proiect sistemul institutional al ue

5/14/2018 Proiect Sistemul Institutional Al UE - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/proiect-sistemul-institutional-al-ue 1/44

1

Parlamentul European in lumina Tratatului de la

Lisabona

Capitolul I

Evolutia Parlamentului European prin prisma Tratatelor UniuniiEuropene pana la Tratatul de la Lisabona

I. 1. Constituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului(C.E.C.O.)

In anul 1950, la 9 mai1, Robert Schuman, ministrul de externe alFrantei la acea vreme, prezenta 'Planul Schuman de integrareeuropeana', proiect pregatit pana la acea data de economistul francezJean Monnet. Aceasta declaratie avea la baza ingenioasa propunerede a reuni sub un control unic si sub o autoritate comuna, puternica siindependenta, ale carei decizii sa lege statele membre, industriasiderurgica si carbonifera din Franta si Germania. Proiectul lui JeanMonnet era motivat de crearea unui progres economic si a unei legaturi

solidare intre muncitorii germani si francezi, scopul mai indepartat fiindca reteaua de legaturi astefl inchegate sa duca la o veritabila uniunepolitica, aceasta idee reflectand conceptia functionalista a lui JeanMonnet vazuta ca metoda pentru constructia europeana. Ideea lui constain faptul ca Europa se poate cladi treptat, antrenand statele intr-unproces amplu pe diferite domenii, dintre care legaturile economice ar fide natura sa duca la crearea unei solidaritati viabile, concrete.

In spiritul conceptiei functionaliste2, Monnet urmarea o uniuneeconomica si in final integrarea politica, pentru el, crearea unei

comunitati cu profil economic reprezenta numai un mijloc de a trece debariera ridicata de inertia statelor. Asadar, acestei organizatii economicei se imprima un caracter supranational; sunt instituite Inalta AutoritateIndependenta3 cu prerogative decizionale ale carei acte sunt imperativepentru statele membre si intreprinderi si, o Curte de Justitie ale careihotarari au putere de lucru judecat.

1 Ziua de 9 mai este comemorata in cadrul Uniunii Europene ca “Ziua Europei” sau “Ziua Schuman”.

2Cel care a pus bazele doctrinei functionaliste a fost romanul David Mitrany (1888-1975), profesor de

economie politica la London School of Economics, precum si la Princeton, Harvard si Yale.3

Primul Presedinte al Inaltei Autoritati a fost Jean Monnet, acesta si-a tinut prima reuniune laLuxemburg la 10 august 1952.



2

'Planul Schuman' viza instaurarea pacii in Europa prin construireaunei Europe unite si puternice care sa duca treptat la ridicarea niveluluide trai prin unirea pietelor nationale si prin unirea bazinelor carboniferecu industriile siderurgice, fapt de natura sa duca la scaderea preturilor.

Schuman considera ca relatiile dintre Franta si Germania sunt un primpas important in procesul de solidarizare a statelor Europei si casolidaritatea productiilor de carbune si otel va face imposibila izbucnireaunui nou razboi intre cele doua state. Aceasta solidaritate a fost propusasi altor state din Europa. Planul lui Schuman a fost primit cu mult interesde catre cancelarul german Konrad Adenauer. Astfel, la 18 aprilie 1951,este semnat la Paris Tratatul de instituire a Comunitatii Economice aCarbunelui si Otelului de catre Franta, Germania, Italia, Belgia,Luxemburg si Olanda,4 intrand in vigoare la 25 iulie 1952. Datoritacaracterului sau experimental, tratatul este incheiat temporar, iesind dinvigoare la 23 iulie 20025 cand, sectorul carbunelui si otelului intra subrigorile Tratatului CE.

Obiectivele Tratatului erau acelea de a crea o 'piata comuna' pentruprodusele din cele doua mari industrii, de a preveni supraexploatareamateriilor prime, de a creste nivelul de trai al cetatenilor care lucrau inramurile economice mentionate prin ocuparea fortei de munca. Art. 4 alTCECO interzice perceperea taxelor vamale si taxele cu efect echivalentla import si export precum si restrictiile cantitative in circulatia produselor,masurile discriminatorii intre producatori, intre cumparatori siconsumatori precum si masurile care intervin in libera alegere afurnizorului de catre cumparator. Au mai fost interzise prin acelasi articolajutoarele acordate de stat si taxele speciale impuse de state si practicilecare tindeau catre impartirea si exploatarea pietei.

Institutiile principale ale organizatiei aveau sa devina InaltaAutoritate, independenta de state, formata din 9 membri numiti de comunacord de statele membre (8 persoane sunt numite de state iar cea de-a9-a desemnata de primii membri cu scopul de a se accentua caracterulsupranational), deciziile emise au efect direct pe teritoriul statelor si sunt

obligatorii. Consiliul Special de Ministrii reprezenta o institutie deorientare interguvernamentala al carei rol a fost acela de a reprezentastatele membre cu scopul de a le armoniza actiunile cu cele aleComunitatii si, in anumite cazuri, aproba masurile adoptate de InaltaAutoritate printr-un aviz conform. Adunarea Parlamentara era alcatuitadin parlamentari propusi de organele legislative ale statelor membre siavea puterea de a exercita controlul democratic asupra Inaltei Autoritati.Curtea de Justitie urmarea respectarea prevederilor Tratatului prin

4 Belgia,Olanda si Luxemburg, s-au constituit din 29 octombrie 1947 intr-o uniune vamala numita“Benelux” . 5

Aceasta data, pentru iesirea din vigoare a TCECO, a fost stabilita prin Tratatul de la Amsterdam.



3

solutionarea litigiilor dintre Inalta Autoritate, state si intreprinderi. A fostcreat si un Comitet Consultativ care functiona pe langa Inalta Autoritate.Membrii acestuia erau alesi de statele membre iar in anumite cazurideterminate, Inalta Autoritate trebuia sa ceara avizul Comitetului

Consultativ.Pe fondul declansarii razboiului din Coreea din 25 iunie 1950,europenilor li se cerea sa infiinteze o armata comuna, astfel ca la 27 mai1952 este semnat la Paris Tratatul de instituire a Comunitatii Europenede Aparare prin care statele se obliga sa transfere esentialul politicii deaparare noii organizatii. Ulterior s-a avut in vedere si crearea uneiComunitati Politice Europene care sa configureze o politica externacomuna. Cele doua proiecte esueaza insa in ipoteza data de modificarealegislativului francez, detensionarea situatiei internationale si eficacitateapropagandei sovietice.

I. 2. Constituirea Comunitatii Economice Europene (CEE) si a

Comunitatii Europene a Energiei Atomice (Euratom sau CEEA)

Acelasi Jean Monnet este cel caruia ii apartine initiativa constituirii

unei uniuni economice europene prin crearea unui 'grup de presiune'

denumit 'Comitetul de actiune pentru Statele Unite ale Europei'. Eforturile

sale au rezultatul scontat. In 1955, la 1-3 iunie, are loc la Messina, inItalia, reuniunea ministrilor afacerilor externe ale tarilor europene

membre CECO avand ca scop alcatuirea unui plan privind proiectarea

'Pietei comune' deschise economiei si energiei nucleare. Se urmarea

crearea unui comitet de experti, care mai tarziu, in 1956, confirmau in

'Raportul Spaak'6 (dupa ministrul belgian al afacerilor externe, Paul-

Henry Spaak, care la 6 mai prezenta un raport privind proiecte de tratate

de infiintare de Comunitati care sa duca la crearea CEE si Euratom)

necesitatea instituirii unei piete comune europene si a unei comunitatipentru utilizarea pasnica a enrgiei atomice.

Spiritul 'Europei negustorilor' va domina o lunga perioada de timp

datorita esecului CEA care, demonstrase inca o data ca integrarea

politica a statelor europene este imposibila fara integrarea economica.

Ca urmare, statele membre CECO semneaza la 25 martie 1957, la

Roma, Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene (CEE) si

Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (CEEA).

6Dupa ministrul belgian al afacerilor externe, Paul-Henry Spaak, care la 6 mai prezenta un raport

privind proiecte de tratate de infiintare de Comunitati care sa duca la crearea CEE si Euratom.



4

Cele doua tratate, denumite generic 'Tratatele de la Roma', intra in

vigoare la 1 ianuarie 1958, functionand simultan, pana la iesirea din

vigoare, trei comunitati europene cu personalitate juridica distincta.

Tratatul CEE era semnat pe perioada nedeterminata si stabilea ca

obiective constituirea unei piete unice europene prin apropierea politicilor

economice ale statelor membre (politici comune in domeniul agriculturii,

transporturilor, armonizarea legislatiilor nationale, crearea Fondului

Social European si a Bancii Europene de Investitii) si realizarea unei

uniuni vamale prin eliminarea taxelor vamale, garantarea celor 4 libertati

de circulatie (a persoanelor – inclusiv libertatea de stabilire in oricare

dintre statele membre, a marfurilor, a serviciilor si a capitalurilor). Astfel,

se arata in art.2 al tratatului: „Comunitatea are ca misiune, prin instituireaunei piete comune si prin apropierea treptata a politicilor economice ale

statelor membre, sa promoveze in intreaga Comunitate o dezvoltare

armonioasa a activitatilor economice, o crestere durabila si echilibrata, o

stabilitate crescanda, o crestere accelerata a nivelului de trai si relatii mai

stranse intre statele pe care le reuneste.” Componenta economica este vadit accentuata in intreg cuprinsul

tratatului iar scopul politic al acestuia reiese inca din preambul unde,

Comunitatea Economica trebuie „sa puna bazele unei uniuni din ce in ce

mai stranse intre poparele Europei”. In acest sens, indeplinirea sarcinilor incredintate Comunitatii este asigurata de o Adunare, un Consiliu, o

Comisie, o Curte de Justitie, articolul 4 mentioneaza ca: „Fiecareinstitutie actioneaza in limitele atributiilor care ii sunt conferite de

prezentul tratat.” Tratatul de la Roma stabilea in 1957 ca principalaprocedura decizionala consultarea, drept procedura intr-o singura lectura

prin care Parlamentul European putea doar sa isi exprime punctul de

vedere asupra unui text legislativ initiat de Comisie, fara a putea face

amendamente si fara a avea dreptul de veto7. Important de precizat este

faptul ca suveranitatea statelor membre nu este atinsa prin aceste

prevederi, tratatul precizand la art.6 alin (2): „Institutiile Comunitatiivegheaza ca stabilitatea financiara interna si externa a statelor membre

sa nu fie compromisa.” De asemenea, un aspect de retinut il constituieprevederea expresa a nediscriminarii, „se interzice orice discriminareexercitata pe motiv de cetatenie sau nationalitate. Consiliul, la

7Consiliul European fiind actorul decizional principal, lectura un text legislativ dupa primirea opiniei

Parlamentului European, avand, evident, ultimul cuvant.



5

propunerea Comisiei si dupa consultarea Adunarii, poate adopta, cu

majoritate calificata, orice reglementare in vederea interzicerii acestor

discriminari.” Tratatul Comunitatii Europene a Energiei Atomice reglementeaza

existenta unei piete comune pentru materialele nucleare de baza,

produsele si mijloacele de productie legate de energia nucleara si

controlul acesteia. De asemenea, se mai urmareste si cresterea nivelului

de viata in statele membre si dezvoltarea schimburilor cu alte tari.

Competentele prevazute in tratat privesc cu prioritate aplicarea „civila aatomului” (art. 2).

Prin Tratatele de la Roma, statele fondatoare au facut primul pas

important pentru unificarea institutionala, constatandu-se deja ineficienta

existentei unor institutii paralele.

I. 3. Tratatul de la Bruxelles – Tratatul de fuziune

O serie de acte fundamentale au urmat Tratatelor de la Roma care

au avut caracter reformator pentru structurile uniunii. Un astfel de act

este Tratatul de la Bruxelles, semnat la 8 aprilie 1965 si intrat in vigoare

la 1 ianuarie 1967, prin care se instituia o Comisie unica si un Consiliu

unic. Scopul tratatului era acela de a unifica institutiile de structura a

celor trei Comunitati Europene si reglementeaza fuzionarea executivelor

celor 3 organizatii care functionau in paralel: CECO, CEE si CEEA, din

acel moment ele aveau in comun Comisia Europeana, Consiliul

Comunitatilor Europene, Curtea Europeana de Justitie si Adunarea

Parlamentara. Ceea ce este de retinut este ca tratatele sunt separate din

punct de vedere juridic, la fel si Comunitatile, asadar, atributiile

institutiilor comunitare difera in functie de domeniul lor de aplicabilitate.

I. 4. Evolutia Comunitatii pana la constituirea Actului Unic

European

In perioada cuprinsa intre 1958 si 1969 se succed o serie deevenimente cu impact asupra Comunitatii Europene. Desi, pe de-o parte,



6

Comunitatea obtine succese economice semnificative, un aspect pozitivin acest sens este dat de faptul ca uniunea vamala se stabileste maidevreme cu un an si jumatate decat era stabilit in Tratatul CEE, pe dealta parte, evolutia spre o integrare politica este stagnata de prezenta

generalului Charles de Gaulle, presedintele Frantei, mai mult decat atat,cele doua mari crize din viata Comunitatii sunt legate in exclusivitate depersonalitatea acestuia. In anul 1963 Franta decide respingereacandidaturii la Comunitatile Europene a Marii Britanii fara a se consultacu celelalte state membre iar in 1965 isi retrage reprezentantii dininstitutiile comunitare, aceasta situatie ramanand in istorie sub numelede 'criza scaunului gol'.

Prin 'Compromisul de la Luxemburg' din 1966, provocat de Franta,se pune capat crizei. Acest act recunostea dreptul de veto celor sasestate membre doar atunci cand anumite aspecte puse in discutie, eraude natura sa afecteze interesele lor majore. Astfel, dupa 7 luni deaplicare a politicii „scaunului gol”, Franta isi reia locul in Consiliu inschimbul pastrarii necesitatii votului in unanimitate cand deciziile care seiau reprezinta un interes major. Acest fapt arata ca Franta doreaatribuirea unui drept de veto contra prevederilor constitutive ale tratateloravand consecinta directa a impunerii de facto a votului in unanimitate indauna votului cu majoritate calificata. Ca atare, procesul decizional incadrul Comunitatii este ingreunat prin formarea consensului, chiarimpotriva reglementarilor tratatelor care prevad intrunirea majoritatiicalificate.

Evolutia Comunitatii Europene este deblocata prin demisiapresedintelui francez. Astfel, in 1973 Comunitatea Europeana se extindeprin aderarea Marii Britanii, Irlandei, Norvegiei si Danemarcei8, din 1981a Greciei iar din 1986 prin aderarea Spaniei si Portugaliei.

In cadrul Conferintei de la Paris din 9-10 decembrie 1974 esteconstituit Consiliul European, cu rol consultativ, prin care se decideaintalnirea periodica a sefilor de stat sau de guvern ai statelor membre.Tot atunci are loc infiintarea Fondului European pentru Dezvoltare

Regionala cu scopul de a recupera decalajul de dezvoltare produs intreregiunile Comunitatii. Cinci ani mai tarziu, in 1979, are loc prima sesiunea Parlamentului European ales prin vot direct.

Cea mai importanta etapa în evolutia spre o piata interna reala, încare sa nu mai existe obstacole în calea liberei circulatii a persoanelor,este reprezentata de încheierea celor doua acorduri Schengen: AcordulSchengen (semnat la 14 iunie 19859) si Conventia de Implementare

8 A se vedea Roxana Munteanu, op.cit., p.80: “Fiecare noua largire insa, creeaza tensiuni in procesul

de integrare datorita caracterului eterogen al intereselor statelor, de exemplu Marea Britanie ”. 9 La 14 iunie 1985 Comisia C.E. prezinta Consiliului European “Cartea Alba privind finalizarea Pietei

Interne” al carui obiectiv urma sa fie realizat in 7 ani pe baza unui program si a unui calenda r complex.



7

Schengen (semnata la 19 iunie 1990 si intrata în vigoare la 26 martie1995).

In anul 1984, fostul cancelar german Helmut Kohl s-a intalnit cupresedintele de atunci al Frantei, François Mitterand, la trecerea

frontierei « Goldene Brenn » din apropiere de Saarbrücken. Aici au luat decizia de a elimina controalele la frontiera dintre Germania si Franta.Nici unul din ei nu banuise atunci ce insemnatate vizionara va avea peviitor acest gest pentru o Europa fara granite interne si fara controale lafrontiera dintre state.

Viziunea lor a condus intr-o prima faza la un acord intre Germania,Franta, Tarile de Jos, Belgia si Luxemburg, incheiat in 1985 pe nava"Astrid" pe raul Mosel, in dreptul micii localitati de frontiera Schengen dinLuxemburg.

A urmat semnarea Conventiei de Implementare a AcorduluiSchengen, in data de 19 iunie 1990. In momentul intrarii in vigoare, inanul 1995, aceasta a eliminat controalele la frontierele interne alestatelor semnatare si a creat o singura frontiera externa unde controalelese desfasoara conform unui set de reguli clare. De asemenea, au foststabilite reguli comune in materie de vize, migratie, azil, precum simasuri referitoare la cooperarea politieneasca, judiciara sau vamala.Toate aceste masuri, impreuna cu Acordul Schengen, Conventia deImplementare a Acordului Schengen, deciziile si declaratiile adoptate decatre Comitetul Executiv Schengen stabilit în 1990, precum siprotocoalele si acordurile de aderare care au urmat constituie acquis-ulSchengen.

I. 5. Actul Unic European

Actul Unic European este semnat la Luxemburg si Haga in februarie1986 si intra in vigoare la 1 iulie 1987. Masurile cuprinse in tratat au

aparut ca necesare pe fondul stagnarii economice a ComunitatiiEuropene comparativ cu dezvoltarea economica din SUA si Japonia, caatare, relanseaza constructia europeana atat economic cat siinstitutional. Astfel, Actul reformeaza simultan cele trei tratateconstitutive si vizeaza perfectionarea pietei unice, a politicii de cercetaresi dezvoltare, intarirea Sistemului Monetar European si mai ales,urmarea cresterea rolului Parlamentului in procesul legislativ prinintroducerea procedurilor de cooperare10 si aviz conform11. Actul Unic

Pentru implementarea acestui program, statele membre au hotarat amendarea tratatelor existente prin

Actul Unic European.10

Prin procedura cooperarii, Actul Unic European acorda Parlamentului European o a doua lectura aunui text legislativ, refuzandu-i-se in continuare dreptul de veto – respingerea de catre Parlamentul



8

European prevede expres denumirea de 'Parlament European' siutilizeaza pentru prima data sintagma de 'Uniune Europeana' ca tel deatins. De asemenea, se recunoaste formal existenta ConsiliuluiEuropean, care va decide cu majoritate calificata in domeniile ce tin de

piata interioara.Pe de alta parte, statele semnatare, dupa cum mentioneaza incadin preambul, decid "sa conlucreze pentru promovarea democratiei pe baza drepturilor fundamentale recunoscute in constitutiile si legislatiile statelor membre, Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si Carta Sociala Europeana, in special libertatea, egalitatea si justitia sociala" .12

I. 6. Tratatul de la Maastricht

Tratatul de la Maastricht s-a constituit in urma a doua conferinte

convocate la cererea Frantei si a Germaniei, una vizand uniunea

economica si monetara, iar cealalta urmarea infaptuirea uniunii politice.

Tratatul a carui semnificatie a fost acea de trecere la o treapta

superioara in procesul complex al crearii unei „uniuni din ce in ce mai

stranse intre popoarele Europei”13

a fost semnat la 7 februarie 1992 laMaastricht, initial de catre cele 12 state membre ale Comunitatilor

Europene: Belgia, Danemarca, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia,

Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Portugalia si Spania, la care aveau

sa adere ulterior: Austria, Finlanda, Suedia, Cipru, Estonia, Letonia,

Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia, Ungaria,

Bulgaria si Romania) si a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993.

Ansamblul de dispozitii ce defineste obiectivele Uniunii Europene,

“marcheaza o noua etapa in procesul de creare a unei uniuni din ce in cemai stranse intre poparele Europei, in care deciziile sa fie luate cat mai

European a unui text legislativ in a doua lectura, putea fi depasita de Consiliul Uniunii Europene prinvot unanim, in conformitate cu logica art. 250 a Tratatului CE.11

Tot prin Actul Unic European, prin procedura avizarii care consta int-o singura lectura, Parlamentulbeneficiaza de drept de veto, putand accepta sau respinge o propunere, fara insa a o putea amenda.12

A se vedea abordarea lui Dusan Sidjanski, op. cit.:”Putin cate putin, notiunea de uniune in diversitate, principiu fundamental al federalismului, s-a impus! O astfel de recunoastere a bogatiei diversitatilor Europei a provocat o adevarata schimbare a curentului initial care, deturnat de la aspiratiile initiale, se reflecta in acelasi timp intr-un concept nou si intr-o metoda mai flexibila, inrudite

cu filosofia si abordarea federalista – incercarea de a obtine o gestionare in comun optima a diversitatii statelor si regiunilor din Comunitate”. 13

A se vedea http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_21.pdf

http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_21.pdf






9

aproape posibil de cetateni” 14 . Acest prim articol accentueaza asadar

natura dinamica a conceptului de uniune ce contrasteaza cu conceptul

static al unitatii. De asemenea, se observa preocuparea guvernelor

membre de a reduce distanta dintre cetateni si centrele de decizie,

distanta care a crescut in special prin instaurarea unei puteri la nivel

european. In incercarea de a apropia cetatenii de structurile decizionale,

s-a urmarit crearea unor spatii de participare si, ca urmare, sa se puna in

aplicare principiul subsidiaritatii si principiul democratiei participative.15

Conform prevederilor tratatului, intreaga constructie a Uniunii

Europene se sustinea pe trei piloni si anume: primul pilon inglobeaza

cele trei Comunitati: Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului

(CECO), Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA) si

Comunitatea Economica Europeana (CEE) care avea sa fie denumita

„Comunitatea Europeana”. S-a apeciat ca schimbarea denumirii indica

un salt calitativ catre extinderea economica si in alte domenii precum

educatie, cultura, sanatate etc. Pe langa acest pilon comunitar, s-au

introdus alti doi piloni ce vizau politica externa si de securitate comuna

(PESC) si cooperarea in justitie si afaceri interne (JAI). Explicatia acestei

structuri a fost data de confruntarea a doua interese individualizate pe

de-o parte de evenimentele pe plan international cum au fost spre

exemplu, caderea comunismului, conflictele din fost Iugoslavie,

evenimente de natura sa determine statele sa elaboreze o politica

externa comuna iar pe de alta parte, se contura treptat pericolul iminent

al raspandirii infractionalitatii si a imigratiei ilegale, fapt care necesita de

asemenea un raspuns prompt din partea Uniunii. In ciuda acestor

solicitari, statele nu doreau renuntarea la suveranitate in aceste domenii

in favoarea aplicarii metodelor comunitare, ca atare, s-au creat

colaborari internationale clasice, lipsite de caracter supranational.

Prin Tratatul de la Maastricht, competentele Comunitatii se extind.

Astfel, Uniunea Europeana are putere de a intreprinde actiuni in sase noi

14Se face referire la una din ideile de baza ale lui Jean Monnet: “Noi nu coalizam statele, noi unim

oamenii”. 15

Dusan Sidjanski este de parere ca “din aproape in aproape, Uniunea Europeana este construita pebaza a doua principii fundamentale ale federalismului, principiul autonomiei unitatilor membre si principiul participarii lor la luarea deciziilor comune... in faza sa actuala, Uniunea Europeana este expusa mai mult fortelor centrifuge ale puterilor nationale decat riscurilor unei prea mari concentrari a puterilor comunitare.De fapt, puterea comunitara emergenta nu sufera comparatie cu puterile

Confederatiei Elvetiene sau ale Statelor Unite ale Americii. Totusi, este intelept ca edificiul european,inca embrionar si maleabil, sa fie orientat inca de la inceput conform principiilor federalismului.” , a sevedea p.241-242 op.cit.



10

domenii: educatie si pregatire profesionala, cultura, tineret, protectia

consumatorilor, retelele transeuropene, politica industriala. Pe plan

social, competentele comunitare iau forma 'Protocolului Social', anexat la

Tratat, fiind semnat de toate statele membre, cu exceptia Marii Britanii.

Acest Protocol se axeaza pe dezvoltarea resurselor umane pentru a

promova cu precadere ocuparea fortei de munca cu toate consecintele

ce decurg de aici: imbunatatirea dialogului social, protectia sociala,

combaterea excluderii pe piata muncii etc.

Principiul subsidiaritatii16 devine regula generala, conform

dispozitiilor Tratatului. Asadar, Comunitatea va lua masuri numai in

domenii ce nu tin de competenta exclusiva a acesteia si numai daca

actiunile sale au o eficienta mai ridicata decat actiunile intreprinse la

nivel local, regional sau national. Insa acest principiu general nu permite

stabilirea limitelor precise intre competentele comunitare si competentele

nationale.

Conceptul de 'cetatenie europeana' este introdus pentru prima data

in Tratatul de la Maastricht, aratandu-se la art. 8 ca „este cetatean alUniunii orice persoana care are cetatenia unui stat membru”, cetateniaeuropeana completand cetatenia nationala si, in plus, adauga noi

drepturi: dreptul de libera circulatie si de stabilire in Statele Membre,

dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat tert de protectie consulara din

partea autoritatilor diplomatice ale unui alt stat membru cand statul din

care provine nu are reprezentanta diplomatica sau consulara in statul tert

in cauza, dreptul de a alege si de a fi ales in Parlamentul European si in

cadrul alegerilor locale in statul de rezidenta, dreptul de petitionare in

Parlamentul European, dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu

o reclamatie privind functionarea slaba a institutiilor comunitare.17

Pe plan institutional, Tratatul de la Maastricht extinde rolul

Parlamentului prin crearea procedurii de codecizie18 de natura sa fortifice

16Incepand cu anii '80, acest principiu va domina dezbaterea europeana. Este mentionat pentru prima

data oficial in avizul Comisiei privind Uniunea Europeana in 1975. Plasat in centrul sistemuluicomunitar propus de Parlamentul European in 1984, el isi va face ulterior o aparitie timida in partea pecare Actul Unic o consacra protectiei mediului. In urma includerii sale in Carta sociala din 1989,Tratatul de la Maastricht este cel care il consacra oficial ca principiu fundamental.17

Dispozitiile mentionate vin in sprijinul altor masuri cum ar fi, protectia sanatatii publice, protectiaconsumatorilor, precum si participarea cetatenilor in cadrul programelor europene de formareprofesionala, de schimb de studenti si profesori si in cadrul a numeroase programe de comunicare.18

Prin introducerea procedurii codeciziei, o procedura in 3 lecturi care confera Parlamentului dreptul

de veto asupra unui text legislativ, asezandu-l pe picior de egalitate cu Consiliul in procesul legislativ.Initial, in 1992, aceasta procedura a fost introdusa pentru 15 domenii de politici care puteau fielaborate astfel, iar ulterior, aceste domenii au fost extinse treptat, la 32 prin Tratatul de la Amsterdam



11

legatura dintre Parlamentul European si Consiliul de Ministrii prin puterea

de legiferare alaturi de Consiliu. Parlamentul este consultat la numirea

presedintelui Comisiei si aproba numirea acestuia19. Pe de alta parte, se

extinde votul cu majoritate calificata in cadrul Consiliului iar durata

Comisiei Europene se extinde de la 4 ani la 5 ani. Curtea de Conturi este

promovata de Tratatul de la Maastricht la rang de institutie comunitara,

ea aflandu-se la acelasi nivel ca si Parlamentul European, Consiliul,

Comisia si Curtea de Justitie, institutii care au fost insarcinate cu

indeplinirea “ misiunilor incredintate Comunitatii” conform prevederilor

articolului 4.20

In plan economic, dispozitiile Tratatului prevad trecerea la o uniune

economica si monetara in trei etape, culminand cu adoptarea unei

monede unice. Este prevazuta clauza 'opting out' ,ca mecanism de

integrare diferentiata, de care au beneficiat Danemarca si Marea Britanie

pentru a li se permite sa decida liber adoptarea sau nu a monedei unice.

Desi statele membre au consimtit crearea Uniunii Europene, al

carei crez se fundamenteaza pe „principiile libertatii, democratiei,respectului fata de drepturile omului si a libertatilor sale fundamentale,

precum si pe statul de drept, principii care sunt comune tuturor statelor

membre”, s-a apreciat ca au procedat cu jumatati de masura deoarece

prin Uniunea Europeana nu s-au inlocuit Comunitatile Europene

existente. Un alt exemplu de indoiala si neincredere in functionarea

acestei structuri il reprezinta si faptul ca Uniunea Europeana nu a fost

inzestrata cu personalitate juridica. Insasi structura tehnica a Tratatului

este complicata iar textul tratatului este insotit de 17 protocoale si 33 de

declaratii ce stau marturie compromisurilor create intre diversele interese

nationale.

Tratatul de la Maastricht are in vedere o viitoare extindere a Uniunii

Europene prin aderarea altor state europene, fapt pentru care

intrezareste o revizuire a Tratatului cu ocazia unei conferinte

interguvernamentale pentru anul 1996.

din 1997, la 37 de domenii prin Tratatul de la Nisa, respectiv la 90 de domenii in TratatulConstitutional.19

Incepand cu Tratatul de la Lisabona, avizarea este utilizata in cazul unor proceduri electoraleuniforme pentru alegerile europene sau a regulamentelor cu privire la fondurile structurale si decoeziune, a se vedea art. 190.4 a Tratatutlui de instituire a Comunitatii Europene – versiuneconsolidata din Jurnalul Oficial.20 Aceasta inovatie merge in directia democratizarii sistemului comunitar, intrucat este destinata, conform luiDaniel Strasser, membru francez al Curtii de Conturi, “ sa asigure mai bine un tratament egal al fiecar ui stat

membru si o protectie sporita a contribuabilului european.” - Dusan Sidjanski, op. cit.



12

I. 7. Tratatul de la Amsterdam

Intocmai cum s-a stabilit in urma negocierilor ce au format Tratatulde la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam a luat nastere prin conferintainterguvernamentala inceputa la Torino in 29 martie 1996 si s-aconcretizat print-un acord politic la nivel inalt pe 2 octombrie 199721.Tratatul de la Amsterdam a intrat in vigoare la 1 mai 1999.

Tratatul de la Amsterdam, completa Tratatul de la Maastricht siavea ca obiective principale: plasarea ocuparii fortei de munca sidrepturile cetatenilor in centrul atentiei Uniunii Europene, suprimareaultimelor obstacole pentru libera circulatie a persoanelor si consolidareasecuritatii, consolidarea Pozitiei Europei pe plan mondial, eficientizarea

institutiilor Uniunii in vederea viitoarei extinderi. Tratatul prevdeacomunitarizarea partiala a celui de-al treilea pilon, asadar, anumitedomenii din cel de-al treilea pilon, precum vizele, azilul, imigratia, trec insfera comunitara. Prin urmare, pilonul 3 primeste denumirea de'cooperarea judiciara si politieneasca in materie penala'.

Tratatul consacra un articol principiului nediscriminarii siconsolideaza egalitatea intre femei si barbati la locul de munca atribuindUniunii dreptul de a combate orice forma de discriminare, dispozitiile cuprvire la cooperarea politieneasca si judiciara aplicandu-se in special

prevenirii si combaterii rasismului si xenofobiei.Prin acest Tratat, cetatenilor le sunt recunoscute dreptul de a se

adresa institutiilor Uniunii Europene in una dintre cele 23 de limbioficiale22 si de a primi un raspuns in aceeasi limba, dreptul de a accesagratuit documentele Parlamentului, Consiliului si Comisiei si dreptul de aa avea acces fara niciun fel de dscriminare la o functie publicacomunitara.

Noul Tratat prevede ca in cazul in care un stat membru incalcafrecvent principiile care stau la baza acestei Uniuni, prin clauza de

suspendare prevazuta, statul respectiv este pasibil de a i se retragedreptul de vot si are obligatia de a respecta in continuare prevederiletratatelor si cele care decurg din statutul de Stat Membru. O deosebitaimportanta o are respectarea drepturilor fundamentale care devine oconditie de aderare, gravitatea nerespectarii acestora poate atrage chiarsuspendarea drepturilor statului in cauza.

Dezvoltarea unitara a securitatii si justitiei intr-o Uniune libera eraposibila prin elaborarea unei politici comune in special in privinta azilului

21A se vedea http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_24.pdf

22 In prezent, Uniunea Europeana are 23 de limbi oficiale: bulgara, ceha,daneza, engleza, estona,finlandeza, franceza, germana, greaca, irlandeza, italiana, letona, lituaniana, maghiara, malteza,olandeza, polona, portugheza, romana, slovaca, slovena, spaniola si suedeza.







13

si imigrarii de natura sa duca la suprimarea controalelor persoanelor lafrontierele interioare si sa stabileasca norme comune in ce privestecontrolul la frontierele exterioare. In acest sens, Tratatul traseaza in liniimari norme ce intereseaza procedurile prin care se acorda statutul de

refugiat in interiorul Uniunii si protectia temporara a cetatenilor tertelorstate care nu se pot intoarce in tara lor de origine.Conform prevederilor noului Tratat, Uniunea poate acorda ajutor

umanitar si poate actiona in vederea mentinerii pacii prin 'misiunilePetersberg'. De asemenea, au fost create functia de Inalt Reprezentantpentru PESC care avea rolul de a ajuta Consiliul in probleme de politicaexterna si securitate comuna si Unitatea de planificare politica si dealerta rapida in cadrul Secretariatului Consiliului de Ministrii al carei rolviza monitorizarea si analizarea evolutiei politice si a evenimentelorinternationale.

Pe plan institutional, Parlamentului ii sunt conferite noiprerogative23 prin extinderea si simplificarea procedurii de codecizie.Pentru statele care doreau sa progreseze mai repede pe calea integrarii,se introduce cooperarea consolidata.24

Aceste reforme se dovedesc insa, a fi insuficiente in special dacase are in vedere marirea numarului de state membre; functionarea cumecanismele prevazute pentru Comunitatea compusa din doar sasemembri riscand sa conduca la un blocaj serios.

I. 8. Tratatul de la Nisa

Tratatul de la Nisa25, semnat la 26 februarie 2001 si intrat in vigoare

la 1 februarie 2003, continea dispozitii cu privire la modificarea structurii

si atributiilor pentru majoritatea institutiilor Uniunii in vederea functionarii

acesteia cu aproape 30 de membri. Aceasta reforma institutionala facea

referire la componenta si modul de functionare al institutiilor europene,procedura de decizie din cadrul Consiliului de Ministri si consolidarea

cooperarii intre institutii.

23Procedura avizarii capata noi valente incepand cu Tratatul de la Amsterdam, aceasta aplicand-se in

cazul deciziilor cu privire la sanctiunile pentru violarea grava si persistenta a drepturilor fundamentalede catre un stat.24

S-a apreciat in doctrina faptul ca “Marele esec al Tratatului de la Amsterdam a constat inincapacitatea sa de a realiza un progres semnificativ la nivel institutional, la inaltimea noilor cerinte

legate de extinderea care a avut loc in 1995 si mai ales de extinderea avuta in vedere in special in directia statelor din Europa Centrala”, a se vedea Dusan Sidjanski op. cit. p. 356.25

A se vedea http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_15.pdf






14

Prin Tratatul de la Nisa, Parlamentul European cunoaste o serie de

modificari. Cele mai importante vizeaza micsorarea numarului de

deputati la 732 si se modifica repartitia locurilor pe state cu efecte de la

inceputul legislaturii 2004-2009. Se observa in continuare cresterea

puterii Parlamentului European prin extinderea procedurii codecizionale

si asupra altor domenii precum lupta impotriva discriminarii, cele privind

coeziunea economica si sociala, vize etc. De asemenea, se recunoaste

Parlamentului dreptul de a sesiza Curtea de Justitie a Comunitatilor

Europene in cazuri mai extinse.

Consiliul European cunoaste modificari prin extinderea votului cu

majoritate calificata si modul de ponderare a voturilor. S-a apreciat ca

mentinerea procedurii de vot prin unanimitate, in considerarea extinderii

Uniunii, poate cauza stagnarea luarii deciziilor. In ceea ce priveste votul

in majoritate calificata, acestuia ii sunt aplicabile noi dispozitii prin

Tratatul de la Nisa, urmand sa fie aplicabile in domenii pentru care era

necesara unanimitatea. Incepand din 2005, se stabilea ca o decizie este

adoptata cu majoritate de voturi iar votul majoritatii statelor membre sa

fie favorabil.

In cadrul Comisiei Europene, creste puterea presedintelui iar din

anul 2005 Comisia va fi alcatuita din comisari cate unul din fiecare stat

membru. Tratatul contine dispozitii cu privire la constituirea unui sistem

de rotatie egalitara intre statele membre pentru situatia in care se va

depasi numarul de 27 de membri, ale carui reguli vor fi stabilite de

Consiliu in unanimitate.

Tratatul de la Nisa dispune scurtarea termenelor de judecata

pentru o mai buna administrare a justitiei iar Curtea de Justitie va avea

cate un membru din fiecare stat al Uniunii Europene. De asemenea, au

loc restructurari a Curtii Europene de Conturi, a Comitetului Economic si

Social si a Comitetului Regiunilor.

De o importanta insemnata este proclamarea oficiala de catre

presedintele Parlamentului, Consiliului si Comisiei a Cartei Drepturilor

Fundamentale cu ocazia reunirii Consiliului European de la Nisa din

decembrie 2000. La acea vreme, Carta este lipsita de forta obligatorie

intrucat nu este inclusa in Tratat. Statutul Cartei este reglementat intr-o

anexa a Tratatului de la Nisa – 'Declaratia privind viitorul Europei'.



15

Procedurile de ratificare ale tratatului s-au dovedit a fi

problematice26. Irlanda a fost singurul stat care a procedat la o

consultare a poporului conform Constitutiei acestuia. Seful guvernului la

acea vreme, Berthie Ahern, a explicat rezultatul prin lipsa de claritate a

constructiei europene pentru cetatean si tentatia, atunci cand un guvern

sustine o ratificare ca in cazul de fata, unui vot protestatar, stimulat de

motive care tin de politica externa. Aceasta lectie a refuzului27 avea sa se

aplice sapte ani mai tarziu.

Capitolul II

“Momentul Lisabona”

II. 1. Necesitatea unui Tratat de reforma

Normele existente in tratatele anterioare Tratatului de la Lisabona au

fost elaborate in vederea adaptarii si functionarii mecanismelor Uniunii la

necesitatile statelor membre de la acea vreme. Cu toate ca textele

tratatelor contineau dispozitii cu privire la o viitoare extindere geografica

a Uniunii Europene, aceasta avea sa se confrunte cu mai mult decat

atat. Schimbarile galopante ale secolului XXI au dus la constietizarea

statelor membre de ineficienta structurilor Uniunii in fata provocarilor pe

plan mondial date de criza economica mondiala si gestionarea acesteia,

combaterea criminalitatii internationale, schimbarile climatice, nevoia de

surse durabile de energie, evolutia demografica, globalizarea economiei.

Pentru a solutiona aceste probleme si pentru ca nevoile cetatenilor

europeni sa-si gaseasca rezolvare, Uniunea Europeana intrase intr-un

26Nimeni nu a fost pacalit de neajunsurile Tratatului de la Nisa, rezultatul unor compromisuri adesea

minime, care nu au entuziasmat pe nimeni, incepand cu semnatarii insisi, in acest sens a se vedeaDusan Sidjanski apud “Le processus de decision dans l'Union europeene” de Paolo Pozano, Ed. RAE,2001-2002, p.1627 Avantajele materiale si concrete aduse de o participare la Uniunea Europeana reprezinta doar ogarantie relativa, atunci cand nu conduc la o mobilizare, a se vedea in acest sens, Dusan Sidjanski,op. cit., p.365-366.



16

proces indelungat de reformare ce a culminat cu semnarea Tratatului de

la Lisabona.

In cadrul Consiliului European de la Laeken din 15 decembrie 2001

se decide o procedura de revizuire a tratatelor, diferita de cea obisnuita,

procedura prin care anterior s-a redactat Carta Drepturilor

Fundamentale. Se naste o Conventie privind viitorul Europei pentru a se

redacta proiectul de Constitutie, proiect ce este finalizat in iunie 2003 si

serveste ca baza pentru negocierile din cadrul conferintei

interguvernamentale care ii va stabili textul final. Proiectului de

Constitutie ii sunt aduse inca din acest punct critici, in doctrina retinandu-

se propunerile adresate membrilor prezidiului si membrilor Conventiei de

catre Dusan Sidjanski care remarca lipsa de lizibilitate si transparenta

cauzate de dificultatea lecturii textului28. La Roma, pe 29 octombrie 2004

este semnat Tratatul de Instituire a unei Constitutii pentru Europa. Marea

ambitie de a inzestra Uniunea Europeana cu o Constitutie este naruita

prin respingerea acesteia de catre Franta si Olanda prin referendumul

din 2005. Reforma sistemului comunitar continua sa reprezinte o

necesitate stringenta care determina reprezentantii celor 27 de state

membre sa semneze la 13 decembrie 2007 Tratatul de la Lisabona care

mentine esenta progreselor Constitutiei pentru ca Uniunea Europeana sa

devina mai eficienta si mai democratica. Constitutia a dat nastere unui

"minitratat", dupa cum s-a exprimat presedintele Sarkozy, deblocand in

acelasi timp procesul integrarii.

II. 2. Scopul declarat al Tratatului de la Lisabona - O Uniune

Europeana mai democratica, eficienta si transparenta

Perioada de timp ce a urmat esecului de a se institui o „ConstitutieEuropeana” s-a caracterizat prin numeroase eforturi de a se gasi solutiiviabile pentru deblocarea Constitutiei sau cel putin de a se gasi oalternativa la acest Tratat. La data de 13 decembrie 2007, la Lisabona,statele membre ajung la un acord, materializat prin Tratatul de laLisabona si va intra in vigoare numai odata cu ratificarea sa de catretoate statele membre.

28A se vedea pentru detalii, p.367, Dusan Sidjanski, op. cit.



17

Scopul Tratatului se identifica usor inca din preambul unde, cele 27de state semnatare declara ca doresc „sa desavarseasca procesul initiatprin Tratatul de la Amsterdam si prin Tratatul de la Nisa, in vedereaconsolidarii eficacitatii si a legitimitatii democratice a Uniunii si a

imbunatatirii coerentei actiunii sale”, si convin „sa modifice Tratatulprivind Uniunea Europeana, Tratatul de instituire a Comunitatii Europenesi Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice”.

La data de 1 decembrie 2009, Tratatul de la Lisabona intra invigoare, cu aceasta data culminand lungul sir de negocieri pe temaaspectelor institutionale. Statele au recunoscut lipsa de eficienta atratatelor anterioare dar si faptul ca acestea nu constituiau nisteinstrumente de care Uniunea Europeana sa poata uzita pentru a facefata schimbarilor contemporane.

Democratizarea Uniunii a fost posibila prin consolidarea roluluiParlamentului European si al parlamentelor nationale in care voceacetatenilor europeni este in mod real ascultata.

II. 3. Dimensiunile democratiei in Tratatul de la Lisabona

Dispozitiile Tratatului de la Lisabona prevad o Uniune tot maidemocratica iar acest aspect face trimitere la faptul ca fie Uniunea

Europeana nu era democratica, fie nu era suficient de democratica.In doctrina, principiul democratiei a primit diverse nuantari29.

Doctrina clasica aprecia ca democratia reprezinta un mijloc prin careoamenii isi exprima punctul de vedere prin intermediul alesilor lor. Indoctrina moderna, democratia are valoare de principiu, nevoile siinteresele cetatenilor fiind exprimate si articulate de corpul politic. Celputin interesanta a fost considerata democratia vazuta ca forma deguvernamant. Din aceasta perspectiva, s-a considerat ca reprezentantiistatului, in lupta lor pentru putere, pot fi tinuti raspunzatori pentru faptele

lor de catre cetateni.Acestea fiind spuse, s-a pus in discutie daca nu cumva Uniunea

Europeana sufera de un "deficit democratic"30, mai mult decat atat, s-apus la indoiala faptul ca Uniunea Europeana ar constitui o democratie

29A se vedea pentru detalii Parliamentary Democracy in the Lisbon Treaty: The Role of Parliamentary

Bodies in Achieving Institutional Balance and Prospects for a New European Political Regime deSotiros Petrovas p. 10-11,(http://books.google.com/books?id=Dke3HlYUR8C&printsec=frontcover&dq=parliamentary+democracy+in+the+lisbon+treaty&hl=en&ei=1FzTbPBPM2RswaZhfDyDQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&sqi=2&ved=0CCwQ6AEwAA#v=onepage&q&f=false)

30Pentru detalii privind abordarea acestei problematici in doctrina, a se vedea Sotiros Petrovas, op.

cit., p.12-13.

http://books.google.com/books?id=Dke3HlYUR8C&printsec=frontcover&dq=parliamentary+democracy+in+the+lisbon+treaty&hl=en&ei=1FzTbPBPM2RswaZhfDyDQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&sqi=2&ved=0CCwQ6AEwAA#v=onepage&q&f=false










18

reala, autentica sau, ca aceasta ar fi pur si simplu un sistem nedemocratce se ascunde in spatele unor structuri aparent democratice. Aceastaproblema a fost abordata din perspectiva "intalnirii" asteptarilorcetatenilor cu actiunile intreprinse la nivel politic de catre cei cu putere de

decizie dar si din perspectiva intregului proces prin care cetatenii suntreprezentati in plan politic, proces care se vrea a fi cat mai transparent sicare sa evidentieze in ce masura influenteaza voturile cetatenilor. S-aapreciat ca , pentru a se putea pune in discutie evolutia caracteruluidemocratic al Uniunii Europene, trebuiesc avute in vedere conditiileprocedurale de baza ale democratiei: existenta unui cadru constitutionalsi a unui stat de drept, separarea puterilor, drepturile omului, alegerilibere.

Cadrul constitutional al Uniunii Europene este dat de tratatele careau reprezentat de-a lungul timpului izvoare primare ale dreptuluicomunitar. Tratatul de la Lisabona este un tratat modificator intrucatopereaza schimbari in Tratatul privind Uniunea Europeana – TratatulUniunii Europene dar si in Tratatul privind Comunitatea Europeana, caredevine Tratatul privind functionarea Uniunii Europene – Tratatul deFunctionare a Uniunii Europene. Cadrul constitutional al Uniunii esteunul puternic si rigid, modalitatea de amendare sau de modificare a unuitratat este complicata, fiind marcata de logica interguvernamentalanecesitand in mod obligatoriu convocarea unei ConferinteInterguvernamentale. Scopul pentru care Tratatele comunitare s-aumodificat a fost adaptarea constanta a arhitecturii institutionale a UniuniiEuropene la necesitatile in continua schimbare ale comunitatiloreuropene.

Unii autori au asemenat aceasta arhitectura institutionala cu cea aunui stat bazat pe principiul separarii puterilor. S-a incercat sa se arateca desi Uniunea Europeana este cu siguranta “mai putin decat un stat weberian, lipsindu-I monopolul asupra violentei legitime (…) poate fi totusi teoretizata ca un sistem politic, detinand o retea de institutii legislative, executive, judecatoresti care adopta politici publice obligatorii

si care influenteaza alocarea autoritara a valorilor in societatea europeana.”

31 Desi exista in mod cert o specializare functionala ainstitutiilor Uniunii Europene, separarea acestora nu este neta, existanddomenii de suprapunere a puterilor32.

O preocupare constanta a Uniunii Europene o reprezintarespectarea drepturilor omului. Dupa cum s-a afirmat in doctrina, maiproblematica a fost chestiunea identificarii existentei unui popor

31William Wallace, Helen Wallace, Mark Pollack, Elaborarea politicilor în Uniunea Europeană, a 5-a

Ediţie, Bucureşti, 2005, p. 369.32

Spre exemplu, Consiliul Uniunii Europene reprezinta in acelasi timp, atat puterea executiva cat sicea legislativa, partajand atributii cu Comisia, respectiv Parlamentul European.



19

european, a cetatenilor pentru a caror drepturi Uniunea Europeana samiliteze. Tratatul de la Maastricht a avut meritul de a introduce, inpremiera, notiunea de “cetatenie europeana” iar Tratatul de la Lisabonacompleteaza, sustinand ca “cetatenia Uninii nu inlocuieste cetatenia

nationala, ci se adauga acesteia33

.” Tratatul de la Lisabona include infinalul sau Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, mai mult,Protocolul cu numarul 8 al Tratatului prevede aderarea Uniunii laConventia Europeana a Drepturilor Omului.

La mai mult de 20 de ani de la debutul constructiei europene,singura institutie comunitara aleasa direct de Parlamentul European esteParlamentul European, acest lucru datand din anul 1979. Alegereadirecta a membrilor Parlamentului European a insemnat un mare pasinainte facut in directia diferentierii acestei institutii de organelelegislativele clasice ale organizatiilor internationale. In ciuda acestui fapt,alegerile europene au reprezentat putin interes, rata de participare laacestea fiind in continua scadere34.

In ciuda afirmarii caracterului democratic al Uniunii Europene,sintagma “deficit democratic” a fost intens uzitata de teoreticienii studiilor europene care s-au intrebat cand va deveni Uniunea Europeana unadevarat regim politic democratic. S-a sugerat ca deficitul democratic arputea fi redus substantial prin transparentizarea intalnirilor Consiliului,prin alegerea democratica a membrilor Comisiei si prin diminuareabirocratiei in cadrul Comisiei. De asemenea, a fost accentuat rolul pecare il joaca perceperea legitimitatii de catre cetateni. Crestereaconstanta a puterilor Parlamentului este strans legata de necesitatea dea combate deficitul democratic, perceput in principal ca un deficitparlamentar. Lipsa de implicare si de interes a cetatenilor europenipentru chestiunile comunitare a reprezentat motivul major al incercarii detransparentizare a Uniunii Europene, de impulsionare a participariicetatenesti si de valorizare a institutiilor comunitare. O teza interesantaeste aceea care sustine ca atata timp cat Uniunea Europeana nu va gasio solutie in privinta legaturilor teritoriale, deficitul democratic va continua

sa existe35.Facand referire la caracterul democratic al Uniunii, Tratatul de la

Lisabona puncteaza o serie de premiere. In acest sens, defineste in modexplicit Uniunea Europeana ca democratie reprezentativa dar, introducesi referiri la democratia participativa. Astfel, Tratatul precizeaza pe de-oparte ca "Functionarea Uniunii se intemeiaza pe principiul democratieireprezentative" si ca "Cetatenii sunt reprezentati direct, la nivelul Uniunii,

33Versiunea consolidata a Tratatului de la Lisabona, art.9.

34Rata medie de participare in 1979 era de 62%, la alegerile din 2009 – 42,94%. Si in Romania s-a

remarcat un trend descendent, 27,4% dintre alegatori s-au prezentat la vot in 2009, fata de 29,47% in2007.35

A se vedea Sotiros Petrovas, op. cit.



20

in Parlamentul European"36 iar pe de alta parte, introduce o mentiunelegata de initiativa legislativa cetateneasca: “La initiativa a cel putin unmillion de cetateni ai Uniunii, resortisanti ai unui numar semnificativ destate membre, Comisia Europeana poate fi invitata sa prezinte, in limitele

atributiilor sale, o propunere corespunzatoare in materii in care acesticetateni considera ca este necesar un act juridic al Uniunii, in vedereaaplicarii tratatelor”37. Asadar, o Uniune Europeana "mai democratica"implica mai mult control democratic si responsabilitate acordateParlamentului.

Capitolul III

Noutatile Tratatului de la Lisabona

Tratatul de reforma, redactat in forma definitiva la ConferintaInterguvernamentala sub presedintia Portugaliei, trebuia ratificat inainteaalegerilor europene din iunie 2009, conform unui calendar estimat.Importanta sa misiune consta in consolidarea legitimitatii democratice a

Uniunii extinse pentru a contribui decisiv la formarea unei voci unice princare aceasta sa dea coerenta actiunilor sale in plan extern.

III. 1. Natura Juridica Specifica a Uniunii Europene

Un prim pas de o mare insemnatate este inzestrarea UniuniiEuropene cu o personalitate juridica unica. Tratatele constitutive aleComunitatilor Europene prevedeau dotarea acestora cu personalitate

juridica insa, odata cu Tratatul instituind Uniunea Europeana si

continuand cu tratatele de revizuire, nu s-a mai prevazut acest aspect.Cu prilejul elaborarii tratatelor de la Maastricht si Amsterdam, s-auinregistrat propuneri de acordare a personalitatii juridice UniuniiEuropene insa, din ratiuni politice nationale nu a fost posibila luarea uneidecizii38.

36Tratatul de la Lisabona, art. 10.

37Tratatul de la Lisabona, art. 11.4.

38In acest sens, Raluca Bercea in Drept comunitar. Principii , Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2007, arata

ca “personalitatea juridica a Uniunii Europene da nastere unei controverse alimentata de elemente ce

caracterizeaza o stare de fapt si de drept ambigua […] fiind dincolo de orice indoiala ca intreagaconstructie comunitara, dupa Maastricht, a devenit extrem de ambigua” , a se vedea pentru detaliip.15-25, op. cit.



21

Declaratia 24 cu privire la personalitatea juridica a Uniunii Europenetraseaza limitele autoritatii cu care este investita Uniunea si anume:"Conferinta confirma ca faptul ca Uniunea Europeana are personalitate

juridica nu o va autoriza in niciun fel sa legifereze sau sa actioneze in

afara competentelor care ii sunt conferite de catre statele membre printratate". Asadar, Uniunea Europeana poate fi analizata in mod cert casubiect de drept iar personalitatea juridica pe care Tratatul de laLisabona i-o confera in mod expres, ii da posibilitatea de a adera laConventia Europeana a Drepturilor Omului, de a deveni membra aorganizatiilor internationale si ii acorda prerogativa de actiona maicoerent si mai eficace in plan mondial. Cu toate acestea, dispozitiileTratatului de la Lisabona nu ajuta la clarificarea incadrarii Uniunii intr-oanumita categorie a subiectelor dreptului international public, de aceease vorbeste despre dificultatea definirii structurii juridice a UniuniiEuropene39. In aceste conditii, intentia autorilor tratatului a fostinterpretata de doctrina in sensul optiunii clare de a nu recunoastepersonalitatea juridica a Uniunii in ordinea de drept international40. Tot inliteratura de specialitate s-a conturat ideea conform careia, tendinta deparlamentizare a Uniunii Europene – intarita in mod evident prin Tratatulde la Lisabona, nu reprezinta altceva decat una dintre logicile evolutiveale Uniunii Europene drept constructie sui generis.

Datorita faptului ca s-a admis ca Uniunea reuneste elementespefice atat organizatiilor internationale cat si statelor federale, natura sa

juridica a fost abordata din perspectiva organizatiilor internationale si astatelor federale dar si din privinta confederatiilor si uniunilor reale destate. Uniunea Europeana nu poate fi admisa unui stat federal, in sensulstrict, intrucat nu reuneste elementele constitutive ale unui stat iar statelemembre isi pastreaza personalitatea juridica internationala. In timp ceTratatul de la Lisabona consacra explicit dreptul de retragere, statelefederale il admit in mod exceptional. Vastul proces de integrareeuropeana s-a considerat in doctrina ca tinde catre instituirea unuiansamblu federal caracterizat prin repartajarea competentelor intre mai

multe nivele de exercitare a puterii si prin exercitiul unei suveranitatipartajate.

39A se vedea expunerea de motive de la p.80-91 din “Uniunea Europeana”. Drept institutional”,

Anamaria Groza, Ed. CH.Beck, Bucuresti, 2008.40

A se vedea Raluca Bercea, op. cit. p. 18 apud M. Belanger, J.-C. Gautron, L. Grard (dir.) – “Droit dela Communaute et de l‟Union europeennes, p.37. In doctrina romana, I.M.Anghel vorbeste in“Personalitatea juridical a Comunitatilor Europene/Uniunii Europene” , p. 53-54 despre faptul ca “Tratatul asupra Uniunii Europene nu cuprinde nicio mentiune cu privire la personalitatea juridical aacesteia, afara de referirea la obiectivul „afirmarea identitatii sale pe scena internationala (art.2), ceea

ce, in opinia noastra, nu inseamna ca, in mod necesar, ea ar avea personalitate juridical (…) UniuneaEuropeana este mai curand si ramane inca un cadru politic care asigura cooperarea deplina a statelor membre, incorporeaza integrarea europeana si nu constitue o institutie juridica.”



22

Uniunea Europeana, desi analizata si prin prisma confederatiei destate sau din punctul de vedere al uniunii reale de state, nu poate fiasimilata nici acestora. Perceputa ca o asociere egalitara de state incadrul careia acestea isi dau acordul sa coopereze in anumite domenii si

care isi pastreaza in principal suveranitatea, confederatia isi gasestefundamentul juridic in dreptul international. Activitatea confederatiei sedesfasoara prin intermediul unor conferinte ale reprezentatilor statelorcare decid in unanimitate. Pe de alta parte, specificul uniunii reale destate consta intr-o integrare ce rezulta din exercitiul comun al anumitorcompetente in domenii consacrate politicii externe, apararii.

Din cele expuse mai sus se poate concluziona faptul ca natura juridica a Uniunii Europene este una specifica numai acesteia, fiind maidegraba un sistem constitutional compus dintr-un nivel national si altulsupranational de putere publica legitima care se influenteaza reciproc. “Uniunea Europeana are caracter de suprastatalitate, iar aceastapresupune preluarea unor atribute de suveranitate si competenta de la statele membre, fiind deasupra statelor membre. Uniunea Europeana le inlocuieste pe acestea, se substituie lor numai in ceea ce priveste unele domenii ce tin de organizarea interna a societii din acele state dar si in participarea la viata internationala – statele membre pierzandu-si din

jurisdictia pe care o au, precum si din reprezentativitatea lor ca subiecte de drept in ternational.”

41

III. 2. Parlamentul European, parlamentele nationale, cetateniieuropeni

Cele mai importante schimbari aduse de Tratatul de la Lisabona iisunt adresate Parlamentului42. Tratatele europene succesive au extinstreptat competentele Parlamentului European culminand cu cea mairecenta reforma a tratatelor prin care acesta se bucura de un rolconsolidat si prin urmare de o mai mare putere, aflandu-se, cu unele

exceptii strict determinate, pe pozitii de egalitate cu Consiliul European.Parlamentul European este inzestrat cu noi atributii privind legislatia

prin implementarea procedurii codeciziei ca procedura legislativaordinara, ceea ce inseamna ca, in marea majoritate a cazurilor, esteimperativ necesar ca Parlamentul si Consiliul sa decida impreuna cuprivire la adoptarea unui act european. Chiar inainte de aparitia

41Ion M. Anghel “Scurte consideratiuni asupra modului de stabilire a competentelor Uniunii Europene

in regimul Tratatului de la Lisabona”. 42

Dusan Sidjanski arata la p.383, op. cit. ca: “Parlamentul European ramane marele castigator: in

afara functiilor legislative de codecizie si bugetare, el isi consolideaza puterile de control politic asupra Comisiei si a Presedintelui sau. Exercita o putere de initiativa prin intermediul Comisiei, primeste petitii, numeste Mediatorul european si are puterea de a constitui comisii de ancheta...”



23

Tratatului de la Lisabona, procedura codeciziei se aplica deja in mai multde jumatate din legislatia Uniunii, cu exceptia domeniului agriculturii,pescuitului si armonizarii legislatiei fiscale. Tratatul acorda, deasemenea, Parlamentului European un rol mai insemnat in aprobarea

bugetului Uniunii Europene. Asadar, inainte ca o lege europeana sa fieaplicata in toate statele membre ale Uniunii Europene, aceasta trebuiesa poarte atat semnatura presedintelui Parlamentului European cat sicea a presedintelui Consiliului de Ministri.

In prezent, procedura codeciziei se aplica in principal in chestiuni ceprivesc libera circulatie a marfurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelorin interiorul pietei unice europene dar si in domenii precum protectiamediului,drepturile consumatorului, securitatea transportului, agricultura.Parlamentul European se implica in mod activ in definirea politicii dedezvoltare regionala, a programelor de sprijin pentru cercetare, educatiesi cultura, in promovarea sanatatii publice.

Pe plan intern, nivelul de implicare al parlamentelor nationale estecu mult mai ridicat, acestea participand intr-o masura mai mai mare laactivitatile Uniunii Europene. Acest lucru se datoreaza in special unui„nou sistem de avertizare timpurie” care confera parlamentelor nationaledreptul de face observatii cu privire la proiectele de legi si de verifica ince masura Uniunea Europeana isi depaseste sau nu atributiile atuncicand se implica in aspecte ce pot fi tratate mai bine la nivel national orilocal dupa caz. Ca atare, se asigura respectarea principiuluisubsidiaritatii.

Tratatul de la Lisabona ofera cetatenilor europeni posibilitatea de a-si aduce o contributie insemnata la intreg procesul decizional in specialprin „noua initiativa a cetatenilor”43 prin care, un milion de cetateni dindiferite state membre pot cere Comisiei Europene sa inainteze noipropuneri politice. Prin acest mod le este permis cetatenilor europeni,pentru prima data, sa se implice direct in procesul legislativ al Uniunii.

Alaturi de rolul consolidat al Parlamentului European, implicareaparlamentelor nationale cat si a cetatenilor Uniunii conduce la

consolidarea caracterului democratic si la cresterea legitimitatii actiunilorUniunii.

43Aceasta initiativa va intra in vigoare in 1 aprilie 2012 (Parlamentul a adoptat aceasta legislatie in

decembrie 2010 iar Consiliul in februarie 2011, asadar statele membre au la dispozitie 12 luni pentru a

pune in aplicare noile norme in cadrul legislatiilor lor nationale. Anul 2013 va fi “Anul european alcetateniei”, pana atunci cetatenii europeni care doresc sa atraga atentia asupra esecurilor in aplicarearegulilor europene pot apela la Parlamentul European.



24

Capitolul IV

Noul Parlament European

IV. 1. Noile competente ale Parlamentului European

Parlamentul European urma sa cunoasca un destin institutionalexceptional care s-a concretizat printr-o cucerire lenta dar continua deputeri, menita sa il apropie de un organism parlamentar al democratiilormoderne.

Dupa cum bine s-a punctat in literatura de specialitate internationala,fondatorii Uniunii Europene nu au acordat importanta Adunarii comune,convinsi fiind ca aceasta nu putea insemna mai mult decat o cutie derezonanta a nationalismelor44.

Puterea de deliberare reprezinta una dintre primele puteri de care adispus Parlamentul si, de care dispune pana in prezent. La origine,aceasta putere facea referire la posibilitatea Adunarii comune de aadopta prin vot majoritar rezolutii asupra activitatilor comunitare care, inciuda faptului ca nu erau inzestrate cu forta juridica, au reprezentat oposibilitate de evidentiere a Parlamentului in cadrul triunghiuluiinstitutional Parlament-Consiliu-Comisie, drept un forum de reflexieasupra unor subiecte diverse. Daca lipsa relativa de putere aParlamentului European a fost tolerabila pentru membrii numiti careerau, in primul rand, parlamentari nationali, acest lucru nu a mai fostposibil in cazul deputatilor alesi direct incepand cu anul 197945.

Evolutia cea mai spectaculoasa a Parlamentului se refera laatributiile sale legislative, Parlamentul European parcurgand traseul de lastatutul de actor marginal al procesului legislativ european la actormarginal al procesului legislativ european, la cel de actor principal – actor co-egal cu Consiliul Uniunii Europene. Astfel, in prezent, procesuldecizional al Uniunii Europene este guvernat de proceduri diferite, avand

drept constanta implicarea crescanda a Parlamentului European inprocesul de decizie. In acelasi timp, procedurile mai putin favorabileParlamentului European continua sa fie aplicate in anumite domenii decompetenta a Uniunii Europene datorita reticentelor unor state membrein fata dobandirii de catre Parlament a prea multa influenta46.

44 A se vedea Revista Sfera Politicii, nr. 147, mai 2010, - U.E. Si Tratatul de la Lisabona - Corina

Tursie, Parlamentul European si Tratatul de la Lisabona. UE catre un regim parlamentarizat? apudPaul Joan George Kapetyn, “L'Assemblee commune de la Communaute du charbon et de l'acier” ,1962, p.10 http://www.sferapoliticii.ro/sfera/147/art07-tursie.html 45 De atunci dateaza mobilizarea europarlamentarilor in favoarea unei extensii a competentelor proprii.46

Revista Sfera Politicii, nr 147, mai 2010, -”U.E. Si Tratatul de la Lisabona” - Corina Tursie,Parlamentul European si Tratatul de la Lisabona. UE catre un regim parlamentarizat?

http://www.sferapoliticii.ro/sfera/147/art07-tursie.html






25

Odata cu introducerea noilor categorii de competente, Tratatul de laLisabona, nu numai ca le defineste dar si enumera principiile47 si pe carese fundamenteaza delimitarea si exercitarea acestora, aducand maimulta claritate si vizibilitate intregului sistem institutional al Uniunii

Europene si il democratizeaza. In acest mod, cetatenii Uniunii potintelege, prin simpla lecturare a tratatului, nivelul si institutiileresponsabile cu o anumita politica sau o anumita actiune in fiecare caz inparte.

Intocmai cum s-a intamplat si cu ocazia altor reforme institutionale,Parlamentului European ii sunt atribuite puteri crescande intr-un procesconsiderat legitim, in special datorita faptului ca reprezinta cetateniiUniunii la nivel institutional.

Prin procedura codecizionala sau procedura ordinara de lucruintocmai cum s-a preluat din Tratatul Constitutional, competentalegiferarii se extinde la un numar mai mare de domenii48, astfel,Parlamentul dobandeste putere legislativa in aceeasi masura ca siConsiliul pentru 95% din legislatia comunitara. Aceasta noua paritatelegislativa reflecta dubla legitimitate a Uniunii, de state si de cetateni.Articolul 14 al TUE, prevede ca “Parlamentul European va exercitaimpreuna cu Consiliul functia legislativa si cea bugetara. Va exercita functii de control politic si consultative, in conditiile stabilite de Constitutie. Va alege de asemenea, Presedintele Comisiei.”

49

In prezent, consultarea se utilizeaza rar, in domenii precumfiscalitatea sau cooperarea in domeniul Justitiei si Afacerilor Interne(JAI), care necesita unanimitatea in Consiliu, precum si in cazulchestiunilor institutionale50 dar si in doua domenii care solicitamajoritatea calificata in Consiliu, politica agricola comuna (PAC) siConcurenta.

Ca expresie a democratiei reprezentative, “de aici inainte cetatenii vor percepe cu claritate ca legea europeana este adoptata de catre

47In art. 5 al TUE sunt expuse principiile fundamentale ale puterii europene: principiul atribuirii ca izvor

al competentelor Uniunii si ce al subsidiaritatii ca “principii calauzitoare ale exercitarii competentelor” ,principiul proportionalitatii despre care se evidentiaza faptul ca atat “continutul” cat si “forma actiunii Uniunii nu va excede nivelul necesar atingerii obiectivelor tratatelor” .48

Exemple in acest sens sunt domeniile privind imigratia ilegala, cooperarea judiciara in materiepenala, cooperarea politieneasca, domenii privind politicile in materie comerciala si agricultura.49

Iordan Gheorghe Barbulescu, in articolul intitulat “Tratatul de la Lisabona. Noi provocari la adresa spatiului administrativ european”, este de parere ca acest articol trebuie coroborat cu art. 10.2 al TUEunde, stabilindu-se ca functionarea Uniunii se bazeaza pe democratia reprezentativa, se stabilestedubla reprezentare, cea directa a cetatenilor prin intermediul Parlamentului European si cea a statelor,

indirect tot a cetatenilor, prin intermediul Consiliului/ Consiliului European.50

Asa cum ar fi, spre exemplu, revizuirea statutului Curtii de Justitie, constituirea unei ConferinteInterguvernamentale pentru revizuirea tratatelor.



26

Camera care ii reprezinta, dar si de catre Camera ce reprezinta statele.” 51

Tratatul de la Lisabona prevede stabilirea de comun acord aParlamentului si a Consiliului a tuturor cheltuielilor, eliminandu-se astfel

distinctia52

ce se facea anterior intre “cheltuieli obligatorii”53

si “cheltuielineobligatorii”. Paritatea deplina intre cele doua se intalneste si instabilirea cadrului financiar multianual, care capata statut juridicobligatoriu. Aceasta inovatie adusa de Tratatul de la Lisabona aremenirea de a aduce cele doua institutii la un echilibru in aprobareabugetului Uniunii Europene.

Competentele egale ale Parlamentului si Consiliului se regasesc siin ceea ce priveste definirea modalitatilor de control al actelor dedelegare si al celor de punere in aplicare.

Rolul Parlamentului European este consolidat si prin dispoztiile denatura imperativa prin care toate acordurile internationale negociate deUniune privind domeniile54carora li se aplica procedura legislativaordinara, trebuie sa fie insotite de avizul conform al acestuia. Proceduralegislativa a avizarii este utilizata in prezent in cazul aprobarii adeziunii laUniunea Europeana a unui nou stat membru sau a ratificarii acordurilorinternationale.

Competentele Parlamentului in raport cu Comisia Europeana suntconturate prin solicitarea acesteia din urma de catre Parlament, cu votulmajoritatii membrilor, sa inainteze orice propunere in legatura cuproblemele care necesita elaborarea unui act al Uniunii pentru punereain aplicare a tratatelor. In cazul in care Comisia nu inainteaza opropunere, ea va trebui sa comunice Parlamentului European motivelepentru care nu a facut-o. Parlamentul European procedeaza in sedintapublica la discutarea raportului general anual care ii este inaintat decatre Comisie. La solicitarea a unui sfert din membrii sai, Parlamentulconstituie o comisie temporara de ancheta pentru a examina, fara aprejudicia atributiile conferite de catre tratate unor alte institutii sauorgane, alegatiile de infractiune sau de proasta administrare in aplicarea

dreptului Uniunii. In ceea ce priveste modalitatile de exercitiu aledreptului sau de ancheta, Parlamentul le poate determina dupaaprobarea Consiliului si a Comisiei. Pe de alta parte, Comisia Europeanapoate asista la toate sedintele Parlamentului European, este audiata de

51Parlamentul European, Comisia de Afaceri Constitutionale, “Raport asupra Tratatului de la

Lisabona”, p.9.52

Aceasta distinctie, considerata artificiala in doctrina de specialitate, a fost introdusa, la origini, lasolicitarea statelor ingrijorate de posibilitatea ca Parlamentul European sa reduca drastic anumitecategorii de cheltuieli, in special cele agricole, a se vedea Revista Sfera Politicii , nr 147, mai 2010, -U.E. Si Tratatul de la Lisabona - Corina Tursie, Parlamentul European si Tratatul de la Lisabona. UE

catre un regim parlamentarizat? apud Olivier Costa Le parlament.53

Cum ar fi de exemplu, ajutoarele agricole directe, acordurile internationale, cheltuielile neobligatorii.54

Domenii cum ar fi spre exemplu comertul international.



27

catre Parlamentul European la cererea acesteia, raspunde oral sau inscris la intrebarile care ii sunt adresate de catre Parlament sau de catremembrii sai.

Parlamentul, ales de catre cetatenii Uniunii in mod direct, are

rezervat dreptul de a revizui tratatul.55

Conform procedurii ordinare derevizuire, Guvernul si orice stat membru, Parlamentul European sauComisia pot trimite Consiliului un proiect de revizuire a tratatelor caretinde sa extinda sau sa reduca competentele atribuite Uniunii. Proiectuleste transmis de catre Consiliu, Consiliului European si notificatparlamentelor nationale. Consiliul European poate adopta cu majoritatesimpla, dupa consultarea Parlamentului European si a Comisiei (si aBancii Centrale Europene in cazul modificarilor institutionale in domeniulmonetar), o decizie favorabila la examinarea modificarilor propuse sau,sa decida cu majoritate simpla, dupa aprobarea Parlamentului European,sa nu convoace Conventia56 atunci cand amploarea modificarilor nu o

justifica. In acest ultim caz, Consiliul European stabileste mandatulpentru o Conferinta a reprezentantilor guvernelor si statelor membre.Conferinta este convocata de catre presedintele Consiliului pentru adecide de comun acord modificarile care trebuie aduse tratatelor.57 Conform procedurii de revizuire simplificate, Guvernul oricarui statmembru, Parlamentul European sau Comisia pot trimite ConsiliuluiEuropean un proiect de revizuire a tuturor sau a unei parti dintredispozitiile tratatelor ce fac referire la politica si actiunile interne aleUniunii. In acest caz, Consiliul European poate adopta in unanimitate odecizie care sa modifice aceste dispozitii, dupa consultareaParlamentului European si a Comisiei, iar a Bancii Centrale Europenecand este necesar. Aceasta decizie nu poate largi competentele atribuiteUniunii in tratate. Consiliul European poate adopta in unanimitate, dupaaprobarea Parlamentului European, care se pronunta cu majoritateamembrilor care o compun, o decizie care sa autorizeze, dupa caz,Consiliul sa statueze cu majoritate calificata intr-un domeniu in careunanimitatea este necesara58sau, adoptarea actelor legislative conform

procedurii legislative ordinare in locul procedurii legislative speciale.Decizia este transmisa parlamentelor nationale. In caz de opunere a unui

55Pasi facuti in acest sens sunt reforma procedurii electorale a Parlamentului votata de Comisia

pentru afaceri constitutionale cu o majoritate de voturi in aprilie 2011, noua formula pentru distribuirealocurilor in Parlamentul European - “compromisul de la Cambridge” s.a. 56

Conventia convocata de Consiliul European este compusa din reprezentantii parlamentelornationale, din sefii de state sau de guvern ai statelor member, ai Parlamentului European si aiComisiei. Conventia examineaza proiectele de revizuire si adopta prin consens o recomandare si oConferinta a reprezentantilor guvernelor statelor membre, pentru detalii privind procedurile derevizuire, a se vedea “Uniunea Europeana inainte si dupa Tratatul de la Lisabona” de Marin Voicu,Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, p.226-228.57 Modificarile intra in vigoare dupa ratificarea de catre toate statele membre in conformitate cu regulileconstitutionale ale fiecaruia dintre ele.58

Cu exceptia acelora care au implicatii militare sau in domeniul apararii.



28

parlament national, notificata intr-un termen de 6 luni dupa aceastatransmisie, aceasta decizie nu este adoptata. In absenta unei opuneri,Consiliul European poate dispune adoptarea deciziei in cauza.

Dupa cum am constatat, Parlamentul European era la origini o

institutie esentialmente cu rol de control al Comisiei si cu un roldeliberativ mic, fara a dispune in mod real de resursele necesare unuicontrol efectiv. Aceasta situatie s-a schimbat mult gratie reformelortratatelor, initiativelor deputatilor sau acordurilor interinstitutionale, astfelca puterile de control ale Parlamentului European au crescut, dobandindsi puteri de nominalizare.

Cu referire la atributiile legate de nominalizarile in functii si institutiicomunitare, Parlamentul European este implicat in nominalizareaComisiei, membrilor Curtii de Conturi, Consiliului Director al BanciiCentrale Europene si Mediatorului European. Cu toate ca tratatele nuprevdeau initial implicarea Parlamentului European in formarea Comisiei,aceasta era responsabila in fata sa prin posibilitatea initierii unei motiunide cenzura. Nici pana in prezent, audierea comisarilor de catre comisiilede specialitate ale Parlamentului European nu este mentionata in niciuntratat comunitar59, ci ea este o prevedere a Regulamentului interior alParlamentului, prevdere pe care celelalte institutii vizate au acceptatvoluntar sa il respecte. Un nou progres in directia cresterii influenteiParlamentului European in procedura nominalizarii Comisiei esteintrodus prin Tratatul de la Lisabona. Conform prevderilor acestuia,Consiliul trebuie sa propuna Parlamentului, spre aprobare, un candidatpentru functia de presedinte al Comisiei, tinandu-se cont de rezultatulalegerilor pentru Parlamentul European60, iar acest candidat va fi ales deParlament cu majoritatea calificata a membrilor sai. Scopul acestui nousistem este de a conferi presedintelui Comsiei o mai mare legitimitatedemocratica si de a focaliza campania pentru alegerile europene pesubiecte de interes european.

Puterea de control a Parlamentului European poate fi consideratasimilara cu cea a parlamentelor nationale. Aceasta este exercitata

asupra Consiliului si Comisiei, ca institutii care detin puterea executiva,insa preponderent asupra Comsiei. Art.197 al Tratatului CE prevede caParlamentul European poate adresa intrebari scrise sau orale Comisiei.De asemenea, desi tratatelle nu prevad posibilitatea de a adresaintrebari Consiliului, acesta si-a asumat raspunderea, incepand cu 1962,de a raspunde intrebarilor care ii sunt adresate. Incepand cu 197361s-au

59Art. 17.7(3) al Tratatului privind Uniunea Europeană, revizuit la Lisabona, face referire doar la votul

de aprobare al PE, nu şi la procedura audierii: Preşedintele, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentruafaceri externe şi politica de securitate şi ceilalţi membri ai Comisiei sunt supuşi, în calitate de organ

colegial, unui vot de aprobare al Parlamentului European.60

Tratatul privind Uniunea Europeană, revizuit la Lisabona, Art. 17.7(1). 61

Acest an coincide cu sosirea in Parlamentul Europei a parlamentarilor britanici.



29

introdus in fiecare sesiune plenara doua intervale de cate o ora si jumatate dedicate adresarii intrebarilor Comisiei, respectiv Consiliului62.Tot in cadrul atributiilor sale de control, Parlamentul European poatecrea comisii temporare pe anumite subiecte sau comisii de ancheta.

Cele mai puternice arme de care dispune Parlamentul nu sunt insa celecare au ca scop informarea (precum cele mentionate anterior), cisanctionarea, aceasta incluzand motiunea de cenzura si descarcarea degestiune bugetara. Motiunea de cenzura vizeaza Comisia in ansamblulsau si atrage dupa sine o demisie colectiva, nefiind posibil apelul laresponsabilitatea individuala a unui comisar. Art.319 al TFUE63 prevedeca Parlamentul European trebuie sa ofere descarcare de gestiune pentruexecutia bugetara pe baza raportului Curtii de Conturi.

Tratatul de la Lisabona continua si accentueaza tendinta creata dereformele anterioare de incorporare a legitimitatii cetatenesti,reprezentata de Parlamentul European, prin intermediul acordariiputerilor legislative si comunitare. Prin aceasta s-a constientizatnecesitatea acestei incorporari ca parte integranta in procesul continuude democratizare a sistemului decizional european.

Toate aceste evolutii ale puterilor Parlamentului European auschimbat profund natura relatiilor intre institutii si logica globala asistemului politic al Uniunii Europene. Dupa cum afirma si fostulpresedinte al Parlamentului European, Hans-Gert Pottering,“Parlamentul European este Parlamentul cetatenilor europeni. El este un

for in care au loc dezbateri politice intense. Incepand cu primele alegeri din 1979, puterile sale au crescut neincetat, in special cele de colegislator si de autoritate bugetara. Parlamentul le foloseste in interesul si spre binele cetatenilor si pentru cladirea viitorului nostru comun”, considerente pe care se sprijina si penultimul presedinte, JerzyBuzek, cand spune ca “Parlamentul European vegheaza asuprarespectarii drepturilor cetatenesti si democratiei ” sau, actualulpresedinte, Martin Schulz, care militeaza pentru consolidarea UniuniiEuropene. In acest sens, primele cuvinte din discursul sau ca presedinte,

din ianuarie 2012, au fost : Nu ne putem permite ca Uniunea Europeanasa se destrame. Singuri suntem slabi, impreuna devenim puternici.”

IV. 2. Structura si organizare

In momentul de fata, Parlamentul European reprezinta singurainstitutie supranationala compusa din membri alesi prin vot universal.

62 Acest fapt a fost inspirat direct de “ora de intrebari” utilizata de Camera Comunelor.

63Este vorba de fostul art. 276 al TCE).



30

Parlamentul European fixeaza statutul si conditiile generale de exercitiual functiilor membrilor sai, dupa avizul prealabil al Comisiei Europene sicu aprobarea Consiliului si isi decide regulamentul interior cu majoritateamembrilor care il compun.

Consiliul European si Consiliul sunt audiate de Parlament inconditiile prevazute de regulamentul interior al Consiliului European si decatre cel al Consiliului.

Parlamentul European si Consiliul, statuand conformregulamentelor si procedurii legislative ordinare, stabileste statutulpartidelor politice la nivel European si mai ales regulile legate definantarea lor.

IV. 2. 1. Presedintele Parlamentului European

Presedintele Parlamentului este ales pentru un mandat de doi anisi jumatate si reprezinta Parlamentul in relatiile sale cu exteriorul si inrelatiile cu celelalte institutii comunitare.

Fiind asistat de cei 14 vicepresedinti, Presedintele ParlamentuluiEuropean coordoneaza lucrarile Parlamentului si ale organelor saleconstitutive64 si dezbaterile din sedintele plenare65, asigurandu-se inpermanenta de respectarea Regulamentului de procedura alParlamentului.

Cu ocazia deschiderii fiecarei reuniuni a Consiliului European,Presedintele exprima punctul de vedere si preocuparile institutiei pe careo reprezinta, referitoare la subiecte specifice si la problemele inscrise peordinea de zi.

In cadrul adoptarii bugetului Uniunii Europene de catre Parlament,acesta devine operational numai dupa ce este semnat de PresedinteleParlamentului.

IV. 2 .2. Deputatii

Parlamentul European numara in prezent 754 de deputati alesi dincele 27 de state membre ale Uniunii Europene si sunt organizati ingrupuri politice in functie de afinitatile politice si nu de nationalitate.

64Este vorba de Biroul Parlamentului (cu cei 14 vicepresedinti) si Conferinta presedintilor grupurilor

politice.65

In practica, Presedintele nu prezideaza toate sedintele, numai sedinta inaugurala a sesiunilorplenare, reuniunile formale (in timpul carora sefii de stat sau liderii politici se adreseaza Parlamentului

reunit in plen) si cele in care au loc dezbateri cruciale sau se supun la vot proiecte sensibile. In rest,vicepresedintii sunt delegati sa prezideze reuniunile sau sa asigure reprezentarea Parlamentului invizitele in strainatate.



31

Votul universal direct, reprezentarea proportionala si un mandat de cinciani66 care se poate reinnoi, reprezinta reguli comune importante caretrebuie sa se regaseasca in alegerile europene.

Locurile in Parlament sunt distribuite in mod proportional cu

populatia fiecarui stat membru.67

In cazul in care un deputat trece la unalt grup politic, acesta isi pastreaza locul pe care il ocupa eventual incadrul Biroului sau al Colegiului chestorilor pana la incheiereamandatului de doi ani si jumatate.

Conform noului statut al deputatilor, intrat in vigoare la 14 iulie2009, atat regulile cat si conditiile de munca ale deputatilor devin maitransparente iar salariul platit din bugetul Uniunii Europene, va fi acelasipentru fiecare deputat.

IV. 2. 3. Grupurile Politice

Exista 7 grupuri politice68 in cadrul Parlamentului European, fiecaregrup politic fiind alcatuit din minim 25 de deputati provenind din cel putino patrime din statele membre. Deputatii care nu fac parte din niciun gruppolitic se numesc “deputati neafiliati” iar un deputat poate apartine unuisingur grup politic.

Distributia locurilor deputatilor in hemiciclu respecta apartenentapolitica, de la stanga la dreapta, cu acordul presedintilor de grup.

Grupurile politice examineaza rapoartele elaborate de comisiileparlamentare si depun amendamente. Acestea adopta o decizie in urmaconsultarii din cadrul sau.

Grupurile politice isi recruteaza propriul personal iar deputatii auasistenti parlamentari.

IV. 2.3.1. Grupul Partidului Popular European (Grupul PPE)69

Grupul Partidului Popular European este cel mai mare dinParlamentul European, fiind compus din 265 de membri si constituie oforta politica majora in Uniunea Europeana - el este mostenitorul direct al

66Deputatii isi exercita mandatul in mod independent.

67Fiecare stat membru dispune de un numar fix de locuri ce nu poate fi mai mare de 99 si mai mic de

5.68

Primele trei grupuri politice s-au format in iunie 1953, reprezentand familiile politice europnetraditionale: socialistii,crestin-democratii si liberalii, pentru detalii, a se vedea “Parlamentul European”

de Gyula Fabian, Nicolae Mihu si Edmond Veress p. 123-126.69

Pentru detalii privind prioritatile acestui grup politic, a se vedea site-ul oficial al Grupului PPEhttp://www.eppgroup.eu/activities/priorities/home_ro.asp

http://www.eppgroup.eu/activities/priorities/home_ro.asp





32

traditiei create in anii '50 de Robert Schuman, Konrad Adenauer si AlcideGasperi.

A fost infiintat sub numele de „Grupul Crestin Democrat” la data de23 Iunie 1953, ca parte a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului,

Grupul si-a schimbat numele in „Grupul Partidului Popular European”(Grupul Crestin-Democrat), imediat dupa primele alegeri Europenedirecte in iulie 1979. Ulterior a devenit „Partidul Popular European”(Crestin – Democrat), iar in iulie 1999 - „Grupul Democrat European”. Inurma alegerilor europene din 2009, Grupul s-a reintors la denumireaoriginala, “Grupul Partidului Popular European” (Grupul Crestin-Democrat), jucand, in toata aceasta perioada, rolul principal in procesulde constituire al Uniunii Europene.

El reuneste fortele politice pro-europene de centru si de centru-dreapta din statele membre ale Uniunii Europene.

Forta numerica (271 de membri) permite membrilor Grupului PPEsa ocupe o serie de functii cheie în Parlament - inclusiv pe aceea depresedinte in 10 dintre cele 22 de comisii sau subcomisii aleParlamentului si sa detina 5 dintre cele 14 posturi de vicepresedinte si 2dintre cele 5 posturi de chestor. In cadrul comisiilor parlamentare,membrii Grupului PPE sunt cei mai indreptatiti sa redacteze pozitiaParlamentului privind unele proiecte legislative cheie si alte rapoartemajore: grupul obtine mai multe mandate de raportor cu privire lasubiecte importante decat orice alt grup.

IV. 2.3.2 Grupul Aliantei Progresiste a Socialistilor si Democratilor(Grupul S&D)70

Pe locul doi ca reprezentativitate in cadrul Parlamentului Europeanse claseaza Grupul Aliantei Progresiste a Socialistilor si Democratilor dinParlamentul European.

Acesta numara 184 de eurodeputati. Incepand din 5 iulie 2004,liderul Grupului Aliantei Progresiste a Socialistilor si Democratilor esteeurodeputatul Martin Schulz. Grupul Aliantei Progresiste a Socialistilor siDemocratilor se revendica ca si continuator al Confederatiei PartidelorSocialiste din Comunitatea Europeana. Membrii acestui Grup seconcentreaza pe incurajarea managementului macro-economic,adancirea si sporirea strategiei de ocupare a fortei de munca, crestereacoeziunii sociale si raspandirea imbunatatirilor.

Trebuie notat ca desi se afla pe al doilea loc ca marime în cadrul

70Pentru informatii suplimentare cu privire la acest grup politic, a se vedea site-ul oficial al Grupului

S&D http://www.socialistgroup.org/gpes/index.jsp?request_locale=EN

http://www.socialistgroup.org/gpes/index.jsp?request_locale=EN






33

Parlamentului European, printr-un vot mult mai bine coordonat decatPPE, socialistii au reusit sa atinga succese majore in ParlamentulEuropean.

IV. 2.3.3 Grupul Aliantei Liberalilor si Democratilor pentru Europa(Grupul ALDE)

Al treilea ca marime în Parlamentul European este Grupul AlianteiLiberalilor si Democratilor pentru Europa71. Acesta are 85 deparlamentari avandu-l ca lider pe Guy Verhofstadt. Grupul reuneste incadrul sau diferite partide nationale, cele mai multe provenind din Italia.

De la inceputul mandatului noului Parlament European, ALDE s-aimplicat mai ales în dezbateri precum cele legate de extindere,Constitutia Europeana, Directiva Reach si drepturile omului.

IV. 2.3.4. Grupul Verzilor/Alianta Libera Europeana (GrupulVerzi/ALE)72

Pe locul 4 ca reprezentativitate in actualul Parlament European seafla gruparea intitulata Grupul verzilor/Alianta Libera europeana. Aceastaare 55 de eurodeputati.

Dupa cum o arata si numele sau, grupul s-a format prin unireaGrupului Verzilor cu cel al Aliantei Liberale Europene in iulie 1999.

Principalele obiective ale grupului sunt crearea unei societatieuropene bazate pe respectul drepturilor fundamentale si a justitieimediului, cresterea libertatii in cadrul relatiilor de munca, crearea uneiEurope a oamenilor liberi bazata pe principiul subsidiaritatii.

IV. 2.3.5. Grupul Conservatorilor si Reformistilor Europeni (GrupulCRE)

Noul grup politic european intitulat Conservatorii si ReformistiiEuropeni a avut sedinta inaugurala pe 24 iunie 2009 si s-a format din optpartide politice conservatoare si euro-sceptice care se opun federalizariiUniunii.

71A se vedea pentru detalii, http://www.alde.eu/

72A se vedea http://www.greens-efa.eu/about-us/48-who-we-are.html

http://www.alde.eu/

http://www.alde.eu/

http://www.alde.eu/

http://www.greens-efa.eu/about-us/48-who-we-are.html



http://www.alde.eu/



34

Declaratia constitutiva a acestui grup contine, in principal,urmatoarele principii73 dupa care se va ghida in activitatea sa politica, sianume: libera initiativa, libertatea si corectitudinea comertului si aconcurentei, o reglementare minima, impozite mai mici; libertatea

individului, mai multa responsabilitate personala si o mai mareresponsabilitate democratica; dezvoltare durabila; importanta familiei capiatra de temelie a societatii; integritatea suverana a statului-natiune,opozitia fata de federalismul Uniunii si un respect reinnoit pentruadevarata subsidiaritatii; incetarea birocratiei excesive si un angajamentpentru o mai mare transparenta si probitate in institutiile Uniunii si inutilizarea fondurilor acesteia; respectarea si un tratament echitabil pentrutoate tarile Uniunii Europene, noi si vechi, mari si mici.

IV. 2.3.6 Grupul Confederal al Stangii Unite Europene/Stanga Verde

Nordica (Grupul GUE/NGL)

Grupul Confederal al Stangii Unitare Europene / Stanga VerdeNordica este al saselea grup ca marime din cadrul ParlamentuluiEuropean. El este compus din 35 de eurodeputati din 12 state membre.

Asa cum o arata si numele, grupul se bazeaza pe o structuraconfederata, in care ambele parti constituente isi pastreaza atatidentitatea doctrinara cat si politica proprie74. Grupul este format dinpartide de stanga nesocialiste si isi are originea in coagularea din 1989 aStangii Europene Unite, formata la acel moment din 4 partide europene.

Grupul promoveaza in cadrul parlamentului European o viziune destanga asupra Uniunii Europene, dorind o mai mare solidaritate si ocrestere a componentei sociale, precum si un respect mai mare acordatmediului.

IV. 2.3.7. Grupul Europa Libertatii si Democratiei (Grupul EFD)

Acest grup numara reprezentanti in Parlamentul European apartidelor de extrema dreapta eurosceptice.

73 A se vedea http://www.ecrgroup.eu/ 74

Pentru detalii privind istoria constituirii acestui grup politic lahttp://www.guengl.org/showPage.php?ID=39&LANG=1&GLANG=1

http://www.ecrgroup.eu/



http://www.guengl.org/showPage.php?ID=39&LANG=1&GLANG=1






35

Grupul a fost format dupa alegerile europene din 2009, doua dintrepartidele sale componente, United Kingdom Independence Party si LegaNord, oferind aproape doua treimi din membrii sai.

Grupul s-a format ca urmare a dizolvarii a alte doua grupuri politice

europene: Independenta/Democratie si Uniunea Pentru EuropaNaţiunilor. In prezent numara 2775 de membri.

IV. 2.4. Comisiile Parlamentare

Lucrarile de pregatire a sedintelor plenare ale Parlamentului suntefectuate de cele 20 de comisii ale Parlamentului ale caror comisiiacopera toate domeniile, de la drepturile femeii pana la protectiaconsumatorilor si sanatate. O comisie este constituita din 24 pana la 76de deputati.

In cadrul comisiilor parlamentare, deputatii lucreaza asuprapropunerilor legislative si rapoarte din initiativa proprie. Dupa ceexamineaza propunerile Comisiei si ale Consiliului, deputatii pot intocmirapoarte care sunt reprezentate in cadrul sedintelor plenare.

Parlamentul poate constitui subcomisii si comisii temporare pentrugestionarea anumitor probleme precum si comisii oficiale de ancheta incadrul competentelor sale de control, pentru a investiga alegatiile simodul de administrare a legislatiei UE.

IV. 2.5 Delegatiile parlamentare

Intrucat relatiile cu tarile din afara Uniunii Europene sunt vitale pentruParlamentul European, delegatiile dezvolta contactele internationale aleParlamentului, contribuind la promovarea valorilor fundamentale ale

Uniunii Europene in afara granitelor acesteia.In prezent, exista 41 de delegatii al caror numar de deputati ce

alcatuiesc fiecare delegatie variaza de la 12 la peste 70 de deputatipentru adunarile parlamentare. Tipurile de delagatii sunt diverse76 siindeplinesc un rol important in extindereea influentei Europei la nivelmondial.

75Pentru detalii privind platforma politica a grupului, a se vedea http://www.efdgroup.eu/the-

group/political-platform.html 76

Exista delegatii interparlamentare, delegatii la comisiile parlamentare mixte, delegatii la comisiileparlamentare de cooperare, delegatii la adunarile parlamentare multilaterale (EuroMed, EuroLat etc).

http://www.efdgroup.eu/the-group/political-platform.html







36

IV. 2.6 Organe politice

Conferinta presedintilor este alcatuita din presedintii grupurilorpolitice si Presedintele Paralamentului European si este responsabila cu

organizarea lucrarilor Parlamentului, hotarand cu privire la chestiunilereferitoare la programarea legislativa.Biroul este constituit din Presedintele Parlamentului European, cei

14 vicepresedinti si 5 chestori care au statut de observatori, alesi dedeputati pe o perioada de 2 ani si jumatate. Biroul coordoneazafunctionarea interna a Parlamentului.77

Chestorii sunt responsabili cu problemele administrative sifinanciare care ii privesc in mod direct pe deputati. Acestia au rolconsultativ in cadrul Biroului si se asigura ca deputatii dispun deinfrastructura adecvata exercitarii mandatului lor.

IV. 2.7. Secretariatul General

Parlamentul European este asistat de Secretariatul General78 careeste compus din 4600 de functionari, majoritatea functionari permanenticu statut de functionar european identic cu cel al functionarilor din cadrulaltor organe comunitare.79 Acestia sunt selectati prin concurs din toatetarile Uniunii. Misiunea Secretariatului General este aceea de acoordona activitatea legislativa si de a organiza sedintele plenare si altereuniuni.

IV. 2.8. Alte organe aflate in legatura cu Parlamentul European

Ombudsmanul European este ales de Parlament pe o durata unuimandat de 5 ani si instrumenteaza plangerile cetatenilor prin care

acestia reclama abuzuri ale institutiilor si organelor comunitare, (nu siabuzurile organelor nationale sau locale) si redacteaza un raport pentruacestea80. Regulile privind exercitarea activitatii Ombudsmanului sunt

77Biroul este responsabil in special cu estimarea bugetului Parlamentului European, organizarea

administrativa si financiara, Secretariatul si serviciile subordonate acestuia.78 Pentru detalii privind regulamentul privind Secretariatul General in cea de-a 7-a legislature din ianuarie

2012, a se vedea http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+RULES-

EP+20120101+RULE-207+DOC+XML+V0//RO&language=RO&navigationBar=YES 79

Interpretii si traducatorii alcatuiesc o treime din personalul Parlamentului European.80

Din primul raport publicat se observa numarul mare de plangeri pana la sfarsitul anului 1995, de

ordinul sutelor, numar sufficient de mare pentru a demonstra utilitatea Ombudsman-ului – inconformitate cu Raportul annual din 1995, Mediatorul European, 1995, Luxembourg. In urmatorul an,1996 numarul sesizarilor a crescut spectaculos, la 842. In anul 2010, Parlamentul European a fost

http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+RULES-EP+20120101+RULE-207+DOC+XML+V0//RO&language=RO&navigationBar=YES







37

prevazute intr-o hotarare parlamentara si in hotararea proprieOmbudsmanului81. Ombudsmanul poate coopera cu ombudsmanii siorganele similare stabilite in statele membre in scopul de a eficientizaatat propriile sale anchete cat si anchetele acestor ombudsmani si

organe si de a organiza mai eficient protejarea drepturilor si intereselorcare decurg din dreptul comunitar. Mediatorul European este uncomplement fata de Ombudsmanii existenti la nivel statal, competenta safiind limitata doar la autoritatile Uniunii Europene, neimplicandu-le pecele ale statelor membre. Nimic nu uneste Mediatorul European siOmbudsmanii din statele membre ale Uniunii Europene, competentelelor materiale fiind astfel reglementate incat orice colaborare directa sa fieexclusa. Nu fac obiectul activitatii sale functiile jurisdictionale ale Curtiide Justitie si Tribunalului de Prima Instanta, el neputand interveni intr-unprocess care este pe rolul unui organ jurisdictional si nici nu poate emiteopinii referitoare la temeinicia sau legalitatea unei hotarari judecatoresti.Anual, Mediatorul prezinta un raport al rezultatelor sale ParlamentuluiEuropean82.

Controlorul European pentru Protectia Datelor Personale83 este oautoritate independenta de control care are obligatia de a supravegheamodul de aplicare a actelor normative comunitare de protejare a datelorpersonale ale persoanelor fizice cu ocazia stocarii, prelucrarii sicomunicarii acestora.

Mediatorul Parlamentului European pentru rapirile internationale decopii de catre unul dintre parinti este o functie care a fost infiintata inlumina articolului 24 din Carta drepturilor fundamentale a UniuniiEuropene. Potrivit acestuia, “In toate actiunile referitoare la copii,indiferent daca sunt realizate de autoritati publice sau de institutii private,interesul superior al copilului trebuie sa fie considerat primordial. Orice copil are dreptul de a intretine cu regularitate relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia cazului in care acestea sunt contrare interesului copilului.”

sesizat cu nu mai putin de 1655 de petitii privind in special mediul inconjurator si drepturilefundamentale ale omului, petitiile scazand cu 14/5 fata de anul precedent. Uniunea primeste de multeori petitii referitoare la probleme nationale, asupra carora nu pot interveni, acestea trebuind adresatemai degraba Curtii Europene a Drepturilor Omului.Mai mult de 50% din numarul total de petitii serefera la Spania, Germania, Italia sau Uniunea Europeana ca intreg. Cetatenii cei mai activi intrimiterea petitiilor in 2010 au fost germanii, spaniolii, romanii si polonezi. Estonii, slovenii si slovaciisituandu-se la polul opus, fiind cei mai putini activi in trimiterea de petitii la Parlamentul European.81

A se vedea pentru detalii privind activitatea Mediatorului European, Constantin Branzan, “Avocatul Poporului – O institutie la dispozitia cetateanului” , Editura Juridica, Bucuresti, p.123-130.82

Jacob Soderman, primul mediator numit de Parlamentul European, aprecia ca misiunea

Mediatorului European trebuie sa fie guvernata de cele trei sfaturi ale lui Pindar: “ nu admira puterea,nu uri dusmanul si, nu dispretui pe cei care sufera.” 83

Din punctul de vedere al statutului salarizarii este asimilat judecatorilor de la CJCE.



38

IV. 3. Rolul parlamentelor nationale in Uniunea Europeana siraporturile acesteia cu Parlamentul European

Intrucat regulile institutiilor Uniunii Europene sunt strans legate intre

ele, o reforma data intr-una din ele, comporta schimbari in toate.Parlamentul European a inregistrat o evolutie care se incadreaza intr-unscenariu invers celui care are loc în parlamentele nationale: în timp ceacestea din urma au renuntat progresiv la functia lor legislativa pentru ase concentra pe controlul politic al guvernului, Parlamentul a manipulatmijloacele sale de control pentru a dezvolta puteri legislative.

Evolutia spectaculoasa a puterii Parlamentului European, dintr-oinstitutie marginala, o adunare comuna cu rol consultativ, intr-uncolegislator al Consiliului, cu putere decizionala asupra tot mai multordomenii de politici, a condus la o reasezare a balantei institutionalecomunitare, aceasta gasindu-si un nou echilibru, la un alt nivel, al uneiUniuni Europene nu doar cu un Parlament mai puternic ci, o Uniune insine mai puternica.

La nivelul Uniunii Europene, statele membre sunt reprezentate inConsiliul European de sefii de stat iar in Consiliu de guvernele acestora,care la randul lor raspund in mod democratic fie in fata parlamentelornationale, fie in fata cetatenilor lor.

Indiferent ca este vorba de dreptul la informare84 sau de controlulrespectarii principiului subsidiaritatii ori de mecanismele de evaluare apoliticilor in domeniul libertatii, securitatii si justitiei sau despreprocedurile de revizuire a tratatelor, dispozitiile cuprinse in Tratatul de laLisabona arata clar care sunt drepturile si obligatiile parlamentelornationale in cadrul Uniunii Europene si, prin intermediul acestordispozitii, rolul parlamentelor nationale este consolidat, acestea avandprerogativa de a participa mai activ la lucrarile Uniunii85.

Inovatia adusa de Tratatul de la Lisabona in ceea ce privesteparlamentele nationale, se refera la introducerea controlului respectariiprincipiului subsidiaritatii si proportionalitatii86. Prin urmare, Parlamentul

nu actioneaza decat in cazul in care interventia sa este mai eficientadecat o actiune intreprinsa la nivel national87. Asadar, orice parlamenteuropean are dreptul de a-si sustine cu argumente parerea potrivit careiao propunere nu este conforma cu acest principiu. Cu alte cuvinte,parlamentarii statelor membre dobandesc un instrument puternic de

84 Potrivit art. 123 din Regulamentul Parlamentului European, parlamentele nationale ale statelormembre sunt informarte periodic de catre Parlamentul European cu privire la activitatile sale.85

A se vedea in acest sens National parliaments and European democracy: a bottom-up approach to European constitutionalism , Olaf Tans, Jit Peters, Carla M. Zoethout, Europa Law Publishing, 2007,

introducere, p.1.86

A se vedea Protocolul nr.2 privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii.87

Sunt exceptate domeniile ce tin exclusiv de competentele Uniunii Europene.



39

control pentru ca deciziile sa fie luate cat mai aproape de cetateniieuropeni, astfel asigurandu-se dimensiunea regionala si locala aacestora. Mai mult, Parlamentul va apara drepturile parlamentelornationale de a obiecta la propunerile legislative comunitare daca acestea

din urma considera ca a fost incalcat principiul subsidiaritatii.Prin acest mecanism de alerta timpurie, cunoscut si ca “proceduracartonasului galben si a cartonasului portocaliu”, parlamentele nationaleau un rol direct si imediat in cadrul procesului legislativ prin examinareaproiectelor legislative si emiterea de avize motivate cu privire larespectarea principiului subsidiaritatii.

Acquis-ul European a preluat principiul subsidiaritatii de la doctrinasociala catolica prin intermediul crestin-democratiei88 cu deviza “PoliticaEuropei Unite nu poate fi decat politica Persoanei”89.

In ceea ce priveste informarea parlamentelor nationale,documentele de consultare ale Comisiei (carti verzi, carti albe sicomunicari) se transmit direct de Comisie parlamentelor nationale la datapublicarii acestora. De asemenea, Comisia transmite parlamentelornationale si programul legislativ anual, precum si orice alt instrument deprogramare legislativa sau de strategie politica, simultan cu transmitereaacestora Parlamentului European si Consiliului.

Proiectele de acte legislative adresate Parlamentului European siConsiliului se transmit parlamentelor nationale. “Proiect de act legislativ”inseamna propunerile Comisiei, initiativele unui grup de state membre,

initiativele Parlamentului European, cererile Curtii de Justitie,

recomandarile Bancii Centrale Europene si cererile Bancii Europene deInvestitii privind adoptarea unui act legislativ.

Proiectele de acte legislative emise de Parlamentul European setransmit direct de Parlamentul European parlamentelor nationale.Proiectele de acte legislative emise de un grup de state membre, deCurtea de Justitie, de Banca Centrala Europeana sau de BancaEuropeana de Investitii se transmit de Consiliu parlamentelor nationale.

88 Ca majoritatea teologilor crestini, Toma d’Aquino dezvolta ideea de demnitate umana vazuta ca

scop in sine. Toma d’Aquino si intregul curent tomist dezvolta principiul totalitatii pornind de la premisaca fiecare om trebuie sa caute in mod natural mai intai infaptuirea binelui comun si mai apoi celpropriu. Binele comun este binele unei comunitati de persoane definit de insasi comunitatearespectiva, nu impus de o autoritate superioara. Omul este suficient siesi prin libertatea ratiunii dar siinsufficient prin libertatea de actiune, motiv pentru care cere interventia societatii. Cand d’Aquinovorbeste despre politica, nu se refera la puterea statului sau a institutiilor sale, care sunt mijloace, ci laputerea conducatorilor cetatii.89

Reprezentantul Uniunii Crestine Olandeze si actual membru al Parlamentului European al grupuluiConservatorilor si Reformistilor Europeni, Peter van Dalen, a folosit ca slogan in decursul alegerilorpentru Parlamentul European “Cooperare europeana: DA, Superstat: NU”. De altfel, acest grup seconcentreaza pe respectarea principiilor aratate in “Declaratia de la Praga”. In acest set de principii,

un accent deosebit cade pe suveranitatea si integritatea statelor membre, pe opozitia impotrivafederalismului catre care tinde Uniunea Europeana si pe reinnoirea respectului fata de principiulsubsidiaritatii.



40

Parlamentele nationale pot adresa presedintelui ParlamentuluiEuropean, al Consiliului si, respectiv, al Comisiei, un aviz motivat privindconformitatea unui proiect de act legislativ cu principiul subsidiaritatii, inconformitate cu procedura prevazuta în Protocolul privind aplicarea

principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii.In cazul in care un proiect de act legislativ este emis de un grup destate membre, presedintele Consiliului transmite avizul sau avizelemotivate guvernelor statelor membre in cauza.

In cazul in care un proiect de act legislativ este emis de Curtea deJustitie, de Banca Centrala Europeana sau de Banca Europeana deInvestitii, presedintele Consiliului transmite avizul sau avizele motivateinstitutiei sau organului in cauza.

Se prevede un termen de opt saptamani intre data la care unproiect de act legislativ este pus la dispozitia parlamentelor nationale inlimbile oficiale ale Uniunii Europene si data la care proiectul in cauzaeste inscris pe ordinea de zi provizorie a Consiliului, in vederea adoptariiacestuia sau în vederea adoptarii unei pozitii in cadrul unei procedurilegislative. Sunt posibile exceptii in cazuri de urgenta, ale caror motivesunt indicate in actul sau in pozitia Consiliului. Cu exceptia cazurilor deurgenta motivate in mod corespunzator nu se poate ajunge la niciunacord asupra unui proiect de act legislativ in cauza in decursul acestoropt saptamani. Cu exceptia cazurilor de urgenta motivate in modcorespunzator, se respecta un termen de zece zile intre inscrierea unuiproiect de act legislativ pe ordinea de zi provizorie a Consiliului siadoptarea unei pozitii. Astfel, un parlament national poate emite un avizmotivat, in termen de opt saptamani de la prezentarea unei propunerilegislative, in care sa isi expuna argumentele pentru care acestaconsidera ca propunerea nu este conforma cu principiul subsidiaritatii.Parlamentele nationale dispun de doua voturi fiecare90. In ipoteza in careavizul motivat reprezinta cel putin o treime din voturile atribuiteparlamentelor nationale, institutia care a initiat propunerea trebuie sa orevizuiasca si sa decida ulterior, dupa caz, mentinerea, modificarea sau

retragerea acesteia91. Comisia trebuie sa prezinte un raport motivat,explicand in ce mod este respectat principiul subsidiaritatii. AvizulComisiei este transmis impreuna cu avizele motivate ale parlamentelornationale forurilor legislative din cadrul Parlamentului European si alConsiliului. Cele doua institutii decid, cu o majoritate de 55% dintremembrii Consiliului sau cu majoritatea voturilor exprimate in cadrulParlamentului European, continuarea sau nu a procedurii legislative92.

90In cazul unui sistem national bicameral, fiecare camera dispune de un vot.

91 Aceasta procedura este denumita “procedura cartonasului galben” deoarece ea constrange Comisia

sa isi revizuiasca propunerea dar sa nu o retraga.92

Aceasta procedura este denumita “procedura cartonasului portocaliu” intrucat poate constrangeComisia sa retraga propunerea de act legislativ.



41

Ordinea de zi si rezultatele sedintelor Consiliului, inclusiv procesele-verbale ale sedintelor in cadrul carora Consiliul delibereaza asupraproiectelor de acte legislative, se transmit direct parlamentelor nationale,simultan cu transmiterea acestora guvernelor statelor membre.

In acelasi timp, Parlamentul European si parlamentele nationaledefinesc impreuna organizarea si promovarea unei cooperariinterparlamentare93 eficiente si periodice în cadrul Uniunii. Cooperareainterparlamentara are drept scop promovarea schimbului eficient deinformatii si schimbul celor mai bune practici intre parlamentele nationalesi Parlamentul European. O conferinta a organelor parlamentarespecializate in chestiunile Uniunii poate supune atentiei ParlamentuluiEuropean, a Consiliului si a Comisiei orice contributie pe care oconsidera necesara. In plus, o astfel de conferinta promoveaza schimbulde informatii si schimbul celor mai bune practici intre parlamentelenationale si Parlamentul European, inclusiv intre comisiile specializateale acestora. De asemenea, conferinţa organelor parlamentare poateorganiza conferinte interparlamentare pe teme specifice, in specialpentru a dezbate chestiuni de politica externa si de securitate comuna,inclusiv politica de securitate si de aparare comuna. Contributiileconferintei nu angajează parlamentele nationale si nu aduc atingerepozitiei acestora.

O pozitie interesanta adoptata in doctrina o reprezinta apreciereafaptului ca nu exista o reala politizare a jocului politic la nivel european,neexistant o coerenta a campaniilor electorale ale grupurilor politice intoate tarile in care au partide afiliate, dupa cum nu exista nicio majoritateparlamentara care sa genereze executivul comunitar. S-a accentuatastfel ca aceasta reprezinta de fapt marea diferenta dintre ParlamentulEuropean si parlamentele nationale, mai exact, “inexistenta unui clivaj stabil intre putere si opozitie, caci luarea deciziilor depinde de coalitii construite si reconstruite in permanenta, in functie de diferite compromisuri” 94. Grupurile mari au tins spre a ignora clivajele ideologicepentru a se coaliza la putere in scopul de a se asigura certitudinea unei

majoritati in infruntarea cu Consiliul in cadrul procesului decizional95.Grupurilor politice mici nu le ramane logica unei opozitii eficiente,

93A se vedea Protocolul nr.1 privind rolul parlamentelor nationale in Uniunea Europeana. Acest

Protocol urmareste “sa incurajeze o participare sporita” a parlamentelor nationale la lucrarile UniuniiEuropene si “sa consolideze capacitatea acestora de a-si exprima punctual de vedere asupraproiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene, precum si asupra altor chestiuni care pot prezentaun interes deosebit pentru acestea”.94

Pentru detalii, a se vedea Revista Sfera Politicii, nr 147, mai 2010, - U.E. Si Tratatul de la Lisabona.95

Un simbol al acestei coalizari este insasi cutuma ca cele doua mari grupuri politice din ParlamentulEuropean, popularii si socialistii-democrati, sa imparta, de comun acord, presedintia institutiei pentrucate jumatate de mandat. Au existat si exceptii cand, presedintia Parlamentului a fost detinuta de

liberali (al treilea grup ca marime) prin Pat Cox intre anii 2002-2004; crestin-deomcratii si socialistii-democratii au convenit in 2009, la alegerea lui Jerzey Buzek ca presedinte, ca in a doua jumatate alegislaturii, sa-l aleaga in functia de presedinte al Parlamentului European pe socialistul Martin Schulz.



42

aceasta pentru ca analiza comportamentului politic aleuroparlamentarilor scoate la suprafata “doua strategii concurente, carecoexista in sanul Parlamentului European: in timp ce marile grupuri politice asigura, in general, Comisia de sustinerea lor, grupurile mici sunt

tentate sa-si manifeste opozitia fata de dominatia grupurilor mari asupra organelor Parlamentului European si sa sublinieze persistenta clivajelor ideologice sau, cateodata nationale, pe care tonul consensualist al parlamentarilor influenti nu reusesc intotdeauna sa- l disimuleze total.” 96

Prin ratificarea Tratatului de la Lisabona, parlamentelor nationale lise acorda pentru prima data un rol clar definit in afacerile europene,diferit de cel al guvernelor statelor membre, efectul direct al acesteiabordari constand intr-o mai mare reprezentare a cetatenilor incomplexul proces decizional European. In acest sens, un transfersemnificativ de putere opereaza catre parlamentele nationale prinimplicarea pe care dispozitiile Tratatul de la Lisabona o prevad ladispozitia parlamentelor in procesul decizional comunitar, transfer a caruifinalitate o reprezinta ameliorarea perceptiei asupra deficituluidemocratic al Uniunii Europene. Implicarea parlamentelor nationalecunoaste diferite forme: informarea cu privire la proiectele legislativeinitiate de Uniune sau asupra cererilor de aderare, cresterea gradului deimplicare in chestiuni privind spatial de libertate, securitate si justitie,consolidarea rolului acestora in controlul subsidiaritatii.

Asadar, parlamentele nationale exercita un control ex ante princompetenta de a supune la vot propunerile legislative transmise deComisie in vederea respectarii principiilor subsidiaritatii si alproportionalitatii si, un control ex-post prin sesizarea pe care o pot facestatele membre in numele parlamentelor nationale la Curtea Europeanade Justitie in ipoteza in care se constata incalcarea principiilor mai susmentionate. Prin urmare, rolul de baza al parlamentelor nationale estecel de veghe, prin introducerea noii masuri care asigura aplicareaprincipiului subsidiaritatii, acestea pot analiza in ce masura este oportunainterventia la nivel legislativ a institutiilor comunitare. Astfel, respectarea

acestui principiu fundamental al dreptului comunitar este asigurata printr-o reglementare clara si opozabila, parlamentele nationale devenindactori cu drepturi depline si justificate prin legitimitatea oferita decetatenii Uniunii. Instrumentele dobandite de parlamentele nationale, prinintrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, este crucial pentrucresterea legitimitatii democratice si a responsabilitatii la nivelul UniuniiEuropene.

96A se vedea Revista Sfera Politicii, nr 147, mai 2010, - U.E. Si Tratatul de la Lisabona apud Pascal

Delwit, Jean-Michel DeWaele, Paul Magnette (editori), A quoi sert le Parlement européen. Stratégies et pouvoirs d‟une Assemblée transnationale, (Bruxelles: Complexe, Collection Etudes Européennes,1999), 19.



43

V. Vedere de ansamblu cu privire la viitorul Uniunii Europene prinprisma Parlamentului European. Concluzii finale

Despre Tratatul de la Lisabona s-a afirmat ca in termeni istorici este la fel de semnificativ ca si Tratatul de la Maastricht [...]. Cu noul tratat pus in vigoare, Uniunea Europeana nu va mai cauta transferuri de noi competente din partea statelor membre. Desi o mai multa rationalizare si simplificare vor continua sa fie atat posibile cat si dezirabile, sistemul de guvernamant dobandit de Tratatul de la Lisabona este de asteptat sa fie, in toate punctele sale esentiale, puternic si durabil.” 97

Parlamentul European ramane marele castigator al inovatiilor adusede Tratatul de la Lisabona, acesta atingandu-si apogeul transformarilorde natura institutionala. Cu toate acestea insa, direct proportional cuputerea marita semnificativ, Parlamentul are o responsabilitate sporitafata de cetateni si parlamentele nationale. Evolutia reglementarilor cuprivire la regimul acestei institutii comunitare dezvaluie dubla tendintareflectata pe de-o parte de oferirea unei mai mari legitimitatiParlamentului si, pe de alta parte, sa creasca rolul sau astfel incat sapoata indeplini in timp functiile oricarui parlament national98.

Unul din principalele obiective ale Tratatului de la Lisabona l-areprezentat cresterea legitimarii democratice a actiunilor UniuniiEuropene. Reprezentand cetatenii Uniunii Europene, ParlamentulEuropean cuprinde in activitatea sa toate cele trei principii pe care sebazeaza guvernanta democratica in Europa, si anume: egalitateademocratica, principiu prin care institutiile europene trebuie sa acordecetatenilor o atentie egala, democratia reprezentativa, prin acordareaunui rol mai important Parlamentului European si prin gradul mai marede implicare al parlamentelor nationale99 si, democratia participativa prin

crearea unor noi mecanisme de interactiune intre cetateni si institutii.Consolidarea rolului Parlamentului European in sistemul institutional

European a fost de natura sa conduca la atingerea apogeuluireprezentativitatii cetatenilor statelor membre la intregul procesdecizional, ameliorandu-se deficitul democratic care ameninta UniuneaEuropeana inainte de intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona. Mai

97Afirmatia ii apartine lui Andrew Duff din cadrul Conferintei Interguvernamentale din 2007.

98 A se vedea pentru detalii, Anamaria Groza, op. cit., p. 60-67.99

Atat Parlamentul European cat si parlamentele nationale sunt constituite din reprezentanti alesi prinvot direct.



44

mult, legitimitatea democratica a Uniunii Europene a fost astfelconsiderabil intarita.

proiect sistemul institutional al ue

Documents