REFERAT LA MANAGEMENT

„ Aspecte privind etica în afaceri în managementul contemporan”

Etica şi sfera ei de cuprindere

Accentul pus în ultimii ani pe etica în afaceri se datorează schimbărilor rapide în domeniul

forţei de muncă, ca rezultat al apariţiei noilor tehnologii, internaţionalizării afacerilor, impactului

diferiţilor factori economico-sociali şi politici atât asupra sectorului privat cât şi a celui public.

Termenul de etică provine din greaca veche (ethos-obişnuinţă, moravuri, caracter) şi poate fi

utilizat într-o dublă accepţiune:

a) o disciplină ştiinţifică ce are ca obiect de studiu normele de comportament ce reglementează relaţiile

interumane;

b) ansamblul normelor ce reglementează comportamentul oamenilor în societate şi care sunt impuse

prin forţa obiceiurilor şi a deprinderilor consacrate în societate.

Termenul de morală provine din latină (mos, mores) fiind utilizat în sens strict de desemnare

a normelor comportamentului uman fie în sens larg, când se identifică cu termenul de etică.

Abordată în general, etica reprezintă un cod de comportament, de valori acceptate de

societate ca fiind juste, corecte, morale.

Etica în afaceri este descrisă ca fiind un studiu sistematic al aspectelor morale cu care se

confruntă domeniul afacerilor, practicile şi credinţele relaţionate acestora. Într-o manieră mai

concretă, etica poate fi definită ca o reflecţie sistematică asupra consecinţelor morale ale deciziilor

(potenţiale daune pentru personalul din interiorul organizaţiei cât şi pentru persoanele din interiorul

acesteia).

În societatea modernă, etica managerială, ca ramură relativ tânără a eticii, studiază

principiile şi regulile care trebuie să guverneze procesul managerial, respectiv o conduită corectă

în afaceri.

Latura morală a vieţii noastre, a întregii societăţi, este guvernată de trei concepte:

• moralǎ – reflectǎ un anumit cod social, un ansamblu de reguli privind comportamentul

uman, cărora trebuie să ne supunem pentru a fi admişi într-o societate dată. El evocǎ intervenţia unei

autoritǎţi tradiţionale, adesea religioase, capabile să ne indice ce trebuie fǎcut sau evitat;

• eticǎ - conform dicţionarelor, simbolizează ştiinţa binelui şi a răului, deci ştiinţa despre

moralǎ. Întrebarea este de unde ştim ce este bine şi ce este rǎu? Fǎrǎ îndoială, fiecare individ

percepe binele şi răul într-un anumit fel, raportându-se la conduita celorlalţi: sunt lucruri care se fac

şi lucruri care nu se fac. Este însă mai dificil să te analizezi pe tine însuţi decât sǎ-i critici pe ceilalţi.

Poate de aceea etica este considerată o ştiinţă care ne ajută să cunoaştem omul, comportamentul său

şi societatea în ansamblu. În aceste condiţii, etica – ca ştiinţă - are un caracter analitic (se preocupă

de cauzele acţiunilor noastre) şi normativ (ne spune ce avem de făcut); ea nu este însă o ştiinţă

descriptivă ( indicǎ cum sǎ facem), dar este practicǎ, orientată spre acţiune: se invaţǎ din practicǎ.

De aceea, se foloseşte adesea şi conceptul de etică aplicată, prin care înţelegem analiza din

punct de vedere moral a unor situaţii concrete din practica socială sau profesională în vederea luării

unor decizii;

• deontologie – desemneazǎ, într-un sens mai restrâns, un ansamblu de reguli, considerate

esenţiale în cadrul unei profesiuni. Se vorbeşte astfel despre o deontologie medicală, una contabilă,

alta a agenţilor de bursă, dar şi a cadrelor didactice etc. Nerespectarea ei antrenează “sancţiuni” care

pot ajunge până la excluderea din branşǎ respectivă. Analiza din punct de vedere etic a unui

comportament, a unei situaţii sau a unor fapte este greu de realizat într-un mod cât se poate de

obiectiv; totuşi, se vorbeşte despre anumite sisteme de analiză etică ce pot fi utilizate, separat sau

împreunǎ, în acest scop.

Standardele etice pot diferii de la un individ la altul, de la o comunitate la alta, în funcţie de

sistemul criteriilor etice adoptat, de valorile pe care se bazează.

Esenţa eticii manageriale într-o firmă constă în conflictul permanent de interese care vizează,

pe de o parte, performanţa economică a firmei (măsurată prin costuri, productivitate, venituri, profit

etc.), iar, pe de altă parte, performanţa socială a firmei, mai dificil de cuantificat (măsurată prin

modul de respectare a obligaţiilor faţă de angajaţi, clienţi, furnizori, creditori etc).

În funcţie de modul în care managementul firmei îşi defineşte poziţia faţă de normele etice,

precum şi raport de strategia adoptată, sunt definite două tipuri de management:

o moral;

o imoral.

Managementul moral al unei firme este impus de cultura managerială a firmei, de valoarea

managerilor săi, de succesul înregistrat de firmă în realizarea obiectivelor propuse.

Pentru asigurarea caracterului etic al afacerilor managementul firmei trebuie orientat către

acţiuni de tipul:

formularea clară, corectă a principiilor, regulilor normelor de conduită cu scopul stimulării unui

comportament etic al tuturor angajaţilor;

definirea clară a obiectivelor asumate;

iniţierea unor programe de pregătire – educaţie etică a propriilor salariaţi;

utilizarea standardelor etice în procesul de evaluare a salariaţiilor;

colaborarea cu specialişti din afara firmei pentru analiza şi evaluarea corectă a eticii

comportamentului în afaceri.

În practică se impune respectarea unor principii de bază a eticii în afaceri şi anume:

responsabilitatea pentru propria afacere;

impactul economic şi social al afacerii, respectiv orientarea către inovare, justiţie;

comportamentul în afaceri să se manifeste în spiritul încrederii reciproce.

Comportamentul în afaceri al unui întreprinzător – manager de succes – trebuie să aibă în

vedere o serie de reguli:

onestitatea : a nu se omite în mod deliberat şi a nu fi selectiv în informaţii;

integritatea: un om de afaceri integru va proceda într-un mod pe care îl va considera corect chiar şi

atunci când este tentant să acţioneze altfel;

încrederea: se va întreprinde un efort rezonabil pentru a realiza un acord verbal şi/sau scris; nu va fi

folosită o justificare nerezonabilă pentru a evita răspunderea;

corectitudinea: implică aceeaşi atitudine justă în toate afacerile; nu se va întreprinde nimic imoral

pentru a câştiga sau a menţine un avantaj;

preocuparea pentru alţii: vizează grija, compasiunea, voluntarismului şi bunătatea;

respectul pentru lege: respectarea legilor, standardelor, regulilor şi reglementărilor referitoare la

afacerea întreprinsă;

dedicarea pentru excelenţă: urmăreşte excelenţa profesională şi presupune urmărirea constantă a

creşterii eficienţei, a informaţiilor permanente;

ocuparea poziţiei de lider: liderul va constitui un model etic şi pozitiv pentru alţii;

responsabilitatea: acceptarea răspunderii personale pentru calitatea etică a deciziilor personale şi

pentru omisiuni.

La nivelul firmei, respectarea acestor reguli de comportament individual în afaceri

contribuie la susţinerea prestigiului, a imaginii firmei respective.

Managerii etici urmăresc succesul pe baza unor practici care se caracterizează prin echitate,

corectitudine şi justiţie. Managerii IMM-urilor au obligaţia de a lua în considerare nu doar

bunăstarea lor personală, ci şi pe cea a altor oameni. În cuvinte simple, a face pentru alţii ceea ce ai

dori ca ei să facă pentru tine.

Legătura indisolubilă între etică şi competitivitatea firmelor este confirmată şi de fostul

preşedinte al IBM, John Akers, care susţine că: etica şi competitivitatea sunt inseparabile. Noi

concurăm ca societate. O societate cu oameni care se atacă pe la spate; cu oameni care fură unii de

la alţii, în care fiecare document trebuie autentificat pentru că nu poţi avea încredere în cealaltă

persoană; în care orice ceartă mică se sfârşeşte la tribunal; în care guvernul scrie maldăre de

reglementări, legând de mâini şi de picioare firma pentru a o face onestă, o asemenea societate nu

va putea nicăieri să concureze foarte mult sau cu succes.

Pentru a răspunde eficient acestor probleme, managerii pot elabora un cod etic care

constituie ghidul de comportament asupra modului în care angajaţii trebuie să acţioneze şi să ia

decizii. Codurile etice se referă la: raportul cu clienţii, acţionarii, angajaţii, şi alte categorii interesate

de afacerile firmei. Conflictele de interese, caracterul informaţiilor, etc. Practic, un cod etic este util

pentru că asigură îndeplinirea unor obiective:

realizează un contract moral între clienţi şi firmă, sau între cei care fac parte din firmă;

protejează firma de comportamente necinstite sau oportuniste;

promovează o imagine pozitivă a firmei;

creează sentimentul de siguranţă şi apartenenţă pentru angajaţii firmei;

impune un angajament de principiu al managerilor;

combină relaţiile pur contractuale cu morala şi responsabilitatea socială;

ghidează comportamentul în cazul dilemelor etice.

Etica afacerilor defineşte un sistem de principii, valori, norme şi coduri de percepţie şi

conduita, în baza unei filosofii a firmei, care se impun ca imperative morale inducând obligativitatea

exprimării lor. În buna măsura codurile cognitive şi de comportament îşi integrează valorile morale

ca atare, deşi, acestea devin funcţionale şi credibile numai în măsura în care sunt asociate

obiectivelor socialmente valide ale afacerii.

Specificul şi particularităţile exprimării valorilor morale în afaceri deriva tocmai din

asumarea, ca principiu şi practica, a responsabilităţii fata de succesul firmei. Într-o afacere care

eşuează nu poate fi vorba de responsabilitate, exceptând situaţii limită, cu totul independente de

patronat şi management.

Refuzul responsabilităţii evacuează orice preferenţialitate la principiile şi valorile morale. În

alţi termeni, în domeniul afacerii normativitatea morală presupune axiologia afacerii, adică,

definirea valorilor dezirabile şi a modului/măsurii exprimării lor.

În acest plan, responsabilitatea - ca nucleu dur al eticii afacerii - prezintă o triplă

deschidere/raportare: spre sine, spre subalterni, spre societate/comunitate. Din această perspectivă,

determinarea sociologică a responsabilităţii este un functor fundamental al eticii afacerii.

Neîndoielnic, de-sacralizarea afacerii, în sensul unei slabe prezenţe în câmpul gândirii şi acţiunii a

moralei creştine, nu presupune, în mod condiţionat, evacuarea oricărei referinţe la normele moralei

ca atare.

Fără îndoiala, societatea românească, aflată într-o tranziţie ce a depăşit deja pragul limită,

evoluează spre economia de piaţă, în centrul căreia actorul principal este afacerea. Din păcate

mediul sociologic şi mecanismele promovate conţin multiple disfuncţii atipice pentru economia de

piaţă.

Efectele perverse şi indezirabile generate de precaritatea mediului socio-economic sunt

datorate eşecurilor succesive şi repetate ale puterii politice în edificarea economiei concurenţiale.

Puterea politică de până acum a eşuat în asumarea eficientă a responsabilităţii, abandonând dubla

obligaţie: obligaţia cetăţenilor de a se supune şi obligaţia guvernanţilor de a satisface cerinţele

cetăţenilor.

Incapacitatea sau lipsa voinţei politice în asumarea responsabilităţii generează multiple

efecte ce pun în situaţie critică etica afacerii, pentru că un mediu ostil afacerii va naşte

comportamente atipice, tulburând sistemul de valori etice.

Birocraţia, corupţia, fiscalitatea excesivă, penuria de politici sectoriale stimulative etc., sunt

inamici ai economiei libere. În efortul de supravieţuire a business-ului sunt determinaţi să

abandoneze codurile de conduită ale deontologiei specifice. Relaţia dintre etica afacerii şi etica

politicii este fundamentală.

Concret etica în afaceri înseamnă:

1. Să ai o ofertă transparentă. Acest lucru înseamnă a avea o ofertă la vedere fără costuri

ascunse. Nimic nu va dezamăgi mai mult un consumator decât să constate că mai are de plătit, nu

ştiu ce taxă, sau nu ştiu ce cost de întreţinere, lucruri care nu i s-au prezentat iniţial. În momentul de

faţă se observă că şi piaţa din România tinde la o maturizare în acest sens. Ofertanţii încep să-şi

prezinte reducerile precizând clar şi vizibil condiţiile sau să-şi prezinte preţurile cu toate taxele

incluse. Acest lucru e greu de practicat însă gradul de încredere al consumatorului cu siguranţă va

creşte!

2. Să te ţii  de cuvânt! A te ţine de cuvânt nu este un lucru imposibil, ba din contră, te va

ajuta şi pe tine. Probabil sună ciudat, însă a te ţine de cuvânt însemnă a-ţi respecta promisiunile,

însemnă a avea o minte liberă, însemnă a fi invulnerabil. În mediul de afaceri, în cercul de prieteni,

sau în viaţa publică, veştile circulă repede! A nu te ţine de cuvânt, de multe ori în psihologia

consumatorului este asociat cu înşelătoria sau furtul.

3. Să adopţi o strategie de negociere Win – Win. Această strategie însemnă că ambele

persoane câştigă ceva. Negocierea este avantajoasă ambelor părţi. Poţi, într-adevăr, cu talentul tău să

convingi pe cineva de un anumit lucru, fără să-i oferi în realitate nimic. Acest lucru se va întoarce

însă împotriva ta. Există un moment post cumpărare în care cumpărătorul reia firul discuţiei şi se

gândeşte cât a câştigat cumpărând produsul sau serviciul respectiv. Statisticile au dovedit că un

client nemulţumit va spune la peste 20 de persoane de nemulţumirea lui, pe când un client mulţumit

va spune la maxim 3. Prin urmare nu te aştepta să fii recomandat decât dacă ai avut o negociere

Win-Win.

4. Nu te eschiva atunci când nu este cazul! A te eschiva însemnă a fugi de responsabilitate,

a nu recunoaşte când ai greşit sau a încerca să ascunzi gunoiul sub preş! Este foarte posibil ca tu să

poţi găsi chichiţe contractuale care să te pună la adapost, însă partenerul sau clientul tău nu vrea

acest lucru. Clientul tău vrea rezolvarea problemei. Doar scuzele, nu ajung, caută soluţia şi ajută-l.

Este de dorit să nu găseşti o soluţie care să mărească din nou costurile partenerului tău şi să fie un

prilej de noi incasări pentru tine, pentru că rişti să întorci totul împotriva ta şi să fii catalogat drept

hoţ!

Etica în afacerile din România

Mediul managementului românesc a cunoscut după anul 1989 profunde transformări de a

căror calitate depinde reabilitarea economiei. Managerii români s-au găsit deodată în faţa multor

transformări: proprietate, planificare, piaţă, concurenţă, instabilitate, şomaj.2

Problematica respectarii eticii în afaceri a devenit din ce în ce mai des abordată şi de

managerii din România, mai ales în condiţiile prezente în care mediul de afaceri de la noi este din ce

în ce mai des afectat de puternice scandaluri mediatice care aduc în prim plan mari oameni de

afaceri sau directori ai unor corporaţii importante din economia naţională. Fiind o noţiune relativ

recent introdusă în vocabularul specialiştilor, etica managerială este privită de foarte mulţi ca fiind

acea ramură a eticii aplicate care se referă în special la tipul de conduită, dar şi la acţiunile pe care

managerii le desfăşoară în cadrul organizaţiilor.

Experienţa acumulată în ultimul secol în domeniul afacerilor evidenţiază cu claritate faptul

că majoritatea firmelor se regăsesc în „goana după profit”. O astfel de viziune presupune şi

asumarea consecinţelor dezastruoase soldate în urma acţiunilor neetice întreprinse. Acesta este

motivul pentru care numeroase firme apelează la codul etic menit să asigure reglarea activităţii şi

comportamentului, atât pentru grupul managerial al companiei, cât şi pentru salariaţii acesteia, în

vederea unei bune desfăşurări a activităţii organizaţiei.

Una din erorile fundamentale ale mediului românesc de afaceri constă în suprapunerea ori

confuzia dintre acţionariat şi management. De aici, falsa idee că, pentru a face o afacere, e suficient

să deţii capitalul necesar şi o reţetă de caştig. Ori, a face afaceri înseamnă: a avea o idee, un proiect

sau, mai mult, o viziune şi a imagina acest proiect ca activitate aducătoare de profit în condiţiile legii

şi respectând interesele comunităţii; a elabora strategii, adică, a proiecta acea idee în timp,

anticipând evoluţia ei şi aşteptările celorlalţi; a planifica, a împărţi viitorul în etape, cu termenul şi

obiectivul lor precis; a organiza, adică a crea departamente cu sarcini specifice şi precise, supuse

unui aceluiaşi obiectiv; şi, nu în cele din urmă, a comunica: a-ţi face cunoscute oferta şi valorile şi a

înţelege interesele celor de care depinzi.

Etica în afaceri nu e văzută ca o strategie de management creatoare de profit. Uneori este

înţeleasă drept o strategie de tip “me too”, strategie de comunicare bazată pe copierea politicilor de

branding ale mărcilor de succes. Adică, facem etică fiindcă se poartă. Sau, în cazul

multinaţionalelor, etica e practicată ca strategie împrumutată de la companiile-mamă. Precum

tehnologia, etica se importă. În cazurile mai nefericite, etica în afaceri nici măcar nu este văzută

drept o strategie de management; ea e înţeleasă ca un simplu act de caritate al patronului ori

acţionarului majoritar, nefiind rezultatul unor cercetări de piaţă. Aşa-zisele programe de

responsabilitate socială corporatistă (RSC) se reduc la sponsorizări de activităţi sportive ori la

oferirea de bani sau cadouri unor persoane defavorizate. Companiile româneşti nu sunt supuse

auditului social, iar programele de sprijin comunitar se fac neprofesionist, fără asistenţă de

specialitate. Nu s-a înţeles că, precum marketingul, etica presupune cercetare de piaţă şi strategii pe

termen lung. A face bine înseamnă nu doar a dori şi a putea, ci şi a şti să faci bine.

Evident, multinaţionalele sunt cele care alcătuiesc avangarda şi în domeniul comunicării prin

etică. Marile corporaţii investesc în programe comunitare şi ştiu să promoveze acest lucru. În cele

din urmă, implicarea în problemele sociale se dovedeşte a fi benefică ambelor părti, companie şi

comunitate. Monica Tatoiu, managing director al Oriflame, este convinsă de rolul eticii în

promovarea unei companii. “Este etic ca o parte din profitul unei companii să se întoarcă la grupul

social care a participat la realizarea lui.” După aprecierea ei, creşterea vânzărilor Oriflame în

condiţiile scăderii pieţei cosmeticelor se datorează şi responsabilităţii sociale.

În timp, brandurile globale ajung să fie asociate cu proiectele sociale în care investesc. Avon

Cosmetics Romania a devenit cunoscută pentru campania de luptă împotriva cancerului la sân, iar

McDonald’s pentru proiectele destinate copiilor. Romtelecom şi BCR şi-au alăturat numele cu

importante competiţii sportive. Marian Alecu, director general McDonald’s , susţine că “este în

tradiţia firmei ca de fiecare dată când deschide un restaurant să facă o donaţie substanţială în

beneficiul unui proiect social local, important pentru comunitate. De astfel de donaţii, de 5.000-

10.000 de euro, au beneficiat numeroase orfelinate, şcoli şi spitale.”

Etica în codurile/reglementările companiilor

În ultimii ani, îndeosebi după 1980 şi până în prezent, la nivelul marilor corporaţii

occidentale, se discută cu insistenţă despre necesitatea ca managerii să adopte o conduită etică în

administrarea afacerilor; deşi mai puţin vizibil, ideea unui comportament etic în afaceri a fost

acceptată/preluată şi de sectorul de IMM-uri. Aceasta înseamnă că materializarea sarcinilor ce revin

managerilor ,oricum ar fi ele clasificate, diverse strategii aplicate, diverse obiective propuse, nu pot

avea loc în orice condiţii şi/sau fără respectarea unor valori recunoscute de societate; înseamnă că

obţinerea de profit şi creşterea economică de către firme nu poate avea loc pe seama manevrelor

oneroase, incorecte şi care produc prejudicii actuale sau viitoare unor grupuri de interes (proprietari,

salariaţi, clienţi, furnizori, comunitate etc). Spre exemplu, "agresivitatea" unor organizaţii de afaceri

faţă de mediul înconjurător, poluarea conştientă a acestuia, nu pot fi justificate şi acceptate indiferent

de profitul obţinut sau poziţia unor firme pe ansamblul sistemului economic naţional. În general

spus, conduita managerilor în afaceri, ca parte componentă a stilurilor de management, ar trebui să

nu abdice de la respectarea unor anumite "reguli de joc"; prin extensie, remarca invocată este perfect

valabilă şi pentru toate grupurile de interes faţă de firmă, conform teoriei stakeholders.

Pentru firmele româneşti, până la momentul actual, putem afirma că managerii şi diverşi

stakeholders nu au realizat pe deplin problema comportamentului etic în afaceri; însă obţinerea de

succes pe termen lung va implica luarea în analiză şi a acestui aspect; oarecum timid, după anul

2000, pe măsură ce marile întreprinderi româneşti au fost privatizate, unele companii precum

Petrom sau Sidex Galaţi au început să evoce problematica responsabilităţilor sociale şi a

comportamentului etic în afaceri; după aderarea României la UE, îndeosebi în relaţia cu mediul

ambiant, prin standarde şi norme impuse de instituţiile UE, problematica comportamentului etic

devine deosebit de acută pentru actorii din România. Este predictibil că, în deceniile ce vor urma, pe

măsură ce avansăm către un nou tip de economie, către un nou mod de obţinere a avuţiei,

companiile de succes îşi vor redefini optica declarată şi aplicată după care vor să facă afaceri;

modul de structurare al corporaţiilor din „Al patrulea val”, spun Maynard şi Merhtens, va fi complet

diferit de cel de astăzi, restricţiile etice şi sociale fiind benevol acceptate de către decidenţi.

Preconvenţional

Convenţional

Principial

- Urmează regulile doar când este în interesul tău- Respectă regulile pentru a evita pedeapsa fizică

- Acceptă ordinea convenţională respectându-ţi obligaţiile asumate- Acţionează aşa cum se aşteaptă persoanele apropiate ţie

- Ţine seama de propriile convingeri etice chiar dacă ele nu se subscriu legii- Evaluează drepturile altora şi defineşte valorile absolute şi în funcţie de opinia majorităţii

Într-o abordare mai analitică, vom remarca faptul că diverse surse ce induc un anumit tip de

comportament etic în afacerile companiilor rămân, fiecare, caracterizate de aspecte destul de

nuanţate/complexe astfel:

Caracteristicile personale, educaţia şi pregătirea managerilor îşi pun amprenta asupra a tot

ceea ce se întâmplă în interiorul firmei, cât şi în relaţiile ei cu exteriorul; în fapt, aceasta rămâne

sursa majoră a succesului/insuccesului obţinut de organizaţie, inclusiv a comportamentului ei moral

sau imoral. Fiecare individ este un rezultat al mediului social şi al educaţiei obţinute pe parcursul

anilor, el incluzându-se într-un anumit tipar de personalitate, funcţie de care va reflecta un anume

mod de a lucra cu ceilalţi, de a se comporta etc. ; teoreticienii discută de trei stadii de dezvoltare

morală a salariatului, fiecare stadiu arătând măsura în care individul acceptă sau nu influenţe externe

lui (figura nr.1.1). De asemenea, este de dorit ca firma să ţină seama la angajare de caracteristicile

morale ale viitorilor salariaţi, cât şi să asigure salariaţilor ei, în cadrul programelor generale de

training, anumite componente pe chestiuni de etică.

Figura nr.1.1. Stadii de dezvoltare morală

Sursa: Burgiu A., “Management”- Suport de curs, Editura Universităţii Ştefan cel Mare Suceava

Reglementările internaţionale/europene stabilesc anumite principii generale de protecţie,

după caz, a cetăţeanului, a mediului înconjurător etc.; ele produc efecte juridice în lume afacerilor,

urmare a unor convenţii/tratate semnate şi ratificate de ţările membre; unele dintre astfel de principii

generale se prezintă în tabelul nr.1.

Tabelul nr.1. Texte internaţionale/europene ce influenţează codurile etice

TEXTE INTERNAŢIONALE

Cele 182 de convenţii internaţionale ale muncii

Declaraţia de la Philadelphia (1944) – referitoare la întâietatea obiectivelor sociale în

politica internaţională

Declaraţia universală a drepturilor omului (1948)

Convenţiile internaţionale legate de drepturile civile şi politice şi cele care privesc

drepturile economice, sociale şi culturale(1966)

Declaraţia tripartită a principiilor privitoare la întreprinderile multinaţionale şi la politică

(ILO, 1977, revizuită în 2000)

Liniile directoare pentru funcţionarea întreprinderilor multinaţionale (OECD, 1976)

Convenţia de suprimare a tuturor formelor de discriminare a femeilor (1979)

Convenţia Naţiunilor Unite asupra drepturilor copilului (1989)

Declaraţia la nivel înalt de la Copenhaga (1995) – promovarea nevoilor sociale şi a

drepturilor fundamentale

TEXTE EUROPENE

Carta socială europeană (1972)

Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale(1989)

Protocoale pentru politica socială (1992)

Tratatul d e Amsterdam(1997)

Norme comunitare aplicabile întreprinderilor europene operante în PED(ţări în curs de

dezvoltare)(1999)

Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (2000)

Carta verde „ Promovarea unui cadru european pentru responsabilitatea socială a

întreprinderilor”(2001)

Sursa: Burgiu A., “Management”- Suport de curs, Editura Universităţii Ştefan cel Mare Suceava

Legi naţionale şi reglementări guvernamentale prin care se conturează cadrul juridic al

comportamentului în afaceri al diferiţilor „actori” (firme, administraţia publică, ONG-uri, salariaţi,

sindicate, patronate etc.). Astfel de reglementări includ diverse acte normative (legi, hotărâri de

guvern, ordine ale unor autorităţi etc.), practici comerciale, procedee şi uzanţe, norme de protecţie şi

de fabricaţie etc. În sensul cel mai general, putem discuta de surse de autoritate formală(aşa cum

sugerăm în figura următoare) cu influenţă directă asupra practicilor pe care la întâlnim în lumea

afacerilor; includem în aceeaşi categorie codurile de etică şi alte reglementări ce se adoptă de către

companii în mod unilateral, prin propria lor voinţă, acestea urmând să completeze cadrul juridic

general ce impune un anumit comportament în competiţia economică.

Presiunea socială şi gradul de profitabilitate al firmei influenţează, în practică, indirect,

comportamentul concret pe care-l manifestă firma la un moment dat; la o extremă teoretică se află

concepţia lui Milton Friedman, ce spune că singura responsabilitate socială a companiei este

obţinerea de profit ; la cealaltă extremă teoretică se află teoria stakeholders , care distribuie

responsabilitatea socială a companiei pentru toate grupurile interesate; teoria minimului de

comportament etic încearcă să apropie cele două extreme enunţând că scopul firmei este de a

maximiza profitul însă cu respectarea unor minime reguli de etică; aşadar avem două situaţii:

- dacă profitul este acceptabil sau spre creştere, sunt resurse şi se pot acorda fonduri pentru protecţia

mediului, premierea salariaţilor, bonificaţii pentru clienţi etc; într-o astfel de perioadă, este mai mică

tendinţa decidenţilor de a se implica în afaceri neclare şi/sau situate la limita legalităţii şi eticii;

- dacă profitul este în scădere sau firma este într-o perioadă de criză se reduc fondurile pe diverse

destinaţii şi creşte tendinţa de a angaja anumite afaceri mai puţin etice sau dubioase (îndoielnice din

punct de vedere al prevederilor legale etc).

Diverse reglementări adoptata unilateral de către companie, între care întâlnim în practică

documente elaborate de către top management sub diverse denumiri, precum Coduri de etică,

Conduri de conduită, Regulamente de organizare şi funcţionare(ROF) şi Regulamente de ordine

interioară(ROI); prin ele se definesc regulile/principiile specifice firmei, după acestea urmând a se

organiza procedurile aplicate de companie în managementul zilnic; astfel de documente se constituie

ca acte juridice unilaterale ce rămân subordonate cadrului juridic general ce reglementează

competiţia economică. Toate firmele de renume, din întreaga lume, au elaborate coduri de etică sau

coduri de conduită; prin ele se adresează salariaţilor şi partenerilor de afaceri ca o carte de vizită

prin care se creează o imagine despre modul în care firma înţelege să facă afaceri. Aşadar, oricare ar

fi denumirea sub care firmele redactează astfel de documente, vom regăsi enunţate anumite

proceduri aplicate instituţional în interiorul şi exteriorul companiei. Primele coduri etice au fost

adoptata de companiile japoneze şi cele americane, ulterior devenind o „modă” şi în Europa;

amintim codul „Principii de acţiune” ale companiei Ciments Lafarge, elaborat în 1977; ulterior

putem discuta de o instituţionalizare a eticii în corporaţii, ideea de bază fiind aceea că este în

interesul companiilor să emită/aplice astfel de coduri de comportament.

Exemple de coduri etice:

a. Compania General Motors a elaborat un Cod de etică sub sintagma Winning With Integrity, în

structura căruia enunţă regulile aplicate de companie în interiorul şi exteriorul ei; între diverse reguli

enunţate amintim:

- integritate în relaţiile zilnice cu salariaţii, tratament corect, oportunităţi egale, prevenirea conflictului

de interese, accesul la informaţii etc.;

- integritate pe pieţele în care firma este prezentă, raporturile cu clienţii, furnizorii, media, instituţiile

publice, sindicatele etc.;

- integritate în angajamentele sociale şi raporturile pe pieţele externe;

- supunere faţă de prevederile legale şi integritate faţă de mediul ambiant.

b. Codul de etică al Companiei Unilever , intitulat Code of Business Principles, descrie standardele

operaţionale pe care fiecare angajat al companiei trebuie să le respect; el reflectă, de asemenea,

modul de abordare a responsabilităţii din partea top managementului; aceste principii se referă la

angajaţi, consumatori, acţionari, comunitate etc.. Printre principiile enunţate în acest cod amintim:

- conducerea operaţiunilor cu onestitate, integritate şi deschidere, cu interes faţă de angajaţi şi

respectarea drepturilor omului;

- derularea operaţiunilor pe principiul competiţiei corecte;

- respectarea legii şi a reglementărilor existente în fiecare ţară în care activează compania;

- asigurarea unui climat organizaţional în care fiecare angajat este tratat cu încredere şi respect,

fiindu-i insuflată responsabilitatea pentru performanţa şi reputaţia companiei;

- oferirea unei game de produse/servicii la un raport optim calitate-preţ;

- stabilirea unor relaţii reciproc avantajoase cu furnizorii, clienţii şi partenerii de afaceri;

- derularea unor parteneriate în probleme de mediu etc.

Odată ce a fost elaborat un cod etic, conducerea firmei distribuie acest document salariaţilor şi,

eventual, unor parteneri de afaceri; periodic, documentul poate fi actualizat/îmbunătăţit şi se poate

dispune un audit cu privire la impactul codului asupra performanţei companiei; există şi opinii

potrivit cărora codul etic nu este un instrument minune şi că, uneori acestea sunt imprecise, idealiste,

greu de aplicat etc.; totuşi, necesitatea unor coduri etice în competiţia globală este aproape unanim

recunoscută.

Modelul unui cod de etică profesională

A. Toţi membrii unei organizaţii (firme) vor acţiona cu:

responsabilitate şi fidelitate faţă de nevoile publicului;

corectitudine şi fidelitate faţă de asociaţii, clienţii, furnizorii şi patronii firmei unde este

angajat;

competenţă prin devotament faţă de idealurile înalte ale onoarei personale şi integrităţii

profesionale;

B. Un membru al unei organizaţii (firme):

va menţine oricând independente gândirea şi acţiunile sale;

nu va exprima părerea sa asupra contractelor sau a declaraţiilor financiare ale firmei, până nu

deţine mai întâi o relaţie cu clientul său pentru a determina dacă se poate aştepta ca opinia lui să

fie considerată independentă, obiectivă şi nealeatoare de către cineva care cunoaşte toate datele;

când pregăteşte raporturi financiare care exprimă o opinie asupra situaţiei financiare a firmei

destinate conducerii firmei, va prezenta toate datele materiale cunoscute de el pentru a nu omite o

informaţie care ar putea să inducă în eroare; va aduna suficiente informaţii pentru garantarea

exprimării acelor opinii şi va raporta orice erori materiale de declaraţie sau devieri de la

principiile profesionale general acceptate;

C. Un membru al unei organizaţii (firme):

nu va dezvălui sau folosi nici o informaţie confidenţială care priveşte afacerile patronului sau

clientul sau decât atunci când acţionează în sensul obligaţiilor sale sau când o asemenea informaţie

se cere dezvăluită pentru ca propria apărare sau pentru apărarea vreunui asociat sau unui angajat

în orice proces legal sau împotriva oricărei presupuse incorectitudini profesionale, la ordinul

autorităţilor legislative sau al conducerii sau al oricărui comitet al societăţii în exerciţiul propriu al

sarcinilor lor, dar numai în măsura în care este necesar în scopul respectiv;

va informa patronul sau clientul de orice conexiuni sau interese de afaceri care i-ar putea

interesa;

în cursul exercitării obligaţiilor sale în interesul patronului sau clientului sau, nu va păstra,

primi, negocia sau dobândi nici o taxa, remuneraţie sau beneficiu fără cunoştinţa şi consimţământul

patronului sau clientului său;

va urma toate etapele rezolvabile în aranjarea oricărui angajament ca şi consultant, pentru a

stabili o înţelegere clară a scopului şi obiectivelor lucrării înainte de începerea ei şi va oferi

clientului un cost estimativ, profitabil înaintea angajamentului, dar în orice caz, cat mai devreme

posibil;

D. Un membru al unei organizaţii (firme):

se va comporta faţă de ceilalţi subordonaţi cu politeţe şi bună credinţă;

nu va comite nici un act de natura sa discrediteze firma unde este angajat şi nici profesia sa;

nu se va angaja sau nu va consilia nici o afacere sau ocupaţie care în opinia societăţii este

incompatibilă cu etica profesională a profesiei sale sau cu moralitatea societăţii sale;

nu va accepta nici un angajament de verificare a unui alt subordonat angajat al aceluiaşi

patron decât cu ştiinţa acelui subordonat sau în cazul în care legătura acelui subordonat cu

lucrarea s-a încheiat. Excepţie face membrul a cărui obligaţie nominală este să verifice lucrările

altora.

nu va încerca sa obţină vre-un avantaj asupra altor subordonaţi prin plata sau acceptarea unui

comision pentru încheierea unui contract sau realizării unui serviciu;

va susţine principiile generale profesiei sale;

nu va acţiona cu răutate sau în alt mod prin care sa păteze reputaţia publică sau profesională a

altui membru sau să împiedice realizările obligaţiilor acestuia;

E. Un membru al unei organizaţii (firme):

se va menţine întodeauna la standardele de competenţă exprimate de cerinţele academice şi de

experienţa pentru admiterea în societate şi pentru continuarea activităţii ca membru al organizaţiei

din care face parte;

va împărtăşi şi altora din cadrul firmei sau a profesiei, cunoştinţele pe care le deţine şi pe care

se întemeiază profesia sa şi va promova în general progresul organizaţiei al cărei membru este sau

a profesiei sale;

îşi va asuma numai lucrări pentru care este abilitat prin natura pregătirii şi experienţei sale şi

atunci când este în interesul patronului sau clientului său, va angaja sau va sfătui patronul sau

clientul să angajeze alţi specialişti;

va dezvălui tribunalelor societăţii orice practica sau acţiune incompatibila, neetică, ilegală sau

necinstită a unui subordonat, care lezează reputaţia, demnitatea sau onoarea societăţii;

se va strădui să se asigure că orice parteneriat sau compromis cu care se asociază ca partener,

şef, director, inspector sau angajat funcţionează după codul de etică profesională şi regulile de

comportament profesional stabilite de către societate;

Exemple şi efecte ale aplicării principiilor morale şi etice

Din 1977, General Motors are o politică de integritate a personalului, în care regula de bază

este aceea că un angajat al său “nu ar trebui sa facă un lucru de care să se ruşineze înaintea familiei

lor sau să se teamă că l-ar putea citi pe prima pagina a ziarului local” . General Motors nu este

singura firmă care promovează comportamentul etic. Aproape 1/2 din companiile mari din SUA au

un “Cod comun de comportament”. Aceste coduri vin în sprijinul angajaţilor care simt presiuni în

direcţia unor decizii pe care le considera neetice. De asemenea, aceste coduri realizează un

antrenament în tipurile de comportament care se aşteaptă de la angajaţi.

Compania Johnson & Johnson are următorul “crez” etic: “credem că prima noastră

responsabilitate se îndreaptă către doctori, asistente şi pacienţi, către mamele şi taţii şi toţi ceilalţi

care folosesc produsele şi serviciile noastre. Noi suntem responsabili faţă de angajaţii, acei bărbaţi

şi femei care lucrează împreună cu noi pe toate continentele. Toţi trebuie consideraţi ca şi o

persoană individuală. Trebuie să respectăm demnitatea lor şi să le recunoaştem meritele. Noi

trebuie să le asigurăm o conducere competentă, care trebuie să fie justă şi morală. Noi suntem

responsabili faţă de comunităţile în care noi trăim şi muncim şi la fel faţă de comunitatea globală.

Trebuie să fim buni cetăţeni. Atunci când vom acţiona în concordanţă cu aceste principii, acţionarii

noştri vor realiza un profit echitabil.”

Compania Chimica Eastman: “Suntem cinstiţi cu noi înşine şi cu ceilalţi. Integritatea

noastră se oglindeşte în relaţiile noastre cu angajaţii, clienţii, furnizorii şi vecinii. Scopul nostru

sunt relaţiile bazate pe adevăr.”

Un alt exemplu al aplicării unor principii morale sănătoase îl da compania Services Master

Corporation, din SUA, care timp de 25 de ani a înregistrat o creştere continuă a profitului şi care are

în prezent aproximativ 200.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 4 miliarde de USD. Această

companie are inscripţionat pe frontispiciul clădirii lor, principiul central al codului etic al companiei:

“Îl slăvim pe Dumnezeu în tot ceea ce facem”.

Bibliografie:

Burgiu A., “Management”- Suport de curs, Editura Universităţii “Ştefan cel Mare” Suceava

Crăciun D, ş.a. – “Etica afacerilor”, Editura Paideia, Bucureşti, 2005

Doina Popescu – „Cultura organizaţională şi etica în afaceri”, Editura Ase, 2006

Emilian Văcarul – “Finanţele publice”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999

Marian L.,” Strategii manageriale de firmă”, Ed. Universităţii “Petru Maior” Tg. Mureş, 2001.

Mihut I., Petelean A., “Management general”, Editura Universităţii “D. Cantemir”, Tg. Mureş, 2001.

www.evado.ro

www.hr-romania.ro

www.infocenter.profitromania.ro

www.revista22.ro