Unitatea şcolară:

Localitatea:

Data: 6. 06. 2013 Prof.

Proiect didactic

Obiectul: „Istorie universală”

Aria curriculară: Om şi societate”

Clasa: a IX-a

Unitatea de învăţare: „Reforma religioasă şi urmările sale”

Subiectul lecţiei: „Reforma- cauze şi forme de manifestare”

Tipul lecţiei: mixtă

Durata: 50 min

Locul de desfăşurare: cabinetul de informatică

Mijloace de învăţare:

a)surse formale:

-Nicoleta Dumitrescu, „Manual pentru clasa a IX-a”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004;

-fişă de lucru; fişă de termeni istorici, fişa cronologia evenimentelor.

-prezentare PowerPoint; fliptchart.

-texte istorice, harta

b) surse informale: muzeul oraşului, diverse monumente,

Metode şi procedee didactice:

-conversaţia euristică, expunerea, problematizarea, dezbaterea, explicaţia, exerciţiul.

Bibliografie:

-Imanuel Geiss, „Istoria lumii din preistorie până în anul 2000”, Editura All, Bucureşti, 2006;

-Horia Dumitru Orea, „Personalităţi. Istorii regăsite”, Editura Editgraph, 2011;

-Aurel Neculai „Istorii regăsite”, istoriiregasite.wordpress.com

-Crestomanţie de texte istorice.

Scopul lecţiei:

-informativ: înţelegerea şi folosirea surselor istorice pentru delimitarea timpului şi a spaţiului istoric;

-formativ: să înţeleagă şi să utilizeze adecvat limbajul istoric;

-educativ: educarea sentimentului de cunoaştere prin însuşirea de noi elemente despre istoria universala.

Compenţe generale:

-înţelegerea rolului istoric pe care l-a avut Reforma religioasă în cadrul istoriei.

Competenţe specifice:

La sfârşitul activităţii didactice elevii trebuie:

-să participe cu interes şi motivaţie la noul conţinut instructiv-educativ ;

-să îşi însuşească corect noii termeni prezentaţi;

-să recunoască principalele cauze care au determinat apariţia Reformei religioase;

-să încadreze spaţio-temporal apariţia acesteia

-să recunoască principalele religii apărute în urma evenimentelor din această perioadă;

-să enumere caracteristicile religiilor protestante;

-să formuleze opinii legate de însemnătatea reformei religiei în cadrul societăţii universale.

Desfăşurarea lecţiei

1.Moment organizatoric:

-se pregăteşte clasa şi materialul didactic pentru buna desfăşurare a lecţiei

-se notează absenţele.

2.Reactualizarea cunoştinţelor anterioare:

-Se face prin prezentarea unei scurte fişe de evaluare din tema: „Umanismul. Renaşterea artistică”

-Elevii completează cu atenţie fişa apoi se prezintă răspunsurile acesteia.

-Metode: expunerea, conversaţia, problematizarea, exerciţiul-frontal

3.Captarea atenţiei:

-Se face prin citirea unui scurt text:

-au loc discuţii pe baza textului;

Metode: expunerea, conversaţia, problematizarea, exerciţiul

4.Anunţarea titlului şi a competenţelor lecţiei:

-se prezintă competenţele care vor fi urmărite pe parcursul noului conţinut instructiv-educativ;

-se enunţă noua temă şi se scrie titlul pe tablă;

-Metode: conversaţia, explicaţia

5.Prezentarea materialului stimul şi dirijarea învăţării:

-se realizează prin prezentarea a câteva imagini ale principalelor personalităţi reformatoare

Au loc discuţii pe baza acestora

-Metode: expunerea, conversaţia, explicaţia

-Se prezintă noul conţinut instructiv-educativ:

-„Reforma religioasă reprezintă o mişcare socială, politică şi ideologică apărută la începutul secolului al

XVI-lea în cadrul Bisericii catolice.

Cauzele care au determinat apariţia Reformei religioase au fost:

a)Cauze religioase:

-scade autoritatea papei în special prin mutarea centrului catolicismului de la Roma la Avignon;

-vânzarea funcţiilor bisericeşti şi practicarea indulgenţelor;

-averile acumulate, corupţia şi luxul clerului

b)Cauze economico-sociale:

-în Evul Mediu Biserica catolică era cel mai mare proprietare de pământuri, fapt ce nemulţumea marii

feudali şi orăşenii;

-apare o mişcare de secularizare a bunurilor bisericeşti deoarece aceasta dispunea de imunitate şi era scutită

de taxe fiscale;

-apariţia tiparului a permis răspândirea cărţilor sfinte precum şi traducerea acestora în limbile naţionale.

c)Cauze politice:

-cemtralizarea statelor din Europa apuseană a crescut prestigiul monarhiei şi a diminuat influenţa papală;

d)Cauze ideologice:

-Renaşterea şi Umanismul au condus la o laicizare a culturii şi la încurajarea spiritului critic. Umaniştii

criticau corupţia clerului şi solicitau o simplificare a ceremonialului religios.

Precursori ai Reformei religioase: John Wyclif (1328-1384), profesor la Universitatea din Oxford şi Jan Hus

(1371-1415), profesor la Universitatea din Praga, au criticat abuzurile Bisericii Catolice.

-Elevii urmăresc şi transcriu precursorii Reformei de pe fişa de repere cronologice.

Protestantismul s-a afirmat în secolul al XVI-lea şi a îmbrăcat diverse forme:

-luteranismul: a apărut la începutul secolului al XVI-lea, în Germania. Iniţiatorul acestei reforme religioase

a fost Martin Luther (1483-1546), profesor la Universitatea din Wittenberg. Acesta afişează în 1517, pe uşa

Catedralei din Wittenberg „Cele 95 de teze” îndreptate împotriva indulgenţelor. Această religie avea ca

principală idee mântuirea prin credinţă, pentru a se mântui omul trebuia să aibă o credinţă adevărată şi astfel

putea intra în contact direct cu divinitatea. Luther considera că adevărată credinţă este în Biblie, fiecare om

avea dreptul să o interpreteze după conştiinţa sa. De asemenea traduce Biblia în limba germană în 1522.

-calvinismul: a fost întemeiat de Jean Calvin (1509-1564), preot francez care se stabileşte la Geneva (oraş

numit mai târziu „oraşul lui Dumnezeu”). Această religie preconiza o biserică simplă, fără ritualuri,

sprijinea ideea predestinării- salvarea sufletului nu depinde de om ci este stabilită dinainte (predestinată) de

Dumnezeu.

-anglicanismul: apărut în urma conflictului dintre papa de la Roma şi regele Angliei, Henric al VIII-lea

(1509-1547). Acesta s-a proclamat în 1531 şeful Bisericii Anglicane. În 1534 Parlamentul a votat „Actul de

Supremaţie” prin care biserica este scoasă de sub autoritatea papei dar menţinea dogma şi liturgia catolică,

secularizează averile bisericeşti. În 1564, în „Cele 39 de articole” a fost fixată doctrina Bisericii anglicane,

preluând idei calvine.

-zwinglianismul – a apărut în Elveţia datorită preotului şi umanistului Ulrich Zwingli (1484-1531). Acesta

a expus la Zurich „Cele 67 de teze” prin care consideră că religia trebuie să se bazeze pe cuvântul lui

Dumnezeu. Ca urmare nu este de acord cu vânzarea indulgenţelor, celibatul preoţilor, venerarea sfiinţilor şi

desfinţează ordinele monahale şi confiscă averile bisericilor.

Urmările reformei:

Slăbirea influenţei Bisericii catolice

Extinderea Reformei în mai multe ţări

Simplificarea cultului religios

Înlăturarea fastului din biserici

Introducerea limbii germane în locul limbii latine în oficierea cultului

Germania s-a divizat din punct de vedere religios – religia seniorului a devenit şi religia supuşilor

-Metode:expunerea sistematică a cunoştinţelor, explicaţia, prezentare PowerPoint.

6.Atingerea performanţei şi realizarea conexiunii inverse:

-Se realizează o scurtă schemă a lecţiei la tablă, pe baza întrebărilor,

-Metode:exerciţiul – frontal, descoperirea.

7.Evaluarea perfomanţei:

-se realizează evaluare pe baza unei fişe PowerPoint,

-se fac aprecieri globale şi individuale

-se notează elevii

-Metode:conversaţia, explicaţia, exerciţiul

8.Retenţie şi transfer:

-se prezintă tema pentru acasă

-Metode:conversaţia, explicaţia, problematizarea.

FIŞĂ DE EVALUARE

- Enumeraţi cauzele apariţiei curentului umanist:

Definiţia Umanismul.

2.Enumeraţi câte doi reprezentanţi şi câte două realizări/opere ale Renaşterii artistice întâlniţi în următoarele

domenii:

1)Arhitectură:

-Reprezentanţi:

-Realizări/opere:

b)Sculptură:

- Reprezentanţi:

- Realizări/opere:

c)Pictură:

- Reprezentanţi:

- Realizări/opere:

d)Literatură:

- Reprezentanţi:

- Realizări/opere:

Dicţionar de termeni istorici

Reformă = mişcare socială, politică şi ideologică apărută la începutul secolului al XVI-lea , îndreptată împotriva Bisericii Catolice;

Religii protestante = religii creştine separate de catolicism prin Reforma din secolul al XVI-lea. Acestea au fost: luteranismul, calvinismul, anglicanismul, zwinglanismul;

Doctrină = totalitatea principiilor unui sistem religios, politic, etc.;

Dogmă = învăţătură fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepţii săi, care nu poate fi supusă criticii şi nu admite obiecţii;

Eretic = adept, susţinător al unei erezii religioase, care contravenea creştinismului;

Predestinare = ceea ce i-ar fi cuiva dinainte hotărât de divinitate (de soartă);

Celibat = stare a unei persoane necăsătorite;

Indulgenţă = iertarea păcatelor, totală sau parţială, acordată de Biserica catolică supuşlor ei contra unei sume de bani;

Inchiziţie = instituţie a Bisericii catolice care-i judeca pe cei socotiţi „eretici”;

Index = listă cu cărţile interzise în viziunea Inchiziţieie;

Luteranism = doctrină protestantă predicată în Germania, de Martin Luther (1483-1546);

Calvinism = doctrină protestantă predicată de Jean Calvin (1509-1564);

Zwinglianismul = doctrină protestantă, apărută în Elveţia, practicată de Ulrich Zwingli (1484-1531);

Anglicanism = religie de stat în Anglia (o formă de protestantism);

Contrareforma = reprezintă măsurile şi iniţiativele adoptate de papalitate, susţinută de monarhiile absolutiste catolice, pentru combaterea protestantismului şi pentru refacerea autorităţii

Bisericii catolice. Aceasta a fost numită şi Reforma catolică, desfăşurată în a doua jumătate a secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea.

Conciliu = Adunare a înaltului cler catolic care decide în chestiuni de doctrină şi disciplină bisericească;

Războaiele religioase = reprezintă conflictele militare dintre catolici şi protestanţi, desfăşurate în Europa în secolele al XVI-lea – al XVII-lea;

Hughenoţi = adepţii calvinismului în Franţa (de la cuvântul Eidgenossen- uniţi prin jurământ.

Repere cronologice

1328-1384 – John Wycliffe, profesor la Oxford, precursor al Reformei religioase , critică abuzurile Bisericii Catolice şi susţine că aceasta nu are rol de intermediar între Dumnezeu şi credincioşi;

1371-1415 - Jan Hus, profesor la Praga, precursor al Reformei religioase, critică abuzurile Bisericii catolice solicitând enoriaşilor să-şi întemeieze credinţa pe Sfânta Scriptură. Pentru ideile sale a fost ars pe rug ca eretic;

Sec. al XIV-lea – Papa îşi mută reşedinţa de la Roma la Avignon;

1484-1531 – Ulrich Zwingli, promotor al Reformei religioase în Elveţia;

1483-1546 – Martin Luther, Germania, teolog şi profesor la Universitatea din Wittenberg;

Octombrie 1517 – Martin Luther afişează cele 95 de teze pe uşa catedralei de la Wittenberg;

1522 – Martin Luther traduce Biblia în limba germană;

1524-1525 – revolte ţărăneşti în Germania dezavuate de Martin Luther;

1509-1564 – Jean Calvin, preot francez care din cauza prigoanei religioase s-a refugiat la Geneva (1541);

1536 – apare lucrarea Instituţiile religiei creştine a lui Jean Calvin;

1509-1547 – rege al Angliei, Henric al VIII-lea, al doilea rege al Casei Tudorilor;

1531-1534 – regele Henric al VIII-lea devine şeful Bisericii anglicane;

1534 – Actul de Supremaţie prin care Biserica din Anglia este scoasă de sub autoritatea papei dar sunt menţinute dogma şi liturghia catolică;

1542-1543 – este reorganizată Inchiziţia pentru judecarea „ereticilor”;

1555 – Pacea de la Augsburg prin care Carol al V-lea recunoaşte protestantismul ca religie de stat în Germania

1563 – sunt aprobate cele 39 de articole ale Bisericii Anglicane;

1572 – „noaptea Sfântului Bartolomeu”, peste 2000 de protestanţi sunt masacraţi la Paris;

1598 – Edictul de la Nantes al regelui Henric al IV-lea (1589-1610) prin care acesta acordă hughenoţilor libertatea cultului şi accesul la toate funcţiile publice.

Reforma- cauze şi forme de manifestare

Schema lecţiei

Reforma Religioasă

a) Definiţie: Reforma religioasă reprezintă o mişcare socială, politică şi ideologică apărută la începutul secolului al XVI-lea în cadrul Bisericii catolice.

b) Cauzele apariţiei Reformei:- cauze religioase- cauze economico-sociale- cauze politice- cauze ideologice

c) Forme de manifestare ale Reformei:

- Luteranimul- Martin Luther, Germania, “Cele 95 de teze”- Calvinismul- Jean Calvin, Geneva, - Anglicanismul- regele Henric al VIII-lea, Anglia, „Cele 39 de articole”- Zwinglianismul- Ulrich Zwingli, Elveţia, „Cele 67 de teze”

d) Urmările reformei:

Slăbirea influenţei Bisericii catoliceExtinderea Reformei în mai multe ţăriSimplificarea cultului religiosÎnlăturarea fastului din bisericiIntroducerea limbii germane în locul limbii latine în oficierea cultuluiGermania s-a divizat din punct de vedere religios – religia seniorului a devenit şi religia supuşilor