Politica editorială este o strategie care decurge din scara de valori profesionale, morale, culturale, politice, asumate de corpul redacţional. PE nu poate exista în afara independenţei financiare a instituţiei de presă în raport cu guvernul sau cu grupurile de interese, pe baza acestui tip de independenţă articulându-se seturile de norme profesionale şi etice. PE ritmează cu ceea ce s-ar putea numi stilul publicaţiei în interdependenţă cu segmentul de public vizat. PE se poate traduce prin sintagma “regulile casei” Este principala ,,sită’’ prin care este filtrat conţinutul produsului jurnalistic şi care poziţionează publicaţia pe piaţa mediatică. PE este un răspuns la toate întrebările legate de: stil, unghi de abordare, diapazon tematic şi de genuri al publicaţiei, etc. PE conturează nişa publicistică în care există publicaţia. Când vorbim despre nişare, vorbim, practic, de politica editorialăPE reprezintă un set de reguli şi de valori morale, profesionale, după care o redacţie se ghidează şi care răspunde la întrebările: Ce fel de conţinut publicăm? Cui ne adresăm? Ce trebuie să facem pentru cei cărora ne adresăm? Politica editorială a unei publicaţii o putem identifica analizând ţinuta grafică, poziţionarea şi comportamentul comunicaţional al acesteiaCriterii de analiza:Conceptul publicaţiei (autodefinirea), Politica informaţională Principii de activitateObiectivele şi scopul publicaţiei, Parteneri strategiciPrezentare grafică, Publicul ţintă, PublicitateResponsabilităţi sociale şi etice, Mod de distribuire, Conceptul publicaţiei: Titlul - Logo-ul - Autodefinirea: tipul de ziar (independent sau de partid), frecvenţa, aria de acoperire etc. Obiectivele şi scopul publicaţiei: Ce să facă: să informeze, să analizeze, să socializeze, să educe, să culturalizeze, să distreze. Cum să facă: promovând valorile democraţiei, toleranţa, apărând drepturilor şi libertăţilor omuluiPrezentarea grafică: Structura pe exterior : conceptul primei şi ultimii pagini: tipul (clasic, informativ, publicitar), elementele constitutive, elementele grafice, cromatica; Structura pe interior : rubrici, pagini specializate (comentarii, analize, editoriale), domenii: politic, social, cultural, etcPublicul ţintă: Politica editorială este motivul pentru care publicul alege un anumit produs media în detrimentul altuia. Îl alege pentru că sistemul său de valori se împacă destul de bine cu cel al produsului preferat, iar interesele sale pentru anumite teme sunt satisfăcute de acesta. n Identificând segmentele de public, prioritare pentru o publicaţie periodică, putem stabili politica editorială a acesteiaResponsabilităţile sociale: oferă o imagine corectă a vieţii, fără prejudecăţi, în acord deplin cu realitatea; are o atitudine critică atât faţă de Putere, cât şi faţă de Opoziţie, considerând drept unic criteriu de judecare a faptelor raportarea lor la prevederile legii şi la principiile morale. Responsabilităţile etice: respectă principiile deontologice internaţionale şi naţionale ale jurnalistuluiPrincipiile de activitate: realizează expertize, utilizând opiniile experţilor,realizează investigaţii proprii, n creează platforme pentru discuţii sociale şi schimb de opinii, asigură dialogul cu factorii de decizie, organizează campanii sociale, de presă, etc. monitorizează acţiunile puterii, n analizează deciziile, criticându-le sau promovându-le. Principiile de activitate ale PP - conturează sensul PE!Politica informaţională presupune: diapazonul tematic, principiile de selectare a evenimentelor, unghiurile de abordare, consecutivitatea reflectării, etc. Partenerii strategici: ministere, agenţii de ştiri, ONG-uri, alte instituţii mass-media, etcPublicitatea: utilizarea diverselor tipuri de publicitate comercială şi socială raportată la legislaţia în vigoare. Distribuirea: gratuit, prin abonament, vânzarea la bucată, etc. Politica editorială este imaterială. Ea poate fi uşor identificată, utilizând criteriile de analiză expuse mai sus.Cine gândeşte şi decide politica editorială? Responsabilul principal în ceea ce priveşte politica editorială este conducerea editorială: redactorul- şef, adjuncţii săi, editorii. Politica editorială este într-o corelaţie cu finanţatorul, or, o instituţie media există pentru a servi, dincolo de interesul suprem al publicului, unor interese (financiare, de influenţă) ale celui care o finanţează. n Finanţatorul influenţează, direct sau indirect, politica editorială!Politica grafica

Un ziar monoton, cu articole lungi, uniforme, lipsite de grafica modernă este refuzat de cititori. Amalgamul de informaţie şi design devine centrul gravitaţional al ziarului dacă e machetat reuşit. Macheta semnifică, potrivit Dicţionarului Limbii Române, o reproducere, de obicei la scară redusă, a unei lucrăriMacheta în presa tipărită este un model de dimensiuni mici, adeseori reale, în care se sugerează conturul periodicului respectiv. Macheta poate fi: a unui număr de ziar dintr-o dată oarecare, a unei pagini speciale. Acest demers este premergător tipăririi şi cuprinde indicaţiile de tehnoredactare sau de punere în pagină a textelor selectate, pregătite pentru tiparCriterii de realizare a machetei Machetarea se face în funcţie de: importanţa evenimentului, formatul ziarului, stilul specific al ziarului, profilul specific al fiecărei pagini, valoarea articoluluiElemente ale machetei Pe machetă trebuie să figureze: încadrarea textelor (cu ajutorul unor linii convenţionale), ilustraţia – cu dimensiunile respective, atât lăţimea, cât şi înălţimea, titlurile sau indicativul stabilit, chenarele, n informaţiile necesare. Tot de politica grafică a ziarului ţine şi formatul acestuiaElemente ale machetei Design-ul în presa tipărită include: marginile, fonturile, tipul de hârtie ales, culoarea cernelii de tipar. Toţi aceştia sunt factori importanţi care determină stilul ziaruluiPolitica grafică Macheta este cartea de vizită prin care o publicaţie îşi dezvăluie micromediul identităţii sale: din cine e format, ca profesionişti, ce au de comunicat, ca intermediari ai cititorilor, ce forţe valorice societale constituie basorelieful numărului de ziar respectiv. Politica grafică este un element constitutiv al politicii editoriale şi este concepută întotdeauna prin prisma principiilor editoriale. Specificul prezentării grafice este direct proporţional cu specificul PE al PP!