Referat sociologie

György (Cistelican) Andrea

AMG. I.B

Functiile sociologiei

Sociologia, ca stiinta teoretica având deopotriva o finalitate cognitiva si una practica  are o serie

de functii:

Functia expozitiva sau descriptiva – se concretizeaza într-o acumulare de date, fapte si

informatii suficiente si relevante pentru respectiva realitate. Pentru a fi îndeplinita aceasta

functie, sociologia trebuie sa îndeplineasca o serie de conditii:

 -  de completitudine – adica de luare în consideratie a tuturor datelor si faptelor necesare  pentru

a testa valoarea de adevar a ipotezelor utilizate.

- evitarea selectarii arbitrare, strict subiective datelor si faptelor analizate.

- maxima obiectivitate fata de fapte (evitarea apropierii de fapte având idei preconcepute despre

acestea; datele, faptele, fenomenele trebuie analizate asa cum sem prezinta ele).

Functia explicativa – permite sociologiei sa înteleaga realitatea sociala, sa identifice

mecanismele intime de functionare si schimbare a realitatii sociale , de producere si derulare a

faptelor, a fenomenelor sociale, a vietii sociale în general, sa desprinda determinarile multiple ce

se manifesta la nivelul realitatii sociale si îndeosebi, relatiile cauzale între variabilele realitatii

sociale. Prin îndeplinirea acestei functii, sociologia poate elabora generalizari teoretice de

diferite grade, poate dezvolta teorii explicative, poate construi diferite paradigme.

Functia predictiva, prognotica sau previzionala:  - prin intermediul careia sociologia

cerceteaza atent si aprofundat realitatile sociale prezente pentru a identifica directiile cele mai

probabile  de evolutie ulterioara a societatii. Studiind trecutul si prezentul, sociologia poate

identifica si proiecta tendintele probabile de evolutie ulterioara a societatii.

Functia critica – presupune ca cercetarea sociologica sa nu se rezume la descrierea si

explicarea societatii asa cum este la un moment dat si la descrierea tendintelor probabile de

evolutie ulterioara, ci sa încerce sa arate cum ar trebui sa fie aceasta realitate sociala. Pentru a

reusi acest lucru sociologia trebuie sa compare realitatea sociala asa cum se prezinta ea la un

moment dat, cu un model normativ al realitatii sociale. În esenta, o asemenea analiza

comparativa se reduce la încercarea de surprindere a nemultumirilor, disfunctionalitatilor

existente la nivelul realitatii investigate, la realizarea a ceea ce împiedica functionarea si

dezvoltarea normala, fireasca a societatii în ansamblul sau, a unor unitati sau grupuri sociale

specifice (deficiente de organizare, conducere, structurare, deficiente predominant subiective

posibil de remediat). Pentru ca analiza sa fie critica ea trebuie sa respecte doua conditii:

a) sa fie întemeiata – adica sa se bazeze pe o cunoastere temeinica, aprofundata a realitatii

sociale.

b) sa fie constructiva – analiza disfunctionalitatilor sa fie reala si corecta având ca scop

perfectionarea realitatii sociale.

Sociologia este o stiinta critica, declarat anti apologetica, negarea sau ignorarea

disfunctionalitatilor este contraproductiva. Functia critica a sociologiei confera acestei stiinte o

certa utilitate sociala, dar o poate face, în acelasi timp, relativ incomoda pentru unii factori aflati

în posturi de decizi sau de conducere, purtând responsabilitatea modului de derulare a vietii

sociale atât la nivel macrosocial cât si la nivel microsocial.

Functia practic - operationala  - prin  intermediul careia sociologia îti propune sa

identifice modalitatile prin care se pot înlatura disfunctionalitatile, dereglarile, neajunsurile

constatate în vederea modelarii realitatii sociale la un nivel cât mai apropiat de modelul normativ

stabilit. Pentru realizarea acestui deziderat, sociologia trebuie sa tina cont de urmatoarele:

- a) - solutiile propuse trebuie sa fie rezultatul unei analize atente atât a realitatii sociale

prezente cât si a efectelor posibile ale aplicarii acestor solutii asupra realitatii sociale.

b) - solutiile propuse sa fie realiste.

c) – sa fie oferite un set de solutii bine fundamentate si argumentate realist si rationat, set

de solutii din care decidentul sa aleaga varianta optima. 

d) sociologul sa acorde asistenta tehnica la implementarea solutiei alese, sa urmareasca

efectele acesteia

BIBLIOGRAFIE:

1. Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1993, coordonatori: Catalin Zamfir,

Lazar Vlasceanu.

2. Gilles Feréol, Dictionar de sociologie, Editura Polirom, Iasi, 1998.

3. Petre Andrei, Sociologie generala, Bucuresti, 1970.