scrisorile catolice si apocalipsul

91
SCRISORILE CATOLICE

Upload: radu-capan

Post on 06-Jun-2015

362 views

Category:

Documents


8 download

DESCRIPTION

Din Noul Testament publicat de Editura Sapientia din Iasi, scrisorile catolice si Apocalipsul. Documentul PDF a fost publicat initial pe Pastoratie.ro.

TRANSCRIPT

Page 1: Scrisorile catolice si Apocalipsul

SCRISORILE CATOLICE

Page 2: Scrisorile catolice si Apocalipsul
Page 3: Scrisorile catolice si Apocalipsul

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL IACOB

INTRODUCERE

Autorul. Întâlnim în Noul Testament diferite personaje care poartãnumele de Iacob ºi este greu de stabilit cãruia dintre aceºtia i seatribuie scrisoarea aceasta. Pare de exclus Iacob al lui Zebedeu, fra-tele sfântului Ioan evanghelistul, martirizat în anul 44 d.C. La fel,Iacob al lui Alfeu, apostol care este rar menþionat în Noul Testamentºi în primele scrieri creºtine. Pãrerea cea mai rãspânditã este cã au-torul acestei scrisori s-ar identifica cu Iacob, „fratele Domnului” (ruda,veriºorul), cunoscut în special pentru rolul pe care l-a avut în condu-cerea Bisericii din Ierusalim ca episcop, martirizat în anul 62.

Forma ºi stilul. În afarã de adresã ºi salutul iniþial, nu mai gãsimelemente ale genului epistolar. Elementele specifice stilului retoric:ritmul, aliteraþia, repetiþiile, diatriba, întrebãrile retorice, apostrofã-rile, invectivele, dramatizarea ºi personificarea etc., aratã cã textuleste mai degrabã o predicã scrisã decât o scrisoare. Limba greacã estebogatã ºi precisã în termeni, corectã ºi curgãtoare în privinþa gra-maticii ºi a sintaxei, cu multe expresii tehnice ºi neologisme.

Scopul ºi destinatarii. Sfântul Iacob nu se adreseazã unei comu-nitãþi anume, ci, aºa cum precizeazã la început, celor „douãsprezecetriburi care trãiesc în diaspora”, adicã grupuri de creºtini de prove-nienþã ebraicã, dar obiºnuiþi de mult cu cultura elenisticã. Situaþialor spiritualã era caracterizatã de o anumitã delãsare moralã, de odecãdere a angajamentului ºi entuziasmului iniþial ºi de o evidentãdiviziune între bogaþii prepotenþi ºi cei sãraci.

Structura. Dupã o scurtã introducere în care sunt precizaþi desti-natarii ºi autorul (1,1), sfântul Iacob insistã asupra necesitãþii accep-tãrii cuvântului lui Dumnezeu ºi a punerii lui în practicã (1,2-27).Credinþa activã ºi adevãrata înþelepciune îl determinã pe cel carecrede sã-i primeascã pe cei sãraci (2,1-13), sã-ºi manifeste credinþaprin fapte concrete (2,14-26), sã evite vorba fãrã rost (3,1-12), sã înde-pãrteze falsa înþelepciune ºi sã ºtie s-o deosebeascã de cea adevãratã(3,13-18). Alegerea între Dumnezeu ºi lume trebuie sã fie radicalã(4,1-12). În continuare, autorul atrage atenþia asupra riscului uneifalse siguranþe a celor bogaþi (4,13–5,6) ºi stabileºte norme pastoralepentru întreaga comunitate (5,7-20).

Locul ºi data. Imposibilitatea de a-l identifica cu certitudine peautorul acestei scrisori face ca stabilirea locului redactãrii sã rãmânã

Page 4: Scrisorile catolice si Apocalipsul

incertã. Dacã îl considerãm ca autor pe sfântul Iacob, episcopul Ieru-salimului, atunci locul redactãrii este Palestina, iar datarea trebuiefãcutã înaintea morþii lui (62). Cei care neagã apartenenþa acesteiscrisori sfântului Iacob, considerã cã datarea trebuie fãcutã dupã moar-tea sfântului Iacob, deci ultimele decenii ale sec. I.

Teologia. Autorul nu prezintã un discurs teologic, ci o serie de în-demnuri pentru însufleþirea în credinþã ºi viaþa creºtinã. Principiilecare conduc sunt puþine ºi esenþiale:– Dumnezeu, Creatorul lumii ºi al oamenilor, autorul oricãrui bine,în special al mântuirii, le dã oamenilor harul, le ascultã rugãciunilefãcute cu încredere ºi le iartã pãcatele;– Isus Cristos este vãzut în rolul sãu soteriologic ºi escatologic: esteDomnul gloriei;– omul, deºi creat dupã chipul lui Dumnezeu, este pãcãtos, fiindîmpins la rãu de pofte ºi de diavol, dar este renãscut prin evanghe-lie ºi prin Botez, destinat vieþii veºnice;– viaþa creºtinã trebuie sã fie însufleþitã de înþelepciune, darul fun-damental ºi necesar pe care omul îl primeºte de la Dumnezeu. Fãrão mentalitate inspiratã de Dumnezeu, omul riscã sã facã apel laînþelepciunea pãmânteascã, instinctivã, demoniacã. Înþelepciunea desus constã în capacitatea de a gãsi în viaþa concretã o sintezã de acþi-une unitarã. Conºtient de situaþia sa de pelerin, omul trebuie sã as-culte de cuvântul lui Dumnezeu ºi sã se roage, sã înfrunte cu calmispitele la care este expus, trebuie sã se ocupe de ceilalþi, evitândrãul ºi promovând binele. Celor care suferã li se recomandã sacra-mentul Ungerii bolnavilor prin care se obþine iertarea pãcatelor ºichiar vindecarea. Meditând asupra fericirilor evanghelice, sfântulIacob nu considerã desãvârºirea creºtinã o obligaþie chinuitoare ºiapãsãtoare, ci o bucurie cântatã încontinuu prin psalmi. Bucuriacreºtinã nu este un sentiment produs de succesul lumesc sau deposedarea de bogãþii, ci de încrederea în Dumnezeu la care se faceapel continuu prin rugãciune. O categorie de oameni denunþatã deautor o constituie cei bogaþi. Împotriva lor se dezlãnþuie cu o viru-lenþã ce depãºeºte orice luare de poziþie a profeþilor ºi chiar seria devai-uri rostitã de Cristos în Evanghelie. Pentru sfântul Iacob, con-diþia fireascã a creºtinului este aceea de sãrac în faþa lumii, dar pre-ferat de Dumnezeu, care îl îmbogãþeºte cu credinþã ºi îi oferã ca moº-tenire bogãþia cereascã.

534

Page 5: Scrisorile catolice si Apocalipsul

a Lit.: cu suflet dublu. Expresia se re-ferã la creºtinul în conflict cu el în-suºi, incapabil de o alegere definitivã.În acest context, „criza” spiritualã nupoate fi o stare normalã ºi permanentãa celui care, prin credinþã, a ales sã-lslujeascã pe Dumnezeu.

b În multe manuscrise lipseºte:Domnul.

c Cuvânt de adevãr este o expresiefolositã în tradiþia misionarã ºi catehe-ticã a Bisericii pentru a indica evan-ghelia, vestea cea bunã.

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL IACOB

Destinatarii scrisorii

11 Iacob, slujitorul lui Dumnezeu ºi al Domnului Isus Cristos, cãtrecele douãsprezece triburi care trãiesc în diaspora: Salutare!

Rãbdare, credinþã ºi înþelepciune2 Sã consideraþi ca o mare bucurie, fraþii mei, când treceþi prin dife-

rite încercãri, 3 ºtiind cã încercarea credinþei voastre produce rãb-darea, 4 iar rãbdarea trebuie sã ducã la desãvârºirea faptei ca sã fiþidesãvârºiþi ºi integri, fãrã sã vã lipseascã ceva. 5 Dacã îi lipseºtecuiva dintre voi înþelepciunea, sã o cearã de la Dumnezeu, care dãtuturor din belºug, ºi fãrã mustrare, ºi i se va da, 6 dar sã o cearã cucredinþã, fãrã ezitare, fiindcã cel care stã la îndoialã se aseamãnã cuvalul mãrii purtat de vânt ºi aruncat de ici-colo. 7 Un astfel de om sãnu-ºi închipuie cã va primi ceva de la Domnul, 8 pentru cã este unom cu suflet împãrþita, nestatornic în toate cãile sale.

9 Fratele care este umilit sã se mândreascã de înãlþarea lui, 10 iar celbogat de umilirea lui pentru cã va trece ca floarea ierbii. 11 Cãci soareles-a ridicat cu arºiþa lui ºi a uscat iarba, iar floarea ei a cãzut, înfãþiºa-rea ei frumoasã a pierit. Tot aºa ºi cel bogat se va sfârºi în lucrãrile sale.

12 Fericit omul care îndurã ispita pentru cã, dupã ce va fi încercat,va primi coroana vieþii pe care a promis-o Domnulb celor care îliubesc. 13 Nimeni sã nu spunã când este ispitit: „De la Dumnezeusunt ispitit” pentru cã Dumnezeu nu poate fi ispitit la rãu ºi nici nuispiteºte pe nimeni. 14 Fiecare este ispitit de propria lui poftã care îlatrage ºi-l seduce; 15 apoi pofta, o datã încolþitã, dã naºtere pãcatu-lui, iar pãcatul, o datã sãvârºit, provoacã moartea.

16 Nu vã înºelaþi, fraþii mei iubiþi! 17 Orice dar bun ºi orice dardesãvârºit este de sus, coboarã de la Tatãl luminilor în care nu estenici schimbare, nici umbrã de transformare. 18 El a voit sã ne dea naº-tere printr-un cuvânt de adevãrc, ca sã fim începutul creaturilor sale.

In 7,35Fap 15,23

Rom 5,3-5Inþ 3,5Mt 5,10-121Pt 1,6;4,12-131Pt 1,7Mt 5,48Prov 2,3-6Mt 7,7

Mc 11,24Ef 4,14

3,8.16

Ps 102,5.11Is 40,6-71Pt 1,24Mc 4,6

Dan 12,121Cor 9,252Tim 4,81Pt 5,4Ap 2,102,5Rom 8,28Rom 7,7-11

Gal 6,7-8Mt 7,113,15.17In 3,3

In 1,13Ps 119,43Ap 14,4

Page 6: Scrisorile catolice si Apocalipsul

536

Primirea ºi împlinirea cuvântului19 Sã ºtiþi, fraþii mei iubiþi: fiecare om sã fie prompt la ascultare,

încet la vorbire ºi lent la mânie, 20 pentru cã mânia omului nu îm-plineºte dreptatea lui Dumnezeu. 21 De aceea, lãsaþi la o parte oricemurdãrie ºi toatã rãutatea, primiþi cu umilinþã cuvântul care a fostsãdit în voi ºi care poate mântui sufletele voastre.

22 Cãutaþi sã împliniþi cuvântul, nu numai sã-l ascultaþi, înºelân-du-vã pe voi înºivã, 23 pentru cã, dacã cineva ascultã cuvântul ºi nu-lîmplineºte, se aseamãnã cu omul care îºi priveºte propria faþãa înoglindã: 24 s-a privit pe sine, a plecat ºi a uitat îndatã cum era. 25 Dacãcineva priveºte cu atenþieb la legea desãvârºitã a libertãþii ºi rãmâneîn ea, nu o ascultã ca apoi sã o uite, ci ca sã o punã în practicã. Astfel,acesta va fi fericit în lucrarea sa.

26 Dacã cineva crede cã este religios, dar nu-ºi stãpâneºte limba,din contra îºi înºalã inima, religiozitatea lui este zadarnicã. 27 Reli-giozitatea curatã ºi fãrã patã înaintea lui Dumnezeu ºi a Tatãlui esteaceasta: a-i vizita pe orfani ºi pe vãduve în necazurile lor ºi a se pãs-tra nepãtaþic de lumed.

Dragostea creºtinã nu admite discriminãrile

21 Fraþii mei, credinþa în Domnul nostru Isus Cristos, Domnul glo-rieie, nu admite pãrtinirilef. 2 Cãci dacã ar intra în adunarea voas-

trã un om cu inel de aur, cu haine luxoaseg ºi ar intra ºi un sãrac cuhaine ponosite, 3 iar voi v-aþi uita la cel care poartã hainele luxoaseºi i-aþi spune: „Luaþi loc aici”, iar celui sãrac i-aþi spune: „Tu stai

a Lit.: faþa din naºtere.b Lit.: se apleacã.c Un manuscris foarte vechi (papi-

rusul 74) prezintã urmãtoarea vari-antã: Sã-i pãzeascã pe ei (pe orfani ºipe vãduve) nepãtaþi. Varianta aceastaeste o mãrturie a înþelegerii textuluiîn perspectivã etico-socialã: practi-carea religiozitãþii impune protejareaºi asistenþa activã a celor nenorociþi.

d Termenul grec kosmos, la sfântulIacob, are semnificaþie eticã negativã:lumea este înþeleasã ca spaþiul în caredomneºte logica puterii ºi a aroganþeiîn toate modurile lor de manifestare ºica atare este opusã lui Dumnezeu.

e Lit.: al gloriei. Termenul „glorie”poate fi înþeles ca apoziþie la Domn:

„Domnul gloriei”, sau ca un calificativ:„Domnul nostru Isus Cristos glorios”.

f Verbul grec prosopolimptein, dincare provine forma substantivalã, tra-duce expresia ebraicã „a ridica faþa”celui care s-a prosternat în faþa rege-lui, în semn de favoare ºi bunãvoinþã.De la acest sens pozitiv s-a trecut laatitudinea reprobabilã de pãrtinire ºifavoritism, în special la judecatã ºiprocese.

g Inelul de aur era semnul clasei dincare proveneau funcþionarii imperiali(la romani se numeau equites), iarhaina luxoasã (lit.: strãlucitoare) esteo aluzie la „toga” pe care o purtauatât bogaþii, cât ºi autoritãþile politice.

3,1 ºuQoh 5,1; 7,9

Sir 5,13Mt 5,22Ef 4,26

Rom 1,17Lc 8,13

Evr 13,22

4,11Mt 7,21.26

Lc 11,28;12,47

Rom 2,131In 3,18

1Cor 13,12Gal 6,2

Rom 8,21Pt 2,16

Mt 7,24-27Lc 10,37In 13,17

Ps 34,14;39,2; 141,4;

3,2.6.81Pt 3,10

Mt 25,35-36Mc 12,40

2,9Iob 34,19

Fap 10,34

Iac 1,19

Page 7: Scrisorile catolice si Apocalipsul

a Verbul grec katadynasteuein este fo-losit în VT, în special de profeþi, pentrua denunþa tirania celor bogaþi (Am 4,1;8,4; Ez 18,12).

b Lit.: cel bun. Este clarã referirea laritul Botezului.

c În originalul grec, avem un adjectiv:legea împãrãteascã. Porunca dragostei

faþã de aproapele este (ca ºi în Mt 25)criteriul intrãrii în împãrãþia luiDumnezeu.

d Existã multe variante în manuscri-sele de bazã ale textului grec: Unuleste Dumnezeu; Dumnezeu este unulsingur; cã existã Dumnezeu.

537

acolo” sau: „Stai jos, la picioarele mele”, 4 nu aþi judeca în minteavoastrã ºi nu aþi deveni judecãtori cu gânduri perverse?

5 Ascultaþi, fraþii mei iubiþi: oare nu i-a ales Dumnezeu pe ceisãraci în ochii lumii, dar bogaþi în credinþã, ca moºtenitori ai îm-pãrãþiei pe care el a promis-o celor care îl iubesc? 6 Dar voi l-aþi dis-preþuit pe cel sãrac! Oare nu bogaþii sunt cei care vã asupresca ºi vãtârãsc prin tribunale? 7 Oare nu ei insultã numele cel sfântb care afost invocat asupra voastrã? 8 Dacã voi împliniþi într-adevãr legeaîmpãrãþieic, potrivit Scripturii: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ca pe tineînsuþi! bine faceþi; 9 dar dacã sunteþi pãrtinitori, sãvârºiþi un pãcat ºisunteþi condamnaþi de Lege ca niºte fãrãdelege. 10 Cãci oricine þinetoatã Legea, dar o calcã numai într-o privinþã, se face vinovat detoate, 11 pentru cã cel care a spus: Sã nu comiþi adulter! a spus ºi: Sãnu ucizi!, aºadar, dacã nu comiþi adulter, însã ucizi, ai încãlcat Legea.12 Aºa sã vorbiþi ºi aºa sã faceþi ca niºte oameni care vor fi judecaþidupã legea libertãþii, 13 cãci judecata este fãrã îndurare pentru celcare nu este îndurãtor; dar îndurarea învinge judecata.

Credinþa ºi faptele14 Ce folos, fraþii mei, dacã cineva spune cã are credinþã, dar nu

are fapte; oare poate credinþa sã-l mântuiascã? 15 Dacã un frate sauo sorã sunt lipsiþi de îmbrãcãminte ºi de hrana de toate zilele 16 ºicineva dintre voi le-ar spune: „Mergeþi în pace, încãlziþi-vã ºi sãtu-raþi-vã”, dar nu le daþi cele necesare pentru trup, ce folos? 17 La felºi credinþa, dacã nu are fapte, este moartã în ea însãºi.

18 Dimpotrivã, va spune cineva: „Tu ai credinþã, iar eu am fapte;aratã-mi credinþa ta fãrã fapte, iar eu îþi voi arãta credinþa cu faptelemele”. 19 Tu crezi cã este un singurd Dumnezeu? Bine faci! ªi diavoliicred ºi se cutremurã. 20 Dar vrei sã ºtii, om fãrã de minte, cã credinþafãrã fapte este zadarnicã? 21 Oare Abraham, pãrintele nostru, nupentru fapte a ajuns la justificare aducându-l pe Isaac, fiul sãu, pealtarul de jertfã? 22 Vezi cã credinþa lucra împreunã cu faptele lui ºicã prin fapte credinþa este desãvârºitã? 23 Astfel s-a împlinit

Evr 10,25

1,9; Mt 5,3Lc 6,201Cor 1,26-28Ap 2,91,121Cor 2,91Cor 11,221Pt 4,14Mt 22,39Mc 12,31Lc 10,27Lev 19,18Lev 19,15Dt 1,17Mt 5,19

Ex 20,13-14Dt 5,17-18

1,25

Mt 5,7;18,29.34-35;25,45-46

1In 3,17

2,20.26

Mt 8,29Mc 1,24; 5,7Lc 4,34

Gen 15,6

Iac 2,4

Page 8: Scrisorile catolice si Apocalipsul

a La prima vedere, afirmaþia sfântu-lui Iacob pare sã fie o contrazicere asfântului Paul (Rom 3,28; Gal 2,16).De fapt, sfântul Paul aratã ineficaci-tatea „faptelor Legii” pentru justifi-care, ea fiind posibilã prin credinþã; sfân-tul Iacob nu se referã deloc la „fapteleLegii” (aºa cum s-a interpretat uneoriîn mod greºit), ci aratã cã justificareaeste posibilã numai printr-o credinþãdoveditã prin fapte, în special prinfapte de milostenie.

b Unele manuscrise importante înloc de: dacã, au: iatã.

c Lit.: roata vieþii. Expresia provinedin mentalitatea orientalã, probabil deconcepþie budistã, preluatã de unelecurente filozofice greceºti. Autorul ofoloseºte pentru a arãta dezordinea pecare limba o poate aduce în relaþiileomeneºti ºi în întregul cadru al vieþii.

d Lit.: Nimic sãrat...

538

Scriptura care spune: Abraham a crezut în Dumnezeu ºi i s-a consi-derat spre justificare ºi a fost numit prietenul lui Dumnezeu. 24 Decivedeþi cã omul ajunge la justificare prin fapte ºi nu numai prin cre-dinþãa. 25 Tot aºa ºi Rahab, prostituata, a ajuns la justificare prin faptepentru cã i-a primit pe soli ºi i-a trimis pe un alt drum. 26 Cãci dupãcum trupul fãrã duh este mort, la fel ºi credinþa fãrã fapte este moartã.

Stãpânirea limbii

31 Fraþii mei, sã nu fie mulþi dintre voi care devin învãþãtori ºtiindcã noi vom avea o judecatã mai asprã. 2 Cãci toþi greºim în multe

privinþe. Dacã cineva nu greºeºte cu cuvântul, este un om desãvârºit,capabil sã-ºi înfrâneze tot trupul.

3 Dacãb punem frâul în gura cailor, ca sã ne asculte, le conducemtot trupul. 4 Iatã, chiar ºi corãbiile, deºi sunt aºa de mari ºi purtatede vânturi puternice, sunt conduse de o cârmã foarte micã, dupã cumvrea cel care le conduce.

5 Tot aºa ºi limba: este un organ mic, dar se poate fãli cu lucruri mari.Iatã cã un foc mic poate sã aprindã o pãdure mare! 6 ªi limba este

foc, o lume a nelegiuirii. Limba este printre organele noastre aceeacare pângãreºte tot trupul ºi aprinde cursul existenþeic dupã ce a fostaprinsã de Gheenã. 7 Cãci orice specie de animale, de pãsãri, de rep-tile ºi animale de mare poate fi domesticitã ºi chiar au fost domes-ticite de neamul omenesc, 8 dar limba n-o poate domestici nici unom: ea este un rãu nepotolit, plinã de otravã ucigãtoare. 9 Cu ea îl lãu-dãm pe Domnul ºi pe Tatãl ºi tot cu ea îi blestemãm pe oamenii fã-cuþi dupã asemãnarea lui Dumnezeu. 10 Din aceeaºi gurã iese ºi bine-cuvântarea ºi blestemul. Nu trebuie sã fie astfel, fraþii mei. 11 Oarepoate izvorul sã reverse din aceeaºi vânã apã dulce ºi amarã? 12 Fraþiimei, oare poate smochinul sã facã mãsline ºi viþa de vie smochine?Nici izvorul sãratd nu poate produce apã dulce.

In 8,39Rom 4,12

Ios 2,4.15;6,17

2,17.20

1,19; 3,13

Sir 14,1

1,26

Ps 32,9

Prov 16,27Sir 5,13 gr

Mt 12,36-37;15,11.18.19

Gen 9,2

1,8; 3,16Ps 140,4

Rom 3,13

Gen 1,26-27Mal 2,10Rom 3,14

Ef 4,29

Mt 7,16-19;12,33

Iac 2,24

Page 9: Scrisorile catolice si Apocalipsul

a Termenul grec psychikos nu are însine o semnificaþie negativã dacã esteîn opoziþie cu soma (trup). Dar în con-textul nostru are o nuanþã peiorativãdescriind firea animalicã, senzitivã,din om.

b Încã din timpul sfinþilor pãrinþi auexistat douã curente de interpretare:

unul considerã cã subiectul este Dum-nezeu, iar duhul este sufletul omenesc,creat de Dumnezeu: „El iubeºte pânãla gelozie duhul care locuieºte în noi!”(BJ, RSV, TOB), ºi altul, pe care îl pre-ferãm (împreunã cu Vg, TEV etc.), încare subiectul este Duhul Sfânt.

539

Adevãrata înþelepciune13 Cine este înþelept ºi învãþat între voi? Sã-ºi arate faptele printr-o

purtare bunã în modestia înþelepciunii. 14 Dar dacã aveþi gelozieamarã ºi rivalitate în inima voastrã, nu vã lãudaþi ºi nu minþiþiîmpotriva adevãrului. 15 Nu aceasta este înþelepciunea care vine desus, ci este pãmânteascã, instinctualãa ºi diabolicã, 16 pentru cã acolounde este gelozie ºi rivalitate, acolo se aflã dezordine ºi tot felul defapte rele. 17 Dar înþelepciunea care vine de sus este, înainte de toate,curatã, apoi paºnicã, blândã, docilã, plinã de milã ºi de roade bune,fãrã discriminare ºi fãrã ipocrizie. 18 Rodul dreptãþii este semãnat înpace pentru cei care fac pace.

O alegere radicalã: sau Dumnezeu, sau lumea

41 De unde [vin] rãzboaiele, de unde conflictele dintre voi? Oare nutocmai din poftele voastre care se luptã în membrele voastre?

2 Râvniþi ºi nu aveþi; ucideþi ºi invidiaþi, dar nu reuºiþi sã obþineþi; vãluptaþi ºi purtaþi rãzboaie; nu aveþi pentru cã nu cereþi, 3 cereþi ºi nuprimiþi pentru cã cereþi rãu, pentru a risipi în plãcerile voastre. 4 Des-frânaþilor! Oare nu ºtiþi cã prietenia lumii este duºmãnie faþã deDumnezeu? Aºadar, cine vrea sã fie prietenul lumii, devine duºma-nul lui Dumnezeu. 5 Sau credeþi cã Scriptura spune în zadar: „Duhulpe care l-a pus în noi ne iubeºte pânã la gelozie”b? 6 Dar el dã un harºi mai mare; de aceea spune:

Dumnezeu se împotriveºte celor mândri,însã celor smeriþi le dã har.

7 Aºadar, supuneþi-vã lui Dumnezeu; împotriviþi-vã diavolului ºi elva fugi de la voi; 8 apropiaþi-vã de Dumnezeu ºi el se va apropia devoi. Curãþaþi-vã mâinile, pãcãtoºilor! Purificaþi-vã inimile, voi cei cuinima împãrþitã! 9 Gemeþi în mizeria voastrã, tânguiþi-vã ºi plângeþi!Râsul vostru sã se schimbe în plâns, iar bucuria voastrã, în întris-tare. 10 Umiliþi-vã în faþa Domnului ºi el vã va înãlþa!

11 Nu vã vorbiþi de rãu unii pe alþii, fraþilor! Cine îl vorbeºte de rãupe fratele sau îl judecã pe fratele sãu, vorbeºte de rãu Legea ºi judecã

3,1; 2,18Mt 11,291Cor 3,3Ef 4,31

1,5.171Cor 2,141Tim 4,1

1,8; 3,8

1,5.17

Is 32,17Mt 5,9Fil 1,11Evr 12,11

Rom 7,231Pt 2,11

Mt 5,21-221In 3,15Mt 7,7

Mt 6,24Lc 6,261In 2,15Rom 8,7Ex 20,5

Prov 3,34Iob 22,291Pt 5,6Ef 6,121Pt 5,8-9Zah 1,3Mal 3,7

Is 1,16

Iob 5,11Lc 14,111Pt 5,6

Lev 19,16Mt 7,1-51,22

Iac 3,13

Page 10: Scrisorile catolice si Apocalipsul

Legea. Dar dacã judeci Legea, nu eºti un împlinitor al Legii, ci jude-cãtor. 12 Unul singur este legiuitorul ºi judecãtorul care poate sã sal-veze sau sã nimiceascã. Dar tu cine eºti ca sã-l judeci pe aproapele?

Denunþarea aroganþei celor bogaþi13 Ei, voi care ziceþi: „Astãzi sau mâine vom pleca în cutare cetate,

vom sta acolo un an, vom face comerþ ºi vom câºtiga” – 14 dar nu ºtiþice va fi mâinea. Cãci ce este viaþa voastrã? – Voi sunteþib ca un aburcare apare pentru puþin ºi apoi dispare îndatã.

15 Dimpotrivã, ar trebui sã spuneþi: „Dacã Domnul va vrea, vomtrãi ºi vom face cutare sau cutare lucru”. 16 Dar acum vã mândriþi culãudãroºenia voastrã. Orice astfel de laudã este rea. 17 Aºadar, cineºtie sã facã binele ºi nu-l face comite pãcat.

51 Ei, voi bogaþilor! Plângeþi vãitându-vã din cauza nenoricirilorcare vor veni peste voi. 2 Bogãþia voastrã a putrezit ºi hainele voas-

tre au fost roase de molii. 3 Aurul vostru ºi argintul au ruginit, iarrugina lor va fi o mãrturie împotriva voastrã ºi va mistui trupurilevoastre ca focul. Aþi adunat comori pentru zilele de pe urmã!

4 Iatã, plata pe care voi aþi reþinut-o de la lucrãtorii care au seceratogoarele voastre, strigã, iar strigãtele secerãtorilor au ajuns pânã laurechile Domnului oºtirilor. 5 Voi aþi trãit pe pãmânt în lux ºi înplãceri; v-aþi îngrãºat inimile pentru ziua tãierii. 6 L-aþi osândit ºil-aþi ucis pe cel drept, iar el nu vi s-a împotrivit.

Îndemn la rãbdare în aºteptarea Domnului7 Aºadar, fraþilor, fiþi îndelung rãbdãtori pânã la venirea Domnului.

Iatã cã agricultorul aºteaptã rodul preþios al pãmântului având rãb-dare ca sã primeascã ploaia timpurie ºi cea târziec. 8 Fiþi ºi voiîndelung rãbdãtori, întãriþi-vã inimile, pentru cã venirea Domnuluieste aproape. 9 Nu vã plângeþi, fraþilor, unii împotriva altora, ca sãnu fiþi judecaþi; iatã cã judecãtorul este la uºã. 10 Fraþilor, luaþi camodel de suferinþã ºi rãbdare pe profeþii care au vorbit în numeleDomnului.

11 Iatã, noi îi numim fericiþi pe cei care au fost perseverenþi. Aþiauzit de rãbdarea lui Iob ºi aþi vãzut ce a fãcut Domnul pentru el încele din urmã, pentru cã Domnul este milostiv ºi îndurãtor.

a Multe manuscrise au: cele ce vor fimâine, altele au numai: nu ºtiþi ziuade mâine.

b Unele manuscrise au: Viaþa voas-trã va fi ca...

c În multe manuscrise textul este:

ca sã o primeascã pe cea timpurie ºi pecea târzie. Altele: ca sã primeascã ro-dul timpuriu ºi cel târziu. Cu privirela clima Palestinei, ploaia timpurie estecea din octombrie-noiembrie, iar ploa-ia târzie este în martie-aprilie.

540

Mt 7,1; 10,28Rom 2,1; 14,4

Prov 27,1Lc 12,18-20

Mc 8,36Ps 39,6.12;

90,5

Fap 18,21

Lc 12,47

Lc 6,24

Sir 29,9-11

Is 30,27Ps 21,10

Lev 19,13Dt 24,14-15

Mal 3,5Gen 4,10

Is 5,7Ier 12,1-3;

25,34Lc 16,19-25

Lc 21,19Evr 10,36-39

Mc 4,26-29Dt 11,14Ier 5,24

Il 2,231Tes 3,13

Fil 4,5Mc 13,29

Ap 3,20

Dan 12,12Iob 1,21-22

Ex 34,6Ps 103,8;

111,4

Iac 4,12

Page 11: Scrisorile catolice si Apocalipsul

541

12 Înainte de toate, fraþii mei, sã nu juraþi nici pe cer, nici pepãmânt ºi nici vreun alt fel de jurãmânt sã nu faceþi. Pentru voi, dasã fie da ºi nu sã fie nu, ca sã nu cãdeþi sub judecatã.

13 Este cineva dintre voi în suferinþã? Sã se roage! Este cineva binedispus? Sã cânte psalmi. 14 Este cineva dintre voi bolnav? Sã-i chemepe preoþiia Bisericii ºi ei sã se roage pentru el, ungându-l cu untde-lemn în numele Domnului. 15 Iar rugãciunea fãcutã cu credinþã îl vamântui ºi Domnul îl va ridica, iar dacã a sãvârºit pãcate, i se vorierta. 16 Aºadar, mãrturisiþi-vã pãcatele unii altora ºi rugaþi-vã uniipentru alþii ca sã fiþi vindecaþi. Rugãciunea stãruitoare a celui dreptpoate înfãptui multe. 17 Ilie era un om cu slãbiciuni, asemenea nouã,dar s-a rugat cu stãruinþã sã nu plouã ºi nu a plouat pe pãmânt treiani ºi ºase luni. 18 Apoi s-a rugat din nou ºi cerul a dat ploaie, iarpãmântul a produs rodul sãu.

19 Fraþii mei, dacã cineva dintre voi rãtãceºte departe de adevãr ºiun altul îl întoarce, 20 sã ºtieb cã cel care îl întoarce pe un pãcãtos depe drumul rãtãcit îºi va salva sufletul de la moartec ºi va acoperi omulþime de pãcate.

Ps 50,15Fap 16,25

Fap 12,5

1Rg 17,1;18,1Ap 11,6

1Rg 18,42

Gal 6,1

Ps 51,15Ps 32,1

a Lit.: prezbiterii.b Multe manuscrise au: sã ºtiþi.

c Multe manuscrise au: îºi va mân-tui sufletul.

Iac 5,12

Page 12: Scrisorile catolice si Apocalipsul

SCRISOAREA ÎNTÂI

A SFÂNTULUI APOSTOL PETRU

INTRODUCERE

Autorul. Informaþiile pe care le avem din scrisoare (1,1; 5,12-13)ºi din tradiþia veche a Bisericii ne aratã cã scrisoarea a fost redactatãde sfântul Petru cu ajutorul lui Silvan (numele latin al lui Sila dinFap 15,22.40; 18,5). Indicaþia autorului cã este ajutat în redactare de„fratele fidel” Silvan anuleazã orice forþã a tendinþelor de negare aapartenenþei scrisorii apostolului Petru, pe motiv cã pescarul galile-ean nu ar poseda o greacã atât de evoluatã.

Forma ºi stilul. Lucrarea se prezintã ca o catehezã baptismalã cumulte îndemnuri ºi fragmente liturgice care evocã Paºtele ºi exodulºi diferitele etape ale celebrãrii Botezului. Limba folositã este greaca,iar autorul dovedeºte o cunoaºtere profundã a Bibliei în limba greacã.

Scopul ºi destinatarii. Datele conþinute în scrisoare ne permitidentificarea destinatarilor care sunt creºtinii din cele cinci provinciiromane din nord-vestul Asiei Mici: Pont, Galaþia, Capadocia, Asia ºiBitinia. Aceºti creºtini erau de origine pãgânã, care cunoºteau bineBiblia greacã. Erau de condiþie modestã: meºteºugari, servitori ºisclavi. Ei sunt ameninþaþi de persecuþii, cu posibile aluzii la perse-cuþia lui Nero.

Structura. În introducere ne sunt indicaþi autorul ºi destinatarii(1,1-2), dupã care sunt expuse unele principii fundamentale ale vieþiicreºtine: chemarea, mântuirea, viaþa divinã, raportul dintre prezentºi viitorul escatologic (1,3-12). Toate acestea cer de la creºtin o viaþãtrãitã în sfinþenie (1,13-25). Uniþi cu Cristos, creºtinii constituie untemplu spiritual (2,1-10). De aici urmeazã raporturi de tip nou cu se-menii: cu autoritãþile civile, cu sclavii ºi cu stãpânii, cu soþia ºi cu so-þul (2,11–3,12). Chiar ºi suferinþa are valoare pentru creºtin (3,12-22),pentru cã este acceptatã în spirit de credinþã ºi trãitã astfel în oricecircumstanþã (4,1-19). Apoi autorul face unele recomandãri pentrutot poporul lui Dumnezeu (5,1-10). Urmeazã salutul final (5,12-14).

Locul ºi data. Locul redactãrii este indicat de autor care scrie din„Babilonia”, pseudonim pentru capitala imperiului roman. Data pro-babilã este anul 64, deºi cei care neagã apartenenþa scrisorii apos-tolului Petru considerã cã redactarea s-a fãcut dupã distrugereaIerusalimului sau spre sfârºitul sec. I.

Page 13: Scrisorile catolice si Apocalipsul

Teologia. Pentru autorul scrisorii, iniþiativa procesului de mân-tuire îºi are originea în iubirea gratuitã a lui Dumnezeu, care îºi gã-seºte împlinirea istoricã în Isus Cristos, „Slujitorul credincios”, princare mântuirea este inauguratã deja în credinþa de la Botez ºi îºi vagãsi împlinirea deplinã în viitor. Pentru a explica realitatea mântu-irii în care sunt introduºi credincioºii prin Botez, autorul face apella imaginile exodului ºi îi invitã pe destinatarii creºtini sã trãiascã înmodul pelerinilor ieºiþi din sclavia pãcatului, rãscumpãraþi ºi elibe-raþi prin moartea salvificã a lui Isus, noul miel pascal. În el creºtiniigãsesc motive pentru încredere ºi statornicie chiar în mijlocul încer-cãrilor. Urmându-l pe Cristos, creºtinii trebuie sã rãspundã cu o dra-goste activã chiar ºi în situaþia unei nedreptãþi violente. Mântuireadãruitã de Dumnezeu ºi realizatã în Cristos are drept scop final „moº-tenirea” sau „coroana gloriei”. Aceasta este deja prezentã în expe-rienþa Bisericii pe care autorul o vede realizându-se prin Botez, ca„baie purificatoare” ºi renaºtere, ca un edificiu spiritual care îºi aretemelia în Cristos, „piatra cea vie”. Împreunã cu el, cei care cred, ca„niºte pietre vii”, formeazã noul templu în care se celebreazã cultulspiritual. Aceastã experienþã eclezialã presupune relaþii fraternecaracterizate prin iubire în care se actualizeazã darurile spirituale ºimisiunile de slujire. Aceastã stare a creºtinilor, chemaþi sã fie tem-plu spiritual pentru a vesti lucrãrile mãreþe ale lui Dumnezeu prindarul Duhului Sfânt, îi determinã sã se adreseze ambientului încon-jurãtor printr-o mãrturie curajoasã ºi coerentã.

544

Page 14: Scrisorile catolice si Apocalipsul

SCRISOAREA ÎNTÂI

A SFÂNTULUI APOSTOL PETRU

Destinatarii scrisorii

11 Petru, apostol al lui Isus Cristos, cãtre cei care trãiesc ca strãiniîn diaspora:a în Pont, Galaþia, Capadocia, Asia ºi Bitinia, aleºi

2 dupã preºtiinþa lui Dumnezeu Tatãl, prin sfinþirea Duhului, pentrua asculta de Isus Cristos ºi a fi stropiþi cu sângele lui, har vouã ºipace din belºug.

Speranþa creºtinã3 Binecuvântat [sã fie] Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus

Cristos care, în marea sa îndurare, ne-a renãscut la o speranþã vieprin învierea lui Isus Cristos din morþi, 4 pentru o moºtenire nepieri-toare, neîntinatã, neofilitã, pãstratã pentru voi în ceruri. 5 Voi sun-teþi pãziþi de puterea lui Dumnezeu prin credinþã, pentru mântuireacare este gata sã fie manifestatã în timpul de pe urmã. 6 Pentru aceas-ta vã bucuraþib, deºi acum, pentru puþin timp, trebuie sã vã întris-taþi de felurite încercãri 7 pentru ca valoarea credinþei voastre, maipreþioasã decât aurul pieritor, care se încearcã în foc, sã fie un motivde laudã, mãrire ºi cinste la arãtarea lui Isus Cristos.

8 Pe el, fãrã sã-l fi vãzutc, îl iubiþi; fãrã a-l vedea, dar crezând în el,tresãriþi de o bucurie negrãitã ºi preamãritã, 9 încredinþaþi cã veþiajunge la þelul credinþei voastre: mântuirea sufletelor.

10 Aceastã mântuire au cãutat-o ºi au cercetat-o profeþii care auprofeþit despre harul pregãtit pentru voi. 11 Ei au cercetat când ºi înce vremuri avea în vedere Duhul lui Cristos, care era în ei, atuncicând dãdea mãrturie de mai înainte despre suferinþele lui Cristos ºimãrirea care avea sã urmeze dupã ele. 12 Acestora le-a fost descoperit

Rom 8,292Tes 2,13

In 3,3-51In 3,9

Mt 6,19-20par

In 17,11

4,12.13In 16,20Evr 12,11Iac 1,2Ps 66,10Iac 1,3Zah 13,9Mal 3,31Cor 3,13In 20,292Cor 5,7

Mt 13,17 par

Is 52,13 –53,12Lc 18,31;24,26.27

a Lit.: împrãºtiere. A devenit un ter-men tehnic pentru a-i indica pe evreiidin afara Palestinei, deportaþi sau exi-laþi de puterile ocupante. Aceºti evreinutreau speranþa sã se întoarcã în pa-trie. Cu timpul, se formeazã comuni-tãþi bine structurate care pãstrau legã-tura cu templul ºi naþiunea. Totuºi,

aici Petru se adreseazã creºtinilor pro-veniþi dintre pãgâni, cãrora le amin-teºte cã locuinþa lor pe pãmânt estetrecãtoare.

b Unele traduceri moderne (TOB,TEV) folosesc imperativul: Bucuraþi-vã!

c Unele manuscrise au: fãrã sã-l ficunoscut.

Page 15: Scrisorile catolice si Apocalipsul

cã nu pentru ei înºiºi, ci pentru voi au fãcut ei acestea, care acum vãsunt vestite prin cei care v-au adus vestea cea bunã prin Duhul Sfânttrimis din ceruri. Lucrurile acestea, chiar îngerii doresc sã le priveascã.

Mãrturisirea speranþei printr-o viaþã sfântã13 De aceea, fiþi cu mintea clarãa, sobri în toate; puneþi-vã toatã

speranþa în harul care va fi dat când se va va arãta Isus Cristos. 14 Caniºte copii ascultãtori, nu vã lãsaþi duºi de poftele de mai înainte,când eraþi în ignoranþã, 15 ci, aºa cum este sfânt cel care v-a chemat,deveniþi ºi voi sfinþi în toatã purtarea voastrã, 16 pentru cã este scris:Fiþi sfinþi, pentru cã eu sunt sfânt.

17 ªi dacã îl numiþi Tatã pe cel care, fãrã de pãrtinire, judecã pefiecare dupã fapta sa, purtaþi-vã cu teamã în timpul înstrãinãrii voas-tre. 18 Voi ºtiþi cã nu prin lucruri pieritoare, argint sau aur, aþi fostrãscumpãraþi din purtarea voastrã fãrã sensb moºtenitã de la pã-rinþi, 19 ci cu sângele preþios al lui Cristos, care, ca un miel fãrãmeteahnã ºi neprihãnitc, 20 era cunoscut mai înainte de întemeierealumii, dar a fost dezvãluit, pentru voi, în timpurile de pe urmã. 21ÿPrinel voi credeþi în Dumnezeu care l-a înviat din morþi ºi i-a dat mãrireaaºa încât credinþa ºi speranþa voastrã sã fie în Dumnezeu.

Îndemnuri la dragoste fraternã22 Deoarece, prin ascultarea de adevãrd, v-aþi curãþat sufletele în

vederea unei dragoste fraterne fãrã ipocrizie, iubiþi-vã mereu unii pealþii cu inimi curatee, 23 pentru cã aþi fost renãscuþi nu dintr-o sã-mânþã pieritoare, ci nepieritoare, prin cuvântul viu ºi veºnic al luiDumnezeu, 24 cãci:

a Lit.: încingeþi-vã ºoldurile minþii.Expresia face aluzie la practica orien-talilor care se pregãteau de drum saude muncã prin legarea hainelor lungiºi largi la mijloc pentru a le uºuramiºcarea. Practica aceasta devine aiciun simbol al atitudinii spirituale devigilenþã ºi angajare creºtinã pentru adepãºi pericolul realinierii la ambien-tul pãgân, hedonist.

b Termenul mataios, în greaca bibli-cã, desemneazã condiþia idolatricã apãgânilor care venereazã niºte „nuli-tãþi”: zei morþi ºi nefolositori (Ex 20,7.8;Lev 17,7; Fap 14,15).

c Legea lui Moise prescria ca victimapentru sacrificiu sã fie fãrã meteahnã,fãrã nici un defect (amomos). Terme-nul aspilos, care nu se aflã în LXX,deºi are o semnificaþie apropiatã deamomos, adaugã o nuanþã spiritualãcare se potriveºte mai bine jertfei per-sonale a lui Isus Cristos.

d Unele manuscrise adaugã: prinDuhul.

e Unele manuscrise importante înloc de: curate, au: adevãrate, iar altemanuscrise au numai: din inimã.

Rom 16,25.26Fap 1,8

1Cor 2,41Tes 1,5

4,3Ef 2,1-3;4,17-18

Lev 11,44.45;19,2

Ps 62,13Ier 17,10Rom 2,6Ap 2,23;

22,12Is 52,3Ef 4,17

Fap 20,28Evr 9,12

Gal 4,4

Rom 4,24;10,9

In 13,34Rom 12,10

Iac 1,181In 3,9

Evr 4,12

1Pt 1,13 546

Page 16: Scrisorile catolice si Apocalipsul

Orice om [este] ca iarbaºi toatã slava lui ca floarea ierbii:iarba s-a uscatºi floarea a cãzut;

25 dar cuvântul lui Dumnezeu rãmâne în veci.Acesta este cuvântul care v-a fost vestit prin evanghelie.

Comunitatea creºtinã:construcþie spiritualã ºi popor sacerdotal

21 Aºadar, lãsând la o parte toatã rãutatea ºi orice înºelãciune,ipocrizie, invidie ºi orice vorbire de rãu, 2 ca niºte copii de curând

nãscuþi, sã doriþi laptele spiritual, curat, ca sã creºteþi prin el spremântuire 3 dacã într-adevãr aþi gustat cât de bun este Domnul.

4 Apropiaþi-vã de el, piatra cea vie, aruncatã de oameni, dar aleasãºi preþuitã de Dumnezeu. 5 ªi voi, ca niºte pietre vii, sunteþi zidiþiîntr-o casã spiritualãa pentru o preoþie sfântãb ca sã aduceþi jertfespirituale plãcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos. 6 Cãci este scris înScripturã:

Iatã, pun în Siono piatrã unghiularã, aleasã ºi preþioasãºi cine crede în ea nu va fi înºelat.

7 Aºadar, cinste vouã care credeþi, dar celor care nu cred:piatra pe care au aruncat-o constructoriiaceasta a devenit piatra unghiularã

8 ºi:piatrã de poticnireºi stâncã a cãderii.Ei se împiedicã pentru cã nu cred în cuvânt; la aceasta au fost sortiþic.

Is 40,6-8

Iac 1,21

Mc 10,15 par

Ps 34,9

1Cor 3,16Ef 2,20-22Rom 12,1Evr 13,15

Is 28,16

Ps 118,22

Is 8,14

a Termenul casã spiritualã împreunãcu verbul „a construi” este folosit înexpresiile care se referã la templul luiDumnezeu sau la comunitatea creºtinã,noul templu-sanctuar în care locuieºteDomnul pentru totdeauna (Mc 14,58;In 2,19; 1Cor 3,16.17). În textele de laQumran, comunitatea este prezen-tatã ca o „casã sfântã” construitã pepiatra unghiularã „pentru a oferi omireasmã plãcutã”.

b Cuvântul grec hierateuma nu sereferã la funcþia preoþeascã, ci la comu-nitatea-grup a celor care îndeplinescslujirea preoþeascã ºi se bucurã de ocalitate specialã.

c Aceastã expresie redã o concepþieteologicã ce subliniazã iniþiativa radi-calã a lui Dumnezeu cãreia nu i se poa-te sustrage nici mãcar libera decizie aomului rebel. Nu este vorba de o pre-destinare rigidã, ci de stãpânirea suve-ranã a lui Dumnezeu, demonstratã de-alungul istoriei, care dã încredere credin-cioºilor în faþa apostaziei ºi ostilitãþiiunei lumi care nu crede. Cuvintelesfântului Petru s-ar putea referi aici laevreii care l-au refuzat pe Mesia, carele era destinat lor ca popor ales.

547 1Pt 1,25

Page 17: Scrisorile catolice si Apocalipsul

9 Dar voi [sunteþi] un neam ales, o preoþie împãrãteascã, o naþiunesfântã, poporul luat în stãpânire de Dumnezeu, ca sã vestiþi faptelemãreþe ale celui care v-a chemat din întuneric la minunata sa luminã.10 Voi, care odinioarã nu eraþi popor,

acum sunteþi poporul lui Dumnezeu;voi, care nu aveaþi parte de îndurare,acum aþi obþinut îndurare.

Modul de a trãi creºtineºte în societate11 Iubiþilor, vã îndemn stãruitor, ca pe niºte strãini ºi peregrini, sã

vã feriþi de poftele trupeºti care se luptã împotriva sufletului. 12 Sãaveþi o purtare bunã între pãgâni, pentru ca, în cazul în care vã ca-lomniazã ca rãufãcãtori, vãzând faptele voastre bune, sã ajungã sã-llaude pe Dumnezeu în ziua vizitãriia.

13 De dragul Domnului, supuneþi-vã oricãrei autoritãþi omeneºti,atât împãratului, ca domnitor, 14 cât ºi guvernatorilor, ca trimiºi deel, ca sã-i pedepseascã pe cei care fac rãul ºi sã-i laude pe cei care facbinele. 15 Cãci aceasta este voinþa lui Dumnezeu: fãcând binele, sãînchideþi gura neºtiinþei oamenilor fãrã minte. 16 Purtaþi-vã ca niºteoameni liberi, dar nu ca cei care fac din libertate o acoperire a rãu-lui, ci ca slujitori ai lui Dumnezeu. 17 Cinstiþi-i pe toþi, iubiþi-i pefraþi, temeþi-vã de Dumnezeu, respectaþi-lb pe împãrat.

Supunerea servitorilor dupã exemplul lui Cristos18 Servitorilorc, fiþi supuºi cu toatã reverenþa stãpânilor voºtri, nu

numai celor buni ºi blânzi, ci ºi celor nedrepþi. 19 Cãci este un hardacã cineva, care-l cunoaºte pe Dumnezeu, suportã necazuri sufe-rind pe nedrept. 20 Într-adevãr, ce cinste ar fi sã suportaþi pedeapsadacã aþi pãcãtuit? Dar dacã suportaþi suferinþa, deºi faceþi binele,aceasta este un har înaintea lui Dumnezeu. 21 De fapt, la aceasta aþifost chemaþi, cãci Cristos a suferitd pentru voi lãsându-vã exemplu casã mergeþi pe urmele lui.

Ex 19,5.6Is 43,20.21

Fap 26,18Col 1,12.13

Os 1,6.9;2,1.25

Ps 39,13Gal 5,17.24

3,16

Mt 5,16

3,16

Ef 6,51Tim 6,1

Tit 2,9

3,14.17; 4,14

In 13,15Mt 16,24 par

a Expresia aceasta poate fi înþeleasãîn relaþie cu ziua judecãþii de pe urmã(Is 10,31) sau în relaþie cu momentulîn care Dumnezeu oferã darul mântu-irii (Lc 1,68; 19,44).

b Autorul este atent la distincþia din-tre cinstirea datoratã lui Dumnezeu(teama evlavioasã) ºi ascultarea res-pectuoasã faþã de autoritatea civilã,întrucât în Orient exista tendinþa di-vinizãrii împãratului.

c Nu este vorba de muncitorii plãtiþi,nici de sclavii folosiþi pentru muncigrele, ci de sclavii din familii, dintrecare mulþi erau educaþi ºi aveau res-ponsabilitãþi importante în adminis-traþia casei. În aceastã perioadã, co-munitatea creºtinã se rãspândise înoraºe, iar îndemnurile apostolului sereferã la aceastã categorie de sclavi.

d Unele manuscrise au: a murit.

1Pt 2,9 548

Page 18: Scrisorile catolice si Apocalipsul

22 El, care nu a sãvârºit pãcat,ºi nici nu s-a gãsit înºelãciune în gura lui,

23 care, insultat fiind, nu a rãspuns la insultã, suferind, nu ameninþa,ci s-a dat pe sine în mâna celui care judecã cu dreptate. 24 El însuºi,pe lemn, a purtat pãcatele noastre în trupul sãu pentru ca noi, mu-rind pentru pãcate, sã trãim pentru dreptate. Prin rãnile lui aþi fostvindecaþi. 25 Cãci eraþi ca niºte oi rãtãcite, dar acum v-aþi întors lapãstorul ºi supraveghetorula sufletelor voastre.

Mãrturia creºtinã în viaþa de cãsãtorie

31 Tot aºa, femeile, sã fie supuse bãrbaþilor lor, pentru ca, dacã uniinu cred cuvântul, prin purtarea soþiilor, fãrã cuvinte, ei sã fie

câºtigaþi 2 la vederea purtãrii voastre respectuoase ºi curate. 3 Podoa-ba voastrã sã nu fie exterioarã: împletitura pãrului, bijuteriile deaur, etalarea hainelor, 4 ci interiorul inimii, cu podoaba nepieritoarea unui suflet blând ºi liniºtit care este plãcut lui Dumnezeu. 5 Cãciaºa se împodobeau, odinioarã, femeile sfinte care îºi puneau speranþaîn Dumnezeu, fiind supuse soþilor lor: 6 astfel, Sara a ascultat deAbraham, numindu-l stãpânul ei. Voi aþi devenit fiicele ei dacã faceþibinele ºi nu vã lãsaþi speriate de nimic.

7 Tot aºa ºi voi, bãrbaþilor, trãiþi împreunã cu soþiile voastre,þinând cont cã ele sunt fãpturi mai slabeb ºi dându-le cinstire, întru-cât sunt pãrtaºe, împreunã cu voi, la harul vieþii, pentru ca rugãciu-nile voastre sã nu fie tulburate.

Atitudini faþã de aproapele8 În sfârºit, fiþi toþi într-un gând, compãtimitori, plini de iubire

faþã de fraþi, milostivi ºi smeriþi. 9 Nu întoarceþi rãu pentru rãu, niciinsultã pentru insultã, dimpotrivã, binecuvântaþi, pentru cã la aceas-ta aþi fost chemaþi, ca sã moºteniþi binecuvântarea.10 Într-adevãr, cine vrea sã iubeascã viaþa

ºi sã vadã zile bunesã-ºi fereascã limba de la rãuºi buzele sale sã nu vorbeascã cu înºelãciune,

11 sã evite rãul ºi sã facã binele,sã caute pacea ºi s-o urmeze;

12 pentru cã ochii Domnului [sunt] peste cei drepþiºi urechile sale[sunt atente] la rugãciunile lor,

2Cor 5,211In 3,5Is 53,9

3,9Mt 5,39

Evr 9,28

Ez 34,5-6Mt 9,36

Ef 5,22Col 3,18Tit 2,5

1Tim 2,9

Mt 6,4.6.18

Gen 18,12

Ef 5,25Col 3,19

Rom 12,14-18

1Tes 5,15

2,23Lc 6,281,4

Ps 34,13-17

a Lit.: episcopul.b Lit.: vas mai slab. Termenul grec

skeuos este folosit în sens metaforic

pentru a indica trupul uman creat deDumnezeu din lut „ca un vas ce con-þine sufletul”.

549 1Pt 2,22

Page 19: Scrisorile catolice si Apocalipsul

iar faþa Domnului[este] împotriva celor care fac rele.

Suportarea persecuþiei dupã exemplul lui Cristos13 ªi cine vã va face rãu, dacã sunteþi plini de râvnã pentru bine?

14 ªi chiar dacã veþi suferi pentru dreptate, fericiþi sunteþi! Nu vãlãsaþi cuprinºi de fricã din cauza lor ºi nici sã nu vã tulburaþi. 15 Dim-potrivã, sfinþiþi-l pe Domnul Cristos în inimile voastre, gata oricândsã daþi rãspuns oricui vã cere cont de speranþa voastrã, 16 dar cublândeþe ºi bunã-cuviinþã, avânda o conºtiinþã curatã, ca tocmai înceea ce sunteþi calomniaþi sã fie ruºinaþi cei care bârfesc purtareavoastrã bunã în Cristos. 17 Cãci este mai bine sã suferiþi fãcând binele,dacã aºa vrea Dumnezeu, decât fãcând rãul.

18 Cãci ºi Cristos a suferit o datã pentru pãcateb, el, cel drept, pen-tru cei nedrepþi, ca sã vã ducãc la Dumnezeu, dat la moarte în ceea cepriveºte trupul, dar înviat cu duhul, 19 în cared a venit ºi a predicatsufletelor care erau în închisoare, 20 celor care odinioarã nu au voitsã asculte, când îndelunga rãbdare a lui Dumnezeu aºtepta, în zilelelui Noe, pe când se construia arca în care puþini, adicã opt suflete,au fost salvate prin apã. 21 Aceasta este o imagine a botezului care vãsalveazã acum pe voi nu ca o ºtergere a necurãþiei trupului, ci ca o invo-care de la Dumnezeu a unei conºtiinþe curate prin învierea lui IsusCristos, 22 cel care, dupã ce s-a înãlþat la cer, este la dreapta lui Dum-nezeu ºi îi sunt supuºi îngerii, stãpânirile ºi puterile.

Ruptura cu pãcatulºi administrarea darurilor de la Dumnezeu

41 Aºadar, deoarece Cristos a suferit în trupe, înarmaþi-vã ºi voi cuacelaºi mod de gândire: cel care a pãtimit în trup a terminat defi-

nitiv cu pãcatul 2 pentru a nu mai sluji poftelor omeneºti, ci voinþei luiDumnezeu, în timpul care rãmâne de trãit în trup. 3 Destul cât aþi

2,20; 4,14Mt 5,10

Is 8,12.13

2,12

2,15

2,20

Rom 6,10Evr 9,26-28

Ef 2,18

Gen 6,1 –7,24

2Pt 2,5

Evr 10,22

1,3Fap 2,33

2,21

Rom 6,2.72,11

1In 2,16-17

a Unele manuscrise încep aici v. 16.b Unele manuscrise adaugã: în fa-

voarea noastrã, altele au: pentru pã-catele voastre.

c Unele manuscrise au: sã ne ducã.d Textul este greu de interpretat.

Existã douã posibilitãþi de traducere:1) dacã v. 19 este o propoziþie relativãcare se referã la sufletul lui Cristos,înseamnã cã între moarte ºi înviere su-fletul lui Cristos a mers între sufletelemorþilor, interpretare condiþionatã de

mentalitatea antropologicã greacã;2) dacã v. 19 este o propoziþie tempora-lã, expresia en ho, însemnând „atunci”,predica lui Cristos cãtre cei morþi esteîn relaþie cu misterul pascal în totali-tate. Între textele indicate în sec. al IV-leapentru definirea dogmei de credinþã„s-a coborât în iad”, textul din 1Pt nueste citat, deºi se referã la aceeaºi tra-diþie creºtinã.

e Unele manuscrise adaugã: pentruvoi.

1Pt 3,13 550

Page 20: Scrisorile catolice si Apocalipsul

trãit în trecut, împlinind voinþa pãgânilor, petrecând în desfrâuri,pofte, beþii, chefuri, benchetueli ºi cultul nelegiuit al idolilor. 4 Deaceea li se pare ciudat cã voi nu mai alergaþi împreunã cu ei spre acestpuhoi al pierzãrii ºi vã defãimeazã. 5 Dar ei vor da cont celui care estegata sã judece pe cei vii ºi pe cei morþi. 6 Cãci pentru aceasta a fost ves-titã evanghelia ºi celor morþi, pentru ca, deºi condamnaþi în trup dupãjudecata oamenilor, sã trãiascã în duh dupã judecata lui Dumnezeu.

7 Sfârºitul tuturor lucrurilor este aproape. Aºadar, fiþi înþelepþi ºicumpãtaþi, ca sã vã puteþi ruga. 8 Mai presus de toate, sã aveþi o dra-goste statornicã între voi, pentru cã dragostea acoperã o mulþime depãcate. 9 Practicaþi ospitalitatea unii faþã de alþii, fãrã plângeri. 10 Caniºte buni administratori ai harului de multe feluri al lui Dumnezeu,fiecare, dupã carisma pe care a primit-o, sã vã slujiþi unii pe alþii.11 Dacã cineva vorbeºte, cuvintele lui [sã fie] ca ale lui Dumnezeu;dacã cineva slujeºte, sã o facã dupã puterea pe care i-a dãruit-o Dum-nezeu, pentru ca în toate sã fie preamãrit Dumnezeu prin IsusCristos, cãruia sã-i fie gloria ºi puterea în vecii vecilor. Amin.

Fericirea promisã creºtinilor12 Iubiþilor, sã nu vã miraþi de focul care a izbucnit între voi ca o

încercare ca ºi cum vi s-ar întâmpla ceva ciudat, 13 dimpotrivã,întrucât participaþi la suferinþele lui Cristos, bucuraþi-vã, ca sã puteþitresãlta de bucurie ºi la arãtarea gloriei lui. 14 Dacã sunteþi batjoco-riþi în numele lui Cristos, fericiþi sunteþi, pentru cã Duhul mãririi ºial lui Dumnezeu se odihneºte peste voi. 15 Dar nimeni dintre voi sãnu sufere ca ucigaº sau hoþ, sau rãufãcãtor, sau ca intrigant, 16 înschimb, dacã [suferã] ca un creºtin, sã nu se ruºineze, ci sã-l prea-mãreascã pe Dumnezeu pentru cã poartã acest nume. 17 Iatã, [asosit] timpul sã înceapã judecata de la casa lui Dumnezeu; dar dacãîncepe de la noi, care va fi sfârºitul celor care nu vor sã creadã înevanghelia lui Dumnezeu?18 ªi dacã cel drept cu greu se va mântui,

necredinciosul ºi pãcãtosul unde vor ajunge?19 Pentru aceasta, ºi cei care suferã dupã voinþa lui Dumnezeu sã-ºiîncredinþeze sufletele Creatorului credincios, fãcând binele.

Datoriile creºtinilor în cadrul comunitãþii

51 Aºadar, pe prezbiterii care sunt între voi, eu care sunt prezbiterca ºi ei ºi martor al suferinþelor lui Cristos ºi pãrtaº al gloriei care

se va arãta, îi îndemn: 2 Pãstoriþi turma lui Dumnezeu care v-a fostîncredinþatã, supraveghind-oa, nu cu silã, ci de bunãvoie, aºa cum

1,14Ef 2,1-3Tit 3,3

2Tim 4,1

Rom 13,11-12

Prov 10,12Iac 5,20

Rom 12,6-81Cor 12,4-7Lc 12,42-48par

1Cor 10,31

Col 3,4

Ps 89,51-521Pt 2,20;3,14.17

Ier 25,29Lc 23,312,82Tes 1,8

Prov 11,31 gr

Ps 31,6Lc 23,46

551 1Pt 4,4

a Unele manuscrise omit: supraveghind-o.

Page 21: Scrisorile catolice si Apocalipsul

vrea Dumnezeu, nu pentru un câºtig necinstit, ci din iubire; 3 nu caºi cum aþi fi stãpâni peste cei care v-au fost încredinþaþi, ci fãcându-vãexemple pentru turmã. 4 Iar când va apare pãstorul suprem, veþiprimi cununa mãririi, care nu se veºtejeºte.

5 Tot aºa ºi voi, tinerilor, supuneþi-vã prezbiterilor. Îmbrãcaþi-vãtoþi în umilinþã unii faþã de alþii, pentru cã:

Dumnezeu se împotriveºte celor mândri,însã celor smeriþi le dã har.6 Aºadar, umiliþi-vã sub mâna puternicã a lui Dumnezeu pentru ca

el sã vã înalþe la timpul potrivit. 7 Lãsaþi în grija lui toatã neliniºteavoastrã, cãci el se îngrijeºte de voi.

8 Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, diavolul, ca un leucare rage, dã târcoale cãutând pe cine sã înghitã. 9 Împotriviþi-vã lui,tari în credinþã, ºtiind cã ºi fraþii voºtri rãspândiþi în lume îndurãaceleaºi suferinþe. 10 Iar Dumnezeul oricãrui har, care v-a chemat lagloria sa veºnicã în Cristos Isusa, dupã ce veþi fi suferit puþin, elînsuºi vã va desãvârºi, vã va întãri, vã va da putere, vã va face ne-clintiþib. 11 Lui sã-i fie putereac în vecid. Amin.

12 V-am scris pe scurt prin Silvan, pe care îl consider un frate cre-dincios, ca sã vã îndemn ºi sã dau mãrturie cã acesta este adevãra-tul har al lui Dumnezeue; sã rãmâneþi în el.

13 Vã salutã comunitatea din Babilonf, aleasã ca ºi voi, ºi Marcu,fiul meu.

14 Salutaþi-vã unii pe alþii cu sãrutul dragostei. Pace vouã tuturorcare sunteþi în Cristos!g

a În multe manuscrise lipseºte: Isus.b În unele manuscrise lipseºte: vã

va face neclintiþi.c Unele manuscrise au: mãrirea ºi

puterea.d În unele manuscrise gãsim formu-

la dezvoltatã: în vecii vecilor.e Acest har a fost prezentat în toatã

scrisoarea ºi mai ales în 5,10. Estevorba de chemarea lui Dumnezeu ºiharul statorniciei pe care el îl dã creº-tinilor persecutaþi.

f Interpretarea acestui nume, Babi-lon, este dificilã întrucât poate fi consi-derat un nume simbolic sau un oraº real:

– În cunoscutul ºi vechiul Babilonde pe Eufrat este atestatã, încã dinsec. I, o comunitate ebraicã înfloritoarecare dispare în anii 41-46 d.C., în urma

intervenþiei romane. Nu existã nici unindiciu cã apostolul Petru ar fi avutcontacte cu aceastã comunitate.

– Se mai menþioneazã o fortãreaþãcu acelaºi nume lângã Cairo. DeºiMarcu s-a aflat la Alexandria, nu exis-tã dovezi în favoarea unei activitãþi mi-sionare a lui Petru în aceastã localitate.

– Foarte probabilã este interpreta-rea simbolicã, cunoscutã din literatu-ra apocalipticã iudaicã ºi creºtinã, încare Babilonul reprezintã cetatea ido-latricã ºi coruptã ºi locul de exil aldiasporei. Astfel, Babilonul este cripto-grama oraºului Roma (Ap 14,8; 17,5).

g Manuscrise importante adaugã:Isus sau Domnul Isus, altele adaugã:Amin.

In 13,15-172Cor 1,24 1Cor 9,25

Iac 1,12Ap 2,10

1,4

Prov 3,34 gr

Iob 22,29Ps 55,23

Mt 6,25-30

1Tes 5,6

Ef 6,11-13Iac 4,7

1Tes 2,12

Rom 8,17-182Cor 4,17

4,11

1Pt 5,3 552

Page 22: Scrisorile catolice si Apocalipsul

SCRISOAREA A DOUA

A SFÂNTULUI APOSTOL PETRU

INTRODUCERE

Autorul. Se prezintã de la început ca „Simon Petru, slujitorul ºiapostolul” lui Isus Cristos (1,1), participant la scena schimbãrii lafaþã a Domnului (1,16) anunþându-ºi moartea ca apropiatã. Totuºi,încã de la început, au existat dubii în privinþa apostolicitãþii acesteiscrisori. Cu siguranþã, redactorul este diferit de cel din prima scri-soare, dar cunoaºte foarte bine discursurile sfântului Petru, pe carele-a expus în formã de scrisoare.

Forma ºi stilul. Lucrarea are caracter epistolar, conþinând la începutadresa ºi salutul ºi terminându-se cu o doxologie. Limba este greacaliterarã elenisticã folositã în cadrul religios ºi filozofic. Vocabularulnu conþine semitisme, uneori este preþios ºi cãutat, alteori dur. Unelepãrþi au caracter de testament ºi discurs de adio.

Scopul ºi destinatarii. Destinatarii sunt indicaþi în mod generic,dar din text reiese cã ar fi creºtini de origine ebraicã ce trãiesc într-unmediu influenþat de cultura elenisticã. Printre ei au apãrut învãþã-tori falºi de influenþã gnosticã, ce strecoarã învãþãturi incompatibilecu tradiþia apostolicã. În mijlocul comunitãþii domneºte un fel dedelãsare din cauza întârzierii parusiei. Scopul autorului este acela dea apãra învãþãtura sãnãtoasã ºi de a-i însufleþi pe credincioºi întrãirea vieþii creºtine.

Structura. Dupã salutul iniþial (1,1-2), autorul face apel la o seriede învãþãturi pe care le-a predicat sfântul Petru (1,3-11). O serie depericole se abat asupra comunitãþii ºi autorul este preocupat de ceeace se va întâmpla dupã moartea lui Petru (1,12-21). De aceea îi în-fruntã direct pe învãþãtorii falºi care au apãrut în comunitate (2,1-22).Problema de care se leagã învãþãtorii falºi, rãstãlmãcind chiar învã-þãtura sfântului Paul, este a doua venire a Domnului. Petru explicãsemnificaþia acestei veniri (3,1-13). Urmeazã o serie de îndemnuri ºidoxologia finalã (3,14-18).

Locul ºi data. Deºi nu existã indicii în text, se presupune cã redac-tarea a fost fãcutã la Roma, spre sfârºitul sec. I.

Teologia. Fundamentalã este învãþãtura cã Isus Cristos, Fiul luiDumnezeu ºi mântuitorul oamenilor, este aºteptat la sfârºitul tim-purilor ca judecãtor ºi Domn al istoriei ºi al lumii. Criteriul pentru

Page 23: Scrisorile catolice si Apocalipsul

a defini adevãrata credinþã concentratã în persoana lui Isus Cristoseste autoritatea tradiþiei provenitã de la profeþi ºi de la apostoli. Scrip-turile nu pot fi interpretate în mod subiectiv, pentru cã atât profeþii,cât ºi apostolii au scris prin inspiraþia Duhului Sfânt. Interpretareaei se face numai în acord cu tradiþia ºi credinþa comunã mãrturisitãºi trãitã în comunitatea de credinþã. Întârzierea parusiei nu trebuiesã creeze neîncredere ºi delãsare. Fundamentul speranþei escatolo-gice este cuvântul profetic ºi „gloria Domnului Isus” pe care au expe-rimentat-o apostolii ºi au transmis-o celor care cred. Toatã tradiþiabiblicã confirmã certitudinea judecãþii lui Dumnezeu. Întârziereavenirii Domnului nu contrazice cuvântul lui Dumnezeu, ci are o func-þie pedagogicã salvificã, îndemnându-ne la perseverenþã activã ºi laveghere.

554

Page 24: Scrisorile catolice si Apocalipsul

SCRISOAREA A DOUA

A SFÂNTULUI APOSTOL PETRU

Destinatarii scrisorii

11 Simona Petru, slujitor ºi apostol al lui Isus Cristos, celor care auprimit o credinþã tot aºa de preþioasã ca a noastrã prin dreptatea

Dumnezeului nostru ºi a Mântuitorului Isus Cristosb, 2 har vouã ºipace din belºug, prin cunoaºterea lui Dumnezeu ºi a lui Isus, Dom-nul nostru!

Chemarea creºtinului3 Puterea lui dumnezeiascã ne-a dãruit toate cele necesare spre

viaþã ºi evlavie prin cunoaºterea celui care ne-a chemat lac proprialui mãrire ºi putere. 4 Prin acestea, ne-a dat promisiunile lui pre-þioase ºi mari pentru ca astfel sã deveniþi pãrtaºi ai naturii sale dum-nezeieºti, dupã ce v-aþi smuls din depravarea care este în poftelelumii. 5 Tocmai de aceea, daþi-vã toatã silinþa sã adãugaþi la credinþavoastrã virtutea; la virtute, cunoaºterea; 6 la cunoaºtere, stãpânireade sine; la stãpânirea de sine, statornicia; la statornicie, evlavia; 7 laevlavie, iubirea de aproapele; la iubirea de aproapele, dragostea.

8 Într-adevãr, dacã aceste lucruri sunt în voi ºi se dezvoltã, nu veþirãmâne inactivi ºi fãrã rod în cunoaºterea Domnului nostru IsusCristos. 9 Dar cine nu are acestea este orb ºi cu vederea scurtã: auitat cã a fost curãþat de pãcatele sale din trecut. 10 De aceea, fraþilor,strãduiþi-vã ºi mai multd sã întãriþi chemarea ºi alegerea voastrã,cãci fãcând acestea nu veþi cãdea niciodatã. 11 Astfel, vi se va da înplus intrarea în împãrãþia veºnicã a Domnului ºi Mântuitorului nos-tru Isus Cristos.

Tit 2,13

2Iuda 21Pt 1,2

1Pt 2,9

Gal 5,22-23

a Unele manuscrise au varianta ara-maicã: Simeon.

b În limba greacã, repetarea artico-lului indicã o legãturã strânsã întredoi termeni legaþi prin conjuncþie, re-ferindu-se astfel la acelaºi subiect. Înacest caz o traducere posibilã ar mai

fi: prin dreptatea Dumnezeului ºiMântuitorului nostru Isus Cristos.

c Unele manuscrise au: prin proprialui.

d Multe manuscrise adaugã: ca prinfapte bune.

Page 25: Scrisorile catolice si Apocalipsul

Mãrturia apostolului ºi a profeþilor12 De aceea, nu voi înceta sã vã amintesc mereu lucrurile acestea,

chiar dacã le ºtiþi ºi sunteþi întãriþi în adevãrul prezent. 13 Dar con-sider cã este drept, cât timp sunt în acest trupa, sã vã þin trejiaducându-vi-le aminte, 14 ºtiind cã despãrþirea mea de trup va fi încurând dupã cum Domnul nostru Isus Cristos mi-a dezvãluit. 15 Dareu mã voi strãdui ca ºi dupã plecarea mea sã vã amintiþi mereu deaceste lucruri.

16 De fapt, noi nu v-am fãcut cunoscutã puterea Domnului nostruIsus Cristos ºi venirea lui pe baza unor basmeb bine ticluite, ci pen-tru cã am fost martori oculari ai mãreþiei lui. 17 El a primit de laDumnezeu Tatãl cinste ºi mãrire, atunci când din partea glorieimãreþe a venit acest cuvânt: „Acesta este Fiul meu cel iubitc în careeste mulþumirea mea”. 18 Noi înºine am auzit acest glas venit din cercând eram cu el pe muntele cel sfânt.

19 ªi avem ºi mai sigur cuvântul profetic la care faceþi bine cã luaþiaminte ca la o luminã ce strãluceºte în loc întunecos, pânã când seva lumina de ziuã ºi va rãsãri luceafãrul de dimineaþã în inimilevoastre. 20 Înainte de toate, sã ºtiþi aceasta: nici o profeþie a Scrip-turii nu se interpreteazã dupã propria pãrere a cuiva, 21 deoareceprofeþia nu a fost datã niciodatã din voinþa omului, ci oameniid, con-duºi de Duhul Sfânt, au vorbit de la Dumnezeu.

Denunþarea învãþãtorilor falºi (Iuda 4-13)

21 De fapt, în popor au fost profeþi falºi; tot aºa ºi între voi vor fiînvãþãtori falºi care vor rãspândi erezii distrugãtoare ºi, negân-

du-l pe Stãpânul care i-a rãscumpãrat, îºi vor atrage o pieire neîn-târziatã. 2 Mulþi se vor lua dupã desfrânãrile lor ºi, din cauza lor,calea adevãrului va fi defãimatã. 3 Din lãcomie, vor cãuta sã profitede voi prin discursuri înºelãtoare, dar condamnarea îi aºteaptã demult, iar pieirea lor stã la pândã.

4 Cãci dacã Dumnezeu nu i-a cruþat pe îngerii care pãcãtuiserã, cii-a alungat în iade, în adâncurile întunericuluif, ca sã fie þinuþi pentru

a Lit.: cort.b Lit.: mituri. Sensul cuvântului este

diferit de cel al „mitului” folosit defilozofi ºi de istoricii religiilor. Aici sereferã la legendele mitologice sau cos-mogonice ºi la oracolele din lumea grea-cã. Autorul vrea sã condamne ficþiu-nile fãrã sens ale ereticilor în opoziþiecu soliditatea mãrturiei apostolice.

c În unele manuscrise, ordinea cu-vintelor este inversatã: Fiul meu, celiubit, acesta este.

d Multe manuscrise adaugã: cei sfinþi.e Lit.: tartor.f Multe manuscrise au: în fântânile

întunericului.

2Iuda 5

2Cor 5,1In 21,18-19

Mc 9,2-8

Mt 17,5

2Tim 3,161Pt 1,11

2Tes 2,3-12Mc 13,21-23

1Tim 4,1Fap 5,17; 26,5

Fap 9,2;19,9.23

2Iuda 4Is 52,5

2Iuda 6

2Pt 1,12 556

Page 26: Scrisorile catolice si Apocalipsul

judecatã, 5 dacã nu a cruþat lumea din vechime, ci l-a pãstrat pe Noe,împreunã cu alþi ºaptea, ca vestitor al dreptãþii, în timp ce a dezlãn-þuit potopul peste lumea celor necredincioºi; 6 dacã a condamnatcetãþile Sodoma ºi Gomorab ºi le-a prefãcut în cenuºã, dând un exem-plu pentru cei care aveau sã trãiascã în necredinþã; 7 dacã l-a salvatpe dreptul Lot, îndurerat de purtarea desfrânatã a celor nelegiuiþi,8 pentru cã dreptul care trãia între ei era zi de zi chinuit în sufletul luicinstit la vederea ºi auzul faptelor lor nelegiuite, 9 atunci Domnul ºtiesã-i salveze din încercare pe cei evlavioºi, iar pe cei nelegiuiþi sã-i þinãpânã în ziua judecãþii ca sã-i pedepseascã, 10 mai ales pe aceia care ur-meazã poftele necurate ale trupului, dispreþuind autoritatea Domnului.

Îndrãzneþi, încrezuþi, ei nu se sfiesc sã insulte fiinþele mãreþec, 11 întimp ce îngerii, deºi mai mari în tãrie ºi putere, nu aduc înainteaDomnuluid nici o judecatã înºelãtoare împotriva lor. 12 Dar aceºtia,ca niºte animale fãrã mintee, sortite din fire capturãrii ºi pieirii, defãi-mând cele ce nu cunosc, vor pieri de aceeaºi pieire ca ºi ele, 13 îndu-rând nedreptatea ca platã a nedreptãþii. Ei considerã o fericire des-trãbãlarea în plinã zi; murdari ºi infami, ei îºi gãsesc desfãtarea înseducþiilef lor când petrec cu voi. 14 Le curg ochii dupã desfrânate ºinu se saturã de pãcat; seduc sufletele ºovãitoare; inima lor este de-prinsã la lãcomie. Copii blestemaþig. 15 Pãrãsind calea cea dreaptã, aurãtãcit urmând calea lui Balaam al lui Bosorh, care s-a lãsat ademenitde plata unei nelegiuiri, 16 dar a fost mustrat pentru fapta sa nele-giuitã: un animal de povarã, mut, vorbind cu grai omenesc, a opritnebunia profetului.

17 Aceºtia sunt fântâni fãrã apã, nori purtaþi de furtunã; lor le estepãstratã bezna întunericuluii, 18 pentru cã, debitând vorbe umflateºi gãunoase, ei ademenesc, prin poftele desfrânate ale trupului, pecei care abiaj fugiserã de cei ce trãiesc în rãtãcire, 19 promiþându-le

1Pt 3,20

Gen 192Iuda 72Tes 1,5Sir 16,7-10Lc 17,29

2Iuda 61Cor 10,13

2Iuda 7-8

2Iuda 9

2Iuda 10

2Iuda 12

Num 22,72Iuda 11

Num 22,28

2Iuda 12.13

2Iuda 16

a Lit.: al optulea.b Unele manuscrise adaugã: printr-o

catastrofã.c Lit.: mãreþiile. Din context ºi com-

parând cu Iuda 9, reiese cã este vorbade îngeri cu anumite funcþii. În în-gâmfarea lor, învãþãtorii falºi se credsuperiori îngerilor.

d Multe manuscrise omit: înainteaDomnului.

e Se poate traduce ºi: fãrã glas.f Unele manuscrise au: în banche-

tele lor.

g Lit.: copii ai blestemului.h Multe manuscrise au: Beor. Aluzia

la Balaam se explicã prin imagineaîntunecatã pe care iudaismul târziu oare despre acest prezicãtor. El a fostfãcut rãspunzãtor de seducerea israe-liþilor de cãtre fiicele Moabului la BaalPeor (Num 31,16).

i Expresia este o metaforã pentru iad.Sheolul este imaginat ca o fântânã în-tunecoasã în adâncurile pãmântului.

j În loc de: abia, întâlnim în unelemanuscrise vechi: cu adevãrat.

557 2Pt 2,5

Page 27: Scrisorile catolice si Apocalipsul

libertatea, pe când ei sunt sclavi supuºi corupþiei, pentru cã cinevaeste sclavul aceluia de care este învinsa.

20 Într-adevãr, dacã, dupã ce au fugit de întinãrile lumii princunoaºterea Domnului nostru ºi a Mântuitorului Isus Cristos, suntdin nou înlãnþuiþi ºi învinºi de acestea, starea de pe urmã devinepentru ei mai rea decât cea dintâi. 21 Cãci ar fi fost mai bine pentruei sã nu fi cunoscut calea dreptãþii, decât, dupã ce au cunoscut-o, sãse întoarcã de la porunca sfântã care le fusese încredinþatã. 22 Cu eis-a întâmplat ca în proverbul adevãrat:

Câinele s-a întors la ceea ce a vomat,iar scroafa spãlatã s-a întors sã se tãvãleascã în mocirlã.

Ziua Domnului va veni cu siguranþã

31 Iubiþilor, aceasta este deja a doua scrisoare pe care v-o scriu; înele vreau ca, prin amintirile voastre, sã vã trezesc în judecata dreap-

tã. 2 Aduceþi-vã aminte de cuvintele prezise de sfinþii profeþi ºi deporunca Domnului ºi Mântuitorului datã prin apostolii voºtri.

3 Mai înainte de toate, sã ºtiþi cã vor veni în zilele de pe urmã bat-jocoritori sarcastici care trãiesc dupã propriile lor pofte 4 ºi vorspune: „Unde este promisiunea venirii lui? Iatã, pãrinþii voºtri aumurit ºi toate rãmân aºa cum erau la începutul creaþiei”. 5 Aceºtiaignorã cu bunã ºtiinþãb cã de la început au fost cerurile ºi un pãmântcare din apã ºi prin apã s-a format la cuvântul lui Dumnezeu 6 ºi,prin acestea, lumea de atunci a pierit înecatã în apã. 7 Dar prin ace-laºi cuvânt cerurile ºi pãmântul de acum sunt pãstrate pentru foc,þinute pentru ziua judecãþii ºi a pieirii oamenilor necredincioºi.

8 Dar aceasta sã n-o uitaþi, iubiþilor, cã o zi la Domnul este ca o miede ani ºi o mie de ani ca o singurã zi. 9 Domnul nu întârzie împlinireapromisiunii, dupã cum considerã unii întârzierea, ci el este îndelungrãbdãtor faþã de voi, întrucât nu vrea sã se piardã cineva, ci ca toþisã ajungã la convertire. 10 Dar ziua Domnului va veni ca un hoþ; în

In 8,34

Mt 12,45

2Iuda 3

Prov 26,11Lc 12,47-48

2Iuda 17

2Iuda 182Tes 2,3-12

Gen 1,6-9

Gen 7,11-211Pt 3,20

Ps 90,4

Hab 2,3Rom 2,41Tim 2,4

1Tes 5,2Mt 24,43-45

a Astfel de acuzaþii fãceau parte înmod obiºnuit din argumentele unuiavocat care vrea sã distrugã reputaþiaadversarului. Grecii au fost întotdea-una maeºtri în arta retoricii ºi a invec-tivelor (sunt renumite discursurile luiDemostene împotriva lui Eschine). Darautorul este îngrozit de gravitatea re-cãderii celor convertiþi la creºtinismdin cauza influenþei învãþãtorilor falºi.

b Argumentaþia învãþãtorilor falºieste legatã de mentalitatea lor despreoriginea lumii. În filozofia greacã, ma-teria este consideratã ca fiind veºnicã.Dimpotrivã, autorul aminteºte cã lu-mea a fost creatã de Dumnezeu princuvântul sãu atotputernic, iar potopularatã cã lumea aceasta este fragilã ºiîntr-un fel prevesteºte judecata finalã.

2Pt 2,20 558

Page 28: Scrisorile catolice si Apocalipsul

ziua aceea, cerurile vor dispãrea cu vuiet, elementelea se vor distrugeîn foc, la fel ºi pãmântul cu toate lucrurile care vor fi gãsiteb.

11 Deci, dacã toate acestea se vor distruge astfel, cât de sfântã ºievlavioasã trebuie sã fie purtarea voastrã, 12 aºteptând ºi grãbindvenirea zilei lui Dumnezeu în care cerurile vor fi distruse în foc, iarelementele, arzând, se vor mistui. 13 Dar noi aºteptãm, dupã promi-siunea lui, ceruri noi ºi un pãmânt nou în care va locui dreptatea.

Învãþãtura autenticã a sfântului Paul14 De aceea, iubiþilor, întrucât aºteptaþi acestea, strãduiþi-vã sã fiþi

gãsiþi în pace, fãrã cusur ºi fãrã prihanã. 15 Sã consideraþi ca o mân-tuire îndelunga rãbdare a Domnului nostru, aºa cum v-a scris ºi iu-bitul nostru frate Paul, dupã înþelepciunea care i s-a dat, 16 precumo face în toate scrisorile în care vorbeºte despre acestea. În ele suntunele lucruri greu de înþeles pe care cei neºtiutori ºi incompetenþi lerãstãlmãcesc, ca ºi pe celelalte Scripturi, spre propria lor pieire.

Concluzie17 Aºadar, voi, iubiþilor, ºtiind de mai înainte, fiþi atenþi ca nu

cumva, lãsându-vã târâþi de eroarea nelegiuiþilor, sã cãdeþi din sta-tornicia voastrã. 18 Dar creºteþi în har ºi în cunoaºterea Domnuluinostru ºi a Mântuitorului Isus Cristos. Lui [sã-i fie] gloria acum ºi înziua veºniciei. Aminc.

Is 65,17Ap 21,1

2Iuda 24

Ap 2,4

2Iuda 25

a Termenul grec stoicheia se poatereferi: 1) dupã filozofia stoicã, la ele-mentele primordiale ale universului(apã, aer, pãmânt ºi foc). Stoicii sus-þineau cã originea lumii este din foc,iar prin compunerea elementelor pri-mordiale se explicã toate lucrurile exis-tente. Ei considerã cã toate se îndreap-tã spre o conflagraþie cosmicã în care

toate se vor reduce la elementele pri-mordiale ºi în cele din urmã la foc. Pro-cesul era considerat ciclic; 2) dupã con-cepþia greco-iudaicã, se referã la corpurilecereºti (soare, stele, lunã, pãmânt). Maiprobabilã este prima interpretare.

b Unele manuscrise au: vor fi gãsitedistruse, iar altele omit.

c Unele manuscrise omit: Amin.

559 2Pt 3,11

Page 29: Scrisorile catolice si Apocalipsul

SCRISOAREA ÎNTÂI

A SFÂNTULUI APOSTOL IOAN

INTRODUCERE

Autorul. Deºi autorul nu se prezintã, datoritã asemãnãrilor cuEvanghelia a IV-a (stil, vocabular ºi teme teologice ca: luminã, viaþã,iubire, cunoaºtere etc.) ºi a menþiunii cã este martor ocular al vieþiilui Isus (1In 1,1-3; 4,14), este considerat de cãtre tradiþia primarã aBisericii ca fiind sfântul Ioan evanghelistul.

Forma ºi stilul. Este greu de definit genul literar al acestei lucrãri.Neavând adresã ºi nici concluzie, nemenþionând nici un nume, nupare a fi o simplã scrisoare. Chiar ºi în privinþa conþinutului nuexistã o unitate literarã: se succed predici, îndemnuri, directive pas-torale legate de diferite împrejurãri ºi sunt amintite teme teologicepresupuse ca fiind deja cunoscute de comunitate. Lucrarea este maidegrabã o predicã trimisã ca scrisoare unor comunitãþi creºtine ame-ninþate de aceeaºi erezie.

Scopul ºi destinatarii. Destinatarii nu sunt indicaþi direct, dar suntnumiþi „copilaºii mei” (2,1), ceea ce presupune o atitudine de ascul-tare faþã de autoritatea religioasã. Ar putea fi vorba despre comuni-tãþi creºtine din Asia, confruntate cu apariþia unei erezii, situaþie încare autorul vrea sã-i încurajeze, sã-i înveþe ºi sã-i îndemne sã rãmânãîn credinþa adevãratã.

Structura. În prolog, autorul insistã asupra comuniunii cu Dum-nezeu Tatãl prin Fiul sãu Isus Cristos, Cuvântul vieþii, care s-a fãcutvizibil ºi pe care martorii l-au contemplat ºi l-au atins (1In 1,1-4).Dumnezeu este luminã, iar cel care-l cunoaºte trebuie sã umble înluminã, evitând pãcatul (1,5–2,2), þinând porunca iubirii (2,3-11), res-pingând tentaþiile lumii (2,12-17) ºi luptând împotriva lui Anticrist(2,18-28). Fiind copii ai lui Dumnezeu, creºtinii practicã dreptatea ºinu pãcãtuiesc (2,29–3,10), se iubesc unii pe alþii, se încred în Dum-nezeu (3,11-24), îl mãrturisesc pe Isus, ºtiind sã deosebeascã Duhulascultând de apostoli (4,1-6). Dumnezeu este iubire ºi comunicãiubirea sa oamenilor, fãcându-i capabili de iubire între ei (4,7-21).Rãspunsul oamenilor la iubirea lui Dumnezeu este credinþa princare ei înving lumea ºi au viaþa lui Cristos (5,1-12). Urmeazã un epi-log în care autorul indicã scopul scrisorii ºi-i îndeamnã pe creºtini la

Page 30: Scrisorile catolice si Apocalipsul

rugãciune pentru întoarcerea pãcãtoºilor (5,14-17). Ultimele reco-mandãri sunt o reluare a temelor tratate (5,18-21).

Locul ºi data. Deºi nu existã indicii în text, din tradiþie se ºtie cãîn ultimii ani ai vieþii sale sfântul Ioan a locuit la Efes, în jurul luiformându-se o ºcoalã ce a continuat învãþãturile sale. Data posibilãar fi deci ultimul deceniu al sec. I, poate anterior Evangheliei a IV-a.

Teologia. Autorul nu face o expunere teologicã completã, dar rea-minteºte temele fundamentale deja cunoscute de creºtinii cãrora lescrie. Astfel de teme sunt:– Dumnezeu Tatãl, care este luminã ºi iubire, este cel care dã începutplanului de mântuire fãcut posibil prin mijlocirea istoricã a lui Isusºi se prelungeºte în comunitatea creºtinã;– în persoana lui Isus este revelatã ºi comunicatã iubirea lui Dum-nezeu care stã la bazã ºi este modelul iubirii dintre cei care cred.Acceptarea iniþiativei lui Dumnezeu este condiþia necesarã a mântuirii.Aceastã acceptare se face prin credinþa cã Isus Cristos este Fiul luiDumnezeu venit în trup. Acceptând acest adevãr de credinþã, creº-tinul obþine iertarea pãcatelor în sacramentul Botezului ºi devine„copil al lui Dumnezeu”. Credinþa activã ºi perseverentã îl învingepe Cel Rãu, iese victorioasã în lupta cu învãþãtorii falºi ºi cu lumea;– comunitatea de credinþã îºi fundamenteazã modul de viaþã ºi deacþiune pe manifestarea istoricã ºi salvificã a iubirii lui Dumnezeuîn Isus. El ºi-a dat viaþa pentru noi, deci ºi noi trebuie sã ne dãmviaþa pentru fraþi.

562

Page 31: Scrisorile catolice si Apocalipsul

SCRISOAREA ÎNTÂI

A SFÂNTULUI APOSTOL IOAN

Prolog

11 Ceea cea era de la începutb,ce am auzit,ce am vãzut cu ochii noºtri,ce am privit ºi mâinile noastre au pipãit,cu privire la Cuvântul vieþii,

2 – cãci viaþa s-a arãtat: noi am vãzutºi dãm mãrturieºi vã vestim viaþa cea veºnicã ce era la Tatãlºi care ni s-a arãtat –

3 ce am vãzut ºi am auzit vã vestim ºi vouã pentru ca ºi voi sã aveþicomuniune cu noi, iar comuniunea noastrã este cu Tatãl ºi cu Fiulsãu Isus Cristos. 4 Vã scriem acestea pentru ca bucuria noastrãc sãfie deplinã.

DUMNEZEU ESTE LUMINÃ

Viaþa în luminã5 ªi aceasta este vestea pe care am auzit-o de la el ºi v-o vestim:

Dumnezeu este luminã ºi nu este întunericd în el. 6 Dacã spunem cãavem comuniune cu el, dar umblãm în întuneric, minþim ºi nu înfãp-tuim adevãrul. 7 Dar dacã umblãm în luminã, aºa cum el este înluminã, avem comuniune unii cu alþii ºi sângele lui Isus, Fiul sãu, necurãþã de orice pãcat.

Prima condiþie: mãrturisirea pãcatelor8 Dacã spunem cã nu avem pãcat, ne înºelãm pe noi înºine, iar

adevãrul nu este în noi. 9 Dacã ne mãrturisim pãcatele, el este fidel

2,13-14In 1,1+

In 1,14;20,25

In 1,4;11,25-264,142,25

Fap 4,20In 17,20-211Cor 1,9

2In 12

3,11

2,9; In 8,12

2,4; In 3,21

Ef 5,8

Evr 9,14Ap 1,5

Prov 20,91Rg 8,46Iob 9,2Qoh 7,20Rom 3,10-202Cr 7,14Ps 32,1-5

a Pronumele relativ neutru este inter-pretat de unii traducãtori ca având va-loare de masculin, referindu-se astfel lapersoana lui Isus Cristos, cuvântul vieþii.

b Contextul este diferit faþã de pro-logul Evangheliei dupã sfântul Ioan,

aºa încât expresia: de la început se re-ferã aici la începutul revelãrii lui IsusCristos (cf. 1In 2,7.24; 3,8).

c O serie de manuscrise importanteau: voastrã.

d Lit.: nici un întuneric.

Page 32: Scrisorile catolice si Apocalipsul

ºi drept ca sã ne ierte pãcatele ºi sã ne cureþe de orice nedreptate.10 Dacã spunem cã nu am pãcãtuit, îl facem pe el mincinos, iarcuvântul lui nu este în noi.

21 Copiii mei, vã scriu acestea ca sã nu pãcãtuiþi. Dar dacã cinevaar pãcãtui, avem un apãrãtor la Tatãl, pe Isus Cristos, cel drept.

2 El este jertfa de ispãºirea pentru pãcatele noastre, dar nu numaipentru ale noastre, ci ºi pentru ale lumii întregi.

A doua condiþie:respectarea poruncilor ºi iubirea aproapelui

3 Din aceasta ºtim cã îl cunoaºtem: dacã þinem poruncile lui. 4 Cinespune: „Eu îl cunosc”, dar nu þine poruncile lui, este mincinos ºiadevãrul nu este în el. 5 Însã, dacã cineva pãstreazã cuvântul lui,într-adevãr iubirea lui Dumnezeu în el este desãvârºitã. Din aceastacunoaºtem cã suntem în el. 6 Cel care spune cã rãmâne în el trebuiesã trãiascã aºa cum el a trãitb.

7 Iubiþilor, nu vã scriu o poruncã nouã, ci porunca cea veche, pecare o aveþi de la început; porunca veche este cuvântul pe care l-aþiauzit. 8 Totuºi vã scriu o poruncã nouã, care este adeveritã în el ºi învoi pentru cã întunericul trece, iar lumina cea adevãratã strãluceºtedeja. 9 Cine spune cã este în luminã, dar îl urãºte pe fratele sãu, esteîn întuneric pânã acum. 10 Cine îl iubeºte pe fratele sãu rãmâne înluminã ºi nu este motiv de scandalc în el. 11 Însã cine-l urãºte pefratele sãu este în întuneric, umblã în întuneric ºi nu ºtie încotromerge pentru cã întunericul i-a orbit ochii.

A treia condiþie: lupta împotriva tentaþiilor lumii12 Vã scriu vouã, copiilor,

pentru cã pãcatele voastre au fost iertatedatoritã numelui sãu.

13 Vã scriu vouã, pãrinþilor,pentru cã l-aþi cunoscutpe cel care este de la început.Vã scriu vouã, tinerilor,pentru cã l-aþi învins pe Cel Rãu.

a Lit.: ispãºirea. Formula provine dinvocabularul sacrifical al VT (Ex 29,36-37) ºi evocã sacrificiul voluntar allui Isus pe cruce (cf. Ap 5,9-10).

b Lit.: Sã umble aºa cum el a umblat.

c Termenul grec skandalon poate aveaîn acest context douã sensuri: 1) celcare îl iubeºte pe fratele sãu nu se îm-piedicã sau nu cade în cursã; 2) celcare îl iubeºte pe fratele sãu nu devineocazie de pãcat pentru alþii.

Rom 4,6-8

Rom 8,34Evr 7,25

Rom 3,25

4,14Col 1,20

3,22-24;4,21; 5,2-3

2In 6Tit 1,16

4,20; 1,8In 14,21.23

3,3.16; 4,17Fil 2,5

1Cor 11,11Pt 2,21-25

In 13,34;15,12-17

In 8,12Rom 13,12

Prov 4,18-191,6

3,18-20

1,6In 12,35

Mt 9,2Lc 24,47In 20,23

Fap 13,38

Evr 8,11

4,45,4-5.18

1Pt 5,8-9

1In 1,10 564

Page 33: Scrisorile catolice si Apocalipsul

14 V-am scris vouã, copiilor,pentru cã l-aþi cunoscut pe Tatãl.aV-am scris vouã, pãrinþilor,pentru cã l-aþi cunoscutpe cel care este de la început.V-am scris vouã, tinerilor,pentru cã sunteþi puterniciºi cuvântul lui Dumnezeu rãmâne în voiºi l-aþi învins pe Cel Rãu.15 Sã nu iubiþi lumea ºi nici cele ce sunt în lume. Dacã cineva

iubeºte lumea, iubirea Tatãlui nu este în el. 16 Pentru cã tot ce este înlume – pofta trupului, pofta ochilor ºi trufia vieþiib – nu este de laTatãl, ci de la lume. 17 Dar lumea ºi pofta ei trec, însã cel care împli-neºte voinþa lui Dumnezeu rãmâne în veci.

A patra condiþie: lupta împotriva lui Anticrist18 Copii, este ceasul de pe urmã. Dupã cum aþi auzit, vine Anticrist,

iar acum au apãrut mulþi anticriºti; dupã aceasta cunoaºtem cã esteceasul de pe urmã. 19 Dintre noi au ieºit, dar nu erau de-ai noºtri,pentru cã, dacã ar fi fost de-ai noºtri, ar fi rãmas cu noi, dar trebuiasã se arate cã nu toþi sunt de-ai noºtri. 20 Dar voi aveþi ungerea de laCel Sfânt ºi cunoaºteþic cu toþii. 21 Nu v-am scris pentru cã n-aþi cu-noaºte adevãrul, ci pentru cã îl cunoaºteþi ºi pentru cã nici o minciu-nã nu provine din adevãr. 22 Cine este mincinosul dacã nu cel careneagã cã Isus este Cristosul? Acesta este Anticristul, cel care-l neagãpe Tatãl ºi pe Fiul. 23 Oricine îl neagã pe Fiul, nu-l are nici pe Tatãl;cine-l mãrturiseºte pe Fiul, îl are ºi pe Tatãl.

24 În ce vã priveºted, sã rãmânã în voi ceea ce aþi auzit de laînceput. Dacã rãmâne în voi ce aþi auzit de la început, ºi voirãmâneþi în Fiul ºi în Tatãl. 25 ªi aceasta este promisiunea pe care elînsuºi ne-a vestit-o: viaþa cea veºnicã.

26 V-am scris acestea despre cei care vã înºalã. 27 Dar în ce vãpriveºte, rãmâne în voi ungerea pe care aþi primit-o de la el ºi nuaveþi nevoie ca sã vã înveþe cineva, ci, întrucât ungerea lui vã învaþãe

Ef 6,10-17Ap 12,11

Rom 12,2In 17,14Iac 4,4In 5,42Gal 5,24Tit 2,121Pt 2,11Mc 10,241Cor 7,31

4,3; Mt 24,51Tim 4,14,1; 2In 7

Fap 20,30

1Cor 11,19

2Cor 1,212Pt 1,12Iuda 5In 8,32; 2In 1In 8,44

4,3; 2In 7

Mt 10,33In 5,23; 2In 74,2.15; 2In 9

2,27In 15,7-103,24

Evr 8,11

2,20

a Unele traduceri moderne încep deaici v. 14.

b Sfântul Ioan nu ne prezintã o enu-merare completã a pãcatelor lumii, nicinu face un catalog al viciilor. Poftatrupului indicã natura umanã supusãpoftelor; pofta ochilor indicã ochii flã-mânzi de tot ceea ce vãd; trufia vieþii

indicã viaþa materialã în care oameniiîºi pun siguranþa.

c Multe manuscrise ºi traduceri au:ºi cunoaºteþi toate.

d Lit.: Voi.e Bazându-se pe textul paralel din

In 14,26, unde Mângâietorul îi va învã-þa pe discipoli toate, exegeþii sunt de

565 1In 2,14

%

Page 34: Scrisorile catolice si Apocalipsul

despre toate – iar ea este adevãratã, ºi nu falsã – dupã cum v-amînvãþat, rãmâneþi în el.

DUMNEZEU ESTE DREPT

Copiii lui Dumnezeu nu pãcãtuiesc28 ªi acum, copii, rãmâneþi în el, pentru ca, atunci când se va arãta,

sã avem încrederea ºi sã nu fim fãcuþi de ruºine de el, la venirea lui.29 Dacã ºtiþi cã el este drept, atunci ºtiþi cã oricine face dreptatea estenãscut din el.

31 Vedeþi câtã iubire ne-a dãruit Tatãl: sã ne numim copii ai luiDumnezeu. ªi suntemb. De aceea, lumea nu ne cunoaºte pentru

cã nu l-a cunoscut nici pe el. 2 Iubiþilor, acum suntem copii ai lui Dum-nezeu, dar nu s-a arãtat încã ce vom fi. ªtim cã atunci când se va arã-tac, vom fi asemenea lui pentru cã îl vom vedea aºa cum este. 3 Ori-cine are aceastã speranþã în el devine curat, aºa cum el este curat.

4 Oricine comite pãcatul face o nelegiuire, cãci pãcatul este nele-giuire. 5 Voi ºtiþi cã el s-a arãtat ca sã ridice pãcateled ºi în el nu estepãcat. 6 Oricine rãmâne în el nu pãcãtuieºte. Oricine pãcãtuieºte, nicinu l-a vãzut, nici nu l-a cunoscut. 7 Copii, nimeni sã nu vã înºele.Cine sãvârºeºte dreptatea este drept, dupã cum el este drept. 8 Cinecomite pãcatul este de la diavol pentru cã diavolul pãcãtuieºte de laînceput. Pentru aceasta s-a arãtat Fiul lui Dumnezeu, ca sã nimi-ceascã lucrãrile diavolului.

9 Oricine este nãscut din Dumnezeu nu comite pãcat, pentru cãsãmânþa lui Dumnezeue rãmâne în el ºi nu poate sã pãcãtuiascã pen-tru cã este nãscut din Dumnezeu. 10 În aceasta se recunosc copiii luiDumnezeu ºi copiii diavolului: oricine nu sãvârºeºte dreptatea ºi nu-liubeºte pe fratele sãu nu este din Dumnezeu.

3,2; 4,17

Fil 1,20-21Lc 13,27

3,104,7; 5,1

In 1,12Rom 8,16Gal 4,4-5

Ef 1,5 In 16,3;

17,251Cor 1,21

2,28; Fil 3,21Col 3,4

In 17,24Ap 22,4

2,6; 2Cor 7,1In 1,29+

Is 53,4-5.91Pt 2,22-24

In 8,46;9,16.24.31

Rom 6,14.17-18

2,29; 3,10In 8,34.44Gen 3,15Mc 1,24

In 12,31;16,11

Ap 12,10-11

2,29

pãrere cã ºi aici este vorba de ungereacu Duhul Sfânt, darul lui Cristos, careface dintr-un om obiºnuit un creºtin.

a Parresia, în contextul Scrisorii întâia sfântului apostol Ioan, înseamnã „în-crederea filialã, plinã de bucurie” princare îndrãznim sã ne apropiem de Dum-nezeu pentru a-i cere ceva sau pentrua ne apãra în faþa tribunalului sãu.

b În unele manuscrise lipseºte: ºisuntem.

c Verbul grec este lipsit de subiect ºipoate fi înþeles: „când se va arãta Cris-tos...” sau „când se va arãta ce vom fi...”

d Multe manuscrise adaugã: noastre.e Unii interpreteazã expresia în sen-

sul de „descendenþã” ºi, în acest caz,sãmânþa lui Dumnezeu s-ar referi laIsus Cristos (Gal 3,16; 1In 5,18). Alþiio înþeleg ca „germen” ºi, în acest caz,s-ar referi fie la viaþa divinã pe care oprimeºte creºtinul, fie la Duhul Sfântca autor al sfinþeniei, fie la cuvântullui Dumnezeu care dã naºtere ºi men-þine viaþa divinã (In 15,3).

1In 2,28 566

Page 35: Scrisorile catolice si Apocalipsul

Copiii lui Dumnezeu se iubesc unii pe alþii11 Pentru cã aceasta este vestea pe care aþi auzit-o de la început:

sã ne iubim unii pe alþii. 12 Nu cum a fãcut Cain, care era de la CelRãu, ºi l-a ucis pe fratele sãu. ªi pentru care motiv l-a ucis? Pentrucã faptele lui erau rele, iar ale fratelui sãu, drepte. 13 Sã nu vã miraþi,fraþilor, dacã lumea vã urãºte. 14 Noi ºtim cã am trecut de la moartela viaþã pentru cã îi iubim pe fraþi. Cine nu iubeºtea rãmâne în moar-te. 15 Oricine îl urãºte pe fratele sãu este un criminal ºi voi ºtiþi cãnici un criminal nu are viaþã veºnicã dãinuitoare în el. 16 În aceastaam cunoscut iubirea: el ºi-a dat viaþa pentru noi. La fel ºi noi trebuiesã ne dãm vieþile pentru fraþi. 17 Dacã cineva are bogãþiile lumii ºi-lvede pe fratele sãu, care este în nevoie, ºi îºi închide inima faþã de el,cum poate sã rãmânã în acela iubirea lui Dumnezeu?

18 Copii, sã nu iubim numai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta ºiadevãrul.

Copiii lui Dumnezeu se încred în el19 Prin aceasta vom cunoaºte cã suntem din adevãr: ne vom liniºti

inima înaintea lui 20 pentru cã, chiar dacã inima noastrã ne acuzã,Dumnezeu este mai mare decât inimile noastre ºi cunoaºte toate.21 Iubiþilor, dacã inima noastrã nu ne acuzã, avem încredere înDumnezeu 22 ºi orice i-am cere primim de la el pentru cã þinem po-runcile lui ºi facem ceea ce îi este plãcut. 23 Aceasta este porunca lui:sã credem în numele Fiului sãu Isus Cristos ºi sã ne iubim unii pealþii dupã cum ne-a poruncit. 24 Cel care þine poruncile lui rãmâne înel ºi el în acesta. Prin aceasta cunoaºtem cã rãmâne în noi: dupãDuhul pe care ni l-a dat.

Copiii lui Dumnezeu îl mãrturisesc pe Isusºi ascultã de apostolii lui

41 Iubiþilor, sã nu daþi crezare oricãrui duh, ci verificaþi duhuriledacã sunt de la Dumnezeu, cãci mulþi profeþi falºi au apãrut în

lume. 2 Prin aceasta îl cunoaºteþi pe Duhul lui Dumnezeu: orice duhcare îl mãrturiseºte pe Isus Cristos venit în trup este de la Dumnezeu.

3 Dar orice duh care nu-l mãrturiseºte pe Isus nu este de la Dum-nezeu. Acesta este duhul lui Anticrist, despre care aþi auzit cã vine;ºi acum este deja în lume. 4 Copii, voi sunteþi de la Dumnezeu ºi i-aþiînvins pe aceºtia, pentru cã cel care este în voi este mai mare decât

2,7; 3,23In 13,34Gen 4,1-8Evr 11,4

Lc 6,22In 15,18-19

In 5,24

Mt 5,21-22In 8,444,16; Ef 5,2In 15,13

Dt 15,7Iac 2,15-16Lc 10,33

Iac 2,14-17Gal 5,6

1Pt 4,8Prov 10,12Lc 18,131Rg 8,39Ps 7,10Fap 15,85,14Evr 4,16Ier 29,12-13Mt 7,7-8In 15,7In 6,29Rom 10,144,21In 13,34;15,121Tes 4,91Pt 1,222,24; In 14,234,13; Rom 8,9

Dt 13,2-6Ier 23,21-22;28,8-9Mt 7,15-20In 8,42-47Ef 5,8-10Col 2,82In 7Mt 24,4-5.242Pt 2,11Cor 12,31Tim 6,12-13.20-212Tim 1,13-14

2,18.22-23Fap 20,292Tes 2,7a Multe manuscrise adaugã: pe fra-

tele sãu.

567 1In 3,11

Page 36: Scrisorile catolice si Apocalipsul

cel care este în lume. 5 Ei sunt din lume, de aceea vorbesc ca din lume,iar lumea îi ascultã. 6 Noi suntem din Dumnezeu. Cine-l cunoaºte peDumnezeu ne ascultã. Cel care nu este din Dumnezeu nu ne ascultã.Din aceasta cunoaºtem Duhul adevãrului ºi duhul rãtãcirii.

DUMNEZEU ESTE IUBIRE

Adevãrata iubire ºi adevãrata credinþã7 Iubiþilor, sã ne iubim unii pe alþii pentru cã iubirea este de la

Dumnezeu ºi oricine iubeºte este nãscut din Dumnezeu ºi-l cunoaºtepe Dumnezeu. 8 Cine nu iubeºte nu l-a cunoscut pe Dumnezeu pen-tru cã Dumnezeu este iubire. 9 Prin aceasta s-a arãtat iubirea luiDumnezeu în noi: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul sãu, uniculnãscut, ca sã trãim prin el.

10 În aceasta constã iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci elne-a iubit ºi l-a trimis pe Fiul sãu ca jertfã de ispãºire pentru pãca-tele noastre.

11 Iubiþilor, dacã Dumnezeu ne-a iubit astfel, ºi noi trebuie sã neiubim unii pe alþii. 12 Nimeni nu l-a vãzut pe Dumnezeu vreodatãa.Dacã ne iubim unii pe alþii, Dumnezeu rãmâne în noi ºi iubirea luiîn noi este desãvârºitã.

13 Prin aceasta cunoaºtem cã rãmânem în el ºi el în noi: ne-a datdin Duhul sãu. 14 Iar noi am vãzut ºi dãm mãrturie cã Tatãl l-a trimispe Fiul ca mântuitor al lumii. 15 Oricine mãrturiseºte cã Isus esteFiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rãmâne în el ºi el în Dumnezeu. 16 Noiam cunoscut ºi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are faþã de noi.

Dumnezeu este iubire ºi cine rãmâne în iubire rãmâne în Dum-nezeu, iar Dumnezeu rãmâne în el. 17 Prin aceasta ajunge la desã-vârºire iubirea în noi: sã avem încredere în ziua judecãþii, cãci aºacum este el, aºa suntem ºi noi în lumea aceasta.

18 În iubire nu existã fricã, dimpotrivã, iubirea desãvârºitã alungãfrica, pentru cã frica presupune pedeapsã, iar cine se teme nu a ajunsla desãvârºire în iubire.

19 Noi iubimb pentru cã el ne-a iubit mai întâi. 20 Dacã cinevaspune: „Îl iubesc pe Dumnezeu” ºi-l urãºte pe fratele sãu, este unmincinos; pentru cã cine nu-l iubeºte pe fratele sãu pe care îl vede

5,5Ap 2,7.11.26;

3,5.12.21;17,14; Iuda 3

Mt 12,29In 15,18-19;

17,14In 18,37In 8,47;

10,26-272Tim 4,42Pt 2,18

3,11.23; 4,11

2,29; 5,1

In 3,16Ef 1,4; 2,4-5

Col 2,13

4,192Cor 5,19

Mt 18,33

Ex 33,20In 1,18

1Tim 6,163,24; In 14,23

2,5

1Cor 12,3

1,2In 3,17; 4,42

In 9,22.35Rom 10,9

2,23; 2In 93,16; In 6,69

Rom 5,84,8; 4,12

2,28

2,6

3,20Rom 8,15

4,10

Mt 5,23-24

2,4

a Este evidentã polemica sfântuluiIoan împotriva celor care predicau învã-þãturi greºite, pretinzând cã au avut ocunoaºtere directã a lui Dumnezeu (prin

vedenii ºi eforturi proprii), dar fãcândabstracþie de legãturile comunitare.

b Forma gramaticalã este un conjunc-tiv care exprimã un îndemn: „Sã iubim”.

1In 4,5 568

Page 37: Scrisorile catolice si Apocalipsul

nu poate sã-l iubeascã pe Dumnezeu pe care nu-l vede. 21 Avem aceas-tã poruncã de la el: cine-l iubeºte pe Dumnezeu sã-l iubeascã ºi pefratele sãu.

Cine are credinþã adevãratã învinge lumea

51 Oricine crede cã Isus este Cristos este nãscut din Dumnezeu ºioricine îl iubeºte pe cel care a dat naºtere îl iubeºte ºi pe cel care

s-a nãscut din el. 2 Prin aceasta cunoaºtem cã îi iubim pe copiii luiDumnezeu, dacã îl iubim pe Dumnezeu ºi împlinim poruncile lui.3 Pentru cã aceasta este iubirea lui Dumnezeu: sã þinem poruncilelui, iar poruncile lui nu sunt grele. 4 Oricine este nãscut din Dumne-zeu învinge lumea. ªi aceasta este victoria cu care a învins lumea:credinþa noastrã.

Credinþa în Cristos dã viaþã5 Însã cine este învingãtorul lumii dacã nu cel care crede cã Isus

este Fiul lui Dumnezeu? 6 Acesta este cel care vine prin apã ºi sângea,Isus Cristos. Nu numai prin apã, ci prin apã ºi sânge. ªi Duhul estecel care dã mãrturie pentru cã Duhul este adevãrul. 7 Trei sunt ceicare dau mãrturie:b 8 Duhul, apa ºi sângele. ªi aceºtia trei sunt una.9 Dacã primim mãrturia oamenilor, mãrturia lui Dumnezeu este ºi maimare pentru cã aceasta este mãrturia lui Dumnezeu: el a dat mãr-turie despre Fiul sãu. 10 Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mãr-turia în el însuºi. Cine nu crede în Dumnezeu îl face mincinos pen-tru cã nu a crezut în mãrturia pe care Dumnezeu a dat-o despre Fiulsãu. 11 ªi aceasta este mãrturia: Dumnezeu ne-a dat viaþa veºnicã ºiaceastã viaþã este în Fiul sãu. 12 Cine îl are pe Fiul are viaþa; cine nu-lare pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaþa.

3,231Cor 13

2,29; 4,7

1Pt 1,22-23

In 14,15;15,10Mt 11,29-30

2,13-14; 4,4Ap 12,11;17,14

1Cor 15,57Ef 6,16In 19,34In 15,26In 14,17;15,26; 16,13

In 3,33; 5,34

In 5,37

In 5,24

In 5,37.40

5,20; In 17,3

In 3,36

a Menþionarea apei ºi a sângeluipoate fi înþeleasã ca o aluzie la botezullui Isus în Iordan prin care s-a mani-festat poporului evreu ºi la moartealui pe cruce, când din coasta lui a curssânge ºi apã (In 19,34). Prin aceastãexpresie, sfântul Ioan combate ereziagnosticã ºi afirmã realitatea istoricã aoperei lui Isus.

b Începând din sec. al IV-lea s-a in-trodus aici urmãtorul text (cunoscut

sub numele de „Coma lui Ioan”): încer: Tatãl, Cuvântul ºi Duhul Sfânt ºiaceºtia trei sunt una; ºi sunt trei ceicare dau mãrturie pe pãmânt... În Vg,aceastã adãugire a rãmas pânã în 1969.Dar în textul grec revizuit al NT, acesttext a fost exclus pentru cã nu apareîn cele mai vechi manuscrise. ªi NVg,ediþia a II-a (1986), îl exclude.

569 1In 4,21

Page 38: Scrisorile catolice si Apocalipsul

a Deoarece textul este confuz fãrãsubiect, introducem Dumnezeu, aºacum fac cele mai multe traduceri.

b Multe manuscrise au: se pãzeºte pesine.

Concluzie13 V-am scris acestea, vouã, care credeþi în numele Fiului lui Dum-

nezeu, ca sã ºtiþi cã aveþi viaþa veºnicã.14 Aceasta este încrederea pe care o avem în el: dacã cerem ceva

dupã voinþa lui, el ne ascultã. 15 ªi dacã ºtim cã ne ascultã, orice i-amcere, ºtim cã am obþinut tot ce i-am cerut.

16 Dacã cineva îl vede pe fratele sãu sãvârºind un pãcat care nueste spre moarte, sã se roage ºi Dumnezeua îi va da viaþa; aceastacelor care sãvârºesc un pãcat care nu este spre moarte. Dar existã ºiun pãcat care este spre moarte. Nu spun ca cineva sã se roage pen-tru acela. 17 Orice nedreptate este pãcat, dar existã un pãcat care nueste spre moarte.

18 ªtim cã oricine este nãscut din Dumnezeu nu pãcãtuieºte, însãpe cel care este nãscut din Dumnezeu, el îl ocroteºteb ºi Cel Rãu nuse atinge de el. 19 ªtim cã suntem de la Dumnezeu ºi cã lumea întrea-gã zace sub puterea Celui Rãu. 20 ªtim, de asemenea, cã Fiul luiDumnezeu a venit ºi ne-a dat înþelepciunea ca sã-l cunoaºtem pe CelAdevãrat. Noi suntem în Cel Adevãrat, în Fiul sãu Isus Cristos.Acesta este Dumnezeul adevãrat ºi viaþa veºnicã. 21 Copii, pãziþi-vãde idoli!

In 20,31

Mt 21,22In 14,13;

15,7; 16,24Iac 1,5

Num 15,30;18,22

Evr 6,4-6;10,26-27

2Pt 2,20-21

In 17,15

Iuda 1

In 8,47Col 1,13

Ef 1,17-18Col 1,10

Ap 3,7In 20,28Rom 9,52Pt 3,17

1In 5,13 570

Page 39: Scrisorile catolice si Apocalipsul

SCRISORILE A DOUA ªI A TREIA

ALE SFÂNTULUI APOSTOL IOAN

INTRODUCERE

Autorul. În aceste douã scrisori scurte autorul se prezintã cu titlulde „prezbiterul”. Identificarea acestuia este dificilã; totuºi, din criti-ca internã a celor douã scrisori, se poate deduce cã este vorba de ace-laºi autor, un apostol care urmãreºte cu grijã evoluþia comunitãþilorpe care le cunoaºte, iar tradiþia îl identificã cu sfântul Ioan evanghe-listul. Unii exegeþi moderni considerã cã ar exista o distincþie între„apostolul Ioan” ºi „prezbiterul Ioan”, acesta din urmã fiind un creº-tin cu o autoritate deosebitã în comunitate ºi martor al predicii apos-tolice din ºcoala sfântului Ioan de la Efes.

Forma ºi stilul. Scrisoarea a doua a sfântului Ioan ºi Scrisoarea atreia a sfântului Ioan sunt adevãrate scrisori ce conþin elementele ca-racteristice genului epistolar: autor, destinatari, salut ºi salut final.Stilul este retoric, tonul subtil ºi afectuos. Vocabularul ºi temelesunt în mare parte comune cu cele din prima scrisoare.

Scopul ºi destinatarii. Destinatarii celei de a doua scrisori sunt„aleasa Doamnã ºi copiii ei”, o expresie care se referã la o comunitatedin Asia Micã ameninþatã de propaganda ereticã ce nu admite întru-parea lui Cristos. Destinatarul celei de a treia scrisori este Gaius, uncreºtin evidenþiat în comunitate prin viaþa ºi angajarea sa.

Locul ºi data. Aceste douã scrisori sunt redactate în acelaºi cadruºi timp cu prima scrisoare, la Efes, spre sfârºitul sec. I.

Page 40: Scrisorile catolice si Apocalipsul
Page 41: Scrisorile catolice si Apocalipsul

SCRISOAREA A DOUA

A SFÂNTULUI APOSTOL IOAN

1 Prezbiterula, cãtre aleasa Doamnãb ºi copiii ei, pe care eu îi iu-besc în adevãr, dar nu numai eu, ci ºi toþi cei care au cunoscut ade-vãrul 2 datoritã adevãrului care rãmâne în noi ºi va fi cu noi în veci.3 Cu voi sã fie harul, îndurarea ºi pacea de la Dumnezeu Tatãl ºi delac Isus Cristos, Fiul Tatãlui, în adevãr ºi iubire.

4 M-am bucurat mult cã am aflat printre copiii tãi pe unii careumblã în adevãr, aºa cum am primit poruncã de la Tatãl. 5 ªi acum,Doamnã, te rog – nu ca ºi cum þi-aº scrie o poruncã nouã, ci pe aceeape care o aveam de la început – sã ne iubim unii pe alþii. 6 Iar iubireaaceasta este: sã trãimd dupã legile lui. Aceasta este porunca: aºa cumaþi auzit de la început, sã trãiþi în ea. 7 Mulþi înºelãtori, care nu-lmãrturisesc pe Isus Cristos, venit în trup, au apãrut în lume; acestaeste înºelãtorul ºi Anticristul. 8 Aveþi grijã de voi înºivã ca sã nupierdeþi ceea ce aþi lucrat, ci sã primiþi întreaga rãsplatã. 9 Oricinetrece peste ºi nu rãmâne în învãþãtura lui Cristos nu-l are pe Dum-nezeu. Cine rãmâne în învãþãturã, îi are ºi pe Tatãl ºi pe Fiul.

10 Dacã vine cineva la voi ºi nu aduce aceastã învãþãturã, sã nu-lprimiþi în casã ºi sã nu-l salutaþi, 11 pentru cã cine îl salutã se facepãrtaº de faptele lui rele.

12 Multe aº vrea sã vã scriu, dar nu am voit sã o fac cu hârtie ºicernealã, însã sper sã vin la voi ºi sã vã vorbesc direct pentru cabucuria noastrãe sã fie deplinã.

13 Te salutã copiii surorii tale alese.

13; 3In 11Pt 5,131In 3,18Ef 4,15In 8,321In 2,21In 14,16.171Tim 1,22Tim 1,23In 3.41In 4,21

In 13,341Pt 4,8

1In 3,23; 5,3

1In 2,18;4,1-32Pt 2,11In 2,22Rut 2,18Mt 10,42

1In 2,23.24

Mt 10,14Rom 16,17Tit 3,101Tim 5,22Ap 18,43In 13

3In 141In 1,4

a În greacã, este forma comparativãa adjectivului „bãtrân”, devenind, cutimpul, un titlu de distincþie ºi onoa-re. În Biserica primarã este termenulrezervat conducãtorilor comunitãþilorcreºtine.

b Este o formulã de adresare respec-tuoasã faþã de o comunitate creºtinã.

c Unele manuscrise adaugã: Domnul.d Lit.: umblãm.e Unele manuscrise au: voastrã.

Page 42: Scrisorile catolice si Apocalipsul

SCRISOAREA A TREIA

A SFÂNTULUI APOSTOL IOAN

1 Prezbiterul, cãtre iubitul Gaiusa, pe care îl iubesc în adevãr.2 Iubitule, mã rog ca toate sã-þi meargã bine ºi sã fii sãnãtos, aºa cum

stai bine cu sufletul. 3 Cãcib mi-a fãcut mare bucurie când au venitfraþii ºi au dat mãrturie pentru tine în adevãr, cum umbli tu în adevãr.4 Nu am bucurie mai mare decât sã aud cã fiii mei umblã în adevãr.

5 Iubitule, tu arãþi credinþã în ceea ce faci pentru fraþi ºi chiar pen-tru strãini. 6 Aceºtia au dat mãrturie despre iubirea ta în faþa Bise-ricii. Vei face bine ajutându-i în cãlãtoria lor într-un mod vrednic deDumnezeu. 7 Cãci au plecat pentru numele lui, fãrã sã primeascãnimic de la pãgâni. 8 Aºadar, noi trebuie sã le venim în ajutor aces-tora, ca sã devenim colaboratori cu ei în adevãr.

9 Am scrisc ceva Bisericii, dar Diotref, cãruia îi place sã fie primuldintre ei, nu ne primeºte. 10 De aceea, dacã voi veni, îi voi amintifaptele pe care le face rãspândind cuvinte rele despre noi; ºi, ca ºicând aceasta nu i-ar ajunge, nu numai cã el nu-i primeºte pe fraþi, ciºi pe cei pe care ar vrea [sã-i primeascã], el îi persecutã ºi-i dã afarãdin Bisericã.

11 Iubitule, nu imita rãul, ci binele. Cine face binele este de laDumnezeu. Cine face rãul nu l-a vãzut pe Dumnezeu.

12 Despre Demetrios, toþi, chiar ºi adevãrul însuºi, au dat mãrturie.ªi noi dãm mãrturie ºi tu ºtii cã mãrturia noastrã este adevãratã.

13 Aº avea multe sã-þi scriu, dar nu vreau s-o fac cu cernealã ºi panã.14 Sper sã te vãd în curând ºi sã vorbim directd.15 Pacea sã fie cu tine!Prietenii te salutã.Salutã-i pe prieteni, pe fiecare în parte!

a Acest nume era foarte rãspânditîn lumea greco-romanã. Destinatarulacestei scrisori a sfântului Ioan nu neeste cunoscut ºi nu poate fi identificatcu alte persoane care poartã acelaºi numeîn NT (Fap 19,22; 20,4; 1Cor 1,14).

b Unele manuscrise au: aºadar.c Unele manuscrise au: aº fi scris.d Lit.: de la gurã la gurã.

2In 1

Flm 5

2In 4

Mt 10,41-42

Rom 15,24Tit 3,13

Rom 12,13Evr 13,2

1Pt 4,9

Mt 20,27Fil 2,31Pt 5,3

1Cor 4,18-21

1In 3,61Pt 3,11

Prov 22,11Pt 2,12

2In 12

2In 12

Page 43: Scrisorile catolice si Apocalipsul

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL IUDA

INTRODUCERE

Autorul. Se prezintã ca „Iuda, slujitor al lui Isus Cristos ºi frate allui Iacob” (1,1). Se pare cã nu este apostolul Iuda, dar este binecu-noscut în comunitate.

Forma ºi stilul. Este o scrisoare clasicã cu indicarea autorului, adestinatarilor, cu salut la început ºi doxologie finalã. Tonul estepolemic, argumentaþia de tip midraºic, vocabularul foarte variat cuexpresii clasice.

Scopul ºi destinatarii. Foarte probabil, destinatarii sunt convertiþide la pãgânism, ameninþaþi de învãþãturi greºite ºi imorale.

Structura. Dupã introducere (1-2), sunt indicate ocazia ºi scopulscrisorii (3-4). Urmeazã o polemicã împotriva învãþãtorilor falºi: esteanunþatã judecata ºi condamnarea celor fãrãdelege, autorul folosindcliºee veterotestamentare (5-16). Comunitatea este îndemnatã sãasculte de cuvântul transmis de apostoli prin care se condamna sen-zualitatea, sã rãmânã statornici în credinþã, rugându-se în DuhulSfânt, ºi sã se preocupe ºi de cei ºovãitori ºi derutaþi (17-23). Scrisoa-rea se încheie cu doxologia finalã.

Locul ºi data. E posibil ca redactarea sã se fi fãcut la Ierusalim în ul-timul deceniu din sec. I, înainte de Scrisoarea a doua a sfântului Petru,care reia în 2,1-17 polemica împotriva învãþãtorilor falºi din v. 5-16.

Teologia. Deºi scrisoarea este scurtã, conþine o serie de învãþãturi:– Dumnezeu Tatãl îi va pedepsi pe cei fãrãdelege, dar îi iubeºte pedestinatarii scrisorii pe care îi cheamã la mântuire;– Isus Cristos este singurul Domn pentru cã a rãscumpãrat omeni-rea. Învãþãtura lui este transmisã prin apostoli;– Duhul Sfânt este garantul statorniciei în credinþã ºi fãrã de el seajunge la senzualitate care, dupã autor, este absenþa Duhului.

În partea polemicã sunt mai puþine elemente teologice clare. Sedenunþã pretenþia învãþãtorilor falºi de a fi avut revelaþii, invocateca bazã a vieþii lor imorale.

Page 44: Scrisorile catolice si Apocalipsul
Page 45: Scrisorile catolice si Apocalipsul

a Unele manuscrise au: sfinþiþi.b Multe manuscrise importante au o

altã structurã a versetului: Deºi ºtiþi odatã pentru totdeauna aceste lucruri,cã Domnul a salvat poporul din Egipt,la urmã...

c Lit.: pentru judecata zilei celei mari.d Lit.: au umblat dupã trup strãin.

Imoralitatea ºi perversiunea acestororaºe iese în evidenþã prin homosexu-alitate ºi bestialitate.

e Tonul grav al expresiei ºi al contex-tului aratã cã este vorba de pretinsele„revelaþii” ale învãþãtorilor falºi, princare aceºtia îºi justificã faptele imo-rale, îºi necinstesc trupul, îl insultã peDumnezeu ºi pe mesagerii lui – îngerii.

f Dupã cartea apocrifã Înãlþarea luiMoise, care descrie disputa dintreMihael ºi diavol, Moise ar fi acuzat decrimã (uciderea egipteanului), faptpentru care diavolul pretinde stãpâni-rea trupului sãu.

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL IUDA

Destinatarii1 Iuda, slujitor al lui Isus Cristos ºi frate al lui Iacob, cãtre cei che-

maþi, iubiþia de Dumnezeu Tatãl ºi pãstraþi pentru Isus Cristos: 2 în-durarea, pacea ºi iubirea sã fie din belºug cu voi.

Pericolul învãþãturii false (2Pt 2,1-17)3 Iubiþilor, aveam o mare dorinþã sã vã scriu despre mântuirea

noastrã comunã, dar m-am vãzut nevoit sã vã scriu ca sã vã îndemnsã luptaþi pentru credinþa încredinþatã sfinþilor o datã pentru tot-deauna. 4 Pentru cã s-au strecurat printre voi unii oameni necredin-cioºi, care au fost proscriºi de mai înainte pentru aceastã condamnare.Ei schimbã harul Dumnezeului nostru în desfrânare ºi îl reneagã peunicul stãpân ºi domn al nostru, Isus Cristos.

5 Vreau sã vã reamintesc, deºib ºtiþi toate aceste lucruri, cã Dom-nul, dupã ce a salvat poporul din Egipt o datã pentru totdeauna, laurmã i-a fãcut sã piarã pe cei necredincioºi, 6 iar pe îngerii care n-aupãstrat propria lor demnitate, ci au pãrãsit însãºi locuinþa lor, i-aþinut în întuneric în lanþuri veºnice pentru ziua cea marec a judecã-þii. 7 Tot aºa Sodoma ºi Gomora ºi cetãþile din jurul lor, care la fel caele s-au dedat la desfrâu ºi au cãzut în vicii contra naturiid, au deve-nit exemplu pentru cã suferã pedeapsa focului veºnic.

8 Tot aºa ºi aceºtia, în vedeniilee lor, îºi întineazã trupul, respingautoritatea Domnului ºi insultã fiinþele mãreþe. 9 Dar arhanghelulMihaelf, când se certa cu diavolul, disputându-ºi trupul lui Moise, nu aîndrãznit sã aducã o judecatã insultãtoare, ci a spus: „Sã te mustre

Iac 1,1

22Pt 1,2

1Pt 2,11

22Pt 2,21

Gal 2,4

22Pt 1,12

Num 14,351Cor 10,5

22Pt 2,10

Dan 10,13.21;12,1Ap 12,7Zah 3,2

Page 46: Scrisorile catolice si Apocalipsul

Domnul!” 10 Însã aceºtia insultã cele ce nu cunosc ºi îºi gãsesc pie-irea în cele pe care le fac din instinct, ca niºte animale fãrã minte.

11 Vai de ei pentru cã au urmat calea lui Cain, au cãzut pradã rãtã-cirii lui Balaam, de dragul câºtigului, ºi au pierit în rãzvrãtirea luiCore. 12 Aceºtia sunt ca niºte pete murdare la mesele voastre comu-nitare la care iau parte ºi se îndoapã cu neruºinare: nori fãrã apã,purtaþi de vânturi de ici-colo, pomi fãrã rod la sfârºitul toamnei,morþi de douã ori, dezrãdãcinaþi, 13 valuri furioase ale mãrii care îºispumegã neruºinarea, stele rãtãcitoare cãrora le este pãstratã beznaîntunericului pentru veºnicie.

14 Tot despre ei a profeþit Enoha, al ºaptelea de dupã Adam, cândspune: „Iatã, a venit cu zecile de mii de sfinþi ai sãi 15 ca sã þinã jude-cata împotriva tuturor ºi sã-i condamne pe cei necredincioºi pentrutoate faptele necredinþei lor pe care le-au fãcut ºi pentru cuvinteleinsultãtoare pe care ei, pãcãtoºi necredincioºi, le-au spus împotrivalui”. 16 Ei sunt nemulþumiþii care murmurã, care umblã dupã poftelelor; gura le vorbeºte cuvinte înfumurate, arãtând admiraþie pentruoameni ca sã obþinã favoruri.

Îndemnuri pentru viaþa creºtinã17 Dar voi, iubiþilor, amintiþi-vã de cuvintele pe care vi le-au spus

de mai înainte apostolii Domnului nostru Isus Cristos, 18 pentru cãvã spuneau: „În timpul de pe urmã vor fi batjocoritori, care umblã dupãpoftele lor nelegiuite”. 19 Aceºtia sunt cei care fac dezbinãri, senzua-lii, care nu au Duh.

20 Dar voi, iubiþilor, clãdiþi-vã pe credinþa voastrã preasfântã, rugân-du-vã în Duhul Sfânt; 21 pãstraþi-vã în iubirea lui Dumnezeu, aºtep-tând îndurarea Domnului nostru Isus Cristos spre viaþa veºnicã. 22 Pecei care sunt ºovãitori, întãriþi-i;b 23 pe alþii, salvaþi-ic, smulgându-idin foc, pe ceilalþi compãtimiþi-id, dar cu teamã, detestând pânã ºihaina aceluia al cãrui trup a fost întinat.

Binecuvântare finalã24 Celui care poate sã vã fereascã de la cãdere ºi sã vã prezinte înain-

tea gloriei sale neprihãniþi ºi cu bucurie, 25 unicului Dumnezeu, Mân-tuitorului nostru, prin Isus Cristos, Domnul nostru, glorie, mãrire, tã-rie ºi putere, înaintea tuturor veacurilor ºi acum ºi în vecii vecilor! Amin.

a Autorul face aluzie la o carte nebi-blicã, numitã Cartea lui Enoh, cunos-cutã contemporanilor sãi. Despre pa-triarhul Enoh, cf. Gen 5,3-24.

b În loc de: întãriþi-i, câteva manu-scrise importante au: înduraþi-vã de ei.

c Multe manuscrise adaugã: cu teamã.d Multe manuscrise au: întãriþi-i.

22Pt 2,12

Neh 13,2Num 31,16

22Pt 2,13

Ez 34,8

22Pt 2,17

Is 57,20

22Pt 2,17

Zah 14,5

22Pt 2,18

22Pt 3,2

22Pt 3,3

Col 2,7

2Tim 1,18

Iac 5,19

Am 4,11Zah 3,2

Fil 1,101Tes 5,2322Pt 3,14

Rom 16,27

578Iuda 10

Page 47: Scrisorile catolice si Apocalipsul

APOCALIPSUL SFÂNTULUI IOAN

INTRODUCERE

Autorul. În ciuda faptului cã Apocalipsul este „semnat” (autorul senumeºte pe sine Ioan ºi se prezintã ca „martor al lui Cristos cel viu”:Ap 1,9-10), identificarea autorului nu este posibilã. Tradiþia creºtinãveche a oscilat între recunoaºterea ca autor al acestei cãrþi a sfântu-lui Ioan, apostol ºi evanghelist, sau a unui autor necunoscut, diferitde apostolul Ioan. Mulþi exegeþi sunt de pãrere azi cã autorul viziu-nilor este sfântul Ioan apostolul, iar redactarea scrierilor sale ar fiputut fi fãcutã cu participarea discipolilor sãi care ar proveni dinºcoala sfântului Ioan de la Efes.

Forma ºi stilul. Cartea aparþine genului apocaliptic, dar sunt pre-zente ºi genul profetic ºi cel epistolar. Limba este greaca koiné, cuunele greºeli gramaticale (uneori voite), dar ºi cu semitisme. Stiluleste specific: aluzii complexe ºi rafinate, repetãri de formule în noistructuri literare, cum sunt septenarele (ºapte scrisori, ºapte sigilii,ºapte trâmbiþe, ºapte cupe), criptograme (numãrul Fiarei 666 din13,16), multe simboluri.

Scopul ºi destinatarii. Sunt indicaþi în 1,11: Cele ºapte comunitãþicreºtine din Asia Micã: Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Fila-delfia ºi Laodiceea. Numãrul de ºapte ar putea indica totalitateaBisericii. Scopul cãrþii este avertizarea acestor comunitãþii asuprapericolelor care le ameninþau fie din extern, fie din intern, consola-rea ºi încurajarea lor în necazurile ºi suferinþele de orice fel dincauza credinþei.

Structura. Apocalipsul se prezintã ca o operã unitarã care începecu un prolog (1,1-3) ºi se terminã cu un epilog (22,6-21).

Partea centralã este alcãtuitã din douã pãrþi inegale ca lungime: pri-ma este aºa-numitul septenar al „scrisorilor cãtre Biserici” (1,4–3,22),iar a doua (4,1–22,5) are o mai mare complexitate literarã ºi cuprindecinci pãrþi:– secþiunea de introducere: viziunea tronului ºi a Mielului, înmâna-rea cãrþii cu ºapte sigilii (4,1–5,14);– secþiunea sigiliilor. Caracteristica secþiunii este deschiderea pro-gresivã a primelor sigilii de cãtre Miel (6,1–7,17). Ultimul sigiliucuprinde partea urmãtoare:– secþiunea trâmbiþelor (8,1–11,14:). Caracteristica secþiunii este des-crierea progresivã a primelor 6 trâmbiþe. Ultimelor trei trâmbiþe li

Page 48: Scrisorile catolice si Apocalipsul

se suprapun trei vai-uri, creând un climat special de tensiune. Ultimatrâmbiþã introduce toatã partea urmãtoare:– secþiunea semnelor (11,15–16,16), e mai complexã. Ar putea fi nu-mitã secþiunea celor trei semne. Primul semn este femeia, al doilea,dragonul, al treilea sunt îngerii cu ºapte cupe. Semnele sunt legateîntre ele, ultimul cuprinzând partea urmãtoare:– secþiunea conclusivã (16,17–22,5). Este prezentatã ziua cea mare:intervenþia finalã a lui Cristos, care judecã ºi anihileazã toate forþeleostile ºi realizeazã triumful miresei, Ierusalimul ceresc.

Între cele cinci secþiuni din partea a doua existã o dezvoltare tem-poralã liniarã, progresivã: dezvoltarea ajunge la punctul maxim înconcluzie. Existã apoi un joc în folosirea timpurilor care face ca uneleelemente sã fie lãsate sã oscileze liber, înainte ºi înapoi, în dezvolta-rea liniarã, dând astfel conflictului dintre forþele pozitive ºi negativeun caracter metaistoric.

Locul ºi data. Dupã indicaþia din 1,9, viziunea sfântului Ioan ar fiavut loc pe insula Patmos. Totuºi redactarea este mai târzie. Dacã re-dactarea este fãcutã direct de sfântul Ioan, data ar putea fi 69-70 d.C.;dacã la redactare au participat ºi discipoli ai sãi, redactarea defini-tivã ar fi la sfârºitul sec. I (95-96 d.C.).

Teologia. Dumnezeu duce la îndeplinire planul de mântuire pre-gãtit ºi prevestit în Vechiul Testament, plan care trebuie sã se actu-alizeze în douã faze: planul de mântuire mesianico-ecleziasticã ºiacela al mântuirii escatologice, care se va realiza numai dupã victo-ria definitivã a lui Dumnezeu asupra tuturor forþelor ostile o datã cunoua creaþie („cerul nou ºi pãmântul nou”). Protagoniºtii înrealizarea mântuirii sunt: Dumnezeu, Cristos, Duhul ºi, într-un anu-mit sens, Biserica. Evenimentele concrete la care autorul face aluzie,ca ºi evenimentele evocate în viziune, sunt elemente care alcãtuiesccadrul general al firului ce se dezvoltã prin desfãºurarea evenimen-telor din istoria mântuirii ºi, în acest sens, descriu evenimente ce potcaracteriza situaþia oricãrei comunitãþi ecleziale. Deci sunt schemeteologice aplicabile realitãþii istorice concrete. Pentru Apocalips, rãulnu este un concept abstract, o idee, ci o realitate caracterizatã deabsenþa lui Cristos. În absenþa lui Cristos, forþele rãului, fie ele deordin supranatural (Fiara, Satana), fie structurile de putere aliateSatanei: Babilonul (cetatea atee), Fiara cu zece coarne (puterea impe-rialistã atee), fie indivizi seduºi de Satana, par sã aibã succes. Daroricât de amplã ºi de violentã ar fi declanºarea forþelor ostile luiDumnezeu ºi Bisericii, rãmâne clarã prezenþa activã a lui Cristos,care face presiune asupra evenimentelor istorice ºi le dirijeazã sprepunctul final al istoriei, când prezenþa sa totalã ºi definitivã va fiînvins ultimul exponent al rãului: moartea.

580

Page 49: Scrisorile catolice si Apocalipsul

APOCALIPSUL SFÂNTULUI IOAN

Prolog

11 Revelaþiaa lui Isus Cristos, pe care Dumnezeu i-a dat-o ca sãarate slujitorilor sãi cele ce trebuie sã aibã loc în curând. El a

fãcut-o cunoscutã trimiþând-o prin îngerul lui, slujitorului sãu Ioan,2 care a mãrturisit cã toate câte le-a vãzut sunt cuvântul lui Dumne-zeu ºi mãrturia lui Isus Cristos. 3 Fericit cel care citeºteb ºi cei careascultã cuvintele profeþiei ºi þin cele scrise într-însa, cãci timpul esteaproapec.

I. SCRISORI CÃTRE CELE ªAPTE BISERICI

Destinatarii4 Ioan, cãtre cele ºapte Biserici care sunt în Asia: Har vouã ºi pace

de la cel care este, care era ºi care vine; ºi de la cele ºapte duhuri caresunt înaintea tronului sãu; 5 ºi de la Isus Cristos, martorul cel credin-cios, primul nãscut dintre cei morþi ºi Domnul regilor pãmântului.

Celui care ne iubeºte ºi ne-a eliberatd de pãcatele noastre în sân-gele sãu 6 ºi ne-a fãcut o împãrãþie, preoþi pentru Dumnezeu ºi Tatãlsãu, lui sã-i fie gloria ºi puterea în vecii vecilore. Amin!7 Iatã cã vine pe nori

ºi orice ochi îl va vedeachiar ºi cei care l-au strãpuns;

Dan 2,28.29.45Ap 1,10; 4,1;22,6.16

1,9; 6,9;19,10; 20,422,7.10

Ex 3,14Ap 1,8; 4,8;11,17; 16,5Is 11,2 ºuAp 3,1; 4,5;5,6Ps 89,28.38Is 55,4Col 1,18Ap 3,14; 19,11Ex 19,6Is 61,61Pt 2,5.9Ap 5,10;20,6; 22,5Dan 7,13Mt 24,30Ap 14,14

a Termenul grec apokalypsis înseam-nã „revelare”, „dezvãluire”. La sfân-tul Paul are sensul de „arãtare a luiCristos” la sfârºitul lumii (Rom 2,5;1Cor 1,7; Ef 3,3 etc.). În Apocalips, aresensul de revelare a unor lucruri tai-nice sau a tainelor divine, fãcutã oame-nilor de cãtre Dumnezeu fie direct, fieprintr-un intermediar (înger, FiulOmului etc.).

b Lit.: lectorul – persoana specialã,calificatã pentru a proclama SfinteleScripturi. De fapt, Apocalipsul apareca o scriere trimisã unor comunitãþi

pentru a fi cititã, ascultatã ºi inter-pretatã în adunarea liturgicã.

c Primii creºtini considerau venireaglorioasã a lui Isus ca fiind iminentã(Mt 24,32-33; 2Tes 2,2 etc.). Pentruautorul Apocalipsului, revelarea taine-lor divine nu este atât o ameninþareteribilã pentru duºmanii împãrãþieilui Dumnezeu, cât un apel care tre-buie sã-i încurajeze pe cei credincioºiºi sã-i provoace pe cei ºovãitori.

d Lit.: ne-a dezlegat. Unele manu-scrise au: ne-a spãlat.

e În unele manuscrise se omite: vecilor.

Page 50: Scrisorile catolice si Apocalipsul

a În Apocalips, expresia „ziua Dom-nului” descrie prezenþa vie a lui Cristosînviat în comunitatea caracterizatã deunitate, de conºtiinþa propriei demni-tãþi ºi responsabilitãþi sociale, ca ºi decapacitatea de a înfrunta suferinþele.Biserica se supune în aceastã zi jude-cãþii purificatoare a lui Cristos înviatºi, primind lumina ºi tãria spiritualã,cerceteazã situaþia sa concretã în isto-rie pentru a putea colabora cu succesla lupta ºi la victoria lui Cristos.

b Numãrul ºapte reprezintã în am-bientul biblic totalitatea, perfecþiunea.Autorul preia aceastã semnificaþie ºi oaplicã unui anumit tip de totalitate,clarificatã de context (7 Biserici, 7 can-delabre, 7 stele, 7 trâmbiþe etc.).

c Veºmântul lung simbolizeazã hainamarelui preot (Ex 28,4; 29,5) ºi se re-ferã la demnitatea sacerdotalã a luiCristos. Brâul de aur simbolizeazãregalitatea (cf. 1Mac 10,89; 11,58).

d Termenul grec hôs este un adverb decomparaþie pe care autorul îl foloseºtedeseori indicând cã începe un limbaj sim-bolic. Comunitatea liturgicã este ast-fel invitatã sã descifreze simbolul.

e Albul simbolizeazã în Biblie tran-scendenþa lui Dumnezeu. Insistenþa, aici,asupra albului atribuit lui Cristos în-seamnã cã el, înviat ºi izvor de înviere,este situat la nivelul lui Dumnezeu.Ochii lui ca flacãra focului exprimã rela-þia de iubire arzãtoare a lui Cristos faþãde Bisericã, iubire care cere din parteacreºtinilor o iubire corespunzãtoare.Comparaþia cu flacãra focului adaugãaici capacitatea de a pãtrunde întreagasituaþie a Bisericilor ºi de a purifica, prinardere, tot ceea ce este nepotrivit.

f Termenul arzând în limba greacãeste un participiu; acordul este nesigurdin cauza variaþiilor manuscriselor:s-ar putea acorda cu bronzul (topit), cupicioarele, sau cu cuptorul (variantacea mai bunã).

ºi vor izbucni în plâns din cauza luitoate triburile pãmântului.Da. Amin!8 „Eu sunt alfa ºi omega, spune Domnul Dumnezeu, cel care este,

care era ºi care vine, Atotputernicul”.

Viziunea inauguralã9 Eu, Ioan, fratele vostru ºi pãrtaº cu voi la încercarea, la împãrã-

þia ºi la statornicia în Isus, mã aflam pe insula numitã Patmos dincauza cuvântului lui Dumnezeu ºi a mãrturisirii lui Isus. 10 În ziuaDomnuluia, am fost [rãpit] în Duh ºi am auzit în urma mea un glasputernic, ca de trâmbiþã, 11 care spunea: „Ceea ce vezi, scrie într-ocarte ºi trimite-o celor ºapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam,Tiatira, Sardes, Filadelfia ºi Laodiceea”.

12 M-am întors sã vãd [al cui este] glasul care-mi vorbea ºi, întor-cându-mã, am vãzut ºapteb candelabre de aur, 13 iar în mijlocul can-delabrelor [pe cineva] ca un fiu al omului îmbrãcat cu un veºmântlung ºi încins la piept cu un brâu de aurc. 14 Capul lui ºi pãrul alb eracad lâna albã, ca zãpada, ºi ochii lui ca flacãra foculuie, 15 picioarelelui asemenea bronzului ca într-un cuptor arzândf, iar glasul lui ca un

Zah 12,10.14

21,6; 22,13

1,4; 4,8;11,17; 16,5

1,2

Dan 7,13Ap 14,14Dan 10,5

Dan 7,9

Dan 10,6

Ap 1,8 582

Page 51: Scrisorile catolice si Apocalipsul

vuiet de ape multea. 16 El þinea în mâna lui dreaptã ºapte stele, iar dingura lui ieºea o sabie ascuþitã cu douã tãiºuri; faþa lui era ca soarelecând strãluceºte în toatã puterea sa.

17 Când l-am vãzut, am cãzut la picioarele lui ca mort, dar el ºi-apus [mâna] dreaptã peste mine, spunându-mi: „Nu te teme! Eu suntcel dintâi ºi cel de pe urmã 18 ºi cel viu. Am fost mort ºi iatã cã suntviu în vecii vecilor. Eu am cheile morþii ºi ale locuinþei morþilor.19 Aºadar, scrie cele pe care le-ai vãzut, cele ce sunt ºi cele ce vor venidupã acestea. 20 Taina celor ºapte stele pe care le-ai vãzut în mâna meadreaptã ºi a celor ºapte candelabre este: cele ºapte stele sunt îngeriicelor ºapte Biserici, iar cele ºapte candelabre sunt cele ºapte Biserici”b.

Cãtre Biserica din Efes

21 Îngerului Bisericiic din Efes scrie-i:Aºad spune cel care þine cele ºapte stele în mâna lui dreaptã, cel

care umblã în mijlocul celor ºapte candelabre de aur: 2 Cunoscfaptele tale, strãduinþae ºi statorniciaf ta ºi cã nu-i poþi suporta pe ceirãi, cã i-ai pus la încercare pe cei care se pretind apostoli ºi nu suntºi i-ai descoperit mincinoºi. 3 [ªtiu] cã ai rãbdare ºi cã ai suferit pen-tru numele meu ºi n-ai obosit.

4 Însã am [ceva] împotriva ta: ai pãrãsit iubirea ta cea de la în-ceput. 5 Adu-þi aminte deci de unde ai cãzut ºi fã faptele tale dintâi;

Dan 8,18;10,15.19Ez 1,28Is 44,6; 48,12Ap 1,8; 2,8;22,13Evr 7,25Dan 4,31;6,27Dan 2,28.29.45Ap 1,1; 4,1;22,6.16

1,16.20; 3,11,12

a Aceastã calificare a vocii lui Cristosînviat scoate în evidenþã dimensiuneaglorioasã a Cuvântului care are ace-laºi timbru ºi aceeaºi putere ca aceeaa lui Dumnezeu (Ez 1,24; 43,2).

b Viziunea inauguralã ni-l prezintãpe Cristos înviat drept garantul („þineîn mânã”) dimensiunii transcenden-tale a Bisericii („mâna dreaptã”), cã-reia îi adreseazã cuvântul sãu eficace(„sabie cu douã tãiºuri”). Biserica sesimte interpelatã, judecatã, dar nu con-damnatã, ci stimulatã sã înainteze pecalea convertirii, aþintindu-ºi atenþiaspre persoana lui Cristos înviat, careîi apare într-o luminã ce are fascinaþiastimulatoare a soarelui.

c Expresia enigmaticã are o capaci-tate de evocare multiplã: 1) „ÎngerulBisericii” poate fi episcopul. În timpulscrierii Apocalipsului, Biserica din AsiaMicã are o ierarhie ºi o structurã binedefinitã. În acest cadru, episcopului,

persoanã care are un raport special ºidirect cu Dumnezeu, i se poate atribuiºi acest apelativ; 2) „Îngerii Bisericii”pot fi ºi îngerii, adevãraþii colabora-tori ai lui Cristos înviat. Ei au un rolactiv în viaþa Bisericii, ajutând-o sã rea-lizeze dimensiunea transcendentalã;3) mesajul adresat „îngerului” este în-dreptat cãtre Bisericã în totalitatea ei.Ca atare, „înger” ºi „Bisericã”, subacest aspect, coincid.

d Lit.: acestea.e Unele manuscrise adaugã: ta; altele

au pluralul: strãduinþele tale.f Termenul grec hypomoné este un

cuvânt tipic Apocalipsului ºi are sen-sul de „capacitate de a rezista” în tim-pul persecuþiei, „de a suporta” perse-cuþia, rãmânând statornic. Aceastã vir-tute se obþine numai în contact cuCristos înviat, contact realizat în adu-narea liturgicã.

583 Ap 1,16

Page 52: Scrisorile catolice si Apocalipsul

dacã nu te vei converti, voi veni la tine ºi voi schimba candelabrultãu de la locul luia.

6 Totuºi ai ceva: urãºti faptele nicolaiþilor, pe care le urãsc ºi eu.7 Cine are urechi sã audã ceea ce Duhul spune Bisericilor: celui

care învinge îi voi da sã mãnânce din pomul vieþii, care este în para-disul lui Dumnezeu.

Cãtre Biserica din Smirna8 Iar îngerului Bisericii din Smirnab scrie-i:Aºa spune cel care este cel dintâi ºi cel de pe urmã, cel care a fost

mort ºi este viu. 9 Cunosc încercarea ºi sãrãcia ta – dar eºti bogat –ºi batjocura din partea celor care spun cã sunt iudei, dar nu sunt, cisunt o sinagogã a Satanei. 10 Nu te teme de ceea ce vei avea de suferit!Iatã cã diavolul este gata sã arunce pe unii dintre voi în închisoareca sã vã punã la încercare ºi veþi avea o încercare de zece zilec. Fiicredincios pânã la moarte ºi-þi voi da cununa vieþii.

11 Cine are urechi sã audã ceea ce Duhul spune Bisericilor: cel careînvinge nu va fi deloc vãtãmat de moartea cea de-a doua.

Cãtre Biserica din Pergam12 Îngerului Bisericii din Pergamd scrie-i:Aºa spune cel care are sabia cea ascuþitã, cu douã tãiºuri: 13 ªtiu

unde locuieºti: acolo unde este tronul Sataneie. Tu þii cu tãrie numelemeu ºi nu ai renegat credinþa mea nici în zilele când Antipa, mar-torul meu cel credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieºte Satana.

2,15+

Gen 2,9Ap 22,2

Is 44,6; 48,12Ap 1,8.17;

22,131,18

Dan 1,12.14

20,6.14; 21,8

1,16; 19,15

1,15; 3,14;19,11

a Þinând cont de semnificaþia cuvân-tului „candelabru” din 1,20, amenin-þarea înseamnã dispariþia comunitãþii.Cine viziteazã astãzi Efesul de odini-oarã nu poate sã nu-ºi aducã amintede aceastã ameninþare. Este suficientsã priveºti ruinele Bisericii Duble(88/33 m) ºi ale bazilicii „Sfântul Ioan”(110/40 m).

b Smirna, oraº port la Marea Egee,situat pe þãrmul vestic al Asiei Mici, la74 km nord de Efes. Despre comuni-tatea creºtinã din Smirna nu avemalte informaþii. Astãzi se numeºte Izmirºi este unul dintre cele mai mari oraºeale Turciei.

c Expresia nu se referã la un timpreal. Numãrul 10 indicã o duratã limi-tatã a persecuþiei, în ciuda violenþei ei.

d Pergam, oraº situat în partea devest a Turciei de azi, la 100 km nordde Smirna. Era renumit în antichitatepentru „Asclepeion”, centru cultual ºiterapeutic, ºi pentru templul lui ZeusSoter, care se afla pe colina ce dominaoraºul (lungime 36 m, lãþime 34 m ºiînãlþime 12 m). Sãpãturile arheologicedin 1886 au scos la luminã mãreþiaconstrucþiilor, iar multe dintre operelede artã se aflã la Pergamon Museumdin Berlin.

e Tronul Satanei este considerat demulþi a fi tronul lui Zeus Soter, pãs-trat în prezent la Pergamon Museumdin Berlin.

Ap 2,6 584

Page 53: Scrisorile catolice si Apocalipsul

14 Însã am câteva lucruri împotriva ta, cã ai acolo pe unii care þinînvãþãtura lui Balaama, care l-a învãþat pe Balac sã arunce o piatrãde poticnire înaintea fiilor lui Israel ca sã mãnânce cãrnuri jertfiteidolilor ºi sã se dedea la desfrânare. 15 Astfel, ai ºi tu pe unii care înmod asemãnãtor þin învãþãtura nicolaiþilorb. 16 Converteºte-te, deci!Dacã nu, voi veni îndatã la tine ºi voi face rãzboi împotriva lor cusabia gurii mele.

17 Cine are urechi sã audã ceea ce Duhul spune Bisericilor: celuicare învinge îi voi da din mana cea ascunsãc ºi îi voi da o pietricicãalbãd, iar pe pietricicã este scris un nume nou pe care nu-l cunoaºtenimeni decât cel care-l primeºte.

Cãtre Biserica din Tiatira18 Îngerului Bisericii din Tiatirae scrie-i:Aºa spune Fiul lui Dumnezeu, cel care are ochii ca flacãra focului

ºi picioarele asemenea bronzului strãlucitor: 19 Cunosc faptele tale,

Is 62,2; 65,15Ap 3,12;14,1

Dan 10,6Ap 1,14-15

a Referirea la Balaam, ca figurãnegativã, se bazeazã pe textele dinNum 31,15-16; 25,1-3, interpretate dejade tradiþia iudaicã. Balaam, prezicã-torul de la curtea regelui din Moab,Balac, dupã ce sub presiunea inspira-þiei divine profeþise victoria Israe-lului, ar fi îndemnat femeile moabitesã-i seducã pe israeliþi ºi sã-i conducãastfel la idolatrie. Aplicarea figurii luiBalaam la situaþia din Pergam nu pre-supune numaidecât aceleaºi pãcate,dar este o atenþionare împotriva peri-colului sincretismului pentru comuni-tatea creºtinã.

b Dupã sfinþii pãrinþi, nicolaiþii sunto sectã creºtinã de provenienþã elenis-ticã, cu tendinþe gnostice, antinomiste,negând divinitatea lui Cristos. Estenefondatã teza cã ar fi discipolii dia-conului Nicolae (Fap 6,5). Din contextse pare cã ar fi vorba de o criptogramã:niko-laos = Baal-am = stãpânesc, învingpoporul – indicând pe creºtinii sincre-tiºti care, asemenea lui Balaam, ames-tecã religia adevãratã cu idolatria ºiimoralitatea.

c În expresia mana ascunsã, autorulreia figura manei ca aliment dat deDumnezeu în timpul peregrinãrii Isra-elului prin pustiu, dar mana din arca

alianþei este interpretatã de tradiþiaiudaicã „ascunsã în ceruri” ºi dar alepocii mesianice. Autorul adaugã ºiinterpretarea comunã cã mana esteEuharistia. În acest caz, „mana as-cunsã” este Euharistia – dar al luiCristos înviat cãtre Biserica sa – aºacum este ea trãitã de comunitatea creº-tinã, dar ascuns, adicã mereu de desco-perit ºi de aprofundat, ca o relaþie per-sonalã cu Cristos, pregãtind plinãtateavieþii care va avea loc în escatologie.

d Pornind de la o tradiþie iudaicã(Mishna, sota 9,12) despre piatraShamir (creatã în amurgul ultimeizile a creaþiei, de mãrimea unui bob deorz, cu o greutate mare, ar fi fost folo-sitã la înscrierea numelor celor douã-sprezece triburi ale lui Israel pe efodulmarelui preot ºi la tãierea blocurilorde piatrã la construirea templului luiSolomon), autorul, adãugând califica-tivul „albã”, indicã posibilitatea intrã-rii în dimensiunea transcendentalã,supranaturalã, proprie lui Cristos celînviat, pietricica albã fiind astfel o„legitimaþie” pentru intrarea în glorie.

e Thyatira era un important centrustrategic între Pergam ºi Smirna. Sin-gurele informaþii despre comunitateadin Tiatira le avem numai din acest text.

585 Ap 2,14

Page 54: Scrisorile catolice si Apocalipsul

iubirea, credinþa, slujirea ºi statornicia ta, ºi cã faptele tale din urmãle întrec pe cele dintâi. 20 Dar am [ceva] împotriva ta: cã o laºi pefemeia aceea, Isabelaa, care se pretinde profetesã, sã-i înveþe ºi sã-iînºele pe slujitorii mei, seducându-i la desfrânare ºi la consumareacãrnurilor jertfite idolilor. 21 I-am dat timp sã se converteascã, dar eanu vrea sã se întoarcã de la desfrânarea ei. 22 Iatã, o voi arunca [bol-navã] la pat, iar pe cei ce se dedau cu ea la adulter, într-o mare sufe-rinþã, dacã nu se întorc de la faptele lor. 23 Pe copiii ei îi voi lovi cumoartea ºi vor ºti toate Bisericile cã eu sunt cel care cerceteazãrinichii ºi inimileb ºi voi da fiecãruia dintre voi dupã faptele voastre.

24 Însã vouã, celorlalþi din Tiatira, care nu þin aceastã învãþãturã ºicare nu au cunoscut „profunzimile Satanei”c, aºa cum le numesc ei,vã spun cã nu pun peste voi altã greutate. 25 Þineþi numai cu tãrieceea ce aveþi pânã când voi veni.

26 Celui care învinge ºi celui care pãstreazã pânã la sfârºit faptele meleîi voi da putere asupra naþiunilor

27 ºi le va conduce cu un toiag de fierºi ca pe niºte vase de lut le va zdrobi

28 aºa cum am primit ºi eu de la Tatãl meu ºi îi voi da steaua cea dedimineaþãd.

29 Cine are urechi sã audã ceea ce Duhul spune Bisericilor.

Cãtre Biserica din Sardes

31 Iar îngerului Bisericii din Sardese scrie-i:Aºa spune cel care are cele ºapte duhuri ale lui Dumnezeu ºi cele

Num 25,1-2Ap 2,14

Ps 7,10Ps 62,13

Ier 11,20;17,10

Ps 2,8

Ps 2,9Ap 12,5; 19,15

Is 11,2Ap 1,4; 4,5;

5,61,16.20; 2,1

a Isabela este aici un nume care re-prezintã o persoanã realã, poate chiardin comunitatea creºtinã, care promo-va sincretismul religios în Tiatira. Înacelaºi timp, acest nume face aluzie laprinþesa din Sidon, devenitã soþia re-gelui Ahab, care a introdus în Israelcultul pãgân al lui Baal (1Rg 16-21).

b Dupã mentalitatea ebraicã, rini-chii sunt sediul sentimentelor, în timpce inima este centrul gândirii (Ier 11,20;17,10; Ps 7,10).

c Expresia profunzimile Satanei estecunoscutã în ambientul gnostic ºi se re-ferã la cei iniþiaþi care pretindeau cã potajunge la cunoaºterea „profunzimilorlui Dumnezeu”, pretenþie care, pentruautorul Apocalipsului, este o blasfemie.

d Reluând expresia mesianicã dinNum 24,17 despre „Steaua lui Iacob”,autorul se referã aici la acea dimensi-une transcendentalã care este proprielui Cristos înviat ºi care va fi comuni-catã pe deplin Bisericii în ziua escatolo-gicã. Promisiunea lui Cristos provoacãBiserica la o tensiune spre acest moment.

e Sardes, veche cetate în Asia Micã,fosta capitalã a Lidiei, se afla la 75 kmest de Smirna ºi la 50 km sud-est deTiatira. Distrusã în anul 17 d.C. de uncutremur, a fost complet reconstruitãde Tiberiu. Sãpãturile arheologice fã-cute în 1958 au scos la luminã ruineletemplului Cibelei, un altar al lui Zeus,casa senatului, teatrul etc. Despre comu-nitatea creºtinã nu avem alte informaþii.

Ap 2,20 586

Page 55: Scrisorile catolice si Apocalipsul

ºapte stele: Cunosc faptele tale. Ai un numea cã eºti viu, dar tu eºtimort. 2 Fii vigilent! Întãreºte ce a mai rãmas ºi este gata sã moarã,cãci nu am gãsit desãvârºite faptele tale înaintea Dumnezeului meu.3 Aºadar, adu-þi aminte cum ai primit ºi ai ascultat [cuvântul]. Pãs-treazã-l ºi converteºte-te! Dacã nu vei sta de veghe, voi veni ca unhoþ ºi nu vei ºti la ce orã voi da peste tine.

4 Ai însã în Sardes câteva persoane care nu ºi-au pãtat hainele. Vorumbla cu mine în [haine] albe cãci sunt vrednici.

5 Cel care învinge va fi astfel îmbrãcat în haine albe; eu nu-i voiºterge numele din cartea vieþiib ºi voi mãrturisi numele lui înainteaTatãlui meu ºi înaintea îngerilor lui.

6 Cine are urechi sã audã ceea ce Duhul spune Bisericilor.

Cãtre Biserica din Filadelfia7 Îngerului Bisericii din Filadelfiac scrie-i:Aºa spune Cel Sfânt, cel vrednic de crezare,cel care are cheia lui Davidd,care deschide ºi nimeni nu va închide,care închide ºi nimeni nu deschide:

8 Cunosc faptele tale. Iatã am lãsat înaintea ta o uºã deschisã ºinimeni nu poate s-o închidã pentru cã, deºi ai o putere micã, ai þinutcuvântul meu ºi nu mi-ai renegat numele. 9 Iatã, þi-i dau pe unii dinsinagoga Sataneie, care se pretind iudei, ºi nu sunt, ci mint. Iatã, îivoi face ca sã vinã, sã se prosterneze la picioarele tale ºi vor recunoaºte

Mt 24,42-431Tes 5,2Ap 16,15

Mt 10,32

2,9

Is 45,14;49,23; 60,14;66,23; 43,4

a În Apocalips, ca în întreaga Biblie,în general, numele nu este o simplãetichetã externã, ci exprimã ceea ce opersoanã este ºi ce poate face. Oricecreºtin primeºte prin botez un numecare exprimã vitalitatea pe care a pri-mit-o de la Cristos, ca ºi capacitateade a acþiona. Biserica din Sardes estedeci lipsitã de vitalitate, ajunsã aproapeîn condiþia de cadavru (eºti mort), darnu în totalitate pentru cã existã totuºio miºcare de revenire.

b Expresia cartea vieþii aminteºte delista popoarelor lui Dumnezeu dinEx 32,32 ºi de registrul locuitorilor Ieru-salimului din Is 4,3. În Apocalips, eaînseamnã „registrul locuitorilor cerului”.

c Filadelfia, în traducere „iubire frã-þeascã”, era un oraº important în þinu-tul Lidiei, la 120 km est de Efes, 40 kmsud-est de Smirna, într-o zonã foarte

fertilã renumitã pentru producþia ºiexportul de vinuri, dar supusã deseoricutremurelor. Dupã Constituþiile apos-tolice, sfântul Petru l-ar fi numit ca epis-cop pe Demetrios, cãruia sfântul Ignaþiudin Antiohia îi adreseazã o scrisoareplinã de aprecieri. Din cauza numãru-lui mare de temple, oraºul mai era nu-mit Mica Atenã. O datã cu venireaturcilor, oraºul îºi pierde importanþa.Azi se numeºte Alashehir.

d Se face aici aluzie la Is 22,22 undeEliachim, majordomul regelui Ezechia,este vãzut ca un continuator al dinas-tiei davidice. Autorul Apocalipsuluiaratã însã cã deplina realizare a pro-misiunilor mesianice legate de dinas-tia lui David este opera lui Cristos,mesia ºi rege.

e Este o referinþã clarã (ca ºi în 2,9)la acei iudei care, neacceptându-l pe

587 Ap 3,2

%

Page 56: Scrisorile catolice si Apocalipsul

cã eu te-am iubit. 10 Pentru cã ai pãzit cuvântul meu cu statorniciea

ºi eu te voi pãzi de ora încercãrii care trebuie sã vinã peste totpãmântul ca sã-i punã la încercare pe toþi cei care locuiesc pe pãmânt.11 Eu vin curând. Pãstreazã ceea ce ai ca nimeni sã nu-þi ia coroana.

12 Pe cel care învinge îl voi pune ca o coloanã în templul Dumne-zeului meu ºi nu va mai ieºi din el. Voi scrie pe el numele Dumne-zeului meu ºi numele cetãþii Dumnezeului meu, al noului Ierusalim,care coboarã din cer de la Dumnezeul meu, ºi numele meu cel nou.

13 Cine are urechi sã audã ceea ce Duhul spune Bisericilor.

Cãtre Biserica din Laodiceea14 Iar îngerului Bisericii din Laodiceeab scrie-i:Aºa spune cel care este Aminc, martorul credincios ºi vrednic de

crezare, începutul creaþiei lui Dumnezeu: 15 cunosc faptele tale cã nueºti nici rece, nici cald. O, de ai fi sau rece, sau cald! 16 Dar pentru cãeºti astfel, cãldicel, nici cald, nici rece, te voi vãrsa din gura mea.17 Pentru cã spui: „Sunt bogat, m-am îmbogãþit ºi nu am nevoie denimic”, dar nu ºtii cã tu eºti nenorocitul, vrednic de milã, sãrac, orbºi gol.18 Te sfãtuiesc sã cumperi de la mine aur purificat în foc, ca sãte îmbogãþeºti; haine albe, ca sã te îmbraci ºi sã nu þi se vadã ruºineagoliciunii tale, ºi alifie, ca sã-þi ungi ochii ºi sã vezi. 19 Pe cei pe careîi iubesc, eu îi mustru ºi îi îndreptd. Fii deci plin de zel ºi conver-teºte-te! 20 Iatã, eu stau la uºã ºi bat. Dacã cineva ascultã glasul meuºi-mi deschide uºa, voi intra la el ºi voi sta la masã cu el ºi el cu mine.

21 Pe cel care învinge îl voi face sã stea împreunã cu mine pe tro-nul meue, aºa cum ºi eu am învins ºi stau cu Tatãl meu pe tronul lui.

22 Cine are urechi sã audã ceea ce Duhul spune Bisericilor.

Ez 48,35

21,2

Is 62,2; 65,15Ap 2,17; 14,1

Ps 89,38Ap 1,5; 19,11

Prov 8,22In 1,3

Col 1,15 ºuEvr 1,2

Prov 3,12Evr 12,6

Lc 22,29-30In 14,23

Mt 19,28Lc 22,30Ap 20,4

Cristos, nu mai sunt iudei autentici;sinagoga (adunarea) lor capãtã de-adreptul un caracter demoniac.

a Lit.: cuvântul statorniciei mele.b Laodiceea – numele localitãþii vine

de la regina Laodice, soþia lui Antiohal II-lea, care a întemeiat oraºul pe lajumãtatea sec. al III-lea î.C. Se afla lacâþiva kilometri de Colose ºi de Hiera-polis, cam la 200 km est de Efes. Erarenumitã pentru industria textilã, cen-trele oftalmologice ºi o intensã activi-tate bancarã. Locuitorii erau foartebogaþi: dupã cutremurul din 60 d.C.au refuzat ajutorul Romei pentru recon-struirea oraºului.

c În contextul liturgic la care se referãautorul, Cristos-Amin concretizeazã ºicondenseazã aspiraþiile comunitãþiiliturgice adresate lui Dumnezeu. Astfel,Cristos este confirmarea deplinã a fide-litãþii lui Dumnezeu faþã de Bisericãºi, în acelaºi timp, rãspunsul afirmatival Bisericii dat lui Dumnezeu.

d Lit.: educ. Biserica din Laodiceea,fiind obiectul acþiunii pedagogice a luiCristos, dupã ce a fost judecatã („mus-tratã”), este educatã prin intervenþi-ile lui Cristos, nespecificate, la careBiserica trebuie sã se aºtepte (încer-cãri, crize etc.).

e Lit.: îi voi da sã stea pe tron. „A stape tron” nu este doar o poziþie corporalã,

Ap 3,10 588

%

Page 57: Scrisorile catolice si Apocalipsul

ci presupune o demnitate regalã (cineeste lipsit de aceastã demnitate nu sepoate aºeza pe tron pentru cã ar fi oriun uzurpator, ori un profanator).Creºtinul care, colaborând cu Cristos,va ieºi învingãtor, va putea ocupa cuaceeaºi demnitate tronul lui Cristos.

a Identificarea acestor pietre preþi-oase ºi descrierea proprietãþilor lor nueste necesarã, deoarece autorul lefoloseºte aici numai pentru a descrieexperienþa supranaturalã ºi intuitivãa lui Dumnezeu. Frumuseþea strãlu-cirii ºi varietatea nuanþelor coloristicea pietrelor preþioase în razele soareluisugereazã cã experienþa lui Dumne-zeu este de o frumuseþe ºi de o fericireinexprimabile.

b Nu gãsim în Apocalips un simbo-lism special pentru acest numãr. Totuºise face referinþã de mai multe ori încap. 21 la cele 12 triburi ale lui Israelca ºi la cei 12 apostoli ai Mielului situ-aþi ºi unii ºi alþii în noul Ierusalim.Avem astfel numãrul 24 ca o descriereunitarã a poporului lui Dumnezeu în

cele douã mari faze ale istoriei mân-tuirii: VT ºi NT.

c Termenul bãtrân, începând din Exod(18,21) ºi mai ales în NT, se referã launele persoane care au un rol în comu-nitate în favoarea altora. Aici se referãla persoane care au obþinut deja victo-ria pe pãmânt (coroana) ºi participãdeja la învierea lui Cristos (hainealbe), cu un rol activ, real, chiar dacãsubordonat lui Dumnezeu ºi luiCristos (tronuri), mijlocind în liturgieîntre Bisericã ºi Dumnezeu. Ar puteafi sfinþi sau îngeri.

d Lit.: în mijlocul tronului.e În perioada patristicã, cele patru

fiinþe au fost identificate cu cei patruevangheliºti: cea cu faþã de om, cu Matei;cea cu înfãþiºare de leu, cu Marcu; ceacu înfãþiºare de viþel, cu Luca ºi cea cuînfãþiºare de vultur, cu Ioan. Aceastãinterpretare a influenþat mult artacreºtinã.

Pentru interpretarea corectã a aces-tor fiinþe trebuie sã þinem cont de urmã-toarele elemente ce apar în context:

II. VIITORUL ESCATOLOGIC

CELE ªAPTE SIGILII

Viziunea despre cultul ceresc

41 Dupã aceste lucruri am privit ºi iatã o uºã deschisã în cer ºiglasul cel dintâi, pe care îl auzisem ca pe o trâmbiþã când vorbea

cu mine, mi-a zis: „Urcã aici ºi-þi voi arãta cele ce trebuie sã fie dupãacestea”. 2 Deodatã, am fost [rãpit] în Duh ºi iatã, un tron era în cer,iar pe tron ºedea cineva. 3 Iar cel care ºedea era asemãnãtor la vederecu piatra de jasp ºi de sardiu, iar curcubeul care înconjura tronul eraasemãnãtor la vedere cu smaraldula. 4 În jurul tronului se aflau altedouãzeci ºi patrub de tronuri, iar pe tronuri ºedeau douãzeci ºi patrude bãtrânic, îmbrãcaþi în haine albe ºi având pe cap coroane din aur.5 Iar din tron ieºeau fulgere, glasuri ºi tunete; ºapte fãclii de focardeau în faþa tronului: acestea sunt cele ºapte duhuri ale lui Dum-nezeu. 6 În faþa tronului era ca o mare de sticlã asemenea cristalului.În mijlocd, în jurul tronului, erau patru fiinþee pline cu ochi în faþã

1,10

Dan 2,29Ap 1,1.19Ez 1,26; 10,1Is 6,1

Ez 1,26-28

Ez 1,13Ex 19,16

Ez 1,22Gen 1,7Ez 1,5-21

589 Ap 4,1

%

Page 58: Scrisorile catolice si Apocalipsul

1) ele sunt situate la nivelul lui Dumne-zeu (tron); 2) sunt îndreptate în modactiv spre Dumnezeu (aripi ºi ochi);3) toate patru sunt raportate la lumeaumanã (trãsãturile care le caracteri-zeazã ºi numãrul 4 care reprezintã punc-tele cardinale sau cele 4 vânturi, adicãtotalitatea lumii pãmânteºti).

Aceste fiinþe nu sunt nici îngeri, nicialte personaje determinabile, ci repre-zintã în mod schematic dinamismulcare porneºte de la nivelul lui Dumne-zeu ºi se îndreptã spre istoria umanãºi apoi, pornind de la istoria umanã,ajunge din nou la nivelul lui Dumne-zeu. Rolul lor înceteazã în noul Ieru-salim, ultima lor intervenþie, ca ºi a bã-trânilor (19,4), constã în proclamarea:„Amin. Aleluia!”

a Existã o mare diversitate între ma-nuscrise. Este consideratã originalãvarianta care prezintã: pe dinãuntruºi înapoi. Altele ar fi: pe dinãuntru ºipe dinafarã; în faþã ºi în spate. Expre-sia apare ºi în Ez 2,9-10, unde estevorba de „sulul cãrþii” scris ºi pe oparte ºi pe alta.

b Cartea scrisã pe o parte ºi pe altasimbolizeazã planul creator ºi salvifical lui Dumnezeu, în care este stabilitãcu exactitate ºi fãrã lacune întreagaistorie aflatã în stãpânirea lui Dumne-zeu – mâna dreaptã a celui care ºadepe tron. Nici o fiinþã creatã nu estecapabilã sã pãtrundã planul lui Dum-nezeu cu privire la istorie; cartea estesigilatã cu ºapte sigilii.

ºi în spate. 7 Fiinþa cea dintâi era asemenea unui leu; a doua fiinþã,asemenea unui viþel; a treia fiinþã avea o faþã ca de om, iar a patrafiinþã era asemenea unui vultur care zboarã. 8 Cele patru fiinþe,având fiecare câte ºase aripi, erau pline de ochi de jur împrejur ºi pedinãuntru. Zi ºi noapte spuneau fãrã încetare:

„Sfânt, sfânt, sfânt,Domnul, Dumnezeul cel atotputernic,cel care era, care este ºi care vine!”

9 Iar când fiinþele aduceau mãrire, cinste ºi mulþumire celui careºade pe tron ºi care este viu în vecii vecilor, 10 cei douãzeci ºi patru debãtrâni cãdeau înaintea celui care ºade pe tron ºi se prosternauînaintea celui care este viu în vecii vecilor ºi îºi aruncau coroaneleînaintea tronului spunând:11 „Vrednic eºti tu, Domnul ºi Dumnezeul nostru,

sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea,cãci tu ai creat toateºi prin voinþa ta au luat fiinþã ºi au fost create”.

Cartea cu cele ºapte sigilii

51 ªi am vãzut în mâna dreaptã a celui care ºedea pe tron o cartescrisã pe o parte ºi pe altaa, sigilatã cu ºapte sigiliib, 2 ºi am vãzut

un înger puternic care striga cu glas tare: „Cine este vrednic sãdeschidã cartea ºi sã-i desfacã sigiliile?” 3 Dar nimeni, nici în cer, nicipe pãmânt, nici sub pãmânt, nu era în stare sã deschidã cartea ºi sã

Ez 1,10; 10,14

Is 6,2

Ez 1,18; 10,12

Is 6,3

1,4.8; 11,17;16,5

Dan 4,31;6,27

Is 29,11

Ap 4,7 590

Page 59: Scrisorile catolice si Apocalipsul

se uite în ea. 4 ªi am plâns multa pentru cã nimeni n-a fost gãsit vred-nic sã deschidã cartea ºi sã se uite în ea. 5 Atunci, unul dintre bã-trânib mi-a zis: „Nu plânge! Iatã a învins leul din tribul lui Iuda, vlãs-tarul lui David. El va deschide cartea ºi cele ºapte sigilii ale sale”.

Viziunea despre Miel6 ªi am vãzut stând în picioare, la mijlocc, între tron ºi cele patru

fiinþe ºi între bãtrâni, un Miel ca înjunghiatd, având ºapte coarne ºiºapte ochi, care sunt cele ºaptee duhuri ale lui Dumnezeu trimise petot pãmântul. 7 El a venit ºi a luat [cartea] din mâna dreaptã a celuicare ºade pe tron. 8 Când a luat cartea, cele patru fiinþe ºi cei douãzeciºi patru de bãtrâni au cãzut înaintea Mielului având fiecare o harpãf

ºi cupe de aur pline cu tãmâie, care sunt rugãciunile sfinþilor, 9 ºi cân-tau un cântec nou, spunând:

„Vrednicg eºti tu sã primeºti carteaºi sã desfaci sigiliile sale

Evr 7,14Rom 15,12

In 1,29

Ap 1,4

8,3Ps 141,2

14,3; Ps 33,3Is 42,10

a Plânsul exprimã o dezorientare dis-peratã a omului care este protagonistal evenimentelor istorice, dar incapa-bil sã se orienteze în propria sa istorie.De aceea, este urgent necesarã desci-frarea cãrþii sigilate.

b Soluþia-Cristos este indicatã deunul dintre bãtrâni, care, dupã ce aexperimentat condiþia umanã, a ajunsacum la scop.

c Lit.: în mijlocul tronului, sau: înmijlocul bãtrânilor. Autorul sublini-azã poziþia centralã a Mielului în acþi-unea lui Dumnezeu asupra istoriei.Cristos-Mielul are o poziþie centralã ºifaþã de cele patru fiinþe ºi bãtrâni,cãrora le este atribuitã o oarecare cen-tralitate în acþiunea lui Dumnezeu asu-pra istoriei (cf. v. 6a).

d Figura Mielului este folositã de au-torul Apocalipsului în continuarea tra-diþiei VT (Is 53) ºi a Evangheliei dupãsfântul Ioan (1,29.36) pentru Cristosmort (înjunghiat) ºi înviat (In 20), cucare creºtinii vin în contact în liturgiaduminicalã. Dar autorul îmbogãþeºteaceastã tradiþie cu alte elemente princare descrie noutatea lui Cristos. Eldeþine plinãtatea puterii regale (ºapte

coarne) prin care depãºeºte tot ceea ceeste negativ în istorie.

Comunitãþii liturgice, cãreia îi esteproclamat Apocalipsul, îi este adre-satã invitaþia de a decodifica ºi apro-funda (ºapte ochi) activitatea lui Cris-tos-Mielul, prin Duhul Sfânt, în desfã-ºurarea istoriei oamenilor. Cristos-Mielulposedã plinãtatea Duhului (ºapte) pecare îl trimite (suflã cf. In 20,22) ome-nirii. Trimis ca dar la toþi oamenii,Duhul Sfânt tinde sã-i ajungã pe toþi(tot pãmântul) ºi, în contact cu reali-tatea umanã, se „ramificã” (cf. Is 11, 2-3)rãspunzând exigenþelor diferitelor si-tuaþii ale oamenilor.

e Unele manuscrise omit: cele ºapte.f Termenul grec kythara se referã la

un instrument cu coarde, asemãnãtorharpei, dar de dimensiuni mai mici decâtharpa actualã. În Apocalips, pe liniaVT, harpa exprimã o celebrare litur-gicã festivã. Prin descoperirea Mielu-lui ºi a rolului sãu, comunitatea litur-gicã trece de la plânsul disperat (5,4)la o bucurie fãrã margini.

g Termenul axios, care apare dese-ori în liturgie, dând celebrãrii o solem-nitate ºi o coloraturã deosebitã, vine de

591 Ap 5,4

%

Page 60: Scrisorile catolice si Apocalipsul

pentru cã ai fost înjunghiatºi ai cumpãrata pentru Dumnezeuprin sângele tãu[oameni] din toate triburile, limbile,popoarele ºi naþiunile

10 ºi i-ai fãcut pentru Dumnezeul nostruo împãrãþie ºi preoþiºi vorb domni pe pãmânt”.

11 Am vãzut ºi am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului, alfiinþelor ºi al bãtrânilor, iar numãrul lor era de zeci de mii de ori zecide mii ºi de mii de ori miic. 12 Ei spuneau cu glas puternic:

„Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat,sã primeascã puterea, bogãþia,înþelepciunea ºi tãria,cinstea, gloria ºi binecuvântarea”.

13 ªi am auzit orice creaturã în cer, pe pãmânt ºi sub pãmânt ºi înmare ºi toate câte sunt în ele, spunând:

„Celui care ºade pe tron ºi Mieluluisã fie binecuvântarea, cinstea, gloria ºi putereaîn vecii vecilor!”

14 Iar cele patru fiinþe spuneau: „Amin!” ªi bãtrânii au cãzut [lapãmânt] ºi l-au adorat.

Mielul desface sigiliile

61 ªi am vãzut când Mielul a desfãcut primul dintre cele ºapte sigi-lii ºi am auzit-o pe una dintre cele patru fiinþe spunând cu o voce ca

de tunet: „Vino!” 2 ªi am vãzut ºi, iatã un cal albd, iar cel care ºedeape el avea un arc. I s-a dat o coroanã ºi a pornit învingãtor ca sã învingã.

14,4

1,6; 20,6Ex 19,6Is 61,6

Dan 7,10Evr 12,22

Fil 2,7-9

5,3Fil 2,10

Ier 15,2-4Ez 5,17;

14,13-21

la verbul agein care înseamnã „a ac-þiona”. Autorul Apocalipsului se referãnu atât la un calificativ moral (opusular fi „nevrednic”), cât la capacitateade a acþiona (opusul ar fi „incapabil”).Cristos-Mielul este capabil, „în stare”sã primeascã sulul cãrþii ºi sã-i des-chidã sigiliile, adicã poate citi ºi inter-preta planul lui Dumnezeu în istorie.

a Unele manuscrise au: ne-ai cum-pãrat.

b Acelaºi grup de manuscrise au: vom.c Zeci de mii de ori zeci de mii ºi de

mii de ori mii; expresia este o hiper-bolã numericã de o dimensiune dincolode imaginabil. Dacã am avea numerele

de înmulþit la singular, rezultatul ar fio cifrã exactã, dar aici, fiind ambii ter-meni la plural, rezultatul este un nu-mãr indefinit ce tinde spre infinit. Întextul nostru, acest numãr imens ex-primã amploarea acþiunii îngerilor înistoria mântuirii. Iar faptul cã numã-rul lor scapã oricãrui calcul uman ara-tã transcendenþa lor faþã de lumeaoamenilor.

d Nu existã o unanimitate în interpre-tarea primului cãlãreþ. Exegeþii maivechi vãd în calul alb ºi în arc ele-mente care ar indica armata persanã.Primul cãlãreþ ar fi, în cazul acesta, oemblemã a rãzboiului dezlãnþuit din

Ap 5,10 592

%

Page 61: Scrisorile catolice si Apocalipsul

3 Când a desfãcut cel de-al doilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a douafiinþã spunând: „Vino!” 4 Atunci a ieºit un alt cal, [roºu] ca focula, iarcelui care ºedea pe el i s-a dat [puterea] sã ia pacea de pe pãmânt, aºaîncât [oamenii] sã se înjunghie unii pe alþii ºi i s-a dat o sabie mare.

5 Când s-a desfãcut cel de-al treilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-atreia fiinþã spunând: „Vino!” ªi am vãzut ºi iatãb un cal negruc, iarcel care ºedea pe el avea în mâna lui o balanþãd. 6 În mijlocul celorpatru fiinþe am auzit un glas care zicea: „O mãsurãe de grâu pentruun dinar, trei mãsuri de orz pentru un dinar, dar de untdelemn ºi devin sã nu te atingi”.

7 Când a desfãcut cel de-al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de-apatra fiinþe spunând: „Vino!” 8 ªi am vãzutf, ºi iatã, un cal verdeg. Iar

Ez 4,16

orgoliu, din dorinþa de succes ºi domi-nare, înscriindu-se într-o serie de patrucãlãreþi distrugãtori. Printre exegeþiicontemporani îºi face loc ideea cã pri-mul cavaler ar fi Cristos, care, cu forþamesianicã simbolizatã de calul alb ºicu cuvântul sãu (arcul), este încoronatca învingãtor al forþelor negative.

a Al doilea cãlãreþ, prin simbolismulcromatic ºi teriomorf, este descris ca unprovocator de lupte civile, fratricide,revoluþionare, care duc la devastare(focul), mãcel (roºul), decimarea popu-laþiei civile neînarmate (înjunghiere),dictaturã bazatã pe crimã ºi teroare(sabie). El îi reprezintã pe cei caredezlãnþuie rãzboiul civil, fratricid, înnumele unei ideologii în contrast cuevanghelia.

b În loc de: ºi iatã unele manuscriseau: ºi a ieºit.

c În textele Apocalipsului, calul apareîntotdeauna ca o forþã, care, în depen-denþã de transcendenþa divinã, inva-deazã zona oamenilor, specificându-seulterior caracterul cristologic sau demo-niac. Culoarea neagrã anticipã negati-vitatea care se va realiza în cadrul ne-dreptãþii sociale înfãptuite de cãlãreþ.

d Termenul grec zygos se referã di-rect la axa balanþei care indicã propor-þia dintre marfã ºi greutate. Folosit însens figurat, devine simbolul dreptãþiisau al nedreptãþii, în funcþie de modul

cum e utilizat. Cãlãreþul dispune înmod arbitrar de folosirea balanþei (oare în mâna sa). Stabilirea preþuluipentru grâu ºi orz se face în mod dis-proporþionat (o mãsurã de grâu estestrictul necesar pentru hrana uneipersoane pe o zi; dinarul este rãsplatapentru munca de o zi) obligându-i pecei sãraci la eforturi inumane pentrusupravieþuire. Faptul cã uleiul ºi vinul,considerate bunuri de lux, au un preþinvariabil, îi favorizeazã pe cei bogaþi,adâncind diferenþa socialã. Întrucât celcare dispune de balanþã e cãlãreþul, ne-dreptatea socialã e opera umanã, darsub controlul transcendenþei divine (gla-sul care anunþã preþul vine din mijloc).

e Termenul grec choinix indicã o uni-tate de mãsurã pentru cantitatea de1,1 l. În sec. I d.C., dupã mãrturii isto-rice, preþul mediu al cerealelor era:un dinar = 12 mãsuri de grâu; un dinar= 35 de mãsuri de orz. Cei sãraci con-sumau, în general, pâine din orz.

f În loc de: ºi am vãzut unele manu-scrise au: ºi am ieºit.

g Bazându-se pe numele cãlãreþului(„Moartea”) mulþi traduc adjectivulchloros cu: galben-vânãt. Dar autorulApocalipsului prezintã aceste elementeîn mod succesiv, ºi nu suprapus. Ter-menul mai apare cu sensul clar deverde (8,7; 9,4) atribuit ierbii ºi vege-taþiei, care, oricât ar fi de luxuriantã,

593 Ap 6,3

%

Page 62: Scrisorile catolice si Apocalipsul

dureazã puþin (Is 40,6-8). Culoareaverde a calului ar indica exuberanþavieþii pãmânteºti, pe care autorul nu odispreþuieºte, dar care nu dureazã.

a În mitologia greacã, Hades este unuldintre fiii lui Cronos, stãpânul infer-nului (locuinþa morþilor). Þinând contde faptul cã autorul Apocalipsului areo aversiune evidentã faþã de elemen-tele mitologice pãgâne, este posibil sãfi folosit termenul în sens literal(invizibil). Tocmai aspectul de „invizi-bil” al celor dispãruþi de pe scena isto-riei dã morþii caracterul dramatic.

b Puterea datã morþii de a-i elimina peoameni de pe faþa pãmântului nu estetotalã, ea nu scapã planului lui Dumne-zeu asupra istoriei. Expresia o pãtrimedin pãmânt indicã o totalitate fragmen-tarã ºi nu se aplicã în sens geograficsau fizic: nu toþi mor deodatã, ci doarun numãr limitat de oameni.

c Martirii, cei înjunghiaþi, îngropaþisub altar, nu sunt niºte cadavre iner-te, ci au o vitalitate (suflete) aflatã lanivelul transcendenþei divine. Dacãaltarul în sine exprimã o oarecare pre-siune fãcutã asupra lui Dumnezeu, înspecial în cadrul oferirii sacrificiilor,martirii, prin faptul cã se aflã „subaltar”, ca ºi cum l-ar susþine, fac aceastãpresiune nu atât printr-un act sacrifical,

(ar trebui sã fie „pe altar”), cât mai alesprin forþa rugãciunii lor (strigã cu glasputernic).

d În Apocalips, ca ºi în alte cãrþi aleBibliei, haina nu este stofa materialã,ci o calificare a persoanei, vizibilã pen-tru ceilalþi. Combinaþia dintre simbo-lul antropologic (haina) cu cel cromatic(alb) exprimã un nivel transcendent,„supranatural”, ca o participare la în-vierea lui Cristos.

e În VT, cutremurul este o interven-þie activã ºi tulburãtoare a lui Dumne-zeu. Autorul Apocalipsului adaugã onouã semnificaþie: constatând cã omul,sub influenþa diavolului, are tendinþade a-ºi construi un cadru de viaþã în-chis transcendenþei (capitolele 13 ºi 18),considerat sigur ºi etern, el înþelege cão astfel de lume este sortitã prãbuºiriiºi dispariþiei. Prezenþa lui Dumnezeuîn istorie face ca orice sistem, care vreasã se izoleze de el, sã devinã efemer.Cutremurul în Apocalips exprimã, aºa-dar, prãbuºirea sistemului de viaþã pã-mântesc închis transcendenþei.

f Valoarea simbolicã a soarelui a fostîntotdeauna aceea de izvor de viaþãprin luminã ºi cãldurã. Dar soarele esteîn mâna lui Dumnezeu, ºi nu a oame-nilor. Construind un cadru social de via-þã rupt de Dumnezeu, oamenii ajung

cel care ºedea deasupra lui se numea „Moarte” ºi infernula venea peurmele lui. Li s-a dat putere peste o pãtrime din pãmântb ca sã ucidãcu sabia, cu foametea ºi cu moartea ºi prin fiarele pãmântului.

9 Când a desfãcut cel de-al cincilea sigiliu, am vãzut sub altarc

sufletele celor care au fost înjunghiaþi pentru cuvântul lui Dumnezeuºi pentru mãrturia pe care o dãduserã, 10 ºi au strigat cu glas puter-nic: „Pânã când, Stãpâne, tu care eºti sfânt ºi vrednic de crezare, nuvei face dreptate ºi nu vei rãzbuna sângele nostru asupra locuitorilorpãmântului?” 11 ªi i s-a dat fiecãruia dintre ei o hainã albãd ºi li s-aspus sã se odihneascã încã pentru puþin timp pânã când se va com-pleta numãrul celor care sunt slujitori împreunã cu ei ºi al fraþilorlor care vor fi uciºi ca ºi ei.

12 Când a desfãcut cel de-al ºaselea sigiliu, am vãzut: s-a fãcut unmare cutremure ºi soarele s-a fãcut negru ca un sac din pãrf, iar

Ez 14,21

20,4

Dt 32,43Zah 1,12

Lc 18,7

14,13

Is 13,10;50,3

Ap 6,9 594

%

Page 63: Scrisorile catolice si Apocalipsul

la un sistem rupt de viaþã ce se desfã-ºoarã sub semnul doliului (haina de sacdin pãrul negru de la coama calului).

a Luna a fost din cele mai vechi tim-puri o mãsurã a timpului (calendarelelunare). Reuºind sã mãsoare timpul,omul se crede stãpânul lui. Dar tim-pul va dispare o datã cu venirea escato-logicã a lui Cristos, când transcenden-þa divinã va fi aplicatã direct oame-nilor. Alterarea lunii duce la imposibi-litatea de control asupra timpului, iarluna-sânge, în loc sã favorizeze viaþa,devine purtãtoare de moarte.

b Stelele, prin poziþia lor pe firma-mentul cerului, sunt considerate caaparþinând zonei divinitãþii, a transcen-denþei. Cãderea lor ºi intrarea violen-tã în zona terestrã înseamnã o degra-dare a transcendenþei lor. Rãmânerealor în zona terestrã ca niºte corpuri

strãine ºi exercitarea unei influenþe dedezordine devine un simbol al acþiuniiforþelor diabolice.

c În cosmologia ebraicã, bolta ce-reascã este consideratã solidã ºi trans-parentã, despãrþind zona divinã decea umanã. Prin înfãºurarea firmamen-tului se ajunge la un contact direct cuDumnezeu; oamenii vor putea sã vadãfaþa lui (v. 6).

d Muntele este simbolul forþei ºi sigu-ranþei pãmânteºti, loc de refugiu. Înfaþa lui Dumnezeu care intervine di-rect asupra zonei oamenilor, orice orga-nizare, proiect de forþã, de siguranþã(insula – ultimul refugiu înainte deabis) al omului îºi pierde tãria ºi devinun element mobil, ce nu mai poate func-þiona ca bazã sau fundament.

e Unele manuscrise au: lui.

lunaa întreagã a devenit ca sângele. 13 Steleleb cerului au cãzut pepãmânt aºa cum un smochin îºi aruncã smochinele verzi când estescuturat de un vânt puternic. 14 Cerul a fost îndepãrtat aºa cum sestrânge sulul cãrþiic ºi a fost miºcat de la locul lui orice munted ºiinsulã. 15 Regii pãmântului, cei mari ºi comandanþii oºtirilor, cei bo-gaþi ºi cei puternici, orice sclav ºi orice om liber, s-au ascuns în peº-teri ºi printre stâncile munþilor, 16 spunând munþilor ºi stâncilor:„Cãdeþi peste noi ºi ascundeþi-ne de faþa celui care ºade pe tron ºi demânia Mielului 17 pentru cã a venit ziua cea mare a mâniei lore ºi cinepoate rãmâne în picioare?”

Slujitorii lui Dumnezeu primesc sigiliul

71 Dupã aceea, am vãzut patru îngeri stând în picioare la celepatru unghiuri ale pãmântului. Ei þineau în frâu cele patru vân-

turi ale pãmântului ca sã nu sufle nici un vânt nici peste pãmânt, nicipe mare ºi nici peste vreun copac. 2 ªi am vãzut un alt înger ridicân-du-se de la rãsãritul soarelui ºi având sigiliul Dumnezeului celui viu.El a strigat cu glas puternic cãtre cei patru îngeri cãrora le fusesedat sã dãuneze pãmântului ºi mãrii, 3 spunând: „Nu dãunaþi pãmân-tului, nici mãrii ºi nici copacilor pânã când nu vom pune sigiliul pefruntea slujitorilor Dumnezeului nostru”. 4 ªi am auzit numãrul celor

Is 34,4

Is 34,4Evr 1,12Ap 16,20;20,11

Is 2,10.19

Os 10,8Lc 23,30

Il 2,1.11; 3,4Rom 2,5

Ez 7,2

Zah 6,5Ier 49,36

Ez 9,4.6Ap 3,12;22,4

595 Ap 6,13

Page 64: Scrisorile catolice si Apocalipsul

care au fost însemnaþi cu sigiliul: o sutã patruzeci ºi patru de miia deînsemnaþi, din toate triburile fiilor lui Israel:5 din tribul lui Iuda, douãsprezece mii de însemnaþi;

din tribul lui Ruben, douãsprezece mii;din tribul lui Gad, douãsprezece mii;

6 din tribul lui Aºer, douãsprezece mii;din tribul lui Neftali, douãsprezece mii;din tribul lui Manase, douãsprezece mii;

7 din tribul lui Simeon, douãsprezece mii;din tribul lui Levi, douãsprezece mii;din tribul lui Isahar, douãsprezece mii;

8 din tribul lui Zabulon, douãsprezece mii;din tribul lui Iosif, douãsprezece mii;din tribul lui Beniamin, douãsprezece mii de însemnaþi.

Mulþimea celor din ceruri9 Dupã acestea, am vãzut, ºi iatã, o mulþime mare pe care nimeni

nu putea sã o numere, din toate naþiunile, triburile, popoarele ºi lim-bile. Ei stãteau în picioare în faþa tronului ºi în faþa Mielului, îmbrã-caþi cu haine albe ºi cu ramuri de palmier în mâini. 10 Ei strigau cuglas puternic:

„Mântuirea este de la Dumnezeul nostru,cel care ºade pe tron,ºi de la Miel!”

11 ªi toþi îngerii stãteau în picioare în jurul tronului, al bãtrânilor ºial celor patru fiinþe, cãdeau cu faþa la pãmânt înaintea tronului ºi-ladorau pe Dumnezeu 12 ºi spuneau:

„Amin!Binecuvântarea, gloria, înþelepciunea,mulþumirea, cinstea, puterea ºi tãria[sã fie] Dumnezeului nostruîn vecii vecilor! Amin!”13 Unul dintre bãtrâni a luat cuvântul ºi mi-a zis: „Cine sunt ºi de

unde vin aceºtia care sunt îmbrãcaþi cu haine albe?” 14 I-am zis:„Domnul meu, tu ºtii”. Iar el mi-a spus: „Aceºtia sunt cei care vindin încercarea cea mare. Ei ºi-au spãlat hainele ºi le-au albit în sân-gele Mielului.

=14,1.3

Gen 15,5=Ap 15,2-5

22,14

a Numãrul este simbolic obþinut dinînmulþirea 12 × 12 × 1.000. Ar fi oînmulþire idealã între cele douãspre-zece triburi ale lui Israel ºi cei doispre-zece apostoli ai Mielului: VT ºi NT s-ar

întrepãtrunde în aºa fel încât ar re-zulta un unic popor al lui Dumnezeu.Numãrul 1.000 reprezintã totalitateaproprie nivelului lui Dumnezeu ºi acþi-unii lui Cristos.

Ap 7,5 596

Page 65: Scrisorile catolice si Apocalipsul

15 De aceea stau ei înaintea tronului lui Dumnezeuºi îl slujesc ziua ºi noapteaîn templul sãu,iar cel care stã pe tronîi va adãposti în cortul sãu

16 nu le va mai fi foame ºi nici nu le va mai fi sete,nu-i va mai arde soareleºi nici arºiþa.

17 Cãci Mielul din mijlocul tronuluiva fi pãstorul lorºi-i va conduce la izvoarele apelor vieþii,iar Dumnezeu va ºterge orice lacrimãdin ochii lor”.

Deschiderea celui de-al ºaptelea sigiliu

81 Iar când [Mielul] a deschis cel de-al ºaptelea sigiliu, s-a fãcuttãcere în cera, cam o jumãtate de orã. 2 ªi i-am vãzut pe cei ºapte

îngeri care stau în picioare înaintea lui Dumnezeu ºi li s-au dat ºaptetrâmbiþe.

3 A venit atunci un alt înger ºi a stat în picioare înaintea altaru-lui. El avea un vas de aur pentru tãmâiereb ºi i s-a dat multã tãmâieca s-o aducã împreunã cu rugãciunile tuturor sfinþilor pe altarul celde aur care este înaintea tronului. 4 ªi fumul de tãmâie s-a înãlþat dinmâna îngerului înaintea lui Dumnezeu împreunã cu rugãciunile sfin-þilor. 5 Apoi îngerul a luat vasul pentru tãmâiere ºi l-a umplut cu focde pe altar ºi l-a aruncat pe pãmânt. ªi au urmat tunete, glasuri, ful-gere ºi cutremur.

CELE ªAPTE TRÂMBIÞE

Primele patru trâmbiþe6 Atunci, cei ºapte îngeri care aveau cele ºapte trâmbiþe s-au pre-

gãtit sã sune.

3,12; 11,1

Is 4,5-6In 1,14

Is 49,10=Ap 21,3-4

Is 40,11Ez 34,23

Is 49,10

Is 25,8

Hab 2,20Sof 1,7Zah 2,17

Lev 16,12Ez 10,2

=16,1-9

a Expresia este enigmaticã ºi s-arputea interpreta ca „tãcerea sacrã”care însoþeºte acþiunea liturgicã, aten-þia datã în ceruri rugãciunii sfinþilor.O altã interpretare ar putea fi:„Tãcerea lui Dumnezeu” în faþa rãu-lui din lume, suspendarea intervenþieisale, are în vedere o cooperare a oame-nilor (prin rugãciuni ºi jertfe) la

realizarea planului lui Dumnezeuasupra istoriei.

b Vasul de tãmâiere se asemãna cucãdelniþa folositã în liturgia creºtinãactualã, cu deosebirea cã nu era sus-pendat cu lãnþiºoare, ci se þinea pealtar. Se umplea cu cãrbuni ºi se pu-neau boabe de tãmâie deasupra, fu-mul urcând spre ceruri.

597 Ap 7,15

Page 66: Scrisorile catolice si Apocalipsul

7 A sunat din trâmbiþã primul ºi a venit grindinã ºi foc amestecat cusângea care au fost aruncate pe pãmânt ºi o treime din pãmânt a fostarsã; o treime din copaci a fost arsã ºi toatã iarba verde a fost arsã.

8 A sunat din trâmbiþã al doilea înger ºi ceva ca un munte mare defoc arzând a fost aruncat în mare ºi a treia parte din mare s-a fãcutsângeb 9 ºi o treime din creaturile care sunt în mare ºi care au viaþãau murit ºi o treime dintre corãbii au fost distruse.

10 Apoi a sunat din trâmbiþã al treilea înger. ªi a cãzut din cer ostea mare arzând ca o fãclie. A cãzut peste a treia parte din râuri ºipeste izvoarele apelor. 11 Iar numele stelei se pronunþã Absintc ºi otreime din ape au devenit pelin ºi mulþi oameni au murit din cauzaapelor pentru cã deveniserã amare.

12 A sunat din trâmbiþã ºi al patrulea înger ºi a fost lovitã o treimedin soare, o treime din lunã ºi o treime din stele ca sã se întunece otreime din ele, iar ziua sã nu aibã luminã pentru o treime, la fel ºinoaptead.

Ex 9,23-26Il 3,3

Ier 51,25

Ex 7,20-21

Is 14,12

Ier 9,14

Ex 10,21-23

a Autorul, pornind de la plaga a ºap-tea împotriva Egiptului (Ex 9,24) ºiinspirându-se din Il 3,3 ºi Ez 38,22,adaugã o nuanþã nouã, focul ameste-cat cu sânge, pentru a da un drama-tism mai mare intervenþiei lui Dum-nezeu asupra vieþii oamenilor. Nutoatã zona umanã este lovitã, ci doar oparte, o treime.

b Preluând imaginea din Ex 7,20 aapei transformate în sânge, autorulfoloseºte un context nou (focul, o tre-ime din mare). Sângele, element vital,când este în afara corpului cãruia îiaparþine, devine un element de moartepentru vieþuitoarele din mare, ca ºipentru existenþa umanã: sunt tulbu-rate aspecte sociale deosebit de impor-tante cum sunt mijloacele de trans-port (corãbii), schimburile comercialeºi mijloacele de comunicare.

c Absint este numele unei plante ase-mãnãtoare cu pelinul de la noi carecreºte în Palestina. Extractul, cu gustamar, nediluat, este toxic; diluat estefolosit în medicinã. În VT, absintuleste pus în paralel cu „apele înveni-nate” (Ier 9,14; 23,15).

d Imaginile folosite de autor nu trebu-ie înþelese în sens de catastrofe reale,

aºa cum fac cei ce înþeleg în mod ba-nal termenul „apocalips”, „apocalipti-cã”. În concepþia biblicã, lumea nunumai cã a fost creatã de Dumnezeu,dar ea poartã un mesaj al lui Dumne-zeu pentru om. Însã pentru o partedintre oameni lumea creatã devine unsistem de viaþã închis care duce laautoabsolutizare, nemaitolerând pre-zenþa altor sisteme de viaþã ca cel creº-tin, ci devine agresiv. O alterare vio-lentã a ordinii cosmice este un avertis-ment urgent din partea Domnului careîºi manifestã prezenþa activã în isto-ria omului ºi voinþa lui de schimbarepentru ca omul sã iasã din sistemulsãu închis ºi consumistic, rupt de tran-scendenþã. Faptul cã nu întregul sis-tem este lovit, ci doar o parte, sugerea-zã cã sistemul, rupt de transcendent,înainte de prãbuºirea definitivã, va aveazguduituri menite sã provoace con-vertirea. Creºtinii, privind cu atenþiecrizele sistemului contemporan, suntîncurajaþi sã menþinã ºi sã întãreascãadeziunea lor la sistemul lui Dumne-zeu ºi al lui Cristos. Ei înþeleg cã subacþiunea lui Dumnezeu care conduceistoria mântuirii prin Cristos înviat,sistemul opus lui Dumnezeu, în ciuda

Ap 8,7 598

%

Page 67: Scrisorile catolice si Apocalipsul

13 ªi am vãzut ºi am auzit un vultura zburând în partea cea maiînaltã a cerului ºi strigând cu glas puternic: „Vai, vai, vai de locui-torii de pe pãmântb din cauza sunetului trâmbiþei celorlalþi trei îngericare sunt gata sã sune”.

Trâmbiþa a cincea

91 A sunat din trâmbiþã cel de-al cincilea înger ºi am vãzut o steadin ceruri care cãzuse pe pãmânt. I s-a dat acesteia cheia fântânii

abisuluic 2 ºi a deschis fântâna abisului. Din fântânã s-a ridicat unfum, ca fumul unui cuptor mare, iar soarele ºi aerul s-au întunecatdin cauza fumului fântânii. 3 Din fum au venit niºte lãcuste pepãmânt ºi li s-a dat o putere dupã cum au putere scorpionii pãmân-tului 4 ºi li s-a spus sã nu dãuneze nici ierbii pãmântului, nici vre-unei plante, nici vreunui copac, ci doar oamenilor care nu au sigiliullui Dumnezeu pe frunþile lor. 5 Li s-a dat [putere] nu ca sã-i ucidã, cica sã-i chinuie timp de cinci luni, iar chinul lor este asemenea celuiprovocat de scorpion, când înþeapã un om. 6 În zilele acelea, oameniivor cãuta moartea ºi n-o vor gãsi, vor dori sã moarã, dar moartea vafugi de ei.

7 Înfãþiºarea acestor lãcuste era asemenea cailor pregãtiþi deluptã. Pe capetele lor erau niºte coarne ca de aur, iar feþele lor erauca feþele oamenilor. 8 Aveau pãrul ca pãrul femeilor ºi dinþii ca dinþiileilor. 9 Aveau platoºe ca niºte platoºe de fier, iar vuietul aripilor lorera ca vuietul carelor trase de mulþi cai ce aleargã la luptã. 10 Aveaucozi cu ghimpi ca ale scorpionului ºi în cozile lor se afla puterea lorde a dãuna oamenilor timp de cinci luni. 11 Aveau ca rege peste elepe îngerul abisului, iar numele lui în ebraicã este Abaddon, iar în gre-ceºte Apollyond.

12 Primul „vai” a trecut, iatã cã mai vin douã „vai”-uri dupã toateacestea.

resurselor, ameninþãrilor ºi a arogan-þei sale, este sortit prãbuºirii din interior.

a În Apocalips, vulturul este vãzutca o energie ce provine din transcen-dent („zboarã în punctul cel mai înaltal firmamentului”) ºi este îndreptatãspre poporul lui Dumnezeu, dându-iputere sã învingã rãul.

b Expresia locuitorii de pe pãmânt in-dicã o categorie de persoane care înApocalips au, în general, un calificativnegativ; ei sunt cei care îi ucid pe mar-tiri (6,10); se opun mãrturiei Bisericii

(11,10) etc.; ei sunt cei care îºi fixeazãcasa pe pãmânt, îºi închid orizontullimitându-l la ceea ce este terestru,ajungând sã aibã o mentalitate consu-mist-materialistã.

c În tradiþia biblicã, abisul se aflã înadâncurile pãmântului ºi este locuinþatemporarã a duhurilor rele care aº-teaptã judecata finalã.

d Secþiunea trâmbiþei a cincea des-crie activitatea forþelor demoniace îndesfãºurarea istoriei. Cãzut din zonatranscendentã, demonul are o razã de

14,6

9,12; 11,14

Is 14,12Ap 8,10

Gen 19,28Ex 19,18

Il 1–2Ex 10,12.15Înþ 16,9

7,3

Iob 3,21

Il 2,4

Il 1,6

Il 2,5

599 Ap 8,13

%

Page 68: Scrisorile catolice si Apocalipsul

acþiune limitatã (pãmânt, abis), cunos-cutã oamenilor doar în mod obscur(fum). Activitatea lui, permisã de Dum-nezeu, (i s-a dat cheia), cunoaºte mo-mente de intensitate variabilã, înfuncþie ºi de colaborarea umanã (acti-vitatea distructivã a lãcustelor se limi-teazã la cinci luni, martie-august, se-zonul unei vegetaþii complete). Vio-lenþa ºi devastarea provocatã de for-þele demoniace este prezentatã înforme variate: rãzboi (cai pregãtiþi deluptã, care de lupte, platoºe), setea deputere (coroane ca de aur, feþe ca aleoamenilor), seducþia femininã (pãrul defemeie), cruzimea în relaþiile sociale(dinþi de leu), violenþã unitã cu perfi-die (coada scorpionului). Inspiratorultuturor acestor rele este Abaddon-Apo-llyon = exterminatorul. În tradiþiavetero-testamentarã apare împreunãcu moartea, sheolul, mormântul

(Prov 15,11; Ps 88,12), iar în literatu-ra rabinicã indicã o parte a Gheenei.

a Dupã o temã iudaicã popularã,Eufratul ar fi zona de provenienþã arãului de unde intrã în acþiune forþeledemoniace. Aceastã tradiþie se bazea-zã pe rolul jucat de imperiile din Meso-potamia (Asiria ºi Babilon) în devas-tarea Palestinei.

b Forþele demoniace sunt supuse unuiplan al lui Dumnezeu fixat în detaliu(v. 15), dar acþioneazã cu modalitãþi,legi ºi un stil de care oamenii îºi potda seama doar parþial. Combinând sim-bolismul teriomorfic cu cel antropo-logic ºi aritmetic, autorul Apocalip-sului creeazã o imagine uimitoare a pu-terii ºi a absurdului intrinsec al demo-niacului. Exagerarea hiperbolicã a nu-mãrului are rolul de a impresiona, ºinu de a da o semnificaþie.

Trâmbiþa a ºasea13 A sunat din trâmbiþã ºi cel de-al ºaselea înger ºi am auzit un glas

[venind] parcã din cele patru coarne ale altarului de aur, care se aflãînaintea lui Dumnezeu, 14 spunând celui de-al ºaselea înger care aveatrâmbiþa: „Dezleagã-i pe cei patru îngeri care sunt legaþi la râul celmare al Eufratului”a. 15 ªi au fost dezlegaþi cei patru îngeri care eraupregãtiþi pentru ceasul ºi ziua ºi luna ºi anul acela ca sã ucidã o tre-ime dintre oameni. 16 Numãrul cãlãreþilor din armata lor era de douã-zeci de mii câte zeci de mii: am auzit numãrul lorb. 17 Astfel am vãzutîn vedenie cai ºi cãlãreþi: aveau platoºe ca de fier, de iacint ºi de pu-cioasã; capetele cailor erau asemenea unor capete de leu, iar din guri-le lor ieºea foc, fum ºi pucioasã. 18 Din cauza acestor trei plãgi: a focu-lui, a fumului ºi a pucioasei, care ieºeau din gurile lor, a murit o trei-me din oameni 19 pentru cã puterea cailor era în gurile ºi în cozile lor.Cozile lor erau asemenea ºerpilor ºi cu ele vãtãmau.

20 Ceilalþi oameni, cei care n-au fost uciºi de aceste plãgi, nici nus-au convertit de la faptele mâinilor lor: n-au încetat sã adore demo-nii ºi idolii de aur, de argint, de bronz, de piatrã ºi de lemn, care nupot nici sã vadã, nici sã audã, nici sã umble, 21 ºi nici nu s-au întorsde la crimele lor, nici de la farmecele lor, nici de la desfrânarea lor,nici de la hoþiile lor.

=16,12

Is 17,8

Dan 5,4.23Ps 115,4;

135,15-17

Ap 9,13 600

Page 69: Scrisorile catolice si Apocalipsul

Cartea cea micã

101 ªi am vãzut un alt înger puternic, coborând din cer, învãluitîntr-un nor. Deasupra capului sãu era curcubeul, faþa lui era

ca soarele, iar picioarele lui ca niºte stâlpi de foc. 2 El avea în mânão carte micã, deschisãa. ªi-a pus piciorul drept pe mare, iar pe celstâng pe pãmânt 3 ºi a strigat cu glas puternic, aºa cum rage leul.Când a strigat el, au rãsunat cu vuiet cele ºapte tunete, 4 iar când aurãsunat cele ºapte tunete, voiam sã scriu, dar am auzit un glas dincer spunând: „Sigileazã ceea ce au vorbit cele ºapte tunete ºi nu lescrie!” 5 Atunci, îngerul pe care-l vãzusem stând în picioare pe mareºi pe uscat ºi-a ridicat mâna dreaptã spre cer6 ºi a jurat pe cel care este viu

în vecii vecilor,pe cel care a creat cerul ºi cele ce sunt pe el,pãmântul ºi cele ce sunt pe el,marea ºi cele ce sunt în ea:„Nu va mai fi timp!”

7 Însã în zilele când va vorbi cel de-al ºaptelea înger, când va fi gatasã sune din trâmbiþã, se va împlini misterul lui Dumnezeub, aºa cuma revelat el slujitorilor sãi, profeþii.

8 ªi glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou, spunând:„Du-te ºi ia cartea deschisã din mâna îngerului care stã în picioarepe mare ºi pe pãmânt”. 9 M-am dus la înger, spunându-i sã-mi deacartea cea micã, dar el mi-a zis: „Ia-o ºi mãnânc-o! Va fi amarã pen-tru stomacul tãu, dar în gurã va fi dulce ca mierea”. 10 Atunci amluat cartea cea micã din mâna îngerului ºi am mâncat-o. Ea era îngura mea dulce ca mierea, dar dupã ce am mâncat-o mi s-a umplutstomacul de amãrãciune. 11 Apoi mi-a zis: „Trebuie sã profeþeºti dinnou cu privire la popoare, naþiuni, limbi ºi multe imperii”.

Os 11,10Am 1,2; 3,8Ps 29,3

Dan 8,26;12,4.9

Dt 32,40Dan 12,7

Ex 20,11Neh 9,6Ps 146,6Fap 4,24Ap 14,7

Rom 16,251Cor 2,7Ef 1,9;3,3.9 ºu; 6,19Col 1,26-27;2,2; 4,3Am 3,7Dan 9,6.10Zah 1,6Ap 11,18

Ez 3,3

Ier 1,10

601 Ap 10,1

a Termenul grec biblaridion, careapare numai aici în Biblie, este un du-blu diminutiv de la carte ºi ar fi lit.:cãrticicã micã. Spre deosebire de„Cartea cu ºapte sigilii” (cap. 5), careanunþã misterul lui Cristos, rolul luiîn împlinirea planului lui Dumnezeu,aceastã carte micã precizeazã parteape care oamenii trebuie sã ºi-o asumeîn raport cu planul de mântuire al luiDumnezeu. Ei nu trebuie sã aºtepte în

mod pasiv, ci trebuie sã interpreteze ºisã împlineascã mesajul profeþilor.

b Expresia misterul lui Dumnezeu,ca ºi în 1,20 ºi 17,5 se referã la planultranscendent al lui Dumnezeu, care nupoate fi tradus în termeni umani per-fect echivalenþi ºi de aceea este necesarsimbolul. Acest plan nu este abstract,ci se realizeazã în istorie. Imaginile sim-bolice ale profeþilor trebuie sã-ºi gã-seascã o identificare concretã prin dis-cernãmântul comunitãþii credincioºilor.

Page 70: Scrisorile catolice si Apocalipsul

Mãrturia celor doi profeþi

111 Dupã aceea, mi s-a dat o trestie ca un toiag ºi mi s-a spus:„Ridicã-te ºi mãsoarã templul lui Dumnezeu, altarul ºi pe cei

care se închinã în el. 2 Curtea din afara templului las-o deoparte ºin-o mãsura pentru cã a fost datã pãgânilor: ei vor cãlca în picioarecetatea cea sfântã timp de patruzeci ºi douã de lunia, 3 iar eu voi da[putere] celor doi martirib ai mei ºi vor profeþi, îmbrãcaþi în sac, timpde o mie douã sute ºaizeci de zile”. 4 Aceºtia sunt cei doi mãslini ºi celedouã fãclii care stau înaintea stãpânului pãmântului. 5 Dacã cinevaar vrea sã-i vatãme, foc va ieºi din gura lor ca sã-i mistuie peduºmanii lor. Într-adevãr, dacã cineva s-ar încumeta sã-i vatãme,astfel trebuie sã fie ucis. 6 Ei au putere sã închidã cerul ca sã nu cadãploaie în zilele profeþiei lor ºi mai au putere asupra apelor, sã leschimbe în sânge ºi sã loveascã pãmântul cu orice fel de plãgi ori decâte ori ar vrea. 7 Dar când vor termina mãrturia lor, Fiara care seridicã din abis va face rãzboi cu ei, îi va învinge ºi-i va ucide. 8 Cada-vrele lor vor fi în pieþele cetãþii celei maric care se numeºte în sensspiritual Sodoma ºi Egipt, unde a fost rãstignit ºi Domnul lor 9 ºi,timp de trei zile ºi jumãtate, [oameni] din toate popoarele, triburile,limbile ºi naþiunile vor privi cadavrele lor ºi nu vor permite ca sã fieînmormântate cadavrele lor. 10 Iar locuitorii pãmântului se vor bucu-ra de [moartea] lor, se vor veseli ºi îºi vor trimite daruri unii altorapentru cã aceºti doi profeþi i-au chinuit pe locuitorii pãmântului.

11 Dar dupã trei zile ºi jumãtate a intrat în ei duhul vieþii de laDumnezeu ºi s-au ridicat pe picioarele lor ºi o mare groazã i-a cu-prins pe cei care îi priveau. 12 Atunci au auzit un glas puternic din

Ez 40,3Zah 2,5-6Ap 21,15

Lc 21,24Dan 7,25;

12,7Ap 11,3;

12,6.14; 13,5Zah 4,3.14

2Rg 1,10.14Ier 5,14

1Rg 17,1Iac 5,17Ex 7,17

1Sam 4,8

Dan 7,3.29Ap 13,1;

17,8

Ez 37,5.10

a În simbologia aritmeticã a Apoca-lipsului, jumãtatea lui ºapte (3,5) in-dicã proporþionalitatea. Exprimatã înluni (42 de luni = 3,5 ani) accentu-eazã durata în sens distributiv: greu-tatea situaþiei va pãrea lungã. Expri-matã în zile (1260 de zile = 42 de luni= 3,5 ani; ca ºi 3,5 zile) indicã asis-tenþa zilnicã din partea lui Dumnezeuîn timpul perioadei de persecuþie dinpartea forþelor ostile.

b Cei doi martiri nu sunt personajeistorice identificabile (chiar dacã s-aîncercat a se vedea în ei: Ilie – Enoh;Iosue – Zorobabel; Ilie – Moise; Petru– Paul), ci constituie o schemã aplica-bilã unor persoane concrete în perioade

de persecuþie, figuri de sfinþi pe carepoporul lui Dumnezeu i-a avut încãdin VT ºi va continua sã-i aibã pânã lasfârºitul timpurilor.

c Cetatea cea mare este o cetate meta-foricã, o expresie geograficã simbolicãa concentrãrii forþelor corupte ºi ostilelui Dumnezeu. Aceastã schemã simbo-licã generalizatã de negativitate poatefi aplicatã, sub inspiraþia Duhului,unor situaþii istorice diferite: Roma,Sodoma, oraºul corupt prin excelenþã,Egiptul, naþiunea pãgânã ostilã popo-rului lui Dumnezeu. Acelaºi tip de nega-tivitate este prezent ºi în Ierusalim,oraºul în care a fost rãstignit Domnul.

Ap 11,1 602

Page 71: Scrisorile catolice si Apocalipsul

ceruri care le spunea: „Urcaþi-vã aici!” Iar ei s-au urcat la cer într-unnor în timp ce duºmanii lor îi priveau. 13 În ceasul acela, a venit unmare cutremur ºi a zecea parte a cetãþii a cãzut ºi au pierit în tim-pul cutremurului ºapte mii de oameni. Iar cei care au rãmas, cuprinºide groazã, îl preamãreau pe Dumnezeul din ceruri.

14 Al doilea „vai” a trecut, iatã al treilea „vai” vine curând.

Cea de-a ºaptea trâmbiþã15 ªi cel de-al ºaptelea înger a sunat din trâmbiþã. Atunci au rãsu-

nat glasuri puternice în cer, spunând:„Împãrãþia lumii aparþine acum Domnului nostruºi Unsului sãu.Iar el va domni în vecii vecilor”.

16 ªi cei douãzeci ºi patru de bãtrâni, care stãteau înaintea lui Dum-nezeu pe tronurile lor, au cãzut cu faþa la pãmânt ºi l-au adorat peDumnezeu, 17 spunând:

„Îþi mulþumim, Doamne, Dumnezeule atotputernic,care eºti ºi care eraicãci ai pus mâna pe puterea ta cea mareºi ai început sã domneºti.

18 Naþiunile se mâniaserã,dar a venit mânia taºi timpul celor morþi ca sã fie judecaþiºi sã dai rãsplatã slujitorilor tãi, profeþilor,ºi sfinþilor ºi celor care se tem de numele tãu,celor mici ºi celor mari ºi sã-i distrugipe cei care distrug pãmântul”.

19 Atunci s-a deschis templul lui Dumnezeu care este în cer ºi a fostvãzut chivotul alianþei lui în templul sãu. Apoi au urmat fulgere, gla-suri, tunete, cutremur ºi grindinã mare.

CELE TREI SEMNE

Femeia ºi dragonul

121 ªi s-a arãtat în cer un semn mare: o Femeie îmbrãcatã însoarea; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroanã de

0

2Rg 2,11

Ez 38,19-20

Ps 2,2;10,16; 22,29Dan 2,44;7,4.27Ap 12,10;19,64,4.10; 7,11

1,4.8; 4,8;16,25

Ps 2,1.5;46,7; 99,1

Am 3,7Dan 9,6.10Zah 1,6Ap 10,7

Ps 115,13

Ex 25,92Mac 2,8Ap 15,5Ex 9,24;19,16Ap 4,5; 16,18

Ps 104,2Ct 6,10Gen 37,9

a Termenul femeie, în perspectivaVT, evocã, pentru grupul de credin-cioºi care trebuie sã interpreteze semnul,

imaginea poporului lui Dumnezeu.Autorul amplificã acest nivel simbolic:poporul ales este într-un raport de

603 Ap 11,13

%

Page 72: Scrisorile catolice si Apocalipsul

douãsprezece stele. 2 Ea era însãrcinatã; striga în chinurile naºteriia,frãmântându-se sã nascã.

3 Apoi a apãrut un alt semn pe cer: iatã, un dragonb ca de foc,mare, având ºapte capete ºi zece coarne, iar pe capete ºapte cununiîmpãrãteºti. 4 Coada lui târa a treia parte din stelele cerului ºi le-aaruncat pe pãmânt. Dragonul stãtea înaintea Femeii care trebuia sãnascã pentru a înghiþi copilul când va fi nãscut. 5 Ea a nãscut uncopilc de parte bãrbãteascã ce va pãstori toate naþiunile cu un toiagde fier; copilul ei a fost rãpit la Dumnezeu ºi la tronul sãu, 6 iar

Is 66,7-8Mih 4,10

Dan 7,7

Dan 8,10

Is 66,7

iubire cu Dumnezeu, umplut de daru-rile sale (îmbrãcat în soare), capabilastfel sã încheie alianþa ºi s-o menþinãcu fidelitate. Dominând pe deplin vici-situdinile timpului (luna sub picioare)poporul lui Dumnezeu participã deja lamântuire, este sigur de victoria finalã(coroana de stele), întrucât este deja oBisericã, în care se contopesc drepþiiVT cu sfinþii NT (douãsprezece triburiºi doisprezece apostoli: nu se maiadunã).

a Comunitatea creºtinã care citeºte,ascultã evocarea semnului, se recu-noaºte în acest nou popor al lui Dum-nezeu: Femeia aºteptându-se la un mo-ment critic care va fi apoi rezolvat.Prin expresia chinurile naºterii, dupão tradiþie profeticã îndelungatã (Is 26,17;66,8; Ier 22,23; 30,6; Os 13,13; Mih 4,9),este exprimatã tensiunea maximã careva precede realizarea timpului mesia-nic. Astfel, comunitatea eclezialã sesimte împlinitã ºi stimulatã: trebuiesã determine în orizontul propriu mo-dalitãþile trãirii escatologice, care nuse realizeazã în mod automatic, ci tre-buie exprimate în încercãrile de fie-care zi.

b Þinând cont de simbolismul teri-omorf folosit de autor în Apocalips,dragonul, (în greceºte drakon) este si-tuat la un nivel inferior transcenden-þei divine, dar superior nivelului natu-ral uman. El are o vitalitate (capete)totalã pe care o manifestã cu aroganþãîn structurile de putere umanã (ºaptecununi împãrãteºti) fiind expresia,

maximã a rãului, dar acest rãu estelimitat (zece coarne; cornul reprezen-tând puterea, iar numãrul zece, o limi-tare a unei mãrimi care pentru nive-lul pãmântesc apare enorm). Ultimaimagine (v. 4) prezintã, în acelaºi timp,forþa care depãºeºte orice închipuireºi negativitatea acþiunii lui: târãºte otreime din stele ºi le aruncã pe pã-mânt (le mutã cu violenþã de la starealor naturalã, „de pe cer”, într-un mediuprofan ºi strãin, „pãmântul”). Dra-gonul vrea sã creeze o nouã ordinecare este împotriva celei create de Dum-nezeu, are deci tendinþa sã se autodivi-nizeze ºi sã profaneze.

c Dupã ce a decodificat simbolul dra-gonului, comunitatea eclezialã încear-cã un sentiment de spaimã, de micimeîn faþa forþelor ostile contemporane.Naºterea copilului (identificarea cuCristos este clarã: va pãstori naþiunilecu un toiag de fier) prezintã o inter-venþie directã a lui Dumnezeu în isto-ria oamenilor. Chiar dacã el apare fra-gil, slab, inferior forþelor ostile, nu vafi strivit de ele, cãci este rãpit ºi situ-at la nivelul transcendent al lui Dum-nezeu (tronul lui Dumnezeu), de undecontinuã sã acþioneze în istoria Bise-ricii pânã la victoria finalã (20,8).Comunitatea eclezialã înþelege astfelcã trebuie sã se angajeze în rezolvareaoricãrui bine posibil, exprimându-l peCristos, în ciuda forþelor care i seopun în momentul istoric în caretrãieºte.

Ap 12,2 604

Page 73: Scrisorile catolice si Apocalipsul

Femeia a fugit în pustiua, acolo unde i-a fost pregãtit un loc de Dum-nezeu ca sã fie hrãnitã acolo timp de o mie douã sute ºaizeci de zile.

7 ªi s-a fãcut un rãzboi în cer: Mihaelb ºi îngerii lui s-au luptat cudragonul; ºi dragonul a luptat împreunã cu îngerii lui, 8 dar n-a avutputere ºi nu s-a mai gãsit locul lor în cer. 9 Atunci a fost aruncatdragonul cel mare, ºarpele cel de la început, care se cheamã diavolulºi Satana, cel care înºalã toatã omenirea, a fost aruncat pe pãmântºi împreunã cu el au fost aruncaþi ºi îngerii lui. 10 ªi s-a auzit un glasputernic în cer spunând:

„Acum a venit mântuirea ºi puterea,împãrãþia Dumnezeului nostruºi puterea Unsului sãupentru cã a fost aruncat afarãacuzatorul fraþilor noºtri,cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostruziua ºi noaptea,

11 dar ei l-au învins prin sângele Mieluluiºi prin cuvântul mãrturiei lorºi nu ºi-au iubit viaþa pânã la moarte.

12 De aceea bucuraþi-vã, ceruri,ºi cei care locuiþi în ele!Vai pãmântului ºi mãriipentru cã diavolul a coborât la voicuprins de mânie marepentru cã ºtie cã mai are puþin timp”.13 Când a vãzut dragonul cã a fost aruncat pe pãmânt, a început

s-o persecute pe Femeia care nãscuse copilulc de parte bãrbãteascã.14 Dar i s-au dat Femeii cele douã aripi ale vulturului celui mared ca sã

20,2-3

Gen 3,1-5

1In 2,14

Mt 16,25 par

Is 44,23;49,13

20,3

Gen 3,15

Is 40,31

a Pustiul este prezentat de autorulApocalipsului ca locul favorabil pen-tru Femeie – poporul lui Dumnezeu –un loc pe care Dumnezeu însuºi l-apregãtit, ºi înseamnã refugiu, protec-þie, purificare, încercare, iubire, în mo-mentele grele ºi de suferinþã. Astfel,grupul eclezial, care ascultã ºi înþe-lege, are garanþia protecþiei lui Dum-nezeu împotriva forþelor ostile, chiardacã par superioare, ºi este sigurã desupravieþuire în pustiu (va fi hrãnitã).

b Figura lui Mihael e preluatã dinDan 10,13.21; 12,1, unde apare ca „în-ger pãzitor” al lui Israel în lupta îm-potriva îngerilor popoarelor pãgâne.

Autorul Apocalipsului transpune lanivelul transcendenþei lupta dintre bineºi rãu de pe pãmânt.

c Semnul Femeii din cap. 12 nu poa-te fi interpretat în mod direct ca sim-bol marian. Femeia reprezintã aici po-porul lui Dumnezeu (în sens strict,comunitatea eclezialã care ascultã ºiinterpreteazã simbolul). Totuºi, grupulde credincioºi nu poate sã nu observealuzia la maternitatea mesianicã aMariei, vãzutã în raportul ei inefabilcu Dumnezeu.

d Pentru a scãpa de urmãrirea forþe-lor ostile, comunitatea eclezialã (Femeia)primeºte (i se dã) o forþã eliberatoare

605 Ap 12,7

%

Page 74: Scrisorile catolice si Apocalipsul

zboare în pustiu spre locul ei, unde este hrãnitã pentru un timp, pen-tru timpuri ºi pentru jumãtate de timpa, departe de faþa ºarpelui.15 Atunci ºarpele a aruncat din gura lui dupã Femeie apã ca un fluviu,ca s-o ia fluviulb. 16 Dar pãmântul i-a venit în ajutor Femeii ºi pãmân-tul ºi-a deschis gura ºi a înghiþit fluviul pe care îl aruncase dragonuldin gura lui. 17 Dragonul s-a înfuriat pe Femeie ºi a plecat sã facã rãz-boi cu urmaºii descendenþei ei, aceia care þin poruncile lui Dumne-zeu ºi au mãrturia lui Isus, 18 ºi [dragonul] a statc pe nisipul mãrii.

Fiara din mare

131 ªi am vãzut o Fiarã ridicându-se din mared, având zece coar-ne ºi ºapte capete; pe coarne avea zece cununi împãrãteºti, iar

pe capete, nume de blasfemie. 2 Fiara pe care am vãzut-o era aseme-nea leopardului: labele ei erau ca ale ursului, iar gura ei era ca guraleului: Dragonul i-a dat puterea sa ºi tronul sãu ºi o mare autoritate.3 Unul dintre capetele sale era rãnit ca de moarte, dar rana demoarte fusese vindecatãe. Atunci, tot pãmântul cuprins de uimire[s-a dus] dupã Fiarã. 4 ªi au început sã se închine dragonului pentrucã a dat autoritate Fiarei ºi sã se închine ºi Fiarei, spunând: „Cineeste asemenea Fiarei ºi cine poate sã se lupte cu ea?”

5 I s-a dat o gurã ca sã rosteascã [vorbe pline] de trufie ºi blasfemieºi i s-a dat putere sã lucreze timp de patruzeci ºi douã de luni. 6 ªi-adeschis atunci gura cu blasfemii împotriva lui Dumnezeu ºi a început

Num 16,30-34

Dan 7,3.8Ap 11,7;=17,3.8

Dan 7,4-6

Dan 7,8.11Dan 7,25;

12,7Ap 11,2-3;

12,6.14

(Ex 19,4; Dt 32,11; Is 40,31 etc.) pro-prie lui Dumnezeu (douã aripi de vultur).

a Expresia este preluatã din Dan 4,13ºi are sensul de 3,5 ani: cf. n. Ap 11,2.

b ªarpele, încercând sã se situeze laegalitate cu Dumnezeu, vrea sã reali-zeze o nouã creaþie schimbând naturapustiului, locul propriu al Femeii. Defapt, apa nu trebuie sã o înece, ci s-opoarte în altã parte. Viclenia ispitito-rului cu privire la Femeie – popor allui Dumnezeu – constã în determina-rea ei de a pãrãsi pustiul (situaþia deîncercare, de crizã, dar ºi locul undeprimeºte „hrana”) pentru o situaþie di-feritã, aceea de tip consumistic (Babi-lonia – cap. 18).

c Multe manuscrise au: au stat.d Fiara stigmatizeazã creatura decã-

zutã ºi supusã puterii Satanei. Prove-nienþa ei din mare (abis) indicã o putere

de tip negativ, ostilã lui Dumnezeu, oacumulare de forþe de dominare, unpandemonism în cadrul organizaþiilormultinaþionale, ce dirijeazã conflicteledupã interesele „dragonului”. Fiaraeste o reproducere fidelã a dragonului:acelaºi numãr de capete, de coarne, decununi împãrãteºti cu aceeaºi semni-ficaþie (12,3), diferenþa constã în mo-dul de a purta cununile: dragonul lepoartã pe capete (inspirã programelede acþiune) pe când Fiara le poartã pecoarne, semnul puterii, executând pro-gramele (ascunzând capetele care le-auinspirat).

e Sub multe aspecte, Fiara este o ima-gine rãsturnatã a Mielului Cristos, ofalsitate ce induce lumea în eroare.Capul „înjunghiat”, dar vindecat, esteo parodiere a morþii ºi învierii luiCristos.

Ap 12,15 606

Page 75: Scrisorile catolice si Apocalipsul

sã profereze blasfemii împotriva numelui sãu ºi a cortului sãu, îm-potriva celor care locuiesc în ceruri. 7 ªi i s-a dat [putere] sã poarterãzboi împotriva sfinþilor ºi sã-i învingã; i s-a dat autoritate asuprafiecãrui trib, popor, limbã ºi naþiune. 8 I s-au închinata toþi locuitoriide pe pãmânt al cãror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii încartea vieþii Mielului înjunghiat.9 Dacã cineva are urechi sã audã.10 Cine trebuie sã meargã la închisoareb

la închisoare sã meargã;cine trebuie sã moarã de sabiede sabie va muri.În aceasta este statornicia ºi credinþa sfinþilor.

Fiara care se ridicã din pãmânt11 ªi am vãzut o altã Fiarã ridicându-se din pãmânt: avea douã

coarne ca de miel ºi vorbea ca dragonulc. 12 Ea foloseºte întreagaautoritate a Fiarei celei dintâi, în faþa ei, ºi face ca tot pãmântul ºitoþi locuitorii lui sã se închine Fiarei dintâi cãreia i se vindecase ranade moarte. 13 ªi face semne mari: face chiar sã cadã foc din cer pepãmânt în faþa oamenilor. 14 ªi-i înºalã pe locuitorii pãmântului prinsemnele pe care i-a fost dat sã le facã înaintea Fiarei, îndemnându-isã facã un chip al Fiarei care avea rana [produsã] de sabie ºi totuºitrãia. 15 ªi i-a fost dat sã dea un duh chipului Fiarei, aºa încât ºi chi-pul Fiarei sã vorbeascã ºi sã facã în aºa fel încât cei care nu se vorînchina chipului Fiarei sã fie uciºi. 16 Ea a fãcut ca toþi: mici ºi mari,bogaþi ºi sãraci, liberi ºi sclavi, sã punã semn pe mâna lor dreaptãsau pe frunte, 17 astfel încât nimeni sã nu poatã vinde sau cumpãra

Dan 7,6-21

Dan 12,1Ap 3,5; 17,8;20,12.15;21,27

Ier 15,2

14,12

Mt 7,15

Dan 3,5-7.15

14,9.11; 16,2

a Substituind autoritatea divinã cucea a Fiarei, omul ajunge un ordona-tor al sistemului politic. Statul, pute-rea politicã, impune un gen de cult ido-latric, erijându-se în arbitru absolut,deasupra rãului ºi binelui, dictând oscarã eronatã a valorilor.

b O variantã destul de atestatã în ma-nuscrise este: Dacã cineva duce pealtul la închisoare, va merge ºi el laînchisoare. Dacã cineva ucide pe alt-cineva cu sabia, trebuie sã moarã ºi elde sabie. Probabil cã se cautã astfel oarmonizare cu Mt 26,52. Din contextreiese cã venirea lui Cristos în lume nua creat pentru credincioºi o siguranþã

temporalã. Persecuþia din partea au-toritãþii statului în slujba dragonuluieste o ocazie de mãrturie a credinþei ºio înfrângere a prepotenþei statuluidemoniac.

c Dupã pãrerea exegeþilor, Fiara adoua reprezintã aparatul de propa-gandã a statului laicist. Orice puterepoliticã demoniacã se menþine cu spri-jinul unei ideologii ºi a pseudoreligiei.Statul acapareazã atât tronul, cât ºialtarul, eliminând orice opoziþie, pro-miþând un paradis pãmântesc. Se pro-pune mirajul eliberãrii de responsabili-tatea moralã, conºtiinþa este adormi-tã, se pierde simþul pãcatului.

607 Ap 13,7

Page 76: Scrisorile catolice si Apocalipsul

decât dacã are semnul numelui Fiarei sau numãrul numelui ei. 18 Înaceasta este înþelepciunea: cine are minte sã calculezea numãrul Fiareib,cãci este un numãr de om. Numãrul ei este ºase sute ºaizeci ºi ºasec.

Mielul pe muntele Sion

141 Apoi am privit ºi iatã Mielul stãtea pe muntele Siond ºi împre-unã cu el o sutã patruzeci ºi patru de mii [de oameni], care

aveau numele lui ºi numele Tatãlui sãu înscris pe frunþile lor. 2 ªi amauzit un glas din cer ca un glas de ape multe, ca un glas de tunet pu-ternic, iar glasul pe care l-am auzit era ca [glasul] celor care cântãcu harpele lor. 3 Ei cântã un cântec nou înaintea tronului, înainteacelor patru fiinþe ºi înaintea bãtrânilor ºi nimeni nu a putut sã în-veþe cântecul, în afarã de cei o sutã patruzeci ºi patru de mii, cei careau fost rãscumpãraþi de pe pãmânt. 4 Aceºtia sunt cei care nu s-aucontaminat cu femei, cãci sunt feciorelnicie. Aceºtia îl urmeazã peMiel oriunde ar merge. Aceºtia au fost rãscumpãraþi dintre oamenica prim rod pentru Dumnezeu ºi pentru Miel. 5 Nu s-a gãsit în guralor minciunã, ei sunt fãrã prihanã.

Vestirea judecãþii6 ªi am vãzut un alt înger zburând în partea cea mai înaltã a ceru-

lui. El avea o evanghelie veºnicã pentru a o vesti tuturor locuitorilor

17,9

=7,1-8; 5,6Ps 2,6Il 3,5

Abd 17Ez 9,4

Ap 3,12; 7,4

Ps 33,2-3;98,1; 144,9

Is 42,10Ap 5,9

Ier 2,3

Ps 32,2Is 53,9

Sof 3,13

a Grupul liturgic poate ºi trebuie sãidentifice Fiara (lit.: sã calculeze. Ter-menul grec indicã un calcul precis, con-cret: pe pietricele) prezentatã concretîn orizontul lor istoric în societateaumanã (numãr de om).

b Fiecare literã (consoanã) din alfa-betul ebraic are o valoare numericã.Existã deja din perioada postexilicã otradiþie de a interpreta numele pro-priu prin suma valorilor numerice a lite-relor componente. În mod obiºnuit, nu-mãrul 666 a fost interpretat ca uncorespondent al lui Nero, a cãrui ati-tudine ostilã faþã de creºtini este legen-darã. Dar autorul, pentru a uºura codi-ficarea de cãtre comunitatea liturgicãa numãrului, oferã un model deja cunos-cut. El vizeazã, de fapt, o persoanã pecare orice comunitate de credinþã tre-buie sã o identifice printre contemporani.

c Câteva manuscrise au: 616 sau 646.d Încã din VT s-a dezvoltat o teolo-

gie a muntelui Sion: fiind punctul cel

mai înalt din Ierusalim, zona cea maiapropiatã de cer, Sionul devine o for-tãreaþã sigurã datoritã prezenþei luiDumnezeu. Astfel, Sionul devine unsinonim al templului. Preluând aceastãteologie, autorul prezintã muntele Sionca loc ideal de unde porneºte acþiuneamesianicã a lui Cristos pentru a seajunge la Ierusalimul nou (Ap 21,2).

e Prin aceste expresii, autorul des-crie un grup distinct de persoane (bãr-baþi ºi femei) care se aflã într-o starepermanentã de sfinþenie. De fapt, înVT (Ex 19,15; 1Sam 21,5-6), pentru afi capabil de a intra în legãturã cuDumnezeu, se cerea o abstinenþã (detrei zile) de la raporturi matrimoni-ale. Preluând aceastã idee, autorularatã cã situaþia de permanentã sfin-þire a celor o sutã patruzeci ºi patru demii constã în virginitatea realã dato-ritã cãreia ei sunt capabili sã înveþecântecul nou ºi sã-l urmeze pe Miel.

Ap 13,18 608

Page 77: Scrisorile catolice si Apocalipsul

de pe pãmânt: fiecãrei naþiuni ºi fiecãrui trib, fiecãrei limbi ºi fie-cãrui popor. 7 El striga cu glas puternic: „Temeþi-vã de Dumnezeu ºidaþi-i preamãrire cãci a venit ceasul judecãþii lui! Adoraþi-l pe celcare a fãcut cerul ºi pãmântul, marea ºi izvoarele apelor”.

8 ªi un alt înger, al doilea, l-a urmat, spunând: „A cãzut, a cãzutBabilonul, cetatea cea mare, cea care a îmbãtat toate popoarele cuvinul furiei desfrânãrii ei”.

9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, spunând cu glas puternic:„Dacã cineva se închinã Fiarei ºi chipului ei ºi primeºte semnul ei pefrunte sau pe mânã, 10 va bea ºi el din vinul mâniei lui Dumnezeu,turnat neamestecat în potirul mâniei lui ºi va fi chinuit în foc ºi pu-cioasã înaintea îngerilor celor sfinþi ºi înaintea Mielului. 11 Iar fumulchinului lor se ridicã în vecii vecilor. Cei care se închinã Fiarei ºichipului ei ºi cei care au primit semnul numelui ei nu au tihnã niciziua nici noaptea”. 12 În aceasta este statornicia sfinþilor, a celor careþin poruncile lui Dumnezeu ºi credinþa lui Isus.

13 Atunci, am auzit un glas din cer, spunând: „Scrie! Fericiþi ceimorþi, cei care de acum mor în Domnul. Da, fericiþi, spune Duhul,cãci se vor odihni de oboselile lor, cãci faptele lor îi urmeazã”.

Seceriºul ºi culesul viei14 Apoi am privit ºi, iatã, un nor alb, iar pe nor ºedea unul aseme-

nea Fiului Omului, având pe capul sãu o coroanã de aur, iar în mânã,o secerã ascuþitã. 15 Din templu a ieºit un alt înger, strigând cu glasputernic cãtre cel care stãtea pe nor: „Aruncã-þi secera ºi secerã, cãcia venit ceasul seceriºului, iar seceriºul pãmântului este copt”. 16 Celcare stãtea pe nor ºi-a aruncat secera pe pãmânt ºi pãmântul a fostsecerat.

17 ªi a mai ieºit alt înger din templul care este în ceruri, având ºiel o secerã ascuþitã. 18 Iar un alt înger, cel care are autoritate asuprafocului, a ieºit din altar ºi a strigat cu glas puternic cãtre cel care aresecera cea ascuþitã, spunând: „Aruncã-þi secera ascuþitã ºi culegeciorchinii viei pãmântului, cãci strugurii ei s-au copt”. 19 Atunci în-gerul ºi-a aruncat secera pe pãmânt, a cules via pãmântului ºi a tur-nat totul în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20 Strugurii aufost striviþi în teasc, în afara cetãþii, ºi a ieºit sânge din teasc pânã lazãbalele cailor pe o întindere de o mie ºase sute de stadiia.

Ex 20,11Neh 9,6Ps 146,6Fap 4,24Ap 10,5=18,2-3Is 21,9Dan 4,27Ier 25,15;51,7-8Ez 23,32-3413,16; 16,2Is 51,17Ap 15,7;16,19Gen 19,24Ez 38,22

Is 34,10

13,1012,171,3+

Evr 4,10

Dan 7,13Ap 1,13

Il 4,13

8,3.5

Is 63,1-6Ap 19,15

Zah 14,11-12

a Un stadion = 185 m. Distanþa to-talã ar corespunde întinderii Pales-tinei de la nord la sud (aproximativ300 km). Totuºi, dupã simbolismul

numãrului (4 × 400; 40 × 40), denotãîn Apocalips universalitatea geogra-ficã: judecata are proporþii mondiale.

609 Ap 14,7

Page 78: Scrisorile catolice si Apocalipsul

Îngerii cu ultimele plãgi

151 Apoi am vãzut în cer un alt semn mare ºi minunat: ºapteîngeri care aveau ºapte plãgi, cele din urmã, cãci cu ele s-a ter-

minat mânia lui Dumnezeu.2 ªi am vãzut ceva ca o mare de sticlã amestecatã cu foca, iar cei

care au învins Fiara, chipul ei ºi numãrul numelui ei, stãteau în picioa-re pe marea de sticlã, având harpele lui Dumnezeu. 3 Ei cântã cânta-rea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, ºi cântarea Mielului, spunând:

„Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale,Doamne Dumnezeule atotputernic!Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale,rege al naþiunilor!b

4 Cine nu se va teme, Doamne,ºi nu va preamãri numele tãu?Cãci numai tu eºti sfânt!Toate naþiunile vor veniºi se vor prosterna înaintea tapentru cã ai fãcut cunoscute judecãþile tale”.5 ªi dupã acestea am vãzut: s-a deschis în ceruri templul Cortului

mãrturiei, 6 iar din templu au ieºit cei ºapte îngeri care aveau celeºapte plãgi. Erau îmbrãcaþi în in curat, strãlucitor ºi încinºi la pieptcu [cingãtori] de aur. 7 Una dintre cele patru fiinþe le-a dat celor ºapteîngeri ºapte cupe de aur pline cu mânia Domnului Dumnezeu careeste viu în vecii vecilor. 8 ªi s-a umplut templul de fum din gloria luiºi din puterea lui ºi nimeni nu a putut sã intre în templu pânã cândse vor sfârºi cele ºapte plãgi ale celor ºapte îngeri.

CELE ªAPTE CUPE

161 ªi am auzit un glas puternic din templu care le spunea celorºapte îngeri: „Mergeþi ºi vãrsaþi cele ºapte cupe ale mâniei lui

Dumnezeu pe pãmânt!”2 Atunci a plecat primul ºi a vãrsat cupa lui pe pãmânt ºi a apãrut

o ranã dureroasã ºi periculoasã pe oamenii care aveau semnul Fiareiºi s-au închinat chipului ei.

3 Apoi, cel de-al doilea înger a vãrsat cupa sa în mare ºi ea a deve-nit sânge ca al unui mort ºi orice suflare de viaþã a pierit: tot ce eraîn mare.

4,6

13,15-18

Ex 15,2-19

Ps 111,2-4;145,17

Ier 10,7

Ps 86,9

11,19

Is 51,17Ap 14,10;

16,19Ex 40,34-35

1Rg 8,10Is 6,4

Ez 44,4

=8,6-12Ps 69,25Ier 10,25

Sof 3,8

Ex 9,10

Ex 7,17.21Ap 8,8

a Combinaþia violentã ºi contradicto-rie de elemente diferite (mare de sti-clã amestecatã cu foc) simbolizeazãnoua creaþie realizatã de Cristos.

b În unele manuscrise apar alte vari-ante: al sfinþilor sau: al veacurilor,probabil armonizare dupã 1Tim 1,17.

Ap 15,1 610

Page 79: Scrisorile catolice si Apocalipsul

4 ªi al treilea ºi-a vãrsat cupa în râuri ºi izvoarele de apã, iar aces-tea au devenita sânge. 5 Atunci, l-am auzit pe îngerul apelor spunând:

„Drept eºti tu, cel care eºti ºi care erai, Cel Sfânt,pentru cã ai fãcut aceastã judecatã.

6 Cãci ei au vãrsat sângele sfinþilor ºi al profeþiloriar tu le-ai dat sã bea sânge:au meritat-o”.

7 ªi am auzit altarul spunând:„Da, Doamne, Dumnezeule atotputernic,adevãrate ºi drepte sunt judecãþile tale!”8 Al patrulea a vãrsat cupa pe soare ºi i s-a dat sã-i ardã pe oameni

în foc, 9 iar oamenii au fost arºi de cãldura toridã. Dar au rostit blas-femii împotriva numelui lui Dumnezeu care are putere asupra aces-tor plãgi ºi nu s-au convertit ca sã-l preamãreascã.

10 Al cincilea a vãrsat cupa sa pe tronul Fiarei, iar împãrãþia ei afost cuprinsã de întuneric, iar [oamenii] îºi muºcau buzele de durere.11 ªi au rostit blasfemii împotriva Domnului cerului din cauza dureri-lor lor ºi din cauza rãnilor lor, dar nu s-au convertit de la faptele lor.

12 Apoi al ºaselea ºi-a vãrsat cupa asupra fluviului cel mare, Eufra-tul, ºi apa lui a secat ca sã fie pregãtitã calea regilor de la rãsãritul soa-relui. 13 Atunci am vãzut [ieºind] din gura dragonului, din gura Fia-rei ºi din gura pseudoprofetului trei duhuri necurate ca niºte broaºte.14 De fapt sunt duhurile diavolilor, fãcãtoare de semne, care merg sãadune regii întregului pãmânt pentru rãzboiul zilei celei mari aDumnezeului celui atotputernic.

15 „Iatã, eu vin ca un hoþ. Fericit cel care vegheazã ºi îºi pãstreazãhainele ca sã nu umble gol ºi sã i se vadã ruºinea”b.

16 ªi i-a adunat în locul numit în evreieºte Armaghedonc.17 ªi cel de-al ºaptelea ºi-a vãrsat cupa în aer ºi a venit un glas pu-

ternic din templu, de la tron, spunând: „S-a fãcut!” 18 ªi au urmat ful-gere, glasuri ºi tunete ºi s-a produs un cutremur mare, aºa cum nu

Ex 7,19-24Ap 8,8.10

1,4.8; 4,8;11,17

17,6; =18,24

6,9; 8,3-4;14,18

Ps 19,10

Ex 10,21Is 8,21-22

9,14

1Tes 5,2Ap 3,33,17

Ex 9,24;19,16Ap 4,5; 11,19Dan 12,1Mc 13,19

a Unele manuscrise au: iar aceastaa devenit.

b Poziþia întregului verset pare curi-oasã. Exegeþii au propus diferite altelocuri unde ar fi putut sta, dar toatemanuscrisele îl au în acest loc. Se parecã autorul în mod intenþionat vrea sãsublinieze cã nu se poate privi istoria,oricât de crudã ar fi, fãrã a vedeaîntr-însa o tensiune cãtre venirea vii-toare a lui Cristos. În faþa acestei per-spective, comunitãþii creºtine i se cere

sã vegheze ºi sã fie deschisã cãtreviitorul care îl apropie pe Cristos.

c Este transcrierea ebraicului Har-Meghiddo – colina Meghido, care se aflãîn partea de nord a Israelului. A fostscena multor bãtãlii în VT (Jud 5,19;2Rg 23,29-30; 2Cr 35,22). CetateaMeghido era o fortãreaþã ce controlarãscrucea drumurilor comerciale. Pentrua domina comerþul ºi politica, eranecesarã ocuparea fortãreþei. Pierde-rea ei însemna pierderea hegemoniei.

611 Ap 16,4

Page 80: Scrisorile catolice si Apocalipsul

a mai fost de când este omul pe pãmânt; un aºa mare cutremur nua mai fost! 19 Iar cetatea cea mare s-a rupt în trei pãrþi, iar cetãþile na-þiunilor s-au prãbuºit. ªi ºi-a adus aminte Dumnezeu de Babilonulcel mare ca sã-i dea potirul cu vinul mâniei sale aprinse. 20 Atunci,orice insulã a fugit ºi munþii nu au mai fost gãsiþi. 21 ªi a cãzut dincer peste oameni o grindinã mare, cât un talanta fiecare. Dar oame-nii au rostit blasfemii împotriva lui Dumnezeu din cauza plãgii grin-dinei, pentru cã plaga aceasta a fost îngrozitoare.

JUDECAREA ªI CONDAMNAREA BABILONULUI

Renumita cetate pãcãtoasã

171 ªi a venit unul dintre cei ºapte îngeri care aveau cele ºaptecupe ºi a vorbit cu mine, spunându-mi: „Vino, îþi voi arãta jude-

cata desfrânatei celei marib care stã pe ape multe, 2 cu care s-au des-frânat regii pãmântului, iar locuitorii de pe pãmânt s-au îmbãtat cuvinul desfrânãrii ei”. 3 ªi m-a dus în duh într-un pustiu. Am vãzutacolo o femeie aºezatã pe o Fiarã de un roºu aprins, acoperitã cu numede blasfemie, având ºapte capete ºi zece coarne. 4 Iar femeia eraîmbrãcatã în purpurã ºi în roºu aprins, împodobitã cu aur, cu pietrepreþioase ºi mãrgãritare. Avea în mânã un potir de aur plin cu oro-rile ºi necurãþiile desfrânãriic sale. 5 Pe frunte avea scris un numemisterios:d „Babilonul cel mare, mama desfrânatelor ºi nelegiuirilorpãmântului”. 6 ªi am vãzut femeia îmbãtatã de sângele sfinþilor ºi desângele martirilor lui Isus.

ªi mult m-am mirat când am vãzut-o. 7 Dar îngerul mi-a zis: „Dece te miri? Îþi voi spune misterul femeii ºi al Fiarei care o poartã,care are ºapte capete ºi zece coarne. 8 Fiara pe care ai vãzut-o era ºinu mai este. Se vor ridica din abis ca sã meargã spre pieire. Iarlocuitorii pãmântului, al cãror nume nu a fost scris în cartea vieþiide la întemeierea lumii, vor fi cuprinºi de uimire vãzând Fiara careera ºi nu mai este, dar va veni din nou. 9 Aici trebuie o minte care sãaibã înþelepciune! Cele ºapte capete sunt ºapte munþi pe care eraaºezatã femeia. Mai sunt ºi ºapte regi. 10 Cinci au cãzut, unul este,celãlalt încã nu a venit, iar când va veni trebuie sã rãmânã puþin.

a Un talant = 34,273 kg.b Prin faptul cã autorul atribuie

Romei un calificativ cunoscut în epocalui ca atribut al Babilonului (capitalaviciului ºi a idolatriei), invitã comuni-tatea credincioºilor sã identifice ºi sãinterpreteze situaþiile asemãnãtoarecare se vor prezenta în istorie.

c Unele manuscrise au: desfrânareapãmântului ales.

d Dupã mãrturia lui Seneca, în Romaanticã, prostituatele purtau scris pe opanglicã legatã la frunte numele propriu.

Is 51,17Ap 14,10;

15,76,14

Ex 9,22

Ier 51,13

Is 23,17

Ier 51,7

Is 21,1-2

=13,1

Ier 51,7

2Tes 2,7

=13,1-4

20,12

13,18

Ap 16,19 612

Page 81: Scrisorile catolice si Apocalipsul

11 Fiara care era ºi care nu mai este, este chiar ca al optulea [rege].El este dintre cei ºapte ºi merge spre pieire, 12 iar cele zece coarne pecare le-ai vãzut sunt zece regi care n-au primit încã regatul, însã vorprimi autoritatea regeascã pentru o orã împreunã cu Fiara.

13 Aceºtia au un singur gând: sã dea puterea ºi autoritatea lor Fia-rei. 14 Ei vor duce rãzboi împotriva Mielului, dar Mielul îi va învingepentru cã este Domnul domnilor ºi Regele regilor ºi cei care sunt îm-preunã cu el sunt aleºi, chemaþi ºi credincioºi”.

15 Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai vãzut ºi pe care stã desfrânatasunt popoare ºi mulþimi, naþiuni ºi limbi. 16 Cele zece coarne pe carele-ai vãzut ºi Fiara o vor urî deopotrivã, o vor jefui ºi o vor lãsa goalã,vor devora carnea ei ºi o vor arde în foc, 17 pentru cã Dumnezeu le-apus în inimã sã-i îndeplineascã planul ºi, fãcând acelaºi plan, sã deaautoritatea lor Fiarei pânã când vor fi împlinite cuvintele lui Dum-nezeu. 18 Iar femeia pe care ai vãzut-o este cetatea cea mare care areautoritate peste regii pãmântului”.

Cãderea Babilonului

181 Dupã acestea, am vãzut un alt înger care cobora din cer ºiavea o mare putere, iar pãmântul s-a luminat de gloria lui. 2 El

a strigat cu glas puternic, spunând:„A cãzut, a cãzut Babilonul cel mareºi a devenit o locuinþã a diavolilor,închisoare a oricãrui duh necurat,închisoare a oricãrei pãsãri necurate,închisoare a oricãrui animal necurat ºi urât.

3 Pentru cã din vinula furiei desfrânãrii sales-au îmbãtatb toate neamurileºi regii pãmântului s-au desfrânatc cu ea,iar negustorii pãmântuluis-au îmbogãþitprin puterea senzualitãþii sale”.

Dan 7,24

19,19-21Dt 10,171Tim 6,16Ap 19,16

Ez 16,39-41Is 47,8-9

Is 21,9=Ap 14,8

Is 13,21Ier 50,39

17,2

a În mai multe manuscrise impor-tante lipseºte: vinul. Unele manu-scrise au: sã se îmbete, în câteva: s-a îm-bãtat, iar în trei manuscrise apare: aucãzut. În greacã, Babilon este feminin.

b Pãcatele Babilonului nu constauîntr-o filozofie, ci sunt un sistem deviaþã închisã, bazatã pe un contact pa-sional cu realitãþile lumii prezente.Acest contact creeazã asupra oameni-lor o fascinaþie care-i îmbatã asemenea

vinului, ducându-i la o totalã lipsã deautocontrol.

c Bogãþia ºi siguranþa de care se bu-curã Babilonul nu sunt realizate nu-mai de cetate, ci participã (se desfrâ-neazã) regii (centre de putere negati-vã organizate ºi violente) ºi negustorii(agenþi activi care au rolul de a propa-ga ºi dezvolta sistemul consumist,direct interesaþi în menþinerea aces-tui sistem).

613 Ap 17,11

Page 82: Scrisorile catolice si Apocalipsul

4 Apoi am auzit un alt glas din cer spunând:„Ieºiþi dintr-însa, voi poporul meu,ca sã nu fiþi pãrtaºi la pãcatele eiºi sã nu trebuiascã sã primiþi[o parte] din plãgile ei.

5 Pentru cã pãcatele ei au ajuns pânã la cer,iar Dumnezeu ºi-a amintit de nelegiuirile ei.

6 Rãsplãtiþi-o cum v-a rãsplãtit eaºi daþi-i de douã ori îndoit, dupã faptele ei.În potirul în care v-a turnat,turnaþi-i îndoit.

7 Pe cât s-a preamãrit pe sine ºi s-a desfrânat,pe atât daþi-i chin ºi jale.Cãci spune ºi inima sa:«Stau ca o reginãa

ºi vãduvã nu suntºi jale nu voi mai vedea».

8 Pentru aceasta, într-o singurã zi, vor veni plãgile peste ea:moarte, jale ºi foameteºi va fi mistuitã de focpentru cã puternic este Domnul Dumnezeub care a judecat-o”.9 Iar regii pãmântului, care s-au desfrânat ºi s-au desfãtat cu ea,

vor plânge ºi-ºi vor bate pieptul când vor vedea fumul arderii ei, 10 vorsta deoparte de fricã din cauza chinurilor ei ºi vor zice:

„Vai! Vai! Tu, cetatea cea mare,Babilon, cetatea cea puternicã!Într-un singur ceas a venit peste tine judecata!”11 Iar negustoriic pãmântului vor plânge ºi vor jeli din cauza ei

pentru cã nimeni nu le va mai cumpãra marfa, 12 marfa de aur ºi deargint, de pietre preþioase ºi de mãrgãritare; de in fin ºi de mãtase ºide þesãturi roºii; de lemn parfumat ºi de obiecte de fildeº; obiecte dinlemn preþios, de bronz, de fier ºi de marmurã; 13 scorþiºoarã ºi miro-denii, tãmâie, miresme ºi smirnã; vin ºi untdelemn; fãinã ºi cereale,vite ºi oi, cai ºi cãruþe; sclavi ºi suflete de oameni.

Is 48,20;52,11

Ier 50,8;51,45

Gen 18,20

Ier 50,15.29

Is 47,8

Is 47,9

Ez 26,16

Ez 26,17

Ez 27,36

Ez 27,12-24

Ez 27,13

a Verbul grec kathemai înseamnã aºedea, iar aici apare ca o propoziþieantiteticã cu „cel care ºade pe tron”.Cetatea Babilonului se crede unicã ºitinde sã acapareze locul lui Dumne-zeu. Siguranþa autoritãþii ºi a bunã-stãrii ei constã în încrederea cã pute-rea ºi comerþul nu vor da faliment.

b Câteva manuscrise adaugã: atotpu-ternic.

c Negustorii au în Apocalips o cono-taþie moralã negativã: ei fac trafic cumãrfuri de lux, organizeazã, cu colabo-rarea statului ateu, distracþii arbitra-re, ºi, din pofta de câºtig, ajung sã vân-dã sclavi ºi suflete de oameni (lit.:trupuri ºi suflete de oameni).

Ap 18,4 614

Page 83: Scrisorile catolice si Apocalipsul

14 Roadele pe care le-a dorit sufletul tãus-au dus de la tine.Orice lux ºi strãlucirea pierit de la tineºi niciodatã nu se vor mai gãsi.

15 Negustorii acestor lucruri, care s-au îmbogãþit de pe urma ei, staudeparte de fricã din cauza chinului ei, plâng ºi jelesc, 16 spunând:

„Vai! Vai! Tu, cetatea cea marecare te îmbrãcai în in finîn purpurã ºi haine roºii,care te împodobeai cu aurcu pietre preþioase ºi mãrgãritare,

17 într-un singur ceas s-au pierdut toate aceste bogãþii!”Toþi cârmacii ºi toþi care navigheazã, marinarii ºi toþi care

lucreazã pe mare stãteau departe 18 ºi, vãzând fumul arderii ei, stri-gau astfel: „Care [cetate] era asemenea cetãþii celei mari?” 19 κipuneau praf pe cap ºi strigau plângând ºi jelind:

„Vai! Vai! Cetatea cea maredin abundenþa cãreia s-au îmbogãþittoþi cei care au corãbii pe mare,într-un singur ceas a devenit un pustiu.

20 Bucurã-te, cerule, din cauza eiºi voi, sfinþilor, apostolilor ºi profeþilor,pentru cã Dumnezeu v-a fãcut dreptate,judecând-o!”21 Atunci, un înger puternic a ridicat o piatrã cât o piatrã de moarã

mare ºi a aruncat-o în mare zicând:„Cu aceeaºi forþã va fi aruncatBabilonul, cetatea cea mare,ºi nu va mai fi gãsit.

22 ªi glasul cântãreþilor din harpã ºi al muzicanþilor,al flautiºtilor ºi trompetiºtilornu se va mai auzi în tine niciodatã.ªi nici un meºteºugar de nici o meserienu se va mai gãsi în tine,iar huruitul moriinu se va mai auzi în tine.

23 Lumina candeleinu va mai licãri în tine.Glasul mirelui ºi al mireseinu se va mai auzi niciodatã în tinepentru cã negustorii tãierau puternicii pãmântului,

17,4

Ez 27,27-29

Ez 27,30-34

12,12

Ier 51,63-64

Is 24,8Ez 26,13

Ier 7,34;25,10

Is 23,8

615 Ap 18,14

Page 84: Scrisorile catolice si Apocalipsul

pentru cã, prin farmecele tale,au fost ademenite toate naþiunile.

24 Pentru cã în tine a fost gãsit sângele profeþilorºi al sfinþilorºi al tuturor celor care au fost înjunghiaþipe pãmânt”.

Imnul victoriei

191 Dupã aceea, am auzit ca un glas puternic al unei mari mul-þimi, care spune, în cer:

„Aleluia!aMântuirea, gloria ºi puterea sunt ale Dumnezeului nostru

2 cãci judecãþile lui sunt adevãrate ºi drepte.El a judecat-o pe desfrânata cea marecare, prin desfrânarea ei, a corupt pãmântulºi a rãzbunat sângele slujitorilor sãidin mâinile ei”b.

3 ªi au zis a doua oarã:„Aleluia!ªi fumul ei se ridicã în vecii vecilor”.

4 Atunci, cei douãzeci ºi patru de bãtrâni ºi cele patru fiinþe s-au arun-cat la pãmânt ºi l-au adorat pe Domnul care ºade pe tron, spunând:

„Amin. Aleluia!”

Ospãþul de nuntã al Mielului5 ªi a ieºit un glas de la tron, spunând:„Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru,toþi slujitorii lui,ºi voi cei care vã temeþi de el,mici ºi mari!”

6 ªi am auzit ceva ca glasul unei mulþimi numeroase, ca glasul unorape multe ºi ca sunetul unui tunet puternic, spunând:

„Aleluia!Pentru cã ºi-a început domniaDomnul, Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic,

Mt 23,35-37Ap 16,6

16,6-7; 18,20

6,10; 11,18;18,24

Is 34,10Ap 14,11

Ps 135,1

Ps 115,13

11,17

a Este un cuvânt de origine ebraicã,cu sensul: „Lãudaþi-l pe Dumnezeu”.Este o aclamaþie liturgicã specificã „psal-milor aleluiatici” (104-106; 110-112;113-118; 134-135; 145-150 dupã LXX).În NT apare numai în acest capitol.

b Sistemul Babilonului nu este doarostil lui Dumnezeu ºi lui Cristos, ci esteviolent ºi intolerant faþã de slujitoriiDomnului cãrora le sustrage viaþa(sângele).

Ap 18,24 616

Page 85: Scrisorile catolice si Apocalipsul

7 sã ne bucurãm ºi sã ne veselimºi sã-l preamãrim,pentru cã a început nunta Mielului,iar Mireasa lui s-a pregãtit.

8 ªi i s-a dat ei sã se îmbracecu in fin, strãlucitor, imaculat.Cãci inul fin sunt faptele drepte ale sfinþilor”.9 ªi mi-a zis: „Scrie: fericiþi cei chemaþi la ospãþul de nuntã al

Mielului”. Apoi mi-a zis: „Acestea sunt cuvintele adevãrate ale luiDumnezeu”. 10 Atunci am cãzut înaintea picioarelor lui ca sã mã în-chin lui. Dar el mi-a zis: „Vezi, sã nu faci asta! Sunt ºi eu un slujitorîmpreunã cu tine ºi cu fraþii tãi care au mãrturia lui Isus. Lui Dum-nezeu sã i te închini”. De fapt, mãrturia lui Isus este duhul profeþiei.

VENIREA LUI CRISTOS ªI ÎMPLINIREA ISTORIEI

Victoria lui Cristos11 Atunci am vãzut cerul deschis. ªi, iatã, un cal alb; cel care ºedea

pe el este numit „Credincios” ºi „Vrednic de crezare”. El judecã ºiluptã cu dreptate. 12 Ochii lui sunt ca flacãra focului, iar pe cap aremulte cununi împãrãteºti. El are un nume scris pe care nimeni nu-lcunoaºte în afarã de el. 13 Este îmbrãcat cu hainã înmuiatã în sânge,iar numele lui este „Cuvântul lui Dumnezeu”. 14 Oºtirile din cer,îmbrãcate cu in fin, alb, imaculat, îl urmeazã pe cai albi. 15 Din guralui iese o sabie ascuþitã ca sã loveascã naþiunile cu ea. El le va con-duce cu un toiag de fier ºi va stoarce teascul vinului mâniei aprinsea lui Dumnezeu cel Atotputernic. 16 Pe hainã ºi pe coapsã el are scrisun nume: „Regele regilor ºi Domnul domnilor”.

17 Apoi, am vãzut un înger stând în picioare pe soare. El a strigatcu glas puternic, spunând tuturor pãsãrilor care zboarã în parteacea mai înaltã a cerului: „Veniþi! Adunaþi-vã la ospãþul cel mare allui Dumnezeu 18 ca sã mâncaþi cãrnurile regilor ºi cãrnurile coman-danþilor de oºti, cãrnurile celor puternici, ale cailor ºi ale celor careîi cãlãresc, cãrnurile tuturor celor liberi ºi ale sclavilor, ale celor miciºi ale celor mari”.

19 ªi am vãzut Fiara, regii pãmântului ºi oºtirile lor adunate ca sãfacã rãzboi împotriva Cãlãreþului ºi oºtirii lui. 20 Dar Fiara a fostprinsã ºi împreunã cu ea ºi pseudoprofetul care fãcea în prezenþa eisemne prin care îi amãgea pe cei care primiserã semnul Fiarei ºi pecei care se închinaserã chipului ei. Amândoi au fost aruncaþi de viiîn lacul cu foc aprins cu pucioasã. 21 Iar ceilalþi au fost uciºi de sabiaCãlãreþului, cea care ieºea din gura lui ºi toate pãsãrile s-au sãturatdin cãrnurile lor.

21,2.9

Is 61,10

Mt 22,1-14

=20,7-10

1,5; 3,7.14

Dan 10,6Ap 1,14; 2,182,17

In 1,1

17,14

2,27; 12,5

14,19

Dt 10,171Tim 6,15Ap 17,14

16,14.16;17,12-14

13,13-17

Dan 7,11

617 Ap 19,7

Page 86: Scrisorile catolice si Apocalipsul

Domnia de o mie de ani a lui Cristos

201 Apoi am vãzut un înger coborându-se din cer ºi având înmâna lui cheia abisului ºi un lanþ mare. 2 El l-a prins pe dragon

ºi ºarpele strãvechi care este diavolul ºi Satana ºi l-a legat pentru omie de ani. 3 Apoi l-a aruncat în abis, l-a închis ºi a pus sigiliul ca sãnu mai înºele naþiunile pânã la împlinirea celor o mie de ania. Dupãaceea, trebuie sã fie dezlegat pentru puþin timp.

4 Apoi am vãzut niºte tronuri. Celor care s-au aºezat pe ele li s-adat judecata. [Am vãzut] ºi sufletele celor cãrora li s-a tãiat capul dincauza mãrturiei lui Isus, din cauza cuvântului lui Dumnezeu ºi carenu s-au închinat Fiarei ºi nici chipului ei, nici n-au primit semnul pefruntea ºi pe mâna lor. Ei s-au întors la viaþã ºi au domnit cu Cristoso mie de ani. 5 Ceilalþi dintre morþi nu au revenit la viaþã pânã cânds-au împlinit cei o mie de ani. Aceasta este învierea cea dintâib. 6 Feri-cit ºi sfânt este cel care are parte de învierea cea dintâi. Cea de-adoua moarte nu are nici o putere asupra acestora, ci ei vor fi preoþiilui Dumnezeu ºi ai lui Cristos ºi vor domni împreunã cu el timp deo mie de ani.

Înfrângerea definitivã a Satanei7 ªi când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat din

închisoarea lui 8 ºi va ieºi ca sã înºele naþiunile din cele patru colþuriale lumii, pe Gog ºi pe Magogc, ºi sã le adune pentru rãzboi. Numãrul

12,9

2Tes 2,9-12

Dan 7,9.22.27Mt 19,281Cor 6,2

6,9

13,15-17

5,10Rom 5,17

5,10

=19,11-21

16,14.16;19,19-21

a Încã de la începuturile Bisericii,acest text (20,1-6) a fost interpretatde unii scriitori creºtini (Papias, Ius-tin, Irineu, Tertulian) în mod literal,aºteptându-se venirea lui Cristos pe bazaunor calcule matematice. Aceastã in-terpretare a fost abandonatã încã depe timpul sfântului Augustin ca fiindtotal strãinã ºi incompatibilã cu an-samblul revelaþiei NT (cf. Mt 19,28;1Cor 6,2; 15,24; 2Tim 2,12) ºi cu învã-þãtura creºtinã autenticã. Totuºi este pro-pagatã azi de unele secte ca anabaptiº-tii, adventiºtii, martorii lui Iehova etc.

Indicaþia temporalã ce calificã victo-ria lui Cristos de o mie de ani, în com-paraþie cu timpul diavolului (puþintimp), are o valoare calitativã: „tim-pul lui Dumnezeu”, care nu se poatemãsura cu „timpul nostru” (2Pt 3,8),

este tainic, dar îl calificã plinãtatea sa(1.000). Dimpotrivã, „timpul Satanei”,ºi el misterios, este, din punct de ve-dere calitativ, de neluat în seamã.

b Prin faptul cã martirii s-au impli-cat în lupta împotriva forþelor ostilelui Dumnezeu ºi lui Cristos, pânã lasacrificarea vieþii lor, au învins rãulorganizat. Ei au dat dovadã de o vitali-tate ºi activitate asemãnãtoare activi-tãþii lui Cristos cel înviat în realizareaîmpãrãþiei lui Dumnezeu în istorie.Prima înviere (posibilã ºi pentru creº-tinii care ascultã mesajul Apocalipsu-lui) constã deci în capacitatea activãde a colabora cu Cristos cel înviat.

c Gog ºi Magog – aceste nume suntmenþionate ºi în 1Cr 5,4 (Gog – unuldintre urmaºii lui Ruben) ºi Gen 10,2(Magog – un fiu al lui Iafet). Autorul

Ap 20,1 618

%

Page 87: Scrisorile catolice si Apocalipsul

Apocalipsului preia aceste nume dinEz 38–39, unde Gog este conducãtorulnãvãlitorilor ce vin dinspre nord, dinþara Magog. Existã încercãri de a-l iden-tifica pe Gog cu un personaj istoric(unii propun Gygos, regele Lidiei pe la650 î.C.) ºi de a localiza þinutul Magog(la capãtul de nord al lumii cunoscutepe atunci, în zona Mãrii Negre). ÎnApocalips, atât Gog, cât ºi Magog aparca personificãri ale aliaþilor Fiarei înlupta împotriva lui Dumnezeu.

a Câteva manuscrise importante ada-ugã: de la Dumnezeu.

b Folosind imaginea nupþialã, auto-rul Apocalipsului descrie raportul de

iubire dintre Cristos ºi noul Ierusa-lim, adicã Biserica sa. „Logodnica-mi-reasã” tinde sã devinã „soþie” ºiaceastã tendinþã se concretizeazã înpregãtire. Grupul de credincioºi esteinvitat sã-ºi verifice situaþia prezentã,nivelul de iubire, capacitatea sa decomuniune, capacitatea sa de a rezistapresiunii forþelor ostile Mirelui, anga-jarea sa în lupta pe care Mirele o duceîmpotriva rãului. Termenul nympheeste referit aici la adunarea liturgicã.

c Cele mai vechi manuscrise au:popoarele lui, totuºi, din cauza sensu-lui, majoritatea traducerilor preferãsingularul.

lor este ca nisipul mãrii. 9 Ele s-au suit pe faþa pãmântului ºi auîncercuit tabãra sfinþilor ºi cetatea iubitã. Dar a cãzut foca din cer ºii-a mistuit, 10 iar diavolul, cel care le-a înºelat, a fost aruncat în laculcu foc ºi pucioasã unde se aflã Fiara ºi pseudoprofetul ºi vor fichinuiþi ziua ºi noaptea, în vecii vecilor.

Judecata finalã11 Apoi am vãzut un tron mare alb ºi pe cel care ºade pe el. Din

faþa lui au fugit pãmântul ºi cerul ºi nu s-a mai gãsit loc pentru ele.12 ªi am vãzut morþii, mari ºi mici, care stãteau în picioare înainteatronului. Atunci s-a deschis cartea. A mai fost deschisã ºi o altã carte,cea care este a vieþii. ªi au fost judecaþi morþii din cele scrise în cãrþi,dupã faptele lor. 13 Marea a dat înapoi morþii care erau în ea. Moar-tea ºi infernul au dat înapoi morþii care erau în ele. Fiecare a fostjudecat dupã faptele sale.

14 Atunci moartea ºi infernul au fost aruncate în lacul cu foc.Aceasta este moartea cea de-a doua, lacul cu foc. 15 ªi, dacã cineva nua fost gãsit scris în cartea vieþii, a fost aruncat în lacul cu foc.

Cerul nou ºi pãmântul nou

211 Apoi am vãzut un cer nou ºi un pãmânt nou, cãci cerul din-tâi ºi pãmântul dintâi au trecut, iar marea nu mai este. 2 ªi am

mai vãzut cetatea cea sfântã, Ierusalimul cel nou, coborând din cer dela Dumnezeu, pregãtitã ca o mireasã împodobitã pentru mirele eib.3 Atunci am auzit un glas puternic de la tron, spunând: „Iatã cortullui Dumnezeu împreunã cu oamenii! El va locui împreunã cu ei, iarei vor fi poporul luic ºi el, Dumnezeu cu ei, va fi Dumnezeul lor. 4 El

Lc 21,24Ps 78,68;87,22Rg 1,10.12

19,20

21,41Cor 15,26.54

13,8; 17,814,10

=7,15-17Is 65,17;66,222Pt 3,13Ap 20,11Is 61,10;65,18Gal 4,26Ap 3,12Is 52,1Os 2,16Ap 19,17;20,9 ºuLev 26,11-12Ez 37,27Zah 2,14In 1,14Ap 7,15Is 7,14; 8,8Mt 1,24

619 Ap 20,9

%

Page 88: Scrisorile catolice si Apocalipsul

va ºterge orice lacrimã din ochii lor, iar moarte nu va mai fi. Nu va maifi nici plâns, nici þipãt, nici durere, pentru cã lucrurile dintâia au trecut”.

5 Cel care ºade pe tron a zis: „Iatã, le fac pe toate noi” ºib spune:„Scrie cã acestea sunt cuvinte adevãrate ºi vrednice de crezare”. 6 Iarmie mi-a zis: „S-au împlinit. Eu sunt alfa ºi omega, începutul ºisfârºitul. Celui care este însetat eu îi voi da în dar din izvorul apeivieþii. 7 Cel care învinge va moºteni acestea. Eu îi voi fi lui Dumne-zeu, iar el îmi va fi fiu”. 8 Iar partea celor laºi, necredincioºi, neru-ºinaþi, criminali, desfrânaþi, vrãjitori, idolatri ºi a tuturor mincino-ºilor este în lacul care arde cu foc ºi pucioasã ºi aceasta este moarteacea de-a doua.

Ierusalimul ceresc9 ªi a venit unul dintre cei ºapte îngeri care aveau cele ºapte cupe

pline cu cele ºapte plãgi de pe urmã ºi a vorbit cu mine, spunân-du-mi: „Vino ºi-þi voi arãta Mireasa, soþia Mielului”. 10 ªi m-a luat înduh pe un munte mare ºi înalt ºi mi-a arãtat cetatea cea sfântã,Ierusalimul care cobora din cer de la Dumnezeu. 11 Ea avea gloria luiDumnezeu. Splendoarea ei era ca a unei pietre de mare preþ, ca aunei pietre de iaspis cristalin. 12 Ea avea un zid mare ºi înalt, cudouãsprezece porþi, iar deasupra porþilor erau doisprezece îngeri ºinumele înscrise, care sunt numele celor douãsprezece triburi ale fii-lor lui Israel: 13 la rãsãrit, trei porþi, la miazãnoapte, trei porþi, lamiazãzi, trei porþi ºi la apus, trei porþi. 14 Iar zidul cetãþii avea douã-sprezece temelii ºi pe ele erau douãsprezece nume ale celor doispre-zece apostoli ai Mielului.

15 Iar cel care vorbea cu mine avea ca mãsurã o trestiec de aur casã mãsoare cetatea, porþile ei ºi zidul ei. 16 Cetatea este aºezatã subformã de pãtrat: lungimea, lãþimea ºi înãlþimea sunt aceleaºi. El amãsurat cetatea cu trestia: [are] douãsprezece mii de stadii. Lungi-mea, lãþimea ºi înãlþimea sunt aceleaºi. 17 Apoi a mãsurat zidul ei:are o sutã patruzeci ºi patru de coþid, dupã mãsura oamenilor, care

Existã în manuscrise vechi varian-tele: ºi el va fi cu ei Dumnezeul lorsau: ºi el va fi cu ei.

a În loc de: lucrurile dintâi, codiceleSinaiticus are: oile, dar este evidentãconfuzia între prota (dintâi) ºi proba-ta (oi).

b În unele manuscrise se adaugã: îmi.c Dupã Ez 40,5 (ebr: qaneh; LXX:

kalamos), trestia are o lungime de 6 coþiºi 6 palme, adicã 3,65 m.

d Nu se poate reconstrui nici mãcarimaginar dimensiunea ºi forma nou-lui Ierusalim (latura cubului ar mãsu-ra peste 2000 km, grosimea zidurilorar fi de 62,36 m). Simbolul repetat sauînmulþit aratã o insistenþã parcãniciodatã satisfãcutã a autorului asu-pra maximului perfecþiunii realizabile(forma cubicã ºi dimensiunile colosalear spune cã „Dumnezeu nu putea facemai mult!”).

Is 25,8;35,10; 65,19

Ap 7,17

Is 43,192Cor 5,17Dan 8,26

Ap 19,9; 22,61,8; 22,13

Is 55,1In 4,10.14;

7,37Ap 7,17; 22,17

2Sam 7,14Ps 2,7;

89,27-28Evr 1,4-5

22,1514,10; 20,102,8; 20,6.14

15,1; 17,1

19,7; 21,2Ez 40,2

Is 60,1-2

Ez 48,31-35

Ef 2,20

Ez 40,3Zah 2,5-6

Ap 11,1

Ap 21,5 620

Page 89: Scrisorile catolice si Apocalipsul

a Iaspis – piatrã semipreþioasã; poateavea diferite culori, aici este subînþe-les verdele.

Safirul – piatrã preþioasã, varietatede corindon (oxid natural de aluminiucu duritate apropiatã de aceea a dia-mantului), de culoare albastrã.

Calcedoniu – piatrã semipreþioasã;aici o varietate de roºu.

Smaraldul – piatrã preþioasã, vari-etate de corindon, de culoare verde.

Sardonixul – piatrã semipreþioasã,varietate de calcedoniu, cu dungi roºiisau maro.

Cornalina – piatrã semipreþioasã,varietate de calcedoniu, de un roºu în-chis strãveziu.

Crisolitul – piatrã finã, varietate deperidot, de un verde-gãlbui.

Berilul – piatrã semipreþioasã, vari-etate de calcedoniu, de culoare verde.

Topazul – piatrã preþioasã, varietate

de corindon cristalizat în romb, de cu-loare galben-aurie.

Crisopazul – piatrã semipreþioasã,varietate de calcedoniu, de culoare ver-de (în antichitate, termenul indica pia-tra de topaz).

Iacintul – piatrã semipreþioasã, deun galben-roºiatic.

Ametistul – piatrã semipreþioasã,varietate de cuarþ, de culoare violetã.

b Prin indicarea detaliatã, autorulnu dã o semnificaþie simbolicã deose-bitã tuturor acestor pietre preþioase,ci accentueazã preþiozitatea (de doispre-zece), care indicã valoarea divinã acetãþii.

c În unele traduceri moderne, frazaeste împãrþitã diferit: se considerã cã„în mijlocul pieþei cetãþii” face partedin fraza anterioarã pentru motivulcã aceastã expresie nu este introdusãprin „ºi”.

este ºi a îngerului. 18 Zidul ei este împodobit cu iaspis, iar cetatea eradin aur curat asemenea cristalului curat. 19 Temeliile zidului cetãþiisunt alcãtuite în întregime din tot felul de pietre preþioase:a primatemelie din iaspis, a doua din safir, a treia din calcedoniu, a patra dinsmarald, 20 a cincea din sardonix, a ºasea din cornalinã, a ºaptea dincrisolit, a opta din beril, a noua din topaz, a zecea din crisopaz, aunsprezecea din iacint, a douãsprezecea din ametist. 21 Cele douã-sprezece porþi erau douãsprezece mãrgãritare, fiecare poartã era [fã-cutã] dintr-un singur mãrgãritar. Iar piaþa cetãþii era din aur curat,transparent ca cristalulb.

22 Nu am vãzut într-însa nici un templu pentru cã Domnul, Dum-nezeul cel atotputernic, este templul ei ºi Mielul. 23 Cetatea nu arenevoie de soare ºi nici de lunã ca s-o lumineze, cãci gloria lui Dum-nezeu o lumineazã iar fãclia ei este Mielul. 24 Naþiunile vor umbla înlumina ei, iar regii pãmântului îi vor aduce splendoarea lor. 25 Porþileei nu se vor închide ziua pentru cã acolo nu va mai fi noapte. 26 ªivor aduce în ea mãrirea ºi cinstea naþiunilor. 27 Nu va intra într-însanimic impur, nici cel care sãvârºeºte nelegiuirea ºi nici cel mincinos,ci numai cei care sunt scriºi în cartea vieþii Mielului.

221 Apoi mi-a arãtat un râu cu apa vieþii, limpede ca cristalul, careieºea din tronul lui Dumnezeu ºi al Mielului. 2 În mijlocul pie-

þei [cetãþii]c, de o parte ºi de alta a râului, creºte pomul vieþii, care

Is 54,11-12

In 2,19-21Ap 21,3; 22,3

Is 60,1.19

Is 42,2-4

Is 60,11

Is 35,8; 52,1Zah 13,1-2Dan 12,1Ap 3,5; 13,8;17,8; 20,12.15Ez 47,1Zah 14,8In 7,38Ez 47,12Gen 2,20Ap 2,7;22,14.19

621 Ap 21,18

Page 90: Scrisorile catolice si Apocalipsul

aduce douãsprezece roadea: în fiecare lunã îºi dãdea rodul sãu, iar frun-zele copacului erau pentru vindecarea naþiunilor.

3 ªi nu va mai fi nici un blestem. Tronul lui Dumnezeu ºi alMielului va fi în [cetate] ºi servitorii sãi îl vor adora. 4 Ei vor vedeafaþa lui, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. 5 Nu va mai fi noapteacolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumi-na soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina, iar ei vordomni în vecii vecilor.

EPILOG

Venirea lui Cristos6 ªi mi-a zis: „Acestea sunt cuvinte adevãrate ºi vrednice de

crezare, iar Domnul Dumnezeul duhurilor profeþilor l-a trimis peîngerul sãu ca sã le arate slujitorilor sãi ceea ce trebuie sã se întâm-ple în curând. 7 ªi iatã, eu vin curând! Fericit cel care pãstreazãcuvintele profeþiei cãrþii acesteia!”

8 Iar eu, Ioan, sunt cel care am auzit ºi am vãzut acestea. Când le-amauzit ºi le-am vãzut, am cãzut la picioarele îngerului care mi-a arã-tat acestea, ca sã-l ador. 9 Dar el mi-a zis: „Vezi sã nu faci asta! Suntºi eu un slujitor împreunã cu tine ºi cu fraþii tãi, cu profeþii ºi cu ceicare pãstreazã cuvintele cãrþii acesteia. Pe Dumnezeu sã-l adori!”

10 Apoi mi-a zis: „Nu sigila cuvintele profeþiei cãrþii acesteia pen-tru cã timpul este aproape. 11 Cine este nedrept sã nedreptãþeascãîncã, cine este necurat sã fie tot necurat, dar cine este drept sã facãmai departe dreptatea, iar cine este sfânt sã fie tot sfânt”.

12 „Iatã, eu vin curând ºi rãsplata mea este cu mine, ca sã daufiecãruia dupã ceea ce a fãcut. 13 Eu sunt alfa ºi omega, cel dintâi ºicel din urmã, începutul ºi sfârºitul.

14 Fericiþi cei care îºi spalã hainele ca sã aibã în viitor putereasupra pomului vieþii ºi sã poatã intra prin porþi în cetate. 15 Afarãcâinii, vrãjitorii, desfrânaþii, criminalii, idolatrii ºi oricine iubeºte ºipracticã minciuna.

16 Eu, Isus, l-am trimis pe îngerul meu ca sã mãrturiseascã aces-tea înaintea voastrã ºi înaintea Bisericilor. Eu sunt rãdãcina, descen-denþa lui David, steaua cea care strãluceºte, aceea de dimineaþã”.

17 ªi Duhul ºi Mireasa spun: „Vino!” Iar cel care aude sã spunã„Vino!” ºi cel cãruia îi este sete, cel care vrea sã primeascã apa vieþiiîn dar, sã vinã!

Gen 3,22Zah 14,11

21,22

Ps 11,7; 17,151In 3,2

Is 60,19Ap 21,23-26

Dan 7,18.27Ap 5,10

Dan 8,26Ap 19,9; 21,5

Dan 2,28Ap 1,1.19;

22,161,3; 3,11;

22,10.12.20

Ap 19,10

10,41,3; 22,7.12

Dan 12,10

Ps 28,4; 62,13Is 40,10;Ier 17,10

Is 41,4; 44,6Ap 1,8.17;

2,8; 21,67,14

Gen 2,20Ap 2,7;22,2.19

21,27; 22,1921,8

1,1.11; 22,6

Is 55,1In 7,37

Ap 21,6

a Unele traduceri înþeleg numãruldoisprezece ca referitor la douãspre-zece feluri diferite de fructe.

Ap 22,3 622

Page 91: Scrisorile catolice si Apocalipsul

a În unele manuscrise, versetullipseºte complet, în altele apar diferiteadaosuri, ori modificãri.

18 Eu dau mãrturie înaintea oricui ascultã cuvintele profeþiei cãrþiiacesteia: dacã va adãuga cineva ceva la ele, va trimite Dumnezeupeste el plãgile scrise în cartea aceasta, 19 iar dacã cineva scoate[ceva] din cuvintele cãrþii profeþiei acesteia, Dumnezeu va îndepãrtapartea lui de la pomul vieþii ºi de la cetatea cea sfântã ºi de la celescrise în cartea aceasta.

20 Cel care dã mãrturie spune acestea: „Da, voi veni curând!”„Amin. Vino, Doamne Isuse”.21 Harul Domnului Isus [sã fie] cu toþia.

1,3; 3,11;22,7.10.121Cor 16,22

623 Ap 22,18