proiect istorie
DESCRIPTION
istorieTRANSCRIPT
Proiect realizat de : Barcari IoanaMunteanu Olivia
Tudose George
Diaconu Denisa
Clasa : a XI-a D
Data : 27 ianuarie 2009
Comunismul este un termen care se poate referi la una din mai multe noiuni: un anume sistem social, o ideologie care promoveaz acest sistem social, sau o micare politic care dorete s implementeze acest sistem.
Ca sistem social, comunismul este un tip de societate egalitarist n care nu exist proprietate privat i nici clase sociale. n comunism toate bunurile aparin societii ca ntreg, i toi membrii acesteia se bucur de acelai statut social i economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societai comuniste este: "Fiecare dup puteri, fiecruia dup nevoi."
n esen regimul totalitar comunist din Romnia a fost la fel ca n toate rile n care s-au instaurat astfel de regimuri, avnd ns anumite particulariti care l-au deosebit de acestea n sens pozitiv sau negativ. Astfel, toate regimurile comuniste din zona european au fost impuse de Uniunea Sovietic, cu acordul Puterilor occidentale i complicitatea unor fore interne, fiind implementate dup modelul sovietic.
Aceste regimuri s-au instaurat i meninut prin for, recurgndu-se n acest scop la represiuni sngeroase n toate statele respective, la suprimarea drepturilor i libertilor fundamentale ale omului, impunndu-se un singur partid declarat ca for politic conductoare, realizndu-se n practic formula partid-stat. Att economia ct i politica acestor ri era subordonat Uniunii Sovietice, fiind n felul acesta afectate grav independena i suveranitatea acestora.
Fr s ignorm particularitile fiecrui regim comunist din aceste ri, apreciem c, aa cum am subliniat, esena lor a fost aceeai, adic de regimuri dictatoriale comuniste. ncercarea de a face o ierarhizare a acestor regimuri constituie o abatere de la realitate avnd, n practic, consecine politice negative.
Dac se recurge totui la o nuanare, se poate aprecia c regimul cu duritatea cea mai excesiv a fost cel bolevic al crui model a fost copiat de celelalte state comuniste, Uniunea Sovietic fiind fora conductoare a lumii socialiste. Tot ca o nuanare trebuie menionat cazul Iugoslaviei, care a respins att modelul ct i tutela sovietic, regimul politic din aceast ar, neavnd aceeai duritate, pstrnd totodat legturile cu Occidentul i lumea a treia.
Regimul comunist din Romnia, ntins pe un timp ndelungat de peste patru decenii, a cunoscut doua mari perioade, cea de dinainte de Ceausescu si cea de dupa.
In aceast etap au avut loc i naionalizarea principalelor mijloace de producie i colectivizarea forat a agriculturii care, n fapt, au dus la lichidarea proprietii private n marea ei majoritate i la instituirea proprietii de stat sub denumirea de proprietate socialist. Prin aceste aciuni cetenii rii au ajuns s depind de stat, iar drepturile i libertile individuale au fost afectate dramatic.
Legea Nationalizarii
Legea Naionalizrii din 1948, pe numele ei complet Legea nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naionalizarea ntreprinderilor industriale, bancare, de asigurri, miniere i de transporturi, este legea care a consfiinit trecerea Romniei de la economia de tip capitalist la economia de tip centralizat.
Legea stipula n primul rnd c erau naionalizate toate resursele solului i subsolului care nu se gseau n proprietatea Statului la data intrrii n vigoare a constituiei Republicii Populare Romne din 1948. A doua component o reprezentau ntreprinderile individuale, toate tipurile de societi, asociaiile particulare industriale, bancare, de asigurri, miniere, de transporturi i telecomunicaii, etc. Practic circa 90% din economia rii era transferat n proprietatea Statului. Cu toate c legea prevedea anumite condiii pentru despgubiri, acestea erau la completa discreie a Statului. Din acest punct de vedere, nu era o adevrat lege de naionalizare, ct o lege de confiscare a proprietii private.
Au fost etatizate 1.060 de ntreprinderi, detaliate pe parcursul a 28 de anexe, separate pe domenii de activitate. Cap de list fceau toate marile societi din economie. n noiembrie 1948, controlul statului s-a extins asupra cinematografelor i caselor de sntate, iar pn n 1950 asupra farmaciilor, ntreprinderilor chimice i a tuturor unitilor economice i social-culturale, precum i a unei mari pri din locuine de proprietate privat. Legea a deschis calea i pentru colectivizarea agriculturii romneti.
LEGE Nr. 119 din 11 iunie 1948pentru nationalizarea intreprinderilor industriale, bancare, de asigurari, miniere si de transporturi*)
MONITORUL OFICIAL NR. 133 bis din 11 iunie 1948
*) Text corectat conform rectificarilor aparute in Monitorul Oficial Nr. 135 si 143 din 14 si 24 Iunie 1948.
CAP. 1Obiectul nationalizarii
ART. 1Se nationalizeaza toate bogatiile subsolului care nu se gaseau in proprietatea Statului la data intrarii in vigoare a Constitutiei Republicii Populare Romane, precum si intreprinderile individuale, societatile de orice fel si asociatiunile particulare industriale, bancare, de asigurari, miniere, de transporturi si telecomunicatii, enumerate mai jos, dupa criteriile indicate pentru fiecare categorie:
1. Intreprinderile siderurgice, de metalurgie, neferoase si de laminat, prevazute in lista anexa Nr. I.
2. Toate intreprinderile din domeniul metalurgiei prelucratoare cu peste 100 de salariati.
3. Intreprinderile prelucratoare de metale, santierele navale, intreprinderile producatoare de instrumente de precizie si de material electrotehnic, garajele si atelierele de reparat auto, enumerate in lista anexa Nr. II.
4. Toate intreprinderile care produc, transporta sau distribuie energia electrica, cu exceptia uzinelor apartinand organelor administratiei locale si acelea care apartin intreprinderilor nenationalizate si servesc in cea mai mare parte nevoilor proprii ale acestor uzine.
5. Toate intreprinderile de extractie si prelucrare a minereurilor de fier, aur, argint si alte metale neferoase.
6. Intreprinderile din domeniul industriei carbonifere, precum si carierele prevazute in lista anexa Nr. III.
7. Intreprinderile din domeniul industriei petrolifere si de gaze naturale, enumerate in lista anexa Nr. IV.
8. Toate intreprinderile producatoare de ciment.
9. Intreprinderile producatoare de materiale de constructie si anume: var, materiale ceramice, brute si fine, pietre de constructie, produse din piatra, produse din ciment, materiale pentru izolari termice, carton asfaltat, conform listei anexe Nr. V.10. Toate intreprinderile producatoare de materiale refractare.
11. Toate intreprinderile producatoare de geamuri.
12. Intreprinderile producatoare de sticla, cristale pentru oglinzi conform listei anexe Nr. VI.
13. Intreprinderile de constructie enumerate in lista anexa Nr. VII.
14. Toate intreprinderile producatoare de cherestea, cu cel putin un gater mecanic, avand o instalatie de forta de cel putin 50 HP.
15. Toate intreprinderile producatoare de tamplarie de arta si de binale, de unelte de tamplarie, cu o instalatie de forta motrice de cel putin 50 HP., utilate cu cel putin 5 masini-unelte, cum ar fi: bandseg, abricht, fierastrau circular, frezmasina, masina de grosime, lant, masina, bormasina, strung, nut si feder, sau masini de importanta apropiata.
16. Toate intreprinderile producatoare de placaje, panele, furnire, parchete si frizuri, cu o instalatie de forta motrice de cel putin 20 HP.
17. Toate intreprinderile producatoare de accesorii pentru industria textila, de calapoade si cuie de lemn, cu o forta motrice de cel putin 100 HP.
18. Toate intreprinderile producatoare de creioane, rechizite scolare din lemn, metri de lemn cu o forta motrice de cel putin 30 HP.
19. Toate intreprinderile producatoare de tevi si butoaie, cu o forta motrice de cel putin 20 HP.
20. Toate intreprinderile producatoare de cherestea, carucioare, jucarii, perii si pensule, rulouri si jaluzele, racitoare si alte articole de lemn, enumerate in lista anexa Nr. VIII.
21. Toate intreprinderile producatoare de celuloza, hartie, carton si mucava.
22. Toate intreprinderile de arte grafice, confectiuni din hartie, cartonaje, precum si sectiile arte grafice si cartonaje, apartinand altor intreprinderi, avand cel putin o masina rotativa sau o instalatie de forta motrice de cel putin 30 HP.
23. Toate intreprinderile producatoare de tevi din carton, necesare industriei textile, intreprinderile producatoare de hartie sticlata (emeri) sau de alte articole din hartie, enumerate in lista anexa Nr. IX.
24. Toate filaturile de bumbac.
25. Toate tesatoriile de bumbac, avand cel putin 30 de razboaie.
26. Intreprinderile prelucratoare de bumbac si anume: tesatoriile, intreprinderile de tricotaje, intreprinderile producatoare de ata, intreprinderile producatoare de vata, precum si intreprinderile de egrenat bumbacul, enumerate in lista anexa Nr. X.
27. Toate filaturile de matase.
28. Toate tesatoriile de matase avand cel putin 20 razboaie.
29. Intreprinderile prelucratoare de matase si anume: tesatorii, intreprinderi de tricotaje, impletituri, panglici, ata, ciorapi, enumerate in lista anexa Nr. XI.
30. Vopsitoriile, apreturile si intreprinderile de confectiuni enumerate in lista anexa Nr. XII.
31. Toate filaturile si tesatoriile de lana avand cel putin 150 de fuse sau cel putin 4 razboaie cord.
32. Intreprinderile producatoare de lana si anume: de tricotaje, vata de croitorie, pasla, palarii si articole tehnice, enumerate in lista anexa Nr. XIII.
33. Intreprinderile producatoare de in, canepa si iuta, enumerate in lista anexa Nr. XIV.
34. Toate intreprinderile de textile cu productie diversa avand insa cel putin 30 razboaie.
35. Toate intreprinderile integrate si semiintegrate, din domeniul industriei de pielarie, avand o instalatie de forta motrice de cel putin 30 HP.
36. Toate tabacariile avand o instalatie de forta motrice de cel putin 20 HP.
37. Toate intreprinderile de incaltaminte avand o instalatie de forta motrice de cel putin 10 HP.
38. Intreprinderile prelucratoare de blanuri, producatoare de manusi si alte articole din piele, enumerate in lista anexa Nr. XV.
39. Intreprinderile din industria chimica de baza, conform listei anexa Nr. XVI.
40. Intreprinderile producatoare de articole de cauciuc, cu o forta motrice de cel putin 80 HP.
41. Intreprinderile producatoare si prelucratoare de materiale plastice, cu o forta motrice de cel putin 20 HP.
42. Toate intreprinderile prelucratoare de materiale grase: sapun, stearina, oleina si lumanari, avand o forta motrice de cel putin 50 HP., precum si toate fabricile care produc glicerina.
43. Toate intreprinderile producatoare de lacuri si vopsele, de culori, oxizi metalici, materii colorante, de ultramarin, avand o instalatie de forta motrice de cel putin 40 HP.
44. Intreprinderile producatoare de panglici pentru masini de scris, hartie carbon, indigo, paste si cerneluri pentru sapirograf si cerneluri in general, avand o instalatie de forta motrice de cel putin 10 HP.
45. Intreprinderile producatoare de negru de fum, carbune vegetal si animal, conform listei anexe Nr. XVII.
46. Intreprinderile producatoare de chimicale pentru industriile textile si tabacarie, avand o instalatie de forta motrice de cel putin 10 HP.
47. Intreprinderile producatoare de oxigen, avand o forta motrice de cel putin 50 HP.
48. Intreprinderile producatoare de produse chimice diverse, enumerate in lista anexa Nr. XVIII.
49. Intreprinderile producatoare de articole de parfumerie si cosmetice, de solventi, esente si uleiuri eterice, precum si laboratoarele farmaceutice, enumerate in lista anexa Nr. XIX.
50. Toate morile sistematice avand cel putin un valt dublu pentru grau sau porumb si o capacitate teoretica de macinis de minimum 1 vag/24 ore de paioase sau de porumb.
51. Toate fabricile de bere cu o capacitate de productie de cel putin 1.000.000 l/an.
52. Toate intreprinderile producatoare de spirt, cu o capacitate de productie de cel putin 100 tone/an.
53. Intreprinderile producatoare de bauturi spirtoase, enumerate in lista anexa Nr. XX.
54. Intreprinderile producatoare de glucoza, dextrina, amidon, drojdie comprimata, enumerate in lista anexa Nr. XXI.
55. Intreprinderile producatoare de ulei, enumerate in lista anexa Nr. XXII.
56. Toate presele mecanice de ulei care apartin proprietarilor de mori ce au fost nationalizate prin efectul prezentei legi, acele care functioneaza impreuna cu o moara nationalizata, indiferent de proprietar, precum si acelea a caror capacitate de productie este de cel putin 500 kg ulei in 24 ore.
57. Toate intreprinderile producatoare de ghiata artificiala si toate depozitele frigorifere.
58. Toate intreprinderile producatoare de zahar.
59. Toate intreprinderile producatoare de produse zaharoase (bomboane, ciocolata, halva, marmelada etc.), cu o capacitate de productie de cel putin 1 to/8 ore.
60. Toate intreprinderile producatoare de conserve de orice fel, care poseda instalatii pentru fabricarea conservelor in cutii de tabla sau borcane de sticla inchise ermetic, toate intreprinderile producatoare de bulion sau marmelada, cu o capacitate de cel putin 1 to/8 ore, precum si toate intreprinderile producatoare de afumaturi sau preparate de carne, cu o capacitate de productie de cel putin 500 tone produse/an.
61. Intreprinderile de uscat fructe, enumerate in lista anexa Nr. XXIII.
62. Toate intreprinderile de decorticat cereale (orez, arpacas, fulgi de ovaz), cu o capacitate de productie de cel putin 1,5 to/8 ore.
63. Toate intreprinderile producatoare de paste fainoase.
64. Toate brutariile ce poseda instalatii mecanice pentru framantat aluatul.
65. Toate intreprinderile producatoare de unt, branzeturi si lapte pasteurizat, cu o capacitate de prelucrare zilnica de cel putin 2.000 litri lapte.
66. Toate intreprinderile producatoare de bulion sau marmelada, cu o capacitate de productie de cel putin 1 to/8 ore.
67. Toate abatoarele particulare cu o capacitate de taiere zilnica de cel putin 100 bovine sau 150 porcine.
68. Caile ferate enumerate in lista anexa Nr. XXIV.
69. Toate societatile particulare de exploatare a tramvaielor, daca nu au fost nationalizate odata cu intreprinderile industriale.
70. Intreprinderile exploatatoare de vagoane-cisterne, enumerate in lista anexa Nr. XXV.
71. Toate conductele pentru transportul produselor lichide si gazoase, care nu sunt nationalizate prin efectul prezentei legi, concomitent cu societatile industriale respective.
72. Societatile de navigatie, enumerate in lista anexa Nr. XXVI.
73. Toate vasele fluviale si maritime, enumerate in lista anexa Nr. XXVII, precum si toate vasele sub pavilion romanesc, scufundate in apele teritoriale romanesti sau straine.
74. Societatile de asigurare, enumerate in lista anexa Nr. XXVIII.
75. Societatea Anonima Romana de Telefoane.
76. Societatea Romana de Radio-Difuziune.
77. Societatea Nationala de Credit Industrial.
La intreprinderile infiintate printr-o conventiune speciala de catre un Stat strain cu Statul Roman, se nationalizeaza tot ce nu apartine celor doua state.Listele anexe fac parte integranta din prezenta lege.O intreprindere se considera intrand in prevederile legii de fata daca conditiunile stabilite prin criteriile indicate pentru fiecare categorie au existat intr-un moment oarecare in decursul perioadei cuprinse intre 1 Ianuarie 1938 si data publicarii prezentei legi.Intreprinderile prevazute in listele anexa se considera nationalizate, chiar daca denumirea sau adresa lor sunt indicate in aceste liste partial sau inexact; de asemenea daca si-au schimbat denumirea ori adresa.De asemenea, intreprinderile se considera nationalizate daca sunt indicate cu numele persoanei fizice sau juridice care le-a detinut sub orice titlu (arenda etc.)Pe data publicarii prezentei legi, trec in proprietatea Statului ca bunuri comune ale poporului, administrate prin Ministerul de Finante, libere de orice sarcini, actiunile si partile sociale ale societatilor si asociatiunilor care intra in prevederile acestui articol.Bunurile nationalizate prin efectul prezentei legi vor fi administrate de ministerele in al caror domeniu de preocupare intra obiectul intreprinderilor nationalizate.Brutariile, abatoarele, morile, presele mecanice de ulei, care se incadreaza in criteriile legii de fata, art. 1, vor fi preluate si administrate de organele primariilor locale, cu exceptia acelora la care s-au numit sau se vor numi directori de catre ministerele de resort. In termen de zece zile de la aparitia prezentei legi, primariile vor comunica Consiliului de Ministri, prin Comisiunea Judeteana de Nationalizare respectiva, precum si Ministerului de Interne, lista acestor unitati industriale pentru a se da decizia de trecerea lor in administratia primariilor.Consiliile de administratie ale intreprinderilor nationalizate se dizolva pe data publicarii legii de fata.
ART. 2Odata cu intreprinderile principale se nationalizeaza toate intreprinderile anexe.Se nationalizeaza de asemenea instalatiuni care servesc in mod permanent activitatii unei intreprinderi nationalizate, chiar daca aceste instalatiuni apartin altui proprietar decat acel al intreprinderii nationalizate.
ART. 3Societatile de orice fel care poseda mai multe unitati, se nationalizeaza in intregime, daca vreuna din unitati se incadreaza in prevederile legii de fata.
ART. 4Incepand de la data publicarii prezentei legi, nici o intreprindere nu va putea instraina, nici in total si nici in parte, si nici muta utilajul sau sau instalatiunile sale, decat cu autorizarea prealabila a ministerului de resort, chiar daca nu se incadreaza in prevederile prezentei legi.Instrainarile facute fara respectarea dispozitiunilor de mai sus sunt nule de drept, nulitatea fiind de ordine publica si putand fi invocata de oricine.Proprietarii sau reprezentantii legali ori imputernicitii acestora, ai intreprinderilor in constructie sau a acelora care, din orice motiv, nu au fost puse in functiune, precum si a acelora care si-au incetat sau intrerupt activitatea, sunt obligati ca in termen de 15 zile de la publicarea legii de fata, sa inainteze Directiunii Generale a Controlului Economic, iar in provincie Serviciilor Judetene de Control Economic, o declaratie intocmita conform formularului constituind anexa Nr. XXIX din prezenta lege.
ART. 5Nu intra in prevederile legii de fata si nu se nationalizeaza intreprinderile sau partea din capitalul acestora, care se gasesc in proprietatea unui Stat facand parte din Natiunile-Unite, care a dobandit aceste bunuri ca urmare a executarii Tratatului de Pace, sau prin achitarea unor obligatiuni de despagubiri, izvorand din starea de razboi.
CAP. 2Efectele nationalizarii
ART. 6Prin efectul nationalizarii, intreprinderile trec in proprietatea Statului cu fondul de comert si cu toate obligatiunile contractate in vederea exploatarii lor; intreprinderile sub forma de societate sau asociatiuni isi pastreaza patrimoniul, asa precum el va reiesi din bilantul incheiat in vederea predarii catre noua conducere desemnata de Stat in urma nationalizarii; in activul si pasivul intreprinderilor de orice fel, nationalizate, intrand:
a) La activ toate bunurile imobile si mobile, corporale si incorporale, precum: terenuri, cladiri, instalatiuni, drepturi patente, licente, contracte, autorizatii, marci de fabrica, hartii de valoare, cambii, carti de depuneri, numerar, sume datorate intreprinderii, accesorii, materii prime, marfuri semifabricate sau finite si alte asemenea;
b) La pasiv totalitatea obligatiunilor intreprinderii.Prin efectul prezentei legi intreprinderile nationalizate se substituie in toate drepturile si obligatiunile vechilor intreprinderi.
ART. 7Noua conducere a intreprinderii nationalizate va putea cere, in termen de sase luni de zile de la publicarea prezentei legi, sa declare nule obligatiunile sau tranzactiunile incheiate de intreprinderea respectiva inainte de nationalizare, care au fost incheiate cu scopul vadit de a pagubi intreprinderea, in folosul personal al contractului sau al unei persoane fizice sau juridice straine.Pentru judecarea acestor cereri va fi instituita pe langa Curti cate o comisie compusa din trei magistrati numiti de Ministerul de Justitie. Comisiunea va judeca la primul termen, pe baza de memorii scrise depuse de partile interesate cu 15 zile inainte de termenul de judecata.Deciziunea comisiunii nu este supusa nici unei cai de atac ordinara sau extraordinara.
CAP. 3Procedura nationalizarii
ART. 8La intrarea in vigoare a prezentei legi, ministerele de resort vor numi directori care vor lua in primire conducerea intreprinderilor nationalizate pe baza unor situatiuni sumare, de la proprietarii sau reprezentantii ori imputernicitii acestora.Noii directori vor exercita toate atributiunile vechilor organe de conducere.In caz de lipsa a proprietarilor, reprezentantilor sau imputernicitilor lor, intreprinderea va fi preluata in prezenta autoritatilor politienesti, in comunele urbane, sau a autoritatilor comunale in comunele rurale.
ART. 9Pana in momentul preluarii intreprinderilor de catre noua conducere, conform inventarului si bilantului pe care intreprinderile sunt obligate sa le incheie in acest scop, vechea conducere sta la dispozitia celei noi pentru orice lamuriri, fiind responsabila pentru lipsurile constatate, afara de lipsurile si pagubele provenite din actele de administratie ale noii conduceri.
ART. 10La predarea intreprinderii se va incheia un proces-verbal, in triplu exemplar, la care se vor alatura copii de pe inventar si bilant. Un exemplar al procesului-verbal se va inmana vechiului proprietar, un altul se va pastra de intreprindere, iar ultimul se va inainta Ministerului de resort.
CAP. 4Despagubiri
ART. 11Statul va acorda despagubiri proprietarilor si actionarilor intreprinderilor nationalizate.In acest scop se instituie "Fondul Industriei Nationalizate", persoana juridica de drept public, autonoma, cu sediul in Bucuresti.Pentru sumele datorate, Fondul Industriei Nationalizate va emite obligatiuni, pe care le va rascumpara din beneficiul net al intreprinderii nationalizate.
ART. 12Organizarea si modul de functionare al Fondului Industriei Nationalizate, se va stabili printr-o deciziune a Consiliului de Ministri.Gestiunea Fondului Industriei Nationalizate este supusa controlului Ministerului de Finante.
ART. 13Despagubirile cuvenite proprietarilor se vor stabili de comisiuni functionand pe langa Curti, formate din trei magistrati numiti de Ministerul de Justitie.Impotriva deciziunilor acestor comisiuni nu exista nici o cale de atac.
ART. 14Din drepturile de despagubire se vor scadea datoriile intreprinderilor neprevazute in pasivul acestora, precum si acele izvorand din evaziuni fiscale sau alte operatiuni contrare legii, ca si pierderile provenite din reaua administratie a acestor intreprinderi, inainte de nationalizare.
ART. 15Nu se acorda despagubiri:
a) Acelora care, fiind in serviciul Statului, judetelor sau comunelor, s-au imbogatit in timpul cat erau in serviciu, prin fapte ilicite constatate judecatoreste;
b) Acelora care, au plecat din tara in mod clandestin ori fraudulos, precum si acelora care nu se intorc in tara dupa expirarea termenului de valabilitate a actelor de calatorie eliberate de autoritatile romane.
CAP. 5Infiintari de noi intreprinderi si concesiuni
ART. 16In ramurile in care intreprinderile au fost nationalizate, dreptul de a crea intreprinderi noi apartine Statului.
ART. 17Prin exceptie Statul va putea acorda concesiuni pentru infiintarea de noi intreprinderi persoanelor fizice sau juridice, prin jurnal al Consiliului de Ministri, la propunerea Ministerului de resort.
CAP. 6Sanctiuni
ART. 18Se pedepsesc cu 5-10 ani munca silnica si cu confiscarea intregii averi acei care, indiferent prin ce mijloace, cu intentiune, vor zadarnici sau vor incerca sa zadarniceasca nationalizarea prevazuta de prezenta lege, vor tainui parte din patrimoniul intreprinderilor sau vor vatama, nimici, instraina, muta, exporta sau micsora, prin orice mijloace, bunuri sau instalatiuni supuse nationalizarii.Cu aceeasi pedeapsa se vor sanctiona si acei care intentionat vor prezenta organelor Statului date inexacte sau incomplete asupra acestor bunuri.
ART. 19Se pedepsesc cu inchisoare corectionala de la 4-10 ani si cu amenda de la 50.000-500.000 lei, functionarii publici sau persoanele imputernicite in temeiul prezentei legi, care nu vor executa sau vor zadarnici executarea insarcinarilor ce le revin potrivit prevederilor ei.
ART. 20Infractiunile la prevederile prezentei legi se constata, se urmaresc si se judeca, potrivit legii Nr. 351 din 3 Mai 1945, pentru reprimarea speculei ilicite si a sabotajului economic si a legii Nr. 252 din 15 Iulie 1947, pentru organizarea controlului economic.
CAP. 7Dispozitiuni finale
ART. 21Cu efectuarea nationalizarii si cu rezolvarea problemelor si litigiilor izvorand din aplicarea ei, se insarcineaza Consiliul de Ministri. Consiliul de Ministri va putea delega o comisiune restransa din sanul sau pentru conducerea operativa a operatiunilor care va avea ca organe exterioare, in fiecare judet, cate o Comisiune Judeteana de Nationalizare.
ART. 22Intreprinderile nationalizate pot fi date in proprietate sau in simpla folosinta administratiunilor locale, pe baza hotaririi Consiliului de Ministri.
ART. 23In cazul dizolvarii unei intreprinderi nationalizate, activul net ramas dupa lichidare trece in proprietatea Statului.
ART. 24Conturile creditoare ale proprietarilor intreprinderilor nationalizate, la aceste intreprinderi, fie ca aceste conturi au fost deschise pe numele acestora sau pe numele de interpusi, dupa o constatare judecatoreasca se considera aport de capital la intreprinderea respectiva, neconstituind o creanta impotriva intreprinderii.
ART. 25Membrii societatilor cooperative industriale existente la data intrarii in vigoare a prezentei legi, la iesirea lor din societate, vor putea retrage din partea lor sociala maximum 50.000 lei numerar, restul profitand societatea.Dispozitiunile alineatului precedent nu vor fi aplicate societatilor cooperative ce se vor instiinta dupa intrarea in vigoare a legii de fata.
ART. 26Timp de trei luni de la nationalizare, personalul administrativ de la sef de sectie in sus, precum si personalul tehnic (ingineri, subingineri, desenatori, constructori, maistri etc.), al intreprinderilor nationalizate, nu va putea parasi intreprinderea si nu va putea fi licentiat din aceasta, fara aprobarea ministerului de resort.
ART. 27Politele intreprinderilor nationalizate scadente in decursul unei luni de la ziua nationalizarii, nu vor putea fi protestate, acordandu-li-se o prelungire de treizeci de zile de la data scadentei.
ART. 28Delegatiile de numire a noilor directori le dau drept de semnatura valabila chiar si pana la indeplinirea formelor legale de publicare in Monitorul Oficial.
ART. 29Intreprinderile nenationalizate vor continua activitatea lor in cadrul legilor in vigoare.
ART. 30Legea de fata intra in vigoare pe data publicarii ei in Monitorul Oficial.
ART. 31Orice dispozitiuni contrare prezentei legi, se abroga.Legea votata de Marea Adunare Nationala in sedinta de la 11 Iunie 1948.
Anexele la legea nationalizarii intreprinderilor industriale, bancare, de asigurari, miniere si de transporturi: http://www.teodoru.ro/texte/legea119_1948.htmReforma agrara
Reforma agrara din 22 martie 1945 a exproriat, cu cateva exceptii prevazute de lege, tot ceea ce depasea suprafata de 50 de hectare si, pe pamantul astfel obtinut (1468000 hectare), a improprietarit 918000 de tarani saraci, dandu-le 1109000 hectare, restul constituind rezerva de stat.
Reforma agrara a legiferat de fapt impartirea pamanturilor efectuata in februarie-martie, chiar anterior instalarii guvernului dr. Petru Groza, de catre taranimea ajutata si indrumata de activistii partidului comunist. Totodata, reforma a insemnat lichidarea mosierimii ca clasa.
Analiza problematicii agrare din Romnia n cadrul reformei din anul 1921 comport o privire de ansamblu asupra sistemului agrar ce opera pe teritoriile locuite de romni n preajma primului rzboi mondial, asupra contradiciilor prezente n domeniul proprietii i al produciei din aceast ramur economic, precum i referitor la necesitatea unor transformri de substan n agricultura Romniei Mari, generate de consecinele primei mari conflagraii mondiale i a ndeplinirii idealului unirii tuturor romnilor ntr-un singur stat.
n aceast perioad, pe ansamblul economiei naionale putem constata preponderena produciei agricole, n raport cu celelalte domenii de activitate, pe fondul unui raport demografic net favorabil populaiei rurale, elemente ce plaseaz problema agrar n prim-planul evoluiei economice i sociale a Romniei.
n plus, caracterul substanial agricol al economiei Romniei determina, n mod firesc, direcia pe care se impunea s o urmeze reforma structural i instituional a societii romneti. Acest aspect este probat de repartiia populaiei active pe ramuri economice.
Sistemul agrar romnesc n vigoare la debutul primei mari conflagraii mondiale este marcat, n mod ineluctabil, de modul de repartiie a proprietii funciare, de amprenta specific pe care regimul de nvoieli agricole o imprim produciei i repartiiei veniturilor agricole, precum i de fenomenul marii arendii.
Legea rural din 1864 meninuse primordialitatea marii proprieti n structura vieii rurale din cuprinsul statului modern romn. Aceasta se nscrie la nceputul secolului XX la un nivel ridicat, cu circa 1000 de latifundii de peste 500 ha fiecare i peste 2400 moii cu suprafaa cuprins ntre 100 i 500 ha.
n fapt, reforma fusese iniiat nc din perioada premergtoare rzboiului, interesul statului pentru clasa rneasc fcndu-se simit chiar din 1908, prin reglementarea nvoielilor agricole i crearea creditului rural, ca msur de facilitare a cumprrii de terenuri de ctre rani.
Aceste msuri pot fi considerate ca un preambul al unei reforme ulterioare care urma s modifice radical repartiia proprietii i s nlture crizele agricole, n condiiile n care mijloacele pentru achiziionarea de pmnt erau extrem de limitate i ajutorul statului insuficient iar industria era nc departe de a putea angaja un numr prea mare de muncitori provenii din surplusul de for de munc din sectorul agricol.
De asemenea, nc din anul 1913, ntr-o scrisoare public, Ion Brtianu promitea exproprierea unei pri a marii proprieti i o nou distribuire a pmnturilor la rani.
Dup intrarea Romniei n rzboi alturi de Antanta, pentru a se face fa necesitilor de aprovizionare ale frontului, se instituie Regulamentul pentru executarea muncilor agricole (21 septembrie 1916) prin care autoritile comunale sau judeene puteau rechiziiona n vederea cultivrii pmntului braele i mijloacele de munc ale ranilor, agravnd n acest mod situaia ranilor, astfel nct n faza final a rzboiului problema unei noi reforme agrare revenea n actualitate.
n acest sens, n lunile martie i aprilie 1917 regele a adresat soldailor de pe front proclamaii prin care li se promitea mproprietrirea.
n timpul retragerii de la Iai, n luna iulie 1917, Parlamentul a votat modificarea articolelor 19, 57, 67 din Constituie, articole coninnd prevederi ce vizau realizarea reformei agrare i introducerea votului universal.
Astfel, se prevede c pentru cauz de utilitate naional ntinderea proprietii rurale rneti este sporit prin exproprierea de terenuri cultivabile cu scopul de a le revinde ranilor cultivatori de pmnturi.
Ordinea n care se realiza exproprierea era:
a) terenurile cultivabile ale Domeniilor Coroanei Regale, fundaiilor, societilor de binefacere
b) proprieti rurale ale persoanelor strine (de origine, ori prin cstorie sau n orice alt mod)
c) absenteiti
d) proprieti rurale ale particularilor n cuantum de 2 milioane ha cultivabile, pn la un minim de teren intangibil cultivabil de 100 ha.
De asemenea, se remarc faptul c exproprierea nu presupunea automat i mproprietrirea ranilor, n acest scop urmnd s se promulge o lege special.
Prin modificarea Constituiei se ndeplinea etapa iniial a legiferrii reformei agrare i se introducea un nou sistem electoral bazat pe votul universal, egal, direct, obligatoriu i cu scrutin secret pe baza reprezentrii proporionale. Reforma agrar revenea n actualitate n toamna anului 1918, cnd guvernul conservator prezenta un proiect de arendare a pmnturilor ce aparineau marilor proprietari, ce prevedea obligativitatea arendrii a 1.600.000 ha fa de 1.300.000 ha arendate pn la rzboi.
n aceast perioad reforma agrar avea preconizate 3 faze i anume:
- arendarea obligatorie;
-exproprierea i arendarea la obti (asociaii rneti);
- vinderea pmnturilor ctre rani.
n cele din urm, n absena Parlamentului, legiferarea reformei agrare dup ncheierea rzboiului, la 11 noiembrie 1918, a fost continuat de liberalii aflai la guvernare prin promovarea unor Decrete-legi de expropriere att pentru Vechiul Regat al Romniei, ct i pentru teritoriile din celelalte provincii istorice romneti.
Astfel, pentru Vechiul Regat, n Monitorul Oficial din 14 decembrie 1918 este publicat Decretul lege nr. 3681/1918 de expropriere pentru cauz de utilitate naional, care prevedea exproprierea imediat a proprietilor n condiiile prevzute de legea constituional din 19.07.1917 i instituirea de comisii speciale pentru a constata modul de aplicare a prevederilor legii i pentru a se pronuna cu privire la expropriere.
Prima lege de expropriere este completat cu Decretul - lege nr. 3697 din 15 decembrie 1918 care prevedea aplicarea a dou forme de expropriere: total i parial.
Pentru exproprierea total erau prevzute 3 categorii de proprieti:
a) terenurile cultivabile ale Domeniilor Coroanei i casei Regale i ale tuturor persoanelor juridice, instituii, fundaiilor, societi de binefacere;
b) proprieti agricole ale strinilor;
c) proprieti ale celor ce locuiau n strintate (absenteitilor).
Pentru completarea pn la 2 milioane ha se expropriau parial, n termenii Constituiei, proprietile particulare de peste 100 ha, dup o scar progresiv n baza creia rmnea un minimum intangibil ntre 100 i 500 ha.
Pentru realizarea aciunilor de expropriere se instituiau 3 tipuri de comisii: local, judeean i regional n care apar i reprezentani ai ranilor alturi de un delegat al proprietarului i unul al statului.
Un aspect important al exproprierii l constituia faptul c aceasta a luat n calcul inclusiv terenurile nsmnate n toamna anului 1918, prevznd o indemnizaie suplimentar pentru fotii proprietari.
Cele 2 Decrete au fost ratificate i completate prin vot parlamentar n 17 iulie 1921 printr-o lege agrar ce modifica i amenda anumite dispoziii ale acestora.
ntre aspectele importante impuse de activitile de expropriere remarcm, mai nti, faptul c aceasta a fost adaptat la condiiile fiecrei regiuni, cota de expropriere parial variind n funcie de relieful i particularitile naturale ale zonei, precum i n funcie de nivelul cererii de pmnt dintr-o anumit regiune.
De asemenea, dac prin legile din noiembrie 1918 exproprierea se fcea pentru proprietate i nu pentru proprietar, genernd astfel situaii cnd se puteau depi suprafee mai mari de 500 ha provenind din mai multe moii, prin legea din 1921 se fixa cota de expropriere la proprietar, fapt ce a condus la acumularea a nc 34.133 ha expropriate.
Analiza prevederilor legii privitoare la expropriere ne arat c aceasta avea un pronunat spirit economic, ntruct reglementa ca pe suprafeele pe care se realizaser investiii de capital special (ferme cu instalaii de industrie agrar, ferme de cretere a animalelor) cota de expropriere s fie mai mic i excepta de la expropriere terenurile plantate cu vi de vie, precum i toate plantaiile realizate nainte de 1 iulie 1917, terenurile irigate, cursurile de ap, lacurile, locurile pentru construcii i terenurile neproductive. Aceste prevederi fixau raportul dintre pmnt i proprietar n funcie de activitatea agricol a acestora, urmrind i intensificarea produciei.
Totodat, reforma putea avea i o valoare educativ stimulnd balana productiv printr-o protecie mai mare a celor ce se ocupau n mod direct i perfecionat de pmntul lor (pentru proprietarii ce erau agronomi sau pentru fiecare copil de proprietar ce absolvise sau urma cursurile unor instituii agronomice de nvmnt se suplimenta cu cte 50 ha baremul minim intangibil de expropriere), n timp ce proprietile ce fuseser arendate i cultivate prin arendai ntre 23 aprilie 1910 i 24 aprilie 1920 erau expropriate integral.
De asemenea, pdurile erau exceptate de la expropriere iar subsolul terenurilor expropriate trecea n proprietatea statului iar, n paralel, se prevedea necesitatea constituirii islazurilor comunale i a punilor comunale (prin completarea legii privitoare la proprietatea asupra domeniului silvic din 24 septembrie 1920).
n vederea coordonrii activitilor aferente exproprierii, la 31 decembrie 1918 a fost emis legea de organizare a Casei Centrale a Cooperaiei i mproprietririi Stenilor, instituie central din cadrul Ministerului Agriculturii i Domeniilor creat prin extinderea Bncii Populare i a Cooperativelor rneti.
Aceasta fusese creat i prin prisma faptului c intenia legiuitorilor a fost aceea de a prentmpina procesele negative de pierdere a pmntului i de srcire a celor mproprietrii, prin faptul c pmntul expropriat nu urma s intre direct n proprietatea ranilor ci printr-o faz de ucenicie a mproprietririi concretizat n arendarea terenurilor expropriate ctre asociaii sau cooperative de arendare (obti) compuse n mod exclusiv din rani, acetia primind fiecare cte un lot n folosin ce urma s fie lucrat sub ndrumarea unui agronom de asociaie.
Acest mecanism reprezint o soluie de adaptare a avantajelor tehnice ale marii exploatri la sistemul micii proprieti, pentru a contrabalansa neajunsurile pulverizrii proprietii agrare.
n acest mod, n anul agricol 1919-1920 existau 2644 de obti de mproprietrire care au lucrat 2136414 ha (aproximativ 7/8 din terenul cultivabil expropriat), utilizarea acestui sistem realizndu-se cu rezultate economice foarte bune.
Un alt aspect important al acestei faze a reformei agrare l reprezint faptul c exproprierea s-a realizat cu despgubirea proprietarilor ce pierdeau aceste terenuri, preul fixat n acest sens pentru rscumprare reprezentnd de 40 de ori arenda pentru regiunea respectiv, conform preurilor din anul 1913 pentru Vechiul Regat i de 20 de ori pentru restul rii.
Plata preului datorat proprietarului expropriat se fixa de ctre comisiile de expropriere iar dreptul de recurs pentru eventualele nemulumiri era destinat ctre Curtea de Apel.
De asemenea, ca instan de jurisdicie agrar se creeaz Comitetul Agrar care ndeplinete acest rol pn la data de 2 noiembrie 1932 cnd se hotrte trecerea litigiilor legate de mproprietrire n competena organelor judectoreti.
n ceea ce privete posibilitatea nstrinrii ori vnzrii terenurilor de mproprietrire, n articolul 221 al legii agrare din 17 iulie 1921 se prevedea c, pmntul stpnit de steni, pe baza legilor de mproprietrire poate fi nstrinat cu titlu oneros sau gratuit numai romnilor, fr deosebire de sex, cu obligaia de a-l pune n valoare personal i cu rezerva dreptului de preemiune al statului. n aceast direcie, se poate afirma c din punct de vedere economic aceast prevedere instituia un minimum de condiii pentru noii mproprietrii.
Privit sub aspectul suprafeelor totale ce au fost supuse exproprierii (cifrate la aproximativ 5.786.760 ha n 1924 i 5.811.836 ha n 1937) putem afirma c reforma agrar din Romnia a mbrcat o form mai accentuat dect cele nfptuite n alte ri din Europa Central (Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, Austria i Germania), unde s-a recurs la exproprieri de mai mic ntindere sau la colonizri n regiuni cu mai mult pmnt.
Particularitile specifice ale relaiilor de proprietate stabilite n timp au determinat necesitatea aplicrii mai multor legi de reform agrar la nivelul marilor regiuni istorice ale rii ntregite fr a afecta caracterul i spiritul unitar al acesteia.
Problema mproprietririi ranilor fusese cuprins n proclamaiile de unire pentru Transilvania i Bucovina iar legiferarea efectiv s-a realizat prin Decrete-legi de expropriere, consolidate de legile definitive pentru reforma agrar din 30 iulie 1921.
Acestea conineau prevederi asemntoare celor ce s-au aplicat n Vechiul Regat, innd cont de zona n care se aflau terenurile supuse exproprierii, de cererea de pmnt pentru diverse regiuni, de particularitile de clim i de sol, precum i de investiiile speciale de capital realizate pe terenurile respective sau de domeniile unor comuniti religioase (n Bucovina, unde expropriere acestora s-a fcut parial pn la o cot de 12 ha pentru fiecare aezmnt religios).
n Basarabia, unde n timpul revoluiei ruse i al existenei Republicii independente a Basarabiei toate terenurile fuseser expropriate, s-au aplicat aceleai principii de expropriere ca n Vechiul Regat, extinse i asupra domeniilor arendate ntre 1905 i 1916, ns mari probleme s-au creat n aciunile de a reda vechilor proprietari proprieti de pn la 100 ha.
Spre deosebire de vechea Romnie, unde exproprierea s-a fcut pentru utilitate naional n Transilvania aceasta s-a realizat pentru cauz de utilitate public aceast formul fiind adoptat pentru a include i minoritile naionale, acestea nefiind exceptate de la mproprietrire iar exproprierea nefcndu-se mpotriva lor.n ceea ce privete mproprietrirea efectiv a ranilor, legile de reform agrar prevedeau o ordine de preferin la punerea n posesie asupra pmntului care avea n vedere att criterii de ordin sentimental i social, ct i criterii strict economice.
Astfel, mproprietrirea urma s aib n primul rnd n vedere: mobilizaii din campania 1916-1919; participanii la rzboiul din 1913; vduvele de rzboi; agricultori fr pmnt sau cu proprieti sub 5 ha; orfanii de rzboi; invalizii de rzboi; familiile cu muli copii; agricultorii ce dispuneau de gospodrii cu inventar agricol; preoii i nvtorii din mediul rural.
n cazul n care cererea de pmnt ar fi depit oferta zonei n care se aflau, unii rani puteau beneficia de loturi de pn la 50 ha n regiuni de colonizare (Dobrogea, Cadrilaterul i sudul Basarabiei) unde suprafeele de teren disponibile permiteau nfiinarea de noi gospodrii rneti.
Totodat, menionm faptul c legea prevedea n mod expres c sunt exclui de la mproprietrire dezertorii, cei care s-au dovedit ostili statului i naiunii romne, precum i cei care au refuzat ncorporarea iar reforma urmrea a oferi mijloace de producie celor ce vor, tiu i pot s lucreze, statul rezervndu-i dreptul de a retrage proprietile celor care nu lucreaz prin mijloace proprii terenurile cu care au fost mproprietrii, fiind considerate nule achiziiile de agrement sau de specul.
Cu toate c aplicarea reformei agrare nu s-a realizat fr dificulti i tergiversri, manifestate att la nivelul operaiunilor juridice (precizarea situaiei moiilor, a cotelor de expropriere i a comisiilor de judecat), ct i din punctul de vedere al operaiunilor tehnice (de cadastru, msurare i parcelare a terenurilor), n anul 1926 autoritile au declarat c reforma era ncheiat, n realitate ea continund i manifestndu-se n numeroase procese ce aveau pe rol revizuirea deciziilor de expropriere, cotele de mproprietrire sau cuantumul sumelor ce se plteau ca rscumprare.
n pofida acestui fapt, la nivelul anului 1924 fuseser deja mproprietrite pe cuprinsul ntregii ri un numr de peste 1 milion de familii rneti, cu o suprafa de aproximativ 3 milioane de ha.
n ultimii ani de aplicare a reformei, 1934-1937, numrul ranilor mproprietrii a ajuns la peste 1.300.000 n condiiile n care totalul celor ndreptii la mproprietrire depea cifra de 2 milioane.
Suprafeele cu care ranii au fost mproprietrii, exceptnd situaiile n care acetia au beneficiat de loturi de colonizare, s-au situat ntre 2,5 ha n Bucovina i 6 ha n Basarabia, n timp ce loturile din Transilvania au fost n medie de 4 ha iar cele din vechea Romnie de 5 ha.
n acest fel s-a ajuns ca Romnia s fie un stat n care s predomine mica gospodrie rneasc, cu un procent de 82,70% proprieti sub 5 ha.
n concluzie, prin amploarea sa, reforma agrar din 1921 a fost apreciat ca fiind cea mai mare i mai ndrznea din punct de vedere economic din lume,fiind un act de dreptate social, acceptat la nivelul ntregii societi romneti i avnd consecine majore asupra configuraiei i evoluiei ntregii perioade interbelice romneti sub aspect economic, social demografic, politic i cultural mental.
Nicolae Ceausescu
Stema Romaniei in perioada comunista
Revolutia din 1989PAGE 26