Ministerul Educației al Republicii MoldovaColegiul Financiar-Bancar din Chișinău

Proiect

La istorie

Tema: ,,Satul Pietrosu, r-nul Fălești’’

A efectuat eleva grupei FP1309G: Codreanu Maria

A verificat: Colun Tatiana

Chișinău 2015

IntroducereLa despărțirea apelor,sub renumitul pisc Măgura cu altitudine de 387

m,se așterne bătrîna localitate Pietrosu, satul meu natal,în regiune de

dealuri codrene pitorești.

Pietrosu este o localitate-centru de comună în Raionul Fălești, Republica

Moldova.Satul este așezat la 25 km în partea de sud-est a orașului Fălești,

la 18 km de stația de cale ferată Cornești. La nord se învecinează cu satul

Tăura, la nord-est cu Măgura Nouă, la est cu Măgura, la vest cu Bocani.

Coordonatele geografice: 47030 lat. Nordică 280 longitudine estică.

Este atestat documentar în

1605. Relieful localității

reprezintă o cîmpie deluroasă,

fragmentată de rîpi și văi. Pe

teritoriul comunei se află

dealul Măgura cu înălțimea

maximă 387 m. Relieful suferă

din cauza surpărilor și

alunecărilor de teren.

Cele mai puternice alunecări au avut loc în 1940 și 1973, în urma cărora

au fost distruse 40% din gospodării. Pe teritoriu se află o carieră de

piatră.Flora e reprezenta tă prin vegetație de stepă. în pădure se întîlnesc

copaci cu lemn tare și moale, arbuști, precum și diferite plante rare,

păsări și animale sălbatice, înscrise în „Cartea Roșie”.

Legenda satului

Legenda satului vorbește, precum că moșiile satului îi aparțineau

boierului Leurdache, în partea de sud platoul este acoperit de pădure pîna

la movilă, însă boierul a vîndut moșia boierului Enache, care a dat

dispoziția să fie tăiată pădurea de pe terenul drept, pentru a fi folosit ca

pășune. Stîna de oi a fost făcută lîngă izvoare, sub pădure. Ciobanii au

venit cu soțiile lor și și-au durat șuri de trai.Așa cu încetul numărul lor s-a

mărit și a luat naștere sătucul Pietrosu, numit după locul pietros de sub

pădure. Cu timpul boierul Enache și-a vîndut o parte din moșie doctorului

Hîncu din Bălți. Dînsul și-a construit o vilă pentru odihnă la aer curat de

pădure. Boierul, fiind gospodar din viță, a sădit o livadă cu diferite soiuri

de meri, peri, coarne, măsline și o vie cu soiuri europene. în anii reformei

moșia a fost împărțită la țărani, iar clădirea vilei a rămas ca școală pentru

copii. Satul Petrosu a suferit mult în urma războiului din 1941 -45, mai

ales în timpul operației lași-Chișinău, în acest timp oamenii au fost

evacuați în satul Țigăi. Anii 1946-47 au fost secetoși. Oamenii o duceau

foarte greu. Numai în 1947 au murit 108 persoane. Pe meleagurile

acestea școala primară a fost deschisă în satul Măgura Veche unde

învățau copiii din satele vecine, în 1939 oamenii din sat au cumpărat de

la boierul Hîncu curtea boierească pentru școală, unde primii învățători au

fost Nițu cu soția. În 1940 a lucrat în calitate de profesor Vatavu

Gheorghe.

Din istorie

Pietrosu cu mult înainte de fondarea satului actual, aici a existat o așezare umană în perioada romană fiind populată pînă la năvălirea hunilor în anul 376, cînd satul a fost devastat și incendiat, pe locul ei fiind atestate urme de case din nuiele unse cu lut, grămezi de lut ars, diferite obiecte, mai ales vase de lut datînd din epoca romană (sec.II-IV). Satul este așezat într-o regiune de deal, în apropierea dealului Movilei Măgura, sat ce făcu parte pe timpuri din volosti Cornești. Țăranii posedau 800 de desentine de pămînt împroprietărite. La sfîrșitul sec. XIX începutul sec. XX proprietarul – moștenitor Leopard poseda în sat și la Bocani 876 desentine de pămînt. În anul 1870 aici s-au constatat 61 de case de locuit

cu 527 de suflete, iar în 1875 – 66 de case și 336 de suflete. Țăranii de la Petroasa se proslăveau pe timpuri în țesutul cu iscusința a covoarelor. În anul 1900 numărul caselor de locuit au ajuns pînă la 87 cu 490 de locuitori. La 1 septembrie 1620 – 1621 31 august , Alexandru Ilieș Vodă interește satului lui Ionașco Gheorghe Logofăt.

Actualul sat,conform documentelor scrise, își trage obîrșia din anul 1605, de pe timpul Voievodului Ieremia Movilă,urcat pentru a 2-a oară pe tronul Moldovei.

În 1621 Pietroasa de sub Măgura se află în posesia fraților Ionașcu și Grigore Ghenjea.

La începutul secolului al XVIII-lea ,în 1709,Pietroasa trece de la Chiriac Sturza în proprietatea copiilor săi.

La 7 august 1765 voievodul Grigore Ghica confirmă drepturile lui Toader Buhăescu asupra unei părți din această ocină.

În unele hrisoave siliștei Pietroasa i se mai zicea și Nebojăți.

Într-o mărturie hotarnică a satului Glinjeni,Ioan Tăutul,paharnic,afirmă:’’Pietroasa e fosta vatră Nebojăți,,

Polkovnikul moldovean Dimitrie Leonard,în vîrstă de 42 de ani,văduv, cu 2 feciori și 3 fiice,în 1821 stăpînea prin cumpărătură Pietroasa din ocolul Codrului.În 1835 satul și moșia trecu în proprietatea feciorului său Ioan.

Boierul Leonard către 1861 poseda 163 desentine de pădure și 1249 desentine de arătură,pășuni și fînețuri.

Statisticianul Alexandr Egunov,a văzut această vatră străbună din unghiul său de vedere, el constatînd: Epidemia de holeră din vara anului 1872 lăsase urmări tragice ,oamenii trăiesc în sărăcie.

Către sf. Sec. XIX lucrau morile de vînt ale proprietarilor Ion Vieru,Costache Rotari,Ioan Marcu,Ion Rotaru.

După reunirea Basarabiei cu Romania, 90 de familii țărănești din Pietrosu au fost înzestrate de către Instituția romană ,,Casa noastră’’cu 236 de ha de pămînt.Peste un an la cele 5 mori de vînt se mai adaugă și o moară cu aburi.

În 1933 satul număra 835 locuitori.Gospodării bine aranjate aveau Gavril Cojocaru,Gheorghe Trocin,Constantin Malenchi,băcăniile aparțineau comercianților Leib Cogan și Meer Colcur.

Toți cei 83 de copii de vărstă școlară erau cuprinși cu învățătura,fiind instruiți de învățătorul Gheorghe Trocin.

Din Pietrosu au căzut în cel de-al 2-lea Război Mondial: Alexandru Gavriuc, Alexandru Grădinaru, Simion Grădinaru, Alexandru Cojocaru, Ion Cojocaru, Dumitru Cojocaru, Vasile Cojocaru, Petru Marcu, Nicolae Rotaru, Spiridon Vatavu,etc.

N-au ieșit oamenii din război că asupra lor s-au năpustit epidemiile, foametea, deportările staliniste.14 gospodari de frunte,activi și cu minți luminoase se pierduseră în lagărele din regiunea Tomsk și Sverdlovsk.În 1941, primul an de ,,rai socialist’’,acestor pătimiți le ziceau:

Elizaveta Moldovanu, Dumitru Moldovanu, Anatol Rotaru, Ioana Roatru, Leonid Rusu, Mihail Vatavu, Ecaterina Rusu, Vera Vatavu, etc.

La aceste jertfe în 1949 s-au mai adăugat Agripina Codreanu, Elizaveta Codreanu, Grigore Codreanu, Fiodor Codreanu, Leodor Codreanu, Maria Codreanu, Victor Codreanu, Ecaterina Vatavu, Dumitru Vatavu, Valentin Vatavu.

Astfel la 1 august 1949 Pietrosu rămăsese cu 718 suflete bătute de soartă.Țăranii au fost mînați forțat spre calea comunistă,dar codrenii așa și nu au văzut acest făgăduit comunism,pentru că pînă la urmă a dat faliment.

Recensămînturile ulterioare au fixat în Pietrosu 504 bărbați și 593 de femei în 1979 și 435 de bărbați și 505 femei ăn 1989.În octombrie 2004, recensămîntul a constatat în această localitate orientată spre economia de piață, 799 de cetățeni.

Îprezent satul Pietrosu dispune de biserică,primărie, gimnaziu,bibliotecă, oficiul poștal, punct medical, grădiniță de copii, 2 magazine.Monument al consătenilor căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial.Comuna îmbrățișează 3 așezări-Pietrosu, Măgura și Magura Nouă, cu o populație totală de cca 1200 de cetățeni.

Cuprins

1. Introducere2. Legenda satului3. Din istrorie4. Anexe5. Curiozități6. Bibliografie

Bibliografiehttp://www.stiripozitive.eu/libview.php?l=ro&idc=29&id=182&t=/

Locuri/Timp-liber/Movila-Magura-si-crucea-de-pe-ea

15.03.2015

http://turism.bzi.ro/blestemul-de-la-movila-magurii-19577

15.03.2015

http://www.localitati.casata.md/index.php?l=ro&action=viewlocalitate&id=4356

15.03.2015http://ro.wikipedia.org/wiki/Pietrosu,_F%C4%83le%C8%99ti

14.03.2015

Enciclopedia volumul 4

12.03.2015

Dicționarul localităților din Moldova

12.03.2015

Articole din ziarul Moldova Suverană

11.03.2015

http://www.timpul.md/rubrici/5/cultura/?p=156

11.03.2015

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dealul_M%C4%83gura

11.03.2015

Anexe

Curiozități

Aur turcesc, blestemat la Movila MăguriiUitată de lume şi plină de enigme, se înalţă la hotarul raioanelor Ungheni şi Făleşti. Dealul Movila Măgurii, cu o altitudine de 388 de metri, este a

doua după înălţime din Republica Moldova, după Dealul Bălăneşti. Oamenii de prin părţile locului spun că Movila Măgurii merită se devină o

importantă destinaţie turistică, relatează Mesager.Turistul din Belarus, Valerii Apanasic, a rămas uimit de priveliştea de aici.

„Este atât de frumos, încât nu am cuvinte să descriu tot ce simt. În Belarus nu am văzut aşa frumuseţe”.

În perioada postbelică, pe Movila Măgurii a fost înălţată o Sfântă Cruce, iar legendele despre Movilă sunt foarte diferite.

"Pe vremea turcilor, se construiau puncte de orientare şi de transmisiune a semnalelor de atac sau contraatac a duşmanului, de aceea, se făceau

pe un deal înalt. Savanţii spun că sunt morminte de demult. Legende sunt mai multe, se spune că sub aceste movile se găsesc cimitire ale

oamenilor de milioane de ani în urmă", a mărturisit unul dintre localnici.Unii spun că au auzit de la bătrâni că turcii au ascuns aici aur şi chiar ne-

au arătat locul unde oamenii au săpat să descopere comoara. "Aur turcesc, ei l-au blestemat şi noi nu putem să-l luăm".

Acum un deceniu, autorităţile vorbea despre deschiderea unui traseu turistic spre Movila Măgurii, dar deocamdată nu s-a întreprins acţiuni în

acest sens.

Despre Movila MăguriiÎn anii 60–80 pe vârf a fost construită o piramidă geodezică, actualmente demontată și înlocuită cu

o cruce de piatră. Această cruce a fost instalată de locuitorii din localitățile adiacente în perioada

postbelică. În perioada sovietică, crucea a fost scoasă și îngropată în corpul tumulului, fiind

restabilită după declararea independenței. Versanții sunt deformați de alunecări, actualmente

preponderent ocupate de plantații silvice. Învelișul de sol inițial a fost deteriorat totalmente, fiind

transferat în corpul tumulului. Deoarece versanții care înconjoară dealul sunt abrupți și deformați

de alunecări, este greu de stabilit biogeocenoza inițială de pe culmea dealului [1].

Cercetările arheologice efectuate în 1995 de către Veaceslav Bicbaev au descoperit aici o așezare

eneolitică din cultura Cucuteni-Tripolie, fragmente mici de ceramică, dar și un vas piriform cu

patru figurine, ce erau reprezentări decorative feminine. Pe vârful movilei au mai fost dezgropate

o strachină și o cupă, iar în preajma Măgurei s-a găsit o spadă bine păstrată, datând cu veacul al

XV-lea. În perioada interbelică pe vârful Movilei Măgura a fost instalată o cruce, ce a fost dărâmată

mai apoi de sovietici. În locul ei a fost ridicat un observator de lemn ce nu s-a păstrat până în zilele

noastre, iar astăzi la locul său inițial este reinstalată o cruce acoperită cu inox.

Lilia ArmașuNăscută pe 4 noiembrie 1972, în satul Pietrosu, raionul Făleşti, Liliana Armaşu este licenţiată a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a Universităţii de Stat din Moldova (1995). De asemenea, ea a făcut studii de doctorat la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. A fost cronicar la ziarul „Ţara”, redactor la Editura „Flux”, după care, în 2006, s-a angajat la „Arc”.

Întrebată de proiectele ei pentru viitor, Liliana ne-a spus că vrea să scrie o carte de poeme de dragoste. Chiar mi-a citit un vers programat pentru acea carte, intitulat sugestiv „Scurt mesaj de dragoste”: „Vreau să-ţi spun ceva important:/ tu eşti singurul care ştii/ cum să deschizi uşa”. Noi îi dorim să i se deschidă toate uşile…