Facultatea De Stiinte Economice Hyperion

REFERAT LA SOCIOLOGIEMASS MEDIA SI CULTURA POPULARA

Nume: Asan Marina LorenaAnul: llI ID Management

Bucuresti

CUPRINS

IntroducereMass- media si cultura populara............................................................4Efectele televiziunii asupra comportamentului uman...........................9Teorii despre mediile de informare.....................................................14Concluzii...............................................................................................21Bibliografie...........................................................................................22

INTRODUCERE

Termenulmass-media, uneori formulat camedia, este o expresieenglezla plural, care a fost preluat i n romn, avnd traducerea i semnificaia medii (decomunicare) de mas. Media (sau: mediile de mase) cuprinde toate sursele/mediile de informaie publice care ajung la un numr foarte mare de persoane, ca de exempluteleviziune,radio,Internet,presinclusiv apariiile periodice caziare, reviste sau foiletoane. Aceasta presupune c produsul respectiv este uor de obinut i are un pre accesibil pentru toate grupurile sociale. ncepnd de la teoria lui Lippmann, teoria cultivrii, a dependenei, a stabilirii ordinii de zi, a spiralei tcerii, etc toate acestea relev modul n caremass mediainflueneaz comportamentele, fie direct sau indirect, pe termen lung sau mediu.E. Noelle-Neumannapreciaz c exist un procent de circa 20% de indivizi care i exprim convingerile cu fermitate chiar i dac acestea sunt contrare opiniei dominante. (Gabriel A. Almond, Sidney Verba, 1996). Cele mai importante evenimente interne sau externe, despre care marea majoritate dintre noi are opinii formate extrem de puternice, ne-au fost aduse la cunotin de ctre mass-media. De aici i uurina cu care mass-media poate influena judecile de valoare i, prin urmare, alegerile pe care oamenii le fac sau deciziile pe care ei le pot lua n urma lor.

MASS MEDIA SI CULTURA POPULARA

Caci cei mai multi dintre noi au devenit consumatori obisnuiti aiculturii populare.Termenul de CULTURA POPULARA se refera la divertismentul urmarit, citit sau la care se participa cu sutele de mii sau cu milioanele. Povestirile palpitante ale unor seriale precumEast Enders,de exemplu, atrag in mod frecvent milioane de oameni in fiecare saptamana - iar pe unii, in fiecare zi. O in acest capitol, vom studia impactul unor astfel de forme de cultura populara, la care ne referim deseori cu humele de mass media. MASS MEDIA include jocuri video si televiziune, dar totodata si ziare, filme, reviste, reclame, casete video si compact-discuri. La fel ca si termenul de popular' din cultura populara', ele se numesc mass' media pentru ca ajung la auditoriul format din mase - auditoriu alcatuit din foarte multi oameni. Cateodata sunt denumitecomunicatii de masa. Mass media sunt deseori asociate doar cu divertismentul - cum este Nintendo -si sunt considerate ca fiind mai degraba limitate de catre majoritatea oamenilor. Opinie este insa partiala: comunicatiile de masa sunt implicate, de asemeni, in multe alte aspecte ale activitatilor noastre sociale. Mediile de informare precum televiziunea si ziarele exercita o ampla influenta asupra experientelor noastre si asupra opiniei publice. Acest lucru se intampla nu din pricina faptului ca ele ne afecteaza atitudinile in maniere specifice, ci pentru ca ele suntmijloacele de accesla cunoastere, de care depind multe activitati sociale.Votarea la alegerile nationale, de exemplu, ar fi imposibila daca informatiile despre evenimentele politice curente, candidati si partide n-ar fi disponibile la modul general. Chiar si cei care sunt intr-o mare masura neinteresati, cunosc intr-o foarte mica masura personalitatile implicate sunt oarecum informati asupra evenimentele nationale si internationale. Doar un sihastru ar putea fi complet detasat de stirile despre evenimente care ne afecteaza pe toti - si am putea banui ca un sihastru al secolului XX poseda un aparat de video!Incepem studiul mass media prin analizarea uneia dintre primele forme de aparitie, ziarele.

1. MASS MEDIA DE ODINIOARA: ZIARELE In forma lor moderna, ziarele deriva din pamflete si foi cu informatii tiparite si puse in circulatie in anul 1700. Ziarele au devenit cotidiane', cu mii sau milioane de cititori, la sfarsitul secolului al XlX-lea. Ziarul a reprezentat un eveniment de importanta fundamentala in istoria mediilor de informare moderne, datorita faptului ca el cuprindea multe tipuri diferite de informatie intr-un format limitat si usor reproductibil. Ziarele contineau intr-o singura forma de ambalare informatii despre afacerile curente, divertisment si publicitate. Stirile si publicitatea s-au dezvoltat impreuna, iar faptul divers printre stiri, publicitatea si divertismentul sunt in miscare si dificil de definit. De exemplu, anuntul ca un vapor pleaca sau soseste poate constitui intr-un context stire, in altul publicitate, iar in altul, daca are in vedere anumiti pasageri si face parte din rubrica de barfe, devine divertisment. Presa zilnica, ieftina, a fost infiintata in Statele Unite. Cotidianul de un cent a fost lansat initial la New York, apoi copiat de alte mari orase de pe coasta de est. La inceputul secoluluiXXexistau ziare municipale sau regionale care aveau raspandire in majoritatea statelor americane. Inventarea hartiei ieftine de ziar a reprezentat cheia raspandirii in masa a ziarelor incepand cu sfarsitul secolului al XlX-lea. Cele mai importante exemple de prestigiu jurnalistic la inceputul secolului 1-au reprezentatNew York TimessiThe Times -Londra. Majoritatea ziarelor influente din alte tari le-au luat ca model. Ziarele apreciate pe piata jurnalistica au devenit o forta politica majora si au ramas ca atare pana astazi. Timp de o jumatate de secol sau mai mult, ziarele au reprezentat principala modalitate de a transmite rapid si complet, catre un public de masa, informatia. Influenta lor s-a diminuat o data cu aparitia radioului, a cinematografului si - mult mai important - a televiziunii, in 1960, mai mult de un ziar pe familie se vindea in Marca Britanic - o medie de 112 ziare pentru fiecare 100 de familii - dar raportul a scazut constant incepand cu aceasta data. Azi, mai putin de 90 de ziare sunt vandute pentru fiecare 100 de familii. Au scazut indeosebi vanzarile catre adultii si tineri.

Editarea ziarelor De multa vreme, ziarele au fost asociate cu imaginea magnatului puternic, conducator al unui imperiu editorial. Imaginea nu este insa inexacta, in multe tari, proprietatea asupra ziarelor este concentrata asupra catorva mari corporatii deseori detinute si dominate de catre anumiti indivizi sau familii. Multe dintre aceste firme poseda in prezent, proprietati extinse in domeniul televiziunii si al industriei de divertisment. In Marea Britanie, companii uriase conduse de catrebaroni ai presei,lorzii Northcliffe, Beaverbrook si Kemsley, s-au dezvoltat pe baza succesului ziarelor lor cu circulatie de masa in anii '20 si '30. Franta a fost martora dezvoltarii imperiului informatiei Hersant; organizatiile germane Springer si Griiner sunt, de asemeni, vaste, in Statele Unite, numarul oraselor in care exista firme de ziare concurente a scazut continuu, de la peste 500 la inceputul secolului la doar peste 30 in 1984. Doar 3% din orasele americane au ziare concurente - editarea de ziare locale a devenit o intreprindere de monopol. Cu exceptia Statelor Unite, toate tarile occidentale se mandresc cu mai multe ziare nationale. Exista posibilitatea de a alege dintre cateva ziare disponibile la scara nationala, care deseori reprezinta puncte de vedere politice diferite. Cu toate ca in Statele Unite unele ziare sunt locale, nu sunt nicidecum doar proprietati pe plan local: mai mult de 70% sunt controlate de lanturi editoriale, in unele dintre acestea, asa dupa cum este cazul multor ziare de mare tiraj din Europa, proprietarii stabilesc politica editoriala pe care editorii si ziaristii trebuie sa le respecte, in lantul de publicatii Hearst, zilnic, le sunt trimise editorilor a opt mari ziare mai multe editoriale, dintre care unele trebuie folosite, iar altelee posibil safie folosite. Editorii nu-si scriu intotdeauna propriile editoriale. Faptul ca proprietatea asupra ziarelor este concentrata, a nelinistit majoritatea guvernelor occidentale, in multe tari, guvernele au intreprins actiuni pentru a preveni preluarea ziarelor de catre mari lanturi, cu toate ca de multe ori acestea au esuat. Uneori, statele au incercat sa aplice in presa echilibrul politic: de exemplu, in Norvegia, in anii '70 a fost organizata o schema de egalizare a investitiilor intre ziare care reprezinta diferite parii ale spectrului politic, iar majoritatea comunitatilor locale din aceasta tara au acum doua sau mai multe ziare complete care ofera diferite puncte de vedere asupra stirilor nationale si internationale. E posibil ca, dezvoltarea tehnologiilor bazate pe computer sa duca la o crestere a numarului de ziare, datorita faptului ca, recent, s-a ieftinit tiparirea si producerea lor. Pe de alta parte, comunicarea electronica ar putea eroda si mai mult circulatia ziarelor.

2. TELEVIZIUNEA Influenta din ce in ce mai mare a televiziunii reprezinta probabil cel mai important eveniment din cadrul mediilor de informare din ultimii 30 de ani. Daca vor continua actualele tendinte in ceea ce priveste televiziunea, la varsta de 18 ani copilul nascut azi va fi petrecut in medie mai mult timp urmarind programele de televizor decat pentru orice alta activitate, cu exceptia somnului. Practic, azi in orice familie exista un televizor, acesta functioneaza in mediu intre 5-6 ore pe zi. Acelasi lucru este intr-o foarte mare masura adevarat (in toate tarile vest-europene ). In ultimii ani, aparatura video a cunoscut o larga raspandire, pentru inregistrarea unor programe spre a fi vizionate ulterior si spre a se urmari acasa filme de pe casete video. La fel se intampla cu jocurile video de toate felurile, in cartea sa Video Kids(1991), Eugene Provenzo analizeaza impactul jocurilor Nintendo. La ora actuala exista vreo 19 milioane de jocuri Nintendo in Statele Unite si mult mai multe in alte tari. Aproape toate sunt detinute si manipulate de copii. Pe baza jocurilor si a personajelor lor, s-au dezvoltat traditii si coduri sociale. Jocurile sunt adesea legate in mod direct de personajele sau povestirile din filme si din programele TV; in schimb, programarea televiziunii s-a bazat pe jocurile Nintendo. Provenzo concluzioneaza ca jocurile video au devenit o parte-cheie a culturii si experientei copilariei in prezent. Televiziunea publica La fel ca si ziarele de mare tiraj, televiziunea reprezinta astazi o afacere uriasa, iar in majoritatea tarilor, statul s-a implicat direct in administrarea sa. in Marea Britanie, British Broadcasting Coiporation, care a avut initiativa primelor programe de televiziune produse vreodata, este o organizatie publica. Aceasta este stipendiata prin taxele de abonament platite de fiecare familie care detine un astfel de aparat. Vreme de cativa ani, BBC-ul a fost singura organizatie careia i s-a permis sa difuzeze programe de radio sau de televiziune in Marea Britanie, dar astazi, pe langa cele doua canale de televiziune ale BBC, BBC l si 2, mai exista doua canale terestre de televiziune comerciala (ITV si Channel 4). Frecventa si durata publicitatii este controlata prin lege, cu un maxim de sase minute pe ora. Aceste reglementari li se aplica, de asemenea, canalelor prin satelit, care au devenit disponibile la scara larga in anii 1980. In Statele Unite, cele trei organizatii TV de frunte sunt cu toatele retele comerciale -The American Broadcasting Company (ABC), Columbia Broadcasting System (CBS) si The National Broadcasting Company (NBC). Retelele sunt limitate prin lege pentru a detine nu mai mult de cinci posturi autorizate, care in cazul acestor trei organizatii se afla situate in cele mai mari orase. Prin urmare, cei trei mari' ajung in peste un sfert din totalul familiilor prin intermediul posturilor proprii. De asemenea, la fiecare retea sunt atasate aproximativ 200 de posturi afiliate, care cuprind 90% din cele aproximativ 700 de posturi TV din tara. Retelele depind, in ceea ce priveste venitul lor, de vanzarea timpului de publicitate. Companiile TV folosesc in mod obisnuit statistici (procentaje) referitoare la numarul celor care urmaresc anumite programe pentru a calcula taxele de publicitate. Procentele, de asemenea, influenteaza hotararea de a continua sau nu, difuzarea unui serial. Puterea marilor retele s-a diminuat o data cu aparitia televiziunii prin satelit si a celei prin cablu. Telespectatorul din multe tari europene, inclusiv Marea Britanie, si din marile orase americane poate selecta dintr-o multime de canale si programe. Din momentul in care ele au inceput sa patrunda pe domeniile canalelor de televiziune normale, guvernelor le este dificil sa controleze continutul programelor TV, asa cum au facut in trecut, in acest fel televiziunea si mediile electronice par a fi jucat un rol de baza in circumstantele care au produs revolutii din 1989 in Europa de Est

EFECTELE TELEVIZIUNII ASUPRA COMPORAMENTULUI UMAN

Au fost efectuate foarte multe cercetari in incercarea de evaluare a efectelor programelor de televiziune. Majoritatea acestor studii s-au preocupat de copii -lucru de inteles, avand in vedere volumul mare de timp pe care ei il petrec in fata televizorului si posibilele sale implicatii in ceea ce priveste socializarea. Trei dintre cele mai studiate aspecte sunt impactul televiziunii asupra aplecarii catre infractiune si violenta, natura stirilor TV si rolul televiziunii in viata sociala si culturala.Televiziunea si violenta Incidenta violentei in programele de televiziune a fost si este indelung studiata. Cele mai extensive studii au fost efectuate de catre Gerbner si colaboratorii sai, care au analizat mostre de perioada de maxima audienta si de perioada in timpul zilei, la sfarsit de saptamana pentru toate marile retele . Numarul si frecventa actelor si episoadelor violente au fost inregistrate pentru o gama de diferite tipuri de program, in cadrai studiului, violenta este definita drept amenintarea cu sau folosirea fortei fizice, directionata impotriva propriei persoane sau a altora, in care este implicata vatamarea fizica sau moartea. Filmele de tip drama difuzate la televiziune s-au dovedit a fi extrem de violente: in medie 80% din astfel de programe contineau violenta, cu o rata de 7,5 episoade violente pe ora. Programele pentru copii au aratat niveluri si mai mari de violenta, cu toate ca uciderea era infatisata mai rar. Benzile desenate contineau cel mai mare numar de acte si episoade violente din orice alt tip de program de televiziune. In ce modalitati este publicul influentat de infatisarea violentei? F.S. Andcrson a adunat descoperirile a 67 de studii efectuate pe parcursul a peste 20 de ani, din 1956 pana in 1976, care investigau influenta violentei TV asupra tendintelor catre agresiune in randul copiilor. Aproximativ trei sferturi din stadii pretindeau ca au descoperit o astfel de asociere, in 20% din cazuri nu au existat rezultate clare, in vreme ce in 3% dintre cercetari investigatorii au tras concluzia ca urmarirea programelor de televiziune diminueaza practic, agresivitatea . Studiile cercetate de Anderson, insa, difera amplu din punctul de vedere al metodelor folosite, al gradului de asociere presupus descoperit si a definitiei date comportamentului agresiv', in filmele politiste care infatiseaza violenta (si in multe desene animate pentru copii) exista teme profunde de justitie si rasplata. Un procent cu mult mai mare de ticalosi sunt adusi in fata justitiei in filmele politiste decat se intampla in investigatiile politiei din viata reala, iar in desenele animate personajele amenintatoare si funeste au de obicei tendinta de a primi ceea ce merita'. Nu inseamna, in mod automat, ca nivelurile inalte de reprezentare a violentei creeaza in mod direct scheme imitative printre telespectatori, care sunt probabil mai influentati de temele morale profunde, in general, cercetarile referitoare la efectele' televiziunii asupra telespectatorilor au avut tendinta de a-i socoti pe acestia - copii si adulti - ca fiind pasivi si lipsiti de discernamant in reactiile lor fata de ceea ce vad. Robert Hodge si David Tripp subliniaza faptul ca reactiile copiilor fata de televiziune implica interpretarea saucitireaa ceea ce vad ei, nu doar inregistrarea continutului programelor (Hodge si Tripp 1986). Ei sugereaza ca, cele mai multe cercetari nu au luat in considerare complexitatea proceselor mentale ale copiilor. Urmarirea programelor de TV, chiar si a programelor obisnuite, nu reprezinta in mod inerent o activitate intelectuala de nivel inferior; copiii citesc' programele punandu-le in relatie cu alte sisteme de inteles din vietile lor cotidiene. De exemplu, chiar si copiii foarte mici isi dau seama ca violenta intalnita in mediile de informare nu este reala'. Dupa Hodge si Tripp, nu violenta ca atare din programele de televiziune are efecte asupra comportamentului, ci mai degraba cadrul general al atitudinilor in care ambele sunt prezentate si citite'. Sociologii studiaza stirile TV Studiile sociologice referitoare la televiziune au acordat foarte multa atentie stirilor. Un procent substantial al populatiei arata faptul ca acestia nu citesc ziarele; stirile TV reprezinta astfel o sursa-cheie de informatie despre ceea ce se petrece in lume. Unele dintre cele mai cunoscute - si controversate - cercetari referitoare la stirile de televiziune au fost cele efectuate de Glasgow Media Group de la Universitatea din Glasgow. Grupul a publicat o serie de lucrari care critica prezentarea stirilor:Bad News, More Bad News, Really Bad News'siWar and Peace News'.Ei au urmat strategii de cercetare similare in fiecare dintre aceste carti, cu toate ca au modificat punctul central al investigatiilor lor. Bad News(1976), prima si cea mai influenta carte a lor, s-a bazat pe o analiza a stirilor transmise pe toate canalele, intre ianuarie si iunie 1975. Obiectivul era acela de a oferi o analiza sistematica si sobra a continutului stirilor si a modalitatilor in care erau prezentate.Bad Newsse concentra pe infatisarea disputelor din industrie. Cartile ulterioare s-au concentrat mai mult asupra prezentarii stirilor politice si a razboiului din insulele Falklands. Concluzia cartiiBad Newsera aceea ca stirile despre relatiile din industrie erau in mod tipic prezentate intr-o maniera selectiva si falsificata. Termeni precum problema grava', radical,' si greva fara sens' sugerau opinii antisindicale. Efectele grevelor, care cauzeaza disconfort pentru public, aveau mai multe sanse de a fi descrise, decat cauzele lor. Materialul filmat folosit, facea deseori ca activitatile protestatarilor sa para irationale si agresive. De exemplu, filmul despre grevistii care ii impiedicau pe oameni sa intre intr-o fabrica, se concentra asupra oricaror confruntari care ar fi avut loc, chiar daca erau extrem de rare. Grevele in care aveau loc confruntari intre muncitori si directiune, de exemplu, pot fi amplu mediatizate. Dispute din industrie cu diferite urmari si mai durabile au sanse de a fi ignorate in mare masura. Media Group a sugerat ca opiniile ziaristilor de stiri reflecta conceptia grupurilor dominante din societate, care in mod inevitabil ii considera pe grevisti ca fiind periculosi si iresponsabili. Reactii critice Activitatea Media Group a fost amplu dezbatuta atat in cercurile mediilor de informare, ca si in randurile comunitatii academice. Unii dintre producatorii de stiri i-au acuzat pe cercetatori ca-si manifesta propriile inclinatii, care, socoteau ei, sunt in favoarea grevistilor. Ei au subliniat ca, desiBad Newscontinea un capitol intitulat sindicatele si mediile de informare', nu exista nici un capitol despre Directiune si mediile de informare'. Acest aspect ar fi trebuit discutat, au sustinut criticii mediilor de informare, din pricina faptului ca ziaristii care publica stiri sunt deseori acuzati de catre conducere ca fiind impotriva lor, in loc sa fie impotriva grevistilor Totusi, se sustine ca stirile nu reprezinta niciodata o descriere' a ceea ce s-a petrecut in realitate' intr-o anumita zi sau intr-o anumita saptamana. Stirile' sunt o constructie complexa, care au o influenta obisnuita despre ceea ce se vorbeste'. De exemplu, atunci cand un politician apare la o emisiune de stiri si face un comentariu despre o problema controversata - sa zicem, despre starea economiei si despre ce anume trebuie facut - acest comentariu devine el insusi stire' in cadrul programelor ulterioare. Televiziunea si genul In prezent, televiziunea functioneaza in flux continuu. Publicitatea poate interveni in cadrul programelor, dar nu creeaza intreruperi. Daca pe ecran nu se mai difuzeaza nimic pentru o anumita perioada de timp, compania de televiziune se simte intotdeauna obligata sa-si ceara scuze. Atat producatorii, cat si telespectatorii presupun ca televiziunea este fara sfarsit - si, intr-adevar, multe canale nu-si inceteaza emisia niciodata. Televiziunea reprezinta un flux, dar programarea in televiziune este foarte dificila. De exemplu, orarul unei singure seri comporta de obicei, o serie intreaga de programe complet diferite, succesive. Ideea degeneste utila pentru a intelege natura aparent haotica a programarii TV (Abercrombie, 1996). Genul se refera la felul in care realizatorii de programe si telespectatorii inteleg ce anume' este ceea ce se vizioneaza - se refera la felul in care sunt categorisite programele de catre aceste grupuri, de exemplu, stiri, seriale, spectacole muzicale, jocuri sau filme de aventuri. Fiecare gen are propriile sale reguli si conventii care il fac remarcabil si il disting de celelalte. Producatorii TV stiu, in general, ce anume asteapta publicul si opereaza in interiorul acestor granite. Acest lucru creeaza insa rutina in ceea ce fac. Se pot alcatui echipe de productie alcatuite din actori, regizori si scenaristi care sunt specializati intr-un anumit gen. Costumele si recuzita pot fi folosite de mai multe ori. Loialitatea telespectatorilor poate fi generata pe masura ce oamenii se obisnuiesc cu urmarirea programelor obisnuite intr-un anumit gen. Desigur, genurile pot fi extinse, si cateodata depasite in mod deliberat, pentru a se dobandi un anumit stil particular de program. De exemplu,Not the Nine O'Clock News'a folosit genul stirilor pentru a creea comedie Serialul Serialul este un gen creat de catre televiziune si reprezinta cel mai popular tip de program al acesteia. Nimeni nu stie de unde vine acest nume, in afara de faptul ca isi are originea in Statele Unite. Anumite filme care sunt considerate ca apartinand genului serialelor nu au fost initial concepute in acest fel - ele dateaza dintr-o perioada de dinaintea introducerii in Marea Britanie a termenului respectiv. Serialele se impart in mai multe tipuri sau subgenuri, asa dupa cum sunt ele reprezentate de televiziunea britanica. Exista tendinta ca serialele produse in Marea Britanic, asemenea luiCoronation Street,sa fie realiste, preocupandu-se de existenta -oamenilor saraci, in al doilea rand, exista importuri americane, dintre care multe, precumDallassauDynasty,prezinta indivizi care duc o existenta luxoasa. O a treia categorie este alcatuita din importurile din Australia, cum esteNeighbours.Acestea au tendinta de a fi productii cu buget mic, care infatiseaza familii si stiluri de viata apartinand clasei de mijloc. Un rol fundamental al serialului este acela ca solicita o vizionare cu regularitate din partea telespectatorului. Un singur episod nu are prea multa logica. Serialele presupun o istorie, pe care telespectatorul care le urmareste cu regularitate o cunosc -acestia devin familiarizati cu personajele, cu personalitatea lor si cu experienta lor de viata. Legaturile folosite pentru a incheia o atare poveste sunt mai presus de orice sentimente personale si emotionale - in majoritatea lor, serialele nu se preocupa de cadrul social si economic, care sunt prezentate doar tangential. Sociologii au formulat mai multe optiuni referitoare la motivul pentru care serialele sunt atat de populare - caci ele nu sunt populare doar in Marea Britanie sau America, ci si in Africa, Asia,Europa si America Latina. Unii considera ca ele ofera o modalitate de refugiu, indeosebi acolo unde femeile isi considera existenta ca fiind plicticoasa sau opresiva. O atare opinie nu este deosebit de convingatoare, avand in vedere faptul ca multe seriale infatiseaza oameni ale caror existente sunt la fel de pline de probleme. Mai plauzibila este ideea ca serialele se adreseaza unor caracteristici esentiale ale vietii personale si emotionale. Ele exploreaza dilemele cu care se confrunta toata lumea, si probabil ca ii si ajuta pe unii telespectatori sa gandeasca intr-un mod mai creativ in privinta propriei existente

TEORII DESPRE MEDIILE DE INFORMARE

Teoriile timpurii O Doi dintre primii teoreticieni influenti ai mediilor de informare au fost autorii canadieni Haroldlnnis si Marshall McLuhan. Innis (1950, 1951) a sustinut ca medii diferite de informare influenteaza direct organizarea formelor contranstante ale societatii. Anumite medii rezista perioade lungi de timp, dar sunt greu de transportat prin spatiu. De exemplu, este cazul hieroglifelor in piatra - scrieri sapate in piatra -descoperite in anumite civilizatii antice. Scrierea sapata in piatra rezista o perioada lunga, dar nu poate fi sapata cu usurinta. Ea reprezinta un mijloc nefolositor de a pastra legatura cu locuri indepartate. Din acest motiv, societatile care depind de o astfel de forma de comunicare nu au posibilitatea de a deveni foarte cunoscute. Mesajele pe material usor, cum este papirusul pot fi transportate mult mai usor in locuri indepartate, facand posibile cunoasterea mai multor societati. De exemplu, papirusul le-a dat romanilor posibilitatea de a pastra un imperiu vast, cu o conducere care isi putea extinde controlul asupra unor regiuni indepartate. McLuhan (1964) a dezvoltat unele dintre ideile lui Innis, si le-a aplicat indeosebi mediilor de informare din societatile moderne industrializate. Dupa McLuhan, mediul reprezinta mesajul'. Cu alte cuvinte, natura mediilor gasite intr-o societate ii influenteaza structura intr-un grad mai mare decat continutul sau mesajele pe care le transmit mediile. Televiziunea, de exemplu, este un mediu foarte diferit fata de cartea tiparita. Aceasta este electronica, vizuala si compusa din imagini fluide. O societate in care televiziunea joaca un rol fundamental este cea in care viata cotidiana este traita in mod diferit de cea care cunoaste doar tiparul, in acest fel stirile de la televizor transmit la nivel global informatia, instantaneu, la milioane de oameni. Mediile electronice, aprecia McLuhan, creeaza ceea ce el a denumitsalul global- oameni din lumea intreaga vad aceleasi stiri, majore, in desfasurare si din acest motiv participa la aceleasi evenimente. De exemplu, milioane de oameni din tari diferite cunosteau viata printesei Diana si problemele ei si urmaresc saga familiei regale britanice. Jean Baudrillard, ale carei idei le vom analiza, a fost puternic influentat de ideile lui Innis si McLuhan. Insa, pentru inceput, vom studia teoriile sociologului si filosofului german Jiirgen Habermas. Jiirgen Habermas: sfera publica Filosoful si sociologul german Jiirgen Habermas este reprezentant al Scolii de la Frankfurt' de gandire sociala. Scoala de la Frankfurt' era un grup de autori inspirati de Marx. Scoala de la Frankfurt' a analizat pe larg ceea ce numeau ei industria culturii', care insemna industriile de divertisment ale filmului, televiziunii, muzicii pop, radioului, ziarelor si revistelor. Au sustinut ca raspandirea industriei culturii, cu produsele sale neexigente si standardizate, submineaza capacitatea indivizilor de a gandi critic si independent. Arta dispare, coplesita de comercializare - Cele mai mari hituri ale lui Mozart.' Habermas a preluat unele dintre aceste teme, dar le-a dezvoltat intr-o maniera diferita. El analizeaza dezvoltarea mediilor de informare de la inceputul secolului al XVIII-lea si pana in momentul actual, identificand aparitia - si ulterior prabusirea -sferei publice' (Habermas, 1989). Sfera publica reprezinta o zona de dezbatere publica in care pot fi discutate probleme de interes general si se pot forma opinii. Dupa Habermas, sfera publica s-a dezvoltat la inceput in saloanele si cafenelele din Londra, Paris si alte orase europene. Oamenii obisnuiau sa se intalneasca in astfel de saloane pentru a discuta problemele momentului, folosind ca mijloc de dezbatere foile de stiri si ziarele care de-abia incepusera sa apara. Dezbaterea politica a devenit o problema de o deosebita importanta. Cu toate ca erau implicate doar grupuri mici de populatie, Habermas sustine ca saloanele au fost uitate in perioada de dezvoltare timpurie a democratiei. Acestia au introdus ideea de a rezolva problemele politice prin intermediul discutiei publice. Sfera publica - cel putin in principiu - implica indivizi cu drepturi egale care se intalnesc, intr-un for pentru dezbatere publica. Dezvoltarea democratica in societatile moderne este innabusita de dezvoltarea industriei de cultura. Dezvoltarea mass mediei si a domeniului divertismentului de masa face ca sfera publica sa devina o inselatorie. Politica este interpretata in parlament si in mediile de informare, in timp ce interesele comerciale triumfa asupra celor ale publicului. Opinia publica' nu este formata prin discutii deschise, rationale, ci prin manipulare si control - cum este, de exemplu, cazul publicitatii. Baudrillard: lumea hiperrealitatii Unul dintre cei mai influenti teoreticieni ai mediilor de informare din momentul actual este autorul francez Jean Baudrillard. El considera impactul mass mediei moderne ca fiind foarte diferit si mult mai profund decat oricare alta tehnologie EX. Simpson a devenit cunoscut, fiind vedeta a fotbalului american, dar ulterior s-a remarcat in lume ca urmare a aparitiei sale in mai multe filme de succes, inclusiv seriaNaked Gun.El a fost acuzat de asasinarea sotiei sale, Nicole, si dupa un indelungat proces a fost achitat. Procesul a fost transmis la televizor in direct si a fost urmarit in multe tari, inclusiv in Marea Britanie, in America sase canale au transmis fara intrerupere procesul. Procesul nu a avut loc doar in sala de tribunal. A fost un eveniment de televiziune care a legat milioane de telespectatori si de comentatori din mediile de informare. Acest proces este o ilustrare a ceea ce Bandrillard denumeste hiperrealitate. Nu mai exista o realitate' (evenimentele din sala de tribunal) - televiziunea ne permite sa o vedem. Realitatea' este de fapt insiruirea de imagini de pe ecranele televizoarelor din intreaga lume care au definit procesul ca fiind un eveniment global. Chiar inainte de izbucnirea ostilitatilor in Golf in 1991, Baudrillard a scris un articol in ziar intitulat Razboiul din Golf nu poate avea loc'. Cand a fost declarat razboiul si a avut loc un conflict sangeros, parea clar ca Baudrillard se inselase. Catusi de putin. Dupa sfarsitul razboiului, Baudrillard a scris un al doilea articol, Razboiul din Golf n-a avut loc'. Ce vroia sa spuna? El vroia sa spuna ca razboiul nu semana cu nici un alt razboi care s-a petrecut in istorie. Era un razboi al epocii mediatice, un spectacol televizat, in care, impreuna cu alti telespectatori din lume, George Bush si Saddam Hussein urmareau materialele filmate de postul TV - CNN pentru a vedea ceea ce se petrece' cu adevarat. Baudrillard sustine ca, intr-o epoca in care mass media se afla peste tot, se creeaza o noua realitate hiperrealitate compusa din conduita oamenilor si imagini ale mediilor de informare. Lumea hiperrealitatii este construita dinsimulacre- imagini care isi au originea in alte imagini si din acest motiv nu se bazeaza pe o realitate externa'. Nici un lider politic nu poate castiga alegerile in prezent, daca nu apare in mod constant la televizor. Imaginea TV a liderului reprezinta persoana' pe care o cunosc majoritatea telespectatorilor. John Thompson: mediile de informare si societatea moderna Inspirandu-se intr-o oarecare masura din scrierile lui Habermas, John Thompson a analizat relatia dintre media si dezvoltarea societatilor industriale (Thompson, 1990, 1995). El sustine ca, de la formele primitive de tipar pana la comunicarea electronica, mediile de informare au jucat un rol esential in dezvoltarea institutiilor moderne.. Thompson este de parere ca mass media moderna nu ne interzice posibilitatea de gandire critica; de fapt, ele ne ofera multe forme de informatie la care nu aveam acces inainte. In opinia lui Thompson,mesajele mediatice sunt in mod obisnuit discutate de catre indivizi pe parcursul receptionarii lor sau dupa aceea [Ele] sunt transformate prin intermediul unui proces continu de spunere si respunere, interpretare si reinterpretare, comentariu, umor si critica Primind mesajele si incorporandu-le in mod obisnuit in vietile noastre noi modelam si remodelam constant abilitatile si acumularile noastre de cunoastere, punandu-ne la incercare sentimentele si gusturile, si extinzand orizonturile experientei noastre Teoria lui Thompson despre mediile de informare depinde de o distinctie intre cele trei tipuri de interactiune .Interactiunea fata-in-fata,ca in cazul persoanelor care stau de vorba la o petrecere, este plina de indicii pe care indivizii le folosesc pentru a intelege ce anume spun ceilalti.Interactiunea mediataimplica folosirea tehnologiei mediatice - ziar, conexiuni electrice, impulsuri electronice. Caracteristica interactiunii mediate este aceea ca ea este intinsa in timp si spatiu - depaseste cu mult contextul interactiunii normale de tip fata-in-fata. Interactiunea mediata are loc intre indivizi intr-o maniera directa - de exemplu, doua persoane care vorbesc la telefon - dar nu exista aceeasi varietate de indicii ca in cazul in care oamenii se afla fata-in-fata. Un al treilea tip de interactiune estecvasi-interactiunea mediata.Acest lucru se refera la tipul de relatii sociale create de mass media. O astfel de interactiune se intinde in spatiu si timp, dar nu ii leaga pe indivizi in mod direct: din aceasta cauza intervine termenul de cvasi-interactiune.' Cele doua tipuri anterioare sunt dialogale': indivizii comunica intr-o maniera directa. Cvasi-interactiunea mediata este monologata': un program de televiziune, de exemplu, reprezinta o forma de comunicare intr-un singur sens. Oamenii care urmaresc programul pot discuta in legatura cu acesta, si e posibil sa adreseze anumite remarci televizorului - dar, desigur, el nu va raspunde. Ideologia si mediile de informare IDEOLOGIA se refera la influenta ideilor asupra credintelor si actiunilor oamenilor. Conceptul a fost des folosit in studiile despre media, ca si in alte domenii ale sociologiei,dar ramane totusi controversat. In opiniile unor autori precedenti, termenul a fost folosit intr-o maniera critica. Marx, de exemplu, considera ideologia drept o falsa constiinta'. Grupurile puternice au capacitatea de a controla ideile dominante care circula intr-o societate pentru a-si justifica propria pozitie, in acest fel, dupa Marx, religia este deseori ideologica: ii invata pe cei saraci sa se multumeasca cu destinul lor. Analistul social ar trebui sa descopere distorsiunile ideologice pentru a le permite celor lipsiti de putere sa dobandeasca o perspectiva adevarata asupra vietilor lor - si sa actioneze pentru a-si imbunatati conditiile de trai. Thompson (1990) denumeste opinia lui de Tracy - Conceptiile neutre caracterizeaza fenomenele ca fiind o ideologie sau ideologice fara a implica faptul ca aceste fenomene sunt in mod necesar inselatoare, iluzorii sau aliniate la interesele unui anumit grup'. Notiunile critice de ideologie transmit un sens negativ, critic sau peiorativ' si poarta cu ele o critica ori o condamnare implicita' . In cadrul studiilor lor, Glasgow Media Group analizau, de fapt, aspectele ideologice ale reportajului din programul de stiri TV. Exista tendinta ca stirile sa favorizeze guvernul si conducerea in detrimentul grevistilor. Thompson crede ca, in general, mass media - incluzand nu numai stirile, ci si toate tipurile de continut si gen de programe - extind intr-o mare masura anvergura ideologiei in societatile moderne. Ele ajung la publicul de masa si sunt, dupa expresia sa, bazate pe cvasi-interactiune' -publicul nu are posibilitatea de a raspunde intr-o maniera directa.

GLOBALIZAREA MEDIILOR DE INFORMARE

Oricine deschide televizorul si urmareste stirile de pe glob' de obicei are parte de acest lucru: o prezentare a unor evenimente care au avut loc in ziua respectiva sau cu putin timp inainte, in diferite parti ale lumii. Programele de televiziune si filmele sunt comercializate pe mari piete internationale, sute de milioane de persoane urmaresc atari programe si seriale.Toate aceste evolutii exprima aparitia unei ordini a informatiei din lume - un sistem international de producere, distributie si consum al informatiei. Asemenea altor aspecte ale societatii globale, noua ordine a informatiei s-a dezvoltat inegal si reflecta diviziunile dintre societatile dezvoltate si tarile Lumii a Treia. Stirile Fluxul de stiri este dominat de un mic numar de agentii de stiri care ofera informatie actuala ziarelor, radioului si posturilor de televiziune, din lume. Reuters, o agentie britanica, a fost una dintre primele existente in domeniu, in 1870, impreuna cu HAVAS, o companie franceza, a impartit globul in teritorii pentru difuzare de stiri cu exclusivitate. Impreuna cu Agence France-Presse, care a inlocuit HAVAS-ul, Reuters, AP si UPI sunt responsabile pentru majoritatea stirilor internationale transmise in lume. UPI, azi cea mai mare dintre cele patru, are 6.400 de clienti in 114 tari, iar comunicatele ei sunt traduse in 48 de limbi. Informatiile adunate de aceste agentii, care inainte erau transmise prin sistemul Morse sau linii de telefon, acum sunt transmise prin computer si legaturi prin satelit, intre ele, cele patru mari agentii isi trimit zilnic 34 de milioane de cuvinte, si declara ca ofera noua zecimi din productia totala de stiri din presa, radioul si televiziunea mondiala. Cinematograful, televiziunea, publicitatea si comunicarea electronica In productia si distributia de programe de televiziune, filme, reclame si diverse forme de comunicatie electronica sursele americane sunt dominante. In Marea Britanic filmele americane reprezinta 40% din totalul de filme proiectate anual in cinematografe. Majoritatea celorlalte tari care au o industrie a exportului de filme, cum sunt Italia, Japonia si Germania, importa.de asemeni, foarte multe filme americane, in America de Sud procentul depaseste deseori 50%, iar un raport asemanator se aplica in multe parti ale Asiei, Africii si Orientului Mijlociu, in Thailanda, 90% din filmele proiectate anual sunt americane. Dintre cele mai mari firme de publicitate din lume, noua din zece sunt nord-americane. Jumatate dintre agentiile mari din Canada, Germania, Franta, Marea Britanic si Australia sunt americane. Primele zece agentii de publicitate din lume sunt transnationale, unele avand o multime de sucursale in alte tari. Marile agentii de publicitate sunt de obicei folosite de catre corporatiile transnationale gigant in vederea coordonarii programelor de publicitate lansate simultan in mai multe tari. Influenta americana este foarte puternica in domeniul canalelor electronice folosite pentru a comunica o mare parte din informatiile de care depind statele moderne si marile corporatii. Telecomunicatiile care sunt esentiale pentru sistemele bancare, tranzactiile monetare mondiale si anumite tipuri de transmisie TV si radio sunt in cea mai mare parte detinute de catre americani.

CONCLUZIE

Intr-o lume supusa unor schimbari tehnologice complet naucitoare, nimeni nu poate fi sigur ce anume ne rezerva viitorul. Este sigur insa ca progresele inregistrate de tehnologiile media se afla chiar in centrul unei mari schibari. Multi sunt de parere ca Internet-ul exemplifica noua ordine globala care isi face aparitia la sfarsitul secolului XX. Utilizatorii Internet-ului traiesc in ciberspatiu'. Ciberspatiul inseamna spatiul de interactiune format de reteaua globala de computere care alcatuiesc Internet-ul. In ciberspatiu, nu mai suntem oameni', ci mesaje pe ecranele celorlalti, in afara e-mail-ului, unde utilizatorii se identifica, nimeni de pe Internet nu stie cu precizie cine sunt ceilalti, daca sunt barbati sau femei sau locul din lume in care traiesc. Ne vom pierde oare identitatile in ciberspatiu? Ne va domina oare tehnologia computerizata sau noi o vom domina? Vor distruge oare media electronice toate celelalte forme de media de comunicare, cum ar fi cartea? Din fericire, raspunsul la fiecare dintre aceste intrebari este, aproape sigur, nu'. Oamenii nu folosesc teleconferintele daca se pot intalni unii cu ceilalti intr-o maniera normala. Persoanele cu functii executive au la dispozitie cu mult mai multe forme de comunicare electronica decat inainte, in acelasi, timp numarul intalnirilor de afaceri fata-in-fata a crescut foarte mult. In acest acest timp, Intemet-ul isi creeaza propriile sale probleme lumesti. Un titlu recent din ziarulThe Guardiananunta: Dependentii de Net duc existente reale triste.' Articolul descrie vietile oamenilor care isi petrec zilnic ore intregi in retea. Exista chiar si un nou grup pentru ajutorarea celor dependenti de Internet, denumit Cauglit in thc Net'*'*. Contactele in ciberspatiu nu substituie interactiunea cu oamenii reali si nici nu au sanse de a face acest .O Mass media in prezent, joaca un rol fundamental in societatea moderna. Mass media reprezinta mediile de comunicare - ziare, reviste, televiziune, radio, cinema, casete video, CD-uri si alte forme - care ajung la marele public.

BIBLIOGRAFIE

1. JOHN B. THOMPSON Media si modernitatea Teorie sociala mass-media, Ed. Antet, 19942.Enciclopedia multimedia ENCARTA 2000 Mass- media; Public opinion .

3. Enciclopedia ARBORELE LUMII Istorie universal 134

4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Cultur%C4%83_popular%C4%83

1