele într-o comunitate. Bucuria este expresia unei persoanegeneroase. Uneori, e ºi mantia care ascunde o viaþã de sacri-ficiu ºi de dãruire. O persoanã care are acest dar atingeuneori culmea (sfinþeniei). Sã lãsãm ca cei care suferã sãgãseascã în noi îngeri de încurajare ºi mângâiere. De ceoare munca printre dezmoºteniþii pãmântului ne-a fostbinecuvântatã de Dumnezeu? Desigur, nu în vederea unoranumite calitãþi personale, ci pentru bucuria pe care suro-rile o rãspândesc în jurul lor. Ce ar fi viaþa noastrã dacãsurorile nu ar fi vesele? O sclavie, nici mai mult, nici maipuþin. Dacã sunteþi vesele, nu trebuie sã vã fie teamã delâncezealã. Bucuria strãluceºte în ochi ºi în privire, în vor-bire ºi comportament. Nu puteþi sã o ascundeþi în inimavoastrã, deoarece ea se revarsã în afarã. Vãzând fericireaîn ochii voºtri, ceilalþi vor fi conºtienþi de condiþia lor de fiiai lui Dumnezeu. Vã imaginaþi o sorã care merge în bordeiecu o faþã tristã ºi cu un mers nepãsãtor? Bucuria e foartecontagioasã; fiþi, aºadar, pline de bucurie când mergeþi înmijlocul sãracilor.


RRoodduull DDuuhhuulluuii:: ppaacceeaa

Fiecare om în parte ºi omenirea în ansamblul ei do-reºte pacea, întrucât ea este elementul necesar ºi fun-damental al fericirii. Definiþia clasicã ºi perfectã a pãciie cea datã de sfântul Augustin: Pax est tranquilitas or-dinis („Pacea este liniºtea pe care o aduce cu sine or-dinea”). Într-un grup de persoane, într-o comunitate,într-o societate, dacã e ordine, dreptate, e ºi pace. Defi-niþia sfântului Augustin e valabilã ºi pentru fiecare omîn parte. Cel mai crâncen rãzboi e cel din inima omuluiîn care nu este ordine. Aspiraþiile, tendinþele, patimilenecontrolate, nepuse în ordine, provoacã sfâºieri, con-flicte interioare, rãzboi. În schimb, când în interiorulomului este ordine, atunci inima omului este calmã, liniº-titã, netulburatã, chiar în mijlocul încercãrilor celor maigrele.

Citind viaþa sfintei Tereza a Pruncului Isus, tocmaiacesta este lucrul cel mai uimitor, în special, în ultimeleluni ºi în ultimele zile ale vieþii ei: suferinþa cumplitã careo împinge pânã la limita disperãrii, pânã la tentaþia sinu-ciderii, ºi, în acelaºi timp, o pace interioarã desãvârºitã.În Biblie, pacea este prezentatã ca un dar al lui Dum-nezeu, un dar mesianic: „Voi încheia cu ei un legãmântde pace, care va fi un legãmânt veºnic... Locuinþa mea vafi între ei. Eu voi fi Dumnezeul lor ºi ei vor fi poporulmeu” (Ez 37,26-27). Promisiunea fãcutã de Dumnezeuprin profetul Ezechiel se împlineºte în Isus. Rezultã chiardin cuvintele lui: „Pace vã las vouã, pacea mea v-o dauvouã. Eu nu v-o dau aºa cum o dã lumea” (In 14,27). Paceamesianicã înseamnã împãcarea noastrã cu Dumnezeuprin Cristos. Scrie sfântul Pavel: „Aºadar, justificaþi prin

credinþã, avem pace de la Dumnezeu prin Domnul nostruIsus Cristos” (Rom 5,1).

Ucenicul lui Isus, beneficiarul pãcii mesianice, trebuiesã fie, la rândul sãu, fãcãtor de pace, purtãtor de pace înlume: „În casa în care intraþi spuneþi mai întâi: «Paceacestei case!»” (Lc 10,5). Evident, însã, cã cine poartãrãzboiul în inima lui nu poate rãspândi pacea în jurullui. Cine nu are pace cu el însuºi nu poate sã aibã pacecu semenii sãi. Scrie sfântul Ambroziu:

Dacã tu mai întâi nu vei fi golit inima ta de orice interesegoist ºi, mai mult, nu o vei fi golit de orice obiºnuinþãpãcãtoasã, astfel încât din sentimentele ei sã nu izvorascãfrecuºuri ºi certuri, nu vei putea sã duci pacea altora. Aºa-dar, fã pace în tine însuþi, astfel încât, împãcat fiind cutine însuþi, sã poþi dãrui altora pacea, cãci cum ai puteasã cureþi inimile altora dacã nu þi-ai curãþat-o pe a ta?

Este o vorbã care circulã în lume: dacã vrei pacea, pre-gãteºte-te de rãzboi. Vorba aceasta se aplicã într-un sin-gur caz: dacã vrei pacea cu cei din jurul tãu, declarã rãz-boi egoismului, rãutãþii, patimilor din inima ta.

Altfel, te gãseºti în situaþia prietenului pãrintelui Des-calzo, pe care o descrie în cartea sa intitulatã 70 de motivepentru a regãsi seninãtatea:

Prietenul meu este un antimilitarist convins ºi trãieºteobsedat de problema rãzboiului. ªtie pe de rost numãrulrachetelor atomice pe care le posedã posibilii beligeranþi,instalaþiile militare, capacitatea portavioanelor ºi bom-bardierelor, numãrul megatonelor de trotil care ar puteaexploda. Mai mult, este foarte activ. Nu este manifestaþieantimilitarã la care sã nu ia parte. E priceput la manifeste,lozinci, cântece pacifiste. S-a legat în lanþuri de patru oriîn faþa a patru cazarme, a participat la multe marºuri îm-potriva centralelor nucleare ºi la 42 de manifestaþii contraNATO. Se mândreºte cu o cicatrice provocatã de un glonte


de gumã lângã urechea dreaptã. Dar, ciudat, acest prietenal meu uitã de tot acest pacifism în viaþa de toate zilele. Îiplace sã bârfeascã, rãspândeºte zâzanie la serviciu, e tirancu soþia, dur cu copiii, brutal cu soacra, nesuferit cu por-tarul ºi cu vecinii. Uitã sã cultive în casã pacea pe care oviseazã pentru lumea întreagã.

Concluzia autorului: pacea în lume se va construi cusuma milioanelor de mici porþiuni de pace din viaþa fie-cãruia dintre noi. Singurele arme eficace înpotriva rãz-boiului sunt zâmbetul, iertarea, blândeþea. Un coleg careare întotdeauna pregãtitã o glumã este mai bun decâtcel care scrie manifeste. Cine ascultã un bãtrân sau þinede urât unei persoane care îºi trãieºte viaþa în singu-rãtate este de o mie de ori mai fãcãtor de pace decât celcare protesteazã împotriva cursei înarmãrilor.

Sunt persoane, ºi este un mare dar al lui Dumnezeu sãdai peste ele ºi sã trãieºti în preajma lor, care, trãindîn pace cu Dumnezeu ºi cu ele însele, ºtiu sã transmitãaceastã pace ºi altora. Prezenþa lor creeazã o atmosferãde bucurie ºi seninãtate. Din ele emanã o cãldurã careizgoneºte neliniºtea din inimile celor cu care vin în con-tact, redau încrederea, bucuria. Sufletul lor este atât deplin de Dumnezeu ºi de bunãtate fraternã, încât nu veziniciodatã în comportamentul lor vreo formã de agresi-vitate, de rãutate, nu vor sã ia nimic de la alþii ca sã-ºi atingã scopurile lor egoiste, sunt gata întotdeauna sãdea. Nu vãd niciodatã în alþii potenþiali adversari sau con-curenþi, ci fraþi pe care îi respectã ºi îi iubesc.

Dacã e un mare dar al lui Dumnezeu sã dai peste ase-menea oameni, este o adevãratã bãtaie a lui Dumnezeusã dai peste oameni certãreþi, rãi, care revarsã asupracelor din jurul lor iadul ºi rãzboiul din inima lor, fã-când sã rãbufneascã pornirile care îi sfâºie, neliniºtile careîi chinuie. Psihologia aratã cã agresivitatea împotriva

RODUL DUHULUI SFÂNT: PACEA 571

celor din jur este cauzatã de aºa-zisele frustrãri, nerea-lizãri, de care agresivul suferã. E fenomenul refulãrii.ªi cine poate fi mai nerealizat ºi mai nemulþumit decâtcel care nu îºi are conºtiinþa în ordine cu Dumnezeu?

Un exemplu de om paºnic ni-l oferã Sfânta Scripturã:este Abraham. Izgonit din Egipt, Abraham ajunge în îm-prejurimile Betelului. Poartã cu el turmele ºi averilesale. Cu el se aflã nepotul sãu, Lot, care are ºi el o mul-þime de turme. Þinutul nu este suficient pentru atâteaanimale. De aici, cearta pentru pãºuni care se iscã întrepãzitorii vitelor lui Abraham ºi pãzitorii vitelor lui Lot.ªi iatã-l pe fãcãtorul de pace, pe Abraham, suflet generos,cum ºtie sã aplaneze conflictul fãrã a se lãsa pradã im-pulsivitãþii, agresivitãþii, spre care natura îl împinge peom în asemenea situaþii. Putea sã-ºi impunã drepturilede proprietate chiar cu forþa, deoarece dispunea de maimulþi oameni decât dispunea nepotul sãu. Dar nu, o ia cubunãtate:

Te rog, sã nu fie ceartã între mine ºi tine ºi între pãzi-torii mei ºi pãzitorii tãi, cãci suntem fraþi. Nu ai toatã þaraînaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacã apuci tula stânga, eu voi apuca la dreapta; dacã apuci tu la dreapta,eu voi apuca la stânga (Gen 13,8-9).

El face primul pas în a stinge conflictul. Mai bãtrânfiind, ar fi putut pretinde, cel puþin, dreptul sã aleagã eldirecþia unde sã apuce. Dar nu, îi oferã nepotului posi-bilitatea sã aleagã cel dintâi: la dreapta sau la stânga. Cãnu a þinut supãrare pe nepotul sãu, se vede mai târziu,când Lot e victima unei invazii. Abraham se aruncã cu cei318 oameni ai sãi împotriva celor cinci regi invadatori,salvându-l pe Lot împreunã cu oamenii ºi cu averile sale.

ªi nu pot sã nu amintesc de un alt mare om al Bise-ricii, care, reuºind sã facã pace, adicã ordine în inima sa,


a fost un mare fãcãtor de pace în jurul lui. Este sfântulFrancisc de Sales.

Pe când muncea la convertirea protestanþilor de la Thonon,unul dintre aceºtia, mai înverºunat decât ceilalþi, îl in-sulta public ori de câte ori îl întâlnea pe stradã. La oriceinsultã, Francisc rãspundea cu cea mai perfectã tãcere.Scos din sãrite de aceastã atitudine de calm ºi seninãtate,într-o bunã zi, ereticul se propteºte în faþa sfântului ºi îistrigã în faþã furios:– Ascultã, dar la urma urmei, ce trebuie sã-þi spun ca sã tefac sã te înfurii? Sfântul Francisc îl priveºte cu bunãtateºi îi spune zâmbind:– Domnule, chiar dacã mi-ai scoate un ochi, te-aº privi cudragoste cu celãlalt ochi. Calvinistul, dezarmat, strãfulgeratdintr-o datã, s-a convertit la catolicism.

Ucenicii lui Isus nu numai cã evitã sã fie prilej dedezbinare ºi suferinþã, dar fac tot ce le stã în putinþãpentru a preveni ºi a stinge orice focar de discordie înjurul lor. Ei nu se mulþumesc sã stabileascã un modusvivendi, o convieþuire paºnicã, unii alãturi de alþii, uzândde abilitate sau de diplomaþie omeneascã, ci îi ajutã pecei care sunt în comunitate focare de discordie ºi sufe-rinþã pentru alþii sã se reconcilieze cu ei înºiºi ºi cu Dum-nezeu. Îi ajutã sã stingã sentimentele de urã, de rãutate,de invidie, de rivalitate, de egoism din inimile lor.

Vã propun, în încheiere decalogul fãcãtorilor de pace,aºa cum l-a formulat unul dintre marii pacifiºti ai tim-purilor noastre, Martin Luther King:

1. Voi medita zilnic cuvintele ºi viaþa lui Isus.2. Îmi voi aminti cã miºcarea non-violentã din Birminghamare drept scop cãutarea reconcilierii ºi a dreptãþii, nu bi-ruinþa.3. Voi pãstra în comportamentul ºi în cuvintele mele oatitudine de iubire, deoarece Dumnezeu este iubire.

RODUL DUHULUI SFÂNT: PACEA 573

4. Mã voi ruga în fiecare zi ºi îi voi cere lui Dumnezeu sã fiuinstrumentul sãu, pentru ca toþi oamenii sã devinã liberi.5. Voi sacrifica toate interesele mele personale, pentru catoþi oamenii sã poatã fi liberi.6. Voi practica faþã de prieteni ºi duºmani normele obiº-nuite ale bunelor maniere.7. Voi cãuta sã mã consacru neîncetat în serviciul altora ºial lumii.8. Mã voi abþine de la orice formã de violenþã în cuvinte,în gesturi, în inimã.9. Mã voi strãdui sã respect igiena spiritualã ºi fizicã.10. Voi respecta ordinele miºcãrii ºi pe cele ale conducã-torului în cursul manifestaþiilor.Vom înfrunta capacitatea voastrã de a provoca suferinþecu capacitatea noastrã de a le suporta. Noi mergem în în-tâmpinarea forþei voastre fizice cu forþa noastrã sufleteascã.Faceþi ce voiþi, dar noi vom continua sã vã iubim.


RRoodduull DDuuhhuulluuii:: îînnddeelluunnggaa rrããbbddaarree

Una dintre marile tentaþii în viaþa spiritualã, înspecial, mai târziu, în viaþa de apostolat, este aceea dea cãdea pradã descurajarii, pesimismului, în faþa insuc-ceselor, a eºecurilor, a impresiei cã, dupã atâtea efor-turi ºi sacrificii, n-ai rezolvat nimic. E demoralizarea înfaþa unei realitãþi evidente: rãul e mai puternic decâtbinele, cei rãi dominã obraznici peste tot. Pentru acestesituaþii dificile, avem îndemnul sfântului Pavel: „Iubireaeste îndelung rãbdãtoare” (1Cor 13,4).

Cuvântului latinesc longanimus (îndelung rãbdãtor)îi corespunde originalul grec al Sfintei Scripturi, mak-rótymos, folosit în literatura greacã în opoziþie cu oxý-tymos, adicã irascibil. Makrótymos este cel care îºi stã-pâneºte îndelung mânia, care ºtie sã aºtepte ºi sã eviteexploziile de furie. E un amestec de rãbdare, de stator-nicie, de suportare. Era una dintre virtuþile umane nece-sare în cultura greacã pentru formarea caracterului,pentru realizarea omului ideal. În perspectivã creºtinãînsã, aºa cum o gãsim la sfântul Pavel, îndelunga rãb-dare (longanimitas) nu e o simplã virtute cerutã de idealulumanist greco-roman, ci e un dar al Duhului Sfânt. Undar al Duhului Sfânt grefat însã pe virtutea umanã, deoa-rece supranaturalul se zideºte pe naturã, astfel încâtcine nu este om nu poate sã fie creºtin, ºi cine nu e omºi nici creºtin nu poate sã fie preot. Teologii fac o deose-bire între rãbdare (patientia) ºi îndelunga rãbdare (lon-ganimitas). Prima se referã la suportarea situaþiilor di-ficile: boalã, deces în familie, sãrãcie etc. A doua se referãla suportarea persoanelor insuportabile, a celor rãi, careproduc suferinþã cu rãutatea lor. Apostolul Pavel leagã

îndelunga rãbdare de dragoste: dragostea este înde-lung rãbdãtoare. Iar când, în Scrisoarea cãtre Galateni,enumerând darurile Duhului Sfânt, aºazã dragostea încapul listei, trebuie sã înþelegem cã celelalte daruri, inclu-siv îndelunga rãbdare, nu sunt decât aspecte sau nuanþeale iubirii.

Sfântul Toma de Aquino explicã foarte bine cum sereflectã iubirea în îndelunga rãbdare, analizând cuvântullonganimitas, format din longa ºi anima. E o lungã stã-pânire a mâniei, o pãsuire, o amânare a pedepsirii celuirãu, întrucât se aºteptã un bine, ºi anume, îndreptarealui, convertirea. Iubirea îi acordã o ºansã de a se salva.

Aceasta este atitudinea lui Dumnezeu faþã de po-porul sãu ºi faþã de cel pãcãtos: „Domnul Dumnezeueste un Dumnezeu plin de îndurare ºi milostiv, încet lamânie, plin de bunãtate ºi fidel, care îºi þine dragosteapânã în mii de neamuri de oameni” (Ex 34,6-7). Înde-lunga rãbdare a lui Dumnezeu, însã, nu anuleazã drep-tatea. E vorba doar de o amânare a ei ºi nu vor scãpa depedeapsã cei care refuzã ºansa acordatã. Le scrie sfântulPavel romanilor:

Sau dispreþuieºti bogãþia bunãtãþii sale, a îngãduinþei ºia îndelungii lui rãbdãri, ºi nu-þi dai seama cã bunãtatea luiDumnezeu te îndeamnã la convertire? Dar prin împietrireata ºi prin inima ta nepocãitã, îþi aduni mânie pentru ziuamâniei ºi a arãtãrii dreptei judecãþi a lui Dumnezeu, careîl va rãsplãti pe fiecare dupã faptele sale (Rom 2,4- 6).

Îndelunga rãbdare a lui Dumnezeu e o simplã stãpâ-nire a mâniei sale sfinte, o simplã suspendare a aplicãriipedepsei, o suspendare care nu merge la infinit. Acestlucru apare ºi mai lãmurit în parabolele lui Isus. „Un oma plantat un smochin în via sa ºi a venit sã caute fructeîn el, dar nu a gãsit” (Lc 13,6). Este vorba, deci, de un


smochin cultivat nu oriunde, ci într-o vie, deci e un copacbine îngrijit. Proprietarul nu-i face nici un reproº viticul-torului pentru eventualele neglijenþe. „ªi i-a spus viti-cultorului: «Iatã, sunt trei ani de când vin sã caut fructeîn smochinul acesta, dar nu gãsesc. Aºadar, taie-l! De cesã mai secãtuiascã pãmântul?»” (Lc 13,7). Aici inter-vine viticultorul. Putea sã zicã: „Ai dreptate, stãpâne.Sã-l tãiem. E timpul sã-l lichidãm”. Dar nu. El cere oamânare. De remarcat cã viticultorul nu vorbeºte de rãusmochinul, nu-l condamnã, dar nici nu-l justificã: „Stã-pâne, mai lasã-l ºi anul acesta pentru ca sã-l sap de jurîmprejur ºi sã-i pun gunoi. Poate va face fructe la anul.Dacã nu, îl vei tãia” (Lc 13,8-9).

Cele douã personaje, proprietarul ºi vierul, sunt, defapt, un singur personaj. E Dumnezeu sub cele douãaspecte ale sale: dreptatea ºi îndelunga rãbdare. CãDumnezeu nu închide ochii la rãu, cã el face dreptate,chiar dacã iubirea îl împinge sã o amâne, apare ºi maibine în parabola judecãtorului nedrept: „Oare Dumnezeunu va face dreptate aleºilor sãi care strigã zi ºi noaptecãtre el, chiar dacã-i face sã aºtepte? Vã spun cã le vaface dreptate îndatã” (Lc 18,7-8).

Sfântul Grigore cel Mare vorbeºte astfel despre înde-lunga rãbdare a lui Dumnezeu, care nu e altceva decâto stãpânire pentru un timp a mâniei sale:

Dumnezeu este respins, ºi totuºi, aºteaptã, se vede dis-preþuit, ºi totuºi, cheamã la el. Dar nimeni sã nu tratezecu indiferenþã aceastã îndelungã rãbdare a lui Dumnezeu,deoarece, cu cât se prelungeºte mai mult rãbdarea lui Dum-nezeu înainte de judecatã, cu atât mai asprã va fi drep-tatea la judecatã. De aceea, spune Pavel: „Nu-þi dai seamacã bunãtatea lui Dumnezeu te îndeamnã la convertire? Darprin împietrirea ta ºi prin inima ta nepocãitã, îþi adunimânie pentru ziua mâniei ºi a arãtãrii dreptei judecãþi a lui

RODUL DUHULUI SFÂNT: RÃBDAREA 577

Dumnezeu” (Rom 2,4-5). Spune psalmistul: „Tu, Doamne,eºti Dumnezeu îndurãtor ºi bun, încet la mânie ºi plin dedragoste ºi adevãr” (Ps 86,15). Având intenþia sã spunãcã este îndelung rãbdãtor, spune mai întâi cã e drept, catu sã ºtii cã cel pe care îl vezi suportând îndelung ºi curãbdare pãcatele celor rãtãciþi, e acelaºi care într-o zi vajudeca cu asprime.Însuºi Dumnezeu ne este model de îndelungã rãb-

dare cu cei care sunt plini de rãutate în jurul nostru, carenu pierd o ocazie de a ne face sã suferim, ne prigonesc, neinsultã, ne calomniazã, ne dispreþuiesc. Îndelunga rãb-dare, înseamnã sã nu dãm curs mâniei, oricât ni s-arpãrea ea de justificatã, sã ne stãpânim, ºi aceasta diniubire, cu speranþa cã se vor converti, se vor întoarce laDumnezeu. Îi rãbdãm, cãci ºi Dumnezeu îi rabdã ºi facesã rãsarã soarele ºi peste cei buni, ºi peste cei rãi, ru-gându-ne ca pentru niºte fraþi nenorociþi ºi sperând înputerea de mântuire a harului lui Dumnezeu.

Pe vremea sfântului Augustin catolicii erau încolþiþi,atacaþi, insultaþi în fel ºi chip de ereticii donatiºti. Ascul-taþi la ce îi îndeamnã sfântul Augustin pe credincioºi sãi:

Preaiubiþilor, îndemn iubirea voastrã sã le arate (dona-tiºtilor) blândeþea creºtinã. Este momentul sã ne dedicãmcu zel vindecãrii lor... Nimeni sã nu atace ºi sã nu se certecu cineva, nimeni, pentru moment, sã nu apere nici mãcarcredinþa prin polemici, ca nu cumva din ceartã sã se aprindão scânteie, ca nu cumva sã dea ocazie de scandal celor careo cautã. Fãrã îndoialã, te insultã: (nu-i nimic) rabdã, fã-tecã nu vezi, nu lua în seamã. Aminteºte-þi cã tu trebuie sãvindeci! (Vei spune): „Dar eu nu suport sã vãd Biserica in-sultatã, batjocorâtã”. Ei bine, Biserica acest lucru þi-l cere:sã suporþi sã o vezi insultatã. (Vei insista): „Îl discrediteazãpe episcopul meu, îl calomniazã pe episcopul meu ºi trebuiesã tac?” Lasã sã-l acuze, taci, nu aprobând, ci suportând. Tuîi faci episcopului tãu un serviciu dacã în acest moment


nu te angajezi în a-l apãra... Gândeºte-te: câþi îl insultãpe Dumnezeul tãu? Tu auzi ºi el nu aude? Tu ºtii lucrulacesta ºi el nu îl ºtie? ªi totuºi, el face sã rãsarã soareleºi peste cei buni, ºi peste cei rãi ºi face sã cadã ploaie ºipeste cei drepþi, ºi peste cei pãcãtoºi... Nu rãspunde cuinsulte celui care te insultã, ci roagã-te pentru el. Tu vreisã-i vorbeºti lui împotriva lui. Mai bine vorbeºte-i lui Dum-nezeu în favoarea lui. Nu zic sã taci... dar cautã sã vorbeºtiîn tãcere, cu buzele închise, cu strigãtul inimii... Celui carenu iubeºte pacea ºi are gust de ceartã rãspunde-i paºnic:„Spune ce vrei, urãºte cât vrei, batjocoreºte cât îþi place,dar tu eºti fratele meu. De ce încerci sã nu fii fratele meu?În tot cazul, bun sau rãu, cu voie sau fãrã voie, tu eºti fra-tele meu” (Omilia 357).

Creºtinii din Hippona l-au ascultat pe episcopul lor.Rezultatul? Donatiºtii au turbat. Violenþa, agresivitateaa ajuns pânã acolo cã îi atacau cu bâtele pe credincioºicând veneau la liturghie, ajungând pânã la crimã. Înaceastã situaþie nu-i nimic de fãcut decât sã recurgi laautoritãþi, la poliþie chiar, spre a cere protecþie. E ceeace a fãcut ºi sfântul Augustin în cele din urmã.

Îndelunga rãbdare creºtinã nu trebuie sã distrugã înnoi simþul dreptãþii. Dimpotrivã, Conciliul, în Optatamtotius, printre virtuþile care trebuie formate la viitoriipreoþi, aminteºte „grija statornicã pentru dreptate”. Arfi vai de noi dacã n-am mai deosebi ce e bine ºi ce e rãu,ce e drept ºi ce e nedrept în viaþa noastrã ºi în viaþa al-tora! Sau dacã am justifica nedreptatea, sau rãul în nu-mele toleranþei!

Ceea ce am spus pânã acum despre îndelunga rãbdarenu se aplicã celor care au o funcþie de rãspundere, fie înviaþa civilã, fie în viaþa bisericeascã (de la un ºef de clasãdin seminar pânã la Sfântul Pãrinte). Toþi aceºtia au obli-gaþia gravã de a-i proteja pe subalternii lor nevinovaþiîn faþa agresiunilor celor rãi, prevenind ºi pedepsind


nedreptãþile. A le tolera înseamnã a deveni complice cucei rãi împotriva celor buni. Isus îl condamnã pe jude-cãtorul din parabolã, numindu-l nedrept. Îndelunga rãb-dare cere nu numai sã ne stãpânim pornirile de mânieºi de rãzbunare, sã ne rugãm pentru cei care ne atacã, cisã încercãm chiar, pe un ton reþinut, sã atragem atenþiacelor care par insensibili la glasul lui Dumnezeu ºi alconºtiinþei care îi avertizeazã cã se aflã pe un drum gre-ºit. Aceasta când mai descoperim în ei un minimum desimþ moral. Dacã acesta nu mai existã, nu ne mai rãmânedecât tãcerea ºi rugãciunea. E atitudinea pe care o iaIsus in timpul patimii sale. Cu Iuda, Isus vorbeºte. În-cearcã sã-l salveze în ultimul moment: „Prietene, cu unsãrut îl vinzi pe Fiul Omului? (...) pentru aceasta aivenit!” (Mt 26,50). Iuda, e drept, era imoral, dar aveasimþul pãcatului, fãcea deosebire între bine ºi rãu, ºtiace e remuºcarea pentru pãcat. În schimb, Isus, în faþalui Pilat, tace, astfel încât acesta e cuprins de furie: „Mienu-mi vorbeºti?” (In 19,10). Pilat era amoral, mult maigrav decât imoral. Era sceptic: „Ce este adevãrul?” (In18,38), nemaifãcând deosebire ce este adevãrat ºi ce efals, între ce este bun ºi ce este rãu. Om fãrã conºtiinþãºi fãrã remuºcare, condamnã la moarte un om pe careel însuºi îl declarase nevinovat. Cu un asemenea om,Isus nu mai are ce discuta. Tace.

Cazul cel mai tragic ºi mai disperat din istoria ome-nirii nu e cazul lui Iuda, ci e cazul lui Pilat, amoralul.Tradiþia nu ne spune cã pãmântul nu i-a primit cadavrullui Iuda dupã ce s-a spânzurat, cã i l-ar fi aruncat afarã.În schimb, ne spune cã apele lacului în care s-a aruncatPilat, punându-ºi capãt zilelor, de nenumãrate ori i-auscos cadavrul la mal. Pânã ce un munte întreg s-a prã-buºit peste el. E Muntele Pilat din Elveþia.


Nu înþelegem adesea de ce suntem loviþi de rãutateaaltora. ªtim însã cã toate se îndreaptã spre binele celorcare îl iubesc pe Dumnezeu. Citim în vechea literaturãmonasticã:

Întreabã ucenicul:– Ava, spune-mi, te rog, ce înseamnã a fi îndelung rãb-dãtor? ªi bãtrânul rãspunde:– Înseamnã a fi statornic în adversitãþi, a suporta rãu-tatea altuia, a aºtepta sfârºitul încercãrii, a nu-þi mani-festa mânia...Cea mai mare parte a necazurilor care ni seîntâmplã, se întâmplã spre educaþia noastrã, pentru elimi-narea pãcatelor trecute, pentru corijarea neglijenþelor pre-zente, pentru împiedicarea pãcatelor viitoare.


RRoodduull DDuuhhuulluuii:: bbuunnããttaatteeaa ((bbeenniiggnniittaass))

Este ºi acest rod al Duhului Sfânt, ca ºi celelalte, omanifestare a singurului rod care este iubirea, cãcisfântul Pavel le scrie corintenilor: „Iubirea este înde-lung rãbdãtoare” (1Cor 13,4).

Bunãtatea – benignitas în traducerea Vulgatei, chres-tós – în originalul grec al Sfintei Scripturi. Traducerearomâneascã nu este foarte exactã, de aceea, suntemnevoiþi sã analizãm termenul grecesc pentru a ne daseama despre ce rod al Duhului Sfânt este vorba. Înliteratura profanã greacã, cuvântul chrestós aplicat laun lucru, sã spunem la o mâncare, indicã acel ceva, sãspunem un condiment, care face mâncarea plãcutã, gus-toasã, apetisantã. Aplicat la o persoanã, indicã o calitatemoralã, o virtute care îl face pe om plãcut, atrãgãtor, sim-patic altora. Înseamnã, deci, a fi amabil, fin, delicat, gen-til, suav. Vulgata traduce chrestós, adjectivul, cu dulcisºi suavis, iar substantivul chrestotes cu dulcedo ºi benig-nitas. Chrestós presupune bunãtatea, dar nu se identi-ficã cu ea. Cãci sunt oameni buni, dar care nu au niciun fel de „vino-ncoace”, n-au acea graþie care sã atragã,dimpotrivã, prin felul lor de a fi, de a vorbi, de a se com-porta, prin lipsa lor de maniere, prin fizionomia lor, res-ping pe toatã lumea. Sfântul Ieronim, autorul Vulgatei,precizeazã sensul cuvântului chrestótes tradus cu benig-nitas:

Benignitas sau suavitas, pentru cã, la greci, chrestótesînseamnã ºi una, ºi alta, este o virtute care îl face pe omblând, plãcut, liniºtit, acceptat în tovãrãºia celor buni, careatrage prin modul lui familiar, dulce, de a vorbi, fiind atent

în tot ce face. Stoicii o definesc astfel: Benignitas este ovirtute care îl dispune pe om sã facã spontan binele. Numult diferitã de benignitas este bonitas (bunãtatea). Cudeosebire cã omul bun poate sã fie într-o mãsurã trist ºi cufruntea încreþitã din cauza unei vieþi austere. Poate ºiacesta, fãrã îndoialã, sã facã binele ºi sã dea ceea ce i se cere.Cu toate acestea, nu poate sã fie plãcut în societate ºi sã-iatragã pe toþi cu suavitatea sa.

Acelaºi lucru îl afirmã sfântul Toma de Aquino, expli-când etimologia cuvântului benignitas, format din bonus(bun) ºi ignis (foc): benignitas este un foc, o cãldurã careemanã din inima omului bun, atrãgându-i ºi fãcându-ipe toþi sã se simtã bine în preajma lui.

Este o calitate a inimii lui Dumnezeu care ni se desco-perã în Isus Cristos. Sfântul Pavel îi scrie lui Tit: Apparuitbenignitas et humanitas salvatoris nostri Dei (Tit 2,13).A apãrut în lume suavitatea ºi omenia lui Dumnezeu,mântuitorul nostru, ºi iubirea lui faþã de oameni. În fie-care paginã a Evangheliei descoperim la Isus acea extra-ordinarã bunãtate, acea blândeþe, acea iubire a inimiicare se reflectã în privirile sale, în fizionomia sa dis-tinsã, în gesturile sale atât de delicate ºi atente, în glasulºi cuvintele sale atât de suave, încât îi fascina pe toþi dinprimul moment. De altfel, duºmanii lui Isus, roºi de in-vidie, au recunoscut în faþa lui Pilat cã Isus avea darulde a seduce mulþimile: „Domnia ta, ne-am amintit cã acelseducãtor, a spus pe când mai trãia încã...” (Mt 27,63).

Pe primii ucenici, Isus îi cucereºte de la prima întâl-nire cu tonul sãu familiar, intim. E primul care deschidediscuþia:„Ce cãutaþi?”... „Învãþãtorule, unde locuieºti?”...„Veniþi ºi vedeþi” (In 1,38.39).

Nu are un program de audienþe. Cu Nicodim discutãnopþi întregi, fãrã sã se simtã deranjat. Cu cât tact ºifineþe trateazã cu samariteana! Intrã primul în vorbã.

RODUL DUHULUI: BUNÃTATEA 583

Cere puþinã apã ca sã-ºi potoleascã setea. Gesturi ºicuvinte delicate, discrete, cu care reuºeºte sã se stre-coare în inima ei. Aceeaºi atenþie ºi delicateþe cu pãcã-toºii, cu cerºetorii ºi cu bolnavii, cu copiii pe care îi iaîn braþe ºi îi sãrutã. Sã ne gândim numai la mulþimileacelea care l-au urmat o zi întreagã, pentru care a în-mulþit seara pâinile ºi peºtii. Ce le-a fãcut sã se þinã deel o zi întreagã, încât sã uite ºi de mâncare? Predicile,ideile lui? E greu sã-i þii atenþi un sfert de orã la pre-dicã sau la meditaþie pe seminariºtii înzestraþi cu atâtaculturã teologicã. Cum sã þii atente o zi întreagã niºtemulþimi ignorante? Nu, era acel farmec irezistibil, aceagraþie care iradia din toatã fiinþa lui Isus, cu care elajungea la inimile tuturor ºi cu care câºtiga simpatiainimilor sincere.

Aceastã calitate distinsã, acest rod al Duhului Sfânt,aceastã fineþe sufleteascã nu e dictatã la Isus de dorinþade popularitate sau de vreo satisfacþie egoistã. E o mani-festare a iubirii profunde, pe care Isus o poartã în inimã.Complet dezinteresatã, ea vizeazã numai binele oame-nilor; sã le comunice oamenilor prietenia lui Dumnezeuºi sã-i conducã pe oameni la prietenia cu Dumnezeu.Chiar când foloseºte cuvinte severe, într-un mod foarteenergic, este o atitudine izvorâtã tot din iubire. E o în-cercare de a trezi, de a miºca, de a converti inimile împie-trite. Cã Isus nu a vânat popularitatea apare clar dincurajul cu care condamnã ºi combate pãcatul oriundeîl descoperã, cu riscul de a-ºi face duºmani. Nu se pre-teazã la compromisuri ºi aranjamente pentru a-ºi faceprieteni. Nu cedeazã când este vorba de adevãr. Preferãsã rãmânã singur, pãrãsit. „Vreþi poate sã plecaþi ºi voi?”(In 6,67). Poftiþi, sunteþi liberi.

Sfântul Pavel, care nu era omul compromisurilor, eraconºtient cã ucenicul lui Isus este chemat sã ajungã la


inimile oamenilor, pentru a-i aduce pe oameni la Dum-nezeu. De aceea, le scria corintenilor:

Sã nu daþi scandal nici iudeilor ºi nici grecilor ºi nici Bise-ricii lui Dumnezeu, dupã cum mã strãduiesc ºi eu sã lefiu pe plac tuturor în toate, cãutând nu folosul meu, ci alcelor mulþi ca sã se mântuiascã.Fiþi imitatorii mei aºa cum eu sunt al lui Cristos (1Cor 10,32-33; 11,1).

Un comportament lipsit de atenþie ºi delicateþe faþãde toþi, vulgar ºi necontrolat în cuvinte, expresii, ges-turi ºi tot felul de ticuri ºi apucãturi care fac insupor-tabilã viaþa celor din jur, nesocotirea normelor de politeþeºi convieþuire în societate nu denotã doar un caracterlipsit de bunã creºtere ºi bun simþ, de nobleþe ºi demni-tate. Mai grav, denotã un suflet lipsit de iubire, iar undenu este iubirea de Dumnezeu, nu este nici iubirea deoameni ºi nici din partea oamenilor nu este acea iubireºi simpatie spontanã pe care o provoacã iubirea sincerã.

ªi, în acest caz, asistãm la urmãtoarele situaþii.Respectivul cautã sã-ºi atragã simpatia ºi populari-

tatea pe alte cãi: prin cuvinte ºi atitudini fãþarnice, cafariseii din Evanghelie, prin linguºiri ºi zâmbete artifi-ciale, false, ca acelea cu care artiºtii încearcã sã câºtigesimpatia spectatorilor sau cu care vânzãtoarele de la ta-rabã încearcã sã-ºi atragã clienþii. Mai mult, un asemeneaom este în stare sã-ºi vândã conºtiinþa ºi interesele luiDumnezeu ºi ale Bisericii spre a câºtiga popularitate, con-siderând cã supremul principiu ºi unica normã de urmatîn viaþã este sã nu te pui rãu cu nimeni. Sfântul Pavelcãuta sã fie plãcut în toate tuturor ca sã-i mântuiascã petoþi. Dar pentru nimic în lume nu sacrifica simpatia luiDumnezeu pentru simpatia oamenilor. Le scria galate-nilor: „Caut eu oare acum bunãvoinþa oamenilor? Sau


a lui Dumnezeu? Ori caut eu sã plac oamenilor? Dacãaº cãuta sã plac oamenilor, n-aº fi slujitorul lui Cristos”(Gal 1,10).

Inima celui ce nu reuºeºte sã-i atragã pe alþii priniubire sincerã ºi printr-un fel de a fi pe care numai iu-birea îl imprimã, e stãpânitã de o invidie devastatoareºi chiar de o urã necruþãtoare împotriva celor care reu-ºesc sã cucereascã simpatia altora. Exemplul cel mai grãi-tor ni-l oferã tot Evanghelia. Invidia l-a ucis pe Fiul luiDumnezeu. O întreagã clicã de invidioºi care îºi pierdeaupopularitatea din cauza „seducãtorului”: erau fariseiicare i-au declarat rãzboi pe viaþã ºi pe moarte, fiindcã,noteazã Evanghelia, mulþi îi pãrãseau ºi mergeau la Isus;erau arhiereii ºi bãtrânii din Sinedriu. Pilat cãuta sã-lscape pe Isus, deoarece ºtia cã din invidie l-au dat pe mânalui.

Se ºtie cã, în istoria Bisericii, paradoxal, sfinþii suntoamenii cei mai iubiþi ºi cei mai urâþi din lume; iubiþide cei sinceri, de oamenii de bunãvoinþã, urâþi ºi prigo-niþi de invidioºi, în special, de invidioºii din anturajul lor.

În sfârºit, cei care nu sunt capabili sã-ºi câºtige iu-birea prin iubire ajung adesea la forme patologice, para-noice de comportament. Încearcã sã-ºi cumpere simpatiape bani sau prin favoruri, sau sã o pretindã cu forþa printeroare.

Friedrich Wilhelm, regele Prusiei de la sfârºitul secoluluial XVII-lea, era cunoscut pentru caracterul sãu violent. Seplimba adesea singur pe stradã ºi, uneori, când i se nãzãreaceva, lovea cu bastonul în oameni. De aceea, lumea, cândîl vedea, îl ocolea. Într-o zi, se plimba pe stradã la Berlin,ca de obicei. Un trecãtor îl observã; era prea târziu. În-cearcã sã intre pe poarta unei case. Regele îl vede:– Hei, ce faci acolo? Omul începe sã tremure:– Intru la casa aceasta, Maiestate.


– E casa ta?– Nu, Maiestate.– E casa unui prieten?– Nu, Maiestate.– Atunci, de ce intri? Omul de teamã sã nu fie luat drepthoþ, spune adevãrul:– Ca sã vã ocolesc, Maiestate.– De ce sã mã ocoleºti?– Pentru cã mi-e fricã de Maiestatea voastrã. La aceste cu-vinte, regele, cuprins de furie, îl apucã pe om de umeri,îl scuturã puternic, strigând la el:– Cum îndrãzneºti, ticãlosule, sã ai fricã de mine? Eu suntregele tãu, iar un rege trebuie sã fie iubit de toatã lumea.Auzi, mã, nenorocitule? Sã mã iubeºti, cã dacã nu mã iu-beºti, te fac praf!

Toþi dictatorii ºi tiranii, care prin natura lucrurilorsunt odioºi, se pretind a fi cei mai iubiþi fii ai poporuluiºi vai de cei care nu îi iubesc! Tirani nu sunt numaicei politici. Orice om, la nivelul ºi la posibilitãþile lui,poate fi un tiran pentru cei din jur ºi sã pretindã iu-birea prin presiuni ºi teroare.

Iubirea, pentru a fi o iubire delicatã, atentã, ama-bilã, pentru a deveni benignitas, pentru a produce tu-turor din jur bucurie, nu indispoziþie ºi suferinþã, ceremulte sacrificii, stãpânire de sine, autocontrol, efort. Laaceasta ne îndeamnã sfântul Pavel în Scrisoarea cãtreEfeseni:

Nu-l întristaþi pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu cu alcãrui sigiliu aþi fost însemnaþi pentru ziua rãscumpã-rãrii voastre. Sã fie stârpite dintre voi orice amãrãciune,aprindere, mânie, rãcnet, injurie ºi orice rãutate. Dimpo-trivã, fiþi buni unii faþã de alþii, înþelegãtori, iertându-vãunii pe alþii, aºa cum ºi Dumnezeu v-a iertat în Cristos (Ef4,30-32).


RRoodduull DDuuhhuulluuii:: ffaacceerreeaa ddee bbiinnee

Ceea ce s-a tradus cu facere de bine e „bonitas” întextul latin al Vulgatei: bunãtatea. Bunãtatea este oaltã faþetã a iubirii. Sfântul Pavel le scrie romanilor:„Iubirea sã fie fãrã ipocrizie, urâþi rãul, ataºaþi-vã debine” (Rom 12,9).

Despre iubirea care apare în bunãtate, în facerea debine, au tratat frumos înþelepþii din antichitate. PentruCicero, a iubi înseamnã a face tot ce se poate încât per-soana iubitã sã aibã tot binele posibil, fãrã a aºteptaceva în schimb sau un avantaj. Seneca aºteaptã cevaîn schimb: e bucuria pe care o simþi fãcând bucurie al-tora. Aceastã idee pe care o gãsim în pãgânism, ºi anumecã bucuria inimii însoþeºte bunãtatea, e confirmatã deSfânta Scripturã. Sfântul Pavel scrie romanilor: „...cineface milostenie [s-o facã] cu bucurie” (Rom 12,8). Iar bã-trânilor din Efes convocaþi la Milet: „V-am arãtat în toateprivinþele cã muncind astfel trebuie sã-i ajutaþi pe ceislabi, amintindu-vã de cuvintele Domnului Isus. Cãci elspunea: «Este mai mare fericire a da decât a primi»” (Fap20,35).

Pentru creºtin, bucuria de a face bine nu provine dinrecunoºtinþa sau simpatia cu care alþii rãspund la binelefãcut. Se poate întâmpla sã þi se rãspundã la binelefãcut cu nerecunoºtinþã, cu dispreþ. N-are importanþã.Bucuria în sãvârºirea binelui îºi are rãdãcinile înfipteîn însãºi inima omului, care aºteaptã rãsplatã numai dela Dumnezeu. E urmarea unui mod de a fi, ºi astfel, apareclar cã bunãtatea, cu bucuria care o însoþeºte, este rodulDuhului Sfânt.

Sfântul Clement, papã, într-o scrisoare trimisã corin-tenilor pe la anul 90, îi laudã pentru zelul ºi genero-zitatea cu care fãceau binele fãrã a aºtepta recunoºtinþãsau rãsplatã în schimb, spunându-le cã bucuria ce senaºte din bunãtate e suficientã rãsplatã ºi cã ei îl au dreptmodel pe însuºi Dumnezeu. Pe Dumnezeu care singureste bun, care a creat universul cu tot ce este în el pentruom, deºi ºtia cã omul va fi nerecunoscãtor, îl va dispreþui.La sfârºit, Dumnezeu s-a complãcut vãzând cã toate lu-crãrile sale sunt bune: „Însuºi Dumnezeu, care se împo-dobise cu fapte bune, a simþit bucurie”.

Aºadar, bunãtatea nu are nimic de a face cu formulacomercialã: do ut des – îþi dau ca sã-mi dai în schimb.Bunãtatea, ca rod al Duhului Sfânt, presupune genero-zitate, dezinteres, gratuitate, discreþie. Nu aºteaptã admi-raþia ºi aplauzele oamenilor: „Tu, însã, când dai de po-manã, sã nu ºtie stânga ta ce face dreapta ta” (Mt 6,3).Nu aºteaptã recompensã decât de la Dumnezeu:

Când dai un prânz sau o cinã, nu-i invita pe prieteni, nicipe fraþi, nici rudele, nici vecinii bogaþi, ca nu cumva sã teinvite ºi ei la rândul lor ºi asta sã-þi fie rãsplata. Dimpotrivã,când dai un ospãþ, invitã-i pe cei sãraci, infirmi, ºchiopi, orbiºi vei fi fericit, pentru cã ei nu pot sã te rãsplãteascã, dar veifi rãsplãtit la învierea celor drepþi (Lc 14,12-14).

A face bine altora pentru a-i domina, pentru a-i legade tine, pentru a-i face sã se simtã obligaþi, pentru a-iavea la mânã, pentru a le putea scoate ochii toatã viaþa:te-am ajutat, þi-am dat cutare, þi-am fãcut cutare, nuuita!, nu este expresia bunãtãþii, ci expresia celui maicumplit egoism. Înþelepciunea poporului are o vorbã înaceastã privinþã: cu lingura îþi dã de mâncare, în timpce cu coada lingurii îþi scoate ochii.

Facerea de bine nu presupune neapãrat sã dispui debogãþii materiale: acest rod al Duhului Sfânt, este mai

RODUL DUHULUI: FACEREA DE BINE 589

presus de toate, expresia unui spirit al bunãtãþii ºi alomeniei. Bunãtatea o gãsim foarte rar la cei bogaþi. Ogãsim, în schimb, întotdeauna la cei sãraci.

Exemplul cel mai convingãtor ni-l oferã însuºi Isus,când elogiazã contribuþia vãduvei sãrace din templu:„Adevãr vã spun cã vãduva aceasta sãracã a pus maimult decât toþi cei care pun în caseta pentru ofrande”(Mc 12,43). Pentru Isus un om sãrac este întotdeaunaun om bun ºi generos.

Bunãtatea evanghelicã, rod al Duhului Sfânt, e întoate bunã: în intenþii, în sentimente, în gânduri, în cu-vinte, în fapte. E o mare iluzie sã-ºi închipuie cinevacã e bun numai pentru cã face fapte bune. Nu fãceaufariseii fapte bune? Nu dãdeau ei pomanã a zecea partedin ce aveau? ªi totuºi, nu erau buni. Nu existã categoriede oameni mai rea ºi mai condamnatã de Isus. Nu eraubuni pentru cã n-aveau bunãtate în inima lor. Inima lorera plinã de rãutate, de urã, de dispreþ, de orgoliu, de in-vidie faþã de alþii.

Bunãtatea evanghelicã e rodul Duhului Sfânt, nurodul simpatiilor omeneºti, sau al sentimentelor filan-tropice, umanist-caritative, de aceea, nu se reduce la uncerc restrâns familial sau amical, ci este deschisã, fãrãfrontiere, tuturor oamenilor, inclusiv duºmanilor: „Însãvouã, care mã ascultaþi, vã spun: iubiþi-i pe duºmaniivoºtri, faceþi bine celor care vã urãsc...” (cf. Lc 6,27-35).Deja în Vechiul Testament, în Cartea Leviticului, Dum-nezeu îndeamnã la înlãturarea barierelor când este vorbade fãcut bine:

Când vei secera holdele þãrii, sã laºi nesecerat un colþ dincâmpul tãu ºi sã nu stângi spicele rãmase pe urma secerã-torilor. Nici sã nu culegi strugurii rãmaºi dupã cules în viata ºi sã nu culegi boabele care vor cãdea din ei. Sã le laºisãracului ºi strãinului (Lev 19,9-11).


Într-una dintre parabolele lui Isus apare clar cã untatã care, urmând sentimentul de dragoste paternã, re-duce facerea de bine doar la sfera familiei, e un tatã rãu.

Cine dintre voi, dacã fiul îi va cere pâine, îi va da o piatrã?Sau dacã va cere un peºte îi va da un ºarpe? Aºadar, dacãvoi, rãi cum sunteþi, ºtiþi sã daþi daruri bune copiilor voºtri,cu cât mai mult Tatãl vostru cel din ceruri va da cele bunecelor care i le cer? (Mt 7,9- 11).

Bunãtate evanghelicã nu înseamnã, în primul rând,a da bani sau ajutoare materiale altora, ci înseamnã ada altora ceva din tine însuþi, mai exact, a lãsa sã transparãpe chipul tãu trasãturile feþei lui Dumnezeu. Înseamnãa strecura, prin bunãtatea ta, o picãturã din bunãtatealui Dumnezeu în inimile oamenilor.

Însã e clar cã, pentru a deveni buni ºi a fi oglindã abunãtãþii lui Dumnezeu în lume, este necesarã familiari-tatea, intimitatea cu cel care singur este bun, cu Dum-nezeu. Sfânta Scripturã ne spune cã Moise, la sfârºituldiscuþiilor sale cu Dumnezeu pe muntele Sinai, avea, fãrãsã-ºi dea seama, faþa radiind de luminã: „Moise a coborâtde pe muntele Sinai cu cele douã table ale legii în mânã.Când se cobora de pe munte, nu ºtia cã pielea feþei luistrãlucea, pentru cã vorbise cu Dumnezeu” (Ex 34,29).

Cine e unit, într-adevãr, cu Dumnezeu, converseazãpermanent cu el în rugãciune, are în ochii lui ºi pe totchipul sãu o strãlucire, o radiere a bunãtãþii sale, o ex-presie de bunãtate suavã, care la sfinþii autentici des-coperã lumii prezenþa lui Dumnezeu.

Scriitorul Ignazio Silone, cunoscutul comunist italianconvertit, descrie astfel întâlnirea pe care a avut-o întinereþe cu fericitul Don Orione:

Ceea ce mi-a rãmas mai puternic imprimat în amintiredespre el este duioºia blândã a privirii sale. Lumina ochilor


sãi avea bunãtatea ºi claritatea care se vede uneori launele bãtrâne de la þarã, la unele bunici care în viaþã ausuportat cu rãbdare tot felul de suferinþe ºi, de aceea,cunosc sau intuiesc suferinþele cele mai ascunse. În anu-mite momente, aveam impresia cã vede în mine chiar maiclar decât mine; dar nu era o impresie neplãcutã.

Sã ne amintim de cuvântul lui Isus: „Aºa sã lumi-neze lumina voastrã înaintea oamenilor, încât sã vadãfaptele voastre bune ºi sã-l preamãreascã pe Tatãl vostrudin ceruri” (Mt 5,16). Voia sã spunã: dacã pe chipul vostrunu strãluceºte lumina bunãtãþii lui Dumnezeu, degeabafaceþi voi faptele voastre bune, cãci oamenii nu-l vor prea-mãri pe Tatãl vostru din ceruri.

Cine cautã sincer, asemenea sfinþilor, nu propriile inte-rese, ci interesele lui Cristos, cum le scrie sfântul Pavelfilipenilor, ºi, deci, cautã binele altuia, ºtie sã trezeascãîn inimile celor care dispun de bani, de bogãþii, dragostepentru cei nevoiaºi ºi sã le deschidã punga. Aºa se ex-plicã faptul cã operele de binefacere cele mai mari înBisericã le-au fãcut oamenii cei mai sãraci, adicã sfinþii.Cel mai frumos exemplu îl gãsim iarãºi în Evanghelie.Într-o zi, Isus trece prin Ierihon ºi, la un moment dat,ridicându-ºi ochii, îl zãreºte printre crengile unui copacpe micuþul Zaheu. Cum va fi fost acea privire a lui Isus?Învãþãtorul îl strigã pe nume: „Zaheu, coboarã repedepentru cã astãzi trebuie sã rãmân în casa ta” (Lc 19,5).Cum va fi fost tonul vocii lui Isus? Se invitã la el în casã.Ce cuvinte îi va fi spus Mântuitorul, ce sentimente îi vafi trezit în inimã? Fapt este cã Isus cel sãrac a deschisîn inima lui Zaheu cel bogat un izvor de bunãtate ºi gene-rozitate neaºteptatã faþã de cei sãraci ºi nedreptãþiþi:„Iatã, Doamne, jumãtate din averea mea o dau sãracilorºi, dacã am nedreptãþit pe cineva, îi dau înapoi împãtrit”(Lc 19,8).


N-aº putea încheia fãrã a atrage atenþia asupra a douãpericole cãrora le putem cãdea victime. Primul este iluziacã suntem buni dacã ne prefacem cã nu vedem pãcateleºi dezordinile altora, le tãinuim, le acoperim, zicând: dece sã le fac rãu? De ce sã afle cei în drept ºi sã fie pedep-siþi? Evident, o asemenea bunãtate nu este rodul DuhuluiSfânt, ci rodul altui duh. E laºitate, slãbiciune, compli-citate la pãcat, complicitate la intrarea în preoþie a unorelemente care nu vor fi pãstori, ci lupi rãpitori care vorsfâºia ºi vor face ravagii mai târziu în turma lui Cristos.

ªi al doilea pericol este acela de a uita cã cea mai marebinefacere la care noi suntem chemaþi ºi obligaþi nu esteaceea de a organiza ajutoare umanitare materiale, ciaceea de a salva sufletele oamenilor de la pierzarea veº-nicã. Sfântul Ioan Gurã de Aur aratã foarte bine într-opredicã cum ne putem pierde noi înºine neglijând sã-isalvãm pe alþii de la pieire. Spune:

Vã implor, dimineaþa, când ieºim din casã, sã avem acestunic scop ºi aceastã preocupare mai presus de toate: sã-isalvãm pe cei care sunt în pericol. Nu vorbesc de un pe-ricol material. Acesta nici nu este mãcar pericol, ci vorbescde pericolul sufletesc pe care Diavolul îl pregãteºte oame-nilor. Negustorul, pentru a-ºi spori bogãþiile, traverseazãmarea; meseriaºul, pentru a-ºi mãri averea, nu neglijeazãnimic. Noi nu trebuie sã considerãm cã este de ajuns sã nerealizãm propria mântuire, deoarece, în felul acesta, ne-ofacem nesigurã. Iatã, soldatul care în rãzboi ºi pe câmpulde bãtaie se gândeºte doar sã-ºi asigure salvarea proprieprin fugã se pierde ºi pe sine, ºi pe alþii; dimpotrivã, cel tare,care ia armele în favoarea altora, o datã cu ceilalþi, se sal-veazã ºi pe sine.


RRoodduull DDuuhhuulluuii:: ffiiddeelliittaatteeaa

Fidelitatea sau credincioºia, ca rod al Duhului Sfânt,este comportamentul ce îl caracterizeazã pe omul carerãmâne neclintit în principiile sale, care îºi respectã pro-misiunile ºi angajamentele. E comportamentul omuluicare posedã cea mai frumoasã trãsãturã de caracter, ºianume sinceritatea, loialitatea, dragostea de adevãr, ceeaîl face vrednic de crezare, inspirã altora încredere.

Evident, fidelitatea, în primul rând, este practicatã înraport cu Dumnezeu ºi constã în împlinirea voinþei sale.Dar fidelitatea, ca rod al Duhului Sfânt, are ºi o dimen-siune comunitarã, în sensul cã, fiind fideli lui Dum-nezeu în toate, în cuvintele ºi faptele noastre, suntemvrednici de crezare. ªi astfel, îi atragem ºi pe alþii la cre-dinþa de care suntem însufleþiþi noi, îl descoperim peDumnezeu oamenilor ºi îi atragem ºi pe alþii la iubirealui.

Fidelitatea este una dintre însuºirile lui Dumnezeu.Dumnezeu îºi împlineºte întotdeauna promisiunile sale.E ceea ce ne aminteºte la tot pasul sfântul Pavel în scri-sorile sale: „Credincios este Dumnezeu de care aþi fostchemaþi la comuniunea cu Fiul sãu, Isus Cristos Domnulnostru” (1Cor 1,9); „Credincios este cel care vã cheamã.El va ºi înfãptui” (1Tes 5,24); „Dar Domnul este credin-cios. El vã va întãri ºi vã va apãra de Cel Rãu” (2Tes 3,3);„Dumnezeu este credincios: el nu va permite sã fiþi ispi-tiþi peste ceea ce puteþi...” (1Cor 10,13).

Fidelitatea lui Dumnezeu se naºte din veracitatea sa.Dumnezeu iubeºte sinceritatea, iubeºte adevãrul, maimult, Dumnezeu e însuºi adevãrul, el nu ne poate minþi.

În scrisorile sale pastorale, sfântul Pavel repetã aceastãexpresie: „vrednic de crezare este cuvântul” (cf. 1Tim 3,1;2Tim 2,11; Tit 3,8).

E de subliniat faptul cã fidelitatea ºi, sigur, sinceri-tatea, dragostea de adevãr din care se naºte fidelitatea,a fost una dintre virtuþile cele mai preþuite în antichi-tatea clasicã. Fidelitatea era trãsãtura unui suflet nobilºi mare, o obligaþie de onoare pentru cine þinea la dem-nitatea persoanei sale. E cunoscutã afirmaþia lui Epictet,stoicul: „Omul e nãscut pentru fidelitate ºi cel care odistruge, distruge ceea ce este propriu omului”. Iar uce-nicul sãu, Marc Aureliu, împãratul: „Sã nu consideri ni-ciodatã folositor pentru tine însuþi ceea ce uneori te îm-pinge sã încalci fidelitatea, sã abandonezi pudoarea, sãurãºti pe cineva, sã fii bãnuitor, sã fii ipocrit, sã doreºtiun lucru care are nevoie de pereþi ºi de perdele”.

Din punct de vedere religios, fãrã îndoialã cã ase-menea sentimente atât de frumoase ºi de preþuite deantici nu pot fi pierdute din vedere de cei care vor sã semenþinã fideli vocaþiei lor de fii ai lui Dumnezeu. Dacã,pentru înþelepþii pãgâni, a nesocoti adevãrul ºi fidelitateaînseamnã a distruge însãºi esenþa naturii umane, pentrucreºtini, a nesocoti adevãrul ºi fidelitatea înseamnã adistruge însãºi esenþa credinþei creºtine.

Fidelitatea faþã de Dumnezeu, faþã de angajamenteleluate, faþã de starea de viaþã pe care în mod liber o îmbrã-þiºãm constituie însãºi esenþa vieþii creºtine. E ceea ceiarãºi aminteºte sfântul Pavel la tot pasul în scrisorilesale. „Ceea ce se cere de la administratori este ca fiecaresã fie gãsit credincios” (1Cor 4,2); „...Timotei, care estecopilul meu iubit ºi credincios în Domnul” (1Cor 4,17).Acelaºi lucru îl pretinde ºi de la femei: „La fel ºi soþiilesã fie femei vrednice, sã nu fie calomniatoare, sã fie sobre,fidele în toate” (1Tim 3,11).

RODUL DUHULUI: FIDELITATEA 595

Fidelitatea, care este alt nume al sinceritãþii, al ade-vãrului, ca rod al Duhului Sfânt, este ºi ea o simplã formãde manifestare a iubirii. Cine e fidel faþã de voinþa luiDumnezeu e autentic nu numai în cuvinte, dar ºi înfapte, e transparent, devine vrednic de crezare în faþaoamenilor, inspirã încredere, lasã sã transparã adevãrulºi iubirea lui Cristos. ªi ce iubire mai mare decât aceastapoate fi imaginatã decât sã le oferi oamenilor adevãrulºi iubirea lui Cristos? Sfântul Pavel, conºtient cã min-ciuna, fãþãrnicia, duplicitatea, care sunt tot atâtea feþeale infidelitãþii, îl discrediteazã pe apostol în faþa oame-nilor ºi îl transformã într-o mãrturie împotriva lui Cristosºi a evangheliei, scria: „Cãci noi nu suntem ca cei mulþicare comercializeazã cuvântul lui Dumnezeu [teribilãaceastã afirmaþie: cei mai mulþi dintre cei care vesteauevanghelia cu vorba, o stricau cu contramãrturia vieþiilor], ci vorbim cu sinceritate în Cristos din partea luiDumnezeu ºi în faþa lui Dumnezeu” (2Cor 2,17).

„Credincios este Dumnezeu: cuvântul nostru faþã devoi nu este da ºi nu. Cãci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos,care a fost predicat între voi, prin noi: de mine, de Silvanºi de Timotei, nu este da ºi nu, ci în el este numai da”(2Cor 1,18-19).

Sfântul Petru, vorbind despre propovãduirea cuvân-tului lui Dumnezeu, face îndemnul: „Aºadar, lãsând lao parte toatã rãutatea ºi orice înºelãciune, ipocrizie, in-vidie ºi orice vorbire de rãu” (1Pt 2,1). E îndemnul laacea candoare evanghelicã pe care o cere Isus: „Deci cu-vântul vostru sã fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în pluseste de la Cel Rãu” (Mt 5,37). Se minte cu vorba, se mintecu viaþa. ªi aceasta din urmã este cea mai teribilã ºi ceamai distrugãtoare formã de minciunã. Cele mai vehe-mente cuvinte le gãsim pe buzele lui Isus atunci când


combate spiritul fariseic, adicã ipocrizia, falsitatea, du-plicitatea, încercarea de a apãrea în ochii oamenilor altuldecât eºti în realitate.

Minciuna, sub toate formele, rostitã sau trãitã, nesin-ceritatea, aparent, aduce un bine, în realitate, întotdea-una produce rãul. E un venin care în noi produce tul-burare, iar în alþii neîncredere, îndoialã, adicã germeniipãcatului. Minciuna e arma ucigãtoare a Satanei. Printr-ominciunã perfidã, el a introdus pãcatul în lume, de aceea,Isus îl numeºte „tatãl minciunii” (cf. In 8,44). Calomnia,minciuna sistematicã, a fost ºi rãmâne în continuarearma principalã în mâinile duºmanilor împãrãþiei luiDumnezeu.

Minciuna, duplicitatea, nesinceritatea reprezintã oadevãratã sinucidere spiritualã. E un fenomen de dis-trofie sufleteascã, deoarece nimeni nu poate sluji la doistãpâni, ºi lui Dumnezeu, ºi Satanei, adicã ºi adevãrului,ºi minciunii.

Apoi, cine în anii tinereþii, ai formãrii, e nesincer, as-cuns, prefãcut, cautã sã-ºi creeze o imagine în ochii al-tora, care nu corespunde cu realitatea, niciodatã nu vaajunge la maturitate psihologicã, umanã ºi creºtinã. Varãmâne pânã la bãtrâneþe cu un comportament infantil,servil. Toatã viaþa se va teme, asemenea copiilor, sã nufie vãzut, descoperit ºi pedepsit.

Nesinceritatea, duplicitatea, minciuna duce la pier-derea acelor energii spirituale care izvorãsc dintr-unsuflet integru ºi din sentimentul propriei demnitãþi. Cineminte o datã trebuie sã inventeze o mie de minciuni casã justifice prima minciunã. Cine a fãcut un lucru urâtºi nu are curajul sã-l recunoascã nici în faþa lui Dum-nezeu, nici în faþa oamenilor, se condamnã uneori pentrutoatã viaþa sã inventeze tot felul de strategii cu care sã


se apere, ceea ce înseamnã un consum, o slãbire a forþelorsufleteºti, astfel încât, în momente ºi situaþii dificile,cade, nu rezistã, îºi vinde complet conºtiinþa ºi libertatea.Mai mult, îºi creeazã singur o mascã pe care o poartã ºicare îl sufocã toatã viaþa. Scriitorul Oscar Wilde, care,se ºtie, a fost un delincvent, un homosexual, veºnic sfâ-ºiat de remuºcãri, a scris admirabil despre tortura la carese condamnã singuri cei care îºi creeazã o mascã, vor sãparã în ochii lumii ceea ce nu sunt:

Un om care aspirã sã fie ceva ce nu þine de fiinþa lui – mem-bru în parlament, negustor bogat, judecãtor sau avocat fai-mos, sau altceva la fel de plictisitor – reuºeºte sã obþinãîntotdeauna ce vrea. Iar pedeapsa este tocmai aceasta.Cine doreºte o mascã sfârºeºte prin a trãi îndãrãtul ei. [ªiadaugã]: Momentul suprem pentru un om, nu voi puteasã mã îndoiesc niciodatã de acest lucru, e acela în care în-genuncheazã în þãrânã, îºi bate pieptul ºi îºi mãrturiseºtetoate pãcatele vieþii sale.

ªi încã o perspectivã. Fiindcã o minciunã spusã deo sutã de ori se transformã într-un adevãr – o min-ciunã rostitã cu cuvântul sau cu fapta –, cel care trãieºteîn duplicitate, printr-un proces de autospãlare a creie-rului, se poate perverti psihic, astfel încât sã ajungã sãse identifice cu propria mascã, sã nu se mai poatã reabi-lita nici în ochii sãi, nici în ochii lumii. Cel care a tratatgenial aceastã temã a mãºtilor în zilele noastre a fostdramaturgul italian Luigi Pirandello. Cunoaºteþi capo-dopera lui: Henric al IV-lea. E vorba de un tânãr care,în timpul unui bal mascat, costumat în Henric al IV-lea,suferã un accident în urma cãruia rãmâne cu ideea fixãcã el este într-adevãr împãratul german Henric al IV-lea.Doisprezece ani rãmâne întemniþat în aceastã mascã pecare ºi-a ales-o singur. Dupã doisprezece ani îºi recapãtãluciditatea. E prea târziu. Nimeni nu-l mai crede cã s-a


înzdrãvenit la minte. Pentru tot restul zilelor – încã optani – va rãmâne în ochii celorlalþi Henric al IV-lea.

ªi încã un aspect tragi-comic. Aceºti mascaþi, confun-dându-se cu masca, rãul real din ei îl proiecteazã asupralumii întregi. Astfel, un hoþ se va considera cel mai cin-stit om din lume ºi, în schimb, toatã lumea pentru el efãcutã numai din hoþi. Toþi contestatarii, toþi revolu-þionarii, toþi nemulþumiþii, toþi pseudo-reformatorii ºitoþi pseudo-moraliºtii, toþi tiranii se recruteazã din rân-durile mascaþilor. Ridicându-se împotriva nedreptãþilorºi relelor, mai mult sau mai puþin conºtient, ei luptã îm-potriva dezordinilor din ei înºiºi, pe care le proiecteazãasupra celorlalþi.

Sfinþii, dimpotrivã, nu sunt revoluþionari. Nu suntcontestatari. Fãrã a fi naivi, ei vãd rãul, pãcatul din lume,dar simt o compãtimire nesfârºitã pentru cei care suntvictime ale pãcatului ºi cautã se reformeze lumea refor-mându-se pe ei înºiºi. Iatã cum îi descrie sfântul Am-broziu în secolul al IV-lea:

Fidelitatea lor un e lucru atât de sfânt, încât nu cred cãe posibil sã înºele pe cineva. Cum ar putea sã reproºezeaceastã atitudine la sfinþi cei care îi judecã pe alþii în funcþiede propriile lor dispoziþii (sufleteºti)? ªi fiindcã adevãrulle este scump, ei gândesc cã nimeni nu minte, nu ºtiu cevrea sã spunã „a înºela”. Cred cu plãcere la alþii ceea cesunt ei înºiºi, ºi nu pot bãnui la alþii ceea ce ei nu sunt. Deaceea, spune Solomon: „Omul nevinovat crede oricãruicuvânt” (Prov 14,15) [ca ºi copii nevinovaþi care cred tot cele spui]. Aceasta înseamnã a fi nevinovat; chiar dacã (celnevinovat) este înºelat de cineva, totuºi, el judecã bine despretoþi, deoarece considerã cã sinceritatea este la toþi.

În urma acestor consideraþii, ne dãm seama cã fideli-tatea înþeleasã ca integritate moralã ºi spiritualã trebuiepreþuitã mai presus de orice. Cã ea trebuie apãratã din


rãsputeri, cu preþul oricãror sacrificii ºi eforturi împo-triva a tot ce poate sã o rãneascã: duplicitate, minciunã,prefãcãtorie, nesinceritate. Cã trebuie sã cultivãm cucea mai mare grijã demnitatea noastrã de oameni, decreºtini: „Dragostea voastrã sã fie neprefãcutã”.


RRoodduull DDuuhhuulluuii:: bbllâânnddeeþþeeaa

Blândeþea evanghelicã este, e adevãrat, rodul DuhuluiSfânt, dar, totodatã, este rodul eforturilor noastre perso-nale, e victoria în lupta cu noi înºine. Orice viaþã autenticcreºtinã provoacã opoziþii care pot merge de la dispreþpânã la persecuþii, nedreptãþi, insulte aruncate în faþã.E natural ca toate acestea sã trezeascã în noi senti-mente de mânie, de furie, de rãzbunare. Aici intervineblândeþea care te face sã-þi þii în frâu irascibilitatea, sãnu dai curs sentimentelor care se trezesc spontan, sã nurãspunzi, sã nu-þi aperi drepturile prin violenþã, în cu-vinte ºi fapte.

Despre virtutea blândeþii, clasicii antici nu prea autratat. În schimb, au tratat mult despre viciul contrar,care este mânia. Aristotel, pe care l-a preluat ºi l-a dez-voltat mai târziu sfântul Toma de Aquino, îi împartepe mânioºi în trei categorii. E mânia mamei care strigãla copil ºi îl ameninþã cu cele mai cumplite pedepse, in-clusiv cu uciderea. Dar, dupã ce s-a rãcorit, îºi sãrutã co-pilul, pãrându-i rãu de ceea ce i-a ieºit din gurã. Amariisunt mult mai periculoºi. Nu explodeazã în exterior, cimocnesc în inima lor. Simt o plãcere perversã pentrumânia pe care o clocesc în inima lor; e o otravã de carese lasã pãtrunºi cu efecte dãunãtoare, pentru suflet ºipentru trup. Cei mai periculoºi sunt dificilii, cei care nu-ºigãsesc pace sufletului. E unul dintre cele douã vicii fun-damentale ale eroilor antichitãþii. Celãlalt era mândria.Nu întâmplãtor, Iliada, cea mai mare epopee a tuturortimpurilor, începe cu aceste cuvinte: „Cântã-mi, zeiþã, mâ-nia funestã a posomorâtului Ahile care le-a adus aheilornesfârºite nenorociri”.

Isus se prezintã lumii cu cele douã virtuþi funda-mental opuse celor douã vicii fundamentale ale eroilorantici: „...învãþaþi de la mine cã sunt blând ºi smerit cuinima” (Mt 11,29).

Sfântul Irineu vede în textul din Cartea întâi a Regiloro prevestire a dumnezeieºtii blândeþi care avea sã-l carac-terizeze pe Mântuitorul Isus. E vorba de textul care vor-beºte despre profetul Ilie în aºteptarea lui Dumnezeupe muntele Horeb. A venit mai întâi o furtunã, apoi uncutremur de pãmânt, apoi un foc. Domnul nu era niciîn furtunã, nici în cutremur, nici în foc. Dar când Ilie asimþit o adiere blândã ºi uºoarã, ºi-a dat seama cã Domnula sosit (cf. Rg 19,9-12). Dupã legea datã de Moise în mij-locul tunetelor ºi trãsnetelor, a venit adierea dulce a ereimesianice, a venit Isus care nu zdrobeºte trestia frântãºi nu stinge feºtila care mai fumegã.

Întreg capitolul 53 din Cartea profetului Isaia e unimn închinat blândeþii Mântuitorului: „Ca un miel pecare îl duci la înjunghiere ºi ca o oaie mutã înainteacelor care o tund, nu a deschis gura” (Is 53,7). Iar IoanBotezãtorul îl prezintã mulþimilor cu cuvintele: „Iatã-lpe Mielul lui Dumnezeu!” (In 1,36). Mielul este la toatepopoarele simbolul blândeþii.

Importanþa blândeþii în viaþa creºtinului ºi, mai ales,a apostolului apare clar în fericirea proclamatã de Isus:„Fericiþi cei blânzi, pentru cã ei vor moºteni pãmântul”(Mt 5,5).

Fericiþi cei blânzi, dar nu mai puþin fericiþi cei caredau peste oameni blânzi. Sfântul Ieronim, în Vulgata,exprimã mai bine farmecul acestei virtuþi. Mitis (blând)exprimã dulceaþa, bunãtatea, gustul plãcut al fructuluicopt, ajuns la maturitate, în opoziþie cu acerbus (acru),gustul fructului necopt, crud, agurid, care îþi strepezeºtedinþii.


În ºcolile din SUA s-a fãcut o anchetã. Li s-a pus ele-vilor întrebarea: Ce calitate vã impresioneazã mai multla învãþãtorii ºi profesorii voºtri? Un procentaj mic auspus: cultura. Un alt procentaj mic au spus: claritatea,talentul de a vorbi, de a expune lecþia. 70% au spus: bu-nãtatea, blândeþea, fineþea sufleteascã.

„Fericiþi cei blânzi, pentru cã ei vor moºteni pãmân-tul” (Mt 5,5). Mai pe înþeles: fiecare primeºte înapoi cedã. Cine dã irascibilitate, nervozitate, creeazã în jurul sãunervozitate, indispoziþie. Cine dã bunãtate, blândeþe,iubire sincerã, creeazã în jurul sãu un climat de blân-deþe, de bunãtate, de bucurie. Sfântul Ioan Bosco, carea fost unul dintre cei mai mari educatori pe care i-a avutomenirea, ilustreazã aceastã realitate cu anecdota negus-torului ambulant.

Un negustor italian a mers sã-ºi încerce norocul în Africa.Umbla din sat în sat ºi vindea scufii de bumbac. S-a în-tâmplat odatã cã l-a surprins noaptea undeva, pe câmp,unde nu era nici o casã. S-a oprit pe malul unui pârâu,într-o livadã de lãmâi, a mâncat ceva ºi, cum era rãcoare,a scos din valizã o scufie, a pus-o pe cap ºi a adormit. Credeacã e singur în acel loc, dar nu era singur. O mulþime de mai-muþe se ascundeau prin copaci ºi îi pândeau curioase oricemiºcare. Câteva l-au vãzut cã a adormit, au coborât dincopaci, au luat biniºor din valizã toate scufiile, le-au pus pecap ºi au urcat fericite în copaci. Dimineaþa, negustorulse trezeºte, se uitã în jur. Valiza goalã. Dezastru! Se uitã însus, un spectacol de nedescris. Maimuþele, cu scufiile pe cap,fãceau sãrbãtoare. Cuprins de mânie, negustorul începe sãle ameninþe cu pumnul. Începe sã strige la ele, sã le insulte.Maimuþele fac la fel, îl ameninþã cu sunete asemãnãtoare.Furios la culme, negustorul începe sã arunce în ele cupietre ºi bolovani. Maimuþele nu se lasã mai prejos. O ploaiede lãmâi se abate peste capul negustorului. Neºtiind ce sãmai facã, disperat, îºi smulge scufia de pe cap ºi o trânteºte

RODUL DUHULUI: BLÂNDEÞEA 603

furios de pãmânt. ªi în acelaºi moment maimuþele îºi smulgºi ele scufiile de pe cap ºi le aruncã la pãmânt. Noroculnegustorului care le adunã ºi le bagã în valizã.

Dar sã ne întoarcem la umilinþa lui Isus. Cum am spus,eroii antici erau stãpâniþi de douã vicii: mândria ºi mânia.De fapt, mânia se naºte din mândrie. În schimb, Isus eblând ºi smerit cu inima. Blândeþea se naºte din sme-renie. Blândeþea înseamnã sã nu recurgi la violenþã, lacuvinte ºi gesturi de furie atunci când eºti lezat în drep-turile tale, în interesele tale, chiar în demnitatea ºi onoareata. Dacã nu se poate sã þi le aperi în mod paºnic, mai binesã renunþi la ele.

Pentru aceasta, trebuie sã-þi învingi orgoliul, aroganþa,amorul propriu. Sfântul Pavel, îndemnându-i pe filipenila blândeþe, la dragoste, la bunãtate, le spune:

Sã nu faceþi nimic din duh de ceartã sau din laudã deºartã,ci, cu umilinþã, fiecare sã-l considere pe celãlalt mai presusde sine, fãrã ca cineva dintre voi sã caute numai ale sale, ciºi ale altora.Sã aveþi în voi acea atitudine care este în Cristos Isus. El,fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu pro-priu egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luândfirea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, dupã felullui de a fi, a fost socotit ca un om. S-a umilit pe sine, fãcân-du-se ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moartea pe cruce(Fil 2,3-8).

De fapt, observãm în Evanghelii cã Isus, atunci cândeste vorba de propriile sale interese ºi drepturi lezate,e blând ca un miel ºi nu recurge niciodatã la violenþã.ªtie sã renunþe la ele. Rugat sã coboare foc din cer asuprasamaritenilor, refuzã. Putea sã cearã, când a fost arestat,douãsprezece legiuni de îngeri, dar refuzã. Pe trãdãtorîl trateazã cu blândeþe: „Prietene, cu un sãrut îl vinzi pe


Fiul Omului?” (...) (Mt 26,50). Se apãrã când este atacat,dar fãrã a recurge la violenþã. Pe evreii cu pietrele înmânã, gata sã-l ucidã, îi întreabã: „V-am arãtat multe lu-cruri bune de la Tatãl; pentru care dintre ele vreþi sã mãucideþi cu pietre?” (In 10,32). Pãlmuit în faþa lui Caiafa:„Dacã am vorbit rãu, aratã-mi ce este rãu, dar dacã amvorbit bine, de ce mã loveºti?” (In 18,32).

Sfântul Ioan Gurã de Aur vede în Isaac prototipul, ima-ginea lui Cristos ºi sub aspectul blândeþii. Isaac s-a îm-bogãþit în þara filistenilor. Filistenii, invidioºi, îi astupãfântânile cu pãmânt. Regele lor, Abimelec, îi spune: „Pleacãde la noi, cãci ai ajuns mult mai puternic decât noi” (Gen26,16). Isaac ia tot ce are ºi pleacã în altã parte. Dã de unizvor, sapã o fântânã. Vin pãstorii din partea locului ºizic: „Apa e a noastrã” (Gen 26,20). Isaac se mutã în altãparte, sapã altã fântânã, aceeaºi poveste. Dar, decât sãrecurgã la violenþã pentru a-ºi apãra drepturile, mai de-grabã renunþã ºi pleacã, din nou, în altã parte.

Ne surprinde faptul cã Sfânta Scripturã vorbeºte deblândeþea unor oameni plini de slãbiciuni ºi pãcate. Ast-fel, Moise este numit cel mai blând dintre oamenii caretrãiesc pe faþa pãmântului (cf. Num 12,3). David se roagã:„Doamne, adu-þi aminte de David, ºi de toate necazurilelui!” (Ps 132,1). Conºtiinþa pãcatelor lor, gândul cã Dum-nezeu i-ar fi lovit imediat dacã ar fi voit sã-ºi facã drep-tate, i-a fãcut blânzi, i-a fãcut sã mai renunþe la dreptatealor. Ne amintim de David când ar fi putut sã-l omoarepe Saul sau când nu a îngãduit sã fie ucis Semei, cel careîl insulta ºi îl bolovãnea din urmã când fugea din faþa luiAbsalon. Privind din nou la Isus, observãm cã el e blândca un miel când e vorba de interesele ºi drepturile sale,dar mielul devine leu când este vorba de interesele luiDumnezeu ºi ale oamenilor, de slava lui Dumnezeu ºi demântuirea sufletelor. Blândeþea lui Isus nu era slãbiciune.

RODUL DUHULUI: BLÂNDEÞEA 605

Apocalipsul îl numeºte „leul din tribul lui Iuda” (cf. Ap5,5) ºi vorbeºte despre „mânia Mielului” (cf. Ap 6,16).Sfântul Marcu noteazã: „...privindu-i cu mânie de jurîmprejur” (Mc 3,5) – mai exact cu indignare. În luptaîmpotriva pãcatului, ca orice caracter tare, Isus ºtia ceeste indignarea. Ca sã-i ºocheze, sã-i scoatã pe oamenidin pãcat, Isus folosea expresii tari: morminte spoite,rase de vipere. ªi ºtia sã mânuiascã ºi biciul.

În zilele noastre, Padre Pio, omul cel mai blând de pelume, devenea „furiosul Domnului” când era vorba depãcat; striga la pãcãtoºi, ca sã-i trezeascã, îi alunga de laconfesional: „Destrãbãlat-o, strigã la o tânãrã femeie, sãvii la mine când o sã te laºi de destrãbãlãrile tale!” Cândera cazul, folosea ºi frânghiuþa. Toþi penitenþii alungaþis-au întors ºi s-au convertit. Milioane de oameni vin lamormântul lui în pelerinaj ºi Biserica la înãlþat deja lacinstea altarelor.

O sfântã mânie, care, de fapt, este o flacãrã a foculuiiubirii de Dumnezeu ºi de oameni, îi consumã pe sfinþi.Sfântul Pavel le dãdea tesalonicenilor aceastã învãþãturãde aur: „Dacã cineva nu ascultã de cuvântul nostru dinaceastã scrisoare, pe acesta însemnaþi-l ºi sã nu mai aveþinici un fel de legãturã cu el, ca sã-i fie ruºine. Totuºi, sãnu-l consideraþi ca duºman, ci mustraþi-l ca pe un frate”(2Tes 3,14-15).

La sfârºitul acestei meditaþii, încercãm sã rãspundemla aceastã întrebare: nu cumva am pervertit logica Evan-gheliei? Adicã, nu cumva ne arãtãm foarte sensibili ºitari când este vorba de drepturile ºi interesele noastre ºiinsensibili ºi laºi când este vorba de interesele lui Dum-nezeu ºi ale sufletelor în pericol de a se pierde? Nu rã-mânem nepãsãtori în faþa pãcatului, acoperind slãbi-ciunea, laºitatea, cu masca bunãtãþii ºi a blândeþii?


RRoodduull DDuuhhuulluuii:: îînnffrrâânnaarreeaa ppoofftteelloorr

În lista din Scrisoarea cãtre Galateni, care enumerãroadele Duhului Sfânt (cf. Gal 5,22-23), pe ultimul loc seaflã stãpânirea de sine sau înfrânarea poftelor: enkráteia,în originalul grec, tradus de Vulgata cu continentia ºicastitas.

În literatura profanã greacã, conceptul de enkráteiacoincide, de pildã la Platon, „cu stãpânirea instinctelor”sau cu „stãpânirea patimilor”, acea stãpânire de sine careîi conferã omului libertatea interioarã în faþa oricãreiforme de concupiscenþã. Aceasta presupune din parteaomului capacitatea de a domina propriile dorinþe, în spe-cial, în ceea ce priveºte mâncarea , bãutura ºi sexuali-tatea, capacitate care se dobândeºte prin exerciþii con-tinui ºi repetate. O autostãpânire, un autocontrol carepresupune un caracter puternic, o voinþã fermã. Stãpâ-nirea de sine la care se ajunge printr-o ucenicie îndelun-gatã, printr-un antrenament continuu.

În limbaj creºtin, continentia – stãpânirea de sine – sereferã, în primul rând, la sfera sexualã. Sfântul Pavel,în Scrisoarea cãtre Galateni, opunând roadele Duhuluipoftelor firii pãmânteºti, repetã la infinit ceea ce înseamnã,în primul rând, poftele firii pãmânteºti. „Acestea sunt:desfrânarea, necurãþia, libertinajul, idolatria, vrãjitoria,duºmãniile, cearta, gelozia, mâniile, ambiþiile, discordiile,dezbinãrile, invidiile, beþiile, orgiile ºi cele asemãnãtoareacestora” (Gal 5,19-21).

Dar stãpânirea de sine nu se readuce numai la sferasexualitãþii. Spuneam în meditaþiile anterioare cã roa-dele Duhului, enumerate de sfântul Pavel, se reduc toatela primul dintre ele, care este dragostea. Stãpânirea de

sine nu este nici ea separatã de dragoste. Stãpânirea desine presupune respect faþã de propria ta demnitate, darînseamnã, în acelaºi timp, respect faþã de demnitateatuturor oamenilor; respect faþã de persoana lor ºi faþã dedrepturile lor. Toate acestea sunt de neconceput fãrã stã-pânirea poftelor, a instinctelor. Sfântul Pavel, când vor-beºte de dreptate, adicã de respectarea drepturilor altora,vorbeºte ºi de stãpânirea de sine. De pildã, când þine laCezareea discursul în faþa lui Felix. Felix se cãsãtorise cuo evreicã pe nume Drusila, a doua fiicã a regelui Agripa I.I-o luase prin intrigi regelui din Emesa, primul ei bãrbat.

Dupã câteva zile, a venit Felix cu soþia lui, Drusila, care eraevreicã. L-a chemat pe Pavel ºi l-a ascultat vorbind desprecredinþa în Isus Cristos. Dar, pe când vorbea el despre drep-tate, despre înfrânare ºi despre judecata viitoare, Felix a fostcuprins de fricã ºi i-a rãspuns: „Acum du-te! Te voi mai chemacând voi avea timp” (Fap 24,24-25).Iar lui Tit îi scrie ce calitãþi trebuie sa aibã episcopul:

„...ca administrator al lui Dumnezeu, trebuie sã fie... os-pitalier, iubitor de bine, înþelept, drept ,evlavios, stãpânpe sine...” (Tit 1,7.8). Dreptatea ºi înfrânarea sau stãpâ-nirea de sine merg mânã în mânã.

Conºtienþi de vulnerabilitatea ºi fragilitatea noastrãîn faþa solicitãrilor cãrnii, fãrã îndoialã cã, pentru a nepãstra raporturile filiale cu Dumnezeu, pentru a trãi caoameni liberi ºi pentru a rãspunde apelurilor nobile ºifrumoase care vin din propria inimã, e necesarã o disci-plinã personalã severã, o luptã de zi cu zi cu noi înºine.Scrie sfântul Iacob: „Fiecare este ispitit de propria luipoftã care îl atrage ºi-l seduce; apoi pofta, o datã încolþitã,dã naºtere pãcatului, iar pãcatul, o datã sãvârºit, pro-voacã moartea” (Iac 1,14-15).

E o luptã grea, e un exerciþiu peramenent în vedereacâºtigãrii victoriei finale. Sfântul Pavel se încuraja pe


sine în aceastã luptã cu el însuºi, privind la sportivii dinstadioane de pe vremea lui:

Nu ºtiþi voi cã cei care aleargã pe stadion, toþi aleargã, însãnumai unul primeºte premiul? Alergaþi în aºa fel ca sã-lcâºtigaþi. Orice atlet renunþã la toate. Ei o fac pentru aprimi o coroanã pieritoare. Însã noi [pentru] una nepieri-toare. Deci eu aºa alerg, nu fãrã rost; aºa lupt cu pumnul,dar nu lovind în aer. Îmi chinuiesc trupul ºi îl fac slab ca nucumva, dupã ce am predicat altora, eu însumi sã fiu respins(1Cor 9,24-27).

Dupã cum înfrânarea nu poate fi separatã de iubireade Dumnezeu, la fel, ea nu poate fi separatã de iubireade oameni.

Prin acestea, ne-a dat promisiunile lui preþioase ºi maripentru ca astfel sã deveniþi pãrtaºi ai naturii sale dumne-zeieºti, dupã ce v-aþi smuls din depravarea care este în pof-tele lumii. Tocmai de aceea, daþi-vã toatã silinþa sã adãu-gaþi la credinþa voastrã virtutea; la virtute, cunoaºterea;la cunoaºtere, stãpânirea de sine; la stãpânirea de sine,statornicia; la statornicie, evlavia; la evlavie, iubirea deaproapele; la iubirea de aproapele, dragostea (2Pt 1,4-7).

E o luptã nobilã de a ne cuceri pe noi înºine, de a de-veni o fãpturã nouã, de a realiza omul nou. Stãpânireade sine e rod al efortului susþinut, dar, pentru a nu cãdeaîn pelagianism, trebuie spus cã e rod, în acelaºi timp, alDuhului Sfânt. Iatã câteva recomandãri pentru a îm-brãþiºa aceastã luptã ºi a ieºi victorioºi.

Mai întâi, sã vedem în legile, în restricþiile, în dispo-ziþiile care ne sunt impuse nu un atentat la libertateanoastrã, ci mijloace care ne ajutã sã ne cucerim adevãratalibertate, care este libertatea interioarã. Undeva se poatevedea o imagine care reprezintã o sperietoare de pãsãrifãcutã din zdrenþe, pusã în mijlocul unui lan. Aºezatã pe

RODUL DUHULUI: ÎNFRÂNAREA POFTELOR 609

umerii sperietorii, o pasãre strigã la o altã pasãre carenu îndrãznea sã se apropie: „Nu te teme, sperietoareaaceasta e un semn cã aici este ceva de mâncare!” Aceastãtendinþã perversã din om, de a vedea în restricþii o spe-rietoare care te invitã sã faci ceea ce þi se interzice, estescoasã în evidenþã în prima paginã a Sfintei Scripturi.Diavolul o face pe Eva sã vadã roadele din pomul opritmai atrãgãtoare ºi mai plãcute la gust ca celelalte. Nupentru cã ar fi fost într-adevãr mai dulci, mai plãcute lagust, dar pãreau astfel pentru cã erau interzise.

În al doilea rând, lupta împotriva poftelor înseamnãsuferinþã, renunþare. Dar nu aici trebuie sã ne oprim,nu aceasta o urmãrim, fiindcã am cãdea în masochism,ci urmãrim bucuria spiritualã, mulþumirea, libertateainterioarã la care se ajunge prin ea. Cãci cine se lasã stã-pânit de poftele cãrnii alege sclavia, tristeþea, neliniºteaºi nefericirea supremã. E o libertate ºi o bucurie pe carenu o simþi imediat, dar la care ajungi dupã ani îndelun-gaþi de exerciþii anevoioase. De izvorul bucuriei adevã-rate se dã dupã multe încercãri, ca în cazul cãutãtorilorde petrol: pentru a da de un izvor de petrol, se sapã înmedie 247 de puþuri.

Lumea în care s-a nãscut creºtinismul era sclavã apoftelor, a plãcerilor pãcãtoase. Cristos îi cere uceniculuio rupturã definitivã cu mentalitatea dominantã. De undeîndemnul apostolului Pavel: „Nu vã conformaþi lumiiacesteia, ci schimbaþi-vã prin înnoirea minþii...” (Rom12,2). Sã nu ne facem iluzii cã s-a schimbat ceva în lume.Mentalitatea dominantã a rãmas aceeaºi. Cuvântul „re-nunþare” nu spune nimic lumii ºi ar fi tragic sã nu maispunã nimic nici celor chemaþi la preoþie. Scriitorul fran-cez Amédée Guiard povesteºte cã, în timpul rãzboiului,s-a dat ca parolã unui regiment cuvântul „renunþare”:abnégation în francezã. Dar soldaþii nu erau capabili sã-l


pronunþe. Nu-l auziserã niciodatã ºi nu-i cunoºteau sen-sul. Unii credeau cã e numele unui oraº, alþii îºi dãdeaucu pãrerea cã e numele unui general englez, alþii mergeaucu mintea la muncile agricole: abnégation – irrigation.

În sfârºit, stãpânirea de sine, înfrânarea poftelor, nuînseamnã suprimarea tuturor bucuriilor ºi plãcerilorvieþii, ci doar a acelor plãceri ce se nasc din concupiscenþã,ºi care, o datã acceptate, devin pãcate. Într-un tratat depsihologie se poate citi aceastã scrisoare pe care un bã-trân de 85 de ani, cu puþin timp înainte de a muri, otrimite nepoþilor sãi. Scrie bãtrânul:

Dacã ar fi sã-mi trãiesc din nou viaþa, aº încerca sã fac cevamai multe greºeli. Nu aº cãuta sã mai fiu atât de perfect.M-aº odihni mai mult. Aº încerca sã fiu mai flexibil. Nu aºmai lua în serios atâtea lucruri. Aº face câteva nebuniiîn plus, nu aº mai fi atât de suspicios, atât de e echilibrat.Aº profita de ocazii, aº face mai multe experienþe, m-aºcãþãra pe mai mulþi munþi, aº face baie în mai multe râuri,aº contempla mai multe apusuri de soare, aº cumpãra maimultã îngheþatã ºi aº mânca mai puþinã fasole. Aº avea maimulte ocupaþii reale decât imaginare. Gândiþi-vã: eu am fostunul dintre aceia care trãiesc cu o metodã ºi o igienã abso-lutã, ceas de ceas, zi de zi. Unul dintre aceia care nu pleacãnicãieri fãrã a lua cu el un termometru, o flanelã de lânã,o trusã de prim ajutor ºi o hainã de ploaie. În viaþa pe careaº începe-o din nou aº pleca mai lejer la drum. Aº face maimulte plimbãri ºi m-aº juca mai mult cu copiii. Din pãcate,nu va fi aºa.

Nu trebuie luate ad litteram aceste cuvinte, ci ideea pecare am amintit-o. Nu putem trãi tot timpul cu frâna trasã.Viaþa spiritualã nu înseamnã excluderea bucuriilor legi-time. Sfântul Ignaþiu de Loyola, tratând în Constitu-þiile ordinului sãu despre austeritatea în viaþa spiritualã,formuleazã astfel regula echilibrului ºi a prudenþei:

RODUL DUHULUI: ÎNFRÂNAREA POFTELOR 611

Trebuie sã fim atenþi la lipsa de mãsurã în aceste lucruri(adicã pocãinþe corporale, austeritãþi, vegheri în rugãciuneetc.) Sã nu slãbeascã forþele fizice încât acestea sã nu maifie suficiente pentru a acorda ajutor spiritual aproapelui;dar nici contrariul, sã se acorde atâta relaxare încât sufletulsã se rãceascã ºi sã se aprindã patimile josnice omeneºti.

Reþinem, în încheiere, îndemnul sfântului Pavel: „Vãîndemn deci, fraþilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu,sã vã oferiþi trupurile voastre ca jertfã vie, sfântã ºi plã-cutã lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual”(Rom 12,1).


AL IV-LEA MISTER

ÎÎNNÃÃLLÞÞAARREEAA MMAARRIIEEII CCUU TTRRUUPPUULLªªII SSUUFFLLEETTUULL LLAA CCEERR

UUnnddee eessttee,, mmooaarrttee,, vviiccttoorriiaa ttaa??

Mama lui Isus, dupã cum în ceruri, glorificatã deja cu trupulºi cu sufletul, este chipul ºi pârga Bisericii care va ajungela plinãtate în veacul ce va sã vinã, tot astfel, aici, pe pãmânt,strãluceºte ca un semn de speranþã sigurã ºi de mân-gâiere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu, pânãcând va veni ziua Domnului (cf. 2Pt 3,10) [LG 68].

Înainte de a se pune întrebarea : cum a trecut Mariadin aceastã viaþã? – nu e lipsit de interes sã ne punem în-trebarea: unde ºi-a sfârºit Maria viaþa? Evangheliºtii nune-o spun. Aºa cum, în timpul vieþii Fiului sãu, Maria avoit sa rãmânã ascunsã în umbrã (evangheliºtii o amintescîn treacãt de câteva ori), la fel a voit sã pãstreze aceeaºidiscreþie ºi dupã înãlþarea Fiului ei la cer. A voit ca uniculcentru de interes spre care sã se îndrepte privirile tuturoroamenilor sã fie Isus.

Se ºtie precis cã apostolul Ioan a trãit ºi a murit la Efes.Scriitori bisericeºti care au scris la puþini ani dupã moar-tea lui Ioan, precum Policarp, ce i-a fost ucenic, Irineu,Origene ºi, mai ales, descoperirea mormântului sãu acumcâteva decenii în urmã, la Efes, nu mai lasã loc nici uneiîndoieli. În anul 41, regele Irod Agripa, nepotul celui caremasacrase pruncii nevinovaþi ºi fiul celui care îi tãiasecapul lui Ioan Botezãtorul, urcã pe tron. Îi taie capul luiIacob, fratele lui Ioan, ºi îl întemniþeazã pe Petru. Atunci

pãrãseºte Ioan Ierusalimul ºi se îndreaptã cãtre Efes.Având în vedere cã Isus i-o încredinþase în ultimele clipepe Calvar pe mama sa, Ioan nu poate nesocoti ultimavoinþã a lui Isus: Ioan o ia cu sine la Efes pe Maria careatunci trebuie sã fi avut vârsta de 60 de ani.

Sfântul Pavel care cunoºtea comunitatea din Efes evan-ghelizatã de Ioan ºi ºtia cã Maria se aflã la el, la Ioan, pãs-treazã, ca ºi ceilalþi apostoli, tãcerea cea mai respectuoasãasupra persoanei sfintei Fecioare. Avea toate motivele.Efesenii ar fi putut-o confunda foarte uºor pe Maria cuzeiþa Artemisa care îºi avea templul – una dintre celeºapte minuni ale lumii – tocmai la Efes. Pericolul era real.Însuºi Pavel, nu prea departe de Efes, la Iconium (Konyade azi, în Anatolia, în Turcia), nu fusese luat drept Ju-piter? (Cf. Fap 14, 11). Împotriva ºederii sfintei Fecioarela Efes este un text al sfântului Epifanie din secolul alIV-lea, în care gãsim scris: „Deºi s-a afirmat cã Ioan amers pentru un timp în Asia, nu se spune nicãieri cã ela luat-o pe sfânta Fecioarã, ca însoþitoare la drum. Înaceastã privinþã Sfânta Scripturã pãstreazã tãcere to-talã”. Ce era? Lucrarea sa, Panarion, în care gãsim acestcitat, e scrisã cu intenþia de a-i combate pe agapeþi, peacei cãlugãri dezordonaþi care trãiau în case cu cãlugãriþe,aducând ca pretext exemplul lui Ioan ºi al Mariei din Efes.Obiceiul, condamnant de Conciliul din Ancira (314) ºi desfântul Ieronim (347-407), se rãspândea. Sfântul Epi-fanie, vajnic apãrãtor al moralei, le aruncã în faþã: „Mariaa rãmas întotdeauna la Ierusalim. Eu am vãzut mor-mântul ei în cutare loc. Ea nu a trãit niciodatã cu Ioanla Efes”. Din punct de vedere istoric, argumentul sfân-tului Epifanie nu are nici o valoare. Cã nu este scris înSfânta Scripturã! Nici despre sfântul Petru nu este scrisîn Sfânta Scripturã cã a trãit ºi a murit la Roma, ºi to-tuºi, e sigur cã a trãit ºi a murit la Roma.


E adevãrat cã, la Ierusalim, în Valea Cedronului, lapoalele Muntelui Mãslinilor, la o aruncãturã de piatrãde Grãdina Ghetsemani, e o criptã adâncã numitã mor-mântul Mariei. E o tradiþie care spune cã sfânta Fecioarãºi-a sfârºit viaþa aici, la Ierusalim. Dar aceastã tradiþieapare abia în secolul al VII-lea. Sfântul Ieronim, con-temporan cu sfântul Epifanie, duhovnic la vreo douãmãnãstiri ce funcþionau pe Muntele Mãslinilor, nu po-meneºte de vreun mormânt al Maicii Domnului în valeaCedronului.

Dar dovada cea mai grãitoare a ºederii Maicii Dom-nului ºi a trecerii ei din viaþã la Efes poate fi vãzutã ºi azi.E prima bisericã din lume închinatã sfintei Fecioare, încare s-a þinut celebrul Conciliu Ecumenic din Efes (431),la care a fost condamnat Nestorie. Se ºtie cã primelebiserici au fost înãlþate numai pe locurile unde au trãitºi au murit, eventual martirizaþi, cei în onoarea cãroras-au ridicat aceste biserici. Papa Paul al VI-lea, la 26 iulie1967, ºi papa Ioan Paul al II-lea, la 30 noiembrie 1979, înpelerinaj la Efes, au venit sã se roage la aceastã bisericã.În schimb, deºi au fost ºi la Ierusalim, ei n-au intrat înmormântul Maicii Domnului din Valea Cedronului.

Cum s-a petrecut trecerea sfintei Fecioare din aceastãviaþã? Sfânta Scripturã nu ne satisface nici aceastã cu-riozitate. Drept care vin cãrþile apocrife ca sã umple acestgol, în special cartea cunoscutã sub numele de TransitusMariae („Trecerea din viaþã a Mariei”). Cunoaºtem po-vestirea. Pe când Maria se afla pe una din culmile Mun-telui Mãslinilor, cunoscutã ºi astãzi cu numele de ViriGalilei, un înger coboarã ºi îi înmâneazã o ramurã depalmier, anunþându-i moartea apropiatã. Maria se tul-burã. Moare la orele nouã dimineaþa. Sosesc apostoliicare o asistã în ultimele clipe. Se îngrijesc de înmormân-tare. Evreii le fac necazuri pe când cortegiul se îndreaptã

UNDE ESTE, MOARTE, VICTORIA TA? 615

spre locul înmormântãrii. Toma, ca de obicei, e în întâr-ziere. ªi dupã dojana lui Isus, el rãmâne cu complexe deîndoialã. Se deschide mormântul ca sã o mai vadã odatã ºi el pe Maica Domnului. Dar trupul nu mai e acolo.În schimb, sunt cântece de îngeri ºi un parfum de floriameþitor. De reþinut ramura de palmier când i se vesteºteFecioarei moartea. Ramura de palmier era simbolul vieþiinemuritoare. Obiceiul de a purta ramuri de palmier laînmormântare þinea de simbolismul iudeo-creºtin; ex-primã victoria vieþii asupra morþii. Pe toate mormintelemusulmanilor din valea Cedronului, în apropierea mor-mântului Fecioarei, sunt înfipte ramuri de palmier cuacelaºi simbolism. Lãsând la o parte fanteziile apocri-felor, scutirea trupului Mariei de putrezire, înãlþarea luila cer împreunã cu sufletul, este un adevãr de credinþãdefinit în mod solemn de Pius al XII-lea prin constituþiaapostolicã Munificentissimus Deus, la 1 noiembrie 1950.Printre textele biblice folosite de sfinþii pãrinþi ºi descriitorii bisericeºti, care trateazã despre acest adevãr decredinþã, este ºi psalmul 132: „Ridicã-te, Doamne, ºivino în locul tãu de odihnã, tu ºi chivotul puterii tale” (Ps132,8). Noteazã Pius al XII-lea în documentul sãu: sfinþiiPãrinþi, teologii ºi oratorii sacri „vãd în chivotul legã-mântului, fãcut din lemn care nu putrezeºte ºi aºezatîn templul Domnului, o imagine a trupului preacuratal Fecioarei Maria, scutit de putrezirea mormântului ºiînãlþat la o glorie atât de mare în cer”.

Dumnezeu nu putea îngãdui ca acel trup, care fusesechivotul, arca vie a Fiului lui Dumnezeu, sã putrezeascã.Dupã cum ºtim, arca alianþei era un obiect de lemn, untemplu în miniaturã pãstrat în templul lui Solomon. Înel se pãstrau cele douã table ale legii, pe care Moise le pri-mise pe Muntele Sinai, când s-a încheiat alianþa. Arca erasimbolul privilegiat al prezenþei lui Dumnezeu – shekinâh.


Sfânta Scripturã ne spune cã Nabucodonosor, regele Ba-bilonului, când a atacat Ierusalimul, în 597 î.C., „a luatde acolo toate vistieriile casei Domnului ºi vistieriilepalatului regelui ºi a sfãrâmat toate obiectele de aur pecare le fãcuse Solomon, regele lui Israel, în templul Dom-nului, cum îi spusese Domnul” (2Reg 24,13). Apoi, Na-bucodonosor a cucerit definitiv Ierusalimul, în 587 î.C.,a dat foc templului, jefuind toate obiectele preþioase des-tinate cultului (cf. 2Reg 25,9-17). Cartea a doua a Maca-beilor redã o tradiþie strãveche care spune cã profetulIeremia, din porunca lui Dumnezeu, a luat arca, a dus-ola Muntele Nebo, a ascuns-o într-o peºterã ºi a astupatintrarea.

Locul acela va rãmâne necunoscut pânã când Dumnezeuva aduna obºtea poporului ºi se va arãta îndurãtor. AtunciDomnul va arãta toate acestea ºi se va arãta slava Dom-nului ºi norul, precum s-a arãtat ºi lui Moise ºi precum cuslavã s-a arãtat când s-a rugat Solomon ca sã sfinþeascãtemplul (2Mac 2,4-8).

În Apocalipsa lui Baruh, o carte apocrifã din secolul Id.C., citim cã Dumnezeu a trimis un înger care a luat arcaºi a ascuns-o într-un loc necunoscut, îngropând-o în pã-mânt mai înainte ca babilonienii sã distrugã templul.

Rabinii, ne informeazã Talmudul, susþineau cã arcaalianþei a dispãrut, dar cã va apãrea din nou la sfârºitulveacurilor. La aceste tradiþii se face aluzie în Apocalipsasfântului Ioan: „Atunci s-a deschis templul lui Dum-nezeu care este în cer ºi a fost vãzut chivotul alianþeilui în templul sãu” (Ap 11,19). Chivotul nu putea pu-trezi, nu putea pieri, dupã cum Legea Domnului pe careo adãpostea ºi legãmântul nu puteau pieri. Sã admirãmînþelepciunea lui Dumnezeu care ne-a pregãtit pentrua înþelege acest unic privilegiu al Mariei! Trupul ei nu

UNDE ESTE, MOARTE, VICTORIA TA? 617

putea putrezi, întrucât a fost chivotul viu al marelui ºiveºnicului legãmânt dintre Dumnezeu ºi oameni.

Reþinem o învãþãturã pe care o desprindem din în-vierea ºi glorificarea Mariei, în care vedem prefiguratãpropria noastrã înviere ºi glorificare. Învierea nu esteun fenomen pur biologic în care intrã în joc doar legilechimico-biologice. Ea îºi are rãdãcina într-o alegere deordin moral ºi este, în primul rând, o urmare a primiriicuvântului prin credinþã ºi o rãsplatã a ascultãrii. Aºaa fost cu învierea lui Isus. S-a umilit, fãcându-se ascultãtorpânã la moarte, de aceea, Dumnezeu l-a înãlþat (cf. Fil 2,7-9). Aºa a fost ºi cu Maria. „Fericit sânul care te-a purtatºi pieptul la care ai supt!” (Lc 11,27), strigã o femeie dinmulþime. „Mai degrabã, fericiþi sunt aceia care ascultãcuvântul lui Dumnezeu ºi-l pãstreazã!” (Lc 11,28). TrupulMariei a fost glorificat, în primul rând, pentru cã ea aprimit cuvântul lui Dumnezeu. Ea l-a primit pe Isus, cumspune sfântul Augustin, mai întâi în inima ei ºi apoi însânul ei. Aºa va fi ºi cu noi.

Adevãr, adevãr vã spun cã cine ascultã cuvântul meu ºicrede în cel care m-a trimis are viaþa veºnicã ºi nu ajungela judecatã, ci a trecut de la moarte la viaþã. Adevãr, adevãrvã spun cã vine ceasul – ºi chiar acum este – când morþiivor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care îl vor auzivor trãi (In 5,24-25).

„Pentru cã aceasta este voinþa Tatãlui meu: oricine îlvede pe Fiul ºi crede în el sã aibã viaþa veºnicã. Iar eu îlvoi învia în ziua de pe urmã” (In 6,40).


„„DDuuººmmããnniiee vvooii ppuunnee îînnttrree ttiinnee ººii ffeemmeeiiee””

Vino, nu te teme, fiindcã te aºteptã oºtirea cereascã spre ate introduce în bucuria paradisului. În timp ce Isus spuneaacestea, Maria se ridicã de la pãmânt, se întinse pe pat ºi îºidãdu sufletul, mulþumindu-i lui Dumnezeu. Apostolii îi vã-zurã sufletul atât de curat, încât nu poate limba vreunui omsã-l descrie cum se cuvine... Trupul ei sfânt radia de atâtastrãlucire, încât era cu neputinþã sã-i priveºti frumuseþeadin cauza luminii prea mari care îþi lua ochii. Era ca floareacrinului care rãspândeºte un parfum nespus de plãcut.

Aºa descrie cartea apocrifã Transitus Mariae trecereaMaicii Domnului din aceastã viaþã. Nu ºtim cum a muritMaria, dacã de moarte poate fi vorba. Limbajul creºtin,când este vorba de sfânta Fecioarã, nu cunoaºte cuvântul„moarte”, ci cuvântul „adormire”. A fost ca un somnscurt, cãci, explicã sfântul Ioan Damascenul: „Trupul einu s-a descompus, ci a fost transformat într-un chivotmai nobil ºi mai dumnezeiesc, care nu a pierit o datã cumoartea, ci va dãinui în veºnicie”.

Modul în care Maria ºi-a terminat viaþa pãmânteascãne duce cu mintea la cuvintele pe care sfântul Pavel lescria corintenilor:

Moartea a fost înghiþitã de victorie. Unde este, moarte,victoria ta? Unde este, moarte, ghimpele tãu? Ghimpelemorþii este pãcatul, iar puterea pãcatului este Legea. Însã,mulþumire fie lui Dumnezeu care ne dã victoria prin Domnulnostru Isus Cristos (1Cor 15,54-57).

Biruinþa Mariei asupra morþii este doar un aspect albiruinþei globale ºi totale asupra Satanei, autorul pãca-tului ºi al morþii. Sfânta Scripturã începe cu promisiunea

acestei biruinþe din Cartea Genezei ºi se încheie cu rea-lizarea acestei biruinþe descrisã de Apocalipsa sfântuluiIoan: „Duºmãnie voi pune între tine ºi femeie, între sã-mânþa ta ºi sãmânþa ei. Aceasta îþi va zdrobi capul ºitu îi vei cãuta cãlcâiul” (Gen 3,15). Aceasta este supremaumilire a celui care a pãcãtuit prin orgoliu. Mãcar de-arfi fost învins de un bãrbat! Dar tocmai o femeie, o repre-zentantã a sexului slab sã-l umileascã! Sã-l învingã ofãpturã de carne, pe el, spirit pur! De aici ura înverºu-natã a Satanei împotriva Mariei.

Apostolul Ioan, în vedenia sa din Insula Patmos, ovede pe Maria, femeia victorioasã, zdrobind balaurul in-fernal. Sã ascultãm cu atenþie textul din Apocalipsa sfân-tului Ioan, pentru a-l putea apoi analiza.

ªi s-a arãtat în cer un semn mare: o Femeie îmbrãcatã însoare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroanãde douãsprezece stele. Ea era însãrcinatã; striga în chinu-rile naºterii, frãmântându-se sã nascã. Apoi a apãrut unalt semn pe cer: iatã, un balaur de foc, mare, având ºaptecapete ºi zece coarne, iar pe capete ºapte cununi împãrã-teºti. Coada lui târa a treia parte din stelele cerului ºi le-aaruncat pe pãmânt. Balaurul stãtea înaintea Femeii caretrebuia sã nascã pentru a înghiþi copilul când va fi nãscut.Ea a nãscut un copil de parte bãrbãteascã ce va pãstori toatenaþiunile cu un toiag de fier; copilul ei a fost rãpit la Dum-nezeu ºi la tronul sãu, iar Femeia a fugit în pustiu, acolounde i-a fost pregãtit un loc de Dumnezeu ca sã fie hrãnitãacolo timp de o mie douã sute ºaizeci de zile. ªi s-a fãcut unrãzboi în cer...Când a vãzut balaurul cã a fost aruncat pe pãmânt, a în-ceput s-o persecute pe Femeia care nãscuse copilul de partebãrbãteascã. Dar i s-au dat Femeii cele douã aripi ale vul-turului celui mare ca sã zboare în pustiu spre locul ei,unde este hrãnitã pentru un timp, pentru timpuri ºi pentrujumãtate de timp, departe de faþa ºarpelui. Atunci ºarpele


a aruncat din gura lui dupã Femeie apã ca un fluviu, ca s-oia fluviul. Dar pãmântul i-a venit în ajutor Femeii ºi pã-mântul ºi-a deschis gura ºi a înghiþit fluviul pe care îl arun-case dragonul din gura lui. Balaurul s-a înfuriat pe Femeieºi a plecat sã facã rãzboi cu urmaºii descendenþei ei, aceiacare þin poruncile lui Dumnezeu ºi au mãrturia lui Isus (Ap12,1-7.13-17).

Din descrierea sfântului Ioan aflãm cine sunt prota-goniºtii acestei lupte grandioase. Mai întâi este balaurul,„ºarpele cel de la început, care se cheamã Diavolul ºi Sa-tana, cel care înºealã toatã omenirea” (Ap 12,9).

E apoi copilul femeii, Cristos, prevestit deja de psalmistcã va cârmui neamurile cu un toiag de fier (cf. Ps 12,4).

Este, în continuare, personajul principal: femeia, evi-dent, Maria. Ea naºte un copil de parte bãrbãteascã. Nue vorba de naºterea lui Isus la Betleem. Nu e vorba de onaºtere biologicã, ci de o naºtere metaforicã. E vorba denaºterea ºi de durerile de pe Calvar. Maria îl vede atuncipe Isus nãscându-se ca mântuitor al omenirii. Atunci,pe Calvar, dupã moartea-naºtere, copilul a fost rãpit laDumnezeu ºi la scaunul lui de domnie. În acel momentse realiza profeþia din Genezã: femeia ºi sãmânþa ei,adicã Fiul ei, au zdrobit capul ºarpelui. Atunci s-a în-fãptuit victoria supremã asupra Satanei, autorul pãca-tului ºi al morþii. La acest moment de pe Calvar se re-ferea Isus când spunea: „...stãpânitorul acestei lumi afost judecat” (In 16,11). „Acum are loc judecata acesteilumi; acum stãpânitorul acestei lumi va fi aruncat afarã”(In 12,31).

Conciliul ne învaþã cã Maria a fost asociatã la aceastãvictorie asupra Satanei, a pãcatului ºi a morþii de peCalvar: „Zãmislindu-l pe Cristos, nãscându-l, hrãnindu-l,înfãþiºându-l Tatãlui în templu, suferind împreunã cuFiul sãu rãstignit pe cruce, ea a cooperat în mod deosebit

„DUªMÃNIE VOI PUNE ÎNTRE TINE ªI FEMEIE” 621

la opera Mântuitorului”. La picioarele crucii, „...a statneclintitã (cf. In 19,25), a suferit adânc cu Fiul ei unul-nãscut ºi s-a unit cu suflet de mamã la jertfa lui, con-simþind cu bucurie la sacrificarea victimei nãscute dinea” (cf. LG 58; 61).

Ascultând descrierea de la început din Transitus Ma-riae, ne dãm seama cã Maria nu a murit. A adormit. Nua murit atunci, însã a murit pe Calvar. Ar fi fost nedreptsã moarã de douã ori. „S-a unit cu suflet de mamã lajertfa lui”, spune documentul Conciliului. O mamã careasistã la moartea copilului ei suferã în inima ei mai multdecât suferã copilul care moare. Când mamele îºi în-groapã copiii, la coborârea sicriului în mormânt, spunbocind aceste cuvinte: „Ieºi afarã ºi lasã-mã pe mine sãintru în locul tãu!” Apocalipsa sfântului Ioan o descrieexact pe Maria suferind ºi plângând pe Calvar: „Ea eraînsãrcinatã; striga în chinurile naºterii, frãmântându-sesã nascã” (Ap 12,2).

Într-o zi de aprilie a anului 1869, scriitorul rus FeodorMihailovici Dostoievski vizita împreunã cu soþia sa mu-zeul de picturã din Basel. Scriitorul rãmâne magnetizatîn faþa tabloului intitulat Cristos în mormânt al lui Hol-bein. Nu-ºi mai poate desprinde privirea de la chipulacelui mort aºezat în sicriu. Va spune mai târziu:

E cadavrul unui om cu carnea ruptã de lovituri, slãbit,umflat, cu vânãtãi îngrozitoare, tumefiate; pupilele defor-mate, ochii mari , deschiºi, dilataþi, strãlucesc de o luminãsticloasã. Un asemenea tablou te poate face sã-þi pierzi cre-dinþa... Dacã viitorii lui apostoli ºi femeile care îl urmauºi care au stat la picioarele crucii i-au vãzut cadavrul înacest fel, cum au putut crede cã acel cadavru a înviat? Dacãînsuºi Învãþãtorul ºi-ar fi putut vedea chipul sãu mort înajunul rãstignirii, ar mai fi avut oare curajul sã urce pecruce?


Întors la hotel dupã vizita de la muzeu, Dostoievskiface o crizã de epilepsie cum n-a mai cunoscut în viaþasa. Toatã viaþa a rãmas obsedat de chipul mort al luiIsus. Dacã o asemenea impresie a putut face chipul luiCristos mort, pictat pe o pânzã, ce va fi simþit Maria îninima ei de mamã la vederea chipului real al Fiului eimort? Asociatã la moartea Fiului ei, ea este asociatã, toto-datã, la triumful Fiului ei asupra morþii.

Sã revenim la textul din Apocalipsa sfântului Ioan.Balaurul e învins. Femeia este salvatã de furia lui. Pã-mântul se deschide ºi înghite râul vãrsat de balaur casã o înece. Fuge în pustiu, unde e în siguranþã. ÎnsuºiDumnezeu se îngrijeºte sã o hrãneascã. Dar balaurul,Satana, nu se resemneazã. Dacã nu poate sã-i facã niciun rãu femeii care a nãscut, atunci încearcã sã-ºi re-verse ura, sã se rãzbune, sã facã rãzboi cu rãmãºiþa se-minþiei ei, cu cei care pãzesc poruncile lui Dumnezeu ºiþin mãrturia lui Isus Cristos. Cu alte cuvinte, Diavolulcontinuã sã facã rãzboi împotriva noastrã.

Ne trãim, aºadar, viaþa pe picior de rãzboi. ApostolulPavel ne îndeamnã sã luãm armele credinþei ca sã putemface faþã atacurilor Celui Rãu. În acest rãzboi, Maria luptãalãturi de noi. Rozariul este arma puternicã cu care, ase-menea ei, putem ieºi învingãtori împotriva Diavolului,a pãcatului ºi a morþii.

Aº aduce în încheiere exemplul unui mare creºtin dinzilele noastre. E vorba despre regele Bauduin al Belgiei,mort cu câþiva ani în urmã. Regele nu pierdea nici o oca-zie sã recite un Rozariu împreunã cu colaboratorii sãicei mai intimi, mai ales în timpul cãlãtoriilor. Ca unulcare fãcea parte din rãmãºiþele seminþiei Mariei, pãzeaporuncile lui Dumnezeu. În ziua în care Parlamentul avotat avortul în Belgia, regele a renunþat la coroanã ºi latron. De aceea, i s-a reproºat cã este „prea moral”. În

„DUªMÃNIE VOI PUNE ÎNTRE TINE ªI FEMEIE” 623

discursul de înmormântare cardinalul Daneels comenta:„Dacã a fi prea moral înseamnã a apãra marile valorioccidentale ºi chiar universale... atunci noi cu toþii tre-buie sã fim, dupã exemplul sãu, prea morali”. Fiindcãcu Rozariul a învins pãcatul, cu el a învins totodatã ºimoartea. Toatã viaþa a dorit sã moarã „ca Isus pe cruce”.Spunea: „Nu mi-e fricã de moarte, fiindcã la moartesuntem primiþi în braþele lui Dumnezeu”. A fost dorinþalui clarã ca înmormântarea sa sã fie un moment de sãr-bãtoare, nu de doliu. De aceea, la înmormântare, reginaFabiola, soþia lui, s-a îmbrãcat în rochie albã. Era normal:trãise viaþa de cãsãtorie în castitate desãvârºitã.

Maria, ca o mamã bunã ce este, nu-i poate pãrãsi înviaþã ºi, mai ales, la moarte pe cei care i-au cerut zilnicde 50 de ori, recitând Rozariul: „Sfântã Marie, Maica luiDumnezeu, roagã-te pentru noi, pãcãtoºii, acum ºi înceasul morþii noastre”.


CCrrããiiaassãã ppeessttee-aa iiaadduulluuii vvââllttooaarree

Este frumoasã ºi interesantã povestea din Mãrturi-sirea pelerinului rus.

Pelerinul rus, ajuns la un han, îl roagã pe cârciumar sã-idea un ac cu aþã. Se dã aproape de lampã ºi îºi însãilezãmãtãniile deºirate. Doi oameni, unul bãtrân, altul de vârstãmijlocie, stau la o masã ºi beau ceai. Cel mai tânãr – era no-tarul satului – îi spune:– Se vede treaba cã atât de mult te-ai rugat cã þi s-au ruptmãtãniile.– Nu le-am rupt eu, ci un lup.– Cum aºa, un lup? ªi lupii se roagã?Explicã pelerinul:– Pe când treceam seara printr-o pãdure ºi mã îndreptamspre un sat unde trebuia sã rãmân peste noapte, am fostatacat de un lup. Cum nu aveam în mânã altceva decât mã-tãniile, am lovit fiara cu ele. Mãtãniile i s-au înfãºurat înjurul gâtului, lupul mi le-a smuls din mâini ºi a sãrit înlãturi, dar imediat s-a încurcat într-un mãrãciniº, din carenu se mai putea desface, fiindcã mãtãniile îl strângeaude gât. Mi-am fãcut semnul crucii ºi m-am îndreptat sprelup ca sã-l scap, mai ales cã mã temeam ca nu cumva sã sedesfacã singur ºi sã fugã cu mãtãniile. ªi, într-adevãr, în-datã ce am pus mâna pe ele, lupul le-a rupt ºi a luat-o la fugã.

Rozariul e arma cea mai simplã, dar, totodatã, cea maiputernicã pentru a pune pe fugã fiara, pe Diavol. Ni-lputem imagina imobilizat, încurcat cu coarnele în mã-tãnii.

O privim ºi în aceastã meditaþie pe Maria ca biruitoarea Satanei, autorul pãcatului ºi al morþii. Maria e chivotulviu al lui Dumnezeu, locuinþa vie a lui Dumnezeu ºi locul

de întâlnire a lui Dumnezeu cu poporul sãu. Destinulei de chivot al noului legãmânt a fost prevestit de chi-votul legãmântului din Vechiul Testament. Ne amintimcum arãta chivotul, simbolul Mariei din Vechiul Testa-ment. Era fãcut din lemn rezistent de salcâm, poleit cuaur pe dinãuntru ºi pe dinafarã. Avea patru verigi de aurprin care erau trecute barele de salcâm aurite cu careera purtat. Capacul ºi cei doi heruvimi de deasupra eraudin aur curat. Chivotul care însoþea poporul lui Dum-nezeu în peregrinãrile sale e numit în Sfânta Scripturã„chivotul puterii lui Dumnezeu” (2Cr 6,14). Ori de câteori Israelul pornea la drum, se ridica chivotul ºi porneaînainte. De fiecare datã, Moise se ruga: „Ridicã-te, Doam-ne, ca sã se împrãºtie vrãjmaºii tãi ºi sã fugã dinainteafeþei tale cei ce te urãsc” (Num 10, 35).

La trecerea Iordanului, când evreii au intrat în þarafãgãduitã, chivotul a fãcut minuni asemãnãtoare cu celesãvârºite la trecerea Mãrii Roºii. Era în perioada sece-riºului, apele Iordanului erau umflate. Iosua porunceºte:„Chivotul legãmântului Domnului întregului pãmântva trece înaintea voastrã în Iordan” (Ios 3,11). „Cândveþi vedea chivotul legãmântului... sã porniþi dupã el...El vã va arãta drumul pe care trebuie sã-l urmaþi, cãcin-aþi mai trecut pe drumul acesta” (Ios 3,3-4). Leviþii intrãîn apã cu preþioasa povarã pe umeri. Apele se despicã, seformeazã douã baraje, de o parte ºi de alta, ºi poporultrece pe celãlalt þãrm prin albia uscatã. Dupã ce trecetot poporul, chivotul îºi reia locul în fruntea convoiului.Dupã mulþi ani de pribegie, de rãtãcire, de viaþã nomadã,evreii devin sedentari. Se stabilesc în þara în care curgelapte ºi miere.

Cât despre chivot, el este depus la sanctuarul din ªilo.Filistenii, într-o luptã, îl captureazã ºi îl pun în templullui Dagon. Dar idolul e rãsturnat de pe soclu ºi se preface


în þãndãri. Cetãþile filistene pe unde a poposit chivotul,Aºdod, Gat, toate au fost pustiite de ciumã. Recuperatde evrei, în cele din urmã, chivotul îºi gãseºte locul înmãreþul templu al lui Solomon. Cu aceastã ocazie, îm-pãratul exclamã: „Acum, Doamne, Dumnezeul nostru,scoalã-te, vino la locul tãu de odihnã, tu ºi chivotul mã-reþiei tale” (2Cr 6,41).

În istoria chivotului din Vechiul Testament citim înfiligran istoria chivotului Noului Testament, istoria Ma-riei. Ca ºi arca vechii alianþe, arca noii alianþe a strãbãtutun lung pelerinaj pe acest pãmânt. Iat-o la Betleem, înEgipt, la Nazaret, la Ierusalim, mai târziu la Efes, în casalui Ioan. Ca ºi arca ce fusese capturatã de filisteni, Maria,în Vinerea Mare, a cunoscut asaltul principelui întune-ricului. Dar în dimineaþa Paºtelui, moartea era învinsã,ºi Diavolul, ca odinioarã Dagon, era fãcut bucãþi, e lapãmânt.

Maria a cunoscut ºi ea ca ºi arca pe vremea lui Iosua,o trecere a Iordanului. Dupã anii de peregrinare ºi deaºteptare pe pãmânt, soseºte momentul sã intre în þaraîn care curge lapte ºi miere, în paradis. Ea traverseazãIordanul morþii, creând un culoar de trecere. Noua arcãa alianþei îl traverseazã în fruntea noului popor al luiDumnezeu. Trupul ei nu cunoaºte nici viermii distrugã-tori, nici putrezirea, nici prefacerea în cenuºã. Moartea eia fost, cum spune episcopul Bossuet, „ca o adiere uºoarãcare desprinde din copac un fruct care s-a copt deja”.

În momentul trecerii ei din viaþã, se realizeazã ceeace Solomon prevestise prin gestul sãu profetic când aaºezat vechea arcã în templu, în fortãreaþa de pe colinaSionului, la Ierusalim, astfel încât Maria putea sã spunãcuvintele din Cartea lui Ben Sirah: „M-am stabilit înSion; în cetatea prea iubitã Domnul mi-a dat odihnã. ÎnIerusalim este puterea mea. M-am înrãdãcinat într-un

CRÃIASÃ PESTE-A IADULUI VÂLTOARE 627

popor slãvit, în partea Domnului, în moºtenirea sa” (Sir2,11-13).

Vãzând-o fãcându-ºi intrarea în paradis, îngerii sevor fi întrebat cu prinþesele din Cântarea Cântãrilor:„Cine este aceasta care se iveºte ca zorile, frumoasã caluna, curatã ca soarele, dar cumplitã ca niºte oºti substeagurile lor?” (Ct 6,10).

Maria rãmâne pentru Duhul întunericului, pânã lasfârºitul lumii, cumplitã ca niºte oºti sub steagurile lor.Noi avem marea ºansã de a asista în aceºti ani la unadintre marile biruinþe ale Mariei împotriva Satanei, dacãsuntem capabili sã descifrãm semnele timpului, cumspune Isus în Evanghelie. E rãsunãtoarea biruinþã asupracomunismului marxist ce pãrea instalat pentru veºnicie.Când, înainte de rãzboi, într-o celebrã enciclicã, Pius alXI-lea numea comunismul „satanic ºi intrinsec pervers”,nu fãcea literaturã. Pãrintele comunismului, Marx, foarteprobabil fãcea parte dintr-o sectã satanicã. L-aþi vãzut,cu siguranþã, pe Marx, în poze, cu barba lui stufoasã ºiîncâlcitã. Aceasta era moda adepþilor satanismului dinveacul trecut.

În acelaºi an, 1917, când sovieticii instalau comu-nismul la putere, Maria, la Fatima, prevestea deja cã vadistruge ºi aceastã operã a Satanei: „În cele din urmãinima mea neprihãnitã va birui. Moscova se va con-verti”, adicã va renunþa la comunism. Maria a câºtigat ºiacest rãzboi, dar dupã fiecare rãzboi câºtigat, pe câmpulde luptã rãmân cadavre, morþi, rãniþi, ruine, cenuºã, pus-tiire.

Satana e nu numai mincinos ºi tatã al minciunii, dare ºi hoþ ºi tatã al hoþiei. El a jefuit omenirea de tot ceavea mai preþios: de harul, de prietenia cu Dumnezeu,de toate favorurile primite de la Dumnezeu. Analizândcomunismul, observãm cã Satana a clãdit acest sistem


pe hoþie: sã furi de la cei care au (de la capitaliºti, de laexploatatori, de la burghezi, de la Bisericã), în numeledreptãþii ºi al egalitãþii. De aici au urmat celelalte: necre-dinþa; ca sã nu te mai tragã nimeni la rãspundere pelumea cealaltã pentru hoþie, Dumnezeu trebuie sã dis-parã. Minciuna, duplicitatea; hoþul nu vrea sã aparã hoþ,ci om cinstit. Pentru aceasta, trebuie sã mintã. Dar hoþultrebuie sã-ºi astupe conºtiinþa, s-o amorþeascã. Soluþia:alcoolul.

Aºa aratã câmpul de luptã pãrãsit de comuniºti. Lasãîn urmã popoare de hoþi, popoare de necredincioºi. Unepiscop ceh atrãgea atenþia recent cã jumãtate din popu-laþia cehã se declarã fãrã religie ºi cã poporul îºi facedoar iluzia cã e creºtin. Popoare de criminali: la ora ac-tualã, popoarele din fostul lagãr comunist deþin primelelocuri din lume în privinþa avorturilor. Popoare de min-cinoºi, de ºmecheri, de corupþi, popoare alcoolizate.

Strategia pe care a construit comunismul, Satana aexperimentat-o pe un ucenic al lui Isus, al cãrui numeîl rostim cu fricã ºi cu cutremur: e Iuda apostolul, cel carel-a vândut pe Isus pe treizeci de arginþi. O evanghelieapocrifã, Evanghelia arabã, ne informeazã cã Diavolula pus stãpânire pe Iuda de mic copil. Tatãl hoþilor, Dia-volul, l-a prins în capcana hoþiei. În cei trei ani de teologiefãcuþi la ºcoala lui Isus, fura de la ajutoare. Fãcuse cefãcuse ºi pusese mâna pe punga în care binefãcãtorii pu-neau ajutoarele destinate sãracilor. Hoþia l-a dus la necre-dinþã. Dupã mãrturisirea de credinþã fãcutã de Petru,Isus spune:

„Dar sunt unii dintre voi care nu cred!” De fapt, Isus ºtiade la început cine sunt cei care nu cred ºi cine este acelacare îl va trãda... Isus le-a rãspuns: „Oare nu v-am ales eupe voi doisprezece? Dar unul dintre voi este un diavol!”

CRÃIASÃ PESTE-A IADULUI VÂLTOARE 629

De fapt, vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul,pentru cã acesta, unul din cei doisprezece, avea sã-l trã-deze (In 6,64.70-71).

Apoi au urmat minciuna, ipocrizia, duplicitatea. Sãne amintim de scena din casa lui Lazãr din Betania.Hoþul se dã drept om al caritãþii: „De ce nu s-a vândutmireasma aceasta cu trei sute de dinari ºi sã se dea sã-racilor?” (In 12,5). Explicã evanghelistul: „Dar a spusaceasta nu pentru cã îi pãsa de sãraci, ci pentru cã erahoþ: întrucât el þinea punga cu bani, fura din ce se puneaîn ea” (In 12,6). Ucenicul hoþ, Iuda, la pãcatul hoþieiadaugã ceva ºi mai grav: sacrilegiul, profanarea sacra-mentelor. La Cina cea de tainã, noteazã evanghelistul,„dupã acea îmbucãturã [Euharistia], a intrat Satanaîn el” (In 13,27). Nu ºtim dacã Iuda a fost ºi alcoolic. Întot cazul, dacã în noaptea aceea fatalã ar fi avut la el osticlã de þuicã pentru ca a-ºi amorþi conºtiinþa, poate cãnu s-ar fi spânzurat.

Pentru cine a cãzut în capcana Satanei, cât timp nua sãvârºit gestul fatal al lui Iuda, mai este o speranþã.Speranþa este Maria, „chivotul puterii lui Dumnezeu”(2Cr 6,14).


NNeepprriihhããnniittaa

Încep aceastã meditaþie cu o poezie, cu un sonet, com-pus în original în limba italianã, ºi care, tradus în româ-neºte, din pãcate, îºi pierde în mare mãsurã frumuseþea.

Eu sunt mama unui Dumnezeu care este Fiulºi sunt fiica lui, deºi sunt mama lui;el s-a nãscut din veºnicie ºi este Fiul meu,eu m-am nãscut în timp, ºi totuºi, îi sunt mamã;el este creatorul meu ºi este Fiul meu,eu sunt creatura lui ºi îi sunt mamã;printr-o minune divinã, a devenit un Dumnezeu etern Fiulmeu ºi eu i-am devenit mamã. Mama ºi Fiul au fiinþa cumvacomunã,pentru cã mama are fiinþa Fiuluidupã cum fiul are fiinþa mamei.Or, dacã mama are fiinþa Fiului,ori trebuie sã spunem cã Fiul a fost întinat,ori trebuie sã spunem cã mama nu a fost întinatã.

ªtiþi cine a compus aceastã poezie? N-o sã credeþi. Sa-tana. În anul 1823, Diavolul a pus posesie pe un copil de12 ani, analfabet, din Ariano di Puglia, provincia Avellino,Italia. Doi celebri predicatori, pãrinþii dominicani Gassitiºi Pignataro, care au þinut misiuni în acel sat, au fãcutasupra lui exorcisme. I-au poruncit Diavolului, în numelelui Dumnezeu, sã demonstreze teologic printr-un sonetcu rimã obligatorie, Neprihãnita Zãmislire a Fecioarei,chestiune foarte discutatã la vremea aceea. Copilul po-sedat a recitat poezia pe care aþi auzit-o. Dupã treizeci deani, în 1854, Pius al IX-lea promulga solemn dogma Nepri-hãnitei Zãmisliri. La puþin timp dupã promulgare, i s-aprezentat papei poezia compusã în iad în cinstea prea-sfintei Fecioare Maria, ºi Sfântul Pãrinte a rãmas surprins

vãzând câtã precizie teologicã era în aceste versuri ºi câtãteologie cunoaºte Satana.

Papa Pius al XII-lea, în constituþia apostolicã Munifi-centissimus Deus prin care a definit ca dogmã înãlþareasfintei Fecioare Maria cu trupul ºi sufletul la cer, vor-beºte despre legãtura indisolubilã dintre plinãtatea ha-rului în Maria, sau, mai exact, lipsa totalã a pãcatului înea ºi trecerea ei glorioasã din aceastã viaþã. Noteazã Piusal XII-lea:

Învãþaþii... trateazã cu un deosebit interes cuvintele: „Bu-curã-te, o, plinã de har, Domnul este cu tine!”... „Binecu-vântatã eºti tu între femei...” (cf. Lc 1,28.42), deoarece vãdîn misterul înãlþãrii cu trupul ºi sufletul la cer o desãvâr-ºire a plinãtãþii harului dãruit preafericitei Fecioare ºi obinecuvântare specialã în opoziþie cu blestemul aruncatasupra Evei.

Învãþãtura dintotdeauna a Bisericii e clarã: moarteae urmarea pãcatului. Toate limbile pãmântului, dintr-unfel de instinct, folosesc acelaºi cuvânt, „corupþie”, ºi pen-tru pãcat: corupþia moralã, om corupt, ºi pentru urmareapãcatului, care este moartea: corupþia biologicã, putre-zirea trupului.

Când vorbim despre moarte, ca urmare a pãcatului,nu ne gândim atât la aspectul biologic al morþii. Fãrãîndoialã cã, în planul de nepãtruns al lui Dumnezeu,chiar ºi fãrã cãderea lui Adam, ar fi existat pentru om,sã-i spunem, o moarte, un deces, o trecere la o formã deviaþã diferitã ºi superioarã la sfârºitul ciclului biologicnatural. Ar fi existat moartea, dar nu aceastã moarte pecare o experimentãm noi, care n-a fost în planul de laînceput al Creatorului; adicã moartea ca tragedie, ca rup-turã dureroasã, ca izolare, singurãtate, neliniºte ºi sfâ-ºiere interioarã, ca cea mai mare catastrofã; cuvântul


grec catastrofã înseamnã rãsturnare, rãvãºire. Pãcatula transformat moartea dintr-un fapt natural într-o pe-deapsã.

Cum în Maria nu a existat nici o umbrã de pãcat, cumea a fost „cea plinã de har”, ar fi fost nedrept ca Dum-nezeu sã-i aplice pedeapsa pãcatului, adicã moartea, aºacum o cunoaºtem noi cu toþii.

Biserica nu înceteazã sã contemple frumuseþea Marieiºi sã-i adreseze cele mai delicate cuvinte pe care le gã-seºte în Sfânta Scripturã, ca cele rostite de mirele dinCântarea Cântãrilor: „Cât de frumoasã eºti ºi fãrã decusur!” (Ct 4,7). Sau o comparã cu cedrul despre carevorbeºte profetul Ezechiel: „Tulpina lui se înãlþa dea-supra tuturor copacilor de pe câmp... Cedrii din grãdinalui Dumnezeu nu-l întreceau... Nici un copac din grã-dina lui Dumnezeu nu-l întrecea în frumuseþe” (Ez 31,5.8). Aceastã frumuseþe, pe care Biserica o contemplã pefaþa Mariei, izvora din interior, din sufletul ei imaculat,care n-a cunoscut vreun pãcat sau vreo patimã dezor-donatã. Cu aceastã frumuseþe desãvârºitã a plecat dinaceastã viaþã.

Aºadar, Maria a învins moartea învingând pãcatul.O lecþie simplã, dar fundamentalã pentru toþi: fiecareom îºi învinge propria moarte ºi frica de moarte în mã-sura în care învinge în viaþa sa pãcatul. A fugi de moarte,adicã a încerca sã uiþi de ea, e o falsã soluþie. Unul dintrecei mai mari filozofi contemporani, Martin Heidegger,face urmãtoarea constatare: „Omul de azi e în fugã. ªia fugi înseamnã întotdeauna a mãrturisi cã eºti con-ºtient de un pericol iminent ºi de o ameninþare”. Prinfugã poþi scãpa, poþi evada de oriunde, chiar ºi dintr-unlagãr de exterminare; de moarte nu scapã nimeni, prinfugã nu se poate evada.

NEPRIHÃNITA 633

Psihiatrii ne spun cã turismul modern – voiaje în strãi-nãtate, acest du-te-vino permanent, agitat – se naºtedintr-o fricã pe care omul o poartã în inima sa, din do-rinþa de a scãpa, de a fugi, de a uita ceea ce nu se poateuita: moartea. Principala preocupare a culturii moderneeste aceea de a ascunde imaginea morþii. Scrie antropo-logul francez Louis Vincent Thomas:

Între societatea de azi ºi intelectuali existã o înþelegeretacitã: „Contez pe tine, spun cititorii, ca tu sã-mi furnizeziinstrumentele cu care sã uit, sã maschez, sã neg moartea.Dacã nu vei împlini munca pe care þi-am dat-o, te conce-diez, adicã nu te mai citesc”.

Omul modern face tot ce poate pentru a izgoni ima-ginea morþii, pentru a izgoni gândul la moarte ºi frica demoarte. Mijloacele la care recurge sunt: distracþiile, dro-gurile, alcoolul, muzica asurzitoare. Chiar zgomotul fãrãde care nu mai poate trãi e ºi el un drog. Konrad Lorenz,laureat al premiului Nobel, specialist în comportamentulanimalelor ºi al omului, afirmã cã „aceastã nevoie gene-ralizatã de zgomot se poate explica numai prin nevoiade a sufoca ceva”, de a sufoca frica de moarte. Când sol-daþii, la rãzboi, pornesc la atac, strigã din rãsputeri: nuatât ca sã-l întimideze pe duºman, cât, mai ales, ca sã-ºiînãbuºe frica din ei. Dar iatã cã efectul e tocmai con-trariul. În loc ca imaginea morþii sã disparã, ea a devenitîn lume o obsesie patologicã generatoare de nevroze. Eo realitate pe care psihologia o ilustreazã printr-o anec-dotã. Cineva a aflat de la un prieten secretul de a fi bogat.Secretul consta în a freca una de alta douã monede deaur: dupã cinci minute, monezile se dubleazã. Cu o con-diþie: cinci minute sã nu se gândeascã deloc la un ele-fant. Lucru foarte simplu, dar imposibil de realizat. Cãci,îndatã ce începea operaþia, nedoritul animal se ºi infiltra


în imaginaþia celui ce aflase secretul îmbogãþirii. Puneþiîn locul elefantului moartea ºi gândul la moarte se trans-formã în obsesie.

Maria ne aratã singura posibilitate de a îmblânzi moar-tea: e lupta permanentã împotriva pãcatului, pentru ca,atunci când moartea va sosi, ºi va sosi cu siguranþã, cãci,cum spune Emil Cioran, „moartea este lucrul cel maisigur ºi mai solid pe care viaþa l-a inventat pânã acum”,sã ne putem prezenta senini ºi fãrã teamã în faþa luiDumnezeu.

M-a impresionat puternic ce mi-a spus odatã un medicla Paris. O constatare pe care a fãcut-o dupã ce a lucratfoarte mulþi ani în spital: preoþii ºi medicii mor cel maigreu, adicã nu pot accepta ideea morþii pentru ei. Ce în-seamnã aceasta? Noi, cei chemaþi sã-l urmãm pe Cristos,e posibil sã adoptãm mentalitatea ºi metodele lumii? Dis-tracþiile, zgomotul, muzica ce ne ameþeºte, alcoolul ºiþigãrile (fac ºi acestea parte din categoria drogurilor) ºi,mai ales, activitãþile exterioare, agitaþia, menite sã neînstrãineze de noi înºine, ºi care, în fond, înseamnã în-cercarea de a uita, de a fugi de moarte? Ne facem iluziacã schimbãm faþa pãmântului cu ce suntem ºi facem noiºi, în realitate, putem ajunge la moarte mai nepregãtiþidecât creºtinii de rând. E ceea ce observã ºi ne reproºeazãpe bunã dreptate laicii care aºteaptã mult mai mult dela noi. Iatã apelul pe care profesorul italian Enrico Medil-a fãcut preoþilor în Joia Sfântã din 1989:

Preoþilor, eu nu sunt preot ºi nu am fost niciodatã vrednicsã mã fac preot. Cum mai puteþi trãi dupã ce aþi celebratLiturghia? Zilnic îl aveþi pe Fiul lui Dumnezeu în mâinilevoastre. Zilnic aveþi o putere pe care arhanghelul Mihailnu o are. Cu buzele voastre transformaþi substanþa pâiniiîn aceea a trupului lui Cristos; voi îl obligaþi pe Fiul lui Dum-nezeu sã coboare pe altar. Sunteþi mari, sunteþi creaturi

NEPRIHÃNITA 635

imense. Cele mai puternice care pot sã existe. Preoþilor, vãimplorãm, fiþi sfinþi! Dacã voi sunteþi sfinþi, noi suntemsalvaþi. Dacã voi nu sunteþi sfinþi, noi suntem pierduþi. Preo-þilor, noi vã vrem la picioarele altarului. Sã organizãm acti-vitãþi, ºantiere, jurnale, sã creãm locuri de muncã, sã aler-gãm de ici-colo în lambretã sau 1100 [tipuri de maºinã],de asta suntem capabili noi. Dar de rugat sunteþi capabilinumai voi.Staþi lângã altar. Mergeþi ºi þineþi-i companie Domnului.Rugãciune ºi tabernacol, tabernacol ºi rugãciune. De astaavem nevoie.


„„AAccuumm ººii îînn cceeaassuull mmoorrþþiiii nnooaassttrree””

Conciliul al II-lea din Vatican ne spune:Mama lui Isus, dupã cum în ceruri, glorificatã deja cu trupulºi cu sufletul, este chipul ºi pârga Bisericii care va ajungela plinãtate în veacul ce va sã vinã, tot astfel, aici, pe pã-mânt, strãluceºte ca un semn de speranþã sigurã ºi de mân-gâiere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu (LG 68).

Maria, înãlþatã cu trupul la cer, a realizat în modulcel mai fericit posibil marea trecere din aceastã viaþãîn veºnicie. Ea devine nu numai o înainte-mergãtoare,nu numai o speranþã ºi o consolare împotriva neliniºtiide nesuprimat la gândul ºi la realitatea morþii, dar eaeste totodatã o prezenþã, prezenþa unei mame, în drumulcu sens unic al vieþii noastre, adicã spre moarte ºi o pre-zenþã maternã la trecerea hotarului care desparte timpulde veºnicie. De aici, strigãtul neîntrerupt care, veacuridupã veacuri, iese zilnic de pe buzele milioanelor ºi mili-oanelor de creºtini: „Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu,roagã-te pentru noi, pãcãtoºii, acum ºi în ceasul morþiinoastre. Amin”.

În orice rãzboi, înaintea unei mari bãtãlii, întotdeaunase cerceteazã bine, prin spioni, terenul unde se va dalupta. E o mãsurã de care depinde victoria sau înfrân-gerea. E la fel de necesar ºi pentru noi sã studiem dintimp terenul unde se va da marea ºi definitiva bãtãliea vieþii. Cuvântul „agonie”, de origine greacã, tocmaiacest lucru înseamnã: luptã, bãtãlie.

Aºadar, agonia va fi, în primul rând, luptã, neliniºte,durere, suferinþã interioarã. Antichitatea pãgânã ne dãun model de moarte pe cât de elegant, pe atât de artificialºi nerealist. Este modelul stoicului impasibil. E Socrate

care bea calm zeama de cucutã, aºteptând cu seninãtateca otrava sã-ºi facã efectul, între timp glumind ºi discu-tând cu învãþãceii sãi. Realitatea morþii o descoperim laIsus care izbucneºte în plâns ºi se înfioarã în faþa mor-mântului prietenului sãu, Lazãr, care e cuprins de con-vulsii în noaptea agoniei, care transpirã sânge din cauzatulburãrii ºi a fricii, care, de trei ori, aruncat cu faþa lapãmânt, îi cere Tatãlui sã îndepãrteze de la el paharulacesta. Domine humanissime! – avea sã exclame o mis-ticã medievalã, meditând agonia lui Isus („Doamne, câteºti tu de om!”).

Cu un profund simþ psihologic ºi realist, Conciliul des-crie ce simte omul în faþa morþii. Simte moartea ca cevaviolent, anormal, nevoit de Dumnezeu, un blestem ºi opedeapsã.

În faþa morþii, enigma condiþiei umane îºi atinge culmea.Omul e chinuit nu numai de suferinþã ºi de degradareaprogresivã a trupului, ci, mai mult, de teama dispariþiei defi-nitive. Pe bunã dreptate, însã, instinctul inimii sale îl facesã se îngrozeascã de o distrugere totalã ºi de o dispariþiedefinitivã ºi sã o respingã. Sãmânþa veºniciei pe care o poartãîn sine, neputându-se reduce la materie, se rãzvrãteºte împo-triva morþii. Toate încercãrile tehnicii, oricât de utile, nupot liniºti anxietatea omului... Orice imaginaþie amuþeºteîn faþa morþii (GS 18).

În al doilea rând, moartea înseamnã solitudine, sin-gurãtate absolutã. „A muri, spune Montaigne, e de fie-care datã o piesã de teatru, o dramã în care joacã întot-deauna un singur actor”. Completeazã B. Pascal: „Sun-tem de-a dreptul ridicoli sã cãutãm sprijin atunci în se-menii voºtri: nenorociþi ca ºi noi, neputincioºi ca ºi noi,ei nu ne vor putea ajuta. Vom muri singuri”. În clipa mor-þii, toþi, ºi cei cãsãtoriþi, devin monahi (monah vine de lamonos – singur) pentru a intra într-o lume unde nimeni


nu se mai însoarã ºi nu se mai mãritã. E singurãtateatotalã ºi dezolantã a lui Isus care se simte pãrãsit chiarºi de Tatãl sãu. De aceea, în agonia sa, implorã în zadaro orã de veghe de la ucenicii sãi toropiþi de somn. ªi to-tuºi, el are pe cineva care îl asistã la moarte: este mamasa. Domine humanissime! („Doamne, cât eºti tu de om!”).La naºterea fizicã este necesarã mama. La cealaltã naº-tere, care este moartea, omul are nevoie din nou de pre-zenþa mamei. Rãniþii care mor pe câmpul de luptã, oa-menii, chiar ºi cei bãtrâni, în ultimele clipe nu-ºi cheamãnici logodnica, nici soþia, nici copiii, nici prietenii, ci îºicheamã mama. ªtiind cã avem ºi noi nevoie de o mamãla cea de a doua naºtere, Isus ne-a lãsat-o pe mama sa casã ne asiste ºi sã se roage pentru noi acum ºi în ceasulmorþii noastre.

ªi dacã aºa stau lucrurile în faza terminalã a vieþii,oare lucrul cel mai înþelept n-ar fi acela de a lua mãsuridin timp ca sã ne petrecem agonia în stare de inconºtienþã,sub narcotice? Într-un important document intitulat Iuraet bona, publicat de Bisericã la 2 iunie 1980, prin Con-gregaþia pentru Doctrina Credinþei, se spune, reluând untext al lui Pius al XII-lea: „Bolnavul trebuie sã se pregã-teascã pe deplin conºtient pentru întâlnirea cu Cristos.De aceea, nu trebuie administrate narcotice care pro-voacã pierderea conºtiinþei decât pentru un motiv grav”.

De douã milenii, Biserica se roagã în litanii: A subitaneaet improvisa morte, libera nos Domine („De moarte grab-nicã ºi neprevãzutã, de moarte care ne împiedicã sã netrãim cu luciditate ultimele clipe ale vieþii ºi plecarea dinviaþã, mântuieºte-ne, Doamne!”). Noteazã documentul:

Potrivit învãþãturii creºtine, suferinþa, mai ales suferinþa dinultimele momente ale vieþii, capãtã o semnificaþie deosebitãîn planul de mântuire al lui Dumnezeu; e într-adevãr o par-ticipare la patima lui Cristos ºi o unire cu jertfa mântuitoare

„ACUM ªI ÎN CEASUL MORÞII NOASTRE” 639

pe care el a oferit-o în dar voinþei Tatãlui. Nu trebuie sã nemirãm, aºadar, dacã unii creºtini doresc sã renunþe la folo-sirea calmantelor pentru a accepta de bunãvoie cel puþino parte din suferinþele lor ºi a se asocia astfel într-o ma-nierã conºtientã la suferinþele lui Cristos rãstignit.

ªi aici documentul face trimitere la cuvintele din Evan-ghelia dupã sfântul Matei: „...i-au dat sã bea vin ames-tecat cu fiere, dar el, gustând, n-a voit sã bea” (Mt 27,34).E vorba de acea bãuturã fãcutã din vin ºi mirodenii tari,pe care un grup de femei miloase, care erau prezente latoate execuþiile capitale la Ierusalim, o ofereau condam-natului la moarte pentru a-i alina durerile ºi a-i provocaun fel de toropealã. Isus refuzã. Vrea sã petreacã în de-plinã luciditate ultimele momente ale vieþii. Vrea sã beapânã la ultima picãturã, perfect conºtient din paharulsuferinþei.

Mari au fost suferinþele agoniei lui Cristos, dar nu eleau salvat omenirea, ci cel care a salvat omenirea a fostun singur cuvânt, scurt, monosilabic, acel „da” spus Ta-tãlui. Acceptarea morþii, cu toatã suita ei de suferinþe,dupã cum Adam, cu o singurã monosilabã, cu un singurcuvânt, a ruinat tot neamul omenesc. Acea monosilabãa fost „nu”. „Tatã... sã se facã voinþa ta” (cf. Mt 26,42;Lc 22,42). Valoarea infinitã a morþii noastre, cu toate sufe-rinþele ei, va consta în acel „da” pe care îl vom spune laurmã. Dar acest „da” spus lui Dumnezeu la urmã va figreu, va fi foarte greu de spus de cãtre cei care n-au spusniciodatã, sau foarte rar „da” lui Dumnezeu în viaþã; careau spus „da” numai voinþei lor proprii. Observaþiile fã-cute pe muribunzi aratã cã, „de regulã”, cei care ºi-aufãcut în viaþã numai voinþa lor mor îngrozitor. Mor îndisperare, cu pumnii strânºi.

Prin anii ’65, o carte intitulatã Familia Trapp a im-presionat puternic America. E istoria adevãratã a unei


familii profund creºtine care, dupã multe peripeþii, ajungeºi se stabileºte în Statele Unite. Într-o searã, bãrbatul,George, aflã de la medic cã are cancer. Îi mai rãmân treiluni de viaþã. Iese din spital ºi rãtãceºte ca un om beat,în neºtire, pe strãzi. Povesteºte:

În disperarea mea, nici nu mi-a venit în minte sã urc într-unautobuz sau sã iau un taxi. Am rãtãcit cinci ore ºi jumãtate;în cale nu am întâlnit nici o bisericã. Automat, am bãgatmâna în buzunar ºi am început sã spun Rozariul. Încã odatã, acea rugãciune care a purtat la cer atâtea suferinþeumane ºi atâtea neliniºti s-a dovedit pentru mine bunã ºitare ca cea mai bunã prietenã!

Soseºte deznodãmântul, clipa supremã. Povesteºteacum soþia:

M-am ridicat din genunchi în picioare ºi i-am spus, ple-cându-mã la urechea lui: „George, vine sfârºitul”. Un sughiþteribil i-a scuturat pieptul: „George, George, scumpul meu,accepþi de bunãvoie moartea din mâinile lui Dumnezeu?Da?” Acest lucru era important, întrebarea decisivã pe carecu mulþi ani în urmã ne-am promis ca cel care rãmâne são punã celui care pleacã mai întâi. ªi în spasmul ultimuluiefort fãcut pentru a putea respira, muribundul, erou pânãla sfârºit, a ºoptit gâfâind: „Da!” A fost ultimul cuvânt...

Un sfânt spunea: „Cel mai frumos cuvânt pe care unom poate sã-l spunã Dumnezeului sãu e o monosilabã, eun «da»”. Dar ca sã-l poþi spune la urmã, trebuie sã-l spuio viaþã întreagã. Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu, roa-gã-te pentru noi, pãcãtoºii, acum, când suntem tineri, sã-nãtoºi, când moartea ni se pare foarte departe, roagã-tepentru noi, ca sã putem spune zi de zi, clipã de clipã, „da”voinþei lui Dumnezeu, pentru ca, rugându-te tu pentrunoi, pãcãtoºii, în ceasul morþii noastre sã-i putem spuneºi atunci „da” lui Dumnezeu: „Da, Tatã, facã-se voia ta”.

„ACUM ªI ÎN CEASUL MORÞII NOASTRE” 641

TTrruuppuull uummaann

„ªi s-a arãtat în cer un semn mare: o Femeie îmbrã-catã în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe capo coroanã de douãsprezece stele” (Ap 12,1).

Aºa o vede apostolul Ioan în vedenia sa din Patmos peMaria înãlþatã în gloria paradisului. O femeie în carne ºioase. Un trup glorificat, înveºmântat în lumina lui Dum-nezeu. Un trup adevãrat; e vorba de picioare, de cap.

Misterul înãlþãrii sfinte Fecioare Maria la cer nu numaicu sufletul, dar ºi cu trupul, ne vorbeºte despre valoarea,despre demnitatea, despre mãreþia trupului omenesc,despre destinul final al trupului nostru, despre respectulsacru pe care îl datorãm trupului omenesc.

Trupul omenesc ºi-a redobândit demnitatea ºi va-loarea din momentul în care trupul pe care ºi l-a luatFiul lui Dumnezeu a fost adãpostit de un alt trup: detrupul Fecioarei Maria. Dupã frumoasa expresie a luiNicolae Cabasilas, Dumnezeu, câtã vreme nu-ºi gãsiseîncã o mamã, era ca un rege în exil, ca un strãin fãrã patrie.Trupul uman ºi-a redobândit demnitatea ºi valoarea cândcele douã trupuri, cel adãpostit ºi cel care a oferit adã-postul, au înviat, au fost glorificate, înveºmântate în strã-lucire ºi nemurire. Dispare de acum perspectiva depri-mantã a întoarcerii definitive în regnul mineral; trupulnostru va avea acelaºi destin pe care îl cunoaºte trupulMariei: învierea, strãlucirea, nemurirea.

Rupt de viziunea creºtinã, pentru un ateu, pentruun materialist, ce valoreazã trupul uman? Acum câtevadecenii în urmã, un savant german, dr. C. Mafe, a fãcut

calculul exact. Corpul uman conþine: grãsime suficientãpentru ºapte sãpunuri, fier suficient ca sã se facã din elun ac de mãrime mijlocie, zahãr atât cât sã se îndul-ceascã o ceaºcã de cafea, fosfor suficient pentru 2200 beþede chibrit, magneziu atât cât se poate lua pe un vârf decuþit, sulf atât cât sã poþi ucide puricii de pe un câine,ceva calciu, ceva potasiu. Fãcând socoteala, valoarea to-talã se ridicã la 5 mãrci; cam cât câºtigã un muncitorîn jumãtate de orã.

La ora actualã, valoarea trupului a crescut. S-a creatîn zilele noastre o întreagã industrie ºi o întreagã reþeacomercialã pentru valorificarea cadavrelor. Fiecare partede trup se vinde scump. De pildã, praful de oase umane,folosit, în special în tratamentul dentar, e mai scumpdecât cocaina: 200 de dolari gramul. Foarte cãutate suntgrãsimea ºi pielea cadavrelor folosite la operaþii esteticeºi grefe. Totul se poate valorifica. În Statele Unite, cinevrea îºi poate vinde anticipat cadavrul. Se primesc pe elpânã la o sutã de mii de dolari.

Am amintit aceste lucruri pentru a arãta cã necre-dinþa, materialismul duce la desacralizarea ºi la degra-darea totalã a trupului uman. Ne putem aºtepta sã gãsimcurând ciolane omeneºti de vânzare la talcioc.

În veacurile de credinþã puternicã, trupul omului dupãmoarte era înconjurat cu tot respectul. În Evul Mediu,la universitãþi, era permis un numãr mic de cadavrepentru studiul anatomiei. Fiecare disecþie era precedatãde rugãciuni, de ceremonii religioase. Era un respectimens faþã de trupul omenesc destinat învierii viitoare.

Trupul omului este capodopera lui Dumnezeu. E rãs-cumpãrat ºi el de Cristos, cãci dacã Isus nu ar fi rãs-cumpãrat ºi trupul omului, lucrarea sa de mântuire arfi fost incompletã. Fãrã îndoialã cã despre demnitatea ºivaloarea trupului uman nimeni nu a vorbit mai sublim

TRUPUL UMAN 643

decât apostolul Pavel. Dacã am pune cap la cap textelelui, ar ieºi o adevãratã laus corporis humani:

Trupul nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul ºiDomnul pentru trup... Nu ºtiþi voi cã trupurile voastresunt mãdularele lui Cristos?... Sau nu ºtiþi cã trupul vostrueste templul Duhului Sfânt care locuieºte în voi ºi pe carel-aþi primit de la Dumnezeu ºi cã nu sunteþi ai voºtri?...Aºadar, preamãriþi-l pe Dumnezeu în trupul vostru (1Cor6,13.15.19-20).

„Vã îndemn deci, fraþilor, pentru îndurarea lui Dum-nezeu, sã vã oferiþi trupurile voastre ca jertfã vie, sfântãºi plãcutã lui Dumnezeu” (Rom 12,1); „...sã fie preamãritCristos în trupul meu, fie prin viaþã, fie prin moarte...”(Fil 1,20).

Atât de mare este pentru sfântul Pavel valoarea ºidemnitatea trupului uman, încât el îºi construieºte toatãteologia sa în jurul conceptului de „trup”. Sã ascultãmce ne spune în aceastã privinþã unul dintre teologii tim-purilor noastre, John Robinson:

S-ar putea spune, fãrã exagerare, cã conceptul de „trup”constituie cheia de boltã a teologiei lui Pavel. În strânsainterconexiune a diferitelor sale înþelegeri, cuvântul soma(„trup”) reuneºte toate marile teme ale apostolului. Astfel,de trupul pãcatului ºi al morþii noi am fost eliberaþi; printrupul lui Cristos pe cruce, noi am fost salvaþi; în trupul sãu,noi, cei care formãm Biserica, am fost încorporaþi; cu trupulsãu din Euharistie, noi, care formãm Biserica, suntem ali-mentaþi; în trupul nostru trebuie sã se manifeste viaþa ceanouã; la o înviere a acestui trup, asemenea trupului gloriosal lui Isus, suntem destinaþi. Aici (în conceptul de „trup”)apar, excepþie fãcând învãþãtura despre Dumnezeu, toatearticolele principale ale credinþei creºtine: învãþãtura despreom ºi despre pãcat, întruparea ºi rãscumpãrarea, Biserica,sacramentele, sfinþirea ºi escatologia.


Dupã apostolul Pavel, nu ºtiu dacã a mai fost cinevacare sã fi vorbit atât de frumos despre valoarea ºi dem-nitatea trupului omenesc ca papa Pius al XII-lea. Vãreproduc numai douã citate din discursurile sale. Într-undiscurs þinut medicilor, spunea aceste cuvinte:

Creând corpul uman, Dumnezeu a înãlþat materia pu-nând-o în serviciul imediat al spiritului, ºi astfel, a unitîntr-o sintezã, pe care mintea omeneascã greu poate sã oînþeleagã, lumea spiritualã ºi lumea materialã, nu numaiprintr-o legãturã pur exterioarã, ci în unitatea naturii umane.Astfel, înãlþat la cinstea de a fi locuinþã spiritului, trupuluman a fost pregãtit sã primeascã demnitatea de templual lui Dumnezeu însuºi, cu aceleaºi prerogative, ba chiarcu prerogative superioare celor pe care le are un edificiuconsacrat lui (Dumnezeu).

Iar într-un discurs þinut în ziua de 20 mai 1945 lapeste 200 de sportivi adunaþi în curtea San Damaso dinVatican, Pius al XII-lea spunea:

Preamãriþi-l pe Dumnezeu în trupul vostru, cãci trupulvostru este templul Duhului Sfânt!... Fiþi întotdeauna con-ºtienþi cã onoarea cea mai înaltã ºi destinul cel mai sfântal trupului este acela de a fi locuinþa unui suflet care strã-luceºte de curãþie moralã ºi care este sfinþit de harul luiDumnezeu.

În viaþã, practic, trupul omenesc poate fi degradatºi frustrat de demnitatea lui în douã feluri. Mai întâi,idolatrizându-l, satisfãcându-i toate capriciile ºi poftele,ca ºi cum ar fi singura componentã a persoanei umane.Acesta e pãcatul materialismului. Este apoi pãcatul con-trar: pãcatul spiritualismului, care distruge viziunea uni-tarã ºi armonioasã a persoanei umane, acordând preamult sau totul componentei spirituale a omului, în detri-mentul componentei materiale. E un soi de angelism care

TRUPUL UMAN 645

se naºte din dualismul maniheu ºi din filozofia platonicã.Trupul e considerat ca închisoarea murdarã a sufletului,duºmanul periculos al sufletului, care trebuie dispreþuit,umilit, redus cu totul la neputinþã. Anumiþi predicatori,pentru a ne produce dezgust faþã de acest trup destinatsã serveascã de hranã viermilor, ne oferã cele mai ºocanteimagini; trupul e un sac plin cu murdãrie. O anumitãhagiografie ne dã de înþeles cã un sfânt, cu cât îºi dispre-þuieºte ºi îºi umileºte mai mult trupul, cu atât e maisfânt. Nu este exclus ca unii sfinþi, cu toate intenþiile lorbune, sã fi fãcut exces de zel în aceastã privinþã. Înaintede a muri, sfântul Francisc de Assisi îi cerea iertare „fra-telui trup”, deoarece se purtase prea aspru cu el.

Angelismul nu face din om un înger, ci dimpotrivã.B. Pascal are o vorbã renumitã: „Cine vrea sã fie îngerdevine animal”. E o realitate despre care vorbeºte sfântulPavel în Scrisoarea întâi cãtre Corinteni. Corintenii, creº-tini proveniþi din pãgâni greci, cu reminiscenþe plato-nice ºi maniheiste, se considerau spirituali. Pânã într-atâtdispreþuiau trupurile, încât nu gãseau o metodã maibunã de a-l umili ºi înjosi decât sã practice desfrâul. Creº-tinii din Corint frecventau prostituatele. Batjocorireaînchisorii, îºi spuneau ei, nu poate afecta sufletul spiri-tual care este întemniþat în trup. Reproºul Apostoluluieste sever: „Trupul nu este pentru desfrânare, ci pentruDomnul” (1Cor 6,13). Este destinat învierii. „Iar Dum-nezeu, care l-a înviat pe Domnul, ne va învia ºi pe noiprin puterea sa” (1Cor 6,14). Creºtinul, în totalitatea per-soanei sale, inclusiv trupul, e un mãdular al trupului luiCristos: „Voi lua atunci mãdularele lui Cristos ºi le voiface mãdularele unei desfrânate?” (1Cor 6,15).

Acest spiritualism, acest fals angelism, îl gãsim, încontinuare, la sectele gnostice despre care ne vorbeºtesfântul Irineu în secolul al II-lea. Întrucât considerau cã


materia nu provine de la Dumnezeu, ci de la Diavol, gnos-ticii negau natura umanã a lui Isus (trupul lui, spuneau,a fost numai o aparenþã). Au desfiinþat sacramentele carepresupuneau elemente naturale, materiale, ºi îºi bãteaujoc ºi ei de materie, practicând desfrâul. Gnoza s-a trans-mis la sectele din Evul Mediu, propagatoare ºi ele de imo-ralitate, gãsindu-ºi apoi adãpostul în reforma lui Luther.

Dar sã revenim la Maria, femeia cu trupul înveºmântatîn luminã, cu luna sub picioare, cu coroana de douãspre-zece stele pe cap. Ea l-a slujit pe Fiul lui Dumnezeu înviaþa sa pãmânteascã cu toatã persoana ei, inclusiv cutrupul. Gesturile, miºcãrile, atitudinea trupului ei erauo adevãratã liturgie (cuvântul grec liturgie înseamnãslujire), o liturgie umilã, simplã, dar, totodatã, grandi-oasã. De la ea învãþãm sensul autentic ºi demnitateaintangibilã a corpului nostru. Pe ea o rugãm nu sã ne eli-bereze sufletul de povara apãsãtoare a trupului, ci sã neajute sã ne respectãm cu sfinþenie trupul, astfel încât sãse bucure ºi el împreunã cu sufletul de strãlucire ºi glorie.

TRUPUL UMAN 647

TTooaattãã ffrruummooaassãã

Sfânta Fecioarã i-a fãcut într-o zi o confidenþã sfinteiBrigita:

Eu sunt mama celor care intrã în deliciile paradisului. Chiardacã copilaºilor mei nu le lipseºte nimic, le este de ajuns sãpriveascã faþa dulce a mamei lor pentru a simþi cã le spo-reºte fericirea. Aºa i-a plãcut Domnului sã-i facã pe locui-torii cerului sã guste o mulþumire deosebitã ºi extazuri debucurie contemplând frumuseþea virtuþilor mele ºi strãlu-cirea mea feciorelnicã.

„Era atât de frumoasã Maria – declarã Bernadeta, dupãce sfânta Fecioarã i-a apãrut la Lourdes –, încât, o datãce ai vãzut-o, nu-þi mai doreºti altceva decât sã mori ºisã o vezi din nou”.

Iar Melania la Salette: „Vederea preasfintei Fecioareera ea însãºi un paradis. Uiþi pãmântul, ea te satisfacetotal. Cu cât o priveam mai mult, cu atât doream maimult sã o vãd”. Sfântului Stanislau Kostka, dorinþa dea o vedea pe Maria în cer îi fãcea viaþa insuportabilã.Aceºti copii privilegiaþi au contemplat-o în extaz pe MaicaDomnului. Din acel moment, inima lor nu mai avea decâto singurã dorinþã: sã priveascã din nou acea faþã care,cum scrie Dante Alighieri, „e cea mai asemãnãtoare cufaþa lui Cristos ºi a cãrei strãlucire te poartã la vederealui Cristos”.

Frumuseþea trupului Mariei, cât timp trãia ea pe pã-mânt ºi, mai ales, dupã înãlþarea ei la cer, ne invitã sãmeditãm asupra unui subiect care, în general, lipseºte dinliteratura asceticã ºi hagiograficã. Lipseºte ºi din pro-grama predicatorilor. Este vorba de frumuseþe, în general,

ºi de frumuseþea trupului uman, în special. Sau, dacãfrumuseþea fizicã este tratatã, se face în termeni nega-tivi, sub aspectul ei de seducþie, de solicitare la pãcat.

Sfântul Toma de Aquino, sintetizând toatã tradiþiaclasicã, defineºte frumuseþea exterioarã astfel: Pulchraenim dicuntur quae visa placent („Frumoase sunt acelelucruri care, vãzându-le, îþi fac plãcere”). Definiþie cla-sicã, dar incompletã. Ea se cere completatã de cuvântullui Dumnezeu din Sfânta Scripturã.

Potrivit învãþãturii biblice, Dumnezeu este autoruloricãrei frumuseþi create. Frumuseþea cântã slava luiDumnezeu; toate frumuseþile universului, dar, mai ales,capodopera tuturor frumuseþilor, care este corpul ºi chipuluman. Frumos este, deci, nu numai ceea ce, privind, îþiface plãcere. Frumos este ceea ce, privind, îþi îndreaptãmintea spre Dumnezeu, izvorul frumuseþii, într-o atitu-dine de iubire, de admiraþie ºi de adoraþie.

Soarele, în ivire, când se aratã proclamã: „Cât de minunatãeste lucrarea Celui Preaînalt!...”. Frumuseþea cerului estemulþimea stelelor, podoabe luminând întru cele înalte aleDomnului. Priveºte curcubeul ºi binecuvânteazã-l pe celcare l-a fãcut, cãci este frumos în strãlucirea sa. A încon-jurat cerul împrejur cu mãrire, mâinile Celui Preaînalt,le-a întins... Cât de minunate sunt lucrãrile Domnului!(Sir 43,2º.u.).

Din tot ce a creat Dumnezeu frumos, nu ne putem ima-gina ceva mai frumos decât trupul sfintei Fecioare. Ve-derea sfintei Fecioare nu numai cã îi bucurã pe toþi locui-torii cerului, nu numai cã nu eclipseazã ºi nu îndepãr-teazã privirile lor de la trupul înviat ºi glorificat al luiCristos, dar, cum spune vizionara de la Salette, Melania,vederea ei îndreaptã sufletul spre Dumnezeu, frumuseþeaei îi determinã pe cei care o privesc sã admire umanitatea

TOATÃ FRUMOASÃ 649

lui Cristos ºi sã contemple Sfânta Treime. Ea este, casã folosim cuvintele Apostolului, vasul îndurãrii pe careDumnezeu l-a ales de mai înainte ca sã-ºi arate bogãþiaslavei sale (cf. Rom 9,23). Într-un fel, Maria poate sã spunã:„Filipe, cine mã vede pe mine, îl vede pe Fiul meu”.

În al doilea rând, sfântul Toma de Aquino, dupã ce dãdefiniþia frumuseþii, dã criteriile sau elementele frumu-seþii corpului uman. Mai întâi este perfecþiunea fiecãruimembru al trupului în parte. În al doilea rând, este ar-monia sau proporþia membrelor între ele. În al treilearând, ºi acesta este esenþialul, frumuseþea exterioarã esteoglindirea frumuseþii interioare, a calitãþilor spiritului.Iar oglinda care reflectã cel mai bine frumuseþea inte-rioarã este faþa omului. Primele douã elemente pot lipsi.Sunt persoane cu un mãdular infirm, cu un picior maiscurt decât celãlalt, dar extraordinar de frumoase, deatrãgãtoare, de simpatice, cãci de pe faþa lor emanã oextraordinarã frumuseþe ºi bunãtate interioarã. Gân-direa creºtinã cunoaºte o axiomã celebrã: pulchrum etbonum convertuntur. Frumuseþea ºi binele formeazã unsingur lucru, nu se pot disocia. Frumuseþea esteticã re-flectã frumuseþea eticã. De aceea, limbajul uman folo-seºte cuvântul „frumos” pentru bun ºi cuvântul „urât”pentru rãu. Când te-ai purtat bine, se spune cã te-ai purtatfrumos. Când te-ai purtat rãu, se spune cã te-ai purtaturât. Când ai fãcut o faptã bunã, se spune cã ai fãcuto faptã frumoasã. Când ai fãcut o faptã rea, se spunecã ai fãcut o faptã urâtã. Nu-i frumos, e urât ce faci.

Acesta este ºi limbajul Sfintei Scripturi. În capitolulîntâi al Genezei, citim cã Dumnezeu a scos pãmântul dinhaos, a creat luna, soarele ºi ceilalþi aºtri, a înveºmântatpãmântul cu iarbã ºi pomi, a populat vãzduhul cu pãsãri,pãmântul cu animale, apele cu peºti. La urmã, îl creeazãpe om dupã chipul ºi asemãnarea sa. În fiecare searã,


Dumnezeu stã ºi admirã mulþumit ºi constatã cã ce fã-cuse peste zi era bun. La urmã aruncã o privire gene-ralã: „Dumnezeu a privit toate câte le fãcuse ºi iatã eraufoarte bune” (Gen 1,31). Originalul grec are pentru cu-vântul „bun”, kalon, adicã „frumos”. Dumnezeu a vãzutcã totul era frumos, toate câte le fãcuse erau foarte fru-moase.

ªi tot Biblia ne prezintã o galerie întreagã de persoane,femei ºi bãrbaþi, de o aleasã frumuseþe sufleteascã, defrumuseþe eticã. Întotdeauna, însã, aceastã frumuseþeinterioarã apare pe chipul acestor persoane. Frumuseþeaeticã devine frumuseþe esteticã. Cunoaºtem elogiul femeiiideale din Cartea lui Ben Sirah: „Frumuseþea femeii celeibune podoabã este casei sale, e ca soarele când rãsareîntru cele înalte ale Domnului” (Sir 26,18). Frumuseþeaesteticã fãrã frumuseþea eticã devine urâþenie respingã-toare: „Femeia frumoasã ºi fãrã minte este ca un belciugde aur pus în râtul unui porc” (Prov 11,22).

Marile figuri, celebre în Vechiul Testament pentru fru-museþea lor, sunt celebrate pentru o dublã frumuseþe:cea trupeascã ºi cea sufleteascã. Astfel e Sara, soþia luiAbraham „frumoasã la faþã” (Gen 12,11); Rahela, soþialui Iacob, „frumoasã la staturã ºi mândrã la faþã” (Gen29,17); Abisag Sunamita, „era o fatã tânãrã ºi frumoasã”(1Rg 1,3); Estera „era frumoasã la staturã ºi plãcutã lavedere” (Est 2,7); Iudita, care se temea de Dumnezeufoarte, „era frumoasã la staturã ºi fermecãtoare la chip”(Iud 8,7); Suzana, ce preferã moartea mai degrabã decâtsã-ºi pãteze frumuseþea sufleteascã, era „foarte frumoasãºi temãtoare de Dumnezeu” (Dan 13,2).

Iosif este elogiat pentru felul cum ºi-a apãrat frumu-seþea interioarã, castitatea. El era, ca ºi mama sa, Ra-hela, „frumos la staturã ºi plãcut la chip” (Gen 39,6);Saul, pe când era plãcut în ochii lui Dumnezeu, era „tânãr


ºi frumos, mai frumos decât oricare din toþi fii lui Israel”(1Sam 9,2); la fel, urmaºul lui, David, alesul Domnului,simbolul lui Mesia, „era cu pãr bãlai, cu ochi frumoºi ºifaþã frumoasã” (1Sam 16,12).

ªi acum, gândindu-ne la sfânta Fecioarã, putem trageuºor o concluzie. Cum nu a existat o fiinþã ºi nu va existao fiinþã care sã o întreacã în frumuseþe sufleteascã, nua existat ºi nu va exista o faþã umanã de mai mare fru-museþe esteticã decât faþa ei ºi nu va exista un alt chipcare sã înalþe mai mult spre Dumnezeu, autorul oricãreifrumuseþi, inimile oamenilor decât chipul ei. Acesta eapostolatul ei: apostolatul frumuseþii.

E adevãrat cã omul se poate lãsa subjugat, sedus defrumuseþe ºi, în loc sã se înalþe pe aripile frumuseþii laDumnezeu, se poate degrada pe sine ºi-l poate ofensa peCreator. Aºa s-a întâmplat cu Eva care „vãzând cã pomulera bun de mâncat ºi plãcut de privit [adicã frumos], aluat ºi a mâncat” (Gen 3,6). Aºa s-a întâmplat cu des-frânata soþie a lui Putifar în cazul lui Iosif. Aºa s-a în-tâmplat cu bãtrânii libidinoºi în cazul Suzanei. Frumu-seþea neasemuitã a Mariei însã nu a provocat niciodatãtulburãri erotice oamenilor, dimpotrivã, a risipit toatemiasmele care otrãvesc ºi infecteazã inimile oamenilor.Despre valoarea ºi frumuseþea autenticã a trupului uman,a þinut o lecþie magistralã papa Pius al XII-lea la 4 oc-tombrie 1958, numai cu cinci zile înainte de a muri. Evorba de discursul þinut la Congresul Chirurgilor Plastici,adicã al medicilor specializaþi în operaþii estetice, în carespunea, printre altele:

Morala creºtinã, care... îmbrãþiºeazã... totalitatea valorilorumane, nu poate sã nu acorde frumuseþii fizice locul carei se cuvine, deºi ea nu se aflã în vârful scãrii valorilor, nefiindo valoare nici spiritualã, nici esenþialã... Morala creºtinãspune cã ea este o valoare, dar corporalã, destinatã omului


în întregime, ºi care, ca toate celelalte valori de acest fel,este susceptibilã de abuzuri.

În concluzie, frumuseþea fizicã nu trebuie raportatã lasexul opus ºi nici la instinctul de procreaþie, ci, în primulrând, trebuie raportatã la Dumnezeu, izvorul a toatãfrumuseþea. Aºa a fost frumuseþea Mariei: raportatã,orientatã numai spre Dumnezeu.

Un preot de la noi are un slogan pe care îl repetã me-reu: preotul catolic trebuie sã fie frumos ºi gras. Suntde acord cu prima parte a sloganului. Frumos da, gras,pe cât posibil, nu. Nu e vorba de o frumuseþe artificialã,realizatã prin cosmetice, sau alte metode pe care le punela dispoziþie vanitatea omeneascã, ci de acea frumuseþecare se naºte din frumuseþea interioarã, sufleteascã. Rea-lizând aceastã frumuseþe, putem spera sã contemplãmfrumuseþea Mamei noastre cereºti aºa cum spera sfântulAlbert cel Mare care exclama la sfârºitul unei predici:

Noi o vom vedea, în patria celor vii, nu în imagini de aursau de fildeº, ci faþã în faþã cu trupul ei preasfânt. Acolo,vom vedea cu ochii noºtri faþa pe care, cu lacrimi în ochi,am dorit atâta timp sã o privim. Acolo ne vom aºeza lângãmama noastrã, de care acum ne aflãm atât de departe.Acolo, vom putea vorbi nu despre ea, ci cu ea. Acolo, nu vommai pierde glorioasa ei prezenþã. Ah! Când va veni ceasulacesta?... când ni se va spune: „Fiilor, iat-o pe mama voas-trã!” Când vi se va spune: „Copii, iatã-l pe fratele vostru!”


VViirrggoo ccaassttiissssiimmaa

Mã bucur în Domnul ºi sufletul meu este plin de veselieîn Dumnezeul meu; cãci m-a îmbrãcat cu hainele mân-tuirii, m-a acoperit cu mantia dreptãþii, ca pe un mire îm-podobit cu o coroanã împãrãteascã ºi ca pe o mireasã îm-podobitã cu giuvaerurile sale (Is 61,10).

Cu aceste cuvinte ale profetului Isaia începea, în ve-chiul liturghier Liturghia solemnitãþii Înãlþãrii SfinteiFecioare Maria cu trupul ºi sufletul la cer, la 15 august.

Hainele mântuirii, mantia sfinþeniei. În celebrareamisterului Înãlþãrii Mariei cu trupul ºi sufletul la cer,Biserica a contemplat-o întotdeauna pe aceea pe care oinvocã cu cuvintele: Mater purissima, Mater castissima,Mater inviolata. A vãzut în ea un model, o speranþã, unîndemn la castitate, la modestie, la pudoare, la evitareaa tot ceea ce poate înjosi ºi degrada trupul uman, cum arfi modã dezmãþatã, nudism, pornografie, frivolitate, sen-zualitate ºi orice pãcat de necurãþie, prin care templul Du-hului Sfânt, care este trupul uman, este profanat. Numaiun trup cast va putea sã aibã parte de soarta glorioasãpe care o cunoaºte trupul Fecioarei Maria. Iatã motivulpentru care, la 12 ianuarie 1930, papa Pius al XI-lea adat o dispoziþie pentru întreaga Bisericã, ºi anume ca,în sãrbãtorile mai importante ale Maicii Domnului, întoate bisericile catedrale ºi parohiale, sã se vorbeascãdespre sfânta curãþie, în general, ºi despre modestia înîmbrãcãminte, în special, ºi sã se facã rugãciuni specialeîn acest sens.

Ca ºi în zorile creaþiei lumii, Dumnezeu, la plinirea tim-purilor, a voit sã planteze o grãdinã a Edenului la rãsãrit.Aici, în aceastã grãdinã, avea sã trãiascã noul Adam, Fiul

lui Dumnezeu fãcut om. Aici, el va cultiva „pomul vieþii”pe malul râului care irigã grãdina cu cele patru braþe alesale în formã de cruce. Aceastã grãdinã a fost trupul castºi feciorelnic al Mariei.

Cel mai mare cântãreþ al Maicii Domnului, sfântul Ber-nard, vede în crinul vãilor, despre care vorbeºte CântareaCântãrilor, trupul curat ºi imaculat al Mariei. Când mi-rele din Cântarea Cântãrilor vrea sã facã o paralelã întremireasa sa ºi celelalte fete, considerã cã mireasa sa e uncrin în mijlocul spinilor. Aºa este Maria printre celelaltefãpturi. „Spinul – explicã sfântul Bernard comentândCântarea Cântãrilor – este cãderea ºi pedeapsa”. Inimileoamenilor sunt pline de pãcat, rãnite de cãderea originarã,sfâºiate ºi dezechilibrate de pofte, sclerozate de egoism.Inima sfintei Fecioare Maria, dimpotrivã, e neîntinatã ºiînmiresmatã ca un crin, care

se naºte din pãmânt, strãluceºte pe pãmânt, e mai frumosdecât orice floare pãmânteascã, mai parfumat decât toateflorile parfumate. În mijlocul acestor crini se aflã Mirele[Cristos]... Atâta vreme cât pãmântul s-a aflat sub blestem,el nu a produs decât spini ºi pãlãmidã. Dar iatã cã Dum-nezeu l-a binecuvântat ºi noi am putut vedea ieºind din pã-mânt aceastã minunatã floare a câmpiilor, acest crin al vãilor.Pentru noi, cei care avem o naturã decãzutã, castitatea

impune constrângeri: stãpânirea simþurilor, suprave-gherea imaginaþiei, þinerea în frâu a sentimentelor dezor-donate ale inimii.

Maria, pentru a rãmâne castã ºi fecioarã, nu a trebuitsã lupte împotriva pornirilor dezordonate ale cãrnii, în-trucât nu a cunoscut consecinþele pãcatului strãmoºesc.Dar sã nu uitãm un lucru. Când este vorba de castitate,de feciorie, de celibatul consacrat, îngrãdirile nu sunt ovaloare în sine, nu sunt esenþialul. Când este vorba deun templu, esenþial nu este sã fie bine îngrãdite ºi pãzite

VIRGO CASTISSIMA 655

intrãrile spre a nu pãtrunde duºmanul. Esenþial este sãte ocupi de cel care este în templu. În esenþa sa, castitatea,celibatul, este iubire ºi dãruire totalã lui Dumnezeu.Maria s-a dãruit în întregime, cu sufletul ºi cu trupul eineîntinat, cu inima neîmpãrþitã, iubirii lui Dumnezeu.

Castitatea este obligatorie pentru toþi creºtinii, po-trivit cu starea de viaþã a fiecãruia. Sfântul Pavel le scriecreºtinilor din Tesalonic:

De fapt, aceasta este voinþa lui Dumnezeu: sfinþirea voastrã.Sã vã feriþi de desfrânare! Fiecare sã ºtie sã-ºi stãpâneascãpropriul trup în sfinþenie ºi cinste, nu în patima poftei capãgânii, care nu-l cunosc pe Dumnezeu... Domnul rãzbunãtoate acestea, dupã cum v-am spus ºi v-am arãtat mai înainte.Cãci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurãþie, ci la sfinþenie.De aceea, cine dispreþuieºte acestea nu dispreþuieºte unom, ci pe Dumnezeu... (1Tes 4,3-8).

Castitatea trebuie sã strãluceascã în mod cu totul deo-sebit în cei chemaþi la sfânta Preoþie. Unui slujitor alaltarului, lui Timotei, sfântul Pavel îi scrie: „...sã deviiun model pentru toþi cei care cred: în cuvânt, în purtare,în iubire, în credinþã, în nevinovãþie” (1Tim 4,12). Apos-tolul explicã ravagiile pe care le produce în om acest pã-cat. El aºazã necurãþia printre faptele întunericului.

Necurãþia atinge, în primul rând, creierul, judecata.Aºa e cazul cu pãgânii care au „...gândirea întunecatã,strãini de viaþa lui Dumnezeu din cauza ignoranþei careeste în ei, din cauza împietririi inimii lor. Pierzând bunulsimþ, ei s-au dedat la desfrâu, practicând cu nesaþ ori-ce fel de necurãþie” (Ef 4,18-19). Urmãrile sunt ºi maidezastruoase pentru un creºtin, pentru un botezat. Sfân-tul Pavel le scrie corintenilor:

Fugiþi de desfrânare! Orice alt pãcat pe care îl face omuleste în afara trupului. Însã cel care se dedã la desfrânare


pãcãtuieºte în propriul sãu trup. Sau nu ºtiþi cã trupul vostrueste templul Duhului Sfânt care locuieºte în voi ºi pe carel-aþi primit de la Dumnezeu ºi cã nu sunteþi ai voºtri? Cãciaþi fost cumpãraþi cu un preþ mare. Aºadar, preamãriþi-lpe Dumnezeu în trupul vostru! (1Cor 6,18-20).

Necurãþia, aºadar, e mai întâi un furt. Creºtinul numai este proprietarul trupului sãu. Trupul, ca ºi sufletul,îi aparþine lui Dumnezeu, cãci a fost rãscumpãrat cuun preþ mare, a fost rãscumpãrat cu sângele lui Cristos.Dumnezeu este proprietarul.

În al doilea rând, pãcatul necurãþiei e o profanare, unsacrilegiu, o violare. Trupul creºtinului e templul DuhuluiSfânt: naos – în textul grec, adicã partea cea mai sfântãa templului, Sfânta Sfintelor, spaþiul în care locuieºtedivinitatea. Acest templu e pângãrit ºi Duhul Sfânt e iz-gonit nu numai prin pãcatul fãcut cu fapta, masturbaresau onanie, dar prin orice gând, orice dorinþã, orice sen-timent de necurãþie la care se consimte de bunãvoie.Orice gând, orice sentiment, orice senzaþie se realizeazãla nivel de creier, cu participarea milioanelor de neuroni.Nu existã pãcat fãcut numai cu trupul, dupã cum nu existãpãcat fãcut numai cu sufletul. Ca urmare a unitãþii sub-stanþiale trup-suflet, orice pãcat întineazã deopotrivã ºisufletul, ºi trupul.

Cunoaºtem mijloacele ºi armele pentru a ne menþinecuraþi. Lucrul cel mai important este sã credem în vic-torie; o armatã care se îndoieºte de victorie când pleacãla luptã pierde sigur rãzboiul. Sã nu ne plecãm urecheala prejudecãþile lumii, care susþine cã înfrânarea dãu-neazã sãnãtãþii, compromite echilibrul psihic. Nu casti-tatea, ci necurãþia dãuneazã sãnãtãþii ºi provoacã dezechi-librul psihic. Iatã ce spunea nu de mult un medic cu 50de ani de experienþã, dr. Regiz, la Congresul Naþional îm-potriva pornografiei þinut la Roma:


Iatã, aºadar, dragi ascultãtori, motivele care mã fac sã afirmpe temei riguros medical ºi ºtiinþific cã aceste imagini, pecare le oferã ziarele, afiºele publicitare, filmele, teatrele etc.,sunt pentru tânãr, pentru adolescent ºi chiar pentru adult,izvor de grave traume psihice care sfârºesc prin a paralizareacþiile normale de apãrare pe care natura le-a furnizatoamenilor.

Trebuie sã recurgem la toate mijloacele supranatu-rale: mortificaþia, rugãciunea, trãirea în intimitate cuDumnezeu, gândul permanent la cele de pe urmã aleomului: moartea, judecata, iadul, sacramentele bine pri-mite: spovada, Euharistia ºi, nu în ultimul rând, deschi-derea sufletului, ca la medic, duhovnicului, direcþiuneaspiritualã temeinicã. ªi apoi, mijloacele naturale: stãpâ-nirea de sine, lupta, vegherea, evitarea ocaziilor, activi-tatea fizicã ºi, mai ales, intelectualã. Lenea este, se ºtie,împreunã cu alcoolul, mama necurãþiei. În aceastã pri-vinþã, filozoful H. Bergson face o remarcã interesantã,pornind de la observarea insectelor. Trei furnici, aºezateîn cerc, par sã discute între ele. Ele comunicã între eleatingându-se cu micile lor antene. Se observã cã, dupãce au vorbit în felul acesta, unele dintre ele îºi schimbãdirecþia, îºi schimbã munca pe care o fãceau înainte. Fur-nicile nu au un creier mare, dar îl folosesc în întregimenumai pentru lucruri serioase. Noi avem un cap prodi-gios, dar îl folosim puþin ºi rãu. De ce? Pentru cã suntemleneºi ºi, mai ales, pentru cã, spune filozoful, îl lãsãm sã-linvadeze sexualitatea. ªi atunci creierul, din stãpânultrupului, devine sclavul lui.

În sfârºit, pentru a ne pãstra curãþia, avem de învãþat olecþie preþioasã pe care ne-o dã sfânta Fecioarã: umilinþa.Cine se încrede în forþele sale, ºi nu în harul lui Dum-nezeu, cade cu siguranþã. Mândria, care se mai numeºteºi necurãþia sufletului, duce întotdeauna la necurãþia


trupului. Interesant este faptul cã Diavolul, care a pãcã-tuit prin orgoliu, a rãmas cu numele de duh necurat, sauduh al necurãþiei. Primii pãrinþi, care au cãzut ºi ei înpãcatul mândriei ºi au voit sã fie ca Dumnezeu, s-au tre-zit goi, au fost cuprinºi de remuºcare ºi de ruºine.

Maria este crinul vãilor. Nu e vorba de crinul maies-tuos, de crinul regal din florãriile noastre. E vorba deo specie de crin din Palestina, mic, firav, care creºte prinfâneþuri, o plantã umilã, iarbã care azi este ºi mâine seusucã ºi se aruncã în foc, cum spune evanghelistul Matei(cf. Mt 4,28-30). ªi totuºi, Solomon, în zilele sale de glorie,nu s-a îmbrãcat mai strãlucitor. Aceasta a fost Maria:simplã, umilã, ºi totuºi, floarea cea mai frumoasã pe carea produs-o pãmântul ºi pe care Dumnezeu, înãlþând-o lacer, a înveºmântat-o în glorie cum nu a fost înveºmântatvreodatã împãratul Solomon în zilele sale de glorie. Materpurissima, Mater castissima, Mater inviolata, ora pronobis!


AL V-LEA MISTER

ÎÎNNCCOORROONNAARREEAAPPRREEAASSFFIINNTTEEII FFEECCIIOOAARREE MMAARRIIAA

CCAA RREEGGIINNÃÃ AA CCEERRUULLUUII ªªII AA PPÃÃMMÂÂNNTTUULLUUII

MMaarriiaa RReeggiinnãã

În calendar avem sãrbãtoarea Sfintei Fecioare MariaReginã. Sãrbãtoarea e de datã recentã. A fost orân-duitã de papa Pius al XII-lea la 31 mai 1954. Dar pie-tatea creºtinã i-a atribuit sfintei Fecioare titlul de reginãîncã din secolul al IV-lea. Icoane din secolul al IV-lea oprezintã deja pe sfânta Fecioarã ca împãrãteasã ºezândpe tron, cu coroanã pe cap, þinându-l în braþe pe micuþulrege, pe Isus, ºi el cu coroanã pe cap, având în mânuþelesale globul pãmântesc.

În veacurile urmãtoare, regalitatea Mariei este expri-matã în numeroase imnuri ºi rugãciuni, compuse maiîntâi în limba latinã, pe care le spunem cu toþii astãzi:Salve, Regina, Regina Coeli, Ave, Regina Coelorum, lita-niile Maicii Domnului, în care de treisprezece ori o in-vocãm pe Maria cu titlul de reginã.

Invocarea Mariei cu titlul de reginã ºi orânduirea uneisãrbãtori închinate Mariei Reginã într-o epocã în care seinstaurau aºa-zisele regimuri democratice, când bântuiaurevoluþiile, când regii erau uciºi sau trimiºi în exil pentrua se instala în locul lor preºedinþii, când monarhiile eraudesfiinþate pentru a fi înlocuite cu republicile populare,ar putea sã ne parã un lucru neactual, anacronic, depãºit.Dar, de fapt, Biserica nu este ancoratã în nici un regimpolitic ºi nu e legatã de nici o formã de guvernare politicã.

Titlul de reginã acordat Mariei este, mai întâi, ex-presia cea mai curatã ºi mai delicatã de iubire faþã desfânta Fecioarã. Pentru copiii care-ºi iubesc mama, mamaeste cea mai scumpã dintre regine. Pentru pãrinþii care-ºiiubesc în mod deosebit o fetiþã, acea fetiþã e pentru eiceea ce era sfânta Tereza a Pruncului Isus în copilãriepentru tatãl ei: mica reginã. Toate mamele din toate lo-curile ºi din toate timpurile, indiferent dacã la puteree monarhia sau preºedinþia, îºi adorm seara copiii cu po-veºti în care intrã împãrãtese, regine ºi prinþese. În con-ºtiinþa omenirii, regina este un simbol ºi un ideal: estesimbolul femeii desãvârºite, este simbolul frumuseþii,al bunãtãþii, al milei, al duioºiei, al puterii puse în slujbabinelui; regina e aceea care intervine întotdeauna în fa-voarea celor mici, sãraci, bolnavi, nedreptãþiþi. Dacã regiise ocupã de politicã ºi rãzboaie, reginele se ocupã de ope-rele de binefacere, de rãniþi, de bolnavi ºi de orfani. Iatãce exprimãm noi când ne adresãm Mariei cu titlul dereginã: vrem sã exprimãm cu un singur cuvânt tot ceeace e fermecãtor în ea: frumuseþea, strãlucirea, curãþia,bunãtatea ei.

Dar titlul de reginã, pe care Biserica îl atribuie Mariei,nu este doar un simbol, o metaforã, o figurã de stil poe-ticã. El exprimã o realitate: Maria este cu adevãrat re-ginã; o reginã nu în sensul politic al cuvântului, ci în în-þelesul biblic, aºa cum Fiul ei, Isus, a fost rege, nu regepolitic – atunci când mulþimile vor sã-l rãpeascã ºi sã-lfacã rege, se ascunde –, ºi totuºi, rege, cãci, în faþa luiPilat, la judecatã, afirmã rãspicat cã e rege. RegalitateaMariei este legatã de regalitatea Fiului ei. Cãci dacã Isus,Fiul lui Dumnezeu, este regele cerului ºi al pãmântului,Maria, mama Fiului lui Dumnezeu, ce altceva ar puteasã fie, dacã nu regina cerului ºi a pãmântului? Regali-tatea Mariei derivã din maternitatea ei divinã. De aceea,

MARIA REGINÃ 661

în toate rugãciunile Bisericii, aceste cuvinte le auzimrostite mereu împreunã: „mamã ºi reginã”. Pentru a neda mai bine seama de rolul pe care îl are Maria în Bise-ricã în calitate de reginã-mamã, este bine sã cunoaºtemrolul pe care îl avea regina-mamã în dinastia davidicãdin care se trage Isus, ºi nu numai în aceastã dinastie,ci, în general, în culturile Orientului Mijlociu. Aflãm dincãrþile Vechiului Testament cã regina-mamã deþinea unrol oficial, se bucura de demnitãþi ºi puteri speciale: eapurta titlul de gheberâh în ebraicã: era, deci, doamna,stãpâna, regina, ºi purta coroanã de aur pe cap. De toateaceste onoruri, privilegii ºi puteri nu se bucura soþia re-gelui. Avem un exemplu grãitor despre autoritatea împã-rãtesei Betsabeea. Betsabeea, soþia regelui David, câttimp e numai soþie, se considerã o simplã servitoare. In-trând în camera regelui, deºi era soþia lui, îngenun-cheazã, atinge pãmântul cu fruntea ºi i se adreseazãcu cuvintele: „O, rege, stãpânul meu...!” (1Rg 1,31). Înschimb, când fiul ei, Solomon, ajunge rege, lucrurile seschimbã complet. Când Betsabeea intrã la rege pentrua interveni în favoarea lui Adonia, Solomon, regele, seridicã de pe tron în semn de respect, îi iese în întâm-pinare, o conduce, o aºazã pe un tron alãturi de el. Re-gina mamã, Betsabeea, mai mult porunceºte decât cere:„Am sã-þi cer un mic favor, sã nu mi-l refuzi” (1Rg 2,20).La care regele se grãbeºte sã rãspundã: „Cere, mamã, ºinu te voi refuza” (1Rg 2,20). Este regina-mamã care-ºiîncoroneazã fiul în ziua întronãrii, de aici, invitaþia dinCântarea Cântãrilor: „Ieºiþi fiicele Sionului, priviþi-lpe Solomon cu coroana pe care i-a pus-o pe cap mama saîn ziua sãrbãtorii nunþii lui, în ziua bucuriei inimii lui”(Ct 3,11).

La fel stau lucrurile cu Maria, regina-mamã, gheberâh.Despre demnitatea, despre privilegiile ei, despre puterea


pe care o deþine asupra inimii Fiului ei, ne vorbesc chiarevangheliºtii când ne descriu episodul venirii magilor.Cei trei magi din Orient vin sã prezinte omagiile ºi da-rurile lor regelui nou-nãscut al iudeilor. ªi, intrând încasã, scrie evanghelistul, l-au gãsit pe copil împreunã cumama lui ºi, plecându-se pânã la pãmânt, i s-au închinat.Vedeþi, cu tot respectul faþã de sfântul Iosif, Iosif nueste amintit de cãtre evangheliºti. E amintitã mama, re-gina-mamã: ºi s-au plecat pânã la pãmânt, închinân-du-se (cf. Mt 2,11); închinându-se în faþa cui? În faþamicuþului rege ºi a reginei-mame care-l þinea în braþe.Aºa înþelegem ºi strigãtul de uimire al Elisabetei cândMaria îi trece pragul casei: „ªi de unde îmi este datã mieaceasta ca sã vinã mama Domnului meu la mine?” (Lc1,43); adicã mama stãpânului, a regelui ei, regina-mamã.Regalitatea Mariei e pe deplin justificatã.

Sfântul Petru, în discursul sãu din ziua de Rusalii, lespune iudeilor cã Dumnezeu Tatãl, dupã învierea ºi înãl-þarea lui Isus la cer, l-a aºezat pe Fiul sãu la dreapta sa,adicã l-a pus pe tron ca pe un rege. Nu era normal ca Isus,la rândul sãu, dupã ce a înviat-o pe mama sa ºi a înãlþat-ola cer, sã o aºeze pe tron ca reginã la dreapta sa, aºa cuma aºezat-o regele Solomon pe mama sa, alãturi de el, petron? Isus le-a promis ucenicilor sãi: „Adevãr vã spun cãvoi, care m-aþi urmat, la reînnoirea tuturor lucrurilor,când Fiul Omului va sta pe tronul mãririi sale, veþi staºi voi pe douãsprezece tronuri ca sã judecaþi cele douã-sprezece triburi ale lui Israel” (Mt 19,28). Dar cine l-aurmat pe Isus mai îndeaproape ca Maria? Era normal caIsus sã-i pregãteascã un tron în cer, alãturi de tronul sla-vei sale.

Aºa cum aminteam la început, Maria a fost conside-ratã ºi cinstitã dintotdeauna de creºtini ca reginã. Despre

MARIA REGINÃ 663

acest lucru vorbeºte, de pildã, coroana de pe capul sta-tuii sfintei Fecioare de la Pilar, locul cel mai celebru depelerinaj din Spania. Pe coroana acestei statui, de-a lun-gul veacurilor, creºtinii au aºezat un milion de pietrepreþioase, de diamante. Dar revine Bisericii din timpu-rile noastre sã scoatã în evidenþã în mod cu totul spe-cial regalitatea lui Isus ºi a mamei sale. Astfel, în se-colul al XX-lea, s-a introdus celebrarea încoronãrii icoa-nelor ºi a statuilor fãcãtoare de minuni ale Maicii Dom-nului, mai ales cele de la locurile de pelerinaj, încoro-narea cu o coroanã de aur. Aceastã ceremonie o face papapersonal sau un delegat al papei. Dar niciodatã Marianu este încununatã fãrã a fi încununat ºi copilul dinbraþele ei, niciodatã regalitatea Mariei nu se separã deregalitatea lui Isus. Tot în veacul nostru, mai exact înanul 1925, Biserica a proclamat regalitatea lui Cristosprin orânduirea solemnitãþii lui Cristos, Regele Univer-sului. Cum era de aºteptat, în lumea întreagã s-a nãscuto miºcare în favoarea întemeierii unei sãrbãtori în cinsteaMariei, Regina Universului. Un mare merit l-a avut otânãrã din Roma, cu numele de Maria Desideri Mor-bidelli, bolnavã de tuberculozã în ultimul grad. De ºaseori fusese în pelerinaj la Lourdes, cerând de la MaicaDomnului vindecarea. Dar totul fusese zadarnic. La 1septembrie 1933, era pentru a ºaptea oarã la Lourdes.În timpul procesiunii cu sfântul Sacrament, s-a rugatastfel: „Sfântã Fecioarã, ori mã vindeci, ori lasã-mã sãmor!” S-a vindecat pe loc. Ca recunoºtinþã, a întemeiato asociaþie internaþionalã numitã Pro regalite Mariae.În câþiva ani a strâns 12 caiete de semnãturi ale credin-cioºilor din lumea întreagã, prin care se cerea o sãrbã-toare în cinstea Mariei Reginã, pe care le-a prezentatpapei Pius al XII-lea. La sfârºitul Anului Marian 1954,când se împlineau 100 de ani de la proclamarea dogmei


Neprihãnitei Zãmisliri, papa Pius al XII-lea, prin enci-clica Ad coeli reginam („Cãtre regina cerului”), anunþacã dorinþa creºtinãtãþii era împlinitã. ªi tot atunci papaa încoronat renumita icoanã a Maicii Domnului din bazi-lica „Santa Maria Maggiore” din Roma, cunoscutã cu nu-mele de Salus populi romani. Când Biserica întemeiasãrbãtoarea lui Cristos Rege ºi a Mariei Reginã, cum amamintit, monarhiile se prãbuºeau ºi Roma era plinã deregi exilaþi ºi regine exilate din toatã Europa. Orânduindaceste sãrbãtori, Biserica nu intenþiona sã consolidezetronurile care se clãtinau, nici sã-i consoleze pe regii ºipe reginele pãmântului pentru coroanele pierdute. Isusregele ºi Maria reginã se deosebesc complet de regii ºireginele pãmântului. Aceºtia trãiesc în lux ºi bogãþie.Au servitori, au armate cu care îºi nimicesc duºmaniipolitici care râvnesc la puterea lor. Isus este un regesãrac, un rege care spalã picioarele ucenicilor sãi: armelelui sunt iubirea, iertarea, umilinþa, suferinþa, iar duº-manii pe care-i învinge ºi-i supune sunt: pãcatul, Dia-volul, moartea. Regina-mamã, Maria, este reginã exactcum a fost Fiul ei rege: e roaba Domnului, e regina care,la Nazaret, în casa veriºoarei sale, Elisabeta, la Cana,în Galileea, face muncile cele mai umile, iar duºmanii pecare i-a învins sunt aceiaºi: pãcatul – ea n-a fost atinsãde umbra pãcatului –, Diavolul, ºarpele cãruia i-a zdrobitcapul, moartea, cãci trupul ei a înviat ºi s-a înãlþat la cer.ªi Dumnezeu a încoronat-o în ceruri cu o coroanã for-matã din douãsprezece stele, cum o descrie Apocalipsasfântului Ioan.

Maria e reginã, dar nu atât o reginã care domneºte,cât, mai ales, o reginã care slujeºte. Ea continuã sã slu-jeascã ºi dupã încoronarea ei în cer, aºa cum slujea pepãmânt. Spune atât de frumos Biserica la ultimul Con-ciliu: „Ridicatã la cer, Maria, în iubirea ei de mamã, are

MARIA REGINÃ 665

grijã de fraþii Fiului sãu, care sunt încã pe cale, amenin-þaþi de primejdii ºi strâmtorãri, pânã când vor ajunge înpatria fericitã, unde ºi ei vor primi o coroanã veºnicã”(LG 62).

Nutrim speranþa cã, într-o zi, cãlãuziþi pe pãmânt dedragostea ei de mamã, la sfârºitul cãlãtoriei acestei vieþi,vom ajunge sã o vedem faþã în faþã; suntem încredin-þaþi cã, în clipa morþii, la marea întâlnire cu Cristos, pri-mele cuvinte pe care Cristos ni le va spune vor fi celepe care le-a spus ucenicului iubit de pe cruce: „Iat-o pemama ta!” (In 19,27).


CCoorrooaannaa ddee ddoouuããsspprreezzeeccee sstteellee

Încheiem seria de meditaþii asupra sfântului Rozariu.Sã aruncãm o ultimã privire spre femeia pe care sfân-tul Ioan a vãzut-o înveºmântatã în soare, cu luna subpicioare ºi cu o coroanã de douãsprezece stele pe cap.

Trebuie subliniat faptul cã înãlþarea sfintei Fecioarecu trupul la cer ºi încoronarea ei ca reginã a univer-sului au fost definite ca dogme în timpurile noastre. Darele nu sunt invenþii ale timpurilor noastre. Ele sunt ade-vãruri în care Biserica a crezut întotdeauna.

Când împãrãteasa Pulheria (†453), abia urcatã petron, a construit o bisericã la Constantinopol în cinsteasfintei Fecioare, s-a adresat sfântului Iuvenal, cunoscutulepiscop al Ierusalimului, cerându-i moaºte ale MaiciiDomnului, cãci la vremea aceea nu se putea sfinþi o bise-ricã fãrã a avea moaºte ale sfântului cãruia îi era dedi-catã biserica. Patriarhul Ierusalimului – este sfântulIoan Damascenul cel care ne dã informaþia – de faþã fiindepiscopii Orientului, care se aflau în Ierusalim la întoar-cere din Calcedon, unde luaserã parte la conciliul din 451,i-a rãspuns împãrãtesei cã nu are de unde sã-i trimitãmoaºte ale Maicii Domnului, deoarece trupul ei fuseseridicat de îngeri la cer. ªi îi descrie foarte amãnunþit cums-a petrecut trecerea Maicii Domnului din aceastã viaþã.

Aceeaºi credinþã o gãsim în Occident. Sã-l ascultãm pesfântul Augustin:

Noi trebuie sã credem cã Isus Cristos, care în cursul vieþiisale muritoare a tratat cu atâta respect trupul Maicii salesfinte, care a voit sã ia din carnea ei pentru a-ºi face din eaun trup propriu, nu va fi abandonat acel trup feciorelnic

ultimului oprobiu al naturii umane, care este descompu-nerea ºi putrezirea. Dacã Dumnezeu a voit sã salveze nunumai trupul, dar ºi hainele celor trei tineri din cuptorulcu foc devorator, de ce am crede cã el se îngrijeºte mai multde hainele slujitorilor sãi decât de trupul mamei sale? ªicum? Dacã Daniel a fost cruþat de dinþii leilor înfometaþi,mama lui Dumnezeu putea sã fie lãsatã pradã dinþilormorþii, ca sã fie transformatã în pulbere? Cum? Acel trupfeciorelnic, atât de vrednic sã fie cinstit de îngeri, putea filãsat în pãmânt, abandonat în mormânt, pentru a devenipradã viermilor? Acest gând mã face sã mã cutremur, mi-egroazã sã-l formulez... Dacã Isus Cristos, nãscându-se, aputut sã o pãstreze fecioarã pe Maria, el a avut, de ase-menea, putere sã o pãstreze neputrezitã în mormânt. Dacãa avut aceastã putere, a trebuit ºi a voit sã o facã; de aceea,categoric, Maria nu a fost supusã putrezirii mormântului.

De altfel, nimeni nu a pretins vreodatã cã posedã o re-licvã a Maicii Domnului.

Primirea triumfalã ce i s-a fãcut Mariei la intrarea eiîn cer, tradiþia creºtinã a ilustrat-o prin descrierea pri-mirii triumfale pe care locuitorii Betuliei i-au fãcut-o Iu-ditei, când aceasta s-a întors cu capul retezat al lui Holo-fern. Iudita a fost consideratã întotdeauna ca fiind oimagine tipologicã a Mariei.

Atunci, marele preot Ioachim, împreunã cu marele sfat allui Israel, care locuiau în Ierusalim, s-au dus sã vadã iz-bânda pe care Domnul o dãduse lui Israel ºi sã o vadã peIudita ºi sã-i facã urare pentru izbândã. Ajungând la ea,toþi într-un cuget au lãudat-o: „Binecuvântatã sã fii tu deDumnezeu cel atotputernic în veci! Tu eºti mândria nea-mului lui Israel! Tu eºti faima neamului nostru!...”. ªi totpoporul striga: Amin” (cf. Idt 15,8-9.10).

Fãrã îndoialã cã apariþia Mariei în cer a provocat ui-mire, stupoare, încântare. „ªi s-a arãtat în cer un semn


mare: o Femeie îmbrãcatã în soare; ea avea luna subpicioarele ei, iar pe cap o coroanã de douãsprezece stele”(Ap 12,1). Aºa o descrie Apocalipsa sfântului Ioan. Seexplicãm puþin aceste imagini ale Apocalipsei

Maria e „îmbrãcatã în soare”. Strãlucirea care radiazãnu vine de la ea, ci de la Dumnezeu care este „lumina”ºi „izvorul oricãrei lumini”, de la cel care este sol iusti-tiae – soarele sfinþeniei.

„...avea luna sub picioarele ei”. Vedem cât de schim-bãtoare este luna: lunã plinã, lunã care descreºte, carecreºte, lunã nouã. Când se încheie ciclul, o ia de la capãt,mereu-mereu, invariabil, secole, milenii. Luna de subpicioarele Mariei indicã istoria umanã în permanentãschimbare, lumea supusã Mariei. Dar mai bine explicãun mare patrolog, Hugo Rahner, ce înþelegeau sfinþii Pã-rinþi ºi liturgia prin mysterium lunae, simbolismul luniiaplicat sfintei Fecioare. Maria frumoasã ca luna:

Luna poate sã fie foarte frumoasã. Când este lunã plinã,natura e magnificã în tãcerea nopþii; totul creeazã impresiade liniºte, de pace, de calm. Totuºi, aceastã luminã palidãa lunii nu-i aparþine; e o luminã primitã. Toatã frumuseþealunii este doar un reflex al strãlucirii soarelui. Datoritãastronauþilor care au vizitat-o, ºtim cã luna e neospita-lierã ºi pustie. Cu toate acestea, vãzutã de pe pãmânt, culumina pe care o primeºte de la soare (care nu se vede), eae minunat de frumoasã. Aici gãsim simbolismul lui mys-terium lunae, atât de drag pãrinþilor Bisericii ºi adeseaaplicat Mariei, cea frumoasã ca luna.

„...iar pe cap o coroanã de douãsprezece stele”. ÎnBiblie ºi, mai ales, în Apocalipsa sfântului Ioan, doispre-zece este numãrul care simbolizeazã perfecþiunea, plinã-tatea. Tradiþia creºtinã a vãzut în cele douãsprezece stele,care formeazã coroana de pe capul femeii din Apocalipsasfântului Ioan, o aluzie la cei doisprezece apostoli care,

COROANA DE DOUÃSPREZECE STELE 669

la rândul lor, ne trimit la cele douãsprezece triburi alelui Israel. Exact cum trebuie interpretatã ºi cifra 144.000de însemnaþi cu pecetea. 144 000 este 12 la pãtrat în-mulþit cu o mie: 12 x 12 x 1000. Acest numãr, 12, aratãplinãtatea noului Israel, a Bisericii, în momentul împli-nirii finale a împãrãþiei lui Dumnezeu. Femeia încoro-natã cu 12 stele e imaginea Vechiului ºi Noului Israelîn perfecþiunea sa escatologicã; poporul lui Dumnezeupredestinat sã devinã cetatea lui Dumnezeu.

Ceea ce a vãzut apostolul Ioan în femeia cu coroanade douãsprezece stele pe cap avea sã exprime mai clarConciliul al II-lea din Vatican. „Mama lui Isus... estechipul ºi pârga Bisericii care va ajunge la plinãtate înveacul ce va sã vinã” (LG 68).

Cunoaºtem plãcutul episod din viaþa fericitului Ie-remia.

Într-o noapte, probabil în vigilia Adormirii Maicii Dom-nului a anului 1608, pe când Ieremia se ruga în bisericã,i-a apãrut sfânta Fecioarã. Avea o mantie înstelatã. Privind-ocu atenþie, Ieremia observã un lucru curios. O întreabã:– Stãpâna mea, cum, tu eºti reginã ºi nu porþi coroanã pe cap?Maria, strângându-ºi cu dragoste copilul la piept, rãspunde:– Frate Ieremia, coroana mea e acest Fiu al meu.Principesa Isabela della Rovere a angajat un pictor ca s-o picteze pe Maria, aºa cum o vãzuse fratele Ieremia, ºicare este cunoscutã în popor cu numele de „Madonna difra Geremia”.

De fapt, coroana de reginã a Mariei e Fiul ei, Cristosîntreg: capul ºi mãdularele, astfel încât Maria ne-ar pu-tea spune nouã ceea ce sfântul Pavel le scria creºtinilordin Tesalonic: „Cãci care este speranþa noastrã, sau bu-curia, sau coroana noastrã de laudã în faþa Domnuluinostru Isus, la venirea lui, dacã nu voi? Cãci voi sunteþimãrirea ºi bucuria noastrã” (1Tes 2,19-20).


Când i-a apãrut Bernadetei la Lourdes, Maria nu purtanici inel, nici colier, nici vreo bijuterie, nici coroanã de aurpe cap. Singura bijuterie pe care o purta era un rozariu.

Iatã coroana pe care noi o putem aºeza pe fruntea re-ginei noastre: rugãciunea Rozariului fãcutã cu credinþã,cu atenþie, cu fervoare. Rozariul tocmai acest lucru vreasã ne spunã: coroanã de trandafiri.

Închei acest ciclu de meditaþii cu una dintre cele maifrumoase poezii din literatura universalã închinate re-ginei cerului ºi a pãmântului. Îi aparþine lui FrançoisVillon, primul poet modern al Franþei, preot foarte cult,cu trei facultãþi: litere, teologie ºi drept, dar decãzut, hoþºi criminal. A ucis un alt preot. Intrã într-o bandã dehoþi, jefuieºte, zace în puºcãrie, eliberat, se apucã din noude jafuri la drumul mare. E condamnat la moarte prinspânzurãtoare. E graþiat de rege ºi izgonit pentru zeceani din Paris, dupã care i se pierde urma. În poeziile sale,cum este Balada spânzuraþilor, îºi exprimã în accentezguduitoare remuºcãrile ºi frica în faþa morþii ºi a jude-cãþii. În poezia care urmeazã, pune pe buzele mamei salesentimentele ºi cererile sale:

Baladã stihuitã de Villon la ruga mamei sale, spre ai se închina Maicii Domnului

Stãpânã-n ceruri ºi pe pãmânt reginã,crãiasã peste-a iadului vâltoare,primeºte-o pe sãrmana ta creºtinãîn ceata drepþilor, deºi sub soarenici cât un fir de pãr n-am cãutare.Doar mila ta, Fecioarã Preacuratã,mai poate izbãvi o vinovatã,cã fãrã tine duhul n-are spor,nici drum spre cer. Mi-e inima curatã,vreau în credinþã sã trãiesc, sã mor!

COROANA DE DOUÃSPREZECE STELE 671

O, Fiului tãu spune-i ca sã vinãsã-mi dãruie – cã roabã-i sunt! – iertare.Ca egiptencei dã-mi lumina linã,cum el, lui Teofil, monahul cares-a-nvrednicit de dreapta-þi îndurare,deºi Satanei s-a vândut odatã...Fereºte-mã de rãu viaþa toatã,tu, ce-ai nãscut spre slava tuturorpreafântul trup, Fecioarã luminatã,vreau în credinþã sã trãiesc, sã mor!Femeie sunt bãtrânã ºi puþinã,nimic nu ºtiu, nu pot citi scrisoareda’-n mãnãstirea de icoane plinã,vãd ºi un rai cu harpe ºi vioare,ºi-un iad cu osândiþi puºi în frigare.Mã tem de iad, iar raiul mã desfatã;doar miluirea lui sã-mi fie datã,cã celor pãcãtoºi li-i ajutorcând cred ºi se smeresc viaþa toatã,vreau în credinþã sã trãiesc, sã mor!(Testamentul cel Mare, tr. Neculai Chiricã)


resurse catolice - maria in misterele rozariului- pr.claudiu dumea

Documents