panait istrati - ciulinii baraganului

1

Panait Istrati

CIULINII

B{R{GANULUI

LITERAChi=in[u 1997

2

Coperta: Isai C`rmu

ISBN 9975-904-66-1 © «LITERA», 1997

CZU 859.0–32I 87

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Prezenta edi\ie reproduce textele dup[:

P a n a i t I s t r a t i. Opere, I—II, IV. Texte alese, pre-

fa\[ =i note de Al. Oprea. Traducere de Eugen Barbu. Edi-tura pentru literatur[. Bucure=ti, 1966.

P a n a i t I s t r a t i. Povestirile lui Adrian Zograffi.Chira Chiralina. Mo= Anghel. Traducere de Eugen Barbu.Repere istorico-literare de Chirata Dumitru. Seria “Patri-

monii”. Editura Minerva. Bucure=ti, 1976.

P a n a i t I s t r a t i. Neran\ula =i alte povestiri. Pre-fa\[ de Constantin Cuble=an. Traducere =i tabel cronolo-

gic de Alexandru Talex. “Biblioteca pentru to\i”. EdituraMinerva. Bucure=ti, 1988.

Textele, cu excep\ia particularit[\ilor de limb[ =i de

stil ale autorului, respect[ normele ortografice ]n vigoare.

3

TABEL CRONOLOGIC

1884 10/22 august, se na=te la Br[ila Gherasim Panait Istrati, aldoilea copil nelegitim al Joi\ei Istrati cu Gherasim Valsamis,originar din Faraclata, insula Kefalonia (Grecia), care se ocupacu contrabanda de tutun prin p[r\ile Br[ilei.

1885 Bolnav de tuberculoz[, Gherasim Valsamis se ]napoiaz[ ]n pa-trie, unde moare ]ntr-un spital din Atena. Joi\a Istrati ]=icre=te copilul muncind ca sp[l[toreas[ cu ziua, iar miculPanaitache ]=i petrece copil[ria la Baldovine=ti, ]n tov[r[=iabunicii Nedelea =i a unchilor Dumitru =i Anghel.

1891—1896 Urmeaz[ cursul primar la =coala nr. 11 din str. Grivi\ei

nr. 328 (ast[zi +coala de cultur[ general[ nr. 3 “Tudor Vla-dimirescu”.

1897 Intr[ la st[p`n: b[iat de alerg[tur[ la o b[c[nie, b[iat de pr[v[liela cr`=ma lui Kir Leonida =i la pl[cint[ria lui Kir Nicola, uce-

nic ]n Atelierele Docurilor =i la o fabric[ de fr`nghii. Pasiunede-a citi, pentru a cunoa=te =i a ]n\elege, care ]l va domina

toat[ via\a. Prietenie cu enigmaticul Mihail Kazanski. Nou[ani de vagabondaj eroic, ]mpreun[.

1904 Pleac[ la Bucure=ti, cu Mihail. Agen\i la “Biroul de plasare”al lui Ghi\[ Cristescu, din str. Sfin\ilor. Primul contact cu

mi=carea socialist[. Mereu ]n c[utare de lucru: fecior ]n cas[la un avocat, valet la “Hotel English” =i om de serviciu la unspital. Mihail pleac[ ]n Manciuria. R[mas singur, Panait des-

4

carc[ vagoane cu sare, ]n portul Giurgiu, dormind iarna ]ntr-obarac[. Revine la Br[ila. Lucr[tor-zugrav. Prietenie cu pic-torul-sobar Samoil[ Petrov. Mihail se ]ntoarce din Manciuria=i am`ndoi revin la Bucure=ti.

1905 24 ianuarie: particip[ la marea manifesta\ie de solidaritate curevolu\ia rus[ =i de protest ]mpotriva arest[rii lui Maxim Gorki.Ciocnire de strad[ cu poli\ia. Este arestat =i trimis “la urm[“.Dispensat medical, dup[ o lun[ de cazarm[.

1906 Portar de noapte, cu Mihail, la hotelul “Regina” din Constan\a.Debut publicistic ]n “Rom`nia muncitoare” (nr. 38, 19-26 no-iembrie), cu articolul Regina-Hotel. Prima plecare ]n Egipt (12decembrie) ]mbarcat clandestin pe vaporul “}mp[ratul Traian”.

1907 Vagabondaj cu peripe\ii, ]n Egipt =i Siria, ]nso\it de Mihail.Prima tentativ[ de a ajunge ]n Fran\a, via Pireu—Marsilia;]mbarcat clandestin, este abandonat la Neapole; o lun[ de mize-rie neagr[ (vezi paginile autobiografice Direttissimo). }napoierela Cairo; vagabondaj ]n Liban, Damasc, Iaffa, Beirut. Tenta-tiv[ nereu=it[ de-a ajunge ]n India.

1908 }n prim[var[, militant socialist la Br[ila. Colaboreaz[ regulatla “Rom`nia muncitoare”. Ultima plecare ]n Egipt, cu Mihail.

1909 Revenire acas[: portar de noapte la hotelul “Bobescu”, de laLacul-S[rat. Desp[r\ire “pentru totdeauna” de Mihail, care se]napoiaz[ la Odesa. Singur. Revenire la Bucure=ti; particip[ lamanifesta\ia de protest ]mpotriva interzicerii intr[rii ]n \ar[a lui Christian Racovski, organizat[ de “Rom`nia muncitoare”(19 octombrie). Arestat, b[tut la poli\ie =i ]ncarcerat la V[c[-re=ti, ]mpreun[ cu I. C. Frimu =i al\i frunta=i sociali=ti (Bote-zul meu revolu\ionar). Judecat =i achitat. Debut ]n presa demare tiraj: ancheta Lipitorile porturilor. Cum sunt exploata\imuncitorii ]n portul Br[ila (17—26 martie) ]n ziarul “Diminea\a”.

1910 Secretar al Sindicatului muncitorilor din portul Br[ila. Par-ticip[ la Congresul Comisiei generale a Sindicatelor =i a Partidu-

5

lui Socialist-Democrat ca reprezentant al muncitorimii dinporturi (2 ianuarie). Organizeaz[ =i conduce, ]mpreun[ cu +te-fan Gheorghiu, greva muncitorilor br[ileni ]mpotriva “ intro-ducerii carnetelor de munc[“ (10 februarie) =i marea grev[ dinportul Br[ila (iunie). Corespondent al ziarului “Diminea\a”, laBr[ila. R[spunde la ancheta Pentru votul universal, ]n revista“Viitorul social”, al[turi de Const. Dobrogeanu-Gherea, OvidDensusianu, Mihail Sadoveanu =i al\ii (august-septembrie). Ac-tivitate publicistic[, sus\inut[ ]n presa muncitoreasc[. Inter-nat la sanatoriul “Filaret” (3 octombrie). Secretar al “Cerculuide editur[ socialist[“. Colaborari in “Calendarul muncii” =i“Lumea nou[”. Plecare ]n Egipt; re]nt`lnire cu +tefan Gheor-ghiu la Alexandria, venit s[-=i ]ngrijeasc[ s[n[tatea. Peripe\iidramatice, din lipsa banilor (Vezi articolul +tefan Gheorghiubolnav. Egipt, ]n “Tribuna Transporturilor”, 6-19 martie 1915).

1913 Plecare, cu pa=aport, pentru prima oar[, la Paris (25 decem-brie), unde st[ patru luni. Prietenie cu Gheorghe Ionescu, vizi-teaz[ muzee, expozi\ii etc. (Scrisori din Paris. La Père L`chaise,]n “Rom`nia muncitoare”, 16 decembrie 1914).

1914 Re]ntoarcere la Br[ila, unde ]njghebeaz[ o ferm[. Greut[\ib[ne=ti. Izbucne=te primul r[zboi mondial.

1915 C[s[torie cu Enta (Janeta) Gheorghiu (n[scut[ Malcos).

1916 Lichideaz[ ferma, ]=i scoate pa=aport =i p[r[se=te \ara (prinpunctul de frontier[ Predeal, 30 martie — 12 aprilie). Se sta-bile=te la Leysin-Village (23 aprilie), unde ]nva\[ limba france-z[, cu dic\ionarul, citind opere ale clasicilor francezi. Zugr[-ve=te vilele din sat =i od[ile sanatoriului, c`=tig`ndu-=i cugreutate existen\a. Bolnav, internat ]n “Sanatorium populaire”.

1917—1918 Lucr[tor-zugrav de-a lungul cantoanelor elve\iene, mun-citor la terasamente =i la Uzina de muni\ii Picard-Pictet, dinGeneva, conduc[tor de tractor ]n cantonul Valais. Se lupt[ cutuberculoza =i mizeria, cople=it de datorii. Prietenie cu compo-

6

zitorul elve\ian Arthur Parchet. Demersuri la Lega\ia Rom`nieide la Berna, pentru a fi ajutorat b[ne=te =i repatriat. Internatde Crucea Ro=ie american[ ]n Sanatoriul “Sylvana-sur Lau-sanne”, la sf`r=itul anului 1918. Singur[tate, derut[.

1919 Ianuarie: un coleg de sanatoriu (Josué Jehouda) ]i recomand[opera lui Romain Rolland. Luni de lectur[ pasionat[, care ]irestabile=te un echilibru pierdut. Trimite (20 august) scriitoru-lui francez o scrisoare de confesiune dramatic[, la hotelul dinInterlaken, unde se afl[ ]n trecere. Scrisoarea ]i revine, cumen\iunea: “Plecat f[r[ adres[“. P[streaz[ scrisoarea. O cartepo=tal[ din Br[ila ]i anun\[ moartea mamei Joi\a. Total[ pr[-bu=ire moral[. Angajat ]n administra\ia ziarului “La Feuille”,din Geneva, unde public[ articolul Tolstoïsme ou bolchévisme(24 iunie), debutul s[u publicistic ]n limba francez[. Urmeaz[Lettre ouverte d’un ouvrier à Henri Barbusse (16 septembrie)=i un foileton semnat: Un canibal.

1920 P[r[se=te Elve\ia (martie) cu destina\ia Paris. }nt`lnire cuGheorghe Ionescu. Existen\[ agitat[. Pleac[ pe Coasta de Azur,unde se stabile=te (noiembrie). F[r[ lucru, s[n[tatea =i moralulproaste.

31 decembrie: scrie confesiunea Ultime cuvinte dedicat[ luiRomain Rolland. O ]ncuie ]ntr-un cuf[r.

1921 3 ianuarie: ]=i taie beregata cu un brici, ]n parcul “Albert” dinNisa. Internat la spitalul “Saint Roch”. Scrisoarea din 1919 ]iparvine lui Rolland, trimis[ de poli\ie la ziarul “L’Humanité”.

15 martie: prima scrisoare de la Romain Rolland. }nceputulunei voluminoase =i pasionante coresponden\e. (Vezi “LesCahieres Panait Istrati”, nr. 2-3-4, 1986, care o public[ inte-gral.) Fotograf ambulant pe “Promenade des Anglais”, amen-dat =i ]nchis de c`teva ori la “Maison Célulaire”, neav`ndautoriza\ie. Primele “]ncerc[ri” literare ]n limba francez[ (Unerencontre =i Pendant la traversée), trimise lui Rolland (26martie =i 6 aprilie). R[spuns favorabil =i ]ndemn de a scrie.

7

Debut publicistic ]n presa francez[; Nicolaï Tziganou, un epi-sod din luptele muncitorilor br[ileni (]n “L’Humanite”–Di-manche, 27 martie).

1922 Romain Rolland ]i scrie: “Nu a=tept de la dumneata scrisoriexaltate. A=tept opera” (ianuarie). Ajutat b[ne=te de Gheor-ghe Ionescu, se retrage la Hautilsur-Triel, unde termin[ primulmanuscris (406 pagini, cuprinz`nd: Unchiul Anghel, Sotir, KirNicola, Mihail). }l trimite lui Rolland (4 septembrie), care-ir[spunde: “Am citit. Toate prevederile mele sunt confirmate”.Invitat la Villeneuve; prima ]nt`lnire cu Romain Rolland (25octombrie). }napoiat dup[ dou[ s[pt[m`ni la Paris, scrie ChiraChiralina (11 decembrie). Entuziasmat, Rolland ]i scrie: “Nupot s[ mai a=tept, dup[ ce am devorat Chira Chiralina, la mie-zul nop\ii... E formidabil[!” (23 decembrie).

1923 Fotograf ambulant ]n Normandia. Revista “Europe” public[Chira Chiralina, cu prefa\a Un Gorki balcanic de RomainRolland. Primele drepturi de autor. Semneaz[ primul contractcu editura “Rieder”, din Paris. S[n[tate precar[. Continu[scrisul.

1924 Din nou fotograf ambulant la Nisa. Apare Chira Chiralina ]nvolum (30 mai). Succes f[r[ precedent. C[s[torie cu AnnaMunsch, o croitoreas[ alsacian[. Se stabile=te temporar laMasevaux. (Enta Istrati divor\ase la 10 mai 1921). Prieteniecu Iacob Rosenthal; ]ncepe colaborarea la “Adev[rul literar =iartistic”, cu Pescuitorul de bure\i, scris ]n limba rom`n[ (15iunie) =i Sotir (5 noiembrie); pagini autobiografice, evoc[ri;r[spunde atacurilor lui N. Iorga =i Al.Cazaban. Oncle Anghel,]n libr[rii. I se atribuie “Premiul f[r[ nume”, creat de criticulfrancez Henry Poulaille.

1925 Debutul ca scriitor rom`n: Trecut =i viitor (pagini autobiogra-fice) editura “Rena=terea”, unde apare =i Mo= Anghel (traducerede autor). Présentation des Haïdoucs, ]n libr[rii. Revine ]npatrie dup[ nou[ ani, ]nso\it de Anna Munsch (septembrie).

8

Itinerar; Bucure=ti, Hunedoara, Br[ila (pelerinaj la morm`ntulmamei), Baldovine=ti (revedere cu mo= Dumitru), Ia=i (]nt`lnirecu scriitori ie=eni), apoi la Snagov cu D. D. P[tr[=canu, GalaGalaction =i Mihail Sadoveanu. H[r\uit de Siguran\[, care-isupravegheaz[ toate deplas[rile =i atacat violent de presa reac-\ionar[.

Octombrie: se ]napoiaz[ la Paris; denun\[ ]n ziarele “Le Quoti-dien” =i “Paris-Soir” atrocit[\ile din \ar[. Particip[ la mitin-gul organizat de “Liga drepturilor omului”, unde ia cuv`ntul.

1926 Romain Rolland ]mpline=te 60 de ani. Colaboreaz[ la volumulomagial Liber Amicorum Romain Rolland, cu evocarea Les troisphases de mon Romain Rolland. Membru ]n “Comitetul pentruap[rarea victimelor teroarei albe ]n Balcani”; scrie prefa\aacuzatoare la bro=ura Au pays du dernier des Hohenzollerns,care dezv[luia prigoana poli\ist[ din \ar[. Particip[ la mitin-gul Italia ]n lan\uri, la Paris, al[turi de André Breton, HenryTorrès, Marcel Fournier etc. Desp[r\ire de Anna Munsch, re-tr[g`ndu-se la Paris. Domnitza de Snagov =i Codine ]n libr[rii.

1927 Invitat la Congresul P.E.N. — Clubului (Bruxelles, 18-25 iu-nie). Prezideaz[ =i ia cuv`ntul la mitingul impotriva excut[riilui Sacco =i Vanzetti (sala Wagram, la Paris, octombrie). In-terviul lui Frédéric Lèfevre; Une heure avec Panaït Istrati,conteur roumain, écrivain français, ]n “Les Nouvelles Littérai-res” (1 octombrie). Vicepre=edinte al asocia\iei “Les amis deL’U. R. S. S.”, ]n Fran\a. Invitat oficial la s[rb[torirea celeide-a zecea anivers[ri a Revolu\iei din Octombrie. P[r[se=teParisul, ]mpreun[ cu Christian Racovski. Este g[zduit la ho-telul “Passage” din Moscova. “Pravda” ]i ia un interviu (21octombrie). Particip[ la excursiile oficiale =i cutreier[ apoiUniunea Sovietic[, pe cont propriu, ]mpreun[ cu Nikos Ka-zantzakis, timp de 16 luni. Ales membru ]n comitetul de con-ducere al “Asocia\iei interna\ionale a scriitorilor revolu\ionari=i proletari”, al[turi de A. Lunacearski, Henri Barbusse, PaulVaillant-Couturier, J. R. Becher =i al\ii.

9

Sf`r=itul lui decembrie: c[l[torie ]n Grecia, cu Nikos Kazantza-kis, pentru a ]nf[\i=a cele v[zute ]n U.R.S.S. Dore=te s[ mear-g[ ]n Kefalonia, spre a se informa despre biografia tat[lui s[u.Articole omagiale ]n presa atenian[ (ianuarie). Viziteaz[ spi-talul t.b.c. “Sotiria” =i ]nchisoarea “Singros”, unde vorbe=tede\inu\ilor comuni=ti, asigur`ndu-i de solidaritatea lui. Con-ferin\[ la teatrul “Alhambra” (11 ianuarie), despre cele v[zute]n Uniunea Sovietic[. Grandioas[ manifesta\ie de strad[, sec`nt[ “Interna\ionala”, ciocnire cu poli\ia. Atacuri furibunde]n presa reac\ionar[ greac[; ac\iune juridic[ ]mpotriva luiPanait Istrati =i Nikos Kazantzakis, acuza\i de “discordie so-cial[ =i propagand[ comunist[“. Nu i se re]nnoie=te viza de=edere. Se ]napoiaz[ ]n Uniunea Sovietic[, la Kiev (23 februa-rie). Re]nt`lnire cu Nikos Kazantzakis ]n U.R.S.S. (6 martie);continu[ ]mpreun[ periplul sovietic. }nt`lnire cu Maxim Gorki(28 mai), evocat[ ]n “Les Nouvelles Littéraires” (16 iunie 1928).Mes Déprats =i Les Chardons du Baragan, ]n libr[rii.

1929 P[r[se=te Uniunea Sovietic[, ]napoindu-se la Paris (15 febru-arie). Dou[ interviuri: Une heure avec Panaït Istrati. Retourde Russie, ]n “Les Nouvelles Littéraires” (23 februarie) =i PanaïtIstrati nous parle de L’U.R.S.S. et son opinion sur la littéra-ture prolétarienne, ]n “Monde” (2 martie). Internat ]n sanato-riul “Curhaus Victoria”, Montana sur Sierre. Ultima ]nt`lnirecu Romain Rolland. A doua revenire ]n patrie, pentru ancheta-rea masacrului grevi=tilor de la Lupeni. Public[ opt reportaje]n ziarul “Lupta” (24 septembrie–2 octombrie). Atacat cu vio-len\[ de presa reac\ionar[, denun\at ca “agent al Moscovei”.P[r[se=te \ara, ap[r`ndu-se cu revolverul, de bandele de huli-gani pe peronul G[rii de Nord.

1930 C[l[torie ratat[ ]n Egipt, interzic`ndu-i-se debarcarea la Ale-xandria. Refulat la Triest, unde este ]ncarcerat o noapte, su-pravegheat de poli\ie ca antifascist. Eliberat de consulii rom`n=i francez, se ]napoiaz[ la Paris. Articolul-protest: Pour avoiraimé la terre (“Les Nouvelles Litteraires”, 20 februarie).

10

15 martie: ]ntrerupere temporar[ a coresponden\ei cu RomainRolland. (Va fi reluat[ ]n 1934.)

Aprilie: revine la Baldovine=ti, hot[r`t de a se stabili definitiv.}ncearc[ s[ ]njghebeze o ferm[ de porci. Autorit[\ile locale ]l=icaneaz[, ferma e=ueaz[. Se retrage la Br[ila, unde ]=iconstruie=te o c[su\[ pe terenul unui prieten. Desp[r\ire deelve\ianca Bilili, care se m[rit[. Starea pl[m`nilor proast[,demoralizat. Greut[\i b[ne=ti, editura “Rieder” nerespect`ndplata drepturilor de autor. }mprumuturi la b[nci locale, cudob`nd[ mare. }n libr[rii: Le Pecheur d’éponges, placheta Pouravoir aimé la terre =i Haiducii (traducere).

1931 “Festival literar” la Ia=i (18 ianuarie). Cite=te pagini despreprietenie. Mihail Sadoveanu ]l revendic[ “fiu al acestui p[-m`nt”. Manifesta\ii huliganice ]n strad[. Interven\ia armatei.Voiaj la Paris (15 iunie), pentru clarificarea rela\iilor cu “Rie-der”. Sejur pe Coasta de Azur, s[n[tatea ameliorat[. Revine laBr[ila. Divor\eaz[ de Anna Munsch. }n libr[rii: Tsatsa Minnka,]n edi\ie obi=nuit[ =i de lux (ilustrat[ de H. Boissonas) =i |a\aMinca (traducere de autor).

1932 Turneu cu conferin\a Les Arts et l’Humanited d’aujourd’hui,]n Austria =i Germania, organizat de Deutsche Kulturbund.(3-17 februarie.) }ntov[r[=e=te pe scriitorul danez A. M. de Jong,bun prieten, prin \ar[. Recidiv[ t.b.c. (iunie), internat ]n sana-toriul “Filaret”. Se retrage la M`n[stirea Neam\, pentru ]ngri-jirea s[n[t[\ii (iulie 1932-februarie 1933). Vizitat de MihailSadoveanu, Cezar Petrescu, dr. I. I. Mironescu. Continu[ scrie-rea noii serii a operei: Via\a lui Adrian Zografi. C[s[torie cuMargareta Izescu (18 aprilie).

1933 P[r[se=te Br[ila, instal`ndu-se la Bucure=ti, str. Popa Savu,nr. 33. Din nou bolnav, internat la sanatoriul “Filaret” (mar-tie). Atacat de huligani fasci=ti, ]n libr[ria “Alcalay”, cu prilejul“S[pt[m`nii c[r\ii” (27 mai).

15 iulie: voiaj la Paris cu so\ia. Articole ap[rute ]n “Les Nou-

11

velles Littéraires;” L’Homme qui n’adhère à rien (8 aprilie),Lettre ouverte à Francois Mauriac (22 aprilie), Adhérer ou nepas adhérer (29 iulie), Lettre à Romain Rolland (2 septem-brie). Colabor[ri =i ]n presa din \ar[ (“Curentul”, “Rom`nialiterar[”, “Familia”, “Tribuna”). }n libr[rii: La Maison Thürin-ger, Le Bureau de Placement =i Casa Thuringer (traducere deautor).

1934 Sf`r=itul lui martie: ]napoiere la Bucure=ti. Ales membru de“Société des Gens de Lettres de France”.

10 august: ]mpline=te cincizeci de ani. Interviu ]n ziarul “Ram-pa” =i “Pagini de carnet intim”, ]n ziarul “Credin\a” (24 de-cembrie). }n libr[rii: Méditerrannée, lever du soleil; ChiraChiralina =i Biroul de Plasare (traduceri de autor).

1935 Campania calomnioas[ a lui Henri Barbusse, reluat[ =i de presadin \ar[. Hot[r`re de a da ]n judecat[ pe scriitorul francez.Cade grav bolnav.

16 aprilie: moare Panait Istrati. }ngropat la cimitirul Belu,f[r[ serviciu religios. Monument funerar de Mili\a P[tra=cu.Post-mortem ]n libr[rii: Méditerrannée. Coucher du soleil =iCodin, ]n colec\ia “Akademos”, prefa\at de Ion Minulescu.

1936 Omagii postume: la Teatrul “Comedia” (17 aprilie), P.E.N.-Club sec\ia rom`n[ (27 aprilie), Societatea Scriitorilor Rom`ni(4 mai), “Société des Gens de Lettres de France” (Paris, 9octombrie).

1957 }n libr[rii: Chira Chiralina =i alte povestiri (prefa\[ de IonRoman, E.S.P.L.A.) =i Ciulinii B[r[ganului (prefa\[ de Mir-cea Zaciu, Editura Tineretului).

1968—1970 Oeuvres de Panait Istrati: I. Les récites d’Adrien Zograffi;II. La jeunesse d’Adrien Zograffi; III. La vie d’Adrien Zograffi;IV. Les Chardons du Baragan, Nerratsoula, La Famille Perl-mutter, Pour avoir aimé la terre. Gallimard. Prefa\[ JosefKessel.)

12

1969 }nfiin\area asocia\iei “Les Amis de Panaït Istrati”. Se orga-nizeaz[ dou[ colocvii interna\ionale: Universitatea din Nisa(13-14 noiembrie 1978) =i Universitatea Paris III-NouvelleSorbonne (16-18 aprilie 1980). Dezvelirea pl[cii comemorativede pe imobilul 24, rue du Colisée (Paris).

1970 Alée Panaït Istrati, la Menton. Expozi\ie foto-documentar[,prezentat[ de Muzeul Literaturii Rom`ne (25 august).

1972 Rue Panaït Istrati, la Nisa =i expozi\ie documentar[ La Galé-rie Pouchette (19 mai).

1982—1983 }ntreaga oper[ istratian[, tradus[ de autor, este restitu-it[ patrimoniului literaturii rom`ne. (Chira Chiralina =i altepovestiri, Via\a lui Adrian Zograffi, precum =i manuscrise ine-dite, profesiuni de credin\[ etc., Editura Minerva.)

1984 Centenarul na=terii lui Panait Istrati: Sesiune omagial[ sub egidaConsiliului Culturii =i Educa\iei, Uniunii Scriitorilor =i Muzeu-lui Literaturii Rom`ne (22 iunie). +edin\e omagiale: Sec\ia de=tiin\e filologice, literatur[ =i art[ a Academiei Rom`ne =iBiblioteca Central[ Universitar[. Omagiul Br[ilei (2-8 septem-brie): =edin\a festiv[ ]n sala teatrului “Maria Filotti”; }n Fran\a:colocviu interna\ional la Universitatea din Nisa, ]n colaborarecu asocia\ia “Les Amis de Panaït Istrati” (26-28 aprilie); =edin\[omagial[ la U.N.E.S.C.O. (3 mai); colocviu interna\ional laUniversitatea Paris—Nouvelle Sorbonne (9-11 mai); sear[omagial[ la “Centre français de la Société europénne de cul-ture” =i “ Centre Rashi”. Centenarul este s[rb[torit =i ]n Gre-cia, Italia, Austria, Spania, Elve\ia =i Polonia. }n libr[rii: LePélerin du coeur (Gallimard), Les Chardons du Baragan (Gras-set), Neran\ula =i alte povestiri, Editura Minerva).

1986 Publicarea integral[ a coresponden\ei Panait Istrati—RomainRolland, ]n Les Cahiers Panaït Istrati, nr. 2-4, Valence.

Alexandru TALEX

13

CHIRA CHIRALINA

14

I

STAVRU

Adrian str[b[tu, buimac, scurtul bulevard al MaiciiDomnului, care, la Br[ila, duce de la biserica cu acela=inume la Gr[dina public[. Ajuns la intrarea gr[dinii, seopri, ]ncurcat =i nec[jit.

— Ce dracu! exclam[ el cu voce tare, nu mai sunt copil!+i cred c[ am tot dreptul s[ ]n\eleg via\a cum o simt.

Erau orele =ase seara. Zi de lucru. Aleile gr[dinii erauaproape pustii c[tre cele dou[ por\i principale; soarelecrepuscular aurea nisipul, ]n vreme ce boschetele de liliacse scufundau ]n umbra serii. Liliecii zburau de colo-colo,z[p[ci\i. B[ncile pe alee erau aproape toate libere, afar[de cele din col\urile ascunse ale gr[dinii, unde perechi detineri se ]mbr[\i=au amoros =i deveneau serioase la tre-cerea inoportunilor. Adrian nu d[du aten\ie nici unuiadin oamenii ce ]nt`lni ]n drum. El sorbea lacom aerulcurat, care se ridica din nisipul de cur`nd udat — ames-tec ]mb[ls[mat de miros de flori — =i se g`ndea la ceea cenu putea ]n\elege.

El nu ]n\elegea mai ales ]mpotrivirea mamei sale laleg[turile lui de prietenie, ]mpotrivire care d[duse na=terela o ceart[ violent[ ]ntre mam[ =i fiul ei unic. Adrian ]=izicea:

15

“Pentru ea, Mihail e un str[in, o haimana suspect[,

servitorul pl[cintarului kir Nicola. Dar, ce? Eu ce sunt?Un zugrav de case =i, pe deasupra, o fost[ slug[ a aceluia=ipl[cintar! +i dac[ m`ine am s[ m[ duc ]n alt[ \ar[, numaipentru at`ta trebuie s[ fiu socotit ca o haimana?”.

A\`\at, el lovi din picior:“Ei dr[cia dracului!... E o nedreptate revolt[toare pen-

tru bietul Mihail! Eu ]l iubesc pe omul [sta, fiindc[ e maide=tept ca mine, mai ]nv[\at, =i fiindc[ rabd[ mizeriaf[r[ s[ se pl`ng[. Cum? Pentru c[ nu vrea s[-=i strige peacoperi=uri numele, \ara =i num[rul din\ilor care ]i lipsesc,nu e dec`t o haimana?... Ei bine, eu vreau s[ fiu prie-tenul acestei haimanale! +i sunt foarte fericit de asta.”

Adrian ]=i continu[ ma=inal plimbarea, odat[ cu criticamintal[ a celor ce-i spusese mam[-sa; =i totul ]i p[ru ab-surd:

“+i povestea asta cu ]nsur[toarea? N-am dec`t optspre-zece ani =i ea se g`nde=te s[-mi arunce o neroad[ ]n spinare,o neroad[ sau poate o puioas[, care s[ m[ cople=easc[ cudragostea ei =i s[ fac[ din odaia mea o hazna! Ei drace!S-ar zice c[ nu e nimic mai inteligent pe lume dec`t s[pr[se=ti la pro=ti, s[ umpli lumea de sclavi =i s[ devii]nsu\i primul sclav al acestei pr[sile! Nu, nu!... Mai bineun prieten ca MIhail, fie el =i de zece ori mai suspect! C`tdespre ]nvinuirea c[ “trag oamenii de limb[ pentru a-iface s[ vorbeasc[“ — pe legea mea, nici eu nu =tiu preabine de ce-mi place “s[ trag oamenii de limb[!” Asta-i,poate, pentru c[ lumina vine din vorba celor tari, prob[Dumnezeu care a trebuit s[ vorbeasc[ ca Lumina s[ sefac[.”

}n lini=tea acelei seri prim[v[ratice, sirena unui vapors[geta aerul cu fluieratul ei strident. T`n[rul se trezi, ]n

16

vreme ce o adiere parfumat[ de trandafiri =i garoafe ]l]nt`mpin[.

Adrian se ]ndrept[ spre marea alee care se ]ntinde de-alungul malului ]nalt ce domin[ portul =i Dun[rea. El seopri un minut pentru a privi miile de l[mpi electrice caresc`nteiau pe vapoarele ancorate ]n port =i pieptul i seumfl[ ]ntr-un nest[p`nit dor de duc[.

“Doamne! Ce bine trebuie s[ fie s[ te g[se=ti pe unuldin aceste pacheboturi, care alunec[ pe m[ri =i descoper[alte \[rmuri, alte lumi!...”

Nec[jit de a nu-=i putea ]mplini dorul, el porni din noucu capul ]n jos; dar se auzi deodat[ chemat din urm[:

— Adrian!Se ]ntoarse. Pe o banc[, prin apropierea c[reia tre-

cuse, sta un om, cu picioarele ]ncruci=ate, =i fuma. Mio-pia =i ]ntunericul ]mpiedicar[ pe Adrian s[-l recunoasc[.Omul se ridic[, =i Adrian se apropie de el oarecum con-trariat, c`nd o exclama\ie de bucurie ]i sc[p[:

— Stavru!}=i str`nser[ m`inile =i Adrian se a=ez[ al[turi.

Stavru, negustor ambulant — numit “limonagiul” dincauza m[rfii ce vindea prin b`lciuri — era v[r de-al doi-lea, dup[ mam[, cu Adrian, =i o figur[ foarte cunoscut[alt[dat[ ]n cercurile b[ie\ilor de via\[ din mahala. El eraacum uitat, ]ngropat sub dispre\ul unui scandal pe carefirea sa ]l pricinuise cu treizeci de ani ]n urm[.

De talie deasupra mijlociei, blond sp[l[cit, foarte slab=i foarte zb`rcit; ochii s[i alba=tri =i mari, c`nd deschi=i=i sinceri, c`nd ascun=i =i vicleni, dup[ ]mprejur[ri, ]nf[-\i=au toat[ via\a lui Stavru. Existen\a de burlac hoinar,

17

zv`rlit de ici-colo de natura lui nomad[ =i ciudat[; via\aprins[ la v`rsta de dou[zeci =i cinci de ani ]n tristul an-grenaj al societ[\ii (c[s[torie cu o fat[ bogat[, frumoas[=i sentimental[), din care ie=i dup[ un an acoperit de ru=ine,cu inima sf`=iat[, cu caracterul falsificat.

Adrian cuno=tea vag povestea. Mam[-sa, f[r[ a intra]n am[nunte, i-o da exemplu de tic[lo=ie, dar Adrian tr[geaincheieri cu totul opuse; =i nu o dat[, cu instinctul careera la baza sufletului s[u, el se plecase asupra lui Stavru,a=a cum te pleci asupra unui instrument muzical pe carevrei s[-l auzi sun`nd; instrumentul se ]mpotrivise.

De altminteri, ei nu se v[zuser[ dec`t de vreo trei saupatru ori, totdeauna pe strad[. Casa mamei sale era ]nchis[pentru Stavru, ca toate casele cinstite. +i apoi, ce ar fiputut el s[ spun[, derbedeul tuturor iarmaroacelor, b[ie-\andrului r[sf[\at =i \inut din scurt?

Stavru trecea drept un flecar pentru toat[ lumea — =iera ]n adev[r, voia s[ fie. }n costumul s[u pr[p[dit =ibo\it chiar c`nd era nou; cu ]nf[\i=area sa de \[ran or[=enit,cu c[ma=a nec[lcat[, f[r[ guler, cu aerul s[u de geamba=ho\oman, el se deda la o parad[ de vorbe =i de gesturi careamuzau pe oameni, dar care lui nu-i aduceau dec`t umi-lire, dispre\.

El ]=i striga cunoscu\ii ]n plin[ uli\[ cu porecle potrivite=i comice, niciodat[ sup[r[toare. Multe dintre ele prinse-ser[. Dac[ cineva ]i pl[cea, ]l lua cu el la c`rcium[, co-manda o jum[tate de kilogram de vin, dar dup[ ce ciocneaun pahar, ie=ea ]n curte pentru “o mic[ trebuin\[“ =i nuse mai ]ntorcea, l[s`nd pe invitat s[ pl[teasc[! Iar dac[]nt`lnea vreun plicticos, el ]i zicea iute: “Cutare prietente a=teapt[ ]n cutare cafenea; alearg[ repede!”.

Dar ceea ce entuziasma pe Adrian erau glumele lui

18

Stavru, cu capetele de \`ri =i cu tabachera. }n cursul uneiconversa\ii, limonagiul scotea din buzunar un cap de \`r=i-l at`rna pe poala hainei altui flecar ca el. Bietul ompleca =i se plimba pe strad[ cu capul de \`r at`rnat dehain[, spre cea mai mare desf[tare a trec[torilor.

Gluma cu tutunul era =i mai bun[. Stavru nu pregetas[ acosteze pe orice cuno=tin\[ ]i ie=ea ]n cale =i s[-i cear[s[ “r[suceasc[“ =i el o \igar[, dar de ]ndat[ ce era servit,]n loc de a ]napoia tabachera cu mul\umire, el o b[ga ]npropriu-i buzunar, care era spart, de unde ea ]ndat[ c[dea,rostogolindu-se pe p[m`nt. Atunci se repezea, o ridica, o=tergea, se scuza, =i voind s-o bage ]n buzunarul propri-etarului, el o sc[pa pe de l[turi. Biata cutie, care era dinmetal nichelat ori din carton presat, c[dea din nou pepavaj!

— Ah, c`t sunt de st`ngaci!— Nu e nimic, r[spundea de obicei p[c[litul, exami-

n`ndu-=i scula turtit[, ]n vreme ce privitorii se pr[p[deaude r`s.

Dar Stavru nu se mai ]nt`lnea dup[ aceea cu tabacherelepe care le batjocorise o dat[.

Astfel, Adrian ]ncepuse s[ iubeasc[ acest om pentrufarsele sale. Cu toate astea, lucruri ciudate se ]nt`mplaser[,care-l tulburau =i-l ]ncurcau: c`teodat[ ]n plin[ glum[ =in[zdr[v[nie, Stavru, serios, se ]ntorcea c[tre Adrian piro-nindu-l ]n ochi cu o privire limpede, lini=tit[ =i st[p`ni-toare, cum facem c`nd ne uit[m ]n bunii =i naivii ochi aiunui vi\el. Atunci el se sim\ea mic=orat de acest limona-giu de b`lci, de acest analfabet. I se p[rea straniu =i sepuse s[-l observe. Dar prilejurile erau rare. Privirea mis-

19

terioas[ =i tulbur[toare pa care Adrian o numea ]n tain[“cel[lalt Stavru” se ar[ta rar =i numai pentru el.

Totu=i, ]ntr-o zi — era cu c`teva luni ]nainte de]nt`lnirea din gr[din[ — ]ntov[r[=ind pe limonagiu lab[canul s[u — un grec b[tr`n =i t[cut care-i furniza za-h[rul =i l[m`ile — el v[zu deodat[ ap[r`ndu-i “cel[laltStavru”. Adrian se ]nfipse ]n ochii lui.

}ntr-un col\ al magazinului pu\in luminat, Stavru cuzb`rciturile fe\ei suprimate, cu tr[s[turile ]ndulcite, cuochii mari deschi=i, fic=i =i lumino=i, privea pe b[canul cuchip umflat =i posac =i zicea, sfios, dar hot[r`t, ]n vremece cel[lalt ]l aproba cu capul:

— Kir Margulis... Merge prost... Nu e cald =i limo-nada nu se vinde. }mi m[n`nc economiile mele =i zah[ruld-tale... Prin urmare, ai ]n\eles? Nici de data asta nupl[tesc. Ce zici? O s[ fie ca =i celelalte d[\i: dac[ mor os[ pierzi zece lei.

+i negustorul zg`rcit, dar cunosc[tor la oameni, acor-da creditul cu o str`ngere de m`n[ seac[, cum ]i era =ivia\a.

Afar[, cu marfa sub bra\, Stavru se gr[bea s[ fac[ oglum[, s[ arunce o salutare vreunei vagi cuno=tin\e =i s[sar[ ]ntr-un picior:

— L-am p[c[lit, Adrian, l-am tras pe sfoar[, =optea el,la urechea t`n[rului.

— Ba nu, Stavrule! protest[ Adrian; nu l-ai p[c[litdeloc, o s[ pl[te=ti!

— Da, Adrian, o s[-i pl[tesc de n-oi muri... +i dac[ os[ mor, o s[-i pl[teasc[ dracu!

— Dac[ mori!... Asta e altceva. Dar tu zici c[ l-aip[c[lit: asta ar ]nsemna c[ e=ti necinstit...

— Poate c[ sunt...

20

— Nu, Stavrule, vrei s[ m[ ]n=eli; tu nu e=ti un omnecinstit!

Stavru se opri brusc, ]=i trase tovar[=ul l`ng[ gard =ilu`ndu-=i pentru moment ]nf[\i=area-i rar[, de sfial[ =isubjugare ]n acela=i timp, zv`rli ]n nasul lui Adrian:

— Da, sunt necinstit! Din nenorocire, Adrian, suntnecinstit!

+i zic`nd acestea, el voi s[-=i reia drumul, dar Adrian,cuprins de un fel de fric[, ]l apuc[ de reverul hainei, ]lre\inu =i-i strig[ cu o voce ]n[bu=it[:

— Stavrule, stai! Ai s[-mi spui adev[rul! Eu v[d ]ntine doi oameni: care e cel adev[rat? cel bun sau cel r[u?

Stavru se ]mpotrivea:— Nu =tiu!+i smulg`ndu-se brutal din m`inile lui Adrian:— Las[-m[-n pace! strig[ el sup[rat.Apoi, ni\el mai departe, socotind c[ a jignit pe t`n[r,

ad[ug[:— }\i voi spune, c`nd o s[-\i creasc[ tuleile mai mari!De atunci ei nu se mai v[zur[: Stavru b[t`nd b`lciurile

]ntre martie =i octombrie, iarna v`nz`nd castane coapte,Dumnezeu =tie pe unde. Pe la Br[ila, nu venea dec`t s[ seaprovizioneze.

Adrian a fost tot at`t de mul\umit s[-l ]nt`lneasc[acum pe banc[ ]n gr[din[, cum trebuie s[ fie mul\umiter`urile c`nd se unesc cu fluviile c`nd se pierd ]n s`nulm[rilor.

Stavru, contrar obiceiului s[u, a fost mai pu\in vorb[re\=i asta f[cu =i mai mult[ pl[cere lui Adrian. }i examin[figura ]n lumina palid[ a serii =i o g[si aceea=i. Nimeni

21

n-ar fi putut s[-i ghiceasc[ etatea. Totu=i, Adrian b[g[ deseam[ c[, pe la t`mple, blondul palid al p[rului se f[cusealb-fumuriu.

— Ce ai de te ui\i a=a la mine? ]ntreb[ Stavru, plicti-sit; nu sunt de v`nzare.

— +tiu, dar a= vrea s[-mi dau seama dac[ e=ti t`n[rsau ai ]nceput s[ ]mb[tr`ne=ti.

— Sunt t`n[r =i b[tr`n: ca vr[biile.— Adev[rat: ce mai vr[bioi ]mi e=ti, Stavrule!+i dup[ o mic[ pauz[:— Nu cumva vrei tabachera mea, ca s[ mi-o tr`nte=ti

ni\el pe jos? Asta \i-ar aminti poate c[ sunt mereu curioss[ =tiu de unde vii, unde te duci =i cum ]\i merg afacerile?

— De unde vin =i unde m[ duc, n-are nici o impor-tan\[; pot s[-\i spun ]ns[ c[ afacerile nu-mi merg prear[u. Cu toate astea, m`nzule, ast[zi sunt foarte plictisit!+i el lovi cu palma peste genunchiul lui Adrian.

— Asta \i se ]nt`mpl[ cam rar, ]i replic[ t`n[rul; =ipentru ce e=ti nemul\umit, St[v[rache? S-au r[rit l[m`ile?

— Nu, nu l[m`ile, ci haimanalele de treab[, de odinioa-r[, s-au r[rit.

— Haimanalele de treab[? exclam[ Adrian, asta nu sepoate, haimanalele nu pot s[ fie de treab[!

— A=a crezi tu? Eu cunosc totu=i c`teva...Stavru se ]ndoi de mijloc =i r[mase a=a, cu ochii la

p[m`nt. Adrian ]l sim\i c[ vorbea serios =i voi s[ afle maimult, dar el proced[ cu b[gare de seam[:

— Mi-ai putea spune pentru ce anume \i-ar trebui oasemenea haimana?

— Pentru a m[ ]nso\i la b`lciul din Slobozia, joia vii-toare. La drept vorbind, nu e pentru mine, dar e ca =i cumar fi... +tii c[ am obiceiul, ]n b`lciuri, s[ m[ a=ez l`ng[

22

c`te un pl[cintar care face gogo=i. |[ranii m[n`nc[ =i lise face sete, atunci eu sunt gata cu limonada. La nevoie,un pumn de sare ]n aluatul gogo=ilor... (Vezi c[ nu suntcinstit.) Ei bine, am pe pl[cintar, e kir Nicola...

— Kir Nicola! tres[ri Adrian.— Vecinul nostru, fostul t[u st[p`n. Dar, iat[ nenoro-

cirea: el nu-=i poate p[r[si cuptorul ca s[ mearg[ la b`lci.}i trebuie deci o “haimana de treab[“ care s[ ]nso\easc[ peservitorul s[u Mihail =i s[ adune gologanii, pe c`nd cel[laltse va ocupa cu pr[jitul gogo=ilor. Sunt dou[ zile de c`ndcaut o asemenea haimana.

— Din zi ]n zi, Br[ila devine tot mai s[rac[ ]n oameni!

Adrian se sim\i str[puns de un fior. Se ridic[ ]n picioare,]n fa\a limonagiului =i zise:

— Stavrule! Sunt eu demn s[ fiu haimanaua de treab[pe care-o cau\i?

Negustorul ridic[ ochii:— Z[u, nu glume=ti?— Pe cuv`ntul meu de haimana, a=a cum o ]\elegi tu!

Merg cu voi!Stavru s[ri ca un cimpanzeu =i strig[:— D[-mi laba, pui de v`ntur[-lume. E=ti demn urma=

al str[mo=ilor t[i chefaloni\i!— O, desigur, trebuie s[ fi fost mari haimanale!Zic`nd aceasta, limonagiul s[rut[ pe zugrav; pe urm[,

lu`ndu-l de bra\, plecar[ ]n goan[:— Iute la Nicola, s[-i d[m vestea bun[! Plec[m cel mai

t`rziu m`ine, duminic[, spre sear[, pentru a ne g[si laSlobozia mar\i diminea\[ =i s[ apuc[m locuri bune. O zi =idou[ nop\i cu c[ru\a. Calul o s[ mearg[ la trap =i la pas,dup[ puterile lui =i dup[ t[ria vinurilor ce-om g[si pe lahanuri.

23

Apari\ia colind[torului de b`lciuri =i a “m`nzului” s[u,prilejui o violent[ discu\ie ]n pl[cint[rie. Kir Nicola]n\elese dup[ urletele lui Starvu c[ d[duse norocul pesteel. Acesta ]i debit[ pe ner[suflate o tirad[ ]n turce=te.Mihail, care era la curent cu afacerea, se amestec[ ]ndiscu\ie, spre marea uimire a lui Adrian, care nu pricepeao vorb[. La o replic[ serioas[ a lui Mihail, el v[zu pe kirNicola ridic`nd din umeri =i pe Stavru potolindu-se, darstrig`nd ]ndat[ ]ntr-o greceasc[ perfect[:

— Nu v[ fie team[ de ce-o s[ zic[ mam[-sa, o, “pedia

mu!” (copiii mei!). Dac[ ar fi fost s[ m[ iau dup[ via\amamei mele — acum cincizeci de ani — n-a= fi =tiut nicio-dat[ cum r[sare =i apune soarele dincolo de =an\ul care]nconjura atunci frumoasa noastr[ cetate Br[ila! Vede\ivoi, dragii mei, mamele sunt toate la fel, ele vor s[retr[iasc[ ]n copiii lor, at`t s[rmanele lor pl[ceri, c`t =iplictiselile lor f[r[ farmec. +i apoi, ia spune\i-mi, cu ce-am gre=it dac[ suntem a=a cum ne-a l[sat Dumnezeu?Nu-i a=a, Adrian?

Mihail interveni din nou, tot ]n grece=te:— }n asta ai dreptate, prietene, dar noi nu cunoa=tem

pe mama lui Adrian; putem avea a face cu o dureroas[excep\ie. }n ce m[ prive=te, v[ propun s[ trimitem peAdrian s[-i cear[ ]nvoirea; dac[ o ob\ine, voi fi primul s[m[ bucur. Dar f[r[ =tirea mamei lui, ori ]mpotriva voin\eisale, ei bine, nu voi merge la b`lci.

Vorbele astea f[cur[ pe Adrian s[ plece ca v`ntul.Mam[-sa tocmai preg[tea cina. El se opri ]n mijlocul

od[ii, cu ochii umezi, cu obrajii ro=ii, cu p[rul zb`rlit.Neav`nd preg[tit ceea ce trebuia s[-i spun[, ]=i sim\i vo-cea strangulat[. Dar ea ]l ghici =i-i lu[ ]nainte:

— Iar e=ti cu capul ]n nori!

24

— Da, mam[...— Ei bine, dac[ e vorba s[ re]ncepi muzica de adinea-

uri, te rog! F[ ce crezi c[ po\i face, f[r[ a-mi sf`=ia preamult inima =i nu te ]ngriji de mine. E mai bine a=a.

— Nu e vorba de nimic sf`=ietor, mam[, r[spunseAdrian. Sunt f[r[ lucru timp de opt zile, poate mai demult, =i a= vrea s[ ]nso\esc pe Mihail la b`lciul din Slobo-zia. Ar fi un bun prilej pentru mine s[ v[d locurile aceleafrumoase =i s[ c`=tig ]n vremea asta ceea ce pierd din-coace.

— O s[ fi\i numai voi doi?— Da... nu... o s[ fie =i Stavru...— Foarte frumos! Merge din ce ]n ce mai bine... +i [la

trebuie s[ fie ]n ochii t[i un “filosof”, nu-i a=a?+i cum b[iatul t[cea, ea ad[ug[:— }n sf`r=it, po\i s[ te duci!— F[r[ s[ te superi, mam[?— F[r[ s[ m[ sup[r, dragul meu.

Plecarea avu loc ]n duminica aceea, sub ochii =i glumele\a\elor din strada Grivi\ei, vecinele pl[cintarului. Stavrusosi la ceasurile patru dup[-amiaz[ cu c[ru\a ]n care seaflau toate marafeturile lui: butoiul de ap[, iar ]n el,cofele, zah[rul, l[m`ile, paharele etc. }naintea pl[cint[riei,el ]ncerc[ cu ajutorul lui kir Nicola =i al lui Mihail materi-alul necesar pentru fabricarea gogo=ilor: o mas[, un man-gal, o tigaie mare, doi saci cu f[in[, mai multe bidoane cuuntdelemn =i uneltele. Se f[cu apoi =i un leag[n pentrutrei in=i.

Pentru a scuti pe Adrian de batjocurile mahalagiilor,mam[-sa ie=i cu el, o jum[tate de or[ mai ]nainte de sosi-

25

rea lui Stavru. }n strada Gala\i se desp[r\ir[, ea urm`nds[ se duc[ la o prieten[, iar el lu`nd-o spre =oseaua peunde avea s[ apar[ c[ru\a. +i ]mbr[\i=`ndu-=i copilul, ]izise:

— Vezi tu, Adrian, m[ supun voin\elor tale, dar ]ntr-ozi, te vei c[i de ce faci azi; c[l[toria pe care o ]ntreprinziacum ]\i va da gustul s[ faci m`ine altele mai lungi, dince ]n ce mai lungi; =i dac[ tu nu po\i s[-mi spui ce fericire]\i preg[te=te acest viitor, eu pot s[ te asigur de pe acumc[ vom avea s[ pl`ngem am`ndoi ]ntr-o zi — s[-mi fievorba ]ntr-o doar[!

El voi s[ r[spund[, dar ea ]l p[r[si. |intuit locului,Adrian o urm[rea cu privirea: mergea drept, drept ]nainte,a=a cum ]i fusese =i via\a, dreapt[, simpl[, dureroas[.Singura abatere de care se f[cuse vinovat[ n-o regreta, cutoate c[ o costase a=a de scump: era gre=eala de a fi f[cutun copil “din flori”. Cu tulpan =i bluz[ de p`nz[ ieftin[,cu batista ]n m`na dreapt[, ea ridic[ u=or cu m`na st`ng[rochia prea lung[ ce se t`ra ]n praf, =i \inea ochii \inti\i]n p[m`nt, ca =i cum ar fi c[utat ceva — ceva ce nupierduse ]nc[, ceva ce era pe cale s[ piard[.

S[rmanul meu frate Adrian! Tremuri... }n c[ru\a astacare se ]nfund[ pe =oseaua na\ional[, ]nghemuit pe pern[l`ng[ Stavru, care m`n[ calul la trap =i c`nt[ armene=tela dreapta ta, =i rezemat de um[rul lui Mihail, carefumeaz[ =i tace, la st`nga ta, — tu tremuri, bunul meuprieten! Dar nu de frig! S[ tremuri tu oare de fric[? Sau— str`ns ]ntre ace=ti doi demoni ai vie\ii tale — te ]nfioripoate sub r[suflarea destinului t[u, care te ]mpinge nunumai c[tre b`lciul din Slobozia, ci ]nc[ spre marele b`lcial existen\ei tale, care de-abia ]ncepe?...

26

Mult[, mult[ vreme — sub r[sfr`ngerile unui apus]nc[rcat de furtun[, c[l[torind pe =oseaua dreapt[ ca ofunie ]ntins[ ]ntre r`ndurile de arbori =i lanurile de gr`u— Stavru c`nta =i se jeluia ]n armene=te. Mult[ vreme,Mihail =i Adrian ascultar[ f[r[ a ]n\elege nimic, darsim\ind totul. Pe urm[ noaptea ]i ]nv[lui, pe ei =i g`ndu-rile lor.

Sate =i c[tune urmar[ altor sate =i c[tune, cuiburi s[r[-c[cioase de triste\e =i de mul\umire, ]nghi\ite de ]ntuneric=i ne=tiute de lume. Lumina tremur[toare ce se b[l[b[neasp`nzurat[ la chilna c[ru\ei, descoperea priveli=ti noctur-ne, rustice =i jalnice, pe care le lumina o clip[ =i caredisp[reau pentru totdeauna: un c`ine care l[tra furios;un col\ de perdea care se da la o parte, pentru a l[sa s[ sevad[ o figur[ omeneasc[ ce ]ncerca s[ priveasc[ afar[:vechi magherni\e cu acoperi=uri strivite =i ]nnegrite devreme, cur\i cu gardurile rupte.

Cum intra ]ntr-un sat, Stavru oprea ]naintea unui han,freca ochii calului, ]l tr[gea de urechi, ]i da traista cuov[z, ]i punea p[tura =i n[v[lea cu zgomot ]n cr`=m[,urmat de cei doi tovar[=i de drum. Aci el redevenea pala-vragiu, u=uratec, glume\, arunca porecle caraghioase =i,uneori, ]=i ]ng[duia s[ dea =i c`te un ghiont amical ]nc[ciula vreunui \[ran. Apoi, comand`nd un chil =i un pa-har pentru jup`n, el cerea politicos acestuia s[-i dea taba-chera, r[sucea o \igar[ =i serios ca un pap[, ]ncepea dreptmul\umire s[ tr`nteasc[ de p[m`nt biata scul[ a negus-torului.

Adrian ]=i d[du seama c[ Mihail, care nu cuno=tea peStavru dec`t de dou[ zile, ]l supunea la o tainic[, darcontinu[ observa\ie. Folosindu-se de o scurt[ lips[ a li-monagiului, el zise prietenului s[u pe grece=te:

27

— Ce huruitoare!... C`t zgomot pentru a nu spunenimic!

Mihail ]i =opti:— E un zgomot care vrea s[ ]n[bu=e ceva, undeva, nu

=tiu unde... ]n orice caz, omul [sta ascunde ceva.

Dup[ =apte ore de drum, aproape mereu la trap, c[tremiezul nop\ii, c[ru\a — grea de oboseal[ =i sub ]nceputulunei ploi m[runte — p[trunse ]ntr-un sat mare ]n care nuse putea distinge nimic ]n af[r[ de zarva cìnilor epilepticice se repezeau furio=i la cal. Stavru ]i lovi nemilos cubiciul =i se ]ndrept[ sigur c[tre o curte ]n a c[rei poart[,din cauza beznei, calul se lovi cu capul =i fu c`t pe-aci s-odoboare. De la locul lui, Stavru strig[ la hangiu:

— Grigore! Ei, Grigore!+i c`nd dup[ o lung[ a=teptare, o umbr[ neagr[ veni

s[ deschid[, el ad[ug[, ]njur`nd furios:— Pa=tele, evanghelia =i to\i sfin\ii! N-ai vrea doar s[

fac gogo=i =i limonad[ cu ap[ de ploaie! Deschide iute,]ncornoratule!

Cel apostrofat astfel bomb[ni ceva =i lu[ calul de c[-p[stru. Stavru desh[m[ =i ]mpinse c[ru\a sub =opron.Apoi, cei trei c[l[tori =i hangiul se g[sir[ ]ntr-una dinacele c`rciumi rom`ne=ti, asem[n[toare cu cea a lui mo=Anghel, unde se m[n`nc[, se fumeaz[, se spun lucruribune =i rele, dup[ oameni, dup[ v`rsta lor =i dup[ cali-tatea vinului.

De ast[ dat[, Stavru fu scurt:— S[ m`nc[m bine, dar s[ nu ]nt`rziem la palavre. Ne

oprim p`n[ mìne ]n zori =i plec[m. Ce-a fost mai greu,am trecut. Mìne diminea\[, odihni\i la minte =i la trup,

28

o s[ ne spunem pove=ti \in`ndu-ne mereu de malul apei =iprivind la soare, care va r[s[ri drept ]n ochii calului.Mìne o s-avem vreme bun[.

Li se aduse o duzin[ de ou[, jum[ri, sl[nin[, br`nz[ =iun vin “s[ dai cu c[ciula ]n cìni”.

Ciocnind cu Stavru, hangiul zise:— Te duci la b`lciul din Slobozia?Cel[lalt r[spunse cu capul. Cr`=marul ]l lu[ peste pi-

cior:— Tot cu zaharin[ ]n loc de zah[r =i cu sare de l[mìe,

faci limonad[?Stavru ]l privi ]n ochi =i continu[ s[ mestece, pe urm[

r[spunse:— +i tu, porcule, tot cu spirt denaturat =i cu ap[ de la

pu\ ]\i faci \uica cu care otr[ve=ti pe \[ran =i-\i umflichimirul?

Adrian, mirat, interveni:— Dar, Stavrule, te-am v[zut cump[r`nd zah[r =i

l[mì, nu erau pentru a face limonad[?— Nu, dragul meu, asta e praf ]n ochii ]nseta\ilor!

r[spunse Stavru.+i el ad[ug[ ]n grece=te:— Vezi bine c[ sunt necinstit! +i asta nu-i nimic: pot

s[ fiu =i mai mult!Mihail =i Adrian schimbar[ o privire ]n\eleg[toare =i

ochii celui dintì r[spunser[ ochilor ]ntreb[tori ai celui-lalt: “Se ascunde ceva aici”.

Cei trei oameni se ridicar[. Patronul lu[ o cutie dechibrituri =i o lum`nare =i-i conduse ]n podul grajduluicare era pe jum[tate plin cu f`n. Acolo, pe sc`nduri, ei]ntinser[ o rogojin[ mare, pe care to\i trei se aruncar[]mbr[ca\i, cu stomacul greu, pu\in ame\i\i de vin =i deoboseal[.

29

— Dac[ fuma\i, lua\i seama la foc, le zise hangiull[s`ndu-i, lu`nd cu el lum`narea =i chibriturile.

Dup[ cinci minute, to\i trei dormeau.

C`t s[ fi fost ceasul? Adrian nu-=i putea da seama,dar, ]ntr-un moment din noapte, el sim\i o m`n[ care ]iatinse um[rul, apoi fa\a. Deschiz`nd o clip[ ochii grei desomn, anevoie ]=i aduse aminte c[ nu e acas[, ci ]ntr-unpod, =i adormi ]ndat[. Dar iat[ c[ din nou m`na aceea ]itrecu peste fa\[ =i ]n acela=i timp o s[rutare cald[ ]i atin-se obrazul drept. De data asta, Adrian se trezi =i prinse areflecta, ]ncremenit. Ce dracu putea fi? Clipind ]n ]ntu-neric, ]=i aminti situa\ia celor care dormeau l`ng[ el: ladreapta =i deci, la mijloc, era Stavru, dincolo de acesta,Mihail. +i el g`ndi:

“Cum? Stavru m-a s[rutat? Ce-o fi ]nsemn`nd asta?”Un g`nd ]ngrozitor se fix[ ]n creierul lui, a=a de ]ngro-

zitor c[-l respinse, zic`ndu-=i: “Nu... Desigur, am visat!Nu e cu putin\[!”

Dar, c`teva minute dup[ aceea, sim\i m`na lui Stavruating`ndu-i de mai multe ori pieptul. Uluit, el ]ntreb[ cuo voce strangulat[:

— Cau\i tabachera mea, Stavrule?}ntrebarea r[sun[ ]n noaptea calm[ ca sub o cupol[.

G`f`ind, limonagiul ]i apuc[ bra\ul =i-i =opti la ureche,tremur`nd de emo\ie:

— Taci!— Dar ce vrei s[ faci? Tu m-ai s[rutat adineauri?

st[rui Adrian, din ce ]n ce mai speriat.— Taci!... Nu \ipa! ]i =opti cel[lalt, str`ng`ndu-l de

bra\.C`teva clipe de lini=te =i de groaz[ urmar[, c`nd deo-

30

dat[ se auzi vocea pe deplin treaz[ a lui Mihail, vorbindbl`nd ]n turce=te =i pun`nd scurt o ]ntrebare lui Stavru.Acesta p[ru c[ nu vrea s[ r[spund[; pe urm[ rosti c`tevavorbe. Mihail st[rui cu o nou[ ]ntrebare. Stavru ]i replic[mai lung. +i, din nou, cel dint`i ]l ]ntreb[ cu mai mult[vigoare; cel[lalt r[spunse sec. Mihail p[ru c[ chibzuie=te,t[cu o vreme, dar iat[-l c[ se ridic[ ]ntr-un cot =i, av`ndaerul c[ prive=te pe Stavru drept ]n ochi, el ]i vorbi calmun moment, f[r[ a ]ntreba. Cel[lalt ]i ripost[ brutal,t[indu-i vorba. Atunci, se petrecu ceva care arunc[ peAdrian ]n groaz[.

Mihail, pe care Adrian nu-l cuno=tea violent, s[ri ]nsus =i url[ ceva zgomotos =i scurt. Stavru f[cu aceea=imi=care =i replic[ pe acela=i ton. De aici, un dialog t[iosse angaj[ ]ntre cei doi oameni, care de-abia se cuno=teau.}n noaptea neagr[ s[-\i sco\i ochii, frazele, vorbele \`=neauaprige ca loviturile, ]ntr-un asalt de scrim[. B[nuiai cumcapetele lor se apropiau adesea f[r[ a se atinge, cum ochiilor se str[fulgerau neputincio=i, cum bra\ele lor se agi-tau. }n inima ]nghe\at[ a lui Adrian, vocalele limbii turce=tir[sunau ca gemetele oboiului, iar numeroasele =i aprigeleei consonante loveau ca huruiturile unei tobe.

Adrian ]n\elese adev[rul. El ]n\elese de asemenea c[Mihail str`ngea pe Stavru ca ]ntr-un cle=te; =i o maremil[ pentru nefericirea acestuia ]i umfl[ pieptul =i-l f[cus[ izbucneasc[ ]n lacrimi. Suspin`nd, el zise:

— Dar... vorbi\i grece=te! Nu ]n\eleg nimic!Aceast[ explozie de durere, sf[r`m[ disputa. O lini=te

grea c[zu peste fraza lui Adrian, c`nd ]ntreb[:— Stavrule, pentru ce ai f[cut asta?Cel ]ntrebat se ]ntoarse c[tre t`n[r =i r[spunse cu o

voce ]n[bu=it[:

31

— Dar, dragul meu, — fiindc[ sunt necinstit! |i-amspus-o!

Potolit, Mihail ]i replic[:— Asta-i mai r[u ca necinstea! Asta-i perversiune. E o

violen\[ s[v`r=it[ asupra unui echilibru ]n care totul earmonie: ai viciat acest echilibru. +i faci cea mai rea din-tre crime c`nd vrei s[ propagi, s[ ]ntinzi acest viciu.

+i Mihail ad[ug[ cu t[rie:— Cere-i iertare lui Adrian; dac[ nu, te las aci cu

must[ria ta cu tot!Stavru nu r[spunse nimic. }=i f[cu o \igar[; =i c`nd o

aprinse, cei doi amici v[zur[ din profil c[ figura lui deve-nise de nerecunoscut. Gura =i nasul i se lungiser[, musta\ase zb`rlise. Fa\a-i era ca un spectru. Cu ochii ]nfunda\i,el nu-i privea. Nu se uit[ la ei nici c`nd ace=tia, la r`ndullor, f[cur[ \ig[ri =i le aprinser[.

Afar[, l[tratul c`inilor =i c`ntecul coco=ilor umpleauaerul =i noaptea.

— Da, ]cepu Stavru ]ntr-un t`rziu, c`nd Mihail numai a=tepta r[spuns. Da, am s[ cer iertare lui Adrian...Sincer, dar nu cu umilin\[. +i nu ]ndat[, ci dup[ ce m[ve\i fi ascultat.

D-ta zici “perversiune”, “violen\[“, “viciu”. +i crezi c[m[ turte=ti de ru=ine. Cu toate astea, eu v-am spus c[sunt necinstit. +i asta-i mult mai vinovat, fiindc[ prinasta ]n\eleg: a face r[u ]n chip con=tient. Dar perversi-

une? Dar violen\[? Bunul meu Mihail! Asta se ]nt`mpl[zilnic ]n jurul nostru =i nimeni nu se revolt[. A intrat ]nlegi, ]n obiceiuri; e regula vie\ii. +i eu, eu sunt unul dinst`lci\ii acestei vie\i perverse; totul ]n via\a mea a fost

32

perversiune, violen\[ =i viciu. Am crescut sub r[suflareaacestor calamit[\i. Totu=i, n-aveam pentru ele nici o ]n-clinare.

E nepl[cut s[ fii silit s[ vorbe=ti f[r[ voia ta, dar m[folosesc c[ suntem ]nc[ ]n puterea nop\ii ca ]ntr-o ]mp[r[\iea c`rti\elor. +i vorbesc nu pentru a m[ ap[ra: o! c`t de-spre asta, nu-mi pas[! Vorbesc pentru a v[ da, eu, omulimoral, o lec\ie de via\[, vou[ care sunte\i persoane mo-rale, mai ales d-tale, Mihail, care poate nu cuno=ti toat[via\a, a=a cum ]\i ]nchipui!

Sunt un om imoral =i necinstit. }n ce prive=te necin-stea, m[ ]nvinuiesc eu ]nsumi; c`t despre imoralitate, euam drept s[ fiu judec[tor. Judec[torul cui? O s[ vede\i.O ]mprejurare din via\a mea o s[ v[ l[mureasc[. }mpre-jurarea asta e povestea ]nsur[torii mele. +i acum asculta\i:

Prin anul 1867, pu\in dup[ intrarea prin\ului Carol ]nPrincipate, intram =i eu ]n \ar[, dar nu ca un prin\. Ve-neam pr[p[dit de pierderea n[prasnic[ a surorii mele maimari =i viciat de via\a aventuroas[ pe care o dusesem,colind`nd timp de doisprezece ani prin Anatolia, Armenia=i Turcia european[. P[cat pentru dv. c[ nu pot s[ ]ncepprin a v[ povesti copil[ria mea, tristul destin al suroriimele =i ]mprejur[rile pervertirii. Ar \ine prea mult. Poatec[ am s-o fac ]ntr-o zi, dac[ o s[ mai vre\i s[-mi ]ntinde\im`na; iar dac[ n-o s[ mai vre\i, at`ta pagub[!

Aveam pe-atunci cam vreo du[zeci =i cinci de ani,posedam c`\iva bani =i trei limbi orientale, dar uitasemaproape de tot rom`neasca. Oamenii care copil[riser[ cumine nu m-au recunoscut =i asta-mi convenea; nu voiam,pentru nimic ]n lume, s[ fiu recunoscut. De altminteri,chiar h`rtiile mele dovedeau c[ sunt raia (supus otoman).Vorbind prost limba mea, am fost luat drept str[in.

33

De ce reveneam ]n \ar[? Pentru nimic =i pentru unlucru mare. Pentru nimic, fiindc[ m[ sim\eam foarte bine]n str[in[tate. Totu=i, binele [sta nu era dec`t aparent.Duceam o via\[ liber[, pribeag[, dar p[c[toas[. Nu cuno=-team femeia dec`t ca sor[ =i ca mam[: so\ia sau amantami-erau necunoscute. +i ce dor mi-era s[ le cunosc! Dar =ice team[ aveam s[ m-apropii de ele! Iat[ un lucru pe cared-ta nu-l =tii, Mihaile!

A, c`t[ nedreptate e ]n via\[! Unui om schilod de unpicior sau de o m`n[, nimeni nu-i arunc[ dispre\ul lui,toat[ lumea ]l prive=te cu mil[; dar fiecare se d[ ]napoi,nimeni nu simte mil[ ]naintea unui schilod al sufletului!+i totu=i, acestuia ]i lipse=te ]nsu=i pivotul vie\ii. El ]milipsea mie. }ntorc`ndu-m[ ]n Rom`nia, veneam s[ cer acestsprijin celor care nu erau ni=te nenoroci\i ca mine, ci oa-meni, cu via\[ sexual[ fireasc[. Ei mi l-au dat, dar pentruun moment; =i mi l-au retras ]ndat[, ru=inos, pentru a m[azv`rli din nou ]n viciu. Iat[ cum:

Odat[ ajuns, mi-am reluat meseria de salepgiu, b[t`ndt`rgurile =i b`lciurile, dar afar[ din Br[ila, prin ]mpreju-rimi =i chiar mai departe. }n ora=, nimeni nu =tia care eocupa\ia mea. Salepul ]l cump[ram pe furi= de la un turc,fa\[ de care m[ dam drept compatriot =i l[s`ndu-l s[ vad[numai ceea ce voiam eu. Astfel, munceam pu\in =i c`=tigambine, mai ales c[ m[ sprijineam pe rezerva din chimirulmeu. }n vremea asta, ]ncepui s[ fac cuno=tin\e.

}mbr[cat ca un chiabur =i pl[tind f[r[ a m[ uita ocalede vin, pe ici, pe colo, am dat ]ntr-o zi, ]n uli\a Calime-reasc[, peste un vin =i peste ceea ce c[utam de c`nd m[]napoiasem (aproape un an): vinul era servit uneori de ofrumoas[ cr`=m[ri\[, fata negustorului. +i devenii deo-dat[ mu=teriul credincios al acestui vin stra=nic ca =i pra-

34

da fl[c[rilor pe care le aruncau ochii negri ai vr[jitoarei.Dar am fost cuminte, casa era cinstit[ =i bogat[. Pe dea-supra, nu-i pl[ceau str[inii, de=i ei ]i f[cuser[ bog[\ia.

Atunci, primul lucru pe care-l f[cui, a fost s[-mi procurh`rtii rom`ne=ti, treab[ u=oar[ ]n \[rile Sf`ntului Bac=i=.Dintr-o zi pe alta, ]ngrop pe “ Stavru salepgiul” =i devindomnul Isvoranu, “negustor de ar[muri de Damasc”.Numele =i calitatea plac. Sunt privit cu considera\ie =iaten\ie. Casa n-avea o mam[. Tat[l era b[tr`n, aspru =ibolnav de picioare.

Dup[ trei luni de venire zilnic[, m[ v[d ]ntr-o sear[re\inut la mas[ ]n familie. G[sesc aci o m[tu=[ care \inealoc de mam[ =i care nu l[sa din ochi pe nepoat[. Dar bagde seam[ mai ales c[ e totdeauna bine s[ nu min\i dec`tpe jum[tate. La mas[ se aflau doi fra\i voinici, care eraustabili\i la Gala\i ca negustori de covoare =i ar[m[rie deDamasc. Din fericire, cuno=team Damascul =i me=te=ugullor mai bine ca ei; v`ndusem deseori covoare =i ar[muricizelate din acea \ar[.

}n timpul mesei vorbesc, povestesc istorioare =i scenetr[ite ]n Anatolia =i st[ruiesc mai ales asupra triste\iicare ]nv[luie covoarele =i ar[murile de Damasc, la a c[rorfabricare, ]n totul manual[, se v[d lucr`nd copii de cinciani =i b[tr`ni aproape orbi, cei dint`i c`=tig`nd aproapedoi metelici pe zi (zece bani), ne=tiind aproape ce estecopil[ria =i intr`nd ]n via\[ pe u=a chinurilor; ceilal\i slein-du-se de foame =i neav`nd dreptul nici la odihn[, nici lalini=tea b[tr`ne\ii.

Pove=tile mele intereseaz[ pe domni=oar[ =i cu triste\ealor ]i smulg lacrimi, dar ceilal\i au inima ursuz[; ei nure\in dec`t partea anecdotic[. Asta ]mi displace a=a demult, c[ sunt gata s[ bat ]n retragere, dar mi-aduc aminte

35

la vreme c[ nu veneam ]n casa asta pentru a m[ ]nsura cutoat[ lumea. Fata era dup[ gustul meu =i numai pe ea ovream.

Cu ea, leg[turile mele se m[rginir[ la snoave =i pove=ti.Dou[ luni dup[ aceast[ prim[ mas[, puteam s[ m[

socot ca un membru al familiei. }n casa asta, aproape f[r[prieteni, domnea o atmosfer[ ]n[bu=itoare, dar singuracare se asfixia de-a binelea era minunata f[ptur[ ce iu-beam. Veneam ]n fiecare sear[ s[ petrec dou[-trei orel`ng[ ea, s[-i povestesc, s[-i spun glume =i c`teodat[ s[-ic`nt arii orientale, melodioase =i jalnice. M[tu=a =i b[tr`nulerau mul\umi\i, dar fata era ]nc`ntat[. Ea nu se mais[tura...

Tat[l gonise din pr[v[lie to\i mu=terii zurbagii, tot ceputea fi zarv[; =i rari erau cei care ]i mai deschideau u=apentru a-i cere o consuma\ie. Retra=i cu to\ii ]n c[m[ru\adin dos, m[tu=a, care era gospodina casei, c`rpea rufele =isupraveghea prin perdelele u=ilor cu geamuri pr[v[lia pu\inluminat[. Domni=oara broda sau f[cea dantele, ]n vremece tat[l, ]ntins pe patul cu baldachin, mo\[ia, gemea c`nd=i c`nd =i m-asculta. Era mai prost ca oaia. St`nd pe sofa,l`ng[ el, ]i ]n=iram tot ce era potrivit planului meu =i el]nghi\ea totul.

Astfel, am putut cu u=urin\[ s[-i prind sl[biciunea: elavea nevoie de un om dezghe\at pentru a-i continua nego\ul=i v[zuse ]n mine pe omul acesta. Se =tie c[ rom`nul nu eprea negustor; el nu e dec`t sclavul p[m`ntului. +i cumb[tr`nul voia s[-=i dea fata dup[ cineva priceput ]n nego\,iar pe de alt[ parte, cum numai str[inii pe vremea aceease pricepeau la afaceri u=oare =i b[noase, el a fost mul\umit

36

s[ se g[seasc[ ]n fa\a unuia de-ai lui, care ]nv`rtise multe,care cuno=tea limbi str[ine =i care putea s[ dea sfaturicelor doi fii, tot a=a de neghiobi ca tat[l lor. C[ci, tot]ntreb`ndu-m[ cum asemenea animale putuser[ face o avereat`t de mare, aflasem c[ r[posata mam[ fusese de o price-pere negustoreasc[ ne]ntrecut[. Fata avea temperamen-tul ei, dar, dup[ moartea mamei, casa l`ncezea.

Apari\ia mea adusese aer proasp[t, dar fiecare din celecinci fiin\e ]l respira ]n felul ei. Tat[l =i cei doi fii ai lui,care veneau la fiecare cincisprezece zile s[ petreac[ dumini-ca ]n familie, r`njeau ca ni=te idio\i =i m[ sufocau cu]ntreb[rile lor de afaceri, mereu de afaceri. Pentru a punela ]ncercare mintea mea, mo=ul nu g[si nimic mai ]n\eleptdec`t s[-mi cear[ o dat[ o sum[ de bani; alt[ dat[ s[-mi]ncredin\eze una. }l ]mp[cai ]n am`ndou[ ]mprejur[rile,zic`ndu-mi c[, desigur, prostia =i banii trebuie s[ fie fra\igemeni. Deci, ace=tia trei nu se deosebeau prea mult unulde altul.

B[tr`na, sora r[posatei, nici nu r`dea, nici nu pl`ngea.}n schimb, m[ descosea adesea asupra afacerilor mele.C`tva timp i-am ocolit ]ntreb[rile =i ea m-a suspectat. Peurm[, tare pe ]ncrederea celor trei n[t`ngi, ]i r[spunsei]ndelung c[ afacerile mele merg r[u de doi ani, din lips[de capital mai mare. +i asupra acestui lucru nu min\eamdec`t pe jum[tate, c[ci era adev[rat; dac[ a= fi avut la]ndem`n[ o sum[ mai important[, cel mai bun nego\ dinvremea aceea era ar[m[ria str[in[. R[spunsul meu prinse,dat fiind c[ nu spusesem niciodat[ c[ sunt bogat.

Dar bucuria inimii mele era dragostea frumoasei Tin-cu\a. Ea era singura care m-a f[cut s[ st[ruiesc =i s[n[d[jduiesc ]n aceast[ cas[ a dezn[dejdii.

37

Om liber =i care nu pre\uiam deloc banul, obi=nuit s[respir marile vijelii ale vie\ii, care m[tur[ miasmele na-turii, nu ]nt`rziam ]n casa asta — unde totul era viciat deegoism =i de prostie — dec`t pentru aceea care n[zuia dintoate puterile ei c[tre libertate.

Deseori r[m`neam singuri. Cum c[dea seara, pr[v[liase ]nchidea.M[tu=a se ducea s[ se culce, fiindc[ se sculade cu noapte. +i atunci — l`ng[ tat[l (de care nu =tiamc`nd doarme =i c`nd e treaz dec`t dup[ gemete) — Tincu\a,plecat[ pe ghergheful ei, ]mi zicea, cu o ochead[ care-mi]nghe\a s`ngele:

— Poveste=te-mi ceva, domnule Isvoranu; ceva trist...Tat[l s[rea ]n sus:— Nu, nu trist! M[ plictise=te!— Bine, atunci ceva vesel! ad[uga ea, melancolic[.— V[ voi povesti ceva care s[ ]mpace pe toat[ lumea,

le zisei. Anul trecut m[ g[seam cu marf[ ]ntr-un b`lci peIalomi\a. +ti\i c[, la b`lci, a fi bine cu toat[ lumea, e unlucru foarte ]n\elept. Faci repede cuno=tin\e =i le desfacitot at`t de repede, dar un negustor se poate ]nt`lni cualtul ceva mai des dec`t un mort cu popa care l-a ]ngropat.

— Hm, ce ]n\elepciune, morm[ia b[tr`nul.M[ conformam deci acestei linii de conduit[, c`nd iat[

ce mi se ]nt`mpl[ ]ntr-o bun[ zi. Cuno=team de c`t[vavreme pe un nelipsit al iarmaroacelor, numit Trandafir,un \igan care pretindea c[ vinde salbe de m[rgele, darcare ]n realitate alerga dup[ ageamii buni de jumulit cu“uite popa, nu e popa!”. Cu alte cuvinte, Trandafir era unpunga=. Dar punga=ul [sta m[ interesa. Cu salbele sale pebra\, el se sprijinea de baraca mea, fuma din lulea f[r[ s[spun[ nimic =i scuipa ]n a=a fel, c[ dezgustat, trebuia s[-lgonesc. Atunci se amesteca ]n mul\ime, strig`nd: “Salbe,

38

salbe!” Dar ochii lui scotoceau capetele \[ranilor ]n stares[ devin[ clien\i ai jocului s[u, =i cel ce-i c[dea prad[ie=ea cu buzunarele goale. Voind s[-l fac s[ c`=tige via\amai onest, ]i propusesem odat[ s[-=i schimbe meseria.

— Ce? mi-a r[spuns el, vrei s[ m[ faci tovar[=ul t[u?— Nu, zisei eu, nu pot s[ te fac tovar[=ul meu, dar pot

s[ te fac salepgiu. Se c`=tig[ bine.— O, f[cu el; se c`=tig[ bine! Salepul t[u n-o s[ m[

fac[ niciodat[ s[ c`=tig destul pentru ca s[ pot, la fiecare=ase luni, s[ adaug un nou galben la salba de galbeni im-periali ai frumoasei mele Miranda; =i atunci, dragul meu,ea se va duce cu altul, c[ci, vezi tu, dragostea e schim-b[toare!

A=a era, avea dreptate: salepul nu produce galbeni, ]nvreme ce “uite popa, nu e popa”... Ei bine, “uite popa, nue popa”, ]i adusese, ]n ziua aceea, cinci galbeni ]n maipu\in timp dec`t \i-ar trebui ca s[ faci o m[m[lig[. Dariat[ c[ galbenii ace=tia ]i venir[ ]nso\i\i de-o poveste hazlie:t`n[rul \[ran care fusese despuiat de avutul s[u, nu-lmai sl[bea pe Trandafir =i am`ndoi, dup[ ce se fug[rir[peste c`mpuri, se ]nf[\i=ar[ ]naintea mea, pentru a m[lua ca arbitru. |[ranul zicea:

— Dac[ nu vrea s[-mi dea ]napoi banii, atunci s[ m[]nve\e me=te=ugul lui; da, me=te=ugul lui; am s[ fac ca el.

Trandafir ridic[ din umeri.— |[ranul [sta e nebun, z[u e nebun. Ce belea, ce

belea!— Nu, b[iete, zicea cel[lalt, banii, banii mei, ori me=-

te=ugul t[u! Nu e bine s[ fii cinstit; am s[ fiu ca tine!— Dar nici tu nu e=ti mai cinstit dec`t mine, striga

Trandafir; tu ai vrut s[-mi iei banii mei; am fost mai=mecher =i \i-am luat eu pe ai t[i, asta-i tot.

39

— Da, conveni \[ranul, n-am fost mai cinstit ca tine;pentru aceea ]\i las un galben; d[-mi ]napoi pe ceilal\ipatru. Dac[ nu, m[ arunc ]n Ialomi\a =i e p[cat. Am acas[o nevast[ t`n[r[ =i singuric[. Ne-am luat din dragoste. +icei cinci galbeni erau toat[ podoaba salbei ei. }i luasempentru ca s[-mi cump[r doi cai =i s[-mi pot munci p[-m`ntul.

Trandafir s[ri ca ars cu fierul ro=u.— Cum, t`mpitule, iei galbenii nevestei ca s[ cumperi

cai? A! nu e=ti vrednic s[ ai femeie frumoas[ cu salb[ lag`t!

— Dar ce s[ fac? se jelui \[ranul.— Ce s[ faci? ei bine, s[ te duci s[ furi caii la trei

po=te departe de satul t[u =i s[ la=i galbenii la g`tul neves-tei! +i ]ntorc`ndu-se spre mine, Trandafir m[ ]ntreb[: Aimai v[zut un rom`n a=a de prost ca [sta?

Zic`nd acestea, el c[zu pe g`nduri, trase din lulea =iscuip[. |[ranul pl`ngea, acoperindu-=i fa\a cu m`inile.Atunci, iat[ ce-mi v[zur[ ochii. Trandafir se ]ntoarse c[tret`n[r, ]i descoperi fa\a =i, repede ca fulgerul, ]i arse dou[palme.

— Pentru ce m[ ba\i? ]i strig[ p[lmuitul.— Pentru c[ e=ti prost! Nu-mi plac b[rb[\ii care pl`ng,

r[spunse \iganul, rotindu-=i ochii de c[rbune ca un drac.Acum, na-\i cei cinci galbeni =i car[-te, dar la noapte s[te \ii la o b[taie de pu=c[ de satul t[u, pe drumul mare: ]nzori am s[-\i aduc caii =i am s[-\i mai dau dou[ palme, cas[ te-nv[\ minte s[ nu te mai atingi alt[ dat[ de salbaunei femei frumoase dec`t ca s[ adaugi noi galbeni.

+ase luni dup[ aceast[ ]nt`mplare, ]nt`lnesc pe Tran-dafir pe drumul Naz`rului. Era c[lare; eu cu tr[sura.}ncruci=`ndu-ne, ]l ]ntrebai:

40

— Te-ai \inut de cuv`nt, Trandafire?— Da, ]mi r[spunse el, i-am dat cei doi cai =i cele dou[

palme!

}n timp ce povesteam, tat[l adormise, dar Tincu\a eramai mi=cat[ ca de obicei. Pentru ]nt`ia oar[ ]n via\a meam-am aflat atunci singur ]naintea unei fete frumoase carem[ privea cu ochi iubitori, umezi, sc`nteietori. Aplec`ndu-se c[tre mine, ea m[ lu[ de m`n[ =i zise cu o voce melo-dioas[ ca sunetele viorii:

— Spune-mi, domule Isvoranu, ai fi ]n stare s[ iube=tica \iganul Trandafir?

N-a= putea s[ v[ spun dac[ m`na ei m[ arse ori m[-nghe\[, dar =tiu c[ am fost cuprins de-o spaim[ nemai-pomenit[, capul mi se ]nv`rti de parc[ a= fi c[zut de peacoperi= =i, f[r[ s[ zic o vorb[, ]mi luai p[l[ria =i plecai.

Ea luase asta drept o glum[ din parte-mi =i r`se mult,c`nd m[ v[zu a doua zi. Dar eu eram nenorocit: frica de am[ g[si singur cu o femeie m[ st[p`nea mai puternic caoric`nd. Toat[ n[dejdea c[ voi putea fi salvat prin mijloci-rea unei intimit[\i de mai multe luni, se risipise; r[m[-sesem pe de-a-ntregul omul cu sufletul schilodit.

Totu=i, a=a cum se face cu caii care se sperie de foc, m[]nc[p[\`nai s[ cred c[, tot plimb`ndu-mi flac[ra pe subnas, voi ajunge s[ nu-mi mai fie team[ de ea. +i cine =tie?Ce cunoa=tem noi din firea omului? Mai pu\in ca ani-malele! Dac[ a= fi avut r[gazul s[-mi st[p`nesc, s[-mi]mbl`nzesc sim\urile pervertite, instinctele ]ns[lb[ticite,poate c[ a= fi reu=it s[-mi g[sesc echilibrul ce-mi lipsea...Dar pentru aceasta mi-ar fi trebuit bun[voin\a oamenilor=i ajutorul ]mprejur[rilor. Nici ei, nici ele nu au vrut s[

41

salveze un om. }mprejur[rile au f[cut din mine un oms[rac, ]n vreme ce oamenii ace=tia nu vedeau ]n mine alt-ceva dec`t ceea ce egoismul lor le comanda. Rezultatul afost c[ ne-am sf[r`mat capul de un zid; dar dintre to\i,cel mai de pl`ns am fost eu.

N-a= fi vrut s[ cer m`na Tincu\ei, ]nainte de a fi fostsigur c[ un ]nceput de vindecare se simte ]n apuc[turilemele; dar un alt pretendent ]mi lu[ ]nainte =i-mi pusesitua\ia ]n pericol. Fata strig[ tare c[ nu vrea s[ se m[ritecu altul dec`t cu mine. Tat[l m[ ]ntreb[ atunci ce planuriaveam.

Ce planuri! Vai de capul meu! Singur g`ndul ]nsur[toriim[ zv`rlea ]n toate chinurile iadului! Nu putui r[spundenimic. M[ ar[tai =ov[itor, ]ncurcat. Tincu\a, jignit[ ]nm`ndria ei, pl`nse cu lacrimi care ]mi smulser[ inima.B[tr`nul t[lm[ci ]ncurc[tura mea, atribuind-o faptuluic[ nu sunt un om bogat =i m[ m`ng`ie zic`ndu-mi: “O s[fii =i bogat ]ntr-o zi, muncind aici!”

A\i auzit? Ei credeau c[ eu caut bog[\ie ]n casa lor.Astfel pr[pastia se apropia =i eu mergeam drept spre ea:cerui m`na Tincu\ei. Copila s[lt[ de bucurie, casa se trezidin amor\eal[, iar eu — m[ sim\eam pierdut. Zilele careurmar[, dup[ ce f[cui cererea mea de c[s[torie, sem[nar[cu ultimele minute ale unui condamnat la moarte. Tincu\aera ]nc`ntat[.

— Emo\ia te z[p[ce=te a=a? m[ ]ntreb[ ea ]ntr-o zi.C`t sunt de fericit[!

Biata fat[!Pentru a-mi da curaj, glumeam de diminea\[ p`n[ seara,

dar se b[g[ de seam[ c[ nu era ca ]nainte vreme, =i ]nseara logodnei am fost gata-gata s[ le=in. Rubedeniile fur[foarte nedumerite =i, ca =i logodnica mea, ele ]mi puser[

42

tulburarea pe seama emo\iei. M[ ]ndemnar[ s[ vorbesc,am fost rugat s[ povestesc. }mi scormonii mintea =i nug[sii nimic. Dar preotul care ne schimbase inelele, dup[ce rosti rug[ciunile biserice=ti, ]mi ]nlesni o anecdot[.

Era vorba de munca c`mpului =i popa se pl`ngea c[muncitorii ]=i b[teau joc de el, lucr`nd prea ]ncet.

Zisei, pentru a preg[ti istorioara mea:— Dac[ vrei s[-i faci s[ lucreze mai repede, nu e dec`t

un mijloc, p[rinte.— Care, fiule?— S[ ]njuri, s[ ]njuri ca un surugiu!— A! noi preo\ii nu putem ]njura, e p[cat.— Da, e p[cat, desigur, am aprobat eu, dar a fost

dezlegat de mitropolitul din Bucure=ti pentru orice]mprejurare ]n care nu se poate face altfel.

Popa f[cu o mutr[ ne]ncrez[toare, dar asisten\ii stri-gar[:

— Cum, spune-ne cum? Istorise=te!— Ei bine, iat[ cum. }ntr-o zi, mitropolitul din Bucu-

re=ti trebuia s[ se duc[ ]ntr-un ora= ]n care prezen\a saera necesar[ la o ceremonie oficial[. I se aduse cea maibun[ diligen\[ =i sfin\ia sa se sui ]n ea. Dar surugiultr[surii a fost foarte nedumerit, cu tot bac=i=ul gras ce-la=tepta =i asta pentru c[, dup[ cum =tim cu to\ii, unsurugiu nu poate conduce caii f[r[ s[ ]njure. Pentru el, a]nv`rti biciul ]n aer =i a ]njura, este ceva mai necesardec`t bac=i=ul. Surugiul mitropolitului nu-=i dezmin\eanumele. Tem`ndu-se ]ns[ de m`nia ]naltului prelat, bietulom ]=i mu=c[ buzele =i m`n[ cum putu timp de trei ore dedrum, dar ajung`nd la un vad, el se opri brusc. Ro=u dem`nie, ca un rac fiert, l[s[ h[\urile celor patru cai =ia=tept[, hot[r`t s[-=i cear[ dreptul lui cu orice pre\. Mitro-

43

politul pierdu r[bdarea, =i dup[ o vreme sco\`nd capul peferestruica diligen\ei, ]ntreb[ pe surugiu de ce s-a oprit.Surugiul ]=i scoase c[ciula =i zise cu umilin\[:

— P[i s[ vede\i, }nalt Prea Sfinte; caii sunt obi=nui\icu ]njur[turile surugiului =i cum nu pot s[ ]njur din pri-cina }nalt Prea Sfin\iei Voastre, ei nu m[ mai recunosc =inu mai vor s[ treac[ vadul.

Mitropolitul ]l sf[tui:— D[-le =i tu o gur[, fiule: hi, hi, bravi c[i=ori!

Surugiul =iret repet[ din v`rful buzelor:— Hi, hi, c[i=orilor!Dar caii nu mi=car[.— Nu e alt chip dec`t ]njur[turile ca s[-i faci s[ mear-

g[? ]ntreb[ Sfin\ia Sa, pierz`ndu-=i r[bdarea.— Nu, }nalt Prea Sfinte, v[ spun: caii nu merg dec`t

cu ov[z =i cu ]njur[turi!— Ei bine, r[spunse mitropolitul, ]njur[ atunci =i te

voi dezlega de p[cat!Surugiul s[ri ]n picioare, apuc[ h[\urile, pocni din

nesf`r=itul lui bici =i strig[ cu glas, s[ sperie mor\ii:— Hi! hi! hi! Papucii maicii Domnului! Icoanele =i

cele patruzeci de evanghelii! +aizeci de taine! Doisprezeceapostoli =i patruzeci de mucenici! Hi, hi, hi, c[i=orilor,Dumnezeul =i Pa=tele vostru!

Diligen\a trecu zbur`nd peste vad ca o r`ndunic[. Pemalul cel[lalt, mitropolitul scoase din nou capul =i zisevizitiului, care-l privea cu un aer victorios:

— E uimitor cum \i-ai dresat caii, dar nu te pricepi lacele sfinte: nu patruzeci de evanghelii, ci patru; nici =aizeci

de taine, ci numai =apte.

— Ave\i dreptate, p[rinte, o =tiam =i eu. Dar, vede\i,patru ori =apte sunt numere prea scurte ca s[ po\i ]njura

44

din r[runchi. +i apoi noi [=tia, vizitiii, facem =i noi ceputem ca s[ ]mp[c[m cele sfinte cu nevoile me=te=ugului!

Anecdota aceasta, prin r`sul care-l pricinui, puse pepop[ ]n ]ncurc[tur[ =i m[ ]nvior[ =i pe mine. Tincu\a eravesel[ nevoie mare =i m`ndr[ de mine.

Ah, pentru ce lucrurile nu s-au oprit aici? Sau pentruce nu m-am hot[r`t s[ fug ]nainte de dram[? C[ci dramalung[, nesf`r=it[, veni trei s[pt[m`ni dup[ aceea, treis[pt[m`ni de chin nemaipomenit =i de necrezut, c`nd fie-care s[rutare pe care o primeam de la logodnica mea mi sep[rea un ]ndemn s-o rup la goan[, s[-mi iau lumea ]n cap.Drama asta ]ncepu odat[ cu nunta.

Am ajuns acum la ]ngrozitoarea crim[ care sf[r`m[via\a mea =i a nevinovatei Tincu\a; am ajuns, dragul meuMihail, la perversiunea, la violen\a, la viciul de care vor-beai — am ajuns la toate nemerniciile pe care bestiimerg`nd ]n dou[ labe le practic[ sub form[ de obiceiuri,de datini, de tradi\ii, otr[vind via\a =i chinuind pe ne-vinova\i. C[ci, tot at`t c`t =i curata mea logodnic[, eu]nsumi eram un nevinovat, o victim[ a denatur[rii decare sufeream.

D-ta nu =tii, poate, Mihail, de ce e vorba. Nu =tii c[ lanoi, ]n noaptea nun\ii, femeile din familie =i chiar femeistr[ine, n[v[lesc ]n camera de culcare a tinerilor so\i,c`teva ore dup[ ce s-au culcat, gonindu-i ]n alt[ odaie =ir[scolind patul pentru a g[si m[rturia net[g[duit[ a fe-cioriei miresei, pe care o duc c`teodat[ ]n triumf pentru ao ar[ta musafirilor, care petrec ]n odaia de al[turi. Mi s-a]nt`mplat s[ v[d =i mai mult dec`t asta: am v[zut aceststeag dus ]n v`rful unei pr[jini pe =oseaua de la Petroiula Cazasu, ]nconjurat de o ceat[ de femei turbate, care

45

h[uiau ]n jurul dezgust[torului trofeu. }ntov[r[=ite deun \igan care sc`r\`ia din dibl[, ele mergeau, ]n zorii zileide luni, duc`nd “rachiu ro=u” fericitei mame =i neferici-tei mirese.

Cuno=ti d-ta, Mihail, ceva mai barbar =i mai oribil?Exist[ oare perversiune ori perversitate, viol sau violen\[,viciu ori sadism care s[ fie mai inumane, mai crude, maine]nchipuite ca bucuria asta, ca spectacolul, obiceiul acestainfam =i ru=inos?...

Eu ]l =tiam, ]l cuno=team ]nainte de-a veni ziua nun\ii.Nu numai c[ m-a dezgustat totdeauna, dar el ]n ceasulpericulos ]n care sim\urile mele aveau s[ m[ tr[deze ]nchip at`t de trist, era pentru mine o chestiune de via\[ =ide moarte s[ ]ndep[rtez, s[ trimit la dracu aceast[ mas-carad[ blestemat[.

Chemai pe tat[ =i pe m[tu=[ =i le vorbii. Tat[l, de=i\inea la sc`rbosul obicei, nu a fost prea ]nd[r[tnic, darb[tr`na sus\inea cu ]nc[p[\`nare c[ trebuia neap[rat res-pectat, fiindc[ era o datin[ a poporului =i o pav[z[ acinstei.

R[m[seser[m ]n\ele=i, =i nunta porni ]ntr-o frumoas[dup[-amiaz[, cu alaiul obi=nuit, spre biseric[: toat[ lumeamergea pe jos, afar[ de doi c[l[re\i care deschideau drumul;venea apoi purt[torul celor dou[ imense lum`n[ri de Mos-cova, culcate pe o mare tav[ de argint cizelat, ]ncrustatcu aur, iar ]n urm[, invita\ii. La ie=irea din biseric[,c[l[re\ii o luar[ ]nainte, tr[g`nd cu pistoalele, flutur`nd]n aer pe=chirele legate de bra\ele lor =i juc`ndu-=i caiicare aveau coamele ]mpodobite cu panglici =i beteal[ deargint. Pe tav[ erau acum p`inea =i sarea tradi\ional[.Imediat dup[ ace=tia, veneam eu, de-abia tr[g`ndu-mipicioarele, tremur`nd de fric[ =i de mizerie, cu lum`narea

46

]n m`n[ =i cu Tincu\a de bra\. Ea era fericit[ sub gr[madade podoabe care o acopereau pe de-a-ntregul. }n urma noas-tr[ toat[ lumea, asurzit[ de doisprezece l[utari care c`ntaudin patru instrumente: vioar[, cobz[, clarinet =i goarn[.Pe drum, femeile care veneau de la f`nt`n[ v[rsau cofelelor ]naintea nunta=ilor, drept urare de bel=ug.

+i seara, ceasul blestemat b[tu pentru mine. Erau lamas[ vreo du[zeci de invita\i, cu rubedenii, cu tot. Ora\iilenunta=ilor dezl[n\uir[ o veselie ame\itoare =i trebui s[m[ supun =i s[ r[spund =i eu cu istorioare la pove=tilecomesenilor. Unul din ace=tia, cu capul ]nfierb`ntat devin, avu prostul gust s[ povesteasc[ cum odat[, ]ntr-unsat, o mireas[ fiind g[sit[ c[ gre=ise, a fost b[tut[ demire chiar ]n noaptea nun\ii; a doua zi el o arunc[ ]ntr-uncar, a=ez`nd-o cu spatele spre boi =i cu fa\a spre o pr[jin[care avea ]n v`rf o oal[ de p[m`nt spart[ ]n fund. Cuastfel de alai, el o duse p[rin\ilor ]ngrozi\i.

Priveam pe Tincu\a: ea asculta lini=tit[, sigur[ deinocen\a ei. Dar eu m[ ]ngrozii =i strigai c[ ceea ce sepetrece ]ntre cei doi so\i nu prive=te pe nimeni dec`t pe ei]n=i=i.

— O s[ vedem noi numaidec`t, dac[ nu prive=te penimeni, r[spunser[ c`\iva intimi.

}n sf`r=it, acest “numaidec`t” veni repede, c[ci, cumb[tu miezul nop\ii, b[gai de seam[ c[ mici cocoloa=e dep`ine ]ncepur[ s[ m[ loveasc[ din diferite p[r\i. Cocoloa=elefur[ urmate de buc[\i de p`ine =i, dup[ c`teva minute, defelii ]ntregi.

— Ce ]nseamn[ asta? ]ntrebai eu.— Ei bine, asta ]nseamn[ c[ trebuie s[ te scoli de aici

=i s[ te duci s[-\i faci datoria! strig[ na=a.V[ jur, dragii mei, c[ nu ]n\elegeam nimic, dar am

]n\eles c`nd na=ul m[ lu[ la o parte =i-mi spuse de ce

47

datorie e vorba. }n timp ce-mi vorbea, na=a =i m[tu=af[ceau toaleta Tincu\ei ]n camera de culcare ce ne eradestinat[; apoi ele venir[ s[ m[ ]mbr[\i=eze, ca =i tat[l =i,f[r[ alt[ introducere, ]mi deschiser[ u=a, m[ ]mpinser[]n[untru =i o ]nchiser[ ]n urma mea.

}n aceast[ clip[, una din cele mai tragice din via\amea, mi-amintesc ]nc[ vag c[ am v[zut capul minunat alTincu\ei odihnindu-se pe albea\a pernei, p[rul ei negru,r[sp`ndit ]n juru-i. +i asta a fost tot ce s-a petrecut ]nseara aceea. Am c[zut le=inat, ]n mijlocul camerei!

Ni=te friguri puternice m[ f[cur[ s[ delirez dou[zeci=i patru de ore. St[tui bolnav cincisprezece zile. Nu =tiuce am spus ]n timpul st[rii mele de incon=tien\[, dar =tiuc[ foarte pu\ini numero=i fur[ acei care venir[ s[ m[viziteze. Scul`ndu-m[ din boal[, m[ trezii ]ntr-o lumevr[jma=[. Socru-meu =i m[tu=a ]mi cerur[ explica\ii asu-pra “ru=inii” pe care o ab[tusem asupra casei lor. Sc[paideocamdat[ spun`nd c[ sunt “legat”. Ei n-au avut nici omil[ de mine =i m-au ur`t tot mai mult.

Din aceast[ clip[ =i timp de zece luni, ura =i du=m[niase asmu\ir[ ]mpotriv[-mi. M[ \inur[ departe de orice afa-cere. Banii erau mereu ]nchi=i, ca =i cum a= fi fost un ho\.Prin propriile mele mijloace nu puteam nimic ]ntreprinde,afar[ doar de-a deveni din nou salepgiu, c[ci economiilemele le cheltuisem aproape pe toate ]n cadouri de nunt[.+i atunci ]ncepu acea via\[ teribil[ care m[ ]ngroze=te]nc[ azi.

Nu pot s[ povestesc cu de-am[nuntul. Mi-e prea du-reros.

}nchis ]n aceast[ cas[ de nenorociri, nu ]ndr[zneam s[mai ies pe strad[ dec`t foarte rar =i numai noaptea. Eram

48

]mpiedicat s[ cobor chiar =i ]n pr[v[lie. Nici o vizit[...Nici o rela\ie... Nici o munc[... Tot ce spuneam, tot cepropuneam, c[dea r[u. La mas[ parc[ a= fi fost ]ntre surdo-mu\i. +i eu, ]n papuci =i ]n c[ma=[, m[ plimbam dintr-ocamer[ ]n alta ca un parazit, ca un caraghios, ca un fel depensionar.

Cei doi cumna\i veneau ]n toate duminicile. Le-am ceruts[ m[ ia la Gala\i ]n afacerea lor ]n care m[ pricepeambini=or. Ei ]mi vorbir[ de divor\. Ve\i spune, cu dreptcuv`nt, c[ ar fi fost solu\ia cea mai inteligent[. Deloc.

C[ci dup[ c[s[torie, nevast[-mea se r[cise de familiaei. Toat[ via\a ]i era acum ]nr[d[cinat[ ]ntr-a mea, ]naceast[ via\[ mizerabil[ =i schiload[. F[r[ lacrimi =i f[r[ur[, ea acceptase nenorocirea cu un curaj neb[nuit. Credeacu sinceritate c[ am fost “legat” de o vr[jitoare =i se rugalui Dumnezeu cu aprindere ca s[ ]nving[ pe diavol =i s[ sevindece b[rbatul pe care-l iubea cu toate lipsurile lui.

}nchi=i am`ndoi, ne petreceam zilele ]n convorbiri taini-ce, interminabile, =i de o dragoste f[r[ seam[n. }i cereamiertare... Ea ]mi spunea c[ nu m[ vede ]ntru nimic vino-vat. Oh, cum a= putea s[ uit singura fiin\[ care m-a ]n\eles=i a avut mil[ de mine? +i cine ar putea pretinde c[, f[r[ura care ne otr[vea, n-a= fi devenit so\ul =i omul normalspre care n[zuisem din toate for\ele mele.

Nu mai eram at`t de timid ca la ]nceput, nu mi-erafric[ de nevast[-mea, disp[ruse groaza care-mi ]nghe\as`ngele la apropierea ei. Aveam chiar momente c`nd dorin\ivagi, slabe de=tept[ri, mici impulsuri senzuale ]mi furni-cau trupul =i m[ f[ceau s[ ro=esc c`nd ea m[ str`ngea ]nbra\e, m[ m`ng`ia, m[ asigura de dragostea ei.

Dar ceea ce dragostea creeaz[ cu greutate, ura dis-truge ]ntr-o clip[ =i iat[ ce nu voi ierta niciodat[ oame-

49

nilor. }n toate dimine\ile, de-abia ie=it din camer[, celedou[ bufni\e ale nenorocirii noastre se repezeau asuprabietei femei =i o ]ntrebau dac[ s-a “petrecut” ceva. Fi-indc[ ea refuza s[ vorbeasc[, blestematele coabe ]i c[deaupe cap cu sfaturile lor de desp[r\enie =i o torturau p`n[ ladisperare.

Aceast[ ciop`r\ire =i distrugere sistematic[ a pu\inuluibine pe care natura ]ncerca s[-l recl[deasc[, dur[ zeceluni. Ne ]n[bu=eam. Cei doi c[l[i de la Gala\i ]ncepur[ s[devin[ amenin\[tori, m-au insultat =i m-au somat s[-midecid nevasta pentru divor\. Nu mai era chip s[ rezist.Str`n=i unul l`ng[ altul, refuzam de multe ori s[ cobor`mla mas[, tr[iam zile ]ntregi m`nc`nd o singur[ dat[. Apoipe nea=teptate, mi se n[scu ]n minte ideea de a fugi.

Ea m[ ]ntreb[ dac[ a= putea c`=tiga ce ne trebuie cupu\inii bani ce-mi r[m[sese, =i la r[spunsul meu ]nfl[c[ratasupra viitorului de libertate =i de iubire pe care eram ]nstare s[ i-l deschid departe de casa asta blestemat[, lacrimide fericire \`=nir[ din ochii ei. }mbr[\i=a\i ca doi fra\i,pierdu\i ]ntr-o lume vr[jma=[, aveam obrajii =i haineleudate de propriile noastre lacrimi; =i am tr[it a=a orelecelei mai curate fericiri ce se putea gusta pe p[m`nt.

Dar orele acestea fur[ =i cele din urm[ ce ne-au fostdate s[ tr[im. Marele val al urii oamenilor se apropia.

Era la sf`r=itul lui februarie. Aveam planul nostrubine fixat: s[ a=tept[m ]nc[ o lun[ =i, c[tre sf`r=itul luimartie, s[ fugim pe o corabie la Stambul.

Dar, de c`teva zile, b[gar[m de seam[ o schimbareciudat[ ]n atitudinea celor doi tirani ai no=tri: ei ]ncetase-r[ deodat[ s[ mai vin[ diminea\a la nevast[-mea, n-o maiterorizau =i, c`t despre mine, b[tr`nul ]mi spuse ]ntr-osear[ c[ pot s[ ies =i s[ vin c`nd oi vrea. R[m[sei uluit!Alergai la Tincu\a, dar ea izbucni ]n lacrimi:

50

— Cred c[ o nenorocire ne p`nde=te! ]mi zise ea. Visezur`t, te v[d noaptea ]nconjurat de copii care pl`ng =i eu]mpodobit[ cu aur =i cu pietre scumpe... E foarte r[u. Numai ie=i! Cine =tie ce \i se poate ]nt`mpla? Suferim ]nchi-soarea asta de zece luni. S-o mai r[bd[m c`teva s[pt[m`ni!

La aceste cuvinte, sim\ii c[ un pumnal ]mi intr[ ]ninim[ =i am ]nceput s[ tremur. Dar, dragii mei, soartaomului e scris[ dinainte.

A doua zi, era o diminea\[ str[lucitoare de iarn[ lini=-tit[. Z[pada, groas[ de trei palme, acoperea lumea culin\oliul ei curat =i clopo\eii s[niilor umpleau aerul cuz[ng[nitul lor nostalgic. Stam la o fereastr[ =i mi se p[reac[ zidurile se d[r`m[ peste mine. }nnebuneam! O puterede nest[p`nit m[ chema afar[, c[tre acel afar[ care erami=carea, via\a, n[valnicul mister al existen\ei libere, pecare n-o mai cuno=team de aproape un an. M[ aruncai lapicioarele so\iei mele =i o implorai s[ m[ lase s[ ies unceas, o jum[tate de ceas, cinci minute, ]nafara zidurilor,de sub acoperi=uri, din mizerie!

Ea se ]ndur[ =i-mi d[du ]ng[duin\a, sf[tuindu-m[ s[iau cu mine cu\itul =i dou[ pistoale =i recomand`ndu-mis[ nu intru ]n vorb[ cu nimeni. }i s[rutai papucii, ]miluai cojocul, c[ciula de astrahan =i cobor`i ]n pr[v[lie.

Ah, ie=irea asta a fost nenorocirea mea =i a bieteiTincu\a! A fost nenorocirea noastr[ — f[r[ a fi numai-dec`t, fiindc[ nimic nu mi se ]nt`mpl[ ]n diminea\a aceea=i tot nimic nici c`nd ie=ii dup[-amiaz[, nici a doua zi.Dar desigur c[ ]n timpul unei astfel de treceri prin pr[v[lieam fost recunoscut de ochiul tr[d[tor pe care b[tr`nul ]lascunsese ]n dreptul vreunei u=i, =i care m[ demasc[!

}n seara ultimei duminici pe care am tr[it-o ]n aceast[cas[, venind cu ochii plini de m[re\ia Dun[rii ce-=i duceaenormele sloiuri de ghea\[ — ]mbr[\i=am pentru ultima

51

oar[ femeia care a fost vreme de zece luni, cea mai dr[g[-stoas[ dintre so\ii =i cea mai curat[ dintre fecioare.

Eram lini=tit... Dar cobor`nd pentru a cina, o tragic[]mpov[rare ne lungea figurile =i ne \inea la limita lacrimi-lor. Ea ]ntreb[ c[tre sf`r=itul mesei:

— Pentru ce n-au venit fra\ii?— Trebuie s[ vin[ numaidec`t, r[spunse tat[l.Ne aprinser[m narghilele =i b[ur[m cafeaua turceasc[.

Afar[, noapte =i lini=te. Era t`rziu. Deodat[, surprinz`ndo privire semnificativ[ ]ntre b[tr`n =i m[tu=[, Tincu\aizbucni ]n suspine.

}n momentul acela, u=a se d[du de perete =i cei doifra\i, ]ntuneca\i ca ni=te c[l[i, ap[rur[ aduc`nd un om lavederea c[ruia p[lii.

Era un grec care fusese pe vremuri prietenul meu =icare venea ca delator =i ca uciga=.

}n picioare to\i trei, ]naintea u=ii r[mas[ deschis[, pri-ma vorb[, drept bun[ seara, a fost cea a tr[d[torului.}ntinz`nd bra\ul =i ar[t`ndu-m[, el zise ]n rom`ne=te:

— {sta e domnul Isvoranu al vostru? Bine]n\eles c[ e“legat”: [sta e Stavru, salepgiul =i pederastul.

La aceast[ ultim[ vorb[, care denumea viciul meu =i allui, Tincu\a d[du un strig[t =i c[zu la p[m`nt, ]n vremece eu...

}n=f[cat cu cruzimea =i setea de r[zbunare a cumna\ilormei, fusei dus ]n pr[v[lie =i c[lcat ]n picioare, lovit ]ncap, pe fa\[, pe piept, p`n[ am le=inat. Pe urm[...

Pe urm[ m[ trezii afar[ ]n z[pad[, ]naintea por\iiz[vor`te a unei cur\i ce da spre un gang ]nchis. Eram]nghe\at. M`inile =i picioarele, pieptul, capul, zdrobite.+i, drept ]mbr[c[minte de iarn[, m[ g[seam ]n c[ma=[=i cu capul gol.

}mi adunai puterile =i m[ dusei s[ cer ospitalitate unui

52

turc, care ]mi furniza salepul ]nainte vreme. M[ primicre=tine=te =i m[ ]ngriji ca un frate.

Patru zile dup[ aceea, omul acesta cumsecade, f[r[ s[=tie cui vorbe=te, mi-aduse la patul meu de suferin\[ =tireacare umpluse tot ora=ul: Tincu\a fusese pescuit[ pe malulst`ng al Dun[rii de c[tre lipoveni.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

De atunci au trecut treizeci =i cinci de ani =i ]n fiecarean, la data fatal[, m[ duc pe malul Dun[rii ce-=i poart[sloiurile, ca s[ cer iertare Tincu\ei de jignirea ce i-amadus-o...

|ie, de asemeni, Adrian, ]\i cer iertare pentru jignireace \i-am adus-o.

Pe drumul c[tre Slobozia, ]ntre dou[ lanuri de orz,c[ru\a cu trei oameni mergea la trap. }naintea ochilorcalului care se scutura ]n r[coarea dimine\ii, luceaf[rulsc`nteia pe bolta purpurie a R[s[ritului.

O cioc`rlie zbucni din lan =i se ]n`l\[ c[tre cer. Stavruo urm[ri cu privirile, p`n[ ce o v[zu c[z`nd ca o piatr[.Cu ochii fic=i spre locul unde o v[zuse c[z`nd, el c`nt[ —]n acea limb[ universal[ cunoscut[ oamenilor care n-aupatrie =i pe acea melodie ce nu se poate prinde pe h`rtie:

Dac-a= fi o cioc`rlie,Ca ea a= s[geta v[zduhul,Dar n-a= mai veni pe p[m`nt,Unde oamenii seam[n[ gr`u,Unde oamenii secer[ gr`u,Unde se seam[n[ =i se secer[ f[r[ nici un rost!

53

II

CHIRA CHIRALINA

}n cr`ngul ]n care c[ru\a celor trei se oprise ]n sf`r=itpentru masa de amiaz[, Stavru se l[s[ rugat de tovar[=iilui, care, de o or[, cereau s[ le istoriseasc[ copil[ria sa =ia surorii sale, pe care o evocase la ]nceputul povestirii luidin pod. Nu-i lipsea pofta de a istorisi, c[ci sufletul ]i eraacum dispus s[ evoce aceast[ dep[rtat[ amintire, dar a=ase ]nt`mpl[ c`nd vrei s[ te atingi de z[gazurile ruginitece opresc trecerea apelor trecutului: ]\i place s[ te la=irugat.

}ntin=i pe iarba moale, cei trei fumau t[cu\i, ]n vremece calul p[=tea iarba =i str[nuta, mi=c`ndu-se cu pa=im[run\i ]n juru-le. Stavru se scul[, adun[ c`teva crengiuscate =i aprinse focul, =i c`nd jeratecul a fost gata, c[ut[]n c[ru\[ sculele pentru preparat cafea, fierse apa =i arunc[]n ibricul de aram[ zah[rul =i cafeaua necesar[. Dup[care, cu un talent de cafegiu, v[rs[ lichidul spumos =iaromatec ]n trei filigeane, se a=ez[ turce=te =i ]ncepu:

— Nu-mi amitesc nici data, nici v`rsta exact[ ce aveam]n momentul acela. Dar =tiu c[ evenimentul cel mai apro-piat care urm[ dramei ce o s[ v[ povestesc a fost r[zboiulCrimeii.

Copil, mi-aduc aminte de asprimea unui tat[, care b[tea

54

pe mama ]n toate zilele, f[r[ s[ ]n\eleg de ce. Mama lipseadeseori de-acas[, se ]ntorcea =i iar era b[tut[, ]nainte deplecare =i dup[ sosire. Nu =tiam dac[ era schingiuit[]nainte, pentru a o face s[ plece sau pentru a o re\ine, nicidac[ la sosire era din pricina lipsei ori fiindc[ se ]ntorsese.

Mi-amitesc apoi c[, ]n vremea aceea tulbure, l`ng[ tatase afla totdeauna fratele meu mai mare, tot a=a de aspruca =i el, iar l`ng[ mama se t`nguia soru-mea, Chira, cupatru ani mai ]n v`rst[ dec`t mine =i c[tre care m[ sim\eamatras.

}ncet-]ncet, cea\a se risipe=te, cresc =i ]ncep s[ ]n\eleg.+i ]n\eleg lucruri ciudate... S[ tot fi avut opt-nou[ ani;soru-mea ]ntre doisprezece =i treisprezece =i era a=a defrumoas[ c[ m[ \ineam toat[ ziua l`ng[ ea, pentru a oprivi din cap p`n[ ]n picioare. Ea se g[tea de diminea\[p`n[ seara =i mama f[cea la fel, c[ci =i ea era tot at`t defrumoas[. Dintr-o cutie de filde=, am`ndou[ ]naintea oglin-zii, ]=i f[ceau genele cu chinoroz ]nmuiat ]n untdelemn,spr`ncenele cu un t[ciune de lemn de busuioc, iar pe buze,pe obraji, ca =i pe unghii d[deau cu ro=u de c`rm`z. +ic`nd aceast[ lung[ opera\ie era sf`r=it[, ele se s[rutau, =ispuneau cuvinte de dragoste =i ]ncepeau a-mi face =i mietoaleta. Apoi, to\i trei, lu`ndu-ne de m`n[, d[n\uiam dup[moda turceasc[ ori greceasc[, =i ne ]mbr[\i=am. Astfel,formam o familie aparte...

Acum tat[l =i fiul mai mare nu mai veneau ]n toateserile acas[. Erau am`ndoi careta=i, cei mai mari =i maic[uta\i me=teri din tot \inutul; =i atelierul lor se g[sea ]npartea opus[ a ora=ului, ]n cartierul Karakioi, ]n vremece noi locuiam ]n Cet[\uie. }ntre noi =i ei se ]ntindea totora=ul. Casa din Karakioi era a tat[lui meu. El avea acolodoi lucr[tori =i doi ucenici c[rora le da m`ncare =i cas[.

55

Mai avea o servitoare b[tr`n[, care se ocupa de gospod[rie.Erau =apte. Noi nu mergeam acolo niciodat[ =i eu de-abiacuno=team atelierul tatei, care m[ ]nsp[im`nta. }n Cet[\uieeram la mama. Nu ne p[sa de nimic, toat[ ziua petre-ceam, iarna beam ceai, vara siropuri =i tot anul m`ncambaclavale, sarailii, beam cafea, fumam din narghilea, neg[team =i d[n\uiam. Era o via\[ frumoas[...

Da, era o via\[ frumoas[, afar[ de zilele ]n care tataori fiu-s[u, sau am`ndoi deodat[, n[v[leau ]n mijloculpetrecerii =i zv`ntau ]n b[taie pe mama, snopeau cu lovi-turi de pumni pe Chira =i rupeau bastoanele ]n capul meu,fiindc[ acum f[ceam =i eu parte din hor[. Cum vorbeamcurent limba turc[, ei ziceau femeilor “paceauri” iar mie:“chiciuc pezevenghi”. Cele dou[ nenorocite se aruncau lapicioarele zbirilor, le ]nl[n\uiau genunchii =i-i rugau s[ lecru\e cel pu\in fa\a:

— Nu obrajii! strigau ele. Pentru numele lui Dumnezeu=i al Sfintei Fecioare, nu lovi\i fa\a! Nu v[ atinge\i deochi! Iertare!

A! fa\a, ochii, frumuse\ea acestor dou[ femei! Nu eraalta care s[ le-o ]ntreac[! Ele aveau p[r de aur, lung p`-n[-n c[lcìe, pielea obrazului alb[; spr`ncenele, genele,ochii, negri ca abanosul. C[ci pe tulpina rom`neasc[, dinpartea mamei, trei rase diferite se altoiser[: turc[, rus[=i greac[, dup[ ocupan\ii care st[p`niser[ \ara ]n trecut.

La v`rsta de =aisprezece ani, mama n[scu pe cel dintìcopil, dar ]n ziua c`nd deschisei ochii, nimeni n-ar fi cre-zut c[ era mam[ a trei copii. +i femeia asta, care eraf[cut[ s[ fie m`ngìat[ =i r[sf[\at[, era b[tut[ p`n[ las`nge. Dar dac[ tata n-o cople=ea cu m`ngìerile, aman\iiei o desp[gubeau ]ndeajuns =i n-am =tiut niciodat[ dac[ la

56

]nceput a fost b[tut[ fiindc[ ]=i ]n=elase b[rb[tul sau ]l]n=elase pentru c[ fusese b[tut[. }n orice caz, t[r[boiuln-a contenit niciodat[ la noi, fiindc[ strig[tele de pl[cerealternau cu strig[tele de durere; =i cum ]nceta ciom[geala,r`setele izbucneau pe fe\ele udate de lacrimi.

Eu f[ceam de paz[, m`nc`nd pr[jituri, ]n vreme cecurtezanii — cu purt[ri, de altminteri, cuviincioase —st[teau turce=te pe covoare, c`ntau din ghitar[ =i ]ndem-nau pe femei s[ joace dup[ arii orientale, acompaniate decastaniete =i tamburin[. Mama =i Chira, ]mbr[cate ]nm[tase =i s[getate de dorin\i, jucau dan\ul batistei, se]nv`rteau, se leg[nau, se ame\eau. Apoi, cu fa\a ]mbujo-rat[ de c[ldur[, ele se tr`nteau pe perne enorme, ]=i as-cundeau picioarele ]n rochiile lor lungi =i-=i f[ceau v`nt.Se beau lichioruri fine =i se ardeau aromate. B[rba\ii erautineri =i frumo=i. Totdeauna bruni, negri, ei aveau o ]nf[-\i=are elegant[, must[\ile ascu\ite, b[rbile foarte ]ngri-jite, iar p[rul lor lins ori cre\ r[sp`ndea un miros puter-nic de unt de migdale, parfumat cu mosc. Erau turci,greci =i c`teodat[ rom`ni, c[ci na\ionalitatea nu juca niciun rol, cu condi\ia ca curtezanii s[ fie tineri =i frumo=i,delica\i, discre\i =i nu prea gr[bi\i.

Situa\ia mea era foarte ingrat[. Nim[nui nu i-am vor-bit p`n[ azi de ceea ce au fost chinurile mele atunci.

Rostul meu era s[ veghez, a=ezat pe marginea fere-strei =i s[ pre]nt`mpin orice surpriz[. Asta ]mi pl[ceamult, fiindc[ uram de moarte pe cei din Karakioi, care neb[teau. Dar ]n pieptul meu se da o lupt[ ]ntre datoria =igelozia mea.

Eram gelos, grozav de gelos.Casa era a=ezat[ ]n fundul unei vaste cur\i ]mprejmuit[

cu ziduri. Unele ferestre d[deau c[tre aceast[ curte, iar

57

altele, ]napoi, erau suspendate deasupra platoului caredomina portul. Nu puteai p[trunde ]n cas[ dec`t prinunica intrare din fa\[, dar pentru a fugi, de! musafiriif[ceau mai pu\ine nazuri, =i dac[ pov`rni=ul platoului arfi putut vorbi, c`\i in=i n-a v[zut el c[ut`nd sc[pare peacolo!

C[\[rat pe pervazul ferestrei, st[team cu ochii pe feli-narul ce lumina, toat[ noaptea, deasupra por\ii, iar ure-chea mi-era ciulit[ s[ aud zgomotul z[voarelor ruginite.

Dar \ineam s[ v[d deopotriv[ =i ce se petrecea ]n[untru.Mama =i Chira erau frumoase de te-nnebuneau. Rochia lestr`ngea talia de le-ai fi trecut-o printr-un inel. S`nii —rotunzi ca doi pepena=i. P[rul — r[sfirat din bel=ug pespate =i pe umerii goi. Pe frunte aveau o panglic[ de unro=u aprins, iar genele lungi, clipeau dr[ce=te, parc[ pen-tru a a\`\a para fl[c[rilor din ochii aprin=i de patimi.

Deseori, ]n goana lor de a se face pl[cu\i femeilor, ]nvorb[ria lor neroad[, musafirii deveneau caraghio=i. A=a,]ntr-o sear[, unul din ei, voind s[ complimenteze pe mama,zise: “g[ina b[tr`n[ face zeama bun[“. Biata femeie, jig-nit[, ]i arunc[ evantaiul ]n cap =i pl`nse. Alt invitat, seridic[ furios, d[du neghiobului cu tifla =i-l scuip[ ]n fa\[.Se luar[ de piept, r[v[=ir[ casa, r[sturnar[ narghilelele.Asta ne f[cu s[ r`dem cu lacrimi. Pentru a face pace,mama ]i s[rut[ pe am`ndoi.

Dar aceste s[rut[ri, aceste ]mbr[\i=[ri, erau un mijlocal ei de a r[spl[ti tot felul de merite. Pentru o voce fru-moas[, pentru o vorb[ de haz, un joc iscusit, ea da s[rut[ri,=i tot a=a f[cea c`nd trebuia s[ ]nveseleasc[ pe un posac,s[ =tearg[ urma unei vorbe sup[r[toare, s[ potoleasc[ unzurbagiu prea gelos, s[ scoat[ din ]ncurc[tur[ pe vreunprost.

58

Chira, pe de alt[ parte, str[lucea ]n felul ei. Foartedezvoltat[ fizice=te de la paisprezece ani, ea p[rea cu doiani mai mare. Nebunatec[, =ireat[, cu n[su=orul cam ]nco-voiat, cu b[rbia ascu\it[, cu dou[ gropi\e ]n care zeuldragostei picase dou[ aluni\e aproape simetrice, Chiranemul\umea at`t pe ]ndr[gosti\ii ei, c`t =i pe mine, cuzburd[lniciile, ]n\ep[turile =i glumele sale. Ei se a=tep-tau s[ ob\in[ mult mai mult, iar eu socoteam c[ e preadarnic[.

Ca s[ nu sup[r[m pe nimeni, le ziceam musafiri curte-zanilor care veneau la noi. Una, dou[, musafirii ]i s[rutaumìnile =i sandalele. Ea ]i tr[gea de nas =i de barb[, lev[rsa sirop pe c[rbunii care ardeau deasupra tumbechiu-lui narghilelelor, le da s[ bea din paharul ei =i apoi sp[rgeapaharul pentru a-i jigni, dar revenea un minut dup[ aceeapentru a depune v`rful pletelor ei pe buzele celor jigni\i.

Toate astea m[ ]nfuriau, c[ci iubeam pe Chira mai multdec`t pe mama. O adoram =i nu sufeream nici o m`ngìerece venea de la altul dec`t de la mine.

Mi-aduc aminte c[ ]ntr-o sear[, spre culmea gelozieimele, nodul de la o sandal[ a Chirei desf[c`ndu-se ]n tim-pul dansului, ea ]=i a=ez[ piciorul pe genunchiul unuimusafir =i-i ceru s[-i lege =iretul. }n\elege\i ce fericirepentru norocosul acela! El se execut[, prelungindu-=ipl[cerea c`t putu mai mult ]n vreme ce eu deschideamni=te ochi de lup. Pe urm[ tic[losul ]ncepu s[-i m`ngìepiciorul =i chiar pulpa. +i ea, ei bine, ea nu zicea nimic, sel[sa! Atunci, furios, pierz`ndu-mi cump[tul am strigat:

— Tata!... Fugi\i!...C`t ai clipi din ochi, cei doi musafiri ]nc[lecar[ ferea-

stra =i disp[rur[ ]n ]ntuneric, rostogolindu-se pe pantadealului. Unul din ei, un grec, ]n graba lui, =i-a uitat

59

fesul =i ghitara, pe care mama le lu[ =i le arunc[ dup[cele dou[ narghilele ce erau de prisos.

Scena asta a fost at`t de hazlie, ]nc`t eu, odat[ trecut[m`nia, fusei apucat de un acces de r`s nebun, c[zui de pepervaz, m[ rostogolii pe covor =i m[ f[cui v`n[t la fa\[.Mama crezu de-a binelea c[ ]nnebunisem de groaza sosiriitatei; bietele femei sf`=iar[ aerul cu strig[tele lor ]nfrico-=ate, uitar[ de tata =i de dracu =i se aruncar[ asupra-mi,dezn[d[jduite.

— Nu vine tata! am izbutit s[ le spun ]n sf`r=it, m-amsup[rat ]ns[ fiindc[ Chira l-a l[sat s[-i m`ng`ie pulpa! +im-am r[zbunat! Asta-i tot!

Bucuria le f[cu acum s[ \ipe mai tare =i m[ b[tur[stra=nic la fund tot s[rut`ndu-m[; apoi ]ncepur[m s[\op[im prin odaie, mul\umi\i c[ ne alesesem, ele cu spai-ma, iar eu cu o urechial[ sf`r=it[ cu m`ng`ieri.

Doi sau trei ani se scurser[ ]n chipul fericit de maisus, singurii ani ai copil[riei mele care mi-au r[mas clar]n amintire. }mplinisem unsprezece ani, Chira avea cin-cisprezece =i eram nedesp[r\it de ea. O urm[ream pretu-tindeni, ca un c[\el, o p`ndeam c`nd ]=i f[cea toaleta, ]is[rutam hainele ]mbibate de parfumul ei; =i biata copil[se ap[ra cum putea, cu ging[=ie, crez`ndu-m[ nevinovat,deloc p[tima=. Vorbind drept, n-aveam nici un g`nd pre-cis, nu =tiam ce voiam, muream de pl[cere =i m[ topeamdup[ ea.

Trebuie s[ mai spun c[, ]n casa mamei mele, tr[iam ]niadul dragostei. Totul era dragoste; cele dou[ femei ca =iadoratorii lor, toaletele, lichiorurile, parfumurile, c`ntecele=i dansurile. Chiar fuga caraghioas[ =i dramatic[ a curte-

60

zanilor mi se p[rea voluptuoas[ =i pasionant[. Numai so-sirea tatei =i bu=eala noastr[ cu capul de to\i pere\ii eraunepl[cute =i f[r[ iubire. Dar le primeam ca un pre\: pre\ulpl[cerii. Mama zicea:

— Orice fericire ]=i are latura ei trist[; via\a chiar opl[tim cu moartea. De aceea =i trebuie s-o tr[im. Tr[i\i-o,copii, tr[i\i-o dup[ gusturile voastre =i ]n a=a fel ca s[ nuregreta\i nimic ]n ziua judec[\ii din urm[.

Condu=i de-o asemenea “filosofie” e u=or de ]n\eles cuce grab[ ne sileam, =i eu, =i Chira, s[ urm[m exemplulmamei. Av`nd averea ei personal[, asigurat[ ]n m`inilefra\ilor ei, contrabandi=ti de articole orientale, ea ]=i]ng[duia orice pl[cere, se f[cea adorat[, schimba aman\iimai mult sau mai pu\in satisf[cu\i, tot a=a de des carochiile, se l[sa s[ fie snopit[ ]n b[taie de tat[-meu, ap[-r`ndu-=i numai fa\a, dup[ care trecea la o nou[ distrac\ie.

Ea avea chiar o anumit[ virtute: c`nd se =tia prea plin[de p[cat =i se temea ca furia b[rbatului ei s[ nu se reverseasupra noastr[, \inea u=a ]nchis[ p`n[ ce noi izbuteam s[fugim pe fereastr[. Pe urm[ o deschidea viteje=te =i ]ncasasingur[ =i pentru noi.

C`nd ne ]ntorceam, c`teva ceasuri dup[ aceea, o g[seamlungit[ pe sofa, cu fa\a acoperit[ de miez de p`ine alb[]nmuiat ]n vin ro=u, pentru a vindeca umfl[turile =iv`n[t[ile. Se scula r`z`nd nebune=te; =i, cu oglinda ]nm`n[, ne spunea, ar[t`ndu-ne fa\a tumefiat[:

— Nu e a=a c[ nu m-a slu\it prea tare? }n dou[ zilen-o s[ r[m`n[ nici urm[... +i atunci, iar o s[ poftimmusafiri! Nu moare cineva de-o b[taie!

Ne nelini=team de trupul ei. Trebuia s[ fie groaznic, lavedere. Ea exclama:

— O, trupul! Trupul nu se vede!

61

+i semnele b[t[ii odat[ vindecate, chefurile re]ncepeauv`rtos.

}n cas[ nu se f[cea nici un fel de buc[t[rie, c[ci mamei]i era sil[ de mirosul cepei pr[jite. Era abonat[ la o lo-cant[ vecin[, care ne trimitea cele trebuincioase: supe,m`nc[ruri, pr[jituri, creme, ]n vase de aram[ date demama. O sp[l[toreas[ venea luni diminea\a s[ ne ia rufelemurdare din timpul s[pt[m`nii =i ne l[sa altele curate.}mpreun[ cu b[tr`nul turc — negustor de pomezi =i dresuri— asta e toat[ lumea pe care o v[zui intr`nd ]n cas[,afar[ de musafiri, fire=te, care nu erau totdeauna siguric[ vor ie=i pe unde au intrat. Afar[, de asemeni, de tata =ide frate-meu, care erau “musafiri nepofti\i” =i care nef[ceau vizite foarte nepl[cute. Cum, de mai bine de doiani, tata nu mai dormea la noi =i nu venea dec`t de treisau patru ori pe lun[ pentru a ne cotonogi, casa eralini=tit[.

Scutite de grijile gospod[riei, cele dou[ femei ]=i petre-ceau vremea cu odihna, cu baia, cu toaleta, cu siropurile,ca m`ncarea, cu narghilelele =i cu primirea curtezanilor.Nu uitau nici rug[ciunile, dar nu se duceau niciodat[ labiseric[, iar timpul sacrificat lui Dumnezeu era foartescurt. Mama se scuza, zic`nd:

— Dumnezeu vede bine c[ nu-l contrazic: r[m`n cumm-a f[cut... Ascult, supus[, strig[tele =i poruncile inimiimele.

Chira ]nt`mpina:— Dar, mam[, nu crezi c[ se cam amestec[ =i dracul,

c`teodat[?— Nu, r[spundea ea, nu cred ]n dracul; Dumnezeu e

mai tare ca el. +i dac[ suntem cum suntem, e pentru c[Dumnezeu o vrea.

62

+i, desigur, mama era mul\umit[ de ceea ce Dumnezeuvoia ca ea s[ fac[, fiindc[ el nu voia lucruri silnice.

El voia, mai ]nt`i, ca mama =i fiica s[ stea ]n pat dimi-nea\a c`t le-o pl[cea, loc potrivit pentru a ron\[i pesme\icu unt =i miere =i pentru a bea cafeaua cu lapte.

Dumnezeu le poruncea apoi s[ se ]mb[ieze =i s[-=i ung[corpul cu elixir de smirn[, s[-=i fr[gezeasc[ obrajii cuabur de lapte, fierb`nd la foc mic; s[-=i fac[ p[rul lucioscu unt; s[-=i lustruiasc[ unghiile cu o pensul[ ]nmuiat[]n esen\[ de anilin[ de acaju. Era apoi o ]ntreag[ daraver[cu toaleta genelor, spr`ncenelor, buzelor =i obrajilor. +ic`nd totul era gata, urmau dejunul, fumatul =i siesta. Setrezeau c`nd soarele era la chindie, pentru a arde aromate,pentru a bea siropuri =i, ]n sf`r=it pentru a ]ncepe mareadandana a zilei: c`ntecele, dansurile, cheful, care \ineap`n[ la miezul nop\ii.

Mama, era mult mai bogat[ dec`t tata; =i cu toatecheltuielile nebune=ti, averea ei, plasat[ ]n ]ntreprindericam nel[murite, de c[tre fra\i, ]i aduceau venituri at`tde mari, ]nc`t ]i r[m`nea destul ca s[ pun[ deoparte ]nfiecare lun[ (tot ]n m`na fra\ilor ei) banii destina\i Chirei=i mie.

Eu nu cuno=team prea bine via\a mamei mele. Mi-aducaminte s[ fi auzit-o povestind c[ p[rin\ii ei fuseser[ hote-lieri boga\i. Tat[l s[u, un turc bun =i pios, fusese trimisdin Stambul cu firman de la Sublima Poart[ pentru adeschide un hotel ]n Ibraila c[tre sf`r=itul veacului alXVIII-lea, cu ]ns[rcinarea de-a primi =i osp[ta pe to\idemnitarii pe care Sultanul ]i trimitea ]n pa=al`cul s[u.El avea trei femei: dou[ grecoaice =i o rom`nc[. Rom`ncaa fost mama mamei mele. Celelalte dou[ femei au datna=tere la trei copii, dintre care unul a ]nnebunit =i s-a

63

sp`nzurat. Dar mama, ca =i fra\ii ei vitregi, nu se ]n\ele-geau ]n casa p[rinteasc[ dec`t pentru a o r[v[=i.

Dup[ c`t se pare, nimic mai ]nteresant nu se s[v`r=ea]n casa asta dec`t s[ se adune bani =i s[ se fac[ rug[ciunila doi Dumnezei, ]n trei limbi deosebite.

Cei doi b[ie\i se apucar[ de contraband[, iar mama,]nc[ foarte t`n[r[, era gata s[-i urmeze, c`nd turcul sehot[r], scurt, s-o m[rite cu un om aspru =i f[r[ inim[,tat[l meu, care se ]ndr[gosti de ea, “probabil, zicea mama,]ntr-un moment c`nd Dumnezeu se scobea ]n nas”. Bu-nicul d[du tat[lui meu aur mult =i l[s[ mo=tenire mameio mare parte din averea sa, cu dreptul de a o administradup[ pofta ei, cu condi\ia de a r[m`ne m[ritat[.

Asfel legat[ de un om pe care ]l ura, ea =tiu s[ se plecevoin\ei turcului, de team[ de-a nu se vedea deposedat[ —f[cu pe pisicu\a, ]i c`=tig[ ]ncrederea =i, la moartea lui,reu=i s[-i smulg[ averea ce-i era destinat[, d`nd-o apoi ]nseama fra\ilor, care o adorau.

Atunci ]ncepu via\a de petreceri, de pl[ceri =i de amorurinebune, pe care o aveam sub ochi =i pe care tat[l meu nuputea s-o ]mpiedice, cu toat[ brutalitatea lui. Mama i-arfi f[cut bucuroas[ un dar din zestrea ei, dac[ ar fi vruts[-i redea libertatea, dar el \inea s[ se r[zbune de de-zonoarea ce-i f[cuse. }n ziua desp[r\irii lor, lu`nd cu eltot ce-i apar\inea, tata zise mamei, ar[t`ndu-ne pe mine=i pe Chira:

— Pe =erpii [=tia doi, \i-i las. Ei nu sunt copiii mei,seam[n[ mamei lor.

— Ai vrea poate s[ semne =i ei tat[lui lor? r[spunseea. D-ta e=ti un om uscat, un mort; ]mpiedici pe cei vii s[tr[iasc[. M[ mir c[ usc[ciunea d-tale a fost ]n stare s[z[misleasc[ chiar =i pe acest neispr[vit, cu care te potri-ve=ti de minune, dar nu e fiul meu!

64

+i biata mam[ avea drept s[ spun[ c[ acest mort ne]mpiedica s[ tr[im. O f[cea chiar din ce ]n ce mai des.+tiind c[ mama \inea la fa\a ei, ca la via\[, el o loveatotdeauna ]n acest centru al existen\ei sale; =i, ]n vremeadin urm[, nenorocita trebuia s[ se ]ngrijeasc[ c`te opt =izece zile pentru a face s[ dispar[ v`n[t[ile =i r[nile. }nacest timp nu mai putea fi vorba de distrac\ie, nici de-amai primi musafiri. Aceasta o arunca ]n melancolie, nu nemai m`ng`ia ca alt[ dat[ =i, pentru ]nt`ia oar[, o v[zuipl`ng`nd de dezn[dejde.

Dar, asemenea dezn[dejdi o f[ceau s[ doreasc[ r[zbu-narea cu o patim[ ]nzecit[, spre a face pe tiran =i maifurios; =i izbuti a=a de bine, c[ furia lui ne-a fost fatal[.

}ntr-o sear[, casa gemea de musafiri. Erau cel pu\in=apte. Mama at`rnase patru candelabre pe pere\i, f[r[ amai vorbi de policandrul din plafon. A num[rat lum`n[rile:erau do[zeci =i patru. Lumina era orbitoare.

}n ziua aceea chiar, mama chemase un l[c[tu= =i puseun z[vor mare la poarta masiv[ a cur\ii, care se ]nchideanumai cu cheia. Astfel asigurat[, ea se d[du veseliei celeimai ne]nfr`nate din c`te am cunoscut. Cred ]nc[ =i azi c[ea presim\ea sf`r=itul vie\ii ei fericite =i voia s[-l tr[iasc[cu toat[ intensitatea.

Din cei =apte invita\i, trei erau muzican\i greci,renumi\i ]n petrecerile timpului. Deschiz`nd balul, mamad[rui fiec[ruia dintre ei o mic[ pung[ de piele cu c`tezece galbeni, ]nveli\i ]n c`te o batist[ de m[tase brodat[=i le zise:

— Palicarilor! ave\i ]n aceste pungi de cinci ori maimult dec`t e dreptul vostru, c`nt`nd toat[ noaptea! Nuv[ cov`r=esc astfel numai din generozitate. }n casa asta,

65

veselia se pl[te=te scump =i se poate ca ast[-sear[ s[ ie=i\ipe ferestrele ce vede\i colea. Sunte\i sprinteni de picioare?

+i le deschise ferestrele, suspendate deasupra r`pei.Palicarii se aplecar[ peste pervaz, m[surar[ din ochi ad`n-cimea, c`nt[rir[ greutatea aurului, s[lt`nd pungile ]nm`ini, =i acceptar[ cu un curtenitor “Evallah!” C`ntecul,dansul, petrecerea ]ncepur[.

Cele trei instrumente: clarinetul, piculina =i ghitaraerau m`nuite cu ]ndem`nare. Chira =i mama, r[sturnateca ni=te cad`ne pe sofa, ascultau r[pite c`ntecul pl`ng[tor,apoi tumultuos al doinelor, languroasele manele turce=ti=i pastorale grece=ti, acompaniate de aplauzele =i de voci-le b[rb[te=ti ale celor patru musafiri.

Dup[ fiecare c`ntec, mama servea lichioruri, cafele,narghilele. Dou[ t[vi mari cu cataif =i sarailii erau oferi-te ispititor ochilor celor m`nc[cio=i.

Cum ]n seara aceea nu mai f[ceam de gard[, am dansatcu sora mea, cu mama, singur, =i cu am`ndou[ p`n[ amame\it. Dansul era cea mai mare pasiune a scurtei melecopil[rii acas[, precum =i un mijloc de-a dob`ndi de laChira m`ng`ierile cele mai nebune. Jocul ar[besc alp`ntecului, pe care l-am executat singur, a fost a=a debogat ]n mi=c[ri ]n seara acestei ultime petreceri, c[ ceitrei muzican\i, care erau cunosc[tori, m[ l[udar[ =i m[]mbr[\i=ar[ cu c[ldur[. Chira era la paroxism. Mama ex-clam[:

— Ei, da! {sta e cu adev[rat b[iatul meu! Nu e nici o]ndoial[!

}n timpul unei pauze, c`nd to\i b[rba\ii, st`nd turce=tepe covoare, fumau zgomotos narghilelele lor, Chira ]ntreb[ce devenise unul dintre adoratorii ei cei mai st[ruitori.

66

— +i-a scr`ntit piciorul ]n ultima s[ritur[ pe fereas-tr[, r[spunse musafirul.

+i ]n ilaritatea general[, el explic[ cum bietul om ge-mea, ]n momentul [sta, ]n patul lui ]ngrijit de un masor.Povestea puse pe g`nduri pe ghitarist, care era scurt =igros. El se duse la fereastr[ =i scrut[ ]nc[ o dat[ abisul.Un musafir ]l lini=ti, spun`ndu-i:

— Nu e prea sus! Cel mult doi metri. Numai c[ nutrebuie s[ sari prea ]nainte, ci s[ te la=i s[ aluneci ]nceti=or,apoi s[ te \ii d`rz c`nd ]ncepi s[ te rostogole=ti pe pantacea mare. }n fundul ei ]\i vei g[si fesul =i ghitara!

Am r`s cu to\ii =i dansul re]ncepu.

}nt`mplarea aceasta se petrecea prin luna iunie, pu\in]nainte de seceri=.

}nspre curte, ferestrele erau astupate cu draperii grele,pe c`nd acelea care d[deau spre Dun[re n-aveau dec`tperdelu\e sub\iri. +i eram cu to\ii obosi\i c`nd, ]n diminea\aaceea, aurora zv`rli albul ei aurit pe geamuri. Ne ]n[bu-=eam... Atmosfera era otr[vit[ de fumul narghilelelor, cutoate aromatele arse. Mama deschise o fereastr[ =i respir[ad`nc aerul parfumat. L`ng[ ea, Chira =i eu priveam zo-rile care luminau deja balta cu p[durea ei de s[lcii. Apoi,]ntorc`ndu-se c[tre oaspe\i:

— Ei bine, dragii mei, petrecerea s-a sf`r=it! zise ea.La culcare!

}n momentul acesta zgomotul unui corp c[z`nd greu]n curte ne f[cu s[ tres[rim, =i pu\in dup[ aceea se auzisc`r\`itul z[voarelor =i \`\`nelor de la poart[.

Mama strig[:— Fugi\i! Au s[rit zidul!+i ]n vreme ce tata =i fiu-s[u zg`l\`iau u=a, musafirii

67

se zv`rlir[ prin cele dou[ ferestre, uit`nd toate precau\iileca =i cum ]i a=teptau saltele de l`n[. L[utarii au fost ceidint`i care o tulir[, iar ceilal\i ]i ]mbr`nceau de la spate,]n ciuda sfatului de a nu s[ri prea departe. }n c`tevaclipe, casa era goal[; chefliii se rostogoleau unii pesteal\ii pe panta nisipoas[. Dar c`t despre a ascunde urmelepetrecerii, nu mai putea fi vorba.

+i atunci, viteje=te, mama se duse s[ dechid[. Ea a fostimediat ]n=f[cat[ de p[r =i aruncat[ la p[m`nt. Fratelef[cu la fel cu Chira; =i eu, ]nnebunit de a o vedea pe sor[-mea a=a de crunt c[lcat[ ]n picioare, luai o narghilea =i osp[rsei ]n capul nemernicului. El l[s[ pe Chira, duse m`nala cap =i, plin de s`nge, se arunc[ asupr[-mi. Avea aproapedou[zeci de ani =i era foarte tare. M[ b[tu p`n[ se s[tur[=i p`n[ m[ podidi s`ngele pe nas =i pe gur[.

}n vremea asta, mama era snopit[ ]n b[taie nu alta.Le=inat[, cu ]mbr[c[mintea sf`=iat[, cu corpul aproapegol, =i tata mai continua s-o loveasc[. Frate-meu se duses[-=i spele capul ]ns`ngerat =i Chira alerg[ la un sertar,de unde se ]ntoarse cu un pumnal ]n m`n[, dar r[maser[m]mpietri\i ]naintea groz[viei ce ni se ]nf[\i=a ochilor: tataluase o sanda de lemn — pierdut[ ]n fug[ de vreun musafir— =i cu tocul pocnea ]n fa\[ pe biata mam[ care de-abia]=i mai mi=ca bra\ele. Fa\a ei, sc[ldat[ ]n s`nge, era oran[.

Chira ]naint[ pentru a lovi ]n spate pe barbar, =ov[i =ile=in[. Tata o ridic[, o arunc[ ]ntr-un fel de dulap mareb[gat ]n zid, numit iatac =i trase z[vorul. Pe mine m[l[s[ sub paza fratelui, care ]=i pansa capul cu o basma,iar el lu[ pe mama ]n spate =i ie=i ]n curte. Dup[ c`tevaminute, auzii capacul greu al pivni\ei c[z`nd zgomotospeste nenorocita pa care o ]nchidea astfel ca ]ntr-un mor-

68

m`nt. Intr`nd ]n cas[, el se n[pusti asupr[-mi cu pumniistr`n=i =i m[ s[get[ cu ochii ]n a=a fel, de crezui c[ ulti-mul meu ceas sunase. Dar nu m[ atinse, ci numai zbier[:

— A=a, hai? Spargi capul fratelui t[u, iar paciaura desor[-ta voia s[ m[ ucid[! Ei bine, acum s-a sf`r=it cu voito\i!

Ei stinser[ lum`n[rile =i m[ luar[ cu d`n=ii. Trec`ndprin curte, aruncai o privire asupra capacului pivni\ei:un lac[t mare, trecut prin dou[ c`rlige, f[cea imposibil[o evadare, =i am suspinat la g`ndul c[ biata mama, r[nit[,desfigurat[, dar tr[ind ]nc[, era ]ngropat[ ]n acel oribilmorm`nt, ]n vreme ce Chira, ]n iatac, se ]n[bu=ea dedezn[dejde.

Afar[, era ziu[. C[rbunarii turci, cu samarul ]n spinare=i cu bastonul ascu\it sub bra\, mergeau spre port, lalucru. +i eu unde mergeam?

Ajunser[m la locuin\a tatei =i am fost de ]ndat[ pus s[]nv`rtesc tocila, pe care ucenicii ascu\eau barde =i d[l\i.}n jurul meu, claie peste gr[mad[, z[ceau bu=teni de ste-jar, de tei =i de plop, printre c[ru\e desf[cute: roate, buc=e,spi\e, oi=ti, obezi, amestecate cu strujitur[.

P`n[ la pr`nz nu mi-au dat nimic de m`ncare. Neobi=-nuit cu munca, m[ istovisem cu totul. Frate-meu m[ biciui.Apoi baba ]mi aduse m`ncare: p`ine, m[sline, ap[.

Partea trist[ era c[ ochii tuturor ]mi iscodeau oricemi=care =i nu era nici un chip de fug[. Dup[ pr`nz m[puser[ iar la ]nv`rtit, iar c`nd m[ ]nmuiam, frate-meutrecea pe l`ng[ mine =i m[ izbea cu botforii peste \ur-loaie. }ncin=i cu =orturi de piele, ca oricare dintre calfe,tat[l s[u =i el lucrau, forfoteau ]ncoace =i ]ncolo, mu\i,moroc[no=i, ]ncrunta\i, ]n mijlocul unei t[ceri triste, ]n

69

care nu se auzea dec`t zgomotul uneltelor. L[muririle =iporuncile erau scurte, reci, ca sufletele lor.

Peste noapte am fost ]ncuiat ]ntr-o odaie cu ferestrelez[brelite. Acolo, pe un mindir a=ezat la p[m`nt, f[r[ picde lumin[, ]mi petrecui noaptea pl`ng`nd =i g`ndindu-m[la dragile mele f[pturi, care erau =i mai nenorocite dec`tmine.

A doua zi, vremea se scurse la fel. M[ chinuia g`nduldac[ nu cumva cruzimea c[l[ilor no=tri va fi merg`ndp`n[ acolo, ]nc`t s[ fac[ uitate pe cele dou[ femei b[tute,bolnave =i ]ntemni\ate. Spre sear[, am hot[r`t s[ nu maipl`ng =i s[ ]ncerc s[ fug cu orice pre\.

}n ograd[ z[risem fel de fel de sc[ri, iar ]n chiliu\amea un morman de spi\e, cioplite din gros: ]n ele sta liber-tatea mea. Slujnica ]mi aduse cina, p`ine =i br`nz[, vorbin-du-mi cu r[utate:

— Ei, ce zici, cocona=ule? Aici nu-i a=a de bine caacas[, hai? Apoi de, vezi tu, via\a nu-i f[cut[ numai dinpl[ceri! Mai trebuie =i munc[. He! he! He, he! trebuie s[mai munce=ti!

M[ ]ncuie. Eu a\ipii pe dat[. C`nd m[ de=teptai, nu seluminase ]nc[. G`ndurile m[ n[p[dir[ =i ]ncepui s[ pl`ng,amintindu-mi chipul ]ns`ngerat al mamei. Nu trecu mult,=i coco=ii ]ncepur[ s[ c`nte. Se cr[pa de ziu[. Toat[ casaera ]ns[ cufundat[ ]n somn. Deschisei fereastra, =i cu ospi\[ ]ncovoiai pu\in z[brelele, care nu erau prea groase.O secure era ]nfipt[ ]ntr-un bu=tean, ]n ograd[. O smulsei=i ]n=f[cai la subsuoar[ o sc[ri\[, c[\[r`ndu-m[ pe alta,pentru a s[ri peste zid. C`nd m[ v[zui afar[, ]ncepui s[alerg c`t m[ \ineau picioarele pe drumul portului.

}ncepuse s[ se lumineze de ziu[, c`nd ajunsei la poalelepov`rni=ului, pe creasta c[ruia casa noastr[ dormea som-

70

nul dezn[dejdii. Pentru ]nt`ia oar[ ]ncepui s[ urc pr[v[li-=ul acela, pe care p`n[ atunci nu f[cusem dec`t s[-l cobor]n fugi vijelioase.

Ajuns pe muchie, ]mi a=ezai scara =i, ]n timp ce inimazv`cnea ne]nchipuit de tare, izbii geamul care s[ri ]n\[nd[ri. Atunci — dup[ o clip[ de sf`r=eal[ — auzii gla-sul bl`nd al Chirei, gem`nd din ]nchisoarea ei:

— Tu e=ti, Dragomir?La chemarea surioarei mele, m[ cutremurai =i strigai:— Eu sunt! Am venit s[ v[ scap!M[ strecurai ]n[untru prin sp[rtur[ =i tr[sei z[vorul.

Palid[, umflat[ de pl`ns, Chira ]mi s[ri de g`t, ]ntreb`ndu-m[ ]ngrijorat[:

— Dar mama? Ce-i cu mama?— E ]nchis[ ]n pivni\[, trebuie s-o scoatem de-acolo =i

s[ fugim!U=a casei era ]nchis[ cu cheia. Deschisei fereastra =i

s[rii ]n curte. Cu ajutorul securii sf[r`mai belciugele =icobor`i scara, urmat de Chira. Un miros greu de muce-gai, de varz[ murat[ =i de legume putrede ne tr[zni ]nnas, c[ci de vreo doi-trei ani nimeni nu mai cobor`se ]npivni\[. Broa=tele \estoase mi=unau lene=e, =i ou[le lor,ceva mai m[ri=oare ca ou[le p[s[relelor, st[teau ]n=iratede-a lungul zidurilor. }n aceast[ tic[lo=ie, mama z[cea dedou[ zile. O g[sir[m sculat[ ]n picioare, ca =i cum s-ar fia=teptat s[ fie ucis[. }=i bandajase capul cu f`=ii dinzdren\ele care mai at`rnau de corpul ei m[cel[rit.

O sprijinir[m s[ urce sc[rile lunecoase, iar afar[, ]nfa\a vedeniei ce mai r[m[sese din m`ndra noastr[ mam[,]i c[zur[m la picioare, ca ]naintea unei martire. Un ochise ascundea sub leg[tur[, dar ce era cu el, putea oricines[-=i dea seama, judec`nd dup[ restul trupului zdrobit.

71

Nasu-i era strivit, buzele spintecate, g`tul =i pieptul aco-perite de s`nge ]nchegat. M`inile-i erau ]ns`ngerate =i undeget strivit. Ea ne ridic[ de jos =i ne spuse cu glasulstins:

— S[ fugim c`t mai repede! Lua\i cu voi c`te ceva dem`ncare!

Intrar[m ]n cas[. Ele se sp[lar[ =i se ]mbr[car[ ]ngrab[. Mama ]=i lu[ l[di\a cu bani =i giuvaiere =i scobor`-r[m ]ncet pov`rni=ul, dup[ ce aruncar[m sc[ri\a ]n[untru=i ]nchiser[m ferestrele prin care at`\ia dintre musafirii

no=tri ]=i g[siser[ sc[parea. Fusese scris se vede ca st[p`nacasei s[ ias[ la urm[ tot pe acolo!

Dup[ un ceas eram pe drumul Cazasului, pierdu\i ]nmijlocul holdelor de gr`u. La poalele celor dou[ colinecare pe vremuri se chemau “t[bii”, mama se opri. +i acolope iarb[, ]ntre cele dou[ t[bii, care ne ascundeau de drumulmare, mama ne vorbi cam a=a:

— Copiii mei... La multe m-a=teptam din partea tat[luivostru, dar nu mi-a= fi ]nchipuit vreodat[ c-o s[ m[slu\easc[ ]n halul acesta, f[r[ s[ m[ omoare pe loc. Tre-buie s[ =ti\i c[ ochiul st`ng ]mi e aproape ie=it din orbit[.Pentru mine, asta-i mai r[u dec`t moartea. Dumnezeum-a f[cut pentru pl[cerile trupului, a=a cum pe c`rti\[ af[cut-o s[ tr[iasc[ departe de lumina soarelui. +i cumdihaniei [steia nu-i lipse=te nimic, ca s[ poat[ tr[i pe subp[m`nt, tot a=a =i eu aveam tot ce-mi trebuia, ca s[ m[bucur de pl[cerile vie\ii. M-am jurat s[ m[ omor, dac[cumva puterea omeneasc[ m-ar sili s[ tr[iesc o alt[ via\[dec`t aceea pe care eu o simt clocotind ]n s`ngele meu.

72

Azi a sosit vremea s[ m[ g`ndesc la jur[m`ntul acela. Deaceea v[ las... M[ duc s[ m[ ]ngrijesc, departe. Dac[ mi-oisc[pa ochiul =i voi izbuti s[-mi t[m[duiesc urmele r[nilor,voi tr[i =i m[ ve\i revedea. Dac[ ]mi pierd ochiul, nu nevom mai reg[si niciodat[. +i acum, iat[ ce mai am dead[ugat: tu, Chira, dac[ — dup[ cum b[nuiesc — nu \i-edat s[ tr[ie=ti ]n acea cur[\enie care vine de la Dumnezeu=i aduce mul\umire, s[ nu fii o cinstit[ f[\arnic[, s[ nufaci pe virtuoasa. Nu-\i bate joc de Dumnezeu, ci fii ceeace te-a l[sat el — tr[ie=te-\i via\a a=a cum o sim\i, fiichiar o destr[b[lat[, dar o destr[b[lat[ de inim[! E maibine a=a! +i tu, Dragomir, dac[ nu po\i ajunge om detreab[, fii ca sor[-ta =i ca maic[-ta, f[-te chiar ho\, darun ho\ cu suflet, c[ci omul f[r[ suflet, dragii mei, e unmort care ]mpiedic[ lumea s[ tr[iasc[. E ca tat[l vostru...

Acum, voi o s[ r[m`ne\i aici, p`n[ c`nd o da soarele-nchindie. De-o fi s[ ]nceap[ vreo ploaie cu tr[snete, s[ nuv[ ad[posti\i pe sub copaci, ci ascunde\i-v[ ]n groapa ceadin coast[. Dup[ toac[, vor veni s[ v[ caute doi c[l[re\i,=i v[ vor lua sub aripa lor. S[ =ti\i c[ aceia sunt fra\iimei, doi oameni de omenie =i de inim[. Eu m[ duc la ei,dar pe voi nu v[ pot lua, pentru c[ sunte\i ]nc[ f[r[ minte=i-i pute\i da de gol, f[r[ voia voastr[. Dac[, p`n[ lachindie, fra\ii mei nu vin s[ v[ ia, ]ntoarce\i-v[ la t`rg =icere\i g[zduire, ]n numele meu, la locanta de unde luamm`ncare, dar s[ nu ie=i\i din odaie p`n[ n-or veni unchiivo=tri s[ v[ caute. +i acum, am s[ v[ mai spun un lucru.Trupul nostru e supus tuturor boalelor. Cu voia lui Dum-nezeu, nici eu, nici, voi, n-am cunoscut chinurile astea,

73

dar ele exist[; =i f[r[ de num[r sunt cei care p[timesc deele. }n clipele voastre de fericire, g`ndi\i-v[ la ei, =i pe totanul, da\i o parte din prisosul vostru a=ez[m`ntului ]ncare ei sunt ]ngriji\i! Eu v[ las destul[ avere de la fra\iimei.

Zic`nd aceasta, ea scoase din besactea dou[ inele, pecare le ]nnod[ ]ntr-o batist[ de m[tase, o v`r] ]n s`nulChirei, ne ]mbr[\i=[ lung, lung detot, =i plec[, ]nv[luit[]n mantia ei cu glug[.

Dup[ vreo treizeci de pa=i se ]ntoarse spre noi, ]=i lipim`inile pe buze, apoi ridic[ bra\ul, ar[t[ cu degetul sprecer, se ]nturn[ cu spatele =i pieri.

— Ce va s[ zic[ asta? o ]ntrebai pe Chira.— Asta vrea s[ zic[, fr[\ioare, c[ ne vom revedea ]n

cer! ]mi r[spunse ea.De atunci n-am mai =tiut nimic de mama.

R[ma=i singuri, uitar[m c[ eram fl[m`nzi =i am pl`ns,]mbr[\i=a\i, p`n[ c`nd sf`r=eala =i ar=i\a soarelui neamor\ir[ ]ntr-un somn binef[c[tor. C`nd ne de=teptar[m,ni se p[ru c[ nu mai f[ceam parte din lumea asta. Sim\eamc[ ceva groaznic se petrecuse, dar nu ne d[deam seamadac[ eram prada unor halucina\ii sau dac[ nu cumva via\anoastr[ de p`n[ atunci fusese numai un vis.

Un lan de rapi\[ din ]mprejurimi ne trimitea pl[cutu-iparfum pe aripile unei adieri ]n[bu=itoare, iar fluturii,libelulele =i bondarii ne chinuiau f[r[ ]ncetare cu veselialor ne]mp[rt[=it[.

Se apropia de toac[... Lunec`nd spre z[ri, soarele ]=ipotolea str[lucirea. Eram ]ngrijora\i =i privirile noastrescrutau drumul pustiu ]n partea ]n care pierise mama. Ne

74

urcar[m pe una din t[bii. Departe, pe =oseaua Cazasului,se ridica un nor de praf. Dup[ c`teva clipe, r[s[rir[ doic[l[re\i, venind valv`rtej =i l[s`nd ]n urma lor ca o d`r[de fum. }mi fu fric[ =i coborì, de team[ s[ nu fiu zdrobitsub copitele cailor, al c[ror ropot ritmic ajungea p`n[ lamine. Dar Chira nu m[ urm[. Ca ]nfipt[ pe muche, cufusta f`lfìnd, ea ]=i flutur[ batista =i \ip[ de fericire lasosirea vijelioas[ a celor doi b[rba\i. Ace=tia ]=i luar[ caiide frù, intrar[ ]n lan, le scoaser[ z[balele =i-i l[sar[ s[pasc[ ]ntre cele dou[ t[bii, care-i ad[posteau dinspre drum.

Chira scobor] ]n goan[, ]=i desf[=ur[ tulpanul care-i]nv[luia capul =i, cu p[rul ei de aur curg`nd peste umeri,se arunc[ la picioarele unchilor no=tri necunoscu\i, care=edeau ]naintea noastr[, ]nal\i =i sp[to=i, ca doi stejari.Erau doi uria=i de acela=i stat, p[r`nd s[ aib[ ]ntre patru-zeci =i cincizeci de ani, unul mai voinic dec`t cel[lalt.

Pe capetele rase ca-n palm[, purtau turbane. B[rbile =imust[\ile pleo=tite le stre=inau gurile. Ochii lor mari sc[-p[rau priviri p[trunz[toare, de ne]ndurat, dar limpezi =icinstite.

Mìnile p[roase sem[nau cu ni=te labe de urs. Erau cani=te draci negri, ]nv[lui\i ]n ghebele lor, care-i ascun-deau de la g`t p`n[ sub genunchi.

Ei r[maser[ c`tva timp nemi=ca\i, privindu-ne: pe mine,care ]nlemnisem ]n picioare, crez`ndu-m[ ]n fa\a unorar[t[ri din basme; pe Chira, prosternat[ la picioarele lor.Apoi ]=i scoaser[ m[ntiile, =i abia atunci v[zui c[ erau]mbr[ca\i turce=te: cu ilice, =alvari, brìe ro=ii. Ceea cem[ ]nfrico=[ ]ns[ peste m[sur[ a fost c`nd ]i v[zui ]narma\ip`n[-n din\i, ca pe ni=te adev[ra\i haiduci: cu flinte scurte]n \eav[, at`rnate de umeri, pistoale =i junghere v`r`te ]ncing[toare.

75

}n clipa aceasta, firea p[tima=[ a Chirei izbucni curepeziciunea unui fulger. Cu o singur[ rug[minte f[cut[acestor voinici, ea zdrobi o familie, c[z`nd ea ]ns[=i vic-tim[ patimei r[zbun[toare.

Cel mai v`rstnic dintre cei doi in=i o ridic[ de jos peChira =i o privi ]n ochi, \in`nd-o cu m`inile de umeri. Ostr`mb[tur[ a cl[ii de p[r care-i ascundea gura m[ f[cus[ b[nuiesc c[ dedesubt trebuia s[ fie un z`mbet. Un sur`smai hot[r`t se ar[t[ ]n privirile lui. Apoi, ]ntreb[ perom`ne=te, cu un glas t[ios =i gros:

— Feti\o! ia spune-mi, care din astea trei limbi o =tiimai bine: turce=te, grece=te ori rom`ne=te?

— Rom`ne=te, cruce de voinic! r[spunse ea d`rz[,\intindu-l cu o ]ndr[zneal[ de necrezut.

— +i cum ]\i zice \ie?— Chira.— Ei bine, Chiralina! Uite, eu te s[rut ca un unchi,

dar ferice de omul care \i-o putea mu=ca cire=ele gurii caibovnic!

El o ]mbr[\i=[ =i o ]mpinse c[tre fratele s[u. Apoi se-ntoarse spre mine:

— +i tu, Dragomir voinice, ce te ui\i at`t de speriat?m[ ]ntreb[ el, ]mbr[\i=`ndu-m[.

Iar dup[ ce-=i a=ez[ pu=ca peste gheb[, ad[ug[:— Oare \i-e team[ de b[rbile noastre?Se rostogoli ]n iarb[ =i m[ trase l`ng[ el.Nu cr`cneam o iot[. El st[rui:— Ia spune, Dragomire, poate \i-e fric[?— Da, abia =optii eu.— +i de ce \i-e fric[?— De armele voastre, c[ prea ave\i multe.El izbucni ]n hohote:

76

— Ha, ha, ha!... Dragomir fl[c[ule! S[ =tii c[ nicio-dat[ nu e=ti prea ]narmat, c`nd te-ai stricat cu Dumnezeu=i cu dreptatea f[pturilor lui. Dar ce ]n\elegi tu din astea,\`ncule?

}n clipa asta, Chira c[zu ]n genunchi, ]=i ]mpreun[m`inile ca pentru rug[ciune =i strig[:

— Eu pricep asta!— +i cam ce pricepi tu, Chir[ Chiralin[, floare de

gr[din[, t`n[r[ tulpin[?— }n\eleg c[ oamenii sunt r[i =i c[ tu ]i pedepse=ti!— Bravo Chiralin[! strig[ el, pocnind din degete. Dar,

ce? Nu cumva inimioara ta nutre=te vreo r[zbunare?— O sf`nt[ =i dreapt[ r[zbunare! +i vorbind a=a, ea

ridic[ greaua flint[, o s[rut[ =i strig[: S-o descarci, chiarast[-sear[, ]n pieptul tatii! +i fratele t[u s[ judece pefr[\ine-meu cel mare! F[ce\i ce v[ rog, pe to\i sfin\ii, ]nnumele mamei care ne-a p[r[sit! R[zbuna\i doi orfani =im[ voi robi vou[! M[ ve\i lua cu voi!

Unchiul ]i lu[ arma din m`n[, se ]ntunec[ la fa\[ =ivorbi:

— Chir[... Dumnezeu a gre=it, f[c`ndu-te femeie! C`nd]mi vorbeai de r[zbunare, m[ g`ndeam le vreo p[ruial[ pecare tu o doreai vreunui ]ndr[gostit ce te-ar fi s[rutatf[r[ voia ta. Dar tu gr[ie=ti lucruri la care noi ne g`ndeammai dinainte... a=a c[ ver=i ulei peste foc... Spune-mi,fiica iadului, ad[ug[ el dup[ un r[stimp de g`ndire, n-ais[ mori de groaz[ ast[-sear[, c`nd vei vedea capul tat[luit[u sf[r`mat ]n buc[\i?

Cu ochii peste m[sur[ de mari, aprins[ la fa\[, Chirar[spunse:

— Am s[-mi ]nmoi m`inile ]n s`ngele lui =i-am s[ m[sp[l cu el pe fa\[!

77

Unchiul ]ncrunt[ din spr`ncene =i r[mase cu privirile\intite pe discul de par[ al apusului, ca =i cum ar fi ascul-tat la cavalul unui cioban care pl`nge ]n dep[rtare. Apoi]ncepu s[ vorbeasc[ grece=te cu fratele s[u, sc`lciind vor-bele, pentru a le face =i mai de ne]n\eles.

}n preajm[, caii ron\[iau iarba, str[nut`nd, bl`nzi cadoi miei, pe c`nd cele dou[ t[bii se ]ntunecau ]n noapteacare ]ncepuse s[ ne ]nv[luie.

T[ceam... R[coarea nop\ii ]nfior[ pe Chira. Vorbindmereu ]n =oapte, unchiul ne ]nveli ]n cele dou[ ghebe.R[maser[m a=a p`n[ se f[cu ]ntuneric bezn[. Atunci, ceidoi b[rba\i se ridicar[. Cel mai v`rstnic vorbi surorii mele:

— Ei bine, Chir[ Chiralin[, =arpe ce-nvenin[, pui decurvi=tin[: fie cum ai spus! Dorin\a ta mi-a ]nfierb`ntats`ngele. Vom ]ncerca, chiar ast[-noapte... Dar pentru asta,tu =i frate-t[u ne ve\i sluji drept nad[.

Chira ]ngenunchie =i-i s[rut[ m`na. F[cui la fel, lu`ndm`na celuilalt, care m[ ]ntreb[:

— +i tu, Dragomire, ceri r[zbunarea?— }i ur[sc, =i pe tata, =i pe frate-meu! r[spunsei.Cel mai b[tr`n s[ri pe cal =i ridic[ pe Chira, a=ez`nd-o

dinaintea lui, de-a curmezi=ul, pe c`nd mezinul m[ a=ez[la spatele lui, leg`ndu-m[ cu o curea de el. Ie=ir[m la pasdin lan, dar pe drumul neted cel dint`i ]=i ]mpinten[ bidi-viul, care o tuli ca v`ntul, urmat la vreo dou[zeci de pa=imai ]nd[r[t de al nostru.

Am gonit a=a, cam c`t ai fuma o \igar[. Ajun=i lamarginea t`rgului, c`rmir[m la st`nga pe-un drumeagcare ducea drept la Dun[re. Timp de c`teva minute goanavijelioas[ a cailor m[ f[cu s[ cred c[ nu un cal m[ purta]n spinare, ci ]nsu=i dracul. Sub bl`nda cernere a lunii,care arginta calea, pletele Chirei, ie=ite de sub gheb[, flu-turau ]n v`nt ca un fuior desf[cut.

78

Cur`nd dup[ asta, ]ncepur[m s[ scobor`m un pov`rni=,iar c`nd fluviul ap[ru ]n ]ntregime, ca o panglic[ str[lu-citoare, caii ]=i ]ncetinir[ goana, apoi se oprir[ deodat[ ]npreajma unui cr`ng de s[lcii. Ne g[seam la locul numitCatarg, cam la vreun ceas de drum cu piciorul departe deport =i de casa noastr[. F[r[ s[ descalece, cei doi oamenise apropiar[ =i schimbar[ c`teva cuvinte pe care nu le-amputut ]n\elege, apoi, cel mai v`rstnic, v`r] dou[ degete ]ngur[ =i fluier[ o dat[ lung, puternic, iar dup[ o clip[ ]nc[de dou[ ori mai scurt.

Pe dat[, dintre salcii ap[ru un turc b[tr`n, cu barb[alb[, care se apropie, t`r=indu-=i t`rligii =i f[cu o teme-nea, cu bra\ele ]ncruci=ate pe piept.

— Bun[ seara, Ibrahim! ]i r[spunser[ unchii mei, peturce=te.

El lu[ caii de c[pestre =i noi ]l urmar[m. Nu departe,de cealalt[ latur[ a salciilor, era un bordei, n[ruit derev[rs[rile apelor. B[tr`nul era pescar de raci =i bost[nar.Cea de a treia meserie, cred c[ i-o ghici\i lesne. El leg[caii sub un =opron de stuf =i intr[ ]n coliba lui, urmat deunchiul cel mai b[tr`n, care, apoi, ie=i singur, lu[ pe Chira]n bra\e =i plec[ gr[bit. Fratele lui f[cu la fel cu mine. +i,duc`ndu-ne ca pe ni=te prunci, cei doi b[rba\i se ]ndreptar[spre port, de-a lungul \[rmului. Picioarele li se afundau]n clisa moale. Vreascuri trosneau sub pa=ii lor.

Ajuns sub pov`rni=ul locuin\ei noastre, ]ncepur[m s[urc[m. Casa era cufundat[ ]n bezn[. B[gar[m de seam[c[ fereastra cu geamul spart fusese astupat[ cu sc`ndurib[tute ]n cuie. Unchii ]=i ]ncordar[ auzul, apoi desprin-ser[ sc`ndurile cu lovituri de pat de pu=c[ =i intrar[m ]ncas[.

79

Cel mai ]n v`rst[ ne spuse:— Noi o s[ ie=im ]n ograd[ =i-o s[ ne ascundem ]n

pivni\[. Vom r[m`ne acolo, at`t c`t va fi nevoie, chiarp`n[ m`ine diminea\[. }nchide\i fereastra, aprinde\i =asesau opt lum`n[ri, m`nca\i ceva =i culca\i-v[ ]mbr[ca\i pedivan... Auzi\i? pe divan =i f[r[ s[ stinge\i lumina! Dac[ei vin =i ]ncep s[ v[ cerceteze, r[spunde-\i-le ce voi\i: n-aus[ v[ plictiseasc[ mult timp. Dar s[ l[sa\i desf[cute per-delele ferestrelor care dau spre curte! Asta-i foarte ]nsem-nat =i s[ nu uita\i s[ sta\i pe divan!

Cu aceste cuvinte, s[rir[ pe fereastr[.Ah, ce noapte plin[ de chinuri! Daca-ar fi s[ tr[iesc o

mie de ani, =i ]n ceasul mor\ii tot mi-a= aduce aminte declipele de groaz[.

Uram de moarte pe hainul meu tat[, ca =i pe blestema-ta f[ptur[ care-i sem[na, =i doream din tot sufletul s[-i iadracul pe am`ndoi! Ei, dar s[ vrei moartea cuiva e o ches-tie de ur[, c`t[ vreme s[ iei parte la execu\ia lui, trebuies[ ai... ce trebuie s[ ai? Nu mai =tiu nimic... Voiam s[ zicc[ trebuie s[ fii crud, dar sunt ]ncredin\at c[ Chira nuera crud[.

Atunci? C`t e de trist s[ fii om =i s[ ]n\elegi via\a maipu\in chiar dec`t lighioanele. De ce e cu putin\[ ca milas[ stea al[turi de ur[? +i pentru ce iubim? +i pentru ceucidem? Pentru ce ne fr[m`nt[m sim\[minte care d[unea-z[ altora =i chiar nou[ ]n=ine?

Dup[ ce am r[mas singuri =i lum`n[rile fur[ aprinse,prima mea grij[ a fost s[ caut ]n ochii Chirei. O reg[sii lafel de ne]mbl`nzit[ ]n setea ei de s`nge. Era ]n culmeafericirii, ca =u cum ar fi fost vorba de o s[rb[toare. Se]mbr[c[ ]ntr-o rochie decoltat[ =i se sulemeni, de parc[=i-ar fi a=teptat musafirii, ]ng`n`nd ne]ncetat un c`ntec.

80

Pe um[rul obrazului st`ng avea o v`n[taie de m[rimeaunei nuci.

— S[rut[-m[ aici tare! ]mi spuse ea. }n ast[-sear[, odesc[rc[tur[ de pu=c[ o va face s[ dispar[!

— Chiro, o ]ntrebai, s[rut`ndu-i rana, n-ar fi mai bines[ chem[m pe unchii no=tri... =i s[ plec[m cu ei?

— Nu! strig[ ea. Mai ]nt`i trebuie ca uciga=ul mameis[-=i ia r[splata! Pe urm[... vom pleca.

— Dar asta trebuie s[ fie cumplit de v[zut!— E ne]nchipuit de frumos! url[ ea, deschiz`ndu-=i

bra\ele =i str`ng`ndu-m[ la piept.Clipele treceau grele, cople=itoare, ca sub st[p`nirea

unor visuri rele. M[ hr[neam cu n[dejdea c[ tata =i frate-meu nu vor veni ]n noaptea asta =i nici ]n cele ce vor urma=i c[ unchii, plictisi\i, vor p[r[si g`ndul r[zbun[rii.

Dar menirea ursitelor e mai tare ca dorin\a noastr[ =icine =tie dac[ voin\a Chirei nu era chiar voin\a lor?

Ea alerg[ de la oglind[ la ferestre, privindu-se =iascult`nd ]n noapte, ]=i s[ruta cosi\a, se juca cu v[lul ei,apoi se arunc[ pe pernele divanului, r`z`nd ca ie=it[ dinmin\i. Deodat[ c[zu pe g`nduri, se ridic[, trecu ]ntr-oodaie de al[turi =i reveni cu un mic pumnal.

— Vezi tu asta? ]mi spuse ]n =oapt[. Dac[ dai de golpe unchii no=tri, am s[ mi-l v`r ]n inim[. +i tu vei r[m`nesingur! |i-o jur pe mama!

M[ cutremurai. G`ndul [sta nu-mi venise ]nc[. M[rugai:

— Pune-l la loc, Chiro! La r`ndul meu, ]\i jur =i eu pemama, c[ n-am s[ scap o vorb[.

Cu toate acestea, ea ascunse pumnalul ]n s`n.De-abia avu timpul s[-l ascund[, c[ \`\`nele por\ii

scr`=nir[ ca ]ntr-o pl`ngere dureroas[, care r[sun[ ]n suf-

81

letul meu ca un urlet de agonie.Chira se cutremur[, ochii]i sc`nteiar[ =i se azv`rli pe divan, la dreapta mea, =op-tindu-mi la ureche.

— S[ nu te ui\i spre ferestrele cur\ii, deloc, deloc!...Cheia sc`r\`i ]n broasc[. }nm[rmurit, pironit l`ng[

Chira, v[zui pe tata ap[r`nd, urmat de fiu-s[u, cu frun-tea ]ncre\it[ =i pumnii str`n=i.

Nu avu timpul dec`t s[ ne ]ntrebe, ar[t`nd fereastrasf[r`mat[ dinspre vale:

— Cine a stricat asta? Unde-i maica voastr[?Dou[ detun[turi, slobozite aproape deodat[, \[nd[rir[

geamurile, cutremurar[ casa =i umplur[ odaia cu un fumgros, care mirosea a c`rp[ ars[ =i a praf de pu=c[. Lipitde pieptul Chirei, ]n clipa aceea grozav[ nu putui s[ v[daltceva dec`t pe fratele meu pr[v[lindu-se pe spate =i petata azv`rlindu-se pe fereastra dinspre port. }nchisei ochii,aproape ]n[bu=it, dar ]i deschisei pe dat[ ca s[ v[d, lap[m`nt, pe fratele meu cu capul ]n buc[\i, ca un pepenesf[r`mat de zid, =i pe cei doi unchi, apleca\i peste fereas-tra prin care sc[pase tata, desc[rc`nd patru focuri depistol pe urma lui.

Chira ]mi d[du drumul =i s[ri ]n mijlocul od[ii,strig`nd:

— Nu l-a\i nimerit! L-a\i sc[pat! Doar urechea st`ng[i-a\i rupt-o! Drept orice r[spuns, ei stinser[ lum`n[rile,=i mezinul ie=i ]n ograd[, ]n vreme ce b[tr`nul ne ]mpinsespre intrare. Ne a=ez[ pe un divan, ]n ]tuneric, =i ne spuse:

— V[ s[rut, Chiralino =i Dragomire, poate pentru ceadin urm[ dat[. Tat[l vostru e al treilea om care-mi scap[,=i — dac[ e s[-mi cred ursita — moartea mea e dat s[-mivin[ din m`na celui de-al treilea du=man care ]mi va fisc[pat din b[taia pu=tii pe lun[ plin[. Negre=it, am s[-mi

82

ap[r pielea pe c`t voi putea, dar... ce \i-e scris, ]n frunte\i-e pus! +i-acum asculta\i-m[: st[p`nul hanului, de undemama voastr[ lua m`ncare, va veni ]n cur`nd s[ v[ ia. Lael ve\i avea dou[ od[i =i tot ce v[ trebuie=te. M`ine o s[vin[ aici s[ v[ ia lucrurile voastre. }n casa asta s[ nu maic[lca\i niciodat[.

— Dar nu ne lua\i cu voi? ]ntreb[ Chira, cu glasultremur`nd.

— Nu, n-am dreptul [sta... Via\a noastr[ e grea =i voisunte\i crescu\i ]n puf.

— Apoi, atunci, tata are s[ ne omoare...— N-are s[ v[ omoare. De altfel, n-are s[ treac[ mult

=i avem s[-l c[lc[m iar[=i, =i atunci nu are s[ ne maiscape; ]ntr-un fel sau altul, el va pieri, c[ci noi suntemdoi, iar el e unul singur. A=adar, tr[i\i dup[ cum v[ evoia, =i face\i ca =i cum nu ne-a\i fi cunoscut vreodat[; nevom revedea numai dup[ ce-o pieri c`inele. Dac[, din c`nd]n c`nd, ve\i dori s[ ne afla\i de s[n[tate, da\i-v[ pe l`ng[hangiu =i =opti\i-i numele meu: Cosma. El v[ va spunece-o =ti. Dar mai multe va =ti s[ v[ spun[ despre noiIbrahim, pescarul de raci de la Cataga\i, pe care, de-l auzistrig`nd pe sub ferestrele voastre: “Raci! racii vii, raci!”s[ v[ scobor`\i =i s[-l urma\i p`n[ afar[ din cetate. S[=ti\i c[ el va aduce totdeauna c`te o veste din partea noas-tr[. }n sf`r=it, dac[ dreg[toriile v[ vor cerceta desprecele ce s-au petrecut ]n noaptea asta, spune\i tot ce-a\iv[zut, dar s[ nu spune\i ce g`ndi\i =i... s[ nu g`ndi\inimic!

T[cu... }n curte r[sunar[ ni=te pa=i: hangiul intr[.Am`ndoi unchii ne-au s[rutat =i au disp[rut. Cur`nd apoiplecar[m =i noi.

Hanul se afla la vreo cincizeci de pa=i dep[rtare de

83

casa noastr[ =i era, de asemenea, a=ezat pe acela=i d`mb.Dar c`t[ deosebire ]ntre podoaba od[ilor noastre =i cele ceni se d[dur[ aici, cu toate c[ fuseser[ alese printre celemai bune.

Am pl`ns ]n hohote. Din fericire, camerele d[deau ]nspreDun[re =i comunicau ]ntre ele.

}naitea fl[c[rii fumeg`nde a unei singure lum`n[ri,printre mobilele acelea s[r[c[cioase, scoar\ele ur`te =iroase, Chira se azv`rli ]mbr[cat[ ]n pat, v[zu z[d[rniciar[zbun[rii ei =i pl`nse mai amarnic dec`t mine.

}nsp[im`ntat de a m[ =ti singur ]n odaia mea, cu privi-rile ]mp`nzite de spaim[, luai o p[tur[ =i m[ culcai pedivanul surorii mele. Adormii ]n cur`nd, zdrobit de celetrei zile de zbucium, l[s`nd lum`n[rile aprinse =i pe Chira]n lacrimi.

Cu toate astea, a doua zi de diminea\[, c`nd cele dint`iraze ale soarelui n[v[lir[ ]n odaie, aceasta ]mi p[ru maifrumoas[ =i am fost chiar mul\umit. Dar g`ndul c[ potda ochi cu tata m[ ]ngrozea. De=teptai pe Chira, caredormea, =i i-am propus s[ fugim. Ea g`ndea la fel. +edeape marginea patului, ca prostit[, cu ochii ro=ii, cu fa\aumflat[ de pl`ns. Am crezut c[ o n[p[deau p[rerile der[u =i o ]ntrebai dac[ de-asta era trist[:

— Nu, ]mi r[spunse ea, sunt am[r`t[ c[ tata a sc[pat!Dac[ ar fi cu fiu-s[u, am fi acum ]n casa noastr[. S[r[ciade-aici m[ ]ngroze=te!

Ea ]=i roti ochii dispre\uitori prin odaie. Ie=ir[m.}naintea u=ii, ]n r[coarea dimine\ii, hangiul fuma dinnarghilea. El se ridic[ =i ne f[cu o temenea:

— A= putea s[ =tiu ce v[ face s[ ie=i\i at`t de diminea-\[? ne ]ntreb[ el, foarte cuviincios, pe turce=te.

84

— Abu-Hassan, mi-e team[ de poli\ie =i de tata, r[s-punse Chira ]n aceea=i limb[.

— At`ta vreme c`t ve\i sta lini=ti\i ]n casa mea, eur[spund de via\a dumneavoastr[, domni=oar[. +i tr[g`ndcu ochii ]nd[r[tul lui, ad[ug[ ]n =oapt[: Doar pentru astasunte\i aici!

Niciodat[ n-am =tiut ce era cu omul acesta, nici leg[-turile pe care le avea cu familia mamei mele. +tiu ]ns[ c[,]n adev[r, nimeni n-a venit s[ ne tulbure c`t am stat la el=i nici tata nu s-a mai ar[tat. Totu=i, cum noi ne temeams[ nu fim surprin=i ]n ziua aceea de tata, am ie=it dinhan, =i atunci ]ncepu pentru noi via\a cea mai frumoas[=i trist[, care \inu o lun[ ]ncheiat[, bogat[ ]n lumin[ =ihoin[reli.

Felul acesta de-a tr[i ne uimi ca ceva cu totul nou, ovoluptate necunoscut[. Era o alt[ via\[: dou[ p[s[ruicicare sc[paser[ din cu=c[ =i-=i ]ncercau puterea aripilor,av`nt`ndu-se ]nsetate spre soare!

Hanul avea o ie=ire dosnic[, foarte murdar[, dar c`t sepoate de potrivit[ pentru noi, c[ci ea ne ]ng[duia s[ plec[m=i s[ venim f[r[ s[ fim v[zu\i. Era o porti\[ care d[dea peo scar[ t[iat[ chiar ]n mal, spre port. Scara aceasta sco-bora pe sub ferestrele noastre. C`nd ne mai obi=nuir[mcu noua noastr[ stare, spuneam r`z`nd c[ aici era maibine chiar dec`t acas[, unde pov`rni=ul de sub ferestrelemamei n-avea nici urm[ de scar[.

Diminea\a, dup[ ce gustam c`te ceva, o luam razna =inu ne ]ntorceam dec`t la amiaz[. M`ncarea ne-o aduceachiar ]n odaie. Dup[-amiezile, iar[=i le petreceam afar[.Cum seceri=ul se sf`r=ise, Chira g[sea o pl[cere nespus[s[ adune spice de gr`u =i s[ le d[ruiasc[ bietelor spicui-toare ce se ]nghebo=au prin miri=ti. Uneori ne alungam

85

prin p`rloagele unde p[=teau mii de oi, a c[ror mas[ semi=ca f[r[ ]ncetare, l[s`nd ]n urma ei p[m`ntul acoperitcu b[legar =i smocuri de l`n[ ag[\ate pe scaie\i. Babetreceau de la scai la scai, culeg`nd l`na l[sat[ de ele.F[cur[m =i noi la fel, d[ruindu-le rodul ostenelilor noastre.

Odat[, ]mpinser[m hoin[reala p`n[ la cele dou[ t[bii,unde ne p[r[sise mama, =i de-abia atunci descoperir[mc[, ]n seara plec[rii cu unchii no=tri, uitasem acolo leg[turacu de-ale m`nc[rii, pe care-o luaser[m de acas[. Cìniif[r[ c[p[tì o sf`=iaser[ =i m`ncaser[ tot ce con\inuse.Din ea nu mai r[m[seser[ dec`t zdren\e.

Ne n[p[dir[ lacrimile. Amintirea dezastrului nostrune ap[ru sub o lumin[ cu at`t mai trist[ cu c`t noi erampe cale s[-l uit[m, =i clipele acestea de copil[reasc[ dure-re se ]mpleteau f[r[ nici o z[bav[ cu ceasurile de negr[it[fericire care ne umpleau sufletele.

Crescu\i ]n “puf”, dup[ cum spusese unchiul Cosma,flori de ser[, noi nu cuno=team dec`t desf[t[rile de subacoperi=ul mamei: jocuri, c`ntece, r[sf[\[ri =i bel=ugulhranei. O, erau frumoase acele zile! Dar acum noi desco-peream c[ mai exist[ =i un “afar[“, iar acest “afar[“,bogat ]n lumin[, ]mb[ls[mat de miresme s[lbatice, aveaun farmec neb[nuit.

P`n[ atunci nu =tiusem ce ]nseamn[ s[ alergi dup[ unfluture, s[ m`ngì o l[cust[ verde, s[ prinzi un b[rz[un,s[ ascul\i viersul c`nt[toarelor ]n largul lor necuprins,greierul nev[zut ]n p`cla ]nser[rilor ]nvr[st`ndu-=i \`rìtulcu ]ndep[rtatul caval al ciobanului, s[ vezi albine ie=indde-a-nd[ratelea dintr-o floare, habar n-aveam de ]nfiora-rea pe care o ]ncearc[ inima atunci c`nd trupul \i-e m`n-gìat de alint[rile molcome ale v`nturilor de var`, carehoin[resc pe ]ntinsul lanurilor.

86

Am cunoscut toate acestea; =i gustul dulciurilor caseia fost uitat. Uitate, de asemenea, ]nfrigurarea dan\urilor,fumul de narghilele =i mireasma aromatelor. Uitat a fostp`n[ =i chipul desfigurat al mamei =i setea noastr[ der[zbunare! Fa\a Chirei se ar[mi ]n scurt timp, =i nicic`ndo fat[ mai frumoas[ n-a cutreierat c`mpiile cu ochii]nroura\i de dragoste, cu p[rul flutur`nd ]n v`nt ca oflamur[, cu fusta indiscret ridicat[, cu s`nii oferi\i Zeu-lui Soare!

}n vremea asta, ]n mahala se ]nr[d[cin[ un zvon: sezicea c[, ne]ndoios, cei ce uciseser[ pe frate-meu =i t[iaser[urechea tatii nu putur[ s[ fie dec`t ibovnicii mamei. Ba,lucrurile merser[ p`n[ acolo, ]nc`t erau ar[ta\i, pe nume,ca uciga=i, doi dintre musafirii, care, printr-o ciudat[]nt`mplare, se ]mbarcaser[ pentru Stambul ]n chiar noap-tea crimei. }n\eleser[m atunci c[ tata nu cr`cnise o vorb[despre taina crimei =i nu d[duse nici o jalb[.

Lini=ti\i, oarecum, de nep[sarea ]n care ne ]nv[luia,ne reluar[m hoin[relile cu mai mare av`nt, dar deodat[Chira p[ru c[ ]ncepe s[ se plictiseasc[. Vezi dumneata,dr[gu\ii de musafiri ]ncepuser[ a da t`rcoale ]n preajmanoii noastre locuin\e =i a face serenade sub ferestrele din-spre port, pe unde trec[torii erau foarte rari. C[\[ra\i cani=te draci pe treptele sc[rii care se n[ruia mereu, ei de-veneau din ce ]n ce mai numero=i. +i era nespus de hazlius[ vezi roiul acela de oameni, caraghios ]n=irui\i pepov`rni=ul malului, beh[ind, amestec`nd melodiile instru-mentelor lor ]ntr-o cacofonie ]nsp[im`nt[toare, ]njur`ndu-se ca ni=te derbedei de b`lciuri =i c`teodat[ rostogolindu-se la vale ca ni=te saci cu lut.

87

Ne ]nveselea nespus priveli=tea gloatei acesteia de ne-buni, care laolalt[ cer=eau c`te-o “]nt`lnire”; Abu-Hassanle f[cu chiar cinstea unor ciub[re cu ap[ rece, ca s[-i mair[coreasc[, dar dragostea-i mai puternic[ dec`t apa =i einu se d[dur[ b[tu\i, ci continuar[ s[ ne... distreze.

Ca s[-i turbeze =i mai tare, Chira ]=i relu[ g[telile =icochet[riile ei, a=a c[ ]n chipul acesta eu ]mi urmai sin-gur hoin[relile de diminea\[. O f[ceam bucuros, dar num[ mai ]ndep[rtam ca alt[ dat[. Dun[rea m[ mai atr[geacu o putere cov`r=itoare. Aveam unsprezece ani trecu\i,=i nu cuno=team ]nc[ b[rcile acelea ale c[ror v`sla=i c`nt[cu duio=ie, fura\i de unda apei.

Pe vremea aceea, portul nu avea chei =i puteai ]nainta]n ap[ zece =i chiar dou[zeci de pa=i, p`n[ ca ea s[-\iajung[ la piept. Ca s[ te urci ]n vreo luntre, trebuia s[treci pe pun\i mici de lemn. Vasele cu p`nze, ancorate laad`nc, ]=i frecau p`ntecele de pontoanele care sprijineauun cap[t al podului celui mare, durat din b`rne =i dulapi.Un furnicar de hamali turci, armeni =i rom`ni, cu saci ]nspate, se duceau =i veneau ]n goan[ pe pun\ile acesteacare se-ncovoiau sub greutatea lor.

La ]nceput privii de departe la mi=uneala aceasta, peurm[ m[ amestecai printre plodurile celor patru ori cincisemin\ii care locuiau ora=ul =i prinsei gustul jocurilor.}mi pl[cea mai ales s[-i v[d b[l[cindu-se ]n ap[, goi cani=te dr[cu=ori oache=i. R`vneam chiar s[ m[ scald laolalt[cu ei, dar mi-era team[ c`nd ]i vedeam b[t`ndu-se ]n ap[=i \in`ndu-se — unul pe altul — cu capul la fund, gata s[se ]n[bu=e.

}ntr-o zi scoaser[ la mal pe un mic lipovean, b[lan ca=i mine, care aproape se ]necase =i nu mai r[sufla.

Din ziua aceea ]i p[r[sii =i ]ncepui s[ contemplez bar-

88

cagii tol[ni\i ]n luntrele lor, care tr`nd[veau la soare,fum`nd =i morm[ind fr`nturi de c`ntece. Odat[, m[ ru-gai chiar de unul din ei, pe turce=te, s[ m[ plimbe pu\inpe ap[. El ]mi r[spunse c[ pentru ca s[ te po\i plimba culuntrea, trebuie s[ pl[te=ti c`teva parale. De unde erams[ =tiu eu ce-i aceea s[ ai parale la tine =i s[... pl[te=ti.Barcagiul m[ f[cu “prost” =i-mi t[lm[ci c[ el ]=i c`=tig[p`inea purt`nd oamenii pe ap[. +i pe c`nd ]mi vorbea,privea ]nd[r[tul meu, f[cea cu ochiul, apoi, c[ut`nd lahainele mele noi, exclam[:

— Ah! copiii [sta de bani gata! Habar n-au m[car c[trebuie s[ ai parale pentru ca s[ po\i tr[i!

Atunci m[ ]ntorsei =i d[dui cu ochii de un turc b[tr`n,frumos =i cu haine str[lucitoare, care se \inea la o oare-care dep[rtare, sprijinit ]ntr-un baston noduros de corn =icare asculta convorbirea noastr[.

}mi f[cu semn cu degetul =i ]mi spuse:— Tu e=ti turc? Vorbe=ti foarte bine turce=te.— Nu, sunt rom`n!M[ cercet[ ]ndelung, cu bl`nde\e =i bun[credin\[, dar

nu i-am r[spuns la toate ]ntreb[rile. Cu toate acestea, mi-era drag... Vai! pentru ce n-am putut s[-mi dau seama denenorocirea care m[ p`ndea?

}naintea mea =edea fiin\a ]ngrozitoare care mi-asf[r`mat via\a mea =i pe cea a Chirei: Nazim-Efendi, pro-prietar de cor[bii =i furnizor de marf[ pentru haremuri,ca at`\ia al\ii de pe vremea aceea.

Monstrul s-a purtat cu mine, cum nu se poate maibine: serios, lini=tit, cuviincios.

Desp[r\indu-se =i ]ndrept`ndu-se spre luntrea lui tapi-sat[, ]mi spuse cu un aer nep[s[tor:

— Dac[ din ]nt`mplare ]\i vine poft[ s[ te plimbi peap[, singur sau cu sora ta, v[ dau cu pl[cere barca mea!

89

}=i strig[ luntra=ul, un arab, ]i d[du porunc[ =i plec[pe fluviu. Eram c`t se poate de bucuros de aceast[bun[voin\[ =i-mi p[rea chiar r[u c[ nu m[ folosisem peloc de ea. Mi-era team[ c[ n-am s[-l mai ]nt`lnesc =i c[am sc[pat chilipirul.

Fugii c`t m[ \inur[ picioarele spre han =i urcai treptelemalului, trimi\`nd s[rut[ri Chirei care =edea la fereastr[.

— Nu e=ti deloc dr[gu\, ]mi spuse ea. Tu te duci lajoacele tale =i pe mine m[ la=i singur[, aici, s[ m[ plicti-sesc!

— M`ine ai s[ te distrezi ca o prin\es[, ]n luntrea unuibei! izbucnii eu, s[rut`nd-o.

+i, pe ner[suflate, ]i povestii minunea pe care o desco-perisem.

Ah, pentru ce n-a fost m[car ea mai ]n\eleapt[, maicunosc[toare dec`t mine ]n r[ut[\ile omene=ti?! Chirasorbi cu un nesa\ vorbele mele =i se z[p[ci ]ntr-at`t,]nc`t — ]n dorin\a ei de a se plimba mai repede pe Dun[re]ntr-o luxoas[ luntre cu p`nze — nu putu ]nchide ochiitoat[ noaptea.

A doua zi diminea\a ]=i pierdu vremea cu g[teala ei =ia mea. C[tre amiaz[ ne scobor`r[m pe \[rmul apei. Ara-bul era acolo cu barca lui, dar b[tr`nul lipsea. Chira ]l]ntreb[, ]ndr[znea\[:

— Ai primit porunc[ s[ ne plimbi?—Da! r[spunse acesta, ridic`ndu-se ]n picioare. Pe c`nd

o urmam, auzii un v`sla= ]n urma mea, spun`nd vorbeleacestea, de care mi-am adus aminte ]n nefericirea mea demai t`rziu:

— Ce mai v`nat!I le spusei Chirei =i-o ]ntrebai de rostul lor.— Ni=te pro=ti! f[cu ea.

90

Sufla pe Dun[re o adiere de vis. Pentru ]nt`ia dat[ nebucuram de pl[cerile unei asemenea leg[n[ri.

P`nzele se umflau pu\in sub b[taia u=oar[ a v`ntului.Totu=i \[rmul se dep[rta =i deodat[ ]ncepur[m s[ s[lt[mpe valurile din larg. Pe Chira o cuprinse frica.

— Nu mai v`sli spre mijlocul g`rlei! }ntoarce la mal!Arabul c`rmi. Revenir[m la mal. Pe muche, casa

p[rinteasc[ ap[ru ]ntr-o trist[ pustietate, iar ]n apropiereaei se vedea hanul cu ferestrele deschise de la od[ile noas-tre. Luntrea le dep[=i ]ncet, precum =i furnicarul portu-lui, nenum[ratele cor[bii, =lepuri =i pontoane. C`ndajunser[m la cap[tul cel[lalt al cet[\ii, =alupa se ]ndrept[spre o punte singuratic[ =i acost[. Pe mal, turcul ne a=tepta]n picioare. El f[cu c`\iva pa=i, salut[ pe Chira cu o lung[]nchin[ciune =i-o ajut[ s[ sar[ pe \[rm. Aceasta o ]nc`nt[.B[tr`nul avea ml[diere ]n mi=c[ri, o purtare elegant[ cumnoi nu v[zuser[m ]nc[ la z[p[ci\ii no=tri de musafiri.

Ah! biata inim[ omeneasc[! Cu ce u=urin\[ se av`nt[pe f[ga=urile bucuriei! C`t suntem de orbi! Nici azi nu]n\eleg cum s-a f[cut c[ n-am g[sit suspect[ prezen\aturcului la sosirea noastr[, ca =i lipsa lui chibzuit[ laplecarea din port.

Da data aceasta se purt[ =i mai cu dib[cie. }naintealini=tei, cuviin\ei =i p[rului s[u alb, Chira merse p`n[acolo ]nc`t ]l rug[ s[ ne arate corabia lui. At`t a=tepta =iel, dar se vede c[ era prea sigur de prada lui =i ]i r[spunse]ntr-o turceasc[ din cele mai alese:

— Nu imediat, ]nc`nt[toare duduie! Corabia mea eancorat[ de cealalt[ parte a Dun[rii, pe bra\ul M[cinului,unde ]ncarc[ m[rfuri, =i cum mata nu e=ti ]nv[\at[ cucl[tinarea valurilor, po\i s[ te ]mboln[ve=ti. Dar ]n cur`nd]\i voi satisface curiozitatea. P`n[ atunci sunt foarte fericit

91

c[ pot s[-\i pun la ]ndem`n[ luntrea mea, =i a= fi cum nuse poate mai m[gulit s[ v[ v[d folosindu-v[ de ea.

Dup[ ce termin[, ne salut[ cu un ad`nc salamalec,care f[cu s[-i onduleze ve=mintele de m[tase, ]=i dusem`na la frunte, la buze =i la inim[ =i se urc[ ]n barc[.

Pl[cerea aceasta nou[ ne lu[ min\ile. Uitar[m de mam[,tat[, unchi, musafiri =i chiar de Dumnezeu. Ne d[dur[mcu trupul =i sufletul ]n mrejele proteguitorului nostru.Trei zile de-a r`ndul ne plimbar[m pe valurile Dun[rii,]ncumet`ndu-ne din ce ]n ce mai departe. }ntr-o zi, barcase ]ndep[rt[ at`t de tare, ]nc`t, f[r[ s[ b[g[m de seam[,ne pomenir[m de cealalt[ parte a fluviului. }n sf`r=it,curiozitatea noastr[ fu potolit[ — ne urcar[m pe corabie.Era mare =i nou[. Mirosul de catran ne a\`\[ n[rile, iardin toate l[muririle pe care arabul ni le d[du despre ros-tul p`nzelor, catargurilor, a puzderiei de funii n-am ]n\elesmai nimic.

Nazim Efendi ne primi ]n caftan =i ]n papuci, ]n bogatalui cabin[-salon, a=ezat[ l`ng[ catargul din fa\[.

Niciodat[ nu mai v[zusem at`ta bog[\ie de covoareorientale, de ar[m[rii, perne cusute ]n fir de aur, mu=ara-biehuri ]n miniatur[ =i nesf`r=ite panoplii cu arme: arche-buze, hangere, pistoale, iatagane, toate ]n filigrane cu]ncrust[ri de aur, argint =i filde=. Parfumuri cu mirosurinecunoscute ne ]mb[tau sim\urile. Pe pere\ii acoperi\i cucovoare se r[sf[\au, la locul de cinste, portretul sultanu-lui Abdul-Medjid =i ]nsemnele Turciei, cadre cu versuridin Coran, ]ntr-o frumoas[ scriere arab[ =i chipuri deodalisce, de o frumuse\e uimitoare, care atraser[ luarea-aminte a Chirei.

— C`t sunt de frumoase! se mir[ ea.— +i dumneata e=ti tot pe-at`t de frumoas[, domni-

=oar[! o lingu=i turcul.

92

Ni se d[dur[ baclavale gustoase, cafea ]n filigene m[-iestre =i nemaiv[zute narghilele, cu tumbacul parfumat.

Gazda nostr[ a fost foarte m[gulitoare, vesel[ =i cumnu se poate mai bun[. O cercet[ discret pe Chira asuprap[rin\ilor no=tri =i — f[r[ s[-i spun[ tot — ea ]i dezv[luimai mult dec`t trebuia. Mai ales se gr[bi s[-i spun[ c[-ipl[cea s[ danseze, =i Nazim Efendi, ]nc`ntat de chipulcum ]=i petrecuse ziua, se scul[ =i ne d[du drumul,ad[ug`nd:

— Dac[ v[ place dansul, aici pute\i dansa oric`nd!Dup[ care am fost trecu\i pe \[rmul rom`nesc.

Eram m`ndru =i mul\umit de descoperirea mea. Nub[nuiam nimic. Chira era ]nc[ mai mul\umit[ dec`t mine,=i mai pu\in b[nuitoare. P[r[sisem toate obiceiurile noas-tre de mai ]nainte, toate ]nclin[rile. Via\a ne-a fost absor-bit[ cu totul de corabia blestemat[. Luntrea ne ducea ]nfiecare zi ]ntr-acolo, =i nu mai d[deam pe-acas[ dec`t pen-tru a dormi =i m`nca. Mai mult: Chira nu-=i mai g[seave=mintele destul de bogate, iar od[ile noastre ]i devenir[de nesuferit. Era ner[bd[toare ca unchiul Cosma s-osf`r=easc[ odat[ cu tata, ca s[ poat[ intra ]n st[p`nireacasei =i a averii ei, s[ ajung[ o cocoan[ elegant[ =i s[primeasc[ =i ea — nu musafiri, ci de-alde Nazim-Efendi!S[r[cu\a!

O s[pt[m`n[ ]ncheiat[ b[tur[m cabina turcului, ju-car[m =i petrecur[m. Deveniser[m prieteni =i nu ne mairu=inam de nimic. Chira se jura c[ “omul [sta era unadev[rat tat[!”. El scotea de prin l[zi ve=minte ne]nchipuitde frumoase de odalisc[ =i le plimba pe dinaintea ochilorno=tri ului\i. }ntr-o zi chiar o f[cu pe Chira s[ se ]mbracecu unul. Ea p[rea o adev[rat[ odalisc[, ]n totul asemuitoare

93

celor din rame! Pentru a nu m[ face gelos, m[ ]mbr[c[ =ipe mine ca pe-un turc: cu fes, =alvari =i un pistol lacing[toarea brodat[. }mpopo\ona\i astfel, nu eram departes[ ne rug[m s[ ridice ancora =i s[ ]ntind[ p`nzele.

Asta a =i f[cut-o de altfel, dar pentru a ne robi =i maibine, ne dezbr[c[, ]=i ]nchise straiele ]n sipete =i ne retri-mise =i ]n seara aceea acas[, cu bale la gur[.

A doua zi diminea\[ — cea din urm[ zi a noastr[ pep[m`ntul rom`nesc — Chira pl`ngea amar: tata tr[ia ]nc[=i unchiul Cosma nu se g`ndea s[-i pun[ cap[t zilelor.Dar dac[ el ]nt`rzia s[ f[ptuiasc[ acest gest dezrobitor,era totu=i cineva care fusese r[pus.

Foarte de cu vreme auzir[m un glas r[gu=it strig`ndsub ferestrele noastre:

— Raci, raci vii!}n sf`r=it! Sosea poate vestea cea bun[! Pescarul ve-

nea la timp!Scobor`r[m ]n goan[. }ncovoiat sub povara anilor =i,

f[r[ ]ndoial[, sub aceea a p[catelor lui, b[tr`nul Ibrahimd[dea t`rcoale pe sub ferestrele noastre, cercet`ndu-let`lh[re=te. }l urmar[m spre Cataga\ =i acolo, departe deport, ne =opti ]n tain[:

— Vai de voi! Cosma a fost ]mpu=cat de oamenii tat[luivostru, pu=i la p`nd[. Fratele s[u e r[nit, dar a izbutit s[scape c[lare.

Ah, c`te lacrimi n-am v[rsat atunci! Sprijinitorul nos-tru ucis? Ursita se ]ndeplinise! Ce ne facem de-acum?Nemaitem`ndu-se de nimic, eram siguri c[ tata avea s[vin[ s[ ne ridice.

Ne p[trunse o team[ ca de moarte. Mai bine s[ nearunc[m ]n Dun[re, dec`t s[ ne ]ntoarcem la han! Tocmaibine, luntrea ne a=tepta la \[rm =i, ajun=i pe corabie, ne

94

azv`rlir[m ]n bra\ele lui Nazim Efendi, ca =i cum am fifost copiii lui.

Cu obrajii sc[lda\i ]n lacrimi, Chira ]i povesti tot ade-v[rul, tot, cum =i dezastrul din urm[, strig`nd dezn[d[j-duit[:

— Mai cur`nd ne ]nec[m, dec`t s[ ne ]ntoarcem acas[!— De ce dezn[d[jdui\i a=a, copii? ne ]ntrerupse t`l-

harul. Dup[ bunicul vostru, voi sunte\i turci. Ei bine, ams[ v[ iau cu mine la Stambul, unde, ne]ndoios, a plecat =imama voastr[ s[-=i ]ngrijeasc[ ochiul cel stricat. Acolovom da de ea =i ve\i tr[i ferici\i!

Dup[ aceasta ne s[rut[.— C`nd pleca\i? ]l ]ntreb[ Chira.— Peste c`teva ceasuri de cum o apune soarele!}n culmea fericirii, de=i ne scufundam ]n morm`nt, ]i

c[zur[m la picioare =i-i ]mbr[\i=ar[m genunchii. El eram`ntuitorul nostru! Iar seara, ]n zgomotul asurzitor carer[zb[tea dinspre punte, ghemui\i ]n cabina ]n care fu-mam ciubucuri amestecate cu opium, cu min\ile haluci-nate ]ntr-o p`cl[ de incon=tien\[ =i fericire, vasul ]ncepus[ se legene ]n a=a fel, ]nc`t crezur[m c[ ne ridic[m spreceruri.

Nu ne-am ]ndreptat nici spre cer, nici spre Stambul cas[ ne ]nt`lnim cu mama. Fusesem r[pi\i, r[pi\i cu ]nvoireanoastr[, =i eram du=i s[ fim v`ndu\i ca orice marf[.

Alt[dat[ v[ voi povesti peripe\iile r[t[cirilor mele ]nc[utarea Chirei, care — pe dat[ ce ajunser[m la Constan-tinopol — a fost ]nchis[ ]ntr-un harem. Eu trebui s[ m[]ncovoi pl[cerilor respectabilului meu binef[c[tor, =i amfost pervertit pentru totdeauna. +i pentru totdeauna o

95

pierdui pe scumpa mea surioar[, cu toate c[, fugind dup[doi ani de z[logire, am c[utat-o timp de doisprezece anide-a r`ndul, v`nz`nd salep.

Paisprezece ani mai t`rziu, ]ntorc`ndu-m[ ]n Rom`nia,am aflat c[, la pu\in[ vreme dup[ fuga noastr[, unchiu-meu, care sc[pase de la moarte, a dat foc ]ntr-o noapte laam`ndou[ casele: =i la a mamei =i la a tatei, de fric[ s[nu-i mai scape c[l[ul nostru.

+i, ]ntr-adev[r, de data aceasta nu i-a sc[pat, c[ci tataa pierit ]n fl[c[ri.

96

III

DRAGOMIR

Trecuser[ patru ani din ziua ]n care Adrian ascultase,din gura lui Stavru, povestea Chirei. Cu toate cercet[rile=i silin\ele pe care =i le d[duse pentru ca s[ poat[ ]nt`lnipe nenorocitul limonagiu =i s[-l ]ncredin\eze de dragostea=i prietenia lui, nu izbutise s[ dea de el. }l credea mort. +iexisten\a, at`t de zbuciumat[ acum a neast`mp[ratuluinostru t`n[r, ]=i urm[ destinul.

Dar destinul acesta ]l slujea de minune, cel pu\in ]nceea ce-l interesa mai mult ]n via\[: nevoia de a privi f[r[]ncetare ]n gheena sufletului omenesc. +i cu toate c[ acestegheene sunt rare =i grele de descoperit ]n cadrul de nep[-truns al mul\imii f[r[ de nume, Adrian =tia s[ le caute =is[ le descopere. C`teodat[ le ]nt`lnea din ]nt`mplare.

Astfel, ]ntr-o sear[ de plictiseal[ chinuitoare, el ]=it`ra pa=ii grei pe strada Darb-el-Barabra din Cairo, undese afla de vreo lun[, =i intr[ ]ntr-o cafenea-restaurantevreo-rom`neasc[, loc cosmopolit, cercetat de indivizi detoate condi\iile =i de toate moralit[\ile. }ntre clien\ii dom-nului Goldstein nu era nici o afinitate sufleteasc[ — seb[nuiau ]ntre ei =i adesea se dispre\uiau. Ceea ce-i adunalaolalt[ era =tiuca umplut[ evreie=te =i \uica rom`neasc[.Adrian f[cea ca ei, ori de c`te ori avea cu ce, =i ]n seara

97

aceea avea. Dezgustul s[u ]ns[ pentru aceast[ ambian\[era v[dit. Pentru a ocoli vreo ]nt`mlare nepl[cut[, el sestrecur[ cu ochii ]n p[m`nt, p`n[ ]n fundul s[lii, unde seadunau clien\ii de m`na a treia =i unde mesele n-aveaufe\e de mas[. De acolo ]i asculta =i-i cerceta pe ceilal\imu=terii.

“C`t[ asem[nare ]ntre omul acesta =i Stavru!” g`ndiel, ]n vreme ce m`nca =tiuca, arunc`nd priviri piezi=espre cineva a=ezat ]n profil ]n partea cealalt[ a localului.

S[r[c[cios ]mbr[cat, neras de-o lun[, ]mb[tr`nit, omulacesta =edea nemi=cat, cu b[rbia rezemat[-n palm[, =i pri-vea ]n ne=tire spre intrare, cu un pahar de \uic[ dinainte.Avea ]n ]nf[\i=area lui acele stigmate resping[toare careproduc dezgust. Totu=i, f[r[ a b[nui existen\a vreunuiStavru ]n Egipt, Adrian se sim\i ]nduio=at pentru acestb[tr`n stingher, t[cut =i nep[s[tor. Ar fi voit s[-l vad[ lafa\[, ]ns[ omul nu se clintea din loc, p[rea ]n\epenit.

Atunci, folosindu-se de obiceiul oriental care ]ng[duieoricui s[ cinsteasc[ pe orice necunoscut de teapa lui saude mai jos, chiar =i numai a=a din senin, Adrian chem[chelnerul =i-l rug[ s[ duc[, din partea lui, o \uic[ omuluicare =edea ]n col\. Asta trebuia s[ prilejuiasc[ ne]ndoiosun schimb de mul\umiri =i de ur[ri. }n loc de a=a ceva =ispre marea mirare a lui Adrian, necunoscutul refuz[consuma\ia, pe care n-o ceruse.

— E din partea domnului de colo, spuse chelnerul,ar[t`nd pe Adrian.

— Pu\in ]mi pas[, r[spunse omul, f[r[ s[ priveasc[spre locul ce i se ar[ta.

Sunetul vocii ]ns[ ]i ajunse lui Adrian pentru ca s[recunoasc[ pe Stavru. Se scul[, mi=cat, =i-l apuc[ de um[r.Cu glasul tremur`nd, ]i =opti la ureche, a=ez`ndu-se l`ng[el:

98

— E cu putin\[? Tu e=ti? Aici?— Ce nu =tiai? ]ntreb[ Stavru, la r`ndul s[u privin-

du-l b[nuitor.— Cum? f[cu Adrian uluit. M-ai v[zut intr`nd =i n-ai

venit s[ m[ ]mbr[\i=ezi? +i ]nc[ respingi cinstea pe care\i-o trimit din simpatie? Ce-i cu tine? Te-ai f[cut at`t deursuz, de c`nd nu ne-am mai v[zut?

— A=a se ]nt`mpl[ cu oamenii la b[tr`ne\e, mai alesc`nd duc o via\[ ca a mea: simpatiile nu mai \in...

— Dar eu nu-s nimic mai mult dec`t o simpatie pentrutine?

— Eu vorbesc de “trata\iile” astea din simpatie, sau desimpatia care poate ]nc[pea ]ntr-un “pahar”... C`t despretine...

— Ei? c`t despre mine?— Deocamdat[ e o deosebire: tu urci colina vie\ii, pe

c`nd eu o cobor, iar ]ntre noi st[ culmea. +i-apoi...Stavru privi b[nuitor ]mprejur =i t[cu.— Nu \i-e foame, Stavrule? ]ntreb[ Adrian cu dragoste.— Da, mi-e cam foame.— N-ai vrea s[ m[n`nci =i tu =tiuc[ umplut[? Aici se

g[te=te minunat.— +tiuc[, broasc[ ori elefant, comand[ ce po\i... dar

f[ o “cinste” mai ac[t[rii dec`t un p[h[rel de \uic[, pecare mi l-a= fi putut pl[ti singur, r[spunse Stavru.

+i cu un aer plictisit, ]=i petrecu palma peste chipulzb`rcit.

Cam dup[ vreun ceas, ]naintea unui pahar cu vin, ]nodaia lui Adrian — luminat[ de-o lamp[ cu gaz — =i]nc[lzit de sinceritatea t`n[rului s[u prieten, Stavru ardeacele din urm[ pic[turi de untdelemn din candela sf`nt[care sus\ine sufletele celor p[tima=i.

99

— Acum, c`nd \i-am f[cut cunoscut[ ultima =i bizaramea ]ncarna\ie de negustor de piei de clo=c[, =tiu, drag[Adrian, c[ dac[ nu m-ai vedea ]n halul ]n care sunt, te-aigr[bi s[ m[ ]ntrebi ce s-a mai ]nt`mplat cu Chira, adic[s[-\i povestesc istoria micului Dragomir de alt[dat[. Darpentru tine sunt gata iar cu mintea ]n vremurile acelea demult tr[ite, de=i vei fi =tiind c`t te doare c`nd r[scole=tiprin cuferele ]ndep[rtatelor c[l[torii.

C`nd am sc[pat de pe corabia lui Nazim-Efendi, laConstantinopol, trebuie s[ fi avut vreo cincisprezeceani.T`n[r, frumos, =i prost, eram ]mbr[cat =i ]mpopo\onatca un fecior de prin\. Numai hainele de pe mine trebuie s[fi pre\uit c`t un cal ar[besc! Dar[-mi-te ceasul, coman-dat pentru mine =i lucrat de ceasornicarul sultanului!Dar inelele, de care ]mi erau pline toate degetele! Darfesul cusut numai ]n fir de aur! Iar pe deasupra, multelire turce=ti, care ]mi ]ngreunau buzunarele =i f[ceaus[-mi cad[ =alvarii. Aveam cu ce tr[i zece ani, f[r[ s[ m[obosesc s[ mi=c m[car un deget.

Dar, pentru ca s[ tr[ie=ti, nu-i de ajuns s[ ai numaiavere. }n suflet purtam o durere grea, =i ]n inim[ ]nchi-deam o naivitate =i mai ap[s[toare — doi c[l[i care ajungs[ r[pun[ repede o fire prea sim\itoare. Durerea era =idorul meu de Chira =i de mama, cele dou[ fiin\e pierdutecare ]mi erau at`t de trebuitoare ]n via\[. Naivitate erazadarnica mea ]ncredere c[, odat[ liber, oamenii m[ vorajuta s[ le reg[sesc. Iar pentru ca s[ pot da de ele, eramgata de orice jertf[.

Eram gata, f[r[ s[-mi dau seama, chiar =i la jertfireatrupului meu, viciat acum =i obi=nuit cu noua lui stare,c[ci ]n via\[ te obi=nuie=ti cu totul, =i cu viciul mult maiu=or dec`t cu oricare alt[ treab[, care-\i pare grea la

100

]nceput. +i asta e at`t de adev[rat ]nc`t, captiv fiind, dec`te ori nu-mi spuneam: “Ah! dac[ Chira =i mama ar fi cumine, n-a= dori s[ mai plec niciodat[ de aici!”

M-am sim\it at`t de fericit, c`nd m[ v[zui sc[pat caprin minune din cu=ca mea aurit[, ]nc`t (Doamne, iart[-m[!) uitai =i de Chira =i de mama! Nu m[ mai temeam deasupritorul meu. Corabia lui ridicase ancora chiar ]n cli-pa ]n care — printr-o impruden\[ a lui — izbutisem s[pun piciorul pe \[rm. +i multi=or dup[ asta, ]n rev[rsatulzorilor, alerg`nd pe cheiul Bosforului, l-am blestemat ]nfel =i chip d`ndu-i cu tifla:

— Du-te la to\i dracii! }mpu\itur[ parfumat[! S[ deaDumnezeu s[ ]nceap[ o furtun[ tocmai c`nd vei fi pe MareaNeagr[ =i s[-\i m[n`nce hoitul pe=tii ad`ncurilor! Amin!

Dup[ ce corabia blestemat[ a disp[rut, ]n suflet mi seaprinse o bucurie f[r[ seam[n. }ncepui s[ alerg ]ncotrovedeam pe str[zile murdare ale Galatei, c[lc`nd pe coadanenum[ra\ilor c`ini r`io=i, ciocnindu-m[ cu v`nz[torii desalep, d`nd peste cer=etorii orbi, =i r[sturn`nd narghilelelefum[torilor de pe trotuar. Asta din pricin[ c[ cele cevedeam =i nea=teptata mea libertate m[ z[p[ciser[ cu totul.Trec[torii m[ crezur[ nebun, iar un ceau= m[ opri, f[r[s[ m[ ating[, m[ salut[ cuviincios, =i-mi spuse cu at`tapolite\e, ]nc`t m[ pufni r`sul:

— Cucona=ule, nu v[ sup[ra\i c[ ]ndr[znesc s[ v[ spun,dar nu st[ frumos pentru p[rintele dumneavoastr[, beiul,cele ce face\i! Care este ilustrul vostru nume? Unde este]nso\itorul dumneavoastr[?

— Ce-i acesta “ilustru” =i “]nso\itor” ]l ]ntrebai, ridi-c`ndu-mi =alvarii, care-mi c[zuser[ pe vine.

101

+i f[r[ mult[ vorb[, ]i ]ntorsei spatele. Un c[l[re\ fugeala trap, iar st[p`nul calului alerga ]nd[r[tul lui, \in`ndu-se de coada calului. Asta-mi pl[cu afar[ din cale, =i-o luai=i eu la goan[, p`n[ mi se t[ie r[suflarea.

Aceast[ prim[ zi de libertate a fost singura din vre-murile acelea ]n care bucuria mi-a fost ]ntreag[, f[r[ ceamai mic[ grij[, ]ntru nimic stingherit[. }mi venea s[ factot felul de n[zb`tii deodat[: s[ trec peste poduri, s[ m[duc la Cornul de Aur, s[ intru ]n lupanare unde dansaufemei cu p`ntecele gol, s[ m[ urc pe str[zile ]n pant[ careduc spre Pera. }n sf`r=it, m[ hot[r`i s[ m[ plimb c[lare,=i alesei calul cel mai frumos. St[p`nul lui era cuviincios=i binevoitor. M[ ajut[ s[ ]ncalec =i-mi scurt[ sc[rile dup[m[sur[. B[g`nd de seam[ c[ nu m[ pricep la c[l[rie =i c[nici nu prea =tiu ]ncotro vreau s[ merg, m[ ]nv[\[ cum s[\in fr`ul =i m[ ]ntreb[ unde voiam s[ m[ duc.

— Pestetot, i-am r[spuns eu, ]n\epenindu-m[ ]n sc[ri.— Pestetot? f[cu el mirat, dar lumin[\ia-voastr[ n-ar

putea s[ mearg[ deodat[ ]n toate p[r\ile. Trebuie s[ v[alege\i o \int[.

— Dac[-i a=a, du-m[ spre colinele cele ce se oglindesc]n Bosfor.

+i, m`nat de el, m[ ]ndreptai spre Ildiz-Kio=c =i Dol-ma-Bakce, care m-au fermecat =i mi-au umplut sufletulcu cele mai n[stru=nice ]nchipuiri. }n timpul acestor lungi=i dulci ceasuri, vr[jit de leg[n[rile calului, care mergeala pas, =i de frumuse\ile ce se perindau pe dinaintea ochilormei, trupul, sufletul, ]ntreaga mea fiin\[ nu mai apar\i-neau lumii acesteia. Tot trecutul meu se topise. Uitasemcine eram... Uitasem =i de omul care conducea calul dec[p[stru =i care nu cr`cnea o vorb[, dup[ cum nici eunu-i puneam cea mai mic[ ]ntrebare; =i tot timpul c`t a

102

\inut aceast[ plimbare de neuitat, n-am deschis gura. Caprin vis, sim\ii, ]ntr-un t`rziu, c[ se opre=te calul =i auziio voce de nerecunoscut, mieun`nd parc[:

— Efendi, e t`rziu... Acu=i se ]nnopteaz[. Mi-e foame,dup[ cum trebuie s[-i fie =i calului. N-ar fi vremea s[ v[duc acas[?

}n\elesei c[ trebuie s[ descalec, =i m[ d[dui jos aproapez[p[cit. O senza\ie dureroas[ ]ntre picioare, m[ f[cu s[-mipierd cump[tul =i m[ a=ezai la p[m`nt.

— Voi\i s[ r[m`ne\i aici? m[ ]ntreb[ omul.}i f[cui un semn afirmativ cu capul =i scosei o lir[

turceasc[ pe care i-o d[dui. +tiam c[ trebuie s[ pl[tesc,dar n-aveam nici o idee despre valoarea banilor, nici de-spre aceea a celor trebuitoare ]n via\[.

— Trebuie s[-mi da\i trei cereci, ]mi spuse el, poateave\i m[run\i=.

F[r[ s[-mi dau seama ce fac, vrui s[-i mai dau dou[lire.

— Nu, efendi, mi-a\i pl[tit prea mult =i n-am de undes[ v[ dau restul.

— Nu-i nimic, p[streaz[ tot! =optii.— Vai de mine, pentru banii ace=tia ar trebui s[ mun-

cesc o s[pt[m`n[!— Nu face nimic! Ia-\i-i dumneata...— }n numele lui Allah, nu-mi trebuiesc! url[ el. Puter-

nicul vostru p[rinte ar avea dreptul s[-mi taie capul, de-a= face una ca asta! Nu, nu-mi trebuiesc!

+i, de=ert`ndu-=i chimirul, ]mi v[rs[ ]n bra\e o sumede-nie de cereci, be=lici =i metelici, ceea ce mi se p[ru nesf`r=itde mult, apoi se plec[ de nenum[rate ori, ]nc[lec[ =idisp[ru.

R[m[sei singur pe paji=tea verde a unui drum curat =i

103

frumos, care mergea de-a lungul unui canal. Privirea mea,a\intit[ asupra apei lini=tite, sorbea setoas[ vedenii depove=ti orientale: umbrele palatelor =i chiparo=ilor pe caresoarele ce apunea le culca pe luciul ]ntunecat al Bosforu-lui, iar mai ]ncolo, c`t cuprindeai cu ochiul, era o perin-dare nesf`r=it[ de culori, aprinse, pete de aur =i de aram[,limbi de foc, mistuindu-se ]n dep[rt[ri, fr`nte de colinelecu crestele liliachii, r[sturnate de oglindirea m[rii.

Cum, at`t de frumos e p[m`ntul? Nici idee n-avuse-sem p`n[ atunci. Pentru ]nt`ia oar[ vedeam at`tea mi-nun[\ii...

Salonul mamei =i cu=ca plutitoare a lui Nazim-Efendiumpluser[ toat[ via\a mea trecut[. At`t de tare m[ ad`nciiacum ]n be\ia acestei zile str[lucitoare =i mai cu seam[ ]nvis[rile sf`r=itului ei crepuscular, ]nc`t se ]nnoptase c`ndtres[rii, readus ]n sim\iri de un c`ntec duios ce veneadinspre o luntre cu v`sle, care luneca ]ncet, nu departe demine. Unde eram? Unde aveam s[ m[n`nc? Unde s[ dorm?+i unde era Chira, mama? }nspre ce inim[ iubitoare urmas[-mi ]ndrept pa=ii?

M[ pornii deodat[ ]ntr-un pl`ns ]n hohote, ]mi r[cniitot pustiul sufletesc ce-l sim\eam, =i lacrimi fierbin\i ]miinundar[ obrajii. V`sla=ul m[ auzi =i c`rmi spre mine,]ns[ c`nd fu la vreo doi metri de \[rm, ]=i lungi g`tul, m[cercet[ un minut, apoi se dep[rt[ strig`ndu-mi pe grece=te:

— Eeh! sufle\elule! Ce te boce=ti a=a? Nu cred s[ fiiat`t de nenorocit, c[ doar te v[d poleit cu aur!

Din noaptea aceea, nu m[ mai ]ncred ]n oamenii cuvocea frumoas[.

}mi \ipai singur[t[\ii toat[ durerea, toat[ jalea uneiginga=e adolescen\e, dat[ prad[ nemiloasei vie\i. Nici au-rul acesta care-mi ]ngreuia buzunarele, nici inelele scumpe

104

care ]mi ]mpodobeau degetele, nici ceasul acela domnescnu fur[ ]n stare s[-mi dea vreun sfat, s[-mi aduc[ vreom`ngìere. Valoarea lor se n[rui ]n ochii mei. A= fi dattotul, p`n[ =i c[ma=a de pe mine, aceluia care mi-ar fiscos ]n cale nu pe Chira, nici pe mama, ci numai o =uvi\[din p[rul lor, ea mi-ar fi dat mai mult[ putere dec`t totmetalul acesta blestemat, mi-ar fi alinat inima mai multdec`t toate nestematele acestea.

}mi rezemam fruntea ]nfierb`ntat[ de fiecare copac aldrumului ]ntunecat ce ducea spre ora=, =i scoar\a fiec[ruicopac am sc[ldat-o cu lacrimile mele. }i str`ngeam ]n bra\e=i nep[s[rii lor repetam f[r[ curmare:

— Mam[!... M[icu\[!... Chiro!... Surioar[! Undesunte\i? Eu am sc[pat. +i nu =tiu ]ncotro s-apuc... +i-inoapte... +i pe-aci e at`ta lume... at`\ia oameni... Darnu-i Chira, nu-i mama!

Deodat[, la o cotitur[, o lumin[ puternic[ ]mi lu[ ve-derile. Doi “deschiz[tori de cale”, cu pulpele goale =i cuf[clii ]n mìni, trecur[ ]n goan[, strig`nd:

— La o parte!Abia am avut timpul s[ m[ feresc din fa\a unei cale=ti

luxoase care trecea, c`nd un bici pocni =i sim\ii o arsur[peste g`t =i b[rbie. Din vremea b[t[ilor tatei =i ale frate-lui meu nu mai suferisem asemenea durere.

M[ ridicai b`jbìnd. Drumul era acum =i mai ]ntune-cat ca ]nainte, =i o fric[ groaznic[ m[ cuprinse. }ncepuis[ alerg c`t m[ \ineau picioarele, f[r[ s[ scot o vorb[,tem`ndu-m[ de propria-mi r[suflare =i de \iuitul v`ntului]n urechi. }ntr-un t`rziu ]ncepur[ s[ apar[ c`teva case,apoi str[zi curate, uli\i murdare, lume, negustori care\ipau, cìni care abia se mi=cau =i, ]n sf`r=it, m[ pr[bu=iile=inat, undeva pe un maidan.

105

M-am trezit c`nd un om a dat s[ m[ ridice =i — lalumina lunii — z[rii un chip care parc[ ar fi fost al luiIbrahim, pescarul de raci de la Catag[\i. }n aceea=i clip[,]n sufletul meu se rede=tept[ n[dejdea de a reg[si pe Chira=i pe mama. M[ ag[\ai de g`tul omului aceluia, care miro-sea a jeg =i a tutun =i strigai, cutremurat de pl`ns:

— Sunt nenorocit: le-am pierdut pe sor[-mea =i pemama! Ajut[-m[ s[ le g[sesc =i-\i dau to\i banii din bu-zunare, toate inelele, ceasul =i hainele de pe mine...

— }n numele lui Allah, nu \ipa a=a! ]mi =opti b[tr`nul,ap[s`ndu-m[ peste gur[, cu palma lui jilav[.

Apoi, ridic`ndu-m[, ad[ug[:— Vino cu mine!}l urmai. Abia atunci b[gai de seam[ c[ pe bra\, ducea

un co= cu rahat, cu care de bun[ seam[ ]=i c`=tiga p`inea.Merser[m mai bine de-o jum[tate de ceas. El t[cea;

eram cu des[v`r=ire pierdut. Niciodat[, p`n[ ]n searaaceea, nu m[ b[l[cisem printr-at`t noroi, niciodat[ nu-mimai fusese dat s[ v[d mahalalele at`t de murdare, nici os[r[cie at`t de cumplit[. }n sf`r=it, el m[ trase ]ntr-unfel de magherni\[, unde nu erau dec`t o saltea =i un ur-cior cu ap[, ambele pe p[m`ntul gol. At`ta tot.

— Acum spune-mi ce-i cu tine! ]mi zise el, l[s`ndu-=ipanerul =i a=ez`ndu-se turce=te pe marginea saltelei.

}n mai pu\in de un ceas, ]i povestii toat[ istoria mea,pe scurt, dar toat[, f[r[ s[-i ascund nimic, ]ncep`nd dec`nd eram l`ng[ mama, p`n[ c`nd am fugit de pe corabie.El m[ ascult[, f[r[ s[ scoat[ un cuv`nt. }n sf`r=it, seridic[ ]n picioare:

— Culc[-te colo, ]mi zise, ar[t`ndu-mi salteaua. Asta-itot ce-\i pot spune ]n ast[-sear[.

R[masei mirat, dar pe de-a-ntregul ]ncredin\at c[ m[va ajuta s[-mi reg[sesc fiin\ele dragi pe care le c[utam.

106

C[zui ca un bu=tean =i adormii privindu-l pe binef[c[-torul meu, care ]nlemnise ]ntr-un col\, cu ochii a\inti\iasupra mea.

A doua zi m[ de=teptai de cu noapte:— Trebuie s[ plec[m...— Ca s[ c[ut[m pe Chira? ]ntrebai gr[bit.— Nu, copile, nu ca s-o c[ut[m pe Chira, dar pentru ca

s[ nu ne mai ]nt`lnim niciodat[, caci aurul t[u e piaz[rea. Sculele =i hainele tale sunt purt[toare de nenoroc.Allah s[ te aib[ ]n paza lui!

+i dup[ ce ]ncuie u=a, m[ l[s[ afar[, dep[rt`ndu-se cupanerul s[u de rahat.

B[tr`nul acesta, ]mpreun[ cu ceau=ul, barcagiul =i st[-p`nul calului luat cu chirie, au fost singurii patru in=i,singurele fiin\e cinstite, cum mult[ vreme n-aveam s[mai ]nt`lnesc, iar aceast[ prim[ zi de libertate a fost sin-gura la amintirea c[reia putui s[-mi mai dezmor\esc inima.

Cel dint`i pas pe care-l f[cui din clipa aceasta m[ dusede-a dreptul ]n pr[pastie.

P[r[sit ]ntr-un chip at`t de crud, uluiala mea a fosta=a de mare ]nc`t — crez`nd c[ b[tr`nul e nebun — n-avuim[car putere s[ pl`ng, s[ dezn[d[jduiesc. Nu-mi veneas[ cred ]ntr-at`ta r[utate. Primul meu g`nd a fost s[ plecc`t mai cur`nd ]n c[utarea unor oameni cu inima maibun[. Via\a m-a=tepta la o cotitur[, ca s[ m[ serveasc[ deminune.

Nu-mi dau seama prin ce ciud[\enie copil[reasc[ ]miv`r`sem ]n cap ideea fix[ c[ maic[-mea continua =i acums[-=i ]ngrijeasc[ ochiul ]n vreun spital din Stambul. Cuea, ]mi spuneam, trebuie s[-mi ]ncep cercet[rile. Cu g`ndul

107

acesta ]nr[d[cinat ]n creier, o pornii, ]ntreb`nd pe trec[toricam ]n ce parte era mijlocul ora=ului. To\i m[ ]ndreptar[spre Pera, unde ajunsei cu vreun ceas ]nainte de amiaz[.

Mi-era foame de nu mai puteam s[ m[ \in pe picioare.C[utai ceva de m`ncare ]ntr-o uli\[ lateral[, de unde ve-nea miros de friptur[ de oaie. L`ng[ col\, ]naintea uneipr[v[lioare, un om f[cea v`nt deasupra unui gr[tar, pecare se frigeau o mul\ime de frig[rui. Cu un piept ar[miu=i p[ros, negustorul ]=i ]ntorcea marfa, se ]nv`rtea ]ntr-unpicior, ]=i da ochii peste cap =i striga c`t putea:

— Kebab! Kebab!Intrai ]n pr[v[lia de=art[ =i cerui pìne =i kebab. La o

mas[ murdar[ de lemn, ]nghi\ii aproape pe nemestecate ojum[tate de pìne, trei frig[rui =i b[ui ap[. Apoi, sco\`ndun pumn de bani de aur, argint =i aram[, ]i ]ntinsei s[ iace-i datoram:

— Ia-\i c`t cost[ m`ncarea, ]i spusei.Negustorul tres[ri, m[ \inti cu ochii, privi pe furi=

spre u=[ =i lu[, cu ]ndr[zneal[, o lir[ de aur, pe care ostrecur[ iute ]n chimir. Pe c`nd ie=eam, m[ g`ndeam:“Una din dou[: sau o mas[ cost[ cu mult mai scump dec`tchiria unui cal pe-o zi ]ntreag[, sau c[ t`lharului acestuiapu\in ]i p[sa c[ “puternicul meu tat[“ ar putea s[-i retezecapul!”

Ner[bd[tor s[ dau c`t mai cur`nd de un om cumse-cade, care s[ m[ ajute din inim[ ]n planul meu, m[ ]ndrep-tai spre cea mai mare cafenea ce-mi ie=i ]nainte ]n pia\aaceea. M[ g`ndeam: “E mai cuminte s[ m[ adresez celormari =i nobili: ei n-au nevoie s[ m[ fure =i nici nu li-eteam[ de g[teala =i de aurul meu.”

Judecata mea a fost exact[. M[ ]ndreptai mai ]ntìspre un v[csuitor, cum vedeam c[ f[ceau =i al\i oameni cughetele murdare ca ale mele.

108

De data asta ]ns[ fusei mai dibaci: tr[sei cu ochiul lac`t pl[teau al\i in=i v[csuitorului, =i-i d[dui =i eu c`t maipu\in — un metelic. Apoi, curat oglind[, intrai ]n cafenea.

M[ z[p[ci zgomotul asurzitor al glasurilor, zarurilor=i pieselor de table. La mese, aproape n-aveai loc, to\ijucau c`te un joc. }n adev[r, aici nu era dec`t lume bun[,m[rimi, civili =i militari. M[ strecurai printre mese. Ni-meni nu m[ lu[ ]n seam[ =i nu p[ru mirat de bog[\ia depe mine, nici chiar chelnerii.

“ C`t e de pl[cut s[ ai de-a face cu oameni bine crescu\i!m[ g`ndii. Aici te sim\i mai la locul t[u dec`t printrecalici.”

M[ a=ezai pe-un scaun, l`ng[ doi juc[tori de =ah, =iporuncii o cafea cu caimac =i-o narghilea. Din nou c[utais[-mi dau seama cum pl[teau ceilal\i consumatori. +i carenu-mi fu mirarea c`nd v[zui c[ pentru un b[nu\ de argint,un cerec, puteai s[ bei zece cafele =i s[ fumezi tot at`teanarghilele, cu bac=i= cu tot.

Cercetai chipurile celor doi juc[tori, vecinii mei, unofi\er =i un civil, am`ndoi ]nc[ tineri, cu totul ad`nci\i ]njocul lor. Ei ]l fixau cu at`ta aten\ie, ]nc`t pe mine m[apuc[ durerea de cap. }mi p[rur[ simpatici, mai ales fi-gura cam bosumflat[ a ofi\erului l`ng[ care =edeam. Vor-beau rar, ]ntr-o turceasc[ aleas[, ceea ce ]mi pl[cea cudeosebire, dar m[ =i ]nfiora, c[ci =i Nazim-Efendi vorbeatot pe-at`t de distins. Uniforma ofi\erului ]ns[ ]mi in-spir[ ]ncredere.

“Acesta trebuie s[ fie un viteaz”, g`ndii, prividu-ipieptul plin de decora\ii.

— M[ ierta\i, domnule, nu =ti\i dumneavoastr[...F[r[ s[ m[ priveasc[, ]mi f[cu semn cu degetul s[ tac.Neizb`nda asta, pricinuit[ de un gest at`t de familiar,

109

nu m[ descuraj[ =i dup[ c`teva clipe m[ aplecai din nous[-l ]ntreb, ]ns[ n-apucai s[ deschid gura, c[ el m[ opri cuacela=i semn de deget, iar cu m`na cealalt[ ]naint[ o pies[.Atunci, ]ndr[zne\, nu m[ l[sai:

— M[ ierta\i, domnule, nu =ti\i dumneavoastr[ undese ]ngrijesc oamenii care au ochii plesni\i?

— Cine are ochii plesni\i? zbier[ acesta, arunc`ndu-mio privire care m[ ]nsp[im`nt[.

— Ap[i... mama! b`igui eu.— M[-ta-i chioar[? +i cine i-a scos ochii? f[cu el,

m[sur`ndu-m[ din cre=tet p`n[-n t[lpi.— Nu pe-am`ndoi, zisei timid, unul singur.— Unde? C`nd? Cum?— Tata, b[t`nd-o... la Br[ila, ]n Rom`nia... Acum doi

ani.Ofi\erul p[ru c[-=i iese din fire. Se ]ntoarse spre pri-

etenul s[u =i repet[ dispre\uitor fraza mea:— O femeie b[tut[ ]n Rom`nia acum doi ani, cu un

ochi scos, =i pe care o caut[ acum prin Constantinopol!Tu ]n\elegi ceva, din asta, Mustafa?

— Cum nu? ]n\eleg! f[cu cel[lalt, lucrul acesta tre-buie cercetat mai de aproape, dar nu aici! +i m`ng`indu-m[ pe obraz, ad[ug[: Deocamdat[ ar trebui s[ ]ngrijimcopilul [sta; hai s[ ie=im!

Afar[, el chem[ o birj[ ]n care ne urcar[m to\i trei.

Am urmat =ase luni de dulci n[dejdi =i de decep\ii crude,de libertate relativ[ =i de via\[ ]mbel=ugat[, dup[ acest aldoilea =i ultim contact cu generozitatea lumii bune, carevorbe=te ]ntr-o limb[ aleas[.

Scobor`nd la u=a lui Mustafa-bei, ofi\erul se desp[r\i

110

de prietenul s[u. Omul acesta, pe care nu aveam s[-l maiv[d dec`t peste c`\iva ani, ]n ]mprejur[ri de care voi vorbi,]mi arunc[ o privire sever[ =i plin[ de dispre\. }l luaidrept un om r[u =i ]n av`ntul meu copil[resc ]i spuseibeiului:

— E cam m`ndru, prietenul dumitale...— Da, e cam m`ndru, dar e un om bun. (Mai vorbea de

bun[tate =i Mustafa-bei!)Locuin\a lui era o vil[ uria=[, a=ezat[ ]n partea de

miaz[zi a ora=ului. Parcul nesf`r=it, care-o ]mprejmuia,scobora p`n[ la Bosfor. Casa era t[cut[, plin[ de bog[\ii=i de slugi care se strecurau ca ni=te umbre, mu\i ca mor-mintele. }ns[ aerul prietenos care umple orice locuin\[oriental[ m[ f[cu ]ncrez[tor. Deosebita delicate\e a beiu-lui a contribuit mult la aceasta. Nu avea nimic dinvicle=ugul lui Nazim. Fu ]nc`nt[tor, cuviincios, familiar,tot timpul c`t dur[ =i n[dejdea mea. N-a= avea s[-i repro=eznimic — nici chiar neputin\a de a-mi ]ndeplini imposibilamea dorin\[ — dac[, din clipa n[ruirii n[dejdiilor mele,s-ar fi mul\umit s[ m[ dea afar[. Dar, pasiunea orienta-lilor este at`t de ]nver=unat[, ]nc`t falsific[ inimile celemai generoase =i le ]mpinge — fie din r[utate, fie dinviolen\[ — spre acelea=i fapte scelerate.

Mustafa-bei mi-a ]n\eles povestea cu mult mai binedec`t mul\i al\ii de-atunci ]ncoace. Sunt ]ncredin\at c[omul acesta a fost sincer mi=cat de ea, c[ci nu de pu\ineori ochii i se umplur[ de lacrimi ]n timpul istorisirii mele.

}mi f[g[dui c[ va face pentru mine tot ce-i va fi cuputin\[.

— Dac[ mama ta e ]n Constantinopol, ]mi spuse el

111

m`ng`indu-mi m`inile, voi afla-o prin spitale =i prin poli\ie.C`t prive=te pe Chira, voi trimite iscoade rafinate ca eterul=i viclene ca vulpea, s[ cerceteze p`n[ =i haremurile celemai bine p[zite. Dac[ d[m de ea, pun capul c[ o scoatem.Cu bani po\i ob\ine tot ce vrei ]n Turcia.

Dup[ asta ]mi ar[t[ odaia mea =i m[ d[du ]n seam[unui servitor, care trebuia s[ ]ngrijeasc[ de mine. Biju-teriile =i hainele de pe mine, care — dup[ spusa lui —“erau prea bogate =i chiar indecente”, fur[ ]nlocuite cualtele mai “demne”. }n schimbul tuturor acestor aten\ii,mi se ceru un singur lucru: s[ nu m[ mai duc prin marilecafenele =i s[ nu prea ies at`t de des ]n ora=.

— Asta-i ]n interesul t[u, ad[ug[ el. Nazim nu are s[renun\e at`t de lesne la prada lui =i, ]ntr-o bun[ zi, tepo\i pomeni cu o traist[ ]n cap, legat burduf =i ]mbarcatca un sac cu ienibahar.

O asemenea perspectiv[ m[ b[g[ ]n to\i sperie\ii. Peloc, m[ sim\ii legat de el =i de aceast[ semicaptivitatecare se ]ntredechidea ]naintea adolescen\ei mele.

Exist[ diferite chipuri prin care s[ dai pierz[rii unsuflet p[tima=. Cel mai lesnecios e s[-l iei cu bini=orul. +icum inima mea pe atunci era plin[ numai de Chira, Mus-tafa-bei nu-mi vorbi dec`t despre ea.

O f[cea cu naturale\e, c[ci m[ iubea sincer, dar dracus-o ia de sinceritate a p[tima=ilor! De cele mai adeseorinu este dec`t un narcotic delicios.

Mustafa-bei a ]nceput prin a o introduce pe Chira ]ncas[, botez`nd cu numele ei unele obiecte deosebite. Ast-fel, afl`nd c[ narghilea =i br[\ar[, pe rom`ne=te, suntnume feminine, mi-aduse, pe r`nd, cea mai frumoas[ nar-

112

ghilea pe care am v[zut-o vreodat[, apoi o br[\ar[ depre\. Pe am`ndou[ era s[pat cuv`ntul Chira, pa care nu=tiui s[-l citesc. }n sf`r=it, abia ]mplinisem o lun[ de =edere]n casa lui =i iat[ c[, ]ntr-o zi, pe c`nd eram ]n parc, elveni aduc`nd de c[p[stru o iap[ admirabil[, t`n[r[, vioaie,capricioas[ =i neast`mp[rat[ ca =i Chira:

— Iat[ pe cea mai frumoas[ Chiralin[ pe care \i-o potoferi, ]mi zise el. Ia-o, e a ta!

+i numaidec`t m[ f[cu s[ ]ncalec =i-mi ajut[ s[ m[obi=nuiesc cu zburd[lniciile ei. }ncadrat ]ntre el =i servi-torul lui, to\i trei c[l[ri ie=ir[m s[ d[m o rait[ prin]mprejurimile pitore=ti ce se ]ntindeau ]n partea demiaz[noapte a vilei.

Un lucru trebuie s[ recunosc ]nainte de toate: nicic`nd,]n aceast[ epoc[ de trist[ ]mbel=ugare, desf[t[rile n-auizbutit s[ m[ fac[ s[ uit, trei zile de-a r`ndul, dezastrulcopil[riei. Nu-i mai pu\in drept c[ biata mea inim[ sel[sa adesea ademenit[ de desf[t[ri.

Lungile mele ceasuri de lene — hr[nite de cuvintele]ncurajatoare ale beiului — se scurgeau ]ntre narghilea =ifrumoasa mea iap[, de care nu m[ desp[r\eam dec`t ca s[dorm =i s[ m[n`nc =i care, prin particularit[\ile =iciud[\eniile temperamentului ei m[ f[cea s[ cred c[ cevadin dragostea Chirei ]mi venea prin mijlocirea ei. La r`ndullui, acest nobil animal mi se ata=ase ]n a=a m[sur[, c[ era]n stare s[ strice grajdul de c`te ori, ]n loc s[ ies la plim-bare, ]nt`rziam cu beiul la table.

}n felul acesta, Chira era pretutindeni: ]n ochii frumo=iai iepei, ]n orice lucru pe care-l atingeam, ]n conversa\iilenoastre. Chipul Chirei era pe jum[tate ]n cas[.

Cealalt[ jum[tate a fost adus[ de iscoadele puse s-o

113

caute. Dihaniile acestea — una mai convins[ ca cealalt[— veneau s[ m[ ]ncredin\eze c[ Chira se g[sea ]n c`tezece haremuri deodat[.

Sub impresia descrierilor lor, de o izbitoare exactitate,]n am[nun\imile mi=c[toare pe care mi le d[deau asupra]nf[\i=[rii cad`nelor pe care le z[riser[, inima mea zv`cneas[-=i rup[ coardele. Le sorbeam cuvintele cu nevinov[\iaunui copil de =ase ani, =i multora dintre codoa=ele acesteale s[ream de g`t, strig`nd:

— Ea trebuie s[ fie! E aidoma sor[-mea! }ncearc[ s[ teapropii de ea =i =opte=te-i numele meu: Dragomir! F[ totce po\i =i cere-i o fotografie! Dar pentru ca s[ po\i vorbicad`nelor =i s[ cape\i o fotografie, trebuiau bani. Iar cas[ ]nchizi ochii curio=ilor, s[ astupi urechile indiscre\ilor,s[ deschizi u=ile at`t de stra=nic p[zite, trebuiau ]nc[ =imai mul\i bani.

}n mijlocul od[ii, cu m`inile ]n buzunare, privind is-coditor =i ironic, beiul asculta =i z`mbea. Eu ]i c[deam lapicioare, ]l imploram. +i el ]mp[r\ea cu d[rnicie monedede aur =i de argint, dup[ ]nsemn[tatea misiunii.

Apoi, din nou, trecur[ zile ]ndelungi de a=teptare,ceasuri triste, goale de orice ]ndemn de via\[. Dezn[dejdeamea nu g[sea alt refugiu dec`t sufletul ]n\eleg[tor al“Chiralinei” mele. }mpreun[ cu ea =i ]nl[n\uit adesea deg`tu-i m[t[sos, m[ av`ntai pe c[i f[r[ de sf`r=it, ]ndimine\i radioase sau ]n apusuri clocotitoare, ]n uit[ri desine, pline de nostalgii dureroase, de pl[ceri ucig[toare.

L`ng[ mine =i ca un nonsens =i mai jignitor, servitorulc[l[rea — ]narmat p`n[ ]n din\i, urm[rindu-m[ pas cupas — =i prin t[cerea lui vinovat[ el violenta ultima ex-presie a iubirii mele.

114

}n felul acesta trecu vremea din prim[var[ p`n[-ntoamn[, din mai ]n septembrie. Apoi n[dejdea m[ p[r[sideodat[.

Fotografiile ce mi se aduseser[ nu erau ale Chirei =inumele lui Dragomir, =optit la urechile nenorocitelor]ntemni\ate, nu trezi nici un ecou ]n taini\ele ]ntunecateale inimilor lor. Nu-mi mai plecai urechea la dulceg[riilefemeilor acestora, =i ele au fost date afar[.

Dar o nenorocire nu vine niciodat[ singur[. Toate cer-cet[rile f[cute ca s[ dea de urma mamei, prin Constanti-nopol, r[maser[ tot pe-at`t de zadarnice. Mi-o m[rturisichiar beiul, plictisit de ]ntreb[rile mele, =i pentru ca s[-midovedeasc[ bun[voin\a lui, el chem[ chiar pe =eful poli\ieiturce=ti — un uria= cu o ]nf[\i=are de c[l[u, cu must[\ilel[sate pe oal[ =i priviri de bandit. Acesta, dup[ ce izbi dinpicior, salut[ =i strig[, cu o voce de tunet, care doar c[ num-a dat peste cap:

— De c`nd e Stambulul, n-a pus picior ]n el o rom`nc[cu un ochi plesnit!

Era mai mult dec`t conving[tor.Dezn[dejdea m[ cuprinse de ]ndat[ ce orice iluzie se

n[rui ]n mine. Lacrimile ]mi curgeau nest[p`nite pe mìnileparfumate ale beiului, pe care ]l rugam s[ m[ lase s[ plec.El se ]mpotrivi.

— Ce-ai s[ te faci, dac[ ai s[ te duci de aici? Ba mai ai=i nenorocirea s[ fii t`n[r =i frumos, dou[ calit[\i cu care]n Turcia nu izbute=ti dec`t dac[ e=ti =iret, =i tu n-aiarma asta. R[mì, deci, aici. La mine ai tot ce-\i trebuie,mai mult chiar dec`t na=terea ta \i-ar fi dat dreptul s[n[d[jduie=ti.

Eram nem`ngìat. Vorbele lui r[sunau ca ni=te clopotede ]nmorm`ntare. Beiul ]=i ]ndoi bun[voin\a fa\[ de mine.

115

Cunosc`ndu-mi patima pentru c[l[rie, ]mi comand[ uncostum de v`n[toare, ]mi cump[r[ o pu=c[ admirabil[, cupatul ]ncrustat la Damasc — pe care o =i botez[ “cumplitaChira” — =i astfel echipat, ]ntr-o bun[ diminea\[, ]ntov[-r[=i\i de doi servitori, o luar[m pe drumul mare spreAdrianopol.

— Am s[-\i ar[t cuprinsurile locuite de cerbi =i devulturi! ]mi spunea beiul. +i ai s[ vezi c[ via\a e fru-moas[ =i f[r[ de femei, c[ci tu nu =tii c[ chiar =i cea maifrumoas[ femeie sf`r=e=te totdeauna prin a deveni o t`rf[.

Ocara aceasta m[ izbi ca o lovitur[ de pumnal =i m[f[cu s[-l ur[sc pe Mustafa-bei. }mi t[inuii pe c`t putuisim\[mintele, dar pe loc mi-a venit ideea s[ fug.

Un prilej minunat nu ]nt`rzie s[ se prezinte. Plecasempentru un ocol de vreo cincisprezece zile spre culmile celemai apropiate ale Balcanilor =i de-a lungul Mari\ei, pen-tru partida de v`n[toare pe care beiul era obi=nuit s-ofac[ ]n fiece toamn[.

Planul meu era ]ntreit: ori izbuteam s[ ]n=el supraveghe-rea tiranilor mei =i s[ fug, ]mbr[cat ca un \[ran turc, ori]mi cump[ram libertatea cu bani. Iar dac[ cele dou[]ncerc[ri d[deau gre=, nu-mi r[m`nea (]n cazul cel maidezn[d[jduit) dec`t iu\eala “Chiralinei”, care, dup[ spusabeiului, era o gonace ne]ntrecut[. Pentru ca s[ m[]ncredin\ez, cerui s[-mi dea voie s[ m[ iau la ]ntrecere cucalul arab al lui Mustafa. Mul\umit c[ m[ vede mai vesel,acesta primi, ]mi d[du trei sute de pa=i ]nainte =i-mi spusec[ m[ va ajunge p`n[ la un sat care se z[rea la o dep[rtarede vreo trei kilometri.

La detun[tura pistolului, desc[rcat de bei, mi-am ]nfiptpintenii ]n coastele “Chiralinei”. Iapa se rididic[ ]n dou[picioare, ]=i fr[m`nt[ z[bala =i porni ca o s[geat[. Eu

116

d[dui drumul fr`ului =i m[ ag[\ai de =a. V`ntul =uieraat`t de tare pe la urechi, ]nc`t ]mi era cu neputin\[ s[aud goana potrivnicului meu. Ned`ndu-mi seama ]n cem[sur[ eram ajuns din urm[ izbeam c`t puteam p`nteceleanimalului. P[m`ntul se ]nv`rtea ]n jurul meu, drumulalb p[rea c[ fuge ca ]ntr-o lume de basm.

}n cur`nd satul se ivi ]naintea mea, apoi ]l str[b[tui=i-l l[sai ]n urm[, sub privirile ]nsp[im`ntate ale locuito-rilor. G`=te, g[ini, ra\e, care — spre nenorocul lor —erau prin mijlocul drumului, fur[ f[cute praf.

La un kilometru dincolo de sat, beiul m[ ajunse dinurm[. Pu\in dup[ aceea sosir[ =i servitorii, aduc`ndu-mipu=ca, pe care nici nu =tiam c[ o pierdusem.

— M-ai b[tut! ]mi spuse el, str`ng`ndu-mi m`na. Ce-re-mi ce vrei =i-\i voi da!

— Ei bine, ]i r[spunsei, d[-mi un kilometru ]nainte =if[g[duie=te-mi c[ dac[ nu m[ ajungi, p`n[ la cel[lalt sat,nu m[ mai cau\i!

El p[ru ]ndurerat!— P`n[ ]ntr-at`ta te-ai sc`rbit de mine? Ce-\i lipse=te?

Femei? Pot s[-\i dau oric`te vrei: din haremul meu, saufecioare de paisprezece ani. |inuturile acestea mi=un[ defemei, de toate fe\ele, de toate neamurile, =i care nu r`vnescaltceva dec`t s[ ni se dea ca roabe, fiindc[ nu-i nici ofecioar[ care s[ nu-=i g[seasc[ ]ntr-o zi neghiobul ei.

— Mustafa-bei, nu crezi c[ libertatea e mai scump[dec`t robia =i c[ un “neghiob” care \i-e drag pre\uie=temai mult dec`t un prin\ de care \i-e sc`rb[?

— E drept asta, r[spunse el. Dar ocup[-te mai pu\inde ceea ce e drept... =i vezi mai bine de ceea ce e bun. Noisuntem st[p`nii tuturor olaturilor acestora, cu dobitoacecu tot. De ce n-am gusta din ceea ce ni se ofer[ at`t dedobitoce=te poftelor noastre?

117

}n clipa aceasta ochii mi se deschiser[ pe deplin ]n\e-leg[tori asupra vie\ii. }n adev[r, ]n cinismul lui, beiulavea dreptate: totul se pleca “dobitoce=te” sub puterea sa.Nu era dator nici m[car o mul\umire.

Pe p[m`ntul turcesc, ca =i pe cel bulg[resc, musul-manul =i cre=tinul, de la s[rac la bogat, nu erau dec`tni=te robi ascult[tori, =i dac[ fecioarele se ascundeau lasosirea noastr[, p[rin\ii lor, pentru a ob\ine bun[voin\ast[p`nului, nu cer=eau dec`t ]ng[duin\a de a le jertfi, cuaceea=i u=urin\[ cu care ne ofereau patul cel mai bun =ioaia cea mai gras[.

Spectacolul acesta m[ f[cu s[ r`vnesc cu at`t mai multlibertatea. M[ sim\eam vinovat de bel=ugul ]n care tr[iam.}n sufletul meu t`n[r ]ncol\i trebuin\a de a-mi c[uta omeserie independent[, care s[-mi ]ng[duie s[-mi c`=tigp`inea cinstit. De atunci ]ncepu s[ nu m[ mai preocupenimic altceva dec`t grija de a fugi. }ns[ prilejul acesta]nt`rzia s[ se arate, =i orice sf`r=it de zi m[ g[sea tot at`tde dezn[d[jduit cum fusesem ]n ajun.

Eram din ce ]n ce mai bine p[zit. Ziua, ]n timpul lungilor=i obositoarelor goane ale v`n[toarei, eram ne]ntreruptal[turea de bei sau ]ncercuit de doi servitori. Noapteadormeam ]n odaia tristului meu protector, f[r[ speran\[de sc[pare. Astfel, cel dint`i dintre cele trei mijloace defug[ se mistui. Al doilea, de a-mi cump[ra cu bani liber-tatea, c[zu =i el. Iat[ cum:

}ntr-o zi, pe c`nd ploua cu g[leata =i ]n vreme ce beiuljuca =ah cu gazda, eu ]ncepusem o partid[ de table cuservitorul meu. Eram singuri. Pentru a-mi ajunge \inta,devenii duios, sentimental =i ]l l[sai s[ ]n\eleag[ dorin\amea de fug[. El f[cu pe surdul. Atunci i-am f[g[duitbanii =i bijuteriile pe care le aveam. M-a refuzat.

118

— Cum, Ahmed? Se zice c[ ]n Turcia cumperi oricepofte=ti cu aur!

— Da, cumperi... ]mi =opti el, dar cel care vinde tre-buie s[ ia at`ta aur, ]nc`t s[-=i poat[ r[scump[ra via\a,la r`ndul s[u... iar tu nu ai bani de-ajuns.

Nu-mi mai r[m`nea dec`t s[-mi pun via\a ]n joc, ]ntr-ofug[ disperat[. +tiam c[ pot fi ucis ca un c`ine, =i, cutoate acestea, n-am =ov[it o clip[.

Ne g[seam ]ntr-o regiune muntoas[, ]mp[durit[, foarteprielnic[ \intei mele. A doua zi, dis-de-diminea\[, ]ncepu-r[m s[ urc[m un drum greu, printre brazi, ]ntov[r[=it decinci c[l[re\i, care trebuiau s[ organizeze o b[taie.

Pentru a nu da timp servitorului s[-i spun[ st[p`nuluis[u ceea ce-i propusesem cu o zi ]nainte, m-am hot[r`ts[-mi ]ncerc norocul, de cum s-o ivi prilejul, =i se prezent[cum nici nu-l a=teptam.

V`n[torii poposir[ la marginea unei poieni ]ntinse, ]nmijlocul c[reia dormea un mic lac str[b[tut de un torent.

— Aici e ad[p[toarea ciutelor! spuse lini=tit c[l[uza.+i plec[ cu cei patru oameni ai s[i. Ambii servitori

fur[ a=eza\i ]n dou[ locuri strategice, cu porunca s[ trag[c`nd va trebui s[ c`rmeasc[ v`natul spre pu=ca beiului.

Astfel, ]mpr[=tia\i, sim\eam c[ libertatea mea se ap-ropie, c[ci era cu mult mai lesne s[ scapi de un singurom, dec`t de toat[ ceata.

St[team la p`nd[ ]nd[r[tul unei st`nci; priveli=teacuprindea partea de unde trebuia s[ ne cad[ v`natul.

— Tu s[ nu tragi dec`t dac[ mi-o sc[pa mie lighioana,ori dac[ \i-o trece pe sub nas, ]mi spuse Mustafa-bei, c[ci“cumplita Chir[“ nu-i prea de demult ]n m`na ta!

}n adev[r, eu nu =tiam s[ ochesc.Trecuse cam vreun ceas, c`nd r[bufni un foc de pu=c[,

119

apoi dou[ sau trei. Beiul, cu pu=ca gata, scruta ]mprejuri-mile, =i deodat[, ca =i cum ar fi r[s[rit din p[m`nt, uncerb ap[ru drept pe c[rare, dar dup[ o clip[ pieri spredreapta, unde se \inea Ahmed.

— Nu ne scap[! r[cni beiul. Fug s[-l iau din coast[!R[mì aici =i a\ine-i trecerea ca s[-l aba\i ]nd[r[t!

— Ba r[mì tu, na! \ine pu=ca! am strigat ]n urm[-i,c`nd l-am v[zut dep[rt`ndu-se ]n galop.

Arunc`nd pu=ca =i tolba, o luai de-a dreptul spre vale,p[r[sii drumul =i m[ afundai ]n br[det, iar c`nd d[duide-un drum neted, ]mi repezii iapa ]ntr-o goan[ vijelioa-s[. De fuga aceasta at`rna libertatea sau moartea mea:

— Scump[ Chira, vino-mi ]n ajutor!

Trebuie s[ fi f[cut cel pu\in vreo cinci leghe de la loculde v`n[toare, c`nd — ]n lumina duioas[ de toamn[ —m-am oprit ]ntr-o dumbrav[ de pe malurile Mari\ei. }mil[sai iapa s[ pasc[ =i s[ se odihneasc[. Zdrobit de oboseal[=i z[p[cit de fericire, m[ lungii pe p[tura mea. Cu toateacestea, m[ ]ncercau fiorii mor\ii: ]n fuga mea fusesemv[zut de locuitorii satelor =i t[ietorii de prin p[duri. +im[ ]ntrebam mereu: “Am sc[pat sau nu?”

}naintea ochilor mei, p[m`ntul se ]ntindea necuprins=i frumos, iar eu nu-mi d[deam seama dac[ eram liber s[m[ scol =i s[ plec dup[ capul meu. Umbra unei mìninev[zute m[ amenin\a — ea m[ putea ]nh[\a ]n oriceclip[ =i s[ m[ re\in[.

Somnul m[ scoase din ]ncurc[tur[. Pleoapele mi se]nchiser[, grele. La de=teptare, m[ sim\ii mai pu\in ]ncur-cat, c[ci l`ng[ mine, =ez`nd turce=te, Mustafa-bei vegheaasupra fericirii mele. }n timp ce eu m[ frecam la ochi, capentru a goni un vis ur`t, el ]mi spuse, ar[t`ndu-mi ogeant[ din piele de c[prioar[:

120

— Uite, Dragomire, \i-am adus de m`ncare... Trebuies[-\i fie foame!

Iar pe c`nd ne ]napoiam ]n trapul cailor, ad[ug[:— A=a, hai? E=ti ]n stare s[-mi faci =i pocinoage de-

astea? Dar tu nu =tii c[ chiar =i Dumnezeu se lipse=te delucrul pe care turcul pune m`na?

}n c`teva zile dup[ aceea, ]ntorc`ndu-ne la Constanti-nopol, cea dintì grij[ a beiului a fost s[ spun[ celor doiservitori, chiar ]n fa\a mea:

— De dou[ ori pe s[pt[m`n[ ve\i ]nso\i pe domnulDragomir la plimbare, c[l[ri, timp de un ceas, merg`ndnumai la trap, =i ve\i r[spunde de el cu capetele voastre.V[ poruncesc s[ trage\i ]n burta iepei lui, la cea dintì]ncercare de fug[! Apoi se ]ntoarse spre mine: +i chiaracas[ nu mai ai voie s[ umbli dec`t prin apartamentult[u!

“Servitorii” ]ns[ n-avur[ c`nd s[ ]ndeplineasc[ acesteginga=e porunci, c[ci chiar ]n ziua aceea m[ ]mboln[vii =ic[zui la pat. Vreme de o s[pt[m`n[, z[cui f[r[ cuno=tin\[,prad[ frigurilor =i aiur[rilor.

C`nd mi-am venit ]n fire, odaia mea era pref[cut[ ]n-tr-o vast[ infirmerie. Doi medici vegheau pe r`nd lac[p[tìul meu. Mustafa-bei era aproape nebun.

Uit`ndu-=i rangul, el se fr[m`nta la picioarele mele,cer`ndu-=i iertare.

— M[ la=i s[ plec? l-am ]ntrebat.— Dar asta nu se poate, sufle\elule! Cere-mi tot ce

vrei, dar nu s[ pleci!— Atunci mai bine s[ mor! i-am zis ]ntorc`ndu-m[ cu

fa\a la perete.

121

Da, voiam s[ mor. Dar nu mori c`nd \i-e voia. Treis[pt[m`ni mai t`rziu p[r[seam patul, ca s[ intru ]ntr-olung[ convalescen\[, c`nd, timp de o lun[, nu ie=eam din-tr-o criz[ furioas[ de nervi, dec`t ca s[ cad ]ntr-o n[uceal[complet[.

Toate darurile pe care mi le aducea beiul le c[lcam ]npicioare, le sf`=iam. Frumoasa mea narghilea o izbii degratiile ferestrei, iar br[\ara o f[cui buc[\ele. Chiar =inumai apari\ia asupritorului meu ]n odaie m[ f[cea s[-misf`=ii hainele de pe mine.

}n vremea asta, o ]nt`mplare duioas[, nevinovat[ =inea=teptat[ veni s[ pun[ pu\in[ r`nduial[ ]n organismulmeu dezechilibrat.

}ncepuse iarna. Iarna bl`nd[ =i senzual[ a Bosforului.Singur, de diminea\a p`n[ seara, tot ce puteam face eras[ privesc ]n parc prin cele trei mari ferestre ale aparta-mentului.

Pentru a mai ]nsufle\i acest col\ pustiu al parcului,aruncam p[s[rilor resturile meselor mele: p`ine, fructe,carne.

}n cur`nd, o sumedenie de vr[bii =i chiar de ciori ]n-cepur[ s[ se apropie, pe furi=, =i s[ ciuguleasc[ sub ochiimei.

}ntr-o zi, spre marea mea mirare, un c`ine ciob[nescap[ru printre arbori. El se opri departe de ferestre, adul-mec[ aerul =i auzind c[-l chem, ]=i v`r] coada ]ntre picioa-re =i se ]ndep[rt[ cu un aer trist.

“+i acesta trebuie s[ fi gustat din bun[tatea oame-nilor!” m[ g`ndii.

}n zilele urm[toare reveni =i se apropie ceva mai mult.M[ ascunsei, ca s[ nu-l sperii, =i i-am aruncat trei sfer-turi din ]mbel=ugata mea mas[. }ncetul cu ]ncetul, ]n sf`r-

122

=it, ne ]mprietenir[m. La m`ngìerile mele, ]ncepu s[ deadin coad[ =i plec[, l[s`ndu-m[ s[ ]n\eleg c[ trebuie s[ m[mu\umesc cu at`t ]n ziua aceea. }i d[deam dreptate, c[ci,cumin\it de propriile mele p[\anii, eram eu ]nsumi hot[r`ts[ fiu mai cu luare-aminte ]n alegerea prieteniilor mele,dac[ Cerul s-ar fi ]ndurat s[ m[ ajute s[-mi redob`ndesc]ntr-o zi libertatea.

Cìnele acesta avea un suflet deosebit. Cu toate c[ eramort de foame, m`nca cu delicate\e =i se ferea s[-=i ia]mbuc[tura de-a dreptul de pe p[m`nt, mesteca ]ncet =inu rodea niciodat[ oasele. Ne]ndoios, o mare durere tre-buie s[-i fi ap[sat inima... De ce, de pild[, nu se l[sa s[fie hr[nit de oamenii milo=i?

Se =tie c[ la Constantinopol fiecare musulman are cìniilui ob=te=ti, care ]l ]ntov[r[=esc o dat[ pe zi la brut[rie,unde fiecare ]=i cap[t[ buc[\ica lui de pìne. Va fi g[sit el]njositor faptul acesta? }i pl[cea mai bine s[ bat[ c`mpii,pentru a g[si o via\[ mai neat`rnat[? Sau poate ]l sc`rbeapromiscuitatea abject[ a semenilor s[i?

}l botezai Lupu, nume potrivit purt[rii lui s[lbatice =idemne, =i f[cui minuni de ]ndem`nare ca s[ dob`ndescdin parte-i un ]nceput de prietenie. A fost c`t se poate dezg`rcit cu avansurile pe care mi le f[cu; dar fiecare din-tre noi ]=i are via\a lui, durerile =i propria lui filozofie.A=a c[ am respectat rezerva, ]n care se \inea. Pentru cas[-i dovedesc c[-l ]n\elegeam, nu-i mai aruncam carneade-a dreptul pe p[m`nt, ci i-o ]nv[luiam ]n h`rtie.

F[r[ ]ndoial[ c[ a b[gat de seam[ aceasta, c[ci, pentru]ntìa oar[, se hot[r] s[ se a=eze pe picioarele dind[r[t =is[ m[ priveasc[ ]n fa\[, destul de departe totu=i pentru anu putea fi ajuns de vreun b[\.

123

Lupu era bun, un cìne de r`nd =i destul de voinic. C`tdespre starea lui de cur[\enie, de! face omul ce poate,c`nd duce o via\[ de lup.

Ochii lui mari, negri, clipeau trist, asupra durerilorvie\ii silindu-se — f[r[ nici o ]ndoial[ — s[ le vad[ maibine. Expresia lor mai c[ nu putea fi definit[. }n oricecaz, nu erau nici bl`nzi, nici chiar indulgen\i. C`t desprefruntea lui, era poate de o prea rece senin[tate =i de uncalm prea ]nc[p[\`nat.

— S[rmane Lupu! ]i vorbeam, ]ntinz`nd dezn[d[jduitm`na printre gratii =i cer=indu-i un semn de ]ncredere.S[rmane Lupu, s[ fi suferit tu oare at`t de mult, ]nc`t s[\i se fi ]mpietrit inima? Cred c[ multe \i-a p[timit pielea— odinioar[ — gust`nd din dragostea celor tari =i c[ poatevei fi avut =i tu c`ndva frumoasa ta narghilea, br[\arata, pu=ca =i iapa ta, apoi boala =i medicii t[i. Dar, oricum,tu azi e=ti liber, pe c`nd eu sunt ]ntemni\at =i f[r[ n[dejde,]n dosul gratiilor [stora. Hai, frate Lupule, apropie-te =ilas[-m[ s[ te m`ngì!

Nu vreau s[ spun c[ ]n Turcia cìnii ]n\eleg rom`ne=te,dar pot s[ afirm c[ Lupu al meu — dup[ ce a ascultats[pt[m`ni ]ntregi pl`ngerile mele dezn[d[jduite — s-aapropiat ]ntr-o bun[ zi, cu ]ndr[zneal[, =i =i-a pus laba ]npalma mea. }n ziua aceea mi s-a dat cea mai sincer[str`ngere de m`n[ din c`te am primit ]n via\a mea.

Eram fericit ori, dac[ vre\i, am sim\it din nou bineface-rile bucuriei, care nu ]ncearc[ dec`t inimile nemuritori-lor, oricare ar fi durerea ce le b`ntuie. M-am ferit pe c`tam putut s[-mi dest[inui prietenia pe care o legasem cuLupu. Pentru ca s[ nu m[ tr[deze f[r[ voia lui, l-am

124

f[cut s[ ]n\eleag[ c[ atunci c`nd ferestrele erau ]nchisenu g[sea nimic de m`ncare. El a ]n\eles at`t de bine lu-crul acesta, c[, mai t`rziu, ori de c`te ori le vedea ]nchise,se ]ntorcea de departe =i pleca. De asemenea, ]n convor-birile noastre, c`nd ziceam: “Du-te, prietene, hai, du-teacuma!” el pleca pe dat[ ce ]nchideam ferestrele, se ]nde-p[rta demn, prietenos, f[r[ s[ se supere.

Pe Mustafa-bei =i pe servitorul lui ]i primeam la anu-mite ore: pe cel dintì, ca s[ m[ vad[; pe ceilal\i, ca s[ m[serveasc[. Din pricina st[rii mele nervoase, vizitele aces-tea erau c`t se poate de scurte.

}ndeosebi prezen\a beiului m[ f[cea s[-mi ies din s[rite,=i, de-abia venit, se ducea la dracu. Apartamentul s[u eral`ng[ al meu, dar ne desp[r\ea un mare fumoar. Pentrumai mult[ siguran\[, m[ ]nchideam cu cheia.

Cu bucuria pe care Lupu o aduse ]n via\a mea, ]mischimbai atitudinea, devenind mai ]mp[ciuitor. Beiul ]mir[spunse, ]nc[rc`ndu-m[ de favoruri. Astfel, ]mi ]ng[duis[ m[ plimb prin parc, ]ntov[r[=it, bine]n\eles de servi-torul meu.

Dar, cu deosebire, dou[ din favorurile pe care mi lear[t[ ]mi fur[ funeste =i avur[ ]nr[uriri incalculabile asu-pra restului vie\ii mele.

Mai ]ntì, beiul introduse ]n cas[ alcoolul, care mi-eraaproape necunoscut =i, din nenorocire, b[utura asta dul-ceag[ ]mi pl[cu peste m[sur[. Sub ]nr[urirea be\iei, creie-rul meu pierdu sim\ul tristei realit[\i, mintea mea lu[c`mpii. G[sii o m`ngìere ]n rachiu =i rugai s[ mi se deamereu.

Beiul ]mi d[du c`t am vrut =i b[u =i el. Ne ]mb[tamzilnic. Alung`ndu-ne — ]n patru labe — pe covorul largu-lui fumoar, urlam ca lighioanele. Mai ales el era de nerecu-

125

noscut. Chipul lui nu mai avea nimic omenesc, =i ]ntr-osear[ — pe c`nd voia s[-mi sfarme ]ntre din\i un deget dela picior — ]l izbii peste fa\[ cu un v[trai de la sob[. Elst[tu lini=tit, la p[m`nt, l[s[ s[ i se preling[ s`ngele spregur[, =i ]=i linse buzele. Atunci, de sc`rb[, ]l scuipai ]nobraz. El se linse din nou.

Zilele care urmau acestor desfrùri ]mi erau de nesufe-rit. +edeam ]n pat p`n[ la amiaz[, v[it`ndu-m[. Capul]mi p[rea de plumb, aveam chipul palid =i tremuram dintot corpul. Lumina zilei ]mi f[cea r[u. Mustafa-bei tr[geadraperiile grele ale ferestrelor. +i de ]ndat[ ce camera selumina de nenum[rate lum`n[ri =i se ]mb[ls[ma de mirt,nebuniile ]ncepeau =i mai ]nd`rjite.

}ntr-o noapte pe c`nd eram n[ucit de be\ie, patru fetecu tamburine =i castaniete n[v[lir[ ]n fumoar =i ]ncepur[un joc ame\itor. Inima ]mi tres[ri de pl[cere! Ai fi juratc[ sunt patru Chire g[tite ca ni=te domni\e orientale, cuchipurile abia ascunse de v[luri.

S[rii de la locul meu r[sturn`ndu-mi cafeaua, p[h[ru\ulcu lichior =i narghileaua =i m[ aruncai la picioarele lor.Lungit ]n mijlocul camerei, cu ochii ]nchi=i, sim\ii ]nde-lung, foarte ]ndelung, f`=ìtul rochiilor lor =i oarecariparfumuri necunoscute ]mi izbir[ n[rile cu putere, apoi...

Apoi, ]mi pierdui cuno=tin\a...C`nd m[ de=teptai, eram ]n pat =i nu-mi venea s[-mi

cred ochilor, sim\urilor, resping[toarei realit[\i. Patrut`rfe din cel de pe urm[ bordel, b[tr`ne, zb`rcite, sc`rbosde goale, m[ m`ngìau, m[ h`rjoneau din toate p[r\ile,acoperindu-mi fa\a =i trupul cu balele lor. M[ zb[tui,\ip`nd dup[ ajutor. Ele m[ m`ngìau =i mai de zor. Atuncim[ smucii din bra\ele lor, ]n=f[cai cle=tele de la sob[ =i

126

sf[r`mai totul ]n odaie, oglinzi, vase, statui, bibelouri,tot ce mi-a stat ]n cale.

}nsp[im`ntate, dezgust[toarele prostituate s-au f[cutnev[zute, duc`ndu-se s[ spun[ lui Mustafa-bei c[ eu m[]nd[r[tniceam s[ nu recunosc pe cele patru fete de mai]nainte, ]n aceste “cotoroan\e” cu chip de bufni\[.

Dup[ noaptea asta de desfr`u, m[ ]nchisei dou[zeci =ipatru de ceasuri ]n odaia mea, nemaiprimind pe nimeni.M`ncarea ]mi f[cea grea\[. O azv`rlii lui Lupu, c[ruia ]im[rturisii dec[derea mea.

}n sf`r=it, sc`rbit p`n[ ]n m[runtaie de josnicia ]n carebeiul voia s[ m[ cufunde, am hot[r`t s[ m[ sp`nzur =ichemai pe st[p`nul meu pentru a-i spune c[ — dac[ nuconsimte s[-mi dea drumul — ]mi pun planul ]n execu-tare prin orice mijloace a= g[si. Mi se r[spunse c[ beiulplecase ]ntr-o c[l[torie de zece zile. Vestea aceasta a fosto nou[ surpriz[ pentru mine =i o mare u=urare. Ideeafugii mi se ]nfipse ]n minte.

Eram ]n martie. A doua zi, dup[ plecarea beiului, m[plimbam prin parc, ]ntov[r[=it de slug[, c`nd deodat[ o]ntrebare ]mi tr[sni ]n minte: “Pe unde intr[ c`inele ]n

parc?” Parcul era doar ]mprejmuit de ziduri vechi =i cuneputin\[ de escaladat, iar poarta cea mare, din fa\[, stave=nic z[vor`t[. Trebuia doar s[ fie vreo sp[rtur[ pe un-deva. }ncepui s[ cercetez cu b[gare de seam[ =i, ]n adev[r,\in`ndu-m[ de-a lungul zidului ]mbr[cat ]n ieder[ =i c[tin[,am g[sit un loc ]n care frunzele erau c[lcate ]n picioare.F[c`ndu-m[ c[ am o nevoie oarecare, l[sai ]nso\itorul pec[rare =i m[ strecurai ]n tufi= =i, la temelia zidului, amdescoperit o surp[tur[ proasp[t[, care ]ng[duia trecerea

127

spre latura cea mai neumblat[ a c`mpiei. }mi ]nsemnailocul ]n minte: se g[sea tocmai ]n fa\a ferestrelor mele.

}n chiar noaptea aceea, prizonier al blestematei melefort[re\e, creierul mi se aprinse. Sc[parea era acolo, ladou[ sute de pa=i de odaia mea. Dar cum s[ m[ strecorprintre gratiile acestea ]n\epenite ]n ni=te usciori de stejar?

M[ str[duii zadarnic, prin ]ntuneric, p`n[ la miezulnop\ii. M[ istovii ]ncerc`nd s[ l[rgesc gratiile, apoi scobindla ]mbuc[tura lor ]n ram[, ca s[ le pot smulge. Silin\[zadarnic[!... Sim\eam c[ ]nnebunesc. Afar[: lumin[ delun[, lini=te, spa\iu, libertate... Aici: ]nchisoare, desfrù,tiranie... }ntrez[ream sosirile beiului =i re]nceperea sara-bandei cu tot cortegiul ei. M[ sim\eam zdrobit. Odaia mise p[rea o cu=c[ infernal[, st[p`nit[ de diavoli. Un fiorde ghea\[ m[ furnic[ prin spate, sudori reci ]mi acoperir[fa\a, ]nc`t mi-am mu=cat limba p`n[ la s`nge.

Ceasul era dou[. O lini=te de morm`nt st[p`nea toat[casa.

Repede adunai h`rtii, petece, lemni=oare, le a=ezai pepervazul ferestrei =i le d[dui foc. Tremur`nd de spaim[,priveam spre tocul ferestrei care se mistuia, ]n timp cecamera se ]neca ]n fum, iar parcul ]ncepea s[ se lumineze.M[ ap[sam cu am`ndou[ mìnile pe gur[ ca s[ nu strigajutor. }ntr-o sfor\are dezn[d[jduit[, apucai un v[trai =ismulsei dou[ gratii, care se pr[bu=iser[ ]n[untru, ]mpre-un[ cu buc[\i de c[rbuni aprin=i. Apoi, ca scuturat defriguri, am adunat ce aveam mai de pre\ =i s[rii ]n parc,unde ]ncepui s[ alerg, c`t puteam de iute, spre zid.

Dar ]n z[p[ceala mea =i ]mpiedicat de ]ntuneric, nuputui s[ nimeresc surp[tura deodat[. Cuprins de groaz[,]ncepui s[ alerg la deal =i la vale, r[scolind ramurile =i]ns`nger`ndu-mi fa\a =i mìnile. }n sf`r=it, cu un strig[tde bucurie, d[dui de gaura salvatoare =i o zbughii afar[!...

128

Dup[ vreo dou[ ore, ]n schimbul c`torva bani grei deaur, eram pe \[rmul asiatic, =i de acolo, ]n lumina zori-lor, contemplam col\ul drept al Perei, de unde fl[c[ri uria=ese ]n[l\au, r[zbun[toare, spre ceruri! Un incendiu maimult ]n Constantinopolul acesta b`ntuit de incendii...

}n seara acelei zile liberatoare, o diligen\[ m[ l[s[ lau=a unui han dintr-un s[tule\ turcesc. Dup[ c`teva zilem[ culcam ]n Smirna, iar o s[pt[m`n[ mai t`rziu fumamo delicioas[ narghilea pe terasa unei mari cafenele dinBeirut.

Dar nu s-a sf`r=it ]nc[...Acum m[ credeam ]n stare s[ deslu=esc limpede via\a

=i s[ nu m[ las ]n=elat. Aveam =aisprezece ani =i oarecareexperien\[. Experien\a aceasta a mea ]mp[r\ea lumea ]ndou[ categorii: ]ntì veneau fiin\ele bl`nde =i iubitoare,cum erau Chira =i mama, apoi s[lbaticii de teapa tat[luimeu =i, ]n sf`r=it, m[rinimo=ii de felul lui Mustafa-bei.Trebuia deci s[ iau aminte.

+i chiar de pe terasa de unde m[ aflam, ]ncepui pe locs[ m[ feresc de vreun juc[tor de =ah cu tr[s[turi simpati-ce. M[ g`ndeam la s[rmanul Lupu, care se codise at`tavreme p`n[ s[ se lase m`ngìat de mine. F[cui la fel,]ndep[rt`ndu-m[ ]ntotdeauna de mìnile care se ]ntindeaus[ m`ngìe obrajii mei de adolescent.

Dar, vai! M[ p[zii at`t de bine c[, f[r[ s[-mi dau sea-ma, m[ apropiai de alt[ pr[pastie, c[ci via\a nu se cu-prindea toat[ ]n cele trei categorii ale mele.

}nchiriasem o camer[, chiar deasupra frumoasei terasea lui “Grand Concert-Variétés”, de pe unica pia\[ public[din Beirut. De diminea\[ p`n[ seara, cafeneaua gemea de

129

lumea cea mai ]mpestri\at[, dar, afar[ de elegan\ii b[=-tina=i, de care m[ feream, ceea ce f[cea farmecul acestuilocal era trupa de arti=ti str[ini, angaja\i la varieteu.

B[rba\i =i femei, tineri =i b[tr`ni, frumo=i =i ur`\i, eierau cu to\ii oameni de via\[. Pretutindeni n-auzeai dec`tglume, r`sete comunicative. Pentru fiecare dintre obi=nu-i\ii cafenelei ei aveau c`te-o vorb[ dr[gu\[, =i fiecare eramul\umit. Cum =i eu f[ceam parte dintre obi=nui\i, mul-\umirea general[ d[du =i peste mine =i m[ nimeri deminune!

Arti=tii ace=tea erau italieni, greci =i francezi. Locuiau]n acela=i hotel cu mine. Pe un coridor str`mt, ]n fa\aod[ii mele, =edea o t`n[r[ pereche de greci, care c`ntaufoarte bine. B[rbatul nu-mi pl[cea, dar femeia... s-o sorbi]ntr-un pahar de ap[! Eu o sorbeam din ochi de drag[,dar... ]n tain[. Ori de c`te ori ie=eam, nu =tiu cum sef[cea, c[ u=a camerei lor era mereu deschis[, iar ea tot-deauna singur[ =i aproape goal[ ]n fa\a oglinzii. Asta m[f[cea s[ m[ ru=inez din cale afar[ =i ]nchideam ochii c`tputeam, dar... ceva mai tare dec`t mine, mi-i deschidea.

+i iat[ c[, ]ntr-o bun[ zi, pe c`nd ne ]ncruci=am prinumbra coridorului, ea m[ prinse ]n bra\e, m[ s[rut[ ap[sat=i spuse:

— Dar =tii c[ e ru=inos tinerelul nostru! Trebuie ]ncura-jat!

Z[p[cit de ]nt`mplarea asta, ]ndat[ ce m-am ]ntors ]nodaia mea, mi-am zis: “Ei =i!... Ce primejdie poate fi ]ntr-un s[rut pe care-l d[ o femeie unui tinerel?”

C[ci, ]ntr-adev[r, acum eram un “tinerel”. Nu o spu-nea ea? +i hainele, independen\a, aperitivele scumpe pecare le luam o dovedeau ]ndeajuns. Numai judecata mean-o dovedea, c[ci ]ncepusem s[-mi pierd capul... Dar cui]i pas[ de judecat[?

130

}ntr-o dup[-amiaz[ contemplam de la fereastra meafurnicarul de oameni din pia\[, m[ g`ndeam la jocul, lavocea, la gesturile actri\ei, amintindu-mi cu durere ingenu-it[\ile Chirei, c`nd, deodat[, u=a se deschise, =i c`nt[rea\aintr[. M[ prinse frica.

— Nu te teme de nimic, micu\ule: el e jos, prins ]ntr-unjoc mare...

Mi s-a aruncat de g`t. Am protestat:— Nu vreau s[ sta\i aici.— Cum? M[ gone=ti? +i eu care te iubesc =i care cre-

deam c[ =i tu m[ iube=ti! =opti ea duioas[, s[rut`ndu-m[.+edeam pe pat al[turi de ea =i z[u, nu m[ sim\eam r[u

deloc. Apoi, nu =tiu cum a f[cut, dar tot m`ng`indu-m[,deschise u=a =i apuc[ repede o tav[ pe care erau o sticl[ devin str[in =i pr[jituri. }mi pl[cur[ nespus. Ea poruncialtele. Nu m-am dat b[tut, nici de data asta, mai dinl[comie, mai pentru a face pe grozavul. +i ce mai ]mbr[\i-=[ri! Ce s[rut[ri!

Dar am b[gat de seam[ c[ grecoaica prea m[ pip[ie =im[ ru=inai.

— +tii ce, pui=orule? ]mi zise ea. Nu e=ti bun de nimic!La v`rsta ta!

+i ca s[ nu m[ sup[r schimb[ vorba:— E=ti raia?— Nu =tiu...— Ce acte ai?— N-am nici un act.— Cum, c[l[tore=ti prin Turcia, f[r[ h`rtii? Dar asta-i

c`t se poate de imprudent, dragul meu: ai putea fi arestat!M[ ]ngrozii. Dac[ mi-ar fi spus cineva c[ poli\ia lui

Mustafa-bei e la u=[, nu m-a= fi ]nsp[im`ntat mai tare.O rugai s[ nu spun[ nim[nui. Ea ]mi f[g[dui sprijinul

131

ei. Iar protec\ie! Ce blestem! Oare nu e chip s[ tr[ie=tinic[ieri pe lumea asta f[r[ s[ fii protejat?

Pe loc m[ cuprinser[ tot felul de g`nduri negre. Ea ]mim`ng`ie degetele:

— Ce frumoase inele ai!... Nu-mi dai =i mie unul?Fire=te, n-am putut refuza un inel... protectoarei mele.Via\a mi se ]ntunec[. Nici cincisprezece zile nu trecu-

ser[ de c`nd tr[iam ]n libertate. +i iat[ c[ o m`n[ invi-zibil[ care parc[ se ]ntindea de la Constantinopol p`n[ laBeirut, ]mi primejduia din nou via\a.

Dar o m`n[ foarte vizibil[ =i mult mai apropiat[ ]mi]ntinse, ]n chiar seara acelei ]nt`lniri, o socoteal[ de vi-nuri str[ine =i pr[jituri care egala pre\ul ]ntre\inerii melepe o lun[ ]ntreag[.

Pl[tind nota, mi-am zis:“Asta =i cu inelul m[ fac s[ ]n\eleg c[ libertatea mea e

bolnav[ r[u”.Dup[ c`teva zile, am aflat c`t era de bolnav[.Nedesp[r\i\i la aperitiv, c`nt[rea\a =i b[rbatul s[u

devenir[ cur`nd comesenii =i chiar pensionarii mei. }ntr-ozi, pe c`nd jucam o partid[ de table, un ofi\er de poli\ie seapropie =i-mi spuse:

— Dumneavoastr[ locui\i aici, domnule?— Da, domnule! =optii, gata s[ le=in.— Fi\i a=a de bun =i trece\i m`ine diminea\[ pe la

poli\ie s[ vizeze h`rtiile!+i, salut`nd prietenos pe tovar[=ii mei, plec[. Am sim\it

c[ m[ pr[bu=esc ]ntr-o pr[pastie.— Nu face nimic! ]mi spuse c`nt[rea\a. B[rbatul meu

se va duce chiar acum s[-l roage pe poli\ai s[ te lase ]npace. Sunt prieteni buni!

Cu c`t[ c[ldur[ le-am mul\umit!

132

}n adev[r, nimeni nu mai veni s[ m[ supere. Chiar ]nziua aceea m[ fr[m`ntai s[ g[sesc un mijloc de a le ar[tarecuno=tin\a mea, altfel de c`t prin mesele ce le ofeream.Prilejul mi-l d[du b[rbatul ]nsu=i:

— N-am noroc la joc, prietene! ]mi spuse el, aprins lafa\[. N-ai putea s[ m[ ]mprumu\i cu dou[ lire?

— Cum nu!A doua zi a fost at`t de nenorocos =i-mi mai ceru dou[

lire. A treia zi, tot pe at`t. Dup[ vreo s[pt[m`n[, ghi-nionul lui ]mi d[du de g`ndit, c[ci, dac[ urma tot astfel,banii nu-mi ajungeau nici trei luni.

}n aceea=i sear[, am luat drumul Damascului ]ntov[r[=ia a doi mari negustori de covoare.

Zdruncinat ]n col\ul harabalei, m[ g`ndeam la ciud[-\eniile vie\ii:

“De-acum trebuie s[ fiu cu b[gare de seam[ =i fa\[ defemeile care au obiceiul s[ te s[rute pe ]ntunecimea cori-doarelor!”

Damascul a fost pentru mine cu adev[rat un drum al

Damascului. Acolo, via\a mea se schimb[ cu totul.Ai crede c[ asupra acestui ora= Dumnezeu a cernut

praful din cele patru col\uri ale lumii. Ajung`nd aici,crezui c[-mi dau sufletul.

M[ ]mbr[casem cu un costum s[r[c[cios de or[=eangrec, pentru a trece mai neb[gat ]n seam[. Celelalte lu-cruri le duceam la subsuoar[, ]nvelite ]ntr-o basma, iarbijuteriile =i banii mi-i ascunsesem ]n chimir, pe care-l]ncinsesem chiar pe piele. Astfel deghizat, m[ sim\eam laad[post de orice “protec\ie” nedorit[. M[ strecuram pestr[du\ele care str[b[teau, ca ni=te hrube, casele mahala-

133

lei Cadem, c[ut`nd vreo odaie mai ieftin[. Un hangiu grec]mi spuse c[ pentru ca s[ m[ coste mai pu\in ar trebui s[iau un pat, ]n vreo odaie cu dou[ paturi. Am primit.

C`nd am intrat s[ v[d camera =i s[-mi las leg[tura,]ntrebai cine va ocupa patul cel[lalt.

— Tot unul ca tine! ]mi r[spunse el, moroc[nos.Eram foarte tulburat. |ara mea, Chira, mama se scu-

fundau ]ntr-o dep[rtare neguroas[, pe veci disp[rute pen-tru mine. Iar eu, pe veci smuls din cuibul meu drag, cec[utam ]n ora=ul acesta sinistru? Cum puteam eu n[d[jduis[ mai dau de sor[-mea? +i ce-am s[ pot face, ca s[-mic`=tig p`inea de toate zilele, c`nd voi ispr[vi banii?

Afar[ de asta, n-aveam nici un act. +i iat[ ce era maigrav. Puteam fi arestat oric`nd. Cine m-ar fi scos din]nchisoare?

}n curtea hanului, ]n jurul unui havuz ]mpodobit cuflori, o mul\ime de pierde-var[ =edeau tol[ni\i, flec[reau,fumau =i beau un rachiu l[ptos. To\i p[reau ferici\i. Oa-menii ace=tia erau la ei acas[. Se cuno=teau, se ajutau]ntre ei, aveau dureri =i bucurii comune. Dar eu? Ce erameu pentru ei? Un necunoscut. Cine intr[ ]n odaia ]n carezace un necunoscut ( de boal[ sau de inim[ rea), ca s[-l]ntrebe ce-l doare sau ce-ar pofti?

Instinctiv, dusei m`na la chimir, unde ]mi aveam ba-nii, singurii mei prieteni! Dar aurul e un prieten care tep[r[se=te, f[r[ s[-i pese, te tr[deaz[ c`t ai clipi din ochi,iar eu nu cuno=team nici un mijloc prin care s[-l fac s[reintre ]n chimir.

O fiin\[ precum Chira ar fi fost cu totul altceva. Ea num-ar fi p[r[sit pentru nimic ]n lume. Eram nedesp[r\i\i.Oare s[ fi fost cu putin\[ s[ existe vreo alt[ Chir[ pelumea asta? Poate! Dar ele ]=i aveau desigur Dragomirii

134

lor. Pentru ele eu eram un simplu necunoscut, un trec[torpe care-l prive=ti o clip[ cu curiozitate =i pe care-l ui\i totat`t de u=or.

Ca s[ m[ m`ng`i, cerui un pahar cu rachiu, apoi altul.Ceasul pr`nzului veni. Am gustat ceva =i cerui un paharcu vin, apoi altul. +i cu inima grea de am[r[ciune m[urcai ]n odaia mea.

Aici, un om ca de vreo treizeci de ani, pe jum[tatedezbr[cat, sta pe marginea patului. Pe mas[ ardea o lamp[.Dou[ scaune. Paturile, de o cur[\enie ]ndoielnic[. O oglind[afumat[. Nici urm[ de lavoar.

}i d[dui bun[ seara pe grece=te =i-mi examinai patul.— Trebuie s[-l dep[rtezi de perete, ]mi vorbi el ca unei

vechi cuno=tin\e, sunt plo=ni\e. Vom l[sa lampa aprins[toat[ noaptea: plo=ni\ele, ca =i bufni\ele, se tem de lumin[.

— Plo=ni\e? f[cui eu mirat, c[ci ]ntr-adev[r nuv[zusem ]n via\a mea asemenea g`ng[nii. Ce sunt astea,plo=ni\e?

— Cum? tu nu =tii ce sunt plo=ni\ele? m[ ]ntreb[ eluimit. Las[, ai s[ afli ]n noaptea asta... Dar, ia spune-mi,unde ai dormit p`n[ acum de n-ai habar de ele? Eu, dim-potriv[, nu =tiu ce-i aia un pat f[r[ plo=ni\e!

— +i fac r[u plo=ni\ele? ]ntrebai, ]nfrico=at de acestvr[jma=.

— Oleac[, ]mi r[spunse el nep[s[tor.Eram obosit. Voiam s[ m[ dezbrac =i s[ m[ culc, dar o

ru=ine necunoscut[ p`n[ atunci m[ re\inu ]n fa\a acestuistr[in. El ]n\elese, c[ci mic=or[ lumina, iar dup[ ce m[strecurai ]n a=ternut, se scul[ =i m[ri flac[ra.

— Parc-ai fi o fat[ mare! ad[ug[ el r`z`nd.

135

Aceast[ glum[ ]mi d[du un pic de ]ncredere ]n el, =inoaptea aceea am dormit ]n pace, str`ng`ndu-mi chimirulsub c[p[t`i.

A doua zi de diminea\[ nu =tiam mai mult dec`t ]najun ce ]nsemneaz[ o pi=c[tur[ de plo=ni\[, dar tovar[=ulmeu ]mi ar[t[ o pat[ de s`nge pe fa\a de pern[. M[ ]mbr[caivesel, f[r[ s[ m[ mai jenez de el.

Din curte r[zb[teau fr`nturi de vorbe =i hohote de r`s.Privii pe fereastr[: ]n jurul f`nt`nii, aceea=i lume ]mpes-tri\at[ fuma din ciubuce lungi =i sorbea zgomotos dince=ti cu cafea. Curtea era stropit[ =i m[turat[. Aerul proas-p[t p[trundea ad`nc ]n pl[m`ni, o lumin[ aurie, misteri-oas[, cum numai ]n Orient str[luce=te, ]nv[luia lucrurile=i fiin\ele.

M-am luminat pe dat[. Dr[cu=orul cel duios, care dor-mea ]n ad`ncul sufletului meu, se trezi.

— Nu vrei s[ lu[m o cafea ]mpreun[? ]l ]ntrebai penecunoscut.

— Ba da, cu pl[cere.Jos, tr[g`nd din ciubuce, care fumegau ca ni=te co=uri,

vorbir[m multe =i de toate. El ]mi dest[inui amarurilelui: n-avea de lucru, nici bani =i era dator v`ndut. Atuncii-am dest[inuit c[ =i eu aveam un necaz.

— Mi-am pierdut actele. Dac[ m-ai ajuta s[-mi procuraltele, \i-a= da o lir[ turceasc[ drept mul\umire.

El se ]nfl[c[r[:— Cum nu! Se poate! Cunosc un “scriitor public” care

face a=a ceva, dar cere cam scump.— C`t? ]ntrebai voios.— Patru lire!— Le dau!... +i \ie, lira f[g[duit[.Dup[ un ceas, un scrib cu o barb[ lung[ =i alb[ se jura

136

— pe ochii lui — ]naintea unui func\ionar, c[ m[ v[zusen[sc`ndu-m[ la Stambul, ]n cutare an la Egirei, c[ m[numesc Stavru, =i c[ eram deci raia, supus al sultanului,“st[p`nul nostru”.

Func\ionarul ascult[, z`mbind, apoi lu[ o pan[ =i aco-peri o foaie ]ntreag[ cu frumoase slove arabe, semn[,puse pe b[tr`n s[ isc[leasc[ =i el, aplic[ sigiliul ]mp[r[tesc=i-mi ]nm`n[ pre\iosul talisman.

— Trebuie s[-i dai un bac=i=, ]mi =opti martorul.Pusei o lir[ pe mas[.— N-ajunge! f[cu b[tr`nul.Mai d[dui una. De c`te ori scoteam c`te o lir[ m[

duceam ]ntr-un col\, ca s[ scotocesc ]n chimir. C`nd ie=ii,]mi pl[tii =i martorul, apoi plecai cu tovar[=ul meu s[hoin[rim prin ora=, s[ m`nc[m =i s[ bem.

Seara ne ]ntoarser[m la culcu=urile noastre, be\i =iveseli. Am adormit bu=tean, b[t`ndu-mi joc de plo=ni\e,dar av`nd grij[ s[-mi ascund chimirul sub cap.

C`nd m-am trezit, m[ prinse mirarea v[z`ndu-m[ sin-gur ]n odaie. Tovar[=ul meu de camer[ m[ p[r[sise, f[r[s[-mi spuie un cuv`nt. Dar nu numai el plecase, ci =iprietenul meu tr[d[tor, aurul, scumpul meu chimir. M[tr[dase f[r[ nici un pic de ]ndurare, se duseser[ am`ndoi,l[s`ndu-m[ doar cu trei megedii ]n buzunar =i cu blestema-tul talisman!

Acum nu mai era cazul s[ pl`ng. Era moarte curat[...+i azi simt, aici, deasupra stomacului, nodul, golul

care mi-a pustiit pieptul ]n diminea\a aceea, c`nd doar c[n-am murit.

M[ ]nv`rteam n[uc, ]n c[ma=[ =i izmene, =i m[ aple-

137

cam peste fereastr[, f[r[ s[-mi dau seama de ce fac. Ca]ntotdeauna, ]n curte fumau aceea=i oameni, roat[ ]n ju-rul f`nt`nii, dar acum parc-ar fi fost ni=te gropari carep[zeau un sicriu. Voind s[ cobor scara, m[ azv`rlii in-con=tient ]n gol! M-am ridicat pe dat[, cu fa\a ]ns`nge-rat[ =i sim\ind c[ m[ ]n[bu=. La sosirea hangiului =i cli-en\ilor s[i, nu putui rosti dec`t un cuv`nt:

— Chi...mirul!}ncepur[ s[ ]ntrebe to\i, din toate p[r\ile. N-am putut

]ng[ima nimic dec`t:— Chimirul!— Ei bine... ce-i cu chimirul?— Chimirul!}mi turnar[ ap[ pe cap, ]mi sp[lar[ fa\a de s`nge =i m[

silir[ s[ beau rachiu.— Hai, spune acum! r[cni hangiul, zg`l\ìndu-m[ de

um[r.— Chimirul!— S[ =ti\i, f[cu el, c[ t`lharul care dormea ]n patul

cel[lalt i-a =terpelit chimirul, drept mul\umire c[ l-a ]ndo-pat ieri toat[ ziua.

Cum nu m[ mai ast`mp[ram la un loc, el m[ a=ez[ peun scaun. R[m[sei r[stignit, cu mìnile at`rn`nd moi de-alungul trupului. El ]ncerc[ s[ m[ m`ngìe:

— +tiu... e o nenorocire... |i-a furat gologanii... Darpentru asta trebuie s[ te omori? Ce-ai s[ c`=tigi atunci?C`\i cereci aveai?

— Chimirul! repetam ]ntruna.— Ei, na-\i-o bun[! B[iatul [sta nu mai =tie s[ spun[

altceva dec`t “chimirul”.+i hangiul se urc[ ]n odaia mea =i-mi aduse hainele.— Hai! }mbrac[-te!

138

M[ l[sai moale ca un paralitic. El m[ ]mbr[c[ din t[lpip`n[ ]n cre=tet. Apoi, c[ut`ndu-mi prin buzunare, scoaseactul de identitate =i banii r[ma=i.

— Ia te uit[!... Dar, dup[ c`t v[d, nu e=ti chiar at`tde s[rac! Ai trei megedii... +i te chemi Stavru! Ei bine,Stavrule, cu banii [=tia nu mori de foame... Ce treab[ =tiis[ faci?

— Chimirul...— Eiii!... Lua-l-ar dracu de chimir! r[cni el, ]nfuriat.

+i v`r`ndu-mi averea ]n buzunar, plec[, bomb[nind:— Ce dracu, doar nu vei fi avut ]n chimir cu ce cump[ra

o c[mil[, c[ atunci n-ai fi tras la mine!Aveam ]n chimir mult mai mult dec`t trebuia ca s[

cump[r o c[mil[. Aveam optzeci =i trei de lire turce=ti, deaur, nou[ inele cu pietre scumpe =i ceasul! +i, bogat, cutoat[ aceast[ avere, tr[sesem, totu=i, la hanul lui!...

Nu-i deloc adev[rat c[ omul ar fi o creatur[ care ]n\elegerostul vie\ii. De=tept[ciunea lui nu-i serve=te la mare lu-cru. C[ are grai, nu ]nsemneaz[ c[ nu-i un prost. Daracolo unde prostia-i ]ntrece chiar =i incon=tien\a animale-lor e c`nd e vorba s[ ghiceasc[ =i s[ simt[ durerile seme-nilor s[i.

Nu rareori ni se ]nt`mpl[ s[ vedem pe drum c`te-unb[rbat cu chipul palid =i privirile r[t[cite, ori c`te-o fe-meie pl`ng`nd. Dac[ am fi, ]n adev[r, ni=te fiin\e supe-rioare, ar trebui s[ oprim pe b[rbatul sau pe femeia aceea=i s[ le oferim pe dat[ ajutorul nostru. Asta ar fi singurasuperioritate pe care a= fi dispus s[ i-o atribui omuluiasupra animalelor! }n realitate ]ns[ niciodat[ nu facema=a ceva...

Au trecut cincizeci de ani de la ]nt`mplarea asta, a=ac[ nu-mi prea aduc aminte cum m-am sculat de pe scaun

139

=i am ie=it ]n curtea hanului, nici pe unde am umblat —cu mintea r[t[cit[ — str[b[t`nd ora=ul. Dar ceea ce =tiue c[ nici o m`n[ nu s-a pus pe um[rul adolescentuluiaceluia care, privind ]n gol, mergea ]n ne=tire; nici unglas, nici un chip omenesc nu s-a oprit s[ m[ ]ntrebe: “Ceai?”. }n starea aceasta de incon=tien\[ m[ pomenii, ]ndiminea\a aceea de aprilie, ]n p[duricea care este locul deplimbare al locuitorilor Damascului — numit[ Baptumá.

M[ dezmeticii ]n urletele =i ]njur[turile unui vizitiuarab, care doar c[ nu m[ r[sturnase. M[ pip[ii la brù,dar chimirul nu mai era!

Sim\eam cum ]mi b[tea inima ca unei vr[biu\e pe care-o\ii ]n m`n[, =i ]n acela=i timp un nod parc[ mi se ridicadin stomac =i-mi curma r[suflarea. Mi=carea aceasta de-venise un tic chinuitor. Ori de c`te ori ]mi duceam m`nala brù, inima ]mi s[geta de o spaim[ care m[ sugruma =ine]ncetat sim\eam nevoia de a m[ ]ncredin\a c[, ]n adev[r,fusesem victima acestei nelegiuiri =i c[ nu mai aveamchimirul.

}n momentele de grea cump[n[, inimile sim\itoare sedeprind anevoie cu g`ndul c[ nenorocirea ]ntr-adev[r s-a]nt`mplat =i c[ nu mai este nimic de f[cut.

Pe l`ng[ mine treceau tot felul de oameni: perechi de]ndr[gosti\i, femei cu copii, domni burto=i, lini=ti\i =i sa-tisf[cu\i. M[ priveau =i treceau ]nainte. Nu vedeau nimic.Pe c`nd eu... Eu muream... Eram singur, menit s[ ]ndurun chin prea greu pentru v`rsta, pentru inima =i pentrulipsa mea de experien\[.

Mergeam ]ntruna. Ie=ii din ora=. C`mpia sirian[, cudrumurile ei gloduroase =i colibele beduinilor, ]mi p[ru camoart[, asemenea sim\urilor mele. Nu priveam un lucruf[r[ s[-mi duc m`na la brù =i s[ tresar; “Nu mai am

140

chimirul!”... Iar ]n clipa aceea, parc[ m[ str`ngea cinevade g`t.

Un copil de arab trecu pe l`ng[ mine, c[lare pe-unm[gar =i tr[g`nd de funie o c[mil[ ]mpov[rat[ de dou[sarcini care se leg[nau. Ur`ciunea dihaniei acesteia, cuochii l[t[re\i, ca de =arpe, m[ ]nfior[. Mai ]ncolo, un beduincu barba neagr[, ]nc`lcit[, cu chipul ars de soare, se ap-ropie ]n galop, opri =i m[ ]ntreb[ ceva pe ar[be=te. N-am=tiut ce s[-i r[spund. El pieri, l[s`ndu-mi o impresiepl[cut[, c[ci mi-a amintit frumosul chip al lui Cosma.

Cur`nd dup[ aceea am ajuns ]ntr-un sat s[r[c[cios, ]ncare oamenii, st`nd la p[m`nt, strujeau lemne, slujindu-se pentru treaba asta de picioarele goale, tot at`t de binecum s-ar fi servit de mìnile sale. Femei ]mbr[cate ]nzdren\e negre, murdare =i cu chipurile acoperite — ade-v[rate “sperietori” — duceau pe cap ulcioare ovale, ]ntimp ce copiii, murdari =i sl[b[nogi, se jucau =i \ipau cani=te draci. }naintea unui cuptor, f[cut din lut uscat, pejum[tate scufundat ]n p[m`nt, un b[rbat scotea ni=te lipiicalde, care r[sp`ndeau un miros de coc[ crud[.

Tocmai ie=eam din sat, c`nd am b[gat de seam[ c[ uncìne se luase dup[ mine. M[ oprii. Se opri =i el =i neprivir[m ]n ochi. Era un cìne cenu=iu, de m[rimea luiLupu, dar, s[rmanul, n-avea nimic m`ndru =i indepen-dent ]n el. Nici lini=tea con=tient[ a celuilalt. }=i plec[umilit capul =i se piti de fric[. Expresia ochilor lui era=tears[, tulbure. }mi fu mil[ =i-l m`ngìai pe cap. }milinse m`na. Nu era mofturos.

M-am ]ntors la cuptor, am cump[rat de doi metilicipatru lipii =i i le d[dui. Le ]nghi\i pe c`te patru, f[r[ s[ lemestece. Mai luai patru, le v`rì ]n buzunar =i o pornii ]nne=tire. Cìnele iar s-a luat dup[ mine.

141

}n fa\a mea se ivi un deal nisipos, cu totul sterp =ipustiu. Am ajuns la el =i am ]nceput s[-l urc, ]ns[ obosiicur`nd =i m[ a=ezai al[turi de cìne. Departe, ]n vale,Damascul, pres[rat cu cupole =i minarete care dominaunenum[ratele terase, ]mi ap[ru ca un imens cimitir, ]ngro-pat ]n pulberea lui alb[.

Nici un zgomot nu ajungea p`n[ la mine. }n urechinu-mi r[sunau dec`t zv`cniturile puternice ale inimii melezdrobite. Ochii mi s-au ]mp[ienjenit. Damascul =i lumeaau disp[rut. Din negura trecutului ]mi r[s[ri luminoas[casa mamei mele. Traiul tihnit al vremurilor acelora at`tde ]ndep[rtate mi se strecur[ sub pleoapele ]nchise. Retr[iizilele fericite de odinioar[ p`n[ ]n cele mai mici am[nunte,din clipa cea mai ]ntunecat[ a amintirilor mele, p`n[ lagrozava noapte a omorului, p`n[ la r[pirea noastr[.

+i deodat[ mi se ]nfipse ]n suflet g`ndul c[ nenorocireamea =i a Chirei erau suferin\i izb[vitoare, pentru c[ amvoit, am provocat =i am servit de unelte pentru ]nf[ptuireaacelui omor. Dorisem moartea p[rintelui =i a fratelui.

Ne]ndoios, acesta era un p[cat de moarte. +i acum Dum-nezeu ne pedepsea pe am`ndoi — pe ea prin robie, pe mineprintr-o libertate plin[ de chinuri...

Deschisei ochii =i m[ ]nsp[im`ntai. La apus, cerul eraro=u ca s`ngele. Nori grei, ca de s`nge ]nchegat, se t`rauaproape de p[m`nt, lu`nd ]ntruchip[rile cele mai fantas-tice, una mai grozav[ ca cealalt[.

M-am pr[v[lit la p[m`nt, ascunz`ndu-mi fa\a ]ntrepalme, ]naintea micii pe=teri l`ng[ care poposisem. M[rugai ]ndelung, cer`nd iertare lui Dumnezeu, tatei =i su-fletului fratelui meu ucis.

+i noaptea ]nv[lui ]n taina ei trupul unui adolescentpoc[it, care c[uta m`ngìere ]n trista soart[ a unui cìnetrimis de hazard.

142

Rug[ciunile =i peniten\ele u=ureaz[ sufletele credincio-=ilor. Avui c`teva ceasuri de lini=te. }ns[ ]n apropiereazorilor, ]n regiunile nisipoase se l[s[ un frig de ghea\[.C`nd soarele a ap[rut ]n zare tremuram din toate ]ncheie-turile =i mi-am ]nchipuit c[ trebuie s[ m[ fi ]mboln[vitde moarte.

“Dac[ voi muri, m[ g`ndeam, dup[ aceast[ c[in\[,Dumnezeu m[ va ierta =i poate nu-mi va trimite sufletul]n muncile iadului!”

M-am sculat =i am luat-o ]napoi. Pe drum m`ncai olipie. Pe celelalte trei le d[dui cìnelui care era mai fl[m`nddec`t mine.

Dup[ pu\in, soarele ]ncepu s[ m[ ]nfierb`nte ]n spate;]n mine sim\eam ]ncol\ind o pace binef[c[toare. Ajunsei]n sat. Nu mi se mai p[ru at`t de ur`t. Aici, cìnele m-ap[r[sit. Asta m[ duru pu\in. }l m`ngìai pe cap =i m-amdesp[r\it de el ca de-o cuno=tin\[ pl[cut[, f[cut[ ]ntr-oc[l[torie scurt[.

Singur acum, m[ ]ndreptai spre Damasc prin p[duriceaBaptuma, chinuit mereu de g`ndul chimirului meu.

}n drum m-am ]ncruci=at cu o lung[ caravan[ de c[mile,dar nu m[ mai speriai de ele. Am ajuns pe aleile Bap-tumei pu\in ]nainte de amiaz[, pe o vreme admirabil[.Forfoteala de acolo m[ minun[. B[rba\i ]n m`ndre haineturce=ti, femei tinere =i negr[it de frumoase — cele maimulte neav`nd dec`t partea de jos a fe\ei u=or acoperit[de un val str[veziu — treceau ]ncoace =i ]ncolo, pe jos =i]n tr[suri. De pretutindeni zvoneau glasuri sonore, ho-hote de r`s, amintind clinchetul paharelor de cristal lovi-te cu o v[rgu\[, convorbiri vesele.

Eram ]nc`ntat de farmecul glasurilor ca =i de pitores-cul costumelor. Mi-aduc aminte c[ era ]ntr-o vineri,

143

duminica musulmanilor. Femeile se salutau rar, gra\ios=i discret, ]ns[ efuziunile sentimentale dintre b[rba\i, sa-lamalecurile =i nesf`r=itele str`ngeri de m`n[ pricinuiauopriri ]ndelungi celor ce se plimbau pe jos. Se vorbea foartemult turce=te. Cu toate acestea, araba domina.

M-am oprit ]ndelung, admir`nd mi=unarea mul\imii.Cu ]ncetul trec[torii =i tr[surile ]ncepur[ s[ se r[reasc[.}mi urmai drumul, vis[tor, tulburat, cu inima chinuit[]ntre dorin\a de a tr[i, setea de veselie =i nenorocirea =iruina mea. Cur`nd r[masei singur, singur cu jalea carem[ b`ntuia. O tr[sur[ cu doi cai venea la trap din parteaopus[. C`nd ajunse ]n dreptul meu, r[suflarea mi se t[ie,inima-mi ]ncet[ s[ mai bat[.

Da, =i azi mai cred c[ era dulcea =i iubita mea sor[!Era Chira, a=a cum o ]mpodobise Nazim-Efendi ]n corabialui, ]ntr-un maiestru vestm`nt de odalisc[, de cad`n[ deharem, sem[n`nd portretelor at`rnate pe pere\i!

M-am cl[tinat, am b[tut din palme =i am strigat perom`ne=te:

— Chira!... Chiralina!... Eu sunt!... Dragomir!...T`n[ra femeie sur`se sub v[lul str[veziu =i-mi f[cu un

semn cu m`na ]nm[nu=at[, dar vizitiul pocni din bici,eunucul de pe capr[ m[ fulger[ cu privirile =i echipajulzbur[.

Am crezut c[ mor!... Chira era — ]mi f[cuse doarsemnul!... +i f[r[ s[ mai a=tept o clip[, ]ncepui s[ alergca un stru\ ]n urma tr[surii, zic`ndu-mi: “Doamne-Dumnezeule!... Abia mi-am m[rturisit p[catul =i m-amc[it, c[ ]ndurarea ta mi-a scos ]n cale pe surioara meapierdut[!”

144

}n ciuda str[daniilor mele, tr[sura se ]ndep[rta mereu.R[suflarea mi se t[iase =i m[ temeam s[ nu pierd tr[suradin vedere. Spre norocul meu, la ie=irea din p[durice ov[zui ]ndrept`ndu-se spre o bogat[ vil[, ale c[rei por\i sedeschiser[, ]nghi\ir[ echipajul =i se ]ncuiar[ ]n urma lui.

|ipai de bucurie. M-am repezit cu cele din urm[ puterispre poart[ =i ]ncepui s[ lovesc cu furie, cu pumnii =ipicioarele. Pe dat[ se deschise o porti\[ =i ap[ru un cavas]n uniform[.

— Chira!... urlai eu, ]n turce=te, g`f`ind. Aceea-i soramea!... Vreau s[-i vorbesc!

— Ce!... Ce vrei? m[ ]ntreb[ cavasul, tot ]n turce=te,oprindu-m[.

— Cucoana... care a intrat cu tr[sura e sora mea...Chira!

— Ce Chira, bre? Ai ]nnebunit?}n adev[r, ]nnebunisem, c[ci am t[b[r`t peste cavas,

=i \`=nind pe l`ng[ el am r[zb[tut ]n curte. N-avui ]ns[timp s[ trec mai departe. Doi in=i ap[rur[ ca din p[m`nt,]n vreme ce de la o fereastr[ un glas r[gu=it de b[tr`nstrig[:

— Ce ]nsemneaz[ zgomotul acesta?... Ia s[-i da\i c`tevaghiaurului acela, precum =i cavasului care l-a l[sat s[intre!

Fusei t`r`t afar[ din ograd[, ]ntins la p[m`nt =i b[tutcu o v`n[ de bou, p`n[ ]mi plesnir[ =i pantalonii =i pielea.Apoi traser[ z[voarele =i m[ l[sar[ pe jum[tate le=inat dedurere.

{sta-i punctul culminant al calvarului meu... Aicisf`r=esc triste\ile a mai mult de trei ani de copil[rie chi-nuit[... C[ci, dac[ Dumnezeu a fost crud cu mine =i nu a

145

voit s[ mi-o redea pe Chira, o Providen\[ exist[ totu=i, =iaceast[ Providen\[ mi-a trimis un prieten.

Ridic`ndu-mi trupul zdren\uit, de-abia avui putereas[ m[ t`r[sc de partea cealalt[ a drumului =i m[ l[sai lap[m`nt, sec[tuit. }n momentul acela, un om ]ntre patruzeci=i cincizeci de ani, ]mbr[cat ]ntr-un costum grecesc s[r[c[-cios, duc`nd ]ntr-o m`n[ vasul cu salep, =i ]n cealalt[co=ul cu ce=ti, se apropie de mine, ]=i l[s[ jos povara =i]ncruci=`ndu-=i bra\ele pe piept, oft[ din fundul pl[m`-nilor:

— Ah, s[rmane copil! f[cu el, ]n grece=te. Am v[zutc`nd te b[teau, dar n-aveam nici o putere! Ce sup[rare le-ai f[cut p[g`nilor acestora ca s[ te schingiuiasc[ a=a?

Priveam chipul acela plin de sinceritate, barba sur[ =i]nc`lcit[, ochii buni =i ]ndurera\i sub o frunte ]ncre\it[.+i, turbat de durere am \ipat r[zvr[tit ]mpotriva sim\irilormele:

— Du-te la dracu!... Las[-m[ ]n pace!+i izbucnii ]n pl`ns. Bun[tatea lui birui:— Pentru ce m[ dai la dracu, b[iatu-meu? Mi-e mil[

de tine =i a= vrea s[ te ajut, c[ci te v[d nenorocit!— S[ m[ l[sa\i ]n pace cu to\ii, cu mila =i cu inima

voastr[!... Sunt s[tul de voi!... Vreau s[ mor singur!— Vai, nenorocitule!... At`t de t`n[r =i... dezgustat

de via\[!... Dar, oricum... ia bea cea=ca asta cu salepcald!... Are s[-\i fac[ bine...

Am luat cea=ca cu salep f[r[ s[ =tiu ce s[ mai cred. Ceregul[, ce ]n\eles trebuia s[ trag din scurta mea experi-en\[, ]n care at`\i oameni, care ]ncepuser[ prin a se ar[tabuni =i genero=i, sf`r=iser[ prin a fi josnici =i criminali?Da, la =aisprezece ani, cuno=team aceast[ josnicie a sufle-tului omenesc. +i cu toate acestea, nu =tiam totul.

146

Nu =tiam, mai ales, c[ operele Crea\iunii sunt infinitmai complexe =i mai variate, c[ miile de patimi ]nduratenu ne dau dreptul s[ scuip[m asupra ]ntregii lumi. Dumne-zeu ]nsu=i a ]n\eles aceasta c`nd, sup[rat pe-o omenirep[c[toas[, s-a hot[r`t s-o pedepseasc[, f[r[ s-o extermine,c[ci a sc[pat de la pieire un patriarh drept =i familia lui.E adev[rat c[ oamenii care au venit dup[ potop n-au pre\uitmai mult dec`t ]nainta=ii lor, ]ns[ asta n-a fost din gre=ealalor. Asta ]nsemneaz[ c[ Dumnezeu (]ntocmai ca mine la=aisprezece ani) nu cuno=tea bine lumea =i n-a prea =tiutce face.

Din ziua ]n care soarta mi-a scos ]nainte pe Barba Iani,v`nz[tor de salep =i suflet divin, am ]n\eles c[ omul careare norocul s[ ]nt`lneasc[ ]n via\a lui pe un Barba Ianitrebuie s[ se cosidere fericit. Nici eu, de c`nd tr[iesc, n-am]nt`lnit dec`t unul singur, dar el mi-a fost de-ajuns cas[-mi ]ndulceasc[ ]ntreaga via\[ =i s[ m[ fac[ adesea s-obinecuv`ntez, s[-i ridic osanale.

C[ci bun[tatea unui singur om este cu mult mai puter-nic[ dec`t r[utatea miilor de oameni. R[ul piere ]n aceea=iclip[ cu moartea celui care l-a s[v`r=it, binele continu[s[-=i reverse str[lucirea =i dup[ dispari\ia celui drept.

}ntocmai ca soarele care gone=te norii =i aduce bucuriape p[m`nt, Barba Iani tr[sni r[ul care-mi rodea inima =imi-o umplu de s[n[tate. Nu de pu\ine ori ]mpotrivireamea ]l r[ni, dar care inim[ — oric`t de zdrobit[ ar fi de]nt`mpl[rile vie\ii — poate rezista inimoasei bun[t[\i?

Trebuii s[ m[ las cople=it; =i providen\ialul salepgiucunoscu toat[ drama fragedei mele vie\i. Leacul s[u m-at[m[duit fulger[tor.

— Stavrache — vorbi el, adopt`nd, din pruden\[, fal-

147

sul meu nume — deocamdat[ trebuie s[ renun\i de-a maic[uta pe sora ta ]ntr-un chip at`t de pu\in ]n\elept. Tre-buie s[ =tii c[ mai cur`nd smulgi o c[prioar[ din col\iitigrului dec`t pe o femeie ]nchis[ ]ntr-un harem. Iar dac[izbute=ti s[-\i ]nfr`nezi aceast[ sl[biciune a inimii, restule u=or ca bun[-ziua! Tu ai trei megedii. Ei bine, baniiace=tia ]\i ajung ca s[-\i cumperi un ibric =i ce=ti pentrusalep, adic[ ceea ce vezi c[ am =i eu =i-mi ]ng[duie s[tr[iesc — de dou[zeci de ani — ]n deplin[ libertate. Dup[asta, cu ibricul ]ntr-o m`n[ =i cu panerul ]n cealalt[, cuBarba Iani l`ng[ tine, vom bate uli\ele, pie\ele, vom str[-bate locurile de petrecere =i b`lciurile, strig`nd voio=i:“Salep! Salep! Salep! Iat[ salepgiul!” }ng[duitorulp[m`nt al Levantului se va ]ntinde larg =i liber ]nainteata. Da, liber, c[ci — orice s-ar spune despre acest p[m`ntabsolut turcesc — nu este altul pe care s[ po\i tr[i mailiber, cu o singur[ condi\ie ]ns[: s[ te faci mic, s[ dispari]n mul\ime, s[ nu te deosebe=ti prin nimic de al\ii, s[ fiisurd =i mut... Atunci =i numai atunci te vei strecura pre-tutindeni, nez[rit. Por\ile cele z[vor`te nu se deschid c`ndvrei s[ le fo\ezi.

Nu mai departe dec`t a doua zi, ]mpov[rat cu ibricul=i panerul cu ce=ti, strigam, cu t[rie, al[turi de BarbaIani: “Salep!... Salepgiul!”.

Atunci am ]n\eles ]n ce chip izbute=ti s[ faci s[ revin[]n chimirul t[u banul, prietenul acela tr[d[tor =i f[r[inim[, care te p[r[sise. Din toate p[r\ile ne c[deau golo-gani, libertatea intra ]n punga mea, =i seara, fr`nt deoboseal[, gustam din fericirea omului care poate tr[i, f[r[s[ aib[ buzunarele pline cu aur. Fum`ndu-ne narghilelelepe c`te o teras[, m[ p[trundeam tot mai mult de bun[tatea

148

pe care o r[sp`ndea f[ptura lui Barba Iani. I-am fost recu-nosc[tor =i l-am iubit a=a cum iube=ti un p[rinte =i unprieten. +edeam la el, lucram am`ndoi. Masa o luam lao-lalt[, ceasurile de hoin[real[ le gustam ]mpreun[, astfelc[ am ajuns nedesp[r\i\i. O prietenie str`ns[ ne leg[ cutimpul, altoind ml[di\a t`n[r[ pe trunchiul arborelui copt.

Barba Iani, ca s[ nu-mi par[ misterios, merse cu bun[-tatea lui p`n[ a-mi dezv[lui trecutul s[u. Trecutul acestanu era nici f[r[ pat[, nici f[r[ am[r[ciuni.

Daskalos (]nv[\[tor) ]ntr-un or[=el din Grecia, s[v`r=iseun p[cat pasional, care-i adusese doi ani de ]nchisoare =ipierderea titlului. La ie=irea din pu=c[rie trebuise s[-=ip[r[seasc[ ora=ul =i r[t[ci mai mul\i ani, f[c`nd nego\,cunosc`nd toate greut[\ile, leg`nd prietenii =i s`nger`n-du-=i inima. O alt[ aventur[ amoroas[ era c`t pe ce s[-lcoste =i via\a. Atunci trecu ]n Asia Mic[ =i tr[i singurat-ic, ]n independen\[, aproape ]n ]n\elepciune.

Era un om care =tia s[ vorbeasc[, precum =tia s[ tac[,]i pl[cea s[ fac[ bine, f[r[ s[ cad[ ]n sl[biciune, =i c`ndnu-i pl[cea vreo mutr[, era inutil s[ i-o v`ri ]n suflet.

Cuno=tea toate dialectele Orientului Apropiat, =i tottimpul liber =i-l petrecea citind, hoin[rind, sp[l`ndu-=irufele. Nu m[ ]ndemna la nimic, ]mi ar[ta numai ceea ceera bine, folositor =i cuminte de f[cut. De la el am ]nv[\ats[ citesc =i s[ scriu grece=te. V[z`ndu-m[ at`t de fidelata=at lui, nu-mi precupe\i dragostea. La ]nceput ]i ziceam“domnule”, el ]mi spuse s[-i zic “Barba”, adic[ “unchiule”.

}n cur`nd, uit`nd de pierderea chimirului — cu ]ntrea-ga lui comoar[ — am devenit discipolul s[u, singurul luiprieten =i m`ng`ierea b[tr`ne\elor lui.

Dar deocamdat[ mai aveam o grea ]ncercare de tr[it. Otr[ir[m ]mpreun[.

149

Dac[ uitasem pierderea chimirului, nu m[ puteamobi=nui cu aceea a sor[-mi. Mi-era drag Barba Iani, dar peChira o adoram. +i cum eram ]ncredin\at c[ ea tr[ie=te]nd[r[tul por\ilor l`ng[ care m`ncasem b[taia aceea deneuitat, demonul m[ ]mpinse s[ trec iar pe acolo.

Era ]n mijlocul verii, la vreo lun[ de la nenorocitaplimbare la Baptumá. D[dui t`rcoale — f[r[ =tirea luiBarba Iani — ]n mai multe r`nduri, afurisitei vile, oco-lind-o pe departe, p`ndind, spion`nd. Nimic. Tot felul defemei ie=eau la plimbare ]n tr[sur[. Chira pierise.

}ncurajat de ]ndem`narea pe care o ]ntrebuin\am, ]ntr-osear[ am hot[r`t s[ fiu mai ]ndr[zne\. }mi procurai oscar[ =i, favorizat de o noapte ]ntunecoas[, m[ dusei s-orezim de zidul ]nalt care ]mprejmuia curtea. C[utam cuorice pre\ mijlocul s[ privesc ]n[untrul haremului, unde=tiam c[ femeile umbl[ f[r[ v[l. Dar nu d[dui dec`t deobloane ]nchise. M[ ]nc[p[\`nai, f[cui ]nconjurul zidului=i sf`r=ii prin a da de-o fereastr[ luminat[. Dar asta nuera dec`t o camer[ mare, bogat luminat[ =i ]n care nu eranimeni. Am a=teptat, cu inima zv`cnind, ]n capul sc[rii,n[d[jduind mereu s[ z[resc trec`nd vreo femeie.

Deodat[, treapta pe care =edeam plesni =i fu c`t pe ces[ cad. }nghe\at de fric[, m[ ag[\ai cum putui mai bine,cand o zguduitur[ nea=teptat[ m[ aduse ]n sim\uri. Scarami-a fost smuls[, iar eu c[zui ]n bra\ele unui cavas, care,f[r[ s[ scoat[ o vorb[, m[ zdrobi sub o ploaie de pumni.

Am fost legat burduf, a=ezat ]ntr-un c[rucior tras deun m[gar =i dus la Damasc, unde m[ aruncar[ ]n arestulpreventiv.

}nchisorile preventive, ]n Turcia vremurilor acelora,erau adev[rate morminte pentru supu=ii otomani. Neno-

150

rocitul care intra acolo, mai ales pentru vinov[\ii graveca a mea, habar n-avea c`nd avea s[ fie judecat, dac[vreun om cu vaz[ n-ar fi alergat, sf[n\uind ]n dreapta =i]n st`nga =i implor`nd gra\ia unui ]nalt func\ionar. Darcea mai mare suferin\[ nu era at`t pierderea libert[\ii,c`t ]ngrozitoarea via\[ pe care trebuia s-o duc[ acolo cel]nchis, mai ales c`nd era un t`n[r.

}n celula mea eram o duzin[. Patul comun — o lung[]n=iruire de sc`nduri goale — ocupa trei sferturi din]nc[pere. }ntr-un col\, un h`rd[u mare de lemn, cu capac,]n care ne f[ceam nevoile, ]mpr[=tia o putoare ]n[bu=itoare.P[duchi de toate felurile, plo=ni\e f[r[ num[r =i =obolanimi=unau puzderie. Nu se obosea nimeni s[-i mai ucid[:pentru asta ar fi trebuit o via\[ de om.

Faptele cele mai sc`rboase se petreceau ]n v[zul tuturor.Turci, greci, armeni sau arabi nu mai p[reau oameni.Abjec\ia omeneasc[ era f[r[ seam[n, a=a c[ n-ar putea ficomparat[ dec`t cu ea ]ns[=i, c[ci singur[ specia uman[,dintre toate f[pturile p[m`ntului, poate s[ se degradezep`n[ ]ntr-at`t.

+i eu c[zusem tocmai ]n iadul acesta p[m`ntesc, ]nmijlocul acestor mon=tri... Ce plea=c[ pe ei!

Nimeni nu mi-a luat ap[rarea, nimeni nu m-a ocrotit,nici musulmanii, nici chiar cre=tinii... Mai mult, se b[tur[pe prada proasp[t[, ]=i smulser[ b[rbile, se ]ns`ngerar[.Dac[ ar fi avut arme, s-ar fi ucis! Astfel, timp de o lun[,cunoscui cele mai cumplite batjocuri ce se pot ]nchipui...

Azi nu-mi pare r[u de tot ce am p[\it. Numai astfelam putut cunoa=te fiin\a omeneasc[ p`n[ ]n ad`ncurileei. Dac[ am r[mas bun, ]n ciuda tuturor celor ce am v[zut,celor ce am suferit, e doar pentru a putea s[-mi aduc

151

prinosul de recuno=tin\[ celui care a creat Bun[tatea, af[cut-o rar[ =i a a=ezat-o printre bestii — ca unic[ justi-ficare a vie\ii.

M[ socoteam ]ngropat de viu =i m[ g`ndeam la moarte.Se povestea c[ unii ]ntemni\a\i, nemaiput`nd ]ndura chi-nurile la care erau supu=i, se sp`nzuraser[ de gratiileferestrelor, cu f`=ii din hainele lor, ]n timpul nop\ii, pec`nd to\i ceilal\i dormeau. M-am hot[r`t s[ fac =i eu caace=ti martiri.

Cu toate acestea, un glas l[untric m[ ]mb[rb[ta. +tiamc[ nu mai eram singur pe lume, ca mai ]nainte. Un ominimos, un prieten rar, se afla undeva, afar[. Era s[rac =if[r[ protectori, dar bun =i inteligent. Ne]ndoios c[ el seg`ndea la mine, c[ lucra la libertatea mea.

Judecaseam bine. }ntr-o zi, u=a celulei se deschise,paznicul intr[ =i ]nd[r[tul lui se ivi Barba Iani!... C`t[nespus[ fericire! Numai apari\ia Chirei m-ar fi putut faceat`t de fericit. }ns[ ]n acela=i timp, c`t[ triste\e! }ntr-olun[, p[rul bietului om albise! M-am aruncat ]n bra\elelui, pl`ng`nd. Drept orice comp[timire, ]n fa\a acesteiscene dureroase, un grec, tol[nit pe pat, strig[:

— Ei, mo=negu\ule! E al t[u b[iatul? Bun[ buc[\ic[pentru un loc ca [sta!... Ne-am ]nfruptat cu to\ii! Tu i-ailuat caimacul?

Galben ca ceara, Barba Iani m[ str`nse ]n bra\e =i-mispuse cu glasul tremur[tor =i ]n[bu=it:

— Fii tare!... Fii tare!... M`ine vei fi scos de aici pen-tru a fi deportat...

— Deportat? strigai eu. S[ m[ despart de tine?— E pedeapsa cea mai u=oar[ pe care am putut-o ob\ine.

Gre=eala ta e grav[: ai voit s[ intri noaptea ]ntr-un harem.

152

De altfel, m`ngìe-te, eu te voi ]ntov[r[=i. Lumea-i larg[,vom fi liberi =i — dac[ ]n viitor te hot[r[=ti s[ m[ ascul\i— vei fi fericit pe p[m`ntul turcesc. Hai, la revedere!...Preg[te=te-te pentru mìne diminea\[, ]n zori!

N-am putut dormi toat[ noaptea. }n faptul zilei, amfost scos afar[. Doi jandarmi c[l[ri, ]narma\i cu pu=ti =iiatagane, a=teptau la poarta ]nchisorii, cu o c[ru\[. Abiaatunci b[gai de seam[ c[ eram trei condamna\i la depor-tare. Barba Iani era ]n fa\[ cu bagajele noastre. C[ru\a fu]nc[rcat[ =i convoiul porni spre Diarbekir.

O via\[ de om nu se poate istorisi, nici scrie. O via\[ deom, care a iubit lumea =i a str[b[tut-o, e =i mai cu nepu-tin\[ de povestit. Dar c`nd acesta a fost un om pasionat,c`nd el a cunoscut toate formele fericirii =i ale nenorocirii,str[b[t`nd p[m`ntul, atunci e aproape o ]ndr[zneal[ s[]ncerci s[ redai o imagine vie despre ceea ce a fost via\alui. Mì ]ntì, e o imposibilitate pentru el ]nsu=i; de ase-meni pentru cei ce trebuie s[-l asculte.

Farmecul, pitorescul, partea interesant[ a vie\ii unuiom cu temperament puternic, zbuciumat =i, ]n acela=i timp,aventuros, nu st[ totdeauna ]n faptele izbitoare ale aces-tei vie\i. Frumuse\ea trebuie c[utat[ de cele mai multeori ]n am[nunte. Dar cine st[ s[ asculte am[nunte? Cinele poate gusta? +i, mai ales, cine le-ar putea ]n\elege?

Iat[ pentru ce am fost totdeauna vr[jma=ul lui: Poves-

te=te-ne ceva din via\a dumitale!...Mai este o dificultate: c`nd iube=ti, nu po\i tr[i singur.

Nu po\i tr[i singur, nici chiar atunci c`nd nu mai vrei s[fii iubit, cum este cazul meu ast[zi. Asta e adev[rat celpu\in pentru p[tima=ii care ]nc[ n-au ]ncetat s[ tr[iasc[

153

din amintire, c[ci nu poate fi nici o amintire, f[r[ deprezent. Po\i, mult =i bine, s[ vrei s[ mori. Eu am voit-o,de-a binelea, de mai multe ori ]n via\a mea. Dar chipurilefrumoase ale trecutului meu mi-au r[s[rit vii ]n minte,m-au ]nduio=at, au ]nlocuit am[r[ciunea prin bucurie =im-au silit s[ caut mereu ve=nicul balsam pe fe\ele oame-nilor. Una din aceste m[re\e figuri a fost Barba Iani.

Despre el nu pot povesti nimic, sau aproape nimic: optani din via\a mea fur[ alipi\i de a sa... Diarbekir, Alep,Ankara, Sivar, Erzerum, sute de t`rguri =i de sate fur[str[b[tute de cele dou[ umbre ale noastre. N-am v`ndutnumai salep. Covoare, m[t[suri, cu\it[rie, balsamuri,dresuri, parfumuri, cai, c`ini, pisici, toate au trecut prinm`inile noastre, dar tot bietul salep era acela care nescotea din nevoie. C`nd vreo afacere neizbutit[ ne l[sa cubuzunarele goale, dam fuga la ibrice, la s[rmanele ibriceruginite. +i, atunci: “Salep! Salep!... Haai la salepgii”.Ne uitam unul la altul =i ne ]nveseleam.

R`deam, da, pentru c[ Barba Iani era un prieten denepre\uit, dar cauza ruinei eram totdeauna eu, neasemui-tul f[c[tor de boroboa\e. }ntre multe alte n[zb`tii, ]miamintesc de una care le-a ]ntrecut pe toate.

B[gaser[m to\i banii ]n doi cai frumo=i, pe care-i cum-p[raser[m dintr-un b`lci mare, la vreo cincisperzece kilo-metri de Ankara. Eram mul\umi\i, f[cuser[m o afacereminunat[. La ]ntoarcere, pe drum — mai din mu\umire,mai din cauza oboselii — ]mi veni gustul s[ m[ opresc]naintea unei cr`=me. Era noapte, Barba Iani se ]mpotrivi:

— Las[, m[i Stavrache!... Hai s[ mergem acas[!...Acolo vom ciocni un p[h[ru\.

— Nu, Barba Iani, eu vreau aici!... Un minut numai!...Am chef s[ ne cinstim norocul!

154

Bietul om se d[du b[tut. Ne legar[m dobitoacele afar[de un st`lp. +i, cu ochii \int[ spre fereastr[, cinstir[m unp[h[rel. Apoi mai luar[m unul. Ne prinse foamea, ]m-bucar[m ceva. Apoi o sticl[, apoi alta, c[ci Barba Iani=tia =i el doar ce-i aia trai bun!... Capetele ni se ]nfierb`n-taser[. }ncepur[m s[ c`nt[m grece=te:

Iar te-ai ]mb[tat, tr[snil[!Iar ]mi spargi paharele!Ce animal slut mai e=ti!

Dar, deodat[, Barba Iani t[cu. Calm, cu ochii a\inti\ipe geamurile ]ntunecate, el ]mi zise:

— Cred =i eu Stavrache, c[ e=ti un “animal ur`t”, c[cianimalele noastre cele frumoase ori au pierit, ori nu maiv[d eu bine!

Dintr-o s[ritur[ am fost la u=[, dar nu mai putui prindedec`t un tropot de galop nebun, care r[suna ]n noapte.

Un ceas dup[ aceea, orbec[ind =i poticnindu-ne printoate gropile, Barba Iani ]mi strig[, ]n chip de mustrare:

— Ai vrut s[... cinstim norocul!... Ei bine, umbl[ acumpe jos, copil afurisit =i ]nc[p[\`nat ce e=ti!... Ca s[-\itreac[ de necaz, hai, ia mai c`nt[-mi. Iar te-ai ]mb[tat,

tr[snil[!

Ferice de cel ce-=i simte inima zv`cnind pe bunul p[m`ntomenesc, pe glia asta de calitate superioar[, care-=i trans-mite seva ei d[t[toare de via\[!... Vai de acela care nu=tie ce e bun!

Vreme de ani ]ndelunga\i, ]n timpul c[rora via\a meafu una cu a lui Barba Iani, natura ]ns[=i a avut o ]nf[\i=areatr[g[toare, fr[\easc[, poetic[. Totul ]mi p[rea frumos =idemn de a fi tr[it. Ur`ciunea ]=i pierdea repulsia, prostia

155

se lovea de batjocurile noastre, =iretenia era demascat[,violen\a celor tari ]mi p[rea suportabil[. C`nd contactulcu cei de r`nd ne ]n[bu=ea, ne ad`nceam ]n lumeag`ndurilor, ]n via\a ]n care natura singur[ vorbe=te ochilor=i inimii.

Barba Iani era ]n stare s[ mearg[ o zi ]ntreag[ f[r[ s[scoat[ un cuv`nt. Doar din c`te o singur[ privire ]miindica ceea ce merita s[ fie v[zut. El zicea c[ asta ]nseamn[“s[ iei o baie dezinfectant[“. Era foarte adev[rat.

Opera mut[ a Crea\iunii ]l purific[ =i-l red[ ]nsu=i peomul umilit de josnicii. +i nu e om, oric`t de puternic,care s[ poat[ trece prin tic[lo=ii, f[r[ s[ se-ntineze.

Mai mult, acest neasemuit tovar[= al adolescen\ei meleera un cunosc[tor al antichit[\ii =i al filozofilor ei. Toatediserta\iile lui asupra vie\ii — marea lui pl[cere ]n ceasuri-le de odihn[ — erau ]mpestri\ate de pilde scoase din ]n\e-lepciunea greceasc[. El nu era un ]n\elept, dar cultivalini=tea con=tient[ a sufletului.

— “Mai cur`nd sau mai t`rziu, omul inteligent ajunges[ ]n\eleag[ de=ert[ciunea zbuciumului sentimental, caretulbur[ pacea =i consum[ via\a, ]mi zicea el. Ferice de celce ajunge s[ ]n\eleag[ aceasta mai de timpuriu: cu at`tmai mult se va bucura de existen\[!”

}ntr-o zi rece de toamn[ eram pe un c`mp de manevre,]n apropiere de Alep. B[utura noastr[ cald[ fu luat[ cuasalt de c[tre solda\i. Chiar ofi\erii venir[ s[ se ]mp[rt[-=easc[ din ea; =i cum sub ibricele noastre era j[ratec,r[maser[ s[ se ]nc[lzeasc[ =i s[ mai vorbeasc[. Un ofi\ersuperior povestea unui subaltern al s[u anecdota ]n careun general, prieten al lui Alexandru cel Mare, se declarapartizan pentru pacea propus[ de Darius:

156

— “Eu a= accepta, dac[ a= fi Alexandru”, spuse celdintì, la care marele cuceritor ]i r[spunse: “+i eu a= ac-cepta, dac[ a= fi... dac[ a= fi...” Ofi\erul turc se ]ncurc[:

— Ah, f[cu el, cum se chema ofi\erul acela al lui Ale-xandru?

— Parmenion! r[spunse Barba Iani, care tr[gea cuurechea la convorbirea lor.

— Bravo, mo=ule! ezclam[ ofi\erul. Dar de unde =tiitu asta? C`nd vinzi salep, nu prea te ]nt`lne=ti cu Ale-xandru cel Mare.

— Cum s[ nu? ]i replic[ prietenul meu. Tot omul arenevoie s[ se ]nc[lzeasc[, dup[ cum vede\i!

Aluzia aceasta cu ]ndoit ]n\eles ]i pl[cu ofi\erului. Elbinevoi s[ vorbeasc[ cu noi. }n clipa aceea, privirea mease ]ncruci=[ cu a lui.

— Parc[ te-am mai v[zut undeva. Figura ta ]mi e cunos-cut[! ]mi zise el.

— Da! ]i r[spunsei, ]nro=indu-m[. Am fost ]n aceea=itr[sur[ cu Mustafa-bei, la Constantinopol, acum cinci ani.

— Pe Allah!... E-adev[rat!... Tu e=ti b[iatul ce c[utape maic[-sa, care avea un ochi v[t[mat. Ei bine, neferi-citule, trebuie s[ fi ]ndurat multe de la blestematul acelade satir!

— Multe!... De unde era s[-l cunosc?— Dar cum po\i s[ te ]ncrezi a=a, ]n cel dintì venit,

care ]ncepe s[ m`ngìe obrajii unui copil?Ofi\erul ne vorbi ]ndelung =i-mi dezv[lui toate tic[lo=iile

f[ptuite de Mustafa-bei. Apoi ]ncepu s[-l descoase pe Bar-ba Iani =i fu mi=cat de c`te afl[. La desp[r\ire ne str`nsemìnile cu dragoste =i ne rug[ s[ primim c`te o lir[ tur-ceasc[ de aur.

157

— S[ n-o lua\i drept bac=i=. Asta e ca s[ v[ ar[t c[pre\uiesc ]n\elepciunea b[tr`nului =i depl`ng suferin\elet`n[rului!

}ntorc`ndu-se acas[, Barba Iani ]mi spuse:— Vezi tu, Stavrule? Pretutindeni sunt r[t[ci\i, dar

inteligen\a ]nl[tur[ barierele dintre oameni, chiar atuncic`nd e ]nvestm`ntat[ ]ntr-o uniform[ milit[reasc[!

}ntre timp, Barba Iani ]mb[tr`nea.O boal[ de inim[ ]l f[cu din an ]n an mai neputincios

s[-=i c`=tige p`inea de toate zilele. Oboseala ]l dobora.}ntristarea punea din ce ]n ce st[p`nire pe el. Eu aveamdou[zeci =i doi de ani, eram puternic, curajos, =i dezghe\at.

C`teva mici economii, pe care izbutiser[m s[ le ago-nisim, m-au decis s[-l rog s[ se mai odihneasc[; iar pentruca repausul acesta s[-i priasc[ bine, alesei, ca loc de re-tragere, o \ar[ necercetat[ ]nc[ de noi: Libanul.

O, frumosul =i tristul Liban! Numai g`ndindu-m[ laanul acela petrecut acolo, inima mi se ]nfioar[ de pl[cere=i s`ngereaz[ ]n acela=i timp!... Ghazir!... +i tu, Dlep-ta!... +i tu, Hermon!... +i tu, Malmetein!... +i voi cedricu lungi bra\e fr[\e=ti, care voi\i s[ cuprinde\i ]ntregp[m`ntul! +i voi, rodii, care v[ mul\umi\i cu trei pumnide mu=chi ]ngr[m[dit ]n cr[p[tura unei st`nci pentru aputea oferi c[l[torului r[t[cit rodul vostru zemos!... +itu, Mediteran[, care te dai, voluptoas[, m`ng`ierilor zeuluit[u ]nfl[c[rat =i care-\i desf[=ori imensitatea f[r[ de pat[]naintea s[rmanelor ferestre ale c[su\elor libaneze, su-prapuse ]n fa\a infinitului!... La toate =i tuturor v[ zic:adio!... De ast[zi nu v[ voi mai revedea, dar ochii mei vorp[stra de-a pururea amintirea unicei =i bl`ndei voastrelumini... Lumina aceasta s-a mohor`t ]n amintirea mea...Via\a n-a voit ca bucuria s[-mi fie deplin[...

158

Dar, Doamne, unde =i c`nd ne d[ruie=te via\a bucuriidepline?

Ne-am oprit la Ghazir, un sat pitoresc, cum e aproape]ntreg Libanul, =i a=ezat pe un platou ad[postit. Eramsingurii chiria=i ai unei femei ]n v`rst[, =i bolnav[ deartrit[, Set Amra, o arab[ cre=tin[, ca mai to\i locuitoriiLibanului, care tr[ia ]n singur[tate.

Cu toate c[ eram ortodoc=i =i ea catolic[, fiind totcre=tini, fur[m bine primi\i.

+i-acum iat[ ]nc[ o ]nt`mplare, c[ci via\a mea e bogat[]n ]nt`mpl[ri.

La Ghazir hot[r`sem s[ lucrez numai eu. Barba Iani,suferind, se plimba, c[ut`nd rodii =i omor`nd mici =erpi.Cu Set Amra aveam lungi convorbiri c`nd ne fumamnarghilelele. Astfel aflar[m c[ =i ea avea o durere.

Era prea singur[ pe lume, =i singur[tatea asta ]i rodeainima. Unicul ei copil — o fat[ de vreo dou[zeci de ani —era ]n Venezuela, unde plecase cu tat[l ei ca s[ fac[ avere,dup[ cum e obiceiul locuitorilor din Liban. Dar tat[l murisede vreun an, iar dup[ moartea lui scrisorile din Americaveneau tot mai rare. Selina — t`n[ra fat[ — nu era s[rac[.Conducea o bun[ afacere cu bijuterii. Cu toate acestea,inima ei nu se prea pr[p[dea ]n aten\ii pentru maic[-sa. Ouita, =i Set Amra era nevoit[ s[ tr[iasc[ zile ]ntregi cup`ine goal[.

Ne-a fost mil[ de ea. Din ceasul acela, m`ncar[m lao-lalt[. Set Amra deveni sora =i mama noastr[. Ea se ]nfrupt[cu bune buc[\ele de friptur[ de oaie =i narghileaua i-afost totdeauna ]ndopat[ cu tumbac. Asta era tot ce-i tre-buia. Ea ]i mul\umea lui Dumnezeu de-a ne fi adus subacoperi=ul ei =i i-a scris fiic[-si scrisori pline de recu-

159

no=tin\[ duioas[. Selina r[spunse mul\umind “celor doinecunoscu\i”, cu inim[ fr[\easc[.

+i timpul trecea ]n fericire.

Dar c`=tig`nd din ce ]n ce mai pu\in, economiile noas-tre ]ncepur[ s[ scad[ v[z`nd cu ochii. Toamna veni, =i eaaduse o r[ceal[ lui Barba Iani. Plecai la Beirut dup[ unmedic. }ngrijirile date ]mbun[t[\ir[ starea scumpului meuprieten, dar banii se mistuir[.

Iarna a fost grea pentru ni=te \inuturi ca ale Libanului.De-abia izbuteam s[ scot cele trebuitoare, ca s[ nu cr[p[mde foame. Ne lipsir[m de carne. }n casa noastr[, de treiori pe s[pt[m`n[, nu g[seai dec`t p`ine goal[. Ca s[ facem=i mai mare economie, nu mai aprindeam dec`t o singur[narghilea, al c[rei ciubuc trecea din m`n[ ]n m`n[ =i de lagur[ la gur[.

O duceam greu. Totu=i, cu chiu cu vai, ie=ir[m ]n mar-tie, c`nd o veste ne umplu inimile de bucurie. Selina ]=ianun\[ plecarea din Venezuela =i ]ntoarcerea la c[minulp[rintesc, peste vreo trei-patru s[pt[m`ni.

Chiote!... }mbr[\i=[ri nesf`r=ite!— +ti\i ceva? ne spuse ]ntr-o zi Set Amra, ]n tain[.

Stavru e b[iat frumos. Desigur, Selina se va ]ndr[gosti deel =i atunci bun[tatea voastr[ fa\[ de mine va fi r[spl[tit[cu prisosin\[... Ei, ce zici tu, Stavrule?

Ce s[ zic[ Stavru? Nimic alta, dec`t c[ ]=i pierdu capul,ca de obicei... Ba ]l f[cu chiar =i pe Barba Iani s[ =i-lpiard[, =i tustrei, ]mpreun[ cu Set Amra ne puser[m s[juc[m o hor[, ca s[ s[rb[torim apropiata mea nunt[ cuSelina, care habar n-avea de toate astea!...

Eu o luasem razna, ca un cal surd. Consider`nd casa

160

drept o viitoare proprietate a mea b[gai de seam[ c[ terasaacoperi=ului se ]nmuiase, l[s`nd s[ picure ]n od[i apaploilor. Deci, dup[ obiceiul libanezilor, m[ suii pe aco-peri=, cu t[v[lugul de piatr[ =i ]n hazul nest[p`nit alvecinilor, m[ ]nc[p[\`nai s[ alerg ]n lungul =i largulterasei, t`r`nd dup[ mine greul cilindru, care-mi zdrobeac[lc`ile =i m[ tr`ntea ]n nas.

Ah! afurisit[ de inim[, la c`te prostii nu m-ai ]mpins!Mersei mai departe. }ntr-o zi, ar[t`nd lui Barba Iani

buzele ]nc[ rumene =i c[rnoase ale Set Amrei, care sugeaucu voluptate din ciubuc, ]i zisei:

— Ei, Barba Iani!... Ce zici de buzele astea? Cine =tie?Poate c[ ele mai =tiu s[ s[rute =i altceva, afar[ de chihlim-barul narghilelei! +i se prea poate s[ juc[m la dou[ nun\ideodat[!

Da, dou[ nun\i, ]n\elegi dumneata! C[ci, c`t desprenunta mea cu Selina, ea era sigur[ =i aievea, ca =i s[r[cianoastr[.

— Ah! Stavrache! oft[ s[rmanul meu prieten. Are s[treac[ mult[ ap[ pe g`rl[ p`n[ vei ajunge s[ cuno=ti lumea!

A fost prooroc.Selina sosi. O oache=[ cu ochi de diavol =i cu p[r bogat,

]nalt[, voinic[, neast`mp[rat[ ca argintul viu, dar sufletde negustor =i minte depravat[. Din prima zi ea ne-a umilitpe to\i. Mul\umirile ei fur[ scurte =i reci. G[sea c[ via\ape care o duceam era “dezgust[toare” =i n-a lipsit mult caea s[ ne ]nvinov[\easc[ chiar de s[r[cia maic[-si. Ea near[t[ dispre\ul ei, ]nchiriindu-=i o cas[ aparte, venind s[ne fac[ zilnic c`te o vizit[ de un sfert de or[ =i ]nm`n`ndSet Amrei o sum[ ridicol[ de bani, care ne fu dat[ drept“desp[gubire”. G[tit[ cu vestminte exotice =i cu bijuterii

161

de pre\, ea se afi=[ ca o marf[ ]n ochii r`vnitori ai satului.}ntr-o zi, o vecin[ alerg[ s[ ne spun[ c[ un frumos

v`ntur[-lume sosise cu tr[sura de la Beirut, ca s-o vizi-teze pe Selina... Pe Selina, logodnica mea!

— Ah! Barba Iani, ce plin[ de dez[m[giri e via\a! amhohotit eu, pr[bu=indu-m[ pe um[rul singurului meu pri-eten pe care ]l aveam.

— Nu =tiai asta, Stavrache? Ei bine, afl-o acum! P`n[una-alta, caut[ ibricele de salep, hai s[ ne str`ngemcatrafusele =i... la drum! S[ plec[m: p[m`ntul e plin defrumuse\i!

Plecar[m, l[s`nd-o pe biata Set Amra cu lacrimile ]nochi. +i trei luni ]n =ir b[tur[m superbele meleaguri alemun\ilor Libanului, ad[p`ndu-ne din izvoarele lor lim-pezi =i ad[p`nd pe libanezi cu ve=nicul nostru salep.

— Salep! Salep! Hai la salepgiu!

— Nu-i a=a, Stavrache, c[ p[m`ntul e ve=nic frumos?— Ah! Barba Iani! C`t[ dreptate ai!

P[m`ntul e frumos? Da’ de unde! +i asta e tot o min-ciun[! Toat[ frumuse\ea lui se r[sfr`nge din inimile noas-tre, at`ta timp c`t inimile acestea sunt pline de bucurii.}n ziua ]n care bucuria ]=i ia zborul, p[m`ntul nu mai edec`t un cimitir.

Iar frumosul \inut al Libanului a fost un cimitir pen-tru inima mea =i pentru trupul lui Barba Iani.

}ntr-o zi, ]n apropiere de Dlepta, prietenul meu a suferitun brusc =i nea=teptat atac, care ]l dobor] la p[m`nt cucapul ]nainte.

— Barba Iani!... Aman, Barba Iani!... Ce ai? |i-e r[u?

162

Nu! Lui Barba Iani nu-i mai era r[u. R[ul r[m[sese]ntreg pentru mine...

El a fost viermele care mi-a ros toat[ via\a mea dup[aceea. Nostalgia acestei prietenii pierdute, precum =i dorulde a afla — ]mpotriva tuturor piedicilor — o iubire cald[,m-au hot[r`t, c`\iva ani mai t`rziu, s[ m[ ]ntorc ]n \aramea, s[ m[ lipesc de-o fiin\[ ginga=[ =i s-o iubesc a=a cumo iubeam pe Chira, pe mama, pe Barba Iani.

Dar asta a fost, dup[ cun v[ aminti\i, povestea luiStavru.

SF~R+IT

163

CIULINII B{R{GANULUI

Dedic aceast[ carte:Poporului Rom`niei,Celor unsprezece mii ai s[i de asasina\ide c[tre guvernul rom`n,Celor trei sate: St[nile=ti, B[ile=ti,Hodivoaia, rase cu lovituri de tun.Crime sav`r=ite ]n martie 1907=i r[mase nepedepsite.

PANAIT ISTRATImartie 1928

164

C`nd sose=te toamna, ]ntinsele c`mpii de \elin[ aleMunteniei dun[rene ]ncep s[ tr[iasc[, timp de o lun[,existen\a lor milenar[.

Aceasta ]ncepe chiar ]n ziua de Sf`ntul Pantelimon. }nziua aceea, v`ntul dinspre Rusia, pe care noi ]l numimmuscalul sau criv[\ul, m[tur[ cu suflarea lui de ghea\[nesf`r=itele ]ntinderi; dar cum pam`ntul arde ]nc[, in-fierb`ntat ca un cuptor, muscalul ]=i cam rupe din\ii ]nel. N-are a face! Barza, care st[ pe g`nduri de mai multezile, ]=i \inte=te ochiu-i ro=u asupra aceluia ce-o dezmiar-d[ ]n r[sp[r, =i iat-o plecat[ ]n \inuturile calde, c[ci einu-i place muscalul.

Plecarea acestei p[s[ri respectate, pu\in cam temut[la \ar[ — ea aduce foc ]n plisc dac[-i strici cuibul —plecare a=teptat[ de ialomi\ean sau de br[ilean, pune cap[tst[p`nirii omului asupra gliei Domnului. Dup[ ce a urm[ritbarza ]n zborul ei p`n[ a pierdut-o din vedere, cojanul ]=i]ndeas[ c[ciula pe urechi, tu=e=te u=or, din obi=nuin\[, =i,gonind c`inele care i se v`r[ ]ntre picioare, intr[ ]n cas[:

— Ia vede\i, b[ie\ii [ia s[ ]nceap[ s[ adune usc[turi!La aceste cuvinte, femeia =i liota de copii tu=esc =i se

]nfioar[ la r[ndul lor, tot din obi=nuin\[:— Au plecat berzele?— Plecat...Atunci B[r[ganul ia comanda.

165

O face, mai int`i l[s`ndu-se greu, ca un om care s-artr`nti cu fa\a la p[m`nt =i n-ar mai voi nici s[ se scoale,nici s[ moar[. Un uria=!

}ntins, de c`nd lumea, peste toate \arinile pe care learde soarele, ]ntre duioasa Ialomi\[ =i Dun[rea ursuz[,B[r[ganul se afl[, c`t \ine prim[vara =i vara, ]n lupt[viclean[ cu omul harnic, pe care nu-l iube=te =i c[ruia ]irefuz[ orice bun[stare, afar[ doar de aceea de a hoin[ri =ide-a urla ]n toat[ voia. De-acolo vine =i vorba, cunoscut[]n toate \[rile locuite de rom`ni, =i care se adreseaz[ ace-luia ce-=i ing[duie prea multe libert[\i ]n public:

— Ia ascult[, m[! ce, te crezi pe B[r[gan...?C[ci B[r[ganul e singuratec. Pe spinarea lui, nici un

copac! +i de la un pu\ la altul, ai tot timpul s[ mori desete. Nici de foame nu te ap[r[. Dar dac[ cumva e=ti]narmat contra acestor dou[ nevoi ale gurii =i dac[ vrei s[te afli singur cu dumnezeul t[u, atunci du-te pe B[r[gan:e \inutul pe care creatorul l-a h[r[zit Munteniei pentruca rom`nul s[ poat[ visa ]n voie.

O pas[re care zboar[ ]ntre dou[ lan\uri de mun\i eceva demn de mil[. Pe B[r[gan, aceea=i pas[re urc[, cuea ]n zbor, p[m`ntul =i dep[rtatele lui z[ri. }ntins pespate, sim\i cum talerul pam`ntesc se ]nal\[ spre zenit. Ecea mai frumoas[ ascensiune ce poate s-o fac[ nevoia=ullipsit de toate.

De-aici vine =i faptul c[ locuitorul B[r[ganului, ialomi-\eanul, e o fiin\[ oarecum t[cut[. +i cu toate c[ =tie s[glumeasc[ =i s[ fac[ haz c`nd i se d[ prilej, ]i place maimult s[ asculte cuviincios. O face pentru c[ via\a lui egrea, =i el n[d[jduie=te mereu c[ cineva va veni poateodat[ s[-i arate cum ar putea s[ munceasc[ mai cu folospe ]nd[r[tnicul lui de B[r[gan.

166

Vis[ri, g`nduri, ]n[l\are =i p`ntec gol, iat[ ce d[ gravi-tate omului n[scut pe B[r[gan — aceast[ pustietate careascunde apa ]n str[fundul ei =i unde nimic nu r[sare de lasine, nimic, ]n afar[ de ciulini.

* * *

Nu e vorba de acei scaie\i care cresc ca p[pu=oiul =i faco frumoas[ floare liliachie, ca un p[m[tuf, al c[rui pufu=orfetele ]l tund ]n seara de Sf`ntu Toader, c`nt`nd:

Codi\ele fetelor,

C`t codi\a iepelor!

Ciulinii de care vorbesc aici apar de ]ndat[ ce se tope=tez[pada, sub forma unei ciuperci, un zb`rciog. }n mai pu\inde o s[pt[m`n[, dac[ e cald, ei n[p[desc p[m`ntul. Astae tot ce B[r[ganul poate s[ ]ndure pe spinarea lui. Mai]ndur[ =i turmele de oi, care sunt lacome de acest ciulin =i]l pasc aprig. Dar cu c`t ]l pasc, cu-at`t cre=te, se rotunje=temereu =i ajunge s[ ating[ dimensiunile unei damigenemari. Atunci oile nu-l mai pasc, ]l las[ ]n pace, c[ci ]n\eap[groaznic. +tie s[ se apere, buruiana dracului! Ca =i buru-iana omeneasc[: cu c`t e mai netrebuincioas[, cu at`t =ties[ se apere mai cu ]nver=unare.

Dar ce siguran\[ avem noi despre ce e trebuincios saunetrebuincios pe p[m`nt?

At`t timp c`t ialomi\eanul se zbate, se ]nc[p[\`neaz[s[ smulg[ \elinei un c[u= de porumb sau c`\iva cartofi,B[r[ganul nu e interesant.Nu e un loc de vizitat. E sucit,ca o femeie ]mbr[cat[ ]n zdren\e, ca o mahalagioaic[ ]m-podobit[ cu diamante. P[m`ntul n-a fost dat omului nu-

167

mai cu scopul s[-i umple burta cu m[lai. Mai sunt =icol\uri h[r[zite reculegerii.

{sta e B[r[ganul.El ]ncepe s[ domneasc[ ]ndat[ ce omul harnic se re-

trage ]n coliba lui, ]ndat[ ce ciulinii ]n\eap[ r[u =i c`ndv`ntul dinspre Rusia se apuc[ s[ sufle cu temei.Asta se]nt`mpl[ prin septembrie.

Po\i vedea atunci, din dep[rtare ]n dep[rtare, un ciobancare st[ cu spatele ]ntors spre miaz[noapte =i ]nt`rzie cuturma. Nemi=cat, sprijinit pe b`ta lui, v`ntul ]l clatin[uneori, de parc[ ar fi un copac.

}n jurul lui, at`t c`t privirea poate s[ cuprind[ roat[,nu mai vezi dec`t ciulini, nenum[ratul norod al ciuli-nilor. Plini, stufo=i, ai zice c[-s ni=te oi cu l`na de o\el.Numai spini =i s[m`n\[. S[m`n\[ r[sp`ndit[ pe p[m`nt,ca s[ creasc[ ciulini, numai ciulini.

Ca =i ciobanul, la fel se clatin[ =i ei. C[ci ]n turma lorcompact[, muscalul sufl[ mai cu ]nd`rjire, ]n vreme ceB[r[ganul ascult[, iar cerul de plumb strive=te p[m`ntul,]n vreme ce p[s[rile se dau peste cap ]n v[zduh, risipitede vijelie.

A=a, o s[pt[m`n[ ]ntreag[... Sufl[... Ciulinii rezist[,]ndoindu-se ]n toate chipurile, cu bubumzul lor fixat pe otulpin[ scurt[, nu mai groas[ dec`t degetul cel mic. Eimai rezist[ ]nc[ pu\in. Dar ciobanul, nu! El las[ ]n plataDomnului str[=nicia Domnului =i se ]ntoarce acas[.

Noi spunem atunci: \ipenie! Nu mai vezi om! E numaiB[r[ganul!

+i, Doamne, ce frumos e!Cu tot av`ntul de care arm[sarul s[u e ]n stare, criv[\ul

galopeaz[ ]n ]mp[r[\ia ciulinilor, r[scole=te cerul =i p[-m`ntul, amestec[ norii cu pulberea, ucide zbur[toarele,

168

=i iat[-i porni\i, ciulinii! Pleca\i s[ semene netrebnica lors[m`n\[.

Mica tulpin[ se fr`nge pocnind, cosit[ la r[d[cin[. Bu-bumzele spinoase ]ncep s[ se rostogoleasc[, mii =i mii! Emarele pohod al ciulinilor, care “vin Dumnezeu =tie deunde =i se duc Dumnezeu =tie unde”, spun b[tr`nii, privindpe fereastr[.

Nu pleac[ to\i deodat[. Unii o =terg la cea dint`i sufla-re furioas[, adev[rat[ puzderie de oi cenu=ii. Al\ii par s[\in[ piept, nu vor s[ se lase, dar ceilal\i dau n[val[ pesteei, ]i aga\[ ]n goan[ =i-i t`r[sc. La un moment dat, ]i vezi]nc`lcindu-se, form`nd mari purcoaie ce se rostogolesc cugreu, p`n[ ce criv[\ul se repede o dat[ cu furca lui, ]ispulber[ ]n v[zduh, ]i face s[ joace o hor[ ]ndr[cit[ =iapoi iar ]i ]mpinge ]nainte.

Atunci s[ te duci s[ vezi B[r[ganul! Ai zice c[ B[r[-ganul se coco=eaz[, se ]ntinde, dup[ voin\[, bucuros detoat[ lumea asta de ciulini, care se d[ de-a berbeleacul pespinarea lui, pe c`nd criv[\ul sufl[ turbat.

Uneori, ]n clipe de lini=te, B[r[ganul parc[-=i re\inesuflarea, ca s[ simt[ cum trec fuguli\a trei ori patru ciu-lini, ca ni=te buni tovar[=i, se ciocnesc unul de altul =i se]ntrec ]n glum[, dar repede se pun ]n r`nd =i o pornesc cotla cot.

Spre sf`r=itul vejeliei vin ciulinii singuratici. Sunt ceimai iubi\i, fiind cei mai a=tepta\i. Fie c[ tulpina lor n-afost destul de uscat[ ca s[ se rup[ de la ]nceput, fie c[ vorfi avut nenorocul de a se fi ]n\epenit un timp ]n cine =tiece =an\, fie, ]n fine, c[ o ceat[ de =trengari i-a urm[rit =ioprit ]n drumul lor, ei sosesc cu ]nt`rziere, s[rmanii. +i-ivezi cum se perind[ izola\i, rostogolindu-se ca ni=te coco-

169

la=e de omule\i gr[bi\i. V[zduhul =i tot B[r[ganul ]i pri-vesc: sunt ciulinii singuratici, adic[ cei mai iubi\i.

Apoi, orice via\[ se opre=te brusc. Nesf`r=itele ]ntin-deri sunt cur[\ate ca lespezile unei cur\i princiare.

Atunci B[r[ganul se ]nv[luie ]n cojocul lui de iarn[ =ise pune s[-i trag[ un pui de somn care \ine =ase luni.

Dar ciulinii?Ei ]=i continu[ povestea.

E o poveste cum nu s-a mai pomenit, pentru c[-i ap[m`ntului nostru rom`nesc. Dar mai bine s-o iau de la]nceput...

Cu toate c[-s b[lt[re\ de la L[teni, de la Borcea — fataasta a Dun[rii care cuteaz[ s[ se m[soare cu maic[-sanu-s ialomi\ean de ba=tin[. P[rin\ii mei, olteni am`ndoi,s[raci ca Iov, au plecat ]n lume c`nd aveam numai doiani=ori. +i ce s-o mai lungesc? Dup[ nesf`r=ite pribegiiprin nu =tiu c`te jude\e, ]=i aruncar[ d[sagii =i pe mine,care eram c`t o ciubot[, ]n c[tunul [sta, care se oglinde=-te-n Borcea.

Poate s[ vi se par[ ciudat, dar a=a-i. P[rin\ii mei nuerau oameni s[ se lase m`na\i la munci grele ca vitele lat[iere; mai ales tata, un z[p[cit care era ]n stare s[ c`ntedin fluier p`n[ c[dea jos le=inat de foame. +i la L[teni,m[car aveam pe=te la-ndem`n[. Aproape c[-\i s[rea sin-gur ]n tigaie, ca s[ zic a=a. Judeca\i =i dumneavoastr[.

Prim[vara =i toamna Borcea acoperea cu apele ei g[lbuisute de hectare ]n\elenite; =i ]n p`nza asta nesf`r=it[ deap[ cr[pceanul, carasul, =tiuca mi=unau ]n a=a hal c[ p`n[=i pisicile se ghiftuiau pe malul b[l\ilor. Se pescuia, atunci,

170

cu cazanul. Man[ cereasc[, ce mai! B[rba\i, femei =i copii,goi p`n[ peste genunchi, cu traista dup[ g`t, se-mpr[=tiau]n tr[g[tori, ]naint`nd c`t mai ]ncet cu putin\[ pe c`mpul]necat, fiecare cu un cazan vechi desfundat la el. Apa nutrecea niciodat[ de genunchi. B[l[cind, pe=tele se izbea depicioarele noastre, dar era albitur[ =i noi umblam dup[de-[l mare. +tiam c[ [stuia ]i place s[ mu=te la r[d[cinaplantelor, al c[ror cre=tet r[s[rea din ap[. St[teamneclinti\i, cu ochii a\inti\i asupra lor. }ndat[ ce vedeamceva c[ mi=c[, plaf! propteam cazanul la fund. Auzeampe=tele zb[t`ndu-se ]ntre pere\ii vasului. Nu mai aveamdec`t s[-l apuc[m cu m`na =i s[-l v`r`m ]n traist[. Taretrebuia s[ fii ne]ndem`natic ca s[-\i scape.

Tatei ]ns[, ]i sc[pau regulat, =i pu=tanii f[ceau marehaz. R`deau de el, ]l luau ]n b[=c[lie. Nu se sinchisea.Continua s[ se arunce cu cazanul peste toate buruieniledin jur, =i de le veadea mi=c`nd =i de nu.

Dup[ un ceas de pescuit ne ]ntorceam acas[ cu traistadoldora de pe=te. Tata n-aducea nici m[car un chitic. +ic`nd vedea asta, m[muca, bun[ cum era, ]l sf[tuia s[ steamai bine acas[, s[ pun[ la s[rat pe=te, s[ fac[ de m`ncare,s[ spele rufe =i s[ mai c`nte din fluier.

Asta m[ umilea de-mi d[deau lacrimile: un b[rbat nuspal[ rufe, nici nu g[te=te! Dar tata n-avea nimic b[rb[tesc]n el: era bl`nd ca o femeie, cu must[\i mari =i negre =i cuni=te ochi ad`nci =i gale= pironi\i ]ntruna pe fluierul luidin care, cu degetele noduroase, scotea melodii duioasecare r[sunau p`n[ departe =i f[ceau c`inii s[ latre ]n nop\ileamu\ite. }n schimb, c`nd ]\i f[cea un bor= sau o plachiede pe=te, sau c`nd sp[la rufe, =i cele mai bune gospodineputeu s[ vin[ =i s[ ia lec\ii de la el. Dar tot r`deau de el,

171

pentru c[ unui b[rbat nu-i st[ bine s[ fac[ treburi mu-iere=ti.

M-a= fi b[tut atunci cu satu-ntreg, pentru c[ bietultat[-meu nu lua niciodat[-n seam[ vreo ]njur[tur[ =i le-ndura toate ]n t[cere. Sur`dea u=or, se-ndrepta spre Bor-cea, cu c[ciula lui \uguiat[ ve=nic dat[ pe ceaf[, cu n[dragiirup\i, totdeauna sc[pa\i de sub curea, t`r=`indu-=i opin-cile, cu g`tul lung =i cu minun[\ia lui de caval, de care nuse desp[r\ea niciodat[, s[ se r[zbune pe via\a asta p[c[toas[=i-at`t de jalnic de frumoas[.

C`teodat[ m[ luam dup[ el. Pe ascuns uneori, c[-i pl[ceas[ fie singur. }n seara c[ldicic[ ]n care t[cerea se-ameste-ca cu mirosul n[molului, ]l b[nuiam =ez`nd pe-un trunchide salcie dezr[d[cinat[. +i dup[ un c`ntec de jale de-\i luar[suflarea, ]i auzeam glasul u=or =i melodios zic`nd]nceti=or c`ntecul nostru de neuitat din \ara Oltului:

Foaie verde de-avr[meas[, Ila, ila, la!

Au plecat olteni la coas[;Au r[mas oltencile+i-au umplut c`rciumile.

Da, oltenii totdeauna plecau “la coas[“, sau la alte ne-num[rate munci, l[s`nd oltencile “s[ umple c`rciumile”,lucru nu tocmai adev[rat, =i tata, ]n orice caz, nu se \i-nuse de vorba c`ntecului: ]=i luase olteanca cu el, =i m[luase =i pe mine, comoara lui. Din cauza asta mama \ineamult, mult detot la el. }mi spunea, c`nd mergeam la pe=te=i-i vedeam varicele groaznice, ]ntreb`nd-o de ce las[ ]nseama tatei treburile cele mai u=oare:

— Pentru c[ mi-e drag, copilul meu... Dumnezeu l-af[cut cum e =i mi l-a dat de b[rbat. Nu-i vina lui, s[racu’...

172

+i uite-a=a tr[iam noi la L[teni.Aveam pe-atunci nou[ ani. M[ duceam totdeauna la

pescuit cu mama, care niciodat[ nu zicea c[-i obosit[, fiec[ era pe vremea apelor mari — c`nd venea crapul s[-\ibat[-n poart[ — fie ]n celelalte luni ale anului, c`nd tre-buia s[ te duci dup[ el ]n Borcea.

Aici nu mai era vorba de pescuit cu cazanul, aici pes-cuiau cu chipcelul, cu prostovolul, cu plasa sau cu v`r=iile=i uneori chiar cu n[vodul, mai mul\i pescari laolalt[.

Trebuia s-o vezi pescuind, pe femeia asta, ca s[-\i daiseama ce-nseamn[ o olteanc[ care-=i iube=te b[rbatul! Maiales c`nd arunca prostovolul roat[ — cu m`necile sufle-cate p`n’ la umeri, cu fusta sumeas[ sus detot, cu p[rulstr`ns bine-ntr-o basma, cu ochii, gura, n[rile adulmec`ndnesf`r=itul b[l\ilor — ai fi zis c[ s-a pornit s[ scoat[ totpe=tele din Borcea!

— Halal nevast[! strigau pescarii v[z`nd-o.Dar noi tot ]n s[r[cie lucie r[m`neam; p[cat de osteneal[

s[ te spete=ti muncind pe lumea asta; munca nu duce lanimic bun.

}n timp ce pescuiam — ]mi scoteam =i eu partea meade pe=te — tata, acas[, s[ra de zor, umplea butoaiele,zv`nta pe=tele care prinsese sarea =i ]l potirvea pentruv`nzare.

V`nzare... S[ v[ fereasc[ Dumnezeu de-a=a v`nzare!Cinci p`n[ la zece franci suta de kilograme de pe=te, v`n-dute cu toptanul la negustori hr[p[re\i. +i ]nc[ eram mul-\umi\i s[-l putem da, pentru c[ nu mai =tiam ce s[ facemcu el. Nu mai ]nc[peam de el, se strica =i se-mpu\ea, dup[ce ne b[l[cisem ]n ma\ele lui p`n’ la glezne la pusul s[rii.Da: cinci p`n[ la zece franci suta de kilograme! Numaipentru stat munceam, s[ putem cump[ra miile de kilo-

173

grame de sare. Pentru noi nici m[car de o \oal[ sau dem[lai nu ne ie=ea. +i tot pe=tele [sta care se strica =itrebuia s[-l arunc[m ]n Borcea, de unde mama-l scosesecu-at`ta b[rb[\ie =i cu-at`ta n[dejde pentru o via\[ maibun[!

Nu, ]ntr-adev[r, vorba din popor:

Bun[ \ar[, rea tocmeal[,H`t-o-n cur de r`nduial[!

Asta era: \ar[ bogat[, prost alc[tuit[ =i r[u guver-nat[; =tia =i mama asta, ca tot \[ranul rom`n.

}n anii lungi de via\[ r[t[citoare, de la un cap al Mun-teniei la altul, ea avusese de mii de ori prilejul s[ simt[c`t de nenorocit[ era via\a locuitorilor [stora, care, departede orice g`rl[ =i prea s[raci ca s[-=i poat[ cump[ra carne,nu tr[iau dec`t cu m[m[lig[ =i cu zarzavaturi ]n timp cemilioane de kilograme de pe=te z[ceau =i se stricau, bunede-aruncat, pe tot lungul sutelor de kilometri pa care-iparcurge Dun[rea cu bra\ele =i afluen\ii ei. Dar cum s[transpor\i mana asta cereasc[, c`nd trei sferturi din \ar[n-are drumuri, ast[zi ca =i acum o mie de ani?

Mama a avut atunci o idee, pe care s-a apucat s-o ]ndep-lineasc[ f[r[ s[ ne spun[ =i nou[ ceva: silindu-se pe as-cuns s[ fac[ economii ]ndop`ndu-ne cu pe=te =i numai cupe=te un an ]ntreg — rareori c`te un bo\ de m[m[lig[ =imai rar cu o bucat[ de p`ine — a reu=it s[ str`ng[ o sut[de franci cu care-a cump[rat, de ocazie, o m`r\oag[ =i-oc[ru\[ cu patru ro\i, dintre care dou[ =ubrede r[u, gatas[ cad[.

— Uite, i-a spus ea tatei, o s[ v[ duce\i am`ndoi, tu =icu b[iatu’ cu asta, s[ bate\i satele =i s[ vinde\i pe=tes[rat...

174

— Cu asta? Oft[ tata, galben la fa\[; s[ str[batB[r[ganul cu asta?

M[sur[ din ochi gloaba jig[rit[, harabaua pr[p[dit[:— ... Vrei s[ mergi cu mine, pu=tiule? f[cu el.Mai ]ncape vorb[?! Nu numai c[ voiam, eram ]nc`ntat!

S[ vezi B[r[ganul, p[m`ntul [sta f[r[ st[p`n, era obsesiaoric[rui copil. +i mai ales, s[ pot, ]n sf`r=it, =i eu s-alergdup[ ciulini, despre care prietenii mei ]mi povesteauminun[\ii, s-alerg =i eu pe urmele norilor de praf purta\ide v`nt!

— De ce s[ nu-ncerc[m? f[cui eu serios, st[p`nindu-mibucuria; ce-avem de pierdut?

— P[ dracu’! Calu’, mai ]ntì, p-orm[ c[ru\a, =i p-orm[=i p[ noi! O s[ ne-nghit[ B[r[ganu’!

S[ ne-nghit[ B[r[ganul! M[ trecu un fior. Da-da,voiam.

A doua zi ]n zori porneam, lu`nd cu noi cele de trebu-in\[, adic[ mai nimic. M[muca noastr[ bun[, pl`ns[, pr[-p[dit[, parc[ ne-ar fi trimis la moarte, ne ]nso\i p`n[-npragul B[r[ganului, p`n[ dincolo de =oseaua care duce dela Br[ila la C[l[ra=i ferindu-se de pustie =i \in`nd mai pel`ng[ malul Borcei. Acolo ne s[rut[, cu fa\a numai lacrimibr[zdat[ de zb`rcituri, cu toate c[ n-avea ]nc[ treizeci =icinci de ani. M`ngìe =i calul, pe care n-avea s[-l maivad[, =i zg`l\ì =i una din ro\ile c[ru\ei, s[-ncerce slaba-irezisten\[. Nici c[ru\a n-avea s-o mai vad[ vreodat[.

}n diminea\a ce\oas[, cenu=ie, siluetele noastre negreparc[ se lipeau pe pustiul apropiat, iar corbii cronc[neaupe cerul de var[ ploioas[. Cu c[ciula-n m`n[, tata apuc[h[\urile de fr`nghie =i-=i f[cu semnul crucii:

— Doamne-ajut[!— S[ v-ajute Dumnezeu!

175

+i B[r[ganul ne ]nghi\i, dar tata, f[r[ s[ se sperie,d[du drumul din caval unor sunete sf`=ietoare pe cuvintele:

Au plecat olteni...

+i-a=a am l[sat-o pe biata mam[, pe care n-aveam s-omai vedem vreodat[.

Trei sute de kilograme de pe=te gr[m[dite ]n coadac[ru\ei, terezia pentru c`nt[rit at`rnat[ de coviltir, unsac cu m[lai, un ceaun pentru fiert m[m[liga, o pirostrie,o desag[ plin[ cu ceap[, dou[ velin\e, un s[cule\ pentrustr`ns gologanii =i o b`t[ zdrav[n[ ca s[ ne ap[r[m de-ofi nevoie, asta era toat[ averea noastr[.

Mergeam pe jos, pierdu\i, ca pe o mare, ]ntre cer =ip[m`nt. Calul venea dup[ noi, tu=ind.

— Dac[ n-ai fi vrut s[ vii =i tu, n-a= fi plecat pentrunimic ]n lume, nu...

Era prima vorb[ pe care mi-o spunea tata, a=a deodat[,]n plin[ singur[tate; n-am s-o uit p`n[ la moarte. De-atuncim[ tot urm[re=te =i-o s[ m[ urm[reasc[ c`t oi tr[i. Va s[zic[ r[spunz[tor de toate astea eu eram, b[iatul de paispre-zece ani.

Da n-a= fi vrut... Dar, a= fi putut oare?F[r[ s[-i r[spund nimic tatei — care, de-altminteri

vorbise ca s[ nu tac[ — am trecut ]n urma c[ru\ei, deunde vedeam, pe dedesubt, copitele calului ]nfig`ndu-se-n\[r`na nisipoas[, copite b[tr`ne =i p[roase care se ridicau=i se l[sau cu greutate, ]n timp ce ]ntre osii se leg[na odonicior[ cu p[cur[ pentru uns. Le-am v[zut toate astea]ntr-o clipit[, =i-ndat[ dup[ aceea parc-am trecut ]n alt[lume: r[s[rea soarele pe nea=teptate, arunca peste singur[-tatea noastr[ jerbele lui de raze orbitoare. Miile de ciulini]ntuneca\i se umplur[ de diamante violacee pe care m[

176

duceam s[ le pip[i cu degetele, sau s[ le culeg cu v`rfullimbii, ]n timp ce tata =i c[ru\a se-ndep[rtau ]ncet ]ntor-c`nd spatele r[s[ritului. Chi\cani, nev[stuici, dihori, fu-geau ]nsp[im`nta\i, aproape tot at`t de mul\i ca l[custele,=i-mi p[rea r[u c[ nu luasem c`inele. Ce s-ar mai fi osp[tatel cu viet[\ile astea, c[-i era =i lui lehamite de-a m`ncanumai pe=te, ca =i st[p`nilor lui. +i-apoi, a= fi avut ]n elun tovar[= bun, cum avea tata ]n fluierul lui. Dar mamane sf[tuise s[ ne lipsim de el, pentru c[ i-ar fi curs balelev[z`ndu-ne m`nc`nd m[m[lig[, cu-at`t mai mult cu c`ttata avea somnul u=or =i c[ pe B[r[gan nu se afla \ipeniede om, cu-at`t mai pu\in f[c[tori de rele.

Cu toate astea, ce bine mi-ar fi prins Ursu! Eram setosde solitudine =i de c[l[torii lungi, dar cu un tovar[= s[-miplac[. Ani de-a r`ndul, martor neputincios, \intuit la pes-cuitul meu, priveam la plecarea tovar[=ilor mei, galop`ndcu criv[\ul =i cu ciulinii ]n frumoasele noastre luni deseptembrie. Unde se duceau? Ce s-alegea de ei? Ce vedeau?Unii dintre ei nu se mai ]ntorceau acas[. Se spunea: “cu-tare s-a pierdut”. Altul ajunsese p`n’la nu-=tiu-ce rud[]nst[rit[ care-l ]nfiase. Cum e asta? Cum te pierzi =i cumte ]nfiaz[ cineva? Din pricina asta primisem f[r[ vorb[s[-l ]nso\esc pe tata. Voiam s-alerg =i eu cu v`ntul =i cuciulinii, s-alerg, s[ scap de apa asta care f[cea s[-mi pu-trezeasc[ picioarele, de pe=tele pe care-l str`ngeam depoman[.

Acuma, uite, ciulinii erau aici, la picioarele mele, fru-mo=i ca ni=te meri=oare dolofane, mul\i ca stelele, c[rno=i,plesnind de sev[, dar nemi=ca\i. Nu se clinteau din loc,pentru c[ eram la ]nceputul lui august. Alerga-voi cu ei,peste-o lun[? Afla-voi ]ncotro te m`n[, unde se duc? +tiamc[ cei mai mul\i sf`r=esc trosnind ]n foc, ]n cine-=tie-ce

177

sob[. Dar ceilal\i? Cei care n[=teau legendele? Ce \[riar[ta-vor ei privirilor unui b[iat? Cum fac ei de schimb[soarta unora?

Ah, c`t a= fi vrut s[ stau de vorb[ cu unul care s[-mipovesteasc[ aiureli, s[ m[ mint[, dar s[-mi dea ghes lavisat, la cutezat! +i ciulinii nu erau dec`t vis =i ]ndr[zneal[,invita\ie la a schimba ceea ce ai pe ceea ce-ai putea avea,fie =i tot ce-i mai r[u, pentru c[, celor c[rora le e drag[lumea-ntreag[, nimic nu-i mai r[u dec`t statul pe loc.

}n ochii no=tri de copii, B[r[ganul, despre care se spu-nea c[-i “nesf`r=it” ]nsemna “ tot p[m`ntul”. Era pustiu,era sterp, plin de primejdii, =tiam asta; totu=i, Matei,feciorul lui mo= Bro=teanu, cu ciulinii a plecat ]ntr-o bun[zi, =i nu s-a mai ]ntors, =i-a ajuns unul dintre cei maimari marchitani din Bucure=ti.

M[rturisesc c[ nu visam la nici o m[rire. Visam, at`t.M[ revolta pe=tele ]mpu\it, toropeala b[l\ilor n[moloase

=i chiar =i p[rin\ii mei m[ revoltau, pentru c[ aveau aerulc[ vor s[-mi lase mo=tenire soarta lor am[r`t[. Alta maijalnic[ nici nu =tiam, =i nu-i uitam pe g[zari, la care =ip`inea pe care-o m[n`nc[ ia mirosul m[rfii lor, dar ei celpu\in m[n`nc[ p`ine-n fiecare zi, pe c`nd noi numai oduminic[ din patru. +i c`nd te g`nde=ti c[ ajung`nd laBorcea, p[rin\ii mei fuseser[ ferici\i s[ constate c[ e pe=tedin bel=ug:

— Aici, cel pu\in e pe=te! strigau ei c`nd voiai =i c`ndnu voiai.

}ntr-adev[r, era at`ta c[ p`n’ la urm[ ne-a gonit, petata =i pe mine, iar pe mama a omor`t-o.

Se-mplinise s[pt[m`na de c`nd nu v[zusem chip de omc`nd d`nd peste drumul spre M[rcule=ti, care taie B[r[-ganul de sus ]n jos, tata zise:

178

— Nu se mai poate s[ mergem cu tot pe=tele [sta.Trebuie s[ ne descotorosim de o parte din el.

— Cum? S[-l arunc[m?— Nu chiar, dar aproape... Drumul [sta e foarte um-

blat. O s[-ncerc[m s[-l vindem \[ranilor care se duc laculesul porumbului. Cu zece franci cincizeci de kile, suntbani g[si\i.

M[ g`ndeam la socoteala f[cut[ de mama:— O s[-l vinde\i cu patruzeci-cincizeci de bani kilu,

a=a c[ dup[ primul drum “ scoate\i” =i calu’ =i c[ru\a =i-un c`=tig mic pe de-asupra.

Puteam acuma s[ prezic ce-aveam s[ “scoatem” dinacest prim =i ultim drum doar uit`ndu-m[ ]n ochii stin=iai calului =i la fa\a groaznic de supt[ a tatei. C`t desprec[ru\[, nu era nici ea mai breaz[: c`teva zile de ar=i\[]nc[, =i n-o s[ mai fie nici ea dec`t un morman de lemne =ide fiare. De-acum dou[ zile ro\ile nu se mai \ineau dec`tpe c`rp[celi, =i calul c[dea la fiecare o sut[ de pa=i, ]mple-ticindu-se. }l puneam pe picioare ridic`ndu-l de coad[.Dar str[baterea B[r[ganului ]n felul [sta ]l cufunda petata ]ntr-o mu\enie din zi ]n zi mai ]ngrozitoare pentrumine, o mu\enie care-mi amintea de cuvintele lui dindiminea\a plec[rii.

Tare-a= fi vrut s[ dispar, s[ scap de-a binelea. Era]nfior[toare t[cerea asta a tatei, la fel cu-a B[r[ganului,pe care n-o sf`=ia dec`t strig[tele ascu\ite ale hultanilor=i vulturilor ple=uvi, care-=i s[pau cuiburile ]n =irulnesf`r=it de dealuri ce se profilau ]n depart[ri. Apari\iap[s[rilor [stora de prad[ m[ silea s[ nu m[ despart detata nici un pas m[car. De vulturi nu mi-era team[, c[-sfrico=i, =i se mul\umesc s[ sf`=ie c`te-un st`rv zv`rlit lamargine de p[=une, dar mi-era team[ de hultani, despre

179

care se zice c[ atac[ turmele de oi =i c`teodatat[ ]n=fac[miei ]n gheare.

Teama asta nu-mi era chiar at`t de nepl[cut[. Poate c[al[turi de-un tovar[= mai voios =i ]narmat cu o pu=c[, a=fi descoperit ]n mine un suflet de haiduc, vis`nd la primej-dii =i ispr[vi de vitejie. Dar Doamne, ce trist e s[ te m[soricu B[r[ganul — unde totu-i vitejie =i primejdii — al[turide-un om pe care via\a-l zdrobise.

|in`ndu-m[ scai de el, str[b[t`nd un infinit locuit debasme, m[ ]ntrebam adesea cine era tat[l [sta al meu pecare ]n afar[ de fluierul lui nimic nu-l interesa? Nu-lv[zusem s[rut`nd-o pe mama niciodat[, =i pe mine numairareori m[ m`ng`iase, cam pe c`nd ne a=ezasem la L[teni.Nu =tiam despre el mai mult dec`t =tiam despre calulnostru, poate mai pu\in chiar.

+i iat[-n ce jalnic[ tov[r[=ie am cutezat, la paisprezeceani, s[ plec “]n haiducie” ]n regatul [sta, legendar, alciulinilor...

Era pe la amiaz[ c`nd am poposit pe drumul M[rcu-le=tilor. Calul, l[sat ]n voie, mergea ]mpleticindu-se ]ndreapta =i-n st`nga, p[sc`nd iarb[ dar, prea ]nsetat, c[zulat =i nu mai mi=c[. }ncercar[m s[-l punem pe picioare,s[-l ducem la un pu\ a c[rui cump[n[ se z[rea departe lamarginea drumului, dar n-a fost chip =i a trebuit s[ neducem s-aducem ap[ =i s[-l ad[p[m acolo. Apoi am ]nfu-lecat =i noi, ca de obicei, la umbra c[ru\ei: o m[m[lig[zdrav[n[ =i ve=nica saramur[ de pe=te cu ni=te afurisi\ide ardei iu\i.

Tata, m`nc`nd, era ]ntruna cu ochii ]n zare, cu n[dejdeas[ vad[ ivindu-se vreo c[ru\[ de \[ran. Chiar se ivi, c[tresf`r=itul mesei, o tr[sur[ frumoas[ ]n trapul mare, ridi-c`nd un nor de praf. Butucii ro\ilor sunau ca ni=te clopo\ei.

180

Doi telegari voinici, cu hamuri scumpe, o tr[geau zburd`nd]n ham.

Era un \igan pricopsit, unul dintre acei rotari-fieraricare au p[m`nturi frumoase =i m[noase muncite de co-jani ca de-alde noi.

— Ho, ho, ho-o! strig[ el oprind cu aere de geamba=fanfaron, zg`ind ni=te ochi care voiau s-arate fioro=i =ir`njind cu to\i din\ii albi ca laptele.

La aceast[ seme\ie tata l[s[ umil capul ]n jos.— Bun[ ziua, m[i rum`ni. Ce-ave\i de v`nzare? Pe-

peni?— Nu, pe=te ]ndulcit...— Ce fel de pe=te?— Ciortan...— N-are viermi ciortanu’ t[u?— De-o avea, nu cumperi.— De ce n-a= cump[ra? Ce, parc[-l m[n`nc eu? Ptiu!+i zic`nd vorbele astea cobor], leg[ h[\urile de o roat[

=i ]ncepu s[ scotoceasc[ prin c[ru\a noastr[. R[suci pe=telepe toate fe\ele, ]l desf[cu la urechi, ]l mirosi, mu=c[ dinel chiar, apoi spuse:

— }nc[ n-au viermi, ciortanii t[i, da’ mult nu mai \in.C`t ai?

— Trei sute de kile.— Cu c`t ]l dai?— Zece franci cincizeci de kile, s[ scap de el.— +i dac[-\i iau jum[tate, la=i mai ieftin?— Nici un ban mai jos, f[cu tata, dezam[git.Atunci \iganul, umfl`ndu-se ]n pene, strig[:— De ce e=ti prost, m[? Unde crezi tu c-ai s[-\i vinzi

pe=tele, cu harabaua asta =i cu mort[ciunea de gloab[?+i zic`nd astea, d[du una cu ciubota ]n spinarea calu-

181

lui care tot ]ntins pe jos st[tea. La asemenea m`r=[vie,tata str`nse f[lcile, apuc[ reteveiul =i se apropie de \igan,care se trase-nd[r[t spre tr[sur[:

— De ce dai ]n vit[, cioroi ]mpu\it? Ce, te-am rugateu s[-mi cumperi pe=tele? |i-am dat m[car ziua bun[?C`nd \i-oi pocni una cu b`ta asta un’ te-a miruit popa...

Alb la fa\[, \iganul se f[cu mielu=el:— Ai dreptate, nene. Da’ deh, n-a= mai fi \igan dac[

n-a= face de-astea; prost n[rav, s[ faci totdeauna pe groza-vu’! Hai, uit[ mojicia =i vin’ s[ te cinstesc cu o \uic[!Dup[ aia o s[ c`nt[rim o sut[ cincizeci de kile de ciortanla pre\u’ la care-ai zis.

Tata cuget[ o clip[, apoi primi o \uic[ =i chiar maimulte. Avui =i eu partea mea. Am c`nt[rit apoi de cinci-sprezece ori zece kile, c`nt[real[ cinstit[. Cu treizeci defranci v`r`\i ]n te=chereaua tatii, mai b[ur[ o \uic[ =i sedesp[r\ir[ destul de prietene=te.

+i c[ru\a, u=urat[ pe jum[tate de povar[, ]=i relu[, ]namurg, drumul abia ghicit prin B[r[gan.

N-am mers mult... O po=t[... Mereu pe urmele soare-lui. Dar ne-au trebuit dou[ zile =i mai bine s[ facem drumul[sta, ]n a=a hal erau =i calul =i c[ru\a. Apoi s-au pr[bu=it,a=a, dintr-odat[, ]n ar[tur[.

C[ru\ei ]i c[zur[ dintr-odat[ trei ro\i, care se f[cuser[\[nd[ri, =i coviltirul se desf[cu r[sturn`ndu-se. +i calul]=i dete sufletul c`nd asfin\i soarele aurind pustiul,r[m[=i\ele c[ru\ei =i fe\ele noastre ]ntristate. Bietul ani-mal ]=i g[si sf`r=itul f[r[ nici o suferin\[, fericit, poate,s[ ispr[veasc[ odat[ cu toate astea. Sco\`ndu-=i c[ciula =iuit`ndu-se la el, tata zise:

— Martor mi-e Dumnezeu c[ nu l-am f[cut s[ sufere.Trei b[t[i de pu=c[ am alergat s[-i car ap[; iarb[ nu i-a

182

lipsit, =i bici, nici n-am. Dac-a murit de m`inele mele,Dumnezeu s[ m[ ierte, da’ nu-s vinovat.

F[cu semnul crucii =i ]ngenunchie cu fa\a la r[s[rit,de unde pornise f[r[ n[dejde.

Am petrecut noaptea l`ng[ calul mort, mult[ vremef[r[ s[ scoatem o vorb[, ]nainte de a adormi ]n c`nteculdureros al greierilor. A doua zi ]n zori corbii ap[ruser[,d`nd t`rcoale =i cronc[nind ]ngrozitor. Ne dep[rtar[m ]ngrab[ de st`rv =i de celelalte.

Tata puse la fiert o m[m[lig[ mare, pentru drum,umplu ceaunul cu pe=te =i f[cu o desag[ din sacul de m[laiaproape gol =i umplu =i bota cu ap[. Eu m-am ]nc[rcat cuvelin\ele =i cu pirostriile.

Pornind la drum, tata, ca =i la plecarea din L[teni, zise:— Doamne-ajut[!Mama nu mai era, s[ ne r[spund[, =i nici din caval nu

mai c`nt[.

}n ziua aceea, c[tre amiaz[, cum apucaser[m pe drumulC[l[ra=ilor, ]ncepu s[ bat[ un v`nt puternic dinspre balt[:

— Iat[ =i b[lt[re\u’, f[cu tata; [sta-i vestitorulcriv[\ului. S-a ispr[vit cu vara! +i-acu=-acu=, dac-o s[ tetrag[ inima, ai s[ po\i s-alergi dup[ ciulini.

+i, v[z`ndu-m[ privind la ciulini ca un apucat, ad[ug[:— De-altminteri =tiu c[ asta te-a ]mpins ]n gura

B[r[ganului. Acuma, c[ ne-a ajuns nenorocirea, am puteas-alerg[m ]mpreun[.

— Ne-ntoarcem la L[teni? l-am ]ntrebat.— Mergem mai ]nt`i la C[l[ra=i, e capital[ de jude\, =i

c`ntecul zice:Negustor, negustora=,Hai la t`rg la C[l[ra=i!

183

Bietul tata, om de treab[, ]ncerca s[-=i descre\easc[pu\in fruntea. I-am s[rutat m`na repede =i el m-a m`ngìatpe obraji:

— S[ uit[m necazul, b[iatu-meu... Pe lumea asta neafl[m ca s[ isp[=im: a=a-i via\a... Dar, Dumnezeu vede...

Dup[ dou[ zile de umblat pe un drum ]n sf`r=it bun,ajunser[m la C[l[ra=i, unde Borcea se sup[r[ pe Dun[re=i-o ia razna pe o sut[ cincizeci de kilometri, p`n[ la H`r-=ova, unde intr[ iar la matc[. Pentru prima dat[ la C[l[ra=iam aflat ce-i aia un ora=, cu drumuri pietruite, cu casezidite peste alte case =i cu lume mult[ care se-nghesuia cala b`lci. }n cur\ile boga\ilor erau stive mari de lemne defag sau de salcie, t[iat ]n st`njeni =i, v[z`nd asta, tata acump[rat un fer[str[u =i un topor, a f[cut o capr[ =iiat[-ne strig`nd prin fa\a cur\ilor [stora pline de lemne:“T[ietorii! T[ietorii!”.

Am fost primi\i bine pestetot =i munceam pe oric`t,totdeauna cu toptanul. Tata cerea de dou[ ori c`t f[cea,pentru c[, zicea el, boga\ii se tocmesc ca \iganii, dar p`n’la urm[ tot ajungeam la ]nvoial[. +i bietul tata asuda r[udetot, din zori =i p`n[-n noapte. Asudam =i eu, c[-l ajutampe c`t puteam. +i-am ajuns a=a s[ c`=tig[m, una pestealta, cam p`n[ la zece franci pe zi, lucru nemaipomenit.

— Trebuie, b[iatu-tatii, zicea el, terbuie s-aducem acas[suta de franci care zace-n B[r[gan acuma, c[ altfel moaremaic[-ta de sup[rare.

A=a c[ tr[geam voinice=te la fer[str[u, m`nc`nd pìne=i br`nz[. Pìne! Ce bine-mi p[rea c[ puteam s[ m[n`ncpìne! Cozonac curat, fa\[ de ve=nicul nostru pe=te de laL[teni.

Seara, fr`n\i de oboseal[, ne osp[tam cu sarmale bunela un birt de l`ng[ oborul de cereale, unde birta=ul ]i

184

cuno=tea pe ai mei =i ne l[sa s[ dormim f[r[ plat[ ]ntr-uncol\ ]n =ur[. Dar tata, ca s[ nu par[ prea calic, pl[tea ]nfiecare sear[ un kil de vin. +i a=a, ]ntruna, o s[pt[m`n[]ntreag[. }nc[ una, lucrul ne a=tepta, =i am fi apucat dru-mul L[tenilor, s[-i ducem mamei banii. Era o mul\ime decojani cu c[ru\ele, gata s[ ne duc[ p`n[ la Fete=ti sau =imai departe ]nc[.

+i ne-au =i dus. Am plecat f[r[ s[-ncepem m[car adoua s[pt[m`n[ de lucru, dar nu ca s[ ne ducem la maic[-mea, c[ ea murise.

Nu b[nuiam nimic atunci seara la han, c`nd a intratGavril[ Sp`nu din F[c[eni, plin de praf, cu biciul pe bra\=i spun`ndu-i tatei, ]n felul lui glume\ dintotdeauna:

— Vra s[ zic[-a=a, M[rine! Tu te umfli de sarmale =iAnica ta...

— Da, =tiu, f[cu tata, str`ng`ndu-i m`na, =tiu: Anicane-a=teapt[ cu ner[bdare... Da’ ne-a lovit nenorocirea,pe-afurisitul [sta de B[r[gan. Ia stai jos =i mai poveste=te-ne cum merg lucrurile pe-acas[.

Gavril[ se a=ez[, la dreapta mea, se uit[ cam ciudat latata, care =edea ]n fa\a lui, scoase c[ciula =i scuip[ pe jos:

— Ad[-mi o cinzeac[ de \uic[! strig[ el c[tre hangiu.Apuc`nd \oiul, ridic[, f[r[ s[ spun[ o vorb[ bra\ul =i

picur[ c`\iva stropi pe du=umea. V[z`ndu-l, tata apuc[paharul de vin =i vru =i el la r`ndul lui s[ lase s[ pice, darr[mase cu ochii pironi\i la Gavril[, parc[ l-ar fi ]ntrebat:la cin’ te g`nde=ti? Omul nu r[spunse, privi piezi= spremine, ]=i suci musta\a =i-l v[zu-i f[c`ndu-i tatei un semndin spr`ncene.

Am priceput =i izbucnii ]n lacrimi. Atunci, u=urat,Gavril[ povesti pe scurt, ]n timp ce eu pl`ngeam ]n pumn:

185

— Da, s-a stins, biata femeie... O-n\ep[tur[-n deget,c-un os, pe c`nd sp`nteca un pe=te... Un fleac, ai fi zis, ozgaib[... Da-n nici opt zile s-a ]nveninat. A venit atuncila mine, la F[c[eni... Cum a doua zi trebuia s[ plec cu-nc[rc[tura la C[l[ra=i, nevast[-mea a culcat-o la noi =i,c`nd s[ se crape de ziu[, trebuia s[ pornim la drum. Tottimpul s-a v[itat, n-a ]nchis un ochi. Alalt[sear[ am ajunsaici =i drept ]n poarta spitalului am oprit. }n timpul nop\ii=i-a dat sufletul. Ieri au “t[iat-o” =i-au ]nmorm`ntat-o.

+i dup[ o pauz[, omul ad[ug[:— Anica v-a rugat s-o ierta\i =i v-a iertat =i ea pe voi.— Dumnezeu s-o ierte! zise tata v[rs`nd c`\iva stropi

de vin.— La to\i ne vine r`ndu’, ]ntr-o bun[ zi, incheie Gavril[.+i strecur[ l`ng[ farfuria tatei o basma f[cut[ ghem;

am recunoscut basmaua ro=ie a mamei, cu care se lega lacap c`nd mergeam la pescuit.

— +i gologanii, f[cu el, v-o doi=pe franci, mi se pare,a=a zicea.

Cu privirea r[t[cind pe mas[, tata murmur[:— B[r[gan blestemat... +i pe=tele [sta blestemat...

Doamne, tare-i greu s[ urci p`n’ la cap[t Golgota asta avie\ii...!

— Fie-i \[r’na u=oar[! zise Gavril[, ciocnind cu tata.Apoi:— Ce necazuri zici tu c-ai avut pe B[r[gan!— Calu’ mi-a murit, c[ru\a s-a f[cut praf, =i pe=tele

s-a dus dracului...— ... At`ta tot? Fir-ar s[ fie...! +i-acuma?— De-o s[pt[m`n[ t[iem lemne... +i g`ndeam c[ ni-i

]ng[duit s[ m`nc[m sarmale, c[ trudim de ne iese suf-letu’...

186

A treia zi dup[ seara asta de durere mare, am pornitcu Gavril[. El se ]ntorcea la casa lui, dar noi... }ncotromergeam? De L[teni, ]n orice caz, nici tata, nici eu numai voiam s[ =tim. Nu ne-o m[rturisisem dar se citea pefe\ele noastre. +i cu toate astea, la ]ndemnul vecinuluinostru de comun[, ne urcar[m ]n c[ru\[, ]n a=a hal eramlipsi\i de orice voin\[. O f[ceam, cred, de fric[ s[ nu nepomenim singuri.

Trei zile =i trei nop\i de mers, amu\i\i, cu popasurilungi ]n care n-auzeai dec`t str[nutatul cailor, trei zilebune de drum ]ntre Borcea =i B[r[ganul care m[ chema,m[ voia, ]mi f[g[duia tot ce nu puteam g[si nici la tata,nici la Gavril[, a c[ror mu\enie ]mi d[dea ame\eli. Eist[teau ]n fa\[, eu ]n spate, =i m[ uitam la spin[rile lor]ncovoiate. Din c`nd ]n c`nd ne-ncruci=am cu c`te-unc[ru\a=:

— Bun[ ziua, oameni buni, f[cea el.— Mul\[mim dumitale, r[spundeau cei doi.Asta era tot. Sc`r\`it de osii, zgomot monoton de ro\i,

cer =i p[m`nt, f[r’ de-nceput =i f[r’ de sf`r=it, f[r’ den[dejde. Un drum lung r[m`nea ]n urma noastr[, altultot at`t de lung ne st[tea ]n fa\[, la fel de plicticos, f`=iemoart[ ce am[ge=te omu’.

+i iat[ c[-n a treia zi de mers, c[tre sear[, z[rim, ]ndep[rtare, un c`ine mare st`nd pe picioarele dind[r[t, cuurechile ciulite, privind cu speran\[ spre mijlocul drumu-lui. Sunt sigur c[-i Ursu al meu; sar din c[ru\[ =i-alergspre el, ]n timp ce se repede spre mine; ne izbim unul dealtul =i ne rostogolim ]n \[r`n[, m[ mu=c[-n joac[, m[umple de bale, se pi=[ pe picioarele mele descul\e p`n’s[-mi dea drumu’ =i s[-i sar[ tatei ]n spinare, tata care-lprinde =i-l str`nge la piept.

187

Suntem, aici, la o zv`rlitur[ de b[\ de cas[. +i tata-izice atunci lui Gavril[:

— M[i frate, vezi =i tu, nici c`inele nu mai vrea s[ =tiede bordeiul [la! Ia tu tot ce-i g[si acolo! Noi nu ne mai]ntoarcem, ne ducem ]n lume, eu =i b[itul [sta =i c`inele.Ia-o tu, Gavrile, gospod[ria asta f[r[ femeie...

}n picioare ]n c[ru\[, Gavril[ st[tu o clip[ pe g`nduri,mu=c`ndu-=i musta\a:

— Ai dreptate, Marine, f[cu el. Omu’ care n-are nicip[m`nt, nici femeie, nu-i bun de nimic. Du-te-n lume,dar[. +i uite, ia treizeci de franci pentru lemn[ria pecare-o s-o scot din cas[.

Apoi, ar[t`nd cu biciul spre mine, ad[ug[:— {sta-mi pare cam apucat. Ai grij[ de el pe vremea

ciulinilor... E-n stare s[ te lase balt[. }nsoar[-l cum s-oface de op=pe ani; f[-i rost de-o fat[ cu ceva p[m`nt, s[aib[ la ce roboti prin juru’ casei.

— Ba nici g`nd. S[-l ]ndrepte Dumnezeu...Gavril[ ridic[ din umeri =i porni.R[maser[m ]n mijlocul drumului pustiu, cu calabal`cul

nostru =i cu Ursu, care ne-ntreba din ochi ce-avem de g`nd.}ncremenit ca un st`lp, mult[ vreme tata privi pierdut

zarea dinspre L[teni, unde opt ani de zile spintecase pe=te=i n[d[jduise. +i mi-am adus aminte atunci pentru primadat[ de cuvintele rostite de el ca un blestem, ]n plin B[r[-gan: “Dac[ n-ai fi vrut s[ vii =i tu, n-a= fi plecat pentrunimic ]n lume!”

La o biseric[ ]n dep[rtare b[tea toaca la vecernie c`ndne-am pornit la drum, apuc`nd-o spre miaz[noapte, spreIalomi\a, spre alte meleaguri. Oceanul de ciulini ]=i un-duia valurile cu crestele ]mpurpurate de asfin\it, ]n timp

188

ce dealurile cu coamele lor ple=uve =i rotunjite vegheaupustietatea. Pe cerul limpede, berze =i cocori se-nv`rteau]n loc, dansul de adio dinaintea plec[rii. M[ durea ceafade at`ta privit, =i inima mi-era grea, =tiindu-m[ \intuitde p[m`nt.

Ursu mi-o luase ]nainte, prinz`nd g`ze din zbor. Tata,mult ]naintea noastr[, c`nta din cavalul mult[ vreme ui-tat:

+i-au plecat olteni...

189

P[m`nturile sunt m[noase pe am`ndou[ malurile Ialo-mi\ei, =i mo=iile, numeroase. Aici B[r[ganul ]=i rupe din\ii.

Trei zile am r[t[cit ]ntre Hegieni =i Platone=ti tot c[u-t`nd un loc de argat, dar nu ne primea nimeni. }n cele dinurm[, istovi\i, nimerir[m ]ntr-o sear[ ]n fa\a por\ii uneimo=ioare nepricopsite, un conac d[r[p[nat, unde ne pri-mir[. Era o locuin\[ boiereasc[ s[r[c[cioas[, cu vite pu\ine=i cu p[m`nt tot pu\in, a=ezat[ la o leghe de sat. B[r[ganulp`ndea nes[\ios, cìnos, gata s[ ]nghit[ tot. }mpresuratde triste\e =i ]nsingurat, conacul p[rea c[ nu opune nici orezisten\[ c[pc[unului [stuia ]ndr[gostit de imensitateanelocuibil[.

La sosirea noastr[, un miros bun de m[m[lig[ de-abiar[sturnat[ ne g`dil[ n[rile =i ]nsufle\i voioas[ coada luiUrsu. Slugile, b[rba\i, femei =i copii treb[luiau prin toat[curtea, ]n timp ce g[inile se ]ndreptau, cu ochii mici, sprecote\e.

Ne-a ]nt`mpinat iconoama, o femeie cu ]nf[\i=areor[=eneasc[, cu un m[nunchi de chei la brù =i autoritar[la chip. Nu ne-a descusut prea mult, s-a dus =i-a strigatsub o feareastr[:

— Duduc[! Duduc[!Persoana care ap[ru ]n ceardac era o duduc[ cu p[rul

alb, ]nalt[, cu tr[s[turi distinse =i foarte slab[, dar \in`n-du-se foarte drept.Puse ]ntì s[-i lini=teasc[ pe cìnii carese repezeau l[tr`nd la c[lcìle noastre, apoi zise:

190

— Ce-i, Mario?— Au venit doi s[rmani, nu-s de pe aici, cer ad[post

=i, dac[ se poate, de lucru.— Apropia\i-v[, f[cu Duduca aplec`ndu-se peste balu-

strad[.}l l[sar[m pe Ursu afar[ =i venir[m sub ceardac, cu

c[ciula ]n m`n[. Ne privi cu aten\ie, ]ndelung, cu ochibl`nzi care-mi ]nc[lzir[ sufletul. +i c`nd, ]ntrebat scurt,tata ]i povesti totul:

— Vai de voi... murmur[ ea.Vestm`ntul ei negru de mod[ veche o f[cea s-arate

sever[, dar avea un glas care suna a bun[tate =i te f[ceas[-i ui\i asprimea ]nf[\i=[rii.

— Ave\i =i-un c`ine... oft[ ea.— Trebuie s[-l omor? ]ntreb[ tata.— Nu... Un c`ine-=i g[se=te el de m`ncare. R[m`ne\i

aici, cu ceilal\i. +i pentru c[ tot v[ pricepe\i la pe=te,apuca\i-v[ de pune\i pu\in la sare, pentru conac.

— Na-\i-o bun[! f[cu tata, dep[rt`ndu-se. N-o s[sc[p[m niciodat[ de blestematul [sta de pe=te!

+i i se lungi fa\a cuprins[ de dezn[dejde. Iar ne vedeamumbl`nd prin ma\ele sc`rboase cu sarea ustur[toare lacea mai mic[ zg`rietur[, ferindu-ne de solzii care-\i s[reau]n ochi, =i de oasele afurisite care puteau s[-\i otr[veasc[s`ngele, amintindu-ne de via\a din L[teni, de care nes[turasem =i de care fugeam.

Ca o adeverire a temerilor noastre, curtea se umpluchiar atunci de-un fum gros care venea de la pe=tele s[ratpe care-l frigeau pentru masa de sear[. +i ce pe=te! +tiuc[m[runt[ =i cr[pcean nenorocit de-[l cu solzii negri... Noi]i ziceam plevu=c[ ofticoas[ =i-o adunam cu lopata dinb[l\ile ]mpu\ite. Mai bun pe=te m`nca Ursu la L[teni!

191

P`n[ s[ ne a=ez[m la mas[, b[gar[m de seam[ c[ toatemergeau deopotriv[, la Duduca. }n jurul ceaunului ]n carefierbea m[m[liga, ni=te copii scheletici jucau un fel dehor[ a fl[m`nzilor, gata s[ sar[ =i s[ culeag[ stropii deterci c[zu\i de pe f[c[le\. Se frigeau la degete c`nd of[ceau, dar asta nu-i ]mpiedica s[ sar[ din nou =i s[ seling[ pe degete de parc-ar fi fost miere. Al\i copii se b[teau,]n loc de terci, pe =tiule\i de porumb, aproape usca\i, pecare-i =terpeleau =i-i coceau cu chiu cu vai. }i goneau =i peunii =i pe al\ii, ]i ]njurau pe-nfundate, ]i c`rpeau, ca pec`inii care d[deau t`rcoale pe l`ng[ gr[mezile de j[ratic=i-\i furau pe=tele-ntr-o clipit[.

B[rba\i =i femei roboteau alene, parc[ le era lehamite,cu mutre ]ntunecate, t[cu\i, arunc`nd priviri piezi=e Marei,iconoama, ce veghea asupra “cur\ii” ]n care, ]ntr-adev[r,nu bel=ugul domnea. Se vedea bine c[ nu domnea niciordinea =i nici severitatea, =i c[ to\i ]=i pierdeau vremeaf[r[ s[ fac[ mare lucru; dar atunci, de ce at`tea slugi?

M-am ]ntrebat lucrul [sta mai ales dup[ ce-am v[zut-ope iconoam[ ]mp[r\ind cu zg`rcenie feliile de m[m[lig[,por\ie de cap de om, nu mai mare dec`t un dumicat.

— Da-da, f[cu tata c[tre mine, aici ]s doi la muls ovac[ =i patru gata s[-nghit[ un bo\ de m[m[lig[.

A=eza\i pe ni=te sc[una=e scunde ]n jurul unor rogojinimari, fiecare primea, ]n afar[ de por\ia ne]destul[toarede m[m[lig[, o strachin[ de saramur[. At`ta tot. +i, cas[ nu r[m`n[ careva p[guba=, se f[cea o adev[rat[ paz[]n jurul m[m[ligii, pentru c[ b[ie\ii se n[pusteau pe eaca ni=te pui de lup fl[m`nzi. Am v[zut cum pe unul din-tre ei l-au ]nchis, c[ era cel mai iscusit la ciordeal[.

Nimeni nu p[rea mirat de felul [sta de-a tr[i. Citeai pe

192

toate fe\ele un fel de resemnare fireasc[. M`ncau ce-aveaude m`ncat vorbind tare pu\in =i b`nd mult[ ap[. Dup[ ceterminau, b[rba\ii se duceau pe l`ng[ vreun foc de j[raticpe jum[tate stins =i coceau, =ez`nd pe vine, p[pu=oi, pecare-l m`ncau pe-ndelete ]n noaptea care se l[sa, ]n timpce c`inii se b[teau pe r[m[=i\ele de pe=te zv`rlite de femei.

Atunci seara am priceput =i noi c`te ceva. A doua ziam aflat restul.

Duduca se tr[gea dintr-o familie foarte bogat[. Se cer-tase cu p[rin\ii ei ]n ziua ]n care ace=tia vrur[ s[ o m[ritecu un b[rbat pe care ea nu putea s[-l sufere. Asta se]nt`mplase pe la vreo dou[zeci de ani, c`nd ea de mult ]=id[ruise inima unui b[iat frumos cu ochi de cerb, p[r deabanos =i ]nf[\i=are de haiduc, cu care, ]n copil[rie, ]nfiecare septembrie fug[rea ciulinii. Nici un tinerel nu sepricepea mai bine ca [=ti’ doi s[ se-ntreac[ nebune=te cucriv[\ul, cu B[r[ganul =i cu ciulinii lui eterni.

Nu s-au nelini=tit, la ]nceput, dar mai t`rziu, dup[ ceau aflat-o pe Duduca ]n bra\ele iubitului ei, ni=te mi=ein[imi\i de tat[l fetei l-au b[tut ]ntr-o noapte pe Tudo-rache cu at`ta cruzime, c[ bietul b[iat a r[mas lat. Dudu-ca a jurat atunci ]n fa\a icoanei Sfintei Fecioare s[ r[m`n[credincioas[ celui ucis. +i s-a \inut de vorb[. P[rin\ii audezmo=tenit-o, l[s`nd toat[ averea celor dou[ surori maimici, c[rora fapta le-a convenit.

Ad[postul [sta modest ]n care tr[ia ]l datora unui unchi.Prost administrat, con[celul fu, bucat[ cu bucat[, ]nghi\itde “B[r[ganul ]nsetat de pustiet[\i”. +i cu toate asteachiar dac[ se afla aproape ]n pragul mizeriei, tot “duducacea bun[“ primea p[rinte=te toate slugile care nu se pu-teau prip[=i pe-aiurea. }mp[r\ea cu ei ce se g[sea prin

193

cas[, tr[ia ca o schimnic[ =i nu-=i ]ng[duia nici o pl[ceremai costisitoare. Toat[ bucuria ei era s[ priveasc[ B[r[-ganul, mai ales pe vremea ciulinilor. O vedeai atunci cea-suri ]ntregi st`nd =i amintindu-=i de tinere\e =i uneori ]id[deau lacrimile, cu capul rezemat de ceardac.

Maria, iconoama, era confidenta ei =i ]n acela=i timp =im`na forte care conducea gospod[ria. Cam slab[ m`naforte, fire=te, pentru c[ Duduca nu-i d[dea voie s[ fieaspr[ cu “oamenii ei”.

— S[ fac[ fiecare c`t poate, c`t vrea, avea ea obiceiuls[-i spun[ Mariei, doar at`t c`t, t`r`=-gr[pi=, s[ mearg[lucrurile.

Da, “s[ mearg[“... numai c[ nu prea mergeau. +i biataiconoam[, prins[ ]ntre ciocan =i nicoval[, t[ia din por\iade m[m[lig[ =i-auzea, prin sat, c`nt`ndu-i-se:

Pe la noi pe la Duduca,Face m’m[liga c`t nuca+i-o p[ze=te cu m[ciuca+i pune copchiii-n hiare,S[ nu ia m’m[liga-n ghiare.

Dintre to\i prip[=i\ii cule=i de Duduca, Maria era ceamai veche. +i cea mai de pl`ns totodat[, pentru c[, lapatruzeci de ani, singura ei pasiune era s[-=i slujeasc[st[p`na, f[r[ s[ fi cunoscut vreodat[ un Tudorache, nicibucuria copil[riei alerg`nd dup[ ciulini, nici ]nduio=ataamintire a B[r[ganului.

Dar st[ scris c[ orice f[ptur[ omeneasc[ s[ verse lacri-mi pentru o pricin[ sau alta. }n nop\ile frumoase de sep-tembrie, auzind \[ranii ]n\ep`nd-o cu c`ntecul zeflemitordin sat, Maria se ducea s[ se ghemuiasc[, pl`ng`nd, subceardacul st[p`nei; =i ]n timp ce aceasta, pierdut[ ]n vi-

194

surile ei trecute, se revedea alerg`nd al[turi de iubitul ei,s[rmana iconoam[, cople=it[ pe nedrept de soart[, ]=i c[inaamarnic via\a ei dedicat[ unui biet devotament.

Povestea asta cu m[m[liga c`t nuca, p[zit[ cu m[ciuca,sarcasmul acesta popular care spunea c[ “pun copchiii-nhiare ca s[ nu ia m[m[liga-n ghiare”, aceast[ melopee, =iduioas[ =i crud[ ]n acela=i timp, ajunse pentru tat[-meu oobsesie.

— C`teva vorbe bine ticluite, ]mi spunea el, =i vezi ]nele toat[ durerea neamului [stuia oropsit, nu de boieri caDuduca, o nenorocit[ =i ea, da’ de boieri ca tat[-s[u, decare \ara-i s[tul[.

Avea cum s-o =tie, el care cutreierase \ara de la un capla altul =i =tia pe dinafar[ aproape toate baladele noastrepopulare. Dar niciodat[ nu-l v[zusem at`t de speriat de-ojudecat[ popular[, ca de acest c`ntec de jale ]ndreptat]mpotriva celor “dou[ femei b[tute de Dumnezeu” cumzicea el. A ]ng`nat-o de la r[s[ritul soarelui =i p`n[ lac[derea nop\ii, toat[ s[pt[m`na asta care-am petrcut-oal[turi de el pun`nd la sare pe=tele Duduc[i. +i poate c[niciodat[ fluierul lui n-a scos melodie mai trist[, nici buzelelui n-au rostit cuvinte mai sf`=ietoare.

Dar, speriat de teama de-a m[ vedea \intuit la o via\[de c`ine aidoma celei pe care-o vedeam ]n jurul meu, =igata mai mult ca oric`nd s[ fac cine =tie ce pozn[ cuciulinii ce m[ m`nau spre libertate, ]i strigam de multeori c[ m[ s[turasem de bocetele lui.

C`t de r[u mi-a p[rut mai t`rziu!Dar cine-ar fi b[nuit atunci c[ obsesia asta nevinovat[

avea s[-l coste, ]n cur`nd, via\a?+i veni, ]n sf`r=it, =i ziua-n care am pornit ]n lume. O

a=teptam, gata la toate. Mi-a fost deosebit de prielnic[.

195

}n diminea\a aceea, trebuind s[ se duc[, cu c`\iva oa-meni, dup[ dou[ c[ru\e de nutre\ la Giurgeni, tata ]mispuse:

— Asear[, dup[ vijelie, am v[zut porcii cu paiu-n gur[.Asta-nseamn[ c[ azi sau m`ine-ncepe criv[\u’ s[ bat[! S[nu-mi faci vre-o pozn[ cu ciulinii [ia! Las’ s[ ne petrecemiarna aici... La prim[var[, om vedea.

Nu i-am r[spuns nimic, =i omu’ a priceput cum st[,pentru c[ m-a s[rutat. S[rmanu’ tata... Dar a=a-i: fiecarecu soarta lui. Dac[ a mea s-a schimbat cu totul, dac[ast[zi fac ce-mi place la mine acas[ =i pe p[m`ntul meu,asta, ]n bun[ parte, o datorez aiurelii mele de copil neas-cult[tor.

Erau acolo la conac patru b[ie\i =i trei fete, slabi, mur-dari, descul\i =i zdren\[ro=i, ca =i mine. Nu le p[sa degoana cea mare a ciulinilor; n[zuin\ele lor erau destul dem[runte: c`te o rait[ de-o leghe-dou[, =i pe-urm[ ]napoila m[m[liga c`t nuca. Erau ni=te bie\i neispr[vi\i. A=a c[am socotit c[-i de prisos s[ le mai spun ceva.

Dimpotriv[, b[ie\ii din sat, de-o s[pt[m`n[-ncoacenumai de ciulini vorbeau:

— Ah, anu’ [sta o fac lat[!Copii de oameni ]nst[ri\i sau de s[raci lipi\i p[m`ntului,

unii pentru c[ erau prea r[zg`ia\i, ceilal\i prea am[r`\i,]=i f[g[duiau cu to\ii s-o fac[ lat[:

— Eu am s-o-ntind p`n[ la C[l[ra=i! f[cea unul.— Eu, p`n’ la Bucure=ti! se groz[vea altul.Desigur, nu era vorba s[ faci o sut[ sau dou[ de kilo-

metri cu piciorul dar, Doamne-Dumnezeule, care-s ]ndr[z-nelile =i visurile =i presupunerile =i speran\ele care s[ nu-ncap[-ntr-un cap de copil n[scut la o margine de B[r[gan!

196

Pentru ce n-ar ]nt`lni, de pild[, o cucoan[ mare, numaidantele, frumoas[ =i duioas[, care tocmai atunci s[ treac[cu tr[sura ei cu =ase cai, sau unul dintre haiducii cu flinteuciga=e, care omoar[ despo\ii =i r[stoarn[ galbenii ]n pal-mele b[t[torite ale iobagului, sau, cine =tie, fata de boiern[stru=nic[, =i ea pornit[ s-alerge dup[ ciulini, =i cares[-l ia de m`n[ =i s[-l duc[ ]n fa\a mamei sale, boieroaica,=i s[-i spun[: “Uite, mam[, [sta-i logodnicul meu!”.

De ce nu? }n nimic oare nu trebuia s[ crezi, din tot cepovestise bunica de-at`tea ori la gura sobei? +i nici ]nnimic din ce tot povestise vr[jitorul de mo= N[stase, v[-carul satului? Mai ales el:

Mo= N[stase din Livezi,Cel c-o sut[ de podveziS[ le vezi s[ nu le crezi...

A=a-i mergea vorba. Om de treab[, m[run\el, nu mai]nalt dec`t b`ta lui, =chiop, pu\in coco=at, cu un um[rridicat, cu ochii l[cr[m`nd, c`rn, ursuz, totdeauna cun[dragii pe vine, era sufletul satului: cum se-mboln[veao vac[, ]i b[ga m`na-n fund p`n’ la cot =i-o f[cea bine;sau “venea” un vi\el de-a-nd[r[telea: tot el, tot cu m`na,]l f[cea s[ “vin[“ bine, cu botul a=ezat frumu=el pe picioa-rele dinainte; avea un purcel p`ntec[raie c`nd era ]ncre=tere, “cazac” ]l f[cea, c-un pumn de orz amestecat cuel =tie ce; \i-era fric[ s[ nu-\i turbeze un c`ine: \i-l ardeacu feru’ ro=u ]ntre ochi, =i gata. +tia s[ te trag[ mai binedec`t o bab[, ghicea f[r[ gre= ce vreme o s[ fie =i =tia s[-\iarate, de la trei luni, care puici o s-ajung[ ou[toare bune=i care coco=i or s[ calce mai mult.

Dar trebuia s[-l vezi pe mo= N[stase c`nd scopea vre-

197

un m`nz sau vreun t[ura=, cu c`teva be\iga=e =i-un cap[tde sfoar[. Vita, doar de c[sca pu\intel ochii, c`nd ]i apucafuduliile =i-o u=ura c`t ai zice pe=te, c`nt`nd:

Vin la taica, b[ie\a=,Vin la mo=u, fl[c[ia=,Mo=u s[ te fl[c[iasc[,Fetele s[ te-ndr[geasc[.

C`t despre copii, nimeni nu =tia mai repede dec`t mo=N[stase s[-i ]nve\e s[ numere, f[r[ gre=al[, p`n[ la osut[. Atunci ridica el b`ta =i zicea, poruncitor:

— Nu te faci om dec`t pornind ]n lume! Mai ales dac[ai =i-un dram de =mechereal[-n c[p[\`n[, lucru ce ni sepoate-nt`mpla =i nou[, cojanilor.

+i d[dea pilde:— Uite: domnu’ Vasilic[, judec[tor la C[l[ra=i; dom-

nu’ Andrei, ceaprazar la Bucure=ti; domnu’ Take, marest[mbar la Br[ila. {=tia to\i sunt b[ie\i de cojan de pe lanoi. Ce-ar fi fost ei azi, dac[ nu plecau? Arga\i! Ni=tet`r`ie-br`u! +i-au ajuns oameni!

B[ie\ii f[ceau cerc ]n jurul lui, ]l ascultau, se m[suraudin ochi ]ntre ei s[ vad[ care-o fi viitorul judec[tor laC[l[ra=i =i visau cum numai ]n copil[rie se poate visa.

}n diminea\a-n care tata a plecat pentru trei zile laGiurgeni, m-am dus la ei.

Trebuia s[-mi fac rost de-un codru de m[m[lig[ =i devreo dou[-trei fire de praz, merinde pentru ziua de fug[la care m[ preg[tisem =i, la noi la Duduca, nici pomene-al[! Dar ]mi promisese +tirbu, b[iatu’ rotarului din sat,c[-mi face rost de merinde. La el m-am dus.

L-am ]nt`lnit ]n drum cu taic[-s[u. Se duceau s-arunce

198

pe B[r[gan un st`rv de vac[ pe care-l puseser[ pe-o grap[de m[r[cini tras[ de-un cal.

— A mu=cat-o o nev[stuic[, mi-a strigat el. Vin’ s[vezi cum o jupoaie tata de piele.

N-a \inut mult; pe urm[, cu pielea vacii pe grap[, c[ru-\a=ul se gr[bi s[ se-ntoarc[ acas[.

— Acuma, f[cu +tirbu, hai s[ n[p[dim pe brutar! E-nsat cu cotiga. Poate-i rost s[-i =terpelim o pìne. Grozavar fi, pentru goana noastr[ dup[ ciulini, ai? S[ punemm`na pe-o bulc[...! De mult n-am mai m`ncat. Pesemnec[ nici tu.

Desigur... Ca to\i \[ranii, nici eu. Dar s[ fur[m de labrutar, nu, asta nu-mi pl[cea:

— M-a= mul\umi cu pu\in[ m[m[lig[, i-am r[spuns.+tirbu ]mi arse un ghiont:— Prost mai e=ti, m[! M[m[liga =i prazul \i le dau, nu

mai e vorb[, da-i mai bun[ pìnea!C`t trebuia s[ fie de bun[, mai ales pentru gurile de

copii, m-am convis c`nd am ajuns ]n sat, unde copiii f[ceauun t[r[boi groaznic, \in`ndu-se de cotiga brutarului.

— D[-ne pìne, pìne, pìne!N-auzeai dec`t vorbele astea =i l[tratul cìnilor,

]nnebuni\i =i ei de trecerea brutarului. Nenorocitul! pen-tru cinci sau =ase kile de pìne pe care izbutea s[ le v`nd[]n satul nostru, trebuia s[ dea o adev[rat[ b[t[lie cu liotade copii, ]n fiecare s[pt[m`n[. Plouau loviturile de bici,peste capetele lor. Dar cu toate astea, rareori sc[pa f[r[pagub[, dovad[ ziua cu pricina, pentru c[ +tirbu izbutis[-i =terpeleasc[ o pìne. Dar un copil pizma= l-a p`r`t =ibrutarul s-a dus s[-i cear[ [i patru gologani rotarului,care i-a pl[tit, dar l-a-njurat =i-a amenin\at pe fiu-s[up`n[ n-a mai putut:

199

— Te omor! S[ =tii c[ te omor! striga el. Mai bine s[-\iiei lumea-n cap!

+tirbu fugi cu pìnea subsuoar[, cu toat[ liota dup[ elrug`ndu-l:

— D[-mi =i mie-o f[r`mi\[! Numai o f[r`mi\[!B[iat de treab[, ]mp[r\i jum[tate de pìne. Mi-a dat =i

mie o buc[\ic[.— Restul, pe mìne, f[cu el.+i ne-am dus cu to\ii gr[mad[ dup[ mo= N[stase, pe

izlaz. Dup[ ce i s-a povestit despre furt =i despre amenin-\[ri, v[carul se gr[bi s[-l lini=teasc[ pe +tirbu:

— S[-=i \in[ gura, tac-tu, f[cu el. +tiu eu bine c[ lav`rsta ta fura mai dihai dec`t tine. Uite-l pe popa, poa’s-o spun[ =i el.

Popa era un b[tr`n cu fa\a blajin[ =i cu nasul ro=u.Zdren\[ros ca tot satul. Tare cumsecade, altminteri. Sepl`ngea v[carului c[ trebuie s[-=i coseasc[ =i s[-=i culeag[porumbul singur. }njura:

— Ceara ei de biseric[, nu-i ]n stare nici popa s[ =i-lhr[neasc[!

— D-ap[i eu, f[cu mo= N[stase. Eu care fac at`teacorvezi p[ nimicuri: p-un dovleac, p-o sit[ de m[lai, =ic`nd =i c`nd c`teva ou[. C`t despre ciread[, alerg dup[ea, =ont`c-=ont`c, din martie =i p`n[-n septembrie, p[ doifranci de cap de vit[.

— Da, m[i N[stase. E=ti =i tu la fel de chinuit ca =imine, recunoscu popa.

+i, scotocind prin buzunarul anteriului lui peticit, scoa-se o sticlu\[:

— |ine, m[i N[stase. Trage =i tu o du=c[ din \uicaasta, c[-i bun[. Mai ui\i de necazuri.

200

P[rintele Simion nu era pop[ dec`t cu numele. Biseri-ca lui, ca mai toate bisericile de sat, sta ]nchis[ toat[s[pt[m`na, c[ n-avea credincio=i. Duminica =i s[rb[torile,c`teva babe g`rbovite veneau la liturghie. }i ie=ea cam unfranc sau doi, launloc, de la lum`n[ri =i de la cele dou[raite pe care le d[dea paracliserul umbl`nd cu talerul ]n-tins, strig`nd de parc-ar fi fost surd:

— Pentru bi-se-ri-c[! Pentru un-d[-lemn!Mor\ii erau rari, ca =i nun\ile =i botezurile de altfel. +i

la zi-nt`i, c`nd se ducea prin case cu botezul, i se aruncau]n aghiasma din c[ld[ru=[ nasturi =i b[nu\i de-un ban.

Dar oamenii \ineau la el pentru c[ era ]ng[duitor =icumsecade. Se povestea despre el o istorie amuzant[:

Pe m[sur[ ce-mb[tr`nea ]l cam p[c[lea \inerea de minte.+i-atunci, ca s[ poat[ r[spunde f[r[ gre=eal[ cre=tinilorcare-l ]ntrebau “c`te zile-au mai r[mas p`n’ la Pa=ti”,luase obiceiul ca la ]nceputul postului mare, s[-=i pun[-nbuzunar at`tea boabe de porumb c`te zile erau. +i ]n fiecaresear[ arunca un bob. +i-n felul [sta, c`nd un \[ran ]ipunea vreo ]ntrebare care s[-l ]ncurce, scotea boabele dinbuzunar, le num[ra =i r[spundea cu precizie.

Odat[ ]ns[ un drac de b[iat i-a v`r`t ]n anteriu unpumn de porumb. +i degeaba arunca popa bobul lui zilnic,s[rb[toarea mare se apropia =i boabele nu sc[deau. +i-a=a, str`ns cu u=a de ]ntreb[ri, popa sf`r=i prin a le ar[taoamenilor gr[mada de porumb care-i umplea buzunarul =ir[spunse:

— Anu’ [sta n-avem Pa=ti!S[ fi fost miezul nop\ii, c`nd a venit +tirbu s[ bat[-n

u=a hambarului ]n care dormeam singur. L-am luat dem`n[ =i l-am dus p`n[ la o gr[mad[ de saci goi, care-mi\inea loc de pat. S-a cuib[rit acolo repede, d`rd`ind.

201

— M-a b[tut tata de m-a smintit, murmur[ el ]nceti=or.Era at`t de schimbat glasul lui, c[ l-am recunoscut

mai mult dup[ respira\ia lui de copil. Continu[:— Am a=teptat s[ se fac[ noapte t`rziu =i m-am v`r`t

pe urm[ ]ntr-o claie de f`n. Acolo m-a prins, pe c`nddormeam. Eu zic c[ m[ omora, dac[ n-ar fi alergat mamas[ m[ smulg[ din m`inile lui.

— Oricum, m[... Tat[...+tirbu nu pl`ngea. }i ghiceam fa\a osoas[, palid[, foarte

vioaie, ochii sc[p[r[tori. Era singurul meu prieten. |ineamla el ca la un frate.

— |i-e foame? m[ mai ]ntreb[ el, ]nainte de-a adormi.Mai am jum[tatea aia de p`ine. E-aici, pe saci. Ia, dac[vrei.

— +i tu? Tu ce-ai m`ncat azi?— Porumb copt. Mai am un =tiulete, da-i rece =i tare.— D[-l ]ncoa’.C[ut`ndu-se ]n s`n ca s[ dea de =tiulete, scoase un

geam[t.— Sunt tot numai v`n[t[i, f[cu el.Ron\[iam porumbul, g`ndindu-m[ c[ pe mine nu m[

b[tuser[ niciodat[.— Oricum, bre, ce tat[... S[racu’ +tirbu...L-am luat de g`t =i-am adormit a=a.Ce diminea\[... ! Zorile nici nu mijiser[ ]nc[, c`nd o

zguduitur[ nemaipomenit[ m[ de=tept[ tres[rind: u=ahambarului fusese smuls[ din \`\`ni.

— Criv[\ul! am strigat.Dar +tirbu n-a mi=cat; dormea greu. N-am mai spus

nimic. L-am l[sat s[-=i doarm[ somnul, c-avea nevoie,=i-am r[mas cu ochii c[sca\i ]n ]ntuneric.

La Duduca-n curte era “ca pe B[r[gan”, vrai=te — nu

202

degeaba-i vorba asta. Mai ales =ura, cu spatele spremiaz[noapte, era cea mai b[tut[ de criv[\. Avea o gaur[mare, unde pe vremuri trebuie s[ fi fost o fereastr[, =iv`ntul intra pe-acolo furios, ca valul. Grozav ]mi pl[cea.Acuma, c[ u=a era la p[m`nt, criv[\ul p[rea un puhoicare intra prin sp[rtur[, ne sp[la fa\a =i ie=ea princ[sc[tura u=ii pr[bu=ite. }mi ]nchipuiam chiar, c[ de n-arfi fost at`t de ]ntuneric, a= fi putut s-apuc puhoiul dev`nt, at`ta-l sim\eam de greu =i de rece.

Afar[ era un t[r[boi, mai mare pl[cerea, cu =uier[turi,vuiete, trosnete. Un co= p[r[sit scotea mugete ca de taur.C[deau sc`nduri de pestetot. Ascultam singur la toateastea, cu privirea \intuit[ la sp[rtura unde fusese ferea-stra, ]n timp ce prietenul meu sfor[ia cu capul ]nfundatsub saci.

Deodat[, un v`rtej puternic =i, tronc! ceva de spaim[care-mi sare-n obraz =i m[ zg`rie aproape s[-mi dea s`ngele.

— Ciulinii! Ciulinii! urlai eu, ]ncerc`nd s-arunc ghe-motocul spinos pe care ni-l trimitea criv[\ul.

+tirbu s[ri-n sus, atunci, voios:— Au venit? Hai! Repede! strig[ el.N-aveam ce-mbr[ca, c[ ne culcasem ]mbr[ca\i. Fiecare

cu un ciomag ]n m`n[, cu c[ciula bine tras[ pe ochi, ie=ir[mrepede afar[, f[r[ s[ uit[m de restul de p`ine care tre-buia s[ ne \in[ loc de m[m[lig[ =i de praz.

Ce via\[... O nebunie! Ast[zi, la dou[zeci de ani de-atunci, ]nc[ stau =i m[ ]ntreb dac[ feeria aceea n-a fostvis, dac[ ]ntr-adev[r am tr[it-o ]n copil[ria mea. Pentruc[ niciodat[, ]nc[ de pe vremuri legendare ale barbarieiturce=ti, \ara mea muncitoare =i bl`nd[ n-avusese parte

203

de zile at`t de cumplite cum au fost cele despre care v[voi vorbi ]n aceast[ povestire; niciodat[ neamul meu bla-jin n-a suferit mai cr`ncen. Dar, ce =tiam noi, copiii? }nafar[ de via\a amar[ a celor ce se nasc ]n bordeie, ]n afar[de lipsurile constante care macin[ =i modific[ f[pturaomeneasc[ =i care nu mai revolt[ pe nimeni pentru c[prea s-au ob=nuit cu ele, ce =tiam noi despre geam[tulve=nic ce ie=ea din milioanele de piepturi de \[rani, de laun cap[t la altul al \[rii? Odrasle ale B[r[ganului liber =ilene=, pe meleagurile c[ruia via\a se ]ncheag[ din som-nolen\[ =i d[inuie ]n miraj, noi rodeam nevinova\i din=tiuletele nostru de porumb pe care Dumnezeu binevoias[-l fac[ s[ r[sar[ =i c`ntam ne=tiu\i despre m[m[lig[,c[-i prea mic[. “C`t nuca”, a=a era pestetot — pentru tot\[ranul rom`n — cu singura deosebire c[-n alte p[r\i oa-menii o pl[teau cu sudori de s`nge, ]n timp ce noi, uita\ide Dumnezeu =i de lipitorile omene=ti, noi ne-o c`=tigamsc[rpin`ndu-ne sub c[ciul[. Dar, nu ne d[deam seama.Aveam s-o afl[m, lua\i de criv[\, care-ncepea s[ sufle peB[r[gan ]n ziua-n care ciulinii erau gata s[ semene gr[un\alor r[uf[c[toare.

204

}n lumina unui cer u=or albit de zori, c`rduri risipitede ciulini l`no=i s[reau ]n v[zduhul aproape obscur, c`nds[rut`nd p[m`ntul ce nu se vedea bine, c`nd disp[r`nd,sus, ]n bezna nop\ii, ca o ]nnebunitoare r[p[ial[ de umbresferice dezl[n\uite de-un Dumnezeu ie=it din min\i.

— Ah, de-am putea s[ ne urc[m pe ei c[lare, s[ zbur[mca ni=te zmei... oft[ +tirbu, cu ad`nc[ p[rere de r[u, ]nclipa-n care ne ]nghi\ea c`mpia cenu=ie.

+i ]ndat[ criv[\ul =i ciulinii ne smulser[ pe unul del`ng[ cel[lalt. }n clipa urm[toare nu mai eram dec`t dou[n[luci alerg`nd ]n goana mare. }l z[ream, departe, trudin-du-se s[-=i prind[ frumosul s[u ciulin. Al meu, la fel demare =i de rotund, ]mi d[dea =i el tot at`t de furc[, pen-tru c[ v`ntul sufla a vijelie. +i nu era vorba s[ fugi dup[o mie de ciulini de-odat[, ci c`t mai mult dup[ acela=i,mai ales c[ cei frumo=i erau pu\ini. A=a c[, ]narma\i cuc`te o pr[jin[ u=oar[ cu v`rful f[cut c`rlig, retezamav`ntul arbu=tilor no=tri zbur[tori ]ndat[ ce p[reau s[ nepiard[ pe drum. C`teodat[ eram sili\i s[-i oprim ca s[ nemai tragem pu\in sufletul.

Mai lung de picioare dec`t prietenul meu, g`ndeam c[-l]ntrecusem cu vreun kilometru, c`nd primele raze ale soare-lui aruncar[ petele lor de purpur[ pe nesf`r=itul balamucde pe B[r[gan. Am ridicat atunci ciulinul meu ]n v`rfulpr[jinii =i m-am urcat pe-o movili\[ de unde l-am z[rit, lamarginea pustiului, pe mo= N[stase, care se-nd[r[tnicea

205

s[ mai scoat[, pentru cireada lui, o ultim[ zi de p[=unatunui izlaz m[turat de criv[\.

Se ivi ]n cur`nd =i +tirbu urmat, din loc ]n loc, de-unc`rd de tovar[=i, cei mai mul\i cu sufletul la gur[. Seiveau de pestetot, ]ntr-un talme=-balme= de ciulini care serostogoleau odat[ cu b[ie\ii. C`teodat[ nu-i mai puteaideosebi de al\ii =i nu mai =tiai care rotogol e ciulin =i care-ib[iat, p`n[ ce-ap[rea c`te-un \ugui de c[ciul[ =i dou[mìni cu-un ciomag mititel, agit`ndu-se =i ridic`ndu-se-ndou[ picioare ca ni=te pop`nd[i. Apoi iar ]i amesteca cri-v[\ul.

Am ]nceput s[ fug ca =i-naintea venirii lor.

C`nd, peste un ceas, m-au ajuns din urm[ la al doileapopas, r[m[sese numai jum[tate dintre ei. De sat, de co-nacul Duduc[i, nici urm[ la orizont. }n plin B[r[gan...Ciulini alerg`nd, =uier`nd ]n aerul limpede... Purcoaie dem[r[cini, rostogolindu-se ]n salturi... Corbi r[t[ci\i... +irnesf`r=it de movili\e, din care am ales-o pe cea mai mareca s[ ne ad[postim.

Eram, cu to\ii, =ase. Doi fiind descul\i, s`ngerau r[u.Au renun\at s[ mearg[ mai departe =i-au fost buni, ne-audat nou[ merindele lor, m[m[lig[ =i praz. +tirbu i-a cin-stit cu buc[\i de pìne, =i au f[cut calea ]ntoars[ cu oare-care triste\e.

A fost o gustare, ]n patru, mai mare dragul. Niciodat[m[m[liga =i prazul cu sare n-au dat de guri mai lacome;niciodat[ o pl[cint[ cu unt =i cu br`nz[ n-a fost pre\uit[ca f[r`mele de pìne pe care +tirbu ni le ]mp[r\ea cud[rnicie ]n chip de pr[jitur[. Era at`t de bun[, pìneaasta, c[ ceilal\i doi tovar[=i mai cerur[ c`te o buc[\ic[.

— V[ dau tot ce-a mai r[mas, f[cu +tirbu, da’ da\i-neopincile voastre pe-ale noastre!

206

}ntr-adev[r, ei aveau opinci aproape noi, =-ale noastreerau g[urite-n c[lcì.

— Voi n-o s[ merge\i cine =tie ce departe, pe c`ndMatache =i cu mine... Dumnezeu =tie! ad[ug[ prietenulmeu.

Ceilal\i se privir[, =ov[ind.— Prea-i scump... f[cu unul dintre ei.— Cum, prea scump? strig[ +tirbu.+i ar[t`ndu-=i v`n[t[ile de pe obraji:— Ia te uit[ c`t m-a costat pìnea asta!B[iatul p[ru convins, dar:— S[-mi dai pe deasupra =i patru nasturi de sidef!

f[cu el, ]ncep`nd s[ se dezlege la opinci, odat[ cu pri-etenul s[u, c[ se tocmise =i-n numele lui.

}=i primir[ nasturii de sidef, opincile noastre g[urite=i restul de pìne. Ne ]nc[l\ar[m cu ele, apoi:

— Acuma-i r`ndul vostru s[ ne da\i c`te-o f[r`m[ depìne, ]ncepu +tirbu. Am uitat s[ ne facem o g[lu=c[.

Uitatul [sta ]i cam m`hni o clip[ pe noii posesori aigrozavei buc[\i de pìne dar, b[ie\i de treab[, primir[jertfa. Ne-am f[cut to\i c`te-o g[lu=c[ pe care ne-ampus-o sub c[ciul[, ca s-o m`nc[m la popasul urm[tor.

+i, d`nd drumul ciulinilor no=tri, pornir[m din nou,url`nd cu v`ntul:

Vira la Profira+apte galbeni lira!

Popas ]n patru n-a mai fost, pentru c[ tovar[=ilor no=tri,dup[ scurt[ vreme, le d[du s`ngele din c[lcìe. Mai rezis-tent, cel care se tocmise pe opinci vru s-o ]ntind[ cevamai departe, dar cel[lalt, d`nd drumul ciulinului s[u, seag[\ase de haina lui =i pl`ngea. Din pricina asta se alese

207

c-o palm[ peste c[ciul[, care-i turti g[lu=ca. S[rmanul oculese a=a amestecat[ cu p[r =i o m`nc[ printre lacrimi.

Cum era posesorul unei pre\ioase cutii de chibrituri,+tirbu se oferi s[ i-o cumpere pe pre\ul a doi nasturi desidef.

— Ba p[ trei!— Bine, p[ trei.A=a c[ o a doua afacere bun[ fu ]ncheiat[ mul\umit[

nasturilor [stora de sidef dup[ care ne pr[p[deam cu to\ii,pentru c[ erau foarte rari =i foarte frumo=i. Valorau dezece ori c`t [ia de tinichea. Ca s[-\i faci rost de ei, nuerau dec`t dou[ c[i: s[-i tai de pe rochiile din cas[, lucruce-nsemna o p[ruial[ zdrav[n[, sau s[-i c`=tigi la jocul denasturi, cum f[cea +tirbu, care-avea aproape to\i nasturiide sidef din sat. Un al treilea fel, mai umilitor, era s[schimbi o pereche de opinci bune pe una proast[, sau s[-\idai cutia de chibrituri, marf[ de ora=, mai rar[ =i mai depre\ dec`t p`inea chiar, pentru c[ un copil de la \ar[ carenu-=i poate aprinde focul ]n m[r[cini= e tot at`t de nenoro-cit ca un v`n[tor f[r[ alice. Din pricina asta +tirbu f[cubun[tatea de a da celor doi c`teva din chibrituri ]napoi,=i-o bucat[ de sc[rpiniche. Dup[ care ne desp[r\ir[m.

Pornir[ ]napoi =chiop[t`nd, cu v`ntul ]n fa\[, careaproape c[-i dobora. Ne-am uitat dup[ ei p`n[ ce nu s-aumai v[zut.

+i-atunci B[r[ganul ne p[ru =i mai pustiu. R[m[sesemcu-adev[rat singuri, copii am`ndoi. A=teptam s[ spun[prietenul meu o vorb[, sau s-o ia din loc, dar el a=teptapesemne acela=i lucru de la mine. +i r[m[sesem a=a ]nfip\ilocului, cu um[ru-n v`nt, cu un picior pe pr[jina care\inea ciulinul, fiecare ferindu-se de-a privi ]n ochii celui-

208

lalt. Cercetam mai cur`nd nesf`r=itul care ne ]nghi\iseprietenii.

Era oare mai ]n\elept s[ facem ca ei?Tocmai asta m[-ntrebam, cu inima grea, c`nd ]l v[zui

pe +tirbu c[-=i scoate c[ciula, ia g[lu=ca =i ]ncepe s-o mes-tece alene, cu poft[. Ceea ce v[z`nd, f[cui =i eu...

Dar n-am avut timp s[-mi apuc g[lu=ca: o r[bufnirefurioas[ de v`nt ne smulse =i ciulinii =i c[ciulile!

R[spunser[m cu strig[te de bucurie. +i goana re]ncepu,mai stra=nic[.

+i uite-a=a ]mpinge soarta pa=ii omului...+i-am alergat a=a toat[ ziua asta, lung[ =i bogat[ ca o

via\[-ntreag[, plin[ de cer, de p[m`nt, de soare, de criv[\.Seara se umplu de o bezn[ cum nu mai v[zusem, care neprinse ]n mijlocul pustiului. Ni se f[cu fric[, dar n-amspus nici unul nimic, fiecare vr`nd s[ par[ viteaz ]n ochiiceluilalt.

— M[ Matache, s[ =tii c[ nu exist[ strigoi, po\i filini=tit, f[cu +tirbu uit`ndu-se-n jur.

— Nu-s, =tiu. Poate-or fi prin cimitire...— Nici. M-am dus ]ntr-o noapte, odat[.+i ]=i f[cu de trei ori semnul crucii, zic`nd:— Da’ de-nchinat trebuie s[ ne-nchin[m.Mi-am f[cut =i eu semnul crucii, mul\umit.Ne oprisem s[ poposim ]ntr-o v`lcea plin[ de m[r[cini,

unde bezna era mai neagr[ dec`t pestetot. Ad[posti\i decriv[\, aprinser[m un foc zdrav[n =i hot[r`r[m s[ r[m`-nem peste noapte. +tirbu scoase merindele noastre dinbuzunare, dar c[ldura =i oboseala ne-au turtit detot. Bra-\ele, ]ngreunate, nici m`ncarea la gur[ n-o mai puteauduce. C[scam de ne ie=eau f[lcile din loc. Ne-am l[sat pespate unul l`ng[ altul, cu ochii plini de para focului, ]n-

209

conjura\i de noaptea neagr[. Asta-i imaginea cu care-amadormit, dar n-a \inut p`n[-n zori.

}n timpul nop\ii v`ntul, arunc`nd cenu=a aprins[ ]nm[r[cini=, ]n ciulini, ]n tuf[ri=ul gr[m[dit dintotdeauna]n v`lcea, le-a dat foc. Ne-am trezit n[uci\i ]n fa\a fl[c[rilorcare se ridicau p`n[ la cer. Dogoarea lor ne-a silit s[ netragem c[tre buza v`lcelei, ]n sus, unde am mo\[it ove=nicie cu fa\a la foc =i cu spinarea la bezna B[r[ganului,c`nd un galop turbat zgudui =i p[m`ntul =i m[runtaieledin noi, rostogolindu-ne ]n fundul v`lcelei, unde focultr[gea s[ moar[.

}mi b[tea inima de-mi t[ia r[suflarea. +tirbu era alb lafa\[ ca un mort. Amu\isem am`ndoi, degeaba ne uitamunul la altul ]ntreb`du-ne din ochi ce-i cu galopul [lan[stru=nic. Mi-era fric[ chiar =i glasul s[ mi-l aud. Mult[vreme, ]n mijlocul t[cerii, fiecare trosnitur[ de vreascmistuit de foc ]nfiora dureros trupurile noastre ]mpietritede spaim[.

La un moment dat, prietenul meu vru s[-mi spun[ceva. Nu putu dec`t s[ mi=te buzele. Apoi, c`nd se stin-ser[ =i ultimile fl[c[ri, nici ]n ochi nu mai puteam s[ neprivim, ceea ce ne f[cu groaza =i mai mare. Ne-am str`nsatunci cu putere ]n bra\e, unul pe altul.

Era =i timpul, pentru c[ din nou noaptea fu zg`l\`it[de galopul fantastic, de data asta drept spre buza v`lceleinoastre.

A \inut-o a=a p`n[-n zori c`nd, istovi\i, cu obrajii uzide lacrimi, ne-am dat seama c[ toat[ groaza asta era dinpricina unui arm[sar t`n[r sc[pat de la cine =tie ce conacboieresc. Str[b[tea B[r[ganul ]n lung =i-n lat =i se speriade ciulinii care-i zburau pe deasupra capului.

Lini=ti\i, am adormit din nou, ca doi ]ngeri oropsi\i,

210

ca s[ ne trezim ]n razele orbitoare ale soarelui biciuitef[r[-ncetare de criv[\. Ne era o foame grozav[, =i-amispr[vit toate merindele. +i via\a ne-a p[rut din nou a=acum e.

Plin[ de lumin[ =i de ur`\enie.Lumina, i-o =tiam eu bine. Despre ur`\enia ei nu =tiam

mare lucru-n diminea\a aia, dar dou[ detun[turi de cara-bin[, ce r[sunar[-n clipa-n care ne preg[team s[ ie=im dinv`lcea, aveau s[ ne-nve\e repede ce ]nsemna cruzimeaomului. Dar mai aveam ]nc[ mult p`n[ la a pricepe dramacare se petrecuse la repezeal[.

— Trebuie s[ fie ni=te v`n[tori, am zis eu auzind ]mpu=-c[turile.

— Cu siguran\[, f[cu +tirbu.+i c[\[r`ndu-se pe buza v`lcelei, arunc[ ochii pe B[r[-

gan; se trase-napoi speriat:— Doi jandarmi, pleca\i peste-un om pe care l-au ]m-

pu=cat, gemu el.Ne traser[m repede ]n spatele colinei, ascunz`ndu-ne

]n m[r[cini. De-acolo i-am v[zut pe jandarmi t`r`ndmortul, fiecare de c`te-un bra\, drept spre v`lcea, undel-au rostogolit cu-o lovitur[ de cizm[. C`nd a v[zut cenu=aproasp[t[, unul dintre ei a zis:

— Vreun cioban trebuie s[ fi-nnoptat aici.Se dep[rtar[ lini=ti\i ]n pas milit[resc, cu carabina ]n

bandulier[.Dup[ ce disp[rur[ la orizont, ne duser[m s[-l vedem

pe omul omor`t. Era un \[ran t`n[r, ]n zdren\e. Z[cea cufa\a la cerul orbitor, cu bra\ele deschise, cu picioareler[=chirate, cu fa\a ]nm[rmurit[. }ncheieturile m`inilorerau ]nvine\ite, dovad[ c[-i puseser[ c[tu=e tare str`nse.

+tirbu, care st[tea ]n picioare la capul mortului, seplec[ =i-i deschise o pleoap[:

211

— Are ochii verzi... f[cu el.Apoi, ridic`ndu-se:— Hai s[ fugim, p`n’ nu vine procurorul.Prietenul meu se temea de procuror cum se tem to\i

\[ranii; dar pe B[r[gan, hultanul ]i \ine locul.

Nu mai aveam nici ciulini, nici pr[jini, c[ le mistuisefocul. Nu mai aveam nici poft[ de-alergat dup[ al\i ciulini,pe care criv[\ul ]i tot rostogolea prin preajma noastr[.

Mergeam t[cu\i, cu bra\ele b[l[b[nindu-se, ]mpin=i dev`nt. C`teodat[ ne prindeam: “ cine-o s[ mearg[ mai multcu ochii ]nchi=i”, jur`nd s[ nu ne tragem pe sfoar[, darne tr[geam, ceea ce nu-nsemna c[ nu ame\eam. Apoi ]ncepus[ se z[reasc[ la orizont o cl[dire: era gara Ciulni\a, ]ninima B[r[ganului. De departe sem[na cu o barac[ p[r[-sit[-n pustiu, a=ezat[ pe ni=te traverse negre care se-n=iraula nesf`r=it. C`\iva copaci pirpirii o f[ceau s-arate =i maisinguratic[. +eful de gar[ alerga c`t ]l \ineau picioareledup[ un c`ine care fug[rea o g[in[. O femeie cu poaleleridicate de v`nt se c[znea s[-ntind[ ni=te rufe.

Ne-am ferit de gospod[ria asta chinuit[ de pe B[r[gan=i ne-am dus de-a dreptul spre c`rciuma g[rii, mai primi-toare de obicei cu descul\ii dec`t cu oamenii “care poart[haina statului”. C`rciumarul, un \[ran voinic cu un chipcumsecade, ne primi mai bine dec`t ne a=teptam. I-amm[rturisit c[ pornisem dup[ ciulini =i, f[r[ s[ ne certe,ne-a osp[tat cu p`ine, sl[nin[ =i chiar =i limonad[. }n locs[ ne descoase, se mul\umi s[ ne-ntrebe de pe unde suntem.

— De pe la Hagieni, am r[spuns.+i at`t. Dar pu\in dup[ asta veni un lampagiu de la

gar[, =i [sta ]ncepu s[ ne h`r\uiasc[ cu ]ntreb[ri, =i-ncepuchiar s[ ne amenin\e: cine eram, de ce-am plecat de-acas[,]ncotro ne duceam...

212

— Ar trebui s[ v[ dea pe m`na jandarmilor! ]ncheie el.— Las[ copiii-n pace! ]i strig[ c`rciumarul. Nici tat[

nu e=ti, nici copii na-i, ce te pricepi tu?!Lampagiul amu\i numaidec`t. Ceru apoi “un p[h[rel”,

dar c`rciumarul i-o retez[ pe turce=te cu un ioc =i se apuc[s[-=i citeasc[ jurnalul.

}n clipa asta se petrecu un lucru groaznic: o \[ranc[t`n[r[, plin[ de praf, cu picioarele ]ns`ngerate =i fa\anumai noroi, se ivi ]n pragul c`rciumei =i, rezem`ndu-sede u=ori, strig[, cu glasul r[gu=it de pl`ns:

— Cre=tini...! N-a\i v[zut cumva doi jandarmi duc`ndun om ]n lan\uri?

+tirbu tres[ri:— N-am v[zut nimic! r[spunse el, ]nsp[im`ntat.Femeia disp[ru imediat, fugind. Atunci lampagiul se

]ntoarse spre prietenul meu, ]l sfredeli cu privirea =i-izise:

— Te-ai pripit cu r[spunsul =i asta dovede=te...— |i-am zis s[ la=i copiii-n pace! ]i t[ie vorba c`rciu-

marul. Ai b[ut prea mult ast[zi. Hai, car[-te!Plec[. Am socotit =i noi c[-i mai s[n[tos s-o lu[m din

loc, la r`ndul nostru, =i-i s[rutar[m c`rciumarului m`na.}n gar[, un tren de marf[ care trebuia s[ plece la

Bucure=ti, f[cea un zgomot de fier[rie nemaipomenit. Numai v[zusem lucruri de-astea pe B[r[gan =i uit`ndu-necum manevra mereu, miji ]n noi speran\a s[ ne putemag[\a de el la plecare:

— Se zice c[ merge repede ca v`ntu’, ]mi =opti pri-etenul meu. Trebuie s[ fie ceva grozav!

A fost grozav, ]ntr-adev[r. Ne ascunsesem ]ntr-unvagon cu lemne de construc\ie, =i trenul ne-a dus, f[r[ s[se opreasc[, p`n[ la Lehliu. Pe drum, am ie=it din ascun-

213

z[toare, ca s[ privim, =i ]n c`teva ceasuri am v[zut lucruricare altminteri ]\i cer ani de zile ca s[ le vezi, mai alesunor \[rani care-=i muncesc p[m`nturile aproape sterpe=i-=i bat =i femeile =i vitele. Altora li se r[stoarn[ povaradin cauza drumurilor proaste =i li se rup c[ru\ele, de r[m`nsinguri, ]n c`mp, s[ se descurce, departe de orice a=ezareomeneasc[.

C[tre sf`r=itul c[l[toriei a dat un fr`nar peste noi. Nune-a f[cut nimic. St[tea ]n gheret[ ]n vagonul dinainteanoastr[, =i ]ncepu s[ c`nte din fluier. C`ntecul lui ne-aatras. Ne-am apropiat, la ]nceput cu grij[. Pe urm[, c`ndne-a v[zut, ne-a z`mbit prietenos, =i-atunci ne-am apropi-at ca s[-l ascult[m mai bine. Era un om ]n v`rst[, carep[rea vis[tor. Mereu ]=i scuipa ]ntre degete, umezea g[urilefluierului =i ne c`nta doine, ]ncrunt`nd din spr`ncene.

Pu\in ]nainte de a intra ]n gar[ la Lehliu, ne-a c`ntatc`ntecul tatei =i-al meu:

+i-au plecat olteni...

Am pl`ns, cu fa\a-n palme.

214

Ajung`nd la Lehliu, fr`narul ne-a spus:— Ei, v-a pl[cut? Acuma, sta\i pu\in; o s[ plece ]ndat[

un tren mixt spre Ciulni\a, am s[ vorbesc cu unul de-aimei s[ v[ duc[ acas[.

— Da’ noi nu suntem din Ciulni\a =i nu vrem s[ neducem acas[, spuse +tirbu.

— Ahaa... Asta-i alt[ c[ciul[. Da’ de un’ sunte\i, =iun’ v[ duce\i?

— Suntem de la Hagieni =i ne ducem ]n lume!— }n lume? Ei, asta-i ceva serios... Dup[ c`t se vede,

nu glumi\i... Haide\i cu mine:— Nu ne da\i pe m`na jandarmilor?!— Fereasc[ Dumnezeu! +i eu ]s unu’ de-[ia care vor s[

vad[ lumea, si-am plecat de-acas[ c`nd eram mai mic dec`tvoi. A=a c-a= vrea s[ v[d cum v[ pot fi de folos. Cu sigu-ran\[ c[ nu de prea mult bine a\i plecat de-acas[. “C`inelenu fuge de-mbuc[tur[, ci de zbur[tur[!”

Lipsi o clip[, se ]ntoarse ]ng`ndurat =i se ]ndrept[, cunoi al[turi, c[tre c`rciuma de l`ng[ gar[, unde st[teadejugat[ o mul\ime de c[ru\e \[r[ne=ti. Acolo soarta noas-tr[ se hot[r] de la sine, ]n felul cel mai neprev[zut.

C`rciuma era plin[ de oameni, care se-ntorceau de laun t`rg mare. De-ndat[ ce intrar[m, privirea lui +tirbuse-ncruci=[ cu a unui \[ran t`n[r a=ezat cu o femeie fru-moas[ la o mas[ ]n fund. O clip[ au r[mas am`ndoi a=a,ca fermeca\i de propria lor privire, pe urm[ omul se ples-

215

ni cu palma peste picior =i strig[, cu un glas de-ntoarsetoate privirile mu=teriilor spre el:

— M[ Ionele! F[-te-ncoa! Mai cur`nd m-a=teptam lamoarte, dec`t s[ te v[d pe tine aici!

Ionel (noi ]i ziceam +tirbu pentru c[ =tirb era) se apro-pie sfios, s[rut[ dreapta omului =i-ncepu s[ pl`ng[ ]n-fundat.

— Nu mai pl`nge, f[cu cel[lalt. Uite pe nevast[-mea,Lina. E frate-meu, ]nchipuie-\i! zise el c[tre femeie.

Ionel s[rut[ =i el m`na femeii, care-l cuprinse cu bra\ulde mijloc =i-l m`ng`ie p`n[ ce t[cu.

— Cine-s oamenii care-s cu tine? ]l ]ntreb[ frate-s[u.— P[i, r[spunse fr`narul, acuma dac[ =i-a g[sit nea-

murile, eu nu mai am nici un rost. Da’ un pahar ]n s[n[-tatea vostr[ a= putea bea!

Ne-am a=ezat la o mas[. Pu\in dup[ aceea, toat[ lumeaaflase despre isprava noastr[.

— Povestea ciulinilor! f[cu fratele lui Ionel, cu fa\a]ntunecat[. Nu-i nici vina copilului, nici a p[rin\ilor. Toat[\ara, de la Dorohoi la V`rciorova, nu-i dec`t un B[r[ganpe care se plimb[, cu biciu-n m`n[, ciulini venino=i, da-nalt fel. {ia-s ciulinii pe care trebuie s[-i st`rpim, dac[ nuvrem s[ ne vedem, printre alte nenorociri, copiii plec`ndde-acas[ =i pornind ]n lume!

— Prea vorbe=ti tare, Costache, ]i =opti nevast[-sa,arunc`nd nelini=tit[ priviri ]n jur. Nu crezi c[-i vremeas-o pornim? Caii-s destul de odihni\i.

Costache se ridic[, plin de s[n[tate, v`njos, oache= bine.}i sc[p[rau ochii de m`nie:

— Haidem!Apoi, pun`ndu-mi o m`n[ pe cap:

216

— Vii =i tu cu noi ]n Vla=ca? f[cu el, cu bl`nde\e. +iacolo ciulinii \in locul cel mai bun la soare, da’ m[car o s[te-nv[\, ca =i pe Ionel, meseria de c[ru\a=. O s-ajunge\i =ivoi ]ntr-o zi s[ face\i c[ru\e pentru \[rani =i s[ v[ duce\is[ le vinde\i la t`rg, ca mine. +i o s[ vede\i =i \ara, =idurerile ei.

A=a c[ m-am dus cu Costache, cu nevast[-sa =i cu Ionel,]n jude\ul Vla=ca.

Comuna se numea Trei-Sate. Am ajuns ]ntr-o dup[-mas[ rece, posomor`t[, ploioas[, rup\i de oboseal[ =i uzip`n[ la piele, cu tot sacul pe care fiecare dintre noi ]lpusesem pe cap =i pe spinare. Era aproape noapte. Ampriceput totu=i de unde-i venea numele [sta de Trei-Sate:erau, ]ntr-adev[r, trei c[tune desp[r\ite de dou[ g`rlecare se-nt`lneau drept ]n fa\a prim[riei. Comun[ s[rac[.Casele, acoperite cu stuf putrezit, se-ngropau ]n p[m`nt.Le ]nconjurau ni=te garduri nenorocite dintr-o ]mpletitu-r[ de m[r[cini, care nu le puneau la ad[post de nepofti\i.

Nu ne-a primit, cum e obiceiul, o liot[ de cìni furio=i.Li se auzea l[tratul r[gu=it, de pe sub ni=te c[pi\e de f`nturtite de ploaie.

+i iat[-ne la Costache acas[... Casa era a lui socru-s[u,Toma rotarul, me=te=ugar vestit. Era a=ezat[ la maluluneia dintre cele dou[ g`rle, un =ir lung de od[i =i deateliere de fier[rie =i caret[rie. Venirea noastr[ st`rni unt[r[boi asurzitor: curtea, mare =i plin[ de noroi, cufun-dat[ ]n ]ntuneric, r[suna de strig[te de b[rba\i =i de femei,de \ipete de copii =i urlete de cìni nebuni de bucurie. Ceimari se s[rutau, copiii scotoceau prin c[ru\[, cìnii s[reaupe noi =i ne murd[reau. +i numaidec`t aten\ia familiei seopri asupra noastr[, cei doi str[ini.

217

— Da’ voi cin’ sunte\i? ne ]ntrebar[ cei patru ucenicicareta=i.

Le r[spunse +tirbu:— Eu sunt Ionel, fratele lui Costache, =i el mi-e ca =i

un frate, e Matache.— +i de un’ sunte\i?— De pe Ialomi\a.— +i r[m`ne\i la noi?— R[m`nem; o s[-nv[\[m s[ facem c[ru\e pentru \[rani

=i-o s[ ne ducem s[ le vindem la t`rg, cum face Costache.— Mai e p`n’ atunci, f[cu ]n r`s un ucenic.Intr`nd ]n cas[ claie peste gr[mad[ cu c`inii dup[ noi,

m[ uitam la focul minunat, aproape ]n[bu=it, din vatrafier[riei. Nimerir[m ]ntr-o tind[ mare, care u=or puteacuprinde doisprezece oameni =i de unde c`inii fur[ ]ndat[da\i afar[ de bunica, furioas[ de ]dr[zneala lor. }i ziceau“bunica” doar pentru c[ \inea ]n bra\e un b[ie\el de vreotrei ani=ori, singurul copil al tinerei perechi; altiminteri,deloc b[tr`n[, nevasta lui mo= Toma p[rea s[ fie st[p`nacasei ]ntregi, pentru c[ la ea se duceau to\i, pentru toatecelea. O g[sir[m a=ezat[ ]n fa\a vetrei, cu micu\ul ]npoal[, povestindu-i unul din basmele noastre care nu semai sf`r=esc =i pe care-l tot schimba dup[ ]nchipuirea ei:

— ... =i zmeul cel r[u striga:“Un t[ciune =i-un c[rbune, taci, b[iete, nu mai spune!”+i-atunci F[t-Frumos zicea:“Un t[ciune =i-un c[rbune, spune, b[iete, spune!”Copilul o ]ntrerupse:— Da’ de ce nu-l ucidea F[t-Frumos pe zmeu?— Pentru c-atunci basmul s-ar fi sf`r=it =i bunica n-ar

mai avea ce s-[i povesteasc[ lui P[tru\... ]i r[spunse tat[-s[u care intrase s[-l s[rute =i s[-i dea o p[pu=[ frumoas[cump[rat[ de la t`rg.

218

Apoi, soacr[-si, la ureche:— Da’ cu Tudori\a, ce mai e?— Cum =tii: lacrimi =i iar lacrimi... ! O fat[ a=a fru-

moas[ ca ea! Parc[ n-ar mai fi =i al\i b[ie\i pe lume!— Asta nu-i la porunc[, =tii =i dumneata at`ta lucru.Am priceput de-aici c[ ]n cas[ mai era =i o fat[ fru-

moas[, care nu ne ie=ise ]n ]nt`mpinare =i care pl`ngeapentru c[ fusese p[r[sit[. Am aflat cur`nd toat[ poves-tea, pentru c[ ne-au povestit-o din fir-a-p[r ucenicii, lafier[rie, unde ne dusesem s[ ne cunoa=tem mai pe ]nde-lete. +tirbu a-ntrebat, f[c`nd pe iste\ul:

— Cunoa=tem, va s[ zic[, pe toat[ lumea de aici, afar[de Tudori\a. O fi bolnav[...

Mai mult nu le-a trebuit:— Nu, nu-i bolnav[, se repezi un ro=covan vorb[re\;

pl`nge pe ascuns pen’ c[ T[nase, cu care trebuia s[ sem[rite, s-a logodit cu o t`r`tur[, una Stana, care =i-acu-ma se \ine cu boieru’ nostru. A =i r[mas bor\oas[ cu el.Dar bietu’ T[nase are multe guri de hr[nit, p[rin\ii b[-tr`ni, fra\i mici, =i sunt datori v`ndu\i la boier, careacuma, dac[ T[nase vrea s-o ia pe Stana ca s-o scape deru=ine, ]i iart[ de toate datoriile. Ba le mai d[ =i p[m`nt=i vite. P[cat de T[nase, c[-i b[iat de treab[. }i pare r[u=i lui, da’ n-are cum face altfel. Uite, de-asta se-ascundeTudori\a =i pl`nge c`t ]i ziulica de lung[.

La masa de sear[, num[r`nd gurile adunate-n jurulmesei lui mo= Toma, v[zui c[ se puteau m[sura cu celece-i cereau de m`ncare lui T[nase: eram doisprezece. CuTudori\a, pe care-o rugau ]n gura mare s[ vin[ la mas[,eram treisprezece, =i mai era =i guri\a lui P[tru\. Pentruc[ mo= Toma mai avea un ginere, pe Dinu, care-o luase pe

219

fata lui de-a doua, pe Maria, =i care era rotar. Asta ]nsemna]ntr-o singur[ gospod[rie trei familii ]nh[mate la aceea=itreab[, dar treaba asta nu p[rea s[-mbog[\easc[ pe vreu-nul dintre ei. Dimpotriv[, faptul c[ n-aveau slugi, nicimuncitori ]n toat[ firea, precum =i economia aprig[ cedomnea ]n cas[, dovedea mai cur`nd c[ gospod[ria astamare tr[ia ]n str`mtorare. A=a c-am pre\uit cu-at`t maimult jertfa pe care oamenii ace=tia de treab[ o f[ceauprimindu-ne, pe Ionel =i pe mine, f[r[ s[ cr`cneasc[.

— Unde m[n`nc[ doisprezece, or m`nca =i paisprezece,zisese bunica dup[ ce se sf[tuiser[ cu to\ii despre sosireanoastr[ nea=teptat[.

— +i pe-urm[, ad[ug[ Costache, sunt at`tea de f[cutpe l`ng[ cas[: vitele, atelierele, gospod[ria. O s[-=i scoat[ei cu v`rf =i-ndesat bucata de p`ine. +i unde mai pui c`tde bine le va prinde, peste c`\iva ani, c`nd vor fi ]nv[\ato meserie. Ce vre\i, nu puteam s[-i las ]n mijlocul B[r[-ganului, unde r[t[ceau ca s[ se duc[-n lume. Nu po\i faceuna ca asta nici unui c`ine, mama ei de \ar[ de ciocoi!

Costache se-nfuriase:— Asta-i povestea ciulinilor a’ adev[rat[! Ciulinii-cio-

coi, ciulinii-c[l[i... ! Lepra asta atotputernic[, care b`ntuiepeste toat[ \ara prea r[bd[toare, ajuns[ toat[ un B[r[-gan... ! A miia oar[ m[-ntreb, cum se face c[ nu simtecojanu’ ]n\ep[turile ciulinilor [stora care-i p[trund ]ntind[, ]i sar ]n spate, ]i sug =i ultima pic[tur[ de s`nge?Cum de nu i se urc[ furia la cap =i nu d[ foc la toateburuienile astea care-l dau afar[ p`n[ =i din cocioaba lui?

N-auzisem pe nimeni p`n’ atunci vorbind ]n felul [sta,=i nu mai puteam de mul\umire. +i [ilal\i g`ndeau pe-semne la fel cu Costache, pentru c[ nici unul nu p[rea s[fie ]mpotriv[. P[rin\ii, ar[t`nd ]ngrijora\i, p[reau convin=i

220

dinainte. Dinu, blond =i cu privirea cam bleag[, st`ngacidin fire, p[rea s[ asculte cu un respect moroc[nos. Dealtminteri era =i foarte t`n[r =i deloc dezghe\at, lucru cese vedea lesne. C`t despre cele dou[ neveste tinere, Lina=i Maria, r[m[seser[ cam nep[s[toare, fiecare cu ochiiplini de dragoste la b[rbatul ei.

Cei patru ucenici ar[tau mult mai mult interes pentrudiscu\ie; ei =u=oteau cuvinte pe care urechile celor marinu le puteau prinde: ro=covanul, mai ales, era dracu’ gol,a=a m[runt cum ]l f[cuse maic[-sa. }l chema Ilie =i n-aveape nimeni pe lume. Dintre ceilal\i trei, doi mai aveaupu\in =i ie=eau lucr[tori. }=i d[deau mult[ silin\[ s-arateserio=i. Cel din urm[ era un m`nc[u, care vorbea pu\in =imuncea ca un cal, dup[ c`te se spunea. To\i patru p[reaufoarte lega\i de cas[. |ineau mai ales la Costache, c[ruia-iziceau “st`lpul gospod[riei”. De asta-i sorbeau cuvintele=i-i ]mp[rt[=eau m`nia.

Mai era cineva care-l auzise =i-l aproba pe Costache:Tudori\a. Nu ne a=teptam s-o mai vedem ]n seara aceea,dar o u=[ se deschise ]nceti=or, =i ap[ru ea: o fat[ pl[p`nd[,cu ochi mari, cerc[na\i, gura ca o cirea=[, privirea cute-z[toare =i foarte cur[\el ]mbr[cat[, aproape frumos. Spusebun[ seara cu glas sigur, ]=i trecu m`na peste p[rul negru,ne arunc[, nou[, [lor nou-veni\i, o privire scurt[ =i seduse s[ se a=eze ]ntre tat[l =i mama ei. Apoi, cu o voce ]ncare tremura revolta:

— Ai dreptate, nene Costache, zise ea, s[ vrei s[ daifoc cuiburilor [stora de vipere de care-i plin[ \ara! dac-oveni ziua aia, te po\i bizui =i pe mine!

Merita s-o vezi pe Tudori\a ]n clipa aceea. +i dac[-iadev[rat c[ un b[iat care n-are ]nc[ cincisprezece ani sepoate ]ndr[gosti de-o fat[ mai mare dec`t el, ei bine, ]nclipa aceea m-am ]ndr[gostit de Tudori\a!

221

Mo= Toma o lu[ de mijloc =i-o trase la el:— Nu-i bine s[ fii at`t de m`nioas[, ]i zise el. Trec

toate, trece =i-o dragoste ]n=elat[. +i-apoi, T[nase nici nuface de tine.

— Ba da! Face! }l iert, pe el, dar de-acu ]nainte am]nv[\at s[ ur[sc! +i, crede-m[, am s[ dau =i eu foc lapartea mea de ciulini: c[ le-am sim\it ]n\ep[tura...!

Mama f[cu celorlal\i semn s[ tac[, s[ n-o supere maimult. Atunci Lina =i Maria ]=i plecar[ capetele pe umeriib[rba\ilor lor, ]nchiz`nd ochii, ceea ce v[z`nd, Tudori\a]ntreb[, trist[:

— Dar eu, oi mai avea eu parte de-un um[r de b[rbatiubit, s[-mi las capul pe el?

}n seara aceea to\i ne-am dus la culcare cu-o ap[sarepe inim[.

Dup[ vremea rea, care \inuse toat[ s[pt[m`na c[l[torieinoastre, d[du soarele c`teva zile =i cei din Trei-Sate sehot[r`r[ s[-=i culeag[ porumbul. Fiecare familie ]=i p[r[si]ndeletnicirile obi=nuite =i toat[ comuna — b[rba\i, fe-mei, copii, b[tr`ni, vite, cìni, pisici =i chiar c`\iva pur-cei — se n[pustir[ pe c`mp. Pe ogoarele lor, cei, pu\ini lanum[r, care aveau =i care se puteau lipsi de p[m`nt de laboieri. La ale boierului mai ]ntì, cei nenum[ra\i, s[racilipi\i p[m`ntului, care nu sem[nau dec`t pe ogoarele datede boieri cu ]nvoial[. +i una dintre aceste ]nvoieli era c[recolta boierului trebuia str`ns[ ]ntì.

Priveli=tea culesului [stuia nu fu lipsit[ nici de triste\enici de veselie. }ntì de triste\e, pentru c[ anul fusesesecetos; lanul de porumb, care de obicei ascundea c[l[re\ulcu cal cu tot, l[sa acum s[ se vad[ =i capul culeg[torilor.C`t despre =tiule\i, despre boabe, \[ranii le ziceau ofticoase.+i se ar[tau tare nemul\umi\i.

222

— Nu numai c[ n-o s-avem ce vinde, =i deci nici s[pl[tim din datorii, da’ n-o s[ ne-ajung[ m[laiul nici m[carp`n[-n postu’ mare! O s[ murim de foame, iarna asta. +inoi =i vitele!

Cu fa\a zb`rcit[ de am[r[ciune, cojanul c`nt[rea ]npalm[ =tiuletele, ]l privea lung, ]l mirosea =i se v[ic[rea.Erau ni=te bie\i nevoia=i, vl[=cenii [=tea, la fel cu-ai no=tride pe Ialomi\a: slabi, numai piele =i os, cu fruntea br[zdat[de tineri ]nc[, privirea tulbure, neb[rbieri\i cu s[pt[m`-nile. Pe c[m[=ile lor, lungi p`n’ la genunchi, nu mai puteainum[ra peticele. Pantalonul nu era dec`t o gr[mad[ dezdren\e. Descul\i, cu capul gol, adev[ra\i cer=etori, m[durea sufletul pentru ei de parc[ mi-ar fi fost to\i neamuri.Nevestele lor, dac[ treceau de treizeci de ani, p[reau b[-tr`ne. Zorite de munca asta care trebuia f[cut[ repede,cele care al[ptau l[sau copila=ul ]n seama unui fr[\ior, ]nmijlocul porumbi=tei, unde urla s[-=i dea sufletul. Veneauc`inii =i le morfoleau scutecele murdare, ]i lingeau peobraz. Atunci [l mare apuca pruncul de-o m`n[ =i porneacu el ]n c[utarea mamei, t`r`nd p[pu=a vie dup[ el ca pe-un pachet =i zic`nd:

— Uite-l, mama, uite-l.Nu, numai vesel[ nu era, via\a ]nsur[\eilor. Tineretul,

]n schimb, petrecea ]n ficare zi ca la nunt[. Strig[te, c`n-tece, r`sete, s[rut[ri, p[c[leli, bluze ro=ii ca focul, gal-bene ca l[m`ia, verzi-alb[strui, care pline cu =tiule\i deporumb, =i pe deasupra tuturor, soarele str[lucitor. Subprivirile ]nfl[c[rate de patimi, ]ndr[gostitele alergau unadup[ alta, s[lt`ndu-=i s`nii v`rto=i. Cu mai mult folosalergau fl[c[ii, care striveau s`nii [=tea v`rto=i la piep-turile lor v`njoase. Se zb[teau ca s[ se simt[ =i mai bine=i se ]mpotriveau de ochii mamelor, care nu erau mul\u-mite, dar n-aveau ce face.

223

Pisicile =i c`inii v`nau =oareci, care se iveau de peste-tot. Purcelu=ii zburdalnici, cu jujeul de g`t, fugeau cuc`te un =tiulete de porumb ]n gur[ =i codi\a-ncovrigat[.Numai vitele de povar[, ca =i oamenii ]nsura\i, nu aveaunici o parte din bucuria culesului; rumegau nep[s[toare,acela=i cocean uscat, cu aceea=i melancolie, a=tept`nd ceasul]njugatului.

Pe ogorul lui mo= Toma domnea aproape aceea=i nep[-sare. Erau to\i oamenii ]nsura\i; iar Tudori\a, dac[ eranem[ritat[, era =i nefericit[. }mbr[cat[ cu o bluz[ =i ofust[ cu desene mari, ]n culori izbitoare, cu un tulpan albca neaua pe cap, culegea =tiule\ii cu o iu\eal[ de ma=in[,f[r[ s[-i scape unul, cum fac to\i muncitorii buni. Co=urilese umpleau v[z`nd cu ochii. Se duceau =i le goleau ]n car,]n care porumbul str[lucea ]n soare ca aurul. +tiule\ii nudestul de usca\i erau lega\i doi c`te doi cu p[nu=ele lor]mpletite =i ]i ag[\am chiar =i de coarnele boilor c`ndplecam spre sat.

Tare mult ]mi pl[cea s[ m[ aflu aproape de Tudori\a,pentru care m-a= fi aruncat =i-n foc, dac[ asta i-ar fipotolit pu\in durerea. Ea, care-=i d[dea seama de dra-gostea mea de c`ine, se sim\ea bine cu mine pe-aproape.

— }\i sunt drag[, Matache? Tu a=a crezi. Cu-at`t maibine pentru mine; m[ simt at`t de singur[...

— Dar ce-a= putea s[-\i doresc, Tudori\[?— S[ crape Stana! Sau s[ ia lumea foc!Era destul de greu s[ vezi ]ndeplinindu-se o atare dorin-

\[, pentru c[ rivala ei parc[ era un bujor frumos, =i zbur-da ca o iap[, aproape detot de noi, pe p[m`ntul boierului.Iar c`t prive=te lumea pe care Tudori\a voia s-o vad[arz`nd, lumea asta tr[ia =i mai bine dec`t Stana. O vedeai,

224

]n conacul ei frumos, numai zid[rie =i lemn de stejar,coco\at pe coasta dealului cel mare care domina satul; cuhambarele pe care, cu toat[ seceta, le umpleau cu porumb;cu grajdurile pline de vite; cu ograda mi=un`nd de p[s[ri,=i cu arga\ii puzderie, care umblau toat[ ziua ]ntre ogoare=i conac; cu care trase de vite bine nutrite. Mai avea,p`n[ s[ ard[, lumea asta care-i r[pise Tudori\ei pe T[naseal ei =i-o f[cea nefericit[.

Toat[ comuna ]mp[rt[=ea durerea Tudori\ei, toat[ co-muna o ura pe Stana, nu at`t pentru c[ se purta ca ot`r`tur[, ci pentru c[, ocrotit[ de boier, iubitul ei puternic,sc[pase de mizerie =i ajunsese aproape cucoan[. Asta maiales le ustura r[u pe cumetrele din sat:

— Asta n-aduce noroc, ziceau ele ca s[ se r[coreasc[.T[nase n-o iube=te. T[nase-o iube=te pe Tudori\a.

A=a era. }ntr-o sear[, la mo= Stoian ]n c`rcium[, ]lauzisem pe T[nase c`nt`nd un c`ntec la mod[ pe vremeaaia, =i despre care-ai fi zis c[ pentru el fusese f[cut:

Vin s[ te s[rut pe gene,Tudori\o nene,

+i pe ochi =i pe spr`ncene,Tudori\o nene!

— Ia seama, T[nase, s[ nu te-aud[ Stana! ]i strigasemo= Stoian.

— N-are dec`t s[ m-aud[! r[spunse el, =iret, f[c`ndu-se c[ nu-i pas[, cu toate c[, de fapt, toat[ povestea asta ]lm`hnea.

— Halal c[snicie o s[ mai face\i voi! zise-n r`s un \[ran.— Ei, =i ce? s[rise T[nase, cu mu=tarul ]n nas.— Nimic... f[cuse cel[lalt, muindu-=i vorba. Voiam

numai s[ spun c-ai s[ fii nenorocit.

225

— Bine, bine, milostivule!De T[nase se temea tot satul, ba chiar =i cei din ]mpre-

jurimi. Bea pu\in, se m`nia repede, lovea al dracului c`nd]i pica ]n palm[ careva. P[rea bl`nd, cu toate astea, dac[te luai dup[ ochii lui vis[tori, dup[ gura numai z`mbet,dup[ mi=c[rile moi.

}ntr-o alt[ zi am avut pl[cerea de a sta de vorb[ cu el.Era pe vremea “curatului” porumbului. Mo= Toma aveaun fel de batoz[ de m`n[, o ma=in[ de cur[\at porumb, pecare nu putea s[ =i-o cumpere fitecine. A=a c[ o ]mpru-muta cu drag[ inim[, pentru c[-l durea, cum zicea el, “]nvremea ma=inilor, s[-i vad[ pe \[rani v`r`nd =tiule\ii ]nsac =i b[t`ndu-i cu ciomegile, iar pe urm[ s[-i “cure” cum`na ca pe vremea lui Pazvante”. +i, plecat[ din curtealui, ma=ina trecea de la un bordei la altul, de parc-ar fimers singur[ — ]\i venea s[ zici — ca o prevestitoare devremi mai bune. Ca s[ n-o strice oameni nepricepu\i, mo=Toma trimitea ]n fiecare zi un ucenic s[ vad[ cum merge=i s[-i sf[tuiasc[ pe s[teni s[ n-o ]nfunde prea tare, nicis[ ]ng[duie copiilor s-o ]nv`rteasc[ goal[ sau s[ bagecuie-n ea. Ca s[ =tii unde se afl[, te duceai dup[ zgomot,pentru c[ ma=ini de felul [sta doar popa =i primarul maiaveau, dar ei nu le ]mprumutau niciodat[, fire=te.

+i a=a s-a-nt`mplat c[, ]ntr-o bun[ diminea\[, pe minem-a trimis mo= Toma s[ v[d unde-i batoza =i cum merge.Am dat peste ea la T[nase, lucr`nd de zor =i speriindg[inile. O sor[ de-a lui T[nase turna =tiule\i, cu m[sur[,=i doi fra\i ]nv`rteau la manivel[, pe r`nd, iar un fr[\ior,nu mai mare dec`t o ciubot[, f[cea t[r[boi s[-l lase =i peel s[-nv`rte. Al\i doi fra\i =i dou[ surori, =ez`nd ]n jurulunei albii pline cu =tiule\i, treb[luiau cur[\`nd cu m`na.O sor[ muncea cu maic[-sa, iar pr`slea se l[f[ia ]n bra\e

226

la tat[-s[u, care suferea de un reumatism cronic, lucrucare nu-l ]mpiedica s[ toarne la copii: anu’ =i g[vanu’.(Al\i trei b[ie\i lucrau la Giurgiu!)

Cel mai mare din familia asta de iepuroi era bietulT[nase. Muncea c`t patru c`nd am ajuns eu acolo, eraplin de praf =i sudoarea curgea de pe el ]n broboane mari.

— Sunte\i cam mul\i... am zis eu, a=a, ca s[ nu tac.— Da... La mas[. Un sac de m[lai la trei zile. Mai iute

dec`t po\i face rost de el.Apoi:— Tu e=ti [la care-ai pornit cu Ionel dup[ ciulini?— Eu... Pe B[r[gan mori de foame.— Pestetot e B[r[gan. Pestetot mori de foame.Cum m[ preg[team s[ plec, m-a dus p`n[ la poart[.— Spune-i lui mo= Toma c[-i trimit m`ine ma=ina,

cur[\at[, uns[, ]n regul[. Nu mai are nimeni nevoie de ea.+i ad[ug[, ]ncet:— +i spune-i Tudori\ei c[ n-o uit deloc.

Le-am spus ce-aveam de spus, la am`ndoi. Pe urm[ne-am ]ntors cu to\ii la via\a animalic[ pe care o duceamca tot \[ranul rom`n. O toamn[ nemiloas[ c[zu asupranoastr[ ]nainte ca s[ fi apucat cineva s[ str`ng[ o cl[i=oar[c`t de mic[ de ciuc[l[i de pe c`mp. Ploaia vijelioas[ ames-tecat[ cu lapovi\[ f[cu din lumea asta o mocirl[ ]nghe\at[.G`rlele venir[ mari. C`mpiile =i satele fur[ ]necate. Niciurm[ de drum, numai o mla=tin[, c`t vedeai cu ochii.

Ferice de cei care aveau cu ce s[ se-nc[lzeasc[ =i careputeau sta ]nd[r[tul ferestrelor b[tute de v`nt, de ploaie=i de noroi. }n Trei-Sate, ]n afar[ de \`nci =i de schilozi,nu erau dec`t vreo doisprezece de-alde [=tea, de preafe-rici\i. To\i ceilal\i st[teau afar[, de la copil p`n[ la bunic.

227

+i via\a lor nu mai avea nimic omenesc, ]n lupta astapentru un pumn de m[lai =i-o surcea de-aruncat ]n foc.

Pe-un cer p[m`ntiu de-ai fi zis c[-i sf`r=itul lumii,vedeai carele mi=c`nd ca broa=tele \estoase peste ogoare,pe drumuri, pe-un p[m`nt blestemat de Dumnezeu cu toat[ura de care-i ]n stare. Care pr[p[dite, vite pr[p[dite, oa-meni care nu mai ar[tau a om, nutre\ numai noroi; nici omil[, de nic[ieri, nici ]n cer, nici pe p[m`nt! +i-aveamtotu=i nevoie de mila cereasc[ =i de mila omeneasc[, pen-tru c[ se-mpotmoleau carele =i se r[sturnau, c[deau vite-le-n genunchi =i cereau ]ndurare; pentru c[ oamenii b[teauvitele =i se b[teau ]ntre ei; pentru c[ putrezeau cocenii-nb[ltoace =i trebuiau c[ra\i snopii cu spinarea, de c[trecopii, b[rba\i =i femei; pentru c[ b[rba\ii, femeile =i copiii[=tea ar[tau ca ni=te ghemotoace de zdren\e =i de noroi,bulg[ri de p[m`nt g`f`ind ]n b[taia unor inimi de prisos.

{=tia erau \[ranii rom`ni, ]n toamna lui 1906.

228

}n popor, be\ia din mizerie se na=te.Rom`nul nu-i be\iv. Bea c`nd e nenorocit. Bea, mai

ales, c`nd simte cu\itul la os, cu\itul mizeriei. Atunci nu-lmai recuno=ti. Din sf[tos =i bun cum e din n[scare, de-vine brut[, nici crima nu-l mai sperie.

N-a fost nici o crim[-n toamna aia, la Trei-Sate, dar aub[ut \[ranii tot ce-aveau =i ce n-aveau. N-am v[zut nicio-dat[ un sat aproape ]ntreg pus cu-at`ta dezn[dejde peb[utur[. La noi, de obicei, nu se bea dec`t duminica. }ndat[ce-au terminat cu c[ratul acela ]ngrozitor al cocenilor,s-au apucat s[ bea ]n fiecare zi.

C[ratul [sta, nimeni nu putea s[-l uite. Pe bun[ drep-tate. Jum[tate din comun[ c[zuse bolnav[. Mul\i au mu-rit, mai ales copii. Au fost \[rani care =i-au v[zut vitelepr[bu=indu-se-n jug. +i tot pr[p[dul [sta ca s[ vad[, p`n[la urm[, c[ le muceg[iau, le putrezeau cocenii. Prin staule-le celor ce se bizuiau doar pe coceni foametea f[cea pr[p[d.De asta-i apucase pe to\i nebunia.

C[tre ]nceputul lui noiembrie, o delega\ie de \[rani ]lrug[ pe primar s[ mearg[ la boier:

— S[ ne-mprumute =i nou[ pu\in nutre\. C[ are. Vin-de-n fiecare s[pt[m`n[, cu vagoanele.

Primarul, omul boierului, ]i bruftului:— S[ v[-mprumute! S[ v[-mprumute! Cum nu merge

ceva, hop la boier. “S[ ne-mprumute!” Parc[ boieru-ar fiDumnezeu! Descurca\i-v[ =i voi pu\in, ce dracu! +i s[ nu

229

v[ mai prind vorbind despre ce face boieru’ cu avutu’ lui.Dac[ vinde nutre\, treaba lui!

S-au dus cojanii singuri la curte, dar boierul, care era=i deputatul jude\ului, tocmai plecase la Bucure=ti, ]nnoaptea aia. Logof[tul ]i primi =i mai r[u dec`t primarul:]i ]njur[ ur`t detot =i puse pe arga\i s[-i goneasc[. +tiauacum la ce se puteau a=tepta, dinspre partea asta. +i din-spre-a lui Dumnezeu de asemenea. Nu le mai r[m`neadec`t b[utura, mare m`ng`iere dat[ =i de Dumnezeu =i delege. Numai b[utura putea s[-mpace pe toat[ lumea. Nu-mai pe femei nu.

Femeile pl[teau pentru toat[ lumea: pentru b[rbat,pentru Dumnezeu, pentru lege, pentru boier, pentru lipsade nutre\ =i chiar =i pentru vremea rea. }n fiecare sear[puteai vedea, ]n bezna uli\elor desfundate, c`te-o nevas-t[, o mam[, o sor[ t`r`nd spre bordei c`te-un \[ran carese pr[v[lea la fiecare zece pa=i. Femeia c[dea dup[ el ]nnoroi =i mai primea =i c`\iva ghion\i zdraveni. +i-acas[ oa=teptau al\ii. Diminea\a aducea totdeauna poc[in\a, pen-tru c[, ]n fond, b[rbatul nu era chiar o brut[. Atunciajuta la gospod[rie, vedea de vite, c[ra ap[ =i-=i petreceao bun[ parte din zi aleg`nd cocenii, arz`ndu-i pe unii,pun`ndu-i la uscat pe al\ii, ]n jurul sobei. Casele, de obi-cei curate, ajunseser[ ca ni=te grajduri, noroiul =i muce-gaiul duhneau pestetot, p`n[ =i pe mese.

— Nici ]n iad nu poate fi mai r[u, Dumnezeule! sejeluiau femeile.

Oplo=it l`ng[ foc, cus`ndu-=i o opinc[, b[rbatul r[s-pundea:

— Ar trebui, ]ntr-o bun[ zi, dat foc la toate conacele,=i chiar =i Bucure=tilor...

Dar asta n-o putea face, nici singur, nici atunci. Cel

230

mult putea s[ ia iar drumul c`rciumii. Ceea ce =i f[cea,c[tre sear[, c`nd plictiseala, presim\irea viitorului ]ntune-cat =i c`\iva vecini la fel de nenoroci\i ca =i el, se opreau]n fa\a por\ii =i-i aduceau aminte c-a venit ceasul parigoriei.

La mo= Toma — sau “la careta=i”, cum li se ami zicea— nu era mult mai mult[ bun[stare. Nu-i amenin\a foame-tea, e-adev[rat, dar lipsa de bani pentru plata datoriilorera aceea=i, mai ales ]n anul [sta de secet[, ]n care preapu\ini s[teni se sim\eau ]n stare s[-=i comande o c[ru\[nou[. Nici repara\iile de toamn[, destul de multe alt[dat[,nu mergeau mai bine. A=a c[ mai mult st[teau de poman[,treb[luiau prin jurul vitelor, p[l[vr[geau =i f[ceau flo-ricele.

Mo= Toma =i cei doi gineri ai lui, cu toate c[ erauoameni cump[ta\i, se duceau totu=i la c`rciuma lui mo=Stoian, care era lipit[ de fier[rie, s[-=i omoare vremea.Femeile r[m`neau acas[, c-aveau totdeauna ceva de f[cut.+i noi, ucenicii, ne aflam ]n treab[, ad[ug`nd la un pic delucru mult[ pierdere de vreme. Cele mai deseori ]mi pl[ceas[ r[m`n singur, pentru c[ “str[inu’ tot str[in r[m`ne”,=i ]n sat ca =i-n familie. C`nd se sup[ra cineva pe mine,]mi zicea c[-s “iepure de peste nou[ hotare”. +i ]ndrugau,cui voia =i cui nu voia, “povestea cu ciulinii”:

— Ni i-au adus pe=che= ciulinii!N-o spuneau cu r[utate, dar m[ durea, totu=i. Eram

un b[iat “adunat de pe drumuri”, de mil[. Lucru carenu-\i face pl[cere s[-l auzi spun`ndu-\i-se, c`nd ai cinci-sprezece ani =i-ai ]nghi\it destule am[r[ciuni. Lucrul \ise-a=az[ la inim[, unde te umfli, =i-\i vine s[ pl`ngi c`nd]\i aduci aminte de cocioaba din L[teni =i de mama care-imoart[, =i de tata pierdut ]n lume.

231

Cu +tirbu era altceva, era la ai lui, a=a c[-ncepuse s[m[ =i uite, s[ se ]ndep[rteze ]ncet-]ncet de mine. }n schimb,c`=tigasem inima Tudori\ei, pentru c[ ea era singur[ cunenorocirea ei. Devenisem duhovnicul ei dup[ ce pl`ngea.+i pl`ngea destul. T[nase, cu tot cr`mpeiul de speran\[pe care ea ]l mai nutrise, se-nsurase cu Stana.

“Ru=inoas[ nunt[“, spunea satul, cu toat[ prezen\a“domnului administrator”, na= f[r[ voie al noilor c[s[to-ri\i. La nunta asta au putut fi num[ra\i pe degete \[raniipe care-i ]ndr[gea boierul, frunta=ii satului, singurii carenu duceau lips[ de nimic. Erau cam o duzin[. C`nd nuntaie=ea tocmai din biseric[, c`teva glasuri din mul\ime ]ipomenir[ Stanei de leg[turile ei nelegiuite cu c[l[ul satu-lui, =i un b[ie\a= b[tu toba pe o oal[ spart[.

Eram =i eu ]n duminica aia printre ceilal\i, s[-l v[d peT[nase al[turi de femeia c[reia-i ziceau “t`r`tur[“. Erade pl`ns, s[rmanul pr[p[dit, ne]ndr[znind s[ se uite-nfa\a nim[nui. A fost =i mai de pl`ns a doua zi, luni dediminea\[. Eram ]n fier[rie, Costache =i cu mine, f[c`ndpu\in[ r`nduial[ printre scule, c`nd l-am v[zut, ]n hainede nunt[, duc`ndu-se de-a dreptul la c`rcium[. A trecutpe sub ochii no=tri f[r[ o vorb[, cu capu-n jos. +i cu toateastea, \inea la noi; Costache era prietenul lui cel mai bun.

— Nu ne-a v[zut, zise Costache. Trebuie s[ fie taream[r`t. Hai dup[ el!

C`rciuma era goal[. }n odaia din fund, mo= Stoian =icu T[nase, ]n picioare am`ndoi, ]=i turnau ]n p[h[rele,f[r[ s[ scoat[ o vorb[. M-am tras deoparte ]ntr-un col\,cu o pisic[ ]n bra\e, ca s[ nu-i tulbur, dar mult[ vreme n-audeschis gura. T[nase era stacojiu la fa\[; te-nsp[im`nta.L-am v[zut pe urm[ cum =i-a scos de la cheutoare beteala=i floarea de l[m`i\[ =i le-a l[sat u=urel s[ cad[ sub mas[.

232

— S-a f[cut, zise el apoi, cu voce spart[ =i oprindiu-=iprivirea la Costache. Acuma “t`r`tura” mi-e nevast[...

— A=a a vrut Dumnezeu, f[cu mo= Stoian.— Cìnele a vrut, izbucni T[nase, dar cìne s[ fiu, ca

el, de nu i-oi face eu una, zilele astea!— Ai s[-\i g[se=ti tovar[=i, zise Costache. Un jude\

]ntreg. Sunt destui T[nase care-au trebuit s[ se-nsoarecu-alte Stane...

M`nii de-astea izbucneau adesea ]n pr[v[lia lui mo=Stoian, pentru c[ negustorul nutrea =i el am[r[ciuni ]mpo-triva proprietarului =i \inea cu \[ranii. Dar ]ntr-o zi, m`niaoamenilor s-a auzit =i dincolo de zidurile c`rciumii.

Era ]ntr-o duminic[, spre sf`r=itul lui noiembrie. Dec`teva zile b`ntuia un ger cr`ncen care ardea ca focul =if[cea din noroi cremene. Nici un fulg de z[pad[ s[ aperesem[n[turile de groaznica arsur[. Despre asta vorbeau]nsp[im`nta\i \[ranii aduna\i mult ]nainte de amiaz[ ]nfa\a c`rciumii. Duminica, nu se deschidea dec`t dup[ li-turghie. Se f[cuse ]n felul [sta o lege, pentru ca \[ranii s[fie sili\i s[ se duc[ la biseric[ m[car duminic[ diminea\a,c`nd era c`rciuma ]nchis[. Dar oamenii tot nu se duceau=i l[sau slujba ]n seama c`torva babe surde. Veniser[ =i serezemaser[ cu spin[rile de obloanele trase ale lui mo=Stoian, a=tept`nd s[ se ]nchid[ biserica =i s[ se deschid[c`rciuma.

Pe un soare care f[cea s[ sclipeasc[ chiciura de pesalc`mi, tineri =i b[tr`ni, g[ti\i de s[rb[toare caraghios,cu c`te un brù stacojiu, cu chipuri ]ntunecate, st[teaustr`n=i gr[mad[ c`nd trecu furios, popa:

— Sunte\i ni=te derbedei! le strig[ el. M[ mir c[ nu v[tr[sne=te Dumnezeu!

233

— Ne tr[sne=te el, z[u, da’ pe-aici tr[iesc unii pe careceru-i fere=te de rele... r[spunse repede unul.

De-abia atunci am b[gat de seam[ c[ printre noi seafla un necunoscut, un t`rgove\, un om t`n[r, cu p[l[rie.El ]i r[spunsese popii =i-i f[cuse pe to\i s[ izbucneasc[-nr`s.

— Da, f[cu el, pe voi \[ranii =i pe noi muncitorii de laora=e, Dumnezeul popii [stuia ne tr[sne=te-n fiecare zi:cu-o foamete pe capul oamenilor =i-a vitelor, cu geruri ca[sta care distrug ogoarele, cu furtuni ca acele de lunatrecut[, care-omoar[ oameni =i vite de-a lungul drumu-rilor, cu secet[, cum a fost cea de-a distrus recolta deanul [sta. Astea-s tr[snetele! Dar ar trebui s[ ne-ntreb[mde ce n-a fost =i proprietarul vostru atins de vreuna din-tre nenorocirile astea!? De ce-s pline hambarele lui =ivitele-s neatinse?! De ce fulgerele cerului nu-l duc =i peel la mizerie, =i nici pe pop[, =i nici pe primar, =i nici peal\i c`\iva!? Nu-i a=a c[-i cazul s[ credem ]n mil[ cereas-c[ =i-n paratr[snet?

Necunoscutul plimb[ o privire inteligent[ =i ]ntreb[-toare peste capetele oamenilor. S[tenii ]l aprobar[ custrig[te, apoi vrur[ s[ =tie cine era.

— Sunt de la Bucure=ti, r[spunse el, =i muncesc cubra\ele, ca =i voi, dar =tiu care mi-s du=manii. Nu-s nicitr[snete, nici Dumnezeu. Sunt proprietarii de la sate =ide la ora=e care ne duc la sap[ de lemn chiar =i ]n anii debel=ug. Pentru noi bel=ug nu-i niciodat[.

Scoase un pachet de bro=uri =i ]ncepu s[ le ]mpart[:— }n asta, ad[ug[ el, pute\i citi lucruri pe care tre-

buie s[ le =tie oricare cet[\ean: este Constitu\ia \[rii, saumama legilor noastre. Scrie c[ ave\i dreptul de a v[ adu-na, de a scrie =i de a vorbi, =i, de asemenea, c[ un om nu

234

poate fi \inut arestat mai mult de dou[zeci =i patru deore, nici nu i se poate intra ]n cas[ f[r[ mandat de lajudec[torul de instruc\ie. Astea sunt drepturile voastre,pe care trebuie s[ le cunoa=te\i =i s[ cere\i s[ fie respec-tate. Apoi trebuiesc cucerite alte drepturi, ]n primul r`ndvotul universal. E-o adev[rat[ batjocur[ ca la alegeri cinci-zeci de \[rani s[ aib[ un vot =i un pop[ tot un vot. +i, peurm[, trebuie s[ cere\i s[ vi se dea ]napoi p[m`nturile decare a\i fost jefui\i...

— A=a e! A=a e! strigar[ cojanii. Vrem p[m`nturilenoastre!

— Care-i [la care ]mparte p[m`nturile, se auzi atuncio voce acr[.

Era jandarmul.— Eu nu ]mpart dec`t Constitu\ia, domnule! P[m`ntul,

\[ranii trebuie s[ =i-l ia singuri.— O s[ vedem noi acu= cine ce are de luat! zise jandar-

mul ]nh[\`ndu-l.

Cu primul fulg de z[pad[ venit s[ se lipeasc[ pe fereas-tr[, veni =i lini=tea Tudori\ei. B[gar[m de seam[ =i unul=i cel[lalt ]ntr-o dup[ mas[ c`nd ea broda l`ng[ fereastr[=i eu ]i descurcam o gr[m[joar[ de fire de l`n[ de maimulte culori.

— Ninge! Ninge! strig[ ea b[t`nd din palme ca uncopil. O s-avem un Sf`ntu Niculae cu barb[ alb[!

+i relu`ndu-=i lucrul, fredon[ timid:

Cine te-a f[cut pe tine, Tudori\[ nene,A=a ’nalt[ =i sub\ire, Tudori\[ nene!

De la sosirea mea ]n casa asta era prima dat[ c-o auzeamc`nt`nd. +i-a dat ea singur[ seama:

235

— Oh, Doamne... Totul se uit[ ]n via\[! oft[ ea. M-aiauzit, Matache? Credeam c-am s[ mor, =i iat[-m[ c`nt`nd!

— Cu at`t mai bine, f[cui. Trebuie s[-\i par[ bine s[ te=tii, a=a cum zice c`ntecul, ’nalt[ =i sub\ire.

Se uit[ la mine.— S[ nu te-apuci s[ te-ndr[goste=ti de mine, Matache!

f[cu ea vesel[, =i pu\in ]n zeflemea.— +i de ce nu?— Da, a=a-i. De ce nu? P[i, pentru c[ n-ai dec`t cinci-

sprezece ani. Dar ]ntr-o zi ai s[ fii un fl[c[u frumos. +i-or s[ te iubeasc[ Tudori\ele de-atunci.

— A= vrea s[ fii tu aia.— }n ziua aia, dragul meu, eu o s[ fiu de mult nevast[

=i mam[. Totul va fi sf`r=it pentru mine. Copila=i ve=nicmurdari, o soacr[ ve=nic ar\[goas[ or s[ strige toat[ ziuadup[ mine. Un b[rbat care n-o s[ m[ iubeasc[, o s[-mispun[ c[-s o ]ng[lat[ =i poate c-o s[ m[ =i bat[.

— Atunci de ce te gr[be=ti s[ te m[ri\i de la dou[zecide ani?

— Asta-i soarta noastr[, Matache... Mergem la m[riti=,ca la moarte, tot iubind...

— Atunci n-ai de ce pizmui soarta Stanei: o s-o bat[ =ipe ea, ]n cur`nd, pentru c[ T[nase n-o iube=te.

Tudori\a r[mase o clip[ pe g`nduri, cu privirea pier-dut[:

— Nu-i acela=i lucru, dragul meu... Stana e o stricat[,un pui de lele, care-=i bate joc =i de T[nase =i de boier, =ide c[snicie =i de dragoste chiar. Ce-i place ei e s[ duc[ ovia\[ desfr`nat[ =i s[ z[p[ceasc[ b[rba\ii. N-o s[ se-ncurceea cu copii =i b[tut[ n-o s[ se lase. C`t s[ pizmuie=tisoarta ei, nu face. Mai bine pe a mea...

Tudori\a se ]nviorase, casa fu dat[ cu fundu-n sus chiar

236

de a doua zi de diminea\[. Trebuia s[-nceap[ una din celedou[ cur[\enii mari ale anului, cea de Cr[ciun dup[ ceade Pa=ti. +i toat[ lumea se bucur[ c`nd am[r`ta de ieristrig[, cu m`inile-n =old:

— Hei, oameni buni! Mo= Cr[ciun e pe-aproape! Iada\i ]ncoa’ varul! +i lutul! Balega de cal! Mai repede!Mai repede!

— Bravo, Tudori\o, bravo!O cople=ir[ cu ]mbr[\i=atul. O purtar[ pe bra\e. S-au

b[tut cu z[pad[ pufoas[. P[tru\ striga:— Un t[\une s-un c[rbune, spune, b[ete, spune...Golir[m dou[ od[i =i puser[m lucrurile ]ntr-o a treia.

}n mijlocul tindei trei roabe cu lut galben ca =ofranul =iuna cu b[legar de cal fur[ amestecate cu ap[ cald[. Mie]mi c[zu sarcina s[ amestec, s[ calc ]n picioare lutul ]nod[ile pe care Tudori\a le spoia c`nt`nd de-\i lua ure-chile. Se g[tise cu ni=te rochii vechi de-ale maic[-sii, p[rul=i fa\a =i le acoperise cu totul cu-o basma din care nu-ivedeai dec`t ochii ei frumo=i, =i, ]narmat[ cu o bidinea cucoada lung[, acoperea pere\ii =i tavanul cu stratul acelade var alb[strui, care-i bucuria =i s[n[tatea \[ranuluirom`n =i pe care-l ]nt`lne=ti numai ]n satele balcanice.Dup[ ce termin[ cu spoitul, veni r`ndul p[m`ntului de pejos. C`t s[ fumezi o \igar[, =i era neted ca masa, dinm`inile ]ndem`natice ale Tudori\ei, care-l b[t[toreamerg`nd de-a-nd[ratelea.

O s[pt[m`n[ ]ntreag[ am dus via\[ de b[jenari, cul-c`ndu-ne o sear[ ici, o sear[ colo, cum se nimerea =i m`n-c`nd de-a-npicioarelea, ]ntr-o abureal[ ca la baia turceasc[,mirosul de var =i de b[legar pi=c`ndu-ne n[rile.

}n sf`r=it, pere\ii, tavanele, pe jos totul ca nou de laun cap al casei la altul, lucrurile fur[ duse fiecare la locul

237

lui; pe jos se a=ternur[ scoar\ele de s[rb[toare, macaturi=i =tergare numai fir de borangic fur[ scoase cu gr[madadin cufere, ca s[ ]mpodobeasc[ cu dragoste care un pat,care o fereastr[, care o oglind[ sau o icoan[; dup[ careTudori\a ne interzise s[ mai c[lc[m ]n “od[ile de zile mari”.

Aceea=i cur[\enie se f[cu cam pestetot ]n sat, ]n caselecu “fete mari”. +i celelalte f[cur[ tot ce le era ]n putin\[s[-l cinsteasc[ pe Mo= Cr[ciun, care dup[ puterile lui.+i ce triste\e pe cei care — s[raci lipi\i p[m`ntului —n-aveau dec`t oftaturi cu care s[ s[rb[toreasc[ na=tereaDomnului!

Dar, fie c[ ea c[dea peste voio=ie =i bun[stare, fie petriste\e sf`=ietoare, aceea=i ninsoare a c[zut f[r[ ]ntreru-pere zile =i nop\i ]ntregi, nep[s[toare la bine, nep[s[toarela r[u. M[turat[ la ]nceput, zv`rlit[ cu lopata mai apoi,pe urm[ gr[m[dit[ ]n lungi troiene, ea continua cu r[bdares[ acopere p[m`ntul, cu giulgiul ei lini=tit, ]n[bu=ind ]nacela=i morm`nt =i strig[tele de bucurie =i cele de durere.Nu mai vedeai b[rba\i duc`nd vitele la ad[pat, nici femeivorbind peste gard. Nu mai vedeai nici copii =i nici c`ini,pentru c[ z[pada trecea de ]n[l\imea omului. Nici un zgo-mot nu se mai auzea. Disp[ruse orice pat[ neagr[ de pec`mp =i din sat, ]nghi\it[ de potopul de albea\[. Acoperi-=urile cu co=uri fumeg`nde, =i chiar =i ramurile copacilor,dac[ se mai z[reau ]n acest ocean de t[cere alb[. Numaiconacul, cu cl[direa sa cenu=ie, luminile severe =i mul\u-mirea ridicat[ pe mizerii, se vedea =i zi =i noapte, sus pecolin[, sfid`nd un cer negru ca un cioclu =i un p[m`nt ]nagonie.

Pe-o asemenea vreme a venit =i noaptea Sf`ntului An-drei, ]n care fata mare ]=i ]ntreab[ ursitoarele cine-i va fimire. }ncercarea-i primejdioas[, uneori chiar macabr[.

238

Pu\in ]nainte de miezul nop\ii ea trebuie s[ stea, goal[-golu\[, cu p[rul despletit, ]n fa\a unei oglinzi luminat[de dou[ lum`n[ri. Privind drept ]n fundul oglinzii, eavede trec`nd ursitul: t`n[r sau b[tr`n, frumos sau ur`t,or[=an sau muncitor. Dac[-i mort, ]l vede trec`nd ca unschelet, cu co=ciugul ]n spinare, =i atunci biata fat[ cadele=inat[. Dac[ ursita nu vrea s[ i se arate limpede ]noglind[, fata trebuie s[ ias[ ]n curte, ]mbr[cat[ numai]ntr-o c[ma=[ =i s[ numere, st`nd ]ntoars[ cu spatele,nou[ =ipci de la gard. Pe cea de a noua o ]nseamn[, =i adoua zi de diminea\[ se duce s[ o cerceteze, pentru c[b[rbatul ei a=a va fi: s[n[tos sau vierm[nos, t`n[r sautrecut, drept sau coc`rjat.

Prev[z[toare, Tudori\a nu =i-a ]ntrebat oglinda, dar s-adus de-a scormonit z[pada cu mìnele =i cu picioarele,tremur`nd mult p`n[ s-ajung[ s[ descopere a noua =ipc[.}n afar[ de ea nimeni n-a =tiut cum arat[ =ipca aia. Dar,]n schimb, am aflat eu c`t era Tudori\a asta de frumoas[cu p[rul despletit c[z`nd peste c[ma=a alb[, alunec`ndprin noapte ca o stafie, ]n timp ce eu m[ uitam pe ferea-str[ ascult`nd z[pada c[z`nd cu f`=ìtul ei de vat[.

A fost o iarn[ grea. Mai ]ntì, Cr[ciunul a fost trist.}n fa\a at`tor vetre ]nghe\ate, bucuria celor ce-au avutun purcel de ]njunghiat a fost searb[d[. +i, cu toate c[din mila vreunui vecin tot s-a mai g[sit c`te o ciosv`rt[de carne pe masa desmo=tenitului, Cr[ciunul tot jalnic afost.

Dup[ Anul Nou, foametea b`ntui cu furie. Peste dou[sute de familii ]=i ispr[vir[ hrana p`n[ la ultimul fir dem[lai. Unii ]=i v`ndur[ vitele de munc[, un bou, un cal,vaca cu lapte. Al\ii, n[d[jduind s[ g[seasc[ ajutor, au

239

fost la urm[ sili\i s[ taie vita care nu se mai putea \ine pepicioare. Dar cele mai multe vite murir[ de foame, dup[ce roseser[ =i ultimul cocean de porumb, ieslea =i c[prioriigrajdului. }n fiecare zi vedeai s[nii transpot`nd afar[ dinsat un st`rv pe care haitele de c`ini ]l m`ncau numaidec`t.

S-a ]nfiripat, dup[ asta, o nesf`r=it[ cer=etorie. Maiales a copiilor, care umblau din cas[-n cas[ cer`nd o sit[de m[lai. Nimic altceva.

— M[lai, m[lai, gemeau ei, cl[tin`ndu-se pe picioare,mai mare jalea.

Se d[dea, se-mp[r\ea, iar[=i =i iar[=i. Dar nu erau multecasele care puteau s[ dea. Cei ce tr[iau ]n ]ndestulare sau]n bog[\ie, primarul, popa, c`\iva chiaburi =i mai alesboierul repede ]=i ferecaser[ por\ile ]n fa\a ]nfometa\ilor,]nchiz`ndu-se f[r[ nici o mil[ ]n b`rlogul lor.

Boierul, ca mai totdeauna, nu era la conac. St[tea laBucure=ti. Dar c`nd era dezn[dejdea mai mare, s-a petre-cut un eveniment care l-a atras. Evenimentul a fost apari\iape meleagurile noastre a unei haite de lupi care sim\iser[st`rvurile aruncate peste tot pe c`mp. V`n[tor pasionat,veni s[ organizeze o b[taie. |[ranii se aruncar[ numaidec`tla picioarele lui, implor`ndu-l, smulg`ndu-=i p[rul =ic[p[tar[, cu chiu cu vai, c`\iva saci de m[lai =i c`tevac[pi\e de coceni.

L-am z[rit o clip[ atunci, v`njos, la vreo cincizeci deani, pu\in c[runt, mutr[ de petrec[re\, trufa= c`t se poate,tare ca un taur =i bine ]nfipt pe picioare.

— Haide, haide, f[cu el ursuz la \[ranii care se rugaude el. Totdeauna sunte\i gata s[ v[ pl`nge\i de s[r[cie.Dar nu numai pentru voi a fost an prost!

A doua zi ]n zori, vreo treizeci de \[rani ]narma\i cupu=tile lor ]nconjurar[ p[duricea vecin[ cu conacul. Oame-

240

nii [=tea fuseser[ ale=i chiar de boier. +i cu toate astea,f[r[ s[ se =tie cum, dup[ ce din primele ore au fost dobor`\ic`\iva lupi, o ]mpu=c[tur[ nenorocit[ strivi um[rul =efu-lui jude\ului.

— L-o fi luat careva drept lup, f[ceau cojanii.Dar ce v`n[tor ochise lupul [sta?S-a cercetat. Nevinova\i au fost schingiui\i de poman[.

C`nd a fost vorba s[-i trimit[ ]n judecat[, s-a ivit T[nase:— Eu am tras.— Barem de-ar cr[pa! zicea Costache. Ar fi un ciulin

mai pu\in pe B[r[ganul nostru.N-a cr[pat, =i B[r[ganul =i Vla=ca au continuat s[ aibe

parte de ciulinul lor cel mare. }n schimb Trei-Sate l-apierdut pe T[nase. A fost legat, dus ]n fa\a boierului,care era pe vindecate, =i [sta s-a mul\umit s[ spun[:

— Omor`\i-l.L-au omor`t ]n curtea conacului, l-au c[lcat ]n picio-

are pe piept p`n[ =i-a dat duhul, sub ochii jandarmului.C`teva zile dup[ aceast[ nelegiuire r[mas[ nepedep-

sit[, a venit la noi domnul Cristea, ]nv[\[torul comunei,un om numai bun[tate, foarte cinstit, muncitor neobosit.}=i petrecuse vacan\a de var[ la Bucure=ti, la o rud[, =i nepovesti ce v[zuse ]n capital[.

— Bucure=ti e un mare b`lci de lux. Boierii no=tristorc s`ngele poporului ca s[ s[rb[toreasc[ patruzeci de

ani de bel=ug =i de glorioas[ domnie a lui Carol I de Ho-

henzollern, 1866—1906. Cuvintele bel=ug, prosperitate,glorie erau pe toate zidurile. S-au v[ruit toate fa\adele,s-au pus steaguri. La Filaret, care era un maidan ]mpu\it,s-a ridicat un ora= str[lucitor. E faimoasa lor expozi\ie,toat[ numai cl[diri albe, r[s[rite ca din basme. Sunt ex-puse acolo de toate, mai ales case \[r[ne=ti, un sat rom`nesc

241

cum noi habar n-avem, familii de cojani gr[sulii =i ]mbr[-ca\i ]n costume na\ionale, care-arat[ parca-ar fi to\i nu-mai primari, ni=te vite nemaipomenit de frumoase carenu seam[n[ deloc cu cele pe care ni le m[n`nc[ nou[ c`inii.Milioane aruncate pe fereastr[! +i-n timpul [sta \ara-i pedric. Pierim v[z`nd cu ochii. Ne omoar[. Ieri l-au omor`tpe T[nase, din ordin. Zilele trecute l-am v[zut cum ]lduceau la spital, ]ntr-o c[ru\[, pe nenorocitul care a-ndr[z-nit s[ ]mpart[ \[ranilor Constitu\ia, bro=ur[ subversiv[,zicea jandarmul asasin. }ncotro mergem? Ce-o s[ se-alea-g[ de noi?

Prima s[pt[m`n[ din acel neuitat martie 1907... anul

de dup[ expozi\ie, cum i se mai zice ]nc[ =i ast[zi.De pe la jum[tatea lui februarie, o c[ldur[ egal[ =i din

ce ]n ce mai binef[c[toare cuprinse p[m`ntul, topi z[pezile,d[du din nou glas p`raielor, piuit p[s[rilor, muguri arbo-rilor =i p[m`ntului fa\a lui frumoas[ =i neagr[. Vitelornu le putu aduce dec`t o dezmor\eal[, iar oamenilor, nimic.Nimic dec`t doar propria ei binefacere =i un spor dedezn[dejde. Pentru c[ binefacerile cerului, c[z`nd pe p[-m`ntul gol, pe arborii goi, pe apa g`rlelor =i a satelor]nfometate la ie=irea din iarn[, n-aveau cum umplep`ntecele gol al oamenilor, nici al vitelor ce le mai r[m[-seser[.

Vedeai \[rani, ]mpleticindu-se, cu gesturi nesocotite,cu vorba stins[, cu ochii scormonitori, duc`ndu-se p`lcuri-p`lcuri la c`mp. Priveau la p[m`ntul frumos =i negru]ndelung, ]ndelung, ca ni=te halucina\i =i se-ntorceau be\ide neputin\[: nu mai aveau vite de munc[, nu mai aveauputeri, nu mai aveau s[m`n\[ =i chiar =i p[m`ntul [stanu era al lor. Starea lor de spirit nu era nici descurajare,nici revolt[, ci un fel de nebunie, care-i ]mb[ta. Am v[zut

242

oameni vorbind singuri, d`nd din picioare ca ni=te copii,sc[rpin`ndu-se-n cap, ]ncruci=`ndu-=i bra\ele, frec`ndu-=im`inile s[ =i le rup[.

Deodat[, o veste pic[ ]n sat ca un tr[snet, ca sc[p[rareaunei explozii. }n Moldova \[ranii d[duser[ foc conaculuiunui mare arenda= ovrei, Fischer! Domnu’ Cristea ne-acitit =tirea asta ]ntr-un jurnal. +i jurnalul ]ncheia: “Asta

]i va ]nv[\a minte pe jidani s[ mai exploateze pe \[ranip`n[ la s`nge. Jos jidanii! Jos jidanii!”

Cojanii care ascultau, se uitar[ unii la al\ii:— Care jidani? La noi ]n jude\, nu-i nici unul. +i chiar

=i-n alte p[r\i, n-au drept s[ fie propriatari rurali. +i-apoi, vinova\i sunt proprietarii, nu arenda=ii.

La vorbele astea, toate fe\ele se-ntoarser[ c[tre conac.Costache zise:— O s[ fie lat[... A-nceput B[r[ganul s[ dea foc ciuli-

nilor!Eram ]n fa\a c`rciumii lui Stoian. S[tenii, zdren\[ro=i,

jig[ri\i, coc`rja\i, veneau agita\i unul dup[ altul =i ]ntre-bau, b`lb`indu-se. Am b[gat atunci de seam[ c[ vesteaasta nu era singurul eveniment al zilei, =i c[, odat[ cu ea,ne picase pe cap =i un al doilea jandarm. Natural, erau defa\[, cei doi st`lpi ai oprim[rii bine nutri\i, bine ]mbr[ca\i,bine ]narma\i, scumpi la vorb[, severi mai ales, ca urechilest[p`nilor lor. +i, numaidec`t, cel vechi f[cu c[tre Cos-tache:

— Ai face mai bine s[-\i \ii limba-n gur[, prietene!Apoi, c[tre ]nv[\[tor:— Iar dumneata, domnule Cristea, pe viitor s[-\i cite=ti

jurnalele acas[!Dup[-aceea, \[ranilor:— Ce c[uta\i aici? }ntoarce\i-v[ acas[! Adun[rile sunt

interzise...

243

— De ce? ]ntreb[ unul; s-a decretat starea de asediu?Jandarmul se repezi la ]ndr[zne\:— Aha! Ai ]nv[\at Constitu\ia? Ia poftim ]ncoa’, s[

te-nv[\ eu un articol pe care ]nc[ nu-l cuno=ti!Cu zarv[ mare mul\imea l-a ]nso\it pe arestat p`n[ la

prim[rie, unde, ]ntr-adev[r, \[ranul a stat toat[ noaptea]nv[\`nd articolul cu pricina. Dar articolul acesta a ple-dat cu limb[ de foc ]n marele proces chiar atunci ]nceput.

A doua zi dis-de-diminea\[ am fost trezi\i de urletele\[ranului b[tut care, cum i s-a dat drumul, a-nceput s-aler-ge prin tot satul strig`nd:

— S[ri\i, oameni buni, s[ri\i! M-au omor`t!Toat[ lumea s-a adunat ]n pia\a din fa\a c`rciumii,

unde omul se pr[bu=ise, cu capul ]nvine\it, de nerecunos-cut. A s[rit Tudori\a s[-l ]ngrijeasc[. C`rciumarul i-a dato cinzeac[ bun[ de rachiu. Oamenii c[utau din ochi pejandarmi. Le-a trebuit un ceas ca s[ vin[. }n timpul [sta,cel b[tut ]=i veni pu\in ]n fire =i povesti noaptea ]ngrozi-toare pe care-o petrecuse la jandarmerie. |[ranii ascul-tau, albi la fa\[. Femeile pl`ngeau. +i iat[-i =i pe jan-darmi c[ se-apropie, leg[n`ndu-se =i r`njind, cu pu=tile ]nbandulier[, cu revolverul la =old:

— Uciga=ilor! C[l[ilor!T[cere de moarte. Cei huidui\i, opri\i ]n mijlocul drumu-

lui, ]ncercar[ s[ descopere al cui era glasul de femeie carerostise cuvintele. N-au izbutit.

— Care-i paceaura care insult[-n felul [sta autoritatea?f[cu jandarmul cel vechi.

Se f[cu ]nv[lm[=eal[, =i o femeie se ]nfipse ]n fa\a lor:— Eu!Era Stana, cu m`inile-n =old, ro=ie ca focul, cu o privire

de nebun[, g`f`ind. Avea un p`ntece c`t toate zilele, \u-guiat, care-i ridica fusta ]n fa\[.

244

— Tu e=ti, putoare? f[cu ]drept`ndu-se spre ea, furios,jandarmul.

— Da. Da. Eu. Uciga=ilor! C[l[ilor! Eu v[ spun asta,eu, curva st[p`nului vostru!

+i, cu un ahrr, ptiu! un scuipat mare porni din gura eidrept ]n ochii jandarmului.

}n aceea=i clip[, cu un “P[ ei!”, iat[-l pe \aranul b[tutc[ sare-n spinarea jandarmului nou-venit =i-l doboar[ lap[m`nt — ceea ce-l f[cu pe cel[lalt jandarm s[ se r[su-ceasc[-n loc cu m`na pe revolver — dar nu s-a mai pututalege nimic, pentru c[ s-a f[cut o ]nv[lm[=eal[ surd[ dincare au r[sunat =ase ]mpu=c[turi =i cei doi jandarmi r[-maser[ ]ntr-un lac de s`nge ]n pia\a care se goli c`t aiclipi din ochi.

Timp de c`teva minute nu se mai z[rir[ dec`t copii]ncremeni\i de spaim[, cu gura c[scat[, cu privirea n[uc[,apoi ]ncepur[ s[ vin[ din nou cojanii, ap[r`nd de pestetot ]n acela=i timp, fiecare cu pu=ca lui de v`n[toare, sau,dac[ n-avea, cu un topor, o coas[, o furc[. Strigau:

— La conac! La prim[rie!N[v[lir[ gr[mad[ spre prim[rie, care se afla ]n drumul

conacului.Costache =i Tudori\a apucaser[ fiecare din cui c`te o

pu=c[, din cele patru c`te se g[seau ]n cas[.— R[m`ne\i acas[, pentru numele lui Dumnezeu! Nu

v-amesteca\i ]n nebunia asta! le strigar[ ceilal\i.Dar erau departe. Ne-am luat dup[ ei, +tirbu, Ilie ro=-

covanu’ =i cu mine.Soarele ardea ca-n aprilie, p[m`ntul scotea aburi.Am ajuns din urm[ mul\imea ]n fa\a prim[riei, unde

urla:— Primarul! Primarul!

245

A ie=it el, primarul, dar pe poarta gr[dinii, c[lare, =ijumate gol. Ca o s[geat[ fugea, ]n partea opus[ conacului.C`\iva \[rani chiaburi i-o luaser[ ]nainte, tot c[l[ri. Ceeace v[z`nd, doi dintre r[zvr[ti\i traser[ asupra fugarilorcu carabinele jandarmilor mor\i, f[r[ s[-i nimereasc[, dup[care r[scula\ii pustiir[ prim[ria =i pornir[ ]n goan[ spreconac.

}n dreptul bisericii, iat[-l pe pop[, cu crucea ]n m`n[,vr`nd s[ le taie drumul, ridic`nd bra\ele =i strig`nd cuochii ie=indu-i din cap:

— Opri\i-v[, blestema\ilor, opri\i-v[-n numele Dom-nului! Iadu’ o s[ v[-nghit[, pe lumea cealalt[!

— Du-te dracului cu iadu’ t[u cu tot =i cu lumea cea-lalt[!

}l r[sturnar[ la p[m`nt.La marginea drumului, o femeie ridic`nd bra\ele, striga:— Doamne-Dumnezeule! Ajut[-ne, Doamne! Ce bles-

tem[\ie!

Conacul era ]mprejmuit cu un zid, poarta, ferecat[.Boierul, se =tia c[-i plecat, de mult[ vreme, cu familia. }ncurte nimic nu mi=ca. Doar c`inii, mul\i, mari c`t lupii,alergau pe din[untru l[tr`nd furio=i.

Mul\imea se gr[m[di ]n fa\a por\ii, url`nd:— P[m`nt! S[m`n\[! Vite!Ap[ru ]n balcon administratorul, calm dar palid, =i,

cu vocea tremur`nd[, ]n mijlocul unei t[ceri generale,spuse:

— Eu nu pot face dec`t ce fac ]n fiecare prim[var[...Strig[te asurzitoare ]i t[iar[ vorba:— Nu! Nu! Ne-am s[turat! Noi vrem p[m`nt!Omul boierului ]ntinse m`na =i se f[cu lini=te:

246

— Cum vre\i voi s[-mpart eu p[m`ntul care nu-i almeu? Numai boierul poate s-o fac[. Nu mai vorbi\i cani=te copii, ce dracu’!

Am priceput atunci c[ el habar n-avea despre cele pe-trecute-n sat, dar chiar ]n acel moment am v[zut cu to\ii,spre mirarea noastr[, coloane lungi de fum ridic`ndu-sedeasupra prim[riei =i-a casei primarului, din vecin[tate.

— Doamne-Dumnezeule! A\i dat foc prim[riei! r[cniadministratorul apuc`ndu-se cu m`inile de cap.

— P[m`nt! Da\i-ne p[m`ntu-napoi! i se r[spunse.— L[sa\i-m[ s[ m[ duc ]n comuna vecin[ s[ telegrafiez

boierului =i s[-i cer voie s[ v[-mpart p[m`nturile!— Are dreptate, strig[ un \[ran. P[m`ntul nu-i al lui.

S[ se duc[-atunci s[-i cear[ voie boierului s[ fac[-mp[r\eala!

— A=a-i! A=a-i! f[cur[ r[scula\ii. S[ se duc[ repede!Administratorul ]nc[lec[ imediat pe-un cal =i ie=i, f[-

c`ndu-=i drum prin mul\imea care-i ]mpiedica trecerea.Poarta mare, grea, de lemn se ]nchise-n urma lui, ]n nasulmul\imii. +i ]ndat[ Costache se b[tu peste frunte:

— Mari pro=ti mai suntem! strig[ el. Tic[losul ne-ap[c[lit: o s[ telegrafieze, da... la Giurgiu, s[ cheme ar-mata!

Auzind asta, \[ranii se cutremurar[ de m`nie. Toateprivirile se-ndreptar[ spre c[l[re\ul care galopa ]n de-p[rtare.

— De altfel, ad[ug[ Costache, primarii =i cumetrii luii-au luat-o ]nainte. Ast[-sear[ o s[ ne pomenim cu solda\iiaici.

— Atunci s[ lu[m ce-avem la ]ndem`n[, strig[ unul;m[lai, gr`u, f[in[, nutre\!

— Da, m[car astea s[ le lu[m! strigar[ cojanii.

247

Fu semnalul de asalt al conacului.Nu s-au ]ncurcat ]n treab[. Erau prin mul\ime c`teva

femei cu sticle cu gaz la ele. Au stropit poarta, pe care aucuprins-o fl[c[rile. }n a=teptarea mut[ care urm[, se auzir[strig[te dinspre conac, se produse o mi=care, apoi optarga\i ]narma\i cu pu=ti ap[rur[ ]n ceardac, deasupra cape-telor noastre; dou[ salve r[p[ir[ =i de dou[ ori ploaia dealice de lup sem[n[ moartea =i disperarea printre ai no=tri.Ilie ro=covanu’ muri l`ng[ mine. Costache =i Tudori\a sc[-par[ cu c`teva zg`rieturi la degete. Ionel =i cu mine r[ma-ser[m neatin=i. }n mul\ime se num[rar[ cinci mor\i =imul\i r[ni\i.

Atunci furia ]ntrecu orice margini. N[v[lir[ ]n conac=i fiecare f[cu dup[ capul lui, dar mai ]nt`i le f[cur[ felularga\ilor care tr[seser[. To\i opt au fost m[cel[ri\i. Ca s[dea de ei, au spart toate u=ile ]nchise, au scotocit dinpivni\[ =i p`n[-n pod. Doi dintre ei, care sc[paser[ pec`mp, au fost ajun=i din urm[ =i g[uri\i cu furcile. Dar ]nlupta asta disperat[ al\i trei dintre ai no=tri ]=i pierdur[via\a.

Ceilal\i servitori n-au p[\it nimic. Au fost l[sa\i s[fug[ ]n lume, urma\i, cur`nd dup[ aceea, de nevasta =i decele dou[ fete ale administratorului. Ele plecar[ cu tr[sura,pl`ng`nd ca =i \[r[ncile care-=i boceau mor\ii.

Conacul fu apoi pr[dat =i devastat. }n timp ce ]n curtese ]nc[rcau merinde, ]n od[i se distrugea sistematic. Maimul\i oameni sparser[ biroul boierului cu topoarele.Printre ei =i Costache. Tudori\a =i c`teva femei f[cur[acela=i lucru ]n od[ile cucoanei boieroaice. Eram tocmaide fa\[ c`nd s-au n[pustit asupra salonului. Aici, miraremare: Stana, singur[, ]ngrozitoare, izbea cu toporul, cuam`ndou[ m`inile, ]ntr-un pian care nu mai era dec`t o

248

gr[mad[ de fier[rie =i lemn. Am ]nconjurat-o, ]nsp[im`n-ta\i oarecum de ]nd`rjirea ei. Tudori\a ]i spuse:

— Alt[dat[ a= fi vrut s[ te v[d moart[! Acum vreaus[ te s[rut.

Vru s-o s[rute, dar cealalt[, f[r[ s-o aud[, izbea ]ntrunaf[r[ rost. Dup[ fiecare “H`n!”, buzele ei bolboroseau cevaf[r[ ]n\eles =i p[rul ]i acoperea fa\a. Era lac de sudoare.

}nfrico=at, m-am dus s[ v[d ce se-nt`mpl[ prin celelal-te p[r\i ale cl[dirii. Am dat peste un grup de b[ie\i =ifeti\e care, cu +tirbu ]n cap, jefuiau o odaie mare plin[ dejuc[rii. Toate juc[riile p[m`ntului! }=i umpleau bra\elecu ursule\i, c[lu\i, p[pu=i cu mobila lor, locomotive cu=ine =i vagoane, cutii cu solda\i de plumb, tr[surele, b[rcicu p`nze =i o mul\ime de alte lucruri. }n timp ce vorbeamcu ei, trecu Stana ca o vijelie, adev[rat[ scorpie cu p[rulv`lvoi, b[l[b[nindu-=i p`ntecele mare. Cineva strig[:

— P[zea, c[-i nebun[!Am fugit ]n ceardac, de unde v[zur[m frumoasele vite

de jug ale boierului lu`nd drumul satului. Vreo zece caretrase de boi albi ca laptele, cu coarne mari. }nc[rcaser[ detoate: saci plini cu m[lai, f[in[, gr[un\e; nutre\, f`n =iov[z; carne de porc s[rat[, =unci, c`rna\i, p[s[ri; o c[ru\[-ntreag[ numai cu sticle de vin, =i un butoi cu rachiu.P`n[ =i lemne de foc luaser[.

A=ezate pe marginea carului din cap =i lovindu-se unade alta, femeile ]=i pl`ngeau b[rba\ii mor\i.

St[team =i priveam la plecarea asta, c`nd o bubuitur[zgudui tot conacul, sp[rg`nd geamurile. Un nor gros,negru ca smoala, umplu curtea, apoi fl[c[rile cuprinser[acareturile unde se afla =i depozitul de benzin[. Am fugitc`t ne-au \inut picioarele, uit`nd =i de juc[rii =i de tot.Str[b[t`nd curtea o z[rii pe Tudori\a, care, rezemat[ cu

249

spatele de zid, orbit[, n[ucit[, striga f[r[-ncetare \[ra-nilor cuprin=i de panic[:

— Da\i drumul cailor =i vacilor! Deschide\i cote\ele!Era cam pe la amiaz[ c`nd ajunser[m ]n sat, unde

harababura, bocetele =i strig[tele, forfota ]\i d[deau oidee despre ce trebuie s[ fi fost nebunia s[tenilor no=tripe vremea bejeniilor din pricina turcilor. La priveli=teaconacului ]n fl[c[ri — o v`lv[taie uria=[ de \i se f[ceap[rul m[ciuc[ — \[r[ncile alergau d`ndu-=i cu pumnii ]ncap:

— Or s[ ne omoare! Or s[ ne m[cel[reasc[ pe to\i ca pec`ini!

La fel g`ndea =i domnul Cristea:— Da, or s[ ne m[cel[reasc[... Mai ales c[ acuma nu

mai e vorba de conacele jidanilor, ci de zece jude\e-n r[z-meri\[. Cum la o sut[ de conace care ard numai unu-ijid[nesc, armata s-a pus ]n mi=care. Astea-s ve=tile deazi, dragii mei, =i ele dau de g`ndit: boierii vor fi f[r[mil[.

+i au fost.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Un asfin\it g[lbui, luminos, se l[sa ]ncet peste conacul]n ruine, ]nc[ fumeg`nd =i negru ca r[zbunarea care plutea]n aer. Se vedeau umbrele negre ale vitelor sc[pate dep`rjol r[t[cind pe creasta colinei.

}n sat se puser[ pe m`ncare =i b[utur[, =i vorb[rie ]nmijlocul pie\ei, l`ng[ boii dejuga\i =i carele ]nc[ nedes-c[rcate. Popa =i chiaburii cu familiile fugiser[, lu`nd ]nc[ru\e ce se nimerise. Nu mirosea a bine. Dar, cu ajutorulmerindelor gustoase, pl`nsetele ]ncetar[ =i se vorbi maimult de ]mp[r\eala p[m`nturilor. }n ]ntunericul care f[ceaglasurile s[ r[sune, auzii pe un cojan strig`nd:

250

— P[m`ntu’ lu’ bunic[-meu se-ntindea-n colo, spreGiurgiu!

— Aha! Ai pus ochii pe p[m`ntu’ [l mai bun...Din c`nd ]n c`nd se-auzea un bocet din dep[rtare. O

nevast[ sau o mam[ ]=i veghea mortul:— A-o-leo, Gheorghe-Gheorghe, cum mi te-au omor`t...!Cineva spuse:— Stana nu s-a mai ar[tat...— Cu siguran\[ c[ ea a pus focu’ la benzin[. S[raca...Deodat[ o fulgerare \`=ni ]n noapte, o bubuitur[ de

tun r[sun[ de pe colin[ =i un obuz c[zu peste care.Astfel ]ncepu bombardarea comunei Trei-Sate, dove-

dindu-le \[ranilor c[ nu oricui ]i e ]ng[duit pe lumea astas[ se sature.

C`nd, dup[ nesf`r=ite greut[\i, c[ru\a noastr[ izbuti]n cele din urm[ s[ ias[ ]n =osea, la orizont se iveau zorile=i corbii. Costache ]ncepu atunci s[ m`ne ca un nebun,b[t`nd caii f[r[ ]ncetare.

Aceast[ fug[ din sat, ]n toiul nop\ii, sub bombardament,am numit-o totdeauna “fuga din iad”. O clip[ am crezutc[ n-o s[ mai reu=im. C[deau obuze pestetot. Bordeiele ]nfl[c[ri ]mpr[=tiau ]n toate v`nturile paiele aprinse aleacoperi=urilor. Nu se mai uita nimeni la cadavrele pe carele loveai la fiecare pas, dar se-ag[\au de noi cei vii, carene-mpiedicau s[ fugim.

Tudori\a =i nevasta lui Costache, cu P[tru\ ]n bra\e,fur[ uci=i to\i trei de acela=i obuz. Ceilal\i ai casei dis-p[rur[ cu cei care fugeau prin gr[dini peste c`mp. R[mascu Ionel =i cu mine, Costache puse caii la c[ru\[ dup[ cemai ]nt`i v`r`se ]ntr-un sac ceva de-ale gurii =i pu\iniibani care mai r[m[seser[.

— S[-ncerc[m, m[i b[ie\i, f[cu el trist. Dac[ izbutim,

251

ne ducem la Hagieni. Dar o s[ fie greu, pentru c[-acumafug ciulinii dup[ noi. +i ]nc[ aprin=i... Cu-at`t mai r[u!Cu m`na noastr[ ne-am f[cut-o!

}n clipa ]n care se duse s[-i s[rute pe cei trei mor\i]ntin=i ]n tind[, lu[ foc =i casa.

— Iat[-v[ morm`ntul! zise el c[tre mor\i.Apoi, tot restul nop\ii n-am f[cut dec`t s[ orbec[im pe

drumurile cele mai ]ngrozitoare =i s[ lupt[m cu fugariicare se ag[\au ciorchine de c[ru\[.

Dup[ vre-un kilometru de mers pe drum bun, caii seoprir[ de la sine, istovi\i, numai spum[. Se f[cuse ziu[. Ocolin[ mare ne ascundea Trei-Sate =i iadul de-acolo. Bom-bardamentul ]ncetase. Costache l[s[ h[\urile din m`n[,bu=um[ caii cu un =omoiog de paie =i se pr[bu=i ]n fundulc[ru\ei cu fa\a ]n f`n.

Jur ]mprejurul nostru se ]ntindea o c`mpie nesf`r=it[,arat[ de cur`nd. Prepeli\ele s[reau de pe o brazd[ pe altas[lt`ndu-=i coada, ]n timp ce din albastrul cerului o cio-c`rlie ne trimitea trilurile ei.

+tirbu =i cu mine priveam f[r[ s[ cutez[m s[ scoatemo vorb[. Nu mai eram st[p`ni\i de groaz[, ci de o marenevoie de a dormi. Niciodat[ n-am fi crezut c[ mizeriacojanilor =i cruzimea boierilor ar putea dezl[n\ui aseme-nea groz[vii. Ne s[turasem de c`te v[zusem. Aveam ]nc[]n nas mirosul de s`nge =i de praf de pu=c[. Ne v`j`iau ]ncap toate \ipetele de disperare pe care \i le-ai fi putut]nchipui.

Povestea asta a ciulinilor!Credeam, acuma, c[ se sf`r=ise. Da’ de unde!Un zgomot de galop ne scoase din toropeal[. Costache,

]n picioare ]n c[ru\[, cu h[\urile ]n m`n[, ]ntinse o clip[urechea s[ prind[ de unde venea:

252

— C[l[re\ii! murmur[ el. Sunt ]n dosul colinei!+i, biciuind caii:— Hii, hii, roibii tatei! Uite ciulinii c[ se \in scai de

noi!Au fost ultimele cuvinte ale bietului Costache.Trei c[l[re\i se ivir[ de dup[ colina pe care o cobor`sem.

Pe noi doi nu ne vedeau, dar noi ]i vedeam din c[ru\[,unde r[m[sesem ghemui\i, ]ngrozi\i, cu r[suflarea t[iat[,]n timp ce bietul nostru prieten, f[r[ s[-=i dea seama ce\int[ bun[ era spinarea lui, biciuia, biciuia. Numai unsalt au f[cut ca s[ ne-ajung[, =i i-am v[zut, la vreo cin-cizeci de pa=i, oprind, pun`nd carabina la ochi =i tr[g`nd.}n goana asurzitoare a c[ru\ei am sim\it trupul lui Cos-tache c[z`nd ]n drum. +i asta fu totul, pentru c[ amle=inat, ]n timp ce caii, ]nnebuni\i, galopau, galopau.

Pesemne c[ am r[mas le=inat o bucat[ bun[ de vreme.C`nd mi-am revenit, m[ durea capul at`t de r[u, c[ ge-meam. Ionel m`na la pas; ]n jurul nostru c`mp gol, dar ]ndep[tare se z[rea un sat. Prietenul meu pl`ngea:

— +tii c[ l-au ucis pe Costache? m[ ]ntreb[ el.— +tiu c[ a c[zut din c[ru\[.— A murit. M-am dus s[-l v[d.— +i solda\ii?— Dracu’ s[-i ia! Au disp[rut. Atunci am oprit. +i-

acuma, ]ncotro?N-am r[spuns, =i am continuat drumul, p`n[ la o

r[sp`ntie, unde un b[tr`n care venea pe jos din sat, ne]ntreb[ de unde venim. I-am povestit despre m[celul de laTrei-Sate. S-a speriat =i ne-a-ngrozit =i pe noi:

— Vai de capul vostru! +i la noi a fost r[scoal[: nu v[duce\i, c-or s[ v[ aresteze. Pe to\i pe care nu-i omoar[ ]iaresteaz[!

253

— V-a bombardat?— Cu tunurile, nu. Dar trag cu pu=ca, ]n gr[mad[, ]n

nenoroci\ii pe care-i arat[ chiaburii c[-s “istigatori”. +ice-i =i mai mare groz[vie, e c[-i pune-nt`i s[-=i sape sin-guri groapa. E sf`r=itu’ lumii, b[ie\i... Fac din noi cepoftesc. Ca pe B[r[gan.

— Niciodat[ n-au omor`t at`ta lume pe B[r[gan, amzis. Noi de-acolo suntem, =i-am vrea s[ ne-ntoarcem.

— Vre\i s[ merge\i pe Ialomi\a? Lua\i-o pe drumeagu’[sta, la st`nga, p`n[-n =oseaua care duce, dac-o apuci ladreapta, la podu’ de peste Arge=, pe-urm[ cobor`\i pel`ng[ ap[ p`n[ la Radovanu. S[ v-ajute Dumnezeu!

Pe drumuri ]n\esate de patrule am ajuns, c[tre sear[,la Radovanu, mor\i de oboseal[ =i de fric[. Pe-aici eralini=te, sau apucaser[ s[-i lini=teasc[. }n orice caz, amfost bucuro=i c-am putut trage de-a dreptul la un han, s[ducem caii la grajd, =i s[ st[m ]nchi=i o s[pt[m`n[-n-treag[ f[r[ s[ deschidem gura.

Dar dac[ n-aveam poft[ de vorb[, nu-nseamn[ c[ nuauzeam. +i, de diminea\[ p`n[ seara, nu se vorbea dec`tde groz[vii: de la un cap al \[rii la altul nu se auzeaudec`t ]mpu=c[turi f[r[ judecat[, la un simplu denun\. Numai era vorba acuma de mizerie, de foamete, de asuprire,ci numai de “jidani” =i de “istigatori”. Ei ridicaser[ \ara.Ca s[ nu-i fac[ pe solda\i s[ trag[ ]n proprii lor p[rin\i ]itrimiteau departe de locul lor de ba=tin[, unde tr[geau ]np[rin\ii camarazilor lor, trimi=i aiurea. Cei care refuzaus[ trag[ asupra oricui, erau ]mpu=ca\i =i ei, sau arunca\i]n ocn[. }n pu=c[rii nu mai era loc. +i aresta\ii treceau ]nfiecare zi.

254

A doua zi dup[ sosirea noastr[, veni la han un jandarmcare escorta un t`n[r; p[rea s[ fie student. Nu se maiputea \ine pe picioare, ]n a=a hal ]l b[tuser[. |[ranii segr[bir[ s[-i dea ceva de b[ut, pentru c[ murea de sete.Jandarmul zise:

— Nu v[ fie mil[! {sta-i un “istigator” periculos! E-unjidan!

+i a=a b[tut cum era, t`n[rul se ridic[:— Da, sunt jidan! strig[ el. Dar “istigator” nu! Robia

voastr[, s[teni, ea-i instigatorul! Aduce\i-v[ aminte decuvintele profetice ale marelui Co=buc, care nici jidan nue =i nici instigator, ]n poezia lui: Noi vrem p[m`nt!

S[ nu dea Dumnezeu cel sf`ntS[ vrem noi s`nge, nu p[m`nt!C`nd nu vom mai putea r[bda,C`nd foamea ne va r[scula,Hristo=i s[ fi\i, nu ve\i sc[paNici ]n morm`nt!

Tot tr[ind ceasuri at`t de tragice la o v`rst[ la careal\i copii ]nc[ se joac[, inima mea nu mai rezista. Maiales nu mai puteam s-aud vorbindu-se de ]mpu=c[turi, deexecu\ii, de torturi. }ndat[ m[ apucau ni=te dureri de cap]ngrozitoare. +i a=a, ]n diminea\a plec[rii noastre dinRadovanu, cum m[ feream de \[ranii care tot repetauacelea=i groz[vii, prinsei totu=i ultimele cuvinte ale uneipove=ti istorisite de un om, =i care-mi ]nghe\[ s`ngele-nvine:

— ... +i bietul Marin nu era deloc de vin[. Fusesepescar la L[teni =i muncea pe ici, pe colo, tot c`nt`nd dinfluier. L-au arestat pen’ c[ tot c`nta peste tot n[zb`tiaaia-n care-i vorba de-o m[m[lig[ c`t nuca, pe care-o fe-

255

reai cu m[ciuca s[ n-o ia copchii-n ghear[. Va s[ zic[ eraun istigator. +i l-au ]mpu=cat.

— Cred c[-i vorba de taic[-t[u, f[cu Ionel.Credeam =i eu, dar n-am mai sim\it nimic, dec`t c[ mi

se golea pieptul, ]ncet-]ncet. +i, ]mpleticindu-m[, m-amdus de m-am zv`rlit ]n fundul c[ru\ei ca o pisic[ lovit[-ncap. De-abia mai t`rziu, c`nd prietenul meu biciuia caii =if[cea c[ru\a s[ zboare peste c`mpia ]nsorit[, m[ ag[\aide el =i-l ]ntrebai:

— }ncotro mergem, Ionele?— }n lume, Matache, cu ciulinii dup[ noi!

256

REFERIN|E CRITICE

O problem[ — cum ar fi fost d. Panait Istrati dac[ ar fi fost unliterat de meserie, adic[ dac[ ar fi “]mbr[\i=at” de la dou[zeci de anicariera de “scriitor”, ar fi f[cut parte din cercuri “literare”, ar fiaderat la o “=coal[“, ar fi urmat anumite “modele”, =i-ar fi cultivat o“manier[“, cu alte cuvinte dac[ s-ar fi dep[rtat de via\[ (de via\a f[r[nici un epitet) =i ar fi intrat ]n via\a literar[. Problema e insolubil[ =i— o\ioas[. +i totu=i o solu\ie are, una foarte general[. Scriitorulacesta ar fi fost mai artist, dar mai pu\in veridic.

Diferen\a specific[ =i calitatea esen\ial[ a d-lui Istrati e lipsa luitotal[ de “literaturism”. De aici, probabil, ]n bun[ parte, impresiaprodus[ ]n Fran\a, care are literatura cea mai artistic[, dar, f[r[]ndoial[, =i cea mai literaturist[ din lume, gra\ie culturii literareintense a elitei franceze, din care se recruteaz[ scriitorii =i publiculcompetent. Iar pentru un asemenea public, literatura d-lui Istratitrebuia s[ fie ceea ce e un col\ de natur[ rustic pentru un citadindeprins cu parcurile sterilizate.

Exotismul d-lui Istrati, ]n ]n\elesul romantic ]n care a fost ]ntre-buin\at cuv`ntul — cum ar fi exotismul din Atlantida — nu poate fisingura cauz[ a succesului s[u, c[ci literatura francez[ e bogat[ ]nexotism, original ori tradus. +i nici prefa\a lui Romain Rolland care,departe de a fi socotit ca un “ma]tre”, nu e admirat dec`t ]n foartepu\ine cercuri literare din Fran\a, iar d. Istrati a fost pre\uit ]n toatecercurile. +i apoi o oper[ literar[ nu place sincer, real, dec`t princeea ce este. Les Plaisirs et les Jours, a lui Proust, ap[rute ]n 1894,au r[mas nev`ndute de=i erau prefa\ate de Anatole France, atunci ]nculmea gloriei lui.

257

Afar[ de talent, bine]n\eles, =i de faptul c[ opera sa e prima ferea-str[ deschis[ ]n Occident asupra unui original aspect al vie\ii euro-pene — cauze care nu mai au nevoie de nici o dezvoltare — cred c[pricina hot[r`toare a succesului d-lui Istrati e naturalul operei sale,care trebuie s[ fie foarte pre\uit ]ntr-o lume at`t de cultivat[, derafinat[, obi=nuit[ (=i poate blazat[), cu o literatur[ ]n care via\a e,de obicei, mai mult un material pentru probleme, pentru procedee deart[, pentru stil.

Ceea ce ]n adev[r este deosebit de “exotic” la d. Istrati — =i placeprin acest exotism, =i nu numai ]n Fran\a, dar =i la noi, — esteimpresia de adev[r ce o d[ opera sa, de lucru tr[it, de lucru “adev[rat”.Prin acest caracter, opera d-sale sam[n[ cu literatura ruseasc[ maiveche, cu Dostoievski ori Tolstoi (nu ca putere de talent, fire=te nicica “filosofie”), ale c[ror romane dau at`t de mult impresia de lucru]nt`mplat. (Cei mai noi, de la Andreev ]ncoace, s-au literaturizat“europene=te”). [...]

Dl. Istrati, biolografice=te, n-a ie=it din via\[. E ]n via\a real[ detoate zilele; e ]nt`i un om =i apoi un scriitor. Scriitorul e ]n plus, ]nmarginea vie\ii. Ba, c`nd a luat condeiul s[ scrie Kyra Kyralina, eranumai un om =i ]nc[ deloc un scriitor. A ]nceput s[ scrie din via\[,dac[ se poate spune astfel, din mijlocul vie\ii, din afar[ de art[. Aputut aduce, astfel, spontaneitea, simplitatea, adev[rul vie\ii nealte-rate. Bine]n\eles c[ arta se resimte. D. Istrati e foarte pu\in un scrii-tor artist. Iar[=i, ca =i scriitorii ru=i, de care era vorba mai sus =ibine]n\eles ]ntr-o m[sur[ mult mai mare.

Dar ceva mai mult.S-a ]nt`mplat ca via\a, din care s-a ridicat, din care a crescut

proza lui, s[ fie o via\[ de suferin\[, de lupt[, cu alte cuvinte unmaximum de via\[ — a=a cum e via\a c`nd e supus[ ]n mod elementarlegii numit[ “lupta pentru trai”. De aici accentul serios, se poatespune tragic, al operei sale. Sim\i l[murit c[ pentru d. Istrati via\anu numai c[ nu e un material pentru art[, dar nici m[car un specta-col pentru contempla\ie; c[ via\a pentru el e arena ]n care lupt[. Dela omul din caverne, c[ruia fiecare r[s[rit de soare ]i pune problemaexisten\ei — un at`t de umil, de tragic “a fi sau a nu fi”, p`n[ laburghezul rentier dintr-o societate perfect organizat[ sunt at`tea sta-

258

dii, =i d. Istrati a sim\it bine problema existen\ei, adic[ gravitateavie\ii.

D. Istrati, om din Orient, nu e un “oriental”. Un scriitor dinBr[ila, al c[rui tat[ a fost grec =i care poveste=te lucruri din Asia —fire=te c[ te ispite=te s[-l tratezi de “oriental” =i s[-i g[se=ti analogii]n literaturile orientale. E foarte comod... Dar ceea ce trece printoat[ opera lui, ceea ce se zbate ]n el, este lupta — chiar ]mpotrivafatalit[\ii. Orientul nu lupt[, se resemneaz[ =i face filosofie — maiales acel “Orient”, pe care-l au ]n vedere cei care g[sesc ]n d. Istratiun “oriental”. }n opera d-lui Istrati e o tensiune de voin\[ de la ]nceputp`n[ la sf`r=it. O tensiune care d[ =i caracterul special al compozi\iei=i al stilului. E o explozie de energie, care nu vrea s[ se supun[. Oexplozie, care nu degajeaz[ energia dintr-o dat[, catastrofal ci, caesen\a ]ntr-un motor, par\ial =i ritmat.

Stilul s[u “clasic”, datorit =i lipsei de literaturism (literaturi=tii,c`nd vorbesc — dar nu la cafenea, acolo sunt literaturi=ti: — austilul... clasic, ca orice om), se datore=te =i vie\ii — care domin[ de-aproape stilul, ]l preseaz[, nu-i d[ r[gaz s[ se l[\easc[ verbal — vie\iiintense =i pline, care d[ acestui stil ceva de metal sub\ire, dens =ielastic.

G. IBR{ILEANU. Panait Istrati, Kyra Kyralina, ]n “Via\a rom`-neasc[”, nr. 11, noiembrie 1924.

Chira Chiralina e, f[r[ ]ndoial[, o carte plin[ de substan\[, deumanitate =i de pitoresc, unde legenda se ]mplete=te cu cea mai curat[deflorare a sufletelor de c[tre realitate. Panait Istrati are duh depovestitor =i, ]nainte de a fi scriitor, e om. Nepre\uit[ calitate, ast[zi,c`nd scriitorul de la mas[ =i din fort[rea\a c[r\ilor z[misle=te terori-zat de doctrine estetice, tiranizat de intelectualismul care sec[tuie=tesavoarea vie\ii celei adev[rate =i plin[ de frenezie. C`nd at`tea =colib`ntuie ]nregiment`nd scriitori =i codific`nd crea\ia, apari\ia unuiom ca Panait Istrati ar fi asemuit[ cu aceea a unui drume\ intrat dinafar[, din viscol =i aer liber, ]ntr-o camer[ cu fum =i cu atmosferal`nced[. Din haine, din grai, din ]mbujorarea fe\ii =i din fulgii topi\ipe hain[, respir[ s[n[tatea =i dezl[n\uirea aprig[ a elementelor natu-

259

rale. }n ]nc[perea cu pere\ii afuma\i aduce o ]nviorare. Chiar dac[drume\ul are prostul obicei s[ suduie surugie=te. Ori, poate pentruunii, tocmai de aceea.

Prin nu =tiu ce str`mb[ ]n\elegere a cuv`ntului scris, Chira Chirali-na a putut fi socotit[ de c[tre unii o povestire imoral[, fiindc[ evorba acolo de toate vi\iile Orientului. Dar imoralitatea operei deart[ — dac[ se mai poate ast[zi deschide o discu\ie ]nvechit[ =i epuizat[— se m[soar[ dup[ atitudinea autorului fa\[ de p[cat. Exist[ o litera-tur[ libidinoas[, care se adreseaz[ sensibilit[\ii lectorului de la buric]n jos. E chiar o industrie literar[ specializat[ ]n aceste virtu\i afro-disiace. Ea se vinde pe sub m`n[ liceenilor cu vi\ii ascunse, femeilorcu via\a concentrat[ ]n jurul sexualit[\ii, b[tr`nilor cu glandele stoar-se. Chira Chiralina nu =tim cum ar putea fi socotit[ ca atare. Pu\inec[r\i au povestit lucruri scabroase cu at`ta decen\[ =i cu at`t desub\ire, poate intuitiv[, fine\[, de a ocoli cuv`ntul brutal. }n poves-tirea dint`i a volumului, Stavros, exist[ o scen[ desf[=urat[ ]n ]ntu-neric. Atunci c`nd ]n pat, pe obrazul lui Adrian, pe umeri =i pe piept,se plimb[ m`na salepgiului b[tr`n =i putrezit de vi\iu, =i c`nd izbuc-ne=te disputa ]ntre Stavros =i Mihail. Ispita ar fi fost mare, chiarpentru un scriitor cu peni\a expert[, s[ st[ruie ]n alt sens asupraepisodului. Panait Istrati ni-l ]nf[\i=eaz[ ]n c`teva r`nduri, ]n caresentimentele lectorului se sublimeaz[ ]n nelini=te, spaim[ =i mil[,dar nu ]n curiozitate libidinoas[ ori ]n dezgust. Este destul at`t pen-tru a califica =i clasifica un scriitor de ras[. [...]

S-a ad[ugat c[ izb`nda scriitorului vagabond se datore=te exotis-mului oriental: Br[ila, Stambul, Asia Mic[, porturi grece=ti, saraiuri=i c`rciumi, pa=i =i be\ivi, l[utari =i hangii... Net[g[duit c[, ]n mareparte, curiozitatea a fost a\`\at[ prin aceast[ lume stranie, de caremi=un[ Orientul. [...]

Panait Istrati avea de str[b[tut, dar, un drum b[tut de al\ii, =i nudintre cei mai ne]nsemna\i.

Succesul nu se explic[ astfel numai prin ieftin[ pacotil[ de exo-tism.

Povestirile sale cuceresc, mai cu seam[, prin umanitatea iert[toare=i plin[ de mil[. Dac[ cititorul a luat cartea ]n m`n[, atras de banda-jul cuverturei care f[g[duie=te un Orient de basm =i de film cine-

260

matografic, el duce lectura p`n[ la sf`r=it =i particip[ la peripe\iileeroilor, cu inima muiat[ de sensibilitatea autorului. Povestirea curgef[r[ insistente descrip\ii ale decorului, preocupat[, mai cu seam[, deom. Pe acesta, Panait Istrati ]l cunoa=te nu prin ini\ierea fals[ =ideformat[ a c[r\ilor, ci fiindc[ a dormit al[turi de el pe lespezileporturilor, a ]mp[r\it jum[tatea de p`ine ]n c`rciumi =i i-a fost mar-tor =i p[rta= dezn[dejdilor =i urilor, =ov[ielilor =i contradic\iilor.

}n Almanahul literilor franceze streine al lui Leon Treich, PanaitIstrati f[g[duie=te nou[ volume din ciclul lui Adrian Zograffi, ]nafar[ de alte povestiri r[zle\e. O judecat[ a scrisului s[u e astfelprematur[. Chira Chiralina r[m`ne un indiciu de posibilit[\i. Dinco-lo, pot a=tepta dezam[giri sau, ceea ce cu to\ii dorim, o oper[ ]ntre-git[ =i durabil[.

}n a=teptare, autorul, trec`nd peste sfatul bl`nd =i cuminte al luiRomain Rolland, care-l trimite la “oper[“, se risipe=te ]n scrisori;unele exaltate, altele naive, altele de-a dreptul ofensatoare pentrucuviin\a literar[, fiindc[ ne d[, dup[ altele, lec\ii cum =i de ce s[-iadmir[m...

De ce n-o fi ascult`nd sfatul lui Romain Rolland, ori m[car al luiBarba Iani, c`nd l-a ]ndemnat pe Stavros s[ se ]ntoarc[ la salepul s[u?

“— Salep! Salep! Voilà les salepdgis!— N’est-ce pas, Stavracki, que la terre reste belle?...”R[mas la salepgiii s[i, Panait Istrati poate da literaturii pagini

simple, proaspete =i str[b[tute de ad`nc omenesc.

CEZAR PETRESCU. Panait Istrati, ]n “G`ndirea”, anul IV, nr. 2,1924; cronica este semnat[ Ion Darie.

Istrati este un oriental, =i darul povestirii este, ]n adev[r, princi-pala sa caracteristic[. }nsu=irea aceasta se v[de=te cu limpezime maiales ]n Chira Chiralina, unde autorul renun\[ la formula romanuluipsihologic, cl[dit pe un conflict =i culmin`nd ]ntr-o catastrof[, sus\inutadic[ de un interes dramatic, pentru a reveni la forma propriu-zis[ apovestirii, unde interesul se concentreaz[ asupra episodului. }mpreju-r[rile vie\ii lui Dragomir nu ]nainteaz[ furtunos c[tre deznod[m`ntulfinal, ci se desf[=oar[ c`nd mai ]ncet, c`nd mai gr[bit, dup[ ritmul

261

special al momentului. Sf`r=itul c[r\ii nu coincide cu epuizarea inte-resului; la ultima fil[ dore=ti ]nc[ s[ ascul\i mai departe. Nici o urm[din acea dib[cie literar[ care utilizeaz[ grada\ia, complica\ia, am`nareadeznod[m`ntului sau care vor mai fi procedeele sale. Transcrierealiterar[ se acoper[ perfect cu via\a transcris[, o urm[re=te credincios]n mi=carea ei de ]nainte =i n-are voie s-o prelucreze pentru a-i smulgeun accent mai patetic, pentru c[ ea ]ns[=i este plin[ de energia, c[ldura=i patosul lucrurilor cu adev[rat tr[ite. O lips[ total[ de artificii caregre=it ar putea fi ]n\eleas[ ca o lips[ de art[.

Povestire =i experien\[ f[c`nd una, Chira Chiralina este un docu-ment omenesc de primul ordin. Via\a Orientului =i destinele proletari-atului oriental ne vorbesc aici cu puterea unei m[rturii autentice,c[reia nici francezii, nici noi nu-i putem opune un alt exemplu. Apoiceva din via\a porturilor noastre dun[rene, pentru care Istrati ne d[cea dint`i nota\ie literar[. }n leg[tur[ cu aceasta din urm[ s-a ridicatobiec\ia c[ Istrati falsific[ icoana societ[\ii rom`ne=ti. Adev[rul estec[ din complexul vie\ii rom`ne=ti Istrati alege alte aspecte dec`t ace-lea care au g[sit p`n[ acum transcriere. El nu observ[ nici pe \[ran,nici pe r[ze=, nici pe proprietarul de p[m`nt =i nici burghezia re-cent[. Mediul Chirei Chiralina este acel al porturilor noastre, ]n care,dup[ cum aveam prilejul s[ observ[m =i ]n alt[ parte, de sute de anicontinu[ un proces de infiltra\ie balcanic[. Negustori, contrabandi=ti,v`ntur[-lume cu profesii imprecise, oameni stabili\i de o genera\iesau simpli trec[tori, se ]n\elege c[ via\a tuturor acestora nu poate fidominat[ de acel ton etic-social care nu rezult[ dec`t dintr-o des[-v`r=it[ integrare ]n structura societ[\ii =i dintr-o deplin[ solidariza-re cu interesele ei. M`na\i de-o aprig[ nevoie de a-=i cuceri un loc pelume, to\i oamenii ace=tia sunt naturi impetuoase, f[r[ multe scru-pule, ]ntreprinz[tori =i harnici la ocazie, =i, ]n genere, str[b[tu\i deun nostalgic sentiment al lungimii =i l[rgimii p[m`ntului. Firi indi-viduale ]n toat[ puterea cuv`ntului, oameni care =tiu c[ bucata dep`ine pe care o m[n`nc[ nu =i-o datoresc dec`t lor =i care sunt adu=iastfel s[ pre\uiasc[ energia personal[ mai presus de orice. Morala lornu este social[ pentru c[ nu-i prive=te protec\ia =i caut[ s[ se sustra-g[ sanc\iunilor ei. Cred ]n omul absolut =i ]n omenia care este aceea=i]n toate p[r\ile, sau, c`nd o deziluzie amarnic[ le r[ne=te sufletele, se

262

]ndoiesc de omenie =i detest[ radical pe om. A=a ceva este =i Drago-mir, un astfel de romantic, cosmopolit =i umanitarist.

Un asemenea scriitor este =i Panait Istrati. Cum a putut vedeaaici d-l H. Sanielevici pe reprezentantul unei muncitorimi calificate=i devenit[ aproape burghez[ r[m`ne numai un exemplu instructivpentru felul ]n care prejudecata unui sistem poate r[t[ci o judecat[particular[.

Un individualist este totdeauna fa\[ de societate ]n situa\ia unuiprotestatar. Simpatia sa se ]ndreapt[ c[tre ceea ce ]n om este funda-mental, instinctiv =i spontan, =i se retrage chiar de la ceea ce ar puteaap[rea ca drepturile cele mai legitime ale societ[\ii. Pentru un indi-vidualist omul are totdeauna dreptate ]mpotriva societ[\ii. Copil —Dragomir cre=te ]n casa mamei =i a surorii sale — dou[ curtezanecare \in un zaiafet permanent pentru str[inii vizitatori ai portului.Din c`nd ]n c`nd ]ns[ apar tat[l =i fratele mai mare — meseria=i caretr[iesc desp[r\i\i de familie — =i risipesc ceata adoratorilor, care nu=tiu cum s[ escaladeze mai repede ferestrele, =i lovesc crunt pe celedou[ femei. Lucrurile merg ]ntr-o zi at`t de departe ]nc`t, ]n ]nc[iera-rea general[, Dragomir aplic[ o lovitur[ grea fratelui mai mare, ]ntimp ce fata, Chira Chiralina, e gata s[-=i asasineze tat[l.

Povestirea nu las[ nici o ]ndoial[ ]n acest conflict cui anume re-vine simpatia. Mama =i fata ei ne sunt ]nf[\i=ate ca ni=te fiin\e sim-patice =i demne de comp[timit pentru c[ via\a neregulat[ pe care oduc porne=te din spontaneitate, are gra\ia =i senin[tatea unei ]nclin[rifire=ti. B[rba\ii care stric[ din c`nd ]n c`nd tihna amoroas[ a celordou[ femei ne sunt ]nf[\i=a\i, dimpotriv[, ca ni=te zbiri sanguinari,brute f[r[ nici o via\[ interioar[, venite s[ r[zbune nu =tiu ce onoareofensat[. Pe ace=ti ]ntuneca\i poli\i=ti suntem angaja\i s[ nu-i iubim.Societatea nu poate avea dreptate ]mpotriva instinctului.

De cele mai multe ori ]ns[ problema social[ nici nu se pune. Ceeace ]nainteaz[ ]n primul plan este raportul dintre om =i umanitate.Vinovat[ de c[derea =i triste\ea fiin\ei omene=ti nu este or`nduireasocial[, ci indiferen\a semenilor. Adev[rata plag[ care b`ntuie spe\anoastr[ nu sunt nici bolile, nici s[r[cia, nici ap[sarea celor slabi, cinumai singur[tatea inconsolabil[ a omului. Lucrul acesta ]l resimteDragomir cu un infinit spasm sufletesc, c`nd, fraged adolescent ]nc[,

263

abuzat, pr[dat =i r[t[citor pe drumuri, nici o inim[ omeneasc[ nu seapropie de d`nsul.

E unul din cele mai mi=c[toare momente ale volumului: “Nu esteadev[rat — comenteaz[ Istrati — c[ fiin\a omeneasc[ ar fi o creatur[care ]n\elege via\a. Inteligen\a nu-i mare lucru; prin faptul c[ vorbe=tenu-i mai pu\in animal. Dar unde bestialitatea sa dep[=e=te pe cea aanimalelor e c`nd e vorba de a ghici =i de a sim\i dezn[dejdea semenu-lui. Ni se ]nt`mpl[ uneori s[ vedem pe strad[ vreun om cu fa\a palid[=i cu privirea pierdut[, sau vreo femeie pl`ng`nd. Dac[ am fi ni=tefiin\e cu adev[rat superioare, ar trebui s[ oprim pe acest om sau peaceast[ femeie =i s[ le oferim cu grab[ ajutorul nostru... Nimic dintoate acestea nu se ]nt`mpl[“.

O inim[ ]n\eleg[toare se apropie cu toate acestea de Dragomir. EBarba Iani, un v`nz[tor de salep, pe care experien\a vie\ii ]l ]nzestra-se cu o ]n\elepciune ad`nc[. +i este cea mai frumoas[ figur[ a povestiriilui Istrati. Un om care ne reaminte=te de-aproape pe filosofii stoici,r[s[ri\i ]n amurgul imperiului roman =i c[rora le dator[m descope-rirea m[re\iei personalit[\ii omene=ti. Barba Iani transmite uceniculuis[u ]nv[\[tura sa, =i ceea ce spune el cu aceast[ ocazie rezum[ =itendin\a ]ntregii activit[\i literare a lui Istrati: “...Vom merge pestr[zi, prin pie\e, pe la serb[ri =i b`lciuri =i vom striga: Salep!...Salep!... Salep!... Uite salepgiul! Bunul p[m`nt al Levantului se vadeschide mare =i liber ]naintea ta, da, liber, pentru c[ orice s-ar spunede aceast[ \ar[ turceasc[ absolutist[, nu este o alta ]n care se poatetr[i mai liber; cu o singur[ condi\ie: aceea de a te =terge, de a disp[rea]n mas[, de a nu te face observat prin nimic, de a fi surd =i mut...”

Nu este vorba, a=adar, de manifestarea vreunui sentiment demo-cratic, care ar putea servi vreunei demagogii.

}n \ara cea mai absolutist[ din lume r[m`ne sufletului nostrudestul[ putere pentru a se elibera. Dac[ m`ntuirea nu se afl[ la se-meni, ea zace ascuns[ ]n tine; trebuie numai s-o dezgr[dinezi. Unuiindividualist ]i r[m`ne acest[ ultim[ speran\[ =i suprem[ m`ndrie.

Aceasta mi se pare c[ este concep\ia care se desprinde din cartealui Istrati. Interpret[rile care i s-au dat p`n[ acum mi se par maitoate al[turi de adev[r. Ea a adus ]n limea noastr[ literar[ o varia\iede probleme care nu poate dec`t s[ ]nvioreze. E p[cat numai c[, scri-

264

s[ ]ntr-o limb[ str[in[ =i apar\in`nd, prin urmare, unei alte literaturi,cartea lui Istrati, a=a de interesant[ pentru noi, nu ne poate vorbidec`t prin reflex.

TUDOR VIANU. Panait Istrati: Chira Chiralina, ]n “Via\a Rom`-neasc[”; XVI, nr. 10, octombrie 1924.

Panait Istrati a fost revendicat pentru miracolul gloriilor na\ionalemai mult pe baz[ de sentimentalism: ne-am ]nduio=at astfel de confesi-ile lui de vagabond ]mbarcat din portul Br[ilei spre orizonturi orientale,]nc[rcate de umilin\i, precum erau pline de bog[\ii vapoarele ce-ileg[nase instinctul migratoriu, ne-am ]nduio=at apoi de repetatulspectacol de gladiator al mizeriei: destin devenit brusc obiect de aten\ieuniversal[, fiindc[ omul s-a smuls din masa celor asemeni prin gestulde a ]mp[rt[=i =i altora calvarul feeric al existen\ei sale. [...]

Romain Rolland i-a g[sit un str[mo= literar ]n Gorki. Materialulpovestirilor sale e topit ]ns[ ]n fierberea fanteziei orientale ce zugr[-ve=te, cu egal[ ]nflorire, viciul, virtutea, mizeria ]njositoare sau volup-tatea petrecerilor.

Mintea nerafinat[ a poporului nostru n-a fost strein[ de magiapove=tilor orientale: basmul at`t de cultivat ]n literatura popular[,pitoresc, inelat ]n mai multe episoade, constituie un substrat autoh-ton de aproape ]nrudit ca roca primitiv[ a povestirilor d-lui Istrati.

Dac[ printr-un joc al aceluia=i hazard ce l-a ridicat pe planul lite-rar, Istrati ar fi scris ]n rom`ne=te, ]n plin s[m[n[torism, =i d. Iorga(de=i actual l-a repudiat) =i d. Sanielevici (care l-a ]mbr[\i=at cu ofrenezie d[un[toare amorului s[u ]ndelung r[bd[tor dup[ “clasicismulproletariatului”) =i d. Ibr[ileanu (ar fi f[cut poate numai unele restric\ii“etice”) =i-ar fi recunoscut, al[turi de Sadoveanu, exponentul mi=c[riipe care-au sus\inut-o.

Nu voim a ]mpinge analogia p`n[ la a identifica pe Istrati cu uns[m[n[torist, ]ns[ ]l putem insera ]n linia unei literaturi autohtone,caracteristic[, ]n primul r`nd, prin romantism; c[ci =i prin atitudine=i prin procedee expresive consider[m pe autorul Kyrei Kyralina esen-\ial romantic.

}n continua noapte valpurgic[ de episoade rostogolite pe pov`rni=ul

265

accidentat al ]nt`mpl[rii colorate prin pitoresc =i feeric, personagiilelui Istrati sunt scheme simbolice, f[r[ psihologie analitic[. Cu femeivirile =i erotice sau lascive =i iresponsabile de s`ngele ce-l poart[ ]nvine, cu tipuri amorale ce-=i pl[tesc tributul instinctelor pervertite,dar aureolate de suferin\[, cu arhangheli c[zu\i pe p[m`nt =i nimba\ide cultul sanctificat al prieteniei — acest regizor al unei lumi m`natede un miraculos destin ]nnoie=te tradi\ia popular[, din lotul basme-lor, cu noi altoiuri, t[iate din arborele mirific al fanteziei orientale;aci st[ adev[rata autohtonizare a lui Panait Istrati. [...]

C[ut`nd a-l degrada, unii i-au g[sit filia\ia ]n literatura fascicu-lar[ a lui N. D. Popescu: haiducii exalta\i ]n proza lui Istrati n-aunimic cu senza\ionalul plat al popularului =i fals prezumtivului s[u]nainta=; genero=i, simbolici, prin atitudine eroic[, ei \`=nesc dintr-oimagina\ie iritat[ de carbonar (ne g`ndim mai ales la facticea, p`n[la contrafacere, Domni\a de Snagov), dar se agit[ ]n acela=i cadru debasm =i feerie, cu o cruzime a tonurilor ]ndulcit[ de fantezie, demo-nul constructiv al acestui talentat povestitor.

Istrati e povestitor ]nn[scut, darul de a comunica impresiile e,desigur, mobilul ce l-a c[l[uzit s[ cunoasc[ via\a, bogat[, multipl[ ]n=erpuirea ei ne]ntrerupt[. Materialul povestirilor sale, ]nainte de atrece prin filtrul purificator al artei, a fost extras din realitatea ]ncon-jur[toare, pe care scriitorul a scrutat-o cu ochi atent =i ]n\eleg[tor.

Dac[, prin atitudine, Panait Istrati apare un revoltat =i un detes-tator acerb al omului, pe care ]l vede meschin, interesat =i pornit ar[spl[ti binele prin r[u, evocarea sugestiv[ a nara\iunilor sale nearat[ un scriitor plin de cea mai cald[ umaninate. }n realitate, Istratiiube=te via\a =i pe om, cu simpla deosebire c[ sensibilitatea lui fream[t[de simpatie, mai ales ]n fa\a suferin\ii celor umili. Pe ace=tia i-acunoscut de-aproape, cu ei a ]mp[r\it amarul unei existen\e turbu-rate, pe ei i-a iubit, fiindc[ =i-a legat cei mai frumo=i ani ai vie\ii decei mul\i =i anonimi, apoi i-a descris ]n linii sigure, evocatoare, ]ntru-p`nd poezia unei umanit[\i mizere, care-=i t`r[=te zilele ]n promis-cuitatea impulsiunilor, ce nu disting ]ntre bine =i r[u.

Eroii lui Istrati, oric`t ar fi de victime ale fatalit[\ii, ce apas[ peumerii tuturor oamenilor, aparent iresponsabili, fiind unelte ale unuistrict determinism social, nu sunt, totu=i, mai buni dec`t e omul ]n

266

medie, indiferent de se afl[ pe treapta suprem[ a ierarhiei sociale sau]n cloaca mul\imilor amorfe; sunt tot at`t de buni =i de r[i ca oriceom, chinui\i de acelea=i patimi, transfigura\i de nimbul suferin\ei =iintegra\i astfel ]n umanitate. Dac[ asupr[-le apas[ blestemul unuideterminism ini\ial, acesta nu e un efect al categoriei sociale din carefac parte, ci e destinul ]nchis ]n temperamentul lor individual. }naintede a fi social, determinismul e psihologic: cocheta Kyra e n[scut[ a ficurtezan[; nefericitul amoral Stavro e ursit, printr-o tar[ organic[, afi victima impulsurilor sale; iluminatul bl`nd, Barba Iany, ]=i poart[,]n mod firesc, p[catul sincerit[\ii prin care prive=te via\a; miculAdrian e, =i el, m`nat de nestatornicia cu care s-a n[scut ]n s`nge, iargospodarul mo= Anghel se pr[bu=e=te ]n abisul viciului prin aceea=isoart[ implacabil[, ce z[cea ]n ad`ncul lui sufletesc. Aripa fatalit[\ii,ce f`lf`ie asupra eroilor, coboar[ asupr[-le un suflu de tragic ad`ncomenesc; ideologia umanitarist[ a lui Istrati e un element secundar,fa\[ de profundul caracter uman, transpus ]n poezie evocatoare; Istratie, mai ]nt`i, un mare povestitor, apoi lupt[torul unui ideal.

F[r[ a fi propriu-zis un romancier, fiindc[ nici construc\ia carac-terelor n-are unitate psihologic[, nici compozi\ia n-are arhitectonicaimpus[ de legile genului, Panait Istrati e, ]ns[, un mare povestitor,care-=i define=te personagiile prin nara\iunea episoadelor semnifica-tive, a anecdotelor caracteristice =i a evoc[rii sugestive a mediului ]ncare se mi=c[.

Aparent, risipirea ]n episodic =i anecdot[ d[ iluzia unei devieri dela esen\ial; ]n realitate, aceste elemente se integreaz[ ilumin`nd ]ntre-gul, prin necesitatea lor organic[.

}n aceasta const[ =i originalitatea artistic[, de procedeu personal,a lui Panait Istrati.

POMPILIU CONSTANTINESCU. Panait Istrati, ]n “Mi=carea lite-rar[”, an. II, nr. 38—39, 18 august 1925 =i nr. 47, 3 octombrie1925.

Panait Istrati a fost o cutie de rezonan\[, ]n care au vibrat mesa-gii unanime. [...] El nu aducea nici un fel de educa\ie sau experien\[scriitoriceasc[. }n schimb, cumula o experien\[ neb[nuit[ de via\[,

267

care s-a rev[rsat ca un prisos toren\ial. [...] Apari\ia sa ]n scrisuloccidental, prin mijlocirea generoas[ a lui Romain Rolland, a avutcaracterul dezl[n\uirii unei for\e elementare a naturii. Panait Istrativenea ]n aparen\[ numai cu un capital de povestiri exotice. Era ca unfel de comoar[, de 1001 de nop\i, ]n edi\ia modern[. [...] Dar, subte-ran, era cu totul altceva: o capacitate de sim\ire ad`nc[, r[scolitoare,]ntr-o vreme de usc[ciune general[.

[...] }ntr-un veac de deshidratare, de anxietate, care ia toate apa-ren\ele unei clinici psihopatologice, Panait Istrati a fost un om viu,un om adev[rat, un autentic. (Ne ]ng[duim ]n mod excep\ional acestcuv`nt). Cu o energie oarecum plebeian[, de ve=nic r[zvr[tit, s-a expri-mat ]ntreg, f[r[ sfial[ =i f[r[ ru=ine. A f[cut profesiune de om, ]ntimp ce se face din ce ]n ce mai mult profesiune din t[ierea firului ]npatru.

Succesul s[u european nu a izbutit s[-l falsifice. De=i era con=tientde pre\ul s[u f[r[ curs oficial, dar de circula\ie universal[, a r[masp`n[ la cap[t unul =i acela=i, o\elit ]n s[n[tatea sa moral[, de protes-tatar. [...] Panait Istrati nu era un colectivist, un nivelator, cu pre\ulcrucific[rii individului ]n folosul ob=tei. }n miezul credin\elor salez[cea ireductibil instinctul de libertate, care se scutur[ ]mpotrivaoric[rui jug. Un impenitent libertar, care nu consimte s[ abdice de ladreptul de a respira ]n voie =i, prin urmare, de a g`ndi nesilnic, —acesta a fost adev[ratul Panait Istrati...

+ERBAN CIOCULESCU. Panait Istrati, ]n “Adev[rul”, 18 aprilie1935.

Traduc`nd el ]nsu=i ]n rom`ne=te Kira Kiralina, Panait Istrati af[cut pasul decisiv pentru ]ncet[\enirea lui ]n literatura rom`neasc[.[...] }ns[ opera adev[rat[ ]n care =i-au dat m`na toate darurile lexiceale lui Panait Istrati pentru a ne d[rui o carte de cea mai pur[ savoarerom`neasc[ este Codin, ap[rut[ ]n colec\ia “Akademos”. [...] }n aceast[carte a prieteniei, talentul de mare povestitor rom`n al scriitoruluise relev[ ]n des[v`r=ita lui amploare. Paginile ]n care sunt zugr[vitemahalaua rom`neasc[ a Br[ilei de acum patruzeci de ani, ]mp[r[\iaminunat[ a b[l\ilor =i traiul chinuit al rom`nilor sunt ne]ndoios pagi-

268

ni de antologie [...] care pot sta cu cea mai mare cinste al[turi depaginile lui Mihail Sadoveanu, Calistrat Hoga= =i Odobescu. [...]

Panait Istrati a integrat geografiei spirituale a h[r\ilor rom`ne=tiun compartiment nou — cel al B[r[ganului — tot astfel cum regatulb[l\ilor Dun[rii =i magnifica lor trecere ]n nemurirea slovei tot lui secuvine!

CAMIL BALTAZAR. Revirimentul lui Panait Istrati, ]n “Credin\a”,6 iulie 1935.

Destinul unui mare scriitor e o tain[ permanent[ =i c[ile pe careel se realizeaz[ sunt dintre cele mai opuse orient[rii istorice... Lumeaconstruie=te ]n prelungirea direc\iilor precedente =i s-ar fi p[rut ori-cui ciudat s[ se afirme ]n 1923 c[ scriitorul rom`n de reputa\ie mon-dial[ nu avea s[ fie un scriitor rom`n crescut pe ]ndelete ]n datinascrisului sf[tos, c[rturar c`t e de trebuin\[, =i ]naintat ]n ierarhialiterelor ca un func\ionar administrativ asigurat prin statut... [...]

Deci sriitorul care a ]mbog[\it colec\ia de vedenii a literaturiiuniversale cu peisajul rom`nesc a fost o t`rzie haimana, un autodi-dact, ]n afar[ de lege, ]n afar[ de orice leg[turi cu scriitorii rom`ni =icu scrisul rom`nesc... Un om care a ]nv[\at limba francez[ cu dic\io-narul =i f[r[ gramatic[.

Ast[zi literatura ordonat[ trebuie s[-=i modifice economia inte-rioar[ =i s[ integreze pe poetul c[ruia nu i se potrivea nici una dintreformele standard... Panait Istrati a ]mbog[\it peisajul universalintegr`ndu-i Br[ila =i B[r[ganul, dar a ]mbog[\it ]n acela=i timp =istructura conceptului scriitoricesc rom`n, silindu-ne s[-l anex[m a=acum a fost, ca un teritoriu cu individualitatea lui.

S-a spus c[ opera lui a cunoscut succesul =tiut, fiindc[ a prezentatfarmecul nout[\ii exotice (singurul) nimerind ]n subiect facil: haidu-cii. }n realitate, Panait Istrati a ]mplinit, cu o sev[ =i o plasticitatehomeric[, schemele uscate =i vulgare cunoscute sub numele de hai-duci... Odat[ cu asta a fixat un peisaj de o m[re\ie pictural[ impresio-nant[: Br[ila =i Dun[rea cu b[l\ile ei. Dar Panait Istrati mai are unmerit, care singur e semnificativ pentru autenticitatea acestui geniu.E cel dint`i scriitor rom`n care a avut instinctul limbii rom`ne=ti ]n

269

a=a m[sur[ ]nc`t i-a r[sp`ndit ]n largul lumii ]ntors[turile specifice,ceea ce constituie, intraductibil, construc\iile ei idiomatice. Ca =ic`nd =i-ar fi dat seama c[ asemenea ziceri, mo=tenite milenar, ]nseamn[geniul rasei =i c[ nu se pot “reda”. El a scris deci “frère de croix”pentru “frate de cruce”, “Il fuyait en mengeant la terre”, expresiicare imitatorilor fran\uzi\i li se par exemple de comic[rie, =i a f[cutasta cu o ]ndr[zneal[ care venea din orgoliul s`ngelui mamei lui, apretins c[ a=a s[ r[mìe ele ]n textul fran\uzesc... A refuzat s[ tra-duc[ cuvintele specifice: c`rcium[ri\[, floricic[, cioban. El a iubitat`t de mult aceast[ limb[ rom`neasc[, ]nc`t a refuzat el, cel dintì]n istoria scrisului moldovalah, s-o tr[deze ]n esen\a ei... C`nd unscriitor str[in i-ar fi obiectat c[ un cuv`nt rom`nesc nu va fi ]n\eles,se raporteaz[ c[ Panait Istrati i-ar fi r[spuns c[ nu are dec`t — toat[lumea — s[ se trudeasc[ =i “s[ ]nve\e rom`ne=te”.

Panait Istrati nu a integrat literaturii universale numai un peisajde sub cer, ci — de asta se pare c[ ]nc[ nimeni nu =i-a dat seama, niciaici, nici ]n str[in[tate — a integrat acestei literaturi =i o parte dinexperien\a milenar[ a sim\irii rom`ne=ti ]n structura expresiilor eiidiomatice.

}mpotriva r[zmeri\elor =i argumentelor lui, ]mpotriva ]mprejur[riic[ a tr[it mai mult ]n str[in[tate, =i mai ales ]mpotriva faptului c[ ascris ]ntr-o limb[ str[in[, Panait Istrati e ]ntr-o neb[nuit[ m[sur[ unscriitor al specificului rom`nesc, fiindc[ de altfel, orice scriitor marefiind, trebuie s[ fie na\ional!

CAMIL PETRESCU. }n 1936: La moartea lui Panait Istrati, ]nvolumul Teze =i antiteze, Editura Cultura na\ional[, 1936, p. 140—142.

Fixat[, ast[zi, ]n planul =i con=tiin\a literaturii universale —opera lui Panait Istrati se cuvine ]ncet[\enit[, cu acelea=i onoruri, =i]n mica noastr[ republic[ a literelor, ]n care a irumpt, spre surprindereatuturora, ]n acea toamn[ din 1923, c`nd o revist[ parizian[ ne adu-cea, dimpreun[ cu generosul sigiliu al lui Romain Rolland =i atesta-tul, infinit mai pre\ios, al ]ntìei povestiri istratiene, Kira Kiralina.

Pentru diletantul criticii =i bibliofiliei, ce ne aflam, la vremea

270

aceea, ca =i pentru br[ileanul, ce ]nt`mpl[tor suntem, povestirea luiPanait Istrati a fost o revela\ie, din cele ce se tip[resc ad`nc ]n memo-rie. C[ci dac[ cititorul rom`n, de ob=te, se va fi sim\it m[gulit s[vad[ pe unul din ai s[i ridicat, dintr-un pat de spital, de-a dreptul pescutul gloriei europene, br[ileanul — =i sunt convins c[ to\i din partealocului vor fi sim\it la fel — s-a ]nfiorat, de pl[cere dar =i de spaim[,]n fa\a oglinzii ce-l arat[ lumii ]ntregi, cu peisagiul, cu sufletul =i cuvisurile sale. [...]

}ns[, oric`t de ]ndrept[\ite, temeiurile acestea subiective alepre\uirii noastre nu au ce c[uta, ast[zi, =apte ani dup[ trecerea lui ]nlumea drep\ilor =i dou[zeci, aproape, de la ziua aceea, a apari\iei lui]n literatur[. F[r[ s[ fi avut norocul s[-=i spun[ ultimul cuv`nt,Panait Istrati a avut totu=i timpul s[-=i ]nchege opera ]ntr-o construc\ieunitar[, unde =i dac[ anume detalii lipsesc, ele pot fi cu lesniciuneghicite, pentru c[ locul lor era dinainte hot[r`t.

Omul acesta care-=i refuza, cu oarecare insistent[ cochet[rie, tit-lul de romancier sau de scriitor profesionist, a=a cum l-au consacrattimpurile din urm[, era totu=i din ginta celor mirui\i de Apollo, s[scrie carte dup[ carte, p`n[ ce-=i vor fi tors ]ntreg caierul, p`n[ ce-=iva fi comunicat toate mesagiile, cu care-l investise un destin nep[truns.“O via\[ de om nu se potrive=te nici nu se scrie”, zice, ]ntr-unul dinintermediile autobiografice ale ]nt`iei lui c[r\i, unul din eroii luiPanait Istrati. O via\[ de om care a iubit p[m`ntul =i l-a str[b[tut ]nlung =i-n lat e cu at`t mai pu\in f[cut[ s[ intre ]ntr-o nara\iune. Iarc`nd omul acesta a fost un pasionat, care a cunoscut, ]n cursele luiprin lume, toate ]ncerc[rile fericirii =i ale mizeriei, a voi s[ dai oimagine vie a ceea ce a fost via\a lui, e aproape cu neputin\[. Cuneputin\[, ]nt`i, pentru el ]nsu=i, =i dup[ aceea, pentru cei ce urmea-z[ s[-l asculte. Iat[ pentru ce nu mi-a pl[cut, niciodat[, s[ aud zic`ndu-mi-se: “Poveste=te-ne ceva din via\a ta”. A=a spunea ]ntru ]nceput =icam tot a=a o spune =i-n pragul penultimei c[r\i, ]n prima pagin[ aacelei confesiuni purificate din R[s[rit de soare pe Mediterana, Adri-an Zograffi, alter-ego-ul =i procuratorul operei lui Panait Istrati, ]nchiar momentul ]n care se a=terne fastuoasei c[l[torii: “Prietenii mei,]ncepe el, sunt de p[rere c[ am stof[ de scriitor =i ar voi s[ m[ vad[scriind =i altceva dec`t articole. Dar po\i fi oare scriitor, dac[ n-ai (=i

271

e cazul meu) spiritul inventiv? Sunt incapabil s[ imaginez o povestepe care n-am tr[it-o cel pu\in ]n marile ei linii”. +i ]n m[rturiileacestea, ce-=i r[spund de la un cap[t la altul al operei lui, mai multchiar dec`t ]n opusculele =i prefe\ele lui programatice, stau z[vor`te=i cheia =i t`lcul reu=itei lui literare.

}n ciuda ]ndoielilor, de care nici un creator de art[ nu e scutit,Panait Istrati =i-a ]mplinit opera, dup[ legile cele mai stricte alecrea\iei, nu numai pentru c[ existen\a lui cunoscuse ]n egal[ m[sur[iadul =i raiul, dar mai ales pentru c[ ursitoarele ]l ]nzestraser[ cudarul povestirii inepuizabile.

“Povestitor ]nn[scut”, din marea familie a povestitorilor orientali,a=a cum l-a intuit =i definit Romain Rolland, ]n prefa\a la Kira Kiralina— Panait Istrati se dovede=te ]n cursul ]ntregii lui opere, nic[ieri]ns[ cu mai mult[ pasiune, cu mai mult[ culoare =i cu mai mult[spontaneitate, ca-n ]nt`iul ciclu, ]n acele Povestiri ale lui AdrianZograffi, pe numele volumelor: Kira Kiralina, Mo= Anghel, Haiducii=i Domni\a din Snagov. Ciclul acesta, care prefigureaz[ pe cel de-aldoilea, al adev[ratei Odissei a lui Adrian Zograffi, este, oarecum,c[l[toria lui imaginar[, pe care Panait Istrati o face, ]n tov[r[=iaeroilor s[i, ]nt`i pe drumurile patriarhale ale p[m`ntului nostru =i,dup[ aceea, pe drumurile, =i somptuoase, =i de pierzanie, ale Orientu-lui. }n realitate, c`nd cau\i bine, toat[ \es[tura aceasta de aventuri erezultatul unei fuziuni din cele mai fericite ]ntre eposul nostru popu-lar =i eposul oriental al celor o mie =i una de nop\i. Dac[ aliajul aces-ta, de particular[ rezonan\[, este unul, cu trud[ =i cu art[ f[urit sau]=i datore=te fiin\a unei predestin[ri, anorganice, iat[ ceea ce poatec[ s-ar putea descifra, cu oarecare bun[voin\[, f[r[ ca, totu=i, s[ fienumaidec`t necesar. Important este c[ avem acest aliaj =i ne putem]nc`nta de sunetul =i armonia lui, inedite. A fi ]n[l\at pe eroii c`n-tecelor noastre b[tr`ne=ti =i din figuri schematizate oarecum, ca ni=tefresce bizantine ale istoriei noastre sociale, a-i fi promovat ]n planulepopeilor orientale =i homerice — iat[ ceea ce a izbutit Panait Istrati,iat[ originalitatea lui ]n conspectul literaturii noastre literare. Ero-ismul acestor haiduci, ai soartei =i ai codrilor, ]mp[tima\i de liber-tate =i onoare, chiar c`nd e vijelios =i n[prasnic, p[streaz[ o \inut[, odemnitate, o noble\e pe care le ]nt`lnim numai ]n marile crea\iuni

272

homerice. Vorba lor e cump[nit[ =i aleas[, pentru c[-n ea picur[ ]n-\elepciunea veacurilor.

+i pentru c[ nu ne putem opri la toat[ galeria, aminti\i-v[ numaide propor\iile urie=e=ti ale haiducului Cosma, cu povestirea c[ruia se]ncheie volumul Mo= Anghel, unul din cele mai intense =i mai dra-matice din opera lui Panait Istrati. Cum n-a\i uitat, de bun[ seam[,crea\ia aceea, de cert[ rezonan\[ biblic[, a lui Mo= Anghel — Iovreeditat dar f[r[ de r[scump[rare — n-a\i uitat nici c[ agonia lucid[a lui Mo= Anghel e o suit[ de povestiri, inimaginabile =i nici c[ ea sesf`r=e=te cu regretul c[ nu poate povesti =i via\a miraculoas[ a luiCosma, pe care o ]ncepe, de altminteri, de ]ndat[, ]ntr-o ]nc[pere deal[turi, ]n c`rciuma p[r[sit[, Ieremia, copilul din flori al lui Cosma=i tovar[=ul lui de haiducie. +i vasta =i patetica povestire a acestuiSamson, r[pus de o Dalil[, ]=i desf[=oar[ aventurile, de vitejie =i]n\elepciune, ca un priveghiu din cele mai originale. Cum suntem]nc[ la acest capitol, s[ nu uit[m a sublinia ]n ce m[sur[ povestirileacestea, transfigurate cum ziser[m, sunt totu=i ale p[m`ntului nostru=i ale oamenilor no=tri. Panait Istrati e, dup[ Creang[, unul din ceimai ]n\esa\i de ziceri populare ]n scrisul s[u. +i f[r[ s[ poat[ fi vorbade vreo inten\ie strict documentar[, nu putem t[g[dui c[ at`t pitores-cul vie\ii noastre de la \ar[, c`t =i specificul ]n\elepciunii noastrepopulare sunt urm[rite =i puse ]n lumin[ cu constant[ dragoste. Este]ns[ chiar mai mult. Substratul acesta din credin\e populare urc[p`n[ la v`rsta dint`i a bogomilismului, cum se poate vedea ]nurm[toarea pagin[, ]n care fratele lui Cosma, haiduc =i el, ]n\eleptulIlie, dest[inuie=te t`n[rului Ieremia ceva din comoara aceasta deeresuri. }nver=unat de necredin\a iubitei lui, Cosma se pedepse=tesingur a=ez`ndu-se sub copita calului =i lovitura ce prime=te ]n piept]i scurteaz[ dintr-o dat[ via\a. [...]

}ns[ literatura lui Panait Istrati, chiar aceea a primului ciclu,deci cu at`t mai mult a celui de-al doilea, unde intr[ el ]nsu=i ]nscen[, nu este numai ilustra\ia acelui captivant dar de povestire, alc[rui debit firesc f[cea pe Romain Rolland s[ vorbeasc[ de prezen\a“unui tumult al geniului”. Literatura lui Panait Istrati este literaturaunui suflet, a unei inimi, mai cur`nd a unei sensibilit[\i, profundumanitare, pentru a folosi un termen de care s-a cam abuzat, =i din

273

pricina aceasta literatura lui a ]nc[lzit inimile cititorilor prin omenes-cul ]nt`mpl[rilor =i simplicitatea cu care sunt ]nf[\i=ate. Mai multdec`t orice, ceea ce a \inut s[ consemneze ]n paginile c[r\ilor lui — =ichiar ]n cele extraordinare, ale haiducilor — sunt b[t[ile inimii, ome-nia, bun[tatea, spiritul samaritean. Inima e ]n centrul acestui per-sonal sistem solar al operei lui. +i legea aceasta, de temei, nu numaio v[de=te cu fiecare din povestirile lui, dar o =i afirm[ ]n categoriceformule. +i din nou, ]ntr-un perfect acord, trecut ca un fir de foc, dela ]nt`ia la ultima, c[r\ile lui ]=i r[spund ]n semnul aceleia=i credin\e.“E frumos p[m`ntul? O nu, minciun[ =i iar minciun[! exclam[ unuldin ]nt`ii lui eroi, r[t[cit pe drumul Libanului. Toat[ frumuse\eavine din inima noastr[, c`t timp e plin[ de bucurie. C`nd bucuria nep[r[se=te, p[m`ntul tot e un cimitir”. Iar ]n penultima carte, ]n acelR[s[rit de soare pe Mediterana, de care am mai amintit, Adrian Zograf-fi, ]nainte de a lua drumul Beyrutului, nu g`nde=te altminteri: “}n\eleg,zice el, c[ toate aspectele vie\ii sunt ]n func\ie de inima noastr[, ]nfunc\ie de ura sau iubirea noastr[, de bucuria sau ur`tul ce str[juiescizvoarele pasiunilor noastre”. +i pentru c[ suntem ]n aceast[ Medite-ran[, a c[rei poezie odiseic[ Panait Istrati a surprins-o =i anexat-oliteraturii noastre, cu aceea=i divina\ie cu care a p[truns poezia B[-r[ganului =i a Dun[rii, s[ ne oprim la una din paginile lui de confe-siune, ]n care scriitorul acesta, robit concretului, se dovede=te =i unpsiholog p[trunz[tor. E una din cele mai sugestive caracteriz[ri aartei lui Panait Istrati =i esen\ei lui, la care ne-a pl[cut, nu o dat[, s[ne oprim:

“Singur =i rezemat ]n coate, la fereastr[, scrie ]ntr-un popas dereflec\ie, visez, uneori ceasuri ]nregi. Visez cu mintea asta a meagoal[ de suveniruri istorice. +i nu e cum trebuie. C[ci visul e cu multmai concret c`nd se sprijin[ pe st`lpii puternici ai reminiscen\elor.Iar eu =tiu prea pu\ine lucruri din trecutul dep[rtat al Egiptului. Nutimpul mi-a lipsit ca s[ pot ]nv[\a, c`t imposibilitatea de a re\inefaptele. Creierul meu e potrivnic oric[rei porniri, ce vine din c[r\i.Dac[ mama m-ar fi dat la liceu, a= fi fost o ]nsp[im`nt[toare medio-critate. }n timp ce, a=a cum sunt, nu maimu\[resc pe nimeni, =i num[ ]ncumet s[ zbor la ]n[l\imi unde se cer aripi, pe care nu le am. }nschimb, pre\uiesc orice firimitur[ de adev[r, ce-mi arde cu fierul

274

ro=u inima neadormit[. Sunt un jar ]ncins de dorin\e. P[m`ntul =ivia\a nu sunt niciodat[ prea mari pentru c`t pot s[ le simt. O c`rti\[incandescent[, — ]n definitiv, iat[ ce sunt”. [...]

Ciulinii B[r[ganului =i Neran\ula sunt cu adev[rat dou[ din c[r\ilelui cele mai izbutite =i care au darul, ca =i Kira Kiralina, ca Mo=Anghel =i ca Mediterana, s[ ne introduc[ ]n ]ns[=i inima acestui poves-titor =i f[uritor de legende. S-a spus, ]n treac[t, c[ Ciulinii B[r[ganuluieste romanul revolu\iei agrare de la 1907. }ns[ Panait Istrati este celmai str[in cu putin\[ dintre scriitorii no=tri de concep\ia romanuluisocial, a=a cum l-au ]n\eles =i realizat, pe chiar tema aceasta a r[scoa-lelor \[r[ne=ti, Liviu Rebreanu =i Cezar Petrescu. De altminteri, nunumai c[ r[scoalele sunt tratate episodic ]n Ciulinii B[r[ganului, darele sunt reduse la cea mai simpl[ expresie, singura ce se ]mpac[ =i cutalentul scriitorului =i cu viziunea acestui roman, de atmosfer[ =i nude substan\[ epic[. Ciulinii B[r[ganului sunt de fapt poemul pustiet[-\ilor, al z[rilor necuprinse, al ]mp[r[\iei scaie\ilor, porni\i ]n lumeodat[ cu criv[\ul, care-i alung[, ca pe tot at`tea suflete nelini=tite.Este, aici, un B[r[gan altul dec`t cel clasic, cum ni l-a transmis Odo-bescu, =i dac[ ar fi s[-i afl[m un corespondent, l-am apropia mai cur`ndde viziunea troglodit[ a Bordeienilor lui Mihail Sadoveanu. [...]

Ceea ce putem spune =i ceea ce se cuvine spus este c[ literaturanoastr[ modern[ ]l revendic[, cu hot[r`re, pe Panait Istrati, pe fiulpierdut =i revenit, ca =i Ulise al versului francez, dup[ o miraculoas[c[l[torie. C[ci opera lui Panait Istrati ]ntrege=te peisagiul literaturiirom`ne=ti din ultimii dou[zeci de ani, deoarece dimpreun[ cu MihailSadoveanu =i cu Liviu Rebreanu, autorul Kirei Kiralina, alc[tuie=tetreimea cea de o fiin\[ a celei mai unitare substan\e epice. Ca =iace=tia — =i poate c[ nu stric[ s[ amintim cum c`te=itrei purced la]mplinirea operei lor, cam ]n acela=i timp (]ntreg Sadoveanu de dup[Cocost`rcul albastru, de la trecutul r[zboi ]ncepe) — ca =i ace=tia,Panait Istrati este, dintre to\i ceilal\i scriitori moderni ai no=tri,acela care aduce cele mai multe probleme, cei mai mul\i eroi =i ceamai puternic[ individualitate...

PERPESSICIUS. Prefa\[ la vol. Panait Istrati: Ciulinii B[r[ganu-lui, Bucure=ti, Editura Modern[, 1942.

275

O privire sumar[ ar putea a=eza Ciulinii B[r[ganului ]n r`ndulacelei literaturi sociale, legat[ de evenimentul r[scoalelor \[r[ne=tidin 1907. }ntr-adev[r, eroul autobiografic, pornit ]n lume, ]nt`i ]ntov[r[=ia tat[lui s[u =i apoi ]n expedi\ia fantastic[ a ciulinilor, cunoa=te]n dou[ r`nduri c`te ceva din a=ez[rile =i injusti\iile sociale care auprecedat r[zmeri\a de la 1907. Aciuat ]ntr-un sat din Vla=ca, dimpreun[cu tovar[=ul s[u de joac[ =i de expedi\ie, el asist[ =i chiar particip[ las`ngeroasele evenimente care aveau s[ aduc[ at`ta suferin\[, iar lors[ le schimbe din nou cursul existen\ei.

Povestirea acestor evenimente \ine abia o treime din cuprinsulromanului, unul din cele mai scurte, dar =i mai dense ale literaturiinoastre, =i desigur c[ nu raportul de cifre e cel care ar putea decideasupra caracterului, social sau nu, al povestirii. De=i expeditiv, episodulacesta al traiului la Trei Sate =i dup[ aceea al represiunii e prezentat]n tr[s[turi de un at`t de sobru realism =i cu un at`t de sigur nervdramatic, c[ nici siluetele, =i cu at`t mai mult eroii, nici cuvintele]nveninate, nici delirul incendiator sau represiv al mul\imilor nu seuit[ cu u=urin\[. Panait Istrati ]=i cunoa=te me=te=ugul =i st[p`ne=te,]n aceea=i m[sur[, at`t arta basmului oriental, c`t =i pe aceea a docu-mentului expresiv.

Dar Ciulinii B[r[ganului nu este un roman social, pentru c[ PanaitIstrati n-a urm[rit un studiu al a=ez[rilor agrare =i al condi\iilor ceaveau s[ duc[, ]n mod fatal, la r[scoale, a=a cum a ]ncercat, ]ntr-unplan redus, Duiliu Zamfirescu ]n T[nase Scatiu =i au izbutit d-niiLiviu Rebreanu =i Cezar Petrescu ]n romanele lor.

Ciulinii B[r[ganului e un roman simbolic, a=a cum sunt mai toatec[r\ile lui Panait Istrati. C[l[torul acesta neobosit, ]nsetat de z[rinecuprinse, de libertate =i de prietenie, ]nchide ]n povestea ciuliniloralunga\i din urm[ de furia Criv[\ului ]ns[=i povestea sufletelor m`nate]n lume de puteri supranaturale, ]ns[=i povestea vie\ii lui. A=a cumpentru Odobescu c[l[toria pe B[r[gan era un prilej de virtuozitatedescriptiv[, mai mult dec`t cinegetic[, de confesiune indirect[. Desi-gur, romanul este ]nainte de toate ]nt`mplare, =i ]nt`mpl[ri suntnenum[rate, umile sau grandioase, ]n Ciulinii B[r[ganului. Citi\i ]ns[paginile lirice ]nchinate B[r[ganului, c[rora traducerea lui AlexandruTalex le-a p[strat ]ntreg misterul =i farmecul aspru al singur[t[\ilor

276

vaste, a=a cum paginilor epice sau strict rurale le-a p[strat izul p[m`n-tului =i al oamenilor de pe d`nsul =i ve\i admite c[ tot romanul, cumiraculoasa lui expedi\ie =i cu focul iute ]ncins =i tot at`t de repedestins al r[scoalelor, a=a cum este el ]nf[\i=at ]n episodul final, nu escris dec`t pentru ilustrarea acelui demon al peregrin[rilor, simbolizat]n cavalcade =i expedi\ia ciulinilor de pe B[r[gan.

PERPESSICIUS. Prefa\[ la edi\ia a II-a, ]n “Ac\iunea”, 25 aprilie1943.

Tot ascult`ndu-i, ]n mintea mea s-a alc[tuit harta unei ]ntregizone a umanit[\ii, care ]ncepea mai sus de Constan\a, ]n porturiledun[rene, =i se ]ntindea spre sud, p`n[ la Istambul, la Salonic =iPireu, =i mai departe, peste Mediterana, p`n[ la Alexandria. Porturicu ape verzi, cu =uier de vapoare, cu ]nser[ri ]nalte =i trandafirii, cuo forfot[ de ne]nchipuit pe uli\e, cu pr[v[lii =i bazare, cu femei c[r`ndap[ de la ci=mele, chicotind =i desvelindu-=i =irul din\ilor albi, cuminarete, cu cor[bii vechi, negre =i peticite, cu cheiuri ]ncinse desoare, cu miros puternic de pe=te =i catran, cu sacagii, cu zarafi, cuibovnici, cu ibovnice, cu nu m[ abandona lumina ochilor mei, cu lip[itde papuci pe caldar`m, cu chel[l[it de c`ini =i r[gete de m[gari, cuproxenete, cu c`rciumi, cu tarafuri =i l[utari, cu c[rtur[rese, cu totfelul de pezevenghi, cu strig[te, cu r`sete, cu dansul buricului, cuciozv`rte de berbec sf`r`ind pe c[rbuni, cu descul\i, cu fl[m`nzi, cur[p[no=i, cu lupanare, cu aman-aman, cu hai sictir, cu vorbe grele =inegre ca smoala sau spurcate ca o c[ldare de l[turi, cu suspine, cu=oapte, cu \ipete, cu dumnezeul cui te-a f[cut de curv[, cu nu m[omor] c[ nu mai fac, cu palate acoperite de t[cere =i taine, cu mamavoastr[ de ciocoi, cu glasul muezinului ]n amurg, cu oameni ai st[p`-nirii despotici =i corup\i, cu vagabonzi pe mald[re de paie, cu plo=ni\e,cu p[duchi, cu temni\e umede =i cu pumni ce se ridic[ =i lovesc, cugrijania ei de via\[, cu nu s-a ]ntors ea roata, cu turci, cu rom`ni, cubulgari, cu toate neamurile cu p[r negru =i cre\ ale Levantului, cugreci, cu grecoaice, cu armeni, cu armence, to\i suferind, muncind,desf[t`ndu-se =i iar sunetul — =i cu lumea lor, a hamalilor, ]nc[rc`nddin zori =i p`n[-n noapte vapoare, ignoran\i, p[tima=i, vis[tori, tot

277

felul de v`ntur[-lume, copii ai cheiurilor de piatr[, asupri\i, nedrept[-\i\i, exploata\i, str`ng`ndu-=i pumnii =i scr`=nindu-=i din\ii, cu ceimai aprigi dintre ei ne]ncet`nd s[ n[zuiasc[ o lume mai bun[.

Atunci, ]ntr-una din acele clipe de t[cere, c`nd luna din palid[devenea verzuie, mi-am dat deodat[ seama c[ toat[ acea umanitate,ce se urzise din povestirile lor cu un fo=net at`t de viu =i cu at`t demult[ c[ldur[, nu ]mi era necunoscut[, c[ de mult de tot ]i maiauzisem suspinul. Pe atunci eram foarte t`n[r, dar mi-am adus bineaminte cum mi se t[iase respira\ia sub imperiul unei preaputerniceemo\ii, =i cum ]mi dogoreau obrajii apleca\i pe o carte ce se numeaChira Chiralina.

}n acea clip[, saxofonul a pl`ns cu un glas mai omenesc ca oric`nd=i ]ntre noi s-a ivit umbra lui Panait Istrati. Era acolo, ]ntre noi, darne d[deam seama c[ e prezent[ pe tot malul m[rii, p`n[ la Istambul,=i mai departe, dincolo de Mediteran[, p`n[ la Alexandria, plutindpeste toat[ acea lume ]nsetat[ de fericire =i dreptate, pe care o f[cuses[ tr[iasc[ at`t de patetic =i colorat, =i mai mult dec`t fugara clip[,]n paginile c[r\ilor sale.

M[ bucur acum c[ aceste c[r\i vor fi reluate de noi r`nduri decititori, c[ ei vor cunoa=te acelea=i emo\ii =i aceea=i dragoste de umani-tate, pe care eu ]nsumi le-am cunoscut, cu ani ]n urm[, c`nd ]mi]nc[lzeam inima la paginile fiebin\i ale Chirei Chiralina, ale Unchiu-lui Anghel, ale Haiducilor, =i nu puteam z[ri marea f[r[ s[-mi aducaminte:

“Pe malul m[rii, pe prundi=,/ Nerrantsula fundoti!/ O fat[ ]=icl[tea fusta,/ Nerrantsula fundoti!”

GEO BOGZA. Articol scris ]n 1956. Reprodus ]n “Scrieri ]n proz[”,Editura de Stat pentru Literatur[ =i Art[, 1959, p. 477—479, 1951.

Izbitoare din Kyra Kyralina, povestirea de ]nceput a lui PanaitIstrati, nu erau nici umanitarismul eroilor lui Gorki (dedus de Ro-main Rolland mai mult din considerarea vie\ii de vagabond a autoru-lui), nici “explozia de energie” ]ntrev[zut[ de G. Ibr[ileanu ca o con-secin\[ a inspira\iei folclorice. Este curios, ]ntr-adev[r, cum dincolode punctul de plecare al povestitorului (balada Kyrei, eroin[ eponim[

278

a Br[ilei, pedepsit[ de cruzii ei fra\i sub ]nvinuirea de a se fi l[satademenit[ de un arap), nu s-a remarcat inten\ia lui vizibil[ de azugr[vi modul ei de via\[ oriental din vestita raia turceasc[, o lumede delicven\i din punct de vedere material =i moral, femei c[ut`ndpl[cerea cu nesocotirea tuturor opreli=tilor, b[rba\i experiment`nd,de asemeni, pl[cerea sub toate formele, ]ng[duite =i ne]ng[duite. Pro-priu-zis personajul principal nu-i cel din titlu, c`t povestitorul ]nsu=i,limonagiul Stavru, care, la un popas de b`lci, d[, fa\[ de AdrianZograffi (alter-ego al autorului), semne de porniri r[t[cite. Adrian esalvat de prietenul s[u Mihail; Stavru, potolit, nareaz[ ]mprejur[rilepervertirii sale. Kyra Kyralina este dar, ]nt`i de toate, o confesiune(mai toate povestirile lui Adrian Zograffi sunt ni=te confesiuni),spovedania lui Stavru, pe numele adev[rat Dragomir, fratele mai mical Kyrei, =i fiul unei alte Kyre, odalisce am`ndou[. Mama =i fiica]ntre\ineau o cas[ suspect[, frecventat[ de tineri deochia\i. Drago-mir, copil, ducea o via\[ de tr`nd[vie lasciv[, sulemenit pe obraz cuchinoroz =i c`rm`z, ]mbr[cat muiere=te =i dans`nd cu sora sa dansuride=ucheate. Tat[l =i un frate mai mare, vitreg, locuiau ]n alt[ parte=i-=i vizitau familia numai din c`nd ]n c`nd, ]n scopuri punitive.Surprin=i la o ultim[ petrecere, mama =i copiii sunt b[tu\i =i ]nchi=i.}i elibereaz[ contrabandistul Cosma, unchiul lui Dragomir. Cei treisimuleaz[ o nou[ petrecere, p[zi\i de la fereastr[ de Cosma =i defratele acestuia Ilie, cu care ocazie este ]mpu=cat fratele mai mare allui Dragomir. Cei trei fug ]n lume, mama, desfigurat[, ]=i p[r[se=tecopiii =i ace=tia sunt g[zdui\i de un hangiu. Dornici mereu de petre-ceri, Dragomir =i sora sa Kyra fac impruden\a de a se plimba cu barcalui Nazim-Effendi, un proxenet turc, ce opre=te pe Dragomir pentrusine =i vinde pe Kyra pentru un harem la Constantinopol. Dragomir]mbr[cat de Nazim-Effendi ca un prin\, ]n haine fastuoase, cu inelepe degete =i bani de aur ]n buzunar, izbute=te s[ evadeze, dar cade ]nm`inile lui Mustafa-bey, servind tot ca efeb. Scap[ cu mare greutatede acesta, incendiindu-i casa pe c`nd se afla la v`n[toare =i r[t[ce=teprin Siria (Beirut, Damasc), c[ut`ndu-=i zadarnic sora ]n companiasalepgiului Barba Yani. Re]ntors ]n patrie =i c[s[torit cu Tincu\a, ot`n[r[ fat[ care-l iube=te, Dragomir, devenit acum Stavru, nu poateoferi socrilor dovada tradi\ional[ a inocen\ei miresei, inapt cum e

279

pentru amorul natural. Tincu\a, terorizat[ de rude, se sinucide, Stavru]=i reia vechea sa ocupa\ie de limonagiu.

Dac[ pentru rom`ni scrierea era numai de un pitoresc inedit (de=ipoezia popular[, Anton Pann, Ion Ghica =i Caragiale ne ofer[ destuleelemenete ]n direc\ia aceluia=i balcanism), pentru francezi Kyra Kyrali-na aducea ]n primul r`nd o atmosfer[ exotic[, bogat[ ]n culori. PanaitIstrati mai transcria cu curaj ]ntr-o limb[ pu\in primitoare de cu-vinte str[ine o mul\ime de cuvinte rom`ne=ti de origine turceasc[ =igreceasc[: ibrik, félidgeanes, tavas, narguilé, tschibouk, okas, salep-dgi, gdéalats, surugiu, cadaïfs, sarailiés, barcadgis, patchaouras,kitchouk, pézévengh, tifla, mousafirs, kindie, pachalik, palicarias,téméne, ursita, paras, tzouika, kemir, yenibahar, cad`nas, belea.

Scriitorul a evoluat pe nesim\ite de la pitorescul de Halima dinKyra Kyralina c[tre picaresc, lucru iar[=i neobservat de critic[.H. Sanielevici credea c[ poate opune povestirilor lui Sadoveanu ]ngenere, “clasicismul” istoriilor lui Panait Istrati din Oncle Anghel.}ns[ haiducii lui Panait Istrati (mo= Anghel, Cosma) au coresponden\i]n literatura sadovenian[ foarte asem[n[tori, dac[ nu ne-am g`ndidec`t la Ivanciu Leul =i Cosma R[coare, din volumul de Povestiri scriscu dou[zeci de ani mai ]nainte. Meritul lui Panait Istrati este de a fievitat literatura haiduceasc[ conven\ional[ =i de a ne fi dat ]n nuvelatitular[ ca =i ]n Cosma dou[ porterete de o simplitate cu adev[ratclasic[, ]ntemeiat[ pe lucruri tr[ite =i nu pe reminiscen\e livre=ti (se=tie c[ autorul a avut ]ntr-adev[r un unchi c`rciumar, pe nume AnghelIstrate). Fire=te, cele dou[ figuri nu se deosebesc prin nimic de tipu-rile canonice. Hangiul Anghel (c[ci haiducul este uneori =i hangiu)are nevast[ frumoas[ dar lene=[, din care cauz[ e silit a ]nso\i ]nexpedi\ii erotice pe Irimia, fiul lui Cosma, acesta din urm[ contraban-dist, haiduc veritabil. Anghel este surprins de un preot la so\ia sa =iblestemat s[ ajung[ r[u, fiindc[ a r`vnit la bunul altuia. Nevasta =icopiii lui Anghel mor unul c`te unul =i hangiul, poc[it, duce o via\[de ascet. E tipul haiducului care se converte=te in extremis. Dimpotriv[,aprigul Cosma, =ef de band[, e posedat de to\i demonii delicven\ei.Irimia, ]nso\itorul lui Mo= Anghel, este fiul din flori al lui Cosma cuo ciob[ncu\[ prins[ ]n p[dure. Irimia cade prizonier induc`nd ]n eroarepotera ce urm[rea pe Cosma =i e dus ]n robie la arhontele Samurakis.

280

La curtea acestuia vin pe r`nd, Floricica, mama lui Irimia, pref[cut[]n \iitoare, =i Cosma cu Ilie, travesti\i ]n preo\i. Cosma d[ pestenoapte foc casei lui Samurakis, otr[ve=te potera cu rachiu =i fuge ]ncodru cu Irimia =i Floricica. }ns[ e dat haiducului s[ moar[ din cauzaunei femei. Gelos, Cosma vrea s[ se sinucid[ a=ez`ndu-se cu pieptulsub copita calului. E lovit, dar, constitu\ie herculean[, nu moare,Floricica ]l conduce pe urmele unui iubit al ei (pa=a din Silistra) spre ase r[zbuna, dar pe drum, dezarmat, Cosma e ]mpu=cat de poter[ (defapt oamenii tat[lui lui Dragomir =i al Kyrei) la Isaccea. [...]

Factorul decisiv pentru stabilirea na\ionalit[\ii unei opere litera-re este limba. }n aceast[ privin\[ Panait Istrati, care a scris exclusiv]n limba francez[, poate fi socotit scriitor rom`n? “Nu pretind...s[fac figur[ de autor rom`n” declar[ el ]nsu=i ]n prefa\a la Via\a luiAdrian Zograffi. “Cu totul altfel a= face o carte dac[ a= =ti c[ o des-tinez libr[riei rom`ne=ti”. Spre deosebire de un Joseph Conrad ]ns[,care scriind ]n limba englez[ =i-a uitat cu totul patria sa de origine,Polonia, Panait Istrati izbe=te prin specificul rom`nesc al operelorsale. De aceea to\i cei care vorbesc ]n str[in[tate de el ]i amintescoriginea (a=a Lalou, Larnac, printre francezi, a=a Adriano Tilgher,printre italieni; acesta din urm[, critic de m`na ]nt`i, scrie ]n Lacultura din 15 decembrie 1927 un articol elogios despre Un narratorerumeno-francese: Panait Istrati).

Tilgher a observat caracterul de c`ntec b[tr`nesc amplificat alpovestirilor din primul ciclu ale lui Panait Istrati =i el consider[povestirile lui Adrian Zograffi, o “epopee modern[ ]n forma nara\iuniiorale populare ce are ca eroi vagabonzi seto=i de aventur[, hetairelefrumoase =i senzuale, =i briganzii arden\i =i genero=i pe care nedrep-tatea celor puternici, cruzimea sor\ii, dorin\a unei vie\i mai mi=cate,mai pline dec`t via\a mizer[ a \[ranului =i a p[storului, sau, simplu,nesuportarea oric[rei autorit[\i sociale, i-a ]mpins la munte =i la p[-dure, de unde alterneaz[ pedepsele exemplare aplicate boierilor atot-puternici cu admirabile lovituri de contrabandist =i lungi nop\i dec`ntec =i amor”.

Sentimentul dominant al acestor povestiri este revolta, fie c[ evorba de coruperea =i privarea de libertate a copiilor ca ]n Kyra Kyrali-na, fie c[ e vorba de ap[sarea unui destin nemilos ca ]n cele dou[

281

povestiri din Unchiul Anghel (mo= Anghel e n[p[stuit de soart[ ca unalt Iov, Cosma e victima propriei sale impulsivit[\i), fie c[ e vorba decondi\ii sociale intolerabile ca ]n Prezentarea haiducilor. F[r[ ]ndoial[c[ nu numai specificitatea acestor opere, dar =i con\inutul lor pro-testatar, realist critic, determina pe Ibr[ileanu s[ le analizeze ]n “Via\arom`neasc[”, s[ le recomande cititorului rom`n.

Dac[ ]n aceste volume sunt =i nuan\e de romantism, c`nd senti-mental ca ]n Kyra Kyralina, c`nd eroic ca ]n Prezentarea haiducilor,]n Codin, e numai realism, un realism sumbru, ce-i drept, nu maipu\in veridic. Figura lui Codin, un Samson pierdut de Dalila, esteuna din cele mai puternice dintre crea\iile autorului, o figur[ deneuitat.

Este cert c[ lu`ndu-=i ca alter-ego pe Adrian Zograffi, Panait Istrati]ncerca s[ refac[ pe Jean Cristophe al lui Romain Rolland. }n Codin,]n orice caz, el a izbutit s[ creeze un alt Colas Breugnon. [...]

}n Kyra Kyralina =i ]n Neran\ula e ceva din poezia aventurii lafaza juvenil[ a=a de delicat evocat[ de Alain Fournier ]n Le GrandMeaulnes. Dar =i anume predilec\ii pentru experien\e inedite de tipAndré Gide, din seria acestuia de romane ce debuteaz[ cu L’Immora-liste.

Povestirirle sale sunt, mai degrab[, ni=te nuvele, ca =i romanelelui Duiliu Zamfirescu, vaporoase, ca =i acelea.

AL. PIRU. Panait Istrati, ]n “Via\a rom`neasc[”, anul X, nr. 2,1957.

Imaginea unui Orient fabulos se cl[dea ca-n basmele celor o mie =iuna de nop\i, o poveste atr[g`nd alta, un chip al copil[riei rechem`ndalt chip, un destin amintind alte destine, le fel de tragice, la fel deenigmatice, proiectate pe fundalul bogat colorat al Br[ilei sau al Stam-bulului, al Libanului sau al oric[rui ora=, zugr[vit de la cartiereleboiere=ti “t[cute =i reci ca inimile oamenilor ce le locuiesc”, la maha-lalele “g[l[gioase =i murdare”. O lume de dezmo=teni\i arunca\i lamarginea societ[\ii — salepgii, c[ru\a=i, lustragii, marinari, rahagii,cer=etori; inimo=i, solidari, capabili de pasiuni ce-i mistuie p`n[ la

282

ultima suflare, populeaz[ povestirile orientale ale lui Istrati (ChiraChiralina, Mo= Anghel, Codin). Adrian Zograffi cu “palicarii” lui;Mihail cu strania lui prietenie; Stavru cu tragismul fiin\ei lui stigma-tizate; Codin cu statura lui urie=easc[ =i sufletul de copil; pasiuneaviolent[ a Neran\ulei, care o trage ]n ad`ncurile ]nvolburate ale Bos-forului; siluetele p[tima=e ale Selinei =i Tincu\ei; dansul de dragoste=i moarte al Chirei Chiralina... Luminile epocii fanariote, peste carese proiecteaz[ umbra revolu\iei lui Tudor; gestul r[zbun[tor al haidu-cilor \`=nind dintr-o imagina\ie de carbonar; lumea exotic[ a Medite-ranei; fauna uman[ a “biroului de plasare”; jocurile copil[riei =i pei-sajul mirific al Dun[rii pe care copilandrii o ]nfrunt[ ]not ]ntre Cata-ga\ =i Ghecet; micile evenimente ce r[scolesc uli\a Kalimereasc[: hin-gherii, b[t[ile derbedeilor, dragostea =i moartea Neran\ulei. Dragoste— prietenie (]n ]naltul ]n\eles emersonian al cuv`ntului) — moarte,iat[ realit[\ile morale ce puncteaz[, cu semne de foc, fiecare pagin[ aacestui nelini=tit. Tonurile sunt r`nd pe r`nd crude sau feerice, mus-tind de via\[ sau reduse la schemele unor simboluri etice ]nalte, ca ]nbasmele populare. De unde, un adev[rat suflu de epopee cutreier[toate aceste povestiri, r[scump[r`nd unele asperit[\i stilistice saust`ng[cii compozi\ionale. }n multe elemente ale ei, povestirea lui P.Istrati coboar[ p`n[ la stratul primitiv al legendelor =i al baladei.}nclinare fireasc[ pentru un scriitor animat de o cople=itoare dragos-te pentru cei mul\i =i oropsi\i. }n concep\ia lui Istrati, poporul singure capabil s[ ]n\eleag[ =i s[ ]mbr[\i=eze cu m`ng`iere orice nefericireindividual[, printr-o confruntare cu marea suferin\[ colectiv[.

Chira Chiralina, Mo= Anghel, Neran\ula, Ciulinii B[r[ganului,Domni\a din Snagov, Codin, Biroul de plasare, Casa Thüringer, }nlumea Mediteranei — titlurile operei lui Istrati evoc[ locurile sauprotagoni=tii unor drame intense, nu ]ntotdeauna transcrise cu egal[m[iestrie, dar de fiecare dat[ cu autenticitate =i nobil[ participare.[...]

Organizat[ ]ntr-un vast ciclu, dup[ modelul marilor romane ciclicerealiste ce urm[resc destinul unui erou, zugr[vind experien\a copi-l[riei, adolescen\ei =i a v`rstei lui mature, opera lui Panait Istrati se]mparte ]n patru mari capitole: “Povestirile lui Adrian Zograffi” (Chira

283

Chiralina, Mo= Anghel, Haiducii =i Domni\a din Snagov), “copil[rialui Adrian Zograffi” (Codin), “adolescen\a” (Mihail) =i ultima parte,“via\a” eroului, autobiografie (Casa Thüringer, Biroul de plasare =i}n lumea Mediteranei, R[s[rit de soare =i Apus de soare). Pe o alt[linie, restul operei ]nscrie fie experien\e autobiografice relatate di-rect (Pescuitorul de bure\i, La st[p`n), fie ]nt`mpl[ri atribuite altorpersonaje, narate totu=i la persoana I: (Neran\ula, |a\a Minca, Ciuli-nii B[r[ganului). [...]

Numai c`teva povestiri au fost redactate de el direct ]n rom`ne=tesau au fost adaptate ulterior la aceast[ limb[. Majoritatea c[r\ilor aufost traduse de unul din prietenii =i admiratorii autorului (Al. Talex).}n traducere ]ns[, mare parte din farmecul povestitorului se pierde.Bogata palet[ a stilului, pitorescul expresiei =i atmosfera oriental[,se cer gustate ]n original, adic[ ]n francez[. Se pune a=adar ]ntreba-rea: c[rei literaturi ]i apar\ine Istrati? Prin limba ]n care a scris, elst[ al[turi de alte nume d[ruite de poporul nostru literelor franceze:Elena V[c[rescu, Ana de Noailles, Martha Bibescu...

Cu toate acestea, ea (opera — n. n.) e ad`nc impregnat[ de spiritulliteraturii noastre populare =i culte, revendic`ndu-=i ]nrudirea cu suf-letul rom`nesc, continu`nd o tradi\ie ]n proza rom`neasc[ =i ilustr`ndo tendin\[ specific[, ]n ciuda concesiilor pe care le-a f[cut uneorinaturalismului. Exist[ certe ]nrudiri ]ntre unele elemente ale poves-tirilor lui Istrati =i materialul de construc\ie, sau interpretare cec[p[ta el ]n primele romane rom`ne=ti. Episodul Tudori\ei sau alStanei, din Ciulinii B[r[ganului, aminte=te scene similare din Manoilal lui Bolintineanu. Aceea=i povestire se asociaz[ bogatei literaturiinspirat[, fie =i episodic, din eroicul 1907. R[zmeri\a e descris[ ]nculorile crude =i liniile nervoase reg[site la N. Xenopol ]n Brazi =iputregai. Farmecul descrip\iei peisajului natal (mai cu seam[ B[r[-ganul, b[l\ile Dun[rii, forfota conacelor p[r[site ]n mari pustiet[\i)evoc[ pagini asem[n[toare din Odobescu, D. Zamfirescu sau Sadoveanu.Poezia aspr[ a muncii, mi=carea portului dun[rean, chemarea irezisti-bil[ a m[rii amintesc ceva din accentele poeziei vremii, animat[ =i eade mirajul c[l[toriei, ]nfiorat[ de a=teptarea aventurii, febril[, ca]nsu=i pesajul urban c[tre care se orienta cu prec[dere. [...]

284

Panait Istrati nu este un romancier. Darurile lui epice \in maicur`nd de domeniul povestirii, ]nrudindu-se, sub acest raport, cu tona-litatea general[ a operei sadoveniene. Este un povestitor, prin aluvi-unile orientale ale artei noastre, prin contactul mereu re]nnoit =i viucu lumea halimalei, a cronicilor =i a mitului popular. +i e un povesti-tor rom`n, prin cele mai profunde accente ale scrisului s[u.

Ciulinii B[r[ganului este povestea, plin[ de mirajele v`rstei, adoi copilandri care fug de acas[, cutreir[ B[r[ganul, se a=az[ apoi laun frate mai mare, ]n Vla=ca, unde aveau s[ simt[ prezen\a altor“ciulini”, cei boiere=ti =i s[ tr[iasc[ izbucnirea m`niei populare de la1907. Dup[ ]necarea ]n s`nge a r[zmeri\ei, sc[pa\i de dezastru, ceidoi o pornesc din nou “]n lume”, la ]nt`mplare, cu ciulinii dup[ ei...

Ca =i alte c[r\i ale lui Panait Istrati, Ciulinii B[r[ganului e unelogiu al copil[riei =i al adolescen\ei, al v`rstelor ]nc[ fluide =i arz[-toare, ]n care sufletul nu =i-a pierdut candoarea, dar se ]nfioar[ ]nfa\a nelini=titoarelor revela\ii ale existen\ei. }n acest “cel mai dulcedintre anotimpurile vie\ii”, sufletul “e setos de lumina zilei, de v`ntulcare bate, de frunza care fo=ne=te, de ciripitul p[s[rilor, de libertateac`inilor =i a pisicilor care umplu str[zile, de mirosul \arinei umede =ide tot ce firea ne-a pus la ]ndem`n[ nou[, oamenilor, ca s[ ne fac[traiul mai fericit”. (La st[p`n).

Acum s-ar putea pune, definitiv, “temeliile bun[t[\ii” dac[ lumea]nconjur[toare nu i-ar dezv[lui, cu brutalitate, copilului, inechitateasocial[, morala ipocrit[ sau injusti\ia. Reac\ia va fi imediat[, in-stinctual[, c[ci “orice copil e un revolu\ionar. Prin el, legile firiicalc[ ]n picioare tot ce omul matur a ridicat ]mpotriva lui: moral[,prejudec[\i, calcule, interese meschine”.

Sub acest unghi sunt v[zu\i cei doi eroi ai c[r\ii, fugarii r[t[ci\i]n pustiet[\ile B[r[ganului. Tehnica e filmatic[: vocea povestitoruluievoc[ imensitatea spa\iilor pustii, define=te geografic =i poetic“B[r[ganul”. }ntr-un “raccourci” se condenseaz[ antecedente famili-ale: p[rin\ii eroului principal sunt olteni, pribegi\i pe l`ng[ Borcea.}n Oltenia, mizeria avea un nume, la L[teni, prin b[l\ile Dun[rii, eac[p[tase altul. E schi\at[ via\a aspr[ =i rudimentar[ a pescarilor,hot[r`rea de a porni “pe B[r[gan” cu pe=te de v`nzare. Plecarea e

285

v[zut[ cu ochiul operatorului care proiecteaz[ siluetele pe cer, am-plific`ndu-le dimensiunile (“]n diminea\a alburie, mohor`t[, siluetelenoastre se mic=orau la apropierea pustiet[\ii, ]n timp ce norii se ro-teau pe cerul plumburiu de var[“) sau mic=or`ndu-le, cu c`t se de-p[rteaz[, ]necate ]n ]mp[r[\ia ciulinilor (“pierdu\i ca ]ntr-un ocean,]ntre cer =i p[m`nt”). Peisajul e simplificat la tr[s[turile lui esen\iale,tablourile, lucrate ]n contraste mari, reliefeaz[ siluetele pribegilor:tat[l, ]ncovoiat de trud[, copilul, ne=tiutor, \op[ind al[turi, vesel c[respir[ aerul larg al marilor spa\ii, calul de cotiug[, b[tr`n =i de=irat,numai pielea =i osul. Oamenii merg cu capul ]n p[m`nt, de undec`mpul lor vizual limitat la elementele sugestive ale mizeriei ce-i]nso\e=te, ca o umbr[ (“...copitele calului ]nfund`ndu-se ]n p[m`ntulnisipos, copite ]mb[tr`nite =i p[roase care se ridicau =i se l[sau cugreutate, ]n timp ce doni\a cu p[cur[, pentru uns, se leg[na ]ntreosii”). Imaginea nu dureaz[ mai mult dec`t o secven\[, c[ci ]n clipaurm[toare primele raze ale soarelui \`=nesc peste linia orizontului,]mpr[=tie viziunea mohor`t[ a unei lumi nec[jite, aduc`nd parc[ ade-menirea unei n[dejdi: “Soarele se ivise brusc =i arunca asupra singu-r[t[\ii noastre valuri de raze orbitoare. Miile de ciulini ursuzi se]mpodobir[ de diamante violacee”. }n aceast[ nou[ lumin[, copilul arvrea s[ hoin[reasc[ nestingherit. O chemare a dep[rt[rilor dincolo decare se afl[ poate o via\[ mai bun[ ]l ademene=te. Dar cine s[-l duc[p`n[ acolo? Mohor`t =i taciturn, tat[l p[se=te al[turi, nep[s[tor lastr[lucirea peisajului. Numai clipirea diamantin[ a ciulinilor pares[-i ]n\eleag[ dorul de libertate. Ei “nu erau dec`t vis =i ]ndr[zneal[,invita\ie s[ schimbi ceea ce ai cu ce ai putea s[ ai...” }n acea clip[ deizbucnire solar[ ]ncol\e=te ]n mintea copilului g`ndul fugii. Nenoroci-rea ]i ajunge de altfel din urm[: neg[sind cump[r[tori, pe=tele eabandonat pe drum; calul, istovit, se pr[p[de=te ]ntr-un asfin\it careaure=te ]ntregul decor. Momentul are solemnitate: pentru \[ran,moartea calului, tovar[=ul lui de trud[ =i suferin\[, echivaleaz[ cucea a unei fiin\e umane. Fostul st[p`n nu se g`nde=te la pagub[, ci sedezvinov[\e=te, t`nguitor: “Acum c[ ai murit ]n m`inile mele, Dum-nezeu s[ m[ ierte, dar nu sunt vinovat cu nimic!” Apoi “se ]nchin[ =i]ngenunche cu fa\a spre r[s[rit, acolo de unde plecase f[r[ speran\[“.

286

}n t`rg la C[l[ra=i, tat[l =i fiul taie lemne prin cur\ile oamenilor.Aici ]i ajunge vestea mor\ii mamei, r[mas[ ]n dep[rtatul sat pesc[resc.Scena e str[b[tut[ de aceea=i simplitate ]n acceptarea unui destinpotrivnic. Nimic nu-i mai chema acum ]nd[r[t, c[tre un bordei r[maspustiu. B[r[ganul ]i ]nghite din nou, cu t[cerea lui posomor`t[, tul-burat[ numai de “sc`r\`it de osii, zgomot monoton de ro\i”. }n imen-sitatea de “cer =i p[m`nt f[r[ sf`r=it, f[r[ n[dejde”, doar un zvon]ndep[rtat de clopot aduse, ca o ]nfiorare, amintirea estompat[ a celeimoarte (“o biseric[ ]ndep[rtat[ suna de vecernie c`nd pornir[m ladrum, spre nord, spre Ialomi\a, spre alte meleaguri...”). Era sear[ =itoamn[ (“pe cerul limpede cocorii =i berzele f[ceau ultimele ture aledansului de adio, ]naintea plec[rii”). Ajun=i pe malurile Ialomi\ei,unde p[m`ntul m[nos =i B[r[ganul “acolo ]=i rupe din\ii”, pribegiipoposesc la un conac p[r[ginit, proprietate a unei “duduci” ap[sat[de un blestem p[rintesc. Isp[=ind vina de a fi iubit un om mai prejosde condi\ia ei social[, ea a r[m`s ]ns[ credincioas[ visului de tinere\e,duc`nd o existen\[ sufleteasc[ redus[ la amintire. Aceea=i reduc\iepsihologic[ o caracterizeaz[ pe Maria, sluga b[tr`n[, a c[rei experi-en\[ nu cunoa=te dec`t bucuria unui “biet devotament”. O dat[ cuvenirea zilelor aspre de toamn[, copiii ]ncep, ]n jurul conacului, goanadup[ ciulini ca dup[ o alt[ fata morgana. A=a ]ncepe a doua =i adev[rataperipe\ie a c[r\ii... Preg[tirea fugii, noaptea petrecut[ ]n mijloculpustiet[\ii amenin\[toare, lumina alb[ a zorilor, dezv[luind copilan-drilor nu numai frumuse\ea peisajului, r[v[=it de toamn[, dar =i cru-zimea omului: ]n acel loc dep[rtat de privirea s[tenilor, jandarmiiexecut[ un \[ran, apoi se dep[rteaz[ nep[s[tori, dup[ ce s-au convinsc[ fl[c[ul murise. [...]

Tonurile devin tot mai sumbre. Tehnica intens[ de negru-alb amin-te=te acele gravuri mexicane care, devenind imagine cinematografic[,au f[cut faima lui Figuerroa. Alteori, desenul, ]n peni\[, are o sigu-ran\[ a liniilor =i un umor discret, ca ]n aceast[ schi\[ a unei a=ez[riomene=ti, pierdut[ ]n imensitatea c`mpiei m[turat[ de v`nturi (garaCiulni\a, inima B[r[ganului):

Din dep[rtare sem[na cu o barac[ p[r[sit[ ]n pustiu, a=ezat[ penesf`r=ite traverse negre. C`\iva copaci pipernici\i o f[ceau =i mai

287

singuratic[. +eful g[rii alerga c`t ]l \ineau picioarele dup[ un c`inecare fug[rea o g[in[. O femeie, cu poalele ridicate ]n v`nt, se c[zneas[-=i ]ntind[ rufele”. [...]

E via\a primitiv[ din Bordeienii lui M. Sadoveanu, cu care, a=acum sugera Perpessicius, ]ntreaga carte se impunea asociat[, numaicu un plus de fantezie =i farmec al dep[rt[rilor.

Dimine\ile tomnatice, apari\ia de foc a soarelui care transform[peisajul monoton ]ntr-unul de basm, pacea ]nfiorat[ a amurgurilor pe]ntinderile neumblate ]=i g[sesc ]n Istrati un pictor plin de fine\e.Galopul fantastic al ciulinilor ]n lumina incert[ a ]nceputului de zi —unul plin de fantezie =i sim\ al m[re\iei cosmice:

“La lumina unui cer u=or albit de zori, c`rduri risipite de ciulinipufo=i s[reau ]n necuprinsul semiopac, c`nd s[rut`nd p[m`ntul ne-sigur, c`nd disp[r`nd sus ]n bezna nop\ii ca ni=te ]nnebunitoare jerbede umbre rotunde, dezl[n\uite de un Dumnezeu ie=it din min\i”.

Ciulinii B[r[ganului p[streaz[ din tonalitatea general[ a opereilui Istrati surprinz[toarea simplitate a nara\iunii, vocea autentic[,dar grav[ a unui povestitor ]nfiorat de nelini=ti, cutremurat de sufe-rin\a celor mul\i [...].

MIRCEA ZACIU. Prefa\[ la vol. Ciulinii B[r[ganului, Bucure=ti,Editura Tineretului, 1957, p. 10—13, 15—19.

288

CUPRINS

Not[ asupra edi\iei ............................................................... 2

Tabel cronologic ................................................................... 3

CHIRA CHIRALINA

Stavru ......................................................................... 14

Chira Chiralina.............................................................. 53

Dragomir...................................................................... 96

CIULINII B{R{GANULUI ................................................. 163

Referin\e critice .................................................................256

P a n a i t I s t r a t i

CIULINII B{R{GANULUI

Ap[rut: 1997. Format: 70x1081/32

Coli tipar: 12,6. Coli editoriale: 11,88. Tiraj: 5000 ex.

Casa de editur[ «LITERA»

str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova

Operator: Ovidiu O\el

Tehnoredactor: Igor Calma\ui

Corector: Nadina Marciuc

Redactori: Ludmila Vidra=cu, Tudor Palladi

Editor: Anatol Vidra=cu

Tiparul executat sub comanda nr. .

Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35,

Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova

Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i

panait istrati - ciulinii baraganului

Documents