familia crestina claudiu dumea

SPIRITUALITATE

14

Din aceastã colecþie au mai apãrut:

1. Claudiu Dumea, Vã invit la bucurie.2. Claudiu Dumea, Cuvintele de pe urmã rostite

de Cristos pe cruce.3. Anton Dancã, Alter Christus. Consideraþii

despre chemarea ºi trãirea preoþeascã.4. Ludovic Gillot, Meditaþia.5. Fiorenzo Angelini, Între oameni.6. Claudiu Dumea, Dacã vrei sã fi desãvârºit.7. Claudiu Dumea, Fericirile.8. Claudiu Dumea, Viciile capitale.9. Carlo Maria Martini, A pune ordine în viaþa proprie.

Meditaþii asupra textului „Exerciþii spirituale” a sfântului Ignaþiu de Loyola.

10. Cristinel Fodor, Direcþiunea spiritualã în seminarul diecezan.

11. Anton Dancã, Itinerarul iubirii Maicii Domnului.12. Robert Wiecek, Ineditul în cotidian.

Exerciþiile spirituale în viaþa curentã.13. Claudiu Dumea, ªarpele ºi Mielul.

Meditaþii despre pãtimirea lui Cristos.

14. Claudiu Dumea, Familia creºtinã.

CLAUDIU DUMEA

FAMILIA CREªTINÃ

SapientiaIaºi – 2005

Imprimatur† Petru GHERGHEL

Episcop de Iaºi29.03.2004

© 2005 Editura SAPIENTIAInstitutul Teologic Romano-CatolicStr. Th. Vãscãuþeanu 6RO – 700462 IaºiTel. 0232/225228Fax 0232/211476www.itrc.roe-mail [email protected]

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiDUMEA, CLAUDIU

Familia creºtinã / Claudiu Dumea. - Iaºi :Sapientia, 2005

ISBN: 973-8474-55-8

28:392.3

CUPRINS

Sigle ºi abrevieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7Cãsãtoria în planul de iubire al lui Dumnezeu.

Cãsãtoria creaþiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15Cãsãtoria rãscumpãrãrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Caracteristicile cãsãtoriei creºtine . . . . . . . . . . . . 33Pãrinþii: colaboratori ai lui Dumnezeu Creatorul . . 42Educaþia: cine o face? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51Educaþia: cum se face? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60Familia, chematã la sfinþenie . . . . . . . . . . . . . . . . 73Viaþa sacramentalã în familie: botezul ºi spovada . . 82Euharistia, hrana spiritualã a familiei . . . . . . . . 88Sfânta familie de la Nazaret,

modelul familiilor creºtine . . . . . . . . . . . . . . . 95Pregãtirea pentru cãsãtorie . . . . . . . . . . . . . . . . . 103Pãstreazã-te curat! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108Încheiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116

SIGLE ªI ABREVIERI

1. Sfânta Scripturã

Gen Cartea GenezeiEx Cartea ExoduluiDt Cartea DeuteronomuluiPs Cartea PsalmilorProv Cartea ProverbelorIs Cartea profetului IsaiaIer Cartea profetului IeremiaSir Cartea lui Ben SirahMt Evanghelia dupã sfântul MateiMc Evanghelia dupã sfântul MarcuLc Evanghelia dupã sfântul LucaIn Evanghelia dupã sfântul IoanRom Scrisoarea sfântului apostol Pavel cãtre Romani1Cor Scrisoarea întâi a sfântului apostol Pavel cãtre Corinteni2Cor Scrisoarea a doua a sfântului apostol Pavel cãtre CorinteniEf Scrisoarea sfântului apostol Pavel cãtre EfeseniCol Scrisoarea sfântului apostol Pavel cãtre Coloseni1Tes Scrisoarea întâi a sfântului apostol Pavel cãtre Tesaloniceni1In Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan

2. Documentele Conciliului al II-lea din Vatican

GS Constituþia pastoralã despre Biserica în lumea contemporanã Gaudium et spes

LG Constituþia dogmaticã despre Bisericã Lumen gentium

3. Alte sigle ºi abrevieri

CBC Catehismul Bisericii Catolice, ARCB, Bucureºti 1993FC IOANPAUL AL II-LEA, Exortaþia apostolicã Familiaris consortioHV PAUL AL VI-LEA, Enciclica Humanae vitae

INTRoDUCERE

Printre primele lucruri pe care le-am învãþat demici copii la catehism sau de pe buzele mamei se aflãcele ºapte sacramente. Cele ºapte sacramente sunt:întâi Botezul, al doilea Mirul, al treilea Euharistia, alpatrulea Pocã inþa, al cincilea Maslul, al ºaselea Preoþia,al ºaptelea Cãsãtoria. Ultimul sacrament e Cãsãtoria.ªi fiindcã este enumerat ultimul, ne-am putea imaginacã acest sacrament este pe ultimul loc ºi ca importanþã,cã este cel mai puþin important dintre toate. Or, apos -tolul Pavel, în Scrisoarea cãtre Efeseni, vorbind despreCãsãtoria din care se naºte familia creºtinã spune cãtaina aceasta, sacramentul acesta e mare (cf. Ef 5,32).Despre nici un alt sacrament nu face o asemenea re -marcã. Într-un fel, am putea spune cã taina aceastaeste cea mai mare dintre toate, cãci, dacã n-ar existafamilia care sã procreeze copii, cine sã primeascãBotezul ºi Mirul? Cine sã primeascã Preoþia? De undesã luãm preoþii care sã celebreze Euharistia, sã dezlegede pãcate la spovadã, sã ungã bolnavii? Dupã ce preotulGiuseppe Sarto, viitorul papã ºi sfânt Pius al X-lea, afost consacrat episcop, i-a spus mamei sale, arãtându-iinelul de episcop de pe degetul sãu: „Ia te uitã, mamã,ce inel frumos am!” Mama sa i-a rãspuns, arãtându-iinelul din metal simplu de pe degetul ei: „Tu nu ai aveaacest inel de aur, dacã nu aº fi avut eu mai întâi acestinel de cãsãtorie”.

Cãsãtoria, familia, iatã tema reflecþiilor pe care levom face împreunã în aceste zile.

Când am început sã pregãtesc aceastã serie de predici,nu ºtiam cu ce sã încep. Era în zilele Crãciunului, cândla toate emisiunile de televiziune apãrea Moº Crãciun,pe care copiii îl aºteptau cu nerãbdare. Copiii, între -baþi ce aºteaptã sã le aducã Moº Crãciun, rãspundeau:care jucãrii, care hãinuþe, care prãjituri. Atunci ochiimi-au cãzut pe o scrisoricã pe care o fetiþã din oraºulPrato, din Italia, a trimis-o unui ziar spre publicare.Scrisoarea nu era adresatã lui Moº Crãciun, ci prun -cului Isus:

Dragã pruncuºorule Isus, tãticul a plecat de acasã acumtrei ani e un gol atât de mare în familia noastrã! Mãmicanu mai iese din casã ºi plânge, deoarece nu este însoþitãde tãticul, aºa cum sunt însoþite alte mãmici de soþii ºicopiii lor. Eu uneori încerc sã o mângâi, dar nu pot sã-mistãpânesc lacrimile ºi plâng ºi eu împreunã cu ea. Prun -cule Isus, vei veni în curând în mijlocul nostru ºi îþi cer unsingur lucru: adu-l înapoi pe tãticul, ca sã stea împreunãcu mama ºi cu mine. ªi dacã îmi împlineºti dorinþa, pro -mit sã-þi dãruiesc în întregime inima mea.

Zilnic, ziarele ºi televiziunea ne bombardeazã cu ºtiricare mai de care mai cutremurãtoare: crime, violuri,sinucideri, accidente, turnurile gemene din New Yorklovite de teroriºti, rezultând 6000 de morþi, rãzboiulnecruþãtor din Irak transmis în direct, 50 000 de oameniîngropaþi sub dãrâmãturi în cutremurul din Iran, unavion care se prãbuºeºte în Marea Roºie ºi pier vreo140 de oameni, atentate sinucigaºe º.a.m.d.

Dar toate aceste nenorociri se întâmplã departe denoi: New York-ul e departe, Irakul la fel, Marea Roºiepoate nici nu ºtim pe unde se aflã pe hartã, ºi nu nemai dãm seama ce se întâmplã sub ochii noºtri: cã celemai mari catastrofe ºi cutremure se petrec între pereþii

FAMILIA CREªTINÃ8

caselor noastre. Câte lacrimi, câtã suferinþã, câte rãz -boaie în familiile noastre, victime fiind, în primul rând,copiii nevinovaþi. Cele mai mari tragedii se consumãîn familii. Ce mãcel, ce genocid, ce hecatombe, ce holo -caust în familiile noastre! Ne-am îngrozit de ataculterorist de la New York, în care au fost uciºi 6000 deoameni, ºi nu ne îngrozim de cei 68 de milioane de copiinevinovaþi uciºi anual în lume prin avort. Popoarelecivilizate duc un rãzboi necruþãtor împotriva teroris -mului din lume, dar nu duc vreun rãzboi împotrivaterorismului din propria familie.

Duºmanul neamului omenesc a gãsit metoda ceamai simplã de corupere ºi de distrugere a omenirii ºi,în special, a popoarelor creºtine: distrugerea familiei.Când reuºeºte sã distrugã o familie, el reuºeºte sãdistrugã generaþii întregi care ies din acea familie. Neplângem cã astãzi societatea e bolnavã, cã lumea a înne -bunit, cã trãim în Sodoma ºi Go mora. E adevãrat, darsocietatea e bolnavã fiindcã familia e bolnavã. Familiaeste celula societãþii. Nu poate fi o societate sãnãtoasãcu familii bolnave moral, dupã cum nu poate fi corpuman sãnãtos cu celule bolnave, canceroase.

Ce a dus în timpurile noastre la prãbuºirea, la degrada -rea familiei, ºi aceasta, din pãcate, tocmai la popoarelede civilizaþie ºi culturã creºtinã? Mai întâi au fost ideo -logiile dominante care s-au impus, gândirea modernãce s-a îndepãrtat de gândirea lui Cristos, de învãþãturaevangheliei. E un proces de gândire care a început înOccident cu vreo 500 de ani în urmã, ºi care a evoluat,dând naºtere la ideologiile actuale ateiste, materialiste,consumiste, hedoniste, care dominã aºa-zisa lume civi -lizatã, care vãd în cãsãtorie ºi familie orice în afarã decapodopera mâinilor lui Dumnezeu.

INTRODUCERE 9

Astfel, pentru ideologia marxistã, cãsãtoria, familiamonogamicã este o invenþie a burgheziei, un produs alcapitalismului. Pentru reproducerea umanã de calitate,normalã ar fi familia colectivã, cireada umanã, ºi folo -sirea metodelor de reproducere din zootehnie.

Pentru ideologiile laiciste, aconfesionale, familia, cãsã -toria nu este impusã de vreo lege a naturii bazatã pediversitatea de sexe, ci e un act al voinþei libere aomului. Din punct de vedere juridic, e cel mult un con -tract care se încheie ºi se desface dupã bunul plac. Aºao definea celebrul filozof Immanuel Kant: „Cãsãtoriaeste un contract care consimte folosirea reciprocã apropriilor pãrþi ale corpului”. De altfel, nici sexul nuþine de vreo lege a naturii, ci tot de voinþa omului: deunde schimbarea sexului pe care o practicã transse -xualii. Cãsãtoria e un contract pe care pot sã-l încheieîntre ei ºi doi bãrbaþi sau douã femei. De aici, o mons -truozitate la popoarele civilizate, pe care nu o gãsimvreodatã în istorie nici mãcar la popoarele cele maibarbare: legalizarea cãsãtoriei între homosexuali.

Existenþialismul ateu, o altã ideologie care dominãlumea contemporanã, combate cu putere cãsãtoria,considerând-o o catastrofã, o instituþie retrogradã ºinefastã, nãscutã din ignoranþã ºi prejudecatã omeneas -cã; familia e o închisoare care îngrãdeºte libertatea ºiautoafirmarea persoanei, în care se învaþã lucrurilecele mai dãunãtoare; orice altã ºcoalã, oricât de proastã,e mai bunã decât ºcoala familiei.

Sexualitatea nu are nici ea vreo semnificaþie impusãde vreo lege divinã sau naturalã: singura semnificaþieeste aceea pe care i-o dã omul. În contextul culturalactual gãsim patru cliºee, patru semnificaþii date sexuali -tãþii: sexualitatea este un mod sau un gest de exprimare

FAMILIA CREªTINÃ10

a unei relaþii, aºa cum sunt atâtea alte moduri saugesturi; e un suvenir, o amin tire a unei anumite întâl -niri: amintirea unui concediu la mare, a unei excursii,a unui revelion; sexualitatea e un câmp de competiþieîntre bãrbat ºi femeie, locul unde se mãsoarã forþeledintre sexe; semnificaþia nevroticã pe care o dã psiha -naliza lui S. Freud: sexualitatea ca eliberare de stres,de singurãtate, de complexe, de angoase, e singuracale de vindecare, singurul remediu împotriva nevroze -lor; sexualitatea ca satisfacþie, consolare, desfãtaresupremã; singura pentru care omul meritã sã trãiascã.

Aceastã ultimã semnificaþie, care nu þine de sferaraþionalitãþii, ci a instinctualitãþii ºi a pasionalitãþii,concret, duce la douã situaþii paradoxale ºi contradic -torii, ce se reflectã, în special, în literaturã, în romaneºi poezii, de pildã, în poeziile lui Eminescu: fie la oidealizare, la o idolatrizare a sexualitãþii, cãpãtând une -ori nuanþe mistice – cherchez la femme –, ca în cultelepãgâne ale fertilitãþii sau în cultele satanice, fie îndeziluzie, în scârbã totalã, care poate sfârºi uneori cusinuciderea. La chair est triste, hélas! („Carnea, vai, etristã!”) – se tânguia dezolat poetul francez Mallarmé.E constatarea la care ajunge inevitabil omul care îºitrãieºte sexualitatea la nivel doar animalic. Cu multînaintea lui Mallarmé, romanii pãgâni ajunseserã la ace -eaºi concluzie exprimatã într-un celebru dicton: Animal,post coitum, triste („Animalul, dupã împerechere, estetrist”). Cu toatã idealizarea ºi idolatrizarea sexuluiopus, scriitorul Chesterton ne aratã cum se apreciazã ºicum se taxeazã reciproc bãrbaþii ºi fe meile concret: dupãstandardele masculine, orice femeie este nebunã, iar dupãstandardele femi nine, orice bãrbat este un monstru.Sau, dacã vreþi, în variantã româneascã, bãrbatul, uneori,ºi femeia, întotdeauna e dracul.

INTRODUCERE 11

Dar, fãrã îndoialã, cã la rãspândirea în lume a aces -tor ideologii, cu toatã corupþia ºi imoralitatea care senasc din ele, au fost ºi sunt mijloacele de comunicareîn masã: tiparul, radioul, filmele, televiziunea, Interne -tul, care, în sine, sunt bune ºi ar trebui sã fie folositepentru binele ºi folosul sufletesc al oamenilor, dar careau ajuns în cea mai mare mãsurã în mâinile Sataneicare le foloseºte pentru a distruge cãsãtoria ºi familiaºi, prin aceasta, sã corupã, sã degradeze societatea ºiomenirea. Un adevãrat puhoi de imoralitate, de mur -dãrii, de dejecþii se revarsã în toate casele prin ecraneletelevizoarelor: pornografie, filme imorale, emisiunifãcute de depravaþi ºi depravate care pretind cã faceducaþie sexualã, publicitate pentru avort ºi practicianticoncepþionale. Vedete de film, de muzicã la modã,VIP-uri, care practicã amorul liber, adulterul, care îºischimbã partenerii de viaþã mai des decât maºinile,au ajuns modele de invidiat, de admirat, de imitat.Cuvântul „iubire”, cel mai frumos cuvânt din lume,pe care sfântul Ioan îl foloseºte pentru a-l defini peDumnezeu, e compromis, înjosit, murdãrit, trivializat.Cuvântul iubire este redus la dimensiunea sa biolo -gicã, animalicã. Victimele sunt, în primul rând, cei tineri.

Acum câþiva ani, ziarele italiene au publicat testa -mentul unui tânãr care s-a sinucis la vârsta de 18 ani.Tânãrul spunea în biletul ce l-a scris înainte de a sesinucide:

Dau pãmântului trupul meu, sufletul meu îl dau Sataneiîn care, din nefericire, nu pot sã nu cred. Satanei dau ºisufletele scriitorilor care m-au dus la pierzare, Sataneidau ºi sufletele celor care mi-au permis sã citesc cãrþilepe care le-am citit.


Ne întrebãm: cine poate salva lumea din criza încare se aflã? Cine poate salva poporul nostru din mo -cirla în care este scufundat? Politicienii cu minciunile ºidemagogia lor? Uniunea Europeanã în care ne imagi -nãm cã vom gãsi paradisul? Ingineriile econo mice ºifinanciare cu care ne ameþesc deþinãtorii de putere?Nu, ci numai redresarea ºi vindecarea moralã ºi spiri -tualã a familiei, cãci din familie iese fie sfântul, fiedelincventul. Fãrã familii creºtine sãnãtoase, vom fiîn continuare un popor de delicvenþi.

Nu încape îndoialã cã, în trecut, familia trãia o viaþãmult mai normalã, mai fericitã, într-un climat patriar -hal liniºtit, tradiþional, nepoluat moral. Astãzi, situaþiae cu totul alta. Familia e mult mai expusã, mai ame -ninþatã, atmosfera moralã e cu totul otrãvitã. Pentrua nu se lãsa dusã de curentul lumii, am putea spunecã e necesar eroismul. Spune un proverb cã fuga esteruºinoasã, dar e sãnãtoasã. Când este vorba de salvareafamiliei, fuga nu e ruºinoasã ºi e întotdeauna sãnã -toasã: fuga de pericole, de mentalitãþile la modã, detot ce o ameninþã. Exemplu în aceastã privinþã ne estesfântul Iosif. Când familia i-a fost ameninþatã cu distru -gerea, nu a stat la discuþie, nu a negociat cu Irod; aluat pruncul ºi pe mama sa ºi a luat-o la fugã, nu s-aoprit pânã în Egipt. În mod deosebit, familiilor creºtinedin timpurile noastre le adreseazã apostolul Pavel cu -vintele din Scrisoarea cãtre Romani: „Vã îndemn deci,fraþilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu... nu vã confor -maþi lumii acesteia, ci schimbaþi-vã prin înnoirea minþii,ca sã înþelegeþi care este voinþa lui Dumnezeu, ce estebun, ce este plãcut, ce este desãvârºit” (Rom 12,1-2).Mai mult ca oricând, astãzi, creºtinul trebuie sã fie unnonconformist, sã meargã împotriva curentului.

INTRODUCERE 13

S-a descoperit în ultima vreme o boalã numitã „sin -dromul omului nevãzut”. Cum se manifestã? Ai zilnic opersoanã în faþa ta la masã, în casã, convieþuieºti cuea ani de zile, ºi nu o vezi, nu-i sesizezi prezenþa fizicã,refuzi sã o priveºti. Trãiau undeva un bãrbat ºi ofemeie cãsãtoriþi de mulþi ani. Au avut patru copii pe carei-au crescut bine, i-au aranjat la casele lor. În searazilei în care ºi-au cãsãtorit ultima fatã, când au rãmasnumai ei singuri în casa goalã, s-au aºezat la masãunul în faþa celuilalt. Bãrbatul a privit-o fix pe femeieîn ochi, de parcã atunci ar fi vãzut-o pentru prima datã,ºi a întrebat-o: „Dar tu cine naiba eºti?” E posibil casoþii sã fi trãit mulþi ani împreunã, dar, prinºi cumunca, cu problemele familiei, cu greutãþile vieþii, sãtrãiascã alãturi unul lângã altul ca niºte strãini, fãrãsã se cunoascã. Aceste misiuni sunt o ocazie potrivitãpentru soþi sã discute împreunã, sã facã o analizã avieþii lor de familie, confruntând viaþa lor cu cuvântullui Dumnezeu ºi cu învãþãtura Bisericii, sã se pri -veascã în faþã, sã-ºi spunã unul altuia: „Tu cine eºti?”Sã porneascã, dacã e nevoie, pe viitor, pe un nou drumîn cãsnicia lor.


CÃSÃToRIA îN PLANUL DE IUBIRE AL LUI DUMNEzEU.

CÃSÃToRIA CREAþIEI

Ascultând aceastã serie de predici despre cãsãtorie,nu este exclus ca unii dintre cei care mã ascultã sã punãaceastã întrebare: cine vorbeºte despre cãsãtorie? Unpreot care nu este cãsãtorit! Cum poate el sã tratezeproblemele atât de delicate, de intime, de spinoase alecãsãtoriei, sã le vorbeascã unor soþi cu experienþã, el,care nu are nici o experienþã în domeniu? Recunosc cãnu vorbesc în numele meu personal, cuvintele melenu sunt rodul vreunei experienþe personale, ci vã voiprezenta învãþãtura pe care Dumnezeu neo descoperã,ºi mie, ºi dumneavoastrã, despre cãsãtorie în luminaexperienþei de 2000 de ani a Bisericii. Cine a înte -meiat cãsãtoria?

Deja Conciliul Tridentin i-a condamnat pe cei caresusþin cã nu Dumnezeu a întemeiat cãsãtoria, ci cã ea arfi o invenþie a oamenilor. Conciliul al II-lea din Vaticanreia aceastã învãþãturã, spunând cã însuºi Dumnezeueste autorul cãsãtoriei, pe care a înzestrat-o cu mul -tiple valori ºi scopuri; ea nu depinde de bunul plac alomului (cf. GS 48). Când cãsãtoria depinde de bunulplac al omului, când e invenþia omului, atunci ne trezimcu cãsãtorii de homosexuali ºi de lesbiene; oameniisunt mai inventivi decât Dumnezeu.

Au fost în decursul istoriei curente sectare, precumcatarii, albigenzii, bogumilii, care au susþinut cã e lucra -rea Satanei cãsãtoria, nu lucrarea lui Dumnezeu.

Având în vedere ravagiile pe care le face pãcatul,desfrâul în viaþa de familie, desfigurându-i frumuse -þea ºi demnitatea, pângãrind iubirea umanã, atracþiasexualã, care stã la baza cãsãtoriei, sunt ºi creºtini puritani,care privesc cãsãtoria cu ochi suspicioºi, neîncrezãtori,au o apreciere negativã, considerând-o un fel de rãu ne -cesar, ºi nu vãd cum se poate împãca iubirea umanãdintre bãrbat ºi femeie cu iubirea de Dumnezeu, când,în realitate, dupã cum vom vedea, iubirea umanã dintresoþi e calea normalã de a ajunge la iubirea lui Dumnezeu,e scara pe care soþii urcã la sfinþenie.

A trãit în secolul al XIX-lea, în Franþa, un mare creºtin,Fréderic Ozanam, profesor universitar la Sorbona, laParis. Prietenul sãu, pr. Lacordaire, cel mai mare oratoral timpului, spunea despre el: „E atât de bun, de evla -vios, de inteligent! Cu siguranþã cã se va face preot ºi vaajunge un episcop celebru”. Dar s-a înºelat. Prie tenulsãu a cunoscut o fatã cuminte ºi s-a cãsãtorit cu ea.Când a auzit, Lacordaire a rãmas decepþionat ºi a zis:„Sãrmanul Ozanam, a cãzut ºi el în capcanã!” Vorbeleacestea au ajuns la urechile papei Pius al IX-lea, care îicunoºtea pe amândoi. Dupã doi ani, Lacordaire vine laRoma ºi este primit în audienþã de Sfântul Pãrinte. Cuaceastã ocazie, papa îi spune: „Pãrinte Lacordaire, ce-mieste dat sã aud? Eu ºtiam cã Isus a orânduit ºapte sacra -mente. Acum, spre surprinderea mea, îmi este dat sã audcã lucrurile stau altfel: cã Isus a orânduit ºase sacra -mente ºi o capcanã. Nu, dragã pãrinte, cãsã toria nu e ocapcanã; e un mare sacrament”.

Sfântul Francisc de Sales ne aratã printr-un exemplucât de bine pot sta într-o inimã iubirea naturalã dintreun bãrbat ºi o femeie ºi iubirea faþã de Dumnezeu.


Iacob, marele patriarh, era un tânãr cu adevãrat sfânt.Întrucât era un om sfânt, Dumnezeu locuia în inimalui. Dar, într-o zi, o întâlneºte pe Rahela ºi, întrucâtera tânãr, se îndrãgosteºte de ea. ªi ce a fãcut în acelmoment Dumnezeu, care pânã atunci fusese singuruloaspete al inimii lui Iacob? I-a zis: „Dragã Iacob, afarãcu asta din inima ta! Ori eu, ori ea!”? Nu, ci i-a zis:„Bine, Iacob! Te-ai logodit; e normal ºi corect. În inimata vom sta de acum doi, în loc de unul singur: eu ºi ea.Îi fac loc cu plãcere. De la voi, creaturile mele, eu cerpentru mine o iubire care sã fie mai presus de toate,dar nu o iubire exclusivã, care sã fie în conflict cu altãiubire. Dar ar fi vai de capul tãu, Iacobe, dacã m-ai izgonipe mine, ca sã rãmânã numai Rahela în inima ta!” Iubi -rea lui Dumnezeu este aceea care asumã, înglobeazã,înalþã, transfigureazã, înnobileazã, îndumnezeieºteiubirea umanã. Exact aºa se exprimã Conciliul, carespune cã iubirea umanã se naºte din izvorul iubiriidivine, cã iubirea conjugalã este asumatã în iubireadumnezeiascã.

Ce este cãsãtoria? Ca sã rãspundem la aceastãîntrebare, trebuie sã rãspundem mai întâi la o altã în -trebare: ce este omul? Ce este omul în realitatea, înstructura sa ontologicã, fiinþialã, fundamentalã, aºa cuma ieºit el din mintea ºi din mâinile lui Dumnezeu? Careeste sensul vieþii sale? ªtim cum îl defineºte sfântulevanghelist Ioan pe Dumnezeu: Dumnezeu este iubire.Aceasta este cea mai bunã definiþie ce i se poate da ºiomului: omul, omul autentic, omul adevãrat, este iubire.Dumnezeu a orânduit cãsãtoria la început, când l-acreat pe om bãrbat ºi femeie, când l-a creat sã intre înrelaþie unul cu altul ºi sã se iubeascã.

CÃSÃTORIA ÎN PLANUL DE IUBIRE 17

Dumnezeu a zis: „Sã-l facem pe om dupã chipul nostru,dupã asemãnarea noastrã”… Dumnezeu l-a fãcut pe omdupã chipul sãu… parte bãrbãteascã ºi parte femeiascãi-a fãcut…Domnul Dumnezeu l-a fãcut pe om din þãrâna pãmân -tului, i-a suflat în nãri suflare de viaþã ºi omul s-a fãcutastfel un suflet viu… Domnul Dumnezeu a zis: „Nu estebine ca omul sã fie singur; am sã-i fac un ajutor potrivitpentru el”… Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somnadânc peste om ºi omul a adormit. Domnul Dumnezeu aluat una dintre coastele lui ºi a închis carnea la locul ei.Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu afãcut o femeie ºi a adus-o la om. ªi omul a zis: „Iatã, însfârºit, aceea care este os din oasele mele ºi carne dincarnea mea! Ea se va numi femeie [iºa în ebraicã], pentrucã a fost luatã din om [iº în ebraicã]”. De aceea, va lãsaomul pe tatãl sãu ºi pe mama sa ºi se va uni cu femeia sa,ºi amândoi vor fi un singur trup” (Gen 1,26-27; 2,18.21-24).

În acel moment a întemeiat Dumnezeu cãsãtoria, pecare sã o numim cãsãtoria creaþiei, cãsãtoria naturalã:atunci când l-a fãcut pe om fiinþã sexuatã, parte bãr -bãteascã ºi parte femeiascã. Sexualitatea umanã nu arenimic de-a face cu fanteziile mitologiei greceºti, desprecare vorbeºte filozoful Platon în lucrarea sa, Banchetul.

La început, povesteºte Platon, oamenii erau andro -gini, adicã nedespãrþiþi în bãrbat ºi femeie, ºi formau osingurã fiinþã. Înfãþiºarea acestor oameni era rotundã.Ei aveau douã feþe, patru urechi, patru mâni, patrupicioare ºi nu puteau sã meargã în direcþie dreaptã, cise miºcau foarte repede în cerc. Între timp, oamenii auajuns puternici în fapte ºi în gânduri ºi, de aceea, zeiiau prins teamã ca nu cumva oamenii sã invadeze cerulºi sã-i atace. Ca atare, zeii au þinut sfat ca sã hotã -rascã ce sã facã în privinþa oamenilor, care puteau fi un


pericol pentru ei cu forþa pe care o aveau. Nu se pu -teau hotãrî sã-i ucidã pe aceºti uriaºi, cãci s-ar fi lipsitpe ei înºiºi de cinstirea ºi jertfele aduse de oameni. Încele din urmã, Zeus a decis: oamenii trebuie tãiaþi îndouã, ºi astfel, înjumãtãþiþi, sã slãbeascã. Aºa s-a fãcut:omul în formã de sferã a fost despicat ºi Apolo a fostpus sã plãsmuiascã din fiecare jumãtate o fiinþã dis -tinctã, bãrbat ºi femeie, trãgând pielea din spate ºiacoperind partea din faþã. De atunci, fiecare îºi do -reºte cu înfocare cealaltã parte, îºi cautã jumãtatea.Bineînþeles cã Zeus l-a avertizat pe om cã, dacã nu secuminþeºte, îl mai taie o datã în douã, obligându-l sãmeargã sãrind într-un picior.

Revelaþia biblicã ne aratã cã bãrbatul ºi femeia, cãdeosebirea ºi atracþia dintre cele douã sexe nu s-aunãscut din invidia ºi rãutatea zeilor, ci din iubirea fãrãmargini a lui Dumnezeu. Papa Paul al VI-lea scrie înenciclica sa, Humanae vitae: „Dumnezeu a orânduit cuînþelepciune cãsãtoria pentru a realiza în omenire pla -nul sãu de iubire” (HV, 8). Desigur, descrierea bibilicã afacerii omului nu trebuie sã o interpretãm ad litteram,aºa cum se aude, dar, din povestirea popularã pe carene-o prezintã autorul sacru, trebuie sã desprindemînvã þãturile fundamentale pe care Dumnezeu ni ledescoperã. „Sã-l facem pe om dupã chipul nostru, dupãasemãnarea noastrã” (Gen 1,26). Dumnezeu e unul ºi,totuºi, vorbeºte la plural. Cum se explicã acest lucru?Comenteazã rabinii: facerea omului a însemnat unlucru atât de important, încât Dumnezeu i-a convocatpe toþi îngerii spre a se consulta cu ei; a þinut un fel deconsiliu de coroanã. Dar mai de crezut sunt sfinþii pã -rinþi ai Rãsãritului, care ne spun cã, de fapt, Dumnezeua vorbit în numele celor trei persoane divine. Dumnezeu


este iubire. El e unic, dar nu e solitar. Pentru a iubi,trebuie sã fie un „eu”, un „tu”, un „noi”. Dumnezeu nueste un fel de Narcis din mitologia anticã, îndrãgostitde propria imagine pe care o contemplã în oglinda apei.Dumnezeu este unic ºi treimic. Dumnezeu este iubire,fiindcã e treimic. Iubirea lui este o iubire între persoane,o iubire relaþionalã, deschisã cãtre celelalte persoanedivine. Tot ce are o persoanã divinã oferã celorlaltepersoane, tot ce are o persoanã divinã primeºte de lacelelalte persoane. În aceastã dãruire totalã constã feri -cirea nesfârºitã a Dumnezeului treimic.

Dumnezeu l-a fãcut pe om dupã chipul, dupã asemã -narea lui Dumnezeu: l-a fãcut bãrbat ºi femeie, douãpersoane distincte, dar care nu-ºi gãsesc realizarea ºifericirea deplinã decât formând în iubirea conjugalãun singur trup, adicã o singurã fiinþã, o singurã inimã,o singurã gândire, o singurã simþire. Chipul îl poartãomul în el imprimat fiind de Dumnezeu; asemãnarea cuDumnezeu o face omul dacã bãrbatul ºi femeia comu -nicã între ei, se deschid unul cãtre altul, sunt în relaþiireciproce de iubire ca ºi cele trei persoane divine.

Eva fost fãcutã din coasta lui Adam. De acum înainte,Adam îºi va cãuta mereu propria coastã. La fel, Evaîºi va gãsi liniºtea ºi mulþumirea numai revenind lalocul din care a fost luatã. Femeia ºi bãrbatul se vorcãuta: numai aºa pot purta în ei chipul ºi asemãnarealui Dumnezeu cel treimic. Numai recuperându-ºi coasta,pe Eva, Adam poate deveni din nou întreg, persoanãcompletã, deplinã. Eva nu a primit suflare de viaþã caAdam; ea poate trãi numai revenind la locul de unde afost luatã, devenind un singur trup, respirând aceeaºisuflare de viaþã pe care a primit-o Adam.


Pentru ca bãrbatul ºi femeia sã poatã comunicaunul cu altul, sã intre în relaþie unul cu altul, sãdevinã doi o singurã fiinþã, e necesar ca fiecare sã iasãdin el însuºi ºi sã se îndrepte spre celãlalt, e necesar cafiecare sã se sacrifice pe sine, sã-ºi rãstigneascã propriulegoism, sã creeze în el un spaþiu gol unde care sã-l pri -meascã pe celãlalt. Fãrã sacrificarea propriului egoismnu se poate vorbi de iubire, nici de realizarea ca persoanãumanã; omul rãmâne o fiinþã mutilatã ºi incompletã.El poartã într-însul chipul lui Dumnezeu, dar pestechipul lui Dumnezeu, cum ar spune Origene, Satanaîºi aplicã masca sa hidoasã. „Cine nu iubeºte – scriesfântul Ioan – rãmâne în moarte” (1In 3,14). Noi, însã,ºtim cã am trecut de la moarte la viaþã, pentru cã iubim.

Ceea ce provoacã, în primul rând, distrugerea fami -liilor în zilele noastre ºi aduce multã nefericire este otragicã eroare cu privire la autoafirmare, la realizareapersoanei umane. O prejudecatã ridicatã la rang defilozofie a vieþii; prejudecata cã îþi afirmi personalita -tea, închizându-te în tine însuþi, în propriul egoism,ca într-un buncãr, ca într-o cazematã de beton, întune -catã, fãrã ferestre ºi fãrã luminã, însingurându-te,blocând comunicarea cu ceilalþi. E o stare patologicãde schizofrenie. ªi ne spun psihiatrii cã schizofreniciisuferã enorm izolându-se total de cei din familie ºi dinafara familiei. Într-un fel, ei poartã în ei suferinþeleiadului. Cãci, în fond, ce înseamnã iadul? Iadul înseamnãsã nu poþi iubi, sã rãmâi închis în temniþa propriuluiegoism. Scriitorul ºi teologul rus Soloviov spune cãiubirea conjugalã este pentru soþi singura cale de mân -tuire. Mântuirea presupune rãstignirea ºi învierea. Soþii,numai rãstignindu-ºi egoismul, murind unul pentrualtul, pot învia la viaþã, primindu-l pe celãlalt în inima sa.


Dumnezeu a fãcut-o pe Eva ºi i-a dat-o sã fie unajutor potrivit pentru bãrbatul ei. Ce fel de ajutor? Lace sã-l ajute? Sã-i spele rufele? Sã-i facã de mâncare?E vorba de altceva, de un ajutor mult mai preþios. Sã-lajute pe bãrbat sã gãseascã drumul mântuirii, sã spargãcochilia propriului egoism, sã iasã din moarte, sã fieom pe deplin, sã fie fericit.

Sacrificarea, rãstignirea propriului egoism. E greu. Afost greu ºi pentru Isus, care a asudat sânge la gândulrãstignirii de a doua zi. Dar l-a susþinut speranþa învierii.„Dacã cineva vrea sã vinã dupã mine, sã renunþe lasine, sã-ºi ia crucea ºi sã mã urmeze” (Mt 16,24). Ne-amputea imagina cã aceste cuvinte sunt spuse doar pentrupreoþi, pentru cãlugãri ºi cãlugãriþe. Nu, ele sunt vala -bile, în egalã mãsurã, ºi pentru cei cãsãtoriþi. Soþii nupot avea o viaþã fericitã dacã nu îºi iau zilnic crucea ºi nuîºi rãstignesc pe ea egoismul. Viaþa ºi iubirea conjugalãînseamnã moarte ºi înviere. Cãci spune Mântuitorul:„Cine vrea sã-ºi salveze viaþa o va pierde; cine, însã,îºi va pierde viaþa pentru mine ºi pentru evanghelie ova salva” (Mc 8,35).


CÃSÃToRIA RÃSCUMPÃRÃRII

Am vorbit în meditaþia precedentã despre cãsãtoriacreaþiei, cãsãtoria întemeiatã de Dumnezeu la început,atunci când l-a creat pe om.

Ne ocupãm acum de cãsãtoria mântuirii sau a rãs -cumpãrãrii, aceea pe care a orânduit-o Isus Cristos.De fapt, Cristos nu a întemeiat o nouã cãsãtorie. Provo -cat de farisei în problema divorþului, Isus face trimiterela cãsãtoria dintru început: „Nu aþi citit cã de laînceput Creatorul i-a fãcut bãrbat ºi femeie?... De aceea,omul îºi va lãsa tatãl ºi mama ºi se va uni cu soþia luiºi cei doi vor fi un singur trup...” (Mt 19,4-5). Nu existão cãsãtorie creºtinã, ci un sacrament creºtin al cãsãto -riei. Cristos a înãlþat cãsãtoria, care îºi are rãdãcina înordinea naturalã stabilitã de Creator, la demnitateade sacrament.

Sfântul apostol Pavel, vorbindu-le efesenilor desprecãsãtorie, le spune soþilor: „Trãiþi în iubire dupã cumºi Cristos ne-a iubit pe noi ºi s-a oferit lui Dumnezeupentru noi” (Ef 5,2). Bãrbaþii sã-ºi iubeascã soþiile sacri -ficându-se pentru ele, aºa cum Cristos iubeºte Biserica,mireasa sa, sacrificânduºi viaþa pentru ea. Femeile sã-ºiiubeascã bãrbaþii, aºa cum Biserica, mireasa, îl iu -beºte pe Mirele ei, pe Cristos. Ada ugã Apostolul: tainaaceasta este mare în legãtura ei cu Cristos ºi cu Biserica(cf. Ef 5,32). ªtim cu toþii ce este o tainã, un sacra -ment, în sensul liturgic al cuvântului: e un semn vizibil,material: apã, pâine, vin, untdelemn, în care este pre -zent în mod nevãzut Cristos cu harul sãu, cu iubirea

sa, cu lucrarea sa de mântuire. Cãsãtoria este singu -rul sacrament unde nu existã nici apã, nici pâine, nicivin, nici untdelemn: semnul sacramental sunt mirii:pâinea ºi vinul sunt mirele ºi mireasa. Celebrantul cãsã -toriei nu este pre otul – el este doar reprezentantuloficial al Bisericii. Celebranþii sunt mirii, ei rostescformula sacramentalã în momentul când îºi exprimãconsimþãmântul reciproc. Taina aceasta este, într-adevãr, mare în legãtura ei cu Cristos ºi Biserica. Iubi -rea dintre Cristos ºi Bisericã nu este doar un model,un exemplu pentru soþi despre felul cum trebuie sã seiubeascã. În momentul în care încheie cãsã toria reli -gioasã, mirele îi împrumutã lui Cristos inima, mireasaîi împrumutã Bisericii inima. În soþul care îºi iubeºtesoþia e Cristos care îºi iubeºte Biserica; în soþia careîºi iubeºte soþul, Biserica îl iubeºte pe Cristos. În tainasfintei Cãsãtorii, iubirea umanã, carnalã, eroticã, senti -mentalã, este spiritualizatã, transfiguratã, sublimatã,îndumnezeitã. Acest lucru ni l-a învãþat Isus când,invitat la nunta din Cana Galileii, a transformat apaîn vin. Ceea ce s-a întâm plat la nunta din Cana seîntâmplã în orice familie. La început este bucurie,entuziasm, nu lipseºte vinul, simbolul bucuriei ºi al iu -birii. Dar, cu trecerea timpului ºi a anilor, vinul iubiriisentimentale se epuizeazã, se consumã, se împuþineazã,se terminã. Intervine monotonia, rutina, obiºnuinþa,„acel monstru care transformã în pulbere toate senti -mentele noastre”, cum spune W. Shakespeare. Vin copiiiºi, o datã cu ei, necazurile ºi, adesea, decepþiile. Entu -ziasmul, frumuseþea, atracþia fizicã de la început s-audus. Asupra familiei planeazã un nor de tristeþe ºiplictisealã. Nu mai rãmân în casã decât vasele cu apãfadã, fãrã gust. Înclinaþia eroticã, mai ales dacã este


cultivatã în mod egoist, se spulberã repede ºi jalnic –cum se exprimã Conciliul al II-lea din Vatican (cf. GS 49).Existã vreun remediu la aceastã tristã perspectivã?Da, cel de la nunta din Cana: a-l invita în familie peIsus, cel care poate înlocui vinul vechi, care s-a dus, cuun vin nou de calitate superioarã, iubirea naturalã cuiubirea evanghelicã, pe eros cu agápe.

Reproºul fãcut, uneori, creºtinismului, cã are o con -cepþie pesimistã ºi negativã despre sexualitate, despreviaþa conjugalã, este neîntemeiat. Dacã citim capito -lele 48 ºi 49 din constituþia pastoralã Gaudium et spesa Conciliului al II-lea Vatican, care trateazã despre iubi -rea conjugalã, despre sfinþenia cãsãtoriei, ne putem faceo idee exactã despre ce gândeºte Biserica în aceastãprivinþã. Prin iubirea lor, prin dãruirea lor reciprocã,ne spune documentul Conciliului, soþii gãsesc calea spreîmplinirea lor umanã, spre mântuire, spre desãvârºire,spre sfinþenie, se îmbogãþesc unul pe altul sufleteºte, seajutã ºi se încurajeazã reciproc, ca sã fie mai aproapede Dumnezeu, mai buni ºi mai plãcuþi în ochii luiDumnezeu. Sexualitatea conjugalã trãitã dupã legilemorale nu numai cã nu este o piedicã în calea sfinþe -niei ºi a iubirii lui Dumnezeu, dar este scara pe caresoþii se înalþã spre Dumnezeu.

Un mare creºtin, contele ªtefan Szecheny, scria înjurnalul sãu intim la data de 26 decembrie 1820, înajunul cãsãtoriei sale:

Dumnezeul meu, permite-mi sã-mi împart viaþa cuCelina ºi sã gãsesc alãturi de ea mângâierea ºi pacea pecare de unul singur nu aº putea-o gãsi pentru a-miconsacra þie ºi preamãririi tale viaþa mea. Dar dacãalãturi de ea nu voi deveni mai bun, iar ea alãturi demine nu va deveni mai bunã, atunci despartã-ne maidegrabã ºi fã ca, pe cãi diferite, sã ne putem reîntâlniîntr-o zi în veºnicie.

CÃSÃTORIA RÃSCUMPÃRÃRII 25

Sacramentul Cãsãtoriei desãvârºeºte în soþi chipulºi asemãnarea lui Dumnezeu. Iubirea dintre ei devinemai asemãnãtoare cu iubirea lui Dumnezeu.

În ce fel devine mai asemãnãtoare? Mai întâi prinfaptul cã soþii învaþã sã se iubeascã reciproc cu inimalui Dumnezeu. Vladimir Soloviov vorbeºte despre iubi -rea conjugalã ca despre o profeþie. În iubire existã unmoment intuitiv iniþial. E ca o profeþie biblicã cetrebuie sã se realizeze în viitor. Când se îndrãgosteºte,omul vede în celãlalt perfecþiunea ºi frumuseþea întruchi -patã; pentru el, persoana iubitã este cea mai frumoasã,cea mai bunã, cea mai inteligentã, cea mai idealã din lu -me. Soloviov afirmã cã numai omul îndrãgostit vede bine,îl priveºte pe cel iubit în inimã, aºa cum acesta poa te sãdevinã în viitor. Numai iubirea îl descoperã pe celãlalt.Nu iubirea este rodul cunoaºterii, ci cunoaºte rea esterodul iubirii. Soþii care se iubesc devin asemãnãtoricu Dumnezeu care este iubire. Iar Dumnezeu ne iu -beºte în virtualitatea perfecþiunii noastre. El vede înnoi frumuseþea, perfecþiunea la care noi putem ajungeºi ne ajutã sã putem realiza ceea ce el vede anticipatºi iubeºte în noi. Când bãrbatul îi spune femeii cã estefiinþa fãrã cusururi, cea mai frumoasã, cea mai bunãdin lume, ea îi rãspunde: „Tu eºti singurul care mã veziastfel, pentru cã eu nu sunt încã astfel. Ajutã-mã sãdevin aºa cum mã vezi tu”. Cunoaºterea celuilalt este ointuiþie a iubirii, care presupune o devenire. De aceea,femeia îi spune bãrbatului sãu ºi bãrbatul femeii sale:„Te simþi tu oare în stare sã mi te alãturi ºi sã mãajuþi ca sã pot deveni tot ceea ce tu ai vãzut în mine?”

Un tânãr bãrbat a gãsit femeia vieþii sale, cu care s-acãsãtorit: femeia idealã, desãvârºitã, frumoasã, fãrã cu -sur, fãrã umbrã de imperfecþiune, un înger adevãrat.


Dar la puþinã vreme a constatat cã s-a înºelat. Femeiacu care se cãsãtorise nu era aceea pe care a visat-o laînceput, nu era femeia idealã; avea destule cusururiºi, mai ales, nu-ºi putuse imagina cã un înger poate sãsforãie toatã noaptea ºi sã nu-l lase sã doarmã. Pro -fund deziluzionat, dezorientat, merge la paroh sã seplângã ºi sã cearã sfat: ce are de fãcut? Parohul îiascultã pãsurile cu rãbdare ºi, la urmã, îi spune: „ªtiice? Dã divorþ de ea ºi cãsãtoreºte-te cu alta”. Bãrbatulrãmâne ºocat, descumpãnit; la o asemenea soluþie, laun asemenea sfat nu se aºteptase tocmai de la un preot.Parohul continuã: „Dã divorþ de prima soþie, de femeiaviselor tale, femeia idealã, desãvârºitã, ºi recãsãtoreºte-tecu femeia realã, cea plinã de defecte ºi lipsuri”.

Nu e sfatul cel mai bun pe care preotul putea sã i-ldea. Mai bine i-ar fi spus: „Rãmâi cãsãtorit cu primafemeie, continuã sã iubeºti în ea femeia idealã ºi ajut-osã devinã aºa cum ai visat-o ºi ai iubit-o de la început”.

În al doilea rând, iubirea soþilor devine mai asemã -nãtoare cu iubirea lui Dumnezeu prin faptul cã, fãrãsã-ºi dea seama, iubirea lor se va rãsfrânge ºi în jurullor, se va face simþitã de copiii lor, o vor simþi vecinii,rudele, colegii de muncã, toþi cei cu care vin în contact. Eo realitate pe care papa Luciani (Ioan Paul I) o ilustreazãprintr-un exemplu pe cât de simplu, pe atât de grãitor.

Un tânãr a cunoscut o fatã bunã ºi cuminte, pe carea îndrãgit-o de la prima vedere. Într-o zi, întâlnind-o pestradã, îi spune: „N-ai vrea sã te cãsãtoreºti cu mine?”Îi rãspunde fata: „O asemenea problemã nu se rezolvãîn stradã. Vino disearã acasã la noi ºi discutãm problemacu toþii, în familie”. Seara, tânãrul sunã la uºã. Fata îideschide. În casã vede o bãtrânã modestã, cu pãrul alb,aplecatã din spate. Era mama fetei. O întâlnise de atâtea


ori pe stradã ºi, neºtiind cine este, nu o învredniciseniciodatã mãcar cu o privire. Acum i se pãrea atât desimpaticã. Mai era în casã ºi un bãtrân, modest ºi el,puþin la trup, încovoiat; era tatãl fetei. Niciodatã tânãrulnu mai vãzuse în viaþa lui un bãtrân atât de simpaticºi atrãgãtor. În timp ce discutau, bat la uºã ºi intrã doibãieþi: erau fraþii fetei. Tânãrul se ridicã ºi îi îmbrã -þiºeazã de parcã i-ar fi cunoscut de când lumea: erauatât de simpatici ºi semãnau atât de mult cu sora lor!Iubind-o pe viitoarea lui mireasã, inima tânãrului selãrgise, se dilatase, fãcând loc sã încapã în ea toþi ceidin jurul fiinþei pe care o iubea.

E atât de asemãnãtoare iubirea dintre soþi cu iubirealui Dumnezeu! Cele trei persoane divine se iubesc, iariubirea din familia Sfintei Treimi se revarsã în afarãasupra tuturor oamenilor. De aceea, Dumnezeu facesã rãsarã soarele ºi asupra celor buni, ºi asupra celorrãi, ºi sã cadã ploaia ºi asupra celor recunoscãtori, ºiasupra celor nerecunoscãtori. Îi iubeºte ºi pe cei rãi ºipãcãtoºi, aºteptându-i sã se întoarcã ºi sã devinã buni.

Sexualitatea, iubirea umanã, stã la baza cãsãtorieicreºtine. Dar ea este numai un punct de pornire. Dacã seopreºte aici la stadiul ei natural, erotic, nu cunoaºte otransformare, o transsubstanþiere, o spiritualizare, odivinizare progresivã, cãsãtoria se terminã, de regulã,cu un faliment. Sau se ajunge la idealizarea ºi idola -trizarea sexualitãþii ºi a iubirii erotice.

Rolul sexualitãþii culmineazã în virginitate. În cãsã -toria creºtinã, iubirea eroticã se transformã în iubireagapicã. Sfinþii pãrinþi ai Bisericii vorbesc despre vir -ginitatea cuplurilor ca linie de sosire a douã persoaneunite prin taina Cãsãtoriei. Afirmaþia ar putea sã parãdeplasatã, exageratã, paradoxalã, absurdã, de aceea, secere explicatã, pornind de la semnificaþiile pe care le arecuvântul „iubire”.


În mintea ºi în limbajul uman, cuvântul „iubire” aretrei sensuri, trei dimensiuni.

Este iubirea ca plãcere, iubirea instinctualã, senzu -alã, trivializatã ºi prezentã în nenumãrate glume ºiexpresii obscene ºi exploatatã la nivel epidermic. Esteiubirea comunã cu a animalelor. E voitã de Dumnezeupentru conservarea ºi propagarea speciei, ºi, dacã omulîºi trãieºte iubirea numai la acest nivel, poate fi definitnu animal raþional, cum îl definesc marxiºtii, ci animaliraþional.

În al doilea rând, avem iubirea ca afecþiune, emoþie,sentiment, cea pe care o cântã poeþii ºi muzicienii dintoate timpurile, ºi constituie tema preferatã a picto -rilor ºi a sculptorilor. Aceastã iubire este expresia ceamai finã, cea mai delicatã în relaþiile afective dintrefiinþele umane care se iubesc. Pentru soþi, aceastã iubiree de mare importanþã pentru a face faþã dificultãþilorîn viaþa de familie. Dar ea nu este suficientã pentru asatisface nevoia de iubire a inimii omului. Aceastã iubireumanã, ca orice sentiment uman, ca orice emoþie, esteefemerã, schimbãtoare. Nu vedem la tot pasul soþi carese topeau de iubire la început, urându-se ºi despãrþin -du-se la scurt timp dupã cãsãtorie? Aceastã iubiresentiment slãbeºte o datã cu trecerea anilor ºi se ter -minã definitiv la moartea unuia dintre parteneri. Deaceea, mulþi nu mai cred în iubire; fericirea efemerãpe care o aduce iubirea nu este decât iluzie. Iubirea,prin natura ei, se vrea veºnicã. Dacã nu e veºnicã, maibine sã nu fie.

Iubirea umanã nu satisface pe deplin inima omului.Sunt soþi ºi soþii realizaþi în cãsãtorie, nu duc lipsã denimic ºi care se plâng totuºi de singurãtate: o singu -rãtate în doi. Existã în inima fiecãrui om o sete atât de


mare, atât de arzãtoare, încât toatã apa de pe pãmântnu o poate stinge. Despre aceastã sete misterioasã îivorbeºte Cristos femeii samaritene pe care o întâl -neºte la fântâna lui Iacob:

„Dacã ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu ºi cine esteacela care îþi spune «Dã-mi sã beau», tu ai fi cerut de lael ºi el þi-ar fi dat apã vie... pentru cel care bea apa pe carei-o voi da eu va deveni în el izvor de apã care þâºneºtespre viaþa veºnicã” (In 4,10.14).

Singura iubire dupã care aspirã omul ºi care umpleinima omului este iubirea lui Dumnezeu ºi comuniunea,unirea cu el. Sfântul Augustin, în anii lui de rãtãcire,cunoscuse iubirea multor femei, dar nici una nu-i po -tolise setea de iubire pânã nu a cunoscut iubi rea luiDumnezeu. De unde celebrele sale cuvinte: „Ne-ai fãcutpentru tine, Doamne, ºi neliniºtitã este inima noastrãpânã când nu se odihneºte în tine!”

Iubirea lui Dumnezeu nu este incompatibilã cu iubi -rea umanã, dimpotrivã, iubirea umanã le poate servibãrbatului ºi femeii pentru a descoperi iubirea luiDumnezeul, pentru a ajunge la comuniunea ºi unirea cuDumnezeu. Bãrbatul ºi femeia se pot realiza ca per -soane umane ºi fãrã primele douã forme de iubire, darnu se pot realiza ºi nu pot atinge scopul fundamentalal vieþii lor fãrã a treia formã de iubire. La întrebarea:„De ce trãieºte omul?”, înþelepciunea popularã rãspundecu proverbul chinezesc: omul trãieºte ca sã sãdeascãun copac ºi sã facã un copil. Rãspunsul cãrnii ºi alsângelui îl gãsim în toate filozofiile la modã, în toatãliteratura ºi arta eroticã: omul trãieºte ca sã soarbãcâteva înghiþituri din cupa iubirii ºi, dupã anii de gheaþãai bãtrâneþii, sã disparã în nefiinþã. Înþelepciunea


creºtinã ne dã cu totul alt rãspuns. La întrebarea: „De cel-a creat Dumnezeu pe om?”, credinþa ne spune: Dum -nezeu l-a creat pe om pentru ca omul sã-l cunoascã peDumnezeu, sã-l iubeascã, sã-l slujeascã, ºi astfel, sãdobândeascã viaþa veºnicã, adicã sã trãiascã o veºnicieîn iubirea ºi în îmbrãþiºarea lui Dumnezeu, cãci numaiaceastã iubire e veºnicã, nu se stinge niciodatã. Iubireae mai tare decât moartea, citim în Ct 8,6; numai aceastãiubire e mai tare decât moartea. Scopul bãrbatului nueste femeia ºi scopul femeii nu este bãrbatul; bãrbatulnu este creat pentru femeie, nici femeia nu este creatãpentru bãrbat. Femeia este creatã pentru Dumnezeuºi bãrbatul este creat tot pentru Dumnezeu. Soþii careau fost uniþi în cãsãtorie trãiesc pe pãmânt sexualita -tea ºi iubirea eroticã nu numai în vederea procreãrii,ci ºi a înãlþãrii spre iubirea divinã. La moarte, cãsã -toria lor dispare, dispare ºi sexualitatea care nu mai arerost; cei care vor fi gãsiþi vrednici de viaþa veºnicã vor fiasemenea cu îngerii lui Dumnezeu, care nu se însoarã,nici nu se mãritã, spune Mântuitorul (cf. Lc 20,35); eiredevin virgini, monahi – monos (unul), adicã una cuDumnezeu într-o veºnicã îmbrãþiºare de iubire.Aceasta este virginitatea cuplurilor, chemarea la viaþamonahalã a soþilor. Dacã sexualitatea trãitã de soþi înmod corect, dupã legea divinã, e menitã sã-i conducãpe soþi la comuniunea de iubire cu Dumnezeu, care vacontinua în veºnicie dupã moarte, evident cã, cu tre -cerea anilor, rolul sexualitãþii începe sã se epuizeze:traseul de la iubirea eroticã la iubirea agapicã s-aînfãptuit. E un lucru pe care l-a intuit ºi religiozitateaumanã, de pildã, cea hinduistã. La indieni, de regulã,bãrbaþii cãsãtoriþi, ajunºi la bãtrâneþe, îºi pãrãsesc fami -liile ºi se retrag în singurãtate, devin monahi, trã iescnumai în unire cu Dumnezeu.


Aºadar, virginitatea este destinul universal al omului:e o stare care se realizeazã în mod concret, fie prinintermediul iubirii conjugale, fie prin vocaþia celiba -tului pe care o primesc cei ce îºi consacrã viaþa luiDumnezeu, renunþând la cãsãtorie: cãlugãri, cãlugãriþe,preoþi. Sfântul Ciprian, care fusese cãsãtorit înainte dea fi episcop de Cartagina, se adresa cu aceste cuvintefecioarelor consacrate din comunitatea sa: „Voi sunteþideja ceea ce noi, cei cãsãtoriþi, vom fi. Voi aþi ajunsdeja la unirea deplinã ºi exclusivã cu Dumnezeu, lacare noi vom ajunge abia în clipa morþii”.


CARACTERISTICILE CÃSÃToRIEI CREªTINE

„Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sã nu despartã”(Mt 19,6).

Pe parcursul istoriei omenirii, de la primul cupluuman, de la primul bãrbat ºi prima femeie pe care Dum -nezeu i-a voit sã fie un singur trup, familia a cunoscuto evoluþie ºi o dezvoltare enormã.

Astfel, în societatea primitivã avem familia primiti -vã. Nu era propriu-zis familie, ci, mai degrabã, hoardã;oamenii convieþuiau în colonii, în grupuri unde predo -mina instinctul sexual. Raporturile dintre bãrbaþi ºifemei erau foarte libere: uniri între fraþi ºi surori, pã -rinþi ºi copii, poligamie, incest. În timpurile noastre,anumite curente de inspiraþie marxistcolectivistã ar vrea sãreaducã omenirea la acest tip de convieþuire în hoardã,considerând cã timpurile de la început au fost epocade aur a omenirii, paradisul pãmântesc, în care oame -nii trãiau liberi ºi fericiþi, fãrã îngrãdiri morale ºi fãrãtabú-uri; de aici, apariþia coloniilor de nudiºti pe litoral.

Într-un al doilea moment, avem societatea patriarhalãcãreia îi corespunde familia patriarhalã. Oamenii seorganizeazã în triburi sau clanuri. Fiecare clan are dreptºef un patriarh. Acesta posedã mai multe femei, dintrecare una este soþie principalã.

În continuare, avem societatea clasicã, cu familiaclasicã pe care o gãsim în lumea greco-romanã ºi înlumea iudaicã: o numim clasicã întrucât reflectã unconcept de societate ºi de familie pe care îl întâlnim latoate popoarele ajunse la un anumit grad de civilizaþie.

În familia greacã, romanã ºi iudaicã, bãrbatul deþineun loc privilegiat. Femeia ºi copiii sunt, cumva, proprie -tatea bãrbatului. Se practicã poligamia ºi divorþul; laevrei, mai mult poligamia, la greci ºi romani, mai multdivorþul. Fecioria ºi celibatul nu sunt preþuite. Lagreco-romani, politica demograficã era primitivã ºibarbarã. Era politica la care se întorc azi popoareledescreºtinate care legalizeazã avortul ºi eutanasia. Înspecial, copiii ilegitimi, handicapaþii, bolnavii incurabili,bãtrânii erau eliminaþi.

Dar gãsim la evrei ºi chiar la greco-romani, în perioa -dele de înflorire moralã, exemple admirabile de fidelitatemonogamicã în cãsãtorie. A devenit nemuri toare istoriaPenelopei, soþia eroului grec Ulise, descrisã de Homer.Bãrbatul ei plecase la rãzboi de douãzeci de ani ºi în totacest timp a trebuit sã facã faþã celor o sutã opt peþitoricare o cereau în cãsãtorie. Ca sã scape de ei, de fiecaredatã le dãdea acest rãspuns: „Bine, nu am nimic împo -trivã. Când voi termina de þesut aceastã pânzã, te voilua de soþ”. Ea þesea toatã ziua sub ochii peþitorilor.Noaptea destrãma tot ce þesea în timpul zilei. Dupãdouãzeci de ani de aºteptare, în sfârºit, soþul ei a sositacasã.

În anumite perioade, adulterul era pedepsit sever.La evrei, femeile prinse în adulter erau ucise cu pietre.La egipteni, bãrbatului prins în adulter i se aplicau osutã de lovituri de bici, iar femeii i se tãia nasul. Arabiiîi tãiau capul celui vinovat. La spartani, Licurg a datlegi draconice împotriva tuturor delictelor. Numaiîmpotriva adulterului nu a dat nici o pedeapsã. Într-o zi,un strãin îl întreabã pe un spartan: „Cum pedepseºtelegislaþia voastrã adulterul?” „Nici într-un fel, rãspundespartanul. Pânã în prezent, un asemenea caz încã nus-a prezentat la noi”.


În sfârºit, avem societatea creºtinã ºi familia creº -tinã, în ultima fazã a istoriei, când omenirea a ajunsla capãtul evoluþiei sale morale ºi spirituale. DupãCristos nu mai putem aºtepta nici o noutate, spuneasfântul Irineu, episcop de Lyon. Cristos ne-a adus toatenoutãþile. Avem, aºadar, societatea ºi familia voite deCristos. ªi care este învãþãtura lui Cristos cu privire lacãsãtorie? Divorþ nu existã. Adulter, care este divorþascuns, neoficializat, nu existã. Poligamie, bãrbat cumai multe femei, nu existã.

Au venit la el unii farisei ºi, ca sã-l punã la încercare, i-auzis: „Îi este permis unui bãrbat sã-ºi lase femeia pentruorice motiv?” El le-a rãspuns: „Nu aþi citit cã de la înce -put Creatorul i-a fãcut bãrbat ºi femeie? ªi a zis: De aceea,omul îºi va lãsa tatãl ºi mama ºi se va uni cu soþia lui ºicei doi vor fi un singur trup... Prin urmare, ceea ceDumnezeu a unit, omul sã nu despartã”. Ei i-au zis:„Atunci de ce Moise a poruncit sã i se dea act dedespãrþire ºi s-o lase?” El le-a spus: „Din cauzaîmpietririi inimii voastre v-a permis Moise sã vã lãsaþisoþiile. De la început, însã, nu a fost aºa. Dar eu vã spun:Cine îºi lasã femeia, în afarã de desfrânare [adicãtrãieºte în desfrâu, fiindcã nu e cununat legitim], ºi secãsãtoreºte cu alta, comite adulter”.Discipolii i-au zis: „Dacã aºa stau lucrurile cu bãrbatul ºifemeia, este mai bine sã nu se cãsãtoreascã” (Mt 19,3-10).

Pentru farisei, posibilitatea de a divorþa era lucrulcel mai normal de pe lume.

Întrebarea lor nu era dacã e permis divorþul, ci dacãe permis divorþul pentru orice motiv. Erau la vremeaaceea dezbateri juridice, discuþii aprinse între rabinicu privire la motivele divorþului. Erau douã partide carese confruntau: unul foarte lax, în frunte cu rabi Hillel,

CARACTERISTICILE CÃSÃTORIEI CREªTINE 35


care afirma cã bãrbatul poate divorþa pentru oricemotiv, oricât de neînsemnat, de pildã, dacã o datã fe -meia ardea mâncarea, sau era gãsitã torcând în drum,sau, pur ºi simplu, fiindcã bãrbatul se plictisea de la ovreme sã vadã aceeaºi faþã de femeie. Pe de altã parte,era tabãra rigoristã, în frunte cu rabi Shammai, caresusþinea cã bãrbatul, pentru a divorþa, trebuie sã aibãmotive deosebit de grave. De notat în textul evanghe -lic cã pe farisei nu-i interesa ce gândeºte Isus. Intenþialor era sã-l punã la încercare, adicã sã-l cons trângã sãse pronunþe fie de partea laxiºtilor, fie de partearigoriºtilor ºi, pe baza rãspunsului dat, sã-l acuze fie delaxism, fie de rigorism. Dar pe Isus nu-l intere seazãsterila ºi complicata cazuisticã teologicã a rabinilor, nicidezbaterile juridice, nici opiniile oamenilor. El expuneplanul genuin al lui Dumnezeu cu privire la cãsãtorie:un singur bãrbat, o singurã femeie. O datã ce s-au unitîn cãsãtorie ºi au devenit un singur trup, ei nu se maipot separa, numai moartea îi mai poate despãrþi. Nuexistã nici pricini grave, nici pricini uºoare pentru divorþ,nu existã nici o pricinã: cãsãtoria este indisolubilã, denedesfãcut. Iubirea exclusivã ºi indisolubilã dintre soþi– excluzând cazul persoanelor care îmbrãþiºeazã fecioriaconsacratã, celibatul pentru împãrãþia lui Dumnezeu –,e calea unicã ce conduce la iubirea supremã ºi la uni -rea definitivã cu Dumnezeu.

Rãspunsul neaºteptat dat de Isus fariseilor i-a ºocatºi i-a descurajat chiar ºi pe ucenicii care încã nu-lprimiserã pe Duhul Sfânt ºi, deocamdatã, nu puteauînþelege marea noutate adusã de Isus. Dar dupã ce îlvor primi pe Duhul Sfânt, ei îºi vor vãrsa sângele pentrua apãra învãþãtura Mântuitorului. Fariseii i-au replicatlui Isus: „Bine, dar Moise a permis divorþul. Divorþul se

practicã la noi de o mie ºi ceva de ani”. „Moise v-a fãcutaceastã concesie ºi Dum nezeu v-a tolerat aceastã dezor -dine din cauza împietririi inimii voastre. Dar la început,când Dumnezeu a orânduit familia, nu a fost aºa. Dum -nezeu a orânduit cãsãtoria indisolubilã. Gata! Pânã aici.Concesia fãcutã de Moise se abrogã. Cãsãtoria trebuiesã revinã la ordinea ºi la legea lui Dumnezeu dintruînceput”. Cuvintele lui Isus trebuie sã fi cãzut ca untrãsnet peste capetele ascultãtorilor sãi. Moise era cel maimare legislator al Vechiului Testament. Acum Isus seridicã deasupra lui Moise: „Dar eu vã spun...” (Mt 19,9).ªterge cu buretele decizia celui mai mare legislator.Sentinþa datã de Isus e definitivã ºi irevocabilã: „Ceeace Dumnezeu a unit, omul sã nu despartã!” (Mt 19,6).Nu mai existã nici o legislaþie omeneascã, nici un guvern,nici un stat, nici un parlament, nici un tribunal, niciMoise, dacã ar veni din nou pe pãmânt, care sã poatã des -face o cãsãtorie, sã legalizeze divorþul, fãrã sã contravinãlegii lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel a apãrat cu tãrie învãþãtura lui Cristoscu privire la cãsãtorie. Le scria corintenilor: „Celor cãsã -toriþi le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia sã nu sedespartã de bãrbat... iar bãrbatul sã nu-ºi lase femeia”(1Cor 7,10-11). În primele patru secole, s-a respectatîntocmai voinþa lui Cristos ºi nu s-a admis divorþul,dupã cum dau mãrturie sfinþii pãrinþi atât din Apus,cât ºi din Rãsãrit. Ulterior, Biserica Rãsãriteanã a admisexcepþii, însã Biserica Catolicã nu a admis niciodatãexcepþii. Canoanele Bisericii Rãsãritene nu cunoºteaupogorãminte care sã ocoleascã învãþãtura lui Cristos,nici ierurgii, binecuvântãri, ci afurisenii pentru soþiicare divorþau ºi se recãsãtoreau.

CARACTERISTICILE CÃÃSÃTORIEI CREªTINE 37

Apostolul Pavel ne dã cheia indisolubilitãþii cãsã -toriei, ne dã motivaþia profundã de credinþã pentru cesoþii uniþi în cãsãtorie nu se mai pot despãrþi: „Mis -terul acesta este mare: eu o spun cu privire la Cristos ºila Bisericã” (Ef 5,32). Bãrbaþii trebuie sã-ºi iubeascãsoþiile aºa cum Cristos îºi iubeºte mireasa, Biserica.Soþiile trebuie sã-ºi iubeascã bãrbaþii aºa cum Bisericaîl iubeºte pe Cristos, mirele ei. Soþii sunt în lume sim -bolul, semnul vizibil al unirii nupþiale dintre Cristosºi Biserica sa.

În Vechiul Testament, Dumnezeu prezintã legã -mântul cu poporul sãu ca pe un legãmânt nupþial: el,Dumnezeu, e mirele, poporul sãu este mireasa. Prinprofetul Ieremia, prevesteºte un nou legãmânt nupþialdefinitiv:

„Iatã, vin zile când voi încheia cu casa lui Israel ºi cu casalui Iuda un legãmânt nou. Nu ca legãmântul pe care l-amîncheiat cu pãrinþii lor, în ziua când i-am luat de mânã,ca sã-i scot din þara Egiptului, legãmânt pe care l-auîncãlcat, deºi aveam drepturi de soþ asupra lor, ziceDomnul. Ci iatã legãmântul pe care îl voi face cu casa luiIsrael, dupã zilele acelea, zice Domnul: Voi pune legea meaînãuntrul lor, o voi scrie în inima lor ºi eu voi fi Dumne -zeul lor, iar ei vor fi poporul meu” (Ier 31,31-33).

Noul legãmânt nupþial s-a înfãptuit în Cristos. Eleste soþul, noul popor ales al lui Dumnezeu, Bisericaeste soþia. Scrie iarãºi apostolul Pavel corintenilor:„Voi sunteþi scrisoarea lui Cristos alcãtuitã de noi,scrisã nu cu cernealã, ci cu Duhul Dumnezeului CeluiViu, nu pe table de piatrã, ci pe tablele de carne aleinimii” (2Cor 3,3).

Taina aceasta, taina Cãsãtoriei e mare. Soþii, priniubirea ºi unirea lor nupþialã, fac prezentã, actualizeazã


iubirea ºi unirea nupþialã dintre Cristos ºi Biserica sa.În fiecare familie e prezent, ca ºi la nunta din Cana,Cristos care, prin iubirea soþului faþã de soþie, îºi iu -beºte Biserica. În fiecare familie e prezentã Biserica.Prin iubirea soþiei faþã de soþ, Biserica îºi iubeºtemirele, pe Cristos. Este evident cã legãmântul de cãsã -torie între soþ ºi soþie trebuie sã întruneascã aceleaºicalitãþi, aceleaºi însuºiri pe care le are legãmântul nupþialdintre Cristos ºi Biserica sa.

Aºa cum liantul unirii dintre Cristos ºi Bisericã eiubirea, la fel, liantul unirii între soþi în cãsãtorie trebuiesã fie iubirea. Oare cum poate fi semnul, imaginea viea iubirii dintre Cristos ºi Bisericã acea familie în caresoþii se înjurã, se blestemã, se insultã, se ceartã, acolounde e violenþã verbalã ºi chiar fizicã? Oare Cristos îºiînjurã ºi îºi loveºte mireasa? Oare Biserica îl blestemãpe Cristos, mirele?

Între soþi trebuie pãstratã cu sfinþenie fidelitateaconjugalã, aºa cum Cristos ºi Biserica îºi pãstreazã fide -litatea reciprocã, nu se triºeazã. De aceea Conciliulnumeºte familia Ecclesia domestica – familia-Bisericãîn miniaturã.

Cãsãtoria nu poate fi decât unicã: un bãrbat ºi ofemeie, dupã cum Cristos are o singurã mireasã ºiBiserica un singur mire.

Cãsãtoria este de nedesfãcut, nu admite divorþul,dupã cum Cristos nu divorþeazã de Bisericã ºi niciBiserica de Cristos.

Ultimul conciliu ecumenic al Bisericii întãreºte dinnou învãþãtura lui Cristos: „Unirea intimã, dãruireareciprocã dintre douã persoane, precum ºi binele co -piilor pretind fidelitatea deplinã a soþilor ºi unitateaindisolubilã dintre ei” (LG 48). Aceste cuvinte lecomenteazã admirabil papa Paul al VI-lea în enciclicasa Humanae vitae:



Iubire fidelã ºi exclusivã pânã la moarte. Într-adevãr,aºa o gândesc soþul ºi soþia în ziua în care îºi asumã înmod liber ºi în deplinã cunoºtinþã de cauzã angaja -mentul legãturii matrimoniale. Fidelitate care poate fiuneori dificilã, dar cã este întotdeauna posibilã, cã esteîntotdeauna nobilã ºi meritorie, nimeni nu o poatetãgãdui. Exemplul atâtor soþi, de-a lungul veacurilor,aratã cã ea corespunde naturii cãsãtoriei ºi cã este totodatãizvor de fericire profundã ºi durabilã (HV, 9).

Un exemplu admirabil de fidelitate ni-l oferã prin -þesa Ecaterina Iagellon, soþia ducelui de Finlanda, JanWasa, pe care suedezii l-au fãcut prizonier ºi l-au con -dam nat la închisoare pe viaþã la Stockholm.

Ecaterina s-a prezentat de îndatã la regele Suediei ºii-a spus: „Maiestate, permiteþi-mã sã-mi urmez soþul înînchisoare”. „Doamnã, i-a rãspuns Erik, regele Suediei,nu vã daþi seama ce vorbiþi? Nu ºtiþi cã soþul dumnea -voastrã nu va mai vedea niciodatã lumina zilei?” „ªtiu,Maiestate”. „ªi mai ºtiþi cã, din acest moment, el numai este tratat ca duce, ci ca puºcãriaº, ca instigatorla revoltã, vinovat de lèse-majesté? „ªtiu, Maiestate.Dar liber sau întemniþat, vinovat sau nevinovat, JanWasa rãmâne soþul meu”. Inima regelui se înmoaie:„Dar, doamnã, îi spune, eu cred cã dupã condamnareaacestui rebel, nimic nu vã mai leagã de el. Acum sunteþidin nou liberã”. Ecaterina nu rãspunde nimic. Scoateîn tãcere inelul din deget ºi spune: „Citiþi, Maiestate”.Pe inel erau sãpate douã cuvinte în latinã: sola mors(numai moartea). Ecaterina a mers alãturi de soþul eiîn închisoare, unde a trãit ºaptesprezece ani. Dupãºaptesprezece ani, regele Erik a murit ºi Jan Wasa afost eliberat.

Pe inelul pe care mirii ºi-l pun în deget unul altuia, înziua cãsãtoriei, sunt scrise cu litere nevãzute ace leaºicuvinte: sola mors, numai moartea ne poate despãrþi.Aceste exemple frumoase de soþi care uneori rãmânfideli unuia altuia cu sacrificii împinse pânã la eroism,trebuie sã-i însufleþeascã pe soþii creºtini, ºi nu viaþascandaloasã, libertinajul, amorurile ruºinoase, flirturile,divorþurile neruºinate ale vedetelor de film, ale ar -tiºtilor la modã, ale sportivilor, trâmbiþate pe toate cãilede mass-media.

Ce înseamnã adulterul ºi divorþul, aceste pãcate,privite cu ochii credinþei, în lumina învãþãturii luiCristos? Înseamnã sacrilegiu, cãci este profanarea unuisacrament. Înseamnã trãdare, sperjur, cãci este încãl -carea jurãmântului fãcut cu mâna pe cruce în faþa luiDumnezeu în ziua cãsãtoriei: „Jur sã-þi rãmân fidelpânã la moarte, ºi în situaþii fericite, ºi în situaþiinefericite”. Este un furt grav, cãci din momentul cãsã -toriei, bãrbatul nu-ºi mai aparþine, îi aparþine femeii,iar femeia nu-ºi mai aparþine, îi aparþine bãrbatului.Este o faptã, din punct de vedere spiritual, ucigaºã ºisinucigaºã. Cãci în momentul cãsãtoriei, bãrbatul ºifemeia au devenit doi untr-un singur trup, într-un fel,ca doi gemeni siamezi, care se nasc cu douã trupuri,dar unite într-un singur trup; dacã prin operaþie eposibil uneori ca trupurile siamezilor sã fie separate ºiaceºtia sã supravieþuiascã, separarea soþilor prindivorþ e întotdeauna ucidere ºi sinucidere sufleteascã.

Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sã nu despartã!


PÃRINþII: CoLABoRAToRIAI LUI DUMNEzEU CREAToRUL

Creând pe bãrbat ºi pe femeie dupã chipul ºi asemã -narea sa, Dumnezeu a încununat opera sa creatoare: elîi cheamã [pe soþi] sã fie pãrtaºi în chip special la iubireaºi puterea de Creator Tatã, prin cooperarea liberã ºiresponsabilã a bãrbatului ºi femeii la transmi terea daruluivieþii umane: „Dumnezeu i-a binecuvântat ºi le-a zis: creºteþiºi vã înmulþiþi…” (Gen 1,22). Fecunditatea este rodul ºisemnul iubirii conjugale, mãrturia vie a deplinei dãruirireciproce a soþilor… soþii trebuie sã fie dispuºi sã cooperezecu iubirea Creatorului ºi Mântuitorului, care prin ei îºiînmul þeºte mereu ºi îmbogãþeºte mereu familia sa (FC, 28).

În aceste cuvinte, papa Ioan Paul al II-lea exprimãtoatã învãþãtura creºtinã cu privire la scopurile pentrucare Dumnezeu a orânduit cãsãtoria, cãci dacã Dum -nezeu a inventat cãsãtoria, ºi nu omul, ºi scopurilecãsãtoriei Dum nezeu le-a stabilit, ºi nu omul, chiardacã omul adesea nu þine cont de planul ºi de legile luiDumnezeu cu privire la cãsãtorie. Iatã cele douã sco -puri esenþiale ale cãsãtoriei ºi ale sexualitãþii conjugale:iubirea reciprocã ºi fecunditatea care izvorãºte diniubire. „Creºteþi ºi vã înmulþiþi” (Gen 1,22). Creºteþi,realizaþi-vã, împliniþi-vã ca persoane umane, prin iubireºi dãruire reciprocã, ºi înmulþiþi-vã; înmulþiþi ºi îmbo -gãþiþi familia lui Dumnezeu. Cu aceºti copii pe care îiaduceþi pe lume, care poartã în ei chipul ºi asemãna -rea lui Dumnezeu, care sunt fii ai lui Dumnezeu,Dumnezeu îºi populeazã paradisul; fãrã ei, paradisular rãmâne pustiu.

Iubirea conjugalã, ca sã fie pe deplin umanã, tre -buie sã fie deschisã transmiterii noii vieþi. Iubirea ºifecunditatea sunt douã realitãþi care în planul Crea -torului nu se pot separa: ceea ce Dumnezeu a unit,omul sã nu despartã.

Din acest divorþ, din aceastã rupturã dintre iubireºi fecunditate se nasc toate pãcatele ºi toate perver -siunile sexuale care înjosesc demnitatea cãsãtoriei ºidau peste cap planul Creatorului. Când se urmãreºtenumai iubirea – iubirea înþeleasã ca plãcere egoistã,venericã, sau ca emoþie eroticã, instinctualã –, avemde-a face cu lupta înverºunatã împotriva procreãrii,se blocheazã izvoarele vieþii prin tot felul de metode:sterilizare, onanie, prezervative, anticoncepþionale, avort.ªi invers, când se urmãreºte procrearea cu orice preþ,separând-o de actul conjugal, care este expresia supre -mã a iubirii dintre soþi, avem de-a face cu insemi nareaartificialã, cu fecundarea în eprubetã, cu clonarea, pãcatecare înjosesc sexualitatea umanã ºi îi înjosesc, în primulrând, pe soþii care le comit.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al vieþii, nual morþii. Ne-o spune Isus în Evanghelie: Dumnezeullui Abraham, al lui Isaac ºi al lui Iacob este Dumne -zeul celor vii, nu al celor morþi (cf. Mt 22,32). El vreaca familia creºtinã sã fie un sanctuar al vieþii, nu ofabricã a morþii. Fami lia e condamnatã sã trãiascã întimpurile de faþã în structuri ale pãcatului; culturacare dominã omenirea e o culturã a morþii, promovatãde puternice curente culturale, economice, politice, so -ciale. Asistãm la o adevãratã conspiraþie împotriva vieþii.S-a dezlãnþuit un adevãrat rãzboi la nivel planetar, încare sunt implicate instituþii internaþionale, marile fi -nanþe ale lumii angajate în încurajarea ºi programarea

PÃRINÞII: COLABORATORI AI LUI DUMNEZEU 43


unor uriaºe campanii pentru rãspândirea contracepþiei,a sterilizãrii ºi a avortului, având complicitatea mijloa -celor de comunicare în masã, în special, a televiziunii,care acrediteazã în opinia publicã ideea cã recurgereala contracepþie, la sterilizare, la avort ºi chiar la eutana -sie sunt semne ale progresului ºi cuceriri ale libertãþii,taxându-i pe cei care sunt în favoarea vieþii ca duº -mani ai libertãþii ºi ai progresului.

În acest rãzboi total împotriva vieþii, uciderea co -piilor înainte de naºtere, avortul, îmbracã o gravitatedeosebitã. Gândiþi-vã ºi cutremuraþi-vã: 68 de milioanede vieþi nevinovate curmate în lume în fiecare an prinavort. Ce mãcel, ce hecatombã, ce genocid, ce holocaust!„Avortul, ca ºi infanticidul sunt crime odioase” (GS 51),ne spune Biserica la Conciliu. Viaþa e sacrã ºi invio -labilã. Numai Dumnezeu este stãpânul vieþii. Nimeniºi nimic, nici o autoritate omeneascã, nici un parlament,nici o democraþie, nici o lege nu poate autoriza supri -marea unei fiinþe umane nevinovate. ªi care fiinþãumanã este mai nevinovatã decât copilul din sânul ma -mei care nu se poate apãra? „Sã nu ucizi!” (Ex 20,13)– porunceºte Dumnezeu în decalog. „Voi cere seamãomului de viaþa omului” (Gen 9,5). Fiecãrei mamepruncucigaºe, Dumnezeu îi aruncã în faþã cuvintelespuse lui Cain când ºi-a asasinat fratele, pe Abel: „Ceai fãcut? Glasul sângelui copilului tãu strigã cãtremine rãzbunare din þãrânã!” (cf. Gen 4,10). În cimiti -rul din Düsseldorf s-a ridicat un monument cu aceastãinscripþie: „În amintirea tuturor copiilor nenãscuþi.Rugaþi-vã pentru asasinii lor”.

Într-una din piesele sale de teatru, Calderon de laBarca scoate în scenã un copilaº care, învãluit în întu -neric, în numele tuturor copiilor care, ca ºi el, nu s-au

nãscut nici odatã, rosteºte aceastã tragicã acuzã: „Desti -naþi sã ne naºtem la luminã, am murit în întuneric; înlocul unui leagãn cald, am gãsit un mormânt rece; înloc de o mamã, am gãsit o asasinã”.

Copilul conceput în sânul mamei nu e „produs deconcepþie”, cum îl defineºte o expresie nefericitã, inven -tatã anume ca sã abatã atenþia de la grozãvia crimei,ci este o persoanã umanã, cu un suflet veºnic ºi nemu -ritor creat de Dumnezeu în momentul conce perii. Uniiîncearcã sã justifice avortul, susþinând cã rodul conce -perii, cel puþin pânã la un anumit numãr de zile, nupoate fi considerat încã o viaþã umanã personalã. Înrealitate,

din momentul în care ovulul este fecundat, se inaugu -reazã o viaþã care nu este cea a tatãlui sau a mamei, cia unei noi fiinþe umane care se dezvoltã pe cont propriu.Niciodatã nu va deveni o fiinþã umanã dacã nu a fostîncã de atunci [de la concepere]. Acestei evidenþe dintot -deauna… ºtiinþa geneticã modernã îi aduce confirmãripreþioase. Ea a arãtat cum din prima clipã este stabilitprogramul a ceea ce va fi aceastã fiinþã vie: o persoanã,aceastã persoanã individualã cu trãsãturile ei caracte -ristice deja bine determinate. Încã de la fecundare aînceput aventura unei vieþi umane (FC, 60).

Desigur, avortul este crimã, indiferent cine îl sã -vârºeºte; dar gravitatea acestei crime este mult maimare când ea se comite într-o familie creºtinã, soþiiºtiind cã lasã un loc gol nu numai în casa lor, ci lasãun loc gol pentru toatã veºnicia în familia ºi în casalui Dumnezeu.

Scriitorul german Paul Keller a compus o emoþio -nantã legendã, al cãrei erou negativ este Irod, ucigaºulcopiilor nevinovaþi din Betleem.


În ziua de 28 decembrie, sãrbãtoarea Pruncilor Nevinovaþi,în fiecare an, mormintele din Betleem se deschid ºi dinele ies sufletele micuþe, albe ale acestor copilaºi, þinân -du-se de mânã. Zboarã spre Ierusalim, se rotesc în vãzduhdeasupra mormântului lui Irod ºi încep sã cânte duios ºitrist. „Ce sunt glasurile acestor fantome?”, strigã tiranul,ridicându-se din mormântul în care doarme. Apoi, tre -murând, îºi înfundã faþa descãrnatã în pãmânt, ca sã numai audã glasurile. În zadar. Micuþii îºi continuã cântareadureroasã care pãtrunde prin lespedea mormântului.Irod nu mai poate suporta. Iese din mormânt ºi o ia lafugã. Roiul de suflete albe zboarã dupã el. Oriunde aleargãucigaºul, copiii sunt dupã el. Cautã refugiu pe o corabiede piraþi, dar aceºtia îl aruncã peste bord la þãrm. Copiii,dupã el. Se afundã într-o pãdure ºi cautã adãpost într-opeºterã de tâlhari, dar aceºtia îl alungã. Copiii, dupã el.Aleargã într-un loc unde niºte rãufãcãtori aºteptau sãfie executaþi. Aceºtia fac un bici din frânghia spânzurãtoriiºi îl izgonesc. Copiii, dupã el. Dupã multã alergare, Irodse opreºte într-un sãtuc, în faþa unei case, ºi strigã laprunci: „Uitaþi-vã la femeia aceea, uitaþi-vã, în casa ei,deasupra patului este un rãstignit; în acest moment eaeste mai rea decât am fost eu”. Pruncii se dau înapoiîngroziþi. În acel moment, uºa casei se deschide, un sufletmic iese ºi îºi ia zborul spre grupul de prunci: era sufletulunui copil cãruia mama, în acel moment, i-a curmat viaþa.

Dar trebuie salvatã viaþa copilului cu orice preþ?Chiar ºi atunci când este în joc sãnãtatea ºi chiar viaþamamei? Da. Nu este nici un motiv care sã justificesacrificarea unei vieþi nevinovate. Aºa cum sportulare eroii sãi: fotbaliºti care mor pe terenul de joc,automobiliºti care mor în întreceri, aºa cum aviaþiaare eroii sãi – aviatori care mor prãbuºindu-se cu apara -tele de zbor –, aºa cum armata are eroii sãi – soldaþi caremor în luptã pentru apãrarea patriei –, maternitatea


îºi are eroinele sale, dupã cum ºi avortul îºi are eroi -nele sale: probabil cã victimele avortului sunt mai multedecât victimele naºterii.

Acum câþiva ani, papa Ioan Paul al II-lea a ridicat-ola cinstea altarelor pe doctoriþa Gianna Molla Beretta,pediatru, doctor în medicinã, din dieceza de Milano. Is-a descoperit un fibrom ºi i s-a pus în faþã alternativa:ori tu, ori copilul. Mai dãduse naºtere la trei copii. Aales sã-ºi sacri fice ea viaþa, pentru a salva viaþa copi -lului. A nãscut o fetiþã sãnãtoasã, iar ea a murit dupãºapte zile de la naºtere. A înþeles cuvântul lui Isus:„Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: cacineva sã-ºi dea viaþa pentru prietenii sãi” (In 15,13).Când papa a beatificat-o, în bazilica „Sfântul Petru”din Roma erau prezenþi soþul ei, inginerul Pietro Molla,ºi Gianna Emanuela, fiica pentru care mama ºi-asacrificat viaþa.

Cât e de amarã ºi deprimantã concluzia papei IoanPaul al II-lea!

Secolul al XX-lea, care se pretinde secolul progresului ºial civilizaþiei, este, în realitate, secolul celei mai oribilebarbarii. El va rãmâne în istorie ca secolul atacurilormasive împotriva vieþii, al unui ºir interminabil de rãzboaieºi al unui masacru permanent al vieþilor umane nevinovate.Falºii profeþi ºi falºii învãþãtori au cunoscut cel maimare succes posibil (FC, 17).

Iar aceastã tragicã realitate este cauzatã de faptulcã lumea l-a pãrãsit pe Dumnezeu. Iar când dispareCreatorul, dispare ºi creatura. Când Dumnezeu, izvorulvieþii dispare, viaþa omului nu mai are nici o valoare.Din ateism se naºte materialismul. Iar pentru un mate -rialist, ce este omul? E ceea ce spunea un creator de


umor negru: „Omul este un colet poºtal pe care moaºaîl expediazã groparului”. Cu ani în urmã, s-a introdusobiceiul, începând din Statele Unite, de a se expediaprin poºtã familiei cenuºa cadavrului incinerat. Larubrica „valoare”, pe coletul cu cenuºa umanã se menþi -oneazã: „fãrã valoare”. Aºa este: dacã omul este redusla materie, nu mai are nici o valoare. Ce valoare sã aibãun pumn de cenuºã?

Pentru un materialist, dacã omul nu are suflet,copilul din sânul mamei nu poate fi decât „produs deconcepþie”, care oricând poate fi eliminat, iar bã -trânul, handicapatul, bolnavul incurabil nu este altcevadecât un balast pentru societate, pentru familie. Ce rostare sã mai fie þinut în viaþã?

Dacã Dumnezeu nu existã, omul devine autonom,cu desãvârºire liber. Ce fel de libertate? Libertateacelor mai puternici de a-i elimina pe cei slabi ºi lipsiþide apãrare, de a sugruma viaþa copiilor neajutoraþi.

Dacã Dumnezeu nu existã, nu mai existã vreo altãlege decât aceea pe care ºi-o dã omul; el hotãrãºte ceeste bine ºi ce este rãu, deformând ºi pervertind noþi -unea de bine ºi rãu, cum bine spunea profetul Isaia:„Vai de cei ce zic rãului bine ºi binelui rãu; care numesclumina întuneric ºi întunericul luminã!” (Is 5,20). Ceicare apãrã ºi practicã avortul se numesc campioni aiprogresului ºi libertãþii, cei care apãrã viaþa se nu -mesc duºmani ai progresului ºi libertãþii. Chiar ºilimbajul moral s-a pervertit: cei care deturneazã avioaneºi pun la cale atentate cu maºini capcanã, omorând câ -teva sute sau câteva mii de oameni, se numesc teroriºti,cei care omoarã 68 de milioane de vieþi nevinovate înfiecare an prin avort se numesc apãrãtori ai libertãþiiºi purtãtori ai drepturilor omului în lume. Avortul, care


dintotdeauna a purtat numele oribil de „crimã”, nu semai numeºte astfel: se numeºte „întrerupere de sarcinã”– nume nevinovat ºi inofensiv.

O mare parte din omenirea de azi se aseamãnã cuome nirea pervertitã descrisã de apostolul Pavel înScrisoarea cãtre Romani: renegându-l pe Dumnezeu „aurãtãcit în cugetãri inutile, iar inima lor nechib zuitã s-aîntunecat. Pretinzându-se înþelepþi, au înnebunit”(Rom 1,21-22). Ba poate cã pãgânii din timpurile noastresunt mai pervertiþi ºi mai întunecaþi la minte decâtcei de pe vremea sfântului Pavel: cel puþin, aceia nucereau legalizarea homosexualitãþii, ca statul sã le recu -noascã oficial cãsãtoria, ºi nici nu fãceau operaþii trans -sexuale.

Dacã Dumnezeu nu existã ºi nici vreo viaþã saurãsplatã dupã moarte nu existã, omul nu mai are altscop decât sã smulgã vieþii ºi trupului maximum deplãceri senzuale cu minimum de obligaþii ºi responsa -bilitãþi. ªi în acest caz, în mod inevitabil, copilul devineduºmanul numãrul unu al cuplului. Aºa s-a impus ºidominã lumea hedonismul, cultura plãcerii, culturasatis facerii egoiste a dorinþelor ºi instinctelor anima -lice.

Dupã învãþãtura sfântului Pavel, istoria omeniriieste un rãzboi permanent ºi crâncen între douã tabere:între bine ºi rãu, între luminã ºi întuneric, între Cristosºi Belial, între Dumnezeu ºi Satana, între cultura vieþiiºi cultura morþii. Acest rãzboi a luat astãzi pro porþiiînspãimântãtoare. Soþii creºtini sunt prinºi în acestconflict în care nu existã neutralitate. Ei sunt che -maþi sã decidã, sã facã o alegere necondiþionatã înfavoarea vieþii. Este însuºi Dumnezeu care, prin glasullui Moise, le face aceastã chemare: „Iatã, pun astãzi


înaintea ta viaþa ºi moartea, binele ºi rãul… Am pusînaintea ta viaþa ºi moartea, binecuvântarea ºi blestemul.Alege viaþa, ca sã trãieºti tu ºi seminþia ta” (Dt 30,15.19).

Biserica este conºtientã de situaþiile uneori compli -cate ºi dramatice în care se aflã multe familii: lipsã delocuinþã, sãrãcie, mizerie, ºomaj, nesiguranþa zilei demâine, boalã, presiuni ºi condiþionãri sociale, economice,femei care îºi pierd serviciul sau nu sunt angajatedacã rãmân însãrcinate, lipsa de ajutorare a familiilornumeroase sau în dificultate din partea societãþii, astatului, dispreþul din partea anturajului care practicãcultura morþii º.a.m.d.

În acest caz, soþii trebuie sã recurgã, pentru motivejuste, la planificarea familiei, folosind metodele natu -rale de reglementare a naºterilor legate de perioadeleinfertile, ceea ce presupune înfrânare, abstinenþã perio -dicã în viaþa conjugalã. În acest sens, documenteleBisericii vorbesc despre paternitatea ºi maternitatearesponsabilã în planificarea familialã. ªi, mai presusde toate, soþii sã fie conºtienþi cã, ºi pentru ei, caleacare duce la mântuire este îngustã ºi cã trebuie sãdepunã efort pentru a merge pe ea.


EDUCAþIA: CINE o FACE?

„Cãsãtoria ºi dragostea conjugalã sunt prin naturalor orânduite [de Dumnezeu] în vederea procreãrii ºieducaþiei copiilor” (GS 50). Funcþia pãrinþilor nu esteuna pur biologicã: reproducerea. De aceastã funcþie elegatã o altã funcþie mult mai dificilã ºi mult maiimportantã: educaþia. Cãci ce rost are sã aducã copiipe lume, dacã apoi aceºti copii nu sunt ajutaþi sã-ºirealizeze destinul lor uman?

Sfântul Pãrinte papa Ioan Paul al II-lea, explicândºi dezvoltând cuvintele de mai sus ale Conciliului,scrie în exortaþia sa apostolicã Familiaris consortio:

Obligaþia de a educa îºi are rãdãcinile în vocaþia iniþialã asoþilor de a participa la opera creatoare a lui Dumnezeu…Deoarece au dat viaþã copiilor, pãrinþii au obligaþiagravã de a-i educa; ei sunt primii ºi principalii lor educa -tori. Aceastã funcþie educativã este atât de importantãîncât, dacã lipseºte, cu foarte mare greutate poate fiînlocuitã. Pãrinþilor le revine obligaþia de a crea în sânulfamiliei o atmosferã pãtrunsã de iubire ºi evlavie faþã deDumnezeu ºi de oameni, atmosferã care favorizeazãeducaþia completã a copiilor în sens personal ºi social.Familia este prima ºcoalã a virtuþii sociale, de care duceatâta lipsã societatea (FC, 35).

În continuare, Sfântul Pãrinte subliniazã cã dreptulºi, în acelaºi timp, obligaþia pãrinþilor de a-ºi educacopii este esenþial, primar, de neînlocuit, inalienabil,pentru cã educaþia copiilor nu poate fi încredinþatã întotalitate altora ºi nici uzurpatã de alþii. În educaþie,

elementul cel mai radical ºi cel mai necesar esteiubirea din partea pãrinþilor: iubirea paternã ºi maternã(cf. FC, 36).

Primul lucru care rezultã din cuvintele SfântuluiPãrinte este faptul cã pãrinþii sunt aceia care trebuiesã facã educaþia copiilor. Societatea, ºcoala, Biserica îiajutã pe pãrinþi, dar nu îi înlocuiesc pe pãrinþi îneducarea copiilor. ªi nimeni nu poate uzurpa acestdrept, aceastã obligaþie de a-ºi educa copiii. În timpu -rile moderne, statele totalitariste, nu numai din lumeacomunistã, bolºevicã, dar ºi din lumea aºa-zis liberã,considerând copiii, tineretul proprietatea statului, auîncercat ºi au reuºit în foarte mare mãsurã sã lesmulgã pãrinþilor dreptul ºi posibilitatea de a-ºi educacopiii. În 1937, Hitler spunea poporului german: „Acestnou Reich nu va ceda nimãnui tineretul, ci îl va lua ºiîi va da propria educaþie ºi propria creºtere”.

Considerând educaþia creºtinã, tradiþionalã, în fa -milie, drept conservatoare ºi retrogradã, statul cautã sãsmulgã familiei copiii la o vârstã cât mai fragedã, pen -tru a-ºi impune propria educaþie în ºcolile de stat dincare sunt excluse valorile creºtine. Acesta este moti vuladevãrat pentru care se încearcã peste tot introducereaînvãþãmântului obligatoriu la vârsta de ºase sau chiarcinci ani. ªcolile particulare ºi cele confesionale suntpretutindeni descurajate, supuse discriminãrii, pentrua nu se putea face altã educaþie decât cea impusã destat. Când s-au fondat Statele Unite, Constituþiastabilea cã nu statul, ci familiile, pãrinþii trebuiau sãnumeascã profesorii, învãþãtorii în ºcoli, astfel încâteducaþia copiilor nu scãpa de sub controlul pãrinþilor.În continuare, guvernele au creat condiþii economicede aºa naturã cã femeia a fost obligatã sã meargã la


muncã, sã-ºi lase cãminul, sã câºtige bani pentruîntreþinerea familiei. Intenþia guvernanþilor nu eraemanciparea, promovarea femeii, ci smulgerea copiilordin braþele mamelor: deschizând creºe, cãmine, grãdi -niþe, statul putea sã le imprime copiilor chiar din pri -mii ani ai vieþii propria educaþie, propria ideologie.Copiii sunt condamnaþi sã trãiascã, practic, separaþi depãrinþi în anii copilãriei: pãrinþii îi lasã dormind cândpleacã dimineaþa la muncã ºi îi gãsesc dormind când seîntorc seara. Ce sã mai spunem de situaþia dramaticãîn momentul de faþã la noi, când tata sau mama, sauamândoi pãrinþii sunt nevoiþi sã meargã la muncã înþãri strãine, trãind ani de zile departe de copiii lãsaþisinguri acasã, eventual în grija strãinilor, a bunicilor,a rudelor? Îmi povestea o mamã plecatã la muncã înItalia cã ºi-a lãsat acasã un copil mic care încã nucunoºtea. Când s-a întors prima datã acasã, dupã doi-trei ani, copilul nu a recunoscut-o de mamã: „Pleacã,i-a zis, tu nu eºti mama mea!” Ce sã mai spun de acelemame care, nefiind împinse de sãrãcie, de mizerie, cide dorinþa de a se afirma, de a face carierã, de a trãipe banii lor sau, pur ºi simplu, din comoditate, spre ase putea distra libere, lasã educaþia copiilor pe seamaguvernantelor, a femeilor angajate în casã? Toþi aceºticopii, care au neºansa de a trãi în copilãrie lipsiþi deprezenþa ºi iubirea pãrinþilor, mai ales a mamei, vor fitoatã viaþa marcaþi, traumatizaþi psihic, deficitari îndezvoltarea lor umanã, spiritualã, moralã, socialã.

Actualul papã, Ioan Paul al II-lea, luptã din rãsputeri,încercând sã-i convingã pe conducãtorii politici ai state -lor sã prevadã în legislaþia þãrilor lor salarizarea mamelorcare au copii, pentru ca acestea sã poatã sta cât maimult timp acasã cu copiii lor. Cãci dacã sunt salarizate

EDUCAÞIA: CINE O FACE? 53

îngrijitoarele, educatoarele, învãþãtoarele, profesoarelecare se ocupã opt ore pe zi de creºterea ºi educaþiacopiilor strãini în creºe, cãmine, grãdiniþe, ºcoli, de cenu ar avea drept la salariu mamele care fac o muncãmult mai necesarã ºi valoroasã: îºi îngrijesc ºi îºieducã proprii copii douãzeci ºi patru de ore din douã -zeci ºi patru în propria familie? O femeie din Germania,casnicã, a scris într-un ziar un articol plin de amãrã -ciune, dupã ce pe paºaport, la rubrica „profesie”, i s-ascris: „Fãrã profesie”.

„Fãrã profesie”: aºa era scris pe paºaport. Mi s-auumplut ochii de lacrimi. Cum adicã, fãrã profesie? A tegândi la toþi ºi a te îngriji de toþi ceilalþi nu e oareprofesie de la primele ore ale dimineþii pânã la orele celemai târzii ale nopþii? Sã fii mereu preocupatã de bineletuturor, sã fii soþie, mamã, femeie care face totul în casã:oare aceasta nu înseamnã sã ai toate profesiile?”

A le asigura copiilor o viaþã decentã: un adãpost, mân -care, îmbrãcãminte, ºcolarizare este o obligaþie gravãa pãrinþilor. Dar obligaþia cea mai gravã este aceea dea le face educaþia moralã ºi religioasã, deoarece, cumspune Mântuitorul în Evanghelie, „nu numai cu pâinetrãieºte omul, ci ºi cu tot cuvântul care iese din guralui Dumnezeu” (Mt 4,4). Sfântul Ioan Gurã de Aur lespunea pãrinþilor: „Cum sã nu provocaþi mânia luiDumnezeu dacã voi gãsiþi timp pentru toate, dar nugãsiþi un minut ca sã le vorbiþi copiilor voºtri despreDumnezeu?” Este o enormã greºealã aceea pe care ofac unii pãrinþi, zicând: nu trebuie influenþaþi copiii,trebuie lãsaþi liberi sã aleagã ei când cresc mari calea deurmat, dacã vor sã practice vreo religie, vreo moralã. Cereligie? Ce moralã? E ca ºi cum ar spune: nu trebuie


învãþaþi copiii de mici sã meargã, sã mãnânce, sãvorbeascã; trebuie lãsaþi liberi sã creascã mari, sã hotã -rascã ei ce sã mãnânce, ce limbã sã vorbeascã.

Educaþia primitã în familie în primii ani ai copilã -riei e determinantã, îºi pune amprenta pentru totrestul vieþii, ceea ce se reflectã în expresia „a avea ceiºapte ani de acasã”. Niciodatã nu i se spune unui omneeducat: n-ai cei ºapte ani de la ºcoalã, n-ai cei patruani de la liceu, n-ai cei cinci sau ºase ani de la facultate,ci: n-ai cei ºapte ani de acasã. Într-o scri soare trimisãpãrinþilor din Istanbul, unde era nunþiu apostolic,Giuseppe Roncali, viitorul papã Ioan al XXXIII-lea,spunea:

De când am plecat de acasã, cam pe la vârsta de zece ani,am citit multe cãrþi ºi am învãþat multe lucruri pe carevoi nu puteaþi sã mã învãþaþi. Dar acele puþine lucruripe care le-am învãþat de la voi în casã rãmân ºi acumcele mai preþioase ºi mai importante; ele susþin, dauviaþã ºi cãldurã multor altor lucruri pe care le-am învãþatmai târziu, în atâþia ani de studiu ºi de învãþãmânt.

În mod cu totul ºi cu totul deosebit, pãrinþii trebuiesã se ocupe de educaþia sexualã prudentã, delicatã ºiprogresivã a copiilor, ajutându-i sã ducã o viaþã de casti -tate desãvârºitã pânã la cãsãtorie. „Educaþia sexualã,drept ºi datorie fundamentalã a pãrinþilor, scrie papaIoan Paul al II-lea în documentul amintit mai sus,trebuie sã se facã mereu sub conducerea lor plinã degrijã, fie în sânul familiei, fie în centrele de educaþiealese ºi controlate de dânºii” (FC, 37).

Conºtient cã educaþia sexualã care se face în ºcolilede stat ºi prin mijloacele de informare în masã e, defapt, antieducaþie, întrucât nu se þine cont de nici o


valoare moralã ºi religioasã, predându-se doar tehnicilede a face „sex protejat”, papa adaugã:

Biserica se opune cu tãrie la o anumitã formã de infor -mare sexualã, ruptã de principiile morale ºi atât derãspânditã, care nu este altceva decât o iniþiere la experi -mentarea plãcerii ºi stimul care duce la pierdereaseninãtãþii, chiar la anii nevinovãþiei, deschizându-secalea spre viciu (FC, 37).

Având în vedere efectele nocive pe care le arepseudo-educaþia sexualã fãcutã în ºcolile statului, înunele þãri catolice, pãrinþii le-au retras învãþãtorilorºi profesorilor dreptul de a le preda copiilor ore de edu -caþie sexualã, rezervându-ºi în exclusivitate aceastãmisiune. Bravo lor!

Pentru pãrinþi, educaþia copiilor e o mare artã. ªi deunde o învaþã? Sunt în timpurile noastre ºcoli de pe -dagogie, o mulþime de cãrþi, de articole, de reviste despecialitate, de emisiuni care propun tot felul de metodesavante, ºtiinþifice, avansate de educaþie, metode ºi teo -rii care se bat uneori cap în cap ºi care, în loc sã facãluminã, provoacã mai degrabã derutã, confuzie, nesigu -ranþã în minþile pãrinþilor. Aºa se explicã faptul cã, lasondaje, peste 55% din pãrinþi recunosc cã nu suntcapabili sã le facã educaþie religioasã copiilor lor, iaraproape jumãtate dintre ei declarã cã educaþia reli -gioasã nici mãcar nu-i priveºte pe ei, pe pãrinþi; etreaba preoþilor.

Având în vedere situaþia gravã din ºcolile noastre înultimii ani: dezordine, debandadã, indisciplinã, dro -guri, alcool, elevi derutaþi, debusolaþi, gãsim tot maimulþi pãrinþi care regretã timpurile comunismului,când era mai multã disciplinã în ºcoli, ºi doresc sã vinã


la putere un partid de tip fascist care sã restabileascãdisciplina ºi sã aducã la ordine tineretul scãpat de subcontrol. E o concepþie total greºitã. Nu aceasta esterezolvarea. Aceºti copii sunt derutaþi ºi debusolaþi deoa -rece pãrinþii lor sunt, în primul rând, derutaþi ºidezorientaþi. Nu de vreo gardã de fier are nevoie socie -tatea pentru a avea copii buni, ci de pãrinþi buni, defamilii creºtine, sãnãtoase, care sã-ºi educe cu înþelep -ciune copiii. ªi nici nu e necesar ca pãrinþii sã studiezetratate savante despre educarea copiilor sau sã facã vreofacultate de specialitate: e de ajuns sã urmeze bunulsimþ natural, în special, instinctul sãdit de Dumnezeuîn inimile mamelor, sã cunoascã învãþãtura creºtinã,pe care sã o sãdeascã în inimile copiilor, sã-i înveþe pecopii frica de pãcat, dragostea faþã de Dumnezeu ºirespectul faþã de legile sale. Dacã citim vieþile oamenilormari ºi ale marilor sfinþi, care au ajuns mari datoritãeducaþiei frumoase primite în familie, constatãm cã,în general, ei nu aveau pãrinþi savanþi, ci oameni simpli,dar cu o credinþã puternicã, pe care au ºtiut sã o trans -mitã copiilor lor.

Sã luãm cazul celui mai mare educator pe care l-aavut Biserica ºi, poate, omenirea: sfântul Ioan Bosco.Toatã arta sa de educator a învãþat-o de la o educa -toare genialã: a fost mama sa, Margareta, o femeiesimplã, cu o casã de copii. Nu ºtia nici sã scrie, nici sãciteascã, dar ºtia pe de rost toatã învãþãtura creºtinãpe care o punea în practicã. Era calmã, blândã, bunã,rãbdãtoare, dar ºtia sã fie ºi energicã, nu închidea ochiila capriciile ºi ºotiile copiilor. Avea pregãtitã ºi o vãrguþãpentru a o folosi la nevoie. Odatã, pe când ea lipsea deacasã, copilul, Ioan, a fãcut o poznã. Când mama s-a în -tors acasã, copilul i-a ieºit în întâmpinare, ºi-a recunoscut


vinovãþia ºi i-a prezentat mamei vãrguþa ca sã-ºi aplicepedeapsa. Desigur, sinceritatea lui i-a obþinut imediatsuspendarea pedepsei. Cu intuiþia ei de mamã, i-ainterpretat un vis pe care copilul l-a avut la vârsta denouã ani.

Se fãcea, povesteºte copilul tuturor celor din familie, cãeram pe o pajiºte în spatele casei în mijlocul unui grupde copii care gesticulau, înjurau, fãceau tot felul denecuviinþe ºi urlau ca lupii. Mai întâi am încercat sã-iîndepãrtez cu vorbã bunã, apoi am recurs la pumni. Daro voce dulce de tot mi-a zis: „Nu, nu cu lovituri, ci cublândeþe ºi iubire trebuie sã þi-i faci prieteni”. Dupãcare lupii s-au transformat în miei. Aceeaºi voce dulcemi-a zis: „Ia-þi toiagul ºi condu-i la pãºune”. Oare cevrea sã însemne visul acesta? întreabã copilul. „Poatevei ajunge cioban, vei paºte oile ºi caprele”, rãspundeunul dintre fraþi, Iosif. „Poate vei ajunge capul uneibande de tâlhari”, îºi dã cu pãrerea un alt frate, Anton.Bunica i-a atras atenþia cã nu trebuie sã creadã în vise.În schimb, mama Margareta l-a privit cu dragoste ºi i-azis: „Cine ºtie dacã Ionel, într-o zi, nu va ajunge preot?”

ªi aºa a fost. Numai Dumnezeu ºtie câþi lupi a trans -format sfântul Ioan Bosco în miei, cu pedagogiaînvãþatã de la mama sa.

Societatea omeneascã trece printr-o situaþie grea, demare prãbuºire, de mare decãdere sub toate aspectele.Toatã lumea se plânge, toatã lumea se lamenteazã, edemoralizatã, descurajatã, nu apare nici o perspectivãde viitor, e o situaþie fãrã ieºire, fãrã speranþã. Maipoate fi salvatã societatea, mai poate ieºi din impas?Pentru a fi salvatã, societatea nu are nevoie nici desavanþi, nici de economiºti, nici de juriºti, cu atât maipuþin de politicieni. Are nevoie de familii solide, sfinte,


de pãrinþi capabili sã facã educaþie moralã ºi religi -oasã copiilor. E unica speranþã, unica salvare. Viitorulsocietãþii, viitorul poporului nostru nu depinde nici deintrarea în NATO, nici în Uniunea Europeanã; vii -torul poporului nostru este în mâinile pãrinþilor ºi,mai ales, ale mamelor sfinte.

Instrucþia religioasã a copiilor, în primii ani de viaþã alor, iatã plãcuta îndatorire a mamei! Voi, mamelor, îiaveþi pe copii în mâinile voastre. Dacã timpul este pier -dut, cu greu va mai putea fi recuperat, ºi ceea ce e sãditîn inimile lor cu greu va putea fi ºters în întregime. Aicise aflã succesul vostru promiþãtor, o, mame creºtine, dar,totodatã, ºi responsabilitatea voastrã (PIUS AL XII-LEA,Discurs cãtre Uniunea Femeilor, 24 iulie 1949).


EDUCAþIA: CUM SE FACE?

În ce constã arta pãrinþilor de a-ºi educa copiii? Rãs -punsul l-am auzit deja în îndemnul apostolic al SfântuluiPãrinte papa Ioan Paul al II-lea, în Familiaris consortio:elementul cel mai radical în educaþia copilului esteiubirea paternã ºi maternã. Pãrinþilor le revine obli -gaþia de a crea în sânul familiei o atmosferã pãtrunsãde iubire. Iubirea este mediul vital în care poate sãcreascã frumos ºi armonios un copil. ªi cum educaþiacopilului trebuie sã înceapã nu doar din momentul încare copilul e adus pe lume, ci din momentul în carecopilul e conceput în sânul mamei, sânul matern dejatrebuie sã fie un mediu vital pãtruns de iubire: iubireae la fel de necesarã ca ºi lichidul amniotic pentru odezvoltare normalã fizicã ºi psihicã a copilului. Se ºtiecã, în timpul gestaþiei, mama îi transmite copilului,prin sângele care trece din trupul ei în trupul copilului,hrana ºi oxigenul, astfel încât copilul se hrãneºte îm -preunã cu mama, respirã împreunã cu mama, consumãalcool împreunã cu mama, fumeazã împreunã cu mama.Inima copilului bate în acelaºi ritm cu inima mamei.Dar la fel de important este ceea ce mama îi transmiteîn timpul sarcinii copilului pe plan psihic: sentimenteleei, stãrile ei psihice ºi sufleteºti, tensiunile ei, tulbu -rãrile ei. Copilul simte tot ce simte mama; simte dacãpãrinþii sãi se iubesc sau nu. Am putea spune cã, însânul matern, într-un fel, copilul se agitã împreunãcu mama, se înfurie ºi se ceartã împreunã cu ea, înjurãºi blestemã împreunã cu ea, se roagã împreunã cu ea,e lovit când mama e lovitã. Totul se rãsfrânge asupracopilului ºi îl marcheazã psihic pentru toatã viaþa.

Medicii pediatri observã cã, ºi dupã naºtere, copilulrã mâne în continuare dotat cu niºte antene extremde fine, cu ajutorul cãrora capteazã tulburãrile psihice,tensiunile ner voase ale mamei. Sunt mame care îºiduc copiii la medic, deoarece copiii au stãri de iritare,de neliniºte, de agitaþie, plâng mereu, au tulburãri denutriþie ºi nu-ºi dau seama cã nu copiii, ci ele, mamele,sunt bolnave; ele transmit copiilor agitaþia, iritarea,neliniºtea sufleteascã, tensiunile lor nervoase. Creareaunei atmosfere de pace, de liniºte, de armonie, de iubireîn familie e primul lucru necesar în educaþia copiilor.

Elementul cel mai radical în educaþia copilului eiubirea paternã ºi maternã. Mai ales iubirea maternã.Iubirea mamei e o chestiune de viaþã ºi de moartepentru copil. Psihologul elveþian René Spitz a fãcut oexperienþã interesantã. A þinut sub observaþie copiiiabandonaþi de la un orfelinat de lux ºi pe cei nãscuþiîntr-o închisoare de femei, unde mamele aveau voie sã-ºiþinã cu ele copiii pânã la vârsta de un an. Savantul aconstatat cã, în curs de un an, nici unul dintre cei 122de copii din închisoare nu a murit. Nu au avut condiþiiideale de viaþã: ca la închisoare. Dar au avut iubireamamelor. În schimb, 30 din cei 94 de copii din orfelinatau murit, deºi aceºtia aveau de toate. Un singur lucrule lipsea: iubirea mamelor.

Copiii neiubiþi de pãrinþi sunt copii distruºi pentrutoatã viaþa. Cei mai mulþi delincvenþi: criminali, sinu -cigaºi, tâlhari, violatori sunt copiii care nu s-au bucuratde cãldura iubirii pãrinteºti în copilãrie, copii abandonaþi,provenind din familii dezorganizate, cu pãrinþi divorþaþi,eventual cãrora li s-a spus în faþã de cãtre pãrinþicând erau mici: „Tu nu trebuia sã te naºti, tu nu aifost programat, eºti în plus, o gurã în plus de hrãnit, o

EDUCAÞIA: CUM SE FACE? 61

povarã pentru familie, eºti un intrus”. Sunt cazuricând asemenea copii nefericiþi, neiubiþi, sunt blocaþichiar în creºterea lor biologicã, fizicã, rãmân nedez -voltaþi, rahitici.

Pãrinþii trebuie sã fie conºtienþi cã, atunci când aducpe lume un copil, acesta este un copil al lui Dumnezeu:copilul e o lucrare umanã ºi, în acelaºi timp, e o lu -crare divinã. Copilul nãscut e o fiinþã destinatã sãexiste pentru toatã veºnicia. Fac un calcul extrem degreºit acei soþi care delibereazã, nu ºtiu ce sã aleagã,nu ºtiu pentru ce sã se hotãrascã: o maºinã sau uncopil? O vilã sau un copil? Maºina, cu siguranþã, va fiaruncatã, într-o zi, la cimitirul de maºini. Vila cu sigu -ranþã cã, într-o zi, se va prãbuºi ºi se va transformaîntr-o grãmadã de ruine: un copil, în schimb, e fãcutpentru toatã veºnicia. Ochiºorii lui sunt destinaþi sã-lvadã veºnic pe Dumnezeu; guriþa lui e destinatã sã-llaude ºi sã-i cânte veºnic lui Dumnezeu împreunã cuîngerii; inimioara lui e destinatã sã-l iubeascã veºnicpe Dumnezeu. Iar Dumnezeu îi iubeºte pe copiii pecare pãrinþii îi aduc pe lume; sunt proprii sãi copii. Petoþi îi iubeºte.

Poate cea mai frumoasã poezie care cântã iubirealui Dumnezeu pentru copii e cea publicatã de poetulfrancez Michel Quoist în volumul intitulat Rugãciuni:

Iubesc copiii, spune Domnul.Vreau ca voi sã fiþi asemenea lor.Nu-i iubesc pe bãtrâni, spune Domnul, în afarã de cazulcã încã sunt copii.Nu vreau decât copii în Împãrãþia mea; e lucru hotãrâtdin veºnicie.Copii ºchiopi, copii cocoºaþi, copii zbârciþi, copii cu barbãalbã; orice fel de copii vreþi, dar copii, numai copii.


Nu-i ce discuta: e hotãrât, nu e loc pentru alþii.Iubesc copiii cei mici, spune Domnul, deoarece chipul meuîn ei nu e încã umbrit.Nu mi-au sabotat asemãnarea mea: sunt proaspeþi, curaþi,fãrã ºtersãturã, neraºchetaþi.Astfel, când mã plec cu duioºie asupra lor, mã oglindescîn ei…Dar mai presus de toate, ah! Mai presus de toate! Iubesccopiii pentru privirea lor: în privirea lor le citesc vârsta.În paradisul meu nu vor fi decât ochi de cinci ani, cãcinu cunosc nimic mai frumos decât privirea curatã de copil.Nu trebuie sã vã miraþi, spune Domnul. Eu locuiesc înei, eu mã arãt la fereastra sufletului lor.Când vã aflaþi în faþa unei priviri curate, eu sunt celcare vã zâmbesc...

Pãrinþii, aºadar, nu sunt numai colaboratori la operade creaþie a lui Dumnezeu, dar sunt, în acelaºi timp,colaboratori ºi pãrtaºi la iubirea lui Dumnezeu: Dum -nezeu îºi iubeºte copiii cu inima pãrinþilor.

Copilul nu e proprietatea statului, nici a educatorilorºi nici mãcar a pãrinþilor; e proprietatea exclusivã alui Dumnezeu ºi trebuie educat dupã planul ºi voinþalui Dumnezeu. Sunt copiii lui Dumnezeu, de aceea,trebuie trataþi cu cel mai mare respect. Nu-ºi dau seamapãrinþii ce pãcat fac atunci când aruncã asupra copi -ilor – asupra copiilor lui Dumnezeu – cuvinte urâte: boi,mãgari, porci, draci, îi blestemã, îi înjurã!

Copilul, fiind copil al lui Dumnezeu, poartã în elchipul, icoana lui Dumnezeu. În esenþã, toatã muncade educaþie pe care o fac pãrinþii la asta trebuie sã sereducã: sã scoatã la ivealã, sã facã cât mai vizibil chipullui Dumnezeu din copil, sã facã cât mai strãlucitoareasemãnarea lui cu Dumnezeu. Cu ani în urmã, pe cândmã aflam în Israel, arheologii au fãcut o descoperire


senzaþionalã în oraºul Bet-ªean. Fãcând sãpãturi pe loculunde fusese o bisericã bizantinã din secolul al IV-leasau al V-lea, au descoperit la mare adâncime în pãmântun mozaic cu chipul lui Cristos, excepþional de frumos.M-am dus ºi eu sã vãd minunea. Am putut sã vãd pefundul unei gropi adânci mozaicul de pe pardosealabisericii. O echipã de ar heologi lucra de zor, cu rãbdare,cu migalã; îl curãþau de pãmânt, îl spãlau, puneau laloc bucãþelele de piatrã ce se deranjaserã de la locullor. Dupã luni ºi luni de muncã mi gãloasã, au reuºit sãdea chipului de pe mozaic toatã frumu seþea sa origi -narã. Aceasta este toatã munca de educaþie a pãrinþilor:sã scoatã din copil chipul lui Dumnezeu întipãrit în el.Acesta este sensul cuvântului „a educa” – educere înlatineºte: „a scoate dinãuntru”, „a aduce la suprafaþã”.Pãrinþii – în special mama – nu sunt niºte artiºti carepicteazã pe o pânzã un chip frumos; nici niºte scul -ptori care scot dintr-un bloc de marmurã un chip frumos;nici niºte poeþi care descriu în cuvinte un chip frumos;nici niºte muzicieni care cântã în melodii frumuseþeaunui chip uman. Ei sunt niºte simpli arheologi care sestrãduiesc sã sape în inima copilului, ca sã descopere,sã scoatã la luminã, sã spele, sã cureþe, sã facã cât maistrãlucitoare capodopera mâinilor lui Dumnezeu: chipullui Dumnezeu întipãrit în sufletul copilului.

Determinant în educaþia copiilor este exemplul bunal pãrinþilor: a fi ei înºiºi ceea ce vor sã fie copiii, a faceei înºiºi ceea ce cer de la copii sã facã. Pãrinþii nu tre -buie sã-i spunã copilului: „Pleacã ºi te spovedeºte!”, ci„Haide sã mergem la spovadã!” Ce rost are sã-i spunãduminica copilului: „Mergi la bisericã!”, dacã tatãl, în locsã meargã la bisericã, merge la bar, iar mama merge lamuncã, nu cã e obligatã, ci din dorinþa de câºtig? Ce rost


are sã-i spunã copilului sã nu fure, sã nu mintã, sã nuînjure, sã-i dea peste gurã, când îl aud înjurând, dacãei înjurã, furã ºi mint? Copiii îi imitã pe cei mari. Cumsã nu se certe copiii între ei, dacã pãrinþii se ceartã tottimpul? Copiii rãmân toatã viaþa cu ceea ce au vãzutcând erau mici la pãrinþi. A înjurat tata, va înjura ºibãiatul; a blestemat mama, va blestema ºi fata; au furat,au minþit, au fost niºte alcoolici pãrinþii, aºchia nu saredeparte de trunchi.

Într-o anchetã socialã fãcutã în Franþa pe temaeducaþiei în familie, a fost interogatã ºi o mamã cufoarte mulþi copii, dar toþi copii bine educaþi, serioºi,cuminþi, la locul lor, credincioºi practicanþi, toþi reali -zaþi în viaþã, cu serviciu, bine rânduiþi la casele lor,toþi mulþumiþi de situaþia lor. Asistentul social a între -bat-o pe mamã: „Cum ai reuºit, practic, sã-þi pregãteºtiatât de bine copiii pentru viaþã, fãcându-i pe toþi sãrãmânã buni creºtini? Ce metode ai folosit? Care estesecretul?” Rãspunsul mamei a fost simplu:

Când, la moartea soþului meu, m-am trezit cu zece copi -laºi, dintre care cel mai mare avea cincisprezece ani,resursele mele erau modeste ºi am fost nevoitã sã iauimediat decizii grave, dintre care cea dintâi a fost aceasta:sã-mi fac un examen de conºtiinþã. Examinându-mã, mi-amdat seama cât era de urgent sã mã reformez pe mineînsãmi, sã-mi schimb viaþa, sã devin mai bunã, sã mã per -fecþionez… M-am pus pe treabã, ºi de atunci continuu.

„Asta e tot ce ai fãcut pentru copiii tãi?” „Nimicaltceva: eu am lucrat în mine ºi Dumnezeu a lucrat înei”. Iatã o mamã care a ºtiut sã scoatã la suprafaþãchipul lui Dumnezeu din sufletul copiilor sãi.


Privind la pãrinþii lor, copiii ar trebui sã spunã:„Cât sunt de sârguincioºi pãrinþii noºtri la rugãciune,la bisericã, la sacramente! Aceste lucruri trebuie sã fiefoarte frumoase ºi necesare, de vreme ce le fac ei, caresunt mari! Le vom face ºi noi, care suntem mici, ca sãdevenim ºi noi mari, înþelepþi ºi frumoºi ca ei!” Cinevrea sã-i educe pe alþii trebuie sã se educe mai întâi peel însuºi.

Este lucru absolut evident cã educaþia copiilor nuse face cu ciomagul ºi cu urlete. Aceasta poate fi, celmult, dresurã de animale, nu educaþie. Dar ºi dresuraanimalelor se face cu bucãþele de zahãr, nu cu cio -magul. Principiul educaþional „bãtaia e ruptã din rai”nu e întotdeauna valabil; în cele mai multe cazuri,bãtaia e ruptã din iad.

În Fraþii Karamazov, F. Dostoievski are o paginãemoþionantã în care descrie plãcerea aproape sadicã aunor pãrinþi de a-ºi pedepsi copiii:

Multe fiinþe umane au o caracteristicã specialã: plãcerea dea-ºi pedepsi copiii, dar numai copiii. Faþã de toate celelaltefiinþe ale speciei umane, aceºti justiþiari sunt binevoitoriºi blânzi, aºa cum trebuie sã fie un european cult ºi uma -nitar. Dar le place destul de mult sã-ºi tortureze copiii,îºi iubesc copiii în acest mod. Tocmai faptul cã acestecreaturi sunt lipsite de apãrare e o tentaþie pentru cãlãiilor: încrederea angelicã a copilului care nu ºtie încotro sãse îndrepte ºi încotro sã meargã; iatã ce înfierbântã sângelestricat al nemilosului.Înþelegi tu ce se întâmplã, când mica fãpturã – care nicimãcar nu poate înþelege sensul a tot ce i se face – îºi batecu pumniºorii pieptul scuturat de sughiþuri, închis, capedeapsã, în întuneric, într-un loc murdar ºi rece, ºi îºivarsã lacrimile sale blânde în care nu e pic de rãutate,îndreptându-se spre bunul Dumnezeu ca sã-i ia elapãrarea? Îþi poþi imagina, prietene, o asemenea oroare?


Ce se va alege mai târziu de un copil educat cuasemenea metode brutale? ªtim cu toþii. Dar e ceva ºimai grav: un copil îºi face imaginea despre Dumnezeu,Tatãl ceresc, dupã imaginea tatãlui sãu pãmântesc. Untatã brutal, tiran, distruge la copil chipul adevãrat allui Dumnezeu, îl perverteºte ºi îl face odios. Prima rugã -ciune pe care o învaþã copilul când începe sã vorbeascãeste Tatãl nostru. În timp ce o rosteºte, copilul se gân -deºte: „Tatãl nostru, care eºti în ceruri, rãmâi acolo undeeºti, în cer, nu am nevoie de tine; îmi este de ajunstatãl meu de pe pãmânt”. La originea ateismului luiJ.-P. Sartre trebuie sã fi stat un tatã excesiv de sever,de teama cãruia filozoful, în copilãrie, dupã ce a spart unvas, a stat încuiat o zi întreagã în baie, spre a nu fi gãsit.În cãrþile lui gãsim o urã sãlbaticã împotriva paterni -tãþii, ºi a lui Dumnezeu, ºi a omului.

Un pãrinte, deºi este dator sã-ºi corijeze ºi sã-ºimustre copilul când e cazul, trebuie sã fie conºtient cãcopilul pe care îl ceartã e mai bun decât el, numai cã peel nu are cine sã-l certe, de aceea se crede ireproºabil.Oare nu pe copil îl propune Isus celor în vârstã dreptmodel de urmat? „Adevãr vã spun, dacã nu vã veþiîntoarce ºi nu veþi deveni asemenea copiilor, nu veþiintra în împãrãþia cerurilor” (Mt 18,3). Pãrinþii preaexigenþi, care îi pun pe copii sã le cearã neapãrat iertarecând greºesc cu ceva, sã fie conºtienþi cã ei ar trebuisã cearã iertare mai des de la copii, mãcar în inima lor.Celebrul educator William Livingston Larned ne dã unexemplu de cerere de iertare a unui tatã de la copilulsãu:

Ascultã, copilul meu, îþi vorbesc în timp ce dormi, cumânuþa ºi cu cârlionþii blonzi lipiþi de fruntea transpiratã.M-am strecurat în camera ta. Puþin mai înainte, în timp


ce ºedeam în birou ºi citeam ziarul, m-a cuprins un senti -ment de remuºcare. Am venit ca un vinovat la cãpãtâiultãu. Iatã ce gândeam, copilul meu. M-am enervat pe tine.Te-am certat în timp ce te îmbrãcai ca sã mergi la ºcoalã,fiindcã te spãlai ca o pisicã. Te- am dojenit fiindcã nu îþilustruiai ghetele, am strigat la tine când ai aruncat cevape jos.ªi la micul dejun am gãsit ceva sã-þi reproºez. Murdã -reai faþa de masã, înghiþeai cu lãcomie, þineai coatele pemasã, întindeai prea mult unt pe pâine. ªi în timp ce mer -geai la joacã, iar eu mã grãbeam sã iau tramvaiul, ºi tu te-aiîntors cãtre mine ºi m-ai salutat, strigând: „La revedere,tãticule!”, eu, încruntat, þi-am rãspuns: „Stai cu capul sus!”Iar seara am luat-o de la capãt. Veneam pe stradã ºi te-am surprins cã te jucai cu bilele, mergând de-a buºilea.Aveai gãuri la ciorapi. Te-am ocãrât în faþa celorlalþi copii,expediindu-te acasã. „Ciorapii sunt scumpi ºi, dacã artrebui sã-i cumperi tu, ai fi mai cu grijã!” Închi puie-þi,fiul meu, cuvinte spuse de un tatã!Îþi aminteºti apoi, pe când citeam în birou, cum ai intrat,timid, vãzându-se în privirea ta cã erai îndurerat? Când te-amprivit pe deasupra ziarului, supãrat cã sunt deranjat, te-ai oprit ezitând pe prag, iar eu te-am repezit: „Ce vrei?”N-ai spus nimic, dar te-ai avântat impetuos, te-ai aruncatîn braþele mele, m-ai cuprins ºi m-ai sãrutat, m-ai cuprins cumânuþele tale ºi cu iubirea pe care Dumnezeu a fãcut-o sãîncolþeascã în inima ta ºi pe care nici mãcar nesimþirea meanu putea sã o înãbuºe. Apoi ai dispãrut, þopãind pe scãri.Ei bine, fiul meu, dupã puþin timp, ziarul mi-a cãzut dinmânã ºi m-a cuprins un sentiment de neliniºte, deteamã. Ce a fãcut din mine obiºnuinþa! Obiºnuinþa de adescoperi greºelile altora, de a certa: iatã cum am rãs -plãtit copilãria ta! Nu cã nu te iubeam; dar ceream preamult la vârsta ta. Mãsuram cu metrul anilor mei. Ampretins prea mult, prea mult, prea mult! (W.L. LARNED,Trebuia sã mã gândesc, fiul meu).


Sunt destui pãrinþi care, la bãtrâneþe, sunt cuprinºide remuºcãri ºi plâng severitatea excesivã cu care ºi-autratat copiii când erau mici.

ªi în acest caz ce este de fãcut? Pãrinþii trebuie sã lelase copiilor frâu liber, sã închidã ochii la toate greºelilelor, sã nu le mai facã nici o observaþie, sã le împlineascãtoate mofturile ºi capriciile? Fereascã Dumnezeu! Arfi un sistem de educaþie la fel de falimentar. O revistãitalianã, Vie nostre (februarie 1958), le propune pãrinþilordouãsprezece reguli pentru educaþia copiilor:

1. Începeþi prin a-i da copilului tot ce cere.2. Vorbiþi în faþa copilului despre calitãþile lui la care þineatât de mult (cã e cel mai frumos copil de pe lume, cã e celmai reuºit, cã e un geniu precoce º.a.m.d.).3. Spuneþi în faþa lui cã nu e posibil sã-l corijezi: „Nu maie nimic de fãcut cu tine!”4. Când tatãl îl dojeneºte, mama sã-i dea dreptate, ºi invers.5. Lãsaþi-l sã creadã cã tatãl sãu nu e decât un tiran, bundoar sã-l pedepseascã.6. Tatãl sã o dispreþuiascã pe mama în faþa copilului.7. Nu daþi atenþie la prietenii cu care umblã.8. Lãsaþi-l sã citeascã tot ce vrea ºi sã se uite la orice felde filme.9. Cãutaþi sã strângeþi multã avere pentru el, fãrã sã-idaþi principii bune, ºi puneþi-i bani în buzunar.10. Nu-l supravegheaþi în timpul liber.11. Pedepsiþi-l pentru fleacuri ºi apoi distraþi-vã pe seamaviciilor lui.12. Dacã învãþãtorii, la ºcoalã, vor sã-l pedepseascã, apãraþi-idefectele împotriva învãþãtorilor.Faceþi toate acestea ºi puteþi fi siguri cã fiul vostru va ajungeo canalie desãvârºitã.


La pãrinþi, iubirea nu înseamnã slãbiciune: înseamnã,când e cazul, energie, fermitate, luare de poziþie.

În anul 1946, psihologul ºi pediatrul american Ben -jamin Spock a publicat cartea sa, intitulatã Copilul, cumtrebuie educat, cum trebuie crescut. A fost un best-seller, a fãcut furori în America ºi Europa, astfel încâtcartea a meritat numele de „Biblia copilului”. Autorulle propunea pãrinþilor cea mai avansatã, cea mai ºtiin -þificã, cea mai modernã ºi perfectã metodã de educarea copiilor.

Copilul învaþã sã trãiascã, pur ºi simplu, trãind: lãsaþi-lliber, sã-ºi facã experienþele lui; va descoperi de la sinesensul lucrurilor; eliberaþi-l de fricã, de atâtea reguliimpuse; dacã descoperã el ceea ce astãzi este just, mâineva lupta, spontan, pentru dreptate.

Efectele acestei pedagogii avangardiste s-au dovedita fi dezastruoase. Dupã douãzeci ºi ceva de ani, Spocka fost nevoit sã-ºi facã autocritica:

Am fost înþeles greºit, mãrturiseºte el. E adevãrat, copiiisimt nevoia de a fi iubiþi, dar ºi mai mult simt nevoia dea fi cãlãuziþi de autoritatea pãrinþilor: au mai mult nevoiede disciplinã decât de permisivitate; a le intra în voieîntotdeauna, a le da tot ce cer e contraproductiv: corijareaºi pedeapsa pot fi de mare folos în dezvoltarea copilului.

Aºadar, nici tiranie, nici lipsã de autoritate la pãrinþi,ci înþelepciune, prudenþã, mãsurã ºi iubire în toate.Pãrinþii nu trebuie sã sufoce personalitatea copilului, citrebuie sã o respecte, sã o favorizeze, ca sã se dezvoltearmonios. ªi cum copilul nu este proprietatea lor, ciproprietatea lui Dumnezeu, ei trebuie sã respecte voinþaºi planul lui Dumnezeu cu privire la copil. Sãdindu-i în


suflet valori umane, morale ºi religioase, copilul tre -buie ajutat sã uzeze în mod conºtient ºi personal delibertatea legitimã de voinþã ºi, în cele din urmã, sã îiacorde cuvenita autonomie. Pãrinþii, dupã ce ºi-au dusla îndeplinire misiunea, trebuie sã se retragã, spunândcu Ioan Botezãtorul referitor la Cristos: „El trebuie sãcreascã, iar eu sã mã micºorez” (In 3,30). Pãrinþii nuau dreptul sã-ºi impunã voinþa ºi ambiþiile lor voinþeilui Dumnezeu ºi voinþei legitime a copiilor; de pildã, sãle impunã ce carierã sau profesie sã aleagã în viaþã, sãle impunã cu cine sã se cãsãtoreascã, sã le impunã sta -rea de viaþã: cãsãtoria, preoþia sau viaþa consacratã, sãmai comande în casa copiilor ºi dupã ce s-au cãsãtorit,ceea ce duce atât de des la dezbinarea ºi destrãmareafamiliilor tinere.

Din nefericire, se întâmplã ca unii copii care au avut pã -rinþi buni, mame sfinte, care s-au bucurat de o educaþiecreºtinã aleasã, sã apuce mai târziu pe cãrãri greºite: sãajungã atei, criminali, hoþi, desfrânaþi, concubinari.Auzim mereu spunându-se: „Ce pãcat! Ce pãrinþi bunia avut, ºi uite ce s-a ales de el!” Nu ne putem imaginace calvar ºi ce suferinþã sunt asemenea copii pentrupãrinþi. Nu întotdeauna pãrinþii sunt vinovaþi de eºeculeducaþiei. Aceºti pãrinþi sã nu se descurajeze. Copiiilor au toate ºansele ca la bãtrâneþe sau chiar pe patulde moarte, atunci când muribundul îºi strigã mama, sãse întoarcã la ce au vãzut la mama ºi la ce i-a învãþatmama când erau mici. Fiul risipitor s-a întors la tatãlcare i-a dat o educaþie bunã. Augustin s-a întors la cre -dinþa pe care a supt-o o datã cu laptele la sânul mamei.Aceºti pãrinþi, aceste mame sã urmeze exemplul sfinteiMonica, cea care a plâns, s-a rugat, a postit timp de 16 anipentru fiul ei rãtãcit, încurajatã de cuvintele sfântului


episcop Ambroziu: „Fiul atâtor lacrimi nu poate sã pia -rã”. E ceea ce ne spune Dumnezeu în Sfânta Scripturã:„Creºte-þi copilul pe calea pe care trebuie sã o urmeze,iar la bãtrâneþe nu se va abate de la ea” (Prov, 22,6).


FAMILIA, ChEMATÃ LA SFINþENIE

Una dintre cele mai rãspândite prejudecãþi din lumeeste aceea cã sfinþenia nu este pentru familiºti, cã sfin -þenia ar fi o problemã care îi priveºte pe preoþi, pe ceicare pãrãsesc lumea ºi merg la mãnãstire: cãlugãri ºicãlugãriþe care, neavând familie, pot petrece toatã ziuaºi chiar noaptea în rugãciune, în bisericã. Când, acumcâþiva ani, a izbucnit în Statele Unite ruºinosul scandalîn care a fost implicat preºedinte B. Clinton, dovedit deadulter ºi perversiune sexualã, s-a fãcut un sondaj înItalia, la care s-a pus o singurã întrebare: „Ce pãrereaveþi despre acest caz?” O femeie a rãspuns: „E normal.Doar preºedintele Clinton nu e obligat sã ducã viaþãde preot”.

Sau unii soþi considerã cã sfinþenia e posibilã, dar cuo condiþie: sã urmeze cât mai îndeaproape programulde viaþã spiritualã ºi de rugãciune al celor care trãiescîn mãnãstire. Sfânta Elisabeta de Turingia a pus-o peservitoarea sa fidelã, Isentrude, sã o scoale în fiecarenoapte la o anumitã orã, pentru ca, îngenuncheatã pepodeaua camerei nupþiale, sã se uneascã în rugãciunecu cãlugãriþele care la ora aceea se rugau în bisericalor. Dar s-a întâmplat într-o noapte ca servitoarea, dinneatenþie, în loc sã o tragã de picior pe Elisabeta, casã o scoale, sã-l tragã de picior pe bãrbatul acesteia, caredormea alãturi. Bãrbatul, deºi admira virtutea soþieisale, i-a spus supãrat: „Eºti mãritatã, eºti mamã, mulþu -meºte-te sã te rogi în timpul zilei, ca femeie mãritatãºi mamã ce eºti”. ªi avea dreptate.

Biserica, mai ales la ultimul ei conciliu, repetã cuinsistenþã: „Toþi credincioºii sunt chemaþi ºi obligaþisã tindã spre sfinþenie ºi spre desãvârºirea stãrii lor”(LG 42); toþi credincioºii se vor sfinþi din zi în zi maimult în condiþiile lor de viaþã, pentru toþi ºi pentrufiecare în parte e valabilã porunca lui Cristos: „Fiþidesãvârºiþi precum Tatãl vostru ceresc este desãvârºit”(Mt 5,48). ªi învãþãtura Apostolului: „Aceasta este voinþalui Dumnezeu: sfinþirea voastrã” (1Tes 4,3). Existã ounicã sfinþenie, deºi cãile pe care se ajunge la ea suntmulte: una este calea preoþilor spre sfinþenie, alta e caleacãlugãrilor ºi cãlugãriþelor, alta e calea persoanelorcare trãiesc necãsãtorite în mijlocul lumii, alta e caleacelor care sunt vãduvi; soþii creºtini trebuie sã se ajutereciproc sã ajungã la sfinþenie în viaþa conjugalã.

Dar poate cã lucrul cel mai frumos pe care l-a spusBiserica la conciliu cu privire la sfinþenie, la cãsãtorieºi la familie este expresia: familia este un sanctuarcasnic, e templu, e bisericã în miniaturã, este lãcaº de cultºi e sfânt, aºa cum sfânt este lãcaºul de cult, biserica, încare ne adunãm duminica pentru rugãciune ºi pentrujertfa sfintei Liturghii.

De altfel, expresia nu este nouã. În primele veacuriale creºtinismului, când, din cauza prigoanelor, nu seputeau construi biserici, casa fiecãrui creºtin era obisericã. La intrarea în casele creºtinilor erau scriseinscripþii ca aceasta: „Domnul nostru Isus Cristos, Fiullui Dumnezeu, locuieºte aici. Nimic rãu sã nu treacãpragul acestei case”. Dupã ce s-au construit biserici,sfinþii pãrinþi îi îndeamnã în continuare pe creºtini:„Fã din casa ta casa lui Dumnezeu, o micã bisericã”.Bisericile aveau altarul orientat spre rãsãrit ºi, deasupraaltarului, pe boltã era crucea glorioasã, semnul Fiului


Omului, care va veni din nou cu mãrire ºi putere mare.Creºtinii, în casele lor, se îndreptau ca ºi în bisericã larugãciune spre rãsãrit. Orientarea la rugãciune era mar -catã în casele lor de o cruce pusã pe peretele dinsprerãsãrit.

Dacã familia creºtinã e o micã bisericã, un mic lãcaºde cult, în orice familie trebuie sã fie trei elemente careexistã în orice bisericã, în orice templu, în orice lãcaº decult: preoþi, jertfe, rugãciuni.

Cine sunt preoþii în familia creºtinã? Preoþii sunt soþii.Ei au preoþia comunã pe care o primesc toþi creºtiniila botez. Despre aceastã preoþie scrie sfântul apostolPetru când le spune primilor creºtini: „Voi sunteþi oîmpãrãþie de preoþi”. În virtutea acestei preoþii, soþiiau celebrat sacramentul Cãsãtoriei în faþa sfântului altar,în prezenþa preotului care are preoþia ierarhicã sausacramentalã, ºi continuã sã-ºi exercite preoþia lor con -jugalã în familie. Sfântul Augustin le atribuia taþilor,în familie, funcþia de vicari episcopali:

Comportaþi-vã în casa voastrã ca niºte vicari ai noºtri.Episcopul poartã acest nume pentru cã vegheazã asupraaltora, având grijã de ei. Fiecare dintre voi, capi de familie,sã se considere învestit, dacã putem spune aºa, cu o misiuneepiscopalã în ceea ce priveºte credinþa celor dragi ai voºtri.

Preoþia presupune, în primul rând, aducere dejertfe. Ce jertfe aduc lui Dumnezeu soþii care îndepli -nesc în familie funcþia preoþeascã? Rãspunsul ni-l dãConciliul al II-lea din Vatican:

Toate faptele, rugãciunile ºi iniþiativele lor apostolice,viaþa conjugalã ºi de familie, munca zilnicã, destindereatrupului ºi a sufletului, dacã sunt trãite în Duhul Sfânt, bachiar ºi încercãrile vieþii, dacã sunt suportate cu rãbdare,

FAMILIA, CHEMATÃ LA SFINÞENIE 75

devin jertfe spirituale plãcute lui Dumnezeu prin IsusCristos, care, în celebrarea Euharistiei, sunt oferite cuadâncã evlavie Tatãlui împreunã cu ofranda trupuluiDomnului (LG 34).

Soþii îi aduc jertfã lui Dumnezeu, sacrificã egoismuldin ei, ambiþia, orgoliul, pretenþia de a avea întotdea -una dreptate, ambiþia de a-ºi impune punctul de vedere;a ceda în favoarea celuilalt, a cere iertare celuilalt fãrãa întreba cine a început, cine are dreptate, e o adevã -ratã jertfã plãcutã lui Dumnezeu. La aceastã jertfã sereferea apostolul Pavel când le scria romanilor: „Vãîndemn deci, fraþilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu,sã vã oferiþi trupurile voastre ca jertfã vie, sfântã ºiplãcutã lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiri -tual” (Rom 12,1). Într-un cerc de prieteni, un bãrbatse lãuda: „În discuþiile cu soþia mea, eu am întotdea -una ultimul cuvânt”. „ªi cum reuºeºti?” l-au întrebatcei lalþi, curioºi. „Foarte simplu. Îmi cer iertare ºi cuasta discuþia s-a încheiat”. „Dacã cineva vrea sã vinãdupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea ºi sã mãurmeze” (Mt 16,24). Ar fi greºit sã credem cã Isus aadresat aceste cuvinte doar preoþilor ºi persoanelor che -mate la viaþa consacratã. Nu, le-a adresat în egalãmãsurã celor cãsãtoriþi ºi, poate, în primul rând, lor.Pentru a pãstra pacea, armonia, dragostea, fericireaîn familie, soþii trebuie sã-ºi rãstigneascã zilnic pe cruceape care o duc în spate egoismul, mândria, rãutatea, ne -cumpãtarea ºi toate acele porniri dezordonate ºi instinctejosnice care distrug demnitatea ºi sfinþenia vieþii defamilie.

ªi, în al treilea rând, ca orice lãcaº de cult, ca oricebisericã, mica bisericã, familia, trebuie sã fie un lãcaºde rugãciune; rugãciunea rostitã în comun de tata, de


mama, de copii la diferite momente ale zilei: rugã -ciunea de dimineaþã ºi de searã, Îngerul Domnului,rugãciunea sfântului Rozariu, rugãciunea înainte ºi dupãmasã, rugãciunea de consacrare a familiei la inima prea -sfântã a lui Isus. Rugãciunea e cimentul familiei careîi þine în comuniune, în unire, în armonie pe toþi mem -brii familiei. În trecut, familiile erau mult mai unite ºila aceasta contribuia foarte mult rugãciunea Roza -riului, pe care pãrinþii, împreunã cu copiii, o spuneau înfiecare searã în toate familiile creºtine. În zilele noastre,televizorul a înlocuit Rozariul. Pãrinþii ºi copiii adormseara în faþa televizorului. Telenovelele au înlocuitrugãciunea de searã. Se spune cã radioul ºi televizorulîi uneºte pe oamenii de pe toatã faþa pãmântului,fãcându-i sã participe simultan la aceleaºi evenimente,privind în direct prãbuºirea turnurilor gemene din NewYork sau rãzboiul din Irak. Mai degrabã, putem spunecã i-a izolat ºi i-a înstrãinat pe cei apropiaþi din familie,fãcându-i sã se ignore unii pe alþii. E necesar ca, la unmoment dat, seara, sã se stingã televizorul pentru ase face rugãciunea comunã. E adevãrat cã taþii suntmai puþin prezenþi astãzi în familie decât altãdatã,dar, când sunt prezenþi, trebuie sã se alãture ºi ei larugãciunea familiei, sã nu lase rugãciunea ºi formaþiareligioasã a copiilor numai pe seama mamelor. Esteexpresia: „A învãþa rugãciunile de pe genunchii mamei”.De ce nu le-ar învãþa ºi de pe genunchii tatei? El nuare genunchi? La evrei, obligaþia de a-i învãþa pe copiirugãciunile ºi de a le face educaþia religioasã cade, înprimul rând, în sarcina tatãlui, nu a mamei. Sub as -pectul rugãciunii, s-ar putea spune cã, la creºtini, mulþicopii sunt orfani de tatã. Prezenþa activã a tatãlui larugãciunea comunã îi dã rugãciunii un aspect de mãreþie,


de virilitate, de forþã, de demnitate; rugãciunea nu eo manifestare de sentimentalism ºi de pietism feminin.

Cântãreþul francez Aimé Duval ne-a lãsat o emoþio -nantã descriere a copilãriei sale. A rãmas puternicmarcat de felul cum pãrinþii sãi se rugau în fiecaresearã împreunã cu copiii lor. Provenea dintr-o familie deþãrani cu nouã copii; el era al cincilea. Tatãl sãu se în -torcea în fiecare searã obosit de la muncã, cu o legãturãmare de lemne în spate.

Dupã cinã, când sosea timpul rugãciunii de searã, îngenun -chea pe podea, îºi sprijinea coatele pe un scaun ºi rãmâneacu capul între mâini, fãrã sã ne priveascã, fãrã sã semiºte, fãrã sã dea nici cel mai mic semn de nerãbdare.Mã gândeam: „Tatãl meu, care este atât de puternic, careduce casa, care ºtie sã mâne boii, care nu se pleacã înfaþa primarului, a celor bogaþi, a celor rãi!… Tatãl meu,în faþa lui Dumnezeu, devine ca un copil. Cum îºi schimbãînfãþiºarea când începe sã vorbeascã cu el! Trebuie sã fiemare de tot Dumnezeu, dacã tatãl meu îngenuncheazã înfaþa lui! Dar totodatã trebuie sã fie foarte bun Dumnezeu,de vreme ce poþi sã-i vorbeºti, fãrã sã-þi schimbi hainelede muncã”. Mama stãtea în mijlocul copiilor. Nu puteasta în genunchi, deoarece îl þinea în braþe pe cel mai mic.Spunea rugãciunile supraveghindu-i pe copii, tre cându-ºi privirea mereu de la unul la altul. Îi privea, dar nuspunea nimic. Nu dãdea nici o atenþie, chiar dacã ceimai mici mai scânceau sau afarã urla vântul, sau pisicamieuna, sau cine ºtie ce mai fãcea. Iar eu mã gândeam:„Trebuie sã fie tare apropiat de noi Dumnezeu, de vremece poþi sã-i vorbeºti þinând un copil în braþe ºi purtândºorþul. Dar totodatã trebuie sã fie «o persoanã» foarteimportantã, de vreme ce mama mea, atunci când îi vorbeºte,nu acordã nici o atenþie nici pisicii, nici furtunii! Mâiniletatãlui meu [mãrturiseºte Duval] ºi buzele mamei melem-au învãþat despre Dumnezeu mai mult decât catehismul”.


Aºa cum Biserica are o liturgie oficialã, organizatãde preoþii ce au preoþia ierarhicã, ºi la care participãîntreaga comunitate creºtinã, tot astfel, biserica fami -lialã ar trebui sã aibã o liturgie casnicã, organizatã depãrinþi în virtutea preoþiei lor conjugale, la care sã par -ticipe întreaga comunitate familialã. Pe aceastã liturgiefamilialã trebuie sã se întemeieze liturgia oficialã comu -nitarã a Bisericii. Meritã sã fie remarcat faptul cã, îniudaism, liturgia din familie, mai ales în sãrbãtoareaºabatului ºi la Paºti, e mai importantã decât liturgiaoficialã de la sinagogã sau chiar de la templu, atuncicând acesta exista. Oficiantul în aceastã liturgie casnicãeste tatãl familiei. ªi aºa cum Biserica are un calendarliturgic cu anumite sãrbãtori, în care se celebreazã dife -rite intervenþii ale lui Dumnezeu în istoria mântuirii,tot astfel, familia, biserica micã, ar trebui sã aibã uncalendar liturgic, în care membrii familiei sã celebrezediferite intervenþii ale lui Dumnezeu în viaþa familiei.Asemenea sãrbãtori familiale, pe care toþi membriifamiliei sã le celebreze prin rugãciuni speciale ºi prinanumite rituri, sã le numim liturgice, ar putea fi:

1) Aniversarea cãsãtoriei, când toatã familia întrunitãpentru sãrbãtoare sã se roage ºi sã sãrute inelele sfin -þite în ziua cununiei;

2) Aniversarea botezului fiecãruia dintre membriifamiliei, care ar putea fi marcatã de reînnoirea în comuna promisiunilor de la sfântul botez, rugãciuni în faþalumânãrii aprinse de la botez, vizita ºi rugãciuni labaptisteriul din bisericã, vizitarea naºilor, trasarea sem -nului crucii pe frunte, aºa cum s-a fãcut la ceremoniabotezului;

3) Aniversarea mirului, însoþitã de rugãciuni ºi lecturibiblice în familie din Faptele Apostolilor, în legãturãcu coborârea Duhului Sfânt;


4) Aniversarea morþii unui membru al familiei curugãciuni ºi gesturi, cum ar fi aprinderea unei lumânãriîn faþa portretului defunctului sau vizitarea mormân -tului la cimitir º.a.m.d.

Foarte recomandatã este rugãciunea în familie aLiturgiei orelor sau a Breviarului, care, fiind tradusãacum ºi în limba românã, poate fi înþeleasã de toatãlumea. Gãsim acest îndemn în introducerea la Breviar:„Se cuvine ca familia, ca lãcaº de cult casnic al Bisericii,nu numai sã-i înalþe lui Dumnezeu rugãciuni în comun,dar sã recite, dacã este posibil, anumite pãrþi ale Liturgieiorelor, ca sã se uneascã mai strâns cu Biserica” (nr. 27).

Aº pune ºi eu, în încheierea acestei meditaþii, întrebã -rile pe care papa Paul al VI-lea le punea soþilor prezenþila audienþa generalã din 11 august 1976:

Mamelor, îi învãþaþi pe copiii voºtri sã se roage creºti -neºte?… Îi pregãtiþi, în colaborare armonioasã cu preoþii,pe copiii voºtri la primirea sacramentelor iniþierii: Spovada,Prima Împãrtãºanie ºi sfântul Mir?… Îi obiºnuiþi ca, atuncicând sunt bolnavi, sã se gândeascã la suferinþele lui Cris -tos… sã cearã aju torul Maicii Domnului ºi al sfinþilor?…Recitaþi voi sfântul Rozariu în familie?… ªi voi, taþilor,ºtiþi sã vã rugaþi împreunã cu copiii voºtri,… cu toatãcomunitatea familialã… cel puþin din când în când?…Exemplul vostru în corectitudinea gândirii ºi a faptelor,ajutat de rugãciunea fãcutã în comun, este o lecþie pentruviaþã, un act de cult, cu merit deosebit… ºi, în felul acesta,aduceþi pacea între pereþii casei voastre: „Pace acestei case!”

Existã în limbajul conjugal o expresie care indicã orealitate frumoasã, dar ºi o mare tristeþe: luna demiere, prima lunã din viaþa de cãsãtorie. De ce e numai olunã ºi nu e toatã viaþa soþilor de miere? Dupã o lunã deconvieþuire fericitã urmeazã adesea certurile, rãzboiul,


iadul. Dispare mierea ºi rãmâne luna, luna de pe cer?În ziua cãsãtoriei li se face mirilor urarea: „Casã depiatrã!” Nu ºtiu ce vrea sã spunã aceastã expresie, darîi putem da noi o interpretare: e casa, familia solidã,de nezdruncinat, de piatrã sau, cum spune Mântuitorulîn Evanghelie, „casa ziditã pe stâncã”, având ca temeliecredinþa, cuvântul lui Dumnezeu ºi rugãciunea.


VIAþA SACRAMENTALÃ îN FAMILIE:BoTEzUL ªI SPoVADA

În Vechiul Testament gãsim istoria deosebitã a tânã -rului Tobia, care trãieºte împreunã cu pãrinþii sãi laNinive, în þara robiei, în Asiria. El porneºte la un drumlung, plin de pericole ºi de peripeþii, spre Ecbatana, înPersia, în cãutarea aceleia care avea sã-i fie soþie. În -soþit ºi cãlãuzit de îngerul Rafael, care îl ocroteºte întoate primejdiile, tânãrul ajunge cu bine la Raguel ºio cere în cãsãtorie pe fiica acestuia, Sara. Tatãl se învo -ieºte, dar îl avertizeazã asupra unui mare risc: fata erainfestatã, chinuitã de diavol; un fenomen înspãimântãtorcare este întâlnit frecvent ºi în zilele noastre. De ºapteori fusese mãritatã, dar toþi cei ºapte bãrbaþi au muritchiar în prima noapte dupã cãsãtorie. Diavolul ce sealipise de fatã le-a curmat viaþa în noaptea nunþii. Tobiaa luat-o, totuºi, pe Sara de soþie. Impresionanta rugã -ciune pe care mirii au adresat-o lui Dumnezeu în primanoapte când au fost împreunã ºi un rit de exorcizare l-auizgonit pe diavol. Tobia, împreunã cu soþia, cãlãuzit ºiocrotit în continuare de îngerul Rafael, s-a întors cubine în casa tatãlui sãu.

Povestirea aceasta reflectã o realitate pe care nici ofamilie creºtinã nu poate sã o ignore: cãsãtoria cunoaºtemulte riscuri, obstacole, dificultãþi, tentaþii, momentede crizã, de întuneric. Diavolul, care este „un ucigaº dela început” (In 8,44), cum spune sfântul Ioan, cautãsã distrugã viaþa de familie, aducând astfel tristeþe,jale, moarte, nefericire. Ce fel de moarte aduce? Ce viaþãcurmã? Viaþa biologicã? ªi aceastã moarte, cãci uciderea

copiilor înainte de a se naºte, avorturile, fãrã îndoialã,reprezintã lucrarea Stanei. Dar mai este o viaþã multmai preþioasã, pe care Diavolul o curmã: este viaþa dum -nezeiascã din om. E necesar, ca ºi în cazul lui Tobia,ca un înger bun sã fie în fiecare familie, ca sã o cãlãu -zeascã ºi sã o ocroteascã împotriva Duhului Rãu. Citimîntr-unul din psalmi: „Îngerul Domnului strãjuieºte lân -gã cei ce se tem de el ºi îi scapã din primejdie” (Ps 34,7).

Creºtinul are douã vieþi: viaþa biologicã, naturalã,pe care o are în comun cu celelalte vieþuitoare, ºi viaþasupranaturalã, viaþa dumnezeiascã, viaþa harului sfin -þilor. Este viaþa pe care ne-a adus-o Isus Cristos: „Eu amvenit ca sã aibã viaþã ºi s-o aibã din belºug” (In 10,10).Aceastã viaþã dumneze iascã, creºtinii o primesc la botez.

Aceastã viaþã a harului sfinþitor, Diavolul, care esteucigaº de la început, o ucide, împingându-l pe om sãcomitã pãcatul de moarte; de aceea, pãcatul senumeºte de moarte, fiindcã ucide viaþa haruluisfinþitor. Grefat pe harul sfinþitor primit la botez,soþii primesc în plus un har special, propriu stãrii lor,în sacramentul Cãsãtoriei. Acest har sacramental, neînvaþã Conciliul, nu dispare în momentul când seîncheie ceremonia cãsãtoriei, ci rãmâne cu ei, îiînsoþeºte pe tot parcursul vieþii lor,

pentru ca, aºa cum el [Cristos] a iubit Biserica, dãru -indu-ºi viaþa pentru ea, tot astfel, soþii sã se poatã iubicu fidelitate, pentru totdeauna, cu o iubire reciprocã. Deaceea, soþii creºtini sunt întãriþi ºi consacraþi de un sa -crament special pentru datoriile ºi demnitatea stãrii lor.Iar ei, împlinindu-ºi obligaþiile conjugale ºi familiale înputerea acestui sacrament, pãtrunºi de Duhul lui Cristos,în virtutea cãruia toatã viaþa lor este pãtrunsã de cre -dinþã, speranþã ºi dragoste, tind sã se desãvârºeascã totmai mult ºi sã se sfinþeascã reciproc, participând la prea - mãrirea lui Dumnezeu (GS 48).

VIAÞA SACRAMENTALÃ ÎN FAMILIE 83

Este obiceiul ca mireasa sã se îmbrace cu rochie albãîn ziua cununiei. ªi ar fi foarte bine ca ºi mirele sã seîmbrace în costum alb. Nu e o simplã tradiþie, un elementdecorativ, de sãrbãtoare; avem de-a face aici cu un sim -bolism deosebit de frumos ºi de profund. Rochia albã pecare o poartã mireasa ºi costumul alb pe care ar trebuisã-l poarte mirele simbolizeazã virtutea castitãþii, pãs -tratã neºtirbitã pânã în faþa altarului. Dar mai multdecât atât, e simbolul harului sfinþitor primit la botez.Haina albã din ziua cununiei ne trimite cu mintea lahaina albã pe care mirii au primit-o la botez, însoþitãde cuvintele preotului: „N., ai devenit o fãpturã nouã ºiai fost îmbrãcat(ã) cu Cristos. Aceastã hainã albã sã-þiaminteascã de demnitatea ta. Pãstreaz-o nepãtatãpentru viaþa veºnicã”. Haina albã e dezbrãcatã odatã cea trecut nunta; dacã a fost împrumutatã sau închiriatã,este datã înapoi proprietarului. Dar haina interioarãa harului pe care o simbolizeazã haina albã din ziuanunþii nu trebuie dezbrãcatã toatã viaþa: aceasta estehaina curatã de nuntã, despre care vorbeºte Mântui -torul în Evanghelie, fãrã de care nimeni nu poate intrala ospãþul de nuntã al împãrãþiei lui Dumnezeu. E vorbade acea hainã þesutã din cele mai delicate virtuþi, pecare o recomandã apostolul Pavel:

Ca niºte aleºi ai lui Dumnezeu, sfinþi ºi iubiþi, îmbrã -caþi-vã, deci, cu dragoste, cu îndurare, cu bunãtate, cuumilinþã, cu blândeþe ºi rãbdare. Îngãduiþi-vã unii pe alþiiºi, dacã cineva are vreo plângere împotriva altuia, ier -taþi-vã! Aºa cum v-a iertat Domnul, la fel [sã vã iertaþi]ºi voi. Însã, mai presus de toate acestea, [îmbrãcaþi-vã] cuiubire, care este legãtura desãvârºirii. Sã domneascã îninimile voastre pacea lui Cristos la care aþi fost chemaþica sã fiþi un singur trup ºi fiþi recunoscãtori (Col 3,12-15).


Stãm uneori ºi ne întrebãm cu uimire: De ce atâteafamilii eºueazã? Au început-o atât de bine ºi în scurtãvreme totul s-a prãbuºit, viaþa lor devine insuportabilã.Iatã explicaþia: soþii îºi imagineazã cã ei sunt cei carerealizeazã o cãsãtorie fericitã, cu forþele lor, fãrã ajutorullui Dumnezeu. Nu cunosc cuvintele psalmistului: „DacãDomnul n-ar zidi casa, în zadar ar trudi cei care o zi -desc” (Ps 127,1). Dacã soþii se spovedesc o datã, de douãori pe an, la Paºti ºi la Crãciun, ºi atunci poate dinobiºnuinþã ºi de ochii lumii, dacã trãiesc doar câtevazile pe an harul sfinþitor, în rest, trãiesc tot timpul înstare de pãcat de moarte, fãrã harul Botezului ºi fãrãharul sacramental al Cãsãtoriei legat de harul Botezului,de unde sã aibã forþã, energie, ca sã înfrunte greutã -þile, dificultãþile pe care le cunoaºte absolut orice familie?La început, totul era frumos, ideal, minunat, soþii secredeau doi îngeri ai lui Dumnezeu, cãrora numai aripilele lipsesc. Dar, în scurtã vreme, coboarã cu picioarelepe pãmânt ºi constatã cã nu sunt îngeri, ci oameni cuslãbiciuni, cu defecte ca toþi oamenii, cu idei, cu con -cepþii diferite. ªi atunci începe rãzboiul: fiecare dintresoþi îi reproºeazã celuilalt greºelile, fãrã sã le vadã peale sale. Soþii au promis la botez: „Mã lepãd de Satanaºi de toate faptele lui”. Trãind în pãcate de moarte,sãvârºind faptele Satanei, ei îl invitã din nou în casalor pe Duhul cel Rãu, iar acesta nu pierde ocazia de apescui în apã tulbure. Se simt sugestiile lui, se audºoaptele lui: nu puteþi merge mai departe, nu maiputeþi trãi împreunã, trebuie sã vã despãrþiþi, sã divor -þaþi, sã încercaþi alte combinaþii, nu vã potriviþi lacaracter, nu sunteþi fãcuþi unul pentru altul; divorþul,nu este altã soluþie. Dacã divorþul este singura soluþieºi numai el mai poate aduce fericirea, de ce atâþia


divorþaþi divorþeazã a doua doarã ºi a treia oarã, ºi apatra oarã? Diavolul, spune Isus, este mincinos, tatãal minciunii ºi ucigaº de la început. Ucide nu numaiviaþa supranaturalã a harului, dar ºi viaþa fizicã. Statis -ticile ne aratã cã numãrul sinuciderilor printre divorþaþieste de-a dreptul impresionant: acelaºi numãr de sinu -cideri care existã în rândul delincvenþilor, nebunilor ºiprostituatelor.

E adevãrat cã viaþa de cãsãtorie devine uneori insu -portabilã, dar situaþia nu se remediazã prin distrugereacãsãtoriei, ci prin îndreptarea vieþii soþilor. E adevãratcã sunt situaþii în care nu mai este decât o singurãsoluþie pentru a se rezolva impasul în care s-a ajuns, darnu este soluþia inspiratã de duhul cel rãu, ci soluþiapropusã de apostolul Pavel: „Suportaþi-vã unul pealtul ºi, dacã unul are motiv sã se plângã de celãlalt,iertaþi-vã unul pe altul”. „De câte ori sã-l iert?”, va spunefemeia. „De câte ori sã o iert?”, va spune bãrbatul.Pânã la ºapte ori?” Rãspunsul îl dã Isus: „Nu-þi spunpânã la ºapte ori, ci pânã la ºaptezeci de ori ºapte” (Mt18,22), adicã întotdeauna, ori de câte ori celãlaltgreºeºte.

Cea mai mare comoarã, cea mai mare bogãþie pecare soþii o pot avea în casa lor este harul sfinþitor pecare l-au primit la botez ºi harul Cãsãtoriei grefat peharul Botezului, fãrã de care soþii nu-ºi pot împlinidatoriile stãrii lor. Soþii care trãiesc în harul sfinþitorsunt locuinþe ale Sfintei Treimi: „Dacã cineva mã iu -beºte, spune Isus, va þine cuvântul meu; Tatãl meu îlva iubi ºi vom veni la el ºi ne vom face locuinþã la el”(In 14,23). „Am gãsit paradisul pe pãmânt, exclamafericitã Elisabeta a Sfintei Treimi. Paradisul e acolounde este Dumnezeu. Dumnezeu este în sufletul meu.


Paradisul este în sufletul meu”. La fel pot spune soþiicare trãiesc în harul sfinþitor: „Paradisul e în sufletulmeu, paradisul e în casa mea ”. O asemenea familie eo familie lãrgitã, numeroasã, cãci pe lângã persoanelecare trãiesc în ea mai sunt ºi cele trei persoane divinecare vin sã locuiascã. De aceea, este lucru de cea maimare importanþã ca, atunci când, fereascã Dumnezeu,soþii cad într-un pãcat greu, sã nu aºtepte Paºtele sauCrãciunul ca sã se spovedeascã, ci sã recurgã imediatla sacramentul Spovezii spre a recupera harul Bote -zului ºi harul Cãsãtoriei.

Acesta este îndemnul pe care papa Ioan Paul al II-leaîl adreseazã soþilor în exortaþia sa apostolicã, Familiarisconsortio: „Cãinþa ºi iertarea reciprocã în sânul fami -liei creºtine, lucruri obiºnuite în viaþa zilnicã a familiei,îºi aflã momentul specific în pocãinþa creºtinã. În ceeace îi priveºte pe soþii creºtini, papa Paul al VI-lea scrieîn enciclica Humanae vitae: «Dacã pãcatul îºi gãseºte locîntre ei, sã nu se descurajeze, ci sã recurgã cu umilinþãºi perseverenþã la mila lui Dumnezeu, care este împãr -þitã cu îmbelºugare în sacramentul spovezii»” (FC, 58).


EUhARISTIA,hRANA SPIRITUALÃ A FAMILIEI

Normele liturgice cer ca sacramentul cãsãtoriei sã secelebreze, în mod obiºnuit, în cursul sfintei Liturghii.Cer acest lucru pentru a se scoate în evidenþã legã -tura strânsã care existã între Euharistie ºi Cãsãtorie.Am vãzut importanþa vitalã a harului sfinþitor pentruca soþii sã aibã o cãsãtorie reuºitã. Dar aºa cum viaþanaturalã, biologicã, fãrã hranã, fãrã mâncare, piere, totastfel, viaþa supranaturalã primitã la botez, fãrã pâineaeuharisticã, piere, se stinge. Ne-o spune Cristos: „Dacãnu mâncaþi trupul Fiului Omului ºi nu beþi sângelelui, nu aveþi viaþã în voi” (In 6,53).

Familia este imaginea pãmânteascã a familiei SfinteiTreimi, formatã din trei persoane. E un mister de iubire:„Tatãl, scrie sfântul Augustin, este cel care iubeºte.Fiul este cel iubit, Duhul Sfânt este iubirea dintre ei”.Familia pãmânteascã e oglinda familiei treimice: douãpersoane care se iubesc – un bãrbat ºi o femeie – ºi atreia persoanã – copilul, rodul iubirii lor. Pornind de laacest mister al iubirii care este Sfânta Treime, Conciliuldefineºte familia ca fiind „o comunitate de viaþã ºiiubire”.

Dar ce are a face Sfânta Treime cu Euharistia? Are.Noi spunem cã în sfânta Euharistie este prezent IsusCristos, a doua persoanã a sfintei Treimi, cu trupul, cusângele, cu sufletul, cu dumnezeirea. E adevãrat. Darnu trebuie sã pierdem din vedere cã cele trei persoanedivine nu se separã niciodatã una de alta, astfel încât însfânta Euharistie sunt prezente toate cele trei persoane

ale Sfintei Treimi. La sfânta Liturghie, familia creºtinãse întâlneºte cu familia Sfintei Treimi, care îi este model,prototip, origine, izvor. Acest lucru vrea sã-l repre -zinte celebra icoanã a pictorului rus Rubliov. E pictatãSfânta Treime. Cele trei persoane divine, Tatãl, Fiulºi Duhul Sfânt, apar sub chipul celor trei îngerimisterioºi, care i-au apãrut lui Abraham pe când acestastãtea la umbrã sub stejarul de la Mambre ºi pe carepatriarhul i-a ospãtat. Ei se aflã în cerc în jurul uneimese pe care se aflã un potir. Se pãtrund unul pe altul cuprivirile, în timp ce aratã cu mâna stângã spre potirulde pe masã, ca ºi cum ar voi sã spunã: „În jurul alta -rului, în jurul mesei euharistice, iubiþi-vã unul pe altul,fiþi una, aºa cum noi ne iubim ºi suntem una”.

„Familia creºtinã aflã în sfânta Euharistie funda -mentul comuniunii sale, pentru cã pâinea euharisticãface din membrii comunitãþii familiale un singurtrup” (FC, 57).

Cuvintele papei se inspirã din învãþãtura sfântuluiPavel, care le scria corintenilor: „Pâinea pe care o frân -gem nu este oare împãrtãºire cu trupul lui Cristos?Pentru cã este o singurã pâine, noi, cei mulþi, suntemun singur trup, cãci toþi ne împãrtãºim din aceeaºiunicã pâine” (1Cor 10,16- 17).

Aºa cum pâinea euharisticã e una, deºi e formatã dinmulte boabe de grâu mãcinate ºi se transformã într-un singur trup – trupul lui Cristos –, aºa cum vinuleuharistic e format din multe bobiþe de strugurizdrobite ºi e transformat în sângele lui Cristos, totastfel, soþii, deºi doi, împãrtãºindu-se din aceeaºi pâineeuharisticã, devin un singur trup.

Dacã sângele lui Cristos primit în sfânta Euharistieeste în bãrbatul care se împãrtãºeºte, în femeia care

EUHARISTIA – HRANA SPIRITUALÃ A FAMILIEI 89

se împãrtãºeºte, în copiii care se împãrtãºesc, toþi mem -brii familiei devin rude cu Cristos, uniþi cu el prin celemai strânse legãturi de sânge. Un mare poet catolic,Paul Claudel, are o admirabilã poezie intitulatã Sângelepreþios, în care spune:

Acest sânge, primit de la Maria,E cãldura inimii ei.Acest sânge, care e ºi al ei,Acum ne este împãrtãºit ºi nouã în somnul luminosAl beþiei sacramentale!…Ceea ce ridicãm în mâiniNu e doar un potir de aur,Ci toatã jertfa de pe Calvar!…Întreaga rãscumpãrare se revarsã asupra noastrãAsemenea unui vas ce se apleacã,Asemenea celor cinci râuri ale paradisului…Buzele noastre se ating de viaþa cealaltã.

Ceea ce ridicãm în mâini nu e doar un potir de aur,ci toatã jertfa de pe Calvar. Poetul aminteºte în acesteversuri un adevãr fundamental al credinþei creºtine,anume cã, la sfânta Liturghie, Cristos îºi continuã pânãla sfârºitul lumii jertfa sa de pe cruce; îºi reînnoieºtelegãmântul nupþial de iubire cu mireasa sa, Biserica;legãmânt stropit ºi pecetluit cu sângele sãu. De aceea,auzim la fiecare Liturghie cuvintele sale rostite la Cinacea de tainã: „Acesta este sângele meu, al noului ºi veº -nicului legãmânt care se varsã pentru voi ºi pentru ceimulþi”.

„Misterul acesta [taina Cãsãtoriei] este mare: eu ospun cu privire la Cristos ºi la Bisericã” (Ef 5,32). ÎnEuharistie, soþii creºtini descoperã ºi cunosc adevã -rata iubire ce trebuie sã-i uneascã: adevãrata presupuneînseamnã suferinþã, renunþare, sacrificarea egoismului,


a egocentrismului, chiar sacrificarea vieþii, dacã e cazul,pentru binele ºi fericirea celuilalt: legãmântul nupþialde iubire dintre soþ ºi soþie trebuie sã fie, ca ºi legãmân -tul nupþial dintre Cristos ºi Biserica sa, un legãmântstropit ºi pecetluit cu sânge. De unde, îndemnul apos -tolului Pavel adresat soþilor:

Fiþi imitatorii lui Dumnezeu ca niºte copii iubiþi ºi trãiþiîn iubire dupã cum ºi Cristos ne-a iubit pe noi ºi s-aoferit lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandã ºi jertfã debunã mireasmã... Bãrbaþilor, iubiþi-vã soþiile aºa cumCristos a iubit Biserica ºi s-a dat pe sine pentru ea pentrua o sfinþi... ca sã ºi-o prezinte sieºi ca o Bisericã glorioasã,fãrã sã aibã vreo patã sau rid sau ceva ase mãnãtor, ci sãfie sfântã ºi neprihãnitã (Ef 5,1-2.25-27).

La teribilul cutremur de pãmânt care a avut loc înArmenia în 1989, printre cei care au alergat în ajutorulcelor îngropaþi sub dãrâmãturi a fost ºi Maica Terezade Calcutta cu surorile sale misionare. Printre supravie -þuitori a fost gãsitã o mamã cu copilaºul ei care a stat18 zile îngropatã sub dãrâmãturi. Cum a putut copilulsã supravieþuiascã timp atât de îndelungat? Mama ºi-atãiat un deget ºi i-a dat zilnic copilului sã sugã sângedin el. Sângele mamei devenea hranã pentru copil. CândMaica Tereza s-a apropiat ca sã o îmbrãþiºeze, eroicamamã i-a atins cu mâna crucifixul pe care misionarelecaritãþii îl poartã pe umãrul stâng ºi i-a zis cu o vocecare abia se mai auzea: „El, Cristos, m-a învãþat sã facce am fãcut”. Nu întâmplãtor, Isus, tocmai la Cina ceade tainã, când orânduieºte Euharistia, le dã ucenicilorporunca cea nouã, porunca sa, porunca iubirii: „V-amdat exemplu ca ºi voi sã faceþi aºa cum v-am fãcut eu...Aºa cum eu v-am iubit, aºa sã vã iubiþi unul pe altul”(In 13,15.34). Cristos care continuã sã-ºi verse sângele


în jertfa euharisticã pentru noi, cei care formãm Biserica,mireasa sa, nu este doar un model, un exemplu deurmat pentru soþi ºi pentru toþi membrii familiei, ci,mai presus de toate, este un izvor de forþã, de energiespiritualã, pentru ca membrii familiei sã trãiascã în iu -bire, sã înfrunte greutãþile vieþii de familie, sã învingãispitele ºi pãcatele care ameninþã frumuseþea ºi sfin -þenia cãsãtoriei.

În noaptea când Dumnezeu a eliberat poporul evreudin sclavia Egiptului, îngerul nimicitor a trecut pe latoate casele: ºi ale egiptenilor, ºi ale evreilor. Trecândpe la casele evreilor ºi vãzând sângele mielului pascalcu care erau stropite uºile, le-a ocolit, le-a cruþat. Acelmiel pascal era doar un simbol ºi o prefigurare a adevã -ratului miel pascal, Cristos, înjunghiat pentru mântu -irea oamenilor. Cum ar putea sã se apropie îngerul celrãu, Satana, de sufletele stropite cu sângele lui Cristosîn sfânta Împãrtãºanie? Cum sã nu ocoleascã acele case,sã nu cruþe acele familii în care Euharistia este primitãdes? Sfântul Ioan Gurã de Aur îi vedea pe creºtinii dinvremea sa întorcându-se de la sfânta Împãrtãºanieplini de forþã, de energie ºi îi compara cu niºte lei ce scotflãcãri pe gurã; Diavolul nu putea suporta vederea lor.

Euharistia înfãptuieºte în cel ce o primeºte o transfor -mare profundã, o schimbare radicalã, îl îndumnezeieºte,îl face capabil de fapte eroice, îl face sã înfrunte cucuraj în viaþã lovituri pe care numai cu forþele sale omulnu le poate suporta, îl zdrobesc.

Am citit un caz petrecut cu câtva timp în urmã înBelgia.

Era în Postul Mare. Un inginer, director de întreprindere,catolic profund, practicant, ºi-a propus sã-i pregãteascãel însuºi pe muncitorii sãi pentru spovada ºi împãrtãºania


de Paºi. Le-a þinut conferinþe, le-a fãcut catehezã în timpulliber. Cei mai mulþi dintre muncitori erau îmbâcsiþi cuidei comuniste, anticlericale. Dar directorul a ºtiut cumsã-i ia, cum sã le vorbeascã: i-a convins pe toþi sã-ºi facãdatoria creºtinã de Paºti. Au mers în bloc, cu directorulîn frunte, la bisericã, s-au spovedit, s-au împãrtãºit. Darchiar în seara acelei zile s-a întâmplat o mare nenoro -cire: fiica unuia dintre muncitori a cãzut într-o fântânãºi s-a înecat. Directorul a rãmas consternat. Se temea canu cumva muncitorul, abia convertit, sã vinã ºi sã-i spunã:„Uite ce þi se întâmplã când devii bun creºtin. Aceastaeste rãsplata pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru împãr -tãºania de Paºti!” De aceea, cãuta sã-l ocoleascã. Dar s-aprezentat muncitorul la director. Acesta i-a ieºit în întâm -pinare, l-a îmbrãþiºat. Amândoi au stat un timp muþi. Afost muncitorul cel care a rupt tãcerea, zicând: „Domnuleinginer, lovitura pe care am primit-o nu o pot descrie încuvinte. Am un gol imens în inimã. Vãduv, nu aveam decâtaceastã fetiþã: era mândria mea, bucuria mea, mângâie -rea mea. Nu trãiam decât pentru ea. Disperat, am fosttentat sã mã sinucid ºi sã merg împreunã cu ea în mor -mânt. Dar mi-am amintit ce ne-aþi spus dumneavoastrã:„În toate durerile voastre, cãutaþi tãrie la picioarelealtarului”. Am intrat într-o bisericã. Era în timpulLiturghiei. Preotul, aplecat, rostea cuvintele consacrãriiîntr-o tãcere de mormânt. Apoi a îngenuncheat. Aridicat ostia ºi a þinut-o sus câteva secunde. Atunci mi-auvenit în minte cuvintele pe care ni le-aþi citit din Evan -ghelie: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-adat pe Fiul sãu, unicul nãscut...” (In 3,16). Dumnezeueste Tatã, ºi ni l-a dat pe Fiul sãu. ªi eu sunt tatã ºi i-odau în schimb pe fiica mea. Dar pentru dar, iubire pentruiubire, generozitate pentru generozitate. Rostind acestecuvinte, m-am simþit uºurat, ºi mi s-a pãrut cã o vãd pefiica mea zâmbindu-mi din paradis ºi zicându-mi:„Tãticule, sunt mulþumitã de tine”.


Acel muncitor a înþeles ce înseamnã sfânta Liturghie,ce înseamnã Euharistia.

Existã în cãrþile de teologie o afirmaþie care se repetãmereu: Biserica face Euharistia ºi Euharistia face Bise -rica; douã realitãþi care ori sunt amândouã, ori nu enici una. Comunitãþile protestante, neavând sacramen -tul Preoþiei, nu au Euharistia ºi, neavând Euharistia,ele nu sunt propriu-zis Biserici. Euharistia face Bisericamare, universalã, dar la fel de bine putem spune cãEuharistia este aceea care face biserica micã, bisericafamilialã, casnicã. În virtutea preoþiei lor baptismaleºi matrimoniale, sunt soþii cei care celebreazã aceastãeuharistie casnicã, în familie. În ce constã aceastã euha -ristie? E masa luatã împreunã, pãrinþii ºi copiii, înfamilie, mãcar în zilele de duminicã ºi în sãrbãtori. A teaºeza împreunã toþi membrii familiei în jurul aceleiaºimese e semn de iubire, prietenie, intimitate, fidelitatereciprocã. A face în comun rugãciunea de binecu -vântare ºi de mulþumire la masã înseamnã a celebraeuharistia în familie, cãci cuvântul grec eucharistía,tradus, înseamnã „aducere de mulþumire”. O paginãcititã din Evanghelie, cu glas tare, înainte de masã, arputea întregi aceastã euharistie casnicã, aºa cum, înbisericã, Euharistia este precedatã de liturgia cuvân -tului. De mici copii am învãþat la catehism cã, pentrua primi cu folos sfânta Împãrtãºanie, se cere, printrealtele, sã ne pregãtim cum se cuvine pentru a-l primipe Cristos. Euharistia casnicã celebratã în jurul meseicomune este cea mai bunã pregãtire pentru a parti -cipa cu folos în fiecare duminicã ºi sãrbãtoare la sfântaLiturghie, la Euharistia Bisericii Catolice (universale).


SFâNTA FAMILIE DE LA NAzARET,MoDELUL FAMILIILoR CREªTINE

Conciliul al II-lea din Vatican, tratând într-unul dindocumentele sale despre cãsãtorie ºi familie în lumeacontemporanã, spune printre altele:

Demnitatea cãsãtoriei nu se bucurã pretutindeni de aceeaºistrãlucire, cãci este întunecatã de poligamie, de plaga divor - þului, de aºa-zisa dragoste liberã sau de alte deformãri.Mai mult, iubirea conjugalã este prea adesea pângãritãde egoism, de hedonism ºi de practici ilicite împotrivaprocreãrii (GS 47).

Conciliul vorbeºte despre plaga, despre epidemia di -vorþurilor. Aºa este: în prezent, în unele þãri, într-unan sunt mai multe divorþuri decât cãsãtorii. Iar ladivorþ se ajunge pentru a se pune capãt certurilor,conflictelor, rãzboiului dintre soþi. Chiar dacã nu se ajun -ge întotdeauna la divorþ, viaþa în multe familii este uniad, un rãzboi continuu. Doi soþi la bãtrâneþe fãceauaceastã constatare amarã: „Ne-am cunoscut trei sãptã -mâni, ne-am iubit trei luni, ne-am certat treizeci deani, iar acum copiii noºtri urmeazã sã o ia de la capãt,sã facã ce am fãcut noi”. Aceasta este soarta familiilorîntemeiate pe instinct, pe plãcere, pe iubi rea senti -mentalã pe care o au în comun cu animalele, ºi nu pecuvântul lui Dumnezeu, pe credinþã. La sfâr ºitul pre -dicii de pe munte, Isus spunea:

Oricine ascultã aceste cuvinte ale mele ºi le împlineºteva fi asemenea cu bãrbatul înþelept care ºi-a construitcasa pe stâncã. A cãzut ploaia, au venit ºuvoaiele, au suflat

vânturile, au nãvãlit peste casa aceea, dar ea n-a cãzut,pentru cã fusese construitã pe stâncã. Însã oricine ascultãaceste cuvinte ale mele ºi nu le împlineºte va fi aseme -nea cu bãrbatul necugetat care ºi-a construit casa pe nisip.A cãzut ploaia, au venit ºuvoaiele, au suflat vânturile, auizbit în casa aceea ºi ea s-a prãbuºit. Iar prãbuºirea ei afost mare (Mt 7,24-27).

Biserica ne pune în faþa ochilor o asemenea casã pecare doi soþi înþelepþi au zidit-o pe stâncã, pe stâncacuvântului lui Dumnezeu pe care l-au ascultat ºi l-aupus în practicã: e casa sfintei Familii de la Nazaret. Ocasã în care au izbit vânturi puternice, au nãvãlitºuvoaie, care a cunoscut lovituri, încercãri grele – evan -gheliºtii ne amintesc trei dintre ele: copilul care li senaºte în condiþii inumane, într- un grajd, printre ani -male; plecarea în exil, în þarã strãinã când sângerosulrege Irod încearcã sã omoare copilul. Nu vã puteþiimagina ce a însemnat aceastã fugã în Egipt: o mamãcare abia nãscuse sã porneascã la drum cu un copil denumai câteva zile în braþe, sãptãmâni întregi de mersde la Betleem pânã în delta Nilului, prin pustiu, undenu este nici apã, nici mâncare, unde ziua arde un soareucigãtor, iar cum se însereazã, se lasã dintr-odatã unfrig cumplit. Apoi, pericolul de a fi sfâºiaþi de fiare.ªtiu ce a însemnat acel drum pe care l-a fãcut sfântafamilie, cãci, pe când studiam la Ierusalim, l-am par -curs eu însumi pe urmele sfintei familii, de la Betleemla Cairo, în delta Nilului; am fãcut acest drum într-unautobuz modern, cu aer condiþionat, cu mâncare ºibãuturã la discreþie în frigider, ºi nu mã urmãreau poli -þiºtii vreunui Irod ca sã mã omoare. Vã mãrturisesc cãa fost o cãlãtorie ce mi se pãrea cã dureazã o veºnicie.ªi apoi, pierderea copilului când avea 12 ani. ªtiþi ce


înseamnã pentru pãrinþi sã-ºi piardã un copil, sã-lcaute cu disperare, sã nu ºtie nimic de el trei zile? Daraceastã casã, aceastã sfântã familie, nu s-a prãbuºit,cãci era ziditã pe stâncã, nu pe nisip.

Sfânta familie de la Nazaret era sfântã, pentru cãtoþi membrii ei erau sfinþi.

Doi soþi ideali, Iosif ºi Maria, care trãiesc în armo -nie, înþelegere, unire, iubire desãvârºitã. Iubirea lor estedesãvârºitã deoarece este înrãdãcinatã în iubirea faþãde Dumnezeu. Ne putem face o idee despre aceastã iu -bire citind scrisoarea pe care un mare creºtin italian,prof. Giuseppe Capograssi, i-a trimis-o soþiei sale, Iulia:

Te iubesc, Iulia, fiindcã îl iubesc pe Dumnezeu… noi neiubim cu o iubire adevãratã, pentru cã îl iubim pe Dum -nezeu... oare poþi sã iubeºti dacã nu iubeºti Iubirea (peDumnezeu, care este iubire)? Tu ºtii bine cã ai iubit maiîntâi Iubirea ºi apoi pe mine; ºi m-ai fãcut ºi pe mine sãiubesc mai întâi Iubirea ºi apoi pe tine. De aceea, iubireanoastrã este atât de plinã, atât de continuã, atât de totalã,pentru cã Domnul ne-a dat harul de a iubi Iubirea.

Cei doi soþi, Iosif ºi Maria, au cunoscut necazurilepe care le cunoaºte orice familie, dar erau fericiþi, cãciau descoperit secretul fericirii: fericirea însemna a-l facefericit pe celãlalt. Fiecare trãia pentru celãlalt; fiecarerenunþa la el însuºi, se sacrifica, pentru ca celãlalt sãfie fericit. Iosif ºi Maria cunoºteau ºi puneau în prac -ticã cuvintele pe care apostolul Pavel avea sã le scrieefesenilor: „Bãrbaþilor, iubiþi-vã soþiile aºa cum Cristosa iubit Biserica ºi s-a sacrificat, a mers la moarte pentruea… Femeilor, fiþi supuse bãrbaþilor, aºa cum Bisericaeste supusã Mirelui ei Cristos” (cf. Ef 5,22-28). PentruMaria, nu era nimic umilitor în spunerea faþã de soþul ei.

SFÂNTA FAMILIE DE LA NAZARET 97

Dimpotrivã, era fericitã sã se supunã unui bãrbat careo iubea atât de mult, încât era gata sã-ºi sacrifice viaþa,sã moarã pentru ea. De fapt, nu numai Maria era supusãsoþului ei, dar ºi Iosif era supus soþiei sale, cãci pentrunimic în lume nu ar fi putut sã-i refuze ceva sã o facãfericitã. Era o supunere reciprocã. Nu era umbrã deneînþelegere, ceartã, conflict, dezbinare între ei. Cãci,în fond, de unde se nasc toate certurile ºi conflictele întresoþi? Din egoism, din ambiþie: fiecare vrea sã-l domine pecelãlalt, sã-ºi impunã punctul de vedere, cu pretenþiade a avea întotdeauna dreptate, nu cedeazã în favoareaceluilalt.

Doi soþi aveau o cãsnicie destul de fericitã. Într-o zi, stã -teau la masã într-o atmosferã de bunã dispoziþie. La unmoment dat, un ºoricel trece în fugã prin faþa mesei. „L-aivãzut?”, spune bãrbatul. „A luat-o la dreapta”. „L-amvãzut”, rãspunde femeia, „dar n-a luat-o la dreapta, ci aluat-o la stânga”. „Ba la dreapta”, „Ba, la stânga”. „Nu,la dreapta a luat-o”. „Nu, la stânga a luat-o”. Spiritelese aprind, cearta ia proporþii ºi se lasã cu bãtaie. Sarvecinii sã-i despartã. A doua zi iarãºi ceartã, a treia zi,iarãºi. Din ziua aceea n-au mai avut pace în casã. Numai puteau trãi împreunã; s-au despãrþit. Dupã ºapte ani,la intervenþiile prietenilor, s-au împãcat. La prima masãpe care au luat-o din nou împreunã, bãrbatul spune: „Ceproºti am fost! Ne-am distrus familia, ne-am fãcut de râsîn ochii lumii, ne-am despãrþit pentru un ºoarece care atrecut prin faþa mesei ºi a luat-o la dreapta”. „Iarãºiîncepi? A luat-o la stânga, nu la dreapta!”, a sãrit femeiaca arsã. ªi iarãºi au început certurile ºi scandalurile. ªiiarãºi s-au despãrþit; de data aceasta definitiv.

Pãrinþii lui Isus erau uniþi între ei, nu trãgeau unulîntr-o parte, altul în cealaltã parte. Erau alãturi unullângã altul, ºi în bucurie, ºi în suferinþã. Ce ar fi fost ca,


atunci când l-au pierdut pe copil la templu, pãrinþii sãînceapã sã se certe, sã-ºi scotã ochii unul altuia, sã-ºireproºeze, sã se acuze reciproc. Maria sã-i arunce în faþãlui Iosif; „Tu eºti de vinã cã s-a pierdut copilul; tu eºtibãrbatul, tu ai autoritatea în casã!” Iosif sã-ºi repro -ºeze Mariei: „Ba tu eºti de vinã. Tu trebuia sã stai cuochii pe el. Copilul trebuie sã stea lângã fusta mamei”.Nici vorbã de o asemenea discuþie. Cum observã cã lip -seºte copilul, se întorc amândoi la Ierusalim, îl cautãcu înfrigurare. Când îl gãsesc, mama sa îi spune: „Fiule,de ce ne-ai fãcut aceasta? Iatã, tatãl tãu ºi cu mine te-amcãutat îngrijoraþi” (Lc 2,47). „Nu numai eu, nu numaitatãl tãu. Amândoi am alergat, am umblat peste tot,n-am închis un ochi pânã nu te-am gãsit”. Câtã deli -cateþe la Maria! Nu iese ea în faþã, nu spune: eu ºi cutatãl tãu, ci tatãl tãu ºi cu mine. Îi dã întâietate soþuluiei. „Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret ºi era supuslor... Isus creºtea în înþelepciune, staturã ºi har înain -tea lui Dumnezeu ºi a oamenilor” (Lc 2,51-52). CopilulIsus era supus pãrinþilor sãi, cãci pãrinþii sãi erau su -puºi în toate lui Dumnezeu. Dragostea, înþelegereareciprocã dintre pãrinþi este darul cel mai preþios pecare pãrinþii pot sã-l ofere copilului; cel puþin, la fel depreþios ca ºi viaþa fizicã, biologicã pe care i-o transmit.

„Fiule, de ce ne-ai fãcut aceasta?” (Lc 2,47). Gãsim înaceste cuvinte o nuanþã de reproº din partea pãrinþilor.Avem aici o învãþãturã pentru toþi pãrinþii care vor sãle facã o educaþie sãnãtoasã copiilor. A face o educaþiebunã copiilor nu înseamnã a-i lãsa de capul lor, a închideochii la orice, a-i lãsa sã trãiascã dupã instinctele lor, ale face toate mofturile ºi toate capriciile; când e necesar,trebuie sã-i mustre, sã-i pedepseascã, sã-i facã sã plângã;e spre binele lor ºi le vor mulþumi mai târziu pãrinþilor


cã au fost severi cu ei când era cazul sã fie. Cuvântul„a educa” provine din douã cuvinte latineºti: e – „din”ºi ducere – „a scoate din”: a educa înseamnã a scoateafarã viitorul om, aºa cum se scoate afarã o statuiedintr-un bloc masiv de piatrã. Statuia se scoate prinlovituri de daltã ºi ciocan, care fac sã iasã scântei. Nuseveritatea, nu exigenþa este de condamnat la pãrinþi; decondamnat este furia, mânia, necontrolarea nervilor:a-i certa pe copii în momente de beþie, urlând, zbierândla ei cu vorbe murdare, cu înjurãturi, cu blesteme, lovindîn ei ca în animale. Îi îndemn pe toþi pãrinþii sã-ºi doje -neascã copiii, atunci când greºesc, cu cuvintele pe carele-a rostit Maria: „Fiule, pentru ce ne-ai fãcut aceasta?”(Lc 2,47). Dar cu aceeaºi dragoste, cu aceeaºi blândeþe,cu aceeaºi durere în suflet cu care le-a rostit ea. Vãasigur cã aceste puþine cuvinte vor avea mai mult efectdecât toate urletele, decât toate înjurãturile ºi bleste -mele, decât toate bãtãile administrate.

Apostolul Pavel le scrie efesenilor: „Voi, pãrinþilor,sã nu-i provocaþi pe copiii voºtri la mânie, ci creºteþi-iîn disciplina ºi învãþãtura Domnului” (Ef 6,4). La dojanamamei sale, copilul Isus a rãspuns: „De ce m-aþi cãutat?Nu ºtiaþi cã eu trebuie sã fiu în casa Tatãlui meu?”(Lc 2,49). Altfel spus: „Eu sunt copilul vostru, trebuiesã stau în casa voastrã. Iatã, mã întorc cu voi acasã laNazaret ºi voi fi supus vouã, cãci vã recunosc depãrinþi ai mei. Dar nu uitaþi cã, mai mult decât vouã,eu îi aparþin Tatãlui meu ceresc. De aceea, se cuvineca, în primul rând, sã fiu în casa Tatãlui meu, careeste templul în care m-aþi gãsit”. ªi aici, avem o altãînvã þãturã extrem de importantã pentru toþi pãrinþii.Copiii sunt ai pãrinþilor, dar, mai mult decât ai pãrinþilor,ei îi aparþin Tatãlui ceresc: pãrinþii nu sunt stãpânii,


proprietarii copiilor: singurul stãpân, singurul proprietareste Dumnezeu. Pãrinþii sunt simpli administratori cã -rora Dumnezeu îi încredinþeazã pe copii cu misiuneaprecisã de a-i îngriji, de a le asigura un adãpost ºi celenecesare pentru viaþa trupeascã, de a le da o educaþieumanã, moralã, spiritualã, religioasã, astfel încât, într-ozi, sã poatã ajunge în casa Tatãlui din ceruri, unde vorfi adãpostiþi pentru toatã veºnicia.

ªi fiindcã Dumnezeu este stãpânul absolut al copi -lului, el are dreptul sã-l cheme oricând la el ºi nimeninu are dreptul sã-i reproºeze ceva. Ori de câte ori asistla înmormântarea unui copil, a unui tânãr, a uneitinere, ºi vãd cum pãrinþii bocesc disperaþi, cum îºi ridicãmâinile spre cer, cum îl acuzã pe Dumnezeu: „De cemi-ai luat copilul? De ce nu l-ai lãsat sã trãiascã? De ceai fost nedrept cu noi?”, atunci mi se pare cã aud glasulcelui mort spunându-le de pe lumea cealaltã pãrinþilor:„De ce bociþi cu atâta disperare? De ce vã ridicaþi gla -sul împotriva lui Dumnezeu? Nu m-aþi pierdut. Amplecat în casa Tatãlui meu. Nu ºtiaþi cã trebuie sã fiuîn casa Tatãlui meu?”

Copilul îi aparþine lui Dumnezeu ºi, la moartea copi -lului, Dumnezeu ia ce-i aparþine.

În literatura iudaicã citim cã cei doi fii ai lui rabi Meirau murit în aceeaºi zi, într-o dupã-amiazã de sabat, pecând el era la sinagogã. La întoarcere, femeia sa, vestitaBeruria, nu a avut curajul sã-i comunice vestea tristã, casã nu-i umbreascã bucuria sabatului. A aºteptat pânã avenit seara ºi atunci, sfioasã, s-a apropiat de bãrbatul eiºi i-a zis: „Am sã-þi pun o întrebare. Cu câtva timp înurmã, un prieten mi-a încredinþat mai multe bijuterii casã i le pãstrez, iar astãzi a venit ca sã le ia înapoi. Cetrebuie sã fac?” „De ce îmi pui aceastã întrebare? Nu


încape îndoialã. Dã-i bijuteriile”. Atunci, ea l-a condusîn camera de sus, unde zãceau copiii de o bunã bucatã devreme. „Iatã bijuteriile pe care trebuie sã le dau înapoi”.Atunci, rabi Meir, plângând cu sughiþuri, a repetat cu Iob:„Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnuluibinecuvântat” (Talmud).

Un cunoscut scriitor francez, Montaigne, comparacãsãtoria cu o colivie frumos coloratã ºi spoitã cu aur;pãsãrile din afarã încearcã sã intre în ea, cele care suntînãuntru încearcã cu disperare sã iasã afarã. Nu aceastaeste familia creºtinã. Familia sfântã de la Nazaret nearatã cã familia creºtinã nu este o colivie sau o închi -soare; ea poate fi un paradis. Isus, venind în lume, acoborât din paradis într-un alt paradis; ºi s-a simþit bineîn acest paradis de la Nazaret, de vreme ce, din cei 33 deani de viaþã, 30 i-a petrecut în sânul familiei. O familiecare are la temelie legea ºi voinþa lui Dumnezeu, cre -dinþa ºi iubirea, rugãciunea ºi sfintele sacramente e casaomului înþelept ziditã pe stâncã, despre care vorbeºteMântuitorul în Evanghelie, e paradisul.


PREGÃTIREA PENTRU CÃSÃToRIE

„Cinsteºte-i pe tatãl tãu ºi pe mama ta” (cf. Ex 20,12).Spune un proverb: „Când pleci în cãlãtorie pe uscat,

fã-þi cruce, când pleci la cãlãtorie pe mare, fã-þi douãcruci, când te cãsãtoreºti, fã-þi trei cruci, cãci aceastãcãlãtorie este cea mai grea ºi mai periculoasã dintretoate”.

De fapt, pentru a întemeia o familie trainicã, solidã,nu sunt suficiente trei cruci pe care mirii le fac în ziuacãsãtoriei ºi nici zece. O cãsãtorie fericitã nu se improvi -zeazã, nu este rodul întâmplãrii, al norocului, chiar dacãcea mai frec ventã urare care li se face mirilor în ziuanunþii este: „Sã vã dea Dumnezeu noroc! Sã aveþi baftãîn cãsnicie!” O cãsnicie reuºitã se pregãteºte prin aniîndelungaþi de luptã, de exerciþii, de antrenament, caun sportiv care nu intrã pe teren pentru o competiþiefãrã antrenament îndelungat, supunându-se unui regimsever de renunþãri, de abstinenþã, ca un soldat care nupleacã la rãzboi, pe front, fãrã sã fi fãcut exerciþii,antrenamente pe poligonul de tragere. Fãrã aceastãpregãtire temeinicã, nici sportivul, nici soldatul nu potspera vreo victorie; sigur vor cunoaºte eºecul.

Cãsãtoria se mai numeºte ºi cununie; cuvântul vinede la cununã sau coroanã. Mireasa poartã pe cap, înziua cununiei, o cununã, o coroniþã. În trecut, o purta ºimirele. E cununa care li se punea pe cap în antichitatecelor ce câºtigau o victorie în rãzboi sau într-o luptãsportivã. Sfântul Ioan Gurã de Aur spunea la o cunu -nie: „Se aºazã o coroanã pe capul mirilor, simbol al

victoriei lor, cãci înainteazã neînvinºi spre portul cãsã -toriei, ei care nu au fost învinºi de plãcere”.

Pregãtirea îndepãrtatã pentru cãsãtorie începe dejadin copilãrie ºi constã în ascultarea ºi supunerea faþã depãrinþi. Acei copii care au fost refractari la educaþiadatã de pãrinþi, refuzând sfaturile ºi învãþãturile buneale pãrinþilor, când vor fi pãrinþi la rândul lor, nu vor ºtisã-ºi educe copii, cãci este o vorbã: nu va ºti sã porun -ceascã cel care nu a ºtiut sã asculte, nu va fi un pãrintebun cel care nu a fost un copil bun; va fi eventual untiran care îºi va stãpâni copiii cu biciul.

Când se vorbeºte despre raporturile dintre pãrinþi ºicopii, se pune problema conflictului dintre generaþii.Se spune: lumea s-a schimbat, tineretul de azi nu maieste tineretul de ieri, are alte gusturi, alte concepþiidecât ale pãrinþilor.

Un anumit conflict între generaþii a existat de cândlumea. Dar, spre deosebire de alte timpuri, acest conflict, întimpurile noastre, este exacerbat, provocat intenþionat,întreþinut: forþe anticreºtine, care în mod intenþionat ºiprogramat vor sã distrugã familia tradiþionalã ºi valorilecreºtine ale cãsãtoriei, introduc lupta de clasã în sânulfamiliei, îi asmut pe copii împotriva pãrinþilor, cu scopulde a-i sustrage pe copii de sub autoritatea pãrinþilor, sprea le bãga în cap propriile ideologii. Romanele, filmele,psihologia – în special, psihanaliza lui S. Freud – suntpline de critici sistematice la adresa pãrinþilor, acuzaþi cãsunt ignoranþi, incapabili sã le facã copiilor o educaþiecorectã, ºtiinþificã, progresistã, cã sunt plini de preju -decãþi, depãºiþi, cu mentalitãþi retrograde, incapabilisã înþeleagã aspiraþiile tinerei generaþii de a construi olume nouã, aspiraþiile de libertate º.a.m.d. Autoritateapãrinþilor e subminatã, e discreditatã. Dar copiii au


neapãrat nevoie de autoritatea pãrinþilor. Fãrã autori -tatea pãrinþilor, fãrã repere în viaþã, copiii nu-ºi gãsescechilibrul interior, stabilitatea psihicã, sunt dezorientaþi,debusolaþi. Toatã lumea se plânge cã tineretul de azi eviolent, e agresiv. Violenþa, agresivitatea tinerilor nu estealtceva decât o proiecþie în afarã a sfâºierilor interi -oare, a dramelor, a rãzboiului, a violenþei din inimile lor.

O anumitã nepotrivire sau deosebire de gusturi, depreferinþe între pãrinþi ºi copii nu e numaidecât pãcat.Intrã în normalitate. De pildã, pãrinþii poartã o îmbrã -cãminte pe care au apucat-o la vremea lor, când fetelenu umblau cu pantaloni. Astãzi, copiii lor preferã o altãmodã în îmbrãcãminte. Pãrinþii umblã ca pe vremealor: cu capul acoperit, bãrbaþii cu pãrul scurt, femeile cupãrul lung; copiii lor umblã cu capul descoperit, bãieþiicu pãrul lung, fetele cu pãrul scurt; pãrinþii preferãmuzica ºi dansurile bãtrâneºti de pe vremea lor, copiii lorpreferã dansurile moderne, manelele sau altã muzicã lamodã. Dar toate aceste gusturi ºi preferinþe diferite,lucruri minore, supuse schimbãrii de la o generaþie laalta, nu trebuie sã se transforme în conflict între generaþii,în rãzboi între pãrinþi ºi copii; cu un pic de înþelepciuneºi înþelegere din partea pãrinþilor, cu un pic de dragosteºi înþelegere din partea copiilor, se poate trãi în familieîn armonie ºi bunã pace.

Dar sunt lucruri esenþiale, fundamentale în viaþade familie, care nu se schimbã de la o generaþie la alta,care nu þin de gusturi sau de modã: astfel, e legea luiDumnezeu, e decalogul, e porunca a patra a lui Dum -nezeu, valabilã pentru toate generaþiile: „Cinsteºte-ipe tatãl tãu ºi pe mama ta” (cf. Ex 20,12).

Pentru toate generaþiile din toate timpurile, sunt obli -gatorii cuvintele lui Dumnezeu din Sfânta Scripturã:

PREGÃTIREA PENTRU CÃSÃTORIE 105

„Pãzeºte, fiule, povaþa tatãlui tãu ºi nu dispreþui în -demnul mamei tale” (Prov 6,20). „Fiul înþelept ascultãde învãþãtura tatãlui sãu” (Prov 13,1).

Domnul l-a înãlþat pe tatã înaintea fiilor ºi a întãritdreptul mamei peste copii. Cel care îºi cinsteºte tatãl se vacurãþa de pãcat. ªi ca unul care strânge comori, aºa estecel care îºi cinsteºte mama. Cel care îºi cinsteºte tatãl se vabucura de fiii sãi ºi în ziua rugãciunii sale va fi ascultat.Cel care îºi venereazã tatãl va avea viaþã lungã ºi celcare se teme de Domnul îi aduce mângâiere mamei sale...Fiule, sprijinã-l pe tatãl tãu la bãtrâneþe ºi nu-l mâhniîn viaþa lui. ªi chiar dacã i se va împuþina mintea, ai milãºi nu-l dispreþui când tu eºti în putere… Ca un hulitoreste cel care îºi pãrãseºte tatãl ºi blestemat de Domnuleste cel care o ocãrãºte pe mama sa...Din toatã inima cinsteºte-l pe tatãl tãu ºi nu uita durerilemamei tale. Aminteºte-þi cã ei te-au adus pe lume; ce levei da în schimb pentru ceea ce au fãcut ei pentru tine?(Sir 3,2-6.12- 13.16; 7,27-28).

„Copii, ascultaþi-i pe pãrinþi în toate, cãci lucrul acestaeste plãcut Domnului” (Col 3,20).

Mai departe, cum trebuie sã se pregãteascã tineriipentru o cãsãtorie reuºitã, frumoasã? În trecut era unlucru foarte important zestrea pentru cãsãtorie. Bãieþiitrebuiau sã aibã pogoane de pãmânt ca sã aibã cu ceporni la drum în cãsãtorie, fetele, mai ales iarna, tor -ceau, þeseau, fãceau mormane pânã la tavan de perne,scoarþe, covoare, ºtergare, cãmãºi, catrinþe. Zestrea eramãsura hãrniciei ºi destoiniciei viitoarei gospodine.Astãzi lucrurile s-au schimbat. Zestrea fetelor acum e înrafturile magazinelor. Iatã încã un lucru minor, supusschimbãrii de la o generaþie la alta. ªi nu e nici un motivde vãrsat lacrimi: cu o ºcoalã, cu o facultate, cu o meserie,cu un serviciu, cu douã braþe harnice se poate porni ladrum în viaþa de cãsãtorie.


ªi în acest caz, fetele nu trebuie sã-ºi mai procurenici un fel de zestre în vederea cãsãtoriei? Ba da. Trebuiesã-ºi procure zestrea, dota sufleteascã. Aceasta e multmai preþioasã ºi mai necesarã pentru o viaþã fericitã încãsãtorie decât muntele de perne ºi scoarþe de odini -oarã. Ce este aceastã dotã sufleteascã? Este un caracterbun, calitãþile umane ºi virtuþile creºtine precum: blân -deþea, bunãtatea, delicateþea, bunele maniere, rãbdarea,pudoarea, modestia, respectul faþã de toþi, înfrânarea,spiritul de sacrificiu, de dãruire, practicarea virtuþilorcreºtine, ba chiar ºi acele calitãþi ºi deprinderi umanecum ar fi hãrnicia, arta de a gãti mâncare, de a facemenajul, simþul curãþeniei, al ordinii, al frumuseþii;aceasta este dota cea mai preþioasã, care creeazã în casão atmosferã plãcutã, intimã, frumoasã, atrãgãtoare,care îi face pe toþi membrii familiei sã se simtã bine înfamilie, ºi nu în afara familiei. Dacã toate soþiile ar aduceo asemenea dotã la cãsãtorie, cu siguranþã cã multebaruri ºi discoteci, unde mulþi se duc fiindcã nu sesimt bine acasã, ar rãmâne goale.

Sfântul Giuseppe Moscati, medic ºi profesor univer -sitar, canonizat de actualul papã Ioan Paul al II-lea,chemat sã consulte acasã o studentã bolnavã, dupã cea fãcut consultaþia, a fost întrebat de pacientã: „Vã placebiblioteca mea?” Dupã ce aruncã o privire, profesorulrãspunde: „Da, e frumoasã ºi bine aranjatã, dar lipseºtedin ea o carte foarte importantã”. „Care anume?” „Carteade bucate”. Cãrþile lui W. Shakespeare ºi ale lui L. Tolstoisunt valoroase ºi importante, dar cartea de bucate poatefi mult mai importantã ºi mai necesarã pentru feri -cirea unei familii.

PREGÃTIREA PENTRU CÃSÃTORIE 107

PÃSTREAzÃ-TE CURAT!

Tinerii trebuie sã preþuiascã ºi sã practice înfrânarea,curãþia desãvârºitã, pânã în ziua cãsãtoriei religioase,a cãsãtoriei religioase încheiate la bisericã, nu a cãsã -toriei civile încheiate la primãrie, cãsãtorie care în faþalui Dumnezeu nu are nici o valoare. E lucrul cel maiimportant de care depinde mai târziu reuºita sau fali -mentul unei cãsãtorii. Nu vor putea fi niºte soþi sfinþiîn cãsãtorie cei care au trãit în pãcat, în desfrâu pânã lacãsãtorie, în afarã de cazul cã le dã Dumnezeu harulunei convertiri sincere. Mirii pot primi cadouri valoroase înziua cununiei lor, eventual, o maºinã, un aparta ment,bani, alte lucruri de preþ, dar vor avea un gol imens îninimã dacã nu vor putea sã-ºi facã reciproc cadoul celmai preþios: sã se dãruiascã unul celuilalt în toatãfrumuseþea, puritatea ºi integritatea sufle teascã ºi tru -peascã.

O cãsãtorie poate fi frumoasã ca în poveºti. Dar pã -catele sãvârºite înainte de cãsãtorie sunt ca un viermecare roade pe dinãuntru un mãr frumos ºi atrãgãtorpe dinafarã. Cãci în inimile soþilor se infiltreazã bãnuiala,neîncrederea, gelozia. Urmeazã reproºurile reciproce:„Dacã tu ai trãit cu mine înainte de cãsãtorie, cine ºtiecu câþi (cu câte) ai mai trãit? Ce siguranþã am eu acumcã îmi eºti fidel (fidelã)?” E viermele care roade iubirea,care duce la certuri ºi dezbinãri ºi, nu rareori, la des -pãrþire. Totul se plãteºte scump. De unde vorba adâncînrãdãcinatã în realitate: „Câte pãcate înainte de cãsã -torie, atâtea lacrimi în cãsãtorie”.

Suntem iarãºi în faþa unei realitãþi care nu poateconstitui obiectul unui conflict între generaþii. Castita -tea desãvârºitã pânã la cãsãtorie este obligatorie pentrutoate generaþiile, de la începutul pânã la sfârºitul lu -mii. E complet greºit sã se spunã: „Nu mai sunt tim -purile de altãdatã! Lumea s-a schimbat. Tineretul deastãzi judecã altfel; altã mentalitate, alte concepþii!”Lumea se schimbã, mentalitãþile ºi felul de a trãi aloamenilor se schimbã, dar Dumnezeu nu se schimbã, le -gea lui nu se schimbã, învãþãtura lui Cristos, cuvântulScripturii nu se schimbã. Nu se schimbã cuvintele luiIsus din Evanghelie, indiferent câþi sunt cei care þincont ºi câþi sunt cei care nu þin cont de ele: „Aþi auzitcã s-a spus: Sã nu comiþi adulter. Eu, însã, vã spun cãoricine priveºte o femeie, dorind-o, a ºi comis adultercu ea în inima lui” (Mt 5,27-28). „Cerul ºi pãmântulvor trece, dar cuvintele mele nu vor trece” (Mt 24,35).Cuvintele apostolului Pavel rãmân în continuare vala -bile: desfrânaþii n-au loc în împãrãþia lui Dumnezeu(cf. 1Cor 6,9). Faptul cã puþini mai þin cont de învãþãtu -ra creºtinã cu privire la castitate nu schimbã cu nimicdatele problemei. Isus ne avertizeazã în continuare: „In -traþi pe poarta strâmtã, pentru cã largã este poarta ºilatã calea ce duce spre pieire ºi mulþi sunt cei caremerg pe ea. Dar cât de strâmtã este poarta ºi cât deîngustã calea care duce la viaþã! ªi puþini sunt cei careo gãsesc” (Mt 7,13-14).

Biserica, la ultimul conciliu ecumenic, afirmã din nou,cu toatã tãria, deºi avem impresia cã nimeni nu o maiascultã, învãþãtura creºtinã cu privire la castitate:

Tinerii trebuie instruiþi în mod corespunzãtor ºi la timp,în primul rând, în sânul familiei înseºi, cu privire lademnitatea, funcþia ºi exercitarea dragostei conjugale,

PÃSTREAZÃ-TE CURAT! 109

pentru ca, formaþi întru curãþie, la timpul potrivit sãpoatã trece de la o logodnã cinstitã la cãsãtorie… Înrepetate rânduri, cuvântul lui Dumnezeu îi cheamã pe miriºi pe soþi sã-ºi nutreascã ºi sã-ºi dezvolte cu dragoste cu -ratã logodna ºi cu afecþiune neîmpãrþitã cãsãtoria (GS 49).

ªi, ca sã rãspundã la întrebarea pe care ºi-o puntinerii: pânã unde pot merge prietenii ºi logodnicii pen -tru a-ºi manifesta prietenia ºi dragostea?, CatehismulBisericii Catolice spune foarte clar ºi pe înþelesul tu -turor:

Logodnicii sunt chemaþi la trãirea curãþiei în înfrânare.Astfel, puºi la încercare, vor descoperi respectul reciproc,vor face ucenicia fidelitãþii ºi a speranþei de a se primiunul pe celãlalt de la Dumnezeu. Vor rezerva pentru tim -pul cãsãtoriei manifestãrile de tandreþe [de intimitate]specifice iubirii conjugale. Se vor ajuta unul pe altul sãcreascã în curãþie (CBC, 2350).

Fãrã îndoialã cã, pentru tinerii de azi, e mult mai greusã trãiascã în castitate decât pentru cei din trecut:atmosfera care ne înconjoarã e otrãvitã de microbii imo -ralitãþii. Televiziunea ne bagã în casã toate abjecþiile,toate obscenitãþile, toate trivialitãþile. La drept vorbind,viciul desfrâului a existat în toate timpurile. Libertiniau fost de când lumea. Dar existã o mare deosebire întredezmãþul de azi ºi cel din trecut. În trecut, dezmãþulera practicat de grupuri restrânse de libertini. Astãzi,dezmãþul, libertinajul s-a generalizat, a devenit feno -men de masã. Libertinajul sexual e legat direct de ateism,se naºte direct din ateism, atât din ateismul teoretic,cât ºi din cel practic; ateism practic înseamnã a trãi caºi cum Dumnezeu nu ar exista. ªi dacã Dumnezeu nuexistã, omul e redus la dimensiunile sale biologice: un


trup ca al animalelor, lipsit de suflet nemuritor, carepoate sã-ºi satisfacã plãcerile venerice, instinctele anima -lice, fãrã nici o îngrãdire, fãrã nici o lege moralã, fãrãa rãspunde în faþa cuiva de ceea ce face. În anii ’50,dupã rãzboi, exact când s-a petrecut ateizarea maselor,a început în Statele Unite ºi a trecut apoi în Europaaºa-zisa revoluþie sexualã, descãtuºarea instinctului se - xual, ca o condiþie a realizãrii omului ºi a fericirii lui pepãmânt. S-a creat o culturã pan-sexualã care dominãaºa-zisa lume civilizatã ºi se rãspândeºte rapid la scarãplanetarã. Autorii acestei culturi destinate omului ani -mal sunt toþi atei.

E Sigmund Freud (1856-1939), cu psihanaliza lui,pentru care omul nu este altceva decât un animal do -minat de instinctul sexual.

E Karl Marx (1818-1883), pentru care omul nu estealtceva decât un animal economic, menit sã producã bu -nuri de consum. ªi cum femeia trebuie sã munceascãºi ea ºi sã producã, trebuie sã recurgã la toate mijloa -cele, inclusiv la avort, pentru a elimina copilul, privitca o piedicã în calea producþiei. Nu e de mirare cã pri -ma naþiune din lume care a legalizat avortul, în 1920,a fost tocmai Rusia sovieticã, marxistã.

E Simone de Beauvoir (1908-1986), ibovnica lui J.-P.Sartre, consideratã a fi întemeietoarea miºcãrii femi -niste ºi înverºunatã duºmanã a maternitãþii. Pentruea, femeia e femeie nu datoritã structurii sale biolo -gice, ci este rezultatul culturii create de bãrbaþi ºi aunei serii de factori sociali. Femeia are dreptul sã fiece vrea ea sã fie ºi e cu atât mai femeie cu cât e maipuþin legatã de maternitate. A fost un stimulent pentrudr. Pinkus de a pune la punct, tocmai în anii ’50, pilulaanticoncepþionalã, care a devenit simbolul ºi instrumen -tul eliberãrii femeii de maternitatea neprogramatã.


Sunt Wilhelm Reich (1887-1957) ºi Herbert Marcuse(1898-1979), cei mai radicali exponenþi ai eliberãrii se -xuale: dupã teoriile lor, sexualitatea este un fenomenpur biologic, ea nu are altã finalitate decât plãcereaeroticã ºi nu are vreo altã lege decât cea pe care ºi-odã fiecare. Prin urmare, trebuie lãsat oamenilor maxi -mum de libertate sexualã; nu existã bine ºi rãu. Totule permis: heterosexualitate, homosexualitate, raporturisexuale precoce, pornografie, comportamente sexualeaberante, contra naturii. Familia, cãsãtoria, diferenþadintre sexe, obligaþia de a procrea trebuie sã dis parã.Orice reprimare sexualã, orice lege civilã sau religi -oasã care impune vreo îngrãdire este un atentat la feri -cirea omului.

Sunt alþi antropologi, precum W.H. Masters, V.E.Johnson, Kinsey (acesta din urmã zoolog, specialist înreproducerea animalelor), care au studiat sexualitateaumanã pornind de la legile biologice ale sexualitãþiianimalelor, redusã la simple reacþii neurofiziologice aleunor substanþe chimice: hormoni, feromoni º.a.m.d., carese pot mãsura cu instrumente, fãrã sã se þinã cont defaptul cã, spre deosebire de animal, persoana umanãeste o realitate infinit mai complexã. Ei au creat o an -tropologie bazatã pe natura umanã identicã cu naturaanimalului ºi, ca atare, nu poate fi vorba de valori mo -rale. Sunt ºi ei de acord cã orice reprimare sexualãeste împotriva naturii ºi cauzã de tulburãri psihice. Dacãadmitem, însã, cã natura omului nu e natura anima -lului, atunci suntem de acord cã îngrãdirea, stãpânireasexualã e împotriva naturii animalului, dar nu împotrivanaturii omului.

Aºadar, avem de-a face cu o culturã care dominãlumea, diametral opusã culturii ºi învãþãturii creºtine.


Tânãrul creºtin va preþui ºi va trãi castitatea numaidacã va descoperi cu ochii credinþei valoarea trupului.Dacã, pentru atei, trupul omului nu valoreazã mai multdecât trupul unui animal care la moarte dispare total,pentru creºtini, trupul este capodopera mâinilor luiDumnezeu, e destinat învierii ca ºi trupul lui Cristos,având un destin veºnic. Trupul e carne însufleþitã,spiritualizatã, adicã unitã cu un suflet spiritual ne -mu ritor. Mai mult, trupul creºtinului devine prin boteztemplul lui Dumnezeu, locuinþa Sfintei Treimi, cãruiai se datoreazã un respect infinit. Apostolul Pavel, înScrisoarea întâi cãtre Corinteni, face o splendidã teo -logie a trupului:

Trupul nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul ºiDomnul pentru trup. Iar Dumnezeu, care l-a înviat peDomnul, ne va învia ºi pe noi prin puterea sa.Nu ºtiþi voi cã trupurile voastre sunt mãdularele luiCristos?... Fugiþi de desfrânare! Orice alt pãcat pe careîl face omul este în afara trupului. Însã cel care se dedãla desfrânare pãcãtuieºte în propriul sãu trup. Sau nuºtiþi cã trupul vostru este templul Duhului Sfânt carelocuieºte în voi ºi pe care l-aþi primit de la Dumnezeu ºicã nu sunteþi ai voºtri? Cãci aþi fost cumpãraþi cu unpreþ mare. Aºadar, preamãriþi-l pe Dumnezeu în trupulvostru! (1Cor 6,13-15.18-20).

Gerard Kelly, un mare pedagog american din zilelenoastre, bun cunoscãtor al problemelor tineretului, ledã tinerilor care întreþin o prietenie în vederea cãsã -toriei urmãtorul sfat:

Când te vei gândi prima datã la fata pe care o iubeºti,închide-þi ochii la farmecul uman al chipului sãu fizic ºiîntipãreºte-þi în tine însuþi gândul cã ea este un taber -nacol viu, un templu al Dumnezeului celui viu. Apoi ia-þi


hotãrârea sã nu profanezi niciodatã acest tabernacol. Apoifata sã gândeascã despre bãiat în acelaºi fel. Purtaþi-l ºipreamãriþi-l pe Dumnezeu în trupurile voastre.

Ascultând învãþãtura Bisericii cu privire la curãþie,tinerii ar putea sã-ºi zicã: Biserica e duºmana iubirii, eduºmana fericirii celor tineri, care, dacã nu se dis -treazã când sunt tineri, când sã se mai distreze? Fals,complet fals. Biserica iubeºte în cel mai înalt gradtinerii care sunt speranþa ºi viitorul Bisericii ºi lumii.Priviþi-l pe actualul papã Ioan Paul al II-lea care fas -cineazã milioane de tineri cu prezenþa sa. Bisericapreþuieºte iubirea ca fiind darul cel mai mare ºi mainecesar fãcut oamenilor, fãrã de care pãmântul s-artransforma într-un imens pustiu. ªi fiindcã o preþuieºte,încearcã din rãsputeri sã o salveze, sã nu degenereze,sã nu fie înãbuºitã de instinctul animalic, îi învaþã petineri sã o trãiascã în toatã frumuseþea, delicateþea ºistrãlucirea sa.

Prietenia, iubirea nu sunt adevãrate dacã duce la pãcat.Cel care iubeºte vrea binele celui pe care îl iubeºte. Or,în pãcat nu poate sã existe vreun bine. Când iubirea esteocazie de ruinã sufleteascã reciprocã, ea nu mai esteiubire, ci contrarul iubirii. Nimeni nu poate sã zicã: „Teiubesc, de aceea, hai sã mergem împreunã în iad”, cispune: „Te iubesc, de aceea, vreau sã te duc cu mine încer”. Prietenii se iubesc cu adevãrat când se ajutã reci -proc sã practice virtutea, sã se apropie mai mult deDumnezeu, sã-l iubeascã mai mult pe Dumnezeu. Pentruun tânãr ºi o tânãrã care se iubesc, iubirea nu înseamnãa se privi unul pe altul, ci a-ºi îndrepta amândoi ochiispre Dumnezeu (G. Kelly).

Dragi tineri, deºi trãiþi într-o lume imoralã ºi vicioasã,deºi sunteþi supuºi multor încercãri ºi ispite, luptaþi cu


curaj pentru a vã pãstra curaþi pânã la cãsãtorie. Casti -tatea este posibilã; nu daþi ascultare profeþilor ºi învãþã -torilor mincinoºi. Dovadã cã e posibilã sunt nu numaisfinþii din toate timpurile, care ºi-au pãstrat castitateaneatinsã, dar ºi o mulþime de tineri din zilele noastre,care cunosc ºi trãiesc în aceeaºi atmosferã infectã, carecunosc aceleaºi încercãri ºi ispite. În Statele Unite, deunde a pornit revoluþia sexualã în rândul tinerilor, careîºi dau seama de ravagiile fãcute de desfrâul generali -zat – de bolile venerice, de SIDA –, e o puternicã miºcareîmpotriva depravãrii: un milion de adolescenþi, de tineri,au fãcut jurãmânt în cadrul unor ceremonii religioaseimpresionante, în prezenþa pãrinþilor ºi a comunitãþii,sã trãiascã în castitate totalã pânã la cãsãtorie. Ur -maþi îndemnul Mântuitorului: „Vegheaþi ºi rugaþi-vã,ca sã nu intraþi în ispitã! Cãci duhul este plin deavânt, dar trupul este slab” (Mt 26,41). Vegheaþi, fiþiprudenþi, evitaþi acele distracþii, acele întâlniri care potfi ocazie ºi pericol de cãdere în pãcat; ajutaþi-vã unulpe altul, dacã sunteþi deja în prietenie, sã creºteþi încurãþie. Fiþi râvnici la sfânta Liturghie, la spovadã, hrã -niþi-vã des cu pâinea celor tari, cu sfânta Euharistie,chemaþi-o în ajutor la timp de ispitã pe Maica Prea -curatã ºi, cu siguranþã, veþi avea bucuria, cum spuneConciliul, sã treceþi, la timpul cuvenit, de la o logodnãcinstitã la o cãsãtorie fericitã.


îNChEIERE

Încheiem aici reflecþiile noastre cu privire la cãsã -torie ºi la familie. Taina aceasta – cãsãtoria – e mare, neînvaþã apostolul Pavel. E mare deoarece cãsãtoria, culegile ºi finalitatea ei, e opera, e lucrarea, e invenþialui Dumnezeu, nu e invenþie omeneascã, nu se naºte dinvreo culturã umanã ºi nu se poate schimba în funcþiede cultura la modã. Taina aceasta devine ºi mai mareodatã cu venirea lui Cristos în lume. Fiul lui Dumne -zeu s-a nãscut într-o familie. Împãrãþia lui Dumnezeupe pãmânt s-a nãscut într-o familie, creºtinismul s-anãscut într-o familie. Primul templu, primul sanctuarpe care Cristos i l-a înãlþat lui Dumnezeu pe pãmânt,a fost cãsuþa sfântã de la Nazaret. Dar taina aceasta,cãsãtoria, devine cu totul ºi cu totul mare prin faptul cãIsus o ridicã la demnitatea de sacrament în care esteel însuºi prezent în lume pânã la sfârºitul veacurilor:prin bãrbat, în familia creºtinã, Cristos, mirele, îºi iu -beºte mireasa, Biserica; prin femeie, mireasa, Biserica,îºi iubeºte mirele, pe Cristos. Aici e marea demnitateºi dumnezeiasca chemare a soþilor creºtini. ªi tristeþeatristeþilor ar fi ca ei, prin pãcat, prin trãirea incorectãa acestei taine, sã-l izgoneascã pe Cristos din viaþa ºidin familia lor.

Suntem conºtienþi de atacurile ºi ameninþãrile la careeste supusã în timpurile noastre familia creºtinã, depãcatele care pângãresc sfinþenia cãsãtoriei. Soþii creº -tini trebuie sã înfrunte mentalitatea, cultura dominantãa timpului, care este o mentalitate a senzualitãþii ca scop

suprem al vieþii, o culturã a morþii. Ei trebuie sã meargãîmpotriva curentului. În mod deosebit, lor le spuneMântuitorul: „Iatã, eu vã trimit ca pe niºte oi în mijlo -cul lupilor; fiþi, aºadar, înþelepþi ca ºerpii ºi simpli caporumbeii” (Mt 10,16).

Dar duºmanul cel mai periculos nu este în afarã, ciînãuntrul familiei: este egoismul care distruge iubireape care se întemeiazã familia. Inevitabil, întrebarea pecare mirii ºi-o pun în ziua cãsãtoriei lor este aceasta:„Ce soartã ne aºteaptã în viitor? Ce vom avea din casanoastrã: paradisul sau iadul?” Rãspunsul e simplu dedat, nu e nevoie sã meargã la babe sau la ghicitoare casã-l afle. Totul depinde de ei ºi de felul cum îºi educãcopiii. Dacã toþi membrii familiei vor înþelege cã iubireaînseamnã sacrificiu, dãruire, slujire reciprocã, genero -zitate, strãdanie de a-i face fericiþi pe ceilalþi, uitândde tine însuþi, va fi paradisul. Dar dacã toþi trãiesclaolaltã în casã ca într-un han, ca într-o pensiune, caîntr-o cazarmã sau ca într-o închisoare, fiecare vãzân -du-ºi de egoismul ºi de interesele lui, fãrã sã-i pese deceilalþi, fãrã îndoialã cã acolo va fi iadul, cãci iadulînseamnã a nu putea iubi. O realitate care poate fiilustratã prin urmãtoarea asemãnare:

Unui chinez i s-a permis la moarte sã viziteze iadulºi paradisul. Iadul era o sufragerie uriaºã cu o masãîntinsã, aºa cum se poate vedea în hotelurile chine -zeºti cele mai luxoase; o salã enormã, extraordinar defrumos împodobitã. Osândiþii stãteau la masã, avândfiecare în faþa sa o farfurie cu orez, ºi þineau în mânã,în loc de lingurã, niºte beþiºoare, dupã obiceiul chine -zesc, lungi de doi metri. Se vedea în privirea lor osuferinþã enormã, o disperare, cãci aveau posibilitateasã apuce mâncarea, dar nu puteau sã o ducã la gurã,

ÎNCHEIERE 117

deoarece beþiºoarele erau prea lungi. Paradisul arãtaexact ca ºi iadul; aceeaºi sufragerie luxoasã, frumosîmpodobitã, aceeaºi masã întinsã, aceeaºi farfurie cuorez, aceleaºi beþiºoare lungi de doi metri. Un singurlucru era diferit: fericiþii din paradis stãteau la masãfaþã în faþã, la o distanþã corespunzãtoare, ºi se hrã -neau reciproc, fiecare ducând mâncarea la gura celuilalt.

Model de iubire în familie e Cristos: altarul bisericiie locul unde Cristos se sacrificã, unde continuã jertfade pe Calvar, continuã sã-ºi verse sângele din iubirefaþã de oameni. Trupul sãu frânt, sângele sãu vãrsat,oferite ca hranã ºi bãuturã, e putere, e energie pentrufamilia creºtinã.

În al doilea rând, familia creºtinã va rãmâne unitãºi va face faþã tuturor dificultãþilor dacã va practicarugãciunea. Dar rugãciunea adevãratã, autenticã, nuparodia de rugãciune pe care noi o facem adesea. Iarrugãciunea adevãratã, autenticã, nu e un monolog, ciun dialog. Nu înseamnã doar a ne deschide gura ºi a-icere lui Dumnezeu ce voim sã ne dea, ci a ne deschideurechile, spre a asculta glasul lui Dumnezeu ºi a auzice cere Dumnezeu de la noi, care este voinþa lui Dum -nezeu, ce avem de fãcut în fiecare clipã. Ceea ce cereDumnezeu de la noi când ne rugãm e mai importantdecât ceea ce cerem noi de la el. ªi când ne pierdemrãbdarea ºi îi reproºãm lui Dumnezeu: „Doamne, eºtisurd, nu auzi cuvintele mele?”, rãspunsul lui nu poatefi decât acesta: „Da, sunt surd, cãci ºi tu eºti surd, nuauzi cuvintele mele, sau le auzi, dar nu þii cont de ele”.

O rugãciune cu totul specialã, care þine unitã familia,este rugãciunea sfântului Rozariu. La unele populaþiidin Africa, la cãsãtorie existã un rit care echivaleazã cuînmânarea verighetelor în civilizaþia noastrã greco-romanã: mirilor li se leagã la un loc mâinile cu o frânghie.


Rozariul spus în comun este frânghia, este lanþul careleagã mâinile soþilor, care leagã mâinile copiilor demâinile pãrinþilor.

Trãieºte undeva o familie formatã din cinci membri:tata, mama ºi trei copii, între trei ºi unsprezece ani.În fiecare searã, familia se roagã Rozariul, dar într-unmod foarte original. Rozariul se face în fiecare searãîncepând din bucãtãrie. Aici cu toþii spun primul mister.De aici, copilul cel mai mic e dus la culcare ºi în cãmã -ruþa lui se spune al doilea mister. Se merge mai departeîn camera unde dorm cei doi copii mai mari, ºi aici sespune al treilea mister. De aici, pãrinþii trec în cameralor ºi terminã Rozariul, dar în ºoaptã, ca sã nu-ºi de -ranjeze copiii care s-au culcat deja.

Evanghelia Liturghiei de azi (duminica I din PostulMare; anul C) ne poate fi de mare ajutor în reflecþianoastrã asupra cãsãtoriei ºi în examinarea atentã aconºtiinþei cu privire la viaþa de familie. Satana conti -nuã sã creadã cã este Dumnezeu, cã lui îi aparþinîmpãrãþiile pãmântului cu toatã puterea ºi strãlucirealor ºi cã i le dã cui vrea el ºi pretinde de la Isus adora -þie. Trei ispite, trei capcane pe care i le întinde Fiuluilui Dumnezeu: plãcerea senzualã. „Spune ca pietreleacestea sã devinã pâini” (Mt 4,3). Pofta de avere: „Îþivoi da toate acestea dacã vei cãdea înaintea mea ºi mãvei adora” (Mt 4,9). Mândria, orgoliul, dorinþa de a-ºiface imagine în ochii lumii: „Sari de pe sprânceanatemplului în prãpastia dedesubt, adâncã de 180 demetri, fãrã sã pãþeºti ceva, ºi vei smulge admiraþia ºiaplauzele lumii care va vedea spectacolul” (cf. Mt 4,6).Reacþia lui Isus e promptã: „Pleacã, Satanã! Cãci estescris: Pe Domnul Dumnezeul tãu îl vei adora ºi numailui îi vei sluji” (Mt 4,10). Toþi evangheliºtii subliniazã

ÎNCHEIERE 119

faptul cã Satana a început sã-l ispiteascã pe Isus dupãce a primit botezul, ºi nu înainte de botez. În continu -are, þinta preferatã a Satanei, destinatarii principaliai ispitelor ºi curselor sale nu sunt pãgânii, idolatrii,ci botezaþii, creºtinii. Iar când botezaþii cedeazã laispitele Satanei, devin infinit mai imorali, mai corupþi,mai perverºi decât pãgânii, decât idolatrii: cultura morþii,explozia sexualã, avortul, contracepþia, legalizarea homo -sexualitãþii ºi a eutanasiei nu s-au nãscut la popoareleislamice, nici la idolatrii din Africa sau din Asia, ci lapopoarele botezate, creºtine, ale Americii ºi Europei.

Cu aceleaºi trei ispite la care l-a supus pe Isus, Sa -tana îi încearcã ºi pe cei botezaþi, vizând distru gereafamiliei care este celula societãþii ºi a Bisericii. Ispitasenzualitãþii: „Bucurã-te de viaþã! Urmeazã-þi instinctul!Fã din plãcerea venericã suprema fericire ºi supremulscop al vieþii tale!” Ispita lãcomiei de avere: „Câºtigã,adunã bani, nu conteazã prin ce mij loace, nu conteazãcã sunt stropiþi cu sânge nevinovat de copii!” Ispitamândriei: „Fã-þi imagine în ochii lumii, nu-þi com -promite reputaþia, fii în rând cu lumea! Nu te lãsa arãtatcu degetul!”. Multe mame care au acceptat sã aibãmai mult de doi copii mi-au mãrturisit cã su ferinþacea mai mare pentru ele nu este sã nascã ºi sã creascãmulþi copii, ci suferinþa pe care o îndurã la mater -nitate din partea medicilor, asistentelor, a celor lalte femeidin salon: dispreþul, umilirile, criticile, re proºurile, pre -siunile care se fac asupra lor de a-ºi avorta copiii.

Prin cele trei ispitiri, Satana îi împinge pe soþi lapãcatul de trufie pe care l-a comis el, transformându-ldin înger în diavol: creaturã fiind, a refuzat statutul decreaturã, a voit sã ia locul Creatorului, sã fie Dumnezeu.


Dumnezeu Creatorul e stãpânul absolut al vieþii ºi almorþii. El i-a chemat pe soþi la un parteneriat, i-achemat sã fie colaboratorii sãi la opera de creaþie,împreunã cu el creatori ºi dãtãtori de viaþã. Este drep -tul exclusiv al lui Dumnezeu de a da legile morale cuprivire la viaþa care se concepe ºi se naºte, de a stabilice este bine ºi ce este rãu în sfera sexualitãþii. Cândprimesc sugestiile Satanei ºi se lasã seduºi de glasullui, soþii nu mai acceptã statutul lor de creaturã, nuacceptã sã fie partenerii, colaboratorii lui Dumnezeu,ci îi iau locul Creatorului, se declarã stãpânii vieþiicopilului, o suprimã dupã bunul plac; îºi fac ei legea îndomeniul sexualitãþii, stabilesc ei ce este bine ºi ceeste rãu. Avortul, metodele de contracepþie, fecunda -rea artificialã, clonarea, manipulãrile genetice sunttot atâtea semne cã omul, creatura, a luat locul Crea -torului, cã se considerã stãpânul absolut al vieþii, cã l-aeliminat complet pe Dumnezeu.

Postul Mare e timpul forte când Dumnezeu ne cheamãla convertire, la pocãinþã. În aceste patruzeci de zilede post, textele liturgice care se proclamã în bisericãne invitã la convertire de o mie ºi ceva de ori. Amînceput Postul Mare cu punerea cenuºii pe cap ºi cucuvintele care ni s-au spus: „Adu-þi aminte, omule, cãeºti þãrânã ºi în þãrânã te vei întoarce”. Dar nu gân -dul cã într-o zi vom muri ºi ne vom întoarce în þãrânãtrebuie sã ne sperie – sunt situaþii în viaþã când neîntrebãm dacã n-ar fi mai bine dacã am muri decât amtrãi –, ci trebuie sã ne sperie gândul cã, în ziua în caretrupul se va întoarce în þãrânã, sufletul se va pre -zenta în faþa Creatorului pentru judecatã.

Sfântul Augustin îºi imagineazã acest dialog între Isusºi sufletul ce se prezintã spre a fi primit în paradis:

ÎNCHEIERE 121

– Cine eºti tu?– Sunt un om.– Spune-mi, cum þi-ai tratat trupul tãu de lut? Cum þi-ai tratat sufletul tãu nemuritor?– Sunt creºtin, rãspunde sufletul.– Aratã-mi mâinile tale, sã vãd dacã sunt strãpunse caale mele… Aratã-mi fruntea ta, sã vãd dacã este încoro -natã cu cununa mea de spini… ªi haina ta de la botezunde îþi este? ªi unde îþi este lumina credinþei care þi s-aaprins atunci? Aratã-mi faþa, ca sã te pot recunoaºte cafrate al meu, ca fiu al Tatãlui meu, ca templu al Duhuluiiubirii.

Sã lãsãm sã pãtrundã în inimile noastre chemarea pecare Dumnezeu ne-o face cu insistenþã în acest timpdestinat convertirii ºi pocãinþei: „Astãzi, dacã veþi auziglasul meu, nu vã împietriþi inimile voastre”.


familia crestina claudiu dumea

Documents