Romanitatea romanilor in viziunea ani din Dacia, intrucat aceasta provincie a fost parasita, romanii formandu-se ca popor in Peninsula Balcanica, unde primesc influenta slava si credinta ortodoxa, dupa care trec fluviul la sfarsitul secXIII cand sunt atacati de imparatul bizantin Isaac Angelos. Scopul lansarii teoriei imigrationiste a lui Sulzer era anularea argumentelor istorice, ale romanilor in lupta politica din Transilvania si justificarea privilegiilor detinute de maghiari, sasi, secui, precum si a statutului de populatie tolerata atribuit romanilor.In 1787 Sulzer este combatut de renumitul istoric englez Eduard Gibbon, cel care afirma ca in Dacia, dupa retragerea aureliana, ramane o parte insemnata din locuitorii ei, care mai mare groaza aveau de imigrare decat de stapanitorul got.Sulzer va fi combatut si de corifeii Scolii Ardelene: Gheorghe Sincai, Samuil Micu, Petru Maior, Ion Budaideleanu, care utilizand argumente istorice preluate din vechile cronici maghiare, de la cronicari romani sau de la cei europeni, au respins Teoria imigrationista si au afirmat teza romanitatii, vechimii si continuitatii romanilor. Argumentul vechimii romanilor din Transilvania a constituit unul dintre temeiurile juridice pe care s-a bazat memoriul redactat in 1791 de reprezentantii Scolii Ardelene intitulat Supplex Libellus Valachorum, prin care se solicita imparatului ridicarea natiunii romane la rang de natiune politica.

IV. Disputa in jurul romanitatii si continuitatii (secIX)Dupa realizarea dualismului austro-ungar in anul 1867, ideea romanitatii si continuitatii romanilor a continuat sa fie politizata.Teoria imigrationista va fi reluata si imbogatita de Robert Roesler, autorul lucrarii Studii romanesti, publicata la Viena in anul 1871. Scopul lui Roesler era sa dea legitimitate noului regim politic dualist prin potentarea dreptului istoric maghiar asupra Transilvaniei. Teoria imigrationista va fi denumita treptat Teoria Roesleriana, dar aceasta teorie este in fond teoria lui Sulzer expusa intr-o forma mai stiintifica si completata cu date privitoare la argumentele istorice si lingvistice.Principalele argumente ale lui Roesler si ale adeptilor sai sunt urmatoarele: dacii au fost exterminati ca popor in urma razboaielor cu romanii; vechea toponimie daca ar fi disparut tocmai datorita acestei exterminari; Dacia nu a putut fi romanizata in 165 ani; toti locuitorii au parasit Dacia sub imparatul Aurelian; poporul roman si limba romana s-au format la sud de Dunare, pentru ca exista elemente lexicale comune in limbile albaneza si romana datorita asemanarii intre dialectele daco-roman si macedo-roman si datorita influentelor slave in lexic si viata bisericeasca; romanii ar fi un popor de pastori nomazi; nu exista izvoare sau documente care sa ateste prezenta romanilor la nord de Dunare anterior secXIII, deci ei ar fi venit dupa maghiari, secui, sasi.Roesler va fi combatut cu argumente de ordin istoric, stiintific si lingvistic de catre numerosi istorici si filologi romani de la sfarsitul secXIX si prima jumatate a secXX, cu totii adepti ai teoriei continuitatii poporului la nord de Dunare. Academicianul si filologul Bogdan Petricei Hasdeu va sustine in lucrarile sale Teoria supravietuirii elementului geto-dac dupa cucerirea romana, precum si continuitatea daco-romanilor la nord de Dunare. Filologul Al. Philipide va considera nule argumentele lui Roesler, demonstrand prin studii stiintifice caracterul latin al limbii romane. Prin intermediul lucrarilor lor, istoricii Vasile Parvan (Getica, Inceputurile vietii romane la gurile Dunarii) si Nicolae Iorga (Istoria romanilor) vor demonstra ideea latinitatii, vechimii si continuitatii poporului roman la nord de Dunare. In 1937 istoricul Gh. Bratianu demonstreaza stiintific romanitatea si continuitatea romanilor in lucrarea O enigma si un miracol istoric: poporul roman. Si alti istorici si filologi romani au demonstrat falsitatea Teoriei imigrationiste si anume: Dimitrie Onciul, David Prodan, Constantin Giurescu, Constantin Daicoviciu, Sextil Puscariu.Dincolo de toate aceste teorii privind formarea poporului roman, ceea ce ramane este existenta poporului roman, continuator al romanitatii rasaritene si creator al unei civilizatii de factura romana.

Secolul al XX-lea intre democratie si totalitarism

Pe parcursul sec XX s-a desfasurat o confruntare intre statele cu regimuri politice democratice si cele cu regimuri politice dictatoriale sau totalitare. Dupa primul razboi mondial statele europene vor continua politica dirijismului economic, care aduce atingere ideii de economie liberala: statele intervin in economie si regleaza nivelul productiei si al preturilor. In perioada interbelica se va afirma o noua doctrina economica, numita neo-liberalism, care pastreaza capitalismul liber concurential, dar permite statului o minima interventie in economie.

I. Modele de state democraticeSistemul politic democratic se bazeaza pe o serie de principii: suveranitatea natiunii, separarea puterilor in stat, domnia legii sau statul de drept, pluripartitismul, alternanta la guvernare prin alegeri libere si corecte, participarea libera a cetatenilor la viata politica si sociala, garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti printr-o Constitutie.

a) Marea BritanieDupa prima conflagratie mondiala, Marea Britanie se confrunta cu grave probleme economice si cu mari agitatii muncitoresti. In 1918 se introduce votul universal pentru alegerea deputatilor Camerei Comunelor: primesc drept de vot barbatii de peste 21 de ani si femeile de peste 30 ani. Alegerile din 1918 sunt castigate de conservatori, in timp ce liberalii inregistreaza un esec, iar recent infiintatul Partid Laburist ( de nuanta socialista ) isi face o intrare semnificativa pe scena politica. In perioada interbelica (1919-1939), Marea Britanie a fost condusa de guverne conservatoare sau laburiste, avand in frunte prim-ministrii precum Lloyd George, Bonar Law, Mac Donald. In 1945, Marea Britanie este o tara invingatoare, dar foarte slabita de pe urma razboiului. In pofida prestigiului de care se bucura liderul lor - Winston Churchill - la alegerile din iulie 1945, conservatorii sufera o infrangere zdrobitoare in fata laburistilor. Guvernul laburist, condus de Clement Attlee, va initia un amplu proces de reforma in plan economic si social: nationalizeaza Banca Angliei, industria miniera, transporturile si telecomunicatiile, gazul si electricitatea, siderurgia; introduce asigurarea nationala in caz de boala, accidente si somaj; introduce gratuitatea serviciilor medicale si demareaza un program de constructie de locuinte sociale. In 1951 alegerile sunt castigate de conservatori, iar Churchill redevine prim-ministru. Acesta mentine elementele esentiale ale reformelor laburiste, dar revine la o politica mai liberala in plan economic prin reprivatizarea siderurgiei si transporturilor. In 1964 laburistii se intorc la guvernare, iar prim-ministrul Harold Wilson va guverna de o maniera foarte pragmatica in domeniul economic si in politica externa. In 1979 alegerile sunt castigate de conservatori, iar Margaret Thatcer (Doamna de fier) devine prim-ministru. In perioada in care a condus Marea Britanie (1979-1990), Margaret Thatcer a impus o politica de nuanta neo-liberala, limitand actiunea sindicala si promovand dezvoltarea economica.

b) FrantaDupa primul razboi mondial, Franta se confrunta cu o inflatie galopanta, adica o criza prelungita a francului. Alegerile din 1919 sunt castigate de o coalitie de partide de dreapta, numita Blocul National, in frunte cu George Clemenceau. Guvernul Blocului National va finanta generos reconstructia tarii si va despagubi victimele de razboi. In 1926 se va forma un guvern de uniune nationala, condus de liderul dreptei politice Raymond Poincare.Viata politica interbelica va fi in Franta foarte divizata, cuprinzand grupari republican-democrate, radicale, socialiste si comuniste. In 1936 se formeaza guvernul de stanga al Frontului Popular, care ii reunea pe radicali, socialisti si comunisti. In 1945, la finalul celui de-al doilea razboi mondial, Franta va fi condusa de un guvern provizoriu, prezidat de generalul Charles de Gaulle. In 21 octombrie 1945 are loc o consultare electorala pe tema redactarii unei noi constitutii, la care participa pentru prima data si femeile. In octombrie 1946 noua constitutie este adoptata prin referendum popular, ea instituind in Franta un regim parlamentar, un presedinte ales de Parlament. In 1959 presedinte al Frantei ajunge Charles de Gaulle, care sustine ideea consolidarii puterii presedintelui. Reforma constitutionala din 1962 va stabili ca presedintele Frantei sa fie ales de cetateni prin vot universal.Astazi, Franta este o republica semi-prezidentiala in cadrul careia presedintele are atributii largite.

c) SUADupa primul razboi mondial SUA devine principala putere politica, economica, militara si comerciala a lumii. Incepand cu anul 1922 au loc importante progrese in stiinta si tehnica, capitalurile devin abundente, iar puterea de cumparare a populatiei creste pe fondul consumului de masa. Prosperitatea americana este sustinuta de noile industrii care se afirma, in special cea a automobilelor si a cinematografiei.Viata politica americana a fost dominata de cele doua partide importante: partidul republican si partidul democrat. In perioada interbelica SUA a fost guvernata de republicani, care vor promova izolationismul in politica externa, protectionismul economic si un radicalism de nuanta protestant-calvina in plan confesional.

II Ideologii si regimuri politice totalitare Scaderea nivelului de trai, instabilitatea politica si sociala si resentimentele unor state fata de hotararile Conferintei de Pace de la Paris (1919-1920) au fost cauzele aparitiei unor miscari extremiste si instaurarii dictaturilor totalitare in unele state europene.

a) Fascismul ItalianPrimul teoretician al fascismului a fost scriitorul Gabriel DAnnuzio, cel care a exploatat la finalul primului razboi mondial tema victoriei mutilate. In 23 martie 1919 Benito Mussolini intemeiaza la Milano alaturi de fosti camarazi de razboi cativa nationalisti si un grup de anarho-sindicalisti Fasci italiani di combattimento (Fasciile italiene de lupta).Ideologia fascista era una traditionalista, anti-democrata, anti-liberala, putin anti-semita si preconiza organizarea societatii italiene in grupuri profesionale numite corporatii. Fascistii si-au propus resuscitarea onoarei nationale prin afirmarea rolului civilizator pe care trebuiau sa il aiba italienii ca urmasi ai Romei antice. In 1920 unitatile militare fasciste zdrobesc la cererea patronatului industrial revolutia socialista din Italia. Sustinut de marele patronat industrial, partidul fascist ajunge sa numere in mai 1922 circa 322 mii membrii.In oct 1922 Mussolini organizeaza Marsul asupra Romei, o lovitura de stat care il determina pe regele Victor Emanuel al-III-lea de Savoia sa-l numeasca prim-ministru in 29 octombrie, iar in noiembrie 1922 parlamentul Italian ii acorda lui Mussolini puteri dictatoriale. In 6 aprilie 1924 Camera Deputatilor devine majoritar fascista, iar in 1928 Ducele este asistat in guvernare de Marele Consiliu Fascist, un organism colegial format din 400 membrii, cei mai importanti fascisti.Dupa preluarea puterii, Mussolini va introduce o serie de masuri pentru consolidarea regimului fascist: introducerea partidului unic, fascizarea administratiei si a institutiilor statului, cenzura presei, inlocuirea sindicatelor cu corporatii, educarea tinerilor in spirit fascist, supravegherea stricta a populatiei cu ajutorul politiei politice, a militiei fasciste si a tribunalului special, autarhia economica, masuri impotriva mafiei.Modelul de organizare fascist a fost adoptat si de generalul Franco (Spania), Salazar (Portugalia), Horthy (Ungaria), Antonescu (Romania).

b) Nazismul germanRasismul hitlerist isi trage originile din vechi traditii nationaliste germane, readuse la moda inainte de primul razboi mondial de teoreticieni xenofobi precum Wilhelm Maar, Henry Class, Gobineau si H.S. Chamberlain.Ideologul nazismului a fost Adolf Hitler, care si-a expus principiile anti-semite si xenofobe in lucrarea Mein Kampf (Lupta mea) 1925-1926. Pentru Hitler, care se inspira dar deformand din tezele Darwiniste, viata este o lupta eterna castigata de cel puternic, in dauna celui slab. Idea definitorie a lui Hitler este ca rasa germana fondata pe sange si pamant, limba si cultura este net superioara celorlalte. Plecand de la aceste idei, Hitler ajunge la principiul unei ierarhii a popoarelor, identificand o rasa superioara, o rasa a seniorilor, formata din germani si grupurile etnice de origine apropiata (flamanzi, olandezi, englezi, danezi, norvegieni, suedezi), rasa popoarelor pestrite in care ii incadreaza pe latini si rasa popoarelor inferioare in care ii incadreaza pe evrei, tigani, slavi si negrii.Elementul central al doctrine naziste a fost anti-semitismul de origine medievala, dar imbogatita de Hitler cu motivatii noi: ura fata de capitalismul financiar asimilat evreilor si ura fata de comunism ca fiind o ideologie elaborata de evrei. Politica sa rasiala prevedea exterminarea fizica a evreilor, tiganilor, indivizilor tarati, batranilor, bolnavilor incurabili si adversarilor politici. Hitler revendica un stat totalitar si o politica externa agresiva care urmarea sa integreze in Reich toate popoarele de cultura germanica si apoi sa cucereasca un spatiu vital (Labensraim) necesar dezvoltarii rasei superioare. In 30 ianuarie 1933 Adolf Hitler, liderul partidului nazist (NSDAP), este numit cancelar al Germaniei, iar in martie 1933 parlamentul german ii acorda puteri dictatoriale. In 14 iulie 1933 partidul nazist este proclamat partid unic, iar sindicatele sunt inlocuite cu Frontul Muncii, plasat sub controlul statului. In 2 august 1934, odata cu moartea presedintelui Hindenburg, Hitler isi asuma si functia de presedinte a Germaniei, pe care o adauga celei mai vechi de cancelar, incepand sa se auto-intituleze Fuhrer (Conducator).Trupele paramilitare ale partidului nazist, asa-numitele trupe de asalt (SA), si politia politica (Gestapo) ii urmaresc pe oponentii politici si ii trimit in lagarele de concentrare. Hitler se va baza pe un aparat de represiune redutabil, care cuprindea politia politica, trupele de protectie (SS), administratia lagarelor si structurile partidului nazist, devenit partid unic. Incepand cu anii 1934-1935 s-au luat masuri discriminatorii la adresa evreilor germani, care si-au pierdut slujbele sau dreptul de a practica unele meserii, precum cele de avocat pledant, iar prin legile de la Nurenberg li s-au retras drepturile civile si s-au interzis casatoriile intre evrei si germani.Dupa preluarea puterii, Hitler a introdus o serie de masuri pentru consolidarea regimului nazist precum: nazificarea administratiei si institutiilor, nazificarea societatii prin propaganda, instaurarea partidului unic, cenzura agresiva a presei, integrarea tinerilor in Hitler junged si exterminarea reselor inferioare si a asocialilor.

c) Comunismul rusPrimul ideolog al comunismului a fost Carl Marx, care si-a expus principiile in lucrarea Manifestul partidului comunist aparuta in timpul revolutiei de la 1848. In aceasta lucrare sunt inscrise elementele esentiale ale ideologiei comuniste precum: lupta de clasa, necesitatea preluarii puterii in stat de catre muncitorii industriali si proprietatea comuna asupra tuturor mijloacelor de productie - fabrici, banci, pamant, companii transport si asigurari.Doctrina comunista a fost desavarsita de ideologul rus Vladimir Ilici Lenin, care a respins orice fel de colaborare cu celelalte partide si a sustinut preluarea puterii in stat de catre muncitorii industriali printr-o revolutie violenta. In 25 octombrie / 7noiembrie 1917, la initiativa lui Lenin, se declanseaza in Rusia revolutia bolsevica, ce va duce la instaurarea dictaturii proletariatului. Dupa preluarea puterii, Lenin a luat o serie de masuri pentru consolidarea regimului comunist: limitarea drepturilor civile, cenzura presei, nationalizarea intreprinderilor si bancilor, instaurarea partidului unic si acordarea dreptului de autodeterminare natiunilor neruse.Intre 1918-1921 are loc razboiul civil din Rusia, care ii va opune pe comunisti (Rosii) si pe adeptii vechiului regim tarist (Albii). Confruntati cu razboiul civil, bolsevicii vor infiinta Armata Rosie dupa planurile lui Leon Trotki si politia politica, numita initial CEKANKVDKGB. In perioada razboiului civil, guvernul comunist condus de Lenin a trecut la asa-numitul comunism de razboi, un regim dur bazat pe rechizitii de alimente si fonduri materiale, pe o agresiva cenzura a presei si pe munca obligatorie. In 1921 razboiul civil se va incheia cu victoria bolsevicilor. In 1922 Lenin a decis transformarea Rusiei intr-un stat federal, numit Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). In acelasi an, Franta, Marea Britanie si Germania recunosc noul stat comunist rus, iar in 1924 se publica o noua constitutie, care intareste rolul partidului comunist al Uniunii Sovietice ca partid unic. In 1924 Lenin moare si pana in 1927 conducerea URSS a fost exercitata in mod colectiv de membrii Biroului Politic: Tomski, Rakov, Kamenev, Zinoviev, Trotki, Stalin. Pana in anul 1927 Stalin va reusi, ca secretar general al PCUS, sa-i elimine pe toti competitorii sai. Intre 1927-1953 se exercita dictatura lui Stalin, care va pune accent pe industrializare fortata, pe colectivizarea culturii, pe cultul personalitatii si pe supravegherea atenta a populatiei cu ajutorul politiei politice. Procesul de industrializare va duce la cresterea productiei, la modernizarea infrastructurii si a oraselor, dar si la pauperizarea lumii rurale. Prin colectivizarea agriculturii taranii au fost deposedati de pamant, iar gospodariile taranesti au fost integrate in Colective Agricole de Productie, numite colhozuri sau sovhozuri. Din 1934 Stalin a declansat o ampla actiune de epurare a deviationistilor si anti-comunistilor, careia i-au cazut victime peste 20 milioane cetateni. Cultul personalitatii va deveni tot mai accentuat, avand in centru ideea ca Stalin este parintele poporului.

III. Ideologii si practici politice in Romania interbelica a) Noul cadru politic de dupa Marea Unire din 1918Dupa 1918 viata politica romaneasca s-a democratizat prin introducerea votului universal masculin si prin elaborarea unei constitutii liberale in 1923. Noua constitutie cuprindea principii profund democratice precum suveranitatea natiunii, separarea puterilor in stat, parlament reprezentativ. Anii 20 au fost dominati politic de cele doua mari partide democratice: Partidul National Liberal (PNL-1875) si Partidul National Taranesc (PNT-1926).In deceniul 3 al secXX, democratia va intra in declin pe fondul crizei economice mondiale, iar unele forte politice interne vor propune rezolvarea problemelor economice si sociale in afara procedurilor democratice: Miscarea Legionara si Partidul Comunist. Problema caii de dezvoltare a Romaniei a fost subiectul unei ample confruntari de idei in perioada interbelica.

b) Ideologii democratice1. Neoliberalismul Neoliberalismul a fost doctrina interbelica a PNL si aprecia ca Romania se gasea la inceputul capitalismului si ca progresul statului era strict conditionat de dezvoltarea industriei nationale. Neoliberalismul punea accent pe interventia statului in economie si pe preeminenta interesului general asupra celui individual. Principalii teoreticieni ai neoliberalismului romanesc au fost: Stefan Zeletin, Vintila Bratianu, Mihai Manoilescu si Victor Slavescu. Neoliberalismul romanesc a fost unul protectionist, avand ca deviza sintagma prin noi insine, urmarind avantajarea capitalului romanesc in fata celui strain. Principalele idei neoliberale: accentuarea industrializarii si modernizarii, democratia parlamentara, projetarea capitalului romanesc, rolul conducator al burgheziei in plan social, proprietate privata si libera initiativa economica.

2. TaranismulTaranismul a fost doctrina PNT. Principalii teoreticieni ai sai au fost: Constantin Stere, Virgil Madgiaru, Ion Mihalache, Gheorghe Zane. Teoreticienii taranisti considerau ca Romania evolua pe o cale diferita de cea a statelor capitaliste occidentale si de aceea agricultura si nu industria trebuia sa fie principala ramura economica. Ei nu au negat industrializarea, dar erau de acord cu dezvoltarea acelor ramuri industriale care aveau baza de materii prime in tara: prelucrarea produselor agricole si a petrolului, a gazului metan si carbunelui. Taranismul a avut ca deviza sintagma portilor deschise, adica asigurarea sanselor egale intre capitalul romanesc si cel strain. Principalele principii taraniste: ramura economica principala era agricultura, democratia parlamentara, modernizarea agriculturii si a industriei alimentare, atragerea investitiilor straine (din 1931 trec la protectionism), principala categorie sociala era taranimea.

3. Democratia interbelicaIn perioada interbelica s-a mentinut principiul numirii de catre rege a guvernului si apoi organizarea de catre guvern a alegerilor parlamentare. Perioada interbelica s-a evidentiat printr-o mare instabilitate guvernamentala: 30 de guverne si 10 alegeri electorale intre 1919-1939, principalele forte politice fiind PNL si PNT.PNL a guvernat tara intre 1922-1926 si 1934-1937 si a adoptat masuri importante pentru modernizarea Romaniei: a inspirat constitutia din 1923 si a luat masuri de crestere a ritmului industrializarii si modernizarii (Legea minelor si Legea energiei1924; Legea pentru organizarea si exploatarea cailor ferate 1925). In perioada interbelica partidul a fost condus de lideri precum: Ion I.C.Bratianu, Vintila Bratianu, I.G.Duca, Constantin Dinu Bratianu.PNT apare in 10 octombrie 1926 prin fuziunea Partidului National Roman din Transilvania cu Partidul Taranesc din Vechiul Regat si guverneaza tara intre 1929-1933, confruntandu-se cu gravele probleme generate de criza economica mondiala. Partidul a fost condus de lideri precum Iuliu Maniu si Ion Mihalache. Conjunctura internationala marcata de ascensiunea extremei drepte ca si dorinta regelui Carol al II-lea de a-si instaura dictatura personala, vor duce la falimentul sistemului democratic romanesc in noiembrie 1937.

c) Ideologiile extremiste interbelice1. Extrema dreaptaLa extrema dreapta a vietii politice interbelice din Romania s-a aflat Miscarea Legionara. Elementele definitorii ale ideologiei legionare au fost: teoria purificarii prin moarte; exacerbarea misticismului, mesianismului, xenofobiei si anti-semitismului; promovarea urii si a intolerantei etnice si confesionale; apologia crimei; negarea industrializarii si a ratiunii. Idealul legionar era inlaturarea regimului politic democratic si instaurarea unei dictaturi dupa model nazist si fascist si a unei politici de segregatie rasiala ce viza exterminarea evreilor. Miscarea Legionara si-a recrutat membrii din randul diverselor categorii socio-profesionale: burghezia mica, preotimea, studentii, taranii. In 1923 A.C.Cuza fondeaza Liga Apararii Nationale Crestine (LANC), prima formatiune politica anti-semita din peisajul politic romanesc. In 1927 gruparea radicala a lui Corneliu Zelea Codreanu se rupe din LANC si pune bazele Legiunii Arhanghelului Mihail, o formatiune politica profund anti-semita ai carei membrii erau numiti legionari, iar seful formatiunii capitan. In 1930 Codreanu infiinteaza unitatile paramilitare ale legiunii, cunoscute sub numele de Garda de Fier.In 1937 Miscarea Legionara va obtine in alegeri 15,58% din voturi, devenind al treilea partid ca importanta dupa PNL si PNT. Dupa instaurarea dictaturii personale a lui Carol al-II-lea, Codreanu dizolva Miscarea Legionara (aprilie 1938), dupa care va fi arestat din ordinul regelui. Dupa lichidarea lui Codreanu din ordinul regelui in toamna lui 1938, Miscarea Legionara a fost condusa de unul din discipolii sai, Horia Sima.

2. Extrema stangaLa extrema stanga a vietii politice interbelice s-a aflat Partidul Comunist. In 8-12 mai 1921 elementele de extrema stanga din partidul socialist se desprind si pun bazele Partidului Comunist Roman. Elementele de doctrina erau aceleasi ca ale oricarui partid comunist: lupta de clasa, dictatura proletariatului, prosperitatea comuna asupra mijloacelor de productie, partidul unic. Idealul comunistilor romani era servirea intereselor Rusiei sovietice. In 1923 PCR adopta o linie anti-nationala, sustinand ca Romania este un stat multinational, o temnita a popoarelor, o creatie a imperialismului apusean. In 1924, prin 2 ordonante ale armatei, comunistii sunt scosi in afara legii datorita tulburarilor anti-nationale din Basarabia (Tatarbunar, Cismele, Nerusai, Galilesti). Pana in anul 1944, aflat in ilegalitate, PCR a fost o formatiune politica marginala avand sub 1000 membrii.

Formarea statelor medievale romanesti si institutiile lor centrale

I. Cnezat = formatiune politica prestatala, formata din mai multe obsti satesti, condusa de un cneaz Voievodat = formatiune politica prestatala, formata din mai multe cnezate, condusa de un voievod ales de Adunarea Cneziala

II. Formarea statului medieval Transilvaniaa) Contextul regional in secVIII IXIn secVIII puterea avara cu centrul in ringurile din Panonia decade pe fondul infrangerilor impotriva francilor. Vidul de putere creat prin disparitia Imp. Avar va fi umplut de sosirea triburilor maghiare, conduse de ducele Arpad, care se stabilesc in Panonia prin anii 895-896. In secIX principalii locuitori ai spatiului de la rasarit de Tisa erau romanii si slavii, dupa cum atesta izvoarele arheologice si scrise.b) Izvoare Gesta Hungarorum a lui Anonymus si Gesta Humorum et Hungarorum a lui Simon de Keza Viata Sf. Gerard Cronica lui Nestor (Povestea vremurilor de demult) Cronica de la Huda Cronica de la Zagrebc) Etapele constituirii statuluiPrima etapa corespunde cronologic anului 900 si afirmatiilor lui Anonymus despre existenta a 3 voievodate (ducate) romano-slave la rasarit de Tisa: Voievodatul lui Menumorut, plasat geografic in Crisana si avand ca cetati importante Biharea, Satmar, Zalau; Voievodatul lui Glad, plasat geografic in Banat si avand ca cetati importante Kuvin, Horom, Urscia; Voievodatul lui Gelu, plasat geografic in Podisul intra-carpatic si avand ca cetati importante Cluj-Manastur, Turda, Dabaca, Moldovenesti. Inca de la inceput, relatiile dintre cei 3 voievozi si noii sositi maghiarii au fost tensionate. Primul voievod atacat de unitatile militare maghiare a fost Menumorut, care a fost infrant si silit sa incheie un tratat politic si o alianta dinastica cu Ducele Arpad. Cel de-al doilea voievod atacat va fi Glad, care va fi infrant si probabil ucis, fara insa ca voievodatul sau sa intre sub stapanire maghiara. Voievodul intra-carpatic Gelu va fi atacat de un conducator maghiar numit Tuhutum, fiind infrant si ucis la varsarea paraului Capus in raul Somes (Gilau). Dupa victoria impotriva lui Gelu, Tuhutum va fi recunoscut drept voievod de romani si slavi, care ii vor jura credinta la Astileu. Devenit voievod intra-carpatic, Tuhutum va rupe relatiile cu Ducele Arpad si va organiza o stapanire proprie.A doua etapa se circumscrie cronologic anului 1000 si afirmatiilor lui Anonymus despre existenta voievodatului banatean cu capitala la urbs Morisena (Cenad), condus de un stranepot al lui Glad pe nume Ahtum si a voievodatului intra-carpatic cu capitala la Balgrad (Alba-Iulia), condus de un stranepot al lui Tuhutum numit Gyla cel Tanar. Relatiile dintre cei 2 voievozi si regele maghiar Stefan cel Sfant vor fi tensionate pe fondul tendintelor de expansiune ale suveranului maghiar. Prin anii 1003-1004 regele Stefan organizeaza o expeditie militara impotriva voievodului intra-carpatic Gyla cel Tanar, pe considerentul ca acesta refuza sa imbratiseze crestinismul apusean. Gyla cel Tanar va fi invins, capturat impreuna cu intreaga familie si dus in Ungaria. Expeditia mare impotriva lui Ahtum va fi organizata de regele Stefan prin anul 1034 din considerente economice (voievodul banatean taxa sarea regala ce cobora pe raul Mures), voievodul fiind invins si ucis, iar in fosta sa manastire cu calugari rasariteni va fi instalata prima episcopie catolica maghiara de la rasarit de Tisa, pastorita de italianul Gerardus. In pofida acestor victorii, stapanirea maghiara nu se va putea instala definitiv, deoarece dupa moartea regelui Stefan in 1038 in statul maghiar vor izbucni lupte intre fiii regelui defund pentru tronul regal.A treia etapa se inscrie cronologic in intervalul 1050-1200, cand are loc cucerirea sistematica si organizata a Transilvaniei de catre Regatul ungar/maghiar. In anul 1075, un document de cancelarie maghiar mentioneaza Cetatea regala Turda in legatura cu ocnele de sare, care sunt acordate spre exploatare unei manastiri din Slovacia de azi. In 1111, documentele mentioneaza un conducator politic al Transilvaniei numit Mercurius, care are titlu de principe, dar si un lider spiritual in persoana episcopului catolic Simon. In 1176 documentele mentioneaza un alt conducator al Transilvaniei, Leustachius, cu titlul de voievod, nu de principe, ceea ce arata permanenta institutiilor voievodate de sorginte romano-slava. Pana in jurul anului 1200 Transilvania a fost ocupata de Regatul maghiar, fiind organizata intr-o provincie cu rang de voievodat autonom.

d) Colonizari de populatieIn scopuri economice si militare, regii maghiari i-au colonizat in Transilvania pe secui (origine germana) in secXI XII si pe sasi in secXII XIII. Au mai existat 2 incercari esuate de colonizare: a cavalerilor teutoni (1211 - 1225) si a cavalerilor ioaniti (origine franceza).

e) Organizarea politico-administrativa a TransilvanieiDupa cucerirea maghiara, provincia va fi impartita administrativ in comitate unguresti (Cluj, Alba, Solnocul interior, Dabaca, Turda, Hunedoara, Tarnava), scaune secuiesti (Telegd-Odorhei, Kezd, Orbai, Sepsi, Ciuc, Mures, Aries), scaune sasesti (Sebes, Medias, Sibiu, Sighisoara, Orastie, Rupia), districte sasesti (Bistrita, Brasov) si districte romanesti (Hateg, Fagaras, Maramures, Zarand, Beius, Lapus, Chioar, Banatul Alpin).

f) Institutiile Transilvaniei medievalePrincipalele institutii ale Transilvaniei medievale au fost Institutia Voievodala, continuata ulterior de cea princiara si Adunarea Starilor Generale.1. Institutia voievodalaInstitutia voievodala este institutia centrala a Transilvaniei, fiind reprezentata de un voievod, cam al treilea mare dregator al Regatului ungar, numit initial de rege dintre marii nobili din afara Transilvaniei. Voievodul nu avea atributii suverane, dar exercita in numele regelui maghiar puterea la nivelul Transilvaniei: convoca si conducea adunarile de stari, convoca armata, judeca si ii avea in subordine pe secui si sasi, mai ales atunci cand detinea si titlul de comite al sasilor si secuilor. Titlul de voievod nu exista in traditia maghiara, fiind imprumutat din traditia romano-slava, Transilvania fiind singura provincie din Regatul maghiar condusa de un voievod. Voievodul era ajutat in guvernare de un vice-voievod de Santimbru, fara mari atributii, si de un consiliu voievodal, format din 3-4 nobili dregatori. La sfarsitul secXIII si inceputul secXIV voievozi precum Roland Borsa si Ladislau Kan vor largi autonomia Transilvaniei in cadrul Regatului maghiar, incercand sa afirme chiar indepdendenta ei. La inceputul evului mediu nu exista o capitala voievodala a Transilvaniei si pentru ca multi voievozi rezidau la curtea regala, dar cu timpul se vor impune o serie de orase: Alba-Iulia, Cluj. Dupa 1541 institutia voievodala este inlocuita de cea princiara, reprezentata de un principe. Primul principe al Transilvaniei a fost Ioan Sigismund Zapolya (1541-1571). In timpul principilor Gabriel Bethlen, Gheorghe Rakoczi I si Gheorghe Rakoczi II, Transilvania se va afirma ca un actor important pe scena internationala, implicandu-se in razboiul de 30 ani. Spre deosebire de voievod, principele avea atributii suverane si era ajutat in guvernare de un consiliu princiar format din 12 nobili. Dupa 1699, in contextul in care Transilvania devine o provincie a Imp. Austriac, titlul de principe va fi asumat de imparatul austriac, ce va fi reprezentat la nivelul Transilvaniei de un guvernator (Samuel van Brukenthal).

2. Adunarea Starilor GeneraleTransilvania, ca parte a lumii politice apusene, a fost organizata din punct de vedere al regimului de stari dupa modelul Europei Centrale. Structura etnica a Transilvaniei, situatia ei de tara cucerita si incadrata in Regatul maghiar au facut ca starile (grupuri sociale privilegiate) sa fie nobilii, secuii, sasii si initial romanii. Aceste 4 stari sau grupuri oficiale au alcatuit in secXIII XIV un for de conducere al Transilvaniei, numit Adunarea Starilor Generale. Aceasta institutie avea atributii de natura politica, fiscala, confesionala, iar locul traditional de intrunire era orasul Turda. Adunarile Generale s-au nascut din adunarile fiecarei stari in parte, care se intruneau la inceput fara o anumita periodicitate: adunarile nobililor din cele 7 comitate, adunarile sasilor din sudul Transilvaniei si adunarile secuilor din S-E Transilvaniei. Nu se stie daca romanii au avut o adunare globala, dar sigur au avut adunari locale in functie de vechile tari. Prima adunare generala a Transilvaniei a fost convocata de regele Andrei al III-lea la Alba-Iulia in 1291, in vederea reasezarii statutului tarii si a fost formata din nobili, sasi, secui si romani. La inceput, sub arpadieni, si romanii erau parte alcatuitoare de stat si erau invitati la adunarile de stari, dar erau trecuti ultimii ca populatie cucerita, supusa si schismatica.In 1366 regele Ludovic de Anjou (1342-1382) emite un decret care conditiona calitatea de nobil de diploma regala pentru pamant si de apartenenta la religia catolica. Este inceputul eliminarii romanilor din adunarile de stari pentru ca romanii nu erau catolici, tineau de cultura bizantino-slava, se inchinau dupa randuiala ortodoxa, iar cnezimea romaneasca, desi era asemenea nobililor, nu avea decat in mica masura documente de donatie regala. Din toate aceste motive, intre 1366-1437, romanii inceteaza in mod treptat sa mai fie invitati la adunarile de stat. Rascoala de la Bobalna pune capat definitiv prezentei romanilor la adunarile de stari prin formarea la 16 septembrie 1437 a Uniunii celor 3 natiuni, adica a nobililor, sasilor si secuilor, care trebuia sa apere tara de turci si sa apere ordinea interna in fata taranilor razvratiti. Pe parcursul secXV XVI starile Transilvaniei capata un mai pronuntat caracter etnic si de prin 1500 incep sa se numeasca natiuni: a nobililor (Natio Hungarica), a sasilor (Natio Saxonica) si a secuilor (Natio Seculica). De pe la aceasi data, adunarile de stari incep sa fie numite diete. Odata cu raspandirea reformei religioase (secVXI), sistemul celor 3 natiuni politice va fi completat de sistemul religios al celor 4 religii recepte: catolica, luterana, calvina si unitariana.

III. Formarea statului medieval Tara Romaneasca (Valahia sau Ungaro-Valahia)a) Cadrul geo-politic in secXIII XIVIn secXIII Regatul catolic maghiar continua sa-si afirme suprematia politico-militara in bazinul carpatic. Intre 1241-1242 are loc Marea invazie mongola(tatara) in Europa, care va afecta cnezatele rusesti, teritoriile extra-carpatice, Transilvania, Polonia, Ungaria. La finalul campaniei militare europene, o parte din tatari vor ramane in stepele din nordul Marii Negre, unde vor pune bazele unui stat propriu, numit Hanatul Hoardei de Aur (Hanatul Crimeei). La inceputul secXIV, Ungaria si Hanatul Tatar se confrunta cu grave crize dinastice, care slabesc presiunea lor asupra spatiului romanesc extra-carpatic.

b) Izvoare Diploma cavalerilor ioaniti 1247 Cronica pictata de la Viena 1358 Diverse documente de cancelarie maghiara sau bizantina

c) Etapele constituirii statuluiStatul medieval Tara Romaneasca se va forma in urma a 3 etape. Prima etapa se inscrie in intervalul 1241/1242 1247. In 2 iunie 1247 regele maghiar Bela al IV-lea emite Diploma cavalerilor ioaniti, document care mentioneaza pentru prima data 5 formatiuni politice prestatale intre Carpati si Dunare: Voievodatul lui Litovoi (pe cursul superior al Jiului si in Tara Hategului), Voievodatul lui Seneslau (pe cursul superior al Argesului si in zona Campulungului), Cnezatele lui Ioan si Farcas, Tara Severinului. Dintre cele 5 formatiuni politice mentionate, doar Voievodatul lui Seneslau era independent fata de coroana maghiara.A doua etapa se inscrie in intervalul cronologic 1277/1279 1291. In 1277/1279 voievodul Litovoi se revolta impotriva suzeranitatii maghiare, dar este infrant si ucis, in timp ce fratele sau Barbat - se rascumpara si pastreaza pe mai departe conducerea voievodatului. In 1291 are loc descalecatul voievodului fagarasan Negru-Voda in zona Campulungului, ceea ce denota aportul demografic si institutional al romanilor ardeleni la formarea noului stat sud-carpatic.A treia etapa se leaga de personalitatea voievodului Basarab I Intemeietorul (1310-1352), cel care uneste toate cnezatele si voievodatele dintre Carpati si Dunare intr-un stat cu numele de Tara Romaneasca. Basarab I se va alia initial cu regele maghiar Carol Robert de Anjou pentru a elimina dominatia tatara asupra tinuturilor extra-carpatice, reusind sa elibereze tinutul de la nord de gurile Dunarii, care va purta numele dezrobitorului: Basarabia. In 1324 regele maghiar va recunoaste in calitate de suzeran titlurile lui Basarab de Mare Voievod si Domn al Tarii Romanesti. Disputa pentru Banatul de Severin va inrautati in timp relatiile dintre Basarab si regele maghiar, iar prin victoria de la Posada din 9-12 noiembrie 1330 Basarab va reusi sa obtina independenta Tarii Romanesti fata de coroana maghiara.

d) Urmasii lui BasarabConsolidarea noului stat si a institutiilor sale va reveni urmasilor lui Basarab.Nicolae Alexandru (1352-1364) se va intitula domn autocrat si intemeiaza prima mitropolie a Tarii Romanesti la Curtea de Arges in anul 1359, pastorita de Jachint, fostul arhiepiscop al Vicinei.Vladislav Vlaicu (1364-1376) va infiinta al doilea scaun mitropolitan al Tarii Romanesti la Severin in 1370, va respinge primele atacuri turcesti si va bate primele monede ducatii de argint.

IV. Formarea statului medieval Moldovaa) Contextul regional la mijlocul secXIVLa jumatatea secXIV, in competitia pentru controlul drumurilor comerciale de la rasarit de Carpati se implica Ungaria, Polonia si Hanatul Hoardei de Aur. Intre 1345-1354 regele maghiar Ludovic de Anjou (1342-1382) organizeaza o serie de expeditii militare anti-tataresti la rasarit de Carpati, cu participare mai cu seama secuiasca, dar si a romanilor din Maramures. In 1349 Polonia anexeaza Rusia sud-vestica si ajunge vecina spatiului romanesc. La sud de Dunare, in mod treptat, locul imperiului bizantin este luat de statul sultanilor otomani.

b) Izvoare Cronica lui Ioan de Tarnave Secretarul regelui Ludovic de Anjou Cronica turca Legendele despre Oguz-han Diverse cronici armenesti si bizantine

c) Etapele constituirii statuluiStatul medieval Moldova a aparut in urma a 3 etape constitutive.Prima etapa se inscrie in intervalul secIX XIII, cand cronicile vechi amintesc la rasarit de Carpati diferite formatiuni politice prestatale. Pentru secIX cronicile armenesti si turcesti amintesc doua tari romanesti la rasarit de Carpati: Tara Balak si Ulak-ili. Pentru anul 1000 cronicile atesta in nordul Moldovei o formatiune politica prestatala, numita Tara Sipenitului. Pentru invervalul secIX XI, documentele mentioneaza si alte formatiuni politice prestatale cu numele de: codrii (Codrii Cosminului, Hertei, Lapusnei, Orheiului), campuri (Campul lui Dragos, Campul lui Glad), cobale (in tinuturile Dorohoiului, Neamtului, Bacaului, Vasluiului) si ocoale (in zona Campulungului si Vrancei). In secXII XIV sunt atestate documentar o Valahie in nordul Moldovei si un voievodat cu centrul la Baia. A doua etapa se inscrie in intervalul 1345-1354. In acest interval are loc descalecatul voievodului maramuresan Dragos de Baden la rasarit de Carpati, ca urmare a participarii lui la expeditiile militare anti-tataresti organizate de regele maghiar. Dupa incheierea expeditiilor militare, regele maghiar il va numi pe Dragos in calitate de vasal la conducerea marcii de aparare, organizata de rege in nordul Moldovei. A treia etapa se inscrie in intervalul 1359-1364 si este legata de personalitatea voievodului maramuresan Bogdan din Cuhea. In 1359, impreuna cu romanii sai din Maramures, Bogdan descaleca in Moldova si ii invinge dupa lupte grele pe urmasii lui Dragos: Sas si Balc. Bogdan va conduce un voievodat independent in nordul Moldovei cu resedinta la Baia, profitand de pe urma faptului ca in acele timpuri regele maghiar era mai preocupat de organizarea unei cruciade anti-otomane, care sa asigure securitatea frontierei sudice a regatului ungar.d) Urmasii lui BogdanUrmasilor lui Bogdan le va reveni sarcina consolidarii noului stat medieval Moldova. Latcu (1364-1375) infiinteaza o episcopie catolica efemera la Siret in anul 1370.Petru I Musat (1375-1391) este primul domn moldovean care jura vasalitate regilor polonezi (in speta lui Vladislav Iagello), bate primele monede al noului stat (grosii de argint), stabileste capitala statului la Suceava, organizeaza cancelaria domneasca (din perioada lui se pastreaza primele documente emise de cancelaria domneasca) si infiinteaza Mitropolia Moldovei la Suceava, nerecunoscuta insa de Patriarhia Constantinopolitana datorita unor diferende cu Petru I Musat pe tema numirii mitropolitului. Roman I (1391-1394) scoate Tara de Jos a Moldovei de sub dominatie tatara si se intituleaza stapanitor al Tarii Moldovei de la munte pana la mare.

V. Formarea statului medieval Dobrogeaa) Cadrul geo-politic in secXIVPana in secXIV puterea dominanta in sudul Dunarii a fost Imp. Bizantin. Pe parcursul secXIV se constituie statele romanesti extra-carpatice Tara Romaneasca si Moldova. Cu incepere de la jumatatea secXIV in Pen. Balcanica se resimte puterea Imp. Ottoman, care ocupa treptat statele crestine. b) Izvoare Cronica Alexiada a Anei Comnena Diverse documente slave si byzantinec) Formarea statului medieval dobrogeanIn anul 1943 un izvor epigrafic slav descoperit la Mircea Voda il mentioneaza pe Jupan Dimitrie, cel care conduce un jupanat intre Dunare si Mare. Intre 971-1204 Dobrogea este o provincie bizantina (thema), cu numele de Paristrion sau Paradunavon. In secX o inscriptie descoperita la Basarabi-Murfatlar aminteste un alt conducator local cu numele de Gheorghe. La sfarsitul secXI, Ana Comnena mentioneaza 3 conducatori politici care dominau spatiul dobrogean: Tatos, avand stapanirea in sudul Dobrogei si capitala la Dristor; Sestlav, avand stapanirea in nord-vestul Dobrogei si capitala la Vicina; Saccea, avand stapanirea in nord-estul Dobrogei si capitala la Preslov. Pentru anul 1094 Ana Comnena mentioneaza un alt conducator local cu numele de Pudila. In 1230 teritoriul dintre Mangalia si Varna este centrul de gravitatie al unei alte alcatuiri politice: Tara Carbunei (Cavernei).In 1285, la Vicina este instalata o mitropolie ortodoxa de unde ceva mai tarziu Nicolae Alexandru il va alege pe primul mitropolit al Tarii Romanesti in persoana lui Iachint. In 1346 este mentionat documentar Balica, un conducator dobrogean suficient de puternic pentru a se implica in razboiul civil din Imp. Bizantin, care ii opunea pe paleologi si pe cantacuzini. Dupa 1347 documentele il mentioneaza pe voievodul Dobrotici, cel care unifica toate tarile dintre Dunare si Mare. Atacat de otomani, Dobrotici va apara tara cu ajutorul voievodului Tarii Romanesti Dan I. In 1386 voievod al Dobrogei este Ivanco (Ioancu) (1386-1388), care moare probabil in luptele cu turcii otomani. In 1388 Mircea cel Batran uneste Dobrogea cu Tara Romaneasca, pentru ca la sfarsitul anului 1417 Dobrogea sa devina teritoriu al Imp. Otoman.

VI. Institutiile statelor medievale extra-carpaticea) DomniaDomnia a fost institutia centrala a Tarii Romanesti si Moldova. Titlul de domn deriva din cuvantul latin dominus (stapan absolut), iar puterea domneasca era considerata de origine divina. Detinatorul titlului de domn reunea in propria persoana calitatea de mare voievod, adica comandat suprem al oastei, cu aceea de domn si singur stapanitor, adica sef al unui stat independent si suveran si stapan al tarii si locuitorilor ei. Intre atributiile domnului putem enumera: este intaiul functionar al statului, reprezinta suprema instanta judecatoreasca, batea moneda si stabilea impozitele, initia politica externa a statului si semna tratate. Puterea sa este ingradita doar de marea boierime, pe care domnul si-o alatura si cu asentimentul careia obtine autoritatea suprema in stat. Succesiunea la tron era ereditara sau electiva in familia Basarabilor pentru Tara Romaneasca si a Musatinilor pentru Moldova, dar fara dreptul primogeniturii pe linie masculina.In secXV XVI domni autoritari precum Vlad Tepes si Stefan cel Mare si-au aservit total boierimea si au dominat in chip absolut. Pe parcursul secXVI, in conditiile accentuarii dominatiei otomane, puterea domneasca slabeste in raport cu clasa boiereasca. Boierimea va controla viata politica interna prin sustinerea unor candidati la tronul domnesc si va duce o politica externa independenta de cea a domnului. Dupa domnia lui Mihai Viteazul, sultanii otomani isi instaureaza controlul total asupra institutiei domniei din Tara Romaneasca si Moldova. In anii 1711-1716 sultanii otomani vor instaura domniile fanariote in statele romanesti extra-carpatice. Domnii fanarioti erau numiti direct de catre sultan din randul elementelor instarite, grecesti sau levantine dar si romanesti, din care se recrutau marii dragomani (mijlocitori ai raporturilor dintre otomani si straini), rezidenti in cartierul fanar al Constantinopolului, unde se afla Patriarhia ortodoxa. Domnii fanarioti au promovat un sistem propriu de valori bazat pe traditionalism, un otodoxim de nuanta conservatoare si pe mentinerea stranselor legaturi cu Poarta Otomana. Prin numirea fanariotilor, institutia domniei isi pierde caracterul pamantean, iar domnii isi pierd din autoritate, fiind considerati simplii functionari otomani. Boierimea pamanteana concurata de elementele grecesti venite in suita domnilor fanarioti se va grupa in Partida Nationala ce urmarea revenirea la domniile pamantene, obiectiv politic atins dupa revolutia din 1821, condusa de Tudor Vladimirescu.

b) Sfatul domnescSfatul domnesc era un organism consultativ al domnului cu atributii in politica interna si externa. Era format initial din mari boieri, iar apoi din boieri cu dregatorii. In ordinea importantei lor, dregatorii domnesti erau: mitropolitul, banul Olteniei sau portarul Sucevei, logofatul, vornicul, vistiernicul, spatarul sau hatmanul, paharnicul, postelnicul, comisul.

c) Adunarea tarii Adunarea tarii era un organism consultativ al domnului, fiind formata din starile sociale privilegiate: boierimea, clerul superior, orasenii si uneori taranii instariti. Avea atributii in viata politica (il alegea uneori pe domn), fiscala si religioasa.

d) BisericaBiserica a fost intotdeauna aliata domniei, fiind supusa jurisdictional Patriarhiei din Constantinopol. Incepand cu secXIV, Biserica Rasariteana din tarile romanesti extra-carpatice isi desavarseste organizarea institutionala.

e) ArmataArmata statelor romanesti extra-carpatice era de doua tipuri: oastea cea mare (ii cuprindea pe toti barbatii in stare sa isi poarte armele si avea caracter temporar) si oastea cea mica sau curtea domneasca (formata cu precadere din mercenari si fii de boieri care invatau mestesugul armelor la resedinta domneasca si care avea un caracter permanent). Incepand cu secXIV, in Tara Romaneasca si Moldova se introduc armele de foc si incepe angajarea pe scara mai larga a mercenarilor. Sistemul militar al tarilor romane extra-carpatice era completat de o serie de cetati: Turnu, Giurgiu si Braila (pentru Tara Romaneasca); Orhei, Suceava, Hotin, Neamt, Chilia si Cetatea Alba (pentru Moldova); Timisoara, Oradea, Fagaras, Sighisoara (pentru Transilvania).

Spatiul romanesc intre democratie si conflict in Evul Mediu si la inceputurile modernitatii

I. Cadrul regional in secXIV XVIDupa ce crestinii din Occident si-au irosit fortele cateva secole pentru eliberarea Locurilor Sfinte, incepand cu secXIV, cruciada se muta in sud-estul Europei, deoarece turcii otomani ajunsesera sa ocupe o mare parte a Pen. Balcanice. Aceste lupte ale crestinilor in numele crucii ce nu se mai poarta pentru eliberarea Locurilor Sfinte, ci pentru blocarea inaintarii otomane si eliberarea Balcanilor se numesc cruciade tarzii sau defensive. In cadrul cruciadelor tarzii, rolul principal nu mai revine Occidentului, ci popoarelor din centrul si sud-estul Europei: greci, bulgari, sarbi, croati, albanezi, romani, unguri, polonezi.Dupa ce Dunarea devine granita intre crestinatate si lumea dominata de musulmani (1390-1395), rolul principal in rezistenta revine Tarilor Romane, Ungariei si Poloniei. Transilvania s-a incadrat in efortul anti-otoman ca parte a regatului maghiar, dar si alaturi de Tara Romaneasca si Moldova in cadrul blocului militar romanesc.

II. Diplomatie si conflict in Evul Mediu (secXIV XVI)Cu mijloacele diplomatiei si rezistentei armate din Tara Romaneasca si Moldova au reusit sa-si salveze fiinta statala si sa conserve civilizatia romaneasca. In perioada medievala rezistenta anti-otomana a fost reprezentata de o serie de voievozi precum: Mircea cel Batran, Iancu de Hunedoara, Vlad Tepes si Stefan cel Mare. Tactica folosita de voievozii romani in luptele cu armata otomana net superioara numeric a fost cea a pamantului parjolit, care implica: adapostirea femeilor, copiilor si celor neputinciosi in locuri ferite, distrugerea resurselor de hrana din calea invadatorilor, otravirea fantanilor si hartuirea permanenta a inamicului cu ajutorul cavaleriei usoare.

a) Mircea cel Batran (1386-1418)In 1386 Mircea, fiul lui Dan I, urca pe tronul Tarii Romanesti. Inca de la inceputul domniei sale, Mircea s-a implicat in actiunea de blocare a inaintarii otomane spre centrul Europei. In anul 1388 acesta alipeste Dobrogea la Tara Romaneasca, neglijand astfel interesele otomane in zona. In anul 1389 un corp de oaste muntean lupta alaturi de sarbi impotriva turcilor la Kossovopolje (Campia Mierlei), fara insa a obtine victoria. In 10 decembrie 1389, prin intermediul domnului moldovean Petru I Musat, Mircea incheie la Radom o alianta politico-militara cu regele polonez Vladislav Iagello, cu scopul de a contracara presiunea regelui maghiar Sigismund de Luxemburg in directia Banatului de Severin. Ulterior, datorita amenintarii otomane, care viza atat Ungaria cat si Tara Romaneasca, se va ajunge la normalizarea relatiilor dintre domnul muntean si regele maghiar. Expresie a acestei normalitati, in 7 martie 1395 se semneaza tratatul de la Brasov intre Mircea si Sigismund de Luxemburg, considerat a fi primul tratat de alianta anti-otomana din sud-estul Europei.In 10 octombrie 1394 / 17 mai 1395 are loc celebra lupta de la Rovine dintre domnul muntean si armatele sultanului otoman Baiazid Ildarim (Fulgerul), incheiata cu victoria ostilor romanesti. Dupa victorie, Mircea a fost inlaturat de o parte a marii boierimi, care l-a inlocuit cu Vlad Uzurpadorul, un interpus al turcilor in Tara Romaneasca. Sub domnia lui Vlad, care jura vasalitate sultanului otoman, Poarta a recunoscut autonomia Tarii Romanesti in schimbul platii unui tribut. In tot cursul domniei lui Vlad, Mircea a controlat Oltenia si tinuturile de sub munti.In vara anului 1396 regele maghiar Sigismund organizeaza o cruciada anti-otomana in Balcani, cu participarea cavalerilor apuseni, armatei maghiare, trupelor ardelene (conduse de voievodul Stibor) si unitatilor lui Mircea. In 25 septembrie 1396 cruciada de la Nicopole se incheie cu victoria zdrobitoare a turcilor condusi de Baiazid. Sporirea amenintarii otomane dupa dezastrul crestin de la Nicopole ii determina pe boieri sa-l indeparteze pe Vlad Uzurpatorul si sa-l reinscauneze pe Mircea in iarna anilor 1396-1397.In 1402 sultanul Baiazid este invins in marea batalie de la Ankara de catre trupele mongole ale banului Timur Lenk (Timur cel schiop, Tamerlan) si cade imprizonierat. Mircea se va implica in luptele pentru tronul sultanal intre fiii lui Baiazid, sprijinindu-i pe rand pe Musa si pe Mustafa, ambii invinsi insa de Mehmed I. La sfarsitul anului 1417 noul sultan Mehmed I organizeaza o expeditie militara de pedepsire a lui Mircea, care se va solda cu ocuparea de catre turci a Dobrogei si a cetatii Giurgiu. Dupa aceste pierderi teritoriale Mircea va incheia tratatul de pace cu sultanul, care garanta autonomia Tarii Romanesti, dar stipula plata tributului ca semn al vasalizarii tarii fata de Imp. Otoman. In 31 ianuarie 1418 Mircea moare si este inhumat la Manastirea Cozia, lasand in urma un stat autonom si activ pe plan extern.

b) Alexandru cel Bun (1400-1432)Alexandru cel bun, domn al Moldovei, a intarit orientarea traditionala a tarii spre Polonia, incheind la 12 martie 1402 un tratat de vasalitate cu regele polonez Vladislav Iagello. Acest tratat era menit sa contracareze pretentiile dominatoare ale Ungariei si sa intareasca frontul anti-otoman. Urmare a acestui tratat de vasalitate, trupele moldovene vor lupta in mai multe randuri alaturi de polonezi impotriva cavalerilor teutoni: 1410-1411-1412-1414-1422. Faimoase in acest sens au fost luptele de la Grunwald (1410) si Marienburg (1422), unde si romanii s-au acoperit de gloria victoriei. Sub acelasi Alexandru cel Bun armatele moldovene au purtat prima batalie cu turcii, aparand in anul 1420 Cetatea Alba de atacurile armatelor otomane. La moartea sa, acesta a lasat in urma o Moldova prospera si stabila, bine organizata si aparata.

c) Iancu de Hundoara (1441-1456)Marele comandant de osti cruciate, Iancu de Hunedoara, s-a ridicat dintr-o familie romaneasca de cnezi hunedoreni innobilati pentru serviciile militare aduse Coroanei maghiare si daruiti in anul 1409 cu castelul si domeniul Hunedoarei (cetatea, 40 de sate, vami, mine de sare, aur, argint, fier).In atmosfera continentala a secXV dominata de sentimente anti-otomane, se va ridica marele luptator Iancu de Hunedoara, initial Ban de Severin (1438-1441), iar apoi voievod al Transilvaniei (1441-1446), guvernator al regatului Ungariei (1446-1452) si capitan general al regatului pomenit (1453-1456), un adevarat simbol al lumii in care a trait.Iancu si-a facut ucenicia de cavaler in jurul curtii regale maghiare si in diferite misiuni in strainatate (Cehia, Italia), unde a deprins mestesugul armelor. Dupa ce a obtinut titlul de Ban de Severin din partea regelui maghiar Albert de Habsburg, Iancu ajunge in 1441 voievod al Transilvaniei, numit in aceasta demnitate de regele Vladislav I al Ungariei. Din acest moment, Iancu va avea o ascensiune fulminanta cum nimeni din afara familiilor regale nu mai avusese pana atunci.Din anul 1441 Iancu va incepe marile sale campanii militare impotriva Imp. Otoman, iar in toamna lui 1441 Iancu il invinge pe Beiul de Semedria. In 22 martie 1442 Iancu il invinge in lupta de la Sibiu pe Beiul de Vidin, dupa care trece in Tara Romaneasca si il impune pe tron pe Basarab, fiul lui Dan II.In 2 septembrie 1442 armatele lui Iancu inving unitatile militare otomane conduse de beglerbegul Rumeliei Sehabeddin. In iarna anilor 1443-1444 Iancu organizeaza Campania cea lunga, o cruciada anti-otomana in Balcani, avand sprijinul papei Eugeniu IV, despotului sarb Brancovici, marelui luptator albanez Scanderbeg (George Castriotul) si domnului muntean Vlad Dracul. Armatele cruciate vor elibera usor orasele Nis si Sofia amenintand capitala Imp. Otoman, context in care sultanul Murad III cere pace.La sfarsitul lui iulie 1444 la Seghedin se incheie pacea turco-maghiara in conditii extrem de favorabile pentru Ungaria: sultanul trebuia sa elibereze toti prizonierii de razboi crestin si sa inceteze orice operatiune militara pe termen de 10 ani. La 20 septembrie 1444 tanarul rege Vladislav I rupe aceasta pace avantajoasa si reincepe cruciada anti-otomana. Din pacate, in 10 noiembrie 1444 trupele crestine conduse de rege si de Iancu de Hunedoara sunt invinse la Varna de catre armata otomana, regele maghiar gasindu-si sfarsitul pe campul de lupta. Nedescurajat de aceasta infrangere, Iancu va organiza in august 1445 Campania de la Dunare impotriva otomanilor, care se va solda cu recucerirea cetatii Giurgiu pe seama Tarii Romanesti.In 1446 Iancu este numit guvernator al Ungariei pe perioada minoratului regelui Ladislau de Habsburg (1446-1457). Din aceasta noua calitate, in 1448 Iancu va organiza o noua cruciada anti-otomana in Balcani, incheiata cu infrangerea de la Kossovopolje (17-19 octombrie 1448), infrangere influentata si de tradarea despotului Gheorghe Brancovici.In 22 iulie 1456 Iancu obtine importanta victorie de la Belgrad impotriva sultanului Mahomed II, cuceritorul Constantinopolului, turcii retragandu-se in deruta iar sultanul fiind ranit. Ca urmare a acestei mari victorii, papa Calix III il va numi pe Iancu cel mai puternic atlet al lui Hristos. Din nefericire, la 11 august 1456 Iancu se stinge de ciuma in cetatea Zemun, fiind inmormantat in Catedrala romano-catolica din Alba Iulia sub un sarcofag pe care sunt scrise cuvintele calugarului italian Ioan Decapestrano: S-a stins lumina lumii.

d) Vlad Tepes (1448; 1456-1462; 1476)Participarea romanilor munteni la frontul anti-otoman continua prin nepotul lui Mircea cel Batran, Vlad Tepes, domn al Tarii Romanesti in 3 randuri. In anul 1459 Vlad incepe lupta anti-otomana, refuzand pentru inceput sa mai plateasca tributul anual de 10 mii galbeni. La inceputul anului 1460 Vlad incheie un tratat de alianta militara impotriva turcilor cu regele maghiar Mathias Corvinul, fiul lui Iancu de Hunedoara.Dupa prinderea lui Hamza, pasa de Vidin, si tragerea lui in teapa, in iarna anilor 1461-1462 Vlad organizeaza o expeditie militara surprinzatoare la sud de Dunare, distrugand toate fortificatiile otomane de la Rahova pana la Chilia. Drept pedeapsa, in primavara anului 1462 o armata otomana redutabila numarand 60 mii oameni, in frunte cu sultanul Mahomed II Cuceritorul, porneste spre Tara Romaneasca pentru a o transforma in pasalac. Confruntat cu superioritatea numerica a armatei otomane, Vlad foloseste tactica pamantului parjolit.La inceputul lui iunie 1462 turcii reusesc sa treaca Dunarea si se indreapta spre cetatea de scaun de la Targoviste. In noaptea de 16/17 iunie 1462 Vlad organizeaza celebrul atac de noapte asupra taberei otomane din apropierea Targovistei, al carui scop era asasinarea sultanului. Chiar daca nu si-a atins scopul, acest atac a determinat retragerea armatei otomane, dar nu inainte ca sultanul sa-l inscauneze ca domn al Tarii Romanesti pe fratele lui Vlad, Radu cel Frumos, crescut la Istambul. In noiembrie 1462, ramas singur si acuzat ca ar fi tradat cauza anti-otomana, Vlad este prins si intemnitat la Buda si Visegrad din ordinul regelui Mathias Corvinul. In 1475, la cererea varului sau, Stefan cel Mare, Vlad este eliberat de regele maghiar si reinscaunat ca domn al Tarii Romanesti in 26 noiembrie 1476. Peste numai o luna, intr-o zi rece de decembrie, o conspiratie boiereasca punea capat domniei si vietii zbuciumate a lui Vlad Tepes.

e) Stefan cel Mare (1457-1504)Stefan cel Mare, domnul Moldovei, a dat numele unei epoci si a intrat in legenda, folclor si traditie inca din timpul vietii sale. Fiu al lui Bogdan II si nepot al lui Alexandru cel Bun, Stefan a ajuns pe tronul Moldovei la 12 aprilie 1457 dupa victoria impotriva rivalului sau, Petru Aron, unchiul si ucigasul tatalui sau. In momentul preluarii puterii de catre Stefan, situatia Moldovei nu era dintre cele mai bune: cetatea Chilia fusese cedata Ungariei de catre Petre Aron in anul 1448, cetatea Hotin si regiunea Pocutiei fusesera ocupate de Polonia, iar la sud de Dunare amenintarea otomana era din ce in ce mai accentuata.Cel mai important obiectiv de politica externa al lui Stefan a fost eliminarea amenintarii otomane. Strategia politico-militara a lui Stefan a fost sa nu se confrunte cu 2 dusmani in acelasi timp si sa afirme independenta statului sau prin mentinerea echilibrului de forte intre marile puteri vecine (Imp. Otoman, Ungaria, Polonia).In vechea traditie a domnilor moldoveni, Stefan a acceptat suzeranitatea poloneza incheind la Overchelauti in 4 aprilie 1459 un tratat de vasalitate cu regele polonez Cazimir IV Iagello. Prin acest tratat Stefan era recunoscut domn al Moldovei in schimbul acceptarii suzeranitatii poloneze si cedarii cetatii Hotin. In 25 ianuarie 1465, dupa un asediu de o zi, Stefan va recupera cetatea Chilia, fortand garnizoana maghiara sa capituleze. Expeditia de pedepsire a lui Stefan, organizata de regele maghiar Mathias Corvinul in toamna anului 1467, se va incheia cu victoria zdrobitoare a domnului Moldovei in lupta de la Baia din 14-15 decembrie 1467.In anul 1471 Stefan a inceput lupta anti-otomana prin atacul impotriva domnului muntean Radu cel Frumos, un interpus al turcilor pe tronul Tarii Romanesti. In noiembrie 1473 Stefan il invinge decisiv pe Radu cel Frumos in batalia de pe malurile raului Vodita si il inscauneaza in Tara Romaneasca pe Laiota Basarab, favorabil politicii sale anti-otomane. In preajma confruntarii directe cu otomanii, Stefan a strans relatiile cu celelalte state aflate in conflict cu turcii: Venetia, Ungaria, Hanul Turkmen Uzun Hasan (Asia), largind astfel frontul anti-otoman.In dimineata rece si cetoasa din 10 ianuarie 1475, Stefan obtine marea victorie de la Vaslui impotriva uriasei armate otomane (120 mii oameni) - condusa de beglerbegul Rumeliei Suleiman - fiind ajutat si de 5000 secui si 1800 romani ardeleni. Batalia de la Vaslui a insemnat unul dintre cele mai mari dezastre militare din istoria turcilor, 30 mii soldati fiind ucisi si 15 mii luati prizonieri, fapt pentru care sultanul Mahomed II Cuceritorul a refuzat sa mai primeasca pe cineva in audienta timp de 5 zile. Avand nevoie de ajutor militar, in iulie-august 1475 Stefan incheie un tratat de vasalitate si cu regele maghiar Mathias Corvinul, acceptand suzeranitatea Ungariei in schimbul ajutorului militar promis de regele maghiar si a promisiunii sale ca nu-i va proteja pe dusmanii domnului Moldovei. In primavara anului 1476 sultanul Mahomed II pregateste revansa impotriva lui Stefan, adunand o armata uriasa de 150-200 mii turci, 10 mii tatari si 12 mii soldati munteni (Laiota Basarab). In 25 iulie 1476 Stefan este invins in batalia de la Razboieni, dar va reusi sa se retraga de pe campul de lupta la caderea serii.Turcii nu vor reusi sa valorifice victoria, deoarece cetatile Neamt, Suceava si Hotin vor rezista asediului otoman, dar si datorita epidemiei de ciuma, care va devasta armata otomana si il va sili pe sultan sa ordone retragerea.

In 1484 turcii vor reusi sa ocupe Cetatea Chilia si Cetatea Alba, supranumite plamanii Moldovei. Avand nevoie de sprijin militar, Stefan va reinnoi tratatul de vasalitate cu regele polonez Cazimir IV la Colomeea in 15 septembrie 1485. Cu sprijin militar polonez, Stefan ii va invinge pe turci in bataliile de la lacul Catlabuga (1485) si Scheia (1486). In 1487, avand resursele secatuite, Stefan a incheiat tratatul de pace cu sultanul, recunoscand suzeranitatea acestuia in schimbul garantarii autonomiei tarii. In 1497 noul rege polonez, Ioan Albert, incearca sa ocupe Moldova cu o armata de 100 mii oameni, dar este invins categoric de Stefan in batalia de la Codrii Cosminului (Dumbrava Rosie), desfasurata in 26 octombrie. In 1499, in urma unei expeditii militare moldovenesti, in Polonia se incheie tratatul de pace moldo-polon care va legitima statutul de independenta al Moldovei fata de Polonia prin ruperea legaturii de vasalitate dintre domnul moldovean si regele polon, cele 2 tari aparand in textul tratatului ca parteneri juridic-egali. In 1503 tratatul dintre Ungaria si Imp. Otoman, cele 2 tari suzerane ale Moldovei, limita obligatiile statului romanesc est-carpatic fata de Poarta Otomana doar la plata tributului. Mort la 2 iulie 1504 si inhumat in ctitoria sa Putna, Stefan a lasat posteritatii o tara prospera, respectata si o amintire vie cu totul iesita din comun, devenind un simbol al tuturor romanilor.

III. Diplomatie si conflict la inceputul epocii moderne (secXVI secXVIII)

a) Cadrul general in secXVIPe parcursul secXVI, in cele 3 principate romanesti isi fac aparitia germenii lumii moderne. SecXVI reprezinta pe ansamblul continentului european o perioada de mari prefaceri: este perioada de apogeu a umanismului si renasterii, al reformei religioase si contra-reformei catolice, al expansiunii tiparului si al constituirii primelor imperii coloniale europene. In acest secol, spatiul romanesc va evolua la intersectia intereselor Imp. Otoman, Poloniei si Imp. Habsburgic (care ia locul Ungariei ca mare putere in centrul Europei).In anul 1541 expeditia militara a sultanului Soliman Magnificul duce la disparitia Regatului ungar, partea centrala si sudica devenind provincie otomana sub numele de Pasalacul de la Buda, iar partile vestice si nordice revin arhiducelui Austriei Ferdinand de Habsburg - , in timp ce Transilvania impreuna cu Banatul si Crisana (Partium) devine Principat autonom sub suzeranitate otomana. La sfarsitul secXVI rolul major in lupta anti-otomana revine imparatilor din dinastia de Habsburg. Polonia, aflata intr-o perioada de criza interna profunda, va ramane departe de lupta anti-otomana.

b) Mihai Viteazul (1593-1601)Marele domn si luptator anti-otoman se va naste in familia Basarabilor ca fiu al lui Patrascu cel Bun si frate cu Petru Cerel, ambii domni ai Tarii Romanesti. Din anul 1588 Mihai va urca toate treptele dregatoriilor, de la cea de banisor de Mehedinti, la mare-stolnic, mare postelnic, mare-aga, ispravnic si mare ban al Olteniei, sub domnul Alexandru cel Rau. In septembrie 1593, cu ajutorul unor oameni influenti pe langa curtea sultanului, precum unchiul sau Iane Epirotul, Andronic Cantacuzino sau agentul diplomatic englez Barton, Mihai reuseste sa obtina domnia Tarii Romanesti. In momentul in care Mihai devine domn al Tarii Romanesti situatia continentala era favorabila luptei anti-otomane. In 1593, la initiativa papei Clement VIII, imparatul romano-german Rudolf II de Habsburg pune bazele unei largi coalitii anti-otomane continentale, numita Liga Sfanta, la care ii atrage pe regele Filip II al Spaniei si pe ducii italieni de Toscana, Mantova si Ferrara. In august 1594 adera la Liga Sfanta domnul Moldovei, Aron-Voda, iar in ianuarie 1595 intra in aceasta coalitie si principele Transilvaniei, Sigismund Bathory. Ocolit de soliile Ligii, pentru ca ajunsese de putin timp pe tron si era considerat supus turcilor, Mihai se va alatura Ligii Sfinte din proprie initiativa. In 13 noiembrie 1594 Mihai incepe lupta anti-otomana prin eliminarea micii garnizoane turcesti (2000 soldati) din Bucuresti si a creditorilor turci. Intre noiembrie 1594 ianuarie 1595 ostile lui Mihai ataca garnizoanele turcesti din cetatile Giurgiu, Harsova si Silistra. In ianuarie 1595 Mihai invinge trupele turco-tatare la Putineiu, Stanesti si Serpatesti, dupa care ostile sale ataca si elibereaza Rusciucul, Silistra si Braila, ajungand pana in Balcani. In 20 mai 1595 delegatia de boieri munteni, in frunte cu mitropolitul Eftimie, incheie tratatul de la Alba-Iulia cu Sigismund Bathory, care face din Mihai vasalul principelui ardelean si loctiitorul sau in Tara Romaneasca. Tratatul cuprindea: toate tratatele se incheiau doar cu aprobarea principelui ardelean, pedepsele capitale impotriva boierilor munteni trebuiau sa aiba aprobarea principelui ardelean, domnul nu-i putea demite pe boieri din functii, grecii nu aveau acces la slujbe, strainii nu puteau dobandi proprietati in tara, Biserica ortodoxa din Transilvania era pusa sub jurisdictia mitropolitului Tarii Romanesti si se promitea ajutor material ardelean impotriva otomanilor.

In iunie 1595 Sigismund Bathory devine si suzeranul Moldovei, dupa ce noul domn Stefan Razvan se declara vasalul sau. In august 1595 o armata otomana (50 mii soldati) condusa de marele-vizir Sinan Pasa trece Dunarea pe un pod de vase si inainteaza spre Bucuresti. In 13/23 august 1595 Mihai obtine o victorie temporara impotriva lui Sinan Pasa la Calugareni, unde au fost ucisi 4 pasi si 3000 de soldati otomani, romanii capturand 5 tunuri turcesti si un steag al profetului Mahomed. Dupa ciocnirea de la Calugareni, Mihai se va retrage sub munte, la Stoienesti, in asteptarea ajutorului militar al suzeranului sau Sigismund Bathory. Intre timp, Sinan Pasa a inceput transformarea tarii in pasalac, a ocupat Bucurestiul si a transformat manastirea Radu-Voda in moschee, a transformat Targovistea si a numit administratori turci in satele romanesti. In octombrie 1595 Sigismund Bathory patrunde in Tara Romaneasca cu 20 mii secui, 15 mii osteni dati de nobili si orase, 3 mii moldoveni condusi de domnul Stefan Razvan si 300 cavaleri toscani condusi de Enea Silaio Piccolomini. Armata crestina va elibera rapid cele doua capitale muntene, turcii fiind urmariti pana la Giurgiu, unde ariergarda otomana va fi nimicita, iar cetatea ocupata in 20/30 octombrie 1595.In conditiile in care polonezii il instaurasera ca domn al Moldovei pe Ieremia Movila, un adept al pacii cu turcii, iar trupele imperiale habsburgice erau invinse de turci la Keresztes, Mihai a acceptat tratativele cu sultanul Mahomed III. In 20 iulie 1597 Mihai incheia tratatul de pace cu sultanul, prin care redevenea vasal al Imp. Otoman, sultanul recunoscandu-i domnia pe viata si reducerea la jumatate a tributului tarii. In 30 mai 1598, pregatindu-se de viitoarele confruntari cu otomanii, Mihai incheia tratatul de vasalitate de la Manastirea Dealu cu imparatul romano-german Rudolf II. Prin acest tratat, domnul recunostea suzeranitatea imparatului crestin fara a plati tribut, oferind insa anual un dar de cinste, in timp ce Rudolf II recunostea domnia ereditara in familia lui Mihai, care primea si un castel de refugiu in Ungaria sau Transilvania si ii promitea ajutor militar in viitoarele lupte cu turcii.In primavara anului 1599 Sigismund Bathory renunta la tronul ardelean in favoarea varului sau, cardinalul Andrei Bathory, un adept al pacii cu turcii. Avand 2 dusmani pe tronurile din Transilvania si Moldova, Mihai a gandit o actiune militara prin care sa reduca cele 2 tari in frontul anti-otoman. In 18/28 octombrie 1599 Mihai il invinge la Selimbar pe principele Andrei Bathory, avandu-i alaturi si pe secui, nemultumiti de Bathoresti pentru ca le rapisera vechile privilegii. In noiembrie 1599 Mihai intra in Alba-Iulia, unde primea juramantul de credinta al nobilimii si clerului maghiar si se intitula Domn din mila lui Dumnezeu al Tarii Romanesti si Ardealului.In 4 mai 1600, ostile lui Mihai treceau pe trei coloane in Moldova, care i se va supune in doua saptamani aproape fara lupta, domnul Ieremia Movila refugiindu-se in cetatea Hotin. In 29 mai 1600 Mihai intra in Suceava, unde se intitula Domn din mila lui Dumnezeu al Tarii Romanesti, Ardealului si a toata Tara Moldovei. Lunile iunie, iulie, august 1600 reprezinta momentul culminant al domniei si carierei lui Mihai Viteazul, el stapanind toate cele trei tari romanesti.In septembrie 1600 nobilii maghiari, reuniti in Dieta de la Turda, se rascoala impotriva lui Mihai pentru dajdii neobisnuite si sarcini care ne-au slabit. In 18 septembrie 1600 Mihai este invins la Miraslau de armata nobililor maghiari, aliata cu trupele generalului austriac Georgio Basta, si se retrage spre Tara Romaneasca. In septembrie-octombrie 1600 trupele polone, conduse de cancelarul Zamoyski, invadeaza Moldova si tara Romaneasca, unde il inscauneaza pe Ieremia Movila si pe fratele sau Simion Movila. Pierzand tronul muntean in favoarea lui Simion Movila, Mihai va pleca la Viena si apoi la Praga, unde va purta discutii cu imparatul Rudolf II si cu fratele acestuia, arhiducele Mathia. In martie 1601 se produce impacarea dintre Mihai si Basta, mediata de Rudolf II, favorizata si de faptul ca dupa batalia de la Miraslau Basta va fi alungat din Transilvania de catre nobilii maghiari, care il vor reinscauna pe Sigismund Bathory. In 24 iulie / 3 august 1601, la Guruslau, ostile mercenare ale lui Mihai si Basta il vor invinge pe Sigismund Bathory. In 9/19 august 1601, din ordinul lui Basta, care dorea sa-l elimine pe domnul roman din competitia pentru Transilvania, Mihai era asasinat pe campia de langa Turda de cativa mercenari germani si valoni.Mihai Viteazul a fost o mare personalitate a epocii sale, la cumpana dintre medieval si modern, devenind un simbol al unitatii romanesti. Unirea celor trei tari romanesti, desi nu s-a facut din ratiuni nationale, ci din politice si militare, i-a plasat pentru prima oara pe romani, pentru o clipa, sub acelasi sceptru. Domnia lui marcheaza trecerea de la solidaritatea romaneasca instinctiva la solidaritatea efectiva si de la natiunea medievala spre cea moderna. Din perspectiva relatiilor internationale, acesta s-a considerat membru al republicii crestine, fiind un actor dinamic al celei mai largi aliante europene a timpului, Liga crestina, demonstrand astfel vocatia europeana a poporului sau.

IV. Politica externa a domnilor secolului XVII XVIIIIn secXVII, in competitia pentru controlul spatiului romanesc se implica Imp. Habsbrgic, Polonia, Imp. Otoman si noua putere de la Rasarit, Imp. Rus. Din acest secol, pe fondul declinului economic, uman si militar al spatiului romanesc, politica externa a domnilor romani cunoaste un transfer al prioritatilor: de la actiunea militara spre negocierea diplomatica. Succesorul lui Mihai Viteazul pe tronul Tarii Romanesti, Radu Serban (1602-1610; 1611) va continua lupta anti-otomana, organizand mai multe expeditii militare sud-dunarene si invingandu-l pe hanul tatarilor din Crimeea, vasal al sultanului otoman. Ceva mai tarziu, domnul Tarii Romanesti, Matei Basarab (1632-1654) si cel al Moldovei, Vasile Lupu (1634-1653), vor strange relatiile politico-diplomatice cu principii ardeleni Gheorghe Rakoczi I (1630-1648) si Gheorghe Rakoczi II (1648-1658), din dorinta de a reface frontul anti-otoman comun al celor trei tari. Cei doi domni extra-carpatici vor consolida autonomia tarilor lor, vor lua masuri pentru limitarea influentei elementului grec si vor sprijini actul cultural.Dupa esecul militar in asedierea Vienei (1683), Imp. Otoman se va afla in defensiva, cedand ofensiva Imp. Habsburgic (Austriac), care va invinge succesiv trupele otomane la Buda (1686), Mohacs (1687), Salankemen (1691) si Zenta (1697). In urma acestor victorii, Austria va anexa Ungaria, Slovenia, Croatia, Dalmatia, iar prin tratatul austro-turc de la Karlowitz (1699) va anexa in mod oficial Transilvania, pe care o ocupase militar inca din 1687. In aceasta conjunctura regionala, domnul muntean Serban Cantacuzino (1678-1688) va negocia in primavara lui 1688 un tratat de alianta politico-militara cu imparatul austriac Leopold I indreptat impotriva turcilor, care nu se va mai incheia datorita decesului domnului.Domnii de la cumpana secXVII XVIII vor urmari ca prin diplomatie sa atinga telurile politice romanesti: independenta, integritatea teritoriala, autonomia si domnia ereditara.In Tara Romaneasca, domnul Constantin Brancoveanu (1688-1714) a dus o politica diplomatica abila ce urmarea sa mentina echilibrul de putere intre Austria, Rusia si Imp. Otoman pentru a conserva autonomia tarii sale si a-i acorda libertate de miscare in plan extern. Acesta a constituit un veritabil cabinet diplomatic la Bucuresti, in care activau diplomati de cariera precum Ladislau Dindar si Petru Grienner pentru relatiile cu Transilvania si Austria, fratii David si Teodor Corbea pentru relatiile cu Transilvania si Rusia sau Andrei Wolf pentru relatiile cu Polonia. Alti diplomati de la curtea domnului muntean erau doctorul Iacob Pylarinos, Ianachi Porfirita sau Anton Maria del Chiaro. Prin intinsa sa retea de diplomati, Brancoveanu a intretinut relatii diplomatice cu toate marile puteri continentale, reusind sa apere si sa consolideze autonomia tarii sale.In Moldova, domnul Dimitrie Cantemir (1710-1711) a incercat sa inlature dominatia otomana printr-o alianta cu Rusia. In 2/13 aprilie 1711 Dimitrie Cantemir a incheiat cu tarul rus Petru I cel Mare tratatul de la Lutk, un accord intre doi suverani egali ca importanta si care deveneau aliati impotriva Imp. Otoman. Prin acest tratat tarul rus recunostea domnia ereditara in familia Cantemir, garanta integritatea teritoriala a Moldovei si se obliga sa o sprijine militar in campania anti-otomana. Din pacate, in iulie 1711 turcii vor invinge trupele aliate moldo-ruse in batalia de la Stanilesti, iar Dimitrie Cantemir va fi nevoit sa se refugieze in Rusia, unde va ramane pana la moarte (1723).Nemaiavand incredere in domnii romani, sultanii vor instaura domniile fanariote in cele doua tari, care vor debuta cu acelasi domn, Nicolae Mavrocordat, numit in 1711 in Moldova si in 1716 in Tara Romaneasca.

Statul roman modern de la proiect politic la realizarea Romaniei Mari (secXVIII XX)

I. Proiecte de realizare a statului roman modern (secXVIII 1859)Conditiile care au dus la nasterea Romaniei Moderne sunt legate atat de evolutia societatii romanesti in secXVIII si prima jumatate a secXIX, cat si de conjunctura politica internationala dominata de chestiunea orientala.

a) Chestiunea Orientala cadru general de desfasurare a modernizarii si emanciparii nationale romanestiIn secXVIII zonele central si sud-est europene s-au confruntat cu doua mari probleme politico-diplomatice: criza Imp. Polonez si criza Imp. Otoman, cunoscuta sub numele de Chestiunea Orientala.Incepand cu 1683, anul celui de-al doilea esec otoman in asedierea Vienei, in afacerile diplomatice europene se poate vorbi de o Chestiune Orientala identificata cu criza politica, economica, militara si sociala a Imp. Otoman. In timp ce statele occidentale se dezvolta in sens capitalist, statul otoman intra intr-o criza de evolutie datorita tendintei de conservare a structurilor feudale. Aceasta criza a evoluat cuprinzand intreaga viata sociala, economica si politica din sud-estul Europei pana la Marea Neagra, deci si spatiul romanesc.Chestiunea Orientala a pus problema mostenirii otomane la care ravneau noile state in ascensiune: Rusia, Austria si Prusia. Teatrul confruntarilor militare dintre Austria, Rusia si Imp. Otoman a fost de cele mai multe ori teritoriul Principatelor Romane. Intre 1683-1829 au avut loc 8 razboaie intre turci, rusi, austrieci pentru controlul spatiului sud-est european, multe dintre ele soldandu-se cu pierderi teritoriale pentru Principatele Romane: intre 1718-1739 Austria a ocupat Oltenia, in 1775 Austria ocupa Bucovina, iar in 1812 Rusia ocupa Basarabia.In acelasi timp, prin tratatul de pace austro-turc de la Karlowitz, Poarta Otomana recunoaste trecerea Transilvaniei sub stapanire austriaca, titlul de principe fiind preluat de imparatul austriac, reprezentat in teritoriu de un guvernator cu sediul la Sibiu.Politica echilibrului puterilor promovata de Marile Puteri Europene (Franta, Anglia), mai ales dupa 1815, a facut ca existenta Imp. Otoman, implicit si a chestiunii orientale sa dureze pana la inceputul secXX.

b) Emancipare nationala si modernizare in proiectele politice din secXVIII si prima jumatate a secXIXIncepand cu secXVIII, in cadrul societatii romanesti apar semne certe ale modernizarii si se consolideaza constiinta nationala. Accentuarea dominatiei otomane in conditiile instaurarii domniilor fanariote a determinat elitele politice romanesti grupate in Partida Nationala sa incerce ca prin diplomatie sa mentina autonomia Principatelor si chiar sa obtina unirea si independenta lor.Intre 1716-1822 boierimea pamanteana, grupata in Partida Nationala, a redactat zeci de memorii si petitii trimise marilor puteri continentale solicitand: mentinerea autonomiei politice, neutralitatea pamantului romanesc, revenirea la domniile pamantene, reconstituirea armatei nationale, unirea si independenta Principatelor.Pe aceeasi linie a emanciparii si modernizarii societatii romanesti se inscrie si programul revolutiei de la 1821 condusa de Tudor Vladimirescu, program cuprins in documentul intitulat Cererile norodului romanesc. Acest document pragmatic facea referire la principii moderne, multe dintre ele de inspiratie iluminista, precum: suveranitatea poporului, desfiintarea privilegiilor boieresti, domn ales de tara, numirea in functii dupa merit, libertatea comertului, desfiintarea vamilor interne, refacerea armatei nationale si o reforma fiscala. In pofida infrangerii revolutiei, unul dintre scopurile sale a fost atins prin revenirea la domniile pamantene in 1822 odata cu numirea de catre Poarta a lui Ionita Sandu Sturdza in Moldova si a lui Grigore Dimitrie Ghica in Tara Romaneasca.In 1822 apare un nou proiect de modernizare a societatii romane prin Constitutia Carvunara, elaborata de comisul moldovean Ionica Tautu. Proiectul sau prevedea transformarea Moldovei intr-o monarhie constitutionala in care domnul urma sa fie ales de o adunare obsteasca formata din boieri si clerici. Proiectul prevedea si: garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, conservarea autonomiei administrative si culturale, reformarea administratiei, justitiei, sistemului fiscal si bisericii. Rezistenta marii boierimi a facut ca proiectul constitutional al comisului Tautu sa nu fie adoptat si implementat.In 1828-1829 are loc un razboi ruso-turc, care se incheie prin tratatul de pace de la Adrianopole, ce statua victoria Rusiei. Prin acest tratat se instituia in mod oficial protectoratul rus asupra Principatelor dunarene. In calitate de putere protectoare Rusia va introduce in Principate primele acte cu caracter constitutional,Regulamente Organice. Regulamentele Organice introduse in Tara Romaneasca (1831) si in Moldova (1832) cuprindeau principii cu adevarat moderne: suveranitatea poporului, separarea puterilor in stat, reforma fiscala, alcatuirea bugetului statului, intemeierea unor institutii noi (tribunale, corpul de avocati, procuratura, notariatele, arhivele), reinfiintarea armatei nationale, reorganizarea invatamantului, desfiintarea vamilor interne, libertatea comertului si a industriei.

In 1838 miscarea nationala din Tara Romaneasca, in frunte cu boierul liberal Ion Campineanu, redacteaza un proiect de constitutie care va inscrie o gama larga de drepturi politice din arsenalul ideologic al liberalismului, propuse ca principii de organizare viitoare a statului si societatii: egalitatea in fata legii; libertatea individuala; libertatea cuvantului, a presei si tiparului; separarea puterilor in stat; responsabilitatea ministeriala; garda nationala; publicarea codurilor de legi; lista civila pentru suveran si reprezentare nationala reala. Partida nationala a lui Ion Campineanu a redactat si documentul Act de unire si independenta, prin care se desprind obiectivele fundamentale ale miscarii si anume unirea, independenta si reformarea societatii. Intre 1821-1848 in spatiul romanesc apar o serie de societati secrete precum Fratia (1843), care avea drept obiective: unirea, independenta, egalitatea in fata legii si emanciparea economica a taranilor. Pe drumul emanciparii si modernizarii societatii romanesti s-au inscris si programele revolutionare de la 1848-1849. Revolutionarii pasoptisti romani au militat pentru respectarea autonomiei politice a Principatelor extra-carpatice in conformitate cu vechile tratate (capitulatiile) si pentru unirea teritoriilor romanesti din Imp. Habsburgic intr-un ducat autonom in care drepturile natiunii romane sa fie respectate.Programele revolutionare din Tara Romaneasca si Moldova cuprinse in documentele Proclamatia de la Islaz si Petitiunea Proclamatiune au cuprins principii politice de drept moderne inspirate din ideea occidentala despre stat: suveranitatea natiunii, organizarea constitutionala a statului, domn responsabil, parlament reprezentativ, desfiintarea privilegiilor boieresti, egalitatea in fata legii si garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti. Unele programe politice, ale revolutionarilor pasoptisti moldoveni aflati in exil, precum Printipiile noastre pentru reformarea patriei si Dorintele partidei nationale din Moldova au atins probleme mai profunde precum unirea Moldovei cu Tara Romaneasca intr-un singur stat national roman, inlaturarea protectoratului rus si a Regulamentelor Organice.Revolutia pasoptista din spatiul romanesc a propus o noua strategie si doctrina a modernizarii societatii pasoptismul. Revolutia a adus o alta perspectiva a ideii si sentimentului national sub semnul principiului de nationalitate si al dreptului de autodeterminare. Revolutia de la 1848-1849 a cristalizat o elita politica si culturala, care intr-un alt moment si in alta conjunctura va realiza statul roman modern.c) Formarea statului national romanStatul roman modern a aparut la finalul deceniului 6 al secXIX datorita mai multor factori favorizanti: atitudinea domnilor Conventiei de la Balta Liman, miscarea unionista a emigratiei romane, atitudinea favorizabila a opiniei publice europene si politica pro-unionista a unora dintre marile puteri continentale. Dupa 1848-1849 fosti revolutionari pasoptisti romani au sustinut, atat in tara, cat si in strainatate, realizarea statului national roman prin unirea Moldovei cu Tara Romaneasca. Plecati din cele 2 Principate, exilatii romani s-au imprastiat in diverse centre ale Europei (Paris, Viena, Londra, Constantinopol, Triest sau Brusa), incercand sa castige oamenii politici si opinia publica europeana pentru cauza unitatii romanilor.In 1849 se incheie Conventia ruso-turca de la Balta Liman prin care s-a restabilit regimul regulamentar in Principate, tari care ramaneau sub aspect juridic sub suzeranitate otomana si protectorat rus. Poarta Otomana a numit ca domni pentru un mandat de 7 ani pe Barbu Stirbey in Tara Romaneasca si pe Grigore Alexandru Ghica in Moldova. Cei doi domni au avut o atitudine diferita in problema unirii: Barbu Stirbey nu a sustinut-o, pentru ca urmarea obtinerea unui nou mandat de domn, in timp ce Grigore Alexandru Ghica a sprijinit miscarea unionista prin rechemarea pasoptistilor din exil si decretarea libertatii presei.In deceniul 6 are loc un eveniment politico-militar extern cu consecinte directe asupra problemei nationale romanesti. Intre 1853-1856 se desfasoara Razboiul Crimeei, in cadrul caruia se vor confrunta Rusia si o ampla alianta formata din Imp. Otoman, Anglia, Franta si Piemont. Infrangerea militara a Rusiei a dus la convocarea Congresului de Pace de la Paris desfasurat in martie-aprilie 1856. In 30 martie 1856 se incheie tratatul final al Congresului, care cuprindea si o serie de prevederi privind soarta Principatelor romane: se reafirma autonomia si individualitatea lor politica; Rusia era obligata sa cedeze catre Moldova cele 3 judete din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail, Bolgrad); se stabilea libertatea de navigatie pe Dunare; se reafirma suzeranitatea otomana asupra lor, dar statutul lor juridic se modifica prin inlocuirea protectoratului rus cu garantia colectiva a marilor puteri europene (Franta, Austria, Anglia, Piemont, Rusia, Prusia, Imp. Otoman); Turcia, in calitatea sa de putere suzerana, era mandatata de Congres sa se ingrijeasca de convocarea in cele 2 Principate a unor Adunari ad-hoc, ce urmau sa exprime vointa romanilor in problema unirii.In vara lui 1856, domnitorii Conventiei de la Balta Liman au fost inlocuiti prin caimacamii Teodor Bals si apoi Nicolae Vogoride (Moldova) si Alexandru Ghica (T.Romaneasca). T. Bals si N.Vogoride au promovat o politica anti-unionista, in timp ce Al. Ghica a creat conditii favorabile de manifestare a miscarii unioniste.

In august-septembrie 1857 se intrunesc cele 2 Adunari ad-hoc reprezentative, care trebuiau sa exprime vointa romanilor in chestiunea unirii. In octombrie, cele 2 Adunari ad-hoc redacteaza documentele lor finale, care cuprind solicitari identice adresate marilor puteri garante: unirea sub un print strain, autonomia, neutralitatea si adunare legislativa reprezentativa. In august 1858 documentele finale ale Adunarilor ad-hoc au fost dezbatute in cadrul Conferintei puterilor garante de la Paris. Conferinta a adoptat o noua constitutie pentru Principatele romane, numita Conventia de la Paris, care trebuia sa inlocuiasca invechitele Regulamente Organice. Expresie a compromisului franco-britanic privind soarta Principatelor, Conventia oferea romanilor o unire trunchiata: noul stat urma sa se numeasca Principatele unite ale Moldovei si Valahiei, dar cu exceptia a doua institutii cu adevarat comune Comisia Centrala si Inalta Curte de Casatie si Justitie, cele mai importante forme legislative si juridice, ambele cu sediul la Focsani. In cele 2 tari ar fi trebuit sa functioneze domni, guverne si adunari legislative separate. Conventia introducea si o serie de principii de organizare statala moderna: desfiintarea rangurilor boieresti, egalitatea in fata legii, votul censitar, relatii moderne intre proprietarii agricoli si tarani, regim politic constitutional si reprezentativ.In octombrie 1858 au loc alegeri pentru Adunarile elective, care urmau sa aleaga pe domnii celor 2 tari. In 5 ianuarie 1859 Adunarea electiva a Moldovei il alege ca domn pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, comandantul garnizoanei orasului Galati. In 24 ianuarie 1859 Adunarea electiva a Tarii Romanesti pune Europa in fata faptului implinit prin alegerea c